Partide si sisteme de partide

Giovanni Sartori

- Capitolul 8 Politici fluide si cvasi-partide

1) Precatutii metodologice

-> tipologia discutata in capitolele precedente nu include statele care sunt noi in sensul ca au inceput de la 0, cum este cazul majoritatii statelor africane

-> folosita o alta distinctie, cea dintre state formate (formed) - sistemele politice a caror identitate este oferita fie de catre un trecut istoric adecvat fie de catre o consolidare ce a aparut inainte sa-si obtina independent - si state fara forma (formless) acele politici aflate intr-o stare fluida, intr-un stadiu initial si nestatornic al dezvoltarii

-> termenul de format are un sens mai larg pentru Sartori decat structurat ex: statele din America Latina sunt formate (diferentiate si caracterizate de stabilitate interactiunilor) insa sistemul lor de partide a atins rar consolidare structurala

consolidare structurala in viziunea lui Sartori este apropiata de intelesul comun de institutionalizare insa este mai ingusta si diferita decat conceptul lui Huntington: - cu cat este mai adaptabila o organizatie sau o procedura, cu atat este mai puternic institutionalizatacu cat este mai rigida, cu atat mai putin institutionalizata si mai putin ambitioasa decat cell de institutionalizare, pe care Sartori nu vrea sa-l foloseasca

- un sistem de partide devine structurat cand contine partide de masa puternic consolidate

-> in prezent exista o inegalitate intre afluenta de cadre conceptuale de analiza dezvoltate pentru Lumea a Treia si saracia in astfel de cadre pentru lumea Occidentala

-> tratarea separata a statelor embrionare este justificata metodologic prin distantele si eterogenitatile dintre ele-> doua probleme trebuiesc studiate: cum sa se evite i) proasta utilizare a tipologiilor si ii) deghizarile Euromorfice

The Politics of the Developing Areas Almond cel mai influent studiu cu privire la lumea Afro-Asiatica 5 tipuri de sisteme de partide: i) totalitarist, ii) autoritar, iii) dominant non-autoritar, iv) biparditism competitiv si v) multipartidism competitiv - al treilea tip este cel care aduce ceva nou Almond acest tip este de regula intalnit in sisteme politice unde miscari nationaliste au fost instrumentale in atingerea emanciparii

- o explicatie pentru folosirea acestui tip bazat pe alte criterii decat celelalte 4 este ca ar fi de fapt o categorie provizorie si reziduala pentru noile state explicatie contestata prin plasarea acestei categorii in centrul clasificarii

- categoria nu este una ad hoc ci una de tip omnibus se pot aduce obiectii bazate pe indefinirea ei si pe intinderea prea mare (de la Japonia la Ghana) dar si pe denumirea ei in conjunctura cu amplasarea (sugereaza o cale de mijloc intre unipartidism si bipartidism)

-> o prima atentionare este ca nu se poate rezolva problema politicilor fluide (din punct de vedere tipologic) prin introducerea intre categoriile destinate politicilor Occidentale consolidate a unei noi categorii nu putem clasifica de pe picior egal forma si lipsa de forma, natiuni care sunt contruite cu construirea de natiuni => sunt necesare clase reziduale si provizorii

-> o alta problema este alegerea terminologiei :

Political Parties and National Integration in Tropical Africa Coleman si Rosberg- subliniaza tendintele generale in defavoarea claselor si tipurilor specifice si traseaza distinctia in cadrul statelor africane unipartidiste si cu un partid dominant intre a) un pattern pragmatic-pluralist si b) o tendinta revolutionar-centralizatoare

- o abordare flexibila

- primul factor de diferentiere este ideologia b exprima un aspect organizational monolitic caracterizat de fusiune si monopol inalt/total

Apar in literatura de specialitate ce studiaza partidele africane termeni precum partide de mase, totalitarian, sisteme mobilizationale

