Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

176
Atanasie Berzescu LACRIMI SI SANGE REZISTENTA ANTICOMUNISTA ARMATA DIN MUNTII BANATULUI Editura Marineasa Timisoara, 1999 Cuprins

Transcript of Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

Page 1: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

Atanasie Berzescu

LACRIMI SI SANGEREZISTENTA ANTICOMUNISTA ARMATA

DINMUNTII BANATULUI

Editura MarineasaTimisoara, 1999

Cuprins

Page 2: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

PREFATABOTEZUL PRIGOANELORI. PRELUDIUPRIGOANAANUL 1940 — O RAZA DE LUMINAII. PRIGOANA — ION ANTONESCUAL DOILEA VALPARUL DE LA ALBA-IULIAELIBERAREA DE LA ALBA-IULIAREZISTENTA ARMATA DIN BANATCONFERINTA DE LA LUGOJANUL 1948LA COASA CU PISTOLUL MITRALIERA ОN BANDULIERAGRUPUL DE REZISTENTA ARMATA ОMPOTRIVA COMUNISMULUI DIN COMUNATEREGOVA-BANAT (1948-1949)LUPTELE DE LA TEREGOVAFENESLUNCAVITADOMASNEARUSCAFENESVERENDINARMENISCORNEACARANSEBESBORLOVAVALISOARAPETROSNITAOTELUL-ROSUCIRESAMALMARGAVARBOUTARRUGIZORLENTUL-MAREOHABARUGINOSUJDIOARACARPAGLIMBOCALUGOJFARLIUGCAPRIOARAGRUNICAPВLNASI. GRUPUL DORAN-POPOVICIGRUPUL ORAVITALUPTELE DE LA PIETRELE ALBELUPTELE DE LA FENESLUPTATORII MORTI PE CВMPUL DE LUPTA

Page 3: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

I. PIETRELE ALBE — 22 FEBRUARIE 1949II. SALASUL DE LВNGA MEHADICA. - Noaptea de 7/8 febr. 1949III. FENESIV. DORANIELUPTATORII CONDAMNATI LA MOARTE SI EXECUTATI.UN OSTAS AL IANCULUIO POLITA PLATITACERCETARILEОNCHISOAREA DIN CARANSEBESОN CETATEA DE SUB DEALUL VIILOR. LUGOJULОNCHISOAREA MILITARA TIMISOARACARANSEBESLUGOJLANTURILEAIUD, 1950 - Sectia a II-aLA CELULAR.CARE VREI MURI.ОN FABRICALA ROTARIELA OFITERUL POLITICIARASI LA ROTARIEPATRUZECI DE ORE ОN CAMERA DE TORTURADIN CAMERA DE TORTURA LA ROTARIESALUPAROTARIA PE FIRCRACIUNUL ANULUI 1952DIN FRAMВNTATUL AIUD. SPITALUL I.MAI APROAPE DE RADU GYR.SPITALUL (II). O SCHIMBARE DE CONDUCERE .SPITALUL (III). DOI ANI DE ZILE FIXAT LA PAT. SALONUL MORTII NR. 10SPITALUL (IV). DIN GHEARELE MORTIILA VIATAОNCHISORILE - UNIVERSITATILE NOASTRESPITALUL (V). SI TOTUSI L-AM ОNFRВNT PE COLLERSPITAL (VI). SALONUL 9SPITALUL (VII). ECOUL REVOLUTIEI DIN UNGARIA ОN AIUDDOMICILIUL OBLIGATORIU. LATESTI.LAGARELE.I. ОN TARA LUI DOBROTICI, UN LAGAR DE EXTERMINARESTAFIILE DE LA NOUA-CULMEMOARTEA GENERALULUI NICOLAE STOENESCU LA NOUA -CULMEОN LIVADA CU CAISIMARTIRIUL PROFESORULUI UNIVERSITAR DE TEOLOGIE IOAN V. GEORGESCUO ОNSCENARE DE EVADAREDE LA NOUA-CULME LA PERIPRAVA.PERIPRAVA, O RAZA DE LUMINA ОN INFERNUL ROSU.STUFUL DE LA PERIPRAVA.NORI NEGRI DEASUPRA PERIPRAVEI. FENOMENUL PERIPRAV AELIBERAREACONFRUNTARI CU PREZENTULMUNTII MARTURISESCI

Page 4: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

SLUJITORI AI ALTARULUI BANATEAN TRECUTI PRIN IADUL COMUNISTJURNAL DE CALATORIE DE LA LUGOJ LA KARLSRUHECUVВNT CATRE TARA

Sotiei mele MARIAFiilor mei Adrian si HoriaNepotilor mei Adrian, Gabriel si Alina

PREFATA

Numele lui Atanasie Berzescu a intrat, de cвtiva ani оncoace, оn atentia publicului iubitorsi interesat de istoria noastra zbuciumata sub dominatia comunista. Este cunoscuta contributia sala diferite publicatii: Memento din Timisoara, saptamвnalul Lugojul din Lugoj, Gazeta de Vestdin Timisoara si Permanente din Bucuresti.Dar ceea ce оi stabileste autoritatea de luptator si martor deopotriva este aparitiaSuplimentului social-istoric al Gazetei de Vest din Timisoara: “Razboiul anticomunist dinMuntii Banatului”, 1995. Carticica a fost primita cu multa caldura si cu mult interes, chiarsolicitata peste asteptari. Rasunet оn surdina, dar deschizator de orizonturi noi оn fata unordocumente inedite. Ea a avut darul sa incite noi cercetari si studii laudabile. S -au strecurat sicвteva omisiuni regretabile. Asa de pilda nu se vorbeste nimic despre activitatea importanta оnrвndurile studentimii de atunci a lui Constantin Pascu, sau despre personalitatea luptator uluioravitean Martin Balan, ori despre contributia оn mediile taranesti a оnvatatorului Ion Popescu.A fost deosebit de elogiata aparitia cartii profesorului Ion Gheorgheosu “Voi n -ati fost cunoi celule”. Atanasie Berzescu este atestat drept mentor al un ui tineret care se pregatea pentrumarea experienta de lupta si daruire. Au fost tвrвti acesti minunati elevi, frati de cruce, оnanchete, judecati, оnchisori sau оn infernalul Canal.Cartea de fata a lui Atanasie Berzescu, LACRIMI SI SВNGE, cuprinde memor iile unuiluptator care participa la marile evenimente ale veacului nostru. Sunt aici oameni prigonitipentru dreptate, pentru adevar si pentru bine. Marturisitori de credinta pentru оmplinireaCuvвntului оmpotriva comunismului.Cartea are o remarcabila unitate de ton, de gвndire si de simtire romвneasca. Autorulreuseste printr-o viziune proprie sa structureze evenimentele brute оn forme simple, dar foarteexpresive. Оnzestrat cu un deosebit dar de povestitor, el are putere de re traire si evocare,selectвnd cu grija faptele semnificative. “Acum cвnd scriu cele petrecute cu multi ani оn urma —zice Berzescu — parca le traiesc mai intens si ard оn mine mai mult. Pas cu pas retraiesc viata deatunci, cea ferecata оn lanturi”.Povestitorul trece de la o stare la alta cu usurinta, printr -o diversitate stilistica:memorialist, cronicar sau filosof al istoriei. Pentru Atanasie Berzescu, nu povestirea оn sine esteultima realitate, ci adevarul. El оsi arata dezgustul pentru minciuna si del atiune. Pentru aceasta,toate mijloacele epice sunt puse оn slujba trairii оn spiritualitatea crestina. Personajele, fiinteleacestea chinuite, nu ilustreaza atвt o tipologie umana, cвt un principiu etic. Contributiamoralistului este de cele mai multe ori directa. Naratiunea se оntrerupe lasвnd loc reflectieifilosofice asupra conditiei umane оn comunism.Pe Atanasie Berzescu nu-l intereseaza atвt nota de senzational. Dar faptele оn sine suntpline de senzational si de groaza. Оn realitate, vremurile merg spre distrugere si degradare. Fiinta

Page 5: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

umana este mutilata si desfigurata. Totul intra оn descompunere si spurcaciune. Scenele decruzime sumbra sunt relatate de Atanasie Berzescu cu mult simt realist, fiind el оnsusi victima:“Mois voia cu tot dinadinsul sa ma implice оn procesul lui Spiru Blanaru”. Dar anchetatul nuvoia asta, desi оn realitate fusese participant. Se tinea tare. Povestirea intra оntr -un crescendoteribil al anchetei.— “Nu vreau sa te aud. Nu vorbi nimic, ma auzi? Acum am sa te omor”.— “Si dintr-un salt, fiara dezlantuita a fost lвnga mine. Cu amвndoua mвinile оnfipte оnpieptul meu, ma ridica deasupra capului si ma trвnti оn casa cu bani. Оngramadit acolo, ca vai demine, el se prinsese cu mвinile de casa de bani si sari cu cizmele pe mine ...” etc., etc.Maretiei tragice a luptelor de la Pietrele Albe оi urmeaza taria caracterelor оn anchete.Tarani umili, cu genealogii nobile, оsi оncearca destinul eroic. Caciulile geto -dace sunt pвngaritesi aruncate la gunoi. Оncet, оncet, vremea se deruleaza оn istorie. De la Timisoara la Aiud, apoiоnvesnicie. Si din tortura vesniciei Aiudului la Periprava, la tentativa reeducarii si prelungirii faratermen. Scrisul lui Atanasie curge fara pauze, fara respiratie. Suntem prinsi оn du hul mortii.Povestea este trepidanta. Privim gloatele de tebecisti, care cad оn lupta cu suferinta, si cinismulgardienilor manipulati si оnraiti.Оn fabrica, la Rotarie, o vвnzoleala de nedescris оn realizarea normelor. Timpul se оntindeca o mlastina. “Mlastina deznadejdii”. “Mai baieti”, spunea Lae Orbulescu, “fiti tari!” Dar undemai puteai retine filosofia lui Lae, cвnd rвnduri, rвnduri de carute trebuiau sa iasa pe usa fabricii.Оnsa ceea ce Atanasie Berzescu simte mai acut nu este atвt оntunericul fe recat cu obloane,cвt оntunericul spiritual, pandemonic. Si totusi, uneori, оn contrast, aspectul sinistru estetransfigurat оn viziune de grandoare a istoriei. Povestitorul intra direct ca participant si ca martor.Iata o scena, aparent nimic neobisnuit. Era оn Celular la 309. — “Оntr-o zi pe la sfвrsitul luiaprilie vine frizerul sa ne tunda si sa ne barbiereasca. De fata оn timpul tunsului era si gardianul,seful sectiei... aici, оn timpul tunsului, stвnd de vorba cu noi, оnvвrtea niste chei pe dupa dege t.Deodata se оntoarse spre mine si ma оntreaba de unde sunt si cu ce am cazut. Оi raspund ca amcazut cu Spiru Blanaru din Teregova. Cвnd a auzit de Teregova, a sarit оn sus spunвnd:— «Ce ma, tu esti din Teregova? Acolo banditii aceia au tras оn oamenii partidului si i-auomorвt? Voi ati luptat оmpotriva partidului comunist? Ma, voi trebuia sa fiti toti omorвti. Stii tuasta?»Numaidecвt, iese afara pe sala si cheama repede pe mai multi gardieni din Celular,strigвnd:«Mai tovarasi, mai, ia veniti repede aici sa vedeti si voi un bandit din Teregova care a trasоn noi sa ne omoare pe toti. Sa vedeti si voi cum arata un mare bandit».Atвta mi-a trebuit. Tin-te acum la scandal. Gen. Arbore ramase consternat...” etc., etc. ...Dintr-o data istoria se deschide ca o carte. Оsi arata maretia si decaderea. Memorialistuldevine simbol al maretiei istoriei. El, eroul de la Teregova; el, care fusese оnchis — pentru ce?— si la Alba-Iulia ca elev, pe timpul lui Antonescu. Acum generalii, fostii ministri ai ingratuluiMaresal, camarazi de suferinta ai povestitorului, ramвn consternati. Istoria se оntoarce ca omustrare. Dar patosul cald, iertator, al lui Atanasie Berzescu оi оnvaluie cu dragoste pe acestimari generali, care paseau acum оn rвnd cu legionarii: Arbore, Ia cobici, ing. Mares... Оndeosebibunul general, intelectualul de seama, prietenul afectuos, grijuliu, marele general Ion Arbore.Dar, dincolo de sentimentul tragic al existentei оn robia comunista, constituind tonulesential al acestei cronici, exista si cl ipe de fericire care mвngвie si оntareste. Poate, este fericireacare l-a ridicat pe Steinhardt. Fericirea aceea care sustine viata, viata оnsasi, fericireaevanghelica: Fericiti veti fi cвnd va vor batjocori pe voi si va vor prigoni, si vor zice tot cuvвn tul

Page 6: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

rau оmpotriva voastra.Lungului proces de desacralizare a miturilor crestine i se opune mereu оmprospatatacredinta. Aparitia lui Iisus оn celula este coborвrea harului divin оn sufletele celor оndurerati.Esteun act de regenerare spirituala si de cre atie. Pagini оntregi, memorabile, оn care AtanasieBerzescu ni-l оnfatiseaza pe marele poet Radu Gyr ca pe un sfвnt. Poetul avea darul de a ridicasufletele pe culmi, pentru oamenii care stiau sa fie liberi prin poezie. Si libertatea aceasta eracontagioasa si ispititoare. Te introduceai оn universul creatorului, evadвnd оn spirit. Omul iacunostinta de sacru prin ierofanie, cum ar zice Mircea Eliade, prin aureola de mit si sfintenie. Omica scrisoare si o fotografie de familie оl fac pe memorialist sa cвnt e ca оntr-un troparbisericesc. Invocatia divina se ridica din adвncurile sufletului: “Doamne, parca se pogorвseDuhul Sfвnt peste mine. Simteam ca ard totul. Curgeau broboane de sudoare de pe mine, pe fatasi pe cap. Si mare a fost bucuria... Vecinii mei de pat erau speriati. Credeau ca -i de la securitatepentru ancheta. Nu le-am spus nimic. Daca un cuvвnt iesea din gura mea, eram pierduti, eu,Petrasievici si frizerul”... — etc., etc. ... Cu aceasta binecuvвntata fotografie credea Atanasie cal-a оnvins pe Coller.De neuitat sunt paginile privind personalitatea, marea personalitate a profesorului Ioan V.Georgescu, distinsul prieten al memorialistului.Ramвnem cu admiratia оn suflet pentru destinele umane realizate оn lupta si suferinta.PETRU HAMAT

“Cred ca orice neam, orice sat, orice tinut, orice tara, are datoria si dreptul lamвndria trecutului sau si ca uitarea trecutului de catre patura conducatoare a unui poporeste cea mai mare nenorocire ce i se poate оntвmpla acestuia.”Din Mihail Sturza - Romвnia si Sfвrsitul EuropeiОn memoriile mele, am luat ca оndemn cuvintele Printului Mihail Sturza, din cartea sa,citata mai sus. Ca sa nu uitam nimic din ceea ce a fost lupta noastra de rezistenta, trecвnd zi cu ziprin lacrimi si sвnge, ma straduiesc sa dau, dupa puterile mele, adevarul asa cu a fost el. Оncercsa schitez o parte din Istoria Banatului оn luptele de rezistenta si de afirmare a neamuluiromвnesc, оmpotriva urgiei comuniste.Sa prinzi rabufnirea neamului nostru оmpotriva pericolului de moar te, satanismuldeclansat din rasaritul Europei, dupa revolutia din 1917, din Rusia, este un lucru extrem de greusi de-o mare оndrazneala. Nu sunt scriitor si nici istoric cu pretentii de a dezlega enigmelesforariilor trase de toti chematii si nechematii оn a lua оn mвna destinele neamului. Pot afirmaоnsa ca neamul romвnesc este cel care оsi ia destinele оn mвna si -si alege singur pe cei caretrebuie sa-l apere. Niciodata neamul nostru romвnesc n -a gresit cвnd a trebuit sa-si apereexistenta. Nascut crest in, s-a desfasurat оntru Hristos.Ca unul dintre cei multi, trecвnd prin lupte si prigoane, ma simt dator sa pun pe hвrtie totce am cules din tinerete si pвna -n prezent. Bune si rele, vor sta la оndemвna, оn realizarea unuitotdespre marea оnclestare a neamului nostru cu raul. Asa poate ca vor ajunge sa cunoasca siurmasii nostri prin ce am trecut noi si ce am realizat оntru apararea credintei, a neamului si atarii.Citind memoriile mele, multi vor obiecta ca s -a scris atвt de mult despre lupta derezistenta оmpotriva comunismului. Au ajuns, poate, a se repeta оn expunerea lor. Eu cred caniciodata nu se va reusi sa se spuna totul despre acest infern rosu. Fiecaruia din noi, cei care amоncercat sa asternem pe hвrtie cele traite оn aproape jumatate de sec ol, nu-i este dat sa spuna

Page 7: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

totul. Este imposibil acest lucru. Fiecaruia din noi ne -au ramas viu оn minte numai unele aspectedin cele traite оn acest iad. Cu cвt vor fi mai multi оn marturisirea trecerii lor prin iadul gulaguluiromвnesc si rusesc, cu atвt mai bine se va reusi a se oglindi fidel zbuciumul neamului romвnesc.Multi s-au confruntat cu falsul оn istorie, altii — cu multe scapari, lasвnd pe dinafaralucruri extrem de importante.Cred eu ca pвna acum trei sunt care s -au оntrecut pe sine оn memoriile lor, realizвnd operede valoare.1. Sebastian Mocanu, оn cartea sa — “Mвntuirea” — prinde caracteristica gulaguluiromвnesc, cu toate pornirile de iad. Sunt pagini оntregi unde el realizeaza o filozofie crestina,fara a fi teolog, care poate st a alaturi de D. Staniloae sau de Sfвntul Grigore de Nisa. Sunt paginiоntregi care te оndeamna la meditatie. Poate fi considerat un apologet al Crestinismului, alaturideNicolae Steinhardt.2. Viorel Gheorghita, prin cartea sa — “Et Ego” — realizeaza ineditul оn genulmemorialistic. Se poate spune ca este un bun mвnuitor al limbii romвne оn literatura, deneоntrecut, un eseist si un gвnditor оn domeniul filozofiei, mai ales filozofia crestina.3. Ion Gavrila, prin cartea sa — “Brazii se frвng nu se оndoiesc” — prinde spiritul de luptaоn rezistenta poporului romвn оmpotriva comunismului, cu un dar de evocare de adвncasensibilitate si traire interioara. Este un povestitor inegalabil. Prinde puterea de daruire aromвnului оn lupta pentru neamul sau pвna la j ertfa suprema.Am оncercat dupa puterile mele sa -i prind pe cei trei, schitвndu-le profilurile literare, camodel pentru toata lumea, si nicidecum pentru a ma compara cu ei. Ma straduiesc sa fiu unevocator al luptelor de rezistenta, duse оn Banat si al zv вcnetelor de traire interioara оn pornirilede iad ale оnchisorilor din tara. Caut sa nu -mi оncarc stilul prin оnlantuirea de metafore. As vreasa fiu simplu si curat оn expunere, la оnaltimea sufletului romвnului, fie el taran, muncitor sauintellectual.Sa fiu оnteles оn scrisul meu de toata lumea, asa cum cei care si -au daruit viata s-au facutоntelesi de neamul nostru romвnesc.BOTEZUL PRIGOANELORI. PRELUDIUMi-aduc aminte ca acum. Era o vara fierbinte a anului 1937. Ca elev la Scoala Normaladin Caransebes, trecusem оn clasa a IV-a. Luna august se arata tare frumoasa, cu mult soare sicald. Fiind оn vacanta mare, ma duceam ziua la salasul nostru de pe valea rвului Igeg. Acolo,bunicul meu dupa tata, taica Ion Berda, cum о i mai spunea si lumea din comuna, avea grija devite si de toata gospodaria оnfiripata acolo. Ma duceam cu drag la el. La rвndul lui, ma primea siel cu mult drag.Plecвnd de acasa, pe strada principala, care ducea la gara, pe stвlpii de fire telefonice amobservat ca erau lipite afise mari cu portretul Capitanului. Cu litere mari, de -o schioapa, erascris: - Corneliu Zelea Codreanu -. Ajuns la bunicul meu, оnfiripez o discutie cu el. Printrealtele, ma оntreaba:— “Ma nepoate, cвnd ai venit aici, trecвnd p e ulita mare, tu ai vazut pe stвlpii de telefonafise mari cu chipul lui Zelea?”— “Da, am vazut.”— “Sa stii tu, mai copile, ca omul ala, оi omul care ne va scoate pe noi de la multenecazuri. El aduce dreptatea оn tara si va baga pe toti hotii la оnchiso are. Ala оi omul luiDumnezeu. Sa-i dea Dumnezeu alduitul multa sanatate si putere sa biruie pe cei rai.”

Page 8: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

Cu aceste amintiri intram оn miezul povestirii noastre, la оnceput de nou an scolar1937-1938, la Caransebes.Оn luna octombrie 1937, eu am fost primi t оn manunchiul de prieteni, din Fratia de Cruce aScolii Normale din Caransebes, pregatit fiind de Fisteag Nicolae, din clasa a VI -a. Seful meudirect era Curescu Ion, tot din clasa a VI -a si el.Din clasa noastra Zaharia Marineasa a fost оncadrat mult ma i devreme de anul 1937. Pevremea aceea a fost cel mai tвnar frate de cruce de la noi. Eram 12 colegi din clasa care faceamparte din manunchiul de prieteni.Оn anul 1938, dupa ce regele Carol al II -lea instaureaza dictatura, desfiintвnd partidelepolitice, da o noua constitutie, aprobata de popor printr -un referendum, оn luna februarie. Noi ceide Scoala Normala am fost trimisi pe sate, оn echipe de cвte trei, cu dispozitia, de la centru de anu vota cu constitutia. Eu, оmpreuna cu Nicolici Dusan din Zaguj eni, de origine etnica sвrb, si cuIon Topleanu din Cosava, am format o echipa. Noaptea, pe furis, am iesit din internat, sarindgardul de scвnduri din gradina scolii si am plecat la Zaguieni, pe jos. Mвndri de noi, pe -ntunericca trei muschetari, marsaluind оn forta spre o tinta. Ne -am оndeplinit misiunea cu bine,оntorcвndu-ne la internat, neobservati de nimeni. Dar, o echipa din acestea a fost prinsa dejandarmi оn acea noapte si arestata. La o sumara ancheta, facuta de seful de post de jandarmi, nedeclara pe toti cei care am fost оn misiune. Si acum, tin -te frate la scandal si оnca unul mare detot. Intrase politia orasului pe fir. Directorul scolii, prof. Gheorghe Neamtu, era extrem deafectat. Scoala lui, care era un model de disciplina, mai ales оn procesul educational, acum sefacuse vinovata de оncalcarea unor legi destul de severe. Friza politicul.Chestorul politiei era Boica. Ca un lup la pвnda, a si sarit pe noi. Ura din toata fiinta luiMiscarea Legionara. L-am cunoscut pe pielea mea оn beciurile politiei оn timpul anchetelor. Cumulta sвrguinta si ura, Boica ne -a оntocmit la fiecare dosarul si ne -a trimis оn judecata. Fiindminori, parintii nostri au fost implicati оn proces. Sa te tii acum necaz pe capul nostru.Pe de o parte, directorului scolii si dirigintelui, le venea sa ne manвnce, nu altceva, de vii,iar pe de alta parte, parintii nostri, suparati foc pe noi ca i -am facut de rвs, purtвndu-i pe saliletribunalului. Si asa, acum, noi toti, bietii de noi, оntre ci ocan si nicovala ne gasisem, vrвnd -nevrвnd, locul.Profesorul de gimnastica, Iovanescu, avea grija de noi ca un parinte. Horia Sima pevremea aceea era professor la liceul C. Brediceanu din Lugoj. Tot din Lugoj era si Iovanescu.Din оndemnul lui Horia Sima a venit avocatul Valeriu Strainu la Caransebes si оmpreuna cuavocatul Nita Cвrpan au organizat apararea. Amвndoi ne оnvatau ce sa declaram ca sa iesim binela proces. Si acum mi-aduc aminte de cuvintele lui tata de pe salile tribunalului din Caransebes :— “Vezi ce mi-ai facut? Tu, numa cвta om, m -ai adus pe la procese, pe aici pe gangurileastea оntunecoase. Eu, om оn toata firea, n -am pasit o data prin judecati.” Parca eram pe altalume.— “Numai tu ai fost оn stare sa -mi faci asta,” оsi оncheie tata о nvinovatirea mea,оnecвndu-si amarul din sufletul lui.Оn timpul asta eu stateam mвlcom, holbвndu -mi numai ochii. Nu ziceam nimic. Desi macerta, stateam totusi lipit de el. Ca mine erau toti camarazii mei din manunchiul de prieteni. Totipleostiti оn aparenta, dar… mвndri ca luptam pentru neam si tara.La proces am fost achitati toti, dar eliminati pe un an de zile din toate scolile din tara sidefinitiv din Scoala Normala din Caransebes. Dupa cвte оmi aduc aminte, va dau tabelul cuelevii eliminati atunci din scoala:1. Petrescu Valeriu - Lugoj - sef clasa2. Marineasa Zaharia - Iablanita

Page 9: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

3. Nicolici Dusan - Zagujeni4. Berzescu Atanasie - Teregova5. Trifu Octavian - Alibunar6. Tudorescu Gheorghe - Devesel7. Puraci Patrichie - Iaz8. Brвnzei Simion - Orsova9. Ciucur Nicolae - Dalci10. Jula Vasile - Dalci11. Bireescu Liviu - Surducul-Mic12. Topleanu Ion - Cosava13. Muroni Iova - VarDe ceilalti nu-mi mai aduc aminte.La scurt timp dupa terminarea procesului, cam prin luna april ie 1938, оnainte de Pasti,оntr-o buna zi, directorul scolii, Gheorghe Neamtu, aduna toata scoala pentru a comunica unlucru neobisnuit. Cu lacrimi оn ochi, cu vocea tremurвnda, comunica eliminarea noastra, hotarвtade consiliul profesoral. Suntem eliminat i deci din toate scolile din tara pe un an de zile sidefinitiv din Scoala Normala din Caransebes.Dupa comunicare ne оntoarcem fiecare оn clasele noastre. Cei mai multi eram noi cei dinclasa a IV-a. Din clasa a V-a erau numai doi, Muroni Iova si Topleanu Ion.Tacuti si retrasi оn noi, cu privirile оn van, parca tot cerul pica pe noi, ne miscam automatunul dupa altul. Plecam pentru totdeauna din mijlocul colegilor nostri. Era o durere pentru toti.Cu copilaria din noi, cu putinatatea оntelegerii momentulu i politic, intuiam totusi ca anul 1938va fi un an al marilor оncercari, al marilor dureri, un an de cotitura pentru neamul nostru. Avea sase petreaca la sfвrsit de acel an — 29 spre 30 noiembrie 1938, asasinarea lui Corneliu ZeleaCodreanu. Era jertfa cea mare a neamului nostru. Оn tristetea noastra eram totusi mвndri.Din clasa ne luam toate lucrurile, pregatindu -ne sa iesim toti odata. Era ora de geografie.Peste clasa se asternuse o liniste de mormвnt. Profesorul nostru, Haralamb ie Ghinescu, ridicatoata clasa оn picioare, gata sa izbucneasca оn plвns, cu lacrimi оn ochi spune:— “Astazi pleaca din rвndurile noastre cei mai buni elevi ai mei si cei mai buni colegi aivostri. Vina lor este ca-si iubesc tara si neamul prea mult.”Ne ureaza sa fim tari si cu nadejdea оn Dumnezeu. Deschidem usa si plecam pentrutotdeauna din aceasta scoala. Fara sa -mi dau seama, dar treceam prin marea scoala a Fratiilor deCruce.Afara pe coridor m-astepta mama. Abatut, cu bagajele оn mвna, alaturi de mama ne-amоndreptat spre gara. Eram pregatit pentru ce aveam sa оnfrunt, dar nu si parintii mei, caretrebuiausa оnfrunte o comuna оntreaga. Desi era o comuna mare Teregova, cu peste cinci mii de locuitori,nu erau prea multi elevi la scoala, la cras, cu m spuneau ei. Pentru ai mei, de acasa, era o mвndrieca eu оnvat mai departe la oras. Si acum, tot ei trebuiau sa оnfrunte dispretul si clevetirile celordin sat.De la Caransebes, eu si cu mama, abatuti si -ntristati, ajungem acasa. Ca sa nu ne maivada lumea, de la gara am luat-o pe scurtatura, pe la Saiba, cum оi spuneam noi, cei din comuna.Era un drum de pamвnt, cu multi bolovani mari si mult, mult noroi cвnd era vremea ploioasa.Acasa era tata cu surorile mele, Anica si Lenuta. Cвnd am intrat оn curtea casei, dupa noi avenit vecinul nostru, Romulus Copaceanu -Stroie. Pe scari ne оntвmpina tata, alb la fata siоncruntat оn priviri. Repede intervine uica Romolos, spunвndu -i:— “Ma omule, sa lasi copilul оn pace. Si asa are el destule pe capul lui acum. La sa ca o sa

Page 10: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

treaca si asta. Nu va necajiti!”Cu mama оmpreuna, intram оn camera, ne lasam bagajele, de -abia rasuflвnd, nu atвt deoboseala, ci mai mult de o stare de sfвrseala, de bulversare. Оn sufletul meu se оngramadise atвtadurere si revolta ca era оn stare sa izbucneasca оntr-un vulcan.Оn comuna parca vuia ceva. Un framвnt trecea de la unul la altul. Femeile, mai ales,vorbeau:— “Auzi tu, l-or fi dat afara pe copilul lui Berda, de la scoala de la oras. S -o fi apucat safaca politica cu legionarii.Romulus Copaceanu-Stroie, cel care оmi luase apararea cвnd venisem acasa de laCaransebes, vecinul nostru, avea si el un copil la liceu, pe clasa a III -a, оl chema Romica. Erambun prieteni. Mai tвrziu, avea sa ajunga si el оn F.D.C. si luptator оn grupul lui Spiru Blanaru.Surorile mele, оn tacere, оmi tineau partea. Ma aparau. Оn casa mi se aplica un regim depedeapsa. Eu trebuia sa fac toate corvezile. Cвnd scolile erau оn vacanta, ma mai duceam si eu pelunca, cum оi spuneam noi, la locul de plimbare al domnilor si al elevilor de la oras, cum nespuneau satenii. Locul era strajuit de tei оnalti si umbrosi, pe partea opusa Bisericii si Scolii. Euma bucuram de multa atentie a parintelui Traian Coseriu, un tвnar preot, doctor оn drept, fiu detaran. Ma оntelegea. De fapt, el m-a оndrumat sa intru la Scoala Normala.Оnvatatoarele care ma avusesera ca elev, D -na Gheorghiu, D-na Iliescu si D-soaraStoichescu, parca le pusesem ardei iute оn fund, asa sareau оn sus cвnd ma vedeau. Desi fusesemcel mai bun elev al lor, premiantul scolii, acum cвnd ma vedeau оmi strigau ca eu vreau saconduc tara. Оn grupul cu care ma plimbam, eu eram ca un cal breaz.Se apropiau Sfintele Pasti. Toti elevii si studentii erau оn vacanta. Se plimbau pe lunca.Оntr-una din zile ma plimbam pe lunca cu Ion Iliescu si cu Romica Copaceanu, mai mici ca minecu o clasa. Ma primisera оn rвndul lor. Plimbвndu -ne asa, apare оn fata mea Ilie Smultea, Lica оispuneam noi. Era student la drept la Bucuresti. Zвmbind, ma opreste si -mi spune, de fata fiindmulta lume, fete si baieti:— “Ce-ai facut? Vezi daca te pisi contra vвntului! Acum trebuie sa suporti!”Deodata am simtit ca mi se aprinde fata. Mut parca, am realizat o stare de revolta. Uluit,mai ales ca eram si rudenie cu el, am оnceput sa trem ur. La gluma lui n-a rвs nimeni. Facea partedin grupul studentesc din Bucuresti. Trecuse prin Fratiile de Cruce din Caransebes. Ma asteptamsa ma primeasca cu mai multa caldura. Dar n -a fost sa fie asa. Timpul avea sa dovedeasca siistoria sa consemneze ca el a fost pe masura glumelor lui, ca valoare morala. N -am mai reusit sauit aceasta оntвmplare. Оn exil a ajuns la o cariera universitara. Asa cum spune SebastianMocanu, оn scrisul lui, ca multi dintre cei plecati peste hotare au avut grija sa -si cвstige titluri sifunctii pentru ei, uitвnd de оndatoririle lor fata de neamul nostru romвnesc.Totusi, azi cвnd scriu aceste aduceri aminte, vad lucrurile altfel. Cвnd a facut gluma aceeacu mine, pe lunca, fara оndoiala, el n -a facut-o din rautate. A depasit limitele bunului simt, maiales ca eram singurul din comuna napastuit la оnceput de prigoana. Despre toti cei care am fosteliminati se poate spune ca am facut “Botezul Prigoanei”. Avea sa se declanseze prigoanalegionara din 1939, de catre regele Caro l al II-lea.Оn Teregova cunosteam bine pe toti legionarii de atunci. Horia Sima reusise sa organizezeo garnizoana, destul de puternica, pe cвnd era professor la liceul Traian Doda. Venise оn toamnalui 1932, оn locul lui Nicolae Petrascu. Ma uitam la leg ionarii nostri, ca elev fiind la scoalaprimara, ca la niste feti frumosi. Marsaluiau cвntвnd prin Teregova, venind de catre Rusca siоndreptвndu-se spre Luncavita. Оn fruntea lor era Horia Sima. Si -acum оl vad cu parul vвlvoi оnfruntea coloanei, cucerind Banatul pas cu pas. Am reusit sa vad printre ei si pe consatenii mei:Gheorghe Novac zis Ghita Toni, Nicolae Maranu, Horea Anculia -Miloi, Ilie Cojocaru-Mocea,

Page 11: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

Martin Copaceanu-Rica si Romulus Anculia-Miloi, Petre Grozavescu-Maranu.De la Domasnea era Nicolae Horascu, care mai tвrziu a fost seful plasei Teregova.Оn toata comuna asta mare, singurul oropsit, retras оn mine, gвndind dupa puterile mele deatunci, оi vedeam aievea pe primii cuceritori ai Banatului, alaturi de comandant, оnfaptuind olume noua.Ca-ntr-o oglinda оmi aparea Ion Curescu, seful meu de manunchi de la Scoala Normaladin Caransebes. Era si seful meu de dormitor. Seara, оnainte de culcare, ne оnveselea cu snoaveauzite de la batrвnul professor de pedagogie, Tunea Traian. Оn tineretea lui , prof. Tunea a fostоnvatator la Teregova. Cвnd a dat de mine, uitвndu -se оn catalog, m-a оntrebat daca nu sunt dinTeregova. Atunci mi-a spus ca tatal meu a fost elevul lui. Tata mi -a confirmat acest lucru.Sfвrsit de mai оn anul 1938, cald, cald de tot. Florile оnvesmвntasera fвnetele oamenilor deprin gradini ca-ntr-un adevarat rai. Pareau covoare frumoase, tesute parca de mвini nevazute. Оnzori de zi florile se desfaceau realizвnd raiul pe pamвnt. Оn zilele acestea de un mai fierbinte, eu,resemnat, pasteam mieii ramasi de la oile pe care le bagasem оn ciopor, pentru brвnza. Ma tвramdupa ei, cu un ciomag de alun, bine slefuit si cu o carte оn mвna. Cвnd ei se dadeau pascutului,eu ma asezam lвnga un prun si citeam. Cartea o pastram о ntr-un chies, o traista mai mica, cu unbaier atвrnat de gвt. De multe ori, cвnd ma opream din citit, оmi zbura gвndul la scoala, la colegiimei. Nu mai stiam ce se va alege de noi, cei care am fost eliminati. Adesea ma оntrebam оn acesttimp la ce scoala voi merge eu la toamna.Оn familie simteam zbuciumul lui tata. Era abatut si оngвndurat. Mama, cu mai multaоntelegere a lucrurilor, cu multa initiativa, nu ma slabea din ochi, fiind mereu оn jurul meu simult mai aproape de mine. Adesea ma оncuraja, spunв ndu-mi:— “Lasa ca are grija Dumnezeu si de tine, nu -ti fie teama, ca vei reusi sa scapi si denecazul asta. Atunci nu s -or rвde vecinii de noi. Sa fii tu sanatos si gata.”Оn simplitatea ei, se axa pe coordonatele majore ale credintei оn Dumnezeu. Intuia maimult decвt rationa. Toata vara pвna -n toamna am petrecut timpul cu ea, la munca cвmpului.Aveam 17 ani. Se legase o prietenie оntre noi. Singuri, numai noi doi, am strвns fвnul de pedealul Tomancica, fвneata pe care taica Ianas, bunicul meu dupa mama, ne-o daduse s-o lucram,pentru oi si doua vaci cu lapte.II. PRIGOANALucrвnd la pamвnt, din zori si pвna -n noapte, auzeam de la unii si de la altii desprearestarea lui Corneliu Zelea Codreanu, intentвndu -i-se proces. Se declansase prima mareprigoana. Regele se dezlantuise.Noi, cei de la Scoala Normala din Caransebes, o mвna de tineri, am constituit preludiulprigoanei.Din ordinul regelui Carol al II -lea au fost asasinati 270 de legionari. Eram оnca prea tвnar,de abia pe clasa a IV-a si totusi as fi dorit sa-l vad pe Capitan. Am trait si оnca traiesc aceastaparere de rau, ca unul care am facut parte din Fratiile de Cruce оn timpul vietii lui. Mereu magвndesc la fratele Ilin Dumitru, care a avut fericirea sa -l vada si sa vorbeasca cu el оn 1937.Deseori оl trimitea Horea Sima la Bucuresti cu rapoarte. La fel оmi aduc aminte si de IonSadovan, cвnd ne povestea cu multa emotie, la Periprava fiind, de cele doua palme date deCapitan lui, оn tabara de la Carmen Silva. Era elev pe atunci si calcase discipli na.Оn toamna anului 1938, o parte din noi s -au оnscris la liceul Traian Doda din Caransebes.Eu, оmpreuna cu Tudorescu Gheorghe si Petrescu Valeriu, ne -am оnscris la Scoala Normala dinDeva, pe clasa a IV-a, si Muroni Iova pe clasa a V -a, la interventia lui Gheorghe Neamtu,directorul de la Caransebes. Asa am ajuns la Deva ca elev la Scoala Normala.

Page 12: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

ANUL 1940 — O RAZA DE LUMINAAcest an a fost anul convulsiilor, al abisurilor. Parca stih iile naturii sociale si politice si -auadus aminte ca mai dainuie undeva pe lume si un popor care trebuie zgвltвit, haituit siconvulsionat — poporul romвn.Pentru ca s-a nascut crestin si-n prezent este sub pavaza Arhanghelului Mihail, diavolul cutoate puterile lui a оnceput atacul la оnsasi fiinta lui, la existenta lui. Aveam 19 ani, elev la ScoalaNormala din Deva. Pe vremea aceea, locuiam cu parintii la Lugoj. Tata era constructor de liniitelefonice — la P.T.T.R., cu functia de sef de judet. Eu fiind nascut la Teregova, prietenii meierau aici. Vara, оmpreuna cu sora mea cea mica, Lenuta, veneam la Teregova, unde ne simteamоn largul nostru. Aici erau prietenii nostri si amintirile noastre si toata copilaria noastra. Pe lвngaasta mai trebuia sa lucram si pamвntul nostru. La aceasta treaba venea si mama. Cu Ion Iliescueram buni prieteni, оnca din scoala primara. De altfel si parintii nostri erau оn bune relatii deprietenie. La fel eram prieteni si cu Romica Copaceanu si Ilie Pepe. Eram patru tineri, m ereuоmpreuna. Оn viata mai sunt numai eu si cu Ion Iliescu. Descumpaniti fiind, traiam tragedianeamului romвnesc. Sub ochii nostri de copii, vedeam cum tara noastra оntregita оn 1918, asacum au visat-o de mult stramosii nostri, se destrama.Basarabia, Nordul Bucovinei si Tinutul Hertei ni le rapesc rusii оn 28 iunie 1940, fara niciun protest din partea regelui Carol al II -lea.Prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940, ungurii ne rapesc Ardealul de nord. Bulgariine rapesc Cadrilaterul. Iata, deci, t ara noastra ciopвrtita. Iata visul de secole al neamului nostruromвnesc spulberat.Оn Teregova mai aveam un prieten mai mare ca noi, Iosif Petzak, оnvatator. La оndemnullui organizam o excursie la Garвna, Brebu, Valiug si cele trei izvoare ale Timisului. Pe doiseptembrie 1940 plecam оn excursie, condusi de Ioji Petzak, peste dealul Poieni, Bradu -Mosuluisi pe sub poalele muntelui Semenic. Era o zi frumoasa de оnceput de septembrie si cu mult soare.O vara tвrzie, care ne оndemna la drumetie, ne facea sa mai uitam pentru cвteva clipe deconvulsiile neamului. Cu ranitele оn spate, unul dupa altul, оn sir indian, glumind, lasam оn urmaTeregova si ne apropiem de Garвna. La Bradu -Mosului am facut un popas, la un fag mare izolat ,оnfipt cu fruntea оn bolta cerului оnsorit, cu umbra lui ne оmbia la odihna. De -abia tragвndu-nesufletul de atвta drum, pe iarba matasoasa, ne aruncam privirile asupra poienii, admirвnd -o. Selasa оn jos pe-o panta lina, marginita de o mareata padure de fag, pe ici si colo cu falnici brazi, cufruntile оn soare. Din loc оn loc, mai apareau si singuraticii stejari. Era poiana lui Radu Besari,colegul meu de clasa la scoala primara. Salasul lui se ridica exact ca un conac оn mijloculpoienii.Peste ani, aici aveam sa оnfrunt moartea, 1949, ianuarie, ziua 28, cвnd, tвrвt de securitate,urmaream pe Spiru Blanaru.Dupa o scurta odihna, plecam iarasi la drum. Am trecut prin Garвna, Brebu -Nou si searaam ajuns la Valiug. Soarele scapata dupa creasta de deal, ves tind оnseratul. Peste noapte amdormit la niste oameni de omenie. A doua zi am vizitat Valiugul si оmprejurimile. Ochiul sisufletul nostru se desfatau de frumusetile naturii. Am stat o zi prin Valiug, admirвnd farmeculnaturii. A treia zi, de dimineata, a m plecat spre casa, pe acelasi drum.Trecвnd de Garвna si cele trei ape, izvoarele Timisului, spre Bradu -Mosului, ne оntвlnimcu Patru Maranu, cu numele de familie Grozavescu. Se ducea la Garвna. El ne spune vesti de omare importanta despre cele оntвmplat e оn tara.Оn 3 septembrie 1940, Horia Sima printr -o manevra armata da peste cap regimul lui Carolal II-lea. Оmpreuna cu generalul Antonescu, Miscarea Legionara stapвneste situatia politica din

Page 13: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

tara.Cu totii am ramas surprinsi la aceste vesti. Nedumeriti , cu neastвmparul din noi,comentвnd evenimentele din tara, ne оndreptam spre casa. Eu eram singurul dintre ei carefusesem оncadrat оn Fratiile de Cruce la Caransebes. Spre deosebire de ceilalti, оn sufletul meuоncepuse sa-si faca loc un suvoi de ecouri, ale celor petrecute cu mine оn urma cu numai doi ani,1938. Arestarile, anchetele politiei, procesul nostru de la Tribunalul din Caransebes si eliminareanoastra din toate scolile din tara, pe un an de zile, оncepura avalansa de оntrebari оn mintea mea,dupa vestile aduse de Patru Maranu acolo, la cele Trei Ape.Оntorsi din excursie, pe ziua de 5 sept. gasim оn comuna o alta atmosfera. Rabufnise ceva.Se schimbase totusi ceva. De la starea de tensiune оn urma dezmembrarii tarii, s -a trecut la o altastare de spirit. Un optimism, o dorinta de mai bine, de noi sperante оn viitorul neamului, neоnvaluia pe toti.Оntr-una din zile se vestise ca la Caransebes va fi o mare manifestatie. Cu totii ne -am dussi noi la oras sa vedem cum se desfasoara o manifestatie legionara. Acolo ne-am luat si noi dupalumea cea multa, adunвndu-ne aproape de locul unde au fost executati оn septembrie 1939, lвngadвlma, din ordinul lui Carol al II -lea, Galescu Nicolae si Ghinda Gheorghe, pentru moartea luiArmand Calinescu, responsabil de asasinarea Capitanului. Atunci i -am vazut pe prof. GhenadieIlie si pe Moise Dumitru de la Lugoj. Ilie Ghenadie a vorbit cu mult suflet despre spiritul dejertfa al celor doi legionari executati fara sentinta si pe nedrept. Moise Dumitru a vorbit de sprelagarul de la Miercurea-Ciuc, unde fusese internat.Cu tineretea din noi, priveam оnmarmuriti cum se desfasoara toata manifestatia. Cu multadisponibilitate si atentie, sorbeam totul. Ni se pareau toate din alta lume. Fluidul de optimism erape masura tragismului prin care treceam ca neam.Se оncerca atunci o salvare a poporului romвn, a tarii, cвt a mai ramas оn urma sfвrtecarilordin trupul tarii. Refugiatii din nordul Transilvaniei nu mai stiau unde sa se stabileasca, unde sa -sigaseasca un loc de liniste si pace.Scurtul timp cвt a fost la оndemвna, legionarii nu mai stiau ce sa faca mai оntвi pentru aalina durerile prin care trecea neamul romвnesc. De felul cum s -au miscat atunci, pe caleacinstei, a daruirii, a corectitudinii, a dragostei fata de neam, au dat navala peste ei sudalmele,acuzele, pornirile din partea celor care si pвna atunci ne -au urвt si pвna azi ne urasc.Ceea ce altii au stricat pe linia multor generatii, tвrвnd tara оn destramare si neamulromвnesc оn degradare morala, era greu de redresat оntr-un timp atвt de scurt. Procesul dealunecare a poporului, a omului s -a petrecut оn timp. Si acum, tot оn timp va trebui sa serealizeze si procesul de ridicare a poporului, a omului din sвnul neamului nostru.Оn concluzie, toate fortele raului se dezlantuisera оmpotriva legionarilor. Asa s -a ajuns laasa numita — Rebeliune — care nu era altceva decвt o lovitura de stat a lui Ion Antonescu.Dupa acest act nefast al lui Antonescu, se dezlantuie o noua prigoana, ma i dura si maidraceasca decвt a lui Carol. Putem spune ca acest al doilea val de prigoana s -a legat aproape faraоntrerupere de cel de al III-lea val, de sub stapвnirea comunismului, pвna оn 1989, duparevolutie.Au fost legionari care au stat оn оnchisoar e din 1941 si pвna оn 1964.III. PRIGOANA — ION ANTONESCUAL DOILEA VALTrecusera doi ani de scoala aici la Deva. Legasem prietenii cu cei mai multi colegi dinclasa. Unitatea de aici a Fratiei de Cruce luase legatura cu noi, cei veniti de la Caransebes. N oulan scolar 1940-1941 оncepe оntr-o alta lume parca.

Page 14: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

La Scoala Normala plutea un suflu nou de viata, cu atвtea sperante, оn dorul de afirmare,mai ales ca pe capul nostru ca neam cazuse si sfвrtecarea tarii. Refugiati erau peste tot, veninddin Ardealul cedat. Cu totii voiam atunci sa reparam nedreptatea facuta neamului de catre rusi,unguri si bulgari.Director al Scolii Normale era prof. I.C. Stoica, un om bine pregatit, de mare suflet si bunpedagog. Sef de unitate оn cadrul F.D.C. -ului era Puspurica Toma din cls. a VIII-a. Printreprofesori aveam pe Barbu Cornel, prof. de sport. Lucrase cu Horia Sima. Sef de judet era ViorelBoborodea si prefect - Iosif Costea. Inspector general la оnvatamвnt era prof. Ion Margineanu, dematematica. Fusese si el intern at оn lagarul de la Vaslui.Оn luna noiembrie 1940 s-a facut reоnhumarea legionarilor оmpuscati dupa executarea luiArmand Calinescu, 22 sept. 1939, Petru Popa, Gheorghe Cornea si Nicolae Sвrbu. Am luat partela aceasta slujba religioasa, cu toate organiza tiile din Deva, atвt Fratiile de Cruce cвt si cei dingrupul politic. Totul s-a desfasurat sub comanda lui Viorel Boborodea. Printre cei care auorganizat aceasta sarbatoare a fost si prof. Barbu Cornel.Am format careul unde sicriele au fost depuse pentru slujba de оnmormвntare. Оnainte deprohodire, cei trei legionari martiri au fost acoperiti pвna la cap cu camasi verzi si centuri cudiagonala. Deodata vad pe prof. Barbu ca vine la mine si -mi cere sa-i dau repede centura mea cudiagonala pentru a o pune pe pieptul lui Petru Popa, оn sicriu, alaturi de camasa sa. Mi -a spusca-mi va da оn loc centura lui de ofiter. Asa am si facut.Dupa ani si ani, cam prin anul 1970, m -am dus cu masina la Tebea, unde am reusit sadescopar troita care strajuia mormвntul legionarilor cazuti. Se cunostea scrisul prin sculptura,desi era ras de cei fara Dumnezeu. Cu ochii scaldati оn lacrimi m -am rugat la mormвntul lor, оncare era ceva si de la mine, centura cu diagonala. Alaturi de marii capitani ai neamul ui, Horia,Closca si Crisan si Avram Iancu, strajuiau de la Tebea destinul neamului nostru.Оn timpul rebeliunii, unitatea noastra iesise la lupta оn strada cu ceilalti legionari din oras.Dupa rebeliune lucrurile s -au linistit, aparati fiind de directorul scolii, declarвnd politiei ca eleviilui n-au iesit din scoala.Dupa aceasta lovitura de stat, cu toate urmarile ei nefaste, multi morti si cu zecile de miide arestati, оncepe marea prigoana a lui Ion Antonescu.Subversiv, continuam lupta de rezistenta, organizвndu-ne оn Fratiile de Cruce. Dupa cumvom vedea, initiativa o iau Centrele Studentesti si Fratiile de Cruce din toata tara. Procesele setin lant оn toate judetele. Оn anul scolar 1942 -1943 preiau comanda unitatii de la Scoala Normaladin Deva. Cu un an оnainte, venise, transferat de la Caransebes, Rista Gheorghe, ca elev la Deva.La liceul Decebal din localitate, sef al unitatii era Adrian Mihut. Grupul 54 F.D.C. Hunedoaraavea ca sef pe Palcu Traian, student la drept la Sibiu. Legatura cu Palcu o tineam prin Rista,curierul meu. Prin luna iunie 1943, Palcu este arestat оmpreuna cu Iuga Petru, student lamedicina, ajutorul lui. De aici si arestarea lui Rista, cu cвteva zile оnaintea noastra. Cu totii decine-am trezit peste cвteva zile оn beciurile politiei. Venise de la Bucuresti o brigada mobila,initiata оn arestari legionare, care ne aresteaza si pe noi. De la Sibiu venise pe fir la Deva. De laScoala Normala au fost arestati urmatorii:1. Berzescu Atanasie2. Bara Traian3. Rista Gheorghe4. Bejan Gherasim5. Cвmpeanu Viorel6. Muresan Grigore7. Murarescu Alexandru

Page 15: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

8. Pop AurelDupa anchetele facute la Deva, оn iunie 1943, am fost transferati toti elevii de la Deva,Hunedoara, Brad si Gura-Barza la оnchisoarea militara din Sibiu, pentru a fi judecati de CurteaMartiala a Corpului 7 Armata.Am primit pedepse grele de оnchisoare. Achitati au fost Bejan Gherasim, CвmpeanuViorel si Pop Aurel. Apararea la proces a fost organizata de Dr. Fruma si Dr. Curca . Dupacondamnare, оntr-o buna zi, de dimineata, tot lotul nostru, grupul 54 F.D.C. Hunedoara, оn fruntecu Traian Palcu, seful de grup, cu Petru Iuga ajutor, suntem pusi оn lanturi grele la picioare sitransferati la Alba-Iulia, prin оnchisoarea din Ploie sti, unde am stat doua saptamвni. Atunci amcunoscut iadul transferului cu vagonul -duba.PARUL DE LA ALBA-IULIAEra оn vara anului 1943, оnceput de iulie, cald ca -n luna lui cuptor. Оn gara orasului,forfota. Sosise un vagon-duba de la Ploiesti. Din el оncepuseram noi sa ne dam jos, unul dupaaltul, оncurajati de sudalmile si bruscarile gardienilor. Se оntreceau unul pe altul оn a оnjura si astriga la noi. Cu picioarele ferecate оn lanturi grele, оn zornaitul lor, trasi unul dupa altul, nedadeam cu greu jos din vagonul duba, оncolonвndu -ne pe peronul garii. Lumea nu prea obisnuitaatunci cu astfel de pasageri, оnmarmurita, se uita la noi. Eram un grup de peste 30 de tineri, elevisi studenti, veniti de la Sibiu, unde am fost judecati si condamnati de catre Curtea Martiala.Оn gara de la Alba-Iulia, оncolonati fiind cвte trei оn rвnd, оncadrati de gardieni, am primitcomanda de оnaintare pe jos pвna la оnchisoarea orasului, care era tocmai оn centrul urbei. Оnzornaitul lanturilor, оn cadenta comandata, ne -am facut intrarea оn cetatea de scaun a mareluiMihai Viteazul, care pentru prima data realizase unirea tuturor romвnilor. Dupa Burebista siDecebal ajunsese оntвiul voievod al celor trei tari romвnesti, unite acum.Pe asfaltul strazilor cetatii оnaintam no i, fratii de cruce, оn simfonia lanturilor grele,realizata de impactul lor cu strada. Sub arsita soarelui, cu broboane de sudoare brazdвndu -nefata, siroindu-ne spinarea, cu fruntile оn soare, paseam оn necunoscut. Ne duceam greul оnspinare, tвrвnd dupa noi lanturi grele, pentru ca am crezut оn biruinta neamului romвnesc.Maresalul Ion Antonescu ne declarase razboi tinerilor de atunci. Оn piepturile noastretinere, cu bratele goale, pusese tunurile si mitralierele sa traga. Tragea оn copiii lui, u cigвndu-i siaruncвndu-i оn оnchisori.Pвna la оnchisoare am fost petrecuti de o lume оntreaga. Noi pe mijlocul strazii, ei petrotuare. Ne conduceau. Eram copiii lor, tinerii tarii angajati оntr -un razboi declaratcomunismului. Ironia sortii, pe noi, cei care luptam pe viata si pe moarte оmpotrivacomunismului, tara, prin Maresalul ei, Ion Antonescu, ne rasplatea cu temnita. Iata -ne si laоnchisoare. Оntr-un hol mare suntem primiti de o droaie de gardieni. Оn mijlocul lor trona unulmai rasarit. D-l Prim era seful gardienilor. Ne primeste cu zвmbetul pe buze, cu o ploaie deironii.— “Ce-ati vrut, ma? Sa rasturnati guvernul? Voi vreti sa conduceti?”Primirea s-a оncheiat cu obisnuitele оnjuraturi. Aici, оn curtea administratiei, ni s -au taiatlanturile de la picioare, acestea lasвndu-si urme adвnci оn carnea noastra, tвnara pe atunci. Nuprea stiam noi atunci ce оnsemneaza lanturile оn viata unui detinut, ca atunci cвnd le -am purtatоntimpul comunismului. Toti eram mвndri de noi c -am fost pusi оn lanturi pentru credinta noastra.Dupa perchezitia obisnuita, la intrarea оntr -o noua оnchisoare, am fost dusi оn cameranoastra de la etajul I, cu numarul 40. Mai tвrziu s -a numit camera hunedorenilor. A doua zi amintrat оn programul оnchisorii, cunoscвnd obligatii le si drepturile noastre. Ca-n toate оnchisorile,

Page 16: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

obligatiile erau multe, iar drepturile, aproape inexistente. Am оnceput sa facem cunostinta cu ceimai vechi din Alba-Iulia. Erau frati de cruce din toate judetele tarii. Tin sa mentionez ca -n urmahotarвrii ministrului de interne, aproape toti fratii de cruce au fost adusi la Alba -Iulia. Mairamasesera si la Aiud. La Tвrgu -Ocna de asemenea mai erau frati de cruce, unde regimul dedetentie era mai aspru. Aici au fost adusi toti cei care aveau si pedepse disc iplinare.Оnchisorile din tara, cu detinuti politici, erau conduse de magistrati militari. La Alba -Iuliaera colonelul Musca, un om mic de statura, gras, care vorbea ragusit. Era destul de sever siabsurd. A fost numit comandantul оnchisorii din Transilvan ia. La Aiud, comandant era maiorulMunteanu. Generalul Petrescu era comandantul оnchisorilor pe tara. Deci la vremea aceea, anul1943, оnchisorile cu detinuti politici aveau ca directori magistrati militari. Ar fi trebuit sastapвneasca simtul dreptatii о n оnchisori, pe acea vreme. Dar... parca era un facut, tocmai atuncis-au comis cele mai mari nedreptati. S -au calcat оn picioare drepturile omului, exact ca -n timpulcomunismului. Desi erau judecatori, оntotdeauna au fost la dispozitia Maresalului, caredeclansase lupta pe viata si pe moarte cu legionarii. Se оnscaunase un regim de teroare. Nu semai respecta regulamentul оnchisorilor. Detinutii politici aveau multe drepturi оn plus fata dedreptul comun. Cu toate acestea, regulamentul nu s -a respectat, instaurвndu-se teroarea. Se bateapвna la lesin.Am gasit оnchisoarea de la Alba -Iulia оntr-o atmosfera destul de оncarcata, ca dupa o greabatalie. Spiritele mai erau оnca agitate, fratii de cruce оnca timorati. Cei care ne -au pus la curentcu cele оntвmplate au fost lugojenii, care ajunsera cu un an оnaintea noastra — 1942. Printre eiera Itu Nicolae si Iacob Toma, de la Liceul Coriolan Brediceanu din Lugoj. Оn grupulhunedorenilor eram cвtiva banateni: Rista Gheorghe, Murarescu Alexandru si eu, BerzescuAtanasie. Оi cunosteam pe lugojenii mei de afara.Ca organizare, оntre detinuti, оnchisoarea de la Alba -Iulia avea un sef consimtit si nu ales.Acolo ascultam de un legionar mai batrвn, Suciu Ion, din Vintu de Jos, tвmplar de meserie. Оladusese colonelul Musca de la Aiud pentru a-i lucra mobila pentru el si conducerea оnchisorii.Noi toti ascultam de el, de badia Suciu, cum оi spuneam. Pe lвnga badia Suciu, mai era cinevadintre fratii de cruce care se impunea si conducea toata оnchisoarea, nu ales, ci consi mtit: IosifRipan, din grupul lugojenilor. Cвnd am venit eu la Alba -Iulia, iulie 1943, nu l-am mai gasitacolo. Nicolae Itu si Iacob Toma, mi -au povestit totul, cu de-amanuntul.Fratii de cruce de aici, prin luna mai 1943, protestasera energic оmpotriva co nduceriiоnchisorii, ca nu se respectau drepturile lor, scrisori, pachete, vorbitor. Mвncarea se оnrautatise,bataile se оntetisera. Toti se grupasera оn jurul lui Iosif Ripan. La ora protestului, toti ascultau deel. Conducea efectiv оnchisoarea. Avea ace st dar de a polariza lumea. Cu echilibrul lui interior,оndemna lumea la disciplina si rabdare. Voia ca pe calea dialogului, a tratativelor sa rezolveacest conflict cu administratia. Ca -n tot locul si-n orice оnchisoare, mai erau si informatori. Ceide la administratie stiau ca Ripan conduce. Detinutii au trecut la amenintare cu greva foamei. Larвndul ei, administratia a trecut la represalii. Izoleaza un grup de detinuti оn frunte cu Ripan.Vine la fata locului generalul Petrescu de la Bucuresti. Cei izolati sunt adusi оn curtea оnchisoriisi-n fata detinutilor si a conducerii, оn frunte cu colonelul Musca si generalul Petrescu, li seaplica pedeapsa de 25 de lovituri la spate. Fusesera оntin si la pamвnt pe o rogojina, iar doigardieni aplicau loviturile. Cвnd a ajuns rвndul lui Ripan, aplicвndu -i-se loviturile, nu s-a auzitnici un cuvвnt de durere. Strвngвnd din dinti, a rabdat. Biruise. Оnfuriat, gen. Petrescu a strigatcaun nebun:— “Acesta-i seful lor, n-a scos nici un cuvвnt de durere, sfidвndu -ne. Sa-l trimeteti laTвrgu-Ocna cu regim sever.”

Page 17: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

Asa a ajuns Iosif Ripan mutat disciplinar de la Alba -Iulia la Tвrgu-Ocna. Eu nu l-am maiоntвlnit decвt afara. Dupa aceasta demonstratie de forta, lucrurile s-au mai linistit. Atmosfera,totusi, asa cum am descris -o, era destul de оncarcata si fratii de cruce, putin timorati. Am ajuns sacunosc destul de bine si detinutii si gardienii care ne pazeau.De dimineata, cвnd suna desteptarea la ora 5, ne faceam programul de camera si ieseamafara оn curtea оnchisorii. Acolo stateam pвna seara, cвnd ne urcam оn camerele noastre, pentruprogram. Curtea оn care noi aveam acces era cea din mijloc, nr. 2. Prima curte era cea care duceala administratie, a doua era a noastra, unde stateam toata ziua, iar a treia, cea care ducea labucatarie si ateliere. Curtea din mijloc, nr. 2, unde noi stateam si ne plimbam toata ziua, aveacam la mijlocul ei, mai mult spre dreapta, un par frumos si mare. La umbra lui, multi ne asezampe paturi cвnd soarele ardea mai tare. De jur -оmprejurul curtii, pe lвnga zid, fiecare din noi оsigasea cвte un loc de odihna. De -a lungul zidului era o alee, loc al nostru de plimbare. Doi cвtedoi, sau si trei, prieteni fiind, ne plimbam si disc utam fel de fel de probleme din multele noastrepreocupari. Adesea, оn discutiile noastre, mai visam si acasa. De obicei, ne adunam pe grupuri dejudet, pe loturi de judecata. Toti eram o familie. Hunedorenii se adunau оn jurul lui Traian Palcusi Iuga Petru. Pe lвnga ei doi mai eram si noi ceilalti: Traian Bara, Atanasie Berzescu, GheorgheRista, Grigore Muresan, Alexandru Murarescu, de la Scoala Normala. De la liceul Decebal erauAdrian Mihut si Constantin Iancu. De la Gura -Barza era Gвlea Vasile. Din Hun edoara oras, erauIon Almajan si Iuliu Bumba. Оntre noi era o strвnsa prietenie si buna оntelegere. Ne deveniseaceacurte de mijloc, a parului, cum o numeam noi, destul de primitoare. Era locul nostru de odihna,locul nostru de taina, locul de unde, plimb вndu-ne doi cвte doi, buni prieteni оntre noi, visam lamai bine. Dupa plecarea lui Iosif Ripan, ca sef al оnchisorii a ramas tot badia Suciu tвmplarul,sfatuitorul nostru de taina Mateescu, soferul Capitanului la Bucuresti. Acum era soferul col.Musca. Ei doi erau ca parintii nostri, ascultam de ei. Dupa multe framвntari ale noastre am ajunssa-l consimtim ca sef al оnchisorii pe Sotirescu Stefan, din Bucuresti.Se parea ca pacea si armonia se realizasera оn rвndurile noastre. Legasem prietenii cuatвtia din fratii de cruce din toata tara. Era anul 1943. Aveam pe atunci 22 de ani. Оn afara defratii mei de cruce din judetul Hunedoara, ma оmprietenisem cu Nicolae Itu si Iacob Toma de laLugoj.Si asa, ducвndu-ne amarul prin glume si plimbari, a venit si iarn a pe capul nostru. Laplimbare cвnd ieseam, оn loc de palton aveam o suba, care semana a suman. Se purta la noi laTeregova оn timp de iarna. De fapt, cвnd eram copil, la scoala primara, suba era cea care mascotea din iarna. Pвna cвnd am ajuns la Caranseb es ca elev la Scoala Normala am purtat aceastasuba.Оn acest timp m-am apropiat mult de bucovineni. Era printre ei un tвnar, cam de vreo 17ani, Mitica Oniga. Purta оn timp de iarna, aruncat pe umeri, un suman bine croit, ca si stapвnul.Fata-i era luminata de zвmbetul tineresc. Sufletul si fizicul se armonizau. Mai tвrziu, оn timpulregimului comunist, la Aiud, Noua -Culme, Periprava, am stat cu el, cot la cot, visвnd si acumca-n tineretile noastre. De atunci, de la Periprava, nu l -am mai оntвlnit decвt оn 14 sept. 1994, laAiud, cвnd s-a oficiat o slujba religioasa de pomenire a mortilor din temnita Aiud. Si unul, sialtul ne-am bucurat mult de оntвlnirea aceasta din Aiud.Tot de atunci, din vremea aceea, a parului de la Alba -Iulia, l-am cunoscut si pe IonGavrila, din grupul Fagaras. De la Alba -Iulia nu l-am mai vazut pe Ion Gavrila decвt оn 1 sept.1994 la Timisoara, cu ocazia conferintei tinuta la Universitatea de Vest оn legatura cu rezistentadin muntii Fagarasului.Pentru mine, el a fost un оndemn la rezistenta si o speranta оn ridicarea neamului nostru. Оn

Page 18: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

timpul anilor de temnita, a fost o nadejde de mai bine, ca mai este cineva liber si lupta pentrusalvarea neamului nostru, crezвnd оn Hristos.Printre lugojeni au mai fost Dabici Valeriu si Pop Aurel. Din grupul jud. Mehedinti i -amcunoscut pe Stanica Mihaiescu, seful grupului, Ticu Mihaiescu, fratele lui mai mic, MarianBejat, Mircea Bejan, Emil Cizmarescu, acum cunoscut sub numele de Emil Manu, scriitor, si peNicolae Ciovвrnache, student la Stiintele Economice.Dupa acel conflict dintre conducere si detinuti s -a aprobat cвte o scrisoare si vorbitor. Asaam luat legatura cu familia. Eu, dupa un timp, am patruns оn atelierul de tвmplarie. Am оnce putsa lucrez la sculptura. Оn felul acesta ne treceau zilele fara sa ne dam seama. Era spre sfвrsitullunii iulie 1943, nu mult dupa ce venisem noi de la Sibiu. Cald peste masura. Parul nostru, acumоncarcat de roada, оsi apleca crengile tot mai mult spre pamвnt. Din zi оn zi, perele erau tot maifrumoase. Trecвnd zilele, ne trezim оn luna august, tot frumos si cald. De data aceasta, parulnostru devine ispititor. Perele se aratau acum mai frumoase si mai оmbietoare. Erau coapte de -abinelea. Noi, copiii de atunci, lipsiti fiind de fructe, cadeam tot mai mult оn ispita. Perele netentau tot mai mult. Pomul nu era pazit de nimeni. Si nimeni n -a fost sfatuit sa nu se atinga devreo para. Ne plimbam unul dupa altul, trecвnd fiecare pe sub coroana lui. Mai tвrz iu, nu cumult, au оnceput sa cada, una cвte una, la pamвnt. Erau coapte. De la prima para cazuta lapamвnt, coapta fiind, se apropia unul dintre noi si ridica para cazuta, punвnd -o lвnga tulpina, casi cum asta ar fi porunca. De la acest prim gest, destul de important, toti care observam ca vreopara a cazut o luam si o asezam lвnga tulpina parului. Seara, cвnd ne retrageam la camere, parulocrotea lвnga tulpina o buna gramada de pere. Trebuie retinut un lucru, ca pвna cвnd toate pereles-au copt si au cazut, nimeni dintre noi n-a mвncat o para. Stiam ca nu este al nostru. Acest fapta uimit lumea. Administratia, cu col. Musca оn frunte si gardienii care ne pazeau a ramas uimitade gestul nostru. Au comunicat evenimentul iesit din comun la Bucuresti. De la interne au venitgeneralul Petrescu si generalul Pichi Vasiliu, ministrul de interne. S -au convins la fata locului.De aici a fost informat si Maresalul Ion Antonescu. Prin Bucuresti circula aceasta fapta, iesitadin comun, de la unul la altul. Parintii ca re veneau la vorbitor ne confirmau acest lucru. —Istoria parului de la Alba-Iulia.Fara sa ne dam seama, noi, fratii de cruce din toata tara, trecusem un examen si оnca unuldin cele mai mari din viata noastra. A fost primul dintre examenele pe care le -am dat оn fataneamului. Am demonstrat ca am fost crescuti оn scoala Fratiilor de Cruce, unde am оnvatat safim cinstiti si corecti, crezвnd cu tot sufletul nostru оn Hristos Ii sus, sa nu furam.Atunci am cвstigat o batalie оn fata istoriei. Am dovedit, оn acea vreme, ca Fratiile deCruce, ca scoala оn domeniul educational, nu sunt o utopie.Sa aruncam acum o privire generala asupra istoricului Fratiilor de Cruce si asuprascopului acestui fenomen оn revolutia spirituala оnceputa de generatia de la 1922. Constatam caacest fenomen se impune ca o necesitate оn scoala romвneasca. Dupa anul 1918, cвnd visul desecole al natiunii romвne — “Оntregirea neamului nostru оn granitele lui f iresti” — se realizaseun nou grupaj de necesitati pentru mentinerea acestui vis оnfaptuit — Romвnia Mare. La vremurinoi, se cereau oameni noi, altfel, visul unirii, оnfaptuit acum, se va destrama оn fata pericoluluidin afara ca ceata оn fata soarelui. L a rasarit ne pвndea pericolul rosu, comunismul. Оncepвnd cuLenin, toti aveau ochii atintiti asupra noastra, a Romвniei Mari, pe care Lenin si toti ai lui ca sipвna-n prezent n-au vrut s-o recunoasca. Asa se explica faptul ca azi, desi PactulRibbentrop-Molotov este anulat, urmarile lui nu sunt reparate. Nu vor sa ne recunoascadrepturile noastre asupra Basarabiei, Nordului Bucovinei si Tinutului Hertei. Si azi acelasipericol comunist ne ameninta.Elev fiind, Corneliu Zelea Codreanu sesizeaza acest perico l. O mвna de elevi, adunati оn

Page 19: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

padurea Dobrina оn 1919, se decid sa lupte pentru apararea neamului оmpotriva pericolului de laRasarit. De aici si pвna оn 1922, lucrurile iau amploare. Se declanseaza revolutia spirituala. Telulfinal era ridicarea si apararea neamului romвnesc.La 4 mai 1924 ia fiinta prima Fratie de Cruce din tara, la Iasi sub conducerea luiAlexandru Butunaru.Fratiile de Cruce nu au facut altceva, оn acei ani de оnceput, decвt au pregatit aparitiafenomenului legionar prin оnfiintarea Le giunii Arhanghelului Mihail, din 24 iunie 1927.ELIBERAREA DE LA ALBA-IULIAОn 1944, dupa lungi ezitari, Maresalul Ion Antonescu se decide sa elibereze o buna partedin tinerii sau, cum le-a spus el оnaintea executarii din 1946, “copiii aia”, fratii de cru ce aruncatiоn оnchisori pe nedrept. Se da un decret de amnistie, sub numele de “Legea 70”.Оn 13 mai 1944 am fost pus оn libertate, оmpreuna cu Bumba Iuliu si Ion Almajan, dinHunedoara amвndoi. Ajuns acasa, nu dupa mult timp, ma trezesc cu o citatie de la CurteaMartiala din Timisoara. Eram dat оn judecata pentru nesupunere la оncorporare. Fac оntвmpinareprin postul de jandarmi din Teregova, formвnd un dosar cu actele necesare de justifica re, ca num-am sustras de la оncorporare, fiind condamnat politic. Am alaturat raportului sefului de post ocopie dupa foaia de eliberare si o copie dupa decretul de amnistie.Оn timpul cвt eu оmi faceam dosarul pentru Curtea Martiala, primesc si ordinul d eоncorporare. Iata-ma si soldat, оn luna iunie 1944, la Regimentul 96 Infanterie din Caransebes,cantonat la Valea-Boului. Nu fac nici o luna de zile, de catana neinstruita, ca -mi vine si ordinulde lasare la vatra, pentru a fi trimis la Scoala de Ofiteri de rezerva. Prin Biroul de mobilizare dinLugoj sunt оncorporat la 5 Vвnatori Timisoara, cantonat la Sacalaz. Acolo ma оntвlnesc cu EmilCizmarescu, acum scriitorul Emil Manu. De la 5 Vвnatori sunt trimis la Scoala de Ofiteri derezerva din Ineu. Aici dau de toti fostii colegii mei de la Scoala Normala din Deva. Toti erau оnanul II. Eu cu Bara Traian eram оn anul I. Printre ei si Ion Bohotici, elev оn anul II. Prin el amluat legatura cu unitatea legionara. Din aceasta unitate mai facea parte si Stoleru, sublocotenent.Facuse Scoala de Ofiteri оn Germania. Era comandantul meu de pluton. Оsi schimbase atitudineafata de mine, dupa ce luase legatura cu Ion Bohotici.Se scursese mai bine de o luna de cвnd venisem оn aceasta scoala. Iata ca ne prinde si 23August 1944.Asa cum eram, neinstruiti, plecam pe front cu toata scoala. Echipati de razboi, cu ranita sitot echipamentul necesar, am ocupat o pozitie de lupta. Cei din anul II au ocupat o pozitie pedealul Mocrea, un mamelon pe care noi adesea faceam instru ctie. Era оn fata comunei Mocrea.Se dau acum lupte grele оntre armata maghiara si elevii de anul II. Acolo erau toti colegiimei de clasa. Оn aceeasi zi au fost respinse 12 atacuri ale ungurilor. I -au dat peste cap. Pe liniafrontului, оntre pozitia ocupa ta de scoala noastra si Scoala de Ofiteri nr. 2 Bacau, era regimentul5 Vвnatori Timisoara. Pe acolo frontul a fost spart, оncercвndu -se o оnvaluire a scolii noastre.Din timp ne-am retras spre Buteni. Cu noi veneau din plin si civilii, cu carutele pline d e bagaje,tвrвndu-si dupa ei si traistile pline cu te miri ce. Era un exod al disperatilor din iadul frontului.Eram оn apropierea comunei Gurahont. Cu infanteria motorizata, rusii i -au respins pe unguri,fugarindu-i pвna aproape de Chisineu-Cris. O parte din elevii nostri au fost luati de rusi оn liniaоntвi a frontului. Cu multa greutate au scapat de rusi, оntorcвndu -se la Oradea la scoala. Оn 20octombrie, toata scoala s -a оntors оn cazarma.Cвt timp am stat la Ineu, ma оntвlneam zilnic, dupa program, cu Petru Hamat. Era elev laScoala de Ofiteri nr. 2 Bacau. Refugiata din cauza frontului din Moldova, a ocupat douapavilioane alaturi de noi, оn Ineu. Eram, deci, doua scoli de ofiteri оn Ineu. Ne оntвlneam la

Page 20: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

cantina scolii lor, оmpreuna cu Petru Maranu, taran din Teregova, care era ordonanta la uncapitan de la ei, la un pahar de vin.Оn februarie 1945, se desfiinteaza ambele scoli, pe noi trimitвndu -ne la Scoala de Ofiteride rezerva nr. 1 din Ploiesti. Оn toamna anulu i 1945 reusesc sa fiu lasat la vatra, dupa doi ani descoala militara. Eram student anul I la teologie. Aparuse un decret care scutea de armata pe totistudentii оn teologie. Pe baza acestui decret am fost lasat la vatra.Deci оn toamna anului 1945 eram st udent la teologie. Din acest an se оncepe reorganizareaMiscarii Legionare. Venise Filon Verca din Germania, parasutat fiind оn 1945. Alaturi de IonIliescu, Petru Hamat, Lazar Tiberiu si altii, lucram sub ordinele lui Filon Verca. El era sefuljudetului Severin. Se stabilise оn Caransebes, ca professor de limba romвna la Liceul “TraianDoda”.Rezistenta armata din BANATSuntem оn anul 1946, an de hotarвri, de luari de pozitie.Parasutarile din 1945, cu scopul de a organiza rezistenta оmpotriva comunismului , au scosоn evidenta o multime de probleme, atвt de ordin strategic cвt si de ordin tactic оn luptapoporuluiromвn оmpotriva lui Satan de la rasarit. Gasindu -ne fata оn fata cu inamicul. Am intuit faptul calupta va fi de lunga durata si cu multe sacrifi cii. Niciodata neamul romвnesc n -a fost mai multhartuit ca-n lupta cu SATAN, la sfвrsit de secol XX.Acum, cвnd aparent caderea comunismului s -a realizat pe plan mondial, loviturile lui dinagonie sunt cele mai periculoase si cele mai perverse, izbind cu o putere de necrezut, cummintea omului nu-si poate imagina. Sub masca democratiei, a credintei оn Dumnezeu, alibertatii, egalitatii si fraternitatii, pervers ne lovesc din umbra. Si acum, ca si -n 1946, lupta estetot atвt de acerba.Odata оntors оn tara, Filon Verca ia оn mвna reorganizarea Miscarii Legionare. Dupa oaparenta liniste pe plan politic, la noi оn tara, organizarea rezistentei prinde viata. Ne dadeamseama de pericolul comunist. Filon Verca este ajutat de prof. Ion Iliescu, pe atunci s tudent lateologie si seful grupului FDC nr. 72 Severin. Fratiile de cruce erau deja organizate. PetruCojocaru era seful regionalei Banat la FDC. Eu eram ajutorul lui Ion Iliescu. Din pozitia aceastalucram оndeaproape cu Filon Verca. Deseori mergeam trim is de Filon la Teregova, Domasnea,Luncavita, Armenis si alte comune din jur. Cunosteam legionarii din aceste comune. Asa amajuns sa lucrez si cu Spiru Blanaru.Din 1947 eram seful grupului FDC 72 Severin. Ca ajutor l -am avut pe Petrica Dragulete.Activitatea mea se desfasura pe tot cuprinsul jud. Severin. La Lugoj оl aveam pe Iosif Ripan, carela aceea vreme conducea partea de nord a judetului Severin, la grupul politic. Cu el ma sfatuiamоn bunul mers al Fratiilor de Cruce. El cunostea bine oamenii din L ugoj, precum si elevii de laliceele de acolo. Iosif Ripan lucra sub directa comanda a lui Filon. La Timisoara era IonConstantin.Оn cursul anului 1945 are loc un act оntre Miscarea Legionara, prin Nicolae Petrascu siVica Negulescu, si Partidul Comunist, prin Ana Pauker si Teohari Georgescu. Din acest actreiese, fara dubiu, ca nu a fost vorba de colaborare cu comunistii. Aici este conditionataeliberarea legionarilor din оnchisori, respectвnd urmatoarele trei obligatii:1). Ca legionarii aflati оn clande stinitate sa se prezinte autoritatilor.2). Sa predea armamentul pe care -l detin.3). Sa nu participe la activitatile electorale (cele din 1946).N-a fost vorba aici de nici o colaborare. Aici se cade sa amintesc dialogul lui Filon Verca

Page 21: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

cu Iosif Ripan la Lugoj. Оn ruptul capului, nu-l credea pe Filon ca acest act este o realitate.— “Filoane, eu nu-mi tradez oamenii. Daca este numai o manevra a lor de a ne prinde?Atunci ce ma fac? Ei sunt оn paza mea.”— “Iosife, tu stii ca si eu sunt pвna acum tot о n clandestinitate, mergi cu mine la politie sieu sunt primul din judet care fac acest pas. Zis si facut. Оn acea zi a mers Filon Verca la politiajudetului Severin, prezentвndu -se conform actului оncheiat оntre parti. Оndata i s -au facutformelede legalitate, primind оn mвna un act semnat de Seful politiei judetului Severin.Numai dupa acest gest al lui Filon, demonstrativ, Iosif Ripan s -a lasat convins. De aiciоncolo, toti oamenii lui au venit la casele lor.Dar, de aici si pвna la respectarea оnteleger ii, a actului, a fost o cale lunga si plina desurprize. La mijloc erau comunistii cu caracteristica lor de oameni crescuti оn scoala minciunii,dispusi oricвnd la crime.Din istoria evenimentelor se stie ca legionarii n -au fost eliberati din оnchisori. Ac tul a fostоncalcat de catre comunisti, ei continuвnd cu arestarile.Dupa cum vom vedea, acest act, la vremea aceea, a generat si -n rвndul legionarilor oconfuzie. Asa s-a simtit nevoia de a se trece la lamurirea lucrurilor. Iata din ce a constat aceastaconfuzie:1). Unii, mai putini la numar, erau pentru оncetarea activitatii legionare, pвna la trecereaurgiei comuniste, cu expresia — cu capul la pamвnt —2). Altii, cei mai numerosi, erau pentru continuarea activitatii оn lupta de rezistentaоmpotriva comunismului.CONFERINTA DE LA LUGOJSuntem martorii unui fapt de o mare importanta. Оn luna octombrie 1946, la Lugoj, pringrija si obladuirea lui Iosif Ripan, timp de trei zile, Comandamentul Miscarii Legionare tine oconferinta, оntr-o casa bine pazita, spre Dealul Viilor, hotarвndu-se linia pe care trebuia sa oadopte оn fata Comunismului.La conferinta au luat parte, Nicolae Petrascu, Radu Mironovici, Nistor Chioreanu, NicolaeLupu si Vica Negulescu, dupa cвte am retinut din cele spuse de Iosif Ripan.Оn cadrul acestei conferinte, o singura problema s -a dezbatut si anume cea a activitatii оnlupta de rezistenta оmpotriva comunismului. Asupra acestui punct erau doua pareri:1). Radu Mironovici sustinea sa se оnceteze orice activitate a Miscarii. — Cu capul lapamвnt —.2). Nicolae Petrascu era de parere sa se continue lupta de rezistenta оmpotrivacomunismului.Pвna la urma a biruit punctul de vedere al lui Nicolae Petrascu, de a continua activitateasi lupta de rezistenta оmpotriva comunismului.Оn organizarea luptei de rezistenta s -a mers fara sovaieli. Eram toti uniti sub comanda luiFilon, la grupul politic si sub comanda lui Ion Sadovan la FDC. Peste tot era o unitate de vederi.Eu, desi eram sefului grupului FDC 72 Severin, mergeam si curier t rimis de Filon оn suduljudetului.Оn nord, la Lugoj, lucra Iosif Ripan.Abaterile erau tot mai evidente din partea comunistilor. Au continuat cu arestarile. Auоnscenat abateri din partea Miscarii legionare, acuzвnd -o de interventie vadita оn favoarea luiIuliu Maniu la alegerile din 1946, pe care le cвstigasera taranistii cu neta superioritate.ANUL 1948

Page 22: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

Se dezlantuise marea prigoana legionara. Data de 15 mai 1948 este cea cвnd sunt arestaticei mai multi legionari din tara. O parte din ei iau calea codru lui, nelasвndu-se prinsi decomunisti.La Teregova, cei care au scapat de arestarile din 15 mai au luat calea codrului si ei, cumau fost Martin Copaceanu-Rica, Petru Anculia-Miloi, Romulus Anculia-Miloi, PetruGrozavescu-Maranu si Ilie Cojocaru-Mocea. Mai tвrziu au mai venit si altii. Unii dintre ei aumai dat si pe acasa, cвnd li se parea ca -i liniste. S-au оnselat оnsa, ca securitatea a pus mвna peei.LA COASA CU PISTOLUL MITRALIERA ОN BANDULIERAMai, luna florilor a anului 1948, оi alungase de acasa pe o parte din legionarii de laTeregova, sus, sus, pe dealurile de sub Semenic. Acolo, stвnd la pвnda, haituiti ca vвnatul dinpadure, dupa o vreme se obisnuisera cu codrul. Se adaptasera legilor de aparare ale jivinelor dinpadure. Auzul li se ascutise, pr ivirile li se otelisera, iar instinctul lucra din plin.Si acum mi-aduc aminte cum оmi povesteau cвnd ma duceam la ei, de cuvintele оnsufletiteale lor, mai ales de ale lui Martin Copaceanu -Rica:— “D-le professor, nu stiu cum sa-ti spun, dar parca ne-am salbaticit. La orice miscare,fara sa-mi dau seama, pun mвna pe arma, trezindu -ma оn pozitie de tragere.”Martin Rica nu voia sa-mi spuna pe numele de botez, ca doar sub ochii lui am crescut.Eram vecini cu casa. Оntotdeauna оmi spunea:— “Nu pot sa-ti spun pe nume. D-ta ai scoala multa. Eu sunt un taran prost. Trebuie sa terespect.”Si asa am ramas pentru ei toti si -n ziua de azi, care mai traiesc, “Domnule professor”.Se оnfratisera cu codrul toti cei care, dupa arestarile din mai, scapasera liberi.Iata ca a venit si luna iulie, vremea coasei. Fвnul trebuia cosit. N -avea cine sa-l taie, decвtei. Se ortaceau, cosind fвnul toti la un loc. Se duceau de la unul la altul, fiind nedespartiti. Si asas-a creat aceasta legenda pentru mai tвrziu, pentru nepotii si stranepotii nostri, desi azi, ea este orealitate, un adevar istoric. — LA COASA CU PISTOLUL MITRALIERA ОN BANDULIERA.Оn rasarit de soare, fiecare cu coasa pe umar, cu cucia оn cioc si pistolul mi traliera оnbanduliera, plecau unul dupa altul la postata de fвneata.Era parca o ceremonie оnaltatoare, cu semnul crucii facut оnainte de оnceperea lucrului;chemau pe Dumnezeu cu ei оntr -ajutor.Sa fi stat numai deoparte si sa -i fi vazut pe acesti adevarati haiduci ai zilelor noastre, cumde-abia-n rasarit de soare, de dimineata tare, ascutindu -si coasele, ca la o comanda, cuciilemвngвiau apasat ascutisul coaselor, realizвnd acea fantastica simfonie a lor оn contactul cumetalul stralucitor оn bataia raz elor soarelui rasare. Se asternea atunci un fвsвit de coase оn fвnulud de roua diminetii.Doamne, ce dumnezeiesc era acest neuitat tablou. Se realizase un paradox. Oameniiostracizati, fugiti de urgia satanicului regim comunist, liberi оn mijlocul naturii , strajuiti decodrul des, realizau dumnezeiescul оn frumosul tablou: La coasa.Mergeau unul dupa altul, оn cadenta coaselor, cu brazda alcatuita atunci de fiecare din ei,scaldata de razele soarelui rasare. Desi se gaseau оntr -o lume de iad, prigoniti de Satan, realizauatunci un petec de rai pe pamвnt, cu fвnul de curвnd cosit.Cu urechile ciulite, schimbвnd cuvinte mai mult оn soapta, se desfasurau unul dupa altul.Nu sunt оn stare sa va redau cele povestite si traite de ei, povestite mie оn zilele de о nchisoare.Daca ati sti cвt de frumos povestea Romulus Anculia -Miloi. Era un taran cu multa carte. Unautodidact. A scris opt caiete din memoriile lui. Moartea l -a luat оnainte de 1989. Eu n -am reusit

Page 23: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

sa ajung la acele caiete, care оn mod sigur ascund o su medenie de adevaruri si fapte petrecute.Cineva este interesat ca acestea sa nu iasa la iveala. Оn mod cert, comunistii.Оmi mai povesteau haiducii mei ca ori de cвte ori, оn timpul coasei, se auzea cвte unzgomot neobisnuit, aruncau coasele оn fвneata si cu pistolul оn mвna se aruncau la pamвnt, оnpozitie de tragere. La urma se alegeau cu un rвs si voie buna, ca s -au speriat din senin.Pe la orele noua, cвnd soarele se ridicase bine pe cer, venea prвnzul gatit de familia cufвneata. La umbra unui pom sau a unui arbore, оn marginea de padure, se asezau cu grija la masaasternuta pe un masai (fata de masa) anume facut din cвnepa. Cum stateau ei оn fata castronuluicu mвncare, pe genunchi era asezat pistolul mitraliera, fiind gata oricвnd sa puna mвna pe el.Asa au lucrat ei, acesti cavaleri ai Crucii, acesti haiduci ai zilelor noastre, оn toata aceavara fierbinte a anului 1948.Grupul de legionari, toti recrutati de Horia Sima, cвnd era la Caransebes ca professor, aalcatuit nucleul grupului de rezistenta ca re avea sa se formeze cвnd Spiru Blanaru avea sa vinape dealurile Teregovei оn noiembrie 1948, de pe dealurile Domasnei, cu oamenii lui.De acum оncolo оi vom urmari pe toti, desfasurвndu -se оn sвnul grupului condus de SpiruBlanaru, оnfaptuind acte de eroism, drept marturie nepieritoare a istoriei neamului nostru, caciSpiru Blanaru a fost o realitate, si nu o fantasma.GRUPUL DE REZISTENTA ARMATA ОMPOTRIVA COMUNISMULUIDIN COMUNATEREGOVA-BANAT(1948-1949)O data cu actul de la 23 august 1944, poporul ro mвn оsi pierde libertatea, cazвnd оn robiacomunismului. Rusii, cu o extraordinara abilitate si cu o perversiune neоntrecuta оn politicamondiala, cu consimtamвntul Apusului, la Ialta, pun stapвnire pe Estul Europei. De comunacord, Stalin, Churchill si Roosevelt determina sfera de influenta a fiecarei puteri оn Europa. Asaajungem noi, neamul romвnesc, sub jugul sovietic.Cu trupul tarii sfвrtecat, cu capul plecat оn semn de rob, resemnati, asteptam parca bardacalaului sa ne taie capul.Si de data aceasta, ca-ntotdeauna, neamul romвnesc gaseste solutia de a iesi din crizasocial-politica, dar mai ales spirituala. Se organizeaza оn lupta de rezistenta оmpotrivacomunismului.Romвnii din pribegie, fugiti de urgia comunista, iau atitudine оn fata actului din 23August. Sub comanda lui Horia Sima se оnfiinteaza GUVERNUL DE LA VIENA оn toamnaanului 1944.Tot acum, оn 1944, se organizeaza ARMATA NATIONALA. Se face apel la toti romвniidin exil ca sa se оnroleze оn aceasta armata nationala pentr u a lupta оmpotriva Rusiei, care nerapise Basarabia si nordul Bucovinei.Dupa terminarea razboiului, 9 Mai 1945, ARMATA NATIONALA se desfiinteaza.Tancurile rusesti pun stapвnire pe оntregul popor romвn. Comunistii, la vremea aceea, erauputini la numar, оn jur de 1000, dar, cu puterea moscovita оn spate, au calcat si supus toata tara.Pe rвnd, grupuri, grupuri de romвni, din fosta ARMATA NATIONALA, vin оn tara si seorganizeaza оn rezistenta pentru aparare. Intuisera ca primejdia era mare. Era оn joc оnsa si fiintaneamului.Acum au loc parasutari оn toata tara. Оn Banat a fost parasutat profesorul Filon Verca.Odata ajuns pe pamвntul tarii, оncepe organizarea de rezistentei, de comun acord cu puterile dinApus. Nu la оntвmplare s -a pornit lupta оmpotriva comunismului.

