Sange albastru

Sange albastruOricat ar parea de ciudat este bine sa stiti ca atributul/ conceptul de "Sange albastru" apare abia in Evul Mediu in Franta. Nobilime, Cezari, etc. au existat dintotdeauna (existand pentru a dovedi afirmatiile noastre elitism, "linii de sange", etc.) dar "Oameni cu/ de sange albastru" doar incepand cu perioada medievala. Si, pentru ca lucrurile sa fie si mai bizare, aflati ca acest concept pleaca de la injuraturile nobililor nostri. Si, pentru a fi ceva mai clari nu ne referim la injuraturile legate de "linia de sange" (cele referitoare la stramosi, parinti, etc.) sau cele cu aplicabilitate "la persoana" ci numai la cele legate de EL si legaturile sale pamantesti. Evul Mediu incepe cu o puternica lupta de "penetrare" a religiei crestine la toate nivelurile sociale dar, mai ales, acolo unde se dorea, la niveluri cat mai inalte din punct de vedere ierarhic. Se creasera deja structuri solide si... unul din pacatele de baza a fost declarat a fi "injuratura" (chiar si in zilele noastre exista reminiscente ale "regulilor" de atunci). Dar, cine putea sa injure? Omul de rand putea, normal, ca doar de aceea i-a dat Dumnezeu gura, mai ales ca viata sa era crunta din toate punctele de vedere. Dar, daca era auzit de un superior urma sa isi piarda capul (nu doar limba). Deci, pentru cei "mici" nu poate exista o legatura la "sangele albastru". Dar, cei puternici, nu se sfiau sa injure. Care era problema?!? Timpul trecea si biserica prindea puteri din ce in ce mai mari. Si, astfel, s-a ajuns la acel moment in care biserica putea dicta sau, cel putin, influenta decisiv. Injuratura a ramas pentru cei mici un pacat de moarte iar pentru cei mari... S-a ajuns la un fel de "pace". Acestora li se solicita sa nu mai injure folosind numele Domnului... Naravul vechi este greu de scos din capul unor fanfaroni inculti, snobi, cu rang nobiliar. Dar, de voie de nevoie, acestia s-au vazut obligati sa accepte solicitarea clerului. "Par la mort de Dieu" (Pe moartea Domnului - limba franceza) a fost "compilat" in "Par la mort de Bleu" si, cu timpul, s-a ajuns la "Parbleu", "Sacre Dieu" (Sfinte Dumnezeule) a ajuns "Sacrebleu", "Par le sang de Dieu" (Pe sangele Domunului) a ajuns "Par le sang bleu"... Cei "mici" au sesizat aceasta "adaptare" a nobilimii si, in timp, au creat o legatura directa, zeflemista... "C'est un sang bleu" (Este un sange albastru) si apoi "Este de sange albastru". Necazul lor este legat de faptul ca nobilimii (inclusiv clerului) i-a convenit aceasta asociere perceputa initial a fi "C'est un sang de Dieu" (Este un sange de Dumnezeu) si "asimilata" in timp cu titul nobiliar "Este de sange albastru". Interesant, nu-i asa? Cat de usor se ajunge de la injuratura la nobilime... Si, practic, de la acest moment s-a impamantenit "legatura de sange" si in legile uzuale, renuntandu-se la "legaturile divine" sau altele asemenea (cel putin cu trecerea timpului). Acum, "efectele" democratice ale vechilor structuri sociale au fost anihilate si "conducatorii" nu mai aveau dreptul sa apeleze la "insarcinarile divine" deoarece ele apartin acum clerului si structurilor sale si, pentru a ramane legati de un suport s-a "procedat" la inventarea titlurilor nobiliare si la mentinerea lor in baza "liniilor de sange". Nu trebuie sa uitam de faptul ca liderii (regi, imparati, domni, etc.) pastrau si asertiunile divine care sa le intareasca forta "manageriala" intr-o stransa legatura cu clerul dar, aici, "linia de sange" era de mult timp impamantenita. S-a procedat doar la crearea de linii pentru noii "apostoli" care guvernau "lumile lor" numite generic domenii, proprietati, etc. Si, astfel, s-a ajuns ca orice gest de proprietate, manifestare sociala, etc. sa fie substituit originii individului/ indivizilor, valoarea acestor gesturi fiind direct proportionala cu valoarea liniei de sange sau, mai corect, valoarea "de provenienta" a emitentului/ emitentilor acesteia. Nimeni nu spune ca suportul real nu este cu adevarat corect... Este absolut normal sa ti in special la parintii tai, la fratii tai, la copiii tai, la copiii copiilor tai. Noi ne referim doar la consideratiile de grup, cu raportare sociala, atat de utilizate mai ales in trecutul intunecat al dezvoltarii umane "catre" zilele noastre. SI, in final... Credeti ca in democratica lume a zilelor noastre s-a renuntat la asa ceva?!? Sunt sigur ca stiti, simtiti, etc. ca... NU. Chiar daca nu prea se mai tine cont ca "el se trage din linie de imparati" veti auzi ceva de genul "Claudiu... Ce nume frumos... Este un nume de imparat"... Sau: "Stefan... Este un nume destinat sa fie conducator", etc. Fata de aceste considerente putem merge mai departe ajungand pana la: "Tatal lui a fost seful politiei (sau alt sector de activitate legat de stat)... Ei sunt cineva in orasul acesta" (la noi se merge mult mai departe ajungandu-se la un fel de titluri nobiliare doar daca se face legatura cu un neinsemnat sector al controlului financiar sau altele asemenea!!!)... Sau, mai injositor: "Este nepotul lui Cutare, mare lider de mafie in orasul X... sau mare senator..."... Si, ar fi bine sa nu uitati exemplu anterior de genul "Ei sunt niste ratati de romani", "Niste nenorociti de evrei", "Niste orezari chinezi", etc.

Acestea sunt adevaratele probleme, ale continuului efort al "handicapatilor" care nu mai gasesc posibilitatea de a se individualiza decat prin crearea de "linii de sange" pentru a beneficia de unele avantaje, fie ele si doar "morale"/ de orgoliu, s.a. uitand de valoare, fiind siguri ca Dumnezeu isi va respecta pactul pe cand ei au dreptul sa se comporte indiferent cum...Incercand sa gasim un suport stiintific al acestor tipuri de consideratii vom ramane dezamagiti ca ele nu au nici un suport real. Geneticienii au incercat sa creeze un fel de sistem al "genelor de genii" incercand sa demonstreze ca, printr-o selectie adecvata se poate ajunge la acumularea unui numar mare de gene "bune", "geniale" intr-un individ genial. Argumente in acest sens nu prea exista dar... ei se chinuie in continuare sa creeze "elite genetice" suparati ca nu sunt luati in considerare asa cum trebuie. Si, chiar daca ar avea dreptate (priza la public au deoarece exista numeroase exemple de aplicatii genetice de acest tip - insemninarile artificiale cu "samanta de genii" pe mame voluntare in SUA, structurile ariene al celui de-al treilea Reich, etc.), cum ne vom convinge ca rezultatele eforturilor lor sunt genii?!? Sau, ce acces ar putea avea la aceste "banci de genii" cei fara potential financiar asigurandu-se o repartizare onesta a sanselor. Sau... sunt multe intrebari dar rezultatul il intuieste oricine citeste aceste randuri... se lupta pentru elitism, elite, "linii de sange"... Continuand in incercarea noastra de a "cataloga" (din punct de vedere sangvin) sau de a gasi o relatie de clasificare a individului uman sau a societatii umane se va sesiza ca cel mai simplu reper va fi cel al grupelor sangvine. Rasa, etnia, factorul geografic, nivelul social, nivelul cultural, nivelul intelectual, originea genetica, etc. etc. etc. nu fac altceva decat sa complice sau sa discrimineze in comparatie cu banala si facila grupa sangvina care poate caracteriza cel mai bine "subsolul" identitatii umane fara a putea fi acuzata de superficialitate asa cum poate fi acuzata oricare dintre "metodele" prezentate anterior. Evolutia umanitatii s-a perceput atat la nivelul "faptelor" oamenilor cat si la nivelul structurii individului uman. Plecand de la fizic, unde omul a intrat intr-o continua degradare a potentialului muscular, imunitar, etc. vom termina cu psihologia si/ sau intelectul si modul de a reactiona la factorii de mediu. Interesante in acest sens sunt teoriile privitoare la evolutia sangelui (mai precis a grupelor de sange. Din punct de vedere sangvin, omul a evoluat permanent cel putin din punct de vedere al sistemului imunitar. Totusi, se afirma ca evolutia este "inregistrata" si la nivelul grupelor sangvine, diferentele dintre grupele sangvine reflectand capacitatea omului de a se adapta la diferitele solicitari ale mediului inconjurator. Cercetatorii in domeniu afirma ca prima grupa sangvina umana este grupa O (I). Ea este "suprapusa" perioadei de evolutie a omului spre varful lantului trofic si, totodata, perioadei de alimentatie preponderent proteica (carnivora/ cruda). Pe atunci erau niste indivizi deosebit de bine adaptati vietii in miscare, in continuu efort, caliti si rezistenti la factorii de mediu (acum suportul fizic s-a deteliorat enorm de mult dar poate fi exploatat cu mare usurinta in special in domeniile sportive). Se afirma ca "indivizii zero" ar fi plecat din Africa si pana in perioada aparitiei grupei sangvine A (II) ar fi colonizat intreg teritoriul disponibil (Terra). Interesanta este evolutia imunologica a indivizilor din aceasta perioada. Este un fapt demonstrat de medicina actuala ca multe din microorganismele actuale din Africa nu stimuleaza imunitar organismul uman pentru a produce anticorpii specifici. De aceea, s-a presupus ca, primii oameni, "posesori" ai grupei O (I) beneficiau deja de protectie prin anticorpii "detinuti" la nastere. Concluzia este ca multi dintre anticorpii acelor vremuri s-au pierdut chiar daca factorii "agresori" si-au continuat existenta. Si acest lucru ne face sa credem ca ea se mentine una din cele mai puternice grupe sangvine din punct de vedere al capacitatii de efort, solicitare si adaptare chiar si in zilele actuale. Evolutiv, in perioada cuprinsa intre 20.000 - 10.000 i.Ch. apare grupa sangvina A (II) undeva in Asia Centrala sau in Orientul Mijlociu. Aparitia acesteia s-ar datora agriculturii, domesticirii animalelor si trecerii omului de la statutul de "preponderent carnivor" la cel de "omnivor". Totodata aceasta grupa este concomitenta boom-ului populational care poate fi "asimilat" dezvoltarii asezarilor umane si a regulilor de convietuire induse de acestea. Tot acum se afirma ca ar fi aparut rasa alba ca urmare a modificarii metabolismului vitaminei D. Necesitatea planificarii si a muncii in comun (a colaborarii) a dus la "structurarea" psihologica a indivizilor "nou aparuti". Explicatiile date mutatiei de la grupa sangvina O (I) la grupa A (II) se axeaza in special pe necesitatea de adaptare a omului la noile conditii impuse de o societate aglomerata si "interdependenta" pe fondul noului regim alimentar.Aglomerarea a nascut rapid probleme legate de rezistenta la boli fapt ce a dus la cresterea "rezistentei/ fondului imunologic" al acestor indivizi (in zilele noastre, rata de supravietuire maxima la ciuma, holera, variola, etc. este superioara la indivizii cu grupa sangvina A fata de cei cu grupa O). Deci, grupa A ar fi grupa cea mai puternica si cea mai utila grupurilor umane si dezvoltarii acestora, cea care a asigurat progresul omenirii pana la "cotele actuale". Fata de "locul de aparitie" grupa sangvina A (II) si-a inceput "invazia" cu ajutorul hoardelor de indo-europeni incepand cu perioada cuprinsa intre 3500 - 2500 i.Ch. inaintand in toate directiile "disponibile" de la Asia de Sud-Vest pana in vestul Europei. In zilele noastre, "incidenta" grupei sangvine A (II) scade dintre Europa de vest spre cea de est apoi creste brusc la popoarele turc, afgan, iranian, etc. scazand semnificativ odata cu avansul in Orientul Indepartat. Interesanta este Japonia care prezinta o densitate semnificativa a grupei A (comparativ cu un mic numar de "membri" ai grupei O sau B). In mod similar grupei sangvine A (II) s-a dezvoltat si urmatoarea grupa sangvina - B (III). Se presupune ca ea a aparut in intervalul de timp cuprins intre 15.000 - 10.000 i.Ch. in zona podisului Himalaya, India si regiunea Ural (in cadrul unui amestec de triburi caucaziene si mongole) - fiind usor caracteristica, cel putin pentru inceputuri, "locuitorilor stepelor". Interesant este ca nici pana in ziua de azi nu "s-a cazut de acord" in ceea ce priveste problema descendentei grupei sangvine B. Ea este direct desprinsa din grupa A (II) sau provine tot din grupa O (I)? Primii argumenteaza ca ar fi vorba despre o evolutie normala O - A - B (unde grupa A este un intermediar viabil al evolutiei grupei O catre grupa B, care ar fi fost elementul final al tranzitiei sangvine), ceilalti argumenteaza prin relativa suprapunere a perioadei de aparitie si prin compatibilitatea grupei O fata de celelalte grupe sangvine, care include si grupa A. Se afirma ca primii indivizi "B" puteau fi impartiti in doua grupe distincte: sedentarii si nomazii. Sedentarii s-au stabilit in zonele de sud si sud-est ale Asiei (China, Coreea cu cea mai mare incidenta a grupei B fata de A) pe cand nomazii (razboinicii) au pornit intr-o lunga "cruciada" ajungand pana in Europa de Est. Aceasta "impartire" are la baza "precepte" care dainuie pana in ziua de azi datorita faptului ca, din acele timpuri, s-a creat o schisma intre grupurile umane sedentare din sud si cele nomade din nord (de exemplu utilizarea produselor lactate de catre "sudisti" este aproape inexistenta considerandu-se ca aceasta este hrana barbarilor, a "nordistilor"). Important de retinut este faptul ca grupa B (III) este grupa adaptarii si a echilibrului "in miscare", eventual "grupa extremelor". Datorita unei "descendente" legate de nevoia de adaptare extrema (caracteristica inteligentilor agricultori sau agililor razboinici de tip asiatic) indivizii care "detin" aceasta grupa sangvina sunt caracterizati de creativitate, inteligenta si spirit tehnic ("Trebuie sa mai afirm ca aceasta afirmatie se bazeaza pe studiile psihologice?"). Distributia grupei sangvine B urmeaza intreg teritoriul Asiei (in special in zonele sudice ale acestuia) fiind intalnita intr-o pondere ridicata si in Japonia, ajungandu-se cu aceasta relativa "superioritate" pana in zona Uralilor. De aici incidenta grupei sangvine B (III) incepe sa scada pana la procente minime in Europa de Vest. Un fapt interesant este relevat de distributia grupei B peste linia de demarcatie intre civilizatie si barbarism din vechime (limita estica a Europei de Vest, zona de sus si de mijloc a raului Elba, partea de la nord de Carpati). Aici, popoarele germanice, austrieci, etc. prezinta o incidenta neasteptat de mare a grupei sangvine B (III). O alta "enigma" este cea a poporului evreu unde grupa sangvina B (III) este inalnita mult peste medie (askenazii si sefarzii). Deci, evreii de inainte de diaspora babiloniana, difereau considerabil fata de arabii care aveau preponderent grupa O (I) din zona Babilonului antic (Irak-ul de azi). Constanta "sangvina" a lor este, in concluzie, rezultatul comportamentului de casta specific acestor indivizi. Grupa sangvina AB (IV) este cea mai rara (fiind intalnita la mai putin de 5 % din totalul populatiei Pamantului) si cea mai noua grupa sangvina (se presupune ca ar fi aparut si s-ar fi "dezvoltat" dupa 5.000 i.Ch.). Aceasta grupa ar fi luat nastere din amestecul populatiei albe cu grupa sangvina A (I) si populatia mongola/ nomada cu grupa sangvina B (III) in special dupa momentul istoric al valurilor migratoare (care au "rupt" granitele stabilite de societatile dominante din acea perioada si ar fi asigurat infuzia de grupa B "peste" majoritarii de grupa A). Oricare ar fi considerentele luate in calcul, "penetrarea" grupei AB a fost extrem de lenta (in Europa de inante de anul 1.000 d.Ch. se pare ca inca nu exista grupa sangvina AB - studii facute cu ocazia diverselor exhumari ale mormintelor din acea perioada indica absenta totala a grupei sangvine AB). Aceasta grupa sangvina este grupa "asimilarii", a "comasarii" individului la marele individ "societatea umana", este grupa complexitatii dar si a nesigurantei, grupa valorii dar si nonvalorii, asemenea individului care incearca sa se afirme intr-o societate care il poate aprecia dar il poate si anula.Este grupa caracterizata prin cea mai buna rezistenta la boli transmisibile sau boli autoimune dar si cea mai slaba "rezistenta" la cancer sau stress. Pe scurt, este grupa sangvina cea mai apropiata de grupa B, o manifestare a extremelor mult spiritualizata, bazata aproape exclusiv pe convietuirea si progresul impreuna cu cei din jur (comparativ cu cinicii "indivizi B" care nu i-au in calcul pe cei din jur).

Sursa articol : http://www.info-portal.ro/articol/sangele-albastru/111/4/0/