=> deghizari Euromorfice ideologia precum si termenii de mai sus nu-si au locul in contextul african-> noile state nu au o traditie a statalitatii, nu sunt nici macar natiuni in sensul modern al termenului (creat de romantisti si de razboaiele napoleoniene) insa societatile pe care aceste state incearca sa le conduca sunt mult mai adanc si mai amanuntit sturcutate decat societatile nationale sunt societati celulare bazate pe relatii de rudenie si legaturi primordiale, pe traditie, magie si religie

- sarcina de a construi natiunea cade in mainile politicii aceasta trebuie intai sa fie invatata

-> partidele unice africane au ambitii nemarginite dar nu si mijloace in experienta Occidentala partidul unic a aparut la urma, presupunand un stadiu de diferentiere si specializare organizationala avansat

- faptul ca in multe state africane partidul unic apare intr-o clipita sugereaza ca este doar o forma fara fond cum poate un incepator sa deprinda abilitatile si sa obtina mijloacele necesare unei strapungeri totalitare sau a unei fuziuni totalitare?

- aceste partide improvizate nu pot atinge sisteme mobilizationale (concept folosit in special de Selznick cu referinta la bolsevici, presupune ca regimul sa se implice intr-o remodelare drastica a societatii), cel mult pot avea capacitatea de a mobiliza => sa nu folosim termeni nepotriviti

- termenul de partide de masa presupune numai in sensul sau trivial un partid deschis pentru toti sau urmat de masa, un partid mare; in sens teoretic, marcheaza trecerea de la o perceptie personala asupra partidelor la una abstracta nu este cazul in Africa

-> cu cat ne apropiem de policiti volatile, cu atat sunt mai necesare categorii reziduale si provizorii pentru clasificare si pentru categorisire

2) Labirintul African

-> la inceputul anului 1974 continentul african continea 55 de state (inclusiv teritoriile si provinciile coloniale ramase) dintre care 41 erau state independente nealcatuite din albi dintre acestea statele din Africa de Nord sunt arabice (5 la numar Egipt, Libya, Tunisia, Algeria, Maroc) => majoritatea statelor ce pot fi numite noi state sunt cele sub-Sahariene, populate de negri, ex-coloniale, care si-au obtinut independenta intre 1957 (Ghana) si 1964-> cel mai interesant fapt este ca pe masura ce se nasteau, in aceste state se dezvoltau rapid si regimuri uni-partidiste, totalitare sau dominante de masa:

- Ghana Conventia Poporului , condusa de Nkrumah (deja partid unic in 1960);

- Guinea Parti Dmocratique de la Guine, condus de Tour, cel mai eficient partid african

- Mali Uniunea Soudaneza, Keita

- Tanzania (d-abea in 1964) Uniunea Nationala Africana Tanzaniala, Nyerere cell mai deschis si cell mai sustinut regim unipartidist african

=> pana in 1964, cel putin 2/3 dintre statele independente africane prezentau un tip de conducere unipartidista

-> dupa ce s-a nascut si Tanzania, un numar de state mai vechi nou aparute au trecut de la conducere civila la una militara => lovituri de stat au lovit toate cele 14 state sub-sahariene intre 1960 si 1970 nicaieri guvernarea civila nu a rezistat mai mult de 10 ani

- in tarile din Africa de Nord lovitura de stat a venit si mai repede, cu exceptia Libiei unde o monarhie traditionala lipsita de partide a rezistat 18 ani

-> numai 5 state cu mai mult de 5 milioane de locuitori nu au suferit schimbari de regim, daca eliminam statele controlate de albi, coloniile, statele traditional fara partide si Egiptul - Tanzania, Kenya, Uganda, Madagascar si Camerun pe cand doar Nigeria numara 59 de milioane de locuitori si suferit o lovitura de stat-> lovitura de stat militara a atins atat regimurile unipartidiste cat si pe cele pluripartidiste

presupunerea ca preluarea militara a urmat esecului de a crea institutii democratice nu este bazata pe evidente in Sierra Leone de exemplu lovitura de stat a venit tocmai dupa ce alegeri libere si corecte adusesera opozitia la guvernare

- exista o opozitie clara intre africa si Occident in ceea ce priveste statele cu partid unic Hitler, Mussolini au trebuit sa fie indepartati de un razboi mondial, Franco a condus pana la moarte in Africa loviturile de stat au indepartat partidele totalitare

-> Wallerstein scrie in 1961 sistemul unipartidist este adesea un pas important inainte catre statul liberal se aplica doar Tanzaniei

-> Clement Moore (1966) regimuri clare cu partide de masa sunt in Ghana, Guinea, Coasta de Fildes, mali, Malawi, Senegal, Tanzania si Tunisia Sartori zice ca de fapt, Partidul Democratic al Coastei de Fildes a fost deja atrofiat, la fel si in Senegal si Malawi, Ghana si Mali au suferit lovituri de stat, partidul Neo-Destour din Tunisia este un partid vechi (creat in 1934, la putere din 1954) => raman doar Guinea si Tanzania sunt ele cu adevarat partide de masa?

- Sartori zice ca de fapt lista corespunde listei de regimuri unipartide

-> pe masura ce se trece de la multipartidism la unipartidism, conceptul de partid de masa devine mai amagitor (presupune sustinerea maselor pentru care un sistem monopolistic ofera evidente neverificabile) si pierde din importanta (indica doar amploarea partidului unic) daca partidul inlocuieste autoritatile locale preexistente si notabilii cu o retea a sa atunci nu este necesar sa mai fie implicat conceptul de partid de mase care este caracteristic unui stadiu matur de dezvoltare a sistemelor competitive-> o abordare este sa inventezi noi categorii pentru partidele emergente din noile state : David Aptare distinctie intre partide ale reprezentarii - actioneaza precum asociatiile voluntare in tarile Occidentale si definesc un sistem de reconciliere pluralista si partide ale solidaritatii - incearca sa elimine celalalte partide si sa defineasca un sisteme monopolistic- partidele solidatiratii amintesc de partidul unificat (parti unifi opus lui parti unique), insa sunt neconvingatoare pentru Sartori sunt prea moderate (termenul de dictator folosit cu usurinta in America Latina este aproape anatemizat in africa)- pot cele doua tipuri sa fie comparate? un partid al reprezentarii va ramane un instrument al exprimarii si al reprezentarii atata timp cat competitia pluralitara exista insa un partid al solidaritatii nu contine mecanisme care sa asigure persistenta solidaritatii

-> daca crearea de categorii ad hoc va necesita timp si atentie pentru metodologii, se pot folosi in siguranta sincronisme istorice categorii adaptabile din stadiile timpurii, initiale ale evolutiei partidelor occidentale

-> cercetatorii in s.p. care au studiat partidele africane nu si-au pus problema in ce conditii grupurile politice devin diferite tipuri de partide, nici nu s-au intrebat cum se vor dezvolta acestea ci doar au presupus ca partidele vor avea un rol central in politicile africane

- Sartori o economie sub nivelul subzistentei combinata cu o societate de tip celular si cu slaba dezvoltare a instructiei sunt motivele pentru care nu s-ar recurge la canalizare si mobilizare de partid => partidele sunt de fapt functionale si necesare pentru preluarea puterii si acumularea de putere si pentru tranzitia de la stapanirea coloniala la stapanirea autohtona o data ce si-au indeplinit rolul si au ajutat la stabilirea ca si clasa conducatoare a unei clase noi, apar intrebari cu privire la rolul lor central si la cat de necesare sunt

-> in mare parte dintre tarile africane, etapa fondarii de partide fie a disparut (Algeria, kenya, Coasta de Fildes), fie a fost suprimata de o lovitura de stat (Mali, Nigeria, Somalia, Sudan) in alte tari sunt permise partide unice insa doar ca instrumente pentru liderii militari (Togo, Zair, Burundi, Sierra Leone) singurele care au partid unic sunt Tanzania, Guinea (in care nu se stie daca acesta le va supravietui fondatorilor) si Tunisia (dupa Sartori, singura care are un partid unic consolidat Neo-Destour)

=> in Africa sub-Sahariana, partidul unic ca o retea autonoma, organizata, fie si-a pierdut fie urmeaza sa isi piarda scopul existentei conducatorii militari sau civili nu au motive sa pastreze partidele pentru ca pe termen lung ele dau nastere la contra-elite si autonomie nedorita a subgrupurilor diferenta dintre sisteleme cu un singur partid si cele fara partide va fi foarte mica

-> cand sistemele multipartidiste (unde nu exista un singur partid) vor fi lasate sa se dezvolte spontan ele vor rezulta intr-o constelatie atomizata de partide de notabili, patronaj si clientela conectate prin coalitii performante majoritatii partidelor africane se aseamana cu patternul machismo mexican si sud-american si poate fi interpretat in termenii clientelei si masinatiunii politice

3) Categorizari ad hoc

-> se revine la problema comparabilitatii ridicata de politicile fluide necesare tipuri reziduale (amplasate nu intre ci pe langa celelalte tipologii) si provizorii (pentru ca si politicile statelor sunt emergente, de scurta durata) altii autori au incercat sa rezolve problema introducant alte categorii insa acestea nu sunt reziduale

- multe dintre scrierile despre partidele africane sufera de o problema intalnita si la Marx impulsul mobilizator a fost confundat cu o natura de mase, mobilizationala a partidelor (Marx si-a creat idealul unei democratii directe fara stat fara a lua in considerare faptul ca intensitatea si durata unei participari directe sunt invers proportionale)-> pentru a indica natura provizorie a unei categorii trebuiesc folosite prefixe precum cvasi sau semi (=> cvasi-sisteme de partide, cvasi-partide de masa etc.) ar putea parea pedantism insa acesta este necesar cand se discuta la nivel tipologic-> o alta problema este cum poti clasifica ceva ce este fara forma, indefinit, mobil fie prin acelasi recurs la cvasi si semi fie prin folosirea unor categorii mai vagi, nerestrictive

=> politicile fluide sunt cel mai bine intelese cand se folosesc categorii ad hoc care sunt reziduale, provizorii si vagi

-> revine la lucrarea lui Almond si considera ca aceea categorie dominant non-autoritar nu mai este criticabila daca are plasament rezidual in acest caz si denumirea este fericit aleasa atat pentru ca este vaga cat si pentru ca este sugestiva pentru ceea ce ar putea rezulta prin consolidare un sistem cu partid predominant

- meritele ei sunt sporite cand este pusa in relatie cu contrariul ei, dominant autoritar, de asemenea o categorie vaga care indica o viitoare consolidare partidul hegemonic si cu categoria non-dominanta care intregeste schema tipologica Coleman o impartire tripartita bazata pe gradul de competitivitate: i) competitive, ii) semi-competitive, iii) autoritare

- impartirea este gandita pentru zonele subdezvoltate dar poate fi aplicata oriunde, nu e ad hoc cele mai multe exemple sunt luate din Africa => 0 tari la i), 23 la ii), 6 la iii) => ii) e mai mult un fel de altele, e mult prea vaga, acaparand si din intelesul celorlalte 2

Rupert Emerson are si o categorie in clasificarea sa (desi accepta ca doar in Tanzania mai sunt alegeri competitive) numita competitiv pluralista, pentru care gaseste trei exemple, Nigeria, Kenya si Congo.- 26 din 31 de tari africane negre au avut mai mult de un partid de la independenta pana in 69, Zair si Nigeria avand chiar 17 respectiv 14 pana la 1969 partidele fusesera interzise sau se ajunsese la monopartidism in 23 dintre aceste tari pana in 73 ramasese doar Botswana

-> Apter natiunile in curs de modernizare tind sa aiba fie o multitudine de partide fie un singur partid dominant care interzice opozitia sau o tolereaza doar nominal => multipartidismul apare doar cand niciun partid nu e suficient de puternic pentru a prelua puterea

-> in multe dintre tarile Lumii a Treia, multipartidismului ii lipsesc radacini in credinte congruente

=> pluralismul competitiv este o categorie inselatoare, este mai bine sa fie folosita categoria non-dominant

-> singura distinctie cu legatura cu un stadiu fluid al polipartidismului este intre i) relative putine partide care se contrabalanseaza unul pe celalalte (niciunul neajungand dominant) si ii) un pattern pulverizat

-> unipartidism nu e neaparat vorba de un partid tiranic tipul de partid unic dominant este aproape un monopol natural atunci cand nu se pierde potential pluralistic

- subdiviziune intre parti unifi rezultat din uniri de partide si caracterizat de o conceptie gregara

- parti unique rezultat din interzicerea tuturor celorlalte partide, coercitiv, exclusivist

-> esenta eseului 2 tipologii, una pentru sisteme fluide, una pentru consolidate, in care se poate trece usor de la una la cealalta

Sisteme fluide: - monopartidism -> dominant autoritar -> prin forta

-> prin unire

-> dominant non-autoritar

- Pluripartidism -> non-dominant

-> pulverizat

Sisteme consolidate -> dictatura partidului unic

-> partid hegemonic

-> partid predominant

-> bipartidism-multipartidism

-> sistem atomizat

- dominant non-autoritarul este asezat de Sartori intre monopartidism si pluripartidism, pentru ca nu poate fi bine delimitat intre cele doua

-> tipologiile de la sistemele fluide sunt mai abstracte, cu cat se coboara spre consolidate devin mai putin abstreacte (scara de abstractizare)

-> tabelul 31 aranjeaza cele 39 de tari africane insa nu poate lua in consideratie doua variabile importante, gradul de coercitie si inanitia

-> un studiu asupra a 31 de state africane cu privire la gradul lor de institutionalizare arata ca 17 dintre acestia sunt relativ institutionalizate dintre care 14 inca au sisteme de partide: Liberia, Coasta de Fildes, Tanzania, Botswana, Gabon, Mauritania, Malawi, Rwanda, Senegal, Gambia, Niger, Zambia, Guinea, Cameroun -> Sartori elimina dintre acestea Gabon, Malawi, Senegal si cameron care s-au schimbat in anii 60, plus altele (Rwanda, Niger) care au suferit lovituri de stat => 9 dintre acestea 17 nu sunt institutionalizate afirmatia cu privire la institutionalizarea lor este eronata

4) Efectul de bumerang Morrison cu privire la lucrarile despre sistemele politice si de partide din Africa literatura este bogata in studii de caz insa duce lipsa de continut teoretic, sofisticare conceptuala si propozitii testabile

-> Sartori extinde afirmatia spunand ca prin lucrarile lor, specialistii in Lumea a Treia au subminat nu numai propriile studii dar si disciplina PC ca un intreg

-> efectul de bumerang folosirea in studiile cu privire la lumea Occidentala a tiparelor folosite in lumea a Treia; reversul Euromorfismului

Exemplu: Hodgkin pentru a defini partidele africane spune ca ar trebui sa consideram partide toate organizatiile politice care se considera si sunt in mod general privite ca partide nimic eronat in asta cand se vorbeste de sisteme fluide unde de fapt sunt cvasi-partide cand insa se foloseste aceeasi definitie si in sisteme cu partide consolitate, specializate, este eronat

-> orice inferenta de la indefinit la definit, de la fluid la format rezulta intr-o eroare a extrapolarii inverse