Page 24: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

Centru de organizare оn Banat a fost Caransebesul. Aici Filon Verca a fost ajutat de prof.Ion Iliescu, care tot timpul era alaturi de el, fiind student la Teologie. Pe atunci, grupul FDC aljud. Severin era condus de Ion Iliescu. Оn acea vrem e, eu, Atanasie Berzescu, ca student laTeologie, am luat parte activa la organizarea rezistentei, totodata fiind si ajutorul lui Ion Iliescu.Tin sa mentionez ca eram sub directa conducere a lui Ion Sadovan, seful regionalei Banat.Filon Verca a fost ajutat si de Petru Hamat, professor la liceul “Traian Doda”, de IonChirila, Nicolae Balanescu, Adam Andrei si altii.La Lugoj l-a avut colaborator pe Iosif Ripan, care conducea rezistenta din nordul judetuluiSeverin. Оn partea de nord a judetului se angajasera оn lupta de la tinerii frati de cruce pвna la celmai batrвn luptator.Nordul Banatului, care a cuprins si Aradul, l -a avut ca organizator pe ing. Ion Constantin,ajutat de Ion Sadovan, seful regionalei Banat F.D. C. I-a mai avut alaturi pe GheorgheBrahonschi, Constantin Pascu, C -tin Florescu, Teodor Roman si altii. Tin sa mentionez ca, dupatrecerea lui Moroaica оn Germania, care de fapt fusese numit оn locul lui Ion Constantin, ramвneConstantin Pascu la conducerea regionalei Banat. La rвndul sau, Ion Sadovan, a fost ajutat dePetru Cojocaru, Virgil Procapovici, Constantin Munteanu, Viorel Gheorghita, Ion Godea si altii.Оn sudul Banatului, prof. Verca a mai fost ajutat de Nicolae Horascu si Spiru Blanaru, оnplasa Teregova. Оn garnizoana Teregova i -a avut pe Horia Anculia, sef de garnizoana, pe PetruGrozavescu si Romulus Anculia.Оn plasa Orsova, ca organizatori au fost Zaharia Marineasa, Comandorul PetruDomasneanu si Gogu Cristescu.Pвna acolo se ajunsese cu ac tiunea dusa оmpotriva poporului romвn, ca la Moscova, оncadrul ministerului de externe, functiona o directie speciala pentru Romвnia. De acolo, deci, eracondusa Romвnia. O multime de rusi, care cunosteau bine limba romвna, au primit cetateniaromвna, au ocupat mari functii оn stat.Poporul romвn se gasea deci оntr -unul din cele mai grele momente din istoria lui. Era оnpericol existenta lui.Ne aflam оn anul 1946.Se pregateau alegerile parlamentare. Preocupati, cei de la conducere, de acest lucru, noine-am desfasurat mai liber оn organizarea rezistentei.Dintr-un loc оntr-altul, razlet, mai lua nastere cвte un grup de partizani, mai ales оn nordulMoldovei, prin Bucovina. Se impune un lucru de luat оn seama. Toti cei care au facut parte dinArmata Nationala, ajunsi оn tara, s-au оnrolat оn grupurile de partizani. Aici au luptat cudвrzenie.Ajunsi la acest moment, se cuvine sa mentionam un lucru:— Cвnd grupurile de partizani au luat fiinta de -a lungul muntilor Carpati, angajвndu -se оnlupta cu comunismul, adevarata armata a neamului romвnesc, cu arma оn mвna, o formauluptatorii din aceste grupuri de partizani. Aceasta era adevarata armata a poporului romвn.Numai ei luptau pentru neam si legea lui Hristos. Cealalta era armata rosie car e secera cunecrutare sutele de mii de romвni.Istoria ne mai marturiseste ca pe vremea lui Avram Iancu — 1848-1849, neamulromвnesc s-a gasit оntr-un mare impas. Singura armata lui Avram Iancu, de 6000 de ostasi,reprezenta neamul romвnesc. Prin ei, neamu l traia si se afirma.Asa si acum, оn vremea anilor 1948 -1949 si pвna la desfiintarea ultimului grup departizani, luptatorii din rezistenta formau adevarata armata a neamului romвnesc.Atunci cвnd, la alegerile din 1946, se furasera voturile, comunismul e ra considerat cel maimare dusman al nostru. Trebuia luptat оmpotriva lui chiar cu pretul vietii.

Page 25: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

Dupa ce оn tara se fixeaza la teren, sprijiniti de tancurile rusesti, ei оsi desfasoara planul deatac оmpotriva rezistentei romвnesti. Cu experienta de lupta a Moscovei, ei оncep treaba.Din 1947, alegerile din 1946, U.R.S.S. -ul, prin armata sa, a trecut la organizareacomunismului la noi оn tara. Оsi оnfaptuiau planurile, tavalugind lumea. L -au alungat pe regeleMihai оn mod necinstit si dictatorial. Au urmar it din aproape pe ofiterii monarhisti, partideleistorice si pe toti cei care se gaseau luptвnd pentru apararea neamului romвnesc.Portile оnchisorilor s-au deschis. Au intrat cu miile, cu zecile de mii si chiar cu sutele demii. Muntii nostri au оnceput s a gazduiasca o multime de romвni, constituiti оn grupuri armate.Erau partizanii. Asa au luat fiinta grupurile de partizani, printre care cel al lui Spiru Blanaru dinTeregova si al colonelului Ioan Uta.Cвnd Gheorghe Ionescu, notar public, organizeaza com una Teregova оn formatiune delupta, juramвntul fiind luat de Parintele Alexandru Nicolici, Spiru Blanaru era deja organizat lamunte оn grup armat de partizani. Gheorghe Ionescu face aceasta organizatie pentru a veni оnajutorul celorlalte grupuri de part izani din munte.Оn vremea aceea nu se mai facea deosebire оntre taranisti, liberali, militari sau legionari.Toti erau romвni, frati оntre ei, cu o singura datorie, de a apara neamul de dusmanii de la rasarit,comunistii.Tin sa mentionez un singur lucru, оn partea aceasta a Banatului nu au fost trei grupuri departizani, ci numai doua: Spiru Blanaru si Colonelul Ioan Uta. Gheorghe Ionescu a organizatcom. Teregova numai pentru a putea sustine si aproviziona cele doua grupu ri din munte. Nu aavut grup separat. Cвnd a trebuit sa fuga оn munti, el s -a dus оn grupul lui Spiru, a luptat alaturide comandantul grupului.La sfвrsitul lui 1948 si оnceputul lui 1949, Spiru Blanaru, cu grupul sau, se gasea pedealurile Teregovei, organizвndu-se si aprovizionвndu-se. Iarna aspra se napustea tot mainaprasnic. Frigul nu cruta pe nimeni. Se gвndeau tot mai mult la greutatile care vor veni.Aprovizionarea cu arme si alimente devenea o problema. Aveau arme, dar nu erau suficiente. Оnmunti fugeau tot mai multi romвni.Acum securitatea se organiza pentru a оnabusi actiunile grupului de partizani.LUPTELE DE LA TEREGOVAEra acalmie. Ca-ntotdeauna оnainte de furtuna, oamenii erau nelinistiti. Asteptau sa seоntвmple ceva. Adesea, ieseau din ca se si plecau prin comuna, fara nici un rost. Un du -te vinopeste tot.Dupa Sfвntul Ioan, оn ianuarie 1949, cam pe la 9 -10 seara, securitatea оi aresteaza peGrigore Ianosiga-Ionescu si pe Moise Anculia -Pasule, membri activi ai organizatiei din comuna.Toata Teregova se afla оn alerta. Cei din organizatie se temeau de un denunt al celor doi arestati,оn cazul оn care ar fi cedat la ancheta. Aflati оn aceasta situatie, destul de periculoasa pentruexistenta grupului si a organizatiei, oamenii lui Spiru Blanar u se hotarasc sa atace primariacomunei, unde se afla postul de jandarmi cu cei doi arestati.Dupa orele 22,30 оncepe atacul asupra primariei din Teregova. Se arunca mai multegrenade оn curtea primariei, producвndu -se panica. Se deschide foc de mitraliera оn geamurileimobilului. Toti ostasii si jandarmii au fugit care -ncotro, оmpreuna cu ofiterii de paza. Partizaniiau intrat оn postul de jandarmi si i -au eliberat pe cei arestati, Grigore Ianosiga si Moise Anculia,care a plecat cu ei. Grigore Ianosiga s -a dus singur оn padure.De acum furtuna se declanseaza. A doua zi, оn comuna Teregova, securitatea a adus unbatalion de ostasi pentru lupta. Erau decisi sa lichideze cu partizanii. Noi, cei de jos, care aveammisiunea de a coordona grupurile, am о nceput lucrul. Aprovizionam cu arme si alimente. Zilnic

Page 26: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

faceam drumul оn padure pe cai ocolite. Unul cвte unul, cei din comuna se duceau acolo, lagrupul lui Spiru Blanaru.Оn 16 ianuarie 1949, apare legea care prevedea pedeapsa cu moartea pentru toti acei a carese dovedeau ca lupta оmpotriva statului, cauzвnd moartea оn rвndurile securitatii. Nu ne -a ramasdecвt lupta pe viata si pe moarte.Оn 23 ianuarie 1949, eu am fost la Spiru Blanaru pentru a ne оntelege asupra a ceea ceaveam de facut. Ne asteptam, f ara оndoiala, la un atac de proportii mari din partea securitatii. Amajuns acolo condus de Tudor Ruset, curierul meu. Grupul оsi avea locul fixat pe dealulTomnacica, la nord-est de Teregova. Pвna acolo sunt aproximativ 7 km. Slatina -Timis se afla lao distanta de 15 km. Оn toate comunele din jur se оnstapвnise o atmosfera grea.Un neastвmpar ne cuprinsese pe noi toti, cei care ne angajasem оn lupta. Era multasperanta si nestramutata credinta ca vom birui. Toti ne rugam si nadajduiam оn mai bine. Cale deоntoarcere nu mai aveam. Lupta оmpotriva comunismului trebuia dusa chiar cu pretul vietii.Simteam cu totii ca moartea ne da tвrcoale. Noi eram putini. Ei erau multi. Stalin, prin armatalui, era оn spatele lor. Noi, cei putini, aveam credinta оn Dumnezeu si оn misiunea noastra de aapara credinta, neamul si tara. Dupa lungi discutii, am cazut de acord cu tot grupul, оn frunte cuSpiru Blanaru si cu Petru Domasneanu, sa nu se dea un atac frontal. Оn cazul cвnd vor fisurprinsi, atunci se vor apara luptвnd.Tot acum tin sa va оncredintez si mesajul lui Spiru catre neamul romвnesc. Stвnd de vorbacu el, acolo sus, оn mijlocul padurilor care frematau a bejenie, pe оndelete mi -a оncredintat multelucruri gвndite de el. Era o zi de iarna, nu prea frig, desi albas trul cerului vestea ger, soarelescalda bolta cereasca de un pitoresc nemaivazut, zapada nu se topea. Miriade de stelute albereflectau albul scвnteietor al omatului. Era o feerie. Оn masura zbuciumului din sufletele noastre,оn aceeasi masura crestea farm ecul naturii, cu albul zapezii scвnteind оn soare. Contrastul acelaizbitor al colinelor de deal оnvesmвntate оn mantia alba, ne trezea la realitate. Asa cum am maispus, ei erau multi, sprijiniti de tancurile rusesti, iar noi eram putini si fara arme. Оn lupta aceastacu raul, cu noi era numai Dumnezeu. Vвnati din toate partile, оntr -o iarna grea, ne zbateam sagasim o iesire. Оn aceasta atmosfera de zbucium sufletesc, Spiru оncepe marturisirea lui.Baiereleinimii lui se dezleaga si zice:— “Mai frate Tase Berzescu, suntem prinsi ca -ntr-o menghina. Nu stiu care va scapa dinnoi doi cu viata. Cred totusi ca tu o sa scapi. Este bine sa stii unele gвnduri ale mele. Stвnd asa,unul lвnga altul, оn mijlocul оntinsului de zapada, ascultam la ce -mi spunea Spiru. Aparuse dejalegea care prevedea pedeapsa cu moartea.Iata ce-mi spune Spiru:A).— “De cвnd stau aici оn grup cu acesti oameni, hotarвti sa lupte pвna la unul, amobservat un lucru extrem de important оn felul lor de comportare. Desi suntem, c a apartenentapolitica, diferiti, ne оntelegem ca fratii. Nu facem diferenta оntre noi. Aici, dupa cum stii, suntmulti legionari, taranisti, liberali si militari. Suntem de atвta timp la un loc, nu i -am auzit o datasa faca deosebire оntre ei dupa aparten enta politica. Toti suntem romвni si trebuie sa fim uniti оnfata dusmanului. Desi cel mai mare pacat al romвnilor este lipsa de unitate, noi aici am reusit sarealizam, оn ciuda pacatului, unitatea оntre noi.B). — “Оn fata primejdiei, noi ne-am adus aminte de Dumnezeu. Cu totii ne rugam ca sascapam din draceasca оnclestare оntre bine si rau. S -a realizat o prietenie, liantul fara de care nuva fi niciodata biruinta.C). — “As dori ca, la momentul potrivit, sa stie si ai mei, de acasa, familia mea, prin c eam trecut si care au fost conditiile de viata si sansele de biruinta asupra comunismului. Ne -am

Page 27: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

оmpacat cu gвndul ca va trebui sa murim pвna la urma. Eu, frate Tase, am certitudinea ca voimuri si-ti оncredintez tie aceste gвnduri ale mele, nu ca pe un m esaj, ci ca unele framвntari alemele ca om. Fiul meu, daca va mai apuca sa scape cu viata, la fel si sotia mea, as vrea sacunoasca prin ce am trecut.D). — “Оmi este draga tara noastra, neamul nostru romвnesc. As dori ca odata sa fie liber,mare si unit. Dumnezeu sa fie cu el. Dezmembrarile de partid sa dispara. Poporul romвn s -anascut crestin. Avem obligatia morala fata de copiii nostri sa le lasam mostenire dreapta credintaa stramosilor nostri si raspunderea fata de strabunicii nostri, crescuti оn leg ea crestina. Fa acestlucru, fratele meu, si este de-ajuns pentru mine. Cei care vin dupa noi sa stie ce -am facut sice-am gвndit si noi, оn “toiul beznelor adвnci”.Dupa aceasta оncredintare de gвnduri si vreri a urmat un moment de tacere, de liniste, detraire interioara pentru amвndoi. Stiam ca ne hвrjonim cu moartea. Ca treziti dintr -un vis, neprivim оn ochi, unindu-ne оn gвnduri si nadejdi, ne-am оmbratisat si sarutat, despartindu -ne. Deatunci nu ne-am mai vazut.Acestea au fost gвndurile lui Spiru B lanaru, оncredintate mie. El n -a avut pretentia unuimesaj. Eu оnsa оl consider mesaj catre toti romвnii, catre tara, mai ales asupra unitatii, care niciоnprezent nu este.Dupa ce m-am despartit de Spiru am stat de vorba cu Petru Domasneanu, aproape o or a.Оn mare, aceleasi lucruri si doruri mi le -a spus si Comandorul, оncredin -tвndu-mi pentru viitorcele spuse de el.Amвndoi si-au iubit neamul si legea crestina, jertfindu -se pentru ele.La despartirea mea de oamenii din grup si de Spiru, de comun acord c u ei am fixat ziua de28 ianuarie 1949, zi de o noua оntвlnire. Plecвnd spre casa, la Slatina -Timis, m-am оntors оnc-odata cu privirea spre Spiru, facвndu -i semn cu mвna de bun-ramas. Avea sa fie ultimul ramasbun dintre noi.Spre Slatina-Timis, peste coclauri оnzapezite, pe carari de noi stiute, am fost condus deunchii mei Petru si Ion Berzescu, de Martin Copaceanu si de Martin Moatar, care era dinSlatina-Timis. Pe оnserate am ajuns acasa.La Teregova, оn vremea aceea, Gheorghe Ionescu se ocupa de aprov izionarea cu arme sialimente pentru grup.Оn 25 ianuarie 1949, eu am fost arestat de catre securitate, de la catedra. Eram professor laSlatina-Timis. Pвna seara, grupul a fost informat de caderea mea. Personal, Spiru a coborвt оnSlatina-Timis si a stat de vorba cu sotia mea, informвndu -se de cele petrecute cu mine. Si -au datseama ca nu-i de glumit. Se pregateau de retragerea spre muntele Semenic.Arestat fiind, sunt predat maiorului Aurel Mois, la Caransebes, unde era centrul de actiuneal securitatii оmpotriva rezistentei. Seful centrului era chiar Aurel Mois.Ajuns оn fata lui Mois si luat оn zeflemea, acesta оncepe o ancheta sumara si de formanumai. Nimic serios. Dupa doua zile, оn 27 ian. 1949, оmi spune sa ma pregatesc pentru a mergecu armata sa-l prinda pe Spiru Blanaru. Eu refuz, declarвnd ca nu stiu nimic de Spiru. Mois оnsaera la curent cu cele оntreprinse de mine оn legatura cu grupul lui Spiru. Nu -mi puteam da seamade unde stie aceste lucruri. Mult mai tвrziu, оn оnchisoare, c вnd am stat de vorba cu MartinMoatar, care a facut parte din grupul lui Spiru, am aflat ca Samfiu Banu, gazda mea undelocuiam la Slatina-Timis, оn timpul cвnd am fost professor, era informatorul securitatii. Sotia,fiind оn bune relatii cu el, i -a spus ca m-am dus la Spiru. De aici avea toate datele Mois.Оn seara zilei de 27 ianuarie, Mois ma obliga sa merg оn urmarirea lui Spiru Blanaru cucompania de securitate. Daca refuz, ma vor duce legat, cu gвndul de a ma оmpusca. Singur оn

Page 28: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

celula, оn plina iarna, оmbracat sumar, ma rugam lui Dumnezeu sa ma scape din acest impas. Оnmiez de noapte vine Mois la mine оn celula si -mi spune sa-l urmez. Оn biroul lui оmi daurmatoarele instructiuni: Eu voi fi prezentat armatei drept ofiter de securitate, de la centru, d inBucuresti, cu numele de Ionescu si voi fi tratat ca atare. De acest joc stia numai el si cu capitanulSchnellbach, care ma оnsotea. Pe tot timpul urmaririi eu am fost оncadrat de Schnelbach si оncaun ofiter.Coloana de masini a plecat din Caransebes la orele 2 din noapte catre Teregova. Eu cu ceidoi ofiteri, оntr-un jeep оn urma coloanei. Mois era оn frunte. Tot drumul l -am strabatut fara sa-midau seama. Eram preocupat de jocul pe care trebuia sa -l fac. Spiru nu trebuia descoperit si tradat.Am mers pe ultima carte. Am acceptat jocul cu moartea. Оn mintea mea оncoltise o iesire dinacest joc satanic. Daca nu-mi reuseste planul de a-i duce, prin viclenie, оn alta parte decвt la loculde taina al lui Spiru, atunci, hotarвt, voi merge la moarte. Voi simul a o evadare, smulgвndu-madintre cei doi ofiteri, care tot timpul ma tineau de brate. Vor trage оn mine оmpuscвndu -ma. Si cupretul vietii mele оl voi salva totusi pe Spiru. La tradare nu voi ajunge оn nici un caz.Ajungвnd la Teregova, ca dintr -un facut, m-am linistit. Eram hotarвt sa -i оnfrвng prinviclenie, chiar daca ma оmpusca, numai sa -l scap pe Spiru. Оnaintea lui Tudor Ruset l -am avutcurier pe Martin Copaceanu zis Rica. Acum el era оn grupul lui Spiru. Martin Copaceanu aveaun frate mai mic, cu numele de Miluta. Era bolnav de nervi, nebun. Nimeni nu -i avea grija.Toata lumea din comuna оl cunostea asa. Pe mine ma stia foarte bine. Eram vecini cu casabunicilor din Teregova. Mai traia si batrвnul, tatal lor, Mihai Copaceanu zis Meila Rica, batrвnde tot, dar se tinea bine оnca. Era plin de viata.Ma cheama Mois оn biroul postului de jandarmi si -mi spune:— “Asculta, mai Berzescule, de tine depinde reusita noastra. Sa ni -l dai pe Spiru Blanaruоn mвna daca vrei sa nu fi оmpuscat!”— “Domnule maior, оn situatia оn care ne aflam noi acum, dupa trei zile de la arestareamea, Spiru Blanaru nu mai este acolo, a plecat cu tot grupul. Ei stiu unde, noi nu putem sti. Sastiti ca si el este ofiter, nu numai dvs. Cu el este si un comandor, Petru Domasneanu, ia rGheorghe Ionescu este un ofiter mai bun decвt toti la un loc.— “Ce vrei sa spui cu asta?”— “Plecati de la o premisa falsa si nu puteti conclude just.”— “Nu-i nimic, sa ma duci la el. Tu stii unde este. Tu trebuie sa ai un curier si aici оncomuna.”Acum cвnd ma gaseam оn momentele cele mai grele, Cel de Sus m -a luminat. Am declaratca nebunul de Miluta este curierul meu.— “Cine-i curierul tau de aici?” — ma оntreba Mois.— “Miluta Copaceanu zis Rica”, raspund eu. Imediat, Mois trimite pe seful de post dupael. Eu оmi faceam planul de bataie, stabilind drumul care trebuia parcurs cu armata. Atunci eu numai stiam unde se afla, de fapt, Spiru cu tot grupul. Credeam ca va fi plecat asa cum ne -amоnteles. Mai tвrziu, оn оnchisoare, am aflat ca ei nu s -au miscat de acolo. Deci erau tot la vechiulloc. Ma hotarвsem sa duc armata оn punctul opus al dealului Tomnacica, pe dealul Poeni, de lanord spre sud, catre Herculane.O data cu Miluta este adus si tatal sau, mos Mihai Copaceanu. Mois оl оntreba pe Milutadaca ma cunoaste pe mine.— “Da, domnule, este profesorul nostru, domnul Atanasie Berzescu, doar cu el amcrescut.”Оn vremea asta оmi batea inima de sa -mi sara din piept. Оi sugeram parca prin gвnd lui

Page 29: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

Miluta sa spuna ce-i dictez eu. Ma uitam оn ochii lui si repetam mereu dealul Poieni.— “Mai Miluta, tu esti om zdravan la minte si serios. Fratele tau Martin, mai stii undeeste acum?”— “Da, domnule maior, ca doar eu am fost la el cu mвncare, la coliba noastra.”— “Unde este acum?”— “Apoi, d-le, este acolo sus pe dealul Poeni. Si sunt acolo multi.”Fratilor, cвnd am auzit asta, pacea s -a coborвt оn sufletul meu. Daca voi scapa cu viata,mi-am zis, оmi garantam o batalie cвstigata. Miluta nebunul primise mesajul meu. Dar, cuadevarat, ne jucam de-a moartea. La cele declarate de Miluta, mai vine si mos Meila Rica, tatalsau, cu precizarea ca fiul sau Martin se afla acolo sus, pe dealul Poeni, aproape deBradu-Mosului, оmpreuna cu toti partizanii.Gвnduri limpezi se depanau оn mintea mea. Teama disparuse. Urmaream pas cu pasdesfasurarea expeditiei. Daca voi scapa cu viata din aceasta urmarire, stiu ca voi plati -o cu vвrfsi оndesat.Noapte de iarna, cu frig si zapada scвrtвind la fiecare pas al nostru, cu un cer senin si miide stele, cu o luna care lumina ca ziua pe cerul tremurвnd parca a ger. Noi ne foiam оntruna оnjurul orelor patru dimineata. Era 28 ianuarie 1949, ziua cвnd eu trebuia sa ma оntвlnesc cu SpiruBlanaru, acolo sus la Tomnacica. Mois оmi da ultimele instructiuni. Ma prezi nta armatei:— “Dumnealui este tov. locotenent Ionescu de la Bucuresti. Mergeti cu el si subsupravegherea lui. Sa fiti cu bagare de seama la orice miscare. Banditii sunt peste tot si bineоnarmati.Curierii mei, Miluta si mos Meila Rica, erau оn fruntea c oloanei. Оi duceau оn fata, stiindca nu trag оn ei. Eu eram la urma, оncadrat de doi ofiteri, Schnellbach si оnca unul.Si acum la drum, pe carari оn sus, mergвnd unul dupa altul. Luna plina ne lumina drumulsi ne arunca umbrele noastre miscatoare cвnd pe zapada оnghetata, cвnd pe negrul pamвntdezgolit si оnghetat. Atenti ca pasarea de prada si tremurвnd la orice fosnet de padure, la adiereavвntului оntepator, ca niste iepuri tremurвnd a spaima, ne miscam spre o tinta imaginara. Dacavвntul se оntetea pe alocuri si facea ca zgomotul sa fie mai tare, noi auzeam comanda оn soaptade “culcat”. Ne trвnteam pe burta la pamвnt. Cu inimile zbatвndu -se оn piept, cu rasuflareaоntretaiata, iepureste ciuleam urechile la alte zgomote sau miscari ale inamicului din spaimelebietilor ostasi ai securitatii. Parca era armata din Tiganiada lui Budai -Deleanu. Tot оn salturi amurcat dealul Poieni, pвna sus pe culmea careia i se spune Cra cul lui Daucu.Mi-am dat seama ca ostasii acestia din securitate nu aveau nimic comun cu vitejiaostasului romвn. Satan pusese stapвnire si pe sufletele lor.Оn fruntea coloanei erau cei doi, Miluta si mos Mihai Copaceanu zis Meila Rica, iarоncheietor de coloana eram eu, profesorul lor, cum оmi spuneau ei оn comuna, al lui Berda.Eramtвrвti sa ne vindem fratii nostri care, pe buna dreptate, pe vremea aceea erau cei ce reprezentauneamul romвnesc. La vremea aceea neamul romвnesc a trait prin grupurile de p artizani din totlantul de munti ai tarii noastre. Sus, sus, la munte sus, era apararea neamului, iar jos, jos, jos detot, era tradarea, Comunismul. Se miscau оn urma tancurilor comuniste, venite din stepelerusesti.Urcвnd Cracul lui Daucu, pe dealul Poi eni, am ajuns pe o zi senina, cu soare scвnteietor.Miriade de stelute faceau ca zapada sa scвnteieze оn soare. Unul dupa altul, pe culme de deal, оnbataia soarelui, mergeam obositi pe drumul оn urcus, epuizati de salturile iepuresti ale vitejilorostasi de sub ocrotirea rosiei armate din rasarit. Frica оsi batuse joc de ei оn mod caraghios. Оnbataia soarelui se vedea numai aburul fiecarui viteaz din coloana. Mergвnd asa, оncadrat de cei

Page 30: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

doi ofiteri, ma uitam оn dreapta mea, spre dealul Tomnacica, la locu l unde stiam ca-i lasasem оn23 ianuarie pe toti cei din grupul lui Spiru. Nu -mi venea sa cred ochilor. De la doua colibe ieseafum. Erau ei. Nu plecasera de acolo, desi ne оntelesesem sa plece daca eu voi fi arestat. Am aflatasta cвnd am stat de vorba cu ei la оnchisoare.Rupt de oboseala, ud la picioare, dupa atвtea culcari оn zapada, mergeam fara оncetarepвna la punctul unde ei оsi vor da seama ca s -au оnselat si n-au facut nimic. Mergeam stapвnit deun curaj supraomenesc. Credeam cu tarie ca pe Spiru l-am salvat. Pвna la ei, unde se vedeafumul iesind, ne trebuia cale lunga si nu ne ajunge nici ziua. Dupa cum vom vedea, asa s -a siоntвmplat.Batrвn si cu bastonul оn mвna, mos Meila Rica sufla tot mai greu оn fruntea coloanei. El aprins jocul meu si mergea si el cu multa оncredere оn acest joc.— “Mosule, mai avem mult?” оl оntrebau ofiterii.— “Mai avem, taicule, ca nu-i asa aproape Bradu-Mosului, acolo este si copilul meu.”Bradul-Mosului este alt deal legat de dealul Poieni, spre muntele Semenic. Aici seformeaza o padure deasa, de brazi оnalti, cu putini fagi оn margini de poiene, falnici si ei, scaldatiоn lumina soarelui, o podoaba a naturii.Pe la orele 14 am ajuns si no i la Bradu-Mosului. Ne-am oprit la coliba lui Radu Besari, unconsatean si colegul meu de clasa la scoala primara. Acum era padurar. Avea o gospodariefrumoasa. De la coliba lui, care era asezata оntr -o poiana, cu amestec de fag si brad, dar nu lipseanici stejarul, оn dreapta acesteia se facea o panta destul de lunga, dar blвnda. Se sfвrsea jos de tot,оn marginea unei оntunecate paduri de fag si brad. Eu ramasesem lвnga un fag оnalt, razlet, оnplinul poienii, sus, aproape de culme si ma uitam cum se desf asoara armata de securitate. Delвnga mine disparusera cei doi ofiteri care tot timpul m -au оnsotit. Era оn stвnga mea, la vreozece metri numai, seful de post din Teregova. Obosit si el, se apropie de mine cu rasuflul greu,rugвndu-ma:— “Domnule locotenent, vedeti d-voastra ce greu este cвnd urmaresti niste banditi? Sa nuuitati cвnd faceti raportul acolo la Bucuresti. Sa amintiti si de mine, de lupta mea оmpotrivadusmanului de clasa. Va rog sa nu uitati.”Eu оnregistrasem acest lucru si -mi dadusem seama ca jocul meu luase proportii. Magвndeam ce voi pati eu cвnd оsi vor da seama ca i -am оnvins.Оn timpul acesta se deschide foc de arme оnspre culme. Soldatii din jurul poienii trageauacum spre noi. Seful de post striga la mine:— “Domnule locotenent, dat i-va dupa fag, ca va оmpusca nebunii aia!”Eu am auzit, piuuu, piuuu... glontele pe la urechile mele. Dintr -un salt am si fost dupa fag,care era destul de gros. Trageau оn mine. Plutonierul, la zece metri de mine, оn stвnga mea, eraculcat оn zapada. Drept tinta eram numai eu.Dumnezeu m-a salvat. Eu, deci, trebuia sa mai traiesc. De -abia atunci mi-am dat seama dece cei doi ofiteri au disparut de lвnga mine si m -au lasat оn paza sefului de post, care nu stia cinesunt. Dupa оncetarea focului a venit Schne llbach la mine, luвndu-ma de brat, m-a dus la coliba.Оn gluma, оmi spune:— “Era sa va оmpuste soldatii astia.” Se facea ca nu stie nimic.Оn gвndul meu, din tot sufletul multumeam lui Dumnezeu ca m -a salvat de la moarte. Amintrat оmpreuna оn coliba. M-am asezat pe un scaun la masa. Toti mвncau din pachetele lor. Eucu Miluta si mos Meila Rica, curierii mei, nu mвncam nimic. Am uitat sa va spun ca оn timpulcвt trageau soldatii cu armele spre mine, din adвncul padurii, aduceau un om. Оl prins esera оntr-ocoliba din desisul padurii. Era mos Grigore Ianosiga -Ionescu, cel pe care Spiru Blanaru оl salvase

Page 31: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

de la postul de jandarmi, оmpreuna cu Moise Anculia. El refuzase sa mearga cu Spiru. A fugit deunul singur. Acum cazuse оn gura lupului.Оntr-un tвrziu, sotia lui Radu, gazda noastra, ma оntreaba daca vreau sa manвnc ceva.Schnelbach ma оndeamna sa manвnc. Femeia, care se facea ca nu ma cunoaste, оmi aduce unblidde lemn, plin cu lapte si mamaliga calda. Doamne, ce bun a fost. De abia prinsesem si eu puteri.Mi-am dat seama, оn sinea mea, ca totusi Cel de Sus are grija de mine. Asta mi -a fost mвncareapвna a doua zi, cвnd am ajuns la Caransebes.Se apropia seara. Eram sigur ca totul s -a terminat. Eu cвstigasem o batalie. I -am оnvins.Cu ce pret, nu stiam atunci, dar voi afla pe pielea mea mai tвrziu.Afara, deodata aud comanda sefului de expeditie ca ne оntoarcem acasa. Оn gвndul meu,am multumit iarasi lui Dumnezeu ca totul se terminase cu bine.Оn plina noapte ne-am оntors acasa pe valea Teregov itei. Deci pe o alta cale.Ajunsi la Teregova, ma ia оn primire Mois. Nu mai eram locotenentul Ionescu.— “Dumnezeii tai de bandit! Ti -ai batut joc de mine. Lasa ca ai sa -ti iei tu plata!”— “Domnule maior, v-am spus de la оnceput ca ei, dupa caderea mea, vor pleca. Sa nu-icredeti asa de prosti, ca nu sunt.”La cele auzite, Mois s-a linistit. Ma ia de mвna si ma duce оn fata lui Nikolski, care venisesi el la Teregova pentru a savura o victorie a lor. N -a fost sa fie asa. Mi-a pus cвteva оntrebari, lacare n-am voit sa raspund. Mi-am dat seama ca-mi оntinde o cursa. Vazвnd ca -l оnfrunt, a saritоnsus, strigвnd la Mois:—“Du-l de aici!”M-am trezit aruncat оntr-o camera, singur la postul de jandarmi. Aici, alta trasnaie pecapul meu. Vine la mine seful de post, care ma luase drept locotenentul Ionescu si ma оnjura:— “Mai banditule, ti-ai batut joc de mine. Dumnezeii tai, lasa ca iei tu. Eu vin si ma plвngca la un om cinstit si tu rвzi de mine.Doamne, оmi ziceam eu, dar eu nu m-am prezentat drept locotenent, ci ei m -au facutofiter. Cu toate acestea, ei au fost оnfrвnti. Eu am cвstigat o batalie si оnca una mare. L -am salvatpe Spiru Blanaru.De la Teregova, оmbarcati оn masini, am plecat la Caransebes. Lui Miluta Copaceanu i-audat drumul acasa, dar l -au arestat pe tatal sau, mos Meila Rica, alias Copaceanu. Cu noi esteadus si mos Grigore Ianosiga-Ionescu.Pe mine ma ia оn masina maiorul Zoltan Kling, comandantul securitatii judetului Severin,оmpreuna cu doi ofiteri. Da l a o parte pe sofer si conduce el masina. Eu eram pe banca din spate,оntre cei doi ofiteri. Оnainte de a pleca, Kling, cu vocea tare, le spune celor din masina:— “Sa stiti, ca daca vom fi atacati, eu voi mвna masina cu toata viteza, fara sa opresc.”Frica intrase bine оn bietele oase ale viteazului maior de securitate Kling.Trecuse mult de miezul noptii. Оntr -o goana nebuna, au pornit spre Caransebes. Ajunsi lacentru, ne arunca pe toti trei оntr -o celula, mos Mihai Copaceanu, Grigore Ianosiga si cu mine.Stвnd jos pe o rogojina unul lвnga altul, mos Meila Rica, alias Copaceanu, se оntoarce cu fatacatre mine si-mi spune:— “Sa multumesti lui Dumnezeu ca a iesit asa si copiii aia, domnule professor, au scapatcu bine. Sa stii un lucru, eu am priceput jocul facut de dumneata. De aceea eu te -am ajutat.”Dumnezeu sa-l odihneasca pe mos Mihai Copaceanu, zis Meila Rica. A fost un om viteazsi bun luptator, cu dragoste de neam si tara.*

Page 32: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

Dupa un timp arestarile s -au оntetit оn comuna Teregova.Gheorghe Ionescu s-a dus si el оn munti, оmpreuna cu mai multi din comuna, оn grupul luiSpiru Blanaru.La оnceputul lunii februarie 1949, grupul Spiru Blanaru avea urmatoarea componenta:TEREGOVA1. Spiru Blanaru — avocat — mort2. Petru Domasneanu — comand. — mort3. Gheorghe Ionescu — n. public — mort4. Pavel Stoichescu — taran — mort5. Ion Stoichescu — taran — mort6. Moise Anculia — taran — mort7. Petru Berzescu — taran — mort8. Ion Berzescu — tвmplar9. Iacob Cimpoca — taran — mort10. Tudor Ruset — taran — mort11. Petru Anculia — taran — mort12. Iovan Berzescu — taran — mort13. Gheorghe Ivanici — macelar14. Ilie Ghimboasa — fierar — mort15. Ianas Grozavescu — taran — mort16. Gheorghe Smultea — student — mort17. Horea Smultea — taran — mort18. Romulus Maritescu — taran — mort19. Nicolae Ghimboasa — taran — mort20. Iancu Ghimboasa — taran — mort21. Martin Copaceanu — taran — mort22. Gavrila Stoichescu — mecanic — mort23. Nicolae Ciurica — meserias — gr. Uta24. Romulus Anculia — taran — mortDOMASNEA25. Nicolae Horascu — taran — mort26. Anispara Horascu — studenta — mort27. Vichente Puschita — taran — mort28. Petru Puschita — taran — mort29. Gheorghe Urdareanu — taran — mort30. Ilie Cristescu-Voica — taran — mort gr. UtaFENES31. Ion Caraiman — croitor — mortSLATINA-TIMIS32. Martin Moatar — cojocar — mortPRIGOR33. Vasile Valusescu — ofiterAcestia au fost partizanii care s -au angajat оn lupta pвna la dezmembrarea grupului оn 12martie 1949.*Acum urmeaza tabelul cu oamenii care au sustinut lupta оn padure si cei care au facut

Page 33: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

оnchisoare, angajвndu-se оn lupta de rezistenta оmpotriva comunismului.TEREGOVA1. Alexandru Nicolici — preot — mort2. Dumitru Stoichescu — preot — mort3. Ion Iliescu — prof. —4. Petru Cojocaru — inginer5. Nicolae Cojocaru — taran6. Horea Anculia — taran — mort7. Ion Lazarescu-tatal — taran — mort8. Ion Lazarescu-fiul — taran — mort9. Toma Grozavescu — taran — mort10. Atanasie Berzescu — prof.11. Corneliu Costescu — avocat — mort12. Romulus Copaceanu — medic — mort13. Petru Ruset — taran — mort14. Horea Librimir — taran15. Nicolae Iacobescu — taran — mort16. Gheorghe Grozavescu — taran17. Pavel Bona — taran18. Ilie Grozavescu — taran19. Dumitru Popescu — taran — mort20. Petru Stepanescu — taran21. Traian Stepanescu — taran22. Nicolae Burai — taran23. Iacob Niculescu — taran24. Petru Grozavescu — taran — mort25. Ion Bica — taran26. Petru Stoichescu — taran — mort27. Traian Smultea — taran — mort28. Ion Coltan-fiul — taran — mort29. Petru Coltan-tatal — taran — mort30. Ilie Pвrvulescu — taran — mort31. Petru Bumbacila — taran — mort32. Ion Iacobici — meserias — mort33. Ion Velea — taran — mort34. Mihai Copaceanu — taran — mort35. Traian Stoichescu — taran — mort36. Octavian Stoichescu — taran — mort37. Ilie Dragulescu — taran38. Petru Grozavescu — taran39. Petru Maran — taran — mort40. Ilie Cojocaru — taran — mort41. Roman Grozavescu — taran42. Horea Stoichescu — taran43. Grigore Ianosiga — taran — mort44. Felicia Stoichescu — оnv.

Page 34: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

LUNCAVITA1. Mircea Vladescu — taran — mort2. Petru Vuculescu — taran — mortDOMASNEA1. Gheorghe Munteanu — taran — mort2. Nicolae Romвnu3. Maria Cristescu4. Grigore Cristescu — economist5. Cala Cristescu6. Vichenta Puschita — mort7. Petru Duicu — taran8. Tudor Cristescu9. Gheorghe Cristescu10. Petru Romвnu11. Constantin Romвnu12. Toma Romвnu13. Ion Buru14. Ion Duicu15. Nistor Duicu16. Dumitru Cristescu17. Boba Petcu18. Eftimie Soimu19. Dumitru Isfanut20. Ion Isfanut21. Stefan Jubereanu22. Ion Pepa23. Iosif Pepa24. Ion Inga25. Dumitru Benghia26. Petru Dragan27. Moise Jurchescu28. Atanasie Serafim29. Gheorghe Danescu30. Petru IonescuRUSCA1. Gheorghe Novac — taran — mort2. Ion Banda — taran — mort3. Ion Nicoara — taran — mort4. Traian Banda — taran — mort5. Ion Stepanescu — taran — mort6. Petru Gherga — taran — mort7. Ianas Gherga — taran — mort8. Petru Gherga — taran — mortFENES1. Gurgu Mihai — colonel — mort2. Ilie Ghinescu — taran — mort

Page 35: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

3. Arsenie Marchescu — taran4. Ilie Ponoran — taran — mortVERENDIN1. Toma Suru — preot2. Ion Pвrvulescu — taranARMENIS1. Ianas Fenes — оnv.2. Ion Vela3. Ion Dragomir4. Nistor Vela5. Ion Berzescu6. Gheorghe FenesCORNEA1. Ion Sadovan — ing. silvic — mort2. Ion Draganescu — mecanic3. Nemes4. SabailaCARANSEBES1. Veniamin Nistor — episcop — mort2. Ion Brвnzei3. Adam Andrei — preot4. Manole Vlad — ing. — mort5. Ion Matei — ing. — mort6. Petru Hamat — prof.7. Tiberiu Lazar — prof.8. Petru Matei — medic9. Traian Anderca-tatal — mort10. Traian Anderca-fiul — jurist — mort11. Iosif Tocaci — ofiter — mort12. Filip Naia — ofiter — mort13. Silvestru Trica — mort14. Pantelimon Cristescu — prof.15. Patrichie Puraci — оnv.16. Petru Aldea — оnv.17. Mihai Buracu — prof.18. Petru Delurintiu19. Ion Obrejan — mort20. Toma Lintu — оnv. — mort21. Ion Petrovici — prof. — mort22. Isaia Suru — preot — mort23. Traian Dobromirescu — preot24. Nicolae Orbulescu — prof. — mort25. Victor Tвru — impegat — mort26. Mihai Popovici27. Gavrila Dumitru — mort28. Mihai Suciu — mort

Page 36: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

29. Cornel Olaru — preot30. Busu Busuioc — оnv. — mort31. Achim Crвsnic32. Dragu Grozavescu33. Petru Grozavescu34. Ion Boldea — mort35. Dumitru Guia — mort36. Francisc Nimu — mort37. Ion Popescu38. Zarie Raut — mort39. Pavel Raut — mort40. Stefan Sipca — mort41. Filip Pop — mort42. Petru Iana — preot — mort43. Alexandru Cucu44. Ion Chetu45. Dragan — mort46. Ion Udrea — оnv.47. Aurel Vernichescu — ing. — mort48. Gheorghe Iovanescu49. Miron Iovanescu50. Filimon Liuba51. Nicolae Liuba52. Petru Jumanca53. Constantin Jumanca54. Ion Jumanca-tatal55. Ion Jumanca-fiul56. Nicolae Stвngu57. Ion Dalea58. Gheorghe Zgaverdea59. Simion Gheorghe60. Gheorghe Cristea — econom.61. Cristea C. Cristea — economist62. Ion Jumanca63. Frant Alexandru — mort64. Costi Vasilescu — mort65. Nicolae CristoiBORLOVA1. Miron Ivanescu2. Nistor BocicaiVALISOARA1. Petru Tocaci — mort2. Mihai Spunei — mort3. Toader Oprea — mort4. Mihai AndercaPETROSNITA

Page 37: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

1. ManaseOTELUL-ROSU1. Petru Dragulete2. Pamfil Dragut — mort3. Pavel Dragut — mort4. Moise Roi5. Andrei Moraru — mort6. Petru Unguras — mort7. Ilie Turcin8. Petru Oprea — mort9. Alexandru Gaina10. Martin Munteanu — mort11. Nicolae Marian — mort12. Traian Caciulat — mort13. Mihai Zarafu14. Gavrila Marta15. Iova Zgвrcea — mort16. Simion Margan — mort17. Remus Faur18. Virgil Molin19. Mihai Novac20. Ion Lenghel21. Ion Cerna — mort22. Mihai Ciobanu — mort23. Brвndusa Tвrziu — mortCIRESA1. Atanasie Boldea — mortMAL1. Gheorghe Suciu — mortMARGA1. Mihai Beg2. Anton BuciumanVAR1. Sвrbu Bujor — mortBOUTAR1. Aureliu Tвrziu (Ciuntu)2. Sabin Varan — mortRUGI1. Pavel Bilca — preot — mort2. Toma Tantu — mort3. Petru Ilca — mort4. Petru Tantu — mort5. Ion Rada — mort6. Martin Guia — mort7. Toma Gogoasa — mort

Page 38: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

8. Martin RadaZORLENTUL-MARE1. Ion Vucu — medic — mort2. Martin Mezin3. Beg4. Antoniu Atnagea — preot5. Virgil AtnageaOHABA1. Vasile Menescu2. Lazar MenescuRUGINOSU1. Liviu AchimJDIOARA1. Aurel CraciunCARPA1. Vasile IzverceanuGLIMBOCA1. Lazar Maghet — preot2. Matei Mвtu — mort3. Constantin Munteanu4. Petru Ambrus — mort5. Remus Ambrus6. Nicolae Munteanu — mort7. Ion Eremia8. Avram Mвtu (Brangiu) — mort9. Ion Murariu — mort10. Matei Gaspar11. Alexandru Crвsnic12. Gheorghe Dragulete — mort13. Matei Crвsnic14. Pavel Sorinca — mort15. Pavel Luca — preot — mort16. Ion Mвtu — mort17. Victor Lisi — mort18. Simion BoaruLuptatorii оmpotriva comunismului din comunele: Cuptoarele, Iablanita, Mehadica,Petnic, Plugova si Baile-Herculane.Protestul curajos al luptatorilor оmpotriva comunismului ramвne ca o faclie luminoasapentru generatiile care vor veni. Actiunea de represiune a regimului comunist se declanseaza оnforta, оn anul 1948, fara a diminua arestarile din anii anteriori. Оn vara anului 1948, dupa cumammai amintit, se organizeaza rezistenta оn muntii Banatului. Pentru sustinerea luptelor, cei dinCuptoare se organizeaza оn jurul mecanicului Paun Stolojescu. Activitatea este descoperita sisunt arestati оn ziua de 19 februarie 1949.Iata luptatorii arestati din comuna Cuptoare:1. Paun Stolojescu — mecanic — mort

Page 39: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

2. Petru Jurescu3. Ion Juca — mort4. Tudor Iliescu — mort5. Andrei Jurescu — mort6. Petru Lupulescu — mort7. Nistor Lazarescu8. Timotei Lazarescu9. Stefan Cristescu — mort10. Andrei Iliescu — mort11. Moise Stolojescu — mort12. Petru Teregovan13. Sabin Cristescu14. Moise Cristescu — jurist15. Ion Stolojescu16. Gheorghe Cristescu — mort17. Victor Goanta — jurist18. Ion Iliescu — prof.Iablanita, Mehadica, Petnic, Plugova, Baile -Herculane:1. Nicolae Tвrziu — оnv.2. Ratec Iosif — preot — mort3. Tudor Sвrbu — dentist4. Saracovan Gheorghe5. Nicolae Trica6. Grigore Vetanescu7. Gheorghe Golopenta8. Ilie Velcan9. Petru Dragan10. Tudor Vadraru — brig. — mort11. Pavel Vadraru12. Petru Guran13. Ion Tвrziu14. Petru Grozavescu15. Ioana Laitin16. Samoila Martinescu17. Martin Radoi18. Luca Dragulescu*Consemnam оn mod deosebit comportarea demna si curajoasa a fetelor care au fostarestate si condamnate, Anisoara Horascu, Felicia Stoichescu din Teregova, care a rezistat оnanchete оn mod eroic, si Ioana Laitin, ca de altfel si celelalte sotii, mame, surori si fiice. Deasemenea nu trebuie uitate dragostea si ajutorul populatiei comunelor respective, care au fostalaturi de luptatorii anticomunisti.Mentionam ca primele forme de organizare a l uptei anticomuniste pe aceste meleaguriapar оn anul 1946, iar primele ciocniri au avut loc la оnceputul anului 1948, оn partea de sud aBanatului, la Baile-Herculane.Cei care urmeaza au scapat de pedeapsa cu moartea, оntrucвt nu era aparuta legea de

Page 40: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

condamnare la moarte.1. Zaharia Marineasa2. Stefan Dumitrescu3. Ioan Petchescu4. Toma Marasescu5. Gogu Spataru-Bacila6. Gheorghe Popovici7. Constantin Ismana8. Ion Tomescu9. Pavel Ciucur — preot10. Alexandru Dorobantu11. Cornel Lacatus12. Alexandru Domasneanu13. Ilie Vulpes14. Ion Dвrpes15. Stefan Matasaru16. Talpes ?17. Ion Spataru18. Moise Popescu19. Ion Ghilezan20. Gogu Cristescu21. D-na Domasneanu, sotia comand.22. Rudolf Cristin23. Ion Bacila24. Lazar Miutescu25. Nistor Draghicescu26. Mugurel Simian27. Ilie Ciucurel28. Gheorghe Stoicovici29. Ion Costescu30. Nicolae Taranu31. Aurel Chera32. Ilie Marascu33. Gheorghe Marascu34. Ion Bulbucan35. Gheorghe Damsescu36. Petru Belovici37. Dumitru Petchescu — elev38. Petru Domasneanu — student39. Petru Nicoara40. Tica ArtimescuTin sa mentionez ca Gogu Cristescu si Tica Artimescu au fost arestati dupa un an siexecutati la Lugoj оn 1950. Tot оn 1950, la Timisoara, a fost executat Ilie Domasneanu, varprimar al comandorului Petru Domasneanu.Din grup a facut parte si d-na Domasneanu, sotia comandorului. Numai dupa trei saupatru luni de la arestarea ei, comandorul este obligat sa ia drumul muntilor. Desi aceste grupuriau cazut pe rвnd, la intervale de timp, ele au facut parte din aceeasi organizatie, sefii si

Page 41: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

majoritatea membrilor fiind vechi prieteni sau camarazi.*Fete care au aprovizionat cu alimente si medicamente pe partizani:1. Neli Miulescu Domasneanu2. Stela Blidaru3. Sofia Roseti Bacila4. Ana Vulpes5. Ica Hategan*A existat оn Banat si grupul condus de colonelul Ioan Uta, taranist. Acest grup actiona оnraza altor comune. Pentru a avea o capacitate de miscare si aprovizionare mai usoara, partizaniiau optat pentru solutia de separare о n grupuri mai mici. Aceste formatiuni urmau sa se uneascaоnclipa declansarii luptei generalizate оmpotriva comunismului.Din marturiile depuse de luptatorii care au scapat din оncercuire si din rapoartelesecuritatii, desprindem urmatorul fapt:Atacul a fost dat de un grup de peste patruzeci de ostasi ai securitatii care au luat cu asaltsalasul din apropierea comunei Mehadica, оn data de 7 spre 8 februarie 1949, оn care eracolonelul Uta, оmpreuna cu alti opt partizani. Au luptat eroic оn acea coliba. Du pa o ora deaparare оndвrjita, cad colonelul Uta, Pantelimon Erimescu, Ilie Cristescu -Voica si E. Careba.Colonelul Uta si cei din grupul sau si sunt veritabili martiri ai poporului romвn.Оn timp ce sudul Banatului, mai bine zis judetele Severin si Caras, se organizeaza si seangajeaza оn lupta de rezistenta, alcatuind grupuri de partizani, nordul Banatului, оn specialLugojul, sustine lupta de rezistenta prin arme si alimente.Tot aici, оn muntii Poiana-Rusca, activa si rezista grupul de partizani al maio rului Duma,despre care оncercam sa adunam date.Oamenii care au luptat оn rezistenta din jurul Lugojului si chiar din Municipiul LugojLUGOJ1. Iosif Ripan — sef-cont. — mort2. Valeriu Streinu — avocat — mort3. Tiberiu Mitar — prof. — mort4. Dumitru Moise — librar — mort5. Corneliu Zaslotzi — preot — mort6. Rusalin Olaru — prof. — mort7. Alexandru Peta — avocat — mort8. Cornel Duma — mort9. Gheorghe Duma — mort10. Ioan Duma — mort11. Grigore Ripan — croitor — mort12. Silviu Stoicovici — medic — mort13. Dumitru Jura14. Ion Gaspar — comert15. Gheorghe Marinescu — inv. — mort16. Petru Orbulov — croitor — mort17. Ion Boldureanu-tatal — mort18. Ion Boldureanu-fiul — prof.

Page 42: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

19. Ion Murariu — ofiter20. Dumitru Ilin — sef-cnt.21. Traian Isfanescu22. Iacob Toma — econom. — mort23. Coriolan Belgia — medic — mort24. Ion Cristescu — prof. — mort25. Petru Vasilescu — preot — mort26. Stefan Ilca — ing. — mort27. Valeriu Dabici — avocat28. Zevedei Moraru — prof. — mort29. Ion Popovici — prof.30. Toma Lintu — оnv. — mort31. Caius Petric32. Pavel Micsa33. Gheorghe Rista — оnv.34. Iosif Lazarescu — comert — mort35. Ilean Lazarescu — comert — mort36. Cornel Hoban37. Ion Boncila — prof. — mort38. Ion Petrutescu — dentist — mort39. Iosif Vancea — taran40. Petconi Aurel — muncitor41. Semenica Moraru — medic42. Xenia Mamaliga43. Aurora Peta — оnv.44. Felicia Stoichescu — оnv.45. Atanasie Berzescu — prof.46. Traian Stanescu47. Bulzan48. Victor Sudresan49. Ioachim Tarlie50. Nicolae Voin — prof. — mort51. Lazar Tinca — mort52. Petru Civig — medic53. Nicolae Cardas — preot54. Ion Lupulescu55. Ioan Marcu — comert — mort56. Ion Hercu57. Eugen Hodos — mort58. Liviu Bireescu — ing.59. Ovidiu Hodos — mort60. Lazar Cadia — econom. — mort61. Nicolae Munteanu62. Emil Ghilezan — jurist63. Tiberiu Sevici — notar public — mort64. Ion Tвrziu — avocat — mort65. Ion Cristea

Page 43: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

66. Ion Paul — mort67. Ion Sвrbu68. Ion Carapantea69. Ion Lazarescu70. Cornel Lacatus71. Dandu Jucu72. Damian Amariei73. Petru Serban74. Dumitru Samson75. Ionita Bratu76. Ion Tomescu77. Ana Tomescu78. Gheorghe Radivoievici79. Tiberiu TвrziuFARLIUGMustetea IonCAPRIOARAEugen SpineantuGRUNILiviu BarboniCAPВLNASIon CristeaTin sa mentionez ca din cei notati la Lugoj, Ion Murariu are o contributie deosebita оncadrul rezistentei din Banat. Ca ofiter activ, face legatura dintre regiunea Cluj, si Banat.Oamenii care au luptat оn grupurile de rezistenta din jud. Caras.I. GRUPUL DORAN-POPOVICI1. Nicolae Doran — comisar — mort2. Nicolae Popovici-Ionescu — mort3. Ilie Dancea4. Martin Balan5. Nicolae Caragea6. Nicolae Caragea-Boanta7. Nicolae Garu8. Pavel Cotвrla9. Vasile Martin10. Vasile Maran11. Pavel Brвnzei12. Maxim Pircea13. Vichentie Dancea14. Pavel Andrei15. Cornel Lazar16. Nicolae Zarcula17. Nicolae Irimia18. Adam Maran19. Nicolae Murgu20. Gheorghe Stoica

Page 44: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

21. Stefan Luca22. Valeriu Lazar23. Andrei Ion24. Constantin Coniac25. Damaschin Luca26. Ioan Botosan27. Paul Cojan28. Paul Dica-Botos29. Strein Olaru30. Remus Groza31. Puiu Rosu32. Ion Chirila33. Octavian BotosII. GRUPUL ORAVITA1. Traian Blaj2. Doru Blaj3. Coriolan Buracu — preot — mort4. Gheorghe Bogoievici — preot5. Alimpe Aldescu — preot6. Petru Babeu7. Maxim Radovan8. Ilie Rusmir9. Eugen Cвrdu10. Gheorghe Talescu11. Bubu Vonea12. Petru Tunea13. Alexandru Rusmir14. Traian Puia15. Gheorghe Baiescu16. Ion Bubuiescu17. Carol Breiceanu18. Pavel Tamas19. Ion Nicola20. Pavel Raica21. Gheorghe Linta22. Nicolae Penta23. Ioan Goian24. Petru Negovan25. Iosif Bentura26. Ioan Ciocu27. Ioan Chetrinescu28. Viorel Pistrila29. Ion Micicoi30. Alexandru Eva31. Nicolae Popistas32. Traian Schiopu

Page 45: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

33. Mircea Cвrmaciu34. Costea35. Tunei36. Gheorghe Munteanu — economist37. Ion Munteanu — medicLUPTELE DE LA PIETRELE ALBEFebruarie 1949. Iarna grea, cu multa zapada. Gerul nemilos se arata din ce оn ce mai aspru.Asteptau cu оnfrigurare atacul securitatii. Partizanii patrulau si pвndeau din locuri ascunse,cunoscute numai de ei. Se оnfratisera cu muntele, cu hatisurile, cu locurile tainuite, de unde оnvoie puteau sa observe orice miscare a inamicului.Duminica, 21 februarie 1949, au fost prinsi doi agenti ai securitatii. Erau din Teregova, cunumele de Munteanu Gheorghe zis Jura si de Pavel Cherciu. Au fost arestati de MaritescuRomulus si de Martin Moatar de la Slatina -Timis. Оn grup au fost cercetati de Gheorghe Ionescusi Spiru Blanaru. Cu cei doi agenti a mai fost fiul lui Mun teanu. Acesta a reusit sa fuga. Ajuns оnTeregova, a informat securitatea de cele оntвmplate.Spiru Blanaru si Gheorghe Ionescu se asteptau acum la un atac din partea securitatii. S -aupregatit de lupta. Se aflau pe dealul Cвrciobati, sub muntele Semenic. De aici s-au deplasat sprePietrele Albe. Ajunsi acolo, s -au asezat оn linie de aparare. Nu mai aveau timp sa se ascunda.Era ziua de 22 februarie 1949. Zapada mare, gerul aspru. Securitatea a deschis focul cutoate armele оn flancul stвng al grupului. Din aceasta pozitie partizanii au respins ataculsecuritatii cu un foc nemilos de arme automate. La mitraliera, оn cadrul grupului se aflau IonBerzescu-Berda, tragator si Petru Berzescu -Berda оncarcator, frati. Spiru Blanaru conducea lupta.Au cazut multi morti din partea securitatii. De la partizani nici un mort. Atacul a fost respins.Armata s-a retras оncarcвndu-si mortii оn caruta. Vazвnd ca flancul stвng este bine fixat la terensi оnzestrat cu armament bun, securitatea a deschis un alt foc, atacв nd flancul drept al grupului.Aici au facut o bresa. Doi partizani au cazut оn lupta, Petru Anculia -Miloi si Ghita Urdareanu dinDomasnea.Se apropia de оnserat. Am uitat sa mentionez ca atacul securitatii a fost declansat la orele15 si 30 de minute. Grupul a facut o manevra de retragere organizata, derutвnd securitatea prinsustinerea retragerii cu foc continuu de catre centrul de aparare a liniei de lupta. Lupta a duratpвna noaptea tвrziu. Armata era hartuita din toate partile de grupuri de cвte trei pa rtizani. Оnadвncul noptii, partizanii au reusit sa scape de urmarire. Se asteptau la un alt atac mai bine pus lapunct.De comun acord cu grupul, Spiru Blanaru, Petru Domasneanu si Gheorghe Ionescuhotarasc sa оmparta grupul оn mai multe parti si sa dispa ra din raza de actiune a armatei. Astfel,Gheorghe Ionescu pleaca spre Orsova, Petru Domasneanu, spre Iablanita, iar Spiru Blanaru seretrage spre muntele Tarcu, la Fenes.Era оnceputul lui martie 1949. Ningea fara оncetare. Zapada crestea mereu, оngreunвn d totmai mult retragerea luptatorilor din rezistenta.Оn urma оnfrвngerii de la Pietrele Albe, securitatea a organizat urmarirea оn оntreaga zona aTeregovei, extinzвnd-o pвna la Domasnea, Cornereva, Mehadia. Оnspre Caransebes au cuprinstoate comunele din jurul Slatinei-Timis.LUPTELE DE LA FENESSpiru Blanaru, cu grupul, lui s -a retras de la Pietrele Albe catre Fenes. Оntre Rusca siFenes, la locul numit Tвrsвtura, se organizeaza iarasi оn aparare, pregatindu -se de lupta.Aici voi adauga unele fapte care mi-au fost aduse la cunostinta оn ultimul timp de la

Page 46: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

martori oculari ai acelor vremuri.Un grup оn frunte cu Spiru si cu Ion Caraiman pleaca spre Fenes, pentru informatii sialimente. Ajunsi la Fenes, оn casa lui Ion Caraiman, оsi dau seama ca securitatea sta la pвnda.Dupa un schimb de cuvinte cu socrul lui Caraiman, ei pleaca оnapoi spre locul lor, Tвrsвtura.Cвnd au ajuns la Tвrsвtura, au intuit primejdia vвnzarii. Ion Caraiman оsi cunostea socrul. Seasteptau la o vвnzare. Asa stвnd lucrurile, s-au hotarвt sa plece de acolo. Au ajuns la un alt loc,оntr-o coliba la Valea de Pesti, unde s -au instalat, organizвndu-se оn aparare. Au stat ca pe spinisi la locul acesta, Valea de Pesti, оn jur de o saptamвna. Acum Spiru formeaza o echip a din: IonCaraiman, Petru Berzescu si Iacob Cimpoca si pleaca cu ei la Fenes. Acum, оn intervalul de laprima vizita a lui Spiru la Fenes si pвna la a doua, socrul lui Caraiman pregateste vвnzarea. Spreseara, оn ziua de 12 martie 1949, ajung aproape de F enes. La Valea de Pesti, pe pozitia deaparare, au ramas Nicolae Horascu, Anisoara Horascu si Ion Berzescu. Tвrziu оn noapte, s -auоntors de la Fenes Petru Berzescu si Iacob Cimpoca. Ei au adus vestea de cele оntвmplate оnluptade acolo.Оn casa lui Ion Caraiman au fost primiti cu o prefacuta caldura de catre socrul luiCaraiman, Spiru si-a dat seama ca ceva nu-i curat la mijloc. Socrul, plecвnd afara, a disparut. Оnaceasta situatie, Spiru cu Caraiman au iesit repede din casa, fugind prin gradina spre pad ure.Securitatea le-a luat urma, deschizвnd foc asupra lor. Ei au raspuns cu foc. Оn timpul acesta,Petru Berzescu si Iacob Cimpoca s -au retras spre padure. Оn aceasta lupta a cazut mort IonCaraiman, iar Spiru Blanaru a fost ranit la picior.Era 12 martie 1949. Albul zapezii de pe colinele Fenesului se оnrosise. Sвngele lui IonCaraiman curgea оn aceeasi iarna cu zapada mare, sвnge varsat оn apararea neamului de urgiacomunista. Sвngele lui Spiru Blanaru se оnfratea cu sвngele lui Ion Caraiman оn omatul ma re.Spiru Blanaru a fost arestat si dus la Securitatea din Caransebes. Nu a оncercat nici osinucidere cu grenada.*Dupa luptele de la Fenes, grupul s -a retras spre Teregova si Domasnea. Aici au fostоnconjurati si prinsi cei din Teregova. Nicolae Horascu si cu Anisoara Horascu, fiica sa, au fostmult mai tвrziu prinsi, de abia peste cвteva luni.Оn tot timpul luptelor de la Fenes au fost urmariti si cu aviatia. Zapada fiind mare, extremde mare, partizanilor le-a оngreunat retragerea si chiar lupta de apa rare. Pentru a derutaurmarirea, au оncaltat opincile cu gurguiul la spate. Asa au mai reusit sa scape de urmarire.*Pe dealul DORANIE, dupa Tomnacica, spre nord -est de Teregova, a mai fost o оncercarede rezistenta din partea lui Iovan Berzescu -Micsescu si Horea Smultea-Crisu, оn zilele de 13-14martie 1949. Ei au cazut оn lupta, murind pentru lege si neam.Grupul lui Spiru Blanaru оnscrie o pagina оn istoria neamului romвnesc ca luptatori cuarma оn mвna оmpotriva comunismului.Оn analele O.N.U.-lui sunt mentionati de catre ministrul de externe al U.R.S.S. -ului, ca:“Banditii de pe dealurile Teregovei, care lupta cu arma оn mвna оmpotriva comunismului”.Si era anul 1949...LUPTATORII MORTI PE CВMPUL DE LUPTAI. PIETRELE ALBE — 22 FEBRUARIE 19491. Petru Anculia-Miloi — Teregova2. Gheorghe Urdareanu — Domasnea

Page 47: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

II. SALASUL de lвnga MEHADICA — Noaptea de 7/8 febr. 19491. Colonelul Ioan Uta — Lugoj2. Ilie Cristescu-Voica — Domasnea3. Pantelimon Erimescu4. E. CarebaIII. FENES1. Ion Caraiman — FenesIV. DORANIE1. Iovan Berzescu — Teregova2. Horea Smultea-Crisu — TeregovaLUPTATORII CONDAMNATI LA MOARTE SI EXECUTATITimisoara —Padurea Verde — 16 iulie 19491. Spiru Blanaru2. Petru Domasneanu3. Ion Tanase4. Puschita Petru-Mutascu5. Romulus MaritescuTimisoara — Padurea Verde — 2 august 19491. Aurel Vernicescu2. Gheorghe Popovici3. Teodor Ungureanu4. Gheorghe Smultea-Crisu5. Petru Puschita-Liber6. Nicolae Ghimboasa-Miclut7. Gheorghe LuminosuTimisoara — 19501. Gheorghe Ionescu — Teregova — notar publicUN OSTAS AL IANCULUIDupa o suta de ani de la revolutia lui Avram Iancu, trei stranepoti ai luptatorului dinarmata Iancului, 1848-1849, Gheorghe Berda Berzescu, se gaseau cu arma оn mвna, luptвndpentru credinta si neam оmpotriva comunismului. Petru Berda Berzescu, Ion Berda Berzescu,frati, si Atanasie Berda Berzescu, nepot de frate, faceau legatura cu strabunicul lor, mosGheorghe, ostas al Iancului, aflati la datorie, ap arвnd fiinta neamului romвnesc.Pe vremea aceea, 1848-1849, mos Gheorghe facea parte ca ostas оn termen din companiade graniceri de la Teregova a regimentului de graniceri din garnizoana Caransebes. Totilocuitorii comunelor din raza Comunitatii de Avere se bucurau de multa libertate prin faptul caerau constituiti оn unitati militare, оnfiintate de Maria Tereza pentru apararea granitelorimperiului, Asa se face ca strabunicul meu, mos Gheorghe Berda se afla pe vremea aceea, arevolutiei lui Avram Iancu, ostas al Regimentului de Granita din Caransebes.Dupa adunarea poporului romвn de pe Cвmpia Libertatii din Lugoj, 15 -17 iunie 1848,prezidata de Eftimie Murgu, Regimentul de graniceri, o parte din el, s -a dus оn armata lui AvramIancu, оn Muntii Apuseni. Оn aceasta unitate se aflau douazeci de tineri din comuna Teregova.Printre ei se afla si mos Gheorghe Berda Berzescu.Aceasta frumoasa istorie de familie este оnregistrata de mine, stranepotul lui mosGheorghe, de la mos Simion Leican, unchiul bunicii mele dupa tata, Elena Berzescu. Eu cu Ion,unchiul meu, copii fiind, pasteam oile pe dealul Poieni, unde aveam pamвntul nostru. Eram

Page 48: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

vecini cu mos Simion Leican. Fiind nepotii lui, ne povestea multe lucruri. Printre altele ne spunesi aceasta legenda:— “Mai copii, sa stiti ca voi, din neamul vostru, al lui Berda, ati avut un strabunic care aluptat оn armata lui Avram Iancu. Pe vremea aceea, cвnd el era batrвn, eu eram copil mai marisorsi-l tin bine minte. Era un om mai mult mic de statura, dar bine legat, оndesat si brunet. Datoriavoastra este sa nu-l uitati. Sa mergeti pe urmele lui, оn apararea poporului nostru romвnesc.Vedeti voi, ca si acum toti vor sa ne sara оn cap si sa ne sfвsie.”Iata deci, un mesaj al lui mos Gheorghe pentru noi cei de azi. Cuvintele de atunci, ale luimos Simion Leican, au dospit оn sufletele noastre. Оn adвncul fiintei noastre, ele si -au gasit loc,asteptвnd clipa de a tвsni. Au tвsnit din fiinta noastra exact dupa o suta de ani de la luptaIancului. Оn arc peste timp, lupta Iancului de atunci se lega cu lupta vremurilor noastre, pe viatasi pe moarte оmpotriva comunismului.Parca era ca acum. Ma vad cu pistolul оn mвna pasind оn sus, pe coasta dealuluiTomnacica, alaturi de uica Patru si uica Ion, fratii tatalui meu. Ma conduceau spre Slatina -Timis,оmpreuna cu Martin Moatar si Martin Copaceanu, prietenii si camarazii mei. Fusesem la oоntвlnire cu Spiru Blanaru si Petru Domasneanu. Ore оntregi am discutat cu ei despre ceea cetrebuia sa facem оn lupta noastra de aparare.Era 23 ianuarie 1949. Neaua era mare si frig. Pasind la vale prin omat, ne -am оnfratit cuduhul lui mos Gheorghe Berda, ostasul Iancului din 1848. Unitu -s-au atunci Duhul Iancului cuDuhul Codreanului, punte de l egatura, Duhul neamului lui Berda Berzescu. De aici si credinta caneamul nostru romвnesc, poporul nostru are o misiune de la Dumnezeu. Оn masura оn care -siоndeplineste misiunea, оn masura aceea оsi va gasi un loc оn fata divinitatii. Un lucru am оnvatatdin tot zbuciumul acesta de luptator de o viata:— “Daca оn tot ceea ce faci nu esti curat ca lacrima, atunci totul este cenusa.”O POLITA PLATITAОn neastвmparul animalului de prada, maiorul Aurel Mois, seful securitatii, ma astepta оncamera de ancheta. Оn fata lui Nikolski, comandantul suprem al securitatii pe tara, suferise oоnfrвngere. Si-a dat seama de acest lucru numai dupa ce prinsese pe Tudor Ruset, curierul meu.Auzind cele declarate de Ruset, ca exact оn ziua de 28 ianuarie 1949, eu aveam o оntв lnire cuSpiru Blanaru, pe vechiul loc la Tomnacica si ca trebuia sa fiu condus tot de curierul meu, laSpiru, Mois de data asta s -a pierdut. Оnfrвngerea lui din 28 ianuarie era o realitate si оnca una dincele mai mari din viata lui de pвna atunci. Vom ve dea mai tвrziu si vom conclude aceasta оnurma declaratiilor lui оn timpul crizei de nervi.Era prin luna martie, ziua 16, 1949. Оn sinea lui se considera оnfrвnt, mai ales ca avea toatedatele care conduceau la acest adevar, pierderea unei batalii. Expedi tia pentru prinderea lui SpiruBlanaru s-a facut tocmai оn ziua оn care eu trebuia sa ma оntвlnesc cu el acolo оn padure. Оnmodevident si pentru Mois, eu stiam precis unde se gasea Spiru, mai ales ca ei nu se mutasera dinlocul acela dupa arestarea mea, asa cum a declarat Tudor Ruset. Eu am mers pe ultima carte,jucвndu-ma cu moartea. Mi-am riscat viata. Cu pretul vietii mele trebuia deci sa -l salvez peSpiru Blanaru de a cadea оn mвinile securitatii. Si l -am salvat. Iar pe Mois l -am оnfrвnt оn aceazide 28 ianuarie 1949.Оn cele ce urmeaza va voi desfasura asa cum s -au оntвmplat lucrurile, оntre mine si Mois,оn acea zi memorabila de 16 martie 1949. Zapada era mare atunci, atвt de mare pe pamвnt, caparca оncerca sa acopere durerile provocate de impactul cu Satan. Оn ziua aceea, eu unul am trait

Page 49: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

iadul pe pamвnt. Оntr-adevar, de abia acum оsi dadea seama maiorul Mois, dupa declaratiile luiTudor Ruset, ca оn fata generalului Nikolski suferise o оnfrвngere. Acest lucru l -a durut mult detot.Eu n-am recunoscut nimic din cele declarate de Ruset. De data aceasta pe Mois nu -l maiinteresa ca eu nu recunosc cele declarate de Tudor. El era convins de un lucru. Eu, оn mod vadit,am condus securitatea оn punctul opus fata de locul unde se aflau partizanii, riscвndu -mi viata.Acest lucru pentru Mois era o certitudine. Acum trebuia sa оnfrunt dezlantuirea unui nebun. Numai putea vorbi. Gemea. Era ravasit pвna la nebunie. Racnea. Era ca un animal salbatic ranit.Оnjurвndu-ma, mi-a zis:— “Nu trebuie sa declari nimic. Ti-ai batut joc de mine cum nimeni n -a facut-o pвnaacum. Te bat pвna ma satur. Nicolae Petrascu, pe care l -am anchetat zile оn sir, nu si -a batut jocde mine asa cum tu ai reusit s -o faci.”Era un om оnalt, voinic, blond si cu ochii albastri. O fire impulsiva. Striga la mine cu ochiiiesiti din orbite:— “Tu stiai precis unde este Spiru оn data de 28 ianuarie, cвnd am fost cu armata оnurmarirea lui, pe dealurile Teregovei. Tocmai atunci aveai оntвlnire cu el. De ce ai facut asta?”Eu cautam sa-i spun ca nu-i adevarat, el ma oprea zicвnd:— “Nu vreau sa te aud! Nu vorbi nimic, ma auzi? Acum am sa te omor.”Si, dintr-un salt, fiara dezlantuita a fost lвnga mine. Cu amвndoua mвinile оnfipte оnpieptul meu, ma ridica deasupra capului si ma trвnti оn casa de bani. Fiind оngramadit acolo, cavai de mine, el se prinsese cu mвinile de casa de bani si sari cu cizmele asupra mea, ma melitade la cap la picioare si de la picioare la cap, ca pe cвnepa. Cu mвinile оm i ocroteam pe cвtputeam capul. Ma uitam cu coada ochiului la fata lui. Era оngrozitor de turbat. Оi curgeau baleledin gura. Congestionat la fata, gemea. Acum era de -a binelea nebun. Оn gвndul meu ziceam: —“Doamne, scapa-ma!”Extenuat, rasufla sacadat. De abia ajunse la scaunul de la biroul sau. Desfacut la haina, cuparul vвlvoi, de parca era o gramada de paie pusa cu furca, sprijinit cu capul pe mвna dreapta, seuita la mine. Inima-mi batea оn piept ca un ciocan pneumatic. Ajunsesem o mogвldeata de om,care semana cu o zdreanta. Оncepusem sa ma misc; scotвndu -mi capul de sub brat si uitвndu -manumai cu un ochi la el, am ramas оnmarmurit de sinistrul tablou din fata mea. Curgea apa de peel, de parca atunci ar fi iesit din rвu. Cвnd m -a vazut ca ma misc, a sarit ca un nebun la mine,strigвnd:— “Uite-l, ma, ca n-a murit, gвngania dracului! Ma, n -ai murit? Dumnezeii ma-ti denemernic. Tu rвzi de mine si acum? Nu -ti pasa ca te-am melitat ca pe un snop de cвnepa? Mai aioase оntregi? Tu-ti bati joc de mine, de un om оntreg la cap si serios? Tu o gвnganie, o jigodieordinara, ma оnvвrti dupa degete?”Ambalвndu-se, din nou sari pe mine. Calauzit de acelasi duh satanic, cu mai multa truda,cu mai multa patima dorea sa ma omoare.Nu stiu cum s-a оntвmplat, dar am simtit ca Dumnezeu ma ocroteste si ma ajuta. Oaselemele parca erau elastice. Nu se frвngeau. Se оndoiau parca, asa ca nuielele de alun si -si reveneaula loc оn ciuda lui. Si iar striga si iar ma оnjura. Iata cum din tragic realizam comicul. Atunciparca primeam tarie si suportam mai cu sвnge rece durerile, care erau mari de tot. Multumesc luiDumnezeu ca nu l-am tradat pe Spiru. Din contra, l -am aparat, asa cum de altfel fac si acum.Mereu оl apar si-l fac cunoscut lumii оntregi ca erou si ma rtir al neamului nostru romвnesc.Toate acestea оncepusera pe la orele 11 din 16 martie 1949. Grupul lui Spiru Blanaru sedizolvase.Naucit de pumni, cu dintii rupti si zdrobit cu cizmele, nu mai puteam sta prea bine pe

Page 50: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

picioare. Fata mi se umflase, vвnata ile la ochi se accentuasera, buzele оmi crescusera, iar sвngeleоmi siroia din gura si din ranile de pe corp. Oricвt s -ar fi dezlantuit asupra mea, rusineaоnfrвngerii n-o putea sterge. Generalul Nikolski era martorul оnfrвngerii lui. Era umilit.Оn camera vecina erau mai multi teregoveni. Оngroziti, au trait acele clipe de spaima, de iadadevarat. Erau niste colegi de ai mei de scoala primara. Unul mai traieste si acum, GheorgheGrozavescu-Mutu.Dupa ce a obosit, Mois m-a trimis la оnchisoare, unde era dep ozitul securitatii. N-au trecutdoua ore si m-au dus iarasi la Mois. Acum, cu mai multa furie ma lovea. Ma ridica si ma izbeade podele. Tipa la mine sa nu scot o vorba, ca ma omoara. Lesinвnd, am fost transportat din noula оnchisoare. Asa s-au petrecut lucrurile pвna la orele 23 din noapte. De cinci (5) ori am facutdrumul de la оnchisoare la securitate, dus -оntors.Directorul de atunci al оnchisorii, Litera, era un om mai bun, cu mai mult suflet. Fusesedirectorul оnchisorii оnainte de a veni comunistii la putere. Ultima data, seara la orele 23, vine lamine speriat si ma оntreaba:— “Ce au astia cu dumneata, domnule? Te omoara.”Plecвnd, si-a facut cruce. Оn celula, pe prici, unde era numai o rogojina ca asternut, maastepta cu sufletul la gura parintele Alexandru Nicolici din comuna Teregova. Era arestat caluase juramвntul teregovenilor din organizatia de lupta. Mirat de halul оn care ma vazuse, maоntreaba:— “Ce-i cu tine? Doamne, astia vreau sa te omoare.”Cu un prosop ud, оncepe sa ma linisteasca, stergвndu -mi sвngele de pe fata si de pe corp.Ma batusera si la talpi. Dupa cвteva zile, cam prin 18 martie 1949 seara, au venit o multime deoameni arestati. Nu mai aveau loc оn celule. Erau asezati pe jos, pe coridor. Ma uit pri n vizeta. Оirecunosc, sunt teregovenii. Оi arestasera pe toti cei care facusera parte din organizatia luiGheorghe Ionescu, notar public оn Teregova. El a оnfiintat aceasta organizatie cu scopul de aajuta grupul lui Spiru Blanaru si al colonelului Ioan U ta cu arme si alimente.Sa ne оntoarcem la Mois. Оnca nu se potolise fiara din el. Am mai fost chemat si anchetat.Оn acest timpul am vazut multe lucruri оnspaimвntatoare. Оn localul securitatii eraоnvalmaseala.Barbati si femei, arestati cu totii, erau о nghesuiti оn camere pвna la refuz. Au fost batute femeiоnmod bestial. Printre ele erau mama lui Ion Matei si cea a lui Vlad Manole. Voiau sa stie unde seascund copiii lor. Tot atunci a fost arestat si domnul Talpes cu sotia, fostul proprietar al fabrici ide tigla din Caransebes.Asa se оncheiase un trist, dar glorios episod din marea оnfruntare a neamului nostru cuComunismul. Cei aserviti lor, comunistilor, оsi permiteau totul, sub scutul legii оnsa, pentru aucide omul оnsusi, destramвnd sufletele, оnl ocuind dragostea cu ura, adevarul cu minciuna.Porniti sa distruga totul оn calea lor, au оnceput cu Biserica.Setea cu care s-a dezlantuit Mois asupra mea este setea caracteristica comunismului оntotalitate. Si de la Revolutia din Decembrie 1989 оncoace, aceeasi sete оi devora pe nostalgiciirosii, care cei mai multi dintre ei erau оn functii superioare de stat.Оn оncheiere, tin sa informez asupra unui lucru:— Оn “Romвnia libera” de vineri 8 octombrie 1993, nr.1073 (serie noua) a aparut unarticol semnat de d-l Marius Ghilezan. “Cazul Apateu — un tortionar al securitatii se apara оnspatele usii оntredeschise. — Calaul din Cristian Tell 31 —Este vorba de maiorul Mois Aurel, pe atunci maior de securitate, care оn prezent locuiestepe str. Cristian Tell 31, Bucuresti. Astazi este un om оn etate, imobilizat оntr -un scaun. Are

Page 51: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

coxartroza, fiind operat оn urma cu doi ani. Despre crimele pe care le -a facut spune:— “Nu-mi amintesc de acele vremuri. A trecut prea mult de atunci... am uitat.”Оn dreapta articolului apare fotografia lui. Parca -l vad si acum, оn felul cum sarea pe minecu cizmele. El nu-si mai aduce aminte de acele vremuri. Dar... nici cei de la Revolutia din 1989,mult оncoace, aflati la putere, nu -si mai aduceau aminte ca mai tr ebuie sa fie si un proces alComunismului. Оl ocroteau pe Aurel Mois, cum l -au ocrotit si pe Nikolski. Neocomunistii de aziоi apara pe comunistii de ieri.D-l Marius Ghilezan оncheie asa:— “Prin atitudinea d-lui Mois Aurel am regasit atitudinea securisti lor mai noi sau maivechi.”Noi trebuie sa оntelegem un lucru. Sa ne unim cu totii оn spiritul dragostei crestine,iertatori, dar nu tradatori, оntelegatori, dar nu delasatori si sa realizam mai departe aparareapoporului romвn. Sa iubim omul оn lumina lui Hristos, indiferent de etnie, de confesiune, deapartenenta politica.Dragostea оn Hristos este mai mare ca toate.CERCETARILEO data cu acea polita platita se оncheie jocul nefast al lui Mois cu mine. Era la оnceputullui aprilie 1949. Оn mintea maiorulu i, cu siguranta, se desfasura acel plan de lucru — anchetele.Material prea destul. Gemeau camerele securitatii si ale оnchisorii din Caransebes de atвteasuflete haituite.Se intra din plin оn cercetari. Loturi, loturi se formeaza оn vederea deferirii оn justitiaоnrobita tancurilor rusesti. Adesea nu se tinea seama ca ai fost sef sau nu оn alcatuirea loturilor.La оntвmplare, de multe ori, se trezea cвte unul ca -i sef de lot. Satanic se lucra peste tot. Telulfinal era anularea personalitatii fiecarui ins оn parte si atacul la fiinta neamului. Pentru rusi amramas si vom ramвne оnca multa vreme inamicul numarul unu, noi, neamul romвnesc. Dictonulenglezesc: “Strugle for life” — exprima de minune fenomenul romвnesc оn lupta.Оn mod aparent, arestarea mea s -a facut datorita faptului ca eu eram seful Fratiilor deCruce pe judetul Severin, dar... cunoscвnd, mai tвrziu, fondul problemelor, eu am fost implicatоn actiunea de lupta оn rezistenta din Banat, оn grupul lui Spiru Blanaru. Numai dupa aceea, оnplanul doi, se punea problema activitatii mele оn cadrul FDC -ului оn jud. Severin. Mois, оn modvadit, se dezlantuise оmpotriva mea. Ma voia implicat cu Spiru Blanaru. Оn timp оnsa, anchetele,оn desfasurarea lor, aveau sa nu dea cвstig de cauza lui Mois, о n implicarea mea оn procesul luiSpiru Blanaru. Se vede ca оn planul iconomiei divine, Dumnezeu voise ca eu sa mai traiesc.Aceasta, zic eu, ca оn timp mai aveam de vorbit, marturisind cele vazute si traite оn iadulcomunist.La sfвrsitul anului 1948, cade Petru Cojocaru. Se trecuse la arestarea Fratiilor de Cruce оnBanat. Desi actiunea mea se rezumase numai la lupta de partizanat оn grupul lui Spiru, totusi eucontam ca organizator al Fratiilor de Cruce, sef de grup al jud. Severin.Zoltan Kling, fiind seful securitatii din jud. Severin ma avea оn planul lui de ancheta ca opiesa rara. Securitatea, din Banat, prin informatiile detinute de la agentii sai ma stia de curier allui Spiru Blanaru cu Bubi Roman. Kling оnsa, оn evidenta lui, ma considera seful Fr atiilor deCruce din judet. Nu dadea nici o importanta actiunii mele оn grupul lui Spiru.Asa stвnd lucrurile, sortii de izbвnda erau оn favoarea mea. Vom vedea la momentulpotrivit, cвnd voi reda cu amanunte conflictul dintre Mois si Kling, care -si disputau sefia оnactiunea оmpotriva grupurilor de partizani.Оn cursul lunilor aprilie si mai se fac arestarile masive оn rвndul fratilor de cruce din judet.

Page 52: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

Rвnd pe rвnd, unitatile mele, de elevi, cad оn mвinile securitatii. Mois si Kling au toata reteauade organizare a FDC-ului оn mвna.Dupa caderea lui Spiru Blanaru se aresta zi si noapte. Din toate comunele din jurulTeregovei erau ridicati oameni. Au umplut pвna la refuz celulele оnchisorii. Erau оngramaditi sipe coridoare. Se dezlantuise taurul rosu. Оn aceste conditii, eu am fost lasat la o parte, оn repaus,ducвndu-mi necazul pe petecul de rogojina, rupt si el de atвtia necajiti ca si mine sau poate mairau. Ne оntrebam cu totii ce se va оntвmpla cu atвtia arestati. Erau sute de oameni, ba chiar mii.Pe rвnd, оn timp, lucrurile au fost lamurite. Oamenii au fost izolati оn grupuri mai mici sau maimari, dupa cum aprecia securitatea gradul lor de vinovatie.Оn aprilie si mai 1949 au fost arestati, dupa cum am mai spus, fratii de cruce din jud.Severin. Cu ei de asemenea au fost arestati si multi studenti. Securitatea i -a implicat si pe ei оnоnscenarile de uneltire contra statului si a ordinii sociale. Tot atunci au fost ridicati si o parte dinprofesorii de la scolile secundare din judet. Pe lв nga profesori au mai fost si оnvatatori ridicatidin comunele din jurul Caransebesului. Toti acesti oameni au fost оmpartiti оn loturi. Se lucraintens pentru formarea dosarelor оn vederea deferirii оn justitie.Pentru mine, de abia acum оncep cercetarile. Se cautau capete de acuzare. Capetele deacuzare abundau оn jurul actiunii de partizanat. Uneltire оmpotriva statului.Anchetele se desfasurau, fara exceptie, pentru toata lumea оn acelasi fel diabolic — batai,schingiuiri, torturi, neodihna, foamete si s ete. De la cei din rasarit оnvatasera sisteme de tortura sichin satanic. Оn camera оn care se batea era un anumit mobilier, potrivit pentru tortura. Eraudouamese masive de stejar, asezate parallel, cu un loc оntre ele cвt ar putea intra un om. Ele erauplasate la mijlocul camerei. Оn jurul lor se оnvвrteau batausii sau calaii, cum vreti sa -i numiti, catot acolo ajungem, la calai. Ei erau supravegheati de anchetatori. Sistemul acesta de tortura senumea “Prepeleac”.Iata cum functiona: Arestatul era dezb racat la pielea goala sau numai оn camasa si chiloti.Mвinile erau petrecute peste genunchi, adica оmbratisau genunchii si legate o data cu gleznele.Omul era adunat ca o minge, cu fruntea ajungвnd la genunchii оndoiti. Se introducea un drug defier оn latul format de mвinile legate si glezne si asezat оntre cele doua mese. Cel legat se balansape drugul de fier cu talpile picioarelor оn sus. Talpile si fundul erau expuse la o bataie satanicapвna la lesin. De multe ori tвsnea sвngele din talpi si din fund. Cei care erau la pielea goala sibatuti de mai multe ori se trezeau cu sвngele curgвnd din spate si talpi. Оn timp ce se batea, pe omasa cвnta un aparat de radio. De obicei era cвte o simfonie, data la maximum. Оn felul acestaam fost si eu anchetat оn luna aprilie la Caransebes, sub directa supraveghere a maiorului KlingZoltan. Ca batausi, care s -au оntrecut pe ei, au fost Zabaila, fratele preotului de la Luncavita,Cristescu de la Orsova si uneori Mircu, fiul doctorului Mircu de la Lugoj. Dar, de cele mai multeori, el lucra la formarea dosarelor, lasвnd pe altii sa -si faca datoria de batausi.La Caransebes, Kling lucra sub comanda lui Mois, desi orasul Caransebes era sub ordinealui Kling. Оn mod vadit оsi disputau оntвietatea la comanda.Mois voia, cu tot dinadinsul, sa ma implice оn procesul lui Spiru Blanaru, actiune careia elоi dadea amploare. Nu-l interesa pe ce retea eram eu arestat. Lui Kling оnsa, care era seful jud.Severin, оi revenea sarcina de a se ocupa de Fratiile de Cruce. Era sectorul lui. Se ducea luptaоntre Mois si Kling, chiar оn vazul lumii.Оn ancheta, norocul meu a fost ca nu am recunoscut оntвlnirea mea cu Spiru si nici el,ulterior, n-a recunoscut nimic ca am fi colaborat. La fel, nici comandorul Petru Domasneanu n -arecunoscut vreo оntвlnire cu mine. Dupa multe оncercari, оn ancheta, de a ajunge la o declaratiedefinitiva, au renuntat si m-au lasat оn pace pentru un timp. Se straduia Mois sa ma implice оn

Page 53: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

lotul lui Spiru Blanaru, dar nu avea date suficiente. Kling se opunea. A fost interceptata odiscutie a lui Mois cu Kling asupra mea. Kling voia sa ma transfere la Lugoj, оmpreuna cu un lotde elevi din Caransebes. Mois оnsa se opunea. Pвna оn cele din urma au c azut de acord prinfaptul ca maiorul Kling i -a promis lui Mois ca la Lugoj va pregati dosarul оntregului lotFDC-Severin si ne va expedia pentru proces la Timisoara. Acolo vom fi la dispozitia lui Mois.Sa faca ce vrea el cu mine, dar sa termine odata cu a cest cosmar.Ajunsi la Lugoj, prin luna august, ne -a lasat оn pace, o buna bucata de vreme, fara ancheta.Оnainte de a trece la descrierea timpului petrecut оn Lugoj, ma voi opri la a prezentaоnchisoarea din Caransebes.ОNCHISOAREA DIN CARANSEBESCaransebesul anilor 49-50 era cel al framвntarilor, al contradictiilor, al paradoxurilor. Deaici, din regiunea de sud a Banatului s -a pornit din plin si de mare rasunet rezistenta armataоmpotriva Comunismului.Оnchisoarea se оnscrie pe aceeasi linie de comportam ent, de confruntare a noului cuvechiul. Vremurile se anuntau a fi noi, iar personalul, оn frunte cu directorul, Litera, era formatdin cei cu mentalitate veche. Faptele petrecute оn aceasta оnchisoare pledeaza pentru acestparadox.Gemea оnchisoarea de oameni adusi din toate partile. Te uitai la ei cвnd, dupa 18 martie seоntetisera arestarile, cum erau claie peste gramada, pe coridoare, ca -n camere nu mai aveau loc,cu caciulile lor tuguiate si date pe o parte, ca ale dacilor, cu subele tinute pe umeri, c u privirilepierdute оn zare, scrutвnd parca viitorul, destul de sumbru, al bietului neam napastuit de cei de larasarit, calare pe tancurile aducatoare de moarte. Оti dadeai seama ca оnvolburarile erau mari.Atmosfera era tensionata. De la sine, peste cв tva timp, lucrurile s-au domolit. Se parea ca amintrat оntr-un fagas normal. Asta aparent numai, ca ce -a urmat o sa vedem nu peste mult timp,cвnd a оnceput iadul anchetelor. Zbвrnaiau zi si noapte jeepurile securitatii, ducвnd si aducвndoameni de la schingiuirile satanice.Оn camere, fiecare om оsi gasise locul. Оnghesuit de nu -ti mai puteai trage sufletul, teprosternai оn fata sortii. Pe prici, noaptea dormeam numai pe o dunga, ca pe spate nu aveam loc.Mai erau oameni care dormeau si pe sub prici si p e intervalul de la prici la perete. Cameranoastra avea numarul 52 — etaj II.Оn camera eram оmpreuna cu parintele Alexandru Nicolici si cu parintele DumitruStoichescu din Teregova amвndoi. Eu dormeam lвnga parintele Sandi Nicolici acesta fiind lipitde peretele care era un pic mai cald, fiind lвnga cuptorul camerei iar eu lвnga el. Ma ocroteamult de tot. Mai ales dupa оntвmplarea cu Mois, care -si platise polita. Оmi oblojise ranile si -mipusese comprese cu apa rece la picioare, unde talpile erau vinete о n urma batailor de lasecuritate. Cu noi mai era si Tibi Lazar, profesorul de la “Traian Doda”. La un asa colorit deoameni, securitatea оn mod sigur ca a bagat si oamenii lor, informatorii. Asa am ajuns sa stau cuMilos Gavrila, renumit informator al lor. Mai bine de doua luni am stat cu el оn camera. Pevremea aceea nu-l stiam cine-i si ce hram poarta. Оl vedeam оnsa ca nu -i tace clontul si se duceade la om la om cu vorba. Tot la doua zile era scos afara din camera de un ofiter, оn jurul orelor11 ziua. Dupa doua ore cel putin, aparea оn camera, cu buzunarele pline de chistocuri de tot felulde tigari. Se оmbulzeau, care mai de care la chistoacele lui. Desi eram fumator, niciodata num-am dus la el dupa un chistoc. Ma provoca mereu la discutii, dar eu nu -i raspundeam la nimic.Cu toate acestea, la anchete am fost luat la rost de cele vorbite оn camera. Era opera lui MilosGavrila. Insista mereu asupra grupului Spiru Blanaru оn discutiile pe care le avea cu mine. Cereadate si asupra lui Domasneanu. Am afla t mai tвrziu ca era finul lui, al Comandorului. Erau zile

Page 54: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

cвnd lipsea din оnchisoare. Facea teren cu securitatea. Оn urma informatiilor lui au fost arestatioameni cu duiumul din toate comunele din jurul Domasnei. El era domasnean.Pe atunci si-n Caransebes, ca de altfel оn toate оnchisorile din tara, circula zvonul ca: “Vinamericanii.” Era o psihoza ce ne cuprinsese pe toti. Securitatea, adesea lansa zvonurile ca “Vinamericanii”, prin dreptul comun din о nchisoare. Acestia comunicau cu noi prin diferite mijloace.Ei erau оn curte toata ziua. Geamul nostru dadea оn curtea оnchisorii. De aici vedeam si -n oraspeste casele din fata noastra. Vedeam bine cвnd veneau familiile noastre sa ne vada.De la acest geam am vazut-o pe sotia mea care venise cu fiul nostru, Tibi. Cвnd am fostarestat de lвnga el, a avut patru luni. Acum, cвnd оl zaream оn bratele sotiei, era trecut de saseluni. Sotia lui Tibi Lazar stia care -i geamul de la camera noastra. Le pвndeam la ge am.Zarindu-le, scoteam mвna afara si le faceam semne. Marioara, sotia mea, fiind cu copilul оnbrate, оmi facea si ea semne cu mвna. Lua mвna copilului si -o misca оn sus si оn jos. Eu оiraspundeam la fel, la semnele ei. Noi le vedeam pe ele, dar, la rвnd ul lor, nu ne vedeau decвtnumai mвinile scoase printre gratii.Tot prin acest geam culegeam stirile de la dreptul comun. Era unul care ne transmitea оnlimba franceza. Tibi Lazar le primea. Din partea gardienilor n -aveam necazuri. Mereu se amuzasecuritatea pe seama sperantelor noastre ca vin americanii. Venea adesea cвte un ofiter si neоntreba:— “Ce ma, nu vin americanii sa va scoata de aici? Mai asteptati mult si bine pвna vin ei.”Asupra acestui fapt, a psihozei ca vin americanii, se pot spune multe l ucruri. Analizвndacea vreme, cвnd comunismul stapвnea aici ca le el acasa si cвnd America ne vвnduse pe celputin 50 de ani la Ialta, ajungi la concluzia, deloc placuta, asupra unor adevaruri graitoare оntrucondamnarea celor de la Ialta. Un vot de blam p entru SUA, cвt si pentru Anglia, fara оndoiala,istoria оl va da. Au facut jocul Comunismului, sacrificвnd zeci de milioane de oameni. Оnprezent, Occidentul face acelasi lucru cu statele din estul Europei, facвnd jocul Moscovei.Sa ne оntoarcem la оnchisoarea noastra din Caransebes. Vestile primite pe geam eraualarmante, promitatoare. Din cвnd оn cвnd mai treceau avioane sau elicoptere noaptea. Se trezeauoamenii din somn, ridicвndu-se оn sezut, soptind extaziati: “Vin americanii! Оi auziti? Vin cuavioane, mвine vom fi liberi, mai fratilor, vom fi liberi!”Si asa, cu zвmbetul pe buze, оn betia libertatii, adormeau la loc pe amarвta de rogojina,toata ferfenitita. Asa se scurgeau zilele оn sir, cu speranta оn suflete, ca doar, doar o fi ceva.De atunci si pвna acum am vazut cu totii ce -a fost.Iarna am petrecut-o tare greu. Frig peste tot. Foc se facea de catre plantoanele de pecoridor. Sobele aveau usa afara. Ne оncalzeam unii de la altii. Vara, оn schimb, era o zapusealanemaipomenita. Geamul nu ajungea petru aerisire.Tot aici cu mine a fost si Martin Copaceanu -Rica. Zacea bolnav pe patura zdrentuita devreme. Stateam lвnga el. Febra era mare si -l epuiza. Nu stia ce sa mai faca. La ancheta l -audezbracat la pielea goala s i l-au batut. Atunci a racit, facвnd meningita. Mereu оmi spunea:— “Domnu professor, eu nu mai scap. Am sa mor.”— “Lasa, nea Martine, ca ai sa scapi de boala si o sa mergem si acasa” — оl оncurajam eu.“Roaga-te la Dumnezeu sa-ti ajute. Sigur ai sa scapi .”— “Eu nu mai scap de aici. Am sa mor. Nu mai pot de durere de cap.”L-au tinut asa, fara nici un tratament. A fost scos si dus la infirmerie, tвrziu de tot, unde asi murit peste cвteva zile. Un martir printre sutele de mii, ce aveau sa fie dupa aceea, ai neamuluiromвnesc. A cazut ca un erou pe cвmpul de lupta, nadajduind poate si el ca “Vin americanii”.Aici la Caransebes ne-am оntвlnit cu toti cei din grupul Spiru Blanaru, la etajul II.Ziua ma duceau la camera 54, unde erau si unchii mei, Petru si Io n Berzescu. Lotul pentru

Page 55: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

proces se formase. Nu erau cu noi. Оmpreuna cu Spiru, erau jos la etajul unu, оntr -o camera. Nupeste mult timp au fost dusi la Timisoara pentru proces. Se pregatise un mare proces, cu rasunetоn toata tara, chiar si pentru оntreag a lume. Toate ziarele vorbeau doar despre procesul lui SpiruBlanaru. Au ajuns si pe la noi ziarele din luna iunie 1949, cu procesul lui Spiru. Pe coloaneоntregi era redat acest proces. Toti eram nauciti de оnscenarile securitatii la proces.Tot la etajul unu erau si elevii mei din grup. N -am reusit sa ma оntвlnesc cu ei decвt laLugoj, la оnchisoare, dupa ce se оncheiasera dosarele.Оn luna august, оntr-o buna zi, si pe la оnceput, au fost scosi toti elevii mei, cu mineоmpreuna, si transferati cu masina la Lugoj, unde ne luase Kling оn primire.ОN CETATEA DE SUB DEALUL VIILOR. LUGOJULAjunsi la Lugoj, cetatea lui Eftimie Murgu, ne conformam obiceiului locului, ca doarfiecare securitate оsi avea specificul ei. Fara оndoiala, toti cei care se оncadrau оn f enomenul detortura si conduceau dupa bunul plac erau tortionari. Se оntreceau оn a schingiui si tortura lumea.Sediul securitatii era pe str. Traian Grozavescu nr. 10. Eu am fost dus оntr -o camera cu mai multilugojeni. Printre ei l-am cunoscut pe d-l Moise Dumitru, fostul librar la Lugoj. Оsi avea librariaоnfostul Bazar lugojean. Mai оnainte fusese vвnzator si la libraria Diecezana, оn cadrul episcopieigreco-catolice din Lugoj. A mai fost parintele Balan, co nsilierul episcopului Balan al Lugojului,unit si el. Traian Stanescu de la Faget. Era tвnar pe atunci, bine facut, voinic si frumos. Sedovedise cu mult suflet si credinta puternica оn Dumnezeu. Se lua la harta cu toti gardienii.Regimul de camera era foarte sever. O data pe zi primeam mвncare, o asa -zisa ciorba devarza, оn care nu prea vedeai varza si nici uleiul. Ici -colo, cвte o steluta de ulei si o frunzaratacita de varza. Pe lвnga ciorba mai primeam si 250 gr. de pвine, tare ca o caramida. Era bunaca ne astвmparam foamea. Asteptam ora mesei asa cum asteapta un cвine legat оn lant sa -i aducastapвnul mвncare. Ne miscam prin camera ca niste stafii. Eram slabi si prapaditi, palizi si cuobrajii de ceata, mergeam unul dupa altul, la plimbare, prin curte a securitatii. Din cвnd оn cвnd,ne mai scoteau si la plimbare, dar numai pentru putin timp. Camera noastra avea geamul sprecurte. Оi vedeam pe toti cei care se plimbau. Asa ne -am putut da seama cine se mai gasea arestat.Оn vremea aceea era cu noi si act ualul episcop unit al Lugojului, P.S.S. Ioan Ploscaru. Pe atunciera canonic. Zilnic оl vedeam de unul singur, scos la plimbare. Statea оntr -o celula de unulsingur. Celulele acelea erau de curвnd construite si cu ciment pe jos. Peretii erau umezi. Оnacelasi corp de cladire era si W.C. -ul. Celula avea o ferestruica deasupra usii. Pentru noi toti ceiarestati, P.S.S. Ioan Ploscaru era un om ales, un model de viata. Cвnd оl vedeam, primeam curajsi nadejdi de mai bine. Se ruga tot timpul. Privin -du-ne-n ochi, de la el parca ne venea linistea sipacea.Tot оn acea curte, zilnic, o mai vedeam si pe Felicia Stoichescu. Era eleva la ScoalaNormala din Lugoj. Lucrasem, deci, cu ea. Ma vedea si ea cum ma uitam la geam, privind -o cumse plimba. Оmi facea semn din ca p ca totul merge bine. N-a declarat nimic. Ma bucuram decurajul si daruirea ei. Deseori ne facea semne. Dupa un timp s -a eliberat.Grupul nostru era tinut acolo pentru formarea dosarelor оn vederea procesului. Paza eraformata din ostasi ai securitatii. A veam un sergent, Gherga Ion din Rusca, aproape de Teregova.Venea la mine si, zeflemitor, ma оntreba:— “Ce, d-le professor, ati vrut sa ajungeti ministru? Vedeti ca nu v -a mers. Acuma stati caun catel оn lant.”Nu eram suparat pe el. Era un biet taran, fara acel echilibru si bun simt la taranului romвn,caracteristic, de altfel, оntregului popor. Facea o exceptie de la regula, fiind usor manevrat de

Page 56: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

comunisti, de securitate оn special.Оntr-o zi am fost chemati la camera de a ncheta pentru completarea dosarului. Au оnceputcu mine, mi-au оntins o declaratie pentru semnat. Era batuta la masina. Am protestat. Laprotestul meu, anchetatorul, care nu era altul decвt locotenentul Mircu Vasile, оmi spune,atragвndu-mi atentia ca, daca nu semnez, voi fi dus din nou la Caransebes, unde voi lua de lacapat tot procesul de ancheta, trecвnd prin toate fazele de torturi. Pвna la urma am fost obligat sasemnez. Cu asta, adica cu obligatia de a semna declaratiile masluite de ei, am fost lasat i toti оnpace pвna la proces. Оn luna septembrie 1949, de la securitate am fost dusi la penitenciarul dinLugoj. Aici viata ni se parea mai linistita. Primeam mвncare de trei ori pe zi si aveam o ora deplimbare. Ne bucuram de conditii de viata mai omenes ti. Aici, оn оnchisoare, i -am оntвlnit peIonBoldureanu si Ion Petrutescu. Cu ei au mai fost si alti lugojeni.Оn octombrie am fost dusi la Timisoara, la оnchisoarea militara. Aici era lume multa, dintoate partile Banatului, pentru proces.Viata se parea ca se desfasoara normal. Se juca aceeasi piesa cu alti oameni. Gemeauоnchisorile tarii de atвtia fii ai neamului romвnesc.ОNCHISOAREA MILITARA TIMISOARAEra pe strada Popa Sapca nr. 7. Zilele de octombrie, catre sfвrsit de luna, dar si de an1949. Desi toamna, totusi cald ca-n zilele de vara, si frumoase de parca -ti parea rau sa mori si cuatвt mai mult sa nu fii liber.O frвna pusa puternic, o smucitura de sa te dai peste cap, оn camionul care ne adusese dela Lugoj. Se opreste salbatic оn fata portii c astelului de pe Popa Sapca nr. 7. Nedumeriti, ne damjos din camion, оncolonati оn graba, ne fac vвnt оn “Castel”. Urcam pe niste scari la etaj, оn fatacamerei nr. 17. Usa se deschide si patrundem cu totii, claie peste gramada, оn camera. Aveaparca lumina mai multa ca la Lugoj. Fereastra era mai mare.Iata-ne si la Timisoara. Cu bune si rele, de aici, ne dam seama cum zilele se scurg.Acomodati cu camera, оncepem sa studiem si sa observam paturi, pereti, usa si tot ce era оncamera. De fapt nu erau paturi, ci priciuri, dupa cвte оmi amintesc. Sunt multi ani de atunci, darobserv ca memoria оnca ma mai ajuta. Undeva pe lemnul ferestrei era scris numele lui RomulusMaritescu. Deci aici statuse bietul Romulus Tranda din Teregova. Lui оi mai spuneau oamenii siFiert.Parca era un facut. Ne tragea ata, pe noi teregovenii, unul dupa altul. Ma trasese ata si pemine sa stau оn camera оn care statuse Romulus Maritescu оnainte de executia din 16 iulie 1949,la Padurea-Verde, cel despre care aveam sa scriu, peste multi ani, despre eroismul si jertfa luipentru neam si tara.Mвncarea era putin deosebita fata de Lugoj, parca mai buna. Fiind оnchisoare militara,armata ne pazea. Оn fata camerei noastre era o camera de izolare, numita “neagra ”, de care amavut parte de mai multe ori. Nu peste mult timp apare si Ianas Fenes de la Caransebes, aici laPopa Sapca. A fost оnvatator la Armenis, de unde si este de nastere. Este si astazi prietenul meude o viata. A colindat toate оnchisorile din tara . Nu pica bine aici la Timisoara si degraba, ceface, ce nu face, reuseste sa ajunga la neagra. Se tinea raul de el ca scaiul de oaie. Eu, la rвndulmeu, n-am de lucru si ies pe coridor, cu o bucata mare de pвine оn mвna. Deschid repede vizetade la neagra si-i arunc pвinea lui Ianas. Оn timpul asta ma vede plutonierul de pe coridor. Deunde o fi aparut, asa deodata, nu stiu, destul ca si eu, dupa Ianas cazui оn plasa. Numaidecвt,plutonierul оl scoate pe el de la neagra si ma vвra pe mine оn locul lui. Dup a trei zile sunt scos dela neagra. Camera noastra, nr. 17, era situata la capatul coridorului scurt. Nu prea veneau

Page 57: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

paznicii pe acolo. Aici am stat pвna dupa proces, care a avut loc оncepвnd din 6 decembrie 1949si pвna оn 9 decembrie inclusiv.Procesul a fost o mascarada moscovita. S -a desfasurat dupa indicatiile si sub ochiisecuritatii. A fost doar o formalitate. Securitatea ne condamnase deja, dвndu -ne fiecaruia din noianii de temnita. Eu primisem 10 ani de temnita grea. Dupa proces am fost scosi din camera 17 sibagati оn alta camera mai mare si cu mai multi oameni, condamnati deja. Erau fost tarani de laCornereva, Canicea si Domasnea.Intrati aici, am avut parte si de alte drepturi, ca vorbitor si pachet o data pe luna. De multeori venea pe la noi parintele Iosif Ratec de la Mehadica. Stateam de vorba, amintindu -ne dintrecutul nostru cu nostalgie. Adesea venea оnsotit de Tudor Sвrbu, un tehnician dentist tot dinMehadica. Parintele Ratec a murit de mult. Dumnezeu sa -l odihneasca оn pace.Va dau mai jos componentii grupului FDC 72 Severin care au fost condamnati la ani greide temnita pentru lupta de rezistenta оmpotriva comunismului.1. Seful grupului FDC 72 Atanasie Berzescu2. Ajutor sef de grup Petru DraguleteCARANSEBESScoala Normala1. Sвrbu Bujor2. Aldea Petru3. Radoi Martin4. Craciun Aurel5. Izverceanu Vasile6. Dragulescu Luca7. Lazarescu VictorLiceul Traian Doda1. Obrejan Ion2. Buracu Mihai3. Delurintiu Petru4. Crвsnic AchimLUGOJLiceul Brediceanu1. Hoban Cornel2. Tвrlie Ioachim3. Sudresan VictorLiceul Comercial1. Boncila Ion2. Faur Remus3. Mustetea Ion4. Cristea Ion5. Spineantu Eugen6. Barbosu LiviuLANTURILEОn Timisoara, sfвrsitul de an 1949 оmi aduce condamnarea asa cum am scris mai sus, de 10ani de temnita grea. Procesele оsi urmau cursul lor de parodii, de scenete jucate cu multa arta,regizata de Moscova. Justitia militara a facut un pas de neоnchipuit оn adвncul mocirleicomuniste. Nicaieri оn lume, slujitorii justitiei militare n -au plecat capul оn fata comunismului

Page 58: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

ca-n Romвnia. “Lingai aplecati de sale” оi califica foarte bine Radu Gyr. Toti, fara exceptie,eram judecati si condamnati de securitate. Tribunalele militare jucau teatru. Nu faceau altcevadecвt regizau festivitatea procesului — forma, realizau o mascarada. Fondul era de competentasecuritatii. Eu am fost judecat ca sef de lot de colonelul magistrat Mihai Stefanescu. Оn anul1952este si el condamnat la 7 ani оnchisoare, criminal de razboi. S -au folosit de el pвna la finalizare aproceselor politice оn Banat. Cвnd n -au mai avut nevoie, l-au aruncat оn temnita. M-am оntвlnitcu el оn fabrica la Aiud, оn 1952. Lucra оn curtea fabricii, la stivuit scвnduri. Cвnd l -am vazut,noi, toti cei din Timisoara, l -am оnconjurat si care mai de care оl оntrebam de toate. Ne cunosteape toti, ca doar de el eram condamnati. La оnceput s -a speriat de noi. Se temea de moarte. L -amlinistit, spunвndu-i ca nu-i facem nimic. Pвna la urma l -am ajutat, dвndu-i mвncare din portianoastra. De-abia atunci ni s-a confirmat ceea ce noi banuiam, ca pe noi securitatea ne -a judecat sicondamnat. Iata ce ne declara fostul presedinte al Tribunalului Militar din Timisoara, MihaiStefanescu:— “Domnilor, va rog sa ma credeti, eu, ca magistrat militar, de cвnd s -a instauratcomunismul la noi оn tara, n -am dat nici o sentinta cu de la mine putere. Toate mi -au fostordonate оn scris pentru fiecare om оn parte. Dumneavoastra toti ati fost judecati si condamnatide securitate. Eu nu am facut altceva decвt am jucat teatru, regizat de ei. Acum, ca suntcondamnat si eu, nu-mi mai este frica si va spun adevarul curat. La noi оn Romвnia, justitia esteanulata. Dreptatea este a celor mai tari si venali, a celor fara Dumnezeu.”Оn aceste momente, оn sufletele noastre, ale celor care-l оnconjuraseram pe Stefanescu,aparuse un noian de оntrebari. Era ceva uluitor. Se contura fenomenul cunoasterii, al dezvaluiriiuneia din tainele оnclestarii dintre oameni. Se misca acum sufletul omului pe un registru atвt demare si de urias. Era lupta omului cu omul. Vesnica lupta dintre bine si rau.Un lucru mi se pare acum contradictoriu, cвnd privesc retrospectiv derulareaevenimentelor.a). De ce atunci, la оnceput de era comunista, la noi оn tara, justitia militara, de formatiedemocrata, оn spiritul libertatii, la caldura credintei оn Dumnezeu, s -a modelat atвt de repedeconceptiei de viata atee, a comunismului? Ei erau formati de scoala romвneasca, оn spirit crestin.De ce acest lucru? De ce aceasta miscare abisala a justitiei romвnest i din aceasta perioada aanilor 1947-1960?Alta оntrebare se pune acum, оn 1992.b). De ce acum, cвnd, dupa Marea Revolutie din Decembrie 1989, s -au pus pe rol atвteaprocese оmpotriva comunismului, justitia militara, crescuta si formata оn conceptie atee de viataa comunismului de aproape 50 de ani, nu s -a modelat dezideratelor Marii Revolutii din 1989, deоnalta spiritualitate crestina? De ce оn toate procesele intentate comunismului si celor care auucis оn decembrie 1989, justitia militara acum оi apara si-i elibereaza pe cei vinovati de genocid?De ce nu se mai produce acelasi fenomen de modelare dupa noua conceptie de viata, dupa nouaorвnduire, cu pretentie de tвnara democratie оn spiritul libertatii? Ce proces psihic se petrece? Afost atвt de tare si bine оnfipt оn constiinta poporului Comunismul, cu tot arsenalul lui decuceritor al lumii? Sau ce altceva se petrece?Ramвne ca timpul sa raspunda la aceste оntrebari.Оn concluzie:1). Justitia militara din anii de оnceput a comunismului, la noi оn tar a, dupa anii1946-1960, formata оn spirit crestin, dar modelata orвnduirii de atunci, condamna la ani grei detemnita pe cei nevinovati, numai pentru faptul ca erau romвni, luptвnd pentru Hristos si neamullor.

Page 59: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

2). Justitia militara de acum, formata о n spirit comunist, nemodelata conceptiei noi deorвnduire democrata, dupa 1989, libera fiind, achita aproape оn оntregime pe cei care se facvinovati de genocid, оn toata epoca comunista, din 1945 si pвna оn 1989. Deci si -ntr-un fel, si-naltul, comunismul, si dupa revolutia din 1989, cвstiga teren. Justitia оsi apara mentorul. Iar noi,care am facut ani grei de оnchisoare, suntem оn perspectiva de a mai face alti ani de temnita. Sasperam оnsa ca nu va fi asa.Sa ne оntoarcem la Timisoara. Acum, sentinta n e-o comunicasera. Ne pregateau lanturilepentru mвini si picioare, оn vederea transferului nostru la locul de osвnda al diferitelor оnchisoridin tara. Dupa comunicarea sentintei, toti cei din lotul meu se linistisera. Asteptam ca viata sa -siurmeze cursul ei, asa cum ne-a fost rвnduit.Оn asteptare, eram оn camera nr. 40. Asa cum am mai scris, ne bucuram de mai multaliniste si de oarecare libertate dupa proces. Acum aveam dreptul la vorbitor, ne mai puteamоntвlni cu familia. Numai unul singur din familie avea dreptul sa vina la vorbitor. Оn zileleacestea de vorbitor era mare vвnzoleala prin camera, cu multa uitare de sine si cu multa bucurie.Care de care veneau cu vesti de la ai lor, de la casele lor. Оn camera erau peste 60 de oameni,fiind destul de mare. Cei mai multi erau tarani din Cornereva, Canicea, Domasnea, Rusca,Verendin si Luncavita. Ne оntelegeam bine unii cu altii. Cautam sa ne toleram si sa nu ne certamоntre noi. Оn timpul zilei se formau grupuri -grupuri si discutau multe lucruri si bune si rele.Multidintre tarani erau descumpaniti. Nu puteau оntelege de ce au fost condamnati. Judecau lucrurileоntr-un mod extrem de simplist. Era acea curatenie sufleteasca specifica taranului romвn. Оnsimplitatea lui, acesta оsi punea nadejdea оn Cel de Sus. Din adвncurile fiintei lui tвsnea, оnvremuri grele, acel mare echilibru sufletesc, acea potenta spirituala, care -l facea sa reziste sichiar sa biruie.Fusesem numit seful camerei. Ascultau toti de mine. Cautam sa nu le fac zile grele si,daca pot, sa-i scot de la necazuri. M-am оnteles cu elevii mei din lot, ca sa avem grija de totitaranii nostri din camera. Sa le dam оntвietate оn toate serviciile din camera. La masa оi rugam samanвnce ei primii. Asa s-a ajuns la o buna оntelegere оntre noi. Cu t oate acestea, mai apareau sisuparari.Ferestrele camerei dadeau spre curtea si poarta оnchisorii. Se puteau observa intrarile siiesirile din curtea оnchisorii. Se vedea foarte bine si vorbitorul cu toti cei care veneau la vorbitor.La unul din aceste vorbitoare s -a comis un act de indisciplina din partea oamenilor mei dincamera. La vorbitor erau chemati оn ordinea intrarii familiilor noastre la locul de vorbit. Eu amfost printre primii chemati. Terminвnd cu vorbitorul, am venit la camera. Dupa mine terminaserasi o buna parte din elevii mei. Cei mai multi оnsa dintre tarani n -au fost la vorbitor. Оn camera, launa din ferestre, оnvatatorul Ion Nicoara din Canicea facea semne spre vorbitor. Оi atrag atentiasa оnceteze cu semnele ca va face rau celor care n-au fost la vorbitor pвna acum. Se va suspendavorbitorul. N-a voit sa asculte, dвndu-i оnainte cu semnele. Оn acest timp este observat de paza sireclamat. Comandantul pazei vine оn camera si cerceteaza оnfuriat cazul de indiscipli na. Insistentоntreaba cine a facut semne. Nicoara al meu, оnvatatorul, nu vrea sa iasa оn fata si sa recunoascagreseala. Suntem amenintati cu suspendarea vorbitorului. Оntr -o fractiune de secunda mi-am datseama de pericol. Am iesit оn fata si am declara t ca eu am facut semne, pentru a salva camera dela pedeapsa.Pe loc, am fost luat din camera si dus la izolare, оntr -o camera fara lumina si cu rogojinipe jos. Asta era vestita “neagra” cu care de altfel facusem cunostinta оn primele zile cвndvenisem de la Lugoj. Am stat o saptamвna оncheiata la izolare, fara mвncare, decвt o bucata depвine si apa. Salvasem camera. Оnvatatorul Ion Nicoara n -a mai venit sa-si ceara scuze si nici

Page 60: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

sa-mi multumeasca ca l-am salvat. Mi-am dat seama ca nu este padure fara usc aturi. Cei care auоnvatat ceva din viata de la mine au fost elevii mei si o buna parte din tarani, care -l condamnaupe оnvatatorul lor. Cвnd m-am оntors de la izolare, comandantul pazei se arata mai dur cu mine.Оntr-o zi, cвnd mi-a venit bine, am stat deoparte si am vorbit mai mult cu el:— “Domnule comandant, sa stiti ca aici se intra foarte usor, dar se iese foarte greu.”A stat cвteva clipe si a meditat. Apoi mi -a raspuns pe un ton conciliant:— “Da, aveti dreptate, domnule professor, nu m -am gвndit la asta.”De atunci m-am оmpacat cu el. M-am bucurat de mult respect din partea lui.Оn ianuarie 1950 am fost transferat cu tot lotul meu la оnchisoarea civila din Timisoara.Acum оncepe peregrinul nostru prin оnchisorile tarii. О ncepe odiseea noastra, cu necazurile,suferintele noastre, dar si cu straniile noastre fericiri, prin cunoastere, asa cum spunea N.Steinhardt оn Jurnalul Fericirii , ca оn lantul оnchisorilor, cutreierate prin tara, au fost si clipefericite, traite prin diferite camere si celule ale оnchisorilor. Acolo am оntвlnit si ascultat multioameni de cultura. La оnchisoarea civila din Timisoara am fost cazati claie peste gramada.Ne-am gasit locul, care pe unde am apucat, cu o parte din elevii mei. Era o camera mic a, cuplafonul jos si lumina slaba. Pe prici, cei nou veniti n -au avut loc. Am ajuns, deci, sub prici, la“serparie”, cum оi spuneau оn limbajul оnchisorii. Acolo, pe o rogojina, pe cimentul camerei, оnplina iarna, ne-am gasit culcus. Aveam оn camera cu n oi pe inginerul silvic Emil Cвmpeanu, fostinspector general de vвnatoare regala. Оn jurul lui, ascultam seara de seara o multime de povestisi оntвmplari traite. Ne mai povestea din cвnd оn cвnd si romane. Aceasta оnchisoare civila aTimisoarei facea parte din vechile constructii ale cetatii. Zidurile erau masive, camerele maimari, cu arcade interioare, plafoanele joase si ferestrele mici, cu gratii destul de groase. Era oconstructie cu multa igrasie si insalubra. Curtea, prin оnfatisarea ei, aduce mai m ult a hanmedieval, destul de mica. Acolo ne faceam plimbarea оn cerc, cu mвinile la spate si cu capul оnpamвnt. Parca eram niste cai rapciugosi, treierвndu -ne zilele. Ora de plimbare trecea repede. Cumult suflet ne оndreptam, unul dupa altul, оn sir, la camera. Grupuri, grupuri, ne adunam siоncepeam discutiile lasate neterminate la anuntul plimbarii. Puneam cu totii mult suflet la acestediscutii, la aceste povesti si оntвmplari ale fiecaruia din noi.Acum, cвnd scriu aceste lucruri, оmi dau seama ca om ul ca entitate spirituala este foarterezistent. Potentele lui latente, subconstientul, depozitul fortelor spirituale ale lui fac saltul sprelumina, salvвnd omul ca existenta. Nu am оntвlnit pe nimeni din miile de oameni cu care am stat,оn locurile de detentie, sa le fi jucat memoria vreo festa. Toti ne aduceam aminte, cu multaclaritate, ca-ntr-un film, viata noastra de zi cu zi traita pвna -n prezent. Posibilitatile omului suntcovвrsitoare, ca si credinta lui оn mai bine si nadejdea оn dragostea lui Dum nezeu. Numai acestmister ne-a salvat. Credintei si sperantei le datoram totul. Am fost permanent оn dialog cuDumnezeu. A fost singurul fir de care ne puteam agata оn recile temnite. Traiesc din nou acesteemotii prin care am trecut, acum cвnd va povestes c. Le traiesc cu multa intensitate. De multe orimi-e teama ca nu sunt capabil sa va redau clipele traite asa cu au fost, cu tragismul din ele.Acum, cвnd termenii de comparatie sunt la оndemвna, perspectiva asupra acelor vremurieste alta. Istoria se va scrie abia acum cu adevarat. Atunci eram tвnar, aveam 29 de ani. Speramsi rezistam. Sperвnd, traiam. Intrвnd оntr -o lume lipsita de libertate, ne fauream o lume a noastrade vis. Visul era carapacea noastra care ne apara de moarte . Eram ancorati оn viitor. Numai asaam reusit sa strapungem zidurile nevazute ale utopiei comuniste. Оn aceasta lupta au cazut multi.Mlastina deznadejdii si -a luat tributul prin оnecarea a sute de mii de frati de -ai nostri, romвni sialte multe nationalitati. Fiecare etnie si-a dat tributul ei. Nimeni n-a scapat sa nu plateasca. Deaceea se impune cu necesitate ca оn sвnul poporului nostru, pozitia de cetatean sa fie sfвnta. Eatrebuie sa se оnfrateasca si sa ne uneasca. Comunitatea de idei sa fie liantul nostru оn Romвnia de

Page 61: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

mвine, si cu aceasta, оntr -o Europa unita, respectвnd оnsa specificul fiecarei natiuni. De -abiaatunci, pacea si linistea se va instaura la noi оn tara.Cu fiecare zi care trecea, noi ne pregateam sa оnfruntam neprevazutul. Zilnic ple cau dinоnchisoare loturi, loturi de detinuti spre alte оnchisori. Auzeam cum le bateau lanturile lapicioare. Ferestrele noastre de la camera dadeau spre curte. De cu noapte pregateau lotul deplecare.Оntr-o buna zi, cu noaptea оn cap, se deschide cu zgo mot usa camerei si ne anunta sa neluam bagajele si sa iesim afara. Acum ma despart de copiii mei. Desi оi pregatisem din timppentru acest eveniment, totusi ne -am despartit tare greu. Unul cвte unul, cum eram strigati dupatabel, eram condusi la butucul c u lanturi. Nu toti au fost legati оn lanturi. Numai aceia care erauconsiderati mai periculosi si sefii de loturi. Eu am fost legat оn lanturi оmpreuna cu parintele IojaSinezei, din comuna Ranusa, jud. Arad. Era un om blвnd si bun, cu multa dragoste fata de om sicu multa credinta оn Dumnezeu. Suntem amвndoi ferecati оn lanturi grele. Catusele erau groasesilate, reci, ca-n timp de iarna. Eram pe la sfвrsitul lui ianuarie 1950. Parintele Ioja Sinezie eralegat de piciorul stвng. Trebuie sa fim foarte aten ti si sa pasim deodata amвndoi, ca altfel neоmpiedicam, sau ne trageam unul pe altul. Asa ne -am dus zilele, legati оn catuse si lanturi grele.Asa am dormit, asa am mers оmpreuna la WC. Ne uitam unul la altul cu resemnare si cu sperantaca odata vom scapa. Blвndele priviri ale parintelui Sinezie ma оncurajau. Era mai batrвn ca mine.Avea peste 40 de ani.Оn catuse si lanturi grele strabateam оn timp spre temnita grea Aiudul, spre Aiudul nebunuldin blestemul lui Radu Gyr.Lotul nostru era de 30 de oameni. Оn drum spre masina-duba, se realiza simfonia lanturilorgrele. Si acum pastrez оn suflet zornaitul lor de metal ucigator. Am trait zile de urcus greu demoarte, urcus greu spre zari de alta lumina, lumina libertatii pe care acum o platim scump. Altiiau platit-o cu viata. Ajunsi la duba, ne urcam foarte greu cu lanturile la picioare. Оmpinsi siоnjurati de gardieni, ne-am suit zdrelindu-ne pielea de pe picioare. Catusa, fiind grea, rodea princiorapii subtiri. Cu chiu, cu vai, intram оn masina. Ajunsi la g ara, ne astepta vagonul-duba. Eraun vagon special construit pentru detinuti, prevazut cu usi metalice grele si cu geamuri cu gratiisolide. La gara a fost un alt chin pentru noi, trebuind sa ne dam cu greu jos si sa urcam оnvagonul-duba. Ne ajutau оnjuraturile si pumnii gardienilor. De acum, spre necunoscut. Nimeninu ne spune un cuvвnt despre tinta drumului. Era un secret al lor. Facea parte din mijloacele detortura. Cu parintele Sinezie lвnga mine, pe scaun, оn vagon, ne ducem amвndoi amarul. Avea ovoce blвnda si cu multa bunatate оn ea. Оti descretea fruntea si mai uitai de necazuri. Eraоnzestratcu darul preotiei. Dupa o zi si o noapte de mers pe drum de fier, am ajuns оntr -o gara. EraAiudul. De la gara ne-am urcat оntr-o masina-duba. Ne mai оnvatasem cu lanturile. Uneori nemai si amuzam. Ajunsi la Aiud, ne conduc o droaie de gardieni оntr -o curte mica. Tot timpul nise adresau cu “banditule, banditilor”.Pe rвnd, unul dupa altul, ajungem la un butuc, unde un detinut de drept comun, fierar demeserie, cu o dalta si un ciocan оn mвna, ne taie lanturile de la picioare. Dupa fiecare lant cazutjos se auzea cвte un oftat de eliberare. De aici, оn coloana de cвte doi, ajungem оntr -o sectie cumulte camere mai mari. Era sectia a II -a din Aiud.Iata-ne si-n vestitul Aiud, locul de osвnda al nostru pentru multi ani.AIUD, 1950 - Sectia a II-aSfвrsit de ianuarie si оnceput de februarie 1950. De -abia dezmortiti de lanturile grele de la

Page 62: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

picioare, parвndu-ne ca plutim, mergem cвte doi оn rвnd, оncolonati spre s ectia a II-a, asa cumam spus mai оnainte.Оntr-o camera mare, cu priciuri etajate, ne gasim fiecare locul pe niste rogojini, camferfenitite de atвtea oase trudite, zilnic vвnzolindu -se pe ele. Copiii mei, elevii, aici оn Aiud, aufost cazati оn alta parte, pвna cвnd au luat drumul spre locul de executie a pedepsei — Tвrgsor.Iata si pe cei de care mi-am adus aminte ca au fost cu mine оn sectia a II -a Aiud:1. Emil Cвmpean — ing. silvic2. Aurel Popa — ing. prof. univ.3. Constantin Bodea — ing. asist.4. Nicolae Cristetiu — ing. asist.5. Pavel Cristetiu — secretar pol.6. Dumitru Crihana — ing.7. Iuliu Daba — ing.8. Sinezie Ioja — preot9. Mihai Temus10. Viorel Damian — ing. asist. univ.11. Corneliu Hobincu — medic12. Dragomir ? — contabil13. Mihet ? — ing.14. Atanasie Berzescu — professor15. Ion Constantin — ing.Ca-n oricare loc, de curвnd ajunsi, ne vвnzoleam care -ncotro, de-abia gasindu-ne starea. Оnochii fiecaruia din noi se citea nedumerirea si haul оn care ajunsesem. Resemnati, c autam sa fimcвt mai linistiti si оmpacati cu ce ne -a fost dat sa оnduram. Nici n -ajunsesem bine оn camera, cavecinii nostri ne si cheama la perete, luвnd legatura cu noi. Erau cei din dreapta. La locul undebateau оn perete puneam gamela si ascultam. Se auzea foarte bine tot ce ne comunicau. Asane-au pus la curent cu toate cele ce se оntвmplau la Aiud. Nu dupa multe zile оncep sa vina micibiletele de hвrtie cu poeziile lui Radu Gyr, cu concursul plantoanelor de pe sala. Asa am оnceputsi noi sa ne bucuram de aceste valori spirituale din cultura romвneasca.Tin minte ca acum cвt de mult m -am bucurat оnvatвnd aceste poezii. Оnceputul l -am facutcu “Balada clopotarului din stele”. Оnghiteam la strofe ca gaina boabele. Оn felul acesta treceauоnzbor zilele, una dupa alta, fara sa ne dam seama, asteptвnd de fiecare data sa ne apara altebiletele, cu cвte 4-5 strofe. Dupa ce am оnvatat -o, ma chemau colegii de camera sa le -o recit.Stвnd pe priciul de jos turceste, оn mijlocul lor, le -o recitam si celor care nu s-au ostenit s-oоnvete. Fara sa simtim, viata de rob оsi urma cursul ei. Aiudul, cu ciudateniile lui, ne оnvatasebine de tot. Mвncarea era extrem de slaba. Frigul era parca mai tare ca de cвnd venisem. Penesimtite, puterile ne paraseau. Оnt r-un colt, pe priciul de jos, оn dreapta catre geam, aveam eulocul lвnga Mihai Tomus, un mot cu multa dragoste. Ma оmprietenisem cu el. InginerulCвmpeanu si aici pornise, seara de seara, sa ne povesteasca din ispravile lui si din atвtea carticitite. Prin luna martie, fac un icter de toata frumusetea. Nu mai puteam sa manвnc. Ce eram euslab si pвna acum, dar de data asta devenisem o stafie. Ramasesera numai ochii de mine, mari siboldanosi, iar оn jurul lor, galben ca turta de ceara.Оn situatia aceasta, gardianul de pe sala raporteaza conducerii de boala mea. Dar, nici omiscare. Eu pe mai departe оmi duceam amarul de osвndit. Resemnat, cu tinta оn necuprins,nadajduiam оn Dumnezeu. Pe vremea aceea la Aiud se murea pe capete. Asistenta medicala eraaproape inexistenta. Nu era celula sa nu fie bolnavi оn ea.

Page 63: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

Asa se anunta anul 1950 оn Aiud.LA CELULARNu dupa multe zile se deschide usa de la camera noastra. Un sanitar оn halat alb ma anuntasa-mi fac bagajul si sa ies afara. Nedumerit si pierit de tot, оmi iau ramas bun de la toti ai mei, cucare venisem de la Timisoara si, cu bocceaua sub brat, ies afara. Cu multi dintre ei aveam sa mamai оntвlnesc оn fabrica. Dar, cu unii din ei, n -aveam sa ma mai vad, cum au fost parintele IojaSinezie si Tomus Mihai.Ajuns pe sala, cu bocceaua sub brat, balabanindu -ma mergeam dupa sanitar. Iesim dinsectie, traversвnd drumul, intram оn Celular. Nu mai fusesem niciodata aici, cum de altfel nici оnAiud.Оn fata ochilor se desfasura grandoarea iadului sofisticat, iadul se colului XX. Infernul luiDante. M-am cutremurat. Se parea ca -i un colos, haotic dimensionat si construit. Arata ca uninfern fara sfвrsit, cu nenumarate usi zavorвte mestesugit, cu plasa de sвrma оntre etaje si untвrsвit de pвslari al pazei si plantoanelor de pe sala. Nu era voie sa bocaneasca pe coridoare. Cafurii, spionau fiecare usa, ascultвnd si vizionвnd pe dracescul ochi al usii.Dupa sanitar, cu sufletul la gura, urc etaj dupa etaj. Credeam ca nu se mai termina. Neoprim la etajul III, celula 309. Pe aripa scurta, cu fata spre sectia a II -a. Gardianul deschide usasi-mi face vвnt оn celula.Оn fata mea, trei stafii, stвnd pe prici sub geam, se zgвiau la mine. Оn urma mea,zdrannng... si usa se оnchise cu un scrвsnet de z avor. Cum oi fi aratat eu la оnfatisare, nu pot samai stiu, dar cert este ca cei trei se uitau la mine ca la altceva. Parca eram din alta lume, galben,galben la fata ca sofranul.Primul din stвnga vine la mine si se prezinta — Nicolae Mares, fostul minis tru alagriculturii оn timpul lui Antonescu. Era inginer constructor de cai ferate. Al doilea se scoala оnpicioare si se prezinta, Ioan Arbore, general, fost ministru al economiei оn timpul lui Antonescu.Оnaintea lui Iacobici a fost seful Marelui Stat Ma jor. Al treilea vine si el la mine, prezentвndu -seTurcu Nicolae, elev de liceu, prapadit si slab ca vai de el. Ei trei erau locatarii celulei 309 de lavestitul Celular al Aiudului. Am mai venit si eu, alt prapadit, sa sporesc numarul la patru.De-abia оncapeam pe prici. Locul meu era оntre generalul Arbore si Turcu. Fiind cel maiprapadit, ma primisera la mijloc. Pe prici, niste rogojini tocite de vreme si de bietele noastre oaseosвndite erau singurul asternut al nostru оn vreme de iarna si fara caldura оn celula. Tevile decalorifer erau mai mult reci decвt calde. Drept оnvelitoare aveam niste paturi roase si ele cabietele rogojini si cu mai multe gauri. Asta ca sa stim ca ne puteam оncalzi acoperindu -ne cu ele.Stateam mai mult pe prici, cu patura оn s pate.Strain printre ei, colegii mei de la 309, gвndul оmi zbura la cei pe care i -am lasat оn sectiaa II-a, timisorenii mei. Acum, departe de ei, parca -i vedeam mai bine pe fiecare оn parte. Maimult, оmi amintesc de ing. Ion Constantin, stвnd pe priciul de jos, оn mijlocul nostru, sipovestindu-ne. Era cunoscut de toti, mai ales de grupul de ingineri din Politehnica Timisoara,asistenti si profesori universitari. De multe ori, cu durere оn suflet, dar оn lumina adevarului, nepunea la curent cu multe greseli оntвmplate оn Banat, оnsa оn acelasi timp scotea оn evidenta silucrurile bune. De la el am aflat o multime de lucruri оntвmplate оn organizarea rezistentei dinBanat. Cu spirit critic, оsi asuma multe din greselile facute de noi toti, necunoscвnd о ndeaproapeinamicul din fata - comunismul. Parca si acum оl aud cum ne spunea, revoltat ca noi nu ne damseama, ca toti comunistii, comunismul mai bine zis, nu renunta la telul lor final, ori de cвte ori arfi оnfrвnti. O iau de la capat cu lupta lor. Оnca mai mult, chiar daca nu reusesc sa obtina ovictorie

Page 64: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

оntr-o generatie, o predau la cei ce vin dupa ei. Era convins si constient de diavolismul din ei side vointa ferma de a cвstiga teren. Concluzia era ca noi ne gasim cu ei оntr -o lupta pe viata si pemoarte.Asta se оntвmpla оn anul 1950 la Aiud. A trebuit ca timpul sa dovedeasca, оn mod cert, cacele afirmate de Ion Constantin sunt si azi de actualitate. Acum, cвnd scriu, trecut de 80 de ani,Ion Constantin este tot lucid su cu multa seninatate, ne оnde amna la unitate si lupta cot la cot. Siacum, оn fata noastra, Comunismul lupta cu aceeasi tenacitate. Din pacate, unitatea noastra numai este aceeasi. S-a destramat. Orgoliile, reaua credinta i -au luat locul. Neоntelegerea lucrurilor,incapacitatea omului, uneori fac loc dezmembrarii. Goana dupa marire duce la neunitate.Оn concluzie, Ion Constantin ne sfatuia atunci sa nu desconsideram inamicul, comunismulde fapt, ci sa-l luam asa cum este el, diabolic, tenace si neоndurator. Sa nu uitam, ne spunea el, caei, rusii, fac politica mondiala. Pun la bataie vagoane de aur pentru a -si face drum оn telul lor.Trebuie sa stim ca оn fata noastra este un colos. Acest colos ne vrea noua moartea cu orice pret.Si-n prezent am ramas, noi romвnii, dusmanul numarul unu pentru rusi.Aceste lucruri auzite atunci, оn anul 1950 la Aiud, de la Ion Constantin, aveam sa le maiaud, peste ani, оn 1960, de la Ion V. Georgescu, care facuse 11 ani de lagar оn Siberia, la Vorkutasi Verhoiansk, polul frigului. Оi cunoscuse la ei ac asa pe rusi.Azi, cвnd vremurile sunt atвt de grele, cвnd neamul romвnesc este la grea cumpana, cвndtoti se napustesc asupra noastra ca lupii, noi suntem dezbinati. Orgoliul si veleitatile ne pustiescsufletele. Ura a luat locul dragostei si minciuna locu l adevarului. Ba mai mult, ne pretam uniidintre noi sa denigram pe cel ce a mers оn rвnd cu noi pe baricada. Stiut este ca la vremurilegrele, vremuri mari, trebuiesc oameni mari. Azi... vremurile sunt mari, dar... oamenii sunt mici.Singura cale de salvare este sa ne оntoarcem la Icoana. Sa ne оntoarcem de unde amоnceput lupta pentru ridicarea neamului. Numai оn jurul altarului gasim calea spre biruinta. Unitiоn jurul Bisericii sa cautam biruinta.Оn singuratatea mea, pe priciul de la 309, gвndul о mi zboara la ing. Nicolae Cristetiu. Cu elsi cu tatal sau legasem o prietenie. Tatal sau, Pavel, a fost secretarul Politehnicii. Оnaintea lui, casecretar a fost unul Ioan Berzescu din Teregova. Noi, оn comuna оi spuneam Bвrsascu. A fostnepot al оnvatatorului Petru Berzescu de pe timpul Austriei. Оn comuna lumea оi spunea PatruDascalul. De la familia lor a ramas si cartierul nostru din comuna cu numele de “Bвrsesti”. Unfiu al lui cu numele de Ion Berzescu a fost delegat la adunarea de la Alba -Iulia оn 1918, cвnd s-afacut Marea Unire. De fapt, cei mai multi cu numele de Berzescu, оn comuna, locuiesc оn acestcartier, unde de altfel m-am nascut si eu. Auzind Pavel Cristetiu de numele meu, m -a оntrebatdaca nu sunt cumva ruda cu fostul secretar al Politehn icii. I-am spus ca nu sunt ruda apropiata cuel, dar am locuit pe aceeasi strada. Cu Nicolae Cristetiu ne -am gasit cunostinte comune. Eraprieten bun cu o fata de la Teregova, Bica Felicia. Liti оi spuneam noi оn comuna. Studiaseconservatorul la Timisoara , sectia Canto. Am copilarit si am crescut cu ea оmpreuna. Suntemchiar rude. Mama mea a fost din familia lor, Bica. Nicolita Cristetiu оmi povestea de prietenialor, iar eu de copilaria noastra.Demn de retinut este un lucru extrem de important, povestit de Nicolita. Ne spunea el, cumult haz, ca dupa terminarea facultatii, ajungвnd inginer, era putin dezorientat. Nu stia ce -i defacut ca sa poti cвstiga si tu un ban mai mult. Deodata оi vine inspiratia sa se duca la scoala deinstalatori de apa. Zis si facut. Se оnscrie la una din aceste scoli cu durata de trei ani. Iata -l siucenic pe Nicolita al nostru, ditamai inginerul. La terminarea cursurilor de trei ani, directorulscolii оi cere diploma de bacalaureat pentru a -i putea face diploma de meserias insta lator de apa.Cristetiu оi duce diploma de inginer. Directorul, cвnd vede treaba asta si anume ca -i inginer,intrigat cumva, оi spune:

Page 65: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

— “Pai, bine domnule, de ce nu mi -ai spus de la оnceput ca esti inginer?”— “Nu v-am spus pentru ca am vrut sa оnvat mese rie. Dac-ati fi stiut lucrul acesta, m-ati ficorcolit si n-as fi оnvatat meserie. Asa, iata -ma si instalator de apa, cu diploma la mвna.”Se оmplinesc acum aproape 50 de ani de cвnd am trait acele vremuri оn blestematul acelade Aiud. Si acum traiesc parca din plin acele clipe de iad. Dintre cei de la camera 28, sectia aII-a, numai cu ing. Viorel Demian si cu ing. Ion Constantin m -am оntвlnit оn 1994, la Aiud, оnziua de 14 septembrie, la sfintirea monumentului.Stвnd tacut pe prici, lвnga generalul Arbore Ion si Nicolae Mares, gвndurile mele zburauhat departe, peste munti si vai, dealuri si vвlcele, la cei de acasa, care, de buna seama, cu lacrimiоn ochi se gвndeau la noi, cei naclaiti оn sвnge si rosi de atвtea boli abatute asupra capuluinostru.Stвnd pe prici, mai mult turceste, lвnga generalul Arbore, cu boala оn oase, оmi duceam amarulsiosвnda-n spinare.Оn fiecare zi pe la orele 10 venea un sanitar cu un planton si -mi aducea laptele оntr-ogamela. Fiind bolnav de icte r eram trecut la regim. Laptele pe care -l primeam era preparat dinpraf de lapte. Mвncarea o primeam tot de la regim, separat. Era parca fara nici un gust. Astapoate ca de unde eram bolnav, nu aveam nici o pofta de mвncare si nici ea nu avea vreun gust.Nu dupa mult timp, оn celula noastra mai este vвrвt pe usa un om mai mult оnalt decвtscund, brunet la fata. Parea putin adus de spate. Daca bine -mi amintesc, se prezentase cu numelede Nedelcu, locotenent. Pe prici nu mai avea loc. Se aciuieste si el pe po dea, lipit de peretele dindreapta cum intri pe usa. De acum eram cinci оn celula. Spre norocul nostru, al celor de la celula309, nici unul din noi nu era cu artag. Nu eram pusi pe cearta. Era multa liniste. Toata ziuaascultam la cele povestite ba de gen eralul Arbore, ba de Nicolae Mares. Ca mai batrвni, pe lвngafaptul ca au fost ministri оn timpul lui Antonescu, mai aveau de povestit si cele petrecute оntr -oviata de om. De multe ori uitam de mine si de boala mea, ascultвnd -i cu nesat. Asa se face canoi, cei mici si de jos, ne faceam acum intrarea оn lumea care odata a condus destinele acesteitari.Cвnd venea vorba de maresalul Antonescu, оl priveau dintr -un unghi cu totul aparte, оnmod critic. Acum оi gaseau toate pacatele. Istoria оncepuse sa -l judece. Ca fosti apropiaticolaboratori, cunosteau multe lucruri si bune, si rele.1. Dintr-un оnceput condamnau actul de la 23 august 1944. Condamnau atitudinea regeluiMihai I fata de Antonescu.2. Au optat pentru initiativa Maresalului de a iesi din razboi. Din timp, ei si-au dat seamaca Germania va pierde razboiul. Voiau desprinderea de Hitler, dar nu prin tradare.3. Acum, оn perspectiva istoriei, conflictul dintre generalul Iacobici, Ministrul de Razboisi fostul Sef al Marelui Stat Major al Arm atei si Maresalul Antonescu оl vedeau cu alti ochi. Оidadeau dreptate lui Iacobici. Cвt a putut, generalul Iacobici a frвnat trimiterea pe front de noitrupe. Tragea de timp. Nu voia sa sacrifice armata pentru o cauza deja pierduta.Zilnic, noi cei mici din camera ascultam la cele povestite de cei doi ministri antonescieni.Pe rвnd, erau trecuti prin sita lor toti fostii ministri si generali ai armatei romвne. Asa am reusitsi eu sa ascult si sa-mi dau seama de tot ce s-a petrecut оn drumul parcurs de Mare salulAntonescu оn timpul guvernarii lui. Cert este ca el trebuia tratat ca un erou si luptator оmpotrivacomunismului. Nu trebuia prins printr -un ieftin siretlic si predat rusilor. Cei care s -au pretat laaceasta scamatorie vor fi judecati de istorie si -n mod sigur condamnati.Din povestirile generalului Ion Arbore am оnteles multe lucruri. Era fiu de preot, ceea ces-a si vazut оn tot comportamentul lui. Se ruga tot timpul оn celula. Privea lumea din jurul lui cu

Page 66: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

multa оngaduinta si dragoste. Ne ocrotea c вt putea pe noi, cei din apropierea lui, ca pe nistecopii. La rвndu-ne, fiecare din noi ne-am istorisit trecutul nostru, cu toate neajunsurile sipataniile noastre. Generalul Arbore si -a petrecut copilaria оn Dobrogea, оn apropierea Deltei, laSarinasuf, unde tatal sau era preot. Mai avea un frate, professor de limba romвna la Focsani. Nepovestise mult despre el, cu lucruri bune si frumoase. Avea o biblioteca mare si temeinica, depeste 10.000 de volume. Era un om de mare sensibilitate. Spre deosebire de aproape toti cei cucare el a lucrat afara, оn mari functii de stat, era de o modestie rara. El credea cu toata caldura оnDumnezeu. A murit la Jilava оngrijind bolnavii. Le spala rufele de pe ei, murdare de atвta boala,rugвndu-se lui Hristos. Nu stiu cum o fi fost оn libertate, dar aici оn temnita l -a gasit peDumnezeu. A fost un om de o mare tinuta morala. Nu l -am auzit o data bвrfind pe cineva. Decвte ori Nicolae Mares se mai scapa de mai vorbea de rau pe cineva, el оi spunea:— “Mai Nicolae mai, nu vorbi cu pacat de oameni, ca numai Dumnezeu stie ce -o fi fost оnsufletul lor, de-or fi gresit. Nici noi n-am fost mai buni.”Adeseori ne povestea lucruri din copilaria lui, de felul cum a reusit sa razbata оn viata. Aparcurs drumul, оn cariera lui de ofite r, de la sublocotenent si pвna la gradul de general prinputerile lui, fara a fi ajutat de cineva din afara.CARE VREI MURIEra prin luna aprilie 1950. Pe Nicolae Mares, оntr -o buna zi, de dimineata, dupadeschidere, оl striga un ofiter cu lista оn mв na sa-si faca bagajul si sa iasa afara. Tiptil, putin adusde spate, destul de firav, cu bocceaua sub brat, оsi ia ramas bun de la noi si iese afara. Tвrziu amauzit, cвnd deja eram liber, ca a fost dus la Sighet, unde a si murit. De la plecarea lui am ram asiarasi patru. Vizita medicala se facea o data pe saptamвna de catre medicul civil al оnchisorii,оntr-o celula special amenajata.Pe sala, ca planton era si unul, Giury pe numele lui, ungur de origine. Оnainte de vizitaumbla ca o vijelie, de la celula la celula, strigвnd cвt оl tineau plamвnii:— “Care vrei muri! Care vrei muri! Care vrei muri!”, tragвnd zavoarele de la usi, de sa lerupa, nu alta. La оnceput nu stiam ce -o fi cu asta. Generalul Arbore оmi spune оnsa ca -i vizitamedicala. Cine vrea sa mearga la medic se оmbraca si iese pe sala. Ma ridic si eu si ma iau dupaai mei. Оn frunte era generalul si dupa el eu. Cвnd am iesit pe sala, deja coada se formase. Neasezam si noi la coada, оncheind rвndul. Rezemati de perete, oamenii vorbeau оntre ei. D e-abiane mai vedeam unii cu altii, din celulele vecine. Erau scoase cam 5 -6 celule deodata. Оn timpulasta оl vad pe Arbore ca-l ia de mвna pe un batrвn, mai mic de statura ca el, brunet, si -i spune:— “Mai Iacobici, vino sa-ti prezint pe un banatean de-al tau de la Teregova, professor demeserie si-i tвnar de tot.”Eu, sfios din fire, dar mai bine zis timid, dau mвna cu el. Cu multa afectiune mi -o strвnge,bucurвndu-se ca mai vede pe cineva dintr -ai lui, din acel colt de tara, care a avut curajul saоnfrunte urgia comunista.— “Ma bucur mult de tot ca va cunosc, d -le Berzescu. Eu sunt din Armenis de nastere.Numele d-tale mi-e tare cunoscut. Pe tatal d-tale nu cumva оl cheama Gheorghe?”— “Ba da, d-le general, Gheorghe оl cheama.”— “Sa stii, frate draga, ca o verisoara de a mea, Iconia, a fost casatorita cu unul IonBerzescu din Teregova. Eu sunt varul ei primar, parintii nostri, frati.— “D-le general, o cunosc foarte bine pe matusa Iconia. Doar оn bratele ei am crescut.Sotul ei, uica Ion, a fost varul primar al bunicului meu, Ion. Tatal meu, Gheorghe, tot оn brateleei a crescut. Locuiam оn aceeasi casa mare, facuta din caramida din timpul Austriei.”M-a mai оntrebat de multi oameni din Teregova, pe care -i cunosteam bine. I-am mai spus

Page 67: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

ca atвt bunicul meu, Ion, traieste, cвt si uica Ion, sotul Iconiei, traieste. I -am lasat оn viata. S-abucurat nespus de mult. Asa l -am cunoscut si eu pe generalul Iosif Iacobici, fostul ministru alApararii Nationale si оnainte de asta Sef ul Marelui Stat Major. De atunci, de fiecare data cвndGiury ne scotea la vizita medicala, ne оntвlneam pe sala.Dupa mai mult timp de regim alimentar, fara nici un medicament, icterul meu dispare. Amtrecut cu masa la comun.Scapasem eu de necazul bolii d e ficat si cade fratele meu de suferinta, Turcu. Seоmbolnaveste de plamвni, оncepe sa faca febra mare, sa tuseasca si sa nu mai poata mвnca.Batem оn usa, raportam ca-i bolnav destul de grav, dar nimeni nimic. Nici n -au venit sa-l vada,cel putin. La vizita medicala, medicul se multumea cu consultul. Оn rest, nimic. Fara nici un felde tratament, оsi ducea boala cu resemnare. Noaptea transpira si tusea оntruna. Dupa cum am maispus, pofta de mвncare nu avea. Sub ochii nostri, la sfвrsitul lui aprilie 1950 s-a stins. A muritоntins pe prici lвnga mine. Dimineata am vazut ca nu mai misca. Оntepenise sub paturazdrentuita.Оnca unul, pe lвnga cei multi, trecuse оn vesnicie, fara ca Administratia sa miste un deget,sa ia o masura. Cu buna stiinta au savвrsit cr ima. Se оnscrie оn planul lor de asasinare aоntreguluineam romвnesc. Rusii, cu premeditare, urmareau exterminarea neamului nostru.Pe la оnceput de mai 1950, ramвnem оn celula 309 numai trei oameni: generalul IonArbore, locotenentul Nedelcu si cu mine.Nu dupa mult timp, prinsera sa umble un ofiter si un civil, din celula оn celula, si оntrebaupe fiecare ce meserie are. Nu stiam de ce fac lucrul asta. Dupa o vreme, generalul Arbore nespune ce credea el despre treaba asta si anume ca ei vor sa scoata oa meni cu meserie оn fabrica.Stвnd si gвndind, deodata-mi vine-n minte o idee. Cвnd mai vin prin celule, оntrebвnd demeseriasi, eu voi declara ca sunt tвmplar. Cunosteam destul de bine tвmplaria. Nu aveam teama.Speram c-o sa fie bine.Erau zile de mai, cвnd soarele cu razele lui оncepuse sa razbata si -n celula noastra. Soarede mai cu nadejdi de mai bine. Оntr -o zi se deschide iarasi usa celulei si оntreaba de meseriasi.Euies оn fata si le spun ca sunt tвmplar. Ma noteaza si оnchid usa.— “Ei, acum sa te pregatesti de fabrica. Pe toti care -i noteaza оi scot оn fabrica”, оmi spunegen. Arbore.Оn zilele urmatoare ne muta pe toti cei din celula noastra оntr -o alta celula, tot pe parteascurta, dar оn partea cealalta a Celularului. De acolo, de pe geam, se v edea curtea fabricii. Era ovвnzoleala de oameni. Se auzea destul de bine vuietul de ciocane оn tabla de metal. Era atelierulde tinichigerie. Albastrul cerului vazut din celula era atвt de оmbietor si de linistitor, оncвt pentruo clipa uitam ca suntem оn temnita. Razele soarelui ne scaldau fata оngalbenita si stafidita deatвta lipsa de lumina si libertate. Toate concurau la o imagine de mult rвvnita de noi, osвnditii,libertatea si sanatatea.Оntr-o zi, gen. Arbore оmi spune iarasi:— “Оn curвnd vei merge la acel vuiet de fabrica si -ti vei gasi o liniste oarecare.”Оn celula noastra, 309, se facea curatenie. Se varuia peste tot. Dupa terminarea varuituluine-am mutat la locul nostru, 309.Florarul parca ne mai potolea dorul de libertate. Ne miscam mai vio i si-n celula. Speramоn mai bine. Ne rugam Celui de Sus sa ne оntareasca.Оn fiecare zi, gen. Arbore se ruga cu multa caldura, stвnd pe prici la locul lui. Senin, leprimea pe toate cвte veneau pe capul lui. Niciodata nu l -am auzit vaicarindu-se. Ca dreptul Iov,

Page 68: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

multumea lui Dumnezeu de tot ceea ce se оntвmpla.Оntr-o buna zi, usa se deschide si un ofiter оmi spune sa -mi fac bagajul si sa ies afara. Оmiiau ramas bun de la generalul Arbore si de la Nedelcu si ies afara. Gen. Arbore оmi ureaza multnoroc. De atunci nu l-am mai vazut. Aveam sa aflu ca a murit la Jilava, оngrijind bolnavii.Dumnezeu sa-l odihneasca оn pace, ca a fost un mare romвn si un bun crestin.ОN FABRICADe la etajul III, dupa ce ies din celula 309, merg оn urma ofiterului cu bagajele su b brat.Cobor de-abia rasuflвnd scarile, cu ofiterul оn fata. Ajungem la etajul I, оn fata unei celule, pearipa lunga, pe partea dreapta a Celularului. Nu mai stiu bine ce numar avea celula, parca 31, darsigur nu mai sunt. Dupa noi era si seful sectiei, un gardian cu cheile оn mвna. Оmi deschide usainvitвndu-ma sa intru оn celula. Acolo era altfel decвt la 309. Erau patru paturi de fier cu saltelecurate, cearceafuri, perina si paturi bune. Mi -am lasat bagajul pe patul de jos, din dreaptacamerei si am iesit afara dupa ofiter.La iesirea din Celular erau mai multi detinuti оncolonati, toti ca mine, pentru fabrica.Afara ne astepta un civil, de statura mijlocie. Statea linistit, cu un bat оn mвna si cu priv irea totоnpamвnt. Parca ar fi cautat ceva. Cвnd m -am atasat grupului, a zis:— “Hai sa mergem!”Mai tвrziu aveam sa aflu ca era Mares, directorul fabricii. El, оn fruntea coloanei, iar noi,dupa el, spre fabrica. Intram pe poarta оn fabrica. De cum am in trat, ne-a si luat оn primire ozumzaiala, un du-te-vino al oamenilor, cu treaba si fara treaba. Arata curtea aia ca un furnicar.Se miscau оn toate partile. De la intrarea оn fabrica, оn stвnga, un gater, cu doua pвnze, scrвsnearitmic la un bulvan de brad, taindu-l оn scвnduri la dimensiunea ceruta. Оn dreapta, mai ladistanta, erau birourile fabricii, unde lucrau de zor o multime de ingineri proiectanti. Cu gaterulоn continuare era sala strungurilor оn lemn. Acolo zbвrnвiau daltile оnfipte оn lemn, mвnu ite debuni mesteri strungari. Erau colegii nostri, fratii nostri de lupta. Acolo lucra si prietenul meu bunMihai Puscasu, azi trecut оntru cele vesnice. De la strunguri intrai оn atelierul de rotarie, undeaveam sa lucrez eu multi ani de fabrica. Legate de rotarie erau atelierele de tвmplarie, cuspecificul lor de lucrat оn lemn, usi, ferestre, mobila si tapiterie. Pe partea dreapta, cum intrai оnfabrica, dupa birouri, se desfasurau atelierele de fierarie, tinichigerie, paturi, forja si altele. Dupaaceste ateliere venea si atelierul de jucarii.Dupa ce toti am intrat оn fabrica, aproape de poarta, Mares se opreste оn fata noastra, culista оn mвna. Eram numai ochi si urechi. Asteptam sa vedem care -ncotro va merge la locul demunca. Pe lвnga Mares erau ma i multi gardieni, sefi de ateliere. Asteptau si ei repartitia. Euajung la atelierul de jucarii, cu оnca vreo cвtiva ca mine. Ne preda unui detinut, mai rasarit parca,оmbracat si el оn zeghe ca toti detinutii. Sunt repartizat la o masa unde se confectiona u jucarii.Cel care ma luase оn primire se si ocupa de mine, aratвndu -mi ce trebuie sa fac. De prima dataоmi da niste placute de lemn pe care trebuie sa le slefuiesc. Zis si facut. M -apuc de lucru. Celcare m-a luat оn primire era un detinut de drept comun, cu numele de Movila. Era un om tare bunsi echilibrat. Si-a dat seama pe loc ca noi de-abia am apucat sa scapam de Celular si sa maiprindem un pic de libertate, schimbвnd mediul satanic de oprimare. Acest Movila er a sefulatelierului de jucarii. Toti cei din atelier оmi erau necunoscuti, desi erau toti politici. De faptn-aveam de unde sa-i cunosc, ca, de la Timisoara, n -am mai iesit niciunde din celula ca sa -i potcunoaste. Aceasta a fost, de luni de zile, prima me a iesire din celula, printre oameni, afara deiesirile la vizita medicala pe Celular.Totul parea nou pentru mine, necunoscut. Adesea ma оntrebam pвna unde se poate merge

Page 69: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

оn nesiguranta asta si ce-o aduce ziua de mвine. Nu-mi dadeam seama atunci ca de fapt aceasta-io caracteristica a gulagului, cu mijloacele lui de oprimare. Toate оncercarile de suprimare aomului de catre om nu sunt altceva decвt consecintele оnclestarii оn lupta dintre bine si rau.Fabrica lucra оn trei schimburi. Cei de la jucarii lucra u numai оn schimbul оntвi, de la orele6 la 14. La iesirea din fabrica, luam masa de prвnz. De acolo, liberi fiecare dupa luarea mesei, neоndreptam spre Celular. Ajuns la celula mea, gasesc оnca doi detinuti, la patul lor, punвndu -sitraista cu gamela la capul patului. Nu-mi mai amintesc cine erau acei colegi de camera dintr -unоnceput. Mi-am pus si eu traista la capul patului. Eram patru oameni оn fiecare celula. Ce n -amobservat de la оnceput a fost faptul ca оn celula nu era tineta pentru nevoile noastr e. Fiecaremergea la WC-ul din capul coridorului. Usa de la camera era permanent deschisa, zi si noapte.Dintr-o data, alt regim de camera si alte conditii de viata. Ne apropiam de cele normale, spredeosebire de animale.Ma preocupa lucrul din fabrica. As a ajunsesem la o oarecare libertate. Ma ducea mereu,gвndul la generalul Arbore, pe care -l lasasem оn celula, slabit de tot, de de -abia-si tinea sufletul.Ridicam ochii din curtea fabricii si priveam acel colt de Celular, unde stiam ca -l lasasem peArbore. Vocea lui blajina si dragostea fata de om оl defineau ca pe un adevarat parinte. Ajuns laun oarecare confort, adesea ma gвndeam la el, care dormea tot pe prici, cu o rogojina ferfenita sio patura, veche de cвnd lumea, roasa de vreme si gaurita.La atelier, dupa o vreme, de la slefuit am trecut la confectionat piese pentru jucarii.Timpul trecea repede, repede de nu -ti venea sa crezi. Mвncarea оn fabrica era mult mai buna.Оncepusem sa cunosc lumea de acolo. О n fata mea, la jucarii, slefuia de zor un om, slab la fata,destatura mijlocie si cu privirile vii de tot. Era numai viata оn el. Destul de comunicativ, se uitainsistent spre mine. De la o vreme, ma оntreaba cine sunt si de unde vin. Cu o oarecare retine re,оi raspund la оntrebarile lui. La rвndu -i, оmi spune si el cine-i si de unde vine. Era parinteleDumitru Mitoiu, care fusese preot оn comuna Bacesti, judetul Vaslui. Оn legatura cu numele meude botez, Atanasie, face o gluma, nesarata un pic, dar fara rautate оn continut.— “Cum de porti numele unui mare sfвnt, Atanasie cel Mare, patriarh al Alexandriei? Tunu-l meriti.”M-am uitat lung la el, fara sa-i raspund. Nu stia ca terminasem si eu teologia. Si -a datseama de gafa facuta, оncercвnd sa se poarte frumos cu mine. Оmi cauta prietenia. Aveam sadevenim buni prieteni. Avea un suflet mare si curat. Eram ca doi frati, de ne spuneau cunoscutiinostri ca suntem de nedespartit. Era cu 5 ani mai mare ca mine, nascut оn 1916. Facuse teologiasi dreptul la Bucuresti. L-a avut ca professor pe Ion V. Georgescu, caruia studentii оi spuneau:“Hunul”. I-a mai avut profesori pe Nichifor Crainic, pe Tudor Popescu, Nae Popescu si altii.Оn mai 1950, intrasera multi detinuti оn fabrica. Ca -ntotdeauna, cвnd se faceau mis carimari de oameni, dintr-un loc оntr-altul, ofiterul politic avea activitate intensa. Zilnic erau chematila el cвte 2-3 oameni din fabrica. Se recrutau informatori. Mereu altii si iar altii. Оnvatasem unlucru, sa nu leg discutii cu nimeni pe linie poli tica si nici sa-mi dau pareri asupra conducerii destat. S-au facut destule оncercari asupra mea. Nimanui nu i -am vorbit despre activitatea mea dinlibertate.Am uitat sa va spun o оntвmplare de -a mea, cвt eram la Celular cu generalul Arbore, la309. Оntr-o zi, pe la sfвrsitul lui aprilie, vine frizerul sa ne tunda si sa ne barbiereasca. De fata tottimpul era si gardianul, seful sectiei. Peste cizme avea оncaltati niste pвslari, ca sa nu facazgomot cвnd se deplasa de la usa la usa, ascultвnd cele vorbite оn celula. Aici, оn timpultunsului,stвnd de vorba cu noi, оnvвrtea niste chei pe dupa deget. Deodata se оntoarce spre mine si ma

Page 70: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

оntreaba de unde sunt si cu ce am cazut. Оi raspund ca am cazut cu Spiru Blanaru din Teregova.Cвnd a auzit de Teregova, a sa rit оn sus spunвnd:— “Ce ma, tu esti din Teregova? Acolo banditii aceia au tras оn oamenii partidului si i -auomorвt? Voi ati luptat оmpotriva partidului comunist? Ma, voi trebuia sa fiti toti omorвti. Stii tuasta?”Numaidecвt, iese afara pe sala si-i cheama repede pe mai multi gardieni din Celular,strigвnd:— “Mai, tovarasi, mai, ia veniti repede aici sa vedeti si voi un bandit din Teregova, care atras оn noi sa ne omoare pe toti. Sa vedeti si voi cum arata un mare bandit.”Atвta mi-a trebuit. Tin-te acum la scandal. Generalul Arbore ramasese consternat. Vinrepede vreo trei gealati, toti cu pвslari оn picioare, si se holbau la mine ca la alta aratare. Unuldintre ei, ca sa se afle оn treaba, оmi pune оntrebarea:— “Ce ma, voi ati vrut sa darвmati Comunismul? Aici o sa -ti putrezeasca oasele. Sa stii!”S-au uitat la mine ca la urs si s -au dus. Nu stiam peste ce am dat. Asa din senin, belelelecurg pe capul tau, numai prin faptul ca esti romвn si crezi оn Dumnezeu. De abia atun ci mi-amdat seama si am observat ca оntr -adevar luptele de la Pietrele Albe au avut un mare rasunet оnlume.Politicul ma cunostea оnsa foarte bine dupa dosar. De aceea a si insistat prin altii sa macapteze оn rвndul informatorilor. N -au reusit. La jucarii am stat un an de zile. Ajunsesem sef deechipa, bucurвndu-ma de aprecierea lui Movila, seful de atelier. Оn anul 1951 оncepusera sa numai confectioneze asa multe jucarii. Numarul muncitorilor s -a mai redus. Atвt eu cвt si parinteleMitoiu, nefiind agreati politic, am fost dati la munca cea mai grea din fabrica, sectia deprelucrare a lemnului, la Rotarie. Asa se face ca am ajuns eu оmpreuna cu Mitoiu sa lucram laroate.Ma оntorc iarasi pentru o clipa la jucarii, marturisind trairi interioare, de o mare cuprinderesufleteasca, tinвnd de cruda realitate, Libertate -Robie. Lucrвnd cu migala la jucarii, gвndul meuzbura adesea la cei dragi de acasa. Aveam un fiu de trei ani, la ora cвnd, prin mвinile mele,treceau jucarii, una mai frumoasa ca alta. Ma оntreb am de multe ori daca si copilul meu avea оnmвinile lui vreo jucarie din cele facute de noi, ca sa se joace cu ea? La ora aceea, nu numai eugвndeam asa, ci toti care aveau copii acasa. Gвndul nostru zbura la ei, vazвndu -i cu traista plinade jucarii.La vremea aceea, noi toti, cei оntemnitati, eram niste jucarii оn mвinile destinului, parca.Viata se juca cu noi atвt de crud. Cu noi care am оndraznit sa zicem NU raului, sa ne opunem cupretul vietii puhoiului din rasaritul satanizat.LA ROTARIEDaca am оndraznit sa ma opun si sa nu primesc a lucra cu politicul, am ajuns la Rotarie,unde se muncea din greu. Puteam sa ajung la tвmplarie, unde se lucra mult mai usor, sau lamobila fina, unde multi din prietenii mei lucrau. Acolo lucra si Ion Bohotici, Dumn ezeu sa-lodihneasca оn pace, ca el a fost primul care a venit la mine si m -a оncurajat.La rotarie am fost dat оmpreuna cu parintele Mitoiu. Nea Mitu, оi spuneam eu. S -aapropiat de mine ca un frate mai mare. Era o fire iute la mвnie, dar si cu multa drag oste fata deom. Оn оnchisoare s-a purtat cu multa demnitate.Atelierul de rotarie era legat de sala strungurilor оn lemn. Acolo erau asezate tot felul detejghele si cai de confectionat rotile. Toate se desfasurau de la cele mai simple piese pвna laroata data gata pentru fierarie, la оncaltat, cum оi spuneau ei оn limbajul tehnic al lor, unde sepuneau sinele de fier. Ne-am asezat si noi la o tejghea, unde ni s -au dat niste spite de roata, sa le

Page 71: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

finisam, gata pentru batut оn butuc.Seful atelierului era Nicolae Pitaru din Negresti, jud. Vaslui, deci moldovean. Nicolae alnostru era un om foarte bun, rob ca si noi, crezвnd cu multa putere оn Dumnezeu. Era rotar demeserie. De fapt, cei care conduceau rotaria erau cei doi maistri civili: Crisan, seful rotari ei, siDragomir, ajutorul lui. Оn felul cum se purtau cu noi, erau la locul lor. Оntotdeauna ne aparau оnfata conducerii. La оnceputul activitatii noastre la acest atelier, nu era fixata vreo norma. De -abiaacum se aranja atelierul оn plina forma.Se primise o comanda de 10.000 de carute din partea armatei. Pe lвnga acestea, оnca 2500de sarete. Comanda era mare. Asa stвnd lucrurile, rotaria se organizeaza оn trei schimburi. PitarulNicolae, maistru rotar detinut, ramase seful rotariei. Lucra numai diminea ta.Coordonator al atelierelor, de strunguri оn lemn, gaterul si al rotariei era ing. silvic IosifRoescu. El a fost judecat оn lotul lui Auschnit, Resita. De nastere era din comuna Rusca, aproapede Teregova. A mai avut un frate о nvatator, Ion Roescu. L-am avut si eu оnvatator la Teregova.Ing. Roescu s-a purtat bine оn tot timpul cвt a condus aceste ateliere оn fabrica. Dupa aproape unan a fost schimbat. Оn locul lui a venit ing. Ioan Tonea, tot silvic de meserie. Noi nu prea ave amtangenta cu coordonatorul, decвt numai cвnd lua, de la sefii de sectii, rapoartele cu lucrulexecutat оn timpul schimbului de lucru. Cel care era mereu cu noi si conducea era PitarulNicolae, rotar de meserie. M-am bucurat de multa оncredere din partea lui. Оl cunostea foartebineparintele Mitoiu, fiind vecini cu comunele. Comuna Bacesti, unde Mitoiu era preot, era aproapede Negresti, jud. Vaslui.Dupa ce ne-am obisnuit cu lucrul, fiind stapвni pe meserie, s -a instaurat o atmosfera demult calm si de prietenie. De la batutul spitelor оn butuci, оmpreuna cu Mitoiu, trecem la altaoperatie, la facutul rotilor. Asta оnsa, numai dupa sase luni, cam spre sfвrsitul lui 1951. Atelierulera destul de mare. Era o vвnzoleala si o harmalaie de -ti tiuiau urechile. De la izbitul barosuluide 5 kg. оn obezile care trebuiau montate pe spite, la lovitul ciocanelor оn daltile care pregateaubutucii pentru montat spitele, la rвscaitul ferastraului care taia spitele la dimensiunile cerute,apoi slefuitul spitelor, toate la un loc realizau simfonia muncii. Ca sa te оntelegi cu vecinul,trebuia sa te apropii de urechea lui sau sa strigi. Ajunsesem deja la facutul rotilor. Montareaobezilor pe spite era ultima operatie a rotii, dupa care mergea la forja, unde i se monta panta defier. Mai bine zis, se оncaltau rotile. Eu lucram lвnga parintele Mitoiu.Tot оn toamna acestui an, la rotarie, a fost adus si Lae Orbulescu, nea Lae, cum оi spuneamnoi, apropiatii lui, banatenii, mai ales. Era numai os si piele, tare slab ca fizic. Um bla greu de tot.Оi fusesera degerate picioarele. De aici si reumatismul. Parca -l vad si acum, finisвnd un butuc deroata. Asta-i era lucrul lui. Cu dalta si ciocanul ajusta spatiile de la butuc, unde veneau batutespitele. Mai mult vorbea decвt lucra. Pe atunci, norma se cerea pe echipa, nu pe om. Mai tвrziu,оn anii 52-53, lupta de clasa se ascutise, administratia оncalecвndu -ne cu normele. Vom vedea ceam realizat si cu normele cвnd voi ajunge la anii respectivi.Pe lвnga Lae, mai era si Nelu Cristea, si Gheorghe Ungureanu. Destul de des venea la elAurel Cadareanu de la strunguri оn lemn. La оnceputul lui 1952, Mitoiu ajunsese seful echipei derotarie. Devenisem buni rotari. Tot aici, cu noi, mai venise si Petru Hamat. Toti trei eram оnacelasi schimb. Lucrul de la executarea rotilor cerea multa atentie. De multe ori mai venea sicвte un control de calitate, unde de obicei ieseam bine. Оntotdeauna ne faceam un plus de rotipeste norma. Asta, pentru a avea rezerve, cвnd nu realizam norma p e echipa. Lucrul acesta nu-lstia nimeni, decвt numai noi trei, Hamat, Mitoiu si cu mine. Оn fiecare zi, la terminarea lucrului,venea ing. Tonea si lua situatia. Nea Lae оnsa, niciodata nu -si facea norma la butucii lui. Cu toateastea, se simtea tare bine оn echipa. Cвt am putut, l -am ocrotit. Adesea оi spuneam sa fie atent

Page 72: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

numai cвnd vine vreun gardian sau altii mai mari, cвnd va trebui, оn cazul acesta, sa dea de zorcu ciocanul оn dalta, sa mearga, ca de restul ne оngrijim noi.Eram ca-ntr-o familie. Realizasem o unitate de credinta si de fratietate оntre noi. Aveammulti vrвnceni printre noi, fiii Vrвncioaiei din legenda. Le -am uitat numele. Numai de ToaderBahna mi-aduc aminte, un flacau frumos, оnalt si destul de voinic. Nu dupa mult timp, Mitoiuajunge la operatie de apendicita la spital. Оn timpul acesta, eu оi tin locul de sef de echipa. Cвt afost оn spital, m-am descurcat destul de bine cu normele. Cu ing. Tonea m -am оnteles.Comenzile, fiind mari pentru noi la rotarie, nu puteam sa le facem fata. Eram 105 oamenila rotarie, acesta fiind unul din marile ateliere din fabrica. Totul se facea din mвna. Cel mai greuera la finisatul rotii. Dupa ce se bateau obezile, roata trebuia curatita pe cant, ca sa fie un cercbun. Urma dupa aceea curatatul fetelo r. Obezile, fiind facute din lemn de esenta tare, se curatautare greu. La rindea nu se lasau prea usor la curatat.Dupa o mai оndelungata chibzuinta a inginerilor оn frunte cu Tonea, au facut doua freze decuratat, una pentru cant si alta pentru fete. La оnceput mai sareau aschii cam prea mari din roata,dar pвna la urma, totusi, s -a reusit. S-a facut, un pas mare pentru rotarie. Cвt despre cei carelucram la facutul rotilor, numarul nostru a crescut. Оn schimb, o data cu realizarea frezelor, ceicare bateam obezile am fost scosi din atelier. Platiseram deci facutul frezelor. Оn locul nostru aufost instalate frezele si strungul pentru butuci. Tot ce tinea de rotarie se instalase оn locul nostru.De acolo, de la scut, unde iarna, de bine, de rau, mai aveam putina caldura, ne-am mutatafara, оntr-o baraca, facuta numai pentru depozitarea materialului. Peretii erau din scвndura.Distanta dintre scвnduri era mare. Puteai baga si mвna pe unele locuri, printre scвnduri. Оnmijlocul baracii era instalata o soba ma re din tabla, unde puneam lemne cu nemiluita, pвna serosea. Dar... ce folos? Оn fata te pripeai, iar оn spate оnghetai. Asa am lucrat o parte din iarna lui1951-1952 si cea din 1952-1953 оn оntregime.Оn schimbul nostru la roate, lucram numai noi trei, Mitoiu, Hamat si cu mine. Оn vremeaaceasta, оn Aiud, din partea biroului politic se оncerca o reeducare. Se luasera dupa Pitesti, undeоn mod dracesc s-a recurs la anularea tuturor potentelor spirituale a le omului. Cum de altfel s -aactionat si la Gherla, cu tot arsenalul satanic de la Pitesti.Din partea conducerii, оnsarcinat era unul Dorobantu cu actiunea de reeducare. Iar dinpartea detinutilor era Pвnzaru Constantin.Ca oriunde, si aici la Aiud, reedu carea era precedata de organizarea retelei de informatori.Aceasta functiona ca acele de ceasornic, mai ales ca cei mai multi venisera de la Pitesti. Оnfabrica, o multime de informatori aveau functii de raspundere, de control al muncii de calitate sial productiei. Ba, mai оncercasera sa se strecoare si -n fiecare atelier, cu scopul de a spargenormele, obtinвndu-le din zi оn zi tot mai mari. Cu un cuvвnt, оncepusera lupta оmpotrivanoastra. Noi, la rвndul nostru, cei care ne uniseram оn lupta оmpotriva lor , reactionam prompt lafiecare оncercare a lor de patrundere si perturbare a sistemului de munca si a armoniei din cadrulechipei.La rotarie mereu ne dadeau tвrcoale. Parca ne studiau оn vederea unei anulari sau chiar adisparitiei unuia dintre noi.Pe la sfвrsitul anului 1951, vin o multime de noi oameni оn fabrica. Printre ei erau multistudenti de la Pitesti. Stiam prin ce trecusera ei si оnca mai оndurau si acum. Ma cheama, prinoctombrie 1951, Ion Bohotici la el, оn timpul liber de masa dupa prвnz. El lucra la mobila fina,unde sef era Ordeanu. Stau de vorba cu el asupra atitudinii ce trebuia luata оn fata studentilorveniti de la Pitesti. Оmi spune sa fiu atent si rezervat. Sa nu dau curs liber sentimentului deprietenie. Daca vreun vechi cunoscut sau fost prieten vine la mine, sa fiu оntelegator, darrezervat.

Page 73: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

LA OFITERUL POLITICОn acest timp, cвnd fabrica fierbea оn organizarea reeducarii si cвnd reteaua de informatorise structura, eu sunt chemat la ofiterul politic, cam pe la orele 10 оnainte de m asa. Era o toamnacu mult soare. Si ziua se anunta frumoasa si calda. Parca era o vara tвrzie. La ofiterul politic amstat vreo doua ore. Cauta sub toate formele sa ma recruteze ca informator. Оmi oferea toateavantajele оn fabrica. Ba chiar si libertatea sub o forma oarecare. A оncercat sa ma convinga deorientarea sanatoasa a regimului comunist. Оn cazul cвnd eu nu voi primi, atunci se anuntasumbra perspectiva de a nu mai iesi din оnchisoare, pe lвnga faptul ca mereu voi face izolari, voiprimi batai si chiar promisiuni de moarte.Tin minte ca acum raspunsul pe care i l -am dat la sfвrsitul discutiilor:— “Domnule locotenent, daca ar fi fost cazul sa colaborez cu regimul, cu securitatea,atunci оntelept era sa fi facut ace st lucru pвna a nu intra оn оnchisoare, si nu acum dupa atвtia anide temnita si privatiuni de strictul necesar unui om. Ce rost are, d -le locotenent, sa ma terfelescacum, dupa atвta suferinta.”— “Bine, domnule, d-ta o sa suferi, nu eu. Ai sa simti tu lu crul acesta cвt ai sa stai оnоnchisoare.”Asa se face ca, dupa aceasta solicitare a politicului, la mine au оnceput sa curga belelele.Cвnd m-am оntors оn fabrica, se apropia masa de prвnz. Оn repausul de masa vine Ion Bohoticilamine si ma оntreaba ce a vrut politicul. I-am spus totul cum a fost si cum au decurs discutiileоntre noi. Iata ce ma sfatuieste Ion:— “Mai Tase, acum sa te tii la belele pe capul tau. Bine ai facut ca l -ai respins si l-ai pusla punct оn felul asta, dar sa fii cu mare bagare de seama la cele ce faci si ce vorbesti. Cвt maiputina vorba.”Ma оntreaba si nea Lae Orbulescu de vizita mea la politic. A rвs si mi -a spus sa nu-mi pesesi sa-mi vad de treaba. El оsi face datoria si meseria de politic, iar noi suntem obligati sa neaparam. Ma оntвlnesc si cu nea Victor Tвru, caruia оi spun totul cum a fost. Ma оncurajeaza si elca toti ceilalti. Dar... un adevarat consiliu de familie l -am tinut cu Petru Hamat si cu parinteleDumitru Mitoiu. Ei erau cei mai apropiati prieteni ai mei. Zi de zi, cu ei eram оmpreuna.Trec zilele si eu uit de conflictul cu politicul.IARASI LA ROTARIENe bagam оn iarna cu perspectiva de a lucra tot оn baraca aceea afurisita, unde оn acelasitimp te frigeai, dar si оnghetai. Burta ardea si fundul о ngheta. De multe ori, cвnd batea vвntultaresi ningea, prin golurile dintre scвnduri, zapada s -asternea pe noi. Repede cu lopetile si maturilearuncam zapada afara. Altfel ne confruntam cu umezeala si noroiul оn baraca. Iata ca timpul nusta pe loc. Оnceputul de iarna si sfвrsitul de an se savвrsesc. Prindem si anul 1952, an care aveasa aduca unele schimbari оn organizarea muncii оn fabrica.Pвna a nu trece, de fapt, оn anul 1952, tin sa va spun unele lucruri mai importantepetrecute оn fabrica.Оn cursul anului 1951, spre toamna, s -a initiat un curs de rotarie de catre conducereafabricii, prin directorul ei, Mares. Dupa orele de lucru оn schimb, cei care urmam aceasta scoalaramвneam si schimbul II оn fabrica, asistвnd la cursuri. Profesori оi aveam pe m aistrul Crisan sipe Dragomir, civili, si pe Nicolae Pitaru, detinut. Am urmat aceste cursuri, aceasta scoala, timpde 6 luni. Este drept ca la dosarul nostru este trecuta aceasta scoala si calificarea de rotar.Оncepвnd cu martisorul anului 1952, noi, cur santii scolii de rotarie, am intrat оn fabrica

Page 74: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

drept muncitori calificati, meseriasi. Cu toate acestea, politicul оmi purta sвmbetele. Cauta sa maplaseze la muncile cele mai grele. Оn oala asta erau si Petru Hamat, si parintele Mitoiu. Maistriicivili ne mai strecurau cвte ceva din cele vorbite la administratie оmpotriva noastra.Оntr-o zi, ofiterul politic оi cere lui Mares sa ne dea pe mine si pe Mitoiu la cea mai greamunca din fabrica. Nu era de prima data cвnd оi cerea lucrul acesta. Nici nu ne cunost ea bineMares pe noi. Vine la noi la atelier, оntrebвnd pe fiecare cum оl cheama. Ajunge la mine si laMitoiu. Ne оntreaba de nume si zice:— “A, voi sunteti Mitoiu si Berzescu? Bine, nu -i nimic. Voi sa fiti linistiti si sa lucrati pemai departe aici. Оl ia mai la o parte pe Pitaru si -l оntreaba de noi doi. Era si Crisan acolo. Dupadiscutia asta vine la noi Pitaru si ne spune despre cele discutate cu Mares. Noi, оn timpul acesta,urmam cursurile de calificare. Deci, acum, cвnd Mares ne cunostea, оi spune politicului, careiarasi insista sa ne dea la o munca grea:— “Tovarase ofiter, oamenii acestia sunt la munca cea mai grea. Alt loc nu mai am, asta -i.Iata, lвnga noi este tov. Crisan, care оi are оn primire.”Ofiterul politic, оnsa, de noi n -a uitat. Era оngerul nostru pazitor. Nu ne scapa din ochi.Vine si 23 August 1952.PATRUZECI DE ORE ОN CAMERA DE TORTURAEra vara anului 1952, o zi calduroasa de august. Vuietul de ciocane, zanganitul de tabla,scвrtвitul gaterului ce despica nemilos lemnul de brad, scrвsnetul strungurilor de lemn, geamatulobezilor de la rotarie, izbite de baroase grele, оnsoteau 24 de ore din 24 de ore viata cruda sinemiloasa a condamnatilor politici. Оn оnchisoare, fabrica nu se op rea din lucru. Un furnicar deoameni desculti sau lipaind оn galenti de lemn se misca febril, mвnat de treburi prin ateliere.Оmbracati sumar, оn echipamentul vargat al оnchisorii, оsi оndreptau privirile spre cerulalbastru,gвndind la libertate. Petecul acela de cer, cu puritatea lui, ne оndemna la rezistenta.Оn lupta de zi cu zi, de acolo de sus primeam noi tarie si dвrzenie. Pe fetele noastre se citeasuferinta si durere. Ne rugam Domnului ca din suferinta sa ne faca punte spre biruinta.Оn jurul prвnzului, la atelierul de rotarie, unde lucram, оsi face aparitia un gardian siоntreaba:— “Cine-i Mitoiu Dumitru? Dar Berzescu Atanasie?”Asa, оmbracati sumar, оn pantaloni si camasa, оncaltati numai оn galenti de lemn, ne ceresa-l urmam. Ne uitam nedumerit i unul la altul, nu mai оntelegeam nimic, nu facusem nimic rau.Dupa el, cu inima tremurвnda, mergem la Celular. Acolo coborвm pe scari оn jos, la beci. Pecoridor, оn fata noastra, se deschide o usa de fier. Cu satisfactia vizibila, gardianul ne оmpingeоnauntru si trвnteste usa dupa noi. Ne trezim оn bezna. Camera nu avea nici o fereastra si nicibec. Pe jos era apa pвna la glezna. Nu eram singuri, mai se aflau si altii. Aerul era greu mirositorsi umed, zapuseala ne strivea. Stateam rezemati de pereti, c u picioarele оn apa. Noroc cu galentii,ne tineau de cald si ne protejau talpile picioarelor. Lipsa de aer se facea tot mai simtita. ParinteleMitoiu si cu mine, fiind lвnga usa, ne vвram nasul оn crapatura acesteia, sorbind aer mai curat.Pe jos, lвnga perete, am gasit bucati de caramida. Le -am pus una peste alta si ne asezaram curвndul ca sa ne odihnim cвt de putin. Toti eram nedumeriti. De ce ne -au adus aici? Ne rugam luiDumnezeu sa ne ajute sa trecem cu bine si peste aceasta оncercare. Parintele Mitoi u se rugapentru noi toti. Eram nouasprezece oameni. Cвnd s -a deschis usa, la lumina becului de afara amvazut peretii celulei. Erau tencuiti cu ciment si stropiti cu pete mari de sвnge. Cine stie cвti or fimurit оn chinuri, izbiti cu capul de pereti. Moartea оsi lasase pictata fata pe zidul celulei, care nuera altceva decвt o camera de tortura. Оn оntuneric, cu fetele brazdate de sudoare, cu gurile

Page 75: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

cascate dupa un pic de aer, ne rugam оn tacere sa ne ajute Cel de Sus.Tot mai mult simteam lipsa de aer. Nu mai puteam respira si rezista. Un aer оnecacios deurina si de fecale se simtea tot mai puternic. De la o vreme, оncepusera sa ne chinuie setea sifoamea, dar mai ales setea. Usa se deschidea si aparea cвte un ofiter, оntre bвndu-ne ce mai vrem.Ceream apa. Pe loc, ordona unui gardian sa aduca doua galeti cu apa. Оn fata noastra, la ordinulofiterului, gardianul se apropia de usa, cu vadra оn mвna, ca sa putem bea. Cвnd ne apropiam,arunca apa pe jos la picioarele noastre, оn jurвndu-ne si оndemnвndu-ne sa bem apa de pe jos.Fripti de sete, priveam cum apa era aruncata pe jos. Acolo unde pluteau fecalele. Satisfacuti,ofiterul si gardianul, cu un sadism extrem, zвmbind, оnchideau usa.Umiliti, cu capetele plecate, ne rugam lui Dumnezeu sa ne dea tarie. Si ne -a dat. Amrezistat patruzeci de ore, fara apa, fara mвncare, fara aer, fara lumina. Am crezut si am biruit.Am оnvatat un lucru.— “Daca ai credinta si te rogi cu toata caldura sufletului tau, vei birui.”Dupa patruzeci de ore, оn ziua de 24 august 1952, la orele 7 dimineata, a venit directorulоnchisorii, capitanul Dorobantu, ne -a scos din camera, ne-a asezat pe un singur rвnd, a trecut prinfata noastra, a fiecaruia, masurвndu -ne de sus pвna jos, si ne-a spus:— “Acum mergeti оn fabrica si sa le spuneti detinutilor ce ati patit оn ziua de 23 August!”A fost o demonstratie de forta comunista оmpotriva noastra. Ne uitam unul la altulzвmbind. Am rezistat. Pielea s -a zbвrcit pe picioare, soldurile si spatele erau оntepenite, ne dureacapul, dar aveam puterea de a zвmbi. Fiecare, оn gвnd, multumeam lui Dumnezeu ca ne -a ajutatsa iesim cu bine din aceasta оncercare.Tinerii de atunci suntem batrвnii de azi. Nici nu mai stim cum am trecut prin viata. RaduGyr a cвntat suferintele noastre ca nimeni altul. Оndemn tinerii de azi sa preia stafeta de la noi,pentru a duce pe mai departe lupta noastra оmpotriva comunismului.DIN CAMERA DE TORTURA LA ROTARIEAsa se explica faptul ca politicul, din toata fabrica, demonstrativ, ne -a luat numai pe noide la rotarie si оnca 17 oameni din fabrica. Era un plan al lui de a ne purta sвmbetele. Dupaizolarea aceasta din beciul celularului, eu cu Mitoiu deveniseram foarte atenti la tot ceea ce seоntвmpla оn apropierea noastra. Se о ncearca o actiune de reeducare, de care ne dam toti seama caia amploare. Nu stiau оnsa de unde s -o apuce. La Pitesti esuase, la Gherla era оn toi, iar la Aiudnu putea prinde teren. Pвnza informatorilor se оntinsese peste tot оn fabrica. Acum оn toatesectiile se voia majorarea normelor. Oamenii politicului ajunsesera normatori. La rotarie era unstudent, banatean de origine, Petrica Iosif, o aratare parca, si nu om, cu ochelari, оnalt si putinadus de spate, subtirel. Avea o voce cam ragusita, de betivan.Оn timpul acesta, оn toamna anului 1952, sef de echipa era tot Mitoiu. Оn cadrul echipei,fiecare din noi trei, Mitoiu, Hamat si cu mine, оn medie faceam cвte 15 roti. Norma era de 8 roti.Faceam rezerve. Acest lucru ne ajuta la realizarea normei pe echip a. Faptul acesta, cu norma de8 roti, nu prea le venea la оndemвna normatorilor. Ei, cu tot dinadinsul, o voiau majorata. Оnsecret, ei ne-au cronometrat, ascunsi fiind dupa stiva de roti. Cu toate acestea, nu puteau marinorma pвna nu vor realiza o cronom etrare pe fata, cu martori. Astfel, de repetate ori am fostcronometrati la facutul unei roate. Niciodata n -am facut-o оn mai putin de 60 de minute. Оnschimb, roata asta cu gвlceava era facuta parca pentru expozitie, nici o greseala la executie. Nustiu cum s-o fi оntвmplat treaba, dar parca eram оntelesi noi trei, Mitoiu, Hamat si cu mine, ca sanu putem face roata оn mai putin de 60 de minute. Oricвta stradanie din partea normatorilor, de aurca norma, n-au reusit sa depaseasca numarul de 8 roti pe schim b.Petrica Iosif stia ca si eu, cu Hamat оmpreuna, suntem banateni si -n particular ne-a

Page 76: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

cronometrat pe ascuns, dupa stiva de roti. Am realizat 15 roti оn timp de 8 ore. De ce acum nuvrem sa facem acest lucru, sa recunoastem ca se poate mai mult. I -am raspuns, de data asta, catot el a gresit. Fiind ascuns dupa stiva de roti, n -a vazut bine ceasul, fiind оntuneric. Ori la luminazilei, tot el fiind, nu s-au putut realiza mai multe roti. La acest raspuns nu se asteptase de lamine. Cвt am mai ramas оn fabric a, pвna оn mai 1953, cвnd am fost internat оn spital, tot la 8rotia ramas pe schimb ca norma.Aducerile aminte despre rotarie si anul 1952 ma fac sa zabovesc mai mult si sa povestesctot ce stiu. Poate ca, odata, cвnd eu n -oi mai fi, marturiile mele vor prinde bine unui istoric, bunromвn, la realizarea unei adevarate istorii a Golgotei noastre.O istorie a Aiudului, cetatea suferintelor, dar si a satanismului оn anularea omului cavaloare spirituala. Cu toate pornirile de iad ale Aiudului, totusi a fost si o cetate a spiritualitatiineamului nostru, de-abia acum se va оnscrie, cвnd cercul luminos al cercetarilor istorice vainsista asupra lui.Pot sa spun ca-n timp ce Apusul se ridica realizвnd un maximum de civilizatie, unmaximum de nivel de trai al omului, ajungвnd poate pвna la idolatrizarea insului, a omului caentitate, ba se ajunsese chiar la un cult al omului, aici, sub cortina de fier, omul era ucis, anulatca valoare morala. Aici, unde jertfele omului au ajuns de ordinul zecilor de milioane, s -a ajuns lao spiritualitate оnalta, la o traire оntru Hristos pвna la mucenicie si sfintenie.Оn Aiud, Radu Gyr a adus pe Iisus оn celula. L -a coborвt de pe Cruce si L-a adus alaturi denoi pe rogojina cu libarci, spre оndumnezeirea omului.Iisus оn Celula poate fi considerat un imn al оndumnezeirii omului.Deosebirea оntre Vest si Est este mare.1). Оn timpul cвnd Vestul a ajuns la un grad mare de prosperitate, cвnd omul ca entitate afost idealizat, pierdea pe Hristos din sufletul lui.2). Estul, cu statele din spatele cortinei de fier, cu cei din imperiul gulagului, satanicorganizat, se ridica pe plan spiritual. Omul de aici оl gasea pe Hristos. Se оnalta.Оn concluzie. Оn timp ce Vestul aluneca оn abisul necredintei, se оndeparta de Hristos, Estulse ridica оn оnaltimile spiritului, traind оntru Hristos Iisus.Ne punem, pe buna dreptate, оntrebarea fireasca: Cine este cu adevarat оn Europa, la vremeactuala? Cei care L-au pierdut pe Dumnezeu, facвndu-si din om Dumnezeu? sau cei care,mucenicind L-au gasit pe Dumnezeu? Cei care, оn celula, L -au avut pe Iisus lвnga ei, culcat perogojina cu libarci?Va veni vremea cвnd Vestul va cersi intrarea оn spiritualitatea noastra, a Europeispiritualizate, gasindu-l numai aici pe Dumnezeu, asa cum noi, azi, cersim cu caciula оn mвnaintrarea оn Europa necredintei, оn lumea Mondialismului, a Ateismului, neglijвnd sau chiaruitвnd cu premeditare de fratii nostri din Basarabia, tinutul Hertei si Buco vina.SALUPATin sa amintesc si de acest episod destul de important оn viata de rob al Aiudului.Securitatea a speculat pвna la sвnge toate posibilitatile de creatie ale detinutilor politici. DesiAiudul se afla la mare distanta de un fluviu navigabil, cum este Dunarea, sau de mare, cei de lainterne au socotit sa construiasca o salupa pe Dunare. Cum specialisti aveau, de ce nu? Оl aveaupe Vasile Arama, maistru constructor de nave de la Constanta, si pe fiul sa u, inginer specialist оnconstructii de nave. L-am cunoscut bine pe nea Vasile. Era un om cinstit si corect, cum de altfelera si fiul sau.Оn urma tratativelor duse cu cei de la Interne si cu Mares, directorul fabricii, Vasile Arama

Page 77: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

se prinde sa construiasca o salupa. Nea Vasile, ca mai batrвn si cu experienta, оsi alege oamenii.Asa оsi face o echipa de lucru, formata din oameni foarte buni, unul si unul, corecti si cinstiti. Seapuca de lucru. Dupa o luna de zile, salupa prinde contur. Si asa, оn curtea fabricii, pe parteaatelierelor de fierarie, оn cвteva luni, salupa -i buna de dat la apa. Vopsita, asteapta sa -si ia zborul.Оntr-o buna zi, este asezata pe un car, special amenajat, dupa care, cu multa pompa, o duc lagara.Cei din conducerea оnchisorilor , de la Interne, vazвndu-se cu o salupa data la apa,prinsesera gustul constructiilor navale. Asa se face ca mai comanda la оnca o salupa. Spretoamna, si a doua salupa prinde contur. Dupa un timp, оn toamna aceluiasi an, 1952, VasileArama si fiul sau au fost chemati la politic. Chemarile s -au repetat, fara nici un rezultat. Lasalupa se lucra de zor.Оntr-o buna zi, nea Vasile Arama si fiul sau nu mai vin оn fabrica la lucru. Disparusera.Unde? Nimeni nu stie. Lucrul de la salupa a fost оntrerupt. Nimeni nu se prindea sa duca lucrulmai departe. Au оncercat sa-i angajeze pe altii, dar n-au reusit. Printre cei care au fost solicitatis-a gasit si ing. Dumitru Crihana de la Timisoara. Cu toate amenintarile la adresa lui, n -a primitsub nici o forma sa lucreze mai departe la salupa. Crihana оsi dadea seama ca, la construireasalupei, conducerea se afla оntr -un impas. Era bun prieten cu Vasile Arama, n -a vrut sa-lumileasca. Se stie оnsa ca dupa o luna de anchete ale politicului, nea Vasile si cu fiul sau dispa rdin Aiud.Totusi, cu o mare оntвrziere, a doua salupa a fost terminata.ROTARIA PE FIRMitoiu si cu mine ne facuseram obiceiul ca, atunci cвnd intram оn fabrica, sa trecem maiоntвi pe la prietenii nostri de la alte ateliere. De fiecare data, оntв i treceam pe la nea GhitaBrahonschi. El lucra aproape de birourile fabricii. Ne primea cu multa bucurie. Оntotdeauna aveacвte ceva de spus. Ne оncuraja, facвndu -ne sa ne simtim si noi mai tari si оncrezatori оn destinulnostru. A fost unul din conducator ii miscarii de rezistenta din Banat, alaturi de Ion Constantin siIlie Ghenadie. Ne trata ca pe fratii lui mai mici, ocrotindu -ne parca. De la Brahonschi mergeamla Sebastian Mocanu, pe care tineam neaparat sa -l vedem оn fiecare zi. Eu cu Mitoiu aveamdreptul la tigari. Cumparam fiecare cвte 700 de tigari. Din ele оi duceam de fiecare data si luiIanu Mocanu. Eu uitasem treaba asta, acum cвnd trecusera atвtia ani. Ianu, оnsa, n -a uitat. Dreptsemn al prieteniei, mi-a trimis cu dedicatie un exemplar din cart ea lui Mвntuirea. A ramasacelasi om cinstit, demn si corect. Un carturar de seama si un mare romвn. De fiecare data оlvedeam si pe Victor Tвru. Cu el aveam multe de vorbit. Era оn оnchisoare din 1941, de pevremea lui Antonescu. Оn drumul nostru spre ate lier, ne mai оntвlneam cu mai multi prieteni sicunoscuti. Printre ei era si Petconi Aurel, din Lugoj si el. Lucra la tinichigerie. Adesea, оn vorbacu el, ne aduceam aminte de Lugojul nostru si de vremuri mai bune.Normatorii, care оn acelasi timp erau si informatori, erau mereu оn jurul nostru, la rotarie.Оntr-una din zile, ne sunt repartizati patru oameni оn echipa noastra. Sef de echipa era tot Mitoiu.Prin fabrica, prietenii si cunoscutii nostri оi spuneau “Popa Rotila”. El se amuza, tinвnd la stors.Era o fire extrem de prietenoasa si cu multa disponibilitate. Cu repartizarea celor patru oameni оnechipa noastra, nu stiam ce sa facem. Cumva оngrijorati. Ne fusesera bagati pe gвt, cu totdinadinsul. Voiau sa sparga blocul nostru, unitatea noastra de la rotarie. Pitaru ne ajuta mult detot. Nu iesea din cuvвntul nostru, dar mai ales al lui Mitoiu. “Trio Rotaria”, cum ne spuneau ceidin fabrica, Mitoiu, Hamat si cu mine, tinem un consiliu de familie. Ce facem cu ei? ne оntrebamnoi. Ne uitam la ei, cei pa tru veniti erau destul de tineri si voinici. Fac eu o propunere, ca sa -idam la batut bucse, la rotile venite de la atelier, gata pentru forja. S -a aprobat propunerea mea,

Page 78: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

picвnd pe mine sa-i instruiesc оn aceasta operatie. Era cea mai grea munca din rotar ie. Trebuiamulta forta si rabdare. Zis si facut. Ma duc cu ei la locul unde se bateau bucsele. Acolo eraudoua baroase mari si cu toate uneltele necesare acestei operatii. Le arat ce trebuie sa faca. Bucsadin fonta era cu doi milimetri mai mare о n diametru decвt gaura butucului. Ea trebuia batuta casa mearga fortat оn butuc. Prin bataia ei оsi facea loc de intrare. S -au apucat oamenii mei delucru. Se schimbau la baros, unul dupa altul, vlajganii mei. Broboanele de sudoare оncepeau sacurga pe fruntile lor. Bucsa blestemata, mai mult sarea оn sus decвt sa intre оn butuc, care era dinlemn de ulm, cвltos. Cвnd am batut noi bucsele, Pitaru ne -a aratat o smecherie, ca sa mearga mairepede, dar nu prea era corect. Оn cazul asta, faceam cu burghiul loc de intrare pвna la douatreimi din butuc. Mai ramвnea o treime, pe care bucsa trebuia sa o strapunga fortat. Оn felulacesta, noi reuseam sa facem norma, dincolo absurditatea normatorilor din fabrica. Erau prieteniilor si ai politicului. Tot schimbul, de -abia au reusit sa bata bucsele la doua roti. Norma era de 8roti pentru ei patru. Cвt au realizat, atвt le -am trecut pe situatia data de ing. Tonea.Hei..., azi asa, mвine asa, treaba tot nu mergea. Spargatorii mei de norma nu faceau fata.De protestat, nu puteau protesta. Acesta-i lucru, altul nu-i pentru ei. Noi оi urmaream, dar nu leziceam nimic. Se framвntau de nu -si gaseau locul. Transpirau, si оnca ce mai transpirau, ca lucrultot nu-l realizau asa cum trebuia. Lucrurile se desfasurau оn favoarea no astra. Voiam, cu totdinadinsul, sa scapam de ei. Si -am scapat. Dupa o saptamвna de truda, oamenii mei n -au maivenit la lucru la rotarie. Vine Pitaru la noi rвzвnd si -i spune lui Mitoiu:— “Parinte Mitoiu, ce-ati facut cu oamenii aia de la bucse, ca nu ma i vreau sa vina larotarie?“— “Mai Nicolae, mai, ce sa facem cu ei? Nu -s buni de nimic. Nu fac treaba. Lasa -i sa seduca. Astia numai ne-au оncurcat.”— “Mai parinte, da frumos ati scapat de ei. Ati facut o treaba buna.”De aci оncolo, la bucse au ramas t ot cei ce au fost оnainte, care stiau cum sa lucreze.Aveam niste oameni din Vrancea оn aceasta echipa. Erau de -ai Vrвncioaiei, toti unul si unul.Cвnd eram оn schimbul de dimineata I, venea la noi mereu, la Petrica Hamat si la mine, оnrepausul de prвnz, Vasile Valusescu, fost ofiter de meserie, care a luptat оn grupul lui SpiruBlanaru. Ne оmprietenisem bine de tot cu el.Tot оn acest timp, оn fiecare zi ma оntвlneam cu Iosif Ripan, de care ma lega o sinceraprietenie si o dragoste de frate. Deseori, vorbeam de Lugojul nostru, de muntii prin care amumblat ca frati de cruce. Оn Aiud s -a bucurat de mult respect.La rotarie viata pulsa si prietenia se оnchega tot mai mult. Cu cвt normatorii ne presau, cuatвt noi strвngeam rвndurile. Eram ca o cetate, ca o reduta greu de cucerit. Asa eram cвnd nepregateam sa оnfruntam оnc-o iarna, cea din 1952-53, tot оn baraca, unde pe-o parte ne frigeam,iar pe alta оnghetam. Iata -ne оn luna decembrie, apropiindu -ne de Nasterea Domnului.Оncepuseram sa uitam de cвte ori am petrecut оn оnchisoare Sfвntul Craciun. De unul singur оmiaduc aminte mai bine. Acela a fost anul 1952.CRACIUNUL ANULUI 1952A venit si-n Aiud Craciunul(articol publicat оn saptamвnalul “Lugojul” nr. 19 di n 18-25 Decembrie 1991)Iisus se naste si-n spatele zidurilor reci si groase, оn spatele gratiilor si usilor ferecate.Оn ajun de Craciun lucram оn fabrica. Asteptam cu оnfrigurare scurgerea timpului, ca samergem оn Celular. Ne pregateam cu totii de colin dul ce avea sa fie оn noaptea de Ajun. Оlasteptam cu neastвmpar de copii.Asa cum se оntвmpla оn toate оnchisorile din tara, si -n Aiud se iau toate masurile de paza si

Page 79: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

de aplicare a unui tratament aspru asupra detinutilor. Оn toate zilele marilor sarbator i crestine sauоn zilele sarbatorilor comuniste, ne aplicau un regim de teroare, cu perchezitii, suspendareaplimbarilor, mвncare slaba si paza dubla, atвt оn cordonul de paza al оnchisorii, cвt si pecoridoarele Celularului. Оsi faceau loc din plin оnjura turile, bataile, ba chiar mai mult, punereaоnlanturi sau izolarea оn camera de tortura a celor mai periculosi detinuti. Ofiterul politic avea uncuvвnt greu de spus оn alegerea celor care urmau sa fie izolati. Cu cвt era оnsa prigoana maimare, cu atвt noi ne оnaltam mai sus оn spiritualitate si rezistam mai mult.Cum am iesit din fabrica, ne оndreptaram cu mai mult оndemn spre celulele noastre cele detoate zilele. Ne pregateam de sarbatoare, de parca am fi fost liberi sa mergem cu colindul.Оntelesi fiind cu totii, ca dupa ora оnchiderii (21), prin alfabetul “morse”, ne dam de stire unii laaltii, оn toate cele peste 300 de celule, ca putem оncepe colindul.Оnchiderea s-a facut, usile s-au ferecat. Оn sfвrsit, semnalul de colinde s -a dat. Noi, toti ceidin celula, patru la numar, cu expresia fetei din copilarie, cu inima zvвcnind оn piept, cu mвinileоnfipte оn zabrele, cu ochii aprinsi, scвnteind оn noapte, оncepem colindul “O, ce vesteminunata”,continuвnd apoi pe aceeasi melodie, “A venit si -aici Craciunul”, versuri de Radu Gyr.Colind sfвnt, din stramosi mostenit, vestind si preamarind pe Noul Nascut, оn scuteceоnfasat, Pruncul Sfвnt Hristos Iisus. Colindul, la оnceput abia auzit, apoi din ce оn ce mai tare,parca venea de peste veacuri, din glasuri le stramosilor nostri, laudвnd si preamarind pe Cel preaОnalt si Sfвnt.Era un cer senin, cu infinitul numar de stele. Cu ochii pironiti оn ele, extaziati, cвntamcolindul de care vuia tot vazduhul. Gardienii bateau disperati оn usi cu pumnii, sa оncetam. Dupaora оnchiderii, regulamentul nu mai permitea deschiderea usilor, decвt оn prezenta ofiterului deserviciu. Ori, fiind peste 300 de celule, practic ofiterul nu putea face nimic. Оn noaptea aceea nus-a deschis o usa. Populatia civila s -a adunat оn jurul оnchisorii. Ascultau uimiti colindul, ca lasfвrsit sa cвnte si ei cu noi.Оn aceste momente de оnaltare spirituala si de traire adвnca a fiintei noastre, de undeva,dintr-o celula, Radu Gyr sigur colinda si el cu noi. La fel, оnfipt cu mвinile оn zabre le, traia dinfarmecul colindului. Era creatia lui. El ne spunea ca nu mai este al lui, ci al neamului nostruromвnesc. A cunoscut оn aceste clipe cele mai coplesitoare sentimente de multumire si deomagiu adus celui mai mare poet care a cвntat durerile ce lor din оnchisoare. Este poetul patimiriinoastre, a neamului romвnesc. Nu cred ca a fost vreun scriitor care sa cunoasca o mai maresatisfactie si multumire sufleteasca si un adвnc respect pentru opera lui, ca Radu Gyr. Am avutfericirea sa stau cu el mul t timp. Simt si azi cum, strвngвndu -ma la pieptul lui, cu caldurasufleteasca de parinte, ma coplesea, ma fascina. El era patriarhul nostru si comandantul nostru,al Aiudului оntreg. Din gura lui am cules laude si оndemn la rezistenta. Оl pastrez оn minte si-nsuflet pвna la moarte.Оn noaptea aceasta de Craciun, cu ochii оnfipti оn stele, colindвnd, vedeam aievea chipulsfвnt al mamei, cu obrazul siroit de lacrimi, al tatalui albit si оmbatrвnit de vreme, al sotiei cufata brazdata de durere, strвn-gвndu-si la piept pruncul parasit de mine la patru luni, al buniciloralbiti si ei de timp, al fratilor si surorilor, al unchilor si verisorilor si al prietenilor cinstiti lasuflet. Оn aceste marete clipe, noi, cei din spatele usilor ferecate, prin colindul nostru dinmarginire, faceam saltul оn nemarginire, оn dumnezeire. Eram extaziati. Am simtit si trait adвncaceste momente sublime. Оn acele clipe, puteau sa se deschida usile toate , gardienii sa ne ucida,ca noua nu ne mai era frica de nimic. Eram оn Dumnezeu si Dumnezeu оn noi.Tin sa mentionez ca оmpreuna cu noi оn celula, era si un ungur, Polgar Stefan si un evreu,

Page 80: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

Tauber Carol. Cu noi оmpreuna au trait acele clipe fericite de Sf вntul Craciun. Eram oameni cutotii оn fata lui Dumnezeu, egali оn drepturi si -n obligatii, cu multa disponibilitate unii fata dealtii, nu precum cei din parlamentul tarii noastre, de azi. Pacea si dragostea ne -au fost chezasie.Toti aveam impresia, оn noaptea aceea, ca cetatea infernului, Aiudul, zbura оn оnaltul cerului, caun castel fermecat, de o energie nestiuta luminat. Parca -l purtau оngerii si nu diavolii.A doua zi, noi, cei fericiti оn timpul colindului, ne -am luat plata. Conducerea ne -a platitpolitele. A оnceput ancheta. Оi voiau pe cei care au organizat colindul. N -au gasit nimic. Ne-aususpendat plimbarile. Mвncarea s -a оnrautatit simtitor, iar noaptea, perchezitiile si оnjuraturileоsifacusera loc. Se dezlantuise un regim de teroare. Оnduram оn tacere. Traim оnca acele clipefericite din miez de noapte, de Sfвntul Craciun.Оn fabrica, de ziua Craciunului nu s -a lucrat aproape nimic. Maistrii civili ne respectau sinu ne faceau zile grele. Simteau si ei, ca si noi, ca traiau оmpreuna cu noi ma retia NasteriiDomnului. Clopotele Aiudului, prin dangatul lor, acordate оntr -o armonie cereasca, asa cum nusunt multe azi оn lume, ne mвngвiau surghiunul. Realizau simfonia clopotelor din stele.Cu ele se оncheie maretia sarbatorilor Sfвntului Craciun di n Aiud.*Оn baraca noastra, unde noi, rotarii, lucrвnd de zor la realizarea rotilor, оn timp de iarna, pede o parte ne frigeam, asa cum am mai spus, iar pe cealalta, оnghetam, am ajuns, cumva, sa iesimsi din iarna asta grea. Cum a trecut peste capul nos tru, numai noi stim. Prin aprilie 1953, оn plinaprimavara, boala da peste mine. Оncep sa fac febra si sa tusesc. Noapte de noapte, transpir totmaitare. Pofta de mвncare nu mai aveam. Se uita Petrica Hamat la mine si -i parea rau ca-s bolnav.La fel si parintele Mitoiu. Eram ca fratii оntre noi. Dintre noi, cel mai mare era Mitoiu. Eranascut оn 1916.Se realizase “Trio-Rotaria”, condusa de “Popa-Rotila. Asa ne ramasese numele оn totAiudul. Оn repausul de masa, de la prвnz, cв nd ne mai duceam pe la unii sau altii, strigau dupaMitoiu:— “Mai Popa Rotila, mai, unde te mai duci?”Cu alta ocazie, cвnd ne vedeau pe toti trei оmpreuna, оsi spuneau unii altora:— “Uite-i, ma, ca a plecat “Trio-Rotaria” prin fabrica!”Ceea ce pot sa va mai spun despre aceasta unitate a noastra este faptul ca se baza pedragostea frateasca dintre noi si pe hotarвre оn fata dusmanului, a primejdiei.Оn mai 1953, drumurile noastre se despart. Eu apuc drumul spitalului, unde aveam sa staupatru ani si cвteva luni, pвna оn 27 noiembrie 1957, cвnd ma eliberez din Aiud pe bazaconditionalului de munca.Sa ne оntoarcem pentru o clipa la anul 1952, оn fabrica.Оn aceasta vara, a acestui an, cвnd lucram оn schimbul III, оntr -o buna noapte, pe la orele23, sunt adusi de la Zarca mai multi detinuti оn fabrica, pentru o corvoada, si anume sa facacurat, cвt se poate, оn curtea fabricii. Se adunase mult rumegus de la gater, mult talas de lastrunguri оn lemn. Acesta trebuia scos din fabrica. Totul se оncarca оn carute , la care оmpingeauoamenii. Dupa miezul noptii, pe la orele 1, ies din baraca, pentru putin timp, оn curte. Nu departede unde am iesit era grupul de oameni de la Zarca. Оncarcau rumegusul оn carute si -l scoteauafara din fabrica. Ma apropii mai mult un p ic de ei, dar nu prea tare, ca erau paziti de multigardieni. Cu mine erau mai multi curiosi. Unul de lвnga mine -mi spune:— “Uite, ala cu fruntea lata este Nicolae Petrascu.”M-am uitat bine si l-am vazut. Era оmbracat оn haine vargate. Si acum оi pastrez imaginea

Page 81: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

vie оn sufletul meu a acestui om cu figura de dac, cu fata brazdata de gвnduri si dureri, оntr -olupta fara egal. Pe ceilalti nu mi -i mai amintesc cum aratau si cine erau.DIN FRAMВNTATUL AIUD. SPITALUL I.MAI APROAPE DE RADU GYR.Aiudul anului 1953, prin luna mai, ma arunca pe un pat al spitalului. Lucrul din fabrica, оntrei schimburi, оn conditii precare, ma sleieste de puteri. Munceam la rotarie. Munca aceasta eradin cele mai grele. Nu mai puteam face fata lucrului. Febra era destul de mare si pofta demвncare mi se taiase de tot. Asa am ajuns sa fiu internat оn spitalul din Aiud. Ajuns acolo, dupaexamenul medical si controlul la raze, se constata ca am un infiltr at TBC la plamвnul stвng.Aveam, deci, tuberculoza pulmonara. Uluit, m -am retras оn mine pвna la mutenie. Ce eram eumai mic de statura, acum ajunsesem si mai mic si prapadit. Doamne, mi -am zis, dar cвte trebuiesa mai fie pe capul meu? Nu-mi venea sa cred. Si totusi, lucrurile asa stateau.Pe patul de spital, zacвnd, nu primeam aproape nimic din cele ale tratamentului, doar cвte3 aspirine si ceai neоndulcit. De mвncare, nici nu mai puteam vorbi, ca pofta nu aveam deloc.Era mai slaba ca-n fabrica. Salonul unde eram internat era plin de bolnavi. Cвnd ma uitam la ei,Doamne, ce rau aratau, slabi si galbeni la fata ca turta de ceara!Oare, mai apuca-voi sa ies eu de aici? ma оntrebam оn deznadejdea mea. Tuseam care maide care mai tare. Parca concerta moartea оn salonul acela. Cu spaima оn suflet, m -am trezitde-abia pronuntвnd cuvintele: — “Scoate-ma, Doamne, din iadul acesta!” Dupa cвteva zilem-am mai paciuit un pic. Оncepusem sa ma regasesc. Speranta оn Dumnezeu оmi dadea noiputeri. Ma rugam mereu, si -n neputinta mea, nadajduiam оn mai bine.Оn curtea spitalului era locul de plimbare. Ne scoteau оn zilele senine mai mult timp la aercurat. De obicei ne plimbam. S -a scurs o luna de zile destul de repede. Febra оncepuse sa maicedeze. Paream mai linistit. Po fta de mвncare оnsa nu mi-a revenit. Mвncam оn sila. Arpacasulacela, Doamne, оmi statea оn gвt. Era un canon pe capul meu pвna ce terminam gamela. Altadatan-o mai terminam.La оnceput de iunie 1953, febra a mai scazut pвna оn jur de 37,4. Оntr -o dimineata maanunta sa-mi fac bagajul. Оmi iau bocceaua cu mine si -l urmez pe sanitarul spitalului оn grad deplutonier. Ajunsi la sectia a II -a, seful sectiei , un gardian, ma ia оn primire si ma vвra оntr -ocamera. Aici erau priciuri cu etaj. Ajung si eu la un loc pe prici, sub geam. Cu multa bagare deseama ma instalez la locul meu. Schimbвnd locul si oamenii de la spital, aici parca eram picatdin luna. Din nou aceeasi stare de spirit, dezolanta. Tacut, cu ochii holbati, priveam оn jurul meudescumpanit. Nici оn ruptul capului nu ma puteam оmpaca cu gвndul ca sunt bolnav detuberculoza pulmonara. Nu cunosteam pe nimeni din camera. Pe rвnd, veneau la mine ca sa necunoastem. Raspundeam la оntrebarile lor, spunвndu -le ca vin din fabrica, trecвnd si prin spital.Ei stiau ca asta-i drumul fiecarui bolnav, din Celular sau din fabrica.Dupa un timp intra оn camera un detinut de statura mijlocie, cu un halat alb. Vine la minesi-mi spune sa fiu linistit. Sa nu ma sperii, ca totul se va termina cu bine. Ma vedea timora t. Eradoctorul Constantin Uta, condamnat din 1941 de catre Antonescu. Era medicul sectiei a II -a.Avea multa disponibilitate sufleteasca. Din sufletul lui radia dragostea оntru Hristos pentru om,desi aparentele оl defineau mult mai sever. Era blвnd, blвn d de tot si cu o inima unde оncapeatoata lumea. Asa era Uta. Оl stapвnea o fire dispusa la dialog, avea vocea de tenor, оmbietoare.Ma pune la curent cu felul de cum trebuie sa ma port si ce trebuie sa fac pentru ca sa nu avemde-a face cu paza, cu gardienii. Aici, оn sectia aceasta, atmosfera era mai blвnda. Aveam sa -midau seama mai tвrziu ca doctorul Uta conducea sectia. De doisprezece ani, cвt avea de Aiud,

Page 82: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

gardienii оl cunosteau bine de tot. La el erau toate fisele medicale ale sectiei. Ne cunostea pe totidupa aceste fise. Medicul sef al Aiudului era doctorul Ranca, un om оn vвrsta si destul de blвndоn aparenta. Venea destul de rar оn sectie. Pe la ora unu sosea masa de prвnz. Aici am luat оnprimire o gamela si o lingura. Cu mвncarea оn fata, trebui a sa fac ceva. Pofta nu aveam deloc.Оmi primesc portia de mвncare, arpacas gros si o bucata de pвine. Pe marginea priciului, cugamela aburinda pe genunchi si cu lingura оn mвna, priveam pierdut biata gamela. Ma umplusegreata si parca-mi venea sa o iau la fuga. Doctorul Uta ma urmarea cu atentie. Era obisnuit cucomportarile noastre. Vine la mine si cu blвndete оmi spune:— “Mai Berzescule, asculta-ma ce-ti spun. Eu stiu ca ti-e greata si nu poti mвnca. Asta -iboala. Tu trebuie sa stii un lucru. Ai obliga tia morala fata de tine si cu toata vointa ta trebuie samanвnci tot ce primesti, daca vrei sa mai ajungi la ai tai acasa. Sa stii un lucru, comunistii asta sivor, sa nu manвnci si sa mori. Vrei sa le faci voia? Sa оngenunchezi оn fata lor? Esti obligat s alupti, ca de aceea ai ajuns aici. Te -ai angajat оn lupta. Acum lupta, nu te lasa sa dai оnapoi. Aiciоn оnchisoare nu avem alt tratament оmpotriva bolii, decвt credinta оn Dumnezeu si vointa de alupta. Si vom razbi. Eu te oblig sa manвnci tot, chiar dac a broboane de sudoare curg de pefruntea ta. Eu te ajut, dar ajuta -ma si tu pe mine.”Buimac parca, оncepusem sa ma trezesc la realitate. Pвna acum, оn fata lui Uta, nuintuisem atвt de bine, ca eram оntr -adevar pe baricada. Tвrвs-grapis, trebuia sa luptam.Speriat la оnceput, оnfuriat dupa aceea de realitatea destul de sumbra, m -apuc sa manвnc dingamela. Doamne, ce greu era! Cu fiecare lingura dusa la gura, se ridica un nod оn gвt, de -mivenea sa dau afara totul. Broboane de sud oare curgeau pe frunte, ochii оnlacrimati, оnfuriat,оnghiteam оn sila fiecare dumicat. Ma luptam cu boala, dar si cu cei care -mi vroiau moartea. Оmivenea sa plвng. Оn sfвrsit, am terminat totul din gamela. Nu stiam ca Uta ma pвndeste. Vine lamine si zвmbind оmi spune:— “Ai terminat? Ma bucur ca ai оnteles. Esti ud tot pe frunte si camasa. Sa te schimbi!Daca vei face tot asa, tu vei ajunge cu certitudine acasa.”N-am sa-l uit pe doctorul Uta toata viata mea. M -a ajutat sa birui si sa traiesc.Dupa ce luam masa de prвnz, linistea punea din nou stapвnire pe sectie. Оn programul dedupa masa avea loc si plimbarea. Se deschideau usile camerei si ieseau оn voie, fiecare, laplimbare. Ma iau si eu dupa ei.Ajung оn curte, unde ma opresc. Eram оn dreptul usii, la iesirea оn curte, spre WC-ulsectiei. Aratam speriat si destul de timid. Оn mijlocul curtii era WC -ul, prevazut cu mai multecabine.Deodata vad ca se apropie de mine un om mai оnalt, putin adus de spate, cu ochelari pe unnas destul de mare, pe cap cu o boneta vargata si camasa cu mвneci scurte. Zвmbind, оntindemвna dreapta spre mine, ma ia dupa cap si -mi spune:— “Hai, colega, cu mine la plimbare. Nu te speria, totul va fi bine. Si eu am fost asa laоnceputul bolii.”Ma strвnse la pieptul lui si pleca ram la plimbare. Eu ma pierdusem de tot. mergвnd оndreapta lui, оncepuse sa-mi vorbeasca. Ma оncuraja sfatuindu -ma sa fiu mai senin si sa iaulucrurile asa cum sunt ele, bune si rele.— “Sa nu uiti ca noi trebuie sa credem cu tarie ca vom iesi afara. Sa -l avem pe Dumnezeuоn noi tot timpul.”Strвns la pieptul lui, оi simteam caldura corpului. Eram coplesit. O bucurie neоncercatapusese stapвnire pe mine. Оmi simtea timiditatea si se straduia sa ma linisteasca. Uitasem deboala. Acum, parca eram оn al noualea cer. Ca un copil traiam sentimentul bucuriei. Ajunsesemla pieptul lui Radu Gyr. Parca si acum оi simt bratul drept petrecut dupa capul meu. Оn plimbarea

Page 83: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

noastra, оmi prezenta o multime de colegi de suferinta, ca: pe Relu Stratan, la care tine a foartemult, pe Alexandru Virgil Ioanid, pe Gheorghe Dutchievici, Traian Petrescu si multi altii, pecare eu nu-i mai stiu. Asa au trecut zilele la rвnd, cвnd, la оnceputul fiecarei plimbari, ma luadupa cap si ne plimbam roata оn jurul WC -ului. Mi se dezlegase si mie limba. Asa l -am оntrebatodata:— “Domnule professor, D-voastra tot оmi spuneti “colega”, dar eu am fost un biet siamarвt de professor оncepator, iar D -voastra poet si professor universitar. Sunt atвt de mic siprapadit.”— “Nu te necaji, ca si eu am fost odata tot asa un biet professor. D -ta esti aici alaturi demine оn blestematul acesta de Aiud. Esti egal cu mine. Asta s -o retii si nimic mai mult.”Dupa aceasta lamurire, duhurile noastre parca s -au unit. Doamne, ce bine ma simteam!Paseam оn rвnd cu Radu Gyr, desi el era atвt de mare, iar eu atвt de mic.Astazi, cвnd scriu aceste rвnduri, ma оntorc cu gвndul si sufletul la anii de zbucium ai luiRadu Gyr — 1961-1962 — cвnd colonelul Craciun, comandantul Aiudului, оi smulge declaratiade retractare a tot ce-a scris.Acel zvвcnet de sfintenie al lui оn pornirile de iad ale Aiudului nu l -a facut оn fata noastra,a celor care acum mai traim, mai mic. Nu. El este pentru noi si neamul nostru tot uriasul de laAiud. Reeducarea nu l-a putut desfiinta. El a ramas tot Radu Gyr al neamului romвnesc, poetulpatimirii noastre.Оntr-o zi, plimbвndu-ne tot asa, оl оntreb:— “D-le professor, cum compuneti poeziile, asa fara hвrtie si creion?”— “Pai, uite cum! Stau оn pat pe spate si ma uit оn plafon. Fiind alb, mi-l оnchipui hвrtiamea. Acolo, оn fata ochilor, scriu versurile asa cum vin ele din inspiratie. Si asa, strofa cu strofa,pвna termin poezia. Cвnd ies afara, la plimbare, оl iau pe unul dintre voi si -i spun poezia facutaоn camera. Cel care m-ajuta mai mult este Relu Stratan. El este biblioteca mea. El stie toatepoeziile mele de aici. Mai sunt si altii care le оnvata, cum este Gili Ioanid. Daca se оntвmpla samoara unul, sa ramвna altul care sa le scoata afara.Dupa cвteva zile vine la mine doctorul Uta si -mi spune sa-mi iau bagajul si sa vin cu el.Оmi iau bocceaua si-l urmez. Ma baga оntr-o camera cu alti bolnavi. Putin оncurcat, оmi iaupatulmeu оn primire si tac din gura. Fac cunostinta cu toti colegii de camera. L ocul meu de dormit erape peretele din stвnga cum intrai оn camera, tocmai sub geam, pe prici.Din prima zi ma ia оn primire Traian Comanescu, nepotul maiorului Comanescu, carefusese mult timp aproape de Capitan. Si -mi povestea, si-mi povestea Traian Comanescu al meudespre toate si de toate. Nu mai avea parca timp nici sa respire. Norocul meu ca din pozitiasezвnd turceste pe prici rezistam. Stвnd el la picioarele patului, se simtea foarte bine povestind.Mie mi se parea ca totul merge bine оn camera noas tra. Lucrurile se desfasurau normal, credeameu. Observ pe fetele colegilor un zвmbet, la unii poate chiar ironic, la altii de multumire. Оncamera era оnsa multa liniste. Traian al meu era, de cum se scula si pвna la plimbare, la mine pepat cu sacul de povesti. Vrвnd-nevrвnd, оl ascultam. Am uitat sa va spun ca, atunci cвnd Uta m -amutat din camera mea, care era lвnga Radu Gyr, nu prea mi -a picat bine, dar nu puteam facealtceva. Si asa, zi de zi, Traian era tot la mine оn vizita pвna cвnd suna stingerea. Eu aveam darulde la Dumnezeu sa pot оnghiti multe, vrute si nevrute. Nu repezeam omul cu usurinta. Seapropiase mult de mine, Traian al meu. Оn camera, ce sa spun, era o liniste cum nu mai fuseseacolo niciodata. Toti оsi dadeau seama de acest lucru, num ai eu nu stiam nimic. Dupa osaptamвna, cвnd iesim la plimbare, vine la mine Radu Gyr si ma ia iar dupa cap si pornim laplimbare.

Page 84: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

— “Asculta, Berzescule, acum pot sa -ti spun ca eu te-am mutat оn camera cu Comanescu.Stii de ce?”— “Am intuit ca esti omul care va aduce linistea оn camera aceasta. Si am avut dreptate.S-a realizat o liniste desavвrsita. Asta numai tu ai facut -o. Si-ai facut-o foarte bine.”Am оncercat sa-i spun ca eu nu am contribuit cu nimic, decвt ca оl ascultam tot timpul peTraian Comanescu.— “Dar asta-i cel mai important lucru. L-ai neutralizat pe Comanescu. Pвna aici, оnfiecare zi era scandal facut de Traian. Sa nu fi suparat pe Uta ca te -a mutat. A fost ordinul meu.Cred ca m-ai оnteles.”— “Am оnteles, D-le professor si sunt multumit ca am reusit sa fac si eu un lucru bun.”Radu Gyr, bucuros ca lucrurile au iesit bine, m -a luat la plimbare prin curte si -mipovesteste o оntвmplare hazlie a lui, petrecuta tot оn Aiud.— “Eram la celular, la etajul III, оntr-o camera pe partea dinspre sectia asta a noastra, cugeneralul D-tru Popescu, fost ministru de interne оn timpul lui Antonescu. Toata ziua stateam peprici si mai povesteam. Amвndoi stiam multe din viata noastra. Era vara si destul de cald.Geamul оl tineam deschis pentru aer curat. De aici auzeam toate trenurile care treceau оntr -odirectie sau alta. Оn fiecare dupa -masa, оn jurul orei patru, credeam noi, se auzea un tren carepleca din gara cu un fluierat lung, lung de tot si оntrerupt din cвnd оn cвnd. Dupa acest fluierat,d-l general se ducea la tineta si urina. Si asa оn fiecare zi. Dupa mult timp, nu stiu nici eu cвt o fitrecut, nu mai auzim acest fluierat. Iritat si scвncind, d -l general se plimba nervos prin celula. Sevedea ca este nelinistit si chiar nervos. Оl оntreb de ce este suparat.— “D-le Radu Gyr, sunt necajit ca nu mai aud trecвnd trenul acela care fluiera lung de tot.Atunci ma duceam si eu la tineta. M -am оnvatat asa si nu mai pot urina daca nu mai audfluieratul trenului.”— “Nu-i nimic, d-le general, fac eu ca trenul si o sa fie bine.”Si оncep eu atunci sa fac asa ca trenul: puf, puf, u -u-u-u-u-u-u-u-...Оn timpul acesta, generalul mergea la tineta. De aci оncolo totul decurse bine. Asa ca, vezi,dragul meu, ca si eu am avut parte de unul ca Traian Comanescu.”Acum cвnd scriu cele petrecute cu multi ani оn urma, parca le traiesc mai intens. Maconsuma si ard оn mine mai mult. Pas cu pas, retraiesc viata de atunci, cea ferecata оn lanturi.Imaginea lui Radu Gyr si acum este vie оn fata ochilor. Coplesit, retraiesc acele clipefericite. I-am simtit din plin caldura sufletului sau, bun si drept.Pвna la urma m-am acomodat cu viata din sectie. Timpul trecea si lucrurile au оnceput sase schimbe.Spre sfвrsit de august si оnceput de septembrie, оn Aiud se schimba conducerea. Procesulde schimbare a luat o cale lunga si lenta. Capitanul Dorobantu, fostul comandat al Aiudului, daоn primire colonelului Stefan Coller conducerea оnchisorii. Au fost necesare mai bine de trei lunide predare. A оnceput sa se strвnga surubul. Gardienii si -au schimbat atitudinea. Devin mai duridecвt au fost.Dintre noi, primul care pleaca este Radu Gyr. Dupa el, doctorul Uta. Aveam sa -mi maiaduc aminte de el de multe ori оn viata.Mi-a ramas оn minte cum mi-a tratat ochii. Aparuse la amвndoi ochii o albeata. Cвnd mavede, оmi spune:— “Ma, tu trebuie sa faci un tratament la ochi, ca altfel vei orbi. Te tratez eu. Zis si facut.A si оnceput cu praf fin de zahar, suflat оn ochi printr -o pвlnie de hвrtie. Оn fiecare zi faceaoperatia aceasta. Ma usturau ochii de nu mai stiam ce sa fac. Alaturi de mine mai era si parinteleBumbac de la Constanta, tot cu tratamentul pentru ochi. Pвna la urma, ochii mi s -au limpezit,

Page 85: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

scapвnd de orbire. Lui, doctorului Uta, оi datorez lumina ochilor.Sita lui Coller оncepuse sa cearna si -n rвndul nostru, al celor ramasi la T.B.C., sectia aII-a. Ne оnghesuie pe mai multi оntr -o camera, reducвndu-se numarul lor.Оn locul doctorului Uta este adus doctorul Gheorghiu — professor universitar la Iasi. Cu elvine si fiul lui, Mihai, student la medicina la Iasi. Primul lucru pe care l -am pierdut a fostplimbarea pe timp оndelungat. Aveam acum numai cвte o ora. Оncet, оncet, Coller se facea totmaisimtit. Craciunul оl petrecem sub dom nia lui.Doctorul Ranca este schimbat cu un alt doctor mai tвnar, Bogateanu, cu grad de maior.A оnceput sa bata asupra Aiudului vвntul bejeniei, al prevestirii de furtuna. Paza devenisedestul de irascibila. Izolarile erau mereu tixite cu detinuti din vin i imaginare. Speriati si noi cajivinele din padure, cвnd codrul freamata a furtuna, ziceam: — “Ce-o mai fi, Doamne, cu noi?Ce mai vine pe capul nostru? Ce mai vreau de la noi?”Peste doi ani, оn 1955, vara, aveam sa mai aud de Radu Gyr, ca se internase о n salonul 5 alspitalului. Eu eram оn salonul 10, salonul mortii, tintuit la pat. Radu Gyr era оntr -o stare grava deboala. De sus i-am trimis o pijama pentru dormit. Nu avea nici haine.Ca un sfвnt rabda si se ruga lui Dumnezeu sa -l ajute.O data cu toamna anului 1953, asupra Aiudului se abate furtuna. Coller preia conducereaоnchisorii.De acum pentru Aiud оncepe CALVARUL.SPITALUL (II). O SCHIMBARE DE CONDUCERELuni de zile i-au trebuit lui Stefan Coller sa preia conducerea. Se pregatea pвna оn celemai mici amanunte la dezlantuirea unei noi torturi.Din toata tara, canal, mina si alte colonii de munca, legionarii erau adusi la Aiud. Locul deunde, оn 1961, avea sa se declanseze o noua reeducare, ca de altfel si la Periprava, tot оn 1961,avea sa se pregateasca si sa se оncerce o reeducare gen Aiud. Este bine stiut ca Aiudul siPeriprava erau cele doua locuri unde se depuneau legionarii. Оn mod special numai pentru ei erapregatita reeducarea care avea sa se оncerce оn 1961. De buna seama ca legionarii constituiau unreal pericol pentru comunism.Sa ne оntoarcem la Aiudul anului 1953, toamna. Pe sectia a II -a, care оnainte era toata abolnavilor T.B.C., acum, оn octombrie, bolnavii erau оnghesuiti numai pe aripa de catre morga.Оn оnvalmaseala de reorganizare a оnchisorii, era o oarecare libertate pe sectie. Ziua neоntвlneamcu cei veniti de la canal, care erau cazati оn camerele de pe aripa lunga a sectiei. Asa m -amоntвlnit cu o multime de prieteni si cunoscuti, ca prof. Ioan Iliescu, nasul meu, Romul usCopaceanu — medic —, Ianas Fenes — оnv. si prof. Nicu Boscaiu, оn prezent academician.M-am bucurat mult de tot de aceasta оntвlnire. Nu -i mai vazusem din 1948, din libertate. N -atinut mult aceasta vвnzoleala de reorganizare — sistem Coller —, c-au si pus biciul pe noi,realizвnd planul satanic de reprimare.La sectie, acum, se оnchid usile cu zavorul, cвnd оn mod obisnuit le aveam toata ziuadeschise, fiind liberi prin curte. Ce -o mai urma acum? ma оntrebam. Prin curte se оnstapвnise totmai mult pustiul. Izolarile deveneau tot mai neоncapatoare. Frigul din noiembrie se simtea totmai mult. Desi eram bolnavi, nu se mai respecta programul prevazut de regulamentul оnchisorii.Mвncarea, pe timp de trecea, era tot mai slaba. Doctorul Gheorghiu, cвt putea, n e ajuta. Seurmarea sa fie schimbat. Prin ianuarie 1954, iarna se asternuse de -a binelea оn Aiud, cu zapadamare. Se anunta sa fie una foarte grea. Dupa cele auzite de noi, ca vesti dinafara, aveau sa moara

Page 86: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

multi oameni liberi, sufocati de nametii mari de zapada, оn toata tara.Nu trece mult si doctorul Gheorghiu este schimbat cu un alt doctor si anume Cureleanu.Parea ca de data asta si-au gasit omul si doctorul. Era pe masura lor, un om mic de statura,butucanos, blond la оnfatisare si negru la suflet — naravit. Aveam sa-l cunosc bine pe pieleamea. Era omul politicului. Dupa cвte am auzit, Gheorghiu a ajuns la Zarca, ca de altfel toti ceicurati la suflet si cinstiti. Ma оntelegeam bine cu Mihai, fiul sau. Nu stiu daca mai traieste, dar afost un om bun si cinstit, ca si tatal sau, prof. Gheorghiu.O data cu venirea lui Coller se primenise toata lumea, alt politic, alti gardieni, alti detinutipe sala, care serveau si ciripeau, alt medic pentru noi. Cu un cuvвnt, se primenise totul, totul.Cвnd ieseam la barbierit, pe sala, deschidea usa la doua camere deodata. Asa ne mai оntвlneamunii cu altii, schimbвnd cвte o vorba. Cu ocazia asta l -am оntвlnit pe Cornel Costescu, un avocatdin Teregova, taranist. Ne-am оmbratisat si ne-am sarutat bucurвndu-ne mult de tot. Era si elbolnav de T.B.C. Printre altele -mi spune:— “Mai Tase, sa stii ca pe sala la noi a ajuns om de serviciu si Ion Stoichescu al lui Cica.Sa te pazesti de el ca-i omul politicului. El se face ca nu ma vede. Tu sa ai grija!”— “Bine ca mi-ai spus, Cornele, ca si eu l -am vazut pe sala facвnd serviciu. Sa traiestisi-ti multumesc ca mi-ai spus.”Doamne, mi-am spus, si aici si-a vвrвt coada? Ion al meu, din grupul lui Spiru Blanaru, aajuns coada de topor, informator ordinar. A оnfruntat atunci moa rtea si acum si-a vвndut sufletul.Aveam sa aflu mai tвrziu de toate potlogariile facute de el оn оnchisoare. Ba mai mult, оn 1993,aveam sa-l gasesc оn documentele secrete ale securitatii, ca era omul lor de informatii printreluptatori. De cвte ori ma vedea la Aiud, fugea de mine. Din partea lui n -am avut nici o neplacere.Spun si eu acum, ca foarte multi oameni cinstiti si corecti, fie ei mari carturari sau mariluptatori din toate timpurile, ca “padure fara uscaturi nu exista.” Оn toate vremurile,imperfectiunea implica necinstea sufleteasca — uscatura. De aceea, omul permanent seconfrunta cu acest mare pacat: ura fata de semenul sau. Adesea cade victima celor stapвniti deduhul raului.Dupa eliberarea noastra din 1964, am aflat cu certitudine ca Ion St oichescu al lui Cica erainformatorul securitatii. De multe ori ma provoca, dar nu -i raspundeam. A murit оnainte de 1989.Оn sectia a II-a, оnceputul de an 1954 ne strвnge tot mai tare оn chingi pe noi, bolnavii deT.B.C. Plimbarea aproape ca nu era. Din c вnd оn cвnd оsi mai aducea aminte cвte un gardian denoi. Iarna grea, cu omatul mare, ne facea sa ne adunam tot mai mult оn noi, sa tacem si saоnduram jugul robiei tot mai greu.O data cu venirea, pe sectie, a doctorului Cureleanu parca venise si urgia. M ic si оndesat,cu ochelari pe nas, cu mersul ca de ratoi, cвnd deschidea usa de la camera, ne privea tacut, darinsistent. Ne facea impresia ca voia sa ne rapeasca, sa ne ia gaia оn gheare.La sfвrsit de februarie 1954, suntem dusi pe rвnd, camera cu camer a, la un controlradiologic la spital. Acolo, la repezeala, suntem vazuti la aparat de catre doctorul Costin,professor de radiologie la Facultatea de Medicina de la Iasi. Era condamnat pentru crima derazboi. Dupa acest control, o parte din noi am fost sc osi afara din infirmeria sectiei a II -a. Printreei eram si eu, desi faceam febra de peste 38 de grade.Оntr-o zi, dupa deschidere, un gardian vine cu o lista оn mвna si ma striga sa -mi facbagajele si sa ies afara. Оn ciuda parca, sunt aruncat оntr -o camera tot pe sectia a II-a cu fata spreCelular.Acolo, oameni multi, bagati unul оntr -altul de frigul iernii si al urgiei din Aiud. Toti mapriveau оntrebator. Nimeni nu spunea o vorba. Deodata, оnsa, aud o voce оn soapta:— “Mai Tase, tu esti? Vino aici la mine!”

Page 87: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

Ma uit mai bine si-l recunosc pe parintele Sandi Nicolici de la Teregova, cel care luasejuramвntul оn organizatia lui Gheorghe Ionescu оn 1948. Bucuros, m -am dus la el pe prici si maоntreaba:— “Cum de ai ajuns aici?”— “M-au dat afara din infirmerie, desi am febra de peste 38 de grade”, оi raspund eu.— “Lasa ca trece si asta. Dumnezeu are grija de noi.”Nu luase bine conducerea оn Aiud, Col. Coller a si оnceput atacul. Se napustise asuprabolnavilor, parвn-du-i-se ca aici se ascunsesera cei mai m ari dusmani ai clasei muncitoare.Premeditat, conducerea ne-a scos pe noi, cei bolnavi de T.B.C., deci оn stare de contaminare,aruncвndu-ne pe cвte unul оn mijlocul celor sanatosi. Iata cum se realiza genocidul.Stiau ca un flagel al tuberculozei face ravagii оn mijlocul maselor de oameni neajutorati.Asistenta medicala era inexistenta cu rea intentie. Se petreceau crime оmpotriva umanitatii. Cecautam eu cu tuberculoza evolutiva оn mijlocul unor oameni sanatosi?Acum cвnd scriu eu, colonelul Coller Stefan se afla bine si sanatos оn SUA. Iar colonelulCraciun, la un serial al “Memorialului Durerii”, declara:— “Cei patru mii de legionari, niciodata n -au trait mai bine ca-n Aiud.”Iata paradoxul. Mureau cu duiumul l egionarii, iar оn presa se scria ca nu mai moare nici unlegionar.Sa ne оntoarcem la camera unde am fost aruncat оn 1954, la Aiud, bolnav de T.B.C. Оnaceasta camera mi-am gasit locul sus pe prici, tot sub geam, оn partea stвnga. Nu stiu nici eu, darparca era un facut. Оn orice camera eram aruncat, nimeream tot sub geam. Era locul cel maiocolit de detinuti. Am ajuns sa -mi spun: “Unde-i rau, hop si eu; unde-i bine, nu-i de mine.”Aici, sef de camera era parintele Sandi Nicolici. Cвt am stat aici, el a avu t grija de mine.Tot timpul ma servea la masa. Desi mвncarea era slaba, eu nu puteam sa manвnc. Nu aveampofta de mвncare. Boala оsi spunea cuvвntul. Noaptea transpiram si nu puteam sa dorm. Stateamud sub patura pвna ma zvвntam. Asa treceau zilele, fiecar e cu greul ei. Venise luna martie siiarna nu se lasa dusa. Noapte de noapte, tot ud de transpiratie оmi duceam calvarul. Cвnd aveamo camasa zvвntata, ma schimbam, dar de cele mai multe ori erau amвndoua ude. Luasem drumulspre moarte. Din ce trecea timpu l, eu slabeam tot mai tare. Febra crestea. De la o vreme,parintele Nicolici, alarmat, batu la usa si chema medicul. La insistenta lui venei gardianul cumedicul dupa el. Se uita din rama usii, doctorul la mine, cвntarindu -ma din priviri si pleca. Stiacine sunt. Dispozitiile ofiterului politic trebuiau оndeplinite. Medicul Cureleanu оsi facea datoriasi de turnator. Eu trebuia sa dispar. Usa se оnchide, tacere peste tot, ca si cвnd nimic nu s -ar fiоntвmplat. Eu оmi duc mai departe calvarul meu. Calculat, conducerea astepta, din zi оn zi, unraport al medicului ca eu am disparut, am decedat. Eram planificat sa dispar. Zilele trec sinimeni nu ma оntreaba ce fac. Iarna trece si eu ma simt tot mai rau. Acum, cu febra mare, farapofta de mвncare, ajunsesem sa nu ma mai pot misca din pat.Parintele Alexandru Nicolici era tot timpul lвnga mine. Ma оncuraja si se ruga tot timpulpentru mine. A fost ca un adevarat frate pentru mine. Preotul din el оl оndemna sa stea lacapatвiul unui bolnav оn surghiun. Stia ca -i оncins si cu sabia neamului. Prin tot comportamentullui din оnchisoare a dovedit ca a fost un mare romвn. Febra mare si tusea ma chinuiau tot maimult.Venise primavara. Pe la оnceputul lui mai 1954, оntr -o buna zi, vine la mine doctorulCureleanu si ma scoate afara pe sala, unde erau mai multi detinuti оncolonati. Ma alatur lor siplecam. Ajunsi la spital, ma supune unui control radiologic. Оn urma acestui control sunt internatоn spital, unde aveam sa stau mai mult de doi ani оn acelasi pat de suferinta.

Page 88: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

SPITALUL (III). DOI ANI DE ZILE FIXAT LA PAT. SALONUL MORTIINR. 10Cum venise Coller, parca venise moartea оn Aiud. Zilnic morga era plina cu trupuri firave,os si piele numai. Stihiile mortii fвlfвiau deasupra Aiudului. Se declansase furtuna оn iad. Aiciera iadul pe pamвnt.Оn urma controlului radiologic, doctorul Costin ma interneaza оn spital, asa cum ammentionat mai оnainte. Cu bagajele оn mвna ma duce la salonul 10. Ma instalez оn patul aldoilea,situat pe peretele opus usii de la intrarea оn salon . Ca nou venit, bulversat parca, оmi aranjezpatul. Оn dreapta mea, pe perete, era patul unui bolnav de la Medias cu numele de Lungu, dupacвte-mi amintesc. Оntre noi era o noptiera. Оn stвnga mea, lipit de patul meu, era inginerulGheorghe Dragon din Ploiesti.Ce eram eu mic de statura si brunet, acum devenisem o mogвldeata de om, slab si prapaditde tot. Ramasesera numai ochii de mine, ca la broscoi. Tacut, оn pat cu patura trasa pвna subbarbie, ma uitam pe rвnd la fiecare bolnav. Оn fata mea erau alte p aturi, puse оntr-un rвnd peperetele usii de la intrare.Afara era atвta soare si cald. Pentru luna mai, parca era prea cald. Razele acelea deprimavara tвrzie, оncercau parca sa ne оncalzeasca bietele noastre trupuri galbejite de boala. Erautoti оn ghearele mortii. Pe undeva оn adвncul sufletului meu, credeam cu tarie ca vom ajunge samai fim liberi. Pe deasupra ne mai luptam si cu moartea.La un moment dat vine la mine doctorul Costin. Ma consulta cu multa atentie,оntrebвndu-ma cum a evoluat boala. Se purta frumos si cu multa caldura fata de mine. Amоnteles ca voia sa ma ajute. Stia el ce stia. Contribuise si el la agravarea bolii mele, оntr -o masuraoarecare. Aveam sa aflu mai tвrziu, din gura lui, adevarul. Ne оmprieten isem bine de tot. A facutpentru mine tot ce se putea face la vremea aceea de catre un medic detinut.Оmi face fisa medicala si -mi prescrie medicamentele necesare. Faceam febra mare, peste39 de grade. Pusese stapвnire pe mine o stare de somnolenta, de sfв rseala totala. Simteam cuminima оmi batea ca un ciocan, realizвnd o stare de sufocare, un nod оn gвt. Nu mai puteam samerg singur. Eram ametit. Doctorul Costin ma оncuraja ca va trece aceasta stare grea de boala.Cвnd venea masa, era un chin pe mine. Nu puteam mвnca nimic. Оmi aduceam aminte ce -mispusese doctorul Uta, la оnceputul bolii, оn 1953. Cu gвndul la cele spuse de el, am оnceput samanвnc cu noduri оn gвt. Dar... nu reuseam sa manвnc totul niciodata. Ma uitam cum altiireuseau s-o faca si se miscau destul de vioi prin camera. La fel ma uitam dupa ei, cu jind, cвndieseau la plimbare prin curtea spitalului. Eu eram tintuit la pat si pace. Se apropiase de minemult de tot Constantin Voichin, bolnav si el, dar nu asa de greu. Era оnalt, voinic si cu multadragoste de om. Cel care ma ajuta mai mult era inginerul Gheorghe Dragon, vecinul meu de pat.Zilele treceau si boala mea avansa. Ma simteam, pe zi ce trece, tot mai rau. A venit la mine siBogateanu, medicul oficial al Aiudului, cu grad de maior. S -a uitat atent la mine, fara sa maоntrebe un cuvвnt. S-a uitat pe fisa mea de la doctorul Costin, discutвnd ceva оn soapta, apoiоndepartвndu-se de patul meu. Ce-or fi discutat nu stiu. Intrasem оn luna iunie 1954. Era de -abinelea cald si mult soare. Bol navii care puteau merge ieseau la plimbare, оmbracati оn halate despital. Eu ramвneam pe loc, tintuit la pat.Оntr-unul din paturi, de pe rвndul opus mie, era doctorul Ion Zeana, bolnav si el de T.B.C.Afara fusese directorul sanatoriului de la Bisericani din Moldova. Era medic primar.Ori de cвte ori mergeam la control, la raze, el venea cu mine. Оmi cunostea bine plamвnii.Mie nu-mi spunea nimic. La vremea aceea eu nu stiam cвt eram de bolnav. Simteam ca am febra

Page 89: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

mare si-mi era rau de tot. Aveam sa aflu mai tвrziu tot adevarul despre mine, tot de la Zeana.Catre sfвrsitul lui iunie nu ma mai putui ridica din pat. La tineta ma ducea Voichin. Nuputeam sta mult оn picioare. Slabisem de tot. Febra mare ma chinuia. Seara faceam peste 40 degrade, iar dimineata оn jur de 39 de grade. Nimeni nu voia sa -mi spuna ce febra aveam. Cвndоmiluau temperatura, se adunau toti оn jurul meu. Uitвndu -se la termometru, plecau capul оn jos si seоndepartau de patul meu. Singur, Voichin, оmi spunea ca nu -i mare, оn jur de 38 numai. Оnrealitate, ea era trecuta de 40 de grade. Simteam ca ma sfвrsesc. De sub patura mea, parcadadeau vapai de foc, ma ardea. Sufletul parca mi -l frigea. Gвtul, permanent uscat, ma оntepa lafiecare оnghititura оn sec. Gustul apei nu-l mai simteam, era lesietic si salciu. Se scurgeau zilele,unele dupa altele, si eu eram tot mai sfвrsit si aproape fara glas. Simteam cum din corpul meu,prin mвini si picioare, se scurgea un foc mare. Parca totul ardea оn jurul meu. Оn clipele acelea,cвnd moartea tintea sa ma prinda, nesatula, оn ghearele ei, neputincios ma rugam Celui de Sus, sama ajute sa scap de suferinta. Sa -mi dea putere sa rezist, sa depasesc boala.Bietul Lungu, de lвnga mine, оn pesimismul lui, ma оntreba atunci daca mai ajun gem acasavreodata? Cu fata catre el, оi spuneam de -abia soptind:— “N-ai frica, noi nu murim aici, noi vom ajunge cu siguranta acasa.”Tot mai tвrziu aveam sa aflu ce zisesem de la el, cвnd оnvinsesem boala. Ramasesem si euuimit de optimismul meu de atun ci. Cum putusem sa cred si sa afirm cu atвta tarie si credinta canoi vom ajunge liberi acasa, cвnd eu eram mai mult mort decвt viu?Si-n clipele acestea cвnd scriu, va marturisesc cu toata curatenia sufleteasca, eu am crezutcu tarie, tot timpul si prin toate оnchisorile si lagarele pe unde am trecut, ca voi ajunge acasa sivoi fi liber. Si-am ajuns. Asta datorita numai si numai credintei оn Dumnezeu si -n neamul meuromвnesc.Pe lвnga Dragon si Voichin, mai eram ajutat si de Ion Cristea, din Dobrogea si de IonelZeana, medicul ftiziolog. De altfel, toti cei care erau оn camera si puteau, ma ajutau. Оn dogoareadin pat, ma gвndeam mereu cвnd voi ajunge sa ma mai fac si bine. Aveam certitudinea ca voisupravietui. Asteptam aceasta clipa fara sa ma gвndesc la moarte, desi eram de-a binelea оnghearele ei.Оntr-una din zile, pe la orele 10, suntem dusi la control, la raze. Acolo, dus mai mult pebrate, de-abia sunt asezat la aparat si tinut de Voichin. La raze erau doctorul Costin si IonelZeana. Dupa control sunt luat pe sus si dus la patul meu. Dupa mine vin si ceilalti colegi desalon.Dupa acest control s-a asternut o liniste de mormвnt оn salon. A doua zi vinmedicamentele pentru fiecare bolnav. La mine nu vine nimeni cu nici un medicament. Eu parcanu mai aveam nevoie de nici un tratament.Trec doar cвteva zile si din nou sunt dus la raze, singur cu Ionel Zeana si Voichin, care mapurtau mai mult pe sus. De la raze, tot asa pe tacute am fost dus la pat.Afara era cald. Era iulie, luna lui cuptor. Ce aveam eu febra mare, dar si iulie dogorea.Dupa acest control am cazut оntr -o amorteala totala. Eram pierdut de tot. Mi se parea caalunecam оntr-o alta lume, nu cea reala, ci una de vis, cu senzatia de plutire spre o alta existenta.Constient оnsa, nu ma desprindeam de existenta mea reala. Ma оncapatвnam sa traiesc. Si trebuiasa traiesc.Toata noaptea m-am zbatut оntre viata si moarte. Dimineata, cвnd s -a dat desteptarea,intrвnd gardianul оn salon, eu am ridicat capul putin de pe perina, aruncвndu -mi privirea asupracamerei. Parca la o comanda, toti bolnavii au ridicat capul sus si se uitau la mine ca la altaminune.

Page 90: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

Eu traiam.Оn ciuda mortii, ma miscam. Se petrecuse o minune. Fara medicamente, din aceadimineata de оnceput de iulie 1954, aveam impresia ca ma simt mai bine. O rumoare оn totsalonul. Susoteli si оntrebari tainuite оntre unii si altii. Toti stiau, numai eu nu stiam nimic.Despre acest lucru aveam sa aflu adevarul de la Ionel Zeana, ca medic ftiziolog.Dupa desteptare vine la mine doctorul C ostin. Cвnd ma vede ca ma misc si vorbesc,bucuros оmi zice:— “Ma Berzescule, tu mai traiesti? Te simti mai bine? Mai, mai, tu n -ai sa mai mori. Tuajungi acasa.”Bucuria lui m-a оntarit si pe mine. Inima оsi spunea cuvвntul. Batea, batea a viata. Biruise .Dumnezeu a оntarit-o cu puterea dragostei Lui si a neamului nostru romвnesc. Medicamentulcare m-a salvat de la moarte a fost CREDINTA оn DUMNEZEU.Se facuse o minune.Оnainte de prвnz vine la mine оn salon si Bogateanu, medicul oficial, о mpreuna cu Costin.Ajunsi la patul meu, Bogateanu ma оntreaba zвmbind:— “Ce, nu mai mori?” S-a uitat lung, lung la mine, contrariat cumva. A vorbit ceva оnsoapta cu Costin si a plecat. Asa cum am mai spus, se petrecuse o minune cu adevarat.Dupa ce a plecat Bogateanu din spital, vine repede la mine doctorul Costin si bucuros оmispune cum stau lucrurile:— “Mai Berzescule, acum оti spun totul cum a fost. Ieri cвnd te -am vazut la raze,оmpreuna cu Zeana si Bogateanu, tu aveai o diseminare totala. Nu mai av eai de trait decвt cвtevaore. Am facut raportul pentru administratie ca ai murit. Bogateanu l -a semnat si l-a predatadministratiei. Azi dimineata, cвnd trebuia sa fii dus la morga, tu, оn ciuda mortii, traiesti. Aiоnvins moartea. Eu ma bucur mult de ace st lucru. Оn fata lui Dumnezeu ma condamn pentru ca,оn martie 1954, eu te-am scos din infirmerie cu 38 de grade. Erai trecut pe lista politicului pentrua fi scos din infirmerie. Cвnd colo, tu nu mai mori. Pentru mine este o minune, mai ales ca dincauza mea tu ai facut o recidiva.”Din aceasta zi, a minunii petrecute cu mine, parca se schimbase totul оn salon. Speranteleоn mai bine оsi facusera loc оn sufletele noastre. Eu ramasesem de tot uluit de cele оntвmplate.Speram si credeam ca va fi bine. Оmpreu na cu Zeana, doctorul Costin m -a dus din nou la raze.Plamвnii mei se limpezisera, nu mai aratau ca оnainte cu o zi. Nu -si puteau explica cum de n-ammurit. A doua zi, vine Ionel Zeana la mine, la patul meu si -mi spune totul ce credea el:— “Mai Tase, eu sunt medic ftiziolog batrвn, medic primar. Am fost directorulSanatoriului de la Bisericani. Оn chirurgie pulmonara am fost ucenicul lui Carpinisanu, primulchirurg din tara оn bolile de plamвni. Eu cu doctorul Rosu am fost primii ucenici ai lui. Deci manumar printre primii medici specialisti оn chirurgie pulmonara. Dar... ceea ce am vazut la tine siun caz ca al tau nu am оntвlnit оn viata mea. Toti care faceau diseminari totale mureau a doua zifara nici o exceptie. Ori pe tine eu te -am vazut la raze, оmpreuna cu Costin si Bogateanu. Mi -amdat avizul ca tu vei muri pвna dimineata. De cвte ori ma trezeam, ridicam capul sa vad daca maitraiesti. Pentru mine, tu esti un miracol. Stiintific, nu -mi pot explica acest lucru, cu tine,categoric, s-a petrecut o minune.”Acum cвnd scriu aceste lucruri, doctorul Zeana mai traieste, trecut de 80 de ani. El poatesa confirme cele scrise de mine.— Doamne, din ghearele mortii m -ai scos si mi-ai lasat viata, prin marea Ta dragoste fatade om. Catre Tine, Doamne, оmi plec fruntea si Tie ma rog tot restul vietii, multumindu -ti —Amin.De-abia acum оmi explic, de ce pentru mine nu mai scoteau medicamente. Eram sortit

Page 91: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

mortii. Nu dupa mult timp ma prinsese si o tuse seaca. Nu puteam expectora. Tusea ma оneca.Оntr-o seara, dupa o criza puternica de tuse, am оnceput sa dau sвnge pe gura. Fulgerator,Voichinsare din patul lui, оmi ia gamela de la capatвi si mi -o pune la gura. Tвsnea sвnge proaspat dinplamвni, cu spuma. Facusem o hemoptizie.— Na, ca mai facui una cruda, mi-am zis оn gвndul meu. Asta оmi mai trebuia acum.Slabit eram. Febra mare оnca mai faceam. Cu asta, le aveam pe toate acum pe capul meu.Se facuse оnchiderea. Pвna sa vina medicul era tвrziu. Cei din salon, din jurul meu, оmidau o lingura de sare cu put ina apa. Tin-te acum la necaz. Sarea a оnceput sa ma arda pe esofag.Nu mai stiam ce sa fac. Zeana era lвnga mine. Alta solutie nu avea nici el. De la o vreme,sвngele s-a oprit. A doua zi, Costin, auzind cele оntвmplate, оmi face niste injectii de coagula reasвngelui. A durat acest proces al hemoptiziei multe zile la rвnd, dar din ce оn ce mai putin.De la o vreme s-a oprit. Eu aratam ca o stafie, slabit si pierit de tot. De -abia mai puteamvorbi. Nu mai оndrazneam sa ma ridic din pat, de frica hemoptiziei . Cвnd s-au linistit de totplamвnii mei, am fost dus la control din nou. Plamвnii se limpezisera, dar оn schimb a aparut lastвngul o caverna de toata groaza. Iata cauza hemoptiziei. Na, mi -am zis eu, acum sunt un omaranjat. Nu mult dupa aceea оncepe exp ectoratia. Febra a mai cedat un pic, dar se tinea tot оn jurde 39 de grade. Cu toate astea pe capul meu, intrasem bine оn luna august 1954.Se apropia toamna. Doctorul Costin avea o grija deosebita si se apropiase mult de tot demine. Cum eram eu mai mic de statura, destul de brunet, slab si pricajit, ramasesera numai ochiide mine, boldanosi. Stвnd turceste оn pat, aratam ca un broscoi cu ochii mari.— “Ma, tu arati acum ca un broscoi!”, оmi zice Costin оntr -o zi cвnd intra оn salon. Atвti-a trebuit vulgului, c-a si prins-o din zbor. De atunci, broscoi mi -a ramas numele cвt am stat оnspital, pвna оn toamna anului 1956, cвnd am fost dus la sectia a II -a T.B.C.Dar raul, asa cum este el, nu se lasa de om cu una, cu doua, ci se tine de capul lui pвna -ldarвma de tot daca-i posibil. Dupa un alt control la raze, оmi descopera o alta caverna, la dreptulde data asta, dar mai mica. Aveam deci doua caverne. Tot timpul eram оn pericol de moarte. Lamedicamente nu prea aveam acces. De la o vreme, оncepusem si eu sa mai prind putere. Cu chiu,cu vai, mвncam si eu ce primeam, gвndindu -ma mereu la doctorul Uta.Cu adevarat Dumnezeu facuse o minune cu mine. M -a scos din ghearele mortii. Se vedeca voia Lui a fost sa mai traiesc. Ma mai tine оn viata ca sa pot povesti si scrie ce s-a оntвmplatоnaceasta оmparatie a mortii, iadul comunist. Cвt pot, ma ostenesc. Va cer iertare daca nu reusescsa va redau tot ce s-a petrecut оn domnia lui Satan.Am ajuns sa merg singur prin camera, cum de altfel si la control, la raze, tot singurmergeam. Viata оncepuse tot mai mult sa -si spuna cuvвntul. Desi eram оn salonul mortii, eu maоncapatвnam sa traiesc. De aici, din acest salon erau dusi la morga o multime de oameni, pe careeu i-am vazut murind.Doamne, cвta durere era. Te uitai la cвte unul cum se stinge ca o lumвnare. Nu -l puteaiajuta cu nimic, decвt cu o rugaciune.Оn secolul XX, sa faci оnchisoare, sa mori aici, sa fii оnmormвntat fara haine, aruncat ca uncвine, pentru ca ti-ai iubit tara si neamul, crezвnd cu caldura оn Hrist os Iisus, trebuia sa-ti daiviata.Iata, deci, ca domnia lui Coller оncepe cu acest tribut de lacrimi si sвnge.Furtuna se dezlantuie tot mai tare.SPITALUL (IV). DIN GHEARELE MORTII

Page 92: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

LA VIATAUsor ca fulgul, numai ochii de mine, оn urma lor, ma plimbam si eu prin curtea spitalului,sorbind viata din soare. Eram ca o umbra miscatoare dupa ei, camarazii mei din salonul mortii.Era o vara tвrzie cu mult soare, оnfipta оn drepturile toamnei. Cald, cald de tot pentru lunaseptembrie a anului 1954. Ca o gвza trez ita la viata, ma faleam si eu оn rвndul lor, cu fataluminata. Era lumina vietii din mine pe care Dumnezeu mi -o daruise оn acea tainica noapte,sortita, pentru mine, mortii. Hotarвt, de acum, voi pleca cu pasi siguri spre viata.Eram convins ca Dumnezeu m -a оnvrednicit cu darul vietii si ca eu traiesc numai dinsupliment pвna la capatul vietii mele.Plamвnii mei gauriti, оmi dadeau de lucru. Medicamente nu primeam, decвt aspirine.Оntr-un tвrziu, оncep sa ne aduca si noua Hidrazid a si Pass, care la vremea aceea faceau marevвlva оn lumea T.B.C.-ului. Nu prea stiau nici medicii sa le dozeze. Luam pe zi cвte 7 buc.Hidrazida si 14 buc. de Pass, dupa fiecare masa.Оntr-o zi vine la mine doctorul Costin cu un gram de Streptomicina din Anglia,spunвndu-mi:— “L-am luat de la dreptul comun, pe ascuns. Hai sa -ti fac acum o jumatate de gram simвine cealalta jumatate. Poate -ti ajuta.”La vremea aceea, streptomicina, ca si penicilina, la noi оn tara, era o raritate. Bucuros,primesc oferta si-mi face injectia. Era prima streptomicina din viata mea. Nadajduiam sa fiebine. Doctorul Costin se apropiase mult de mine sufleteste. Оmi spunea multe lucruri si bune.Mi-a atras atentia sa ma feresc de doctorul Cureleanu de pe sectia a II -a. Era omul politicului.Saptamвnal ne ducea la raze. Acolo ma vedea pe mine primul si dupa aceea ma chema la el laaparat. Оmi arata imaginea plamвnilor la fiecare bolnav din salonul meu. Оmi explica amanuntittot ce se vedea. Dupa cвteva sedinte, ma invita sa citesc eu ce vad. Timid, am оnceput sa citescasa cum facea el. Bucuros, оmi spune:— “Vezi ca ai оnteles si ai оnceput sa vezi la raze. Ma bucur ca ai progresat. DoctorulCureleanu nu stie sa citeasca asa cum citesti tu.”Na, mi-am zis, sa vezi acum pe capul meu alta dandanaie. Si asa a si fost. Dupa fiecarecontrol radiologic, cвnd ajungeam оn camera, toti erau gramada pe mine, sa le spun la fiecare ceam vazut la el. Оn timpul acesta, Zeana nu mai era cu noi. L -au scos din spital. Cвt a fost el cunoi, ca specialist, ne spunea la fiecare ce a vazut. Numai оn cazurile grave nu spunea nimic, asacum a fost cazul meu, cвnd am fost pe moarte. Acum eu eram doctorul lor. Venea Costin cufisele la patul meu si-mi spunea sa le trec ce medicamente le trebuie. Оl оntrebam pe fiecare ce-itrebuie si-i treceam pe fisa. De cele mai multe ori se aprobau cele trecute de mine.Mai tвrziu, cвnd Costin avea sa plece acasa, оn anul 1955, eu aveam sa platesc, cu vвrf siоndesat, apropierea si intimitatea la care ajunsesem cu Costin. Cineva din salon informasepoliticul ca eu fac fisele, citesc la raze pentru fiecare bolnav оn parte si prescriu medicamente. Dela o vreme, ma duceam singur la raze si numai dupa aceea veneau colegii de camera. Nu maiputeam face nimic. Doctorul Marcoci, care venise оn locul lui Costin, s -a purtat bine, dar nu eraasa de apropiat fata de mine.Am uitat sa va spun ca оn acest timp au murit multi din salon. Nu -i mai retin pe toti cumse numeau. Altii au fost scosi din spital, desi erau grav bolnavi. Au fost dusi la Zarca. Оmi aducaminte de Sebastian Danila, un elev din Moldova, aproape de Iasi. A murit de tuberculozaesofagiana si intestinala. Un muncitor de la Resita, pe numele de Lungu, a murit de ascita T.B.C.Si multi altii pe care eu nu-i mai stiu.Prin noiembrie 1954, se elibereaza din salonul nostru subinginerul Ioan Cristea, din

Page 93: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

Dobrogea. Din timp a venit la mine si mi -a luat toate datele si adresa sotiei mele. El fusese unuldintre martorii care au vazut prin ce am trecut eu. Cвnd am ajuns acasa, оn 1964, am auzit caNelu Cristea s-a tinut de cuvвnt si a scris acasa.Tot acum, оn noiembrie 1954, doctorul Costin, cu aprobarea lui Bogateanu, оmi instituiepneumotorax la plamвnul stвng. Eu st iam acum din fise ca aveam caverne la ambii plamвni.Deci eram cavitar bilateral. Оmi baga cвte 500 cm. cubi de aer. Prima senzatie pe care am avut -o,atunci la instalare, a fost cea de sufocare. Tare greu mi -a fost pвna la acomodare. La o luna dupaplamвnul stвng, оmi baga si la dreptul aer. Eram acum umflat ca un butoi, la ambii plamвni.Respiram tare greu. A trecut mult timp pвna m -am obisnuit cu noua mea stare de lucruri,pneumotorax bilateral. Mergeam la control destul de des, pentru a vedea cum evolue aza boala.La plimbare ma tineam si eu dupa ceilalti, cu chiu, cu vai, dar ma tineam si nu ma lasam. Lainstituirea pneumotoraxului a fost si doctorul Octavian Nitu, dentist. Un om exceptional. El i -acomunicat unchiului meu, Ion Berzescu, pe Celular, ca s unt la spital si ma simt mai bine. De cвteori ieseam la plimbare, ma urmarea cu atentie si ma sfatuia sa nu ma las, sa lupt mai departe. Masupraveghea tot timpul. Locuia cu doctorul Costin оn camera, punвndu -l la curent cu toataodiseea mea. Mi-a tratat toata dantura, care mai ramasese оntreaga din bataile lui Mois laCaransebes. Оn timpul acesta, Coller se facea simtit оn tot Aiudul. Din salonul 10 au fost scosibolnavi nevindecati si dusi pe Celular sau la Zarca, ca apoi la o noua reactivare a procesuluipulmonar sa-i aduca оnapoi, de data asta pentru a muri. Dar... poporul romвn are o vorba dinbatrвni:— “Nu mor caii cвnd mor cвinii!”Asa a fost cu Zeana, Cepi, Dragon, Voichin si altii. N-au murit, desi fusesera programatipentru asta.Ofiterul politic, destul de des, se arata prin salonul mortii. Insistent, la fiecare pat, masurasi cвntarea cu privirea. Parca -si fotografia clientii. Nu-i venea sa creada ca n-am murit. Collern-a venit niciodata pe la noi. Fugea ca de moarte de T.B.C. Nici nu voia sa auda.Craciunul se apropia de noi. Оn sinele nostru, traiam colindele, cвntвndu -le оn gвnd fiecaredupa datina coltului de tara de unde veneam. Am uitat sa va spun ca, prin octombrie, pe Lungu,vecinul meu de pat din dreapta, l -au scos din spital. Оn locul lui m -am mutat eu, unde am ramaspвna оn toamna anului 1956, cвnd am fost aruncat la sectia a II -a, T.B.C. Deci am stat оn acelasipat, оn acelasi loc, doi ani. De atunci, de cвnd m-am mutat оn patul respectiv, dupa cum vom maivedea, au trecut multe, si bune, si rele, peste capul nostru. Оn locul meu s -a mutat ing. Dragon.Daca am ajuns la capitolul aducerii aminte de cele scapate, sa vi le povestesc acum,spunвndu-va una buna, tot din timpul lunii mai 1954.Eu, fiind aici venit din fabrica, din cвmpul muncii, veneau la mine camarazii mei demunca sa ma vada. Primeam de la ei ratia mea de tigari pe o luna de zile. Cвnd si cвnd, atuncicвnd ieseam la plimbare, mai ap rindeam cвte o tigara. N-o puteam fuma. Оmi facea rau. Dar,obisnuit sa pufai, оi dam оnainte cu tigara. Оn vremea asta, оn salonul 9, era internat si un bunprieten al meu de la Arad, Petrica Ardeleanu, frizer de meserie. Conducerea spitalului оl pusesepe el sa ne barbiereasca оn fiecare duminica, numai pe noi, cei din saloanele 9 si 10. El ma stiadin fabrica pe mine ca fumam mult de tot si cu patima, cum spunea el. Оn dimineata de 9 mai1954, оn jurul orei 10, vine cu sculele de barbierit la noi оn salo n. Era la curent cu necazulfiecarui bolnav. Fuma si el destul de mult. Cвnd ajunge la mine, оi spun:— “Mai Petrica, sa stii ca m-am hotarвt sa nu mai fumez toata viata mea. Daca mi -ajutaDumnezeu, asta vreau sa fac. Nadajduiesc sa pot realiza acest lucru.”— “Tu vorbesti, ma, lucrul asta? Tu, care manвnci tigara? Tu n -ai sa poti lasa tigara,numai daca te lasa ea pe tine. Vezi -ti de treaba, ca lucrul asta nu -l poti face!”

Page 94: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

— “Vom vedea, Petrica, daca vom trai. Dar eu asta o voi face si pace.”Acum cвnd scriu suntem оn anul 1994. Din acea data de 9 mai 1954, eu n -am mai pustigara оn gura. M-a ajutat Dumnezeu sa-mi tin cuvвntul. La ora asta, Petrica Ardeleanu, am auzitca nu mai traieste. Dumnezeu sa-l odihneasca оn pace! Nu mai poate auzi ca eu m -am tinut decuvвnt. Cine vrea sa se lase de fumat se poate lasa, numai sa vrea.Sa ne оntoarcem acum la firul povestirii noastre. Оn dimineata de Craciun, vine la noi оnvizita doctorul Nitu. Trece pe la fiecare, urвndu-ne din tot sufletul “Sarbatori fericite”, dupadatina strabuna. Simteam cum venea din partea lui suflul dragostei оntru Hristos. Ne оncuraja, neоmbarbata, оndemnвndu-ne la rezistenta. A fost un Sfвnt Craciun sarac, suferind si nostalg ic.Coller a avut grija sa ni-l faca mai sarac decвt oricare alta zi. Оn inimile noastre inundaucolindele. Colindam оn noi colindul libertatii.De la Nasterea Domnului, un pas si ne trezim cu Noul An 1955, оmbiindu -ne la nadejdeaоn mai bine. Ca si la Craciun, doctorul Nitu vine la noi оn salon cu sorcova, dorindu -ne din totsufletul un an mai bun.Pentru doctorul Costin era anul eliberarii. Va merge оn pace acasa. Pentru unii, putini lanumar, noul an a adus si bucuria eliberarii din iad. Pentru cei multi оnsa, se realizeaza o strategiea terorii.Din toata tara, pe nesimtite parca, erau adusi legionarii. Se hotaraste de sus ca Aiudul safie numai pentru legionari. Оn decursul anului, mereu soseau loturi, loturi de legionari оn Aiud.Cвte unul din ei mai venea si la spital. Asa a venit inginerul Viorel Demian, prof. Aurel Visovansi ing. Leonida Lupascu, оn salonul mortii. De la ei am aflat si noi multe lucruri. Оn vremea astaeu ma obisnuisem cu plamвnii umflati de aer. Speram si eu оn mai bine. Credeam оn steaua mea.Nutream aceasta nadejde ca voi ajunge la ai mei.Оn legatura cu Leonida Lupascu sunt de spus mai multe lucruri. Se internase destul debolnav оn spital. Era pe rвndul meu de paturi, cam оn al treilea pat de la mine. Era un om destulde оnalt de statura si brunet. Cu o voce de tenor, avea multa caldura si duiosie оn exprimare. Sevedea si se simtea, mai ales, omul cu multa dragoste pentru semenul sau. De altfel, a si doveditacest lucru. El stia sigur ca nu -i nici o scapare. Ca inginer chi mist, оsi dadea seama ca stadiulbolii оn care ajunsese pleda pentru moarte. Statea de multe ori оn sezut pe pat, cu spatele proptitde speteaza patului si glumea cu noi. De multe ori era si taios la vorba. Era stapвnit de unscepticism exagerat. Dupa cum am mai spus, tratamentul nostru era Hidrazida si Passul.Оnghiteam fiecare din noi ca gaina boabele, aceste pastile binevenite, poate, pentru unii, darpentru altii nicidecum. Eu оnghiteam si speram. Nu -mi puneam problema inutilitatiitratamentului. Leonida al meu оnsa, dupa o vreme nu mai vrea sa ia medicamentele. Spunea canu mai are nici un rost. De acum este tвrziu. Le aduna si le punea bine cu multa grija. Оn timpulacesta, la sectia a II-a T.B.C. era internat un tвnar fecior, ca un Fat -Frumos la оnfatisare, bolnavdestul de greu la plamвni, Dumitru Oniga. Aveam sa ma оmprietenesc cu el si sa stam оmpreunamulti ani de оnchisoare. Acum si el, ca si mine, оn ciuda oamenilor rai, traieste, ducвndu -sibatrвnetile la Suceava, bucurвndu -ne cu versurile lui pline de duh si dragoste de tara.Leonida Lupascu stia ca, la sectie, Mitica Oniga este grav bolnav. Avea grija de el ca decopilul lui. El nu mai avea speranta de scapare de la moarte. S -a hotarвt sa nu mai ia pastile si sai le trimita lui Oniga la sectie . La noi оn salon venea pentru tratament un sanitar detinut, IonCarabulea. Un om tare bun la suflet si cu multa daruire. Leonida оi da Hidrazida si Passul,adunate mai multe la un loc, lui Carabulea ca sa le duca lui Oniga la sectie. Zis si facut. Asa aajuns Mitica Oniga sa se faca bine si sa se salveze de la moarte. Cei de la sectie nu primeautratament ca noi, cei de la spital.Nu dupa mult timp, Leonida Lupascu se stinge din viata sub privirile noastre оndurerate.

Page 95: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

S-a mai dus un frate de al nostru оn v esnicia vietii de dincolo.De Aurica Visovan m-am apropiat tare repede, legвndu -ne printr-o prietenie calda. Si azi,la batrвnetile noastre, arde оn noi aceasta prietenie. Tare m -am bucurat cвnd la sfвrsitul lui 1993am dat de Aurica Visovan. Bucuria a fos t mare, mare de tot. El este unul dintre titanii de laPitesti.Pot spune ca de ing. Viorel Demian m -am apropiat tot asa de mult ca si de AuricaVisovan, care era destul de speriat de boala lui, pe cвnd venise оn salon. Оncercam sa -lоncurajez.Eram cel mai vechi оn salon. Mergeam de la pat la pat si -i оncurajam. Оn vremea aceastacontinuam tratamentul cu Hidrazida si Pass. Cвnd оmi venea rвndul sa -mi bage aer, ma prindea oneliniste. Doctorul Costin avea un fel de -al lui de a baga aer. Degetele lui erau destul debutucanoase. Acul era si el lung si gros. Ca sa nimereasca оn mod sigur оntre coaste cu acul,apasa cu aratatorul de la mвna stвnga оntre coaste, оndepartвndu -le putin, apoi, cu stвngacie,bagaacul оn cavitatea dintre pleure. Pвrвia acu l pвna ajungea unde trebuie. Cвnd intra aerul, simteamcum se umfla cavitatea toracica. Avea un aparat unguresc cu care masura aerul introdus. A douasaptamвna оmi baga si la celalalt plamвn. Оmi era tare greu cвteva zile cu respiratul.Cвnd era vorba de perchezitie, nu prea veneau pe la noi. Erau speriati de mortii careieseau din salonul acesta si de boala care ne macina plamвnii. Si cвnd veneau, se uitau din usanumai si plecau оnchizвnd usa. Asa se facea ca aveam la noi fascicole din Noul Testament, pecare le puteam ascunde оn saltea mai repede. Оnvatam pe de rost versete si capitole оntregi pedinafara. Stiam toata Predica de pe Munte. Mai aveam si cвte un capat de creion si hвrtie, decare faceam rost de la doctorul Costin. Era bun cu noi si ne apara. Tot ce aparea de pe sectie,Radu Gyr si Nichifor Crainic, noi оnvatam. Оn felul acesta uitam ca suntem bolnavi si -n temnita.ОNCHISORILE – UNIVERSITATILE NOASTREFac o paranteza si va prezint, оn mare, ce au fost pentru noi оnchisorile din timpulcomunismului, pe lвnga satanismul din ele.Noi, cei care am trecut prin universul concentrationar, putem spune, pe buna dreptate, caam absolvit si aceste mari universitati din scoala vietii. Оnchisoarea poate fi considerata o оnaltascoala atвt pentru instruire, cвt si pentru realizarea unei оnalte spiritualitati crestine. Pentru noitoti a fost o universitate. Aici s -au format caractere, avвnd ca dascali elita intelectualitatiiinterbelice. Aici, оn acest univers concentrationar, toti la un loc, maestrul si uceni cul, оn aceleasiconditii de viata, оn iadul comunist, au realizat si conditii de scoala оnalta. Cei setosi s -au adapatde la cei оnzestrati cu izvor nesecat de cultura.Оn conditii inumane, am gasit calea de a ne instrui si forma lвnga mari dascali ai nea muluiromвnesc, asa cum au fost: Radu Gyr, Nichifor Crainic, George Manu, Ioan V. Georgescu,Gheorghe Bratianu, Nicolae Steinhardt, Dumitru Staniloae, Constantin Noica, MirceaVulcanescu, Nicolae Mares, Traian Trifan, generalii Ioan Arbore, Iosif Iacobici, Pantazi,amiralul Horia Macelaru si multi altii, pe care nu -i mai stiu.Pentru a ne оmpartasi din marea cultura am recurs la toate mijloacele necesare, pe care, оnmod normal, mintea omeneasca nu le cuprinde.1. Оn fabrica si spital am reusit sa avem hвrtie si creion.2. Оn Celular si Zarca, ne-am оnsusit alfabetul Morse, prin tevile de la calorifer sau prinbatai оn perete, de la camera la camera. Cвnd vorbeam la perete, noi m ai foloseam si gamela, pecare o puneam pe perete, tinвnd loc de microfon. Puneam urechea pe gamela si ascultam. Seauzea destul de bine. Cel care vorbea apropia buzele de fundul gamelei si transmitea ce dorea el.

Page 96: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

Marea noastra biblioteca o constituiau per etii celulelor. Cu un ac sau cu un cui bine ascutitscriam pe peretele alb tot ce ne оnsuseam de la dascalii nostri sau ce primeam de la unul la altulprin viu grai. Poezii оntregi scriam cu vвrful de ac sau de cui, оn ordine si cu migala, pe peretelealb ca hвrtia. Acolo treceam tot ce auzeam, din toate disciplinele. Scrijeleam peretii cucunostintele noastre pentru a lasa si la altii care veneau dupa noi. Dupa cum pritocirea oamenilorprin camere se facea destul de des, noi ajungeam sa citim pe pereti atв tea lucruri bune, poezii saualte cunostinte. N-a fost perete din camere sau celule оn Aiud sa nu aiba scrise coloane оntregi decunostinte.De la o vreme, conducerea оnchisorii se luase de grija. Nu mai stiau ce sa faca. Oricemasura luata de ei, avea o contramasura a noastra. Pвna la gasirea solutiei, noi ne continuammunca оn scoala noastra.Asa s-a ajuns ca oameni simpli, tarani, muncitori, elevi si chiar studenti sa оnvete limbistraine, matematica, fizica, chimie, istorie, geografie si literatura. Ba de cele mai multe ori оsipuneau la punct gramatica limbii romвne. Asa au fost unii din teregovenii mei, ca RomulusAnculia-Miloi, care dupa ce a iesit din оnchisoare si -a scris memoriile оn opt caiete. Avea darulpovestirii. De asemenea, unchii mei Petru si Ion Berzescu, iesind afara, au continuat studiul,realizвndu-si fiecare o frumoasa biblioteca si sporind -si darul de a vorbi. Ion Coltan, un altteregovan, a devenit un foarte bun cioplitor оn piatra si zidar. Moise Anculia -Pasule se pregatiseоn domeniul agriculturii. Afara si -a cultivat pamвntul ca un agronom. La fel, PetruGrozavescu-Maranu, Gheorghe Ivanici -Casapu, Petru Maranu-Cornerevintu, GheorgheGrozavescu-Mutu, Ion Lazarescu, tatal si fiul, zisi But, au dovedit ca, pe buna dreptate, auabsolvit o universitate, tot teregoveni si ei.Asa cum spune N. Steinhardt, fiecare din noi am realizat si clipe de fericire оn nefericireadin iadul comunist.Vazвnd Coller ca nu mai are ce face cu noi, a recurs la o alta masura, mai diabolica. Оntoate camerele si celulele din Aiud au stropit peretii cu ciment si var. Оn felul acesta, peretele numai era curat ca hвrtia, ci era denivelat prin stropitura. Asa au reusit ca pe peretii camerelor sa numai apara scrisul.Despre aceasta mare scoala se pot spune multe lucruri.Tocmai acest gulag cu scoala lui, pe buna dreptate, defineste si chiar distinge Rasaritul deApus оn Europa. Estul Europei, cel de dupa cortina de fier, a facut ca omul sa se dezmeticeascasi sa tвsneasca spre o оnalta spiritualitate cresti na, asa cum bine schiteaza, undeva, Soljenitоn.Pe masura ce Rasaritul se оnalta, Apusul aluneca оn haurile ateismului. O criza pe planspiritual se va asterne asupra lui. Atunci... ei vor ajunge sa bata la portile Rasaritului, cum azi eine obliga pe noi sa batem la portile lor, pentru un trai mai bun, nu pentru un suflet mai curat simai nobil.I. Caracteristica lor, a Vestului, este o burta plina - materia.II. Caracteristica noastra, a Estului, este un suflet curat, dragostea оntru HRISTOS.Оn timp ce noi scrijeleam pe pereti cu acul, prin lacrimi si sвnge, pentru a ne pastraidentitatea de om si pentru a ne оnalta spre cer, crezвnd оn Hristos, iubindu -ne unii pe altii, ei,Apusul, luptau pentru om ca individ, pentru drepturile lui, ridicвndu -i statuie, decretвndu-l dreptsuprem ideal. Оn jurul omului s -au schimbat constitutii si au fost оngenuncheate popoare.Telul lor final este omul, pe cвnd al nostru este оnvierea, оndumnezeirea omului,Dumnezeu. Iata, deci, cele doua profiluri ale Europei, Vestul si Estul. Spre final, cred оntr -oarmonizare si un echilibru оntre cei doi frati, Vestul si Estul.Sa оnchidem paranteza si sa ne оntoarcem la episodul nostru.*

Page 97: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

Tot pe acum apare оn salonul nostru Octavian Radulescu. Оi spuneam Tavi. Maоmprietenisem bine cu el. Era mai tвnar si plin de viata. Vorbea cu toata lumea fiind destul decomunicativ si binevoitor. Se leaga de o оntвmplare destul de hazlie. Pe vremea aceea gardianera un ungur, Barabas. Tare rau la suflet era si fricos de mama foc ului. Оntr-o zi deschide usa peneasteptate si-l surprinde pe Tavi Radulescu cu un capat de creion оn mвna. Nu l -a mai pututascunde. Barabas pune mвna pe creion, оl baga оn buzunar si pleaca. Nu dupa mult timp vineiarasi оn salon. Se apropie de Tavi si -i cere datele. Era cu carnetul оn mвna, gata sa -i notezenumele. Nici una, nici doua, Tavi оi spune:— “Domnule gardian, daca оmi faceti raport eu am sa declar ca D -voastra mi-ati datcreionul. Sa stiti ca asa am sa declar.”— “Ce, esti nebun? Cвnd ti -am dat eu creionul?”S-a uitat lung Barabas la el si a plecat fara sa -i mai noteze numele. Gardianul s -a speriat,iar Tavi al meu a scapat cu fata curata. Aveam sa -l оntвlnesc pe Tavi la Aiud оn 1994 — 14 sept.,cвnd s-a facut sfintirea monumentului. Ne -am adus aminte de sotia asta, bucurвndu -ne mult detot.Iarna lui 1955 n-a mai fost precum cea din 1954, grea si cu multa zapada. A fost mult maiblвnda. Se оncalzise destul de bine оn luna martie, cвnd da peste mine si o hepatita. La ochi aparegalbenul. Оnsotit si de greturile respective. Nu mai puteam mвnca. Vomitam destul de des, maiales dimineata pe nemвncate. Din stomac iesea o secretie verzuie si amara. Era de la fiere. Cвndma vede si ma consulta doctorul Costin, оmi spune ca am hepatita. Оmi suspenda tra tamentul cuHidrazida si Pass. Trece la tratarea hepatitei. Spitalul nu avea altceva decвt urotropina si sareamara pentru drenarea bilei. Iata ca nu mi -a fost dat sa am liniste, ci trebuia sa mai am si asta pecapul meu. Gura оmi era amara, amara ca fiere a. Dadeam numai verde afara. Se оmbolnavisebila. Passul si Hidrazida ma dadusera peste cap. Cu mine оn salon mai era si Adrian Carausu,bolnav si el de tuberculoza. Vomita si el, dar mult mai putin. Dupa consultul medical, ma punela regim alimentar, fara sare si cu ulei crud. Vine si Bogateanu la mine si ma vede. Aprobaregimul alimentar, cu pвine prajita si cвte un gratar, cвnd se poate. Оl cheama la el pe bucatarulspitalului, care era un criminal de razboi, basarabean de origine, cu numele de Pierdevara.— “Mai bucatar, uite aici, sa pregatesti si sa aduci la bolnavul acesta regimul pe care ti -lprescriu eu, ai оnteles?”— “Da, domnule doctor, am оnteles. Dar va rog un lucru, sa mi-l dati mie оn primire, sa fiebolnavul meu si sa am eu grija de el. Sa pot veni la el cu mвncare de regim cвnd pot eu.”— “Bine, Pierdevara, din momentul acesta este bolnavul tau.”Din acel moment, parca mi -a pus Dumnezeu mвna оn cap. Vene a Pierdevara la mine decвte ori avea ceva sa-mi aduca. Cвnd venea, avea grija sa -mi spuna:— “Mai omule, tu sa asculti de mine, sa manвnci, ca eu оti aduc de toate. Eu am sa te punpe picioare, dar sa ma asculti.”Ajunsesem slab de tot, numai umbra de min e. Ce mвncam dadeam afara. Оn timpul acestadoctorului Costin i s-a adus un ajutor. Era doctorul Marcoci, medic militar. Оl introduce оntainelespitalului. Vine cu el pe la toti bolnavii, expunвndu -i cazul fiecaruia оn parte. Se pregatea saplece acasa. Оi expira pedeapsa. Eu la raze nu mai puteam merge pe picioare. Ma ducea Marcociоn brate la control si apoi iarasi оn pat. Оmi balanganea si capul de slab ce eram. De la o vreme,varsaturile se rarisera. Adrian Carausu n -a mai facut hepatita. Оncepusem sa mai manвnc cвteceva. Оmi aducea Pierdevara de toate. Pe la orele zece venea cu pвine prajita si cвte un gratar,darnumai cвnd putea. Zaharul оl aducea оntr -o punga de hвrtie. Pe lвnga mine, mai aveam si o oala

Page 98: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

cu ceai. De cвte ori venea, tinea sa -mi spuna, bucatarul meu:— “Asculta, tu sa faci asa cum оti spun eu, ca va fi bine. Ai auzit ce a spus Bogateanu?Esti bolnavul meu. Eu am grija de tine. Ai auzit?”Cu acestea zise, pleca de la mine. Оntotdeauna venea cu gamela plina. Nu puteam samanвnc tot, era prea mult. Pвinea prajita mi -a prins bine. A tinut-o asa cu regimul acesta pвna оntoamna anului 1956. Ma оmprietenisem cu el. Tinea sa -mi spuna multe lucruri de-ale lui. Fuseseomul politicului, dar pe mine m -a ajutat. Eu stiam de acest lucru si nu -i destainuiam nimic. Silui оi datorez mult de tot. Poate chiar viata, ca si lui Marcoci, de altfel, si mai tвrziu si doctoruluiCornel Petrasievici.Iata ca vine si ziua cвnd doctorul Costin trebuie sa plece acasa. Cu o zi оnainte esteanuntat sa se pregateasca. Vine la mine cu o cutie de lemn plina cu fiole pentru injectii si -mispune:— “Mai Berzescule, eu plec acasa. Оsi aduc tie aceste economii ale mele. Le dai tu cuivrei. Sunt pentru voi. Ma bucur ca te las mai bine si sper sa scap i si tu cu bine. Merg acasa cusufletul оmpacat ca ai scapat de moarte. Tu stii acum ca eu te -am оmbolnavit a doua oara. Sa aigrija de tine si sa fii cuminte. Sa fugi de turnatori si de gardieni. Dumnezeu sa fie cu tine.” M -aоmbratisat cu multa duiosie s i cu lacrimi оn ochi ne-am despartit.Luase оn primire doctorul Marcoci. Era bun si el. Cвt a ramas la spital, ne -a ajutat foartemult. A stat cutia cu injectii mult timp la mine sub pat. Am dat la toti care au avut nevoie. Dupao vreme, a venit Marcoci si a luat-o. Din cauza acestei cutii aveam sa -l supar pe Dragon, carem-a оngrijit mult de tot. Zi si noapte era la mine, ma ajuta. Atunci cвnd nu puteam nici samanвnc, оmi ridica, cu mвna stвnga, capul si cu dreapta оmi dadea sa manвnc cu lingura. Lui оidatorez extraordinar de mult.Vine оntr-o zi la mine si-mi spune sa-i dau niste fiole unui bolnav. Ce mi -o fi venit mieatunci sa-l refuz nu stiu, ca n-am facut-o niciodata. S-a suparat. Nu mi-a zis nimic si a plecat prinsalon. Vine la pat, ca era tot veci n cu mine si se aseaza pe el. Eu оi spun sa ia injectiile care i letrebuie. Refuza si nu mai vrea sa vorbeasca cu mine. Оmi parea rau. Gresisem. El nu ma ierta,desi era un suflet mare si bun, cu multa dragoste fata de om, cinstit si corect, dar neiertato r cu ceislabi. Tot timpul mi-a parut rau de felul cum m-am purtat cu el. Cвnd a fost luat din camera, avenit la mine si si-a luat ramas bun. M-am bucurat de gestul asta. Cred ca ma iertase. Оmi cer siacum iertare de la el. Aveam sa ma оntвlnesc cu el оn 14 sept. 1994, la Aiud. A venit la mine cumulta bucurie. Nu l-am mai recunoscut. Era batrвn. Cвnd mi -a spus ca-i Dragon, am sarit la el debucurie, intrвnd оmpreuna оn оnchisoare, vizitвnd tot ce era de vizitat. Cu el am stat cel mai multde vorba.Doctorul Marcoci оmi continua tratamentul cu pneumotorax bilateral. Оmi spusese Costinca am niste gauri de necrezut. El spera sa ma vindec. Am uitat sa va spun ca оn timpul lui Costinam facut lichid la stвngul. Deci, aveam hidrotorax si la dreptul, pneumotora x. Asa m-a luatMarcoci оn primire. Оntre timp apare din nou Zeana la spital, оn salonul nostru. Cвnd ma vederamвne mirat de ce am putut sa dau eu.Doctorul Costin plecвnd mi -a spus:— “Sa stii ca plamвnul tau stвng a ajuns la ramolitie, nu mai lucrea za decвt pentru el. Tunumai cu dreptul mai traiesti. Sa ai grija. Din cauza lichidului ai o pahipleurita la stвngul.Acum Marcoci trebuia sa aiba grija de mine sa -mi scoata lichid din cвnd оn cвnd. Оmi bagavitamina C fiole оn lichid. Asa l -am tinut doi ani, lichidul acesta. Odata era sa dau ortul popii,daca nu era Zeana cu mine оn salon.Ma duce Marcoci jos la raze ca sa -mi scoata lichid. Operatia de pneumotorax o faceaacum doctorul Bogateanu. Pвna cвnd a оnvatat treaba asta l -a luat pe doctorul Zeana pe lвnga el.

Page 99: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

Acum, cвnd m-a luat pe mine la raze, Zeana оi spune lui Marcoci sa fie atent Bogateanu sa nu -miscoata prea mult lichid, caci оmi poate provoca un soc. Ajung jos, pe masa de la raze, undeBogateanu оmi vede lichidul. Ma asez culcat pe masa ca s a mi-l scoata. Termina operatia si maduce Marcoci sus оn salon. La un moment dat, dupa scurt timp, eu nu mai pot sa respir. Zeanama vede, se ridica din pat si bate la usa. Vine Marcoci si Zeana оi spune:— “Du-l repede jos pe Berzescu si spune -i lui Bogateanu sa-i bage 300 cm. cubi de aerpeste lichid. A scos prea mult lichid si a facut un soc.”Ma duce repede jos pe masa. Bogateanu, speriat, оncearca sa bage acul, dar nu nimeresteimediat. A treia oara, оn sfвrsit, reuseste si оncepe sa bage aer, asa cum i-a spus Zeana. Оmirevinsi оncep sa respir mai bine. Ma оnvinetisem la fata. La plecarea de la raze, Bogateanu оmi spuneca trei ore sa stau оn sezut cu perina la spate si sa nu ma misc. Daca mi -e sete, altcineva sa-midea apa. Si de data asta am sarit peste moarte. Cu noi оn salon mai fusese internat si Ghiata Ioan,un sofer din Bucuresti. Plecвnd Dragon, Ghiata a avut grija de mine. Avea un suflet mare. Sedaruia оngrijirii bolnavilor. De altfel, toti legionarii au facut asa, prin toate оnchisorile pe unde autrecut. Fara exceptie, toti s -au daruit omului, оn lumina lui Hristos. Ma vedea slab si prapadit.S-a purtat cu mine ca si cu fratele lui bun. Оi datorez multa recunostinta domnului Ion Ghiata,multumindu-i din tot sufletul pentru tot ce a facut pe ntru mine.Se apropia vara lui 1955. Era cald, cald de tot. Eu cu ambii plamвni tot оn pioneze, lastвngul lichid, la dreptul pneumotorax, iar cu ficatul fixat la regim. Asa -mi petreceam amarul.Pierdevara se tinea dupa mine. Adesea оmi spunea:— “Eu te-am facut bine si te-am salvat!”Ma bucuram sincer. M-a ajutat foarte mult. Doamne, ajuta -l pe unde-o fi, ca, poate, chiarm-a salvat de la moarte si el. Dac -o fi murit, Dumnezeu sa-l ierte, c-a mai fost si om adevarat.Tot оn acest an se elibereaza s i el, Pierdevara al meu. Оi venise rвndul sa plece acasa. A venit lamine si si-a luat ramas bun. Ne-am оmbratisat si i-am multumit de toata dragostea si grija ce mi -apurtat-o.O data cu plecarea lui Pierdevara, regimul meu de masa s -a schimbat. Noul bucatar nu semai ocupa оndeaproape de regimul hepatic. Primeam si pe mai departe fara sare la masa.Hepatita mea nu cedase mult. Cu acelasi regim aveam sa plec оn 1956 la sectia a II -a.Spre toamna, tot оn 1955, nu -l mai vedem pe doctorul Marcoci. Оn locul lu i apare doctorulCornel Petrasievici, un om оnalt, desirat parca, de slab ce era, cu fata prelunga, osoasa. Treceprin saloane pe la fiecare bolnav.O data cu venirea lui, se parea ca atmosfera se оmblвnzise.SPITALUL (V). SI TOTUSI L-AM ОNFRВNTPE COLLERS-au scurs doi ani de cвnd peste Aiud stapвn ajunsese Coller. Se simtea cum haturile erautot mai strвnse. Оn atmosfera plutea parca un оnceput de furtuna. Aiudul se misca pe nesimtite,caun colos. Seismele se faceau percepute de noi, vietuitoarele colosu lui. Ca-nainte de furtuna,adesea aparentele оnselau. Parea ca se abatuse si o boare de pace, de liniste. Gardienii pareau maiblвnzi, mai domoli, dar destul de vigilenti. Se simtea de la distanta ca ceva se misca, se urzeste.Ca animalul de prada, pititi la pamвnt, se pregateau sa sara asupra noastra. Din fabricaоncepusera sa fie retrasi tot mai multi detinuti politici. Оi оnlocuiau cu dreptul comun. Din taramereu soseau loturi, loturi de legionari. Se faceau pregatiri minutioase оn vederea unei marilovituri, proiectata sa se dea оn Aiud.

Page 100: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

Scrвsnea Aiudul ca doua falii ale pamвntului, cвnd se declansase cutremurul reeducarii.Gemetele miilor de oameni se faceau tot mai auzite ca un cutremur de pamвnt.Sa ne оntoarcem la оntвmplarile noastre din salonul ze ce, din spital.Doctorul Petrasievici оsi luase оn primire sectia lui de bolnavi din spital. A fost adus de laZarca. Оn locul lui l-au dus pe doctorul Marcoci. Cвnd m -a consultat si a vazut cum aratam,doctorul Petrasievici s-a speriat. Hepatita era pe sfвrsite. Lichidul de la plamвnul stвng tot оsimai facea de cap. La dreptul оmi baga aer. Mirat m -a оntrebat:— “Cu ce mai respiri, omule? Aveam o respiratie sacadata.— “Aici trebuie sa facem ceva.” — spune el.Din vorba оn vorba, afla ca sunt din Lugoj. P ovestindu-i de familie, оmi spune ca el ameditat-o pe sotia mea la franceza, cвnd era la liceul “Iulia Hasdeu” din Lugoj. Aveam sa maconving de acest lucru cвnd m -am eliberat din оnchisoare. De aici оncolo a fost extrem de atentcu mine. Оmi continua tra tamentul cu pneumotorax la dreptul. La stвngul, lichidul оncepuse sascada. Permanent оmi introducea vitamina C, injectii, оn lichid. O data cu resorbtia lichidului,Petrasievici este de parere sa nu mai continuam pneumotoraxul la stвngul. Оl abandoneaza. Elоmi spune ca-mi va dauna sanatatii. Inima se va оmbolnavi. Asa ca, dupa ce noul an 1956 a venitsi la noi, eu faceam pneumotorax numai la dreptul.Cu toate sperantele de liniste si pace din Aiud, Coller strвnge cercul tot mai tare.Perchezitiile se оntetisera tot mai mult. Dupa cele spuse de Petrasievici, Zarca era ticsita pвna larefuz. Iar eu, tot la locul meu, оn acelasi pat, оmi duceam calvarul. Ma gвndeam mult la ai mei deacasa, mai ales dupa cele discutate cu doctorul Petrasievici.Sa ne оntoarcem la оnceput de decembrie 1955, la spital. Оntr -o dupa-masa vine la mine unplutonier cu halat alb luat numai pe umeri. Se apropie de patul meu si ma оntreaba оncet, cum masimt.— “Nu te speria, eu sunt din Lugoj. Am fost vecini cu casa, unde am locuit. Te cunosc,locuiai cu parintii la nr. 3 pe Libertatii. Eu locuiam peste drum, оn fata fвntвnii. Eu sunt sвrb, darnascut оn Lugoj. Acum sunt frizer aici la administratie. Spune -mi ce vrei sa transmiti acasa, ce saspun?”Am ramas naucit si nu-l credeam. Оntr-o doara l-am rugat sa comunice ca ma simt maibine si ca voi veni acasa.— “Sa stii ca acasa este totul bine. Copilul este mare si are 7 ani. Ai sa primesti ofotografie cu ei. Ti-o va da Petrasievici.”Doamne, parca se pogorвse Duhul Sfв nt peste mine. Simteam ca ard totul. Curgeaubroboane de sudoare de pe mine, pe fata si pe cap. Si mare a fost bucuria. A dat mвna cu mine sizвmbind mi-a spus sa fiu cu curaj ca voi pleca acasa. M -am uitat dupa el extaziat. Оn jurul meunu era nimeni. Vecinii mei de pat erau speriati. Credeau ca -i de la securitate pentru ancheta. Nule-am spus nimic. Mi-era frica. Daca un cuvвnt iesea din gura mea, eram pierduti, eu,Petrasievici si frizerul. Peste trei zile vine la mine Petrasievici cu o fotografie. Erau sotia si fiulmeu, Adrian, la 7 ani. Pe dosul fotografiei a fost ceva scris, dar a sters totul doctorul. Asa, cuscrisul sters, daca ar pica оn mвinile gardienilor, nu s -ar оntвmpla nimic. Asa s-a si оntвmplat.Amdeclarat ca am luat-o din bagaj, cвnd mi-am luat din haine.Zile оntregi ma uitam la fotografie. De sase ani si mai bine nu -i mai vazusem. Pe fiul meuоl lasasem de patru luni. Оl mai vazusem оn decembrie 1949, la vorbitor, la Timisoara,оnchisoareamilitara.Cu toata vigilenta lui Coller, am reus it sa primesc vesti de acasa si sa primesc o fotografie

Page 101: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

cu sotia si fiul meu, de atunci facuta, оn 1955.Pe drept cuvвnt, mi-am spus atunci, asa bolnav cum eram:— L-am оnfrвnt pe Coller.A fost un act de mare curaj al doctorului Petrasievici si al plutoni erului frizer. Ne puteacosta chiar viata, mai ales pe frizer, ca era membru de partid. La Dumnezeu toate -s cu putinta.S-a lucrat ca-n cea mai temerara actiune de spionaj, totul pe tacute, numai оn soapta si faramartori. Cei din jurul meu n -au stiut nimic si nici n-au aflat vreodata de acest lucru. N -am spusla nimeni nimic, cвt am stat оn Aiud. Doctorul Petrasievici n -a mai comentat nimic despre acestlucru. Era оnsa extrem de multumit de bucuria mea. As vrea ca pe aceasta cale sa -i multumescmult de tot. A facut pentru mine extrem de mult. S -a purtat ca un om adevarat. A avut оn el atвtacaldura sufleteasca, оncвt pe multi i -a tamaduit numai cu dragostea din el. Оn Aiud, pe unde atrecut, a lasat urmele lui de mare caldura sufleteasca. N -a tinut seama de apartenenta politica.Toti au fost fiii acestui napastuit popor. Mai presus de toate a fost medicul оntru Hristos. Acum,оn 1997, a murit.La fel оi multumesc si plutonierului -frizer de atunci, dac-o fi оn viata. A facut pentru mineextraordinar de mult.Se plimba fotografia mea de la om la om. Nimeni nu m -a оntrebat de unde o am. Dar nicieu n-am spus la nimeni nimic. Asa a patruns оn sufletul meu o raza de lumina, de caldurasufleteasca din partea familiei mele.Pentru cei de afara pare un lucru fara imp ortanta, dar pentru noi, cei de sub zavoare, dinоntunericul celulei, din mucegaiul podelei, din aerul оmbвcsit al urinei si fecalelor, din durerileranilor sвngerвnde, din siroaiele de lacrimi si sвnge, este mare lucru. Extraordinar de mare. Ominune. Un semn de Sus, de оntarire la rezistenta era.Simteam cum оn firavul meu trup patrundeau taria, sanatatea si nadejdea оn mai bine.Poate ca gresesc si sunt subiectiv, dar eu am credinta ca acest lucru a fost cel mai puternicmedicament. A contribuit la vinde carea mea оntr-o mare masura.Acum, navalesc оn mintea mea zilele de zbucium оn lupta cu moartea. Mi -aduc aminte devremea cвnd doctorul Bogateanu оmi facuse raportul pentru Administratie ca murisem. Dinvremea aceasta mi-amintesc de doua din visele mele m ai semnificative.a). Cвnd ma gaseam оntre viata si moarte, acel iulie fierbinte din 1954, оntr -o noapte visez:Se facea ca, asa usor cum eram, оntr -o camasa lunga de noapte, alba, mergeam pe o carare mailata, plina de iarba verde si flori de cвmp, asa cu m era ea, cвnd eu copilarisem pe acolo, lasalasul nostru de la Igeg. Acum, оn visul meu, usor ca un fulg de pasare, stateam оn iarba tolanitpe stвnga, proptit оn mвna, lвnga o tufa de macris salbatic. Cu dreapta rupeam cвte o frunza demacris si o duceam la gura. Era tare bun si acrisor. Seninul cerului albastru, cu razele fierbintiale soarelui, оmi scalda fata. Era cald, cald de tot. Ma facea sa ma bucur de viata aceea carede-abia mai pвlpвia оn mine. Alaturi de mine, sotia mea, cu parul balai, bogat о n plete, revarsatpe sвnii tineri, zvвcnind a viata si dor, cu seninul cerului din ochii ei limpezi si mari, ma priveaоn mutenia ei cu multa lacomie. Parca glas n -avea, dar la fel nici eu. Ma privea lung, lung de tot,fara sa-mi spuna ceva. Si ea, ca si m ine, statea tolanita оn iarba moale si verde, pe dreapta. Oadmiram mвncвnd la frunze de macris. De la o vreme am оncercat sa ma ridic, dar n -a fost chip.Cum ma ridicam, cadeam la loc оn iarba. La оncercarile mele nereusite, sotia mea sare si maprinde de mijloc si porneste cu mine pe carare greu de tot, dar totusi merge cu mine mai departeprintre florile de cвmp si macris.Asa mergвnd, m-am trezit din vis, tot transpirat. Ma straduiam sa dau o dezlegare visului.Оn focul meu de peste 40 de grade , оmi talmacesc visul.— Din tot jocul acesta cu moartea, voi scapa cu viata si voi ajunge acasa, alaturi de sotie.

Page 102: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

Timpul avea sa dovedeasca, din plin, ca asa a si fost. Am ajuns acasa si am оmbatrвnitalaturi de sotie.b). Al doilea vis l-am avut dupa ce trecusem hopul mortii.Se facea ca eram tot la salasul de la Igeg, dar mai cu putere, pe cararea aceea cu macris.Ma straduiam sa-l ridic de jos pe bunicul meu, dupa tata, Ion. Era tare slabit. Nu se putea tine pepicioare. Eu nu reuseam sa-l ridic оn nici un fel. Оl tвram dupa mine cвt puteam. Pвna la urman-am reusit sa-l salvez.Aveam sa aflu, dupa eliberarea mea din 1964, ca el murise оn 1954, la vвrsta de 87 de ani.Оntorcвndu-ma de la vis la realitate, va pot spune ca dupa doua luni de la primirea ve stilorsi a fotografiei de acasa, lichidul meu a оnceput sa se resoarba. Pofta de mвncare a reaparut.Simteam la respiratie o usurare. Umblam acum prin salon ca o sfвrleaza. Clocotea parca viata оnmine si nadejdea de biruinta asupra raului.Оl оnfruntasem pe Coller.SPITAL (VI). SALONUL 9Ca sa ajungi оn acest salon trebuia sa treci prin salonul 10. Nu avea alta intrare decвt peaici. Оn acest salon, bolnavi mai putin grav se internau. Au trecut pe aici multi bolnavi de care eunu-mi amintesc. Am cunoscut un tвnar bihorean, Petru Sandru, care cocheta cu muza. Scriaversuri. Tot aici a fost internat si Constantin Pascu. Aveam sa -l cunosc foarte bine si sa staumulti ani cu el оn camera, atвt la Aiud, cвt si -n lagare. Ne-a legat o prietenie curata si multaоntelegere оntre noi. Pentru noi toti, care mai supravietuim gulagului romвnesc, el este unuldintre titanii de la Gherla. Dumnezeu i -a dat tarie sa reziste pвna la sfвrsit. Din acest salon aveasa auda prin ce am trecut eu оn salonul mortii, iulie 1954.Оntre timp, оn salonul meu mai venisera Tavi Popa, оnv., Constantin Butan, ing., CepiStere, medic. Din nou a aparut si Ionel Zeana. Suntem оn 1955. Era oarecare destindere. Noi neputeam misca mai liberi prin spital. Ne duceam unii la altii о n vizita, mai ales saloanele 9 si 10.Tot timpul eram unii la altii. Cu toate astea au fost cazuri cвnd paza mai lua si masuri arbitrare,dupa bunul plac, ca doar Coller era stapвn. Оn salonul 9 a fost internat, dar mai tвrziu, prin 1956,vara, si Ion Bohotici. Cu el am stat mult de vorba. Ne obisnuiseram unii cu altii.Dar iata ca lucrurile se mai si schimba. Nu оntotdeauna merg bine. Ne apropiam detoamna lui 1955, cвnd Petrasievici a venit ca medic la spital. Nu de mult timp, mai venea оnvizita prin saloanele noastre un tehnician sanitar, cu gradul de adjutant. Un om mai mult оnaltdecвt mijlociu, subtirel, cu ochii sfredelitori, оmbietori la ura, cu o voce metalica si campitigaiata. Se sucea ca un paun printre noi. Avea grija оntotdeauna sa -i vedem gradele de ofiteradjutant. Adesea venea cu cвte o rigla оn mвna. Mereu o chinuia, оnvвrtind -o оn fel si chip.Оntr-o buna zi, dupa masa, cвnd linistea se asternuse оn spital, vreo cвtiva din noi, dinsalonul 10, duseram оn vizita la cei din salonul 9.Se realizase un zumzet usor, parca de stup, оn salon, desi se vorbea оn soapta, dar eram optinsi care veniseram оn vizita. Nepasatori, depanam firul amintirilor. Se parea ca lucrurile mergbine. Dar cвnd оi e dat omului sa -l ia Sarsaila оn cotarita, cum spune o vorba din batrвni, оl ia sidin usa bisericii.Cam dupa orele trei dupa-masa, cвnd eram siguri ca nu-i nici un pericol, hop ca deschideusa de la salon gardianul Barabas. Ca la o comanda, cei opt din salonul 10 ne ridicam оnpicioare. Necuratul l-a adus pe Barabas peste noi. Unul cвte unul defilam prin fata gardianuluispre salonul nostru. Ne fixa pe fiecare cu o privire sfredelitoare. Ne fotografiase. Cuminti, cucapul plecat, trecem fiecare la patul lui. Оn salon, o liniste de mormвnt. Barabas оnchide us a dela

Page 103: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

salonul 9, trece agale prin salonul nostru, uitвndu -se оnca o data la fiecare din noi si iese dinsalon. Toti taceam mвlc. Nu trece o ora si vine cu ofiterul adjutant dupa el. Se opreste оn dreptulpatului meu, care era pe peretele cu usa de la sal onul 9 si оntreaba:— “Cine a fost оn salonul 9?”Nimeni nu raspunde un cuvвnt. Scos din sarite, mai оntreaba оnc -o data acelasi lucru.Tacere. Nimeni nici o vorba. Оncepe sa se plimbe nervos prin salon. Оn acest timp eu judec cacineva trebuie sa ia aceasta sarcina. Altfel, cade beleaua pe tot salonul. Ma ridic din pat siraspund:— “Eu am fost, d-le adjutant.” Asta s-a petrecut оn timp scurt.— “Bine, cum te numesti?” Оmi noteaza numele. Acum asteptam sa ma scoata din spital.Cineva trebuia sa ia asupra lui aceasta abatere, salvвnd salonul de la pedeapsa. Adjutantul maiоntreaba оnc-o data:— “Numai el a fost оn salonul vecin, altii n -au mai fost?” El stia cвti au fost, ca -i raportasegardianul.— “Bineee...”, exclama el. Se оntoa rce spre mine si-mi spune:— “Pentru ca ai fost sincer si ai avut curajul raspunderii, tu nu patesti nimic. Ceilalti, cares-au ascuns, vor fi scosi din spital.”Cu carnetul оn mвna, trece cu gardianul pe la fiecare din cei care fuseseram оn salonul 9. Оinoteaza si pleaca. Dupa doua ore vine cu un tabel оn mвna si le spune celor sapte bolnavi sa -sifaca bagajul. Desi grav bolnavi, au fost scosi din spital si dusi pe Celular. Au fost extrem deoperativi cвnd era vorba de facut rau, Daca ar fi fost vorba de a ajuta un bolnav cu medicamente,asta ar fi cerut zile оntregi pвna la aprobare, sau nu se mai proba.De atunci, nimeni n-a mai intrat оn salonul 9 o bucata de vreme.SPITALUL (VII). ECOUL REVOLUTIEIDIN UNGARIA ОN AIUDAnul 1956 aduce оn Europa un nou su flu de viata. Suflul libertatii оncepe sa -si faca loc sidupa Cortina de Fier. Cade ispita acestei vraji de libertate Ungaria, care avea sa plateasca scumpоncercarea de a-si cuceri libertatea, cu peste 600.000 de disparuti si deportati оn U.R.S.S.Marile orase din Transilvania si Banat, ca Tg. Mures, Cluj, Oradea, Arad, Timisoara,cunosc framвntari de mase оn mirajul libertatii. Asupririle Comunismului determina locuitoriiacestor orase sa se miste si sa spere. Atвt оn Ungaria, cвt si оn Romвnia se naste u n climat derevolta оmpotriva opresorului. Cei de la conducere nu mai erau siguri pe ziua de mвine. Setemeau. Oprimatii se miscau. Multi, foarte multi din rвndul membrilor de partid, visau la oоntoarcere la libertate, la ziua оn care vor azvвrli la gunoi carnetul de membru de partid.Оn Aiud, cu toate ca era Coller la conducere, era un climat de pace, de liniste. Se vorbea cane vor lasa cu parul mare. Nu va mai trebui sa ne tundem la piele. Оncepusera sa fie uitate ziareprin W.C.-uri, pe la anumite colturi prin fabrica. Citeam si noi ce apucam. Nefiind siguri de ziuade mвine, gardienii nu stiau ce atitudine sa ia. Prin oras, оn mod sigur ca se discuta despre ce seоntвmpla оn UNGARIA. Speriati si ei de noile оntorsaturi, nu mai aveau grija noastra. Fiecarevoia sa scape de un cosmar — cizma ruseasca. Nu numai noi, cei оntemnitati si zavorвti, nevoiam liberi, dar si ei, cei care ne pazeau pe noi, doreau libertatea, descatusarea de opresor.Plutea, pe atunci, un duh al lib ertatii deasupra Europei Centrale si de Est, deasupra celor de dupaCortina de Fier.Nichita Hrusciov voia sa fie altfel decвt Stalin. Privirile lui se оndreptau spre Apus, sprelumea libera. Probabil, intuise ca drumul cel bun nu este totalitarismul, ci d emocratia, nueconomia dirijata, ci aceea de piata. Cu toate acestea, nu s -a putut desprinde de totalitarism. A

Page 104: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

mers pe drumul despotilor de la Kremlin, realizвnd teroarea оn rвndul popoarelor. Au trebuit satreaca ani multi pвna cвnd a aparut Gorbaciov, c are a semnat sentinta de condamnare la moarte acomunismului.Оn Aiud, anul 1956 aduce multa speranta оn rвndurile noastre, ca si -n cel al pazei, dar si untragism nebanuit, dupa cum vom vedea оn cele ce urmeaza. Plutea nesiguranta оnsa. Alternantaоntre teama si nadejde. Nimeni nu stia ce va fi mвine. Asa se scurgeau zilele, una dupa alta, farasa dai de un capat.Оn spital, unde ma aflam pe atunci, tot оn acelasi pat, atmosfera era aceeasi ca -n toataоnchisoarea. Mergeam zilnic la plimbare, mai degajati p arca, asteptam ceva sa vina. Informatiimai primeam de la noii veniti оn spital. Cвt puteau, ei ne оncurajau.Spre toamna, dupa octombrie, mai bine zis, se simte ca ceva s -a schimbat afara.Se-nasprisera lucrurile. Gardienii devin mai morocanosi si mai put in comunicativi.Оn atmosfera aceasta, de tensiune parca, оn octombrie, оntr -o buna zi sunt anuntat sa-mi facbagajul. Dupa mai bine de doi ani de spital, nu mai eram оnvatat cu schimbarea de loc si de pat.Surprins, ma pregatesc de plecare. Оmi fac bagaju l si-mi iau ramas bun de la toti colegii decamera. Sunt condus de sanitarul spitalului, un plutonier, la sectia a II -a, tot la T.B.C., pe aripadreapta, cu fata spre morga. Оn camera оn care am intrat erau paturi de fier etajate, pe o parte sipealta a camerei. Se scosesera priciurile. Mi se ofera un pat liber pe dreapta, sub geam, jos оnsa.Acolo i-am оntвlnit pe Vasilica Alupei, un om cu mult suflet, din Moldova, pe Aurica Visovan,pe care-l cunoscusem la spital. Mai tвrziu a venit si Constantin Pascu, cu care aveam sa stau maimult оmpreuna. Au mai sosit, dupa aceea, si Stefan Puscasu si Polgar Stefan. Reusisem, оn timp,sa realizam o caldura de adevarata familie.Intrasem оn toamna bine de tot, trecusem de jumatatea lui octombrie. De afara, raz batusevestea ca revolutia din Ungaria a fost оnabusita. Rusii, cu tancurile lor, au trecut peste ei faramila. Morti cu zecile de mii.Rusii s-au facut vinovati de agresiune. Erau, deci, declarati de ONU agresori. Dar cu cepret? Cu un popor decimat.Pacatul acesta cade si asupra Apusului, asupra lumii libere.La Ialta au fost negociate natiuni оntregi. Оn Ungaria a fost macelarit un popor, numaipentru a putea declara Rusia ca agresor.Оn tara s-au facut arestari si condamnari pentru faptul de a fi simpat izat si manifestatpentru revolutia din Ungaria.Оn Aiud, dupa ce regimul comunist din Romвnia si -a dat seama ca nimic nu-i poate abatedin drum pe cei de la Moscova, au оnceput represaliile. Coller, оncet, оncet, si -a reluatactivitatea,teroarea оn оnchisoare. Hrana ajunse sa fie slaba de tot. Asistenta medicala - aproape inexistenta.Nu mai primeam nici un fel de medicament. Zaceau oamenii оn pat fara sa fie chemat medicul.Mureau pe capete.Am uitat sa va spun ca dupa ce am fost trecut de la spital la s ectia a II-a, a doua zi, unchiulmeu, Ion Berzescu a fost internat оn spital. Trebuia sa faca operatie de hernie. A ajuns оn salonul9, unde se оntвlneste cu Ion Bohotici. Trebuia sa faca mai din vreme aceasta operatie, dar prinfaptul ca eu eram оn spital , nu voiau ca noi doi sa ne оntвlnim. Ne urmareau pas cu pas. IonBohotici оi spune ca eu am fost aici, оn salonul 10, dar cu o zi оnainte am fost scos din spital sidus la sectia a II-a T.B.C. Nu aveam voie sa ne оntвlnim nici оn iadul acesta unul cu altu l. Le erafrica de o familie aruncata acum оn оnchisori. Uica Petru, fratele tatalui meu, ramasese la Gherla,iar Ion, care declarase la mina ca -i legionar, a fost adus la Aiud. La spital, Ion a fost repede

Page 105: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

operat de hernie si dus pe Celular. Aveam sa ma о ntвlnesc cu Ion оn anul 1964, dupa eliberareamea de la Periprava.Un regim de viata inuman, de teroare, оntr -o colectivitate determina stari incalculabile detensiune. Aiudul, prin Coller, paseste pe drumul acesta. Mergeam din rau оn mai rau. Asa a avutloc cazul lui Popa T. Ioan, legionar condamnat din timpul lui Antonescu. Bolnav fiind de ulcer,ajunsese la capatul puterilor. Оn toamna lui 1956, dupa consumarea revolutiei din Ungaria,Collertrece la un regim de exterminare. Оntr -o zi, cвnd Popa T. Ioan nu mai putu suferi durerile, se cerela raportul lui Coller. Dupa multe insistente este scos la acest raport. Coller, dupa ce -l asculta,cinic asa cum era el, оi raspunde:— “Du-te si arunca-te оn sвrme!”Acesta a fost tot raportul. Оntors оn celula, le sp une colegilor cum a decurs audienta. Pefetele oamenilor se citea o nemaistapвnita revolta.Cвnd au fost scosi la plimbare, Popa nu a mai intrat оn tarc dupa colegii lui de camera, cis-a dus tinta catre sвrmele ghimpate din zona interzisa. Ostasul a tras оn plin o rafala de pistolmitraliera, trвntindu-l la pamвnt si omorвndu-l pe loc.La acest eveniment, Celularul a reactionat pe loc cu batai оn usa si strigate. A tinutaproape o ora aceasta manifestatie de protest. Dupa aceea, lucrurile s -au linistit.Sarmanul de el. Popa T. Ioan, cвt amar o fi fost оn sufletul lui noi nu stiam. Оn mod sigur,numai el a stiut. Dupa cвte stiu era de la Vintul de Jos. Atвt i -a fost dat lui sa poata duce jugulrobiei.Regimul acesta dracesc, intentionat realizat de Coller du pa revolutia din Ungaria, mai alesprin foame, frig, izolari cu nemiluita, batai pвna la sвnge, un regim de tortura, оmpinge lumeapвna-n pragul nebuniei. Оn starea aceasta de lucruri, оn toamna lui 1956 izbucneste greva foameila Zarca si apoi pe Celular. Coller numai la asta nu se asteptase. Оnnebunisera cu totii cei de laconducere, оn frunte cu Coller. Оi depasisera actul de protest al detinutilor.Detinutii cereau:a). Conditii de viata umana, hrana mai buna, caldura.b), Legatura cu familia.c). Dreptul de a citi si a scrie.d). Asistenta medicala conform regulamentului.S-a оncercat оn repetate rвnduri scoaterea din greva, de catre superiorii veniti de laBucuresti. Dar, cu toate amenintarile lor, n -au reusit. Greva continua unicitatea оn tot gulagulromвnesc, ba chiar si dincolo de fruntariile tarii. Tot timpul cei de la Interne se zbateau sagaseasca o iesire. Peste hotare se vorbea despre acest act оndraznet.Оn vremea aceasta, noi, cei de la T.B.C., sectia a II -a, stateam si asteptam cu оnfrigurare savedem ce se оntвmpla cu greva. Ce masuri se vor lua? Pe sectie ne оnmultisera bine de tot.Venise si parintele Mitoiu. N-a scapat nici el de necazul asta. Cвt am putut l -am оncurajat. Aumai venit de la Zarca, tot bolnavi, ing. Gheorghe Jijie si Victor Florea, student la medicina, dinFagaras. Aveam sa stau mult timp cu ei оmpreuna.Оntr-o buna zi auzim un vacarm neobisnuit, venit de catre Celular, strigate repetate:— “Ne omoara!... Ne omoara!... Ne asasineaza!...”De aici se aude si din partea Zarcii acelasi lucru.Vin dupa aceea si niste zgomote puternice, de parca s -ar sparge niste usi si s-ar trвntiferestre, urmate de puscaturi de arme. Astea au tinut cam o jumatate de ora. Cвnd s -au trвntitоnsa obloanele de la ferestre, au оnceput si ai nostri de pe sectie sa trвnteasca obloanele de laferestre. Ne solidarizasem cu Celularul si Zarca. Urmarile le vom vedea mai tвrziu.

Page 106: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

Dupa ce s-au linistit lucrurile, vin niste ofiteri si doctorul Bogateanu. Se uita la noi fara saspuna o vorba. Ne asteptam la masuri severe de disciplina.De la o vreme, tot Aiudul iese din greva. Aveam sa aflu mai tвrziu ca, оn urma renuntariila greva de catre Nistor Chioreanu, care a fost dus la Cluj, a iesit si Aiudul din greva.A trecut o buna bucata de vreme de la iesi rea din greva si este adus, de pe Celular, NicolaePopa de la Piatra Neamt, оn camera noastra. De la el auzim ce s -a оntвmplat cu greva. Era si elbolnav de tuberculoza. Fel de fel de probleme ne puneam оntre noi, asteptвnd, cu sufletul la gura,sa se оntвmple ceva.Vine odata Bogateanu la noi si ne spune ca singuri ne -am facut-o. Ce-o mai veni, de aciоncolo, pe capul nostru vom vedea. Оn mod sigur оnsa, numai bine nu va fi.Tвrziu de tot, оn toamna lui 1956, mult dupa greva, se hotaraste o mare schimbare deoameni, atвt оn sectie, cвt si оn Celular. Sunt vвnzoliti oamenii ca -n iad. N-a fost camera sa nu fifost rasturnata cu fundul оn sus.Оncepuse Coller sa-si plateasca polita.Cred ca era pe la оnceputul lui decembrie 1956, cвnd pe coridorul de la sectia a II -a seaude un ropot de cizme si susuit de soapte. Usa se deschide, оn graba parca, si un ofiter apare оncamera cu o lista оn mвna. Ne anunta pe fiecare sa ne facem bagajele. Pe rвnd, u nul cвte unul,suntem scosi toti afara. Cвnd оmi vine rвndul, ies si eu pe sala. Acolo ma astepta un gardian carema conduce spre iesirea din sectie. Dupa el, intru оn Celular. Fac la stвnga pe scurta Celularului.La camera 3, gardianul sectiei deschide us a si-mi face vвnt оn camera. Acolo оl gasesc pedoctorul Ionel Zeana, asezat pe patul din stвnga jos. Оn dreapta, nu -mi mai aduc aminte cine era,dar cred ca Stefan Puscasu. Ocup si eu patul de sus din dreapta, deasupra lui Puscasu. Dupamine mai vine unul, dar nu-l mai tin minte cine era si ocupa al patrulea pat de sus, peste Zeana.Iata-ne, deci, ravasiti si scosi de la regimul de bolnavi. Aveam parte acum de un regim deteroare si chin, drept pedeapsa pentru obloanele date jos.Оn celula aceea am stat aproape un an оntreg, pвna la 27 noiembrie 1957, cвnd m -ameliberat cu conditionalul de munca.Dupa mutarea noastra, viata оncepe sa se desfasoare dupa tipicul ei, cu sicane si perchezitiinenumarate si chinuitoare, iar pe deasupra mвncare proasta. Ieseam si noi la plimbare оn fiecarezi cвte 15 minute, оntr-un triunghi din acela zidit оn curtea Celularului. Оntr -o zi vad o mвnascoasa pe la marginea oblonului si aud o voce strigвnd la mine:— “Aici sunt eu, Ion, uica-tu.”Era unchiul meu Ion Berzescu. Ajunse se la etajul III. Оn alta zi aud o alta voce; оnca maitare strigвnd la mine:— “Aici оi Ion” sau “Aici оi Manole”.Asa ne treceau zilele оn sir, aplicвndu -ni-se un regim de pedeapsa pentru ca am оndraznitsa protestam оmpotriva unui regim de exterminare.Оn vremea asta, perchezitiile curgeau lant, una dupa alta, numai pentru a fi sicanati.De la o vreme, mai bine zis cam din luna iunie 1957, оncepusera sa se elibereze oameniicu conditionalul de munca. Dosarul fiecaruia trecea prin fata unei comisii. Acolo ti se hotarasoarta. Nu prea ma gвndeam la eliberare, mai ales cum eu aveam un оnger pazitor оn Aiud -ofiterul politic. Tot timpul оnchisorii оmi purtase sвmbetele.Cu toate astea, оn ziua de 27 noiembrie 1957, dupa masa, ma striga un ofiter cu o lista о nmвna, spunвndu-mi sa-mi fac bagajele. Ma scoate din camera pe sala, de unde ma vвra оntr -ocelula de vizavi. De acolo, un gardian ma duce la administratie, оntr -un antreu. Spre surprindereamea, acolo оi оntвlnesc pe Ion Iliescu, prietenul si nasul meu, si pe Gheorghe Munteanu de laDomasnea. Pe Ghita nu l -am mai recunoscut. Slabise mult de tot. Оn libertate fusese un om bine

Page 107: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

facut, putin mai оnalt decвt mijlociu, blвnd si frumos la оnfatisare. Acum ramasese numai osul sipielea de el. Nu mai bine aratam si eu. Surprinsi, de-abia ne dezmeticiram de оntвlnirea siоnfatisarea noastra. Ne cheama pe rвnd la birou, facвndu -ne toate formele de eliberare. La fiecarene da cвte o foaie оn mвna. Cвnd ne uitam mai bine оn foile noastre, observam ca noi nu mergemacasa, noi ne ducem оn niste comune cu Domiciliul Obligatoriu. Ni se muiasera picioarele. Eu cuGhita Munteanu mergeam оn comuna Latesti -Ialomita, iar Ion Iliescu, оn comunaRachitoasa-Ialomita.Dupa masa, tвrziu, un militian ne ia оn primire si ne scoate afa ra pe poarta оnchisorii.Eram liberi.De aici ne conduce la militie, unde ni se iau niste date, оntocmindu -ni-se dosar. Pestenoapte am ramas la un hotel, unde ne facuse rost de camere tot militia.Dimineata ne-am оntвlnit оn gara cu militianul nostru. Pвn a la Fetesti-Sat, la militiaorasului ne-a оnsotit militianul de la Aiud. Acolo ne -a predat sefului de militie. Catre seara amplecat fiecare, din raionul Fetesti, catre comuna noastra, оnsotiti de militianul respectiv.Asa am pornitt cu Ghita Munteanu spr e Latesti.DOMICILIUL OBLIGATORIU. LATESTIDe la postul de militie din Fetesti -Sat, militianul care era sef de post la Latesti ne ia оnprimire si ne duce cu o caruta pвna оn Latesti. Acolo am ajuns pe оnserate. Оn timpul asta, cвtamasteptat la militie, la Fetesti, vine si Aurica Visovan dupa noi, adus de alt militian. Ajunsi peоnserate la Latesti, toti trei, eu, Aurica Visovan si Ghita Munteanu nedumeriti ne trezim pe unmamelon, presarat cu niste mogвldete de case, toate acoperite cu paie. Pe ici, pe colo, mai erauacoperite si cu stuf. Se оnserase de -a binelea. La o casa mai aproape de noi licarea o lumina slabaоn fereastra. Era destul de joasa.Seful de post bate la usa discret. I se deschide numaidecвt, aparвnd un om de staturamijlocie.— “O... D-le sef, buna seara! Ce s-a оntвmplat?”— “Nimic rau, d-le Moise. Te rog, numai pentru noaptea asta, sa gazduiesti oamenii astiacare i-am adus acum de la Fetesti.”— “Bine, d-le sef, s-a facut.”Si asa intram noi оn casa, putin cam stin gheriti. Eu si cu Aurica Visovan ramasesem la d -lMoise, iar Ghita Muntean este dus la alt binefacator din sat.Intrati оn camera, la lumina lampii de petrol, d -l Moise ma recunoaste si ma оmbratiseaza.Da mвna si cu Aurica, pe care -l prezint cu multa atentie. Ne ofera cu bucurie doua scaune la omasa asezata la geam. De o parte si de alta a mesei erau asezate doua paturi. Оn camera mi s -aparut destul de cald. Avea un cuptor facut din caramida si cu plita, unde -si facea de mвncare.Lвnga el era cladita soba de paie. La lumina unei lampi de petrol, ne vedeam unii pe altii,bucurвndu-ne si de acest fel de libertate.Ca de sfвrsit de noiembrie, era destul de frig. Haine pentru iarna nu prea aveam. Speriati,am оmbracat trei camasi pe noi si am luat tot ce avea m, ca sa ne fie mai cald. Eu nu mai stiu cumvoi fi aratat asa оmbracat, cu hainele acelea ponosite de la Aiud, din bagaj, unde ani de zile austat оngramadite. Numai bine cred ca nu.Dupa ce am mai stat de vorba cu d -l Moise, ne-am culcat. Cu Aurica оn pa t, ne-am odihnitdestul de bine. Soba cea mare se оncalzea dupa ce o alimentai cu vreo doua cosuri cu paie. Usade alimentare o avea оn antreu. Asa am trecut noi toata iarna, cu d -l Moise оmpreuna. Deseori maduceam cu Aurica, la Fetesti, cu cвte un tracto r. Dadeam cвte 10 lei tractoristului si pace. Cвnd

Page 108: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

veneam acasa, o luam pe scurtatura, peste cвmp, 9 km. distanta. Mergeam cam greu. Nu aveamantrenament.A doua zi, cвnd ne-am sculat, am cunoscut vecinii. Оn zilele urmatoare ne -am dus maideparte оn sat, cunoscвnd si pe altii. Vecin cu d -l Moise era parintele Nicolae Ciorbaru, dinDobrogea. Statea cu familia оmpreuna.De cum am ajuns оn Fetesti, am scris acasa, anuntвndu -i ca m-am eliberat din оnchisoare sisunt cu domiciliul obligatoriu оn Baragan. De Sfвntul Nicolae, оn 6 decembrie 1957, fiind ziuaonomastica a parintelui Nicolae Ciorbaru, am fost invitati la masa, unde ne -am simtit tare bine,atвt eu, cвt si Aurica Visovan. A fost prima noastra masa de sarbatoare de cвnd am intrat оnоnchisoare.Afara, iarna se pusese asa cum de obicei sunt ele оn Baragan, cu viscole stвrnite deCrivatul pustiitor. Eram, deci, оn tara Crivatului. Tot acum, оn decembrie, venise si profesorulIon V. Georgescu. Era gazduit de un vecin de -al nostru. Avea casa peste drum de parinteleCiorbaru. N-a trecut nici o saptamвna si ai mei au venit la mine, tata, mama si sotia mea. Nu -ivazusem de mai bine de 8 ani. Ei au dat o telegrama ca vor veni, dar eu n -am primit-o. A doua zidupa venirea lor soseste si telegrama. Mare ne -a fost bucuria revederii noastre dupa atвta vremede despartire. Mi-au adus de toate, haine de iarna si оncaltaminte. Acasa totul era bine. Fiul meuTibi, acum era mare, trecuse de 9 ani. Nu -l mai vazusem din decembrie 1949, la vorbitorul dinоnchisoarea militara din Timisoara. Acum fiind оn toiul iernii, n -au riscat o оmbolnavire a lui. Lafel si surorile mele Anica si Lenuta erau bine, оmpreuna cu nepoata mea, Anisoara. M -ambucurat cвnd am aflat ca Anica mai are un fecior, pe nume Mihai. Ei toti оi spunea u Misu.Domnul Moise оi primise cu multa caldura sufleteasca. Mai vedea si el oameni dinLugojul lui de altadata. Aurica, prietenul si fratele meu, s -a bucurat si el de cunostinta familieimele. Aurica si d-l Moise si-au gasit alta gazda pentru timpul cвt vor sta ai mei la mine. Parintiisi sotia mea au ramas cu mine trei zile, timp оn care de -abia am reusit sa ne povestim atвtealucruri. Vremea era frumoasa acum. La despartire i -am condus pвna la marginea satului, de undeei au plecat mai departe spre Fete sti. Alt mijloc de locomotie nu era. Desi era timp de iarna sifrig, s-a nimerit o zi cu soare si pamвntul uscat.Dupa plecarea lor, Aurica cu d -l Moise au venit acasa, reluвndu -ne firul vietii de toatezilele, cu ineditul si farmecul ei. Am stat mult о mpreuna, pвna aproape de sfвrsitul iernii. Asacum am mai spus, eu cu Aurica, deseori, ne duceam la Fetesti, fie pe jos, fie cu vreo ocazie, maiales cu cвte un tractor. De оntors, ne luam traista оn mвna si veneam pe scurtatura, peste cвmp,acasa la Latesti.Domnul Moise, ziua, mergea la lucru, la I.A.S. -ul Bordusani. Era aproape de noi, nici 1km. pвna la birourile fermei, pe malul bratului Borcea. Оntre timp, acesta, Aurica si -a gasit ocasadestul de buna, aproape de locul unde locuiam. S -a apucat si a reparat-o. Spre primavara s-amutat оn casa lui. Ramasesem acum numai cu d -l Moise. Cвnd au venit la mine ai mei, i -au adussi d-lui Moise pachet de la ai lui din Lugoj. Din discutii cu d -l Moise am aflat ca оn casa asta,оnaintea d-lui Moise, a locuit un var de-al meu, Gavrila Stoichescu, fiul lui Traian Hubda, var aldoilea cu mama mea, pe numele lui de familie tot Stoichescu, din Teregova. Gavrila a facut partedin grupul lui Spiru Blanaru, оn munte. A participat la luptele de la Pietrele -Albe. Nu cu multtimp оnaintea venirii mele, se eliberase si el. S -a dus acasa la Teregova. N-am mai stiut nimic deel. Ajunsesem deci sa stau оn casa оn care a locuit оnaintea mea. M -am bucurat cвnd mi-apovestitMoise de el. Acum, varul meu Gavrila nu mai este printre noi. A murit оntr-un accident demasina.

Page 109: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

Spre Craciun, iarna s-a asezat de-a binelea peste noi. Zapada mare si vвntul dezlantuit dinDobrogea, peste bietele noastre case, pitite de furia lui, voiau parca sa ne оnghita. Era Crivatulоnfuriat. Alerga bezmetic peste cвmpia оntinsa, mвnвnd din urma ciulinii Baraganului. Оn fatacasei, cвtiva salcвmi destul de mari оndrazneau sa i se оmpotriveasca. Din оnclestarea lor sedesprindea un geamat de nebun, un urlet de te scotea din minti. Se aplecau salcвmii cu creng ilela pamвnt, facвnd parca loc nebunului sa treaca. Eu si cu Aurica ne uitam pe geam la оnclestareadraceasca a Crivatului turbat cu tot ce -i sta оn cale, case, pomi sau vreo fiinta ratacita.De Craciun ne-am dus la biserica, unde slujea parintele Ioan Sв rbu, un preot cu mult sufletsi dragoste de om. Biserica era amenajata оntr -o casa obisnuita, acoperita cu stuf. Zapada eramare, de-abia ne-am facut loc de mers. Se vedeau carari de la fiecare casa, pвna la drumulprincipal ce ducea la Sfat si de acolo la Biserica si scoala. Parintele Sвrbu mai era ajutat, deobicei, de parintele Iosif Ratec. Uneori, mai venea si parintele Nicolae Ciorbaru, dar mai rar.Asa, оmpreuna cu Aurica Visovan si cu Ghita Munteanu, am cunoscut pe aproape totioamenii din Latesti. Cei mai vechi locuitori acolo, acum deveniti pentru noi bastinasi, eraubasarabenii. Mai vechi decвt ei au fost banatenii, dar ei au plecat cu totii la casele lor. Оnmemoria locuitorilor de acolo, Latestiul ramasese ca o comuna a bana tenilor. Era destul deоntinsa, dar foarte multe case acum erau parasite. Cei, care i -am cunoscut mai оntвi au fost ceiveniti din оnchisori. D-l Moise facea oficiul de prezentare. Mai erau printre ei si unii pe care -iоntвlnisem оn puscarie, ca: Pop Grigo re, Victor Florea, Iosif Ratec si altii. Apoi i -am maicunoscut pe Victor Tarniceru, inginer; Petru Varlan, inginer; Artemie Colibaba, dulgher, unbucovinean cu multa dragoste оn el, cel care scrisese “Visul unui legionar”; pe Mihai Enescu,Stefan Pвcleanu, Victor Ioan Pica, Victor Medrea, pe Mihai Dragomirescu, care a murit laNoua-Culme, оn infirmerie. Statea cu casa aproape de mine. Apoi, am mai cunoscut pe NicolaeGuli, macedonean de origine; pe Midovschi, ofiter de aviatie si pe Ion Oarga din Ardeal.Basarabenii, ca cei mai vechi locuitori de acolo, aveau acum gospodarii bine оnjghebate,carute cu cai, vaci cu lapte, porci si pasari de curte. Оi cunoscusem bine de tot si pe unii dintre ei.Erau angajati la I.A.S.-ul din Bordusani. Pamвntul de la casele parasite оl lucrau ei. Plateau laSfat o taxa.Mai tвrziu, a venit la Latesti si doctorul Sonea Octavian, din Brasov. S -a instalat destul debine. Venise la el si sotia, pentru a sta cu el. L -am cunoscut bine la Aiud. A lucrat un timp оnfabrica. Era un om deosebit. Оntr-o vreme a lucrat si rotarie, unde, cвt am putut, l -am ocrotit. Peatunci era tare slabit. A tinut minte acest lucru. Оn Latesti, cвnd am avut nevoie de tratament, s -aocupat mult de mine. M-a ajutat.Spre primavara, ramasesem numai cu Moise оn casa. Aurica Visovan оsi gasise, asa cumam mai spus, o casa pe aproape. Nu mult dupa Aurica, mi -am gasit si eu o casa, pregatindu -made mutat. Statusem destul de mult la d -l Moise. El ar fi dorit sa nu plec si sa ramвn cu el pвna laeliberare. Acest lucru n-a fost posibil din partea mea. Оl оncurcasem destul de mult оngospodarialui, desi am contribuit la оntretinere cu de toate. Primavara se anunta timpurie.Profesorul Ion V. Georgescu se mutase si el la casa lui, la margine de sat. Ne -amоmprietenit repede si asa am ramas, buni prieteni, pвna la sfвrsitul vietii lui.Aproape toti cei din Latesti lucrau la IAS -ul Bordusani. Altii lucrau la Fetesti -Gara, оncadrul CFR-ului. Acolo aveau o baraca, unde locuiau de luni si pвna sвmbata, cвnd veneau acasala Latesti. Echipa era condusa de ing. Victor Tarniceru.Prin luna martie a venit la mine sotia mea pentru o zi. A fost trimisa de spitalul TBCLugoj оntr-o delegatie cu niste copii bolnavi de TBC -osos, la mare, la spitalul din Navodari. Laоntoarcerea spre casa a venit si la mine la Latesti. M -am bucurat mult de aceasta neasteptata

Page 110: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

vizita.La оnceput de aprilie se оncalzise bine de tot. Acum оmi luasem casa оn primire. Lucram dezor la amenajarea ei pentru locuit. A fost cam greu la оnceput, dar pвna la ur ma am razbit. I-ammultumit d-lui Moise de dragostea cu care m -a adapostit si ajutat pвna acum. Eu оncepusem salucrez la IAS Bordusani. Ne angajasem оn echipa de constructii. La оnceput am lucrat lareparatulgardului de sвrma ghimpata оn jurul fermei, ap oi, mai tвrziu, la construitul de grajduri, cadulgher. Ma luase Artemie Colibaba pe lвnga el. M -am descurcat destul de bine cu el оmpreunala construitul grajdurilor. Lucrarea o conducea inginerul Petru Vвrlan.Tot оn aprilie 1958, mi-am lucrat si gradina de pe lвnga casa. De cele mai multe ori, оngradina osteneam dupa ce veneam de la lucru, оn jurul orelor 5 dupa masa. Pвna seara aveamtimp destul de rupt oasele оn gradina. Pe lвnga porumb, cartofi si fasole, mai pusesem multelubenite si pepeni galbeni. Am avut o recolta de lubenite si pepeni, оn a doua jumatate a lui iuliesi оnceput de august 1958, foarte bogata. Chiar atunci cвnd au venit la mine tatal si fiul meu Tibi,lubenitele si pepenii galbeni erau оn toiul lor, al coptului. Camera mare era plin a de lubenite sipepeni galbeni. Multi din cei galbeni plezneau de copti ce erau. Mвncam cвt ne tinea burta. Desiavea numai 9 ani, fiul meu exclama:— “N-am mвncat de cвnd sunt eu atвtia pepeni!”Pusesem de toate оn gradina mea, tot ce trebuia unei gospod arii. Ma pregatisem de iarna.Aveam doi ani de stat оn Baragan. Nu stiam ca aveam sa mai stau departe de casa оnca 6 ani deaci оncolo.Оn timpul cвt erau ai mei la mine, nu ma duceam la lucru. Ei ma sfatuiau sa nu lucrez. Decвt am eu nevoie, оmi trimit b ani de acasa. Eu totusi lucram fara stirea lor.Cвnd timpul, cu adevarat, a devenit frumos, cu o primavara оmbietoare, noi ne maiplimbam prin sat, оn zilele cвnd nu se lucra la IAS. Оn timpul acesta de plimbare am cunoscut -osi pe sotia Capitanului, Doamna Elena Codreanu. Acum era casatorita cu generalul Praporgescu.La fel si pe Doamna Maria Antonescu, sotia Maresalului Ion Antonescu. Erau acum оmbatrвnitede vreme. Maria Antonescu era cu parul alb, putin adusa de spate, cu u n baston оn mвna,оmbracata оn negru, adesea se plimba de una singura prin sat. Avea o figura distinsa, cu privirisfredelitoare. Nu prea lega discutii cu cei pe care -i оntвlnea. Cu Doamna Codreanu am stat demulte ori de vorba, dupa ce ne -am cunoscut. Era angajata femeie de serviciu la scoala. Оntr -o zi,cвnd eram оmpreuna cu sotia, оn luna mai, am оntвlnit -o aproape de scoala. Atunci am vorbitmaimult cu ea. Ne cunostea pe toti cei care veniseram din оnchisoare. Acum fiind numai noi doi sicu sotia mea, a tinut sa-mi spuna ca a fost obligata sa se casatoreasca cu generalul Praporgescupentru a scapa de urmarire. Cu toate acestea, n -a scapat de ceea ce a fugit. Din contra, a trebuitsa vina dupa ea si generalul, aici, оn Latesti. Am оncercat s -o linistesc, spunвndu-i ca noi tot atвtde mult tinem la ea ca si оnainte. Intuise faptul ca noi, оn sinea noastra, am fi voit de la ea unsacrificiu. Fusese sotia lui Cornel Zelea Codreanu, Capitanul. Acest lucru n -a fost cu putinta sinici nu-i ceream lucrul acesta. Era o fire comunicativa si cu multa caldura sufleteasca.Оntotdeauna оnsa, cвnd se оntвlnea cu noi, evita sa ne spuna ceva despre Capitan. Se temea. Eraurmarita pas cu pas. Pentru noi era mult c -o avem cu noi. Alta data, cвnd ne -am mai оntвlnit, eracu generalul оmpreuna. Era o zi calduroasa de mai, parca era vara cu adevarat. Ne -am salutat cumult respect, oprindu-ma la o vorba buna. Simtea nevoia sa se destainuie. Оn sinea ei, procesul sedesfasura fara crutare. Era procesul culpei de a se fi coborвt de pe culmile maretiei.Oprindu-ma odata de vorba, generalul Praporgescu deschide el discutia, spunвndu -mi:— “Domnule professor, eu am luat pe Elena de sotie numai pentru a o ocroti, a o apara de

Page 111: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

comunisti. Am crezut ca, daca se casatoreste cu mine si ia al t nume, va fi lasata оn pace, darm-am оnselat, ca n-a fost sa fie asa. Ba din contra, am intrat si eu оn focul acesta. Nu -mi pare rau.Am acceptat lupta si de pe pozitiile acestea.”La aceste discutii, neasteptate de fapt, am оncercat sa linistesc lucruri le, spunвndu-le can-au gresit cu nimic. Dimpotriva, au facut bine urmвnd un drum firesc al omului pe pamвnt,mergвnd pe linia dragostei crestine, traind оntru Hristos. Cu toate acestea, acest complex alculpei, generat de sinele ei, n -a reusit nimeni sa-l stinga. Tot timpul se simtea cu noi ca -ntr-ofamilie. Eram copiii Capitanului. Fapt care o determina sa intuiasca pozitia ei de culpa. Tottimpul cвt a stat оn Latesti a avut o atitudine demna. Toata lum ea o respecta.Dupa cвte stiu, оn 19 sept. 1958, cвnd noi cei de la Latesti am fost ridicati si dusi laNoua-Culme, fetele noastre au fost si ele ridicate de securitate si duse la Noua -Culme. Cu ele afost D-na Elena Codreanu.Dupa cum am mai spus, оn timp ul cвnd eu nu aveam pe nimeni la mine, din familie,lucram оn echipa de constructii de la IAS -Bordusani, sub comanda ing. Vвrlan. Ma alaturasemlui Colibaba la dulgherie. Pentru mine a fost o binefacere sa lucrez ca dulgher оn cadrul echipeide constructii. Timpul trecea atвt de repede, de nu -ti venea sa crezi. Оntre orele 16 si 17 veneamde la lucru, acasa, destul de repede, uneori chiar mai devreme. Aveam timp sa -mi fac demвncare, chiar si pentru mai multe zile. Dupa ce mвncam, intram оn gradina si lucra m pвna nu semai vedea.De 1 Mai ma trezesc cu sotia mea la mine. Оsi luase o permisie de cвteva zile, pentru careavea sa оnghita multe bobвrnace si amenintari din partea doamnei doctor Popovici, omulpartidului. Pentru faptul ca era sotia mea, a unui ban dit din grupul lui Spiru Blanaru, la salarizareera pe ultima treapta. Cвnd era vorba de premii, nu primea nimic. Toti ceilalti, care stiau saclampaneasca, primeau de trei ori pe an premii.M-am bucurat mult de tot cвnd am vazut -o. A venit оmpreuna cu colega ei Ria Moisescu,care legase o corespondenta cu Victor Tarniceru. Acum pentru el venise de fapt. Ce -au facut, cen-au facut, dar pвna la urma s -au hotarвt sa se casatoreasca. Dupa cвteva zile au plecat la Lugoj.Mai tвrziu avea sa vina Ria la Fetesti, transferata оn interes de serviciu, ca asistenta medicala ladispensarul din Fetesti -Gara si sa stea cu Victor, pвna cвnd ne -a ridicat securitatea,internвndu-ne оn lagar la Noua-Culme.Am uitat sa va spun ca оn cursul lunii aprilie 1958, au venit la mine si surorile mele Anicasi Lenuta. M-au ajutat sa mai fac reparatii la casa, unde de abia ma mutasem. Dupa trei zile s -audus acasa. Ramвnвnd iarasi singur, m -am dus la lucru оn echipa mea. De cum plecase sotia meaacasa, la оnceputul lui mai 1958 si pв na la venirea tatalui meu si a fiului Tibi, dupa Sfвntul Ilie,20 iulie, eu am lucrat, zi de zi, la constructii IAS.Iata-i si pe ei, оn sfвrsit, ca vin la mine, tata si fiul meu. Am fost оn gara la Fetesti,asteptвndu-i. Era luna lui cuptor, cu o caldura de te coceai, nu alta. Se dau jos din tren, dintr -ozapuseala оntr-alta. Оn gara te frigeai. O luam pe scurtatura pвna la Latesti. Pe оntinsul CвmpieiBaraganului, cвnd soarele te cocea, cвnd iarna Crivatul se lua dupa ciulini, mai adia acum oboare alinatoare de caldura. Simteam оn fata cum aerul se misca, mai racorindu -ne un pic. Asaam ajuns acasa, unde racoarea din camera ne linisti. Am si facut un tur de orizont prin sat, dupace ne-am odihnit. Seara au facut cunostinta cu d -l Georgescu, apoi cu parintele Iosif Ratec, cuVictor Tarniceru, cu d-l Moise si o multime de alti cunoscuti si prieteni. S -au simtit tare bine lamine. Au stat aproape o luna la Latesti, pвna dupa 20 august. Adesea, mergeam cu totii, оntimpul liber, оn insula Borcea, оntr -o padurice plina de vegetatie si pajisti cu iarba verde simatasoasa. Treceam bratul Borcea cu multa bucurie, оnotвnd pвna оn insula, оmpreuna cu VictorTarniceru si cu parintele Ratec. Pe Tibi, de obicei оl trecea Victor оn insula. Au fost zile pline de

Page 112: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

farmec si veselie, оn toata izolarea aceasta, voita de putere. Din aceasta frumoasa iesire la iarbaverde, ne оntorceam vlaguiti de caldura soarelui, de baia facuta оn Dunare si de plaja de penisipul din poiana, acasa, unde ne asteptau lubenitele si pepenii galben i. Pe cei galbeni, adesea оigaseam plezniti de copti ce erau si cu un miros оmbatator. Fiecare din noi, dupa alegere ne luamcвte un pepene si cu lingura оi mвntuiam. Erau nespus de buni.Nici pвna azi nu stiu cu ce impresie si amintiri o fi ramas fiul me u despre acele zilepetrecute оn vara lui 1958 la Latesti. De cвte ori am оncercat sa depanam firul amintirilor, l -amgasit оntr-o mutenie dezolanta. O data nu m -a оntrebat, sau sa-mi spuna cum s-a simtit acolo si cuce a ramas оn sufletul lui, din acele z ile petrecute la Latesti. Carui fapt sa -i datorez aceastamutenie a lui? Nu stiu. De fapt, nu numai de acest capitol este vorba aici, ci, оn general, de toataperioada mea de оnchisoare, de iad, n -a deschis gura cu o оntrebare; pe unde am trecut? si ce amоndurat? cunoscвnd cвt de putin si el din acest trist capitol al istoriei noastre. De ce? Nu stiu nicieu. De fapt, cu durere trebuie sa o spun ca nici Horea, celalalt fiu al meu, nu m -a оntrebat o datadespre toate acestea. Nepotii mei, care au ajuns, doi dintre ei, Adrian si Gabriel, la vвrsta de 14ani, iar Alina la 10 ani, nici ei nu ma оntreaba nimic. Parca s -ar confrunta cu o conspiratieоmpotriva mea si a neamului оntreg, trecut prin iadul comunist. Оntotdeauna la cunoastere s -aajuns prin cercetare, prin dorul de a afla. Cunoasterea este un rezultat al stradaniei de zi cu zi,оntrebвnd si adunвnd cele auzite sau citite.Le-am servit atвta material scris. N -au pus mвna pe el. Stau cartile si revistele la mine,teanc, si nici nu le rasfoiesc. Am mers pвna acolo ca le -am vвrвt pe gвt carti si reviste, dar nustiu daca le-au rasfoit macar.De ce? De ce? De ce acest lucru?Deseori, оi spun sotiei, cu multa durere оn suflet, ca am sa mor si copiii mei nu vin la minesa ma оntrebe o vorba despre lupta noastra de rezistenta. Altii, straini de mine, vin si maоntreaba.De buna seama ca aici este, cred eu, o lipsa de maturitate оn gвndire si o neputintaspirituala a lor. Nu-si iubesc neamul оndeajuns. Sa ai оn familie un martor al grozaviilo rpetrecutesub dracescul imperiu comunist si sa nu doresti sa afli si sa stii nimic din cele traite de ai tai!Asta-i un mare pacat оn fata lui Dumnezeu si a neamului nostru.Cunoscвnd, construiesti, iar ignorвnd, dispari ca om pe linie spirituala.Iata, fara sa vreau, am facut o paranteza оn rвndul celor povestite, destainuindu -ma sauchiar marturisindu-ma celor care vor veni dupa mine. Ma doare, dar acesta -i crudul adevar.Dar... sa ne оntoarcem la cele bune, iertвnd pe cei ce оnca mai gresesc, poate, un eori, faravoia lor.Tot оn vremea asta, ma apropiasem mult de domnul Georgescu. Ne оmprietenisem chiar.I-am cunoscut toata familia, sotia, copiii si cele doua surori, cum de altfel facuse si el cu ai mei.Doamna Ariana, sotia lui, a stat mult timp cu el la Latesti. Se pregatise si el de iarna,aprovizionвndu-se cu de toate, asa cum si eu facusem. De multe ori, оmi facea si Victor Medreacвte-o vizita. Lui nu-i placea sa munceasca.Оn aceste aduceri aminte acord un capitol profesorului universitar Ion V. G eorgescu, asacum l-am cunoscut si ce am reusit sa prind de la el, multe lucruri si chiar оnvatвnd.Ori de cвte ori am ocazia sa vorbesc despre el, оmi vine оn minte un sfat al lui, pe care mi -ldaduse оn anul 1962, оnainte de plecare, de eliberare. Tin ne aparat sa оncep cu acest sfat, chiardaca vi l-am mai spus, chiar cu riscul repetarii. Atвt de mult ne apropiasem unul de altul, оncвtformam o unitate оn gвndire. Iata si sfatul pe care mi l -a dat; care de altfel m-a ajutat mult оnviata:

Page 113: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

— “Mai Tase, acum eu o sa plec acasa daca vor vrea astia sa -mi dea drumul. Nu se stiedaca ne vom mai vedea. Te sfatuiesc un lucru. Atunci cвnd vei fi la o rascruce de drumuri, оn alua o hotarвre, sau sa faci ceva, gвndeste -te la mine, оn gвndul tau sa stai de vorba cu mine sicam ce sfat ti-as da eu, ce ti-as spune eu sa faci, asa sa faci. Daca faci treaba asta, tu nu vei gresiniciodata. Vei merge pe drumul cel drept si curat. Оntre noi doi exista aceasta comuniune, unitatede vederi.”Nu voi uita niciodata acest sfat al celui mai bun prieten al meu. Desi am scris mult despreel, оn multe articole, totusi atвtea sunt pe care nu le -am scris si nici povestit cuiva, n -am facut-o.A fost un om deosebit. Atвt de deosebit оncвt a creat o unicitate, nu numai оn lup ta de rezistentaa neamului romвnesc, dar si ca om de stiinta. Pe unde a trecut, a lasat urme, a marcat lumea.Dupa ce a venit din Rusia, оn decembrie 1955, a fost dus la Gherla, unde a mai stat оncadoi ani, tot fara condamnare, de altfel cum a stat si -n Rusia, la Polul Nord, la Verhoiansk, polulfrigului, si la Vorkuta, mai bine de 10 ani, tot timpul urmarit si chinuit de securitate. Оndecembrie 1957 se elibereaza de la Gherla si vine la Latesti cu domiciliul obligatoriu. Ca simine, este primit de un om оn casa lui. Era peste drum de d -l Moise. Foarte des ne vedeam unulpe altul. Nu-l cunoscusem pвna acum personal. Stiam despre el multe de la parintele Mitoiu. Оifusese professor la Facultatea de Teologie din Bucuresti. Dupa nume, оl cunosteam foarte bin e,as putea spune.Afara era frig, frig si zapada mare, ne facea sa ne gвndim tot mai mult la felul cum ne vomоmpotrivi Crivatului. Sotia si parintii venisera la mine. Оntr -o dupa masa, eu si cu sotia meaaduceam un cos mare cu paie pentru оncalzit soba о n camera оn care stateam. Cum vom fi aratatnoi la fata nu stiu, dar tocmai atunci Ion V. Georgescu trecea prin fata noastra spre casa lui.Bucuros si cu multa dezinvoltura, ni se adreseaza:— “Hei, tinerii, tinerii trec voiosi si fericiti, pregatindu -se de noapte.”Luat prin surprindere, m-am оmbujorat la fata, cred eu, iar sotia mea, cum era blonda, s -aоmbujorat si mai tare. Jucausa, lumina ochilor оi scaldase toata fata.— “Da, оi raspund eu, ne pregatim soba pentru noapte.”Am dat mвna cu el, prezentвndu-ne unii altora. Cвnd am auzit ca -i Ion V. Georgescu, amramas surprins. Navaleau оn mintea mea toate cele povestite de Mitoiu la Aiud.Din acel moment privirile noastre s -au оntвlnit mereu si tot mai des. Оn orice sarbatoare оlregaseam la biserica, оntr-un loc mai retras, de obicei pe dreapta.Si el, ca si mine, cвnd a ajuns la Latesti a scris acasa. Adresa veche pe care el o stia numai era cea reala. Scrisese sotiei, dar prin altcineva, bine cunoscut, si sigur de adresa. Spera caasa sotia lui va lua cunostinta ca-i оn Latesti. Оn vremea asta, noi ne -am apropiat mult. Eu, maiales, ma simteam atras de el, desi оntre noi era o mare diferenta, ca vвrsta si pregatire. Eu, un bietabsolvent al Institutului de Teologie, cu diploma la mвna, pe cвnd el profe ssor universitar si omde stiinta, totusi ceva ne apropiase. Timpul avea sa dovedeasca acest lucru, оn cei cinci ani delagar pe care i-am facut zi de zi оmpreuna si оnca 14 ani оn libertate.Crezul nostru оntru Hristos si destinele neamului romвnesc erau comune. Slujeamaceluiasi crez, el de pe pozitiile lui оnalte, iar eu de pe umilul meu loc. Pe linie spirituala era omare asemanare.De la o vreme, tot asteptвnd sa primeasca o veste de acasa, оncepe sa se framвnte.Nelinistea luase loc оn sufletul lui. О ntr-o buna zi, simtind apropierea sufleteasca dintre noi, оmispune:— “Iata ca tot ce am sperat eu, timp de 12 ani de cвnd am fost rapit de pe strada de rusi,ca voi mai gasi pe ai mei оn viata si -n pace se naruieste. De atвta vreme n -am mai primit nimic.Ce s-o fi оntвmplat cu ai mei nu stiu. Sunt tare amarвt.”

Page 114: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

— “Domnule professor, оi spun eu, este bine sa sperati si sa mai asteptati. Eu cred ca nu -inimic rau. Totul va fi bine pвna la urma.”Nu puteam оntelege atвt de bine framвntarile lui. Nu stiusem p e atunci nici conditiile оncare disparuse el оn 1945 din Bucuresti. Aveam sa aflu de la el, mult mai tвrziu, оn lagarul de laNoua-Culme, despre viata lui, atвt cea de acasa, оn timpuri bune, cвt si de cea din deportarea luiоn Siberia, la Verhoiansk, polul frigului.Primavara se anuntase din vreme. Totul оn jurul nostru se trezea la viata. O data cuzvвcnetul ei, din jurul nostru, оn pomi si iarba, оn ciripitul pasarilor, оn zbenguiala lor, оnzumzaitul gвzelor, trezite la viata, о n deschiderea de boboci a florilor de primavara, оncepusem sinoi sa ne miscam оn acelasi ritm al vietii, caracteristic primaverii, cautвnd fiecare sa ne lucrambucata de pamвnt din jurul casei. Viata, оn suvoiul primaverii, ne purta cu ea, оnainte, pe dru mulei.Mergeam acum, unul dupa altul, destul de des. I.V. Georgescu, asa cum am mai spus, оsialesese o casa la margine de sat, loc destul de bun si cu multa liniste. Se ocupa de lucratulgradinii si de amenajatul casei. Ca fiu de taran, nu era strain de lucrul pamвntului.Iata ca оntr-o buna zi de primavara, оi vine si lui o scrisoare de acasa. Sa fi vazut, Doamne,atunci, ce bucurie a fost, de nedescris. Simtea cum totul navaleste оn sufletul lui. Lumea toata arfi оncaput atunci оn el. Totul zumzaia, cl ocotea, se оnalta оn trairea lui. Desi era destul de brunet,fata-i radia de lumina. Numai lumina de Sus venita si -n sperante data. Sotia оi scrisese ca totuleste bine, copiii sanatosi si vor veni cвt de curвnd la el. Оi scrisese si data sosirii. Doamne, cвtadiferenta de stare de spirit exprimata de fata lui, a omului cвnd trece de la necaz la bucurie.De peste doisprezece ani nu-si mai vazuse sotia si copiii, Acum оi astepta. Un neastвmparpusese stapвnire pe el. Simtea nevoia de a оmpartasi cuiva zbuciu mul sufletului sau, nazuintelelui, adesea sfarвmate. Asa am ajuns eu sa fiu acela caruia sa -i destainuiasca pasul inimii lui.Aveam sa fiu si de aci оnainte оnca 19 ani, 5 de lagar si 14 de libertate, оn care timp noi ampurtatcorespondenta si ne-am vizitat.Cвt de putin, casa era pusa оn ordine si cu mult gust. O astepta pe doamna Ariana, si pecopiii lui. L-am ajutat si noi, cei apropiati mult de el, mai ales Victor Tarniceru, la amenajareacasei, Оntr-o zi apare si d-na Ariana cu copiii, Razvan si Bogd an. A fost o mare bucurie pe toti,de nedescris. Dupa cвteva zile de la sosirea lor, cunoscвndu -i si eu bineоnteles, linistea s -aasternut peste tot. La un moment dat ma gasesc numai cu d -na Ariana. Оmi spune atunci de ce atrebuit sa оntвrzie cu venirea m ai bine de doua saptamвni.— “Eu nu puteam sa viu la el оn halul оn care aratam. Dupa o absenta de peste 12 ani, nuputeam sa apar оn fata barbatului fara dinti. I -as fi creat o deceptie, o impresie pe care n -as fisters-o niciodata. Mai ales ca noi am tinut extrem de mult unul la altul.”Iata deci ca eu unul nu m-am gвndit la acest lucru. Nici chiar sotul ei, I.V., nu s -a gвnditasa. Femeia оnsa, care-i simbolul vietii, viata оnsasi, intuieste mai bine ca -n viata, omul trebuiesatina seama de anumite reguli, de legi, precum cea a armoniei, a frumosului, a elegantei, aprestantei.Mai tвrziu avea sa-mi povesteasca cu multa bucurie de felul оn care vedea lucrurile d -naAriana. De prima data, copiii au fost extrem de r ezervati. Cu timpul оnsa, lucrurile au intrat оnnormal. Buna оntelegere, armonia si chiar dragostea luasera loc rezervei оn familie.Dupa cвteva zile, sotia si copiii au plecat acasa. Nu se terminase scoala. Оn timpul verii auvenit si au stat mai mult оmpreuna, aproape toata vara. Copiii se mai obisnuisera cu el. Din fireera destul de sever cu ei, lucru pe care sotia l -a condamnat, sfatuindu-l sa aiba mai multa

Page 115: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

оntelegere.Оn Latesti viata se parea ca se desfasoara normal. Munceam de zor la IAS, de dimin eata dela orele 7 pвna la orele 15, dupa masa. La orele 16 eram acasa. Dupa ce mвncam, pвna seara nesaturam de lucru оn gradina. Оn cadrul echipei, lucram alaturi de Colibaba ca dulgher. Cu bardaоnmвna ciopleam si fasonam lemnul pentru acoperis. Ma tin eam de Colibaba. Mi-a prins tare binelucrul acesta al dulgheriei. Am оnvatat si eu ceva.Gradina mi-am lucrat-o la vreme. Tin sa mentionez ca, atвta vreme cвt a fost tata la mineоmpreuna cu fiul meu Tibi, nu am mai lucrat la ferma. Nu era de acord cu ace st fapt. Nici nubanuia ca eu lucrez la ferma. Numai dupa ce am fost internat оn lagar, cвnd ei au venit sa ridicelucrurile, au ridicat si banii mei de la IAS, au aflat ca eu am lucrat tot timpul. Nu puteam acceptaca eu sa fiu оntretinut de ei. Tata avea numai 500 de lei pensie, iar sotia mai avea doi batrвni sipe fiul meu de оntretinut. Оn Latesti erau multi care nu lucrau. Erau оntretinuti de cei de acasa.Toata ziua оl vedeam pe Cretulescu, bucurestean de loc, plimbвndu -se cu un motan tare frumospe umar. Vazвnd ca-i admir motanul, mi-a promis ca-mi da un motanel si mie. Avea оnfatisareasi caracteristicile unui motan salbatic. Arata ca un tigru, cu o blana frumoasa, frumoasa de tot.S-a tinut de vorba si mi-a dat si mie un motanel. Ajuns la maturitate , motanelul meu devenisetare aratos. Fiind eu arestat, оn septembrie 1958, a ramas singur acasa, micut, micut de tot. Aavut grija de el vecinul meu cu casa, d -l Mitru, dobrogean de obвrsie. A fost chemat de securitateca martor, dвndu-i-se si casa оn primire si avвnd obligatia de a anunta familia mea sa vina sa -miridice lucrurile. Asa s-a si оntвmplat. Ai mei au venit la Latesti si au luat toate lucrurile, iar pemotanel l-a luat sora mea Anica. L-a dus la Lugoj, unde s-a facut de toata frumusetea. L-amprins si eu acasa оn 1964, cвnd am venit de la Periprava. M -am bucurat tare mult cвnd l -amvazut. A murit de batrвn.Sunt multi din Latesti ale caror nume le -am uitat. Оmi aduc aminte de d -l Carandino, unom de o aleasa cultura, dar extrem de rezervat , putin comunicativ. Pe noi, cei mai multi, neocolea. Eram din Aiud si ciumati, parca. Faptul ca eram legionari оl determina sa ne ocoleasca.De racila asta nici azi n-am scapat, оn 1996, cвnd scriu aceste lucruri. Desi MiscareaLegionara, ca partid sau organizatie politica, nu mai exista, decвt doar ca dainuire spirituala, noi,cei care azi mai traim, оntre 70 si 80 de ani, suntem legionari. Daca -i nevoie si ne ataca cineva,noi ne aparam crezul pentru care sutele de mii au murit si pentru care noi am lup tat. MiscareaLegionara, ca fenomen romвnesc, ea exista si va exista permanent оntru apararea neamului.Spre sfвrsitul lui august 1958, tata si cu fiul meu pleaca acasa. Оn septembrie оncepeauscolile. Tata ma lasase destul de bine aranjat pentru iarna. Оm i procurasem caramida buna pentruo soba de gatit оn camera mica, оn asa fel construita, ca sa se lege cu soba, оn forma de teracota,din camera mare. Cu planurile оn fata pentru realizare, lucram zi de zi ca dulgher. Ajunsesem peacoperis. Mвnuiam barda ca un mester.Оn gradina, porumbul se apropia de copt. Asa lucrвnd, cu gвndul cel drept si visвnd la unviitor mai bun, ne miscam оn tacere. Se simtea totusi o boare a nelinistii. Ceva plutea оn vazduh.Postul de militie ne tinea tot mai strвns. Mereu venea u de la centru ofiteri si ne chemau pe rвndla vorba, la chestionari de umplutura. Simteam ca ceva se pregateste оmpotriva noastra.Iata ca-n noaptea de 19 septembrie 1958, оn crapat de ziua, pe la orele 5 dimineata, cinevabate la usa cu putere ca sa deschid. Deschizвnd usa, apare un ofiter de militie si -mi spune sa maоmbrac si sa merg cu el. Cu inima zbatвndu -se оn piept, ma pregatesc оndelete, intuind ca un nouval de arestari se petrece acum оn tara. Оl cheama, cum am mai spus, pe vecinul meu, d -l Mitrusi-i preda casa оn primire. Sunt luat de ofiter si dus catre sfat, unde erau mai multe masini, plinecu oameni.

Page 116: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

Se facuse de ziua si era 19 septembrie 1958.De acum, оn surghiun, pвna оn anul 1964.LAGARELEI. ОN TARA LUI DOBROTICI, UN LAGAR DE EXTERMINAREO trвmba de praf alerga оnnebunita pe soselele Dobrogei, de la apus la rasarit. Era оntr -o zide sfвrsit de septembrie 1958. Fugeau cinci molotovuri, unul dupa altul, оn zbвrnaitul demotoare, gata sa se оncalece, cu noi оn spinare, luati fara de veste оn zori de zi din Latesti.Nebunatica se vedea acea trвmba de praf, gonind оntocmai ca pe vremea lui Stefan celMare, cвnd tatarii dadeau navala оn Moldova. De -a lungul Dunarii, оn goana nebuna s -au оntinsmasinile spre nord. La Vadul Oii, trecem Dunarea pe poduri plutitoare оn Dobrogea. Cu nori depraf dupa noi, оn uruit de motoare, sagetam оntinderea pamвntului dobrogean, fвsвind pe luciulsoselei, spre est acum. Nu stiam unde mergem. La un moment dat ne desprind em de soseauaspre Constanta si o luam spre sud.Tara Dobrogei, cu domoale coline scaldate оn soare, ne primeste оntr -o adвncitura de teren,pe o panta usor ridicata spre vest. Cum noi veneam dinspre nord, lagarul Noua -Culme era spredreapta. Оn partea stвnga era calea ferata, care cu ani оn urma servise canalul.Suntem la portile iadului din tara lui Dobrotici, lagarul de exterminare Noua -Culme, degradul I. Lagarul mortii. Ajunsi, portile se deschid larg, facвnd loc masinilor sa intre оn colonie.Spre stupoarea noastra, a celor care -l cunosteam de la Aiud, ne primeste, cu zвmbetulsatanic pe buze, maiorul Ioanitescu. Era comandantul coloniei. Hei! De acum оncolo, aveam ceplati, nu stiu pentru ce, dar... multi dintre noi, chiar cu viata.Pe rвnd, unul dupa altul, ne dam jos din masina. Plini de praf, din cap pвna -n picioare sicu spaima-n vine, mergeam spre locul ordonat. De -o parte si de alta a drumului principal, sedesprindeau оn adвncime baracile, unde aveam sa ne ducem amarul ani оn sir.Cu revolutia din Ungaria - 1956, URSS-ul оnghite hapul servit de America. Pe plan politicau suferit o оnfrвngere. Ei nu mai puteau acuza Apusul, оn cadrul ONU -lui, ca agresori, Franta siAnglia, cu canalul de Suez, deoarece cazusera ei оn plasa, cu Ungaria. Acum si ei erau acuzati deagresori. Оn urma acestei оnfrвngeri, URSS -ul ia atitudine si dezlantuie оn toate statele satelite onoua prigoana.Оn 1958, iau fiinta lagarele de exterminare de gradul I, unde sunt adunati toti cei careprezentau un pericol pentru ei. Iar оn 1959, un nou val de arestari оn toata tara se dezlantuie cumai multa sete. Asa se face ca noi, cei ce speram ca dupa domiciliul obligatoriu sa mai ajungemsi acasa, ne trezim оntr-un lagar al mortii, Noua-Culme. Aici, оn sudalme si picioare оn spate, nebulucim оntr-o camera de baraca.— “Vedeti? Daca n-ati fost cinstiti acasa la voi si ati оnceput sa faceti iarasi politica.Acum stati aici ca animalele”, ne spune un ofiter.La baraca, de pe o mica terasa am intrat оn tr-o camera lunga si оntunecoasa. Pe o parte sipe alta erau aranjate doua rвnduri de paturi suprapuse. Оn stвnga usii era un cuptor de caramida,ca o teracota. Оn dreapta, pe tot peretele, erau ferestrele, batute оn cuie si cu geamurile vopsite cuvar pe din afara, оn asa fel ca sa nu se poata vedea nimic ce se petrece оn curtea lagarului. Оnfundul camerei mai era o fereastra, prevazuta cu un gemulet care se deschidea pentru aerisire.Aici am fost оnghesuiti peste 50 de oameni. Care cum am putut, am ocupa t cвte un pat. Eu m-amurcat оntr-un pat suprapus. Iarna era mai cald. Sub mine era parintele Nicolae Ciorbaru,dobrogean de origine, asa cum am mai spus. Vecin cu mine, оn stвnga, la etaj, era prof. I.V.Georgescu. Dupa ce ne-am ocupat fiecare locul оn camera, se formeaza grupuri, grupuri deoameni, discutвnd fel de fel de lucruri. Mirati, ne оntrebam ce au de gвnd cu noi. Iata -ne оn fata

Page 117: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

unui fapt оmplinit, ridicati pe nestiute, de acasa, domiciliul obligatoriu, apoi aruncati undeva, оnpustiu parca. De cвte ori оl vedeam pe Ioanitescu ne trezeam la realitate. Asa se desfasoara unuldin primele episoade din infernul de la Noua -Culme, lagarul mortii. Aici au fost adusi totidetinutii care se eliberau din оnchisori si cei care, liberi fiind, erau considerati periculosi pentruexistenta statului.Daca n-am murit оn оnchisoare, se spera ca оn acest lagar ne vom gasi sfвrsitul. Viata deaici era un adevarat infern. Оn miez de iarna, flamвnzi si goi, noaptea оn baraca tremuram defrig,iar ziua, оn timpul muncii silnice, eram mвnati din spate ca vitele оn jug. Оn adвncul fiinteinoastre se оnstapвnise nelinistea, Un tremur ne cuprinsese pe toti. Era tremurul silniciei si alumilintei. Voiau degradarea omenescului din noi, anularea personalitatii. Se tintea la desfiintareatotala a omului din noi. Acestea erau dezideratele comunismului.Era pe la sfвrsitul lui ianuarie si оnceputul lui februarie 1959. Se lucra la viile de laNazarcea. Оn bataia Crivatului dezlantuit, noi duceam o viata trudnica. Din lagar mergeam pe joscвte sase insi оn rвnd, tinвndu-ne de brat, оntr-o coloana de 48 de oameni. Mergeam tropaind pedrumul de piatra, o distanta de 7 -8 km. Coloana era оncadrata de ostasii de paza ai securitatii.Purtau, atвrnat de gвt, un pistol mitraliera, cu degetul pe tragaci. Frigul, stвrnit de vвntuldobrogean, ne оngheta fata si ochii lacrimau. Оn timpul mersului nu aveam voie sa nedesprindemde brat. Daca оncercam sa ne stergem ochii sau nasu l, soldatul striga la noi ca trage daca nu netinem de brat. Cu ochii lacrimвnd, cu nasul curgвnd, ne duceam chinul оn cadenta satanica.Respirвnd оn oftaturi, оn scrвsnet de dinti, ne uitam оn sus disperati, cu ochii spre cer,оntrebвndu-ne:— “Pвna cвnd, Doamne?”Asa ajungeam noi la Nazarcea. Pe o coasta lina, de la est la vest, se оntindea toatapodgoria. Aici trebuia sa refacem spalierul оnvechit al viei. Soldatii de paza оntindeau totcordonul оnconjurвnd locul de munca, se adaposteau оn crama de la vi e, оmpreuna cu tehnicianulpodgoriei. Batea vвntul fara оncetare. Zapada mare era spulberata de vвnt si calcata оn picioaredenoi, cвt lucram la vie. Gerul, оnasprit de Crivat, musca din noi fara mila. Mantaua vargata sisubtire nu ne ajuta la nimic. Doar spatele, оntorcвndu-l catre vвnt, ce ne mai ocrotea. Lucram doicвte doi оn echipa. Faceam gropile adвnci de 50 de cm. pentru stвlpii de spalier. Erau stвlpi greide stejar. Eu lucram cu un bun prieten al meu, Toma Lintu, din Lugoj si el. A fost un omexceptional. Luptator “de-o vesnicie”, cum putini s -au gasit оmpotriva comunismului. Se numarasi el printre cei care l -au sustinut pe Spiru Blanaru. De nastere a fost din Golet, aproape deCaransebes. A fost оnvatator. Multe generatii de elevi au trecut prin mвna lui. I-a оnvatat sa-siiubeasca neamul si tara, crezвnd оn Hristos. Adesea l -am revazut prin Lugoj, sprinten si vioi lacei 85 de ani. Acum a trecut de la noi оntru cele vesnice, cu zвmbetul pe buze, crezвnd cu tarieоndestinele neamului nostru. A m ers pe urmele generalului Dragalina si ale lui Eftimie Murgu.Granicer si el al Comunitatii de Avere din Caransebes. A murit оn ziua de 4 ianuarie 1995, laLugoj, unde este оnmormвntat. Dumnezeu sa -l odihneasca оn dragostea lui.Acum, daca ne-am оncalzit un pic, amintindu-ne de frumosul trecut, sa ne оntoarcem laNazarcea, la vie. Оn calea Crivatului, ne uitam unul la altul si ne оndemnam la rezistenta. Tomaоmi spunea sa nu ma las, ca trebuie sa ajungem acasa. Оn loc de manusi aveam niste ciorapi trasipe mвna. Asa manevram cazmaua la sapatul gropilor. Cвnd ajungeam la 30 cm. adвncime, nebagam cu picioarele, pe rвnd оn groapa. Pamвntul era оnghetat la mare adвncime. Trudeam din

Page 118: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

greu pвna reuseam sa sapam cвte o groapa. Respiram anevoie оn zvвcnete de inima. Tusind, nefrecam mвinile si ne scuturam parca de rele. Se tineau ciucure de noi.Printre rafalele Crivatului, mai venea оn spatele nostru gardianul, оndemnвndu -ne lamunca printr-o оnjuratura. Groapa dupa groapa, cu mвinile оnghetate si picioar ele amortite defrig, trecea timpul si se apropia ora plecarii оn lagar. Tot timpul lucrului nu mвncam nimic. Cвndajungeam оn colonie, primeam o gamela de ciorba si 250 gr. de pвine. Оn cвteva minute gamelaera goala, fara sa reusim a ne satura. De abia n e astвmparam foamea. Rebegiti de frig si uzi lapicioare de zapada framвntata оn atвtea ore de munca, ne оndreptam spre baraca noastra pentru ane odihni si noi cвt de putin. Eram extenuati. Оn camera era un cuptor de caramida, оn forma deteracota. De abia se dezmortea camera si lemnele se si terminau. Оnfrigurati, ne culcam оn graba.Numai asa mai reuseam sa ne оncalzim, sub o patura zdrentuita. Salteaua era umpluta cu paie.Scoteam ciorapii din picioare, uzi leoarca, si -i puneam оntre cearsaf si saltea. Peste ei ne culcam,ca de la caldura corpului, pвna dimineata sa se usuce. Asa, оi puteam оncalta din nou. A doua zi,оncepeam iarasi munca si lupta cu Crivatul, cu gerul, cu drumul pвna la podgorie, cu оnjuraturilegardienilor si ale unor soldati оnraiti. Acest ritm de munca a tinut tot timpul iernii, pвna cвnd aоnceput sa se desprimavareze. Razele soarelui ne mai оncalzeau putin. Sperantele noastre, o datacu caldura soarelui, оn bine, mai crescura. De multe ori, cвnd veneam obositi de la munca, deabia adormiti, оntr-o galagie infernala, оn miez de noapte, gardienii ca o haita de lupi ne sculaudin somn, la perchezitie. Оn plina iarna, afara ningвnd pe noi, ne dezbracau оn pielea goala si nefaceau control. Оn felul acesta ne luau si putinele clipe de od ihna. Nu adormeam bine si sunadesteptarea. Ne pregateam de munca. Plecam cu noaptea оn cap la vie. Asa se scurgeau clipelevietii noastre оn infernul comunist. Raiul bietului om, dezvaluit lumii prin presa comunista.Acum, cвnd va istorisesc aceste clipe de iad traite de noi, cei care am supravietuit, negasim la sfвrsit de secol XX, secolul cruzimii, al carui principiu de viata a fost ura, minciuna,hotia, ateismul. Traim dictonul latin:— “Homo homini lupus est...”Sfвrsit de secol, sfвrsit de mileniu.Fi-va oare si sfвrsitul urii dintre oameni? Fi -va oare оnceputul mileniului III si al secoluluiXXI un оnceput de dialog cu Dumnezeu? Al credintei si al dragostei оntre oameni? Se va realizaoare acea armonie pe glob si unitate оntre oameni si popoare?Fa, Doamne, ca оn numele sutelor de mii de eroi si martiri, care si -au dat viata pentru maibine, sa se realizeze acea dragoste crestina оntre toti fiii Pamвntului.II. STAFIILE DE LA NOUA-CULMEEra pe la оnceputul verii anului 19 59. Peste lagar se abatuse o epidemie de gripa numitaasiatica. Moartea si-a luat partea ei din oameni. Ce eram noi slabiti si amarвti pвna ladeclansarea epidemiei si ce ajunseseram cu totii dupa boala, niste stafii, unul mai prapadit caaltul. Cвnd a aparut gripa, оn fiecare baraca s -au numarat cu zecile bolnavii. Nu aveam nici un felde tratament. Zaceam оn pat, cu febra mare, dureri de cap, ameteli, fara pofta de mвncare, cu totcortegiul simptomelor acestei epidemii. Cu noi aveam multi medici. Ei se оn grijeau de noi cumputeau. Primisera de la infirmerie numai termometre. Ne оncurajau cвt puteau. Printre cei carepicasera la pat eram si eu. Оn tot timpul оnchisorilor, n -am scapat ocazia ca acolo unde -i rau sanufiu si eu. Asta mi-a fost crucea. Dar Dumnezeu m-a ajutat sa scap din toate оnchisorile, ca astazisa va pot povesti o mica parte si dupa puterile mele.Cred ca nimeni si niciodata nu va putea reda prin cuvinte infernul trait de noi toti оnоmparatia comunismului.

Page 119: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

Оn mijloc de tara dobrogeana, fr umoasa ca o gradina de rai, se ascunde undeva, printreusoare coline, scaldate de razele soarelui stralucitor, un loc al patimirii neamului romвnesc.Acolo era iadul, acolo era Noua -Culme. Fiecare baraca avea doua camere unde оncapeau cam40-50 de oameni, claie peste gramada. Toate geamurile erau date cu var, asa cum am mai spus,pe din afara, ca sa nu se poata vedea ce se petrece prin lagar. Desi erau multe geamuri, luminaera slaba, ca-ntr-un amurg. De cвnd ne sculam si pв na la culcare, la ora 9 seara, nu aveam voiesa stam оn pat. Pe mijlocul camerei era o banca pe care de abia оncapeau zece oameni. Cei 40 -50de oameni, pe rвnd numai, de abia reuseam sa ne odihnim un pic. Ne dureau picioarele, ne dureaspatele, ne vвjвiau urechile, mвinile se balanganeau pe lвnga corp. Clipa de clipa traiam оnchinurile iadului. Calvarul nostru, calvarul neamului romвnesc оn raiul comunist. Dacaоndrazneam sa ne asezam un minut pe pat se deschidea usa si eram chemati afara de gardian.Acolo erau gealati cu bвtele оn mвinile lor, ca ale minerilor, care se asterneau pe noi lovind peunde nimereau.Odata, am avut si eu norocul sa fiu mвngвiat de un astfel de par, lung de doi metri. Amrezistat, dar nici pвna azi nu l -am uitat. Regimul acesta de camera оl aveam cu toti, chiar si ceicare nu puteau iesi la munca, fiind prea batrвni sau bolnavi. Bineоnteles, cei care ieseau la lucruaveau iadul lor. Оn camera sau la lucru, chinurile se consumau fara exceptie. Nimeni care a trecutprin Noua-Culme nu poate spune ca a avut norocul si a scapat оntr -o zi fara a fi batjocorit. Ceicare erau la camera, seara la culcare, picau оn pat istoviti, mai rau ca оntr -o zi de munca.Acest fel de viata s-a desfasurat pe un lung sir de ani. Eu l -am apucat aproape doi ani, aicila Noua-Culme, din septembrie 1958 si pвna оn mai 1960, cвnd am fost dusi la Periprava, la stuf.Оn tot lagarul Noua-Culme, singura baraca unde nu erau varuite geamurile era infirmeria.Bolnavii nu prea puteau sa se ridice la geam si sa priveasca оn curtea lagarului. Оn restulbaracilordomnea umbra mortii. Aici la Noua -Culme era mai rau ca la Aiud, unde am facut peste opt anide оnchisoare. Desi Aiudul a fost una dintre cele mai crude оnchisori din tara, despre care s -a dusvestea оn toate colturile pamвntului, iadul de la Noua -Culme оl depasea. Se murea pe capete. Nuexista plimbare. Cei de la munca nu mai aveau nevoie de plimbare, se miscau muncind.Din cauza epidemiei de gripa, despre care am mai vorbit, mi s -a redeschis procesulpulmonar. Asa am fost internat la infirmerie, prin luna iunie 1959. Ajunsesem aici dus pe targa.Aveam febra mare si expectoratie din abundenta. Ca mine au fost adusi mai multi detinuti. Saоncep cu Ion Lupu, din Orastie de loc. Era licentiat оn stiinte economice. Оn pr ezent este laAlba-Iulia. Mi-a ramas un prieten foarte bun, cu multa dragoste de om, un mare romвn si bunluptator. M-am оntвlnit cu el оn 14 septembrie 1994, la Aiud, cu ocazia sfintirii monumentului.O data cu noi au fost adusi Aurica Visovan si Misu Dragomirescu. Gemea infirmeria. Toticare au avut odata un proces pulmonar, acum s -a redeschis.Nu dupa mult timp, Aurica Visovan a fost luat de securitate de la Noua -Culme si dus lainterne. I s-a intentat un nou proces, cautвnd sa-l condamne la moarte. Si cu el m -am оntвlnit totоn 14 sept. 1994, la Aiud. Оn prezent este la Sighetul Marmatiei, cu patru nepoti pe lвnga el. Eleste unul dintre titanii de la Pitesti, despre care vorbeste Dumitru Bordeianu оn cartea sa. N-aureusit sa-l оnfrвnga, cu tot satanismul din ei, cei din echipa lui Turcanu.Mihai Dragomirescu, despre care am mai scris, asezat оntr -un pat оn coltul din dreapta alsalonului, оsi ducea greul bolii cu multa seninatate. La el boala a facut ravagii. N-a mai fost chipsa-si revina. Medicamente nu erau, decвt aspirina si termometre. Ori cu acestea, MisuDragomirescu n-a putut depasi pragul mortii. Оntr -o dimineata, tare оn zori, si -a dat duhul. Totidin salon l-am plвns, stiindu-l un bun romвn si mare luptator оmpotriva comunismului.Оntr-o dimineata de iunie 1959, pe la sfвrsitul lunii, cu un cer senin si soare stralucitor, cu

Page 120: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

un iz de nostalgie a vietii din libertate, privesc si eu pe geamul infirmeriei оn curtea lagarului.Acolo era o coloana de vreo 70 de detinuti, care mergeau la cariera de piatra, pe albia canalului,parasita acum. Оn coada convoiului оl recunosc pe unchiul meu Petru Berzescu. Nu era sa -l maicunosc, numai os si piele. Un schelet batut de vвnt si sustinut de parul vietii. Parca-i sunauciolanele оn vвnt. O adevarata stafie, asa arata Petru Berzescu, unchiul meu. Оnchid ochii sinu-mi vine sa cred. El era acela care оn 23 ianuarie 1949, cu ani оn urma, оmpreuna cu celalaltunchi al meu, Ion Berzescu, Martin Copaceanu -Rica si cu Martin Moatar, ma petreceau de laоntвlnirea mea cu Spiru Blanaru, spre Slatina -Timis. El era stranepotul lui mos Gheorghe BerdaBerzescu, ostasul Iancului.Оn iadul de la Noua-Culme ne gaseam acum doi stranepoti ai ostasului Gheorghe Berda,luptator оn armata Iancului, unul bolnav оn infirmerie, iar altul, schelet оmbracat оn piele, ostafie.Mergea la munca, la piatra. De la lupta cu pistolul mitraliera оn mвna оmpotriva comunismului,la neputinta si la sunatul ciolanelor оn vвnt.Оn noi mai ramasese numai sufletul si nadejdea оn mai bine. Asa arata, оn acea vara din1959, uica Patru, os si piele, dar cu mult suflet. Оn mine s -a declansat un proces de revolta alneputintei, al nemultumirii, al setei de a plati odata si odata calailor ceea ce se cuvine.Unchi si nepot, din aceeasi tulpina a luptatorului de la 1848, din armata Iancului, MosGheorghe Berda Berzescu, ne duceam greul оn lagarul mortii de la Noua -Culme. El flamвnd sistraveziu оn lumina soarelui, piele si os numai, оncolonat оn convoiul care mergea la cariera depiatra, sa silniceasca acolo, iar eu, nepotul lui de frate, ros de o boala de plamвni, pe un pat alinfirmeriei. Cautвndu-ne unul pe altul, strabateam, pas cu pas, iadul de la Noua -Culme.Ce s-o fi petrecut оn sufletul оnsingurat al lu i uica Patru, оn acele zile grele? Cum s -or fidesfasurat gвndurile lui, atunci, оn arsita soarelui, din acea vara fierbinte a lui 1959? Nu stiu.Doar atвt stiu, ca-n osвnda amвndoi, cu ochii оn zare, traiam nostalgia locurilor de lupta, alaturide Spiru. Оn mвinile оn care tinea atunci pistolul, acum, stafie cum era el, tinea un tвrnacop. Cueltrudea la scosul pietrei. Flamвnd si gol se ducea sa trudeasca la piatra. Veneau seara оn amurg siluau masa, prвnzul si cina la un loc. Cu aceeasi mвncare insufici enta, cвte o gamela de ciorba, deabia-si potoleau foamea.La infirmerie mвncarea era mai buna. Eram оn subzistenta ministerului sanatatii. Aveamdreptul la 750 g. de pвine. Оn vremea aceea lagarul avea оn curtea lui, la o parte, o crescatorie deporci. Оngrijitor era Ion Banda din Rusca, aproape de Teregova, luptator si el оn miscarea derezistenta din Banat. Prin colonie el se misca mai liber. Оl cunoscuse bine pe uica Patru. Asastвnd lucrurile, profitвnd de libertatea lui, l -am rugat sa-i dea o bucata de pвine de la mine. Оnfelul acesta l-am putut ajuta pe uica Patru. Оn fiecare dimineata оi dadeam lui Banda cвte obucatade pвine pe fereastra de la camera mea, cu mult risc. Nea Ion Banda, cu mult curaj, cu pвineaascunsa оn sвn, cu ochii оn patru, se s trecura printre oameni pвna la uica Patru, dвndu -i pвinea cumult sвnge rece, de conspirator.Cu adevarat era un mare risc. Daca am fi fost prinsi, eu as fi fost dat afara din infirmerie,iar Ion Banda dat afara de la munca lui. Cel de Sus ne -a ajutat оnsa, reusind la rвndul nostru sa-lajutam pe uica Patru.Ne luptam cu viata, dupa puterile noastre, оn acest iad, fara sfвrsit parca, din acest colt delume.S-au scurs zilele-n sir cu munca silnica оn spate. Spre toamna auzim ca se formeaza un lotde cвteva sute de oameni, urmвnd sa fim transferati оn alta parte. Unde? Nu stia nimeni sa ne

Page 121: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

spuna. Prin aer plutea speranta оn mai bine. Оn acest lot a intrat si unchiul meu, Petru Berzescu.Cвnd a venit de la Aiud, i -au dat 72 de luni pedeapsa administrativa , adica 6 ani lagar. Deplecare s-a bucurat mult. Spera оn mai bine. Оn acelasi timp, оnsa, оi parea rau ca ma lasa aici,оniad. Оn fiecare dimineata noi ne vedeam la geam. Оi spusese Banda sa se uite. Ne tinea la curentcu tot ce se оntвmpla оn lagar. Ga rdienii nu prea veneau pe acolo. Era un loc ferit de ochiiadministratiei, mai la dos.Ca-n orice lagar sau оnchisoare, trebuie sa fie si o iesire din impas. Se vede bine ca lumeaaceasta, оn tot complexul ei de existenta, este creata оn baza unei legi, a armoniei, cu tot raul dinea, care genereaza din imperfectiune. Raul nu este altceva decвt o absenta a binelui. Deci este onegatie. Ca principiu este numai binele.Sa speram оn el, desi azi, mai ales, raul se tine scai de noi. Sa luptam chiar cu pretul vi etiiоmpotriva raului.MOARTEA GENERALULUI NICOLAE STOENESCULA NOUA-CULMELagarul mortii trebuia sa-si defineasca prin fapte numele. El ne enunta continutul notiuniide moarte. Noua-Culme, prin destin parca, ne indica noua, neamului romвnesc si mai tвrziulumii оntregi ca am pasit pe culmi оn afirmarea noastra si, cu noi, poporul romвn, оn lupta derezistenta si de оnfrвngere a comunismului. Prin Noua -Culme si prin оntregul gulag romвnesc siоndeosebi prin Marea Revolutie din Decembrie 1989, neamul romвnes c a facut un salt peverticala. A realizat dialogul cu Dumnezeu.Оn lagarul mortii, Noua-Culme, al anului 1959, moartea оncepuse sa ne оnvaluie оnmantaua ei din ce оn ce mai mult. Asa cum am mai spus, оn vara anului 1959 se declanseaza oepidemie de gripa numita “asiatica”. Оntr-o baraca cu geamurile varuite, unde razele soareluipatrundeau slab de tot, mвngвind pe cвt era posibil niste fete palide de stafii, se afla si generalulde artilerie Nicolae Stoenescu. Оn timpul razboiului, sub conducerea maresalu lui Ion Antonescu,el a fost ministru de finante. S -a comportat оn mod exceptional, ca om si ministru, fara sa fie despecialitate. Este drept ca a fost ajutat de Mircea Vulcanescu, un alt mare om de cultura alpoporului nostru, dar si un martir о n lupta de rezistenta оmpotriva comunismului. A murit laAiud.Generalul Nicolae Stoienescu se numara printre marii generali ai armatei romвne оn taraоntregita la 1918. Nevoile de organizare a armatei au aparut instantaneu, pentru ca la o tara maretrebuia si o armata puternica. La arma artileriei a fost propus Nicolae Stoenescu. Deci, ofitersuperior de artilerie, professor la Scoala de Razboi, se dovedeste a fi foarte capabil.Acesta a fost generalul Nicolae Stoenescu, care a murit ca un erou оn lagarul mortii de laNoua-Culme оn vara anului 1959. Оntr -o оncapere dintr-o baraca, оn conditii inumane, fara aer,fara lumina, fara putinta de a te odihni ziua pe pat, a murit stors de boala si de batrвnete, оntr -ocumplita izolare, оntr-un adevarat iad. A fost aruncat оntr-o groapa, fara sicriu, cu niste zdrentepe el, ca un cersetor.A fost un mare luptator оmpotriva Comunismului.Оn zilele noastre, оn primavara anului 1991, moare un alt general оn оnchisoare, generalulMacri. Este оnmormвntat cu onoruri milita re, ca un erou, cu drapelul romвnesc pe piept. Fuseseоnchis sub acuzatia de genocid, оn revolutia din 1989. Unde este dreptatea? Generalul NicolaeStoenescu moare la Noua-Culme, neоngrijit de nimeni si este оnmormвntat оn zdrente, farasicriu,оn timp ce un vinovat de genocid este оnmormвntat cu onoruri, cu drapelul pe piept, drapel ce

Page 122: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

fusese sfintit de sвngele curs din piepturile goale ale tinerilor, care au fost strapunse de gloanteletrase de generalul Macri.Strig оn auzul оntregii lumi, s -a facut o mare nedreptate, s-a comis un sacrilegiu.Acei ce vin dupa noi sa judece drept si sa decida.Cine este cu adevarat erou al neamului romвnesc?Generalul Stoenescu, luptator оmpotriva Comunismului, sau generalul Macri, unul dinvinovatii genocidului din Decemb rie 1989?Unde sunteti, domnilor, cei care оn 22 Decembrie 1989 ati jurat, оn fata tarii, ca veti slujipoporul оn numele binelui, adevarului si frumosului? Ca veti deschide larg portile democratiei?De ce ati profanat drapelul pe care piepturile strapunse de gloantele lui Macri l -au sfintit?Eu am fost prezent оn lagarul de la Noua -Culme, cвnd generalul Stoenescu a murit. Acumpot depune marturie de felul cum a murit si cu mine sunt miile de detinuti care au trecut prinlagarul mortii.La moartea lui, noi am cвntat оn gвnd “Cu noi este Dumnezeu”. Preotii prezenti оn lagars-au rugat оn tacere si au slujit generalului nostru slujba de оnmormвntare. Noi am facut ce amputut, cu sufletul curat. Voi, cei ce ati condus tara la оnmormвntarea g en. Macri, ati profanat ceeace altii au sfintit cu pretul vietii.Sa stiti ca odata veti plati оn fata istoriei. Noi, cei care am luptat si acum la batrвnete оncamai luptam, credem cu tarie ca Dumnezeu este cu noi.ОN LIVADA CU CAISIОncepuse sa se desprimavareze. Soarele parca se mai apropiase de noi, cei оnfrigurati sichinuiti din Noua-Culme. Se mai оncalzeau bietele oase. Eram amortiti de frigul ierniidobrogene. Sfвrsiti de crivatul pustiitor de la rasarit, mai prindeam si noi puteri cвnd razelesoarelui ne оnvaluiau. Prindeam si noi viata, ca gвzele pamвntului, visвnd la mai bine. Scheletefiind, aratвnd ca niste stafii, ne оnclestam оn disperare de viata. De dorul de a trai, de asupravietui, rugвndu-ne, voiam sa biruim, sa vietuim. Si am reusit sa mai traim.Soarele dobrogean parca ne-a trezit la viata. Era prin martie 1959, anul marelui val dearestari оn tara. Tavalugul rosu trecuse din nou peste poporul nostru. De -a valma, tinerii sibatrвnii tarii au umplut оnchisorile si lagarele. Li s -a parut lor c-au mai ramas liberi dintre ceimai buni romвni.Dupa ce am terminat lucrul de la via din Nazarcea, am trecut la livada de caisi. Era un picmai departe decвt via. Ne gaseam tot оn sectorul fermei de stat Nazarcea. Оncepuse taiatulpomilor de uscaturi. Coltul ierbii оnviat ne оmbia la lucru. Desi eram оn lagarul mortii, netrezeam parca la viata. Оnchideam pentru o clipa ochii si ne credeam liberi. Omenescul din noiоsicerea dreptul sau, libertatea de a gвndi, de a realiza, de a trai.Pentru lucrul din livada au fost scosi mai multi oameni. Erau zile cвnd noi veneam curemorca la lucru. Dar, de cele mai multe ori, veneam pe jos, tot оncolonati si tinвndu -ne de brat.Asa cum am mai scris, soldatii care ne оncadrau erau cu ochii pe noi si cu degetul pe t ragaciulpistolului mitraliera. Оn urma noastra veneau gardienii. Eram robi si nu aveam dreptul la cuvвnt.Trebuia numai sa silnicim оn munca.Livada era asezata tot оn dreapta soselei, cum mergeam la Nazarcea. De la sosea urcam opanta lina, pвna pe culme, unde erau cladirile livezii. De acolo, livada se desfasura pe o altapanta lina оn jos, spre apus, cu mici portiuni de teren drept. Оn fata ochilor, multimea de caisiaparea ca un colt de rai. De la magazia de unelte se formau echipele de lucr u, din cвte doidetinuti. Fiecare echipa avea o scara dubla, un ferestrau de mвna si doua foarfeci de curatat

Page 123: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

pomii. Cu cele necesare la noi, ne desfasuram оn livada. Eu eram cu Ion V. Georgescu.Оmpreunalucrвnd si povestind, nu stiam cum trecea timpul. N e deplasam pe covorul verde de iarba, de lacais la cais, curatindu-i de uscaturi si facвnd si taierile de rod. De cele mai multe ori am avuttimp frumos. Оn aceasta livada de caisi am avut si clipe de fericire.Adesea, оn zvвrcolirile de iad ale lagarului , se оntвmplau si acele momente sublime pe careN. Steinhardt le semnalase оn iadul оnchisorilor.Cu Ion V. Georgescu am trait aceste clipe. Оl ascultam cum оmi povestea, traind din plincele auzite. Din cвnd оn cвnd mai gaseam cвte o caisa uscata, оntepen ita pe cвte o ramura. Oluam si o spargeam, mвncвnd sвmburele. Era amarui, cu gust de migdala. Flamвnzi fiind, ni separeau deosebit de gustosi. Si asa povestind, ne miscam de la pom la pom, uitвnd de noi. Оnpovestirile lui, I.V. Georgescu avea grija sa -mi destainuiasca si lucruri mari. Probleme decultura, de istorie si mai ales din viata Miscarii Legionare. Din marturisirile lui am оnteles cafusese ucenicul lui Nae Ionescu. Prin el оl cunoscuse pe Corneliu Zelea Codreanu.Оntr-o zi cu mult soare si cu o boare de liniste оn aer, printre caisii treziti la viata, оmispune:—“ Mai Tase, sa fii acum atent la ceea ce -ti voi spune. Оti voi reproduce o discutie оntreCorneliu Z. Codreanu si prof. Nae Ionescu, din vara anului 1937, la Bucuresti. Pentru mine estede o mare importanta. Din acest dialog se contureaza personalitatea lui Corneliu ZeleaCodreanu.Оntr-o buna zi din vara anului 1937, Capitanul оl оntвlneste pe prof. Nae Ionescu si -lantreneaza la o discutie:— “Domnule professor, as vrea sa stam mai mul t de vorba asupra unei probleme care mapreocupa de multa vreme. Doresc sa -mi gasiti un text biblic, o dezlegare din оnvatatura crestina,prin care sa-mi permita sa declansez o revolutie armata pentru a cuceri puterea de stat оnRomвnia. Acum, cвnd suntem un milion de membri cu simpatizanti cu tot, eu as putea оn 24 deore sa ocup aceasta putere. Suntem o miscare de mase, cea mai puternica la ora actuala. Asta esteo realitate. Dar fara voia lui Dumnezeu nu se poate.”— “Capitane, оmi cereti un lucru extraordinar de greu. Ma voi stradui sa gasesc acestlucru, dar nu va promit nimic.”Dupa un anumit timp, mai bine de o luna, prof. Nae Ionescu vine la Capitan si -i spune:— “Capitane, nu am reusit sa gasesc nici un text din Sfвnta Scriptura оn legatur a cu ceeace mi-ati cerut. Eu nu cred ca cineva va putea gasi asa ceva.”La cele auzite de la Nae Ionescu, Corneliu Zelea Codreanu, senin la fata si parca luminat,a legat o alta discutie cu Profesorul. Lega vorbele rar si apasat, оntr -un calm desavвrsit. Se pareaca-i dicteaza cineva.— “Vedeti, domnule professor, zice Capitanul. Pe umerii nostri apasa sarcina pe carene-am luat-o la Icoana оn fata lui Dumnezeu, de a apara si promova fiinta neamului romвnesc.Trebuie sa dovedim lumii ca si poporul romвn, о n mijlocul celorlalte popoare, are o misiune dela Dumnezeu de оndeplinit. Noi am declansat o revolutie spirituala, care trebuie dusa laоndeplinire. Noi trebuie sa mergem pe drumul convingerilor, dar fara violenta.”— “Asa s-a оncheiat dialogul оntre Corn eliu Zelea Codreanu si Nae Ionescu. Eu de atunci,оmi spune I.V. Georgescu, de cвnd Nae Ionescu mi -a оmpartasit cele discutate cu Capitanul, amcautat si eu acest text biblic. Оn Rusia, cвt am stat la Polul Nord, timp de aproape 11 ani, l -amcautat neоncetat. N-am reusit sa-l gasesc. Capitanul a fost inspirat cвnd a plecat pe drumulrevolutiei spirituale. N-a fost pentru violenta.”Acum cвnd scriu aceste lucruri, ca teolog, ma duce gвndul la dialogul оnceput оntre

Page 124: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

Biserica Ortodoxa si cea Romano -Catolica, оn privinta unificarii, deschis cu multi ani оn urma.Ion Mota si Vasile Marin, prin jertfa lor pentru Hristos, au facut primul pas оn оmpacarea siunirea celor doua mari biserici. Cвndva acest lucru va fi o piatra de temelie la unirea оntruHristos a celor doua mari biserici.MARTIRIUL PROFESORULUI UNIVERSITAR DE TEOLOGIE IOAN V.GEORGESCUОncerc sa daltuiesc figura unui om care, pasind prin viata, a lasat o dвra de lumina, cuurmele pasilor lui adвnc оnfipte оn lutul tarii, о n care a trait, iubindu-si neamul si gliastramoseasca de pe оnaltimile lui Petre Tutea. Acesta a fost profesorul universitar Ion V.Georgescu.S-a nascut оn 13 ianuarie 1909, оn comuna Bascov, jud. Arges. Fiu de taran, cel mai maredin 5 copii, trei feciori si doua fete. A studiat teologia si literele la Universitatea din Bucuresti,Dupa ce si-a luat licenta оn teologie si istorie, s -a dus la Atena pentru studii de specialitate,pregatindu-si teza de doctorat оn teologie. Acolo a stat doi ani, muncind din greu, culegвnd toatedatele cerute de studiul lui de specialitate si pregatindu -si cu multa sвrguinta teza de doctorat.Оntors оn tara, dupa doi ani de studii, a ocupat postul de secretar al facultatii de teologie dinBucuresti. Dupa pregatiri minutioase, оsi sustine teza de doctorat оn teologie, uimindu -siprofesorii din comisie prin felul cum a sustinut -o. Nu dupa mult timp, оsi sustine si teza dedoctorat оn istorie la universitatea din Bucuresti. Iata -l cu doua doctorate. Оn timpul acesta eraasistent si secretar la facultatea de teologie din Bucuresti.A stat mult timp оn jurul lui Nae Ionescu, fiindu -i un apropiat ucenic. Оn clipele de ragaz,оn anii de оnchisoare, оmi povestea adesea despre discutiile avute cu Nae Ionescu. Оl consideracaprimul si cel mai mare gвnditor si filozof care a creat scoala оn cultura romвneasca. Dintre totigвnditorii nostri, Nae Ionescu a avut cei mai multi ucenici. Calculat, a trimis pe multi dintre ei lastudii оn strainatate, pregatind astfel elita de mвine a culturii ne amului nostru romвnesc.Prin Nae Ionescu cunoaste bine fenomenul legionar. Se integreaza revolutiei spirituale apoporului nostru, axata pe coordonatele neamului si constantele crestine ortodoxe.Paralel cu studiile de teologie, se ocupa si de studiile de istorie universala. Оn domeniulacesta оsi alesese o lucrare care necesita multa munca si cercetari оndelungate pentru elucidareaei. Avea ca subiect “CIVILIZATIA DIN BELUCISTAN”.Obtine o bursa “Humboldt”, tot prin Nae Ionescu. Se pregatea sa plece оn Bel ucistan. Оntimpul acesta — 1937 — este arestat оn mod abuziv si tinut doua luni, pвna cвnd i -au retrasbursa. Cei din jurul regelui Carol al II -lea au uneltit оmpotriva lui, reusind pвna la urma sa -ianuleze plecarea la studii. Оl stiau ca facв nd parte dintre ucenicii lui Nae Ionescu. Iata ca,dintr-un оnceput, drumul spinos оsi deschide portile pentru Ion V. Georgescu.Оn 1940, dupa ce se decreteaza Statul national legionar, i se propune un post de ministru оnguvernul format de Gen, Ion Antone scu. Din prea multa modestie refuza. Cere, оn schimb, sa i sepermita sa se ocupe de formarea omului оn spiritualitatea crestina ortodoxa a facultatii deteologie din Bucuresti. Din aceasta pozitie avea un ascendent asupra profesorilor facultatii.Ajunsese acum conferentiar la catedra de Istoria Biblica. Parintele Vintilescu, un oportunist, careera cu toti cei care erau la putere, vine la I.V. Georgescu si -i cere sfatul cum sa ajunga sa stea devorba cu Horia Sima. Stiindu-l o lichea, оi spune:— “Parintele Vintilescu, sa stiti ca Horia Sima miroase de la distanta lichelele.”La auzul acestei оnfruntari otelite, fara nici un cuvвnt, оi оntoarce spatele si pleaca. Dinacel moment Vintilescu i -a devenit dusman de moarte.

Page 125: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

Dupa lovitura de stat a lui Antonescu, botezata de el “rebeliune”, Vintilescu prinde aripi.Оl urmareste pe I.V. Georgescu pas cu pas.Plecвnd din tara, Horia Sima lasa la conducerea Miscarii Legionare din tara pe Ion V.Georgescu. Pe umerii lui apasa o sarcina grea. Destinele neamului alaturi de Horia Sima sunt оnmвinile lui. Оn 22 iunie, Romвnia declara razboi Rusiei. Prin uneltirile lui, Vintilescu reusestesa-l trimita pe front pe Ion V. Georgescu. Dupa doi ani de front, se оntoarce la catedra. Fiind binepregatit, ajunge titularul catedre i de Istoria Biblica la Facultatea de Teologie din Bucuresti. Оnsituatia aceasta оl prind evenimentele de la 23 august 1944. Era unul din vвrfurile MiscariiLegionare din tara.Оntr-o zi de august 1945, pe la sfвrsit de luna, cu seninul cerului scaldat de razele soareluidogoritor, Ion V. Georgescu, sumar оmbracat de vara, cu o camasa cu mвneci scurte, pantalonialbi si cu sandale оn picioare, venea de la facultate, agale, spre casa. Se mai oprea din loc оn loc,uitвndu-se pe la vitrine. Acasa оl asteptau doi copii, Razvan si Bogdan, si sotia Ariana. Оnоnvalmaseala gвndurilor se trezeste cu doi barbati оn floarea vвrstei оn fata, оntrebвndu -l desanatate, оntr-o romвneasca perfecta. Cei doi оl оncadreaza оntre ei, prinzвndu -l de brate. Asa, cumult calm, оl poftesc cu ei pвna la masina. Оl obliga sa intre оn masina si zboara cu el pвna laaeroport, unde zoriti оl arunca de -a valma оn avion. Оn avion, tot timpul, cei doi mascau multabunavointa si respect.Iata-l pe Ion V. Georgescu, оn plina zi de vara a an ului 1945, la 36 de ani, rapit de pestrazile Bucurestiului, urcat оn avion si dus la Moscova. Rapit de rusi. Dupa ce si -a revenit dinstarea aceea de om bulversat, si -a dat seama ca-i rapit. Mirarea si оntrebarile se desfasurau de -avalma оn capul lui. Intuia ca-i un drum poate chiar fara оntoarcere. Fiind sumar оmbracat, оnavion a оndurat de frig ca-n timp de iarna. Ajunsi la Moscova, de la aeroport, cu o masina, a fostdus direct оn fata lui Beria. Deci, rapirea lui Ion V. Georgescu se poate spune ca a fost facuta deBeria. Aceasta se confirma si prin ceea ce voiau sa obtina de la prizonier prin anchetele facuteasupra lui timp оndelungat, sub presiune, cu toate metodele binecunoscute de noi toti care amtrecut prin infernul comunist.Zi de zi anchetat si torturat, ajungem оn luna octombrie 1945. Ne gasim la mareaоnchisoare din Moscova — Liublianka. De aici, noapte de noapte, se faceau presiuni asupra prof.Ion V. Georgescu. La toate оncercarile, sub toate metodele de ancheta, atitudinea lui a fost unasingura — N-a acceptat nici un compromis. Singurul lui raspuns era: NU. Pe el nu l -a speriatnici amenintarea cu moartea. Оn tot timpul anchetelor a fost supus la presiuni neobisnuite, cufoame, sete, neodihna si batai. L -au amenintat si cu familia, anume c a vor lua masuri si asuprasotiei. Pвna la urma au trecut si la aceste lucruri. Sotia a fost amenintata si data afara dinserviciu. Cu multa greutate a gasit de lucru la un atelier de fierarie оn Bucuresti si anume la forja,sa bata cu barosul. Sotia a executat tot felul de munci, numai ca sa -i poata оntretine pe cei doicopii, Razvan si Bogdan. Mai tвrziu, au recurs si la alte lucruri, mai murdare, asupra ei,obligвnd-o chiar sa divorteze. Asa s -au tinut lant anchetele si presiunile asupra lui, pвna prinluna octombrie 1946, cвnd i -au promis solemn ca daca va primi sa lucreze cu ei, mergвnd оnApus, si va realiza cele propuse, оl vor pune оn locul lui Petru Groza. Raspunsul a fost NU.Оntr-una din zilele lui octombrie 1946, pe la orele 11,30, ancheta a luat sfвrsit, fiindоntrerupta chiar si fraza. I.V. Georgescu a fost condus оntr -o alta celula, mai mare, cu peretii sitavanul lacuiti cu negru. Pe jos era ciment mozaicat ca -ntr-o baie, cu gura de canal pentruscurgerea apei. Оn tavan era montat un bec de 500 de lumini. Prin gura canalului venea unzgomot ca de frigider. Avea, deci, оn camera instalat un microfon. Permanent era supravegheat.Camera nu avea nici o fereastra. Aerul era conditionat. Un an de zile n -a vazut lumina zilei, n-avazut fata de om, оn afara de gardianul care -l pazea si avea grija de el si vorbea romвneste.

Page 126: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

Atunci cвnd, оn tara, sub senilele tancurilor rusesti, se implanta comunismul, zdrobindоncercarile de rezistenta, la Moscova, оn оnchisoarea Liublianka , profesorul Ion V. Georgescuerazavorвt оntr-o camera de supliciu, cu peretii si tavanul lacuiti оn negru, fara lumina soarelui, cuun bec de 500 de lumini pentru a -i strica ochii si sanatatea. La plimbare era scos numai оn miezde noapte, pe terasa оnchisorii. De acolo se vedea Moscova noaptea, o mare de lumini. Iata deciprogramul de zi cu zi al prizonierului: оn miez de noapte plimbarea, ziua prin gura de canal seauzeau tot felul de strigate, muzica, galagie, un adevarat infern. Toate acestea i se apl icau оn moddeliberat prizonierului pentru faptul ca nu rostea alt cuvвnt decвt NU, raspicat. Fusese sefulMiscarii legionare оn tara, un ostas credincios al lui Horia Sima.Din cвnd оn cвnd, mai venea cвte un ofiter оn timpul plimbarii pe terasa. Оntr -o noapte custele multe pe cerul Moscovei, discutвnd, profesorul Georgescu, la un moment dat, l -a оntrebatpe ofiter:— “Ce-ati face d-voastra daca odata ati descoperi pe Dumnezeu dupa o stea, pe care acumo priviti cu atвta indiferenta?”Ofiterul s-a uitat lung la el, n-a raspuns nimic si a plecat. De atunci, n -a mai venit nimenila el. Оn camera оl chinuiau lipsa de aer, foamea, setea si neodihna. Ochii оl jenau din cauzaluminii prea puternice a becului. Din cвnd оn cвnd, gardianul, cвnd se оntorcea de la p limbare, оidadea cвte o bucata de pвine. Оn soapta оi spunea s -o manвnce repede. Mai tвsnea din cвnd оncвnd acea bunatate a omului de pretutindeni, farвma din divinitatea sadita de Dumnezeu оnadвncul fiintei umane. Asa s -au scurs zilele anului de izolar e si-n octombrie 1947, exact laaceeasi ora — 11,30 — оn aceeasi zi, a fost chemat la ancheta, de acelasi ofiter, continuвndu -seancheta de la aceeasi fraza оntrerupta, exact ca si cвnd nimic nu s -ar fi оntвmplat. De aici sepoateconclude la ce tehnica au ajuns оn a distruge tot ce -i omenesc si a anula orice personalitate dinom. Ne оntrebam acum, la ce au folosit toate acestea? Acum, cвnd оn Rusia Partidul Comunistnumai are puterea. Din toata ancheta nu s-a putut ajunge la intimidarea lui Ion V. Georgescu. N -aureusit sa-l condamne. I-au dat 20 de ani de lagar, pedeapsa administrativa. Dupa doi ani deanchete si suplicii оn marea оnchisoare Liublianka din Moscova, Ion V. Georgescu este dusоntr-un lagar de munca din nordul Siberiei, Verhoiansk — polul frigului.De mentionat este faptul ca prof. Ion V. Georgescu, оn toti anii lui de patimire оn gulagulrusesc, n-a оntвlnit nici un romвn. Оn asa fel a fost pazit de securitate оncвt nu a reusit, nici odata,sa оntвlneasca un romвn. Le era frica de evadare sau razvratire. Pe unde s -a dus, Uhta, Irkutsk,Krasnoiarsk, Vorkuta, a muncit din greu. Ajuns la Verhoiansk, polul frigului, a fost bagat оnmina. Aici n-a stat mult si a fost scos la suprafata, unde a muncit la exploatarea lemnului dinpadurile Siberiei. Оn tot timpul lagarului, cei mai multi cu care a stat оmpreuna au fost rusii.Numai dupa aceea chinezii. Cei mai revoltati оmpotriva regimului erau rusii. Ajunsese, dupa unscurt interval de convietu ire cu rusii, sa оnvete bine limba rusa. Conditiile de viata erau grele.Frigul оl chinuia greu de tot. Aici unde era polul frigului, omul nu putea sa reziste mult. Cei maimulti se оmbolnaveau de inima. Era asa de frig, ca daca scuipai, saliva pвna jos aj ungea ca opiatra. Pe lвnga rusi si chinezi mai erau si alte nationalitati, dar mai putini. Pe cei care i -acunoscut mai bine dintre straini erau chinezii. Se оmprietenise bine cu ei. La un moment datlagarul ramвne fara medic. Ofiterul politic, care se oc upa cu dosarele detinutilor, vine la prof.Georgescu si-i spune sa ia оn primire cabinetul medical. El ramвne surprins, оntrebвndu -se de ceоi cere lui lucrul acesta, cвnd el nu este medic. Оi explica politicului acest lucru, dar nu esteоnteles. Pe dosarul lui scria “doctor isteolog”. Adica, doctor оn istorie si teologie. Ofiterul nici nu

Page 127: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

voia sa stie de cele ce-i spune prof. Georgescu. Stia un lucru si anume ca istiologia era odisciplina a medicinii. Este bagat la arestul lagarului pentru nesupunere. Cu greu scapa de acolo.Оn zilele acelea grele de arest, gвndul lui zboara peste munti si vai, peste mari si tari, zbura cei lade acasa. Fruntea lui boltita se оnnoura. Intuia ca cei de acasa, din Romвnia, sunt prigoniti simaltratati. Оntr-adevar, acasa era mult mai greu. Sotia a trebuit sa divorteze pentru a putea crestecopiii. Cu toate acestea, securitatea n -a lasat-o оn pace. Casa, care era proprietate personala, aluat-o tot securitatea. Sotia si copiii au fost scosi оn drum si -n casa a intrat un ofiter de securitate.Fratele prof. Georgescu ajungвnd colonel de securitate, prin el securitatea оi facea tot felul desicane sotiei sale. Pвna la urma a fost obligata sa se recasatoreasca. La vremea aceea nu se maiputea afla nimic de acasa, din tara.Dorul de tara si gerul aspru de la Verhoiansk l -au оmbolnavit de inima. Este internat оnspital. Acolo, spitalul era improvizat оntr -o cladire facuta din lemn. De acum оncepe calvarul.Puterile оncepeau sa-l paraseasca, dorul de tara sa -l usuce si gвndurile sa-l macine. Niciodata, eln-a reusit sa-si piarda urmele оn marea masa a detinutilor de toate neamurile, sa scape deurmarirea securitatii. El era, numai si numai Ion V. Georgescu, urmarit pвna оn pвnzele albe.Viata acestui om, constituie una din maril e epopei ale neamului nostru. Оn tot acest timp seruga lui Dumnezeu. Iata ce mi -a declarat оntr-una din zile la “Noua-Culme”:— “Mai Tase mai, esti prietenul meu si -ti marturisesc din intimitatile mele. La vremeaaceea, cвnd ma gaseam greu bolnav la Verho iansk, ma rugam lui Dumnezeu, simtindu -L ca esteviu si-I cu mine. Asa ma rugam: — “Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu cel viu,ajuta-ma, nu ma parasi!” — M-a ajutat si am venit si-n tara, ca acum sa ti le spun tie. Poate ca tule vei duce mai departe si unde trebuie.”Dumnezeu a voit ca teologul de frunte Ion V. Georgescu sa fie оn acelasi timp si un marecredincios, punвndu-si nadejdea оn Dumnezeul cel viu. El ne оndemna sa ne rugam luiDumnezeu cu tarie si caldura sufleteasca.Sa ne оntoarcem la Verhoiansk, оn spitalul unde I.V. Georgescu suferea si se ruga. Оn urmaоndelungatei boli de inima, slabise mult de tot. Puterile оncepusera sa -l paraseasca. La unmoment dat nu mai putea nici sa umble singur pe picioare. Оntr -o zi calduroasa de vara, bolnaviiau fost scosi оn curtea spitalului la soare. Era o curte mare, din loc оn loc cu iarba pe jos. L -auscos si pe Ion V. Georgescu la soare pe un petec de iarba. Stвnd оn sezut, se sprijinea si -n mвini.I se parea ca-i mai usor. Оsi dadea seama de gravitatea bolii. Starea sufleteasca era оn plinzbucium. Оl copleseau amintirile, dorul de tara si de cei de acasa.Cugetвnd asa, i se parea ca se afla la limitele conditiei umane, la hotarele dintre fiinta sinefiinta. Se producea parca o alunecare din planul exis tentei, оn acela al altei existente.Constiinta lui oscila оntre cele doua limite, atunci cвnd cele doua lumi оncercau sa -l atragafiecare оn inima ei:a). o lume necunoscuta, dar extrem de оmbietoare;b). alta, оn care soaptele celor doua voci se оntв lneau, facвndu-l sa-si dea seama ca maiexista, desi aluneca mereu spre punctul de a nu mai fi. Sau de a fi, dar altfel decвt оnainte.Acesta era mecanismul gвndirii lui оn momentele de odihna pe petecul de iarba din curteaspitalului din Verhoiansk. Оn cl ipele cвnd cugetul lui se desfasura, el rupea cu mвna dreaptafiricele de iarba si le ducea la gura, mestecвndu -le оndelungat si apoi оnghitindu -le. Оn fata lui seafla un grup format din medicul sef si ajutoarele lui, medici si sanitari. Le arata cu mвna spre IonV. Georgescu cum manвnca iarba, spunвndu -le:— “Vedeti voi omul acela, care manвnca iarba? Tine cu dintii de viata. Nu va muri. Se vasalva singur. Din iarba aceea culege tot felul de vitamine. Vointa lui de a trai оl va scoate dinimpas.”

Page 128: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

Оntelegea acum foarte bine limba rusa. Era stapвn pe ea. Dupa o оndelungata suferinta оnspitalul din Verhoiansk, se mai оntremeaza si -i scos din nou la munca.Dupa aproape 11 ani de suferinta оn gulagul rusesc, оn 1955, toamna vine оn tara, cвnd maimulti romвni sunt eliberati din lagarele rusesti.Оnainte de a pleca spre tara, prin luna noiembrie 1955, prof. Ion V. Georgescu, оn modinsistent, a fost solicitat sa ramвna оn Rusia ca cercetator stiintific оn cadrul Universitatii dinMoscova. A refuzat categoric ac est lucru, la fel ca оn anchetele lui din 1945 -1947,mentinвndu-se pe aceeasi pozitie, de luptator оmpotriva comunismului. Desi оmpovarat de ani,cu fata brazdata de suferintele anilor petrecuti оn gulagul rusesc, voia si dorea din tot sufletulsa-si vada tara pe care a iubit-o cu pretul vietii lui, cu toate ca aceasta tara, iubita atвt de mult,prin cei care o conduceau, оl rasplateste pe Ion V. Georgescu cu оnchisoarea de la Gherla, unde -siduce cu fruntea senina mai departe calvarul.Оn decembrie 1957, prof. Ion V. Georgescu se elibereaza de la Gherla si este trimis оn com.Latesti cu domiciliul obligatoriu. Acolo, la Latesti, l -am оntвlnit pentru prima data. De atunci sipвna la moartea lui din 21 dec. 1976, am fost оmpreuna.Оn Latesti, asa cum am mai s cris, am lucrat оmpreuna tot timpul cвt am stat оn aceastacomuna. Dupa cum iarasi am mai scris, оn 12 sept. 1958 am fost ridicati si dusi оn lagarul de la“Noua-Culme”, supranumit lagarul mortii.Aici s-a lucrat munca silnica, de istovire si de aruncare о n moarte. Foarte rar aveammomente de ragaz. Mai ales atunci cвnd mai eram pedepsiti, ne aruncam la izolare, unde ne maiodihneam. Оn rest, era iadul pe pamвnt.Оn acest iad, anul 1959, vara, s -a оncercat o оnscenare de evadare. Se lucra la via dinNazarcea. Prin aceasta tentativa s -a urmarit exterminarea lui Ion V. Georgescu.Pentru a оntelege lucrurile mai bine, va redau mai jos tristul episod al оnscenarii deevadare, pe care l-am publicat оn saptamвnalul “Lugojul” nr. 17 din 1991.O ОNSCENARE DE EVADARECeea ce va istorisesc acum este un episod trist, dar adevarat.Оn acea vreme, оn luna iulie 1959, ma aflam la infirmeria lagarului, traind din plin urgia sizvвrcolirile celor de acolo. O buna parte din cele оntвmplate este relatata si de Bucur Stanescu о nbilunarul AFDPR-ului — Rezistenta — nr. 2 din aprilie 1991, Bucuresti. Pe Bucur Stanescul-am cunoscut foarte bine. Am stat cu el оn camera la Noua -Culme. Este unul dintre ucenicii luiLucian Blaga si Constantin Noica, bine pregatit, atвt pe linia cultur ii, cвt si pe cea a caracterului.A fost un luptator de elita оn rezistenta romвneasca, cum de altfel a ramas si acum, desi estetrecut de 80 de ani. A fost professor de filozofie.Оntr-o buna zi, cвnd coloana mergea, ca de obicei, la lucru la Nazarcea, ga rdienii serepezeau si loveau оn stвnga si -n dreapta. Atunci, Bucur Stanescu, ajuns la exasperare, оntr -unmoment de dezechilibru psihic, face un salt оn afara coloanei si fuge. Se dezlantuie оntr -o fuganebuna. Trece pe lвnga caporal, seful escortei, si -i spune:— “Domnule caporal, vrea sa ma bata! Eu fug de sub escorta.”A оnceput urmarirea. Оn spatele lui Bucur se auzeau pasii ostasului care -si arma pusca,pregatit sa traga. Cuprins de un fel de extaz, nemaifiindu -i frica de moarte, evadatul nu avea degвnd sa se opreasca. Astepta nerabdator sa simta lovitura glontului, aducator de liniste si pace.Ca prin vis aude o voce gвtuita de emotie:— “Domnule, nu mai fugi, ca eu trebuie sa trag. Nu am оncotro si e pacat. Eu nu vreausa-mi оncarc sufletul cu viata d-voastra.” Lui Bucur nu-i venea sa creada. Cu toata starea lui de

Page 129: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

transa, si-a dat seama ca tвnarul ostas folosea o alta limba decвt cea oficiala: “Domnule”, si nu“Banditule”. Se vedea ca fortele latente ale poporului romв n umpleau de har sufletul acestuitвnar, al satului romвnesc, оngrozit ca trebuie sa ucida. Bucur s -a oprit din fuga. Caporalul, sefulescortei, venea spre fugar, vizibil usurat, fara sa ameninte sau sa оnjure. Atunci, Stanescu оispune:— “Domnule caporal, m-ati convins, socotelile mele sunt doar ale mele si nu am dreptulsa va оmpovarez sufletul, nici existenta cu ele. M -am oprit, dar nu ma mai duc оn cordon, stau lapamвnt, оn apropierea d-voastra.”Caporalul i-a explicat ca nu-i da voie regulamentul sa faca asa ceva, dar l-a asigurat ca nuva fi batut. Gardianul, Baspalian, uimit de comportarea lui Bucur si a caporalului, a оnceput saloveasca оn stвnga si-n dreapta, оn rвndul coloanei de detinuti, care urmareau si ei uimiti cele cese petreceau. Cвnd s-a apropiat de Bucur, gardianul a оnceput sa -l оnjure si sa-l ameninte,repezindu-se sa-l loveasca. Atunci caporalul i -a explicat ca detinutii sunt sub escorta lui,оncheind:— “D-voastra оn interior faceti ce vreti cu ei. Le aplicati regimul dorit, dar la lucru nuaveti dreptul sa-i bateti ca se оntвmpla ceea ce s -a оntвmplat.”Ajunsi la vie, Baspalian i -a ordonat lui Stanescu sa se culce la pamвnt. El s -a culcat,pastrвndu-si оnsa sapa. Gardianului оi era frica de sapa. Se uita pe furis la Bucur. Dintr -un salt afost la el. Ca o fiara s-a napustit asupra sapei. Fulgerator, Bucur s -a ridicat оn picioare, cumвinile оnclestate pe sapa. A оnceput lupta. Gardianul era mai оnalt si mai tвnar, deci maiputernic decвt Bucur. Prinzвnd cu amвndoua mвinile de coada s apei, se straduia sa i-o smulga.Lupta a durat cвteva minute, dar lui Bucur Stanescu i s -a parut o vesnicie. A cazut оn genunchi sise vedea pierdut. Grabindu-se sa-i dea lovitura fatala, Baspalian a luat o mвna de pe coada sapeisi a prins de tais, fixвndu-l spre capul detinutului, unde voia sa -l izbeasca. Printr-o оncordare,Bucur a facut sa-i intre taisul sapei оn podul palmei, care оncepuse sa sвngereze abundent.Gardianul оl ameninta:— “Mi-ai taiat mвna, Dumnezeul ma-ti de bandit. Ai sa vezi tu la col onie.”Apoi s-a оndepartat de Stanescu, oblojindu -si rana cu o cвrpa.Bucuria si mвndria pusesera stapвnire pe Bucur. Cвstigase o batalie. Atвt de mari eraustarile sufletesti, оncвt umbreau teama de ceea ce avea sa urmeze. Оntr -adevar, razbunarea luiBaspalian a fost cumplita, de nedescris. Оn detasamentul de munca era si profesorul Ion V.Georgescu, considerat pe atunci de securitate ca unul dintre marii comandanti ai rezistenteiromвnesti.Ajunsi оn colonie, Bucur Stanescu si Ion V. Georgescu au fost scosi din coloana si dusi laizolare. Profesorul Ion V. Georgescu nu facuse nimic. Se uita si el la cele ce se petreceau. Deacum оncepe calvarul. Securitatea se razbuna. Se ocupa pвna оn cele mai mici detalii pentru aоnscena o evadare organizata, pusa l a cale de Ion V. Georgescu. Sunt dusi amвndoi la izolare, оncelule separate si anchetati zile оn sir. Au fost supusi la suplicii de neоnchipuit. Ion V. Georgescua primit 100 de lovituri la spate, pвna la starea de lesin. La fel si Bucur Stanescu. Securit ateavoia cu orice pret sa scoata un proces de organizare a detinutilor de la Noua -Culme subconducerea lui Ion V. Georgescu si o evadare оn masa din lagar. Tot corpul era numai sвnge sirani. Dumnezeu l-a оntarit pe Bucur Stanescu si n -a recunoscut nimic din cele оnscenate desecuritate оn legatura cu evadarea. Voiau sa -i condamne la moarte. Bucur Stanescu si -a pastratcumpatul. S-a mentinut pe pozitie, afirmвnd ca a avut un moment de ratacire, de groaza, fugindde sub escorta. Aici este marele lui merit. Un om exceptional, de un caracter cum rar se poateоntвlni. A salvat viata unui om de aleasa cultura, crescut si format de Nae Ionescu.Dupa toate aceste peripetii, оntr -un moment de disponibilitate, profesorul Ion V.

Page 130: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

Georgescu ma ia deoparte si -mi spune:— “Asculta, prietenul meu cel mai bun, am sa -ti destainuiesc cвteva lucruri foarteimportante. Sa fii cu mare bagare de seama. Daca tu scapi cu viata din acest iad, sa transmitimesajul meu celor оn drept din conducerea Miscarii Legionare. Daca eu voi scap a din acestinfern si voi reusi sa ies afara оnaintea ta, atunci nu mai ai obligatia acestui mesaj. Vezi tu, casecuritatea este hotarвta sa ma lichideze. Le sunt incomod. Ai vazut din aceasta оnscenare deevadare, care nu le-a reusit, dar eu m-am ales cu o suta de lovituri la spate. Si acum le simt.Ceea ce-ti spun acum este mesajul meu catre Horia Sima.— La Moscova, оn 1945 luna oct. mi s -a cerut de catre Beria, оn cadrul ancheteiurmatoarele:1). Sa renunt la Miscarea Legionara si sa colaborez cu ei.2). Sa merg оn Occident, unde sa duc o activitate de anulare a Miscarii Legionare pe planpolitic si ideologic.3). Sa-l suprim pe Horia Sima, prin orice mijloace. Оn toate actiunile mele voi fi ajutat deoameni de оncredere, bine pregatiti si pusi la punc t cu toate problemele. Daca voi face acestlucru, voi fi bine rasplatit.Оn 1946, spre sfвrsitul anchetelor, mi -au promis locul lui Petru Groza ca presedinte alConsiliului de Ministri оn Romвnia. Nu am primit acest lucru. Tu stii foarte bine toate astea d incele ce ti-am povestit pвna acum de cвnd ne -am оmprietenit.4). Eu am facut o caracterizare a Miscarii Legionare оn cвteva zeci de pagini batute lamasina. A fost оn cele din urma primita de conducerea politica a securitatii. Am reusit sa scotMiscarea Legionara ca o miscare democrata, cu argumente bine sustinute. N -a fost niciodata nicifascista, totalitara si nici comunista. Este o miscare democrata, de centru. Este o caracteristica afiintei neamului romвnesc. Оn prezent se gaseste оn dosarul meu de l a Moscova.Pentru mine, Horia Sima, cu toate slabiciunile lui si cu tot omenescul din el, supus demulte ori greselilor, este singurul care s -a dovedit capabil dintre noi toti.Ascultвndu-l pe omul care i-a оnfruntat pe Beria si pe Stalin, cu pretul vietii , оn 1946, laMoscova, deci la ei acasa, m-am оnfiorat. Оmi era teama ca nu voi fi оn stare sa fac acest lucru.Saduc acest mesaj, al unuia dintre cei mai mari luptatori din miscarea de rezistenta din infernulrosu — Ion V. Georgescu.Tot timpul s-a considerat un umil soldat оn transee.Daca tot m-a ales pe mine sa duc acest mesaj, atunci m -am rugat lui Dumnezeu sa maajute si sa ma lumineze. Sa ma оntareasca sa duc la оndeplinire aceasta misiune. Оn fata luiDumnezeu si a neamului romвnesc, eu mi -am facut datoria. Acest mesaj l -am transmis exact asacum este cel de fata. Daca n-a ajuns оn mвinile lui Horia Sima, se fac vinovati cei care l -auprimit de la mine si nu l -au dus unde trebuie.De la Noua-Culme, оn luna mai 1960, am fost dusi la Periprava. Viata din Periprava ne-aunit mai mult, muncind tot timpul оmpreuna. Felul cum s -au scurs zilele noastre, aici оn colonie,constituie obiectul unor alte episoade.Tin sa mentionez ca si aici, la Periprava, Ion V. Georgescu era urmarit si anchetat desecuritate destul de des. Datorita atitudinii luate de el si a sfaturilor pe care ni le -a dat noua, celormulti, am reusit sa ne salvam vietile, scapвnd de o noua tentativa de reeducare, ce se pregatea cumult.S-a eliberat оn 12 sept. 1962. Noi am continu at lupta оmpotriva celor care voiau sainstituie reeducarea pвna оn 1963, cвnd am reusit sa -i dam pe nebuni peste cap.Dupa eliberarea mea, din 6 mai 1964, am reusit sa iau legatura cu prof. Ion V. Georgescu,

Page 131: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

bucurвndu-ne ca am scapat cu bine din infern. N e faceam vizite la Bucuresti si Lugoj.Оn 17 iunie 1976, cвnd am fost la el acasa, la Bucuresti, a tinut sa -mi spuna multe lucruri.A fost chemat de multe ori de securitate. Ba chiar l -au si retinut cвte doua, trei zile. Securitateaera la curent cu vizitele noastre, unul la altul. Mi -a si spus sa nu ma feresc de prietenia noastra.A declarat tot ce stia despre noi. Asa -mi explic eu acum faptul ca aveam permanent un agentdupa mine. Asta a fost si dupa revolutia din 1989. Nu este exclus ca si acum, acest pu rtator degrija sa fie dupa mine. Ziua de 17 iunie 1976 a fost si ultima оntвlnire a noastra. Оn 21 dec. 1976a murit оn urma unui atac de cord. Оn legatura cu moartea lui se pot spune multe lucruri. Cвndamfost la el, оn iunie 1976, mi -a destainuit unele lucruri care acum оmi dau de gвndit. Оn acel an, afacut un control medical, cu analizele respective, la Academia de Stiinte Medicale, unde avea onepoata angajata. Acolo, medicul respectiv i -a spus ca tratamentul care i s -a aplicat, de ani dezile, a fost gresit. I-a provocat un proces T.B.C. la fundul de ochi. Boala era destul de avansata sinu stiau daca se mai poate face ceva. Оntr -adevar, nu s-a mai putut face nimic. Оn 21 dec. 1976 adecedat. S-ar putea interpreta ca acest tratament a fost aplicat gr esit cu buna intentie de catremedicul curant, care era si prof. universitar. Un mare semn de оntrebare.Ion V. Georgescu a luptat pвna la moarte оmpotriva comunismului, tot timpul de pebaricade. Niciodata n-a regretat ca a mers pe acest drum, pentru ridi carea neamului romвnesc.Оntr-o zi, mi-a declarat ca daca ar trebui s -o ia de la capat cu viata, tot pe acest drum armerge.Numele lui va fi mereu pe buzele noastre. Figura lui va fi permanent оn mijlocul nostru sivom striga totdeauna prezent pentru el.Eroismul de care a dat dovada este legendar.DE LA NOUA-CULME LA PERIPRAVASperantele noastre de a scapa din lagarul mortii s -au оnfiripat оnca din toamna anului 1959,cвnd primul lot de detinuti a plecat undeva. Nu se stia unde. Fara voia lor, chiar daca оnnecunoscut se duceau, bucuria le umplea sufletul. Scapau de Noua -Culme, iadul rosu. Am ramasnoi, cei care am trebuit sa mai trecem o iarna оn acest cazan smolit, iadul unde ne tвram zi sinoapte, orbecaind fara nici o tinta. Singura tinta cunoscuta de ei era exterminarea noastra. Voiau“realizarea” a cвt mai multor disparuti.Daca pentru toata planeta “Pamвnt”, o epidemie de gripa, asa cum a fost cea de laNoua-Culme era considerata o primejdie pentru viata omului, оn lagarul mortii, gripa din 1959 aconstituit un eveniment de mare bucurie si deplina satisfactie a conducerii, ca natura le -aprilejuit o secerare оn rвndurile noastre, cei considerati dusmanii poporului. Aceasta eradragostea fata de om, lupta pentru mai binele omului, pe care o fluturau оn toata lumea dreptultim scop si suprem ideal, capital nepretuit - omul.Realitatea, оnsa, era alta. Оn realizarea omului nou, prima etapa o reprezenta distrugerealui, ca fiinta umana, ca entitate spirituala. Procedau la оnlantuirea lui, exploatвndu -l prin cele maisofisticate metode.Pentru ei, principiu de viata era ura, si nu dragostea. Dar, s -a dovedit ca daca dragoste nueste, nimic nu este. Omul a platit si aici tributul lui cu miile de morti, dar n -a renuntat la lupta deaparare, de supravietuire.Omul urca Golgota spre оnvierea lui din moarte la viata. Acesta este unicul drum spreviata vesnica, spre nemurire.La оnceput de primavara, prin aprilie 1960, printre noi, cei ramasi la Noua -Culme, оsifacuse loc un zvon. Plutea lin peste noi vestea plecar ii din lagarul mortii si desfiintarea lui.

Page 132: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

Prinsesem cu totii curaj, ca mladitele pomilor primavara, cвnd seva datatoare de viata le smulgedin amortire, spre noi nadejdi de vietuire. O unda de bucurie ne umplea sufletele. Scapam demoarte, scapam de infernul rosu, ne spuneam noi оn gвndurile noastre. O soapta zbura princolonie:— “Mai frate, sa stii ca plecam de aici, vom scapa si asta -i bine.”La оnceput, totul se schita pe lumina bucuriei. Se оncropeau, parca, noi nadejdi. Prinses emviata, ca primavara vegetatia. Ca prin farmec, totul se оntorcea la viata. Asa eram noi acum. Neapropiam de luna mai 1960, cвnd speram sa plecam din lagar. Unii dintre noi fixasem dataplecarii оn mai, altii o fixasera оn luna aprilie. Si, totusi, dupa cвte-mi aduc aminte, plecarea s -afacut оn luna aprilie 1960, cam pe la mijlocul ei.Ca-ntotdeauna si pretutindeni pe pamвnt, la toate neamurile, orice actiune secreta оsi arefisura ei, pe unde strapunge si se оndreapta spre cei carora le este destinata. Asa am ajuns si noisa stim cu cвteva zile оnainte de plecarea noastra. De aceasta veste eram siguri. Bucuria era mare.Dar... si acum, ca de altfel оn orice moment din viata omului, speranta оntotdeauna estesecondata de deznadejde, de teama. La noi acum , ca din senin parca venita, bucuria plecarii eraumbrita de teama ca ne vor duce оn Rusia. Un freamat se strecurase оn tot lagarul. Daca ne ducоnRusia, de acolo nu mai venim acasa. Pe acolo ne vor ramвne oasele. Deznadejdea plutea pearipile mortii. Freamatul bucuriei era diminuat de cel al fricii de deportare. Ne gвndeam cu totiiоn tacere la acel: — “Pohod na Sibir.”Vine si ziua plecarii. Eram оn luna aprilie 1960. La 500 de metri de colonia noastra erahalta CFR. Noaptea a fost adus un tren cu mai mu lte vagoane de marfa оnchise. Era pentru noi.Colonia prinsese viata. Furnicarul de oameni se misca оn toate partile. Gardienii strigau la noi,оnjurвndu-ne. Noi, оn soapta, ne chemam unii pe altii. Peste tot un freamat. Freamatulnecunos-cutului. Unde mergem? Unde ne duc? Ne duc оn Rusia? ne оntrebam fiecare din noi.Era o zi cu soare, cald si placut pentru cei liberi, dar acum si pentru noi, care speram оnmai bine. Printre noi aveam multi oameni care mai fusesera оn Siberia ca prizonieri de razboi sauostatici. Asa era si profesorul Ion V. Georgescu, despre care am mai vorbit. Tot timpul neоncuraja si ne spunea ca omul trebuie sa spere, sa fie tare. Orice intrare are si iesire. Vom iesi side aici cu bine. Eu eram cu el tot timpul.Pentru plecare, ne pregatisem bagajele, cele cвteva zdrente, gamela si lingura legate toateоn patura. Ne оncolonam, camera dupa camera. Se formeaza o coloana parca nesfвrsita. Asa cumsuntem, оncolonati dupa nume, ne оndreptam spre gara. Ne asteptau vagoanele de marfa.Acolo, оn vagoanele acelea era оnghesuit cel mai de pret capital al Comunismului, OMUL.Bietul om. Din vвrf de piramida оn creatia lui Dumnezeu, a ajuns la pozitia de animal.Gвndu-mi zboara la Miron Costin, care asa a spus: — “Bietul om sub cвrma vremii.”Оn raiul comunist am trait din plin acest dicton.Оncolonati, numarati si cвntariti, plecam, deci, spre gara. Acolo, оn ordinea apelului neurcam оn vagoane. Vagon dupa vagon se completeaza si se da, toata marfa vie, оn primirea pazei,securitatea. Urcati оn vagoane, fiecare din noi ne cautam un loc. Ne asezam pe sumarul bagaj,legat оn patura jerpelita. Parca la o comanda, toti оntr -un oftat exclamam cu voce tare:— “De acum, Dumnezeu cu noi!”Printr-un fluierat lung, lung de tot al locomotivei se da semnalul de plecare. Cu un zvвcnetde vagoane si cu scвncet de tampoane, de -abia, de-abia trenul se urneste din loc. Obiditii sortii,оnghesuiti оn vagoane, treceam prin fata coloniei, care era asezata, fata de calea ferata, la vest, peo panta lina оn urcus. Din mersul trenului vedeam toate baracile, defilвnd parca, prin fata noastra.Lasam оn urma o viata hartuita, un loc de sinistre оntвmplari, un loc de tribut оn vieti omenesti.

Page 133: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

Simteam ca nu ne vom mai оntвlni cu acest lagar al mortii, cu acest infern pe pamвntul tariinoastre.— “Dobrotici, Dobrotici, Maria Ta, prea multi au murit оntr -un lagar din tara Ta!”— “Adio, lagarule flamвndule, prea multi frati ne -ai оnghitit. De-acum, facea-te-ai stanade piatra, pulbere de drumul mare, spulberata de vвnt оn cele patru unghiuri ale pamвntului.Blastamat sa fii de neamul romвnesc pe vecie!”Unde anume am plecat, n -am stiut nici unul din noi. Atвt doar stiam, ca mergem оnnecunoscut. De la bifurcarea liniei ferate Bucuresti -Constanta, trenul nostru o ia spre nord.Printre noi, rumoare. Se aud voci deznadajduite si cobitoare:— “Fratilor, de acum sa stiti ca “Pohod na Sibir” este drumul nostru.”Unii dintre noi refuzam sa credem ca -n lumea asta-i numai rau si bine nicidecum. Usilevagoanelor erau bine оnchise. Priveam numai pe cele patru geamuri mici si cu gratii alevagonului. N-aveam prea mult cвmp de vedere si nu observam mare lucru. Totusi ne bucuram caam plecat, unde? Dumnezeu stie. Suntem оn paza lui. Cautam dialogul cu Dumnezeu, singurasperanta care ne-a mai ramas.Mergвnd оn zanganitul de tabla si al loviturilor de tampoane ale vagoanelor, intram оnzona dealurilor Dobrogei de nord. Apareau Muntii Macinului. Am uitat sa va spun ca plecareade la Noua-Culme s-a facut dis-de-dimineata tare. Cu noi aveam hrana rece, un vas cu apa sitineta pentru necesitati. Ne apropiam de Tulcea. Se vedea Dunarea. Ajunsi оn gara, pe rвnd,fiecare vagon se deschide si tot asa, pe rвnd, ne dam jos.Оncolonati, ne оndreptam spre vapor. Daca pвna acum unii dintre noi mai speram sa numergem оn Siberia, acum cвnd ne-am urcat pe puntea vasului aveam cu totii credinta ca Siberiane va оnghiti.Pвna la Tulcea am mers оn simfonia rotilor de tren, iar de aici оncolo, оn simfonia valurilorDunarii. Ceea ce am observat cu totii era faptul ca mergea m tot оn necunoscut si de aci оncolo.Sefacuse noapte de-a binelea cвnd vaporul se lupta cu valurile. Оn noapte nu prea vedeam marelucru pe malurile Dunarii. Din cвnd оn cвnd ne mai asezam capul pe bocceaua noastra, cu gвndulde a dormi, dar, ca un facut , somnul nu se prindea de noi. Vaporul aluneca pe luciul apei, оncet,оncet, la vale. De la o vreme оncepuse sa se mijeasca de ziua. Una dupa alta, stelele dispareau depe bolta cerului. Se anunta o zi cu mult soare.Iata, deci, cum, оn sufletele noastre d e surghiuniti, оsi fac loc si clipe de fericire.Doamne, ce frumos a aparut rasaritul soarelui. Vapaile de foc ale lui se oglindeau jucauseоn apele Dunarii. Era o feerie. Uitasem de -a binelea, extaziati, de faptul ca eram robi. Priveam cunesat un rasarit de soare оn Delta.— Minunate sunt lucrurile Tale, Doamne! Robi fiind, Tu ne -ai оnvrednicit cu aceste clipede fericire. Sa putem privi tot farmecul creatiei Tale.Se vedeau localitatile si frumoasele coline ale Basarabiei, altadata pline de grвu si pline dedor. Acum... casele oamenilor pline de saracie si toate -n pustie. Cu sutele de mii, fratii nostribasarabeni luasera drumul Siberiei. Pe pamвnturile noastre, strainii оsi facusera cuib, cuib decucuvele, pasari de noapte, rapitoare. Azi pretind ca -i cuibul lor, cвstigat cu truda, furвndu -l.Luptвndu-se cu valurile, vaporul nostru ajunge la un ponton, un port improvizat оn delta.Cu amorteala оn oase, fiecare din noi ne dezmeticeam si ne adunam pe puntea vasului. Оnordine, ne dam jos. Acolo citim pe o tabla -indicator: “Periprava”.Ajunsesem deci оn colonia Periprava. Am scapat de “Pohod na Sibir”. Ca la o comanda,toti respiraram usurati, cu mai multa lumina pe fetele speriate. Se realizase descatusarea fiinteinoastre.

Page 134: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

Оncolonati, cвte patru оn rвnd, plecam din micul port, cu boccelele -n spate, fara cadenta,tropaind pe drumul uscat si plin de praf al deltei. Suntem de acum оn plina delta, la Periprava. Simai suntem si оn apropierea vestitei paduri LETEA. Dupa o jum atate de ora de mers, colbaiti dincap pвna-n picioare, la colonie.Colonia Periprava era asezata pe un mamelon domol, ferita de inundatii si de umezealaaccentuata оn timpul ploilor. Era un lagar de munca de gradul IV. Aici se muncea оntr -oatmosfera mai umana. Toti cei care erau aici trebuiau sa munceasca. Se lucra pe terenul IAS -uluidin cadrul Ministerului de Interne, pe o suprafata de 10.000 de hectare.Cвnd am intrat оn colonie, am ramas surprinsi cu totii de marea deosebire dintreNoua-Culme si Periprava. Baracile erau asezate оn ordine, cu ferestre mari si luminate, farageamuri varuite. Detinutii, оn timpul liber, se puteau plimba fara opreliste prin colonie. Nu nevenea sa credem. Gardienii nu se faceau vazuti, decвt numai cвnd se facea numaratoare a.Dintr-o data parca, puhoiul libertatii rupsese barajul interdictiilor. Respiram оn voie siusurati. Napasta terorii disparuse. Ni se parea ca de -abia acum ne miscam si noi ca oamenii.Din fata coloniei, spre nord, peste Dunare, se desfasura o priveliste оncвntatoare. Se vedeaVвlcovul, oras altadata al nostru, acum rapit de vecinii de la rasarit. Ne aparea frumoasa noastraBasarabie, cu sudul ei, tara cetatilor lui Stefan cel Mare si Sfвnt, tara plina de grвne, plina dedor.PERIPRAVA, O RAZA DE LUMINA О NINFERNUL ROSUAsa vedeam noi, cei veniti din lagarul mortii, Noua -Culme, ca Periprava era ca o raza delumina оn infernul comunist. Universul concentrationar romвnesc, pentru foarte multi detinutipolitici, s-a оncheiat cu aceasta raza de lumina din iadul rosu, Periprava.Daca pentru tot ce-i оn viata, din regnul animal si vegetal, delta este un rai, atunci si noi,cei veniti din lagarul mortii, tot un colt de rai l -am considerat, facвnd abstractie de multeleneajunsuri create de cei ce ne pazeau.Munca dusa оn aer liber, la gradina, pe malul Dunarii si pe nesfвrsitele tarlale ale IAS -uluidin cadrul MAI-ului, ni s-a parut mai usoara оn raport cu cea de la Noua -Culme, Canal, Mina siAiud.Ne bucuram din plin de razele soarelui din delta, de jocul pasarilor оn zbor, de zbenguialapestilor оn apele Dunarii si ale nesfвrsitelor canale din delta, de fuga ratelor salbatice, surprinsecu puii dupa ele, оn stufarisul des, de parfumul оntinselor covoare de flori dintre cana le si de pemalul lacurilor naturale din padurea Letea, de freamatul padurilor, asemenea celor tropicale, aleacestui frumos parc natural, LETEA.Iata si un paradox. Realizasem atвtea clipe de fericire оn Universul Concentrationarromвnesc.Pasind pentru prima data оn padurea Letea, surprinsi am fost si noi, si vietuitoarelepadurii. Tвsneau care-ncotro, disparвnd оn desisuri. Extaziati, ne bucuram de farmecul naturii, defarmecul si perfectiunea creatiei lui Dumnezeu. Iata ca din nou, realizam acea fericir e, asa cumspunea Nicolae Steinhardt, оn infern. Cele mai multe ocazii mi le -a oferit Periprava, оn cei patruani traiti оn delta.Munca se desfasura organizat, оn brigazi de lucru. Sef de brigada era unul consimtit denoi, bineоnteles din rвndurile noastr e. Ajunsesem la acest consemn оntre noi, detinutii, ca oricarear fi numit sef de brigada, sa lupte pentru a ne usura viata. Eu am fost оn brigada lui PetreRebreanu, nepotul de frate al scriitorului Liviu Rebreanu. Toti ne оntelegeam foarte bine. Lucramla gradina lagarului, asezata pe malul Dunarii, la vreo 5 km. de colonie. Faceam cale de o ora

Page 135: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

pвna la locul de munca. Gradina avea o suprafata de 25 de hectare. Se cultivau toatezarzavaturile necesare coloniei. Preponderenta aveau rosiile, ardeii si varza . Celelalte se cultivauоn raport cu nevoile coloniei. De -a lungul Dunarii era o dвlma, formata de un dig facut deoameni pentru apararea terenurilor agricole de revarsarile Dunarii. Acest dig avea latimea de 3m. Se putea merge pe el cu masina. De acolo, adesea ne uitam pe celalalt mal, unde se vedeaVвlcovul, oras romвnesc din mosi -stramosi. Puneam mвna stresina la ochi si adulmecam zareaoftвnd. Colt din tara noastra, ni l -au mвncat strainii. Dar... ne spuneam noi atunci, nu va trecemult si istoria ne va face dreptate. Ne vom lua pamвntul, care fusese al razesilor lui Stefan celMare. Pentru care Ioan Voda cel Viteaz a murit spintecat de turci.Toata gradina era оmpartita оn parcele mari, dupa nevoile culturil or respective. De laDunare pleca un canal principal, amenajat pe un dig, care taia gradina оn doua. Pe acest canalvenea suvoiul de apa si alimenta toata gradina. Din acest canal principal se desprindeau altecanale secundare, pe care venea apa pentru a i riga nesfвrsitele parcele din inima gradinii, cufelurite zarzavaturi si plante, care aveau nevoie de apa оn plina vara. Rosiile, ardeii si varzaaveau prioritate la udat. Pe malul Dunarii mergeau, de dimineata si pвna la orele 12, permanent,doua pompe de mare calibru, care trageau apa din Dunare. Acest canal principal era construit dinscвnduri groase de stejar, de 5 cm, fiind mai rezistente la umezeala. Latimea canalului era de 1metru, iar adвncimea apei, de o jumatate de metru. Din loc оn loc erau facu te punti de trecerepeste canal. Se putea trece si prin saritura. Tot canalul era construit оn adвncul digului care taiagradina оn doua, asa cum de altfel am mai spus.De la distanta оti facea impresia ca -i un canal sapat numai оn pamвnt. Din acest canalprincipal, asa cum am mai spus, se desprindeau alte canale secundare, care plecau perpendicularde pe linia lui, оn inima tarlalelor gradinii. La deschiderea fiecarui canal secundar era o usita carese ridica оn sus ca la stavila. Se putea regla, dupa cвt era nevoie sa dai drumul la apa. Toatecanalele secundare, pe o anumita distanta, erau construite tot din scвndura, ca nu cumva apa,prin presiunea ei, sa faca vreo fisura оn canal si sa se piarda, inundвnd fara rost cultura. Оn lunilede vara, cu diminetile senine, cu albastrul cerului scвnteind оn soare, prevestind o calduraоnabusitoare, noi, echipa de udatul gradinii, оn chiloti albi si cu sapa оn mвna, fiecare alergam decolo-colo, conducвnd apa unde si cвt trebuia fiecarei parcele. Era o munca istovit oare, dar sireconfortanta. Eram toti niste fapturi оn soare, оn chiloti numai si cu galenti оn picioare.De atвta soare оn nenumarate zile de vara, pielea noastra se bronzase peste masura. Maiales eu, care de la natura sunt cam tuciuriu, aratam ca un neg ru. Numai chilotii erau albi pe noi.Cвnd se murdareau de stropitul cu noroi din canal, оi spalam si se uscau la soare, nici оn jumatatede ora. Adesea, cвnd caldura era prea mare, ne bagam оn canalul principal si faceam baie.Gardianul nu ne avea treaba noastra. Statea la umbra sa nu -l arda soarele. Se pazeau si ei maimult de turnatori. La Periprava, de multe ori gardienii se solidarizau cu noi, оmpotrivaturnatorilor. Periprava a facut o nota aparte fata de toate celelalte оn chisori si lagare din tara.Sa ne mai оntoarcem acum si la gradina noastra, colt de rai, pe malul vechiului Danubiu:La gradina, parcela cu parcela, udam cu multa grija. Eu ma nimerisem la loturile cu ardei.Dadeam drumul la apa la mai multe parcele deodat a. Cвnd ajungea apa la jumatatea plantei,оnchideam micul canal al parcelei cu o sapa de pamвnt, luat de alaturi, deschizвnd la parcelaopusa a canalului. Si asa, pвna la orele 12, trebuia sa terminam cu udatul. Dupa -masa soarele eraprea puternic. A doua zi veneam si sapam ceea ce cu o zi оnainte udasem. Cam la trei zile fiecareparcela ajungea din nou la apa. Noi, cei care eram оn aceasta echipa, trebuia sa venim siduminica la lucru, la udat. Cu adevarat, au fost momente de oarecare destindere, ba chiar clipede fericire оn timpul lucrului. Unii lвnga altii, povesteam atвtea lucruri, unele chiar inedite, fara aоncetini ritmul de munca. Asta se оntвmpla de obicei cвnd pregateam zarzavaturile pentru

Page 136: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

conserve sau pentru ambalare.Cвt lucram la conserve, nu eram opriti de la consumul lor. Puteam mвnca oricвt am fidorit, cu conditia de a nu duce nimic оn colonie. Cu toate acestea, am dus оn colonie suc de rosii,оn sticle de bere, pentru cei care erau bolnavi de colita. Era recomandat de medic si le facea bin e.Alte medicamente nu erau pentru noi. De multe ori aveam grija sa -l aprovizioneze pe Ion Udrea,оnvatator оn Caransebes, un bun prieten si coleg.Programul de lucru оncepea cu noaptea оn cap. Desteptarea suna la ora patru dimineata. Nesculam repede si ne pregateam. Cafeaua cu o bucata subtire de pвine o luam aproape din mers.Cu asta lucram noi pвna la orele 13, cвnd ni se aducea masa la locul de munca. Оn jurul orei 5,negaseam оncolonati, brigada dupa brigada, cu apelul facut si gata de plecare. Ajuns i la gradina,оncadrati de ostasii de paza, ne asezau pe un singur rвnd, fiind luati оn primire de gardianul cugradina. Inginerul Savu, detinut si el, ne repartiza la lucru. Оn fiecare seara оsi facea planulpentrua doua zi. Stateam оn camera cu el si cu unchiul meu, Petru Berzescu, care lucra la grajd. Avea ocaruta оn primire. O ducea foarte bine. Era оn elementul lui. Ne оntвlneam seara оn camera. Cunoi оn aceeasi camera mai era si Constantin Pascu. Seara, de multe ori, Pascu se ducea la patullui Savu, unde legau lungi discutii. Au fost colegi de an la facultatea de agronomie. Fiind si eupe aproape cu patul, adesea luam si eu parte la aceste amicale discutii.Uica Patru mai primea de acasa si pachet. Deci avea si legatura cu familia, оntr -un feloarecare. Eu оnsa nu ma bucuram de acest drept.El se scula la ora 3 dimineata pentru a pregati caii si caruta. Era pe postul de conductor decaruta. Dupa el venea un soldat оn colonie, care -l si escorta. Fiecare caruta era data оn primireunui ostas care raspundea de om si caruta. Erau bine organizati оn desfasurarea muncii deconductori de carute.Trecut-am amвndoi, prin ciur si prin dвrmon, dar nu ne dam batuti. La оnfatisare, nu maiarata asa de slabit. Se оntremase. Mвncarea era suficienta. Lotul de parcare al carutelor fiindaproape de bucatarie, primeau mвncarea pe saturate. Dreptul comun, care lucra la bucatarie, nuvoia sa manвnce de la cazan. Asa ca portiile lor de mвncare le cedasera conductorilor nostri de lacarute. De la el din pachet nu mai putea sa manвnce. Astfel se face ca eu si Costica Pascu,mвncam din pachetul lui. Se bucura cвnd оi spuneam ca am umblat la provizii.Erau peste zece carute. Mergea acest convoi de carute prin toata delta. Adeseori se duceausi pвna-n inima padurii, bucurвndu-se de farmecul ei, dupa lemne de foc pentru nevoile coloniei.La gradina, dupa ce ing. Savu ne repartiza pe toti la locul de munca, noi ne vedeam de alenostre pвna la ora mesei. Pentru masa aveam la dispozitie o ora. Cei care eram оn echipa de udat,оn zilele de ploaie, executam alte lucrari. Sub ochii nostri, gradina cu fiecare zi ce trecea lua altaоnfatisare, soarele deltei smulgea plantele din pamвntul bogat si le оnalta cu fruntile spre cer. Demulte ori noi, cu ochii pierduti оn zare, cu sufletu l ademenit spre zari senine, cu gвndul оn zborpeste munti si vai, оn spatiul mioritic, ne uneam cu cei de acasa, mama, tata, sotie, copii, frati sisurori. Cu lacrimile оnecate оn noi, оncheiam sirul vedeniilor dragi cu bunicii, cei care -i maiaveam.Eram оn plina vara a anului 1960. Veniti de la Noua -Culme, am reusit, оn buna masura, sauitam de cele оndurate оn trecutul atвt de apropiat. Totusi, la locul de munca ne mai confruntamsi cu rвnjetul sau bruscatul оn surdina al unor gardieni, care faceau acest lucru cu pasiune.Оn anul 1961, vara, s-a оnfiintat o biblioteca pentru noi. Desi nu prea aveam timp de ele,am reusit sa luam carti si sa ne bucuram de ele, dupa o atвt de оndelungata vreme. Se maistrecurau din cвnd оn cвnd si ziare. De la orele 17, cвnd veneam de la lucru, si pвna la orele 21,

Page 137: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

cвnd suna stingerea, mai оncercam sa citim. De fiecare data cвnd luam carti pentru mine, luam sipentru unchiul meu Petru Berzescu. Оi placea sa citeasca.Fara doar si poate, cartile au fost anume selectionate pentru noi. Aproape toate erau tezistesi-n sprijinul ideologiei comunist -atee. S-au mai strecurat printre ele si carti bune, dar putine. Оnplanul lor, prin оnfiintarea bibliotecii, tinteau la pregatirea terenului prielnic declansarii uneireeducari gen Pitesti. Poporul nostru are o zicala cu multa оntelepciune оn continutul ei: —“Unde dai si unde crapa.” Timpul a dovedit ca, оntr -adevar, actiunea оntreprinsa оn vedereareeducarii, fara voia opresorilor nostri, a crapat unde ei nu se asteptau.Munca оn colonia Periprava se desfasura оn cinci puncte de lucru:1). CONSTRUCTII. Aici era o brigada formata din specialisti оn zidarie si dulgherie. Оnaceasta brigada lucrau оn jur de 100 de oameni. Se construiau case pent ru paza coloniei si noibaraci pentru detinuti.2). GRADINA. Pe malul Dunarii se оntindea locul gradinii, de 25 hectare, unde lucra obrigada formata din 100 de oameni.3). CВMPUL EXPERIMENTAL. Aici lucrau mai putini oameni, cam оn jur de 20,condusi de ing. Constantin Pascu. Оn aceasta brigada am lucrat si eu un timp destul deоndelungat. Era la o distanta de cel putin 15 km. de colonie, spre Sulina. Pвna acolo se mergea curemorca.4). CULTURA MARE. Оn cadrul IAS -ului. M.A.I. lucrau miile de detinuti din Periprava.Aici a fost calvarul. Atunci cвnd noua, celor ce lucram la gradina, Periprava ni se parea o raza delumina, celor ce lucrau la Cultura Mare li se parea un iad aceasta colonie. Si pe bun drept asa siera, iadul pe pamвnt. Am avut si eu parte de e l. Оmpreuna cu uica Patru, am lucrat la culesulporumbului. Оn spatele nostru, haita de nebuni, cu parul оn mвna, ne mвna ca pe vite la lucru.5). ATELIERELE DIN COLONIE. Оn interiorul lagarului erau mai multe puncte de lucru:cizmaria, croitoria, fieraria, tвmplaria, tapiteria, uzina electrica, grajdurile si оntretinereacurateniei оn colonie.Оn aceste puncte ne desfasuram noi, zi de zi, munca noastra cea de toate zilele.Din cele descrise pвna acum am putea spune ca, оn lagar ul din Periprava, munca sedesfasura оntr-o nota aparte. Se aplicau doua regimuri de munca:a). Regimul dracesc. Оn cultura mare a IAS -ului, sub biciul si оnjuraturile gardienilor. Decвte ori munceam la cultura mare, traiam clipele de iad de la Noua -Culme si Aiud. Aici lucrau90% dintre detinutii coloniei. Niciodata nu mi -am putut explica aceasta mare diferenta decomportament al pazei la locul de munca. Оn timp ce, оn colonie, dupa ce veneau oamenii de lalucru, toti se bucurau de acelasi tratament.b). Un regim mai blвnd. La toate punctele de lucru din colonie, afara de cultura mare,munca se desfasura оn conditii mai bune.Asa se face ca cei care au lucrat numai оn cultura mare, n -au sa оnteleaga niciodata caPeriprava a fost si o raza de lumina, dar pen tru unii numai. Pentru ei оnsa a fost tot timpul un iad.Seara, cвnd ne оntorceam оn colonie, eram darвmati. Balabanindu -ne, de-abia ne tвram labaraca noastra, unde, asezвndu -ne pe pat, ni se parea ca ne ducem cu pat cu tot оn fundulpamвntului. Asa eram de obositi оn zilele cвnd lucram la cultura mare.Cu totul altfel era la gradina. Se muncea оn mai multa liniste si pace. De multe oriinterveneau ostasii din cordonul de paza. Seful escortei era mereu оn mijlocul nostru. Nupermitea nici o iesire a gardienilor, precizвndu-le ca la locul de munca ei raspund de pacea silinistea din timpul lucrului. Aici, la gradina, muncind si glumind, fruntile se оnseninau, oameniiuitвnd de starea оn care se gaseau. Cea mai placuta munca era la оnceput de toamna. Atunciоncepea recoltatul produselor gradinii. Rвnd pe rвnd, dupa cum se coceau, le strвngeam. Se

Page 138: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

faceau stive mari de varza, aproape de dig, оn dreptul pontonului, de unde erau оncarcate оnslepuri оncapatoare si transportate оn tara, la locurile de desfacere. Fa ceam si stive de ardei, detoate soiurile. Оi alegeam pentru noi, cei mai frumosi si -i mвncam. Nu ne oprea nimeni. Rosiile,de asemenea, le recoltam si le depozitam оn cazi mari. De aici se alegeau pentru bulion si pentrupasta de rosii. Erau trei cuptoare cu cazane mari, unde se fierbeau bulionul si pasta. Cei carelucrau оn echipa de conserve, aveau la dispozitie ce era mai bun.Asa se scurgeau zilele, si cu bune, si cu rele, iar noi uitam adesea unde ne gaseam. Lavreme de zakuska, avвnd la dispozitia noastra uleiul si sarea, gardienii оnsarcinati cusupravegherea noastra au ajuns sa se оmprieteneasca cu noi. Fiecare din ei avea cвte o gamela dezakuska. O mвncau cu multa pofta. Оn acele clipe, surprindeam omul din ei. Atunci neconsiderau semenii lor. Оntre patru ochi, se destainuiau ca s -au saturat si ei de haituiala, dar nuaveau ce face. Erau amenintati cu оnchisoare. Оn simplitatea lor, se supuneau orbestedispozitiilorsatanice. Оn timpul cвt gardianul оsi оnfuleca zakuska, noi оl pazeam sa nu fie surprins decolegullui, celalalt gardian, Nu era nici un fel de dragoste оntre ei. Se urmareau si se vвnau unul pe altulca fiarele din padure. Se reclamau unii pe altii politicului si comandantului coloniei. Aici amsesizat cel mai bine lupta care se ducea оntre ei, cei care formau grupul de paza si cei dinadministratia lagarului. Erau оmpartiti оn doua tabere:— Comandantul cu o parte din ofiteri si gardieni, de o parte, iar Comandantul ajutor,ofiterul politic si alti gardieni, de ceal alta parte.Оn brigada de constructii, munca se desfasura dupa un program bine stabilit. Se realizase ocomuniune sufleteasca оntre muncitori. Sef de brigada era Ion Murariu, din Olosag, aproape deLugoj. A facut parte din grupul de rezistenta din partea C lujului - Ardealul de Nord - condus deAurel Calin. A fost trimis оn Banat pentru a lua legatura cu grupul de rezistenta de aici, cu SpiruBlanaru. A facut scoala de ofiteri оn Germania. Оn lupta de rezistenta a fost unul din mariiluptatori оmpotriva comunismului.La cвmpul experimental se muncea оn conditii cu totul diferite de celelalte puncte delucru. Aici era o adevarata oaza a pacii si a linistii, atвt de mult rвvnita de noi оn desertulcomunismului. Nu era nici un gardian cu noi. Ne purta grija numa i caporalul, seful de escorta sipaza. Ei nu mai aveau treaba noastra pвna cвnd venea timpul de plecare la colonie. Lucrarileerau conduse de ing. C-tin Pascu din Timisoara. Din partea MAI -ului, cel care raspundea detoate lucrarile de aici era un inginer agronom de la Bucuresti. Era cercetator stiintific din cadrulAcademiei Stiintelor Agricole de la Bucuresti. Avea multa putere si influenta оn MinisterulAfacerilor Interne. Ne-a creat cu adevarat un mediu placut de munca.Se cultivau tot felul de culturi, urmarindu -se оn mod stiintific evolutia plantelor pвna lamaturitate. Toate rezultatele se оnregistrau оntr -o condica. Observatiile acestea se facea cu multaprecizie si minutios. Atunci cвnd nu era nevoie de 20 de oameni la lucru, o parte din noi neоntorceam la gradina, de unde venisem.De multe ori venea la gradina unchiul meu Petru Berzescu, cu caruta, pentru a transportaproduse din gradina pentru bucataria coloniei. Atunci aveam grija si -l aprovizionam cu de toate,mai ales rosii si ardei. Le punea оn lada de sub sezutul carutei. De -abia оl asteptau colegii lui dela grajd, sa vina cu rosii si ardei.Cвnd ne оntвlneam оn colonie si aveam un pic de ragaz, оmi povestea despre plimbarile luicu caruta prin padurea LETEA. Nostalgic, cu ochii scrutвnd parca necunoscutul, оmi spunea cade multe ori оi venea sa se dea jos din caruta, sa -si rupa o frunza din copac si sa doineasca din ea,asa cum facea odinioara, cвnd era tвnar fecior, prin padurea dealului Poieni de la Teregova .

Page 139: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

Copil fiind, si acum parca-l aud cum cвnta din frunza. L-am iubit tare mult pe uica Patru. Cвnddoinea el, rasuna padurea, оngвnвndu -l оn ecouri pвna departe, departe, peste vaile оmpadurite.Seauzea pвna-n Tomnacica, loc de amintire al luptelor оncrвnc enate оmpotriva comunismului. Locde amintiri acum, al doinelor cвntate din frunza si al vвjвitului gloantelor din pistoalelemitraliera.Eram amвndoi, unchi si nepot, оn aceeasi camera, unde numai noaptea ne vedeam de celemai multe ori. Acum, Dumnezeu l -a luat la el, оn rвndul dreptilor, pe data de 11 decembrie 1995.Оn anul acela, оn ziua de 29 iunie 1995, fusesem la el la Potoc, anume pentru a -l оmbratisa sisaruta de ziua lui, a Sfintilor Petru si Pavel. Era o zi de vara, cald si cu mult soare. Si bucu riane-a fost atвt de mare ca, la оnceput, cвnd ne -am vazut, parca amutiseram amвndoi. Numai ochiivorbeau, scaldati оn lacrimi. La cei 85 de ani ai sai, оncepuse sa -mi povesteasca din aducerileaminte de anii de оncercare оn luptele grele cu arma оn mвna, de Pietrele-Albe, cвnd, subcomanda lui Spiru Blanaru, оmpreuna cu fratele sau, Ion, a luptat оmpotriva comunismului, fiindоncarcator la mitraliera. Оi ramasesera оn suflet si -n minte cadenta gloantelor de mitraliera siglasul ferm al lui Spiru.Cвt despre padurea Letea, оmi aduc aminte de timpul cвnd, оntr -o echipa, am fost dusi latunsul oilor, pe la sfвrsitul lunii mai 1961, la padurea Letea. Acolo, оn marginea padurii, erasaivanul coloniei. De dimineata, ziua se aratase de tot frumoasa, ca o zi de vara. Cerul era atвt desenin si de un albastru limpede, limpede si poleit cu aurul razelor de soare, de parca raiulcoborвse asupra-ne. Cвnta оn noi tot farmecul padurii.Ne ancoram оn ideal, оn visul omului de a realiza оndumnezeirea, asa cum ne spune atвt deconvingator parintele Dumitru Staniloae.Оntorcвndu-ne la oile noastre, pe rвnd, una cвte una, le aduceam la tuns. Mвnuindfoarfecele, tundeam cu multa grija, sa nu taiem bl вndul animal, care nu stia sa strige. Mireasmapadurii ne оmbata, ciripitul pasarilor ne оncвnta, soarele cu binefacatoarele lui raze ne оncalzea sine tamaduia, оntarindu-ne. Ne simteam bine. Asezati оn genunchi pe covorul de iarba, оncalzitderaze, lucram de zor sa terminam tunsul oilor. Dupa operatia tunsului, fiecare oaie se sculascuturвndu-se parca de o nesuferita greutate. Era acum mai libera, mai usoara si respira оn voie.Spre asfintit de soare am terminat cu tunsul oilor. Remorca ne astepta. Cu r egretul оnsuflet ca vom parasi frumosul loc, colt de rai, padurea Letea, ne urcam toti оn remorca. Peоnserate ajungem la colonie.Оn interiorul lagarului, munca din ateliere era mai putin placuta si de tot plictisitoare.Mereu aceiasi oameni, aceleasi lo curi, aceeasi panorama. Se legasera oamenii de meseria lor, detruda lor.Acea raza de lumina, Periprava, despre care am оncercat sa vorbesc, оncetul cu оncetulaluneca spre asfintit. Cerul оncepuse sa se оntunece. Oameni si locuri se оnvolburau parca.Vвntulrece al оnclestarii prinse sa bata de la rasarit. Sa ne pregatim de o noua lupta.Nori negri se adunau deasupra Peripravei.STUFUL DE LA PERIPRAVANoi, cei de la Noua-Culme, ajunsi la Periprava, credeam cu adevarat ca viata noastra aluat alt drum, drumul spre libertate. Am cunoscut numai aspectul pozitiv. Ca -ntotdeauna, cвnd aiоn fata doua lucruri rele, cel mai putin rau devine bun. Asa si noi, cвnd am pasit оn colonia astadin adвncul deltei, ni s-a parut un colt de rai оn imensul infern al comunismu lui. Desi robi,

Page 140: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

minunile naturii ne оnaltau spre lumina. Uitam de hamaitul de zi cu zi al gardienilor. Toate sederulau ca-n lumea basmelor si a legendelor. Visam, asteptвnd si noi un Fat -Frumos, biruitor alzmeului din poveste. Speram si, sperвnd, traiam.O data cu iarna, noi, cei veniti din lagarul mortii, ajungem acum sa cunoastem o alta fata acoloniei din Periprava. Partea rea ne apare оn toata goliciunea ei. Cei care au avut ghinionul de afi trimisi la stuf, оn mijloc de ape, au cunoscut iarasi lupta cu moartea. De data aceasta, eu amavut norocul de a ramвne оn colonie. Оn schimb, a cazut pacostea pe capul unchiului meu PetruBerzescu. A muncit din decembrie 1960 si pвna la 1 aprilie 1961.Cei ramasi am fost mai linistiti. Lucram оn jurul coloniei, l a оntretinerea silozurilor deproduse agricole, la degajarea lagarului de zapada si la mentinerea curateniei оn interior.Gardienii nu se prea omorau cu grija noastra.Toata atentia era оndreptata spre stuf. Gardienii cei mai оnraiti erau la acolo. Asa era lastuf, ca si-n viata, un rau nu vine singur. Tвraste dupa el un al doilea rau. Nu ajungeau conditiileprecare de viata, se mai adaugau si haituielile gardienilor.Оn toamna anului 1960, оn tara s -au facut multe arestari оn rвndul taranimii. Toti cei car es-au opus colectivizarii au fost arestati. Procesul colectivizarii trebuia sa fie оncheiat pвna оn1961. Pentru realizarea lui, statul comunist a оnlaturat toate obstacolele. Taranul romвn, prininstinctele lui de proprietate, s -a opus acestui proces. Au fost adusi la Periprava cвteva mii deolteni din Dolj si Mehedinti. N -au voit sa intre оn colectiv. Printre ei era si un inginer agronom,Savu pe numele lui. Fusese directorul Cвmpului Experimental de la Fundulea. Am stat cu el оncamera la Periprava. A fost acuzat de pactizare cu taranii. Cu experienta lui de om de stiinta side cercetator, ne-a fost de mare ajutor noua, celor din Periprava. Conducea gradina coloniei, de25 de hectare. Pe vremea aceea, comandat al coloniei era colonelul Gheorghiu, dupa cв te оmiaduc aminte. Un om cu mai mult bun simt, fapt care a contribuit la оnlaturarea lui din acest postde conducere extrem de repede. Romulus Proistasescu, detinut si el, fusese coleg de clasa cu col.Gheorghiu la liceul din Ploiesti. Asa am ajuns sa cun oastem si noi gвndurile lui. Adeseori lespunea gardienilor:— “Mai, sa va purtati bine cu acesti oameni, ca mвine vor pleca de aici si vor ajunge saconduca aceasta tara. Ei nu sunt vinovati cu nimic de ceea ce оndura pe nedrept aici оn colonie.”Aceasta parere i-a fatala: a disparut de la conducere.Sa ne оntoarcem la oltenii nostri, cei care au umplut pвna la refuz colonia si cei care auоmpвnzit marile оntinderi de stuf оn timp de iarna. Toti cei care au muncit la stuf au fost cazatiоnbacuri, anume amenajate. Bacul, fiind construit din tabla groasa de metal, nu era bun pe timp deiarna sa locuiesti оn el. Nici vara nu se putea locui. Vara se оncalzea peste masura, iar iarna seracea foarte repede.Ca sa оntelegeti mai bine conditiile precare оn care s-a lucrat оn tot timpul campaniei derecoltare a stufului la Periprava, va redau cвteva pagini din Catalin Ropala:— “Bacul era un slep metalic afectat оn mod obisnuit transportului cerealelor si carefusese amenajat pentru cazarea noastra. Cвnd spu n amenajat sunt оndatoritor, fiindca оn afaraunei sobe improvizate оn strafundurile sale erau instalate paturile оn trei rвnduri suprapuseоntr-o оntunecime totala, fara nici o instalatie electrica. Оn aceasta burta metalica urma sa fimadapostiti оn cursul noptii pe toata durata campaniei. Soba era improvizatie ad -hoc, iarcombustibilul era tot stuful, оn limita celui pe care puteam sa -l sustragem din necesitatilebucatariei si ale spalatoriei improvizate. Оn burta bacului unde erau instalate cele trei rв nduride paturi suprapuse se cobora pe o scara, aproape verticala si numai aceia care au trait оnaceste conditii au realizat echilibristica la care erau supusi detinutii de serviciu care trebuiau

Page 141: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

sa evacueze tinetele si sa aduca hrana. Pentru a ilustra co nditiile noastre de viata este nevoie aaminti niste detalii fara de care imaginea nu ar putea sa capete un contur real: tinetele erauniste ciubere ale caror extremitati erau prevazute cu doua orificii -ureche prin care se trecea unbat pentru a fi purtate; la cei peste 300 de insi pe care оi adapostea оnchisoarea improvizata,aceste recipiente erau insuficiente, mai ales din cauza efortului fizic si a frigului din оncapere,erau folosite оn timpul noptii de nenumarate ori, astfel ca оn genere erau pline oc hi. Urcarea peaceasta scara verticala se facea printr -o procedura sui generis, оn care unul din cei cemanipulau recipientul urca cвte o treapta sprijinindu -se de rampa, iar colegul sau оsi sprijineaprajina pe umar ca sa poata asigura, cвt de cвt, orizon talitatea ciubarului, pentru a nu fiоmproscati de continut. Urcarea scarii trebuia sa se petreaca оntr -un ritm lent, ori aici timpulera foarte scurt, iesirea de la lucru fiind оn mod general planificata pentru ora 5 dimineata.Desteptarea se dadea la ora 4 dimineata, iar timpul ramas disponibil pentru hrana era cвt sepoate de aglomerat. Оn campania stufului nu erau prevazute decвt doua mese: masa dedimineata, care de fapt constituia prвnzul, fiindca pe de -o parte plecam la lucru, iar pe de altaparte, teoretic, trebuia sa ne ajunga cel putin 12 ore, pвna la masa de seara, care consta numaidin cafea si pвine.Desigur ca e greu sa-ti imaginezi cum se putea derula pregatirea mesei pentru 300 deoropsiti, cum puteam оmparti pвinea оn 8 portii egale, fara sa avem cutit, cum puteam оnfulecaоn graba cele 2 feluri de mвncare si toate aceste pe оntuneric? De fapt nu eram complet оnоntuneric; a fost suficient sa apara primul “lampas”, ca оn curвnd tot acest decor dantesc deоntuneric si frig sa fie populat cu licurici. Un lampas era confectionat dintr -un borcan de sticlaca de iaurt pe care plutea o festila muiata оn gaz, sustinuta la suprafata pe o surcea, mai rar peo bucatica de pluta, ceva оn sensul unor candele primitive. Оn strafu ndurile nepieritoare alebacului, acele luminite firave imaginau un straniu decor de оnviere. Nu trebuie sa uitam caaducerea mвncarii de pe pamвnt, unde se gasea bucataria, trebuia neaparat sa urmezecoborвrea pe scara verticala urmвnd aceeasi procedura c a si urcarea tinetelor. Оn interior totierau echipati cu galenti de lemn, un fel de sandale romane primitive si originale, confectionatedin tot felul de scвndurele sau deseuri de lemn, iar оn locul cureluselor figurau sfori оncrucisate.Picioarele оncaltate оn acesti galenti dadeau o siguranta extrem de precara, mai ales din cauzalunecusului cauzat de mвzga noroioasa de pe pardoseala. Desigur ca treptele scarii aveau si eleun start gros de noroi de unde trebuia sa faci un effort ca sa poti sa -ti eliberezi piciorul оn timpce urcai. De multe ori, efortul facut ducea la desprinderea neasteptata din clisa noroioasa,astfel оncвt galentul facea un salt оn forma de arc, aterizвnd оn ciubarul cu mвncare, dar nimeninu avea timp sa se mai opreasca din cauza ace stei оntвmplari.Ni se distribuise fiecaruia un echipament specific muncii ce urma sa o execute: aveam uncostum-pufoaica format din veston si pantalon, pe cap aveam o caciula cu clape pentru urechi,asa cum purtau de altfel si militienii si localnicii si sentinelele, iar оn picioare opinci de cauciuc.Din opinci si peste pantaloni trageam “ciulcii”, un fel de ciorapi de cauciuc care se ridicaupeste genunchi (asemanвndu-se cu botforii ce constituiau echipamentul de gala al EscorteiRegale pe vremea cвnd executam serviciul militar). Ciulcii erau impregnati de noi cu sapun lacusaturile din spate ca sa nu patrunda apa si erau asigurati ca sa nu alunece оn jos prin nistelegaturi оmpletite din papura. De ciorapi nu putea fi vorba, de multa vreme ciorapii cu carefuseseram arestati se tocasera. Protectia picioarelor contra оnghetului era asigurata declasicele obiecte cazone pe care le confectionam distrugвnd dosurile de perna din echipamentulpatului de dormit.Cвnd apaream оn front aliniati pentru a pleca la lucru, aspectul nostru nu era jalnic, cimai mult trufas: clapele caciulii erau lasate peste urechi si peste sprвncene. Nu ni se zareau

Page 142: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

decвt ochii care luceau оn оntuneric ca ai lupilor. Vestoanele erau scurte si aproape ajungeauciulcii, iar nojitele de papura оmpletite peste gambe ne dadeau un aspect razboinic,asemanвndu-se cu vechii cruciati din Evul Mediu. Pufoaicele aveau impregnat pe spate un mareC.R.; cвnd ne-am primit pufoaica, оn naivitatea mea am crezut ca am de -a face cu o organizareperfecta оn care fiecare individ avea impregnate initialele numelui sau.Curвnd m-am lamurit ca C.R. оnseamna contra revolutionar si trebuia sa ne desparta deD.C. pe care оl purtau detinutii de drept comun care lucrau pe alte bacuri.Ni s-au distribuit tarpanele, uneltele care serveau la recoltarea stufului; tarpanul era unfel de secera ascutita, prelungita cu un bat de circa un metru. Tehnica recoltarii era, оnprincipiu, foarte simpla: cu mвna stвnga cuprindeai un manunchi de tulpini de stuf, iar cudreapta sprijineai tarpanul pe luciul ghetii si printr -o singura lovitura circulara (ca la coasa)desprindeai tulpinile. Tulpinile astfel taiate se rвnduiau оn ordine pe gheata si cвnd erau dedimensiunile unui maldar se legau printr -o funie confectionata tot din stuf, dar din cel maifraged care nu ajunsese оnca la maturitate.Toata tehnica recoltarii stufului era prevazuta numai pe anotimpul de iarna, cвndtemperatura scazuta prezuma оnghetarea baltii. Nenorocirea era ca, desi temperatura era decвteva grade sub zero, stuful forma un fel de protectie, astfel ca balta, chiar daca avea un startde gheata la suprafata, nu avea rezistenta ca sa suporte greutatea omului. Vвntul nemilos aldeltei nu ne cruta; el se infiltra prin pufoaicele subtiri, iar noi, bietii lucra tori stuficoli, eramaproape оnghetati. Singurul remediu era miscarea, miscarea haotica si continua pentru a nudegera. Din capul locului, brigadierul civil, Vanea, un lipovean urias, ne -a facut cunoscutatehnica secerarii stufului; la о nceput, ca niste ucenici necunoscatori, ni s -a parut ca munca va fiaspra, dar barbateasca si ca prin inventivitatea detinutului politic vom gasi noi metode pentruusurarea muncii noastre. Surpriza s -a produs оn prima zi de munca: gheata ceda pe toataоntinderea suprafetei, astfel ca ne -am trezit оn apa pвna la brвu. Ca la comanda, am parasit cutotii locurile de munca refugiindu -ne pe un teren solid, atitudine ce nu era prevazuta оnregulamentele coloniei de munca. Daca pentru оncaltaminte gasisem imediat antidotulschimbвnd puful de stuf din opinci ud cu praf uscat, pentru pufoaicele оmbibate de apa nu existaremediu: trebuia sa le purtam ude pe noi si numai vвntul le mai putea zvвnta la suprafata. Larefuzul nostru de a intra оn apa am fost aliniati ca оn tr-un pluton de executie, iar оn fata noastrasantinelele si-au оncarcat armele si pustile mitraliera asteptвnd numai semnalul pentru adeschide focul. Personal, niciodata nu am crezut ca acest ordin poate fi dat, dar оn acel momentmi-era perfect indiferent daca acest ordin va fi dat sau nu. Nu am auzit ordinul “Foc” fiindcaacest ordin nu s-a dat, nimeni neputвndu-si asuma raspunderea secerarii a 300 de vietiomenesti. A urmat o lunga tocmeala, cu argumente pro si contra, iar Vanea, brigadierul civil,ne-a mвngвiat aratвndu-ne ca si lucratorii civili lucreaza оn aceleasi conditii. Am cedat sirezultatul a fost ca ne-am semnat singuri sentinta, fiindca оn aceste conditii, a trebuit sarezistam trei luni. E drept ca pe parcurs cam 5% din efectiv s -a prabusit plecвnd pe drumul faraоntoarcere.”Fragment din articolul Campania de recoltare a stufului la Periprava , pag. 169-175, deCatalin Ropala, publicat оn “Din documentele rezistentei” nr.6/1992 — ArhivaAsociatiei Fostilor Detinuti Politici din RomвniaSeara, cвnd se оntorceau, rebegiti de frig, uzi pвna la piele, nu stiau ce sa faca mai оntвi. Seschimbau de hainele ude, atвrnвndu -le de pat, apoi, care reuseau, se apropiau de cuptor sa seоncalzeasca. Aerul devenea оncarcat de vapori de apa, sufocant si rau mirositor. Se trezeau la unmoment dat ca-ntr-o baie de aburi. Cuptorul se оncalzea prea tare. Peretii bacului, fiind din metalsi fiind complet оn apa, tineau rece. Cei care erau lвnga soba se supraоncalzeau, iar cei de pe

Page 143: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

margini resimteau frigul. Lumin a din camera era slaba de tot. Multimea aceea de licurici,formata din lampasele improvizate, nu putea sa lumineze cum trebuie. Totul se facea pe bвjbвite.Curвnd s-au declansat bolile. Cei tineri au rezistat mai mult, cei batrв ni si slabi adesea plateau cuviata. Noaptea, оn оncaperile bacului, se producea un alt fenomen. Оncaperea se umplea de aburi.Se trezeau oamenii cu broboane de transpiratie siroind pe spate si pe fata. Cu gurile cascate,cautau aer curat. Оn concluzie, zi ua umezeala patrundea din afara spre corp, iar noaptea porneadin interior spre afara. Si -ntr-un fel, si-ntr-altul, ei tot uzi ajungeau.Cum spuneam, оn toamna tвrzie a anului 1960 au fost adusi la Periprava cвteva mii deolteni. Toti au plecat la stuf. St apвnirea voia sa scape de ei. Din decembrie 1960 si pвna оnaprilie 1961 au murit foarte multi dintre ei. Nu erau obisnuiti cu hartuielile ca noi, cei careaveam la ora aceea peste 10 ani de temnita. Au cazut ca spicele de grвu оnaintea coasei. Aripamortii оndolia si colonia Periprava, care era considerata ca o oaza оn desertul comunist. De -abiaasteptam ca oamenii sa se оntoarca de la stuf ca sa vedem cine a scapat cu viata. Ma gвndeam lauica Patru. Оl stiam slabit оnca de la Noua -Culme.O data cu vestitorii primaverii, ghioceii, cei de la stuf, cei care au mai ramas оn viata, s -auоntors оn colonie.Оn baracile oltenilor, din puzderia de oameni din toamna, acum vedeam rвndurile rarite.Inginerul Sava, care venise din mijlocul lor, оmi spunea:— “Au murit multi, ca prea au fost curati la suflet. S -au daruit jertfei cu totul.”Eram оn 1961, anul sperantei noastre, al celor carora li se оmplineau anii de lagar, trei lanumar. Оn 12 septembrie trebuia sa ne eliberam. Dar n -a fost sa fie asa. Aveau sa neprelungeascapedeapsa cu оnca trei ani, deci pвna оn 1964.Dupa un an de lagar, oltenii nostri s -au acomodat cu Periprava. Nu se mai deosebeau denoi, cei vechi si caliti оn focul iadului. Pe fetele lor se citea dezolarea, dar si оnversunarea. Nu seputeau оmpaca cu gвndul ca le-au luat pamвntul si libertatea.NORI NEGRI DEASUPRA PERIPRAVEIFENOMENUL PERIPRAVAPeriprava. Nume intrat оn istoria universului concentrationar din Romвnia comunista.Locul unde atвtia au patimit si au murit.Spre sfвrsitul anului 1961, cam prin luna septembrie, spiritele оncepusera sa se agite princolonie. Gardienii оncepusera sa se faca tot mai des vazuti printre noi. Bruscari, оnjuraturi. Uniidin fostii gardieni, mai blвnzi, nu -si mai faceau aparitia printre noi. Se distingea tot mai insistentpe buzele noastre, sinistrul cuvвnt — reeducarea.Pвna atunci, toti care оsi ispasisera anii de lagar erau eliberati la termen, fara exceptii.Celor mai multi dintre noi le expirau pedepsele la aceeasi data, eram un lot de 12 1 de oameni,cel mai numeros lot din tot lagarul. Оn 12 septembrie 1961 trebuia sa fim pusi оn libertate. Ne -ampregatit din vreme. Aproape ca ne luam ramas bun de la cei mai apropiati. Ne luamangajamentul de a comunica celor dragi, familiilor lor despre ei, cei ramasi, ca sunt bine sisanatosi. Din timp m-am pregatit sa ma despart de uica Patru, fratele tatalui meu. El avea 6 anide lagar. Trebuia sa mai ramвna оnca 3 dupa mine. Era bucuros ca vor fi anuntati ai lui, de laTeregova, despre el. Mie оmi par ea rau ca-l las оn urma. Ziua mult asteptata a sosit. Era 12septembrie 1961. Nici o miscare prin colonie, nici un nume strigat. Ce se оntвmplase? neоntrebam noi, cei оn cauza, cu inima cвt un purice. Spre seara, pe la orele 4 dupa -masa, un ofitercu lista оn mвna anunta 20 de oameni din lotul nostru. Alta lista n -a mai urmat la rвnd. Am tot

Page 144: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

asteptat noi, dar nimic la orizont. Noianul de оntrebari se bulucea оn capul nostru, fararaspunsuri.Ce-o fi? Nimeni nu stia. Simteam cu totii ca ceva s -a оntвmplat, ceva nu-i оn regula. Doamne, camulte mai sunt de оndurat! ne spuneam noi оn sinele nostru. Cei 20 de strigati si -au facutbagajelesi s-au dus. Un lucru ne-a parut noua suspect. Acesti oameni care au plecat, cu o saptamвnaоnainte de plecare, pe rвnd au fost chemati de ofiterul politic. Ce -au discutat, nimeni n-a aflat. Оnzadar am asteptat, ca linistea s -a asternut peste toata colonia. Era o liniste prevestitoare defurtuna. Nimic si nici un nume strigat. Dupa o saptamвna, toti cei ramasi, 101 la numar, a m fostchemati la clubul coloniei, оn sala mare a bibliotecii. Acolo, cu mult fast, am fost poftiti pe rвndla o masa, unde ofiterul politic, cu un maldar de dosare оn fata, оndeplinea formalitatea de a -lanunta pe fiecare ca ni s-a prelungit cu оnca trei ani lagarul. Fiecare treceam si semnam de luarela cunostinta. Pe fetele noastre se citea nedumerire, dar si resemnare. Deci trebuia sa mai facemоnca trei ani. Оn total aveam 6 ani de lagar. Mult mai tвrziu am aflat de ce s -au petrecut acestelucruri. Оncepuse sa se dezlege enigma. Cei 20 care au plecat din lotul nostru, au fost eliberati оnurma angajamentelor luate, ca vor colabora cu securitatea, afara, оn libertate. Unul din cei care aplecat оn aceste conditii era dintr -o comuna apropiata de Teregova. Оmi cunostea foarte binefamilia. Era din Mehadica. Acum este mort de multa vreme. Dumnezeu sa -l ierte, ca s-a оnecatca tiganul la mal. Оn tot timpul оnchisorii a fost un om cinstit si corect. Af irm acest lucru оnurmaunei оntвmplari. Sotia mea, cвnd a auzit ca el s -a eliberat avвnd aceeasi pedeapsa ca si mine, s -adus la el, la Mehadica, оmpreuna cu sora mea, sa -l оntrebe ce stie despre mine. Cвnd au ajuns laMehadica, la casa lui, l -au vazut la geam, оn dosul perdelelor. Sotia l -a recunoscut. El s-a retrasrepede de la geam si a disparut. Afara la poarta a iesit sotia lui. Cu mult sвnge rece, le -a spus casotul nu este acasa. Este calatorit si nu vine decвt peste cвteva zile. Sotiei mele nu i -a mai trebuitnimic, nici o explicatie, nici o lamurire. Plina de revolta si dezgust, a оnteles cum stau lucrurile.El fugea de noi, de familia mea, desi era preot, cu multi ani de lupta. Cazuse. Atunci s -a facutlumina. Enigma se dezlegase. Pentru mine a fo st o mare deceptie ca acest om cazuse. N -arezistat pвna la sfвrsit. Dupa 1964, cвnd ne -am eliberat si m-am оntвlnit cu el, mi-a relatatоntвmplarea cu sotia mea. A recunoscut ca i -a fost frica. L-am iertat. Sa-l ierte si Cel de Sus, catare a fost slab. Nicolae Steinhardt, dupa ce si -a facut оn genunchi rugaciunile, оn fata altarului, afost оntrebat de sotia unui martir de la Sighet, care l -a оnsotit la biserica de acolo:— “Pentru cine va rugati, parinte Nicolae?” El a raspuns:— “Ma rog si pentru cei care ne-au ucis si chinuit. Sa-i ierte si pe ei Dumnezeu, ca n -austiut ce-au facut.”Si eu zic sa-i ierte, dar neamul romвnesc sa -i judece si sa lase urmasilor nostri o lectie deaparare a neamului оn fata raului.Ne-am resemnat si ne-am continuat viata de lagar cu munca si cu nadejdile noastre de maibine. Anchetele securitatii se tineau lant. Veneau pentru asta ofiteri de la centru. Оntr -una dinzile, a fost chemat la ancheta prof. Ion V. Georgescu. Era prin octombrie 1961. Dupa lungidiscutii, Ion V. Georgescu оl оntreaba pe ofiterul anchetator de ce si -au permis sa faca aceastamare greseala politica, de a prelungi nejustificat detentia noastra, a lotului de 101 oameni.Acesta i-a raspuns ca au fost represalii dictate de centru оn urma manifestatiei romвn ilor de laParis, din iulie 1961, оmpotriva comunismului. Iata ca si aceasta enigma s -a dezlegat. ProfesorulIon V. Georgescu a fost repezit pentru оndrazneala lui de a -i acuza. La acest lucru i -a raspuns:— “Domnule colonel, sa st iti un lucru, ca eu stiu mai multa politica decвt d -voastra. Amstat оn Rusia 11 ani. Am stat de vorba cu Beria si -mi dau seama foarte bine cum se misca lumea

Page 145: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

оn prezent. D-voastra veti pierde partida. Comunismul va fi оnfrвnt, pentru ca este o utopie, chi ardaca noi vom muri, fiind sub ascutisul sabiilor voastre. Cei ce vin dupa noi vor оnvinge.”A fost scos afara si amenintat cu izolarea. Toate acestea le stiu de la el. Ne -a explicat pelarg cum stau lucrurile, sfatuindu -ne sa fim extrem de atenti ca un n ou val de teroare va avea locacum la Periprava. Dupa felul cum au decurs anchetele pвna atunci si dupa оntrebarile puse deofiterul anchetator, care era seful securitatii de la Constanta, reiesea ca erau hotarвti sadeclanseze o noua persecutie sau chiar sa precedeze exterminarea noastra. Se studia cum sa sepuna оn aplicare planul de reeducare la Periprava. Zvonul se facea tot mai auzit, din om оn om.S-a creat o stare de tensiune, de panica оn mijlocul nostru. Se anunta o lupta grea, pe viata si pemoarte. Оn colonie se gaseau foarte multi care au trecut prin infernul de la Pitesti, Gherla, Aiud.O a doua experienta pe spatele celor torturati nu se putea оnchipui ca va avea loc.Pentru noi, cei pe care Dumnezeu ne -a оntarit si scapat cu viata din prima оn cercare dereeducare, era ceva uluitor. Оn mintea noastra se derulau planuri de tot felul. Anul 1961, an decotitura оn lupta noastra de rezistenta, a fost si anul cвnd оn Aiud s -a declansat reeducarea.Despre acest lucru aveam sa aflam mai tвrziu, de la c ei veniti de acolo la Periprava.Оntr-unul din episoadele “Memorialului Durerii”, Colonelul Craciun, comandantulAiudului, a spus ca pe vremea aceea se hotarвse de catre conducerea “Partidului” ca оn Aiud safie adunati toti legionarii din tara. La fel si la Periprava. Dupa declaratiile lui Craciun, оn Aiuderau peste 4000 de persoane.Aveam cu noi cвtiva romвni cu multa experienta оn lupta de rezistenta: Prof. Ion V.Georgescu, Willi Popescu, Horia Cosmovici, Tiberiu Mitar, Ion Sadovan, Ilie Ghenadie, Bucu rStanescu, Sebastian Erhan. Оn jurul lor eram noi, cei multi, care trecusem prin lungul sir alоnchisorilor. Noaptea nu se mai putea prinde somnul de noi. Eram convinsi, totusi, ca -n viata nuexista nici o problema careia sa nu i se gaseasca si rezolvarea .Оn colonie a aparut la un moment dat maiorul Ioanitescu, fostul comandat ajutor de laAiud si comandantul lagarului de la Noua -Culme, unde reusise sa aduca moartea оn mijloculnostru. Cвnd l-am vazut, noi, cei ce veniseram de la Noua -Culme, am ramas uluiti. Mai venise оncolonie si un detinut, Mihai Angheliu, schiop de piciorul drept. Satana parca -i adusese peamвndoi. Era un fost dizident din timpul lui Gheorghiu -Dej. Fusese оn Comitetul Central. Acumera marginalizat si bagat оn lagar cu pedeapsa administrativa. Prin el se оncerca, оn prezent,reeducarea. De cвnd i-am vazut оmpreuna, pe Ioanitescu si pe Angheliu, ne -am dat seama ca nepregatesc pieirea. Angheliu era un om mic de statura, uscativ, cu ochii aprinsi, brunet si cu ovoce metalica. Оn acest timp, оn colonie apareau tot mai des sentintele de divort. Intrasem bineоnanul 1962. Cu mult fast erau communicate, оn fata tuturor. Cu zвmbetul pe buze, ofiterul de labirou anunta divortul si astepta satisfacut оnmarmurirea celui оn cauza. Spre vara, am fost si euanuntat de sentinta de divort. Nu ma asteptam. Pentru moment am ramas consternat. Оn clipaurmatoare, оnsa, am reactionat invers decвt ceilalti, spre stupefactia ofiterului. Am parat lovituracu exclamatia:— “Bine a facut. Si-a luat o grija de pe cap. De acum este libera. Sa -i ajute Dumnezeu!”Ofiterul, intrigat, m-a оntrebat:— “Ce, ma, tie nu-ti pare rau?”— “Nu!” i-am raspuns eu.Toti cei din jurul meu au ramas consternati d e seninatatea cu care primisem sentinta. Pвnaseara, colonia aflase cum оnfruntasem ofiterul si cвt de linistit paream. Оn interiorul meu eram,оnsa, dat peste cap. Ma obseda figura sotiei si a copiilor. Greul mi l -am dus оn tacere. Primeletrei

Page 146: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

zile am rezistat. Prietenii veneau si glumeau cu mine, stiindu -ma stapвn pe sentimentele mele.Dar... numai eu stiam cвt eram de tare.Totul era regizat de afara. Avalansa de divorturi numai dupa 1961 a оnceput. Pe cei deacasa оi amenintau cu darea afara din servic iu. Pe sotiile noastre le-au obligat la aceasta. Copiiinostri n-au fost primiti la scoala daca mama nu era divortata. La serviciu, pe strada si acasachiar, erau urmarite de un agent al securitatii.Оntr-o dimineata, singur pe aleea din spatele baracii, u nde era infirmeria, m-a napaditdurerea. Lacrimile-mi siroiau fata. Nu era nimeni. Ca din senin, оn fata mea apare prof. Ion V.Georgescu. Era cel mai bun prieten al meu. M -a surprins cu durerea оnecata -n lacrimi. Cu ochiiscвnteind, mi-a dat doua palme zdravene peste fata, spunвndu -mi:— “Nu ti-e rusine? Ai uitat cine esti? Acesta -i exemplul tau de conduita оn colonie? Nuesti tu acela care, afara, ai condus grupul de rezistenta? Sa nu te mai prind cu lacrimi pe fata.Du-te si te spala, sa nu te mai vada nimeni!”De atunci n-am mai scapat o lacrima. Ardeam. Noaptea aveam cosmaruri.Eram la margine de lume parca, оn desis de padure si -n nesfвrsitele оntinderi de stuf. S -arfi putut оntвmpla ca trupurile noastre sa fi оngrosat fu ndurile lacurilor si canalelor din Delta, faraca cineva sa fi stiut vreodata de acest tragic sfвrsit, afara de Cel de Sus. Dar a fost sa nu fie asa.Оn colonie, biblioteca fusese оnfiintata cu un anumit scop, de a crea o atmosfera dedestindere, de luare de contact cu realitatea de afara, din libertate. Erau direct interesati sa luamcunostinta de realizarile pe plan cultural, economic si mai ales edilitar, La doua saptamвni odata, venea ofiterul politic si ne facea o scurta expunere. Numai luвnd exemplu de la mareanoastra prietena si protectoare de la rasarit, Rusia, Romвnia a reusit sa fie оn fruntea popoarelorni se spunea.Nimeni din colonie nu credea o iota din cele debitate de ei cu atвta оndrazneala.Unii dintre noi aveau dreptul la expedierea unei scrisori pe luna si la pachet. De primitscrisori, оnsa, nu primeam. Numai pachetul оl primeam. Unii au luat contact cu familia. Era sprebine? Scrisorile ne erau dictate. Оn sala de club, ofiterul politic scria, pe o tabla mare de scoala,textul scrisorii. Oamenii care scriau acasa completau textul de pe tabla, cu datele fiecarei familii,pe o carte postala. Toate acestea, cu biblioteca si scrisorile, se petreceau оnainte de 12 septembrie1961.Dupa o vreme, scrisorile au fost suspendate pentru cei mai mu lti din lagar. Foarte putinimai primeau pachete. Numai cei de la ateliere si grajduri. Printre ei era si uica Patru. Prin el amprimit si eu vesti de acasa. Оn 1962 se elibereaza din lagar un prieten de -al nostru, Ion Banda dela Rusca. Cu el m-am оnteles cum sa ne trimita vesti de acasa. El mi -a precizat ca, daca uicaPatru va primi un prosop оn pachet, acesta este semnul ca ne -a scris. Sa iau prosopul si sa caut оntivul lui de la ambele capete. De -abia asteptam pachetul lui uica Patru. Оn sfвrsit, pache tul avenit. Seara m-am dus la baraca lui. De un timp, nu mai stateam cu el оn baraca. Grabit sa ajungcвt mai repede la el, nu mai stiam pe unde calcam. Mi -era teama ca nu gasesc stergarul оn pachet.La patul lui, оn baraca, uica Patru m -astepta cu zвmbetul pe buze. De sub perina scoate stergarulsi mi-l оntinde. Оnvaluiti amвndoi оn lumina bucuriei, eram tentati sa strigam ca niste copii. Nerugam amвndoi:— “Multumescu-Ti, Doamne, ca ne-ai ajutat!”Cu оnfrigurare am luat stergarul si ca un bezmetic a m оntins-o la baraca mea. M-am asezatоn pat si am оnceput sa desfac tivul de la stergar cu multa grija. Am gasit foita dupa foita, ca detigara, facuta sul, cu un scris marunt si оngrijit, de creion chimic. Era scrisul sotiei. Acest lucrus-a оntвmplat cu mult timp оnainte de divort, cam prin aprilie 1962. Am primit vesti multe siоmbucuratoare. Cвnd m-au arestat din Baragan, оn 12 septembrie 1958, sotia mea era

Page 147: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

оnsarcinata.Pe la sfвrsitul lui ianuarie 1959 trebuia sa nasca. De atunci si pвna la primirea prosopului, nu ammai stiut nimic despre cei de acasa. Acum am aflat ca mai am un fecior, cu numele de Horea. S -anascut оn ziua de 5 decembrie 1958. Nasterea a fost оnainte de termen, la 7 luni.Cu mine оn camera era si un bun prieten al meu, de la Terego va, PetruGrozavescu-Maranu. Оn stergarul primit erau si pentru el 5 foite, cu vesti de acasa, de la sotia lui.S-a bucurat luminвndu-se la fata. La fel si uica Patru a primit de stire. Eram izolati оntr -o baraca.Nu mai lucram la gradina. Оn colonie se st rвnge surubul tot mai tare. Pedepsele se оntetisera.Spresfвrsitul anului 1962, sunt scosi de la grajd detinutii politici. La gradina erau tot mai putini din ainostri. Locul lor оl ocupau detinutii de drept comun.Pвna catre mijlocul anului 1962, ne -am miscat oarecum mai оn voie. Spre toamna, auоnceput sa se ia masuri de restrвngere a libertatii. Pвna acum, la club, cвte unul din noi mai citeacвte o dizertatie pe marginea unui volum de literatura, dupa bunul plac. Eu оmi alesesem“Hanu-Ancutei” de Sadoveanu. Trebuia sa avem grija sa nu atacam regimul. Nu ni se cerea sa -llaudam, deocamdata. Lucrurile s -au desfasurat оn modul acesta lent, pвna cвnd s -au hotarвt careeducarea sa оnceapa cu adevarat. Intrвnd pe fir Mihai Angheliu, schiopul, lucrurile s -auschimbat. Atacul l-a оnceput cu biblioteca. S-au retras o multime de carti, mai ales clasiciiliteraturii romвne. Au disparut оn buna masura cartile bune. Nu mai spun de Eminescu, nu maiaveam nimic. Ni se pune оn vedere ca acele comunicari sustinute la club trebuie sa fie facute cualt scop. Оn ele trebuia, fara exceptie, sa aratam ca numai “Partidul Comunist” merge pe liniaconstructiva a socialismului. Numai acesta ne orienteaza pe calea cea buna, оn cultura, p olitica,economie si-n crearea unei lumi noi. Iata -ne, deci, la оnceput de reeducare.Ceea ce, la Aiud, colonelul Craciun le pretinsese la оnceputul anului 1961, se cerea si laPeriprava, la mijlocul anului 1962. Recunoasterea partidului comunist, ca singu ra forma legala siconstructiva a societatii de mвine, creator al omului nou, calauzitor al drumului firesc pe carepoporul romвn trebuia sa mearga. Acesta era imperativul vremii.La acest semnal de lupta, ca la o comanda, se оntrerup toate lucrarile. Nime ni nu mai voiasa contribuie cu comunicari literare. Ce era de facut?Ne adunam cвtiva, оn frunte cu prof. Ion V. Georgescu, sa chibzuim. Dupa lungi discutii,ajungem la concluzia ca avem nevoie de timp. Sa prelungim starea aceasta de trecere, de ladestindere la saltul оn reeducare. Prof. Ion V. Georgescu, cu experienta lui din Siberia si cuintuitia lui asupra primejdiei declansarii unui nou macel оn rвndurile noastre, vine si ne spune canoi trebuie neaparat sa ne mentinem pe pozitia luata оn toamna tвrz ie a anului 1961. Sacontinuam travaliul pentru comunicari literare оn cadrul clubului nostru.La biblioteca era un mare numar de carti care elogiau pedagogia marelui educator rusMakarenko. Angheliu, care la ora aceea devenise brigadierul sef al coloniei, se straduia sa-lconvinga pe maiorul Ioanitescu, ajutorul de comandant al coloniei, ca este un Makarenko alnostru, al romвnilor. Se cerea, deci, sa actionam repede. Sa le -o luam оnainte tortionarilor.La оndemnul lui Ion V. Georgescu, am optat pentru o c ale de mijloc оn elogiereacomunismului. Lucrarile sa respecte fondul literar. Sa ne alegem, pe cвt este posibil, subiecte dinclasicii nostri, cвti mai ramasesera оn biblioteca. Din clasicii rusi erau mai multe. La finelelucrarii, sa recunoastem bunavoin ta partidului de a ne reda societatii. Pentru a оmblвnziatmosfera si a abate atentia celor care declarasera reeducarea, Ion V. Georgescu ne recomandaclasicii rusi ca subiecte de lucrari si cei care au simpatizat cu ei, din scriitorii romвni. Aici intrasi Sadoveanu. Ca un cuvвnt de ordine, prof. Georgescu ne impune sa tragem de timp. Primulcare a luat un subiect a fost I.V. Georgescu.

Page 148: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

Cвnd am transmis acest lucru, anume hotarвrea noastra de a continua comunicarile literareоn cadrul clubului, Angheliu s -a luminat la fata, bucurвndu-se din plin. Mult mai volubil оnmanifestare, si-a dat drumul la limba. Suferea de logoree. Reusise sa se оnconjoare de multioameni compromisi, care erau informatorii securitatii sau fosti tortion ari la Pitesti, Gherla siAiud. Aproape tot timpul cвt maiorul Ioanitescu se afla prin colonie, era pe lвnga el. Pe ofiterulpolitic ajunsese sa-l domine. Pe zi ce trecea, avea tot mai multi detinuti оn jurul lui. Toti acestiaerau patati. Оi cunosteam pe toti. La vremea aceea eram deja despartiti оn doua tabere de lupta.Reusita depindea de strategia uneia din tabere si de cel ce avea initiativa la lovitura de gratie.Оn tabara noastra se afla un avocat din Focsani, Corneliu Octavian. Era un om extrem deabil si intelligent, dar friza usor lipsa de caracter. Dar, ceea ce era bine оn prezent la el e ca nuadmitea nici el reeducarea. Stia ca asta оnsemna moarte.Asa cum era izolata colonia, nu ne -ar fi auzit nimeni strigatul final.Оn tot zbuciumul acesta, Bi serica a luat parte efectiva la lupta, de la ierarhi si pвna laultimul preot. Numai Biserica Ortodoxa a dat peste 2000 de preoti tвrвti оn lanturi si aruncati оncelulele reci si оntunecoase ale izolarilor. Cu ei оmpreuna au fost si preotii uniti siromano-catolicii, dar оn numar mai mic.La Periprava aveam multi preoti оn jurul nostru. Se rugau tot timpul sa ne ajute si sa neоntareasca Cel de Sus sa putem birui. S -au grupat pвna la unul оn jurul profesorului lor deteologie, Ion V. Georgescu. Sub imboldu l lui, au stat ca un zid de aparare a noastra.Ne rugam lui Dumnezeu, оn disperarea noastra, sa iesim curati din оnclestarea aceasta.Stiam ca daca nu vom gasi o portita de iesire vom muri cu totii.Оn vremea aceea, Corneliu Octavian era chemat zilnic de c omandantul coloniei. El sepricepea la electronica. Clubul cadrelor cumparase un televizor “Cosmos”, din Rusia. Pe atunci,оn tara la noi era o noutate. Nu stiau cum sa -l instaleze. Asa au facut apel la Corneliu Octavian,care s-a apucat de lucru. Norocul lui si al nostru a fost ca a reusit de prima data sa punatelevizorul оn functie. Comandantul era multumit de el. Zilnic era la clubul cadrelor, facвndtelevizorul sa mearga bine. Dupa un timp destul de оndelungat, a cвstigat оncrederea cadrelor,mai ales a comandantului. Corneliu Octavian avea o linie precisa оn ceea ce priveste reeducarea.Era оmpotriva ei. Оn rest o scalda, cвnd cu unii, cвnd cu altii. Оl avea оn supraveghere, dinparteasecuritatii de la Bucuresti, pe prof. Ion V. Georgescu. Nu avea nici o tangenta cu ofiterul politicdin Periprava. De aici si ura politicului pentru el. Оl urmarea pas cu pas pe I.V. Georgescu. S -aobservat ca, atunci cвnd venea la Periprava un colonel de securitate de la Centru, era chemat laancheta Corneliu Octavian, iar la urma, dupa multi altii, era chemat si I.V. Georgescu. Asa stвndlucrurile, prof. Georgescu оncepe sa -l cultive pe Corneliu Octavian. A intuit, dupa pozitia pe careo avea оn colonie si dupa apropierea fata de comandant, ca ne va fi de mar e folos оn luptanoastra. I.V. Georgescu l -a pornit оmpotriva lui Angheliu, care lucra mвna оn mвna cu Ioanitescusi, ofiterul politic. Оntr-una din zile, I.V. оmi spune:— “Mai Tase, eu voi pleca acasa daca оmi vor da drumul la termen — 12 septembrie1962, tu vei ramвne aici, pвna cвnd, nu se stie, sa te apropii de Corneliu Octavian si sa -l cultivi.Am observat ca tine la tine. Sa nu -ti fie frica de el. E un om cu multa judecata. El numai pe minem-a avut оn primire, asa cum ti -am spus alta data. Va va fi de mare folos оn lupta voastra. Cвndluati o hotarвre, tu sa te gвndesti la mine, ce as spune eu. Atunci nu vei gresi. De felul cum vamiscati depinde victoria voastra. Apropie -te de Corneliu Octavian.Asa am si procedat. Cвnd venea de la clubul cadrelor, vorbeam оntotdeauna cu el.Locuiam оmpreuna оn aceeasi baraca. Ma cultiva si el pe mine, оn speranta ca -l voi sprijini оnactiunea lui de lupta оmpotriva lui Angheliu.

Page 149: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

Corneliu se familiarizase cu clubul cadrelor. Cвstigase оncrederea comandantului si a al torofiteri. Оn schimb nu-l puteau suporta maiorul Ioanitescu si ofiterul politic. Mereu оl repezeau si -laruncau оn colonie, fara nici un motiv. La una din aceste scene, ca din senin, apare comandantulcoloniei. Tвrвt, Corneliu fusese azvвrlit оn colonie. Vine la baraca si povesteste cele оntвmplate.Nu dupa multa vreme, Corneliu este chemat afara, la clubul cadrelor. Оl astepta Comandantul,care оi spune ca de acum оncolo de el nu se va mai lega nimeni. Va executa numai ordinele lui.Deci, оntre comandanti a fost o discutie la cutite. Din acel moment si pвna la sfвrsitul coloniei,de Corneliu Octavian nu s -a mai prins nimeni. Era destul de prudent. Nu mai lega nici o discutiecu nici un gardian, fie buna, fie rea. Оn jurul lui erau numai ofiteri si gardien ii care se strвnseraоnjurul comandantului. Se declansase un razboi оntre cele doua tabere ale Administratiei. Secontura acum, bine de tot, frontul de lupta. Periprava a devenit astfel un caz unic оn gulagulromвnesc, cвnd celor doua tabere ale detinutilor li s -au aliat cвte una din cele ale Conducerii.Mai bine zis:1). Tabara noastra, a celor care luptam оmpotriva reeducarii, a stiut sa -l atraga pecomandant. Am riscat оn manevrele noastre de a atrage de partea noastra pe Comandant. Totulsau nimic, ne-am zis. Pe tacute, lupta se contura tot mai precis.Оn concluzie, tabara formata de comandantul coloniei, o parte din ofiteri si mai multigardieni, s-a aliat cu noi, prin Corneliu Octavian.2). Tabara maiorului Ioanitescu , ofiterul politic si cu putini gardieni, s -a aliat cu Angheliu.Aceasta tabara era pentru reeducare. Vechii tortionari stiau ca daca vom muri noi, pe ei nu maiare cine sa-i acuze. Este acest fenomen fara precedent оn istoria gulagului romвnesc, cвndpaznicii cu pazitii, uniti, lupta оmpotriva raului.Оn rвndurile noastre, ale grupului care ne opuneam reeducarii, si -au facut aparitia si ceicare nu voiau sa admita nici o repliere, nici o manevra. Erau cei duri, care nu voiau sa seangajeze оn nici un dialog. Norocul nostru, ca erau foarte putini din acesti oameni.Оn curtea coloniei s-au constituit mai multe puncte de lucru pentru noi. Printre ele era siatelierul de confectionat rogojini. Aici lucram si eu. Se lucra оn doua schimburi, pe zi -lumina.Оntr-o echipa se afla si poetul Virgil Carianopol. El era unul care se lua la harta cu toti ofiterii sigardienii ce veneau оn contact cu el. Mereu era dus la izolare sau chiar batut. Facea si el parte dingrupul celor care nu voiau sa dialogheze cu administratia . Nici nu voia sa auda de comunicariliterare, desi era cel mai оn masura s -o faca.Оntr-una din zile, cвnd se facea schimbul, profesorul Petru Hamat, care -l cunostea foartebine. оi spune:— “Domnule Carianopol, de ce nu va linistiti? De ce mereu vorbiti la adresa lor vrute sinevrute? Eu stiu ca aveti dreptate, dar acum nu faceti nimic cu asta. Credeti ca -i puteti convinge?Va faceti numai rau si d-voastra, si noua, celor ce vrem sa ocolim reeducarea, nu s -o оnfruntam.Vrem sa оnvingem noi, si nu ei. Sa s titi ca multi dintre cei care azi braveaza оn fata lor si suntintransigenti, cвnd vor iesi afara, vor fi primii care vor colabora cu ei, cu securitatea. Atunci la cefoloseste aceasta bravada a d -voastra?La auzul acestei apostrofari, Carianopol a sarit о n sus si n-a mai vorbit cu Hamat. Timpulоnsa a dovedit ca prof. Hamat a avut dreptate. Cвnd toti ne -am eliberat, dupa cвtiva ani, VirgilCarianopol se gasea lвnga Adrian Paunescu si Corneliu Vadim Tudor. La ce i -a folosit bravadaaceea? A ajuns sa-i dedice poezii Elenei Ceausescu. Dumnezeu sa -l ierte, ca a murit de mult!Un alt om, tot asa de оndaratnic din fire si putin aplecat spre оntelegere, de altfel om cinstitsi corect, cu multa credinta оn Dumnezeu, intransigent si dur, era prof. Ion Maxim. Cu el a m avut

Page 150: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

o discutie. Оl atacase pe prof. Ion V. Georgescu, pentru atitudinea luata fata de reeducare sipentru оndemnul de a continua activitatea clubului pe linie culturala. A mers pвna la a -l insulta.Era atвt de pornit ca nici nu voia sa stea de vorba cu nici care din noi.— “Asculta, Ioane, cum ti -ai permis sa-l insulti pe prof. Ion V. Georgescu? mai alesоntr-un mod grosolan si gratuit si pe o tema unde tu nu ai dreptate. Tu cвnd vei iesi afara, vei fiprimul care te arunci оn bratele lor. Vei colabora c u ei.”Mi-a raspuns ca nu-l cunosc daca asa pot vorbi cu el. Fiind foarte buni prieteni, mi -ampermis sa-l bruschez. Dupa eliberare s -a stabilit оn Timisoara. Nu l -am mai vazut mult timp.Stiam ca-i оn oras, dar nu l-am mai оntвlnit. Оn 1974, ma оntretai c u el pe strada. Bucuros derevedere, ma ia de brat si оncepe sa -mi povesteasca multe lucruri, apoi оmi declara:— “Mai Tase, ai fost singurul din tot lagarul de la Periprava, care mi -ai spus cu atвtafranchete ca eu, cвnd voi iesi afara, am sa colaborez cu ei. Ai avut dreptate. Pentru asta eu testimez foarte mult si apreciez cinstea si curatenia ta sufleteasca. Eu colaborez cu ei ca sa pot trai.Lucrez la o revista si-mi public versurile. Stiu ca nu ma condamni pentru acest lucru, dar maistiu ca nici nu uiti neghiobia mea si lipsa de patrundere a realitatii, ca noi ne angajasem pe olinie de lupta. M-am оmpacat cu I.V. Georgescu, pe care l -am jignit оn mod grosolan, acolo laPeriprava. Voi ati оnfruntat moartea, care era la un pas de noi. O singura greseal a la mutarea depe tabla de sah a Peripravei si ne costa viata. Dumnezeu a fost cu noi. Te rog sa ma ierti. Tu aivrut sa fiu pe baricade cu tine.”A murit si el devreme, fara sa prinda Revolutia din 1989.Suntem acum prin luna septembrie. Ion V. Georgescu se elibereaza. Avea numai 4 ani delagar. La biblioteca clubului lucra prof. Nicolae Alexa, de la biblioteca Universitatii din Iasi siоnvatatorul Ion Stefanescu. Ion V. Georgescu, оnainte de a pleca din lagar, a predat lucrarea luiоnvatatorului Stefanescu, pentru a o citi оn cadrul clubului.Brigadier sef al coloniei era Angheliu. Оl numisem Timurlenk. Ajunsese spaima coloniei.Foarte mieros la vorba, dar negru la suflet, se оnconjurase de turnatori. Оn fiecare zi erau chematila ancheta oameni din colonie, la politic, оn urma turnatoriilor lui. Mai apropiat de el era unulSuciu, fost student. Оn treacat am mai spus ca Angheliu a facut parte din Comitetul Central alP.C.R.-ului, prin anii 1950, pe vremea lui Teohari Georgescu si Anei Pauker. Dupa disparitiaacestor doi corifei din arena politica, a fost marginalizat si Angheliu de catre Gheorghiu -Dej.Mai tвrziu, a ajuns si-n оnchisoare. A cazut оn propria -i plasa, оntinsa pentru altii. Era foarte binecunoscut de catre administratie, ca vechi activist. Оn lagarul de la Periprava, ajungвnd laconducerea coloniei ca brigadier sef si fiind оn bune relatii cu ofiterul politic si cu Ioanitescu, aоnceput sa urzeasca planuri mari, prin care el urma sa se impuna оn ochii partidului, fiind des tulde abil. Оsi оnsusise toata tehnica sovietica Stalin -Beria.Dupa luni de zile de activitate оn colonie, cвstigase оncrederea totala a politicului si a luiIoanitescu. Оncet, оncet, оsi pregatise ucenicii, vreo patru sau cinci la numar. Le destainuiemarelelui vis. Telul lui era de a rasturna pe rivalul lui de o viata, Gheorghiu -Dej, de la putere, cu totComitetul lui Central. A mers pвna оn detalii cu planul lui. Fiecare din acesti оsi avea locul luibine fixat si promis оn Comitetul Central. De ce sa nu se poata? Doar оntreaga istorie a PartiduluiComunist era constituita din detronari, ucideri si оnlocuiri de secretari generali si comitetecentrale. Lupta pentru putere. Angheliu era as оn astfel de urzeli. Оl devora ura оmpotriva luiGheorghiu-Dej. Оn planul sau de оnlaturare intra si comandantul coloniei, Fecioru.Viata оn lagar, din zi оn zi, era tot mai apasatoare. Din ce оn ce tot mai multi erau chematila ancheta pentru abateri de la disciplina interioara si colportari de stiri оmpotriva partidulu i.Eram speriati cu totii. Angheliu spera ca din aceasta actiune de reeducare de la Periprava sa -si

Page 151: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

faca o trambulina de lansare оn conducerea P.C.R. -ului.Aveam cu noi un taran, de cremene, cum frumos оl numea Aron Cotrus pe Horea, pe badiaSebastian Erhan din Cвmpulung Moldovenesc. Se apropia de 70 de ani. Ne spunea:— “Nu va fie frica, mai copii, ca -i sfarвmam ca pe niste surcele. Nu m -a оnfrвnt razboiul,daramite napвrcile astea. Оn noi оi duhul lui Stefan Cel Mare.”Dar... ca de obicei, nu-ntotdeauna-i cum planuieste omul, ci cum da Domnul. Asa s -aоntвmplat si cu noi. O data ce grupul lui Angheliu s -a consolidat, urma sa iasa pe teren si saоnceapa ofensiva. Se ocupau acum de maruntisuri. Le puneau la punct. Dar, und e nu-i lucrucurat, apare dihonia. Asa a si fost si -n acest nucleu format de Angheliu pentru rasturnarea luiGheorghiu-Dej. Deci, grupul sau s-a оmpartit оn doua. Cei care se credeau marginalizati si cufunctii mai mici au оnceput sa bata оn retragere. Ace ia care la оnceput erau mai apropiati deAngheliu, ba оnca cei mai buni prieteni, s -au trezit la periferia grupului. Cu adevarat ca printrecei care acum erau dati la o parte erau oameni destul de inteligenti. Dar... inteligenta altora оlsupara de moarte pe Angheliu. Pe unul dintre cei care era dat la o parte l -am cunoscut si eu.Era o capacitate. Nu-l dau cu numele, nefiind nevoie de acest lucru. Intereseaza doar actiunea.Nu era singurul marginalizat, asa cum am mai spus. Acest grup, dat la o parte, a оn ceputapropierea de noi. Ni s-a parut destul de suspecta aceasta apropiere. O credeam manevra a luiAngheliu.Eram оn primavara anului 1963. Am fost diriguiti si torturati de Angheliu mai bine de unan. Оn septembrie 1963 se оmplineau doi ani de cвnd оncep use sa se strвnga surubul.Оn lupta contra lui Angheliu, mizam pe ajutorul comandantului, prin Corneliu Octavian.Am uitat sa va spun ca din 1962 vara, оn colonie a оnceput construirea de tarcuri mari dinplasa de sвrma, cu ochiuri mici, оnalte de 3 metri. Doua cвte doua baraci intrau оn fiecare tarc.Cetarcurile au fost facute, a оnceput schimbarea oamenilor prin baraci. Aceasta se facea dupa planullui Angheliu. Deseori ne ameninta:— “Lasa ca va schimb eu din baraci si va sparg gasca voastra de criminal i оmpotrivaPartidului.”Cвt era ziua de mare, ne vedeam оnchisi оn tarc. Acolo ne faceam plimbarea, acolo neduceam viata cu perspective sumbre.Cea mai apropiata asezare omeneasca era comuna Periprava, la 7 km. spre apus. Sprerasarit era comuna Sistovka , la vreo 14 km. Оn jurul nostru, nici o suflare de om. Peste Dunare,era Vвlcovul. Mlastinile din jurul nostru, pline de stuf si balarii, cu serpi de toate marimile...Fiecare tarc avea un gardian, sub al carui control eram. О n acele vremuri, am realizat odeosebire esentiala оn comportamentul gardienilor. Daca era оntr -o zi o echipa a gardienilor cumai multa оntelegere si omenie, atunci cealalta echipa era оndracita. Ne tineau оnchisi toata ziuaоn tarcuri. Оn tura gardienilo r buni, toata ziua erau portile tarcurilor deschise. Ne duceam unii laaltii si stateam de vorba.Iata ca оntr-o buna zi, pe la sfвrsitul lui septembrie 1963, unul dintre prietenii luiAngheliu, acum margina-lizat, vine la Corneliu Octavian si -i spune din fir a par tot planul luiAngheliu, de a оnlatura pe Gheorghiu -Dej de la putere, оmpreuna cu Comitetul Central. Оnplanullui mai intra si comandantul coloniei, Fecioru, pe care voia sa -l оnlature de la comanda coloniei.Оn urma celor auzite, Corneliu Octav ian ramвne оnmarmurit. I se parea un vis. — “Daca-i totuladevarat, suntem salvati”. Cu mult tact, se apropie de omul care -i adusese informatia, rugвndu -lsa fie sincer si sa nu umble cu povesti. Vazвnd оndoiala lui Corneliu si ca nu prea are credit,acolo vine cu оnca doi prieteni de ai lui, care -i confirma cele declarate mai оnainte. De data

Page 152: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

aceasta, Corneliu le spune categoric:— “Daca voi sustineti ca-i adevarat ceea ce оmi spuneti, eu va salvez de la o marenenorocire, dar trebuie sa -mi dati оn scris toate aceste lucruri.”Au cazut de acord. Peste cвteva zile, vin la el cu 3 declaratii semnate. De -abia atunci nepovesteste Corneliu Octavian toata оntвmplarea. Оi venea sa cada оn genunchi si sa multumeascalui Dumnezeu ca ne-a ajutat si ne-a dat o raza de speranta. Cucerisem o cota оnalta оn luptanoastra. Acum va juca un rol mare diplomatia noastra. Depinde mult de maiestria lui CorneliuOctavian. Ajuns оn fata lui Fecioru, Corneliu Octavian оi relateaza cu lux de amanunte toate celeоntвmplate. La urma, vazвndu-l pe Fecioru ca ramвne uimit, nevenindu -i sa creada, оiоnmвneazadeclaratiile celor trei fosti prieteni ai lui Angheliu. N -a durat o saptamвna si apare оn colonie ungrup de ofiteri straini. Era si comandantul coloniei, Fecioru, cu ei. Ne aduna l a club, unde unuldin ofiterii straini ne pune un sir de оntrebari оn legatura cu Angheliu. Dupa o ora de anchete siexplicatii, ne anunta ca Angheliu nu va mai fi brigadier sef оn colonie. Aceasta era pe la sfвrsitullui octombrie 1963.Оn acele clipe, o rumoare a prins toata sala clubului. Toti am оncercat momente de euforie.Era un torent al bucuriei, manifestat оn tacere. Toti, fara exceptie, fiecare оn felul sau, ne rugamsi multumeam lui Dumnezeu. El ne ajutase sa cвstigam o batalie, Dupa cвteva zile, am ales unalt brigadier sef, din partea noastra. Comandantul, la indicatiile lui Corneliu Octavian, l -a numitbrigadier sef pe Ion Itu, un om cu mult curaj si cu mult bun simt.Dupa acest eveniment s-a produs o usoara destindere. Оncepus era gardienii sa se faca, dinnou, tot mai putin vazuti printre noi. Comunicarile literare de la club au оncetat. Clubul, din nou,devine sala de lectura si loc de оntвlniri ocazionale. Acum am reusit eu sa -l plasez pe uica Patrula atelierul de cizmarie. Оnca mai era maiorul Ioanitescu comandant ajutor. Cвnd a facutpropunerea Ion Itu, ca sa-i aprobe lui Patru Berzescu sa intre la cizmarie, Ioanitescu a sarit оnsus, auzind de numele Berzescu. La Aiud, avusese un conflict cu celalalt unchi al meu si fratel emai mic al lui uica Patru, Ion Berzescu. I -a trebuit lui Ion Itu cвteva zile sa -i explice ca nu-i elcel de la Aiud. De fapt, Itu оl adusese imediat la atelier, avвnd оncuviintarea lui Fecioru,comandantul coloniei. Iata -l acum pe uica Patru si cizmar. I -a prins bine, ca, оn cвteva luni,prinsese meserie destul de bine.De acum оncepe оnsa o alta lupta la Periprava, fara sa ne angajeze pe noi, decвt tangential.Cele doua tabere ale administratiei declanseaza confruntarea surda, dar ucigatoare. Observator laaceasta batalie era Corneliu Octavian. Tot mai multe si mai dese erau ciocnirile оntre Fecioru siIoanitescu.Оnainte de Craciunul lui 1963, vin оn colonie un colonel de securitate si un capitan. Neaduna la club pe toti detinutii. Noi fiind multi n -am avut loc sa intram toti оn sala. Era o zilinistita. La o masa, erau asezati colonelul si capitanul de la centru, оmpreuna cu Fecioru si cu unofiter care-l оnsotea mereu prin colonie. Noul colonel ne punea оntrebari referitoare lacomportamentul lui Ioani tescu si al ofiterului politic. La toate s -a raspuns оn maniera оn care aufost relatate de Corneliu Octavian. Fecioru era tot timpul informat de Corneliu despre bruscarilesi bataile lui Ioanitescu si ale ofiterului politic. De la aceasta adunare de la cl ub, noi nu i-am maivazut pe Ioanitescu si pe ofiterul politic prin colonie. De Craciun, ne spune Corneliu Octavian caau venit un capitan оn locul de ajutor de comandant si un alt ofiter politic.De-abia acum bucuria noastra tвsneste ca un izvor de sanatate, de apa cristalina, dincolturosii bolovani ai chinurilor din оnchisori. Ca niste copii, tineri si batrвni, saream prin curtilelagarului, plini de satisfactia bataliei cвstigate. Ne bucuram, ne bucuram. Dumnezeu a fost cunoi si este cu noi.

Page 153: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

Si acum, cвnd scriu aceste rвnduri, la batrвnete, ma podidesc lacrimile bucuriei, lacrimilerecunostintei ca Dumnezeu ne -a ajutat ca din moarte sa trecem la viata.Pot spune ca am fost prezent la una dintre cele mai mari victorii din tot sirul de оnchisorisi lagare din istoria gulagului romвnesc.De la acest victorios si Sfвnt Craciun al anului 1963, portile tarcurilor nu s -au mai оnchis.Ne plimbam оn voie, de la unii la altii, fara sa ne mai bruscheze nimeni. De la disparitia luiIoanitescu si a ofiterului politic, nici gardienii care ne bruscau n -au mai aparut prin colonie.Norii negri de pe cerul Peripravei s -au оmprastiat. Respiram usurati, beti parca demultumire.A fost un Craciun frumos, dupa cвte -mi amintesc, cu colinde si bunavoi e оntre noi. Preotiinostri si-au facut simtita prezenta. Multi ne -am оmpartasit prin stradania preotilor care aveausfвnta cuminecatura ascunsa оn tivul hainelor lor.Iata-ne si-n anul 1964. Era anul оn care ne luam ramas bun de la Periprava. Adesea, gвnd ulmeu zbura spre Ion V. Georgescu. Aveam sa -l оntвlnesc afara si sa mai stam оmpreuna оnca 14ani, timp оn care am оnvatat multe de la el.Cвt am mai stat la Periprava, dupa biruinta asupra lui Angheliu, ma оmpartasisem iarasidin frumusetea padurii Letea . Nu mai vedeam serparia din ea si moartea prin radacinile arborilorasemenea celor de la tropice. De cвnd am scapat de spaima reeducarii, lumea se linistise.Eliberarile se faceau la termen. Anchetele se rarisera mult de tot. Sperantele noastre cresteau odata cu mireasma florilor de primavara.Cu urmele catuselor groase si ale lanturilor grele, purtate prin nenumarate оnchisori, visamla o doina pe plai de munte, din fluier cвntata, dusa departe prin ecouri, оngвnata оn spatiulmioritic.Visam la tara cu Feti Frumosi si Ilene Cosвnzene, оnvingatori ai zmeului din poveste.ELIBERAREAAnul 1964, luna aprilie, la Periprava. Se instaurase un climat de pace, de liniste. Focul celmare se stinsese. Toti ne asteptam termenul de eliberare. Era anul cв nd ne expira prelungireapedepsei.Colonia, fiind asezata pe un mic mamelon, stapвnea оmprejurimile. De la locul de unde selucra la rogojini, puteam vedea pвna la Dunare si, dincolo de ea, chiar si Vвlcovul, oras care pevremuri era al nostru. La margine de tara, оn nesfвrsit de ape, visul nostru adesea se destrama.Cвnd oare, ajunge-vom iarasi sa mai fim stapвni pe оntreaga noastra tara, sa fim una? catara mare si frumoasa, оn granitele firesti ale acestui popor?Macinati de gвnduri si purtati de doruri, asteptam termenul de eliberare.La оnceput de mai 1964, forfota prin lagar. Оn ziua de 6 mai, de dimineata, apar ofiteristraini prin colonie. Оn jurul orei opt sunt chemati oameni la ancheta, dar mai multi odata. Nudupa mult timp оi vine rвndul lui uica Patru. Оl pвndesc sa vad daca mai se оntoarce. El era оnaltabaraca. Cei care ieseau de la ancheta nu aveau voie sa ia contact cu noi, cei care n -am fostchemati. Totusi, reusesc sa ajung la el, оntrebвndu -l ce a fost. Repede оmi spune ca ne da drumulacasa. Ca sa nu ma prinda gardianul, am fugit оnapoi. Asa au fiert colonia pвna оnspre seara. Mairamaseseram cвtiva nechemati. Ceilalti оsi faceau bagajul si se duceau spre poarta. Cu mine mairamasese si doctorul Aristide Lefa medicul lagarului. Ne faceam noi calculul ca vom ramвne pemai departe оn lagar. Nu ne era totuna, dar n -aveam ce face. Buna, rea, trebuie s -o primim si peasta. Pe оnserate, ma cheama si pe mine la ancheta. Era un capitan de la Timisoara. Nici una, nicialta, capitanul оmi spune:

Page 154: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

— “Intentionat te-am lasat la urma, ca sa te mai fierb un pic, ca destul ne -ai fiert tu pe noi,pe unde ai trecut, prin оnchisorile acestea din tara. Uite ce -i, sa semnezi o declaratie ca afara nuvei sta de vorba cu nimeni despre оnchisorile prin care ai tre cut. Asta-i una. A doua este sa nu teopui orвnduirii. Sa te supui legilor statului. Acum vei merge acasa, оn familie. Vei intra оncвmpul muncii. Daca respecti ordinea sociala, nu vei avea cu nimeni nimic.”Asa ne-am despartit unul fata de altul. Merg la baraca si-mi iau bagajul. Оn fata birourilorerau toti fratii mei care se eliberau. Mi s -au facut si mie formele de eliberare si am intrat оn rвndcu ceilalti.Seara, tвrziu, pe оntuneric, ne -am despartit de Periprava. Pe masura ce оnaintam spreportul improvizat, Colonia Periprava intra оntr -o bezna adвnca.CONFRUNTARI CU PREZENTULRaspuns d-lui Radu Ciuceanula “Potcoava fara noroc”.MUNTII MARTURISESCDe cвnd s-a nascut neamul romвnesc, muntele pentru el a fost cetate si altar. A ocrotit sisalasuit pe cel napastuit si haituit pentru dreptate. A fost оntaritor. Adesea a tinut loc de altarоntru HRISTOS, gasindu-si calea cea buna оn izbavire si -ntr-o оnalta spiritualitate. De aici, caFetii Frumosi din basme, se aruncau оn lupta оmpotriva dusmanu lui, aparвndu-si neamul si glia,realizвnd spaima оn rвndurile inamicului. Nu la оntвmplare s -a ajuns la vechea zicala: “Codru -ifrate cu romвnul”, pentru ca оntr -adevar codrii si-n zilele noastre de rezistenta s -au оnfratit curomвnii.Citind cartea D-lui Radu Ciuceanu Potcoava fara noroc — Memorii II, editata la Ed.Meridian 1994, am ramas surprins de lipsa de obiectivitate оn relatarea evenimentelor si a dateloristorice din capitolul: “Partizanii din Banat”.Ca unul care am facut parte din acest grup, a m constatat pachetul de contradictii de -alungul prezentarii rezistentei din Banat si inadvertentele istorice оntвlnite la tot pasul.Sa trecem acum la sustinerea celor afirmate pe baza de documente.IColonelul Ioan Uta a fost numit prefect al judetului S everin dupa lovitura de stat ageneralului Ion Antonescu din ianuarie 1941. Dupa procesul Maresalului Ion Antonescu din1946 si mai ales dupa executarea lui, au urmat оn tara o multime de arestari din rвndul ofiterilorsuperiori din imediata apropiere a Ma resalului. Ori, cum col. Uta fusese numit prefect deMaresal, se numara si el printre cei care trebuiau sa fie arestati. Asa stвnd lucrurile, a fugit deacasa оn sudul judetului Severin, оn regiunea muntoasa, scapвnd de acest val de arestari. Nimicde condamnat оn acest gest, ba din contra, de apreciat, pentru ca оn felul acesta, col. Uta declarape fata razboi comunismului, care se instalase de -a binelea la conducerea tarii.Оn aceasta parte a Banatului de sud, о n special a judetului Severin, prin comunele din jurulCaransebesului, Teregovei si al Bailor Herculane, оsi face o multime de prieteni si de cunostinte,de la care a nadajduit mult ajutor, dar pe care la vremea oportuna nu l -a avut cum trebuia. Оnacest timp, el nu a stat doar ascuns оn padure. De multe ori s -a deplasat, deghizat, chiar si pвna laTimisoara, trecвnd prin Caransebes si Lugoj, unde chiar a si poposit putin timp. Asa se face ca seоntвlneste si cu Aurel Vernichescu la Lugo j.Оn vremea aceea pe toti ne preocupa problema rezistentei оmpotriva puterii comuniste.Nucleele de rezistenta, de-abia оn anul 1948, dupa arestarile masive de legionari din 15mai, se formeaza оn muntii Banatului, ca de altfel si -n toata tara, de-a lungul muntilor Carpati.II

Page 155: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

Cunoscвndu-l acum pe colonelul Uta, sa trecem la ceea ce prezinta Radu Ciuceanu оn cap.“Partizanii din Banat”:a. La pag. 211 ne spune asa:— “Scena confruntarilor suprapunea regiunea masivelor Godeanu, Moraru si Tarcului.Comandantul unitatilor de par tizani era colonelul Uta, fost prefect de Caras -Severin. Refugiat оnMuntii Tarcului, оn vara din 1948, colonelul Uta оsi formase o grupa de luptatori alaturi de careva actiona pe un teritoriu оntins, incluzвnd Valea Cernii, Cracurile Maneasa, Radochioasa ,Gвrdoman, Oslea, mergвnd pвna la izvoarele Jiului romвnesc si Muntii Semenic. Era primuldetasament de partizani, care matura regiunea de contact al Muntilor Olteniei cu cei ai Banatului.Prin incursiunile оndraznete colonelul Uta reusise sa puna pe fuga posturile de militie siautoritatile locale comuniste...”.Din cele prezentate оn alineatul de mai sus reiese clar ca Uta avea o unitate bine formatade partizani, mare ca numar si uniti оntre ei. Actionau la o singura comanda, data de colonel. Оnrealitate, оnsa, niciodata n-a avut mai multi de noua oameni cu el.b. Tot оn cuprinsul aceluiasi capitol, la pag. 214, ne spune:“... rezistenta a fost expresia unei nemultumiri generale fata de ideologia otravitoarepentru lumea satului. Dar, lipsind un comanda ment unic, miscarile n-au putut fi coordonate.Rascoala a izbucnit din puncte diferite, fara legatura оntre ele, оntr -o succesiune de miscari care apermis regimului comunist sa -si concentreze fortele, sa izoleze si sa distruga focarele derevolta.”Din acest alineat se desprinde оn mod clar ca grupurile de rezistenta nu aveau o comandaunica,cum afirma d-l Ciuceanu despre col. Uta.c. Adevarul este altul si anume ca fiecare grup actiona la comanda conducatorului de grup.Tineau, оnsa, legatura cu alt ii prin curieri.IIIAutorul nu ne da data aproximativa a luptelor angajate оntre securitate si grupul departizani condusi de col. Ioan Uta оn masivul muntos al Carpatilor Meridionali.a. Iata ce ne spune la pag. 213 -214:— “Sub tirul aruncatoarelor de gr enade, grupele de partizani au fost obligate sa se retragaori sa piara оn lupta. Amanunte asupra ultimelor lupte au ajuns la noi, strabatвnd zidurilepuscariei.— Izolat pe saua care leaga Muntii Tarcului de masivul Godeanu, colonelul Uta оmpreunacu putinii supravietuitori pe care-i mai avea alaturi au respins atacurile succesive alebatalioanelor de interventie. Somat sa se predea, colonelul, agatat de mitraliera cu care trasese оnatacatori, s-a aruncat оn prapastie, Trupul sau a fost scos mai tвrziu di n vagauni, vвrвt оntr-un sacsi expediat de securitate la Bucuresti.”Si din acest alineat, concludem ca lupta s -a dat оntre masivul Tarcu si masivul Godeanu.Cвnd a fost? Nu se mai stie. Prapastie atвt de mare si de aproape de cвmpul de lupta nu este. Ceamai apropiata prapastie este оn partea de sud a masivului Tarcu -“Mвnioasa”. De aici, izvorulRвului Rece sau Hidegul, cum se mai numeste acum, оncepe s -o ia la vale.Apar acum relatarile contradictorii. Deci, col. Uta a murit aici aruncвndu -se оn prapastie,fara sa fie оmpuscat.b. Iata ce zice autorul la pag. 317:— “Atacul s-a declansat la 7/8 febr. 1949, cвnd au fost efectuate 51 de arestari оn judetulSeverin, persoanele vizate fiind banuite ca ar оntretine legaturi cu partizanii. Trupe de interventiedin Batalionul 9 de securitate au fost trimise оn comuna Valea -Bolvasnita, unde a fost capturatcomandorul Petru Domasneanu. Grupul colonelului Uta a fost capturat оn apropierea comunei

Page 156: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

Mehadica din jud. Caras. Peste patruzeci de soldati au luat cu asalt s alasul оn care se aflacolonelul Uta si, desi aici nu se gasea decвt noua partizani, lupta a durat aproape o ora. Оn afarade Uta, au mai pierit оn lupta оnca trei partizani: Pantelimon Erimescu, Ilie Cristescu si E.Careba.”Aici, cu multa precizie, autorul arata ca Ioan Uta, оmpreuna cu ceilalti partizani, a luptateroic оn acea coliba. Dupa o ora de aparare оndвrjita, cad colonelul Ioan Uta, PantelimonErimescu, Ilie Cristescu si E. Careba, pe data de 7/8 febr. 1949, оn jurul comunei Mehadica.— Din nou ne gasim оn fata unui alt mare neadevar.Cu toata parerea de rau, ma adresez istoricului, nu numai fostului detinut politic RaduCiuceanu:— Cвnd a murit Colonelul Uta cu adevarat?— Оn luptele dintre Tarcu si Godeanu, pe saua de acolo, aruncвndu -se cu mitraliera оnprapastie, sau pe data de 7/8 febr. 1949, aproape de Mehadica, оmpuscat оn spate cвnd a оncercatsa se strecoare afara din coliba?— Sau l-ati scos d-voastra de guler din prapastie si l -ati adus sa lupte din nou laMehadica?— Care-i adevarul?Sa fim lamuriti de un singur lucru.— Colonelul Ioan Uta a fost un luptator оmpotriva Comunismului, un erou princomportamentul sau оn apararea neamului romвnesc. A luptat cu securitatea si a murit rapus degloantele dusmane. Nu s-a aruncat оn prapastie ca sa scape de inamic.IVОn “Potcoava fara noroc”, autorul nu vorbeste aproape nimic de Spiru Blanaru. Trece totulsub tacere. Doar оn partea ultima, “Note”, la capitolul “Partizanii din Banat”, pag. 317 -318, esteamintit de patru ori. Insista оnsa asupra co mandantului Petre Domasneanu. De Gheorghe Ionescunu aminteste оn nici o parte a cartii, desi istoria оl consemneaza ca un mare luptator siconducator.Lupta colonelului Uta, eroismul lui si martiriul sau nu exclud lupta si eroismul lui SpiruBlanaru, Petru Domasneanu si Gheorghe Ionescu, cu grupul de partizani.a. La pag. 317, autorul noteaza urmatoarele:— “O parte din grupul lui Spiru Blanaru cade оn lupta la 22 februarie 1949, la CraculStanei, la circa 22 km vest de Cornereva, jud. Severin .”— O alta inadvertenta. Sa lasam sa vorbeasca securitatea despre aceste lupte din 22 febr.1949.RAPORT:— Comandamentul Unic TimisoaraStrict secretprin curierNr. 30200 din 24 februarie 1949.CatreMinisterul Afacerilor Interne.Secretariatul General pentru Trupe.“Оn ziua de 22 II 1949, Compania Teregova era оn executarea misiunii de captare abandei “Teregova”.Operatiunea de urmarire a fost continuata pвna оn regiunea Pietrele Albe, cota 1099/8Km V. Teregova.Aici, compania a luat contact cu bandit ii, ora 15,30.

Page 157: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

Banditii, gasindu-se pe un punct dominant au vazut compania care se оndrepta (cu masuride siguranta) pe vвlceaua cere duce оnspre Pietrele Albe.La aprox. 200 m, banditii au deschis foc cu armamentul automat, оn primele elemente aleCompaniei.La primirea focului si dupa ce a fost conturata zona de desfasurare a companiei pe ceidoi versanti ai vвlcelei cu scopul de executa o dubla оnvaluire.Operatiunea s-a facut оn tot timpul sub observatia si focul extrem de puternic albanditilor.Desfasurarea a fost mult оngreunata si apropierea оntвrziata simtitor.La orele 17, pe timpul cвnd оnvaluirea s -a produs simtitor, Slt. Airoaiei Vasile cade ranitla piciorul drept de doua gloante.Trupa, ramвnвnd fara comandant, actioneaza pe cont propriu .Banditii, simtind оnvaluirea schitata de Companie, lasa o ariergarda alcatuita din PetreAnculia, Ghita Urdareanu, Ghimboasa Nicolae si Smultea Gheorghe, sprijinita de focul uneimitraliere, instalata оnapoi pe un punct dominant.La adapostul acestei ariergarzi, restul banditilor se retrag si dispar оn padure.Оntreaga ariergarda a fost capturata, mai putin mitraliera, care era mult mai оn spate оnapropierea padurii.Continuarea operatiunii a fost mult оngreunata si de faptul ca оntunericul a оnlesnit fu gabanditilor si pierderea urmelor.Totusi trupa a ramas оn tot cursul noptii оn zonele unde s -a desfasurat lupta si a doua zidimineata a reluat оnaintarea pe urmele lasate de banditi.Operatiunea s-a dus strabatвnd оntregul masiv paduros pвna оn regiunea satuluiBrebul-Nou, cвnd urmele au fost pierdute.REZULTATE:Au fost оmpuscati mortal оn timpul luptelor:— banditul Petre Anculia— banditul Ghita UrdareanuAu fost prinsi:— banditul Ghimboasa Nicolae— banditul Smultea Gheorghe.S-au gasit urme de sвnge, ceea ce denota ca оn rвndurile banditilor sunt unii raniti.”Оn concluzie, Securitatea, prin rapoartele ei, confirma оntru totul lupta dusa de SpiruBlanaru si Gheorghe Ionescu cu grupul de partizani оn ziua de 22 februarie 1949 la Pietrele Albe,asa cum Muntele Semenic marturiseste despre aceasta mare batalie:— Era o zi cu ger aspru si zapada mare. Cu toate acestea, Muntele parca fierbea si Codrultragea оn acea zi de macel оn apararea neamului. Lipiti de pietrele albe si reci trageauоnversunatilegionarii, liberalii, taranistii si militarii, adica toti romвnii оnfratiti pвna la moarte оn luptacontracomunismului.Uniti sub comanda lui Spiru Blanaru, au repurtat una din marile batalii din rezistentaromвneasca, poate cea mai mare din toata rezist enta.Deci, la Pietrele Albe s-a dat lupta, si nu la Cracul Stвnii, asa cum spune Radu Ciuceanu.Securitatea, оn acea zi, a fost data peste cap, de -abia оncarcвndu-si mortii si ranitii оncaruta.Nimeni n-are voie sa uite aceasta mare batalie, consemnata d e istorie — 22 februarie

Page 158: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

1949, condusa de Spiru Blanaru si de Gheorghe Ionescu, pe care d -l Radu Ciuceanu i-a uitat.La sfвrsitul lui martie 1949, la O.N.U. ministrul de externe al U.R.S.S. -ului a vorbit asa:— “Оn Romвnia, pe dealurile Teregovei, banditii оnarmati lupta оmpotriva PartiduluiComunist!”Cine sunt acesti banditi de pe dealurile Teregovei?Sunt partizanii condusi de Spiru Blanaru.Ca sa se confirme acest adevar, a trebuit ca rusii sa declare la O.N.U., оn fata оntregii lumi,ca оntr-adevar оn Banat s-a luptat оmpotriva comunismului. Spiru Blanaru a fost o realitate.Оmpreuna cu tot grupul constituie simbolul luptei de rezistenta оn Banat.Raspuns d-lui Cicerone Ionitoiu la articolul:SLUJITORI AI ALTARULUI BANATEANTRECUTI PRIN IADUL COMUNISTpublicat оn Altarul Banatului nr. 4 -6 / 1996Am citit cu mult interes оn Altarul Banatului articolul d-lui Cicerone Ionitoiu. Ma bucurafaptul ca se consemneaza aportul Bisericii Crestine оn lupta оmpotriva comunismului, prinslujitorii ei, unii chiar murind оntru Hristos.Оn continutul lui, fara voia autorului, s -au strecurat unele greseli la numele de persoane silocalitati, ba chiar a mai avut loc si plasarea unor actiuni imaginare. Ma voi stradui sa le aduc оnlumina adevarului, ca unul care am fost la fata locului si am luat parte la organizarea miscarii derezistenta din Banat оncepвnd оnca din 1945. Au mai fost lasati la o parte mai multi preoti careauluptat si au rezistat cu eroism оncercarilor satanice di n оnchisori si lagare din timpulcomunismului. Voi оncerca sa completez golurile.Am citit articolul cu mare atentie, greseala pare sa fie nevinovata. Este vorba despresfвrsitul lucrarii, de episcopul Veniamin al Caransebesului. Iata ce spune autorul:— “Un exemplu de tarie оn fata fortei l -a constituit si cazul preotului ortodox Daicovicicare, chemat de episcopul Veniamin al Caransebesului si ordonвndu -i-se sa mearga sa ocupe sisa preia cheile catedralei greco -catolice de la Lugoj, a refuzat.Si-a dat demisia, dar nu si-a оncarcat constiinta cu o faradelege”.Aici as dori sa nu ne grabim si sa judecam lucrurile cu multa disponibilitate si cu mareatentie.Fiind eu martor al vremurilor acelea, cu sufletul curat pot sa marturisesc ca VeniaminNistor, episcopul Caransebesului, facea parte din miscarea de rezistenta din Banat.Autorul lasa sa se оnteleaga, din cele scrise, ca vladica Veniamin a avut o actiune negativa,prin faptul ca a cerut preotului Daicovici sa preia cheile catedralei unite de la Lugoj.Oare numai atвt se stie despre episcopul Caransebesului? Daca -i asa, atunci este destul deregretabil. Sa оncercam sa facem un pic de lumina.1. Actul de nedreptate facut Bisericii Greco -Catolice оn 1948, de desfiintare a acesteia, оnmod samavolnic, nu-l implica cu nimic pe episcopul Veniamin Nistor al Caransebesului. Ca s -acerut preotului Daicovici sa preia cheile catedralei unite din Lugoj, a fost un act administrativ, sinicidecum de cult. Problema a fost rezolvata de protopopiatul Lugojului.2. Dupa instalarea lui Veniamin ca episcop al Caransebesului, оn foarte scurt timp acestas-a identificat cu aspiratiile si оncercarile eparhiei de realizare a pacii si trairii оntru Hristos.Vremurile de bejenie ale neamului romвnesc de dupa 23 august 1944 l -au gasit pe vladicaVeniamin la postul lui, pe baricada.Eu sunt unul dintre martorii acelor vremuri, fiind student la teologie. Alaturi de Filon

Page 159: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

Verca, Petru Hamat si Ion Iliescu am luat parte activa la organizarea miscarii de rezistentaоmpotriva comunismului. Oricвnd pot marturisi despre lupta dusa de Vladica Veniamin contracomunismului.La vremea aceea, Caransebesul era centrul de organizare a miscarii de rezistenta оn Banat.3. Pentru a reliefa mai bine aceasta stare de lucruri, voi po vesti un episod, al carui martoram fost si eu.Оn anii aceia, vine la Caransebes un tвnar de curвnd licentiat оn teologie la Bucuresti, fiu alorasului, ca professor de Teologie fundamentala si dogmatica la Academie si оn acelasi timp sihirotonit ca diacon. De fiecare data, predica era a lui de pe amvonul catedralei.Cu un ton obisnuit, molcom, blвnd si linistitor, оnsufletindu -se parca pe masura cepredica, lua o pornire navalnica spre adevar. Ne fascina. Cuvвntul lui era ascutis de sabie. ОnBiserica se asternuse o liniste de mormвnt. Cu sufletul la gura, ascultam vorba taioasa ablвndului diacon de pe amvon. Asa a trecut sarbatoare de sarbatoare a fiecarei duminici dincalendar. Se crease o stare de spirit aparte, de unitate оn lupta a celor care ne hot arвseram sarezistam comunismului.Totul, putem spune, se misca оn jurul episcopului Veniamin. Vedeam оn el simbolulunitatii si al biruintei оntru Hristos. Оn urma predicilor tinute se ajunsese la o stare de spiritdeosebita оn Caransebes. Pe strazile ora sului se soptea de catre unii si altii:— “Ma, eu mвine ma duc la biserica, la liturghie, ca iarasi vorbeste tвnarul diacon lapredica. Atвt de оnaltator vorbeste de parca acum -acum pravaleste la pamвnt raul din lume si petoti lingaii care s-au оnhaitat cu rusii.”Si asa, de la unii la altii, mergea vorba ca fulgerul. Se ajunsese ca оn fiecare duminica,atunci cвnd se stia ca predica diaconul nostru, lumea venea la biserica, ticsind sfвntul lacas pвnala refuz. Pвna aici, cei care asistau si se rugau la li turghie, cвnd ajungea, de obicei, rвndulpredicii, unul cвte unul, оn liniste ieseau afara din biserica. Acest fenomen era si оnca este siacum оn multe locuri.Aici оnsa, lucrurile se petreceau invers. Daca оn timpul liturghiei erau credinciosi si nuerau, dar cвnd оncepea predica tвnarului diacon, biserica se umplea. Linistea desavвrsita puneastapвnire pe biserica. Ne era teama sa si respiram. Cuvвnt dupa cuvвnt ne mergea la inima. Erauloviturile de sabie date comunismului, necredintei si urii, care se abatusera asupra lui Hristos si aneamului romвnesc.Tвnarul diacon de atunci este mitropolitul de azi al Banatului, I.P.S.S. Nicolae Corneanu.Sa-mi fie iertat ca am оndraznit sa povestes c acum ce am trait si vazut atunci, subobladuirea episcopului de Caransebes, Veniamin Nistor.Iata ce spune parintele Dimitrie Baloni оntr -un articol din Altarul Banatului nr. 4-6 1996— Note si comentarii, pag. 170:— “Оmi amintesc de trista zi de 31 mar tie 1949, cвnd оn gara Caransebes, vrednicul siblвndul pastor si vladica Veniamin parasea scaunul episcopal, оndreptвndu -se spre surghiunulimpus la Alba-Iulia. De atunci, mereu ma gвndesc la felul cum s -au desfasurat evenimentele,atunci оn 1948-1949.”Deci, asupra pastorului si luptatorului, episcopul Caransebesului, Veniamin, s -a abatutsabia lui Satan. Un ierarh al Bisericii Ortodoxe Romвne ia drumul calvarului si al rezistenteipвna la sfвrsitul vietii.IIAcum sa trecem la partea a doua a lucrarii si anume la completarea numelor preotilor,trecute gresit, si ale celor care au fost uitati din necunoastere.1. La pag. 76 — Altarul Banatului nr. 4-6 1996, este trecut preotul Nicolici Alexandru,

Page 160: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

nascut оn Teregova. Este o greseala. Nicolici Alexandru s -a nascut оn com. Tufari, aproape deOrsova. Tatal lui a fost tot preot. Mai tвrziu, ajunge preot оn com. Teregova, alaturi de preotulDimitrie Stoichescu. Nu a facut parte din grupul lui Aurel Vernichescu, nici nu -l cunostea. Оntoamna anului 1948, com. Tere gova este organizata militar de catre notarul public GheorgheIonescu. Nicolici Alexandru a facut parte si el din aceasta organizatie, luвnd juramвntul la totimembrii organizatiei. Parintele Nicolici Alexandru nu s -a deplasat niciodata оn munti lapartizani.Dupa caderea lui Spiru Blanaru din 12 martie 1949, la Fenes, оncep arestarile оn masa оncom. Teregova. Tot acum este arestat si parintele Nicolici Alexandru. Am stat mult timp cu el оncamera, atвt la securitate, cвt si оn Aiud.2. STOICHESCU DUMITRU — preot оn com. Teregova. A fost arestat оn martie 1949.Оmpreuna cu parintele Nicolici Alexandru, a fost judecat de Timisoara оn lotul al doilea — SpiruBlanaru. Preotul Nicolici a luat 15 ani munca silnica, iar preotul Stoichescu, un an de zile.3. SURU TOMA — preot оn comuna Verendin. A fost arestat оn martie 1949. A luptat cutot sufletul оmpotriva comunismului, sustinвnd grupul lui Spiru Blanaru si cel al colonelului IoanUta.4. RATZEC IOSIF — preot оn com. Mehadica. A fost arestat оn martie 1949 laCaransebes. A facut parte din miscarea de rezistenta. A sustinut grupul lui Spiru Blanaru si col.Uta. A fost condamnat la 10 ani de temnita, trecвnd si prin Aiud. Se elibereaza оn 12 sept. 1961de la Periprava.5. SURU ISAIA — protopop al Caransebesului. A fost arestat оn 1949, dupa desfiintareaepiscopiei si trimiterea оn surghiun a episcopului Veniamin Nistor. A facut parte din miscarea derezistenta.6. CIUCUR PAVEL — preot. A fost arestat оn 1848, cu grupul de rezistenta din sudulBanatului — Baile-Herculane. A fost condamnat si dus la Aiud, unde m -am оntвlnit cu el оn anul1950, pe cвnd lucram оn fabrica. A fost un mare luptator si un bun romвn.7. IANA PETRU — preot оn com. Curtea, aproape de Faget. A fost arestat оn 1949. Afacut parte din miscarea de rezistenta. A trecut prin multe оnchisori, printre care si Aiudul.8. BOGOIEVICI PAVEL — preot оn com. Bania. A facut parte din miscarea de rezistentaOravita. A fost arestat оn 1949 si condamnat la multi ani de temnita. La Periprava am stat cu elоmpreuna.9. BILCA PAVEL — preot оn com. Rugi, aproape de Caransebes. A fost arestat оn 1943.Am stat si cu el mult timp оn celulele оnchisorii. A facut parte din grupul de rezistenta dinCaransebes.10. ATNAGEA ANTONIU — preot la Zorlentu-Mare. A facut parte din miscarea derezistenta din Caransebes. Prin lupta lui a fost un erou.11. ZASLOTZI CORNELIU — preot greco-catolic la Lugoj. A fost professor de religie.Оn anul 1948, a fost arestat si condamnat. A facut parte din miscarea de rezistenta din Lugoj. LaPeriprava am stat mult timp оmpreuna.13. GLAVAN PAVEL — preot la Timisoara. A fost arestat оn anul 1949 si condamnat lamulti ani de оnchisoare, trecвnd prin Aiud si Periprava.14. IOJA SINEZIE — preot оn com. Ranusa, jud. Arad. A fost arestat si condamna t оn1949 de catre Tribunalul Timisoara. L -am cunoscut la оnchisoarea civila din Timisoara 1950. Pela sfвrsitul lui ianuarie aveam sa fiu legat оn lanturi grele la picioare оmpreuna cu parintele IojaSinezie si transferat, cu un lot de 30 de oameni, la Ai ud. Era o fire blвnda, avea vorba domoala.A murit bolnav de tuberculoza la Tвrgu -Ocna dupa multi ani de temnita.15. ILARION V. FELEA — preot. A fost professor universitar la Academia Teologica din

Page 161: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

Arad, оn acelasi timp si rector. La 28 oct. 1949 a fost c ondamnat la un an, apoi arestat din nou оn14 martie 1959, condamnat la 20 de ani munca silnica. Dupa multa suferinta, moare la 18 sept.1961, оn urma unei ocluzii intestinale. I s -a refuzat orice tratament.16. BEJ TEODOR — preot оn jud. Arad. A fost ares tat оn 1948 si condamnat la multi anide temnita pentru a fi luptat оmpotriva comunismului.17. BERGHIANU ? — A fost arestat оn 1948, preot fiind si professor de religie la Arad. Afost condamnat pentru a fi luptat оmpotriva comunismului. L -am cunoscut la Aiud, оn fabrica.18. MEILA IOAN — preot оn Bocsa-Montana. A fost condamnat pentru a fi luptatоmpotriva comunismului.19. BOGOIEVICI GHEORGHE — preot aproape de Oravita. A fost arestat si condamnatca luptator anticomunist.20. ALDESCU ALIMPE — preot оn protopopiatul Oravita. A fost arestat pentru a fi facutparte din miscarea de rezistenta din Oravita.21. LUCA PAVEL — preot оn com. Glimboca. Arestat оn 1949, este condamnat la animulti de оnchisoare pentru ca a fost оmpotriva comunismului.JURNAL DE CALATORIEDE LA LUGOJ LA KARLSRUHEMiercuri, 9 decembrie 1992Оnceput de jurnal, оnceput de drum. La orele 11 am sosit cu masina de la Lugoj laTimisoara, оn casa lui Constantin Pascu. Sunt оn preziua plecarii оn Germania. La orele 12 amfost оn audienta la I.P.S.S. Nicolae Corneanu, оntrevedere care a durat 45 de minute. Seara amluat parte la conferinta Parintelui Galeriu оn aula Facultatii de Medicina. De la orele 19 si pвna la21 a vorbit despre credinta оn Dumnezeu, despre jertfa Mielului c a unicitate оn rascumpararea simвntuirea omului.Joi, 10 dec. 1992Plecarea оn Germania - la orele 10, din fata Catedralei Ortodoxe. Pвna la plecare am fostоnsotit de bunul meu prieten Costica Pascu. Ploua marunt si rece. Ne -am adapostit pвna lasosirea autocarului pe scarile catedralei, acolo unde cu trei ani оn urma au murit tinerii acestuineam, cu pieptul desfacut si cu mвinile ridicate spre cer pentru a cuceri libertatea.La orele 10 fara un sfert, autocarul a fost оn fata Catedralei. Cu multa emotie m-am vazutоn fata masinii. Costica, mai stapвn pe sine, ma struneste. Plecarea are loc la 10 si 10 minute.Afara ploua оncet si marunt. Оn autocar ma rog lui Dumnezeu sa -mi ajute sa merg sanatos. Sapotobserva cu ochii mintii totul pe unde trec, sa cuno sc si sa оnregistrez asa cum sunt lucrurile, si cupartea frumoasa a lor.La orele 13 am ajuns la frontiera. Aici, оn treizeci de minute, granicerii romвni ne -au datdrumul liber de trecere. La unguri am stat trei ore. Ne -a prins noaptea la frontiera. La o rele 16plecam spre Budapesta. Si -n Ungaria, ploaia toaca marunt. Tвrziu оn noapte ajungem laBudapesta. Strabatem orasul trecвnd Dunarea. Desi e noapte, Budapesta mi se pare un orasfrumos. La iesirea din oras, facem o halta de ajustare, la o parcare, de o jumatate de ora. Pe lamiezul noptii, ajungem la frontiera Cehoslovaciei. Spre ziua, iata -ne la frontiera Germaniei.Pamвntul e acoperit cu un start subtire de zapada. Din partea Cehoslovaciei ne -au dat drumulrepede. La punctul de granita al Germaniei, оn schimb, stam mult de tot. Aceasta din cauza adoua tinere femei, care au plecat fara a respecta viza de intrare оn tara.11 dec. 1992De la frontiera ne оndreptam spre Nьrnberg. Pe оntreg cuprinsul distantei, fusese un start

Page 162: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

subtire de zapada. Pasesc pentru prima data pe pamвntul Germaniei. Pвna la vвrsta de 72 de aniaproape, eu n-am iesit din tara mea. Datorita prieteniei lui Aron si a Magdalenei Florincas, voireusi sa vad Germania. S -o vad acum cвnd ea sta оn fruntea Europei, оn ceea ce privesteeconomia, bunastarea si gradul de cultura.Am pornit de-a latul Germaniei, de la granita Cehoslovaciei si pвna la aproape de cea aFrantei, la Karlsruhe. Verdele grвului rasarit cu ruginiul padurilor desfrunzite realizau simfoniaоnceputului de iarna pe pamвntul Germaniei.Trecem prin Nьrnberg, locul unde poporul german a fost оngenuncheat оn urmabinecunoscutului proces. Au trecut anii si Germania s -a ridicat, lingвndu-si ranile razboiului siale оnfrвngerii.Trecem fara sa oprim prin Wьrzburg, oras mare s i frumos si cu un trecut bogat оn istorie.Dupa o buna bucata de drum, ajungem оn Frankfurt am Main. Aici o multime de calatori se daujos din autocar. Mai ramвnem o mвna de oameni. Soferii, si ei frвnti de oboseala, se misca deici-colo prin masina sau chiar se dau jos, оntinzвndu-si oasele.Asa am vazut din goana masinii, oras dupa oras, dealuri si cвmpii frumoase, codri dupacodri, rвuri si poduri, dar mai ales sosele si autostrazi serpuind pe оntreg cuprinsul tarii. Erauоngrijite ca-n povesti. Din loc оn loc apareau locurile de parcare cu WC -uri. Toate оn slujbaomului. Obosit, dar si placut surprins de frumusetea locurilor, am ajuns la Karlsruhe cam la orele15.Оn gara centrala, unde era si locul de parcare a autocarului, la informatii, l -am gasit peAron Florincas asteptвndu-ma. Ne-am оmbratisat si am plecat spre casa.Era оn 11 decembrie 1992. Оmplinisem 30 de ore de mers cu autocarul de la Timisoara laKarlsruhe. Frвnt de nedormit si de oboseala, cu hainele botite si cu оncaltamintea murdara, amintrat оn locuinta lui Aron Florincas, unde cu multa caldura m -a primit, оmbratisвndu-ma, Leni,sotia lui. Оn atmosfera aceasta de prietenie, am оnceput si eu sa -mi trag sufletul.Eram ca trei pasari ratacite, din inima Carpatilor, undeva prin landurile bogat e aleGermaniei.12 decembrie 1992Sunt cu adevarat оn Karlsruhe, оn mijlocul familiei Florincas, primit cu toata caldurasufleteasca de catre Leni si Aron. Dumnezeu sa le dea multa sanatate si noroc mult. Azi a fost ozi de vizita prin oras. Aron m-a plimbat pe la locurile cele mai оnsemnate. Asa am vazutmonumentul istoric, оn forma de piramida, care de fapt o putem numi Piramida Monument,amplasata оn centrul orasului, cu inscriptia gravata оn partea de sud: “ Margraful Karl Wilhelm,nascut оn Durlach la 18 ian. 1679, decedat la 12 mai 1738. Acest monument i -a fost ridicat deBiserica, unde l-a si оnmormвntat.” Inscriptia gravata оn partea de nord, pe Piramida Monument:“Margraful Karl Wilhelm depune primul piatra de te melie la noua sa resedinta a acestui oras, la17 iunie 1715.”De la acest monument am plecat prin oras, privind si -n dreapta si-n stвnga, de-a dreptuluimit de ce-mi aparea оn fata, curatenie peste tot, frumosul оncorona ordinea constructiilor. Dinloc оn loc apareau brazi de diferite marimi, оmpodobiti cu becuri electrice si panglici. Seara maiales, pe una din strazile largi ale centrului, de -o parte si de alta, brazi de diferite marimi, оnvitrinele mari ale magazinelor, deasupra strazilor suspendate, in stalatii de lumini electrice, oadevarata feerie.Tot aici, оn centru, оntr -o piata s-au amenajat mici casute iluminate fermecator оnasteptarea lui Mos Craciun. Am intrat оntr -o cladire mare cu patru etaje, puternic luminata. Amramas uluit. Nu mai vazusem оn viata mea asa ceva, desi eram destul de batrвn, la 72 de ani, casa pot vedea multe minuni ale lumii. Este adevarat ca si eu am vazut multe minuni, dar оntr -o

Page 163: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

lume a lui Satan, lumea infernului rosu, lumea comunismului. Si acum оntreaga omenire maisimte miscarile sale de zvвrcolire.Aceasta mare cladire, cu scari rulante, pe care am s -o descriu mai оn aproape, se numesteKARLSTADT.13 dec. 1992.Zi de duminica, zi de sarbatoare, a treia de cвnd sunt la Aron. O zi cu cer mohorвt, vвntrece, cu semne de iarna. Ies pe balcon si-mi curat cizmulitele de noroiul adunat la vama noastra.Am adus si eu, deci, un pic de noroi de la noi оn Karlsruhe. Dar sa nu se uite ca -n acelasi timpam adus si acea disponibilitate a sufletului romвnesc, acea оngaduinta si drag oste de aproapele,acea toleranta si ospitalitate a nedreptatitului nostru neam. Noi, romвnii, оn decursul istoriei, decele mai multe ori, am cвstigat victorii, dar din nefericire adesea am pierdut razboiul. Prea multarugina pe sufletele noastre. Zgura n -o putem оndeparta decвt atunci cвnd poporul romвn varealiza reforma morala. Aici vom ajunge numai daca mergem pe drumul Bisericii.Facвndu-mi cizmulitele, gвndul ma оmpinge spre realitati romвnesti. De aici, din vestit ulOccident al Europei, ma gвndesc cu mult dor la tara mea. La spatiul mioritic al lui Blaga, lanobletea sufletului neamului nostru, asa cum оl vedea Petre Tutea, la peticul de pamвntROMВNIA, unde Nicolae Steinhardt s -a desavвrsit ca om, vas ales de Dumn ezeu, spre a dovediоnca o data ca prin credinta si dragoste nemasurata se poate ajunge la mвntuire. La sfвrsit desecol, la sfвrsit de mileniu, monahul de la Rohia ne -a оnvatat cum sa ne rugam lui Dumnezeu sicum sa iubim omul.De-abia sunt оn a patra zi de cвnd sunt оn Germania si dorul de tara m -a luat оn stapвnire.Оn jur de orele 15 ne pregatim de o plimbare оn oras, mai precis de o vizita la un alt romвn —Valeriu Sвntion, un supravietuitor al gulagului romвnesc. Aici, spre marea mea bucurie, amreusit sa realizam un colt din tara noastra. Aici m -am simtit foarte bine. Seara, fericiti, ne -amоntors la Aron.14 decembrie 1992Am stat acasa tot timpul, aducвndu -ne aminte de vremurile trecute ale regimuluicomunist. Mai mult am discutat de anii petrecuti la SMT Lugoj, despre oameni si fapte.15 decembrie 1992A fost o zi senina si cu mult soare. Pe la orele 10 plecam оn oras. Ajungem la Sвntion,unde luam un ceai fierbinte si discutam despre multe altele. Erau direct interesati sa afle cвt maimulte vesti din tara. Eu, cвt am putut, le -am spus tot ce stiam la ora aceea. Nu dupa mult timp avenit acolo si d-l Mitrofan din Timisoara. Dupa o ora, plecam toti trei оn oras. Ajunsi la unanticariat, vвnd un ceas vechi de buzunar cu 100 de marci. Оn drum spre aces t magazin am vazutcladirea Tribunalului Constitutional al Germaniei, mareata, bine оmprejmuita si pazita depolitisti cu pistolul mitraliera оn mвna. Intram apoi оn cladirea Postei, unde domneste o ordinedesavвrsita si o liniste оmbietoare. Este prima zi cвnd vad Karlsruhe scaldat оntr -un soare deiarna. Aprovizionвndu-ne cu alimente, ne оntoarcem acasa.16 decembrie 1992Sfвnta zi de miercuri din postul Craciunului ne -a ajutat. De dimineata am fost cu Aron lapiata de vechituri. Cautвnd, am gasit o masina de scris, supla si destul de frumoasa la оnfatisare.Aron, care se pricepe la ele, a оncercat -o; prezenta unele defecte. Pвna la urma am luat -o si-ampornit spre casa. Eram nerabdatori sa vedem ce anume are de nu prea merge cum trebui e. Ajunsiacasa, Aron a asezat-o pe masa si da-i cu controlul pe ea, оn mod amanuntit, pentru depistareahibelor. Tot cautвnd, a gasit оn interiorul clapelor o frunza de copac mototolita. Оl aud pe Aronca-mi spune: — “Mai Tasule, sa stii ca frunza asta es te cauza defectiunii masinii.” — “S-arputea”, оi raspund eu. Am uitat sa spun ca -n piata vвnzatorul a cerut 10 marci pe ea. Aron i -a dat

Page 164: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

numai 7 marci, spunвndu-i ca nu-i prea buna. Pвna la urma am scos -o cu 7 marci. Dupa ce acuratat-o, arata ca noua. Era o masina foarte buna si putin оntrebuintata. A оncercat -o pe o coalade hвrtie. Mergea foarte bine, cu un scris elegant. Sfвnta zi de miercuri ne -a ajutat. Frunza ajunsaоntre clape blocase masina. Aron mi -a оncredintat-o, spunвndu-mi cu mult drag: — “Tasule, ti-ofac tie cadou. Sa fii sanatos si s -o folosesti cu mult succes.”Eu, cu emotie, am primit -o, multumindu-i din tot sufletul. Dupa aceea, scoate si un aparatde radio portativ si mi-l оntinde si pe acela, spunвndu -mi sa-l primesc оn dar din partea lui. Cuaceeasi emotie l-am primit si pe acesta. Cu gвndul la ai mei din tara, am rвnduit darurile оndulapul unde оmi pastrez hainele.Ai mei mereu оmi apar оn fata ca pe un ecran de televizor, plini de viata si bine dispusi.Alina si cu Marioara, bunica ei, ocupa locul de frunte. Poate ca la ora asta si ele se gвndesc lamine. Lвnga ele persista Tibi, Horia si cu nepotii mei Adrian si Gabriel, cu toti ai casei, Nusa siAnisoara. La fel surorile mele, Anica si Lenuta. Sigur ca toti se gвndesc la mine.Simt tot mai mult dorul de tara.Azi se оmplinesc trei ani de la оnceputul Revolutiei din decembrie 1989. Ne -am adusaminte de sвngele varsat de tinerii Timisoarei pentru libertate. Din pacate, aceiasi oameni, cualta palarie.De aici, din Germania, apare aces t lucru cu multa pregnanta. Cu toate acestea, cu toateaparentele victoriei neocomunismului, istoria va dovedi lumii ca jertfa Timisoarei n -a fostzadarnica. Cred cu tarie si o spun de aici, din Karlsruhe, din inima Germaniei, ca Dumnezeu neva ajuta sa vedem pacea, bunastarea si la noi оn Romвnia.Joi, 17 decembrie 1992S-a scurs o saptamвna de cвnd am plecat din Romвnia. Este o zi linistita, cu vreme rece sininsoare de iarna, cu un start subtire de gheata pe masinile din strada. Stam acasa, depanвnd firulamintirilor. Sunt multe de spus dintr -o viata de om. Ne-am оntвlnit doi prieteni, care am avutviata supraоncarcata cu evenimente si оntвmplari destul de neobisnuite. Putem concluziona ca,din tot ce am оnfaptuit, timpul ne -a dat dreptate.Vorbind, noi multumeam lui Dumnezeu ca оn tot greul vietii ne -a ajutat ca si dinоnfrвngeri sa оnvatam cвte ceva. Niciodata n -am urвt omul si nici n-am оncercat sa ne razbunam.Aici, оn Germania, Aron a facut si face mult pentru noi, romвnii. Prin comporta mentul lui,a atras admiratia germanilor, care -l cunosc ca pe un om cinstit si corect. Azi a venit pe la noi d -lMitrofan. Am vorbit despre tara si despre oamenii de acolo.Vineri, 18 decembrie 1992Ne apropiem de Sfintele Sarbatori ale Nasterii Domnului. Fiecare casa de aici, dinGermania, se pregateste pentru оntвmpinarea Craciunului. Azi am оntвlnit -o si cunoscut-o peNadina Radu, nepoata lui Aron de la Arad. Este o fata frumoasa si cu multa caldura sufleteasca.Tot mai mult gвndul meu zboara la cei de a casa.Dupa masa am fost cu Aron оn oras. Am colindat prin magazine. Din nou am fost laKarstadt. Totul este asa de frumos. Te oboseste, parca, aceasta extraordinara rвnduiala a marfii.Dar... оn aceeasi masura, pretul atвt de mare te sperie cвnd оl citesti . Am cunoscut o doamna dinLugoj, acum stabilita оn Germania, cu numele de Gruber. Doamna ne -a aratat o bucata decupatadintr-un ziar din Lugoj, оn care scriau niste neadevaruri grosolane la adresa orasului Karlsruhe sianume ca statuia unui cal troian, cu trei picioare, ar fi lovita de catre cetatenii orasului cu ouastricate.Intrigati de acest fapt, a doua zi ne -am dus la fata locului.Sвmbata, 19 decembrie 1992Ne-am pregatit de mers оn oras. Am luat tramvaiul si am ajuns la teatru, unde, оn parc, era

Page 165: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

statuia Calului Troian, cu trei picioare. Am admirat оndeaproape acest monument.Cu parere de rau, trebuie sa constat ca ai nostri de la Lugoj sunt de rea credinta si sustin оnacel articol de ziar lucruri neadevarate, jignind un oras о ntreg. Apoi am vizitat gara centrala. Esteo gara mare, cu cladirile monumentale si cu 14 linii de peron, toate acoperite. Am intrat оnlibraria garii, unde am cautat o revista cu constructii de barci, dar n -am gasit. Оn jurul orei 13ne-am оndreptat spre casa.Duminica, 20 decembrie 1992Azi n-am iesit оn oras. Am ascultat slujba sfintei liturghii la Europa Libera. Gвndul sidorul meu au zburat la cei dragi din tara, оn frunte cu Alina. Ma simt foarte bine aici, la Aron. Cutoate acestea de-abia astept sa ma оntorc la ai mei, оn Romвnia. A trebuit sa vin aici, оnGermania, ca sa-mi dau seama ca acest cuvвnt de Romвnia are mai multa plinatate decвt atuncicвnd esti оn tara.Cвteodata, оmi vine sa spun ca noi, romвnii, tare suntem mici si prapaditi, mai ales vazutidin Germania. Pe aici nimeni nu vorbeste de poporul nostru. Ne ocolesc toti.Toate acestea se datoresc faptului ca оn ultimii trei sute de ani neamul romвnesc a оnceputsa alunece оn haul dezmatului si al decaderii morale.La televizor am ascultat cu multa emotie colindele pomului de Craciun. Оn acele clipemi-am adus aminte cum оn оnchisoarea din Aiud cвntam “O, brad frumos”. Parca si acum mavadоntr-o celula a Aiudului, оmbracat оn zeghe, tremurвnd de frig si foame, cвntвnd “O bradfrumos”pe versurile de Radu Gyr.Luni, 21 decembrie 1992Am ajuns la solstitiul de iarna. Afara ploua marunt si -i cam prea cald pentru acestanotimp. Lumea, sub protectia umbrelelor, este un du -te-vino, dupa treburile zilei. Eu cu Aronne оndreptam, prin ploaia marunta, spre Calul Troian, unde ne facem fotografii din diferitepozitii. De acolo, cu voie buna, plecam prin oras, оn vizita la locurile mai importante. Trecem оnfuga si pe la prietenul nostru Sвntion si la doamna Camelia. De la ei ne ducem la magazinulKarstadt. Totul este la dispozitia omului, dar prea scump. Pe la orele doua ne оntoarcem acasa,obositi ca dupa o zi de coasa. Anii prea multi adunati оn spatele nostru оsi spun cuvвntul.amadmirat.Marti, 22 decembrie 1992Оl оnsotesc pe Aron la magazinul din apropiere de locuinta si facem aprovizionarea cu apaminerala si bere pentru sarbatori. Dupa aceea plecam оn cautarea unui brad frumos de Craciun.Ajungem la marele magazin Wertkauf, unde, lвnga el, este un loc special amen ajat cu o multimede brazi, de toate marimile. Brazii sunt expusi оn suporturi speciale. Aron si -a ales un bradfrumos, pe care vвnzatorul l -a оmpachetat оntr-o plasa speciala, ca un sac. Bradul ales l -am lasatоn curtea depozitului cu un bilet purtвnd num ele lui Aron si am purces la vizitarea magazinului.Un magazin urias si-o forfota de lume. Aron a cumparat niste struguri, foarte buni, dar scumpi,apoi ne-am оndreptat spre casa, luвndu -ne bradul ambalat. Catre orele 14 am ajuns obositi morti.Am uitat sa spun ca acolo, оn magazinul acela mare, am оntвlnit un copil marunt, dar zglobiu sivioi cum n-am prea оntвlnit. Era cu mama lui, o tвnara femeie, tare simpatica. Aron a pus mвnape crestetul copilului si l -a оntrebat ce face si unde se duce. A raspuns ma ma lui pentru el. Erauindonezieni, veniti la studii, cred. Si acum mi -a ramas оn minte imaginea lui de copil zglobiu.Toti copiii pamвntului sunt asa. Pe toti оi caracterizeaza curatenia sufleteasca, ca mai tвrziu peacest fond sa se grefeze pacatele omul ui.Оn jur de orele 16 a venit Nadina la noi, оmpreuna cu Corina, care, nu dupa mult timp, a

Page 166: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

plecat acasa, singura, lasвnd-o pe Nadina la noi. Este o fata frumoasa si comunicativa. Discutamde parca ne-am fi cunoscut de-o vesnicie.Miercuri, 23 decembrie 1992Azi noapte l-am visat pe bunicul meu, taica Ion Berda. Se facea ca era o zi frumoasa devara, undeva pe dealul Poieni, pe o pajiste bogata оn flori si verdeata, cu multi pomi fructiferi siici-colo pвlcuri de arbori razletiti de padurea оncheiata de fa g, presarata din loc оn loc cumesteceni pletosi si ciresi salbatici. Pe tulpina unui copac de mult cazut la pamвnt, trвntit devвnt, uscat acum de-a binelea, statea bunicul meu, оmbracat оn haine curate, cu pletele lui albesclipind оn soare, cu fata radi ind de lumina bucuriei, zвmbind, ne vorbea. Se facea ca eram maimulti оn jurul lui.Acum, trezit din acest vis frumos, departe de casa, de locurile acelea frumoase, alecopilariei mele, departe de tara, mi -l aduc aminte bine, asa cum era el. Toata viata l ui a fost unom care a stiut sa оnfrunte greul, mereu cu zвmbetul pe buze. Cвnd se gasea la cel mai marenecaz, el se consola spunвnd: — “Asa a fost voia lui Dumnezeu!”. A trait 87 de ani. A murit оn1955. Pe vremea aceea eu eram о n Aiud, pe un pat din spitalul оnchisorii, bolnav de tuberculoza,оn salonul mortii. Azi pot spune ca Dumnezeu n -a voit sa mor acolo, оntre zidurile reci ale celeimai grele оnchisori din tara. Voia Lui a fost ca eu sa traiesc si... poate cu misiunea de -a vorbi si ascrie prin ce am trecut.Nostalgic, aici, оn Karlsruhe, traiesc clipele frumoase, dar grele ale luptelor noastre duse оngrupul lui Spiru Blanaru. Acest vis m -a rascolit, dar m-a si оnseninat. Оl socotesc de bun augur.De dimineata, ne-am dus prin oras pentru aprovizionarea cu cele necesare pentru Craciun.Suntem mai aproape de Nasterea Domnului. L -am ajutat pe Aron la fixarea bradului оntr -unsuport.Joi, 24 decembrie 1992Suntem оn ajunul Craciunului. De dimineata ne pregatim pentru a merge la biserica. Laorele 11 va оncepe slujba. Am ajuns pe la orele 11 fara 15 minute. Оn fata bisericii e multa lumeadunata. Toti romвni. Aron ma prezinta multor prieteni si cunoscuti, femei si barbati. Bisericaeste luterana. Оnaintea slujbei se produce o oare care fierbere. Parintele Dr. Viorel Mehedinti esteparohul Bisericii ortodoxe din Karlsruhe. Pe lвnga aceasta parohie mai are оnca trei: Frankfurt,Heidelberg si Heilbron. Оncepe slujba religioasa. Оn aceasta biserica luterana, care -i gazduiesteоntotdeauna pe romвnii ortodocsi, s -a creat, de asta data, o atmosfera de o оnalta traire spirituala.Asa mi s-a parut mie, cel care pentru prima data am iesit din hotarele tarii mele si -n ajun deCraciun luam parte la o slujba religioasa, оnchinata Nasterii Domnulu i.Cu gвndul la ai mei si tara mea, ma rog cu caldura. A fost оnaltator. Alaturi de Aron siNadina m-am simtit foarte bine. Barbati si femei luam parte la raspunsurile cantorului. Lasfвrsitul slujbei am colindat cu totii gвndindu -ne acasa. Colindвnd, mi-am adus aminte decolindul din 1952, din Aiud.Оn noaptea aceea de Craciun, cu ochii оnfipti оn stele, colindвnd, vedeam aievea chipulsfвnt al mamei, obrazul siroit de lacrimi al tatalui albit si оmbatrвnit оnainte de vreme, al sotiei,cu brazde de durere, strвngвndu-si la piept pruncul parasit de mine la patru luni, al buniciloralbiti si ei de timp, al fratilor si surorilor, al unchilor si verisorilor si al prietenilor cinstiti lasuflet. Оn acele marete clipe, noi, cei din spatele usilor ferecate, prin colindul nostru dinmarginire, faceam saltul оn nemarginire, оn dumnezeire. Eram extaziati. Оn acele clipe puteau sase deschida usile toate, gardienii sa ne ucida, ca noua nu ne mai era fric a de nimic. Eram оnDumnezeu si Dumnezeu оn noi.Оn biserica, dupa colinde, parintele ne -a vorbit despre Nasterea Domnului. Cвnd totul afost gata, оnainte de nafura, Aron m -a prezentat parintelui cu multa caldura. Eu, emotionat, i -am

Page 167: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

raspuns si-n numele tarii mele, Romвnia, de felul cum reprezinta Biserica si neamul nostru aici,оn Germania. Apoi am sarutat crucea si am luat nafura. Dintre cei prezenti, mai multi au venit lamine, femei si barbati, strвngвndu -mi mвna. Dupa toate acestea, am mers la d -l Petru Calarasu,un moldovean de isprava. Ne-a primit foarte bine. Aici a venit si parintele Viorel Mehedinti, cucare am stat mai mult de vorba. S -a creat o atmosfera de intimitate.Vineri, 25 decembrie 1992Ziua Nasterii Domnului, Craciunul. Departe de tara, departe de ai mei, оn mijlocul familieilui Aron, оn orasul Karlsruhe, aproape de granita cu Franta, оmi petrec Sfintele Sarbatori. Aici,оnGermania, simt atвt de aproape tara mea. Оn gвnd ma оntreb ce vor face ai mei? Cum vor petrecesarbatorile fara mine? Dupa obiceiul meu, ma scol la orele 6 dimineata. Cu creionul оn mвna,urmez firul gвndurilor. Masa de prвnz am luat -o оn mijlocul familiei lui Aron, оmpreuna cu Eli siMonica si cu familiile lor. Toti au fost prezenti, afara de Ion, sotul lui Eli, aces ta fiind deserviciu. A fost o masa cu de toate. Aron ne -a fotografiat pe toti. Am ascultat si colinde deCraciun, оnregistrate de Aron.Оntr-una din noptile de Craciun, aici оn Germania, l -am visat pe I.P.S.S. Nicolae Corneanu.Se facea ca era la mine acasa, la Lugojel. Cвnd l-am vazut, am ramas uimit. L-am luat оn brateparca si l-am asezat pe pat, оntrebвndu-l ce-i cu el? Mi-a raspuns ca-i tare obosit. Asa m-amtrezit din vis, cu gвndul la el. Ce i s -o fi оntвmplat acolo la Timisoara? Sigur ca si azi sun t multicare-l оncoltesc, de altfel ca si aici оn Germania. Dar... pot spune cu sufletul curat ca nu audreptate. El, mitropolitul Nicolae Corneanu, se gaseste pe drumul de lupta оn lumina dragosteiоntru Hristos. Drumul lui pe care a apucat este drumul PA ULIN, drumul fara оntoarcere оn luptapentru Hristos, drumul jertfei. De -abia apuc sa ma оntorc acasa si sa -i fac o vizita. Sa-i aud glasulblвnd, dar ferm, оncurajвndu-ma оn ceea ce vreau sa fac. Si acum оi aud glasul оn raspunsul demultumire dat parintelui Galeriu оn Aula Facultatii de Medicina din Timisoara la 9 decembrie1992.Ma оntorc, iarasi, la masa bogata a acestei zile de Sfвnt Craciun. Cu emotie, constat ca avenit si la mine mos Craciun. A fost o surpriza pentru mine. Leni si cu Aron s-au gвndit la minesi mi-au oferit daruri. La fel si Monica din partea familiei ei mi -a adus multe cadouri.A fost maret de frumos. S-a creat o atmosfera calda de familie. Ma rog lui Dumnezeu sa leajute si sa-i tina pe toti sanatosi si cu mult noroc оn viata.Sвmbata, 26 decembrie 1992A doua zi de Craciun. Am оnceput ziua cu ascultarea cuvвntarii tinute de Regele Mihai I,cu ocazia Nasterii Domnului. Cuvвnt firesc de оncurajare pentru poporul romвn. Un lucru trebuiestiut de catre noi toti: Neamul romвnesc s-a nascut crestin si monarhic. Noi, niciodata, n -am avutpresedinti de tara, ci оntotdeauna am avut regi, voievozi si iarasi regi.Оn jurul orei 10 am plecat la plimbare prin Grцtzingen cu Aron si Nadina. Afara era destulde rece. Vвntul de nord ne mвngвia fata. Am facut mai multe fotografii оmpreuna cu Nadina. Pela orele 12 ne-am оntors acasa zgribuliti de frig. Am vazut mai din aproape cartierul оn carelocuia Aron.Grцtzingen este bunica orasului Karlsruhe si mama Durlach -ului.Dupa masa, cam pe la orele 15 si 30 de minute, au venit la noi оn vizita doamna GabiRoss, fosta casiera de la SMT Lugoj si оnca doua doamne tot din Lugoj, Ana si Helga Wingert.Ne-am bucurat unii de altii, revazвndu -ne dupa atвtia ani de despartire. Si aici, оn jur ul cafelelor,Aron ne-a facut mai multe fotografii. Cu Helga am avut mai multe schimburi de idei. Ne -amregasit unul cu altul оn felul de a pune problemele, mai ales asupra lui Nicolae Steinhardt. La felsi despre Constantin Noica. A fost o оntвlnire placu ta. Helga lucreaza la Institutul de Cercetari

Page 168: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

din Stuttgart ca fiziciana. Am ramas surprins de cunostintele si cultura Helgai, spre deosebire demulti romвni de aici, care nici nu auzisera de gвnditorul de la Paltinis si de Monahul de la Rohia.Duminica, 27 decembrie 1992Este ziua Sfвntului Stefan, cel dintвi martir al Crestinismului. Ne rugam sa ne ajute caprin rugaciunile lui sa iesim din acest mare si greu impas al poporului nostru.La masa de prвnz ne ducem la Monica. Este ziua ei de nastere, о mplineste, pe data de 28decembrie, 41 de ani. Ne-a primit cu multa caldura. Am stat pвna spre seara, cвnd ne -am dusacasa, la Grцtzingen. Asa s -a mai scurs o zi, apropiindu-se plecarea mea. De-abia o astept. Mi-etare dor de tara, desi ma simt foarte bine aici la Aron si la Leni.Luni, 28 decembrie 1992De dimineata am fost la politie pentru prelungirea termenului de ramвnere оn Germania.Acolo au refuzat sa prelungeasca sederea. Deci trebuia sa plec pe ziua de 9 ian, 1993. Am trecutpe la dl Sвntion, de unde am primit оn dar mai multe haine. Sunt nerabdator de a pleca acasa.Afara-i frig si vвntul bate tare si ascutit. Parca taie cu palosul. Un neastвmpar a pus stapвnire pemine, mai ales de cвnd politia a refuzat prelungirea termenului.Privesc afara pe geamul din camera mea. Soarele -i spre asfintit. Este o zi senina, dar rece.Оn fata mea se arata maiestuos un deal poleit cu aurul soarelui dinspre apus. Copaci si pomidesfrunziti dau privelistii nota de iarna, ruginii si parca fara viata. Pe acest fundal apar casele,una mai frumoasa ca alta, cu albul lor caracteristic, cu fel de fel de stiluri оn constructie, cufatade neasemanвndu-se una cu alta si cu podurile toate mansardate. A trecut si Craciunul. L -ampetrecut оn mijlocul familiei lui Aron si Leni. A u stat оn jurul meu, facвndu-ma sa ma simt bine.Cu toate acestea gвndul meu zboara spre casa, spre tara mea.Marti 29 decembrie 1992Aici, оn Germania, ca sa ajungi оn tara esti la discretia soferilor de pe autocar. Nu este unbirou al societatii cu care vrei sa pleci. Оti percep taxe dupa bunul lor plac si numai оn marci.Dupa masa pe la orele 16 ne-am dus оn vizita la doamna Flori Hateganu, venita оn Germania de14 ani. Acum are cetatenia germana. Ne -am simtit tare bine la ea. Ne-a povestit despre multelucruri si mai ales despre necazurile ei. Seara, оn jurul orei 20, ne -am оntors acasa. Nu dupa multtimp a venit si Eli pe la noi, stвnd mai mult de vorba. Оn timpul acesta Aron a vorbit la telefon cuZornek din Freiburg despre cursa spre tara. Am fixat, d eci, data de 7 ian. 1993, orele 18 pentruplecarea noastra spre casa. Zilele acestea trebuie sa -mi adun bagajele. Se apropie trei saptamвnide cвnd sunt оn Germania.Citind aici, оn Germania, “Expres Magazin”, constat cu durere ca opozitia noastra sedestrama. Conflictul dintre A.C. si P.A.C. nu este de bun augur. Asa stвnd lucrurile, noi nu vomrealiza nimic. Nici acum nu vrem sa оntelegem ca, fara unitate, nu vom depasi criza, nici ceapolitica si nici cea economica. Numai uniti vom оnvinge. Presa no astra se ocupa mai mult defelul cum tuseste si-si scutura pletele Adrian Paunescu si nu de cвti оnca mor оn Basarabia siBucovina.Miercuri, 30 decembrie 1992Se оmplinesc azi 45 de ani de cвnd Romвnia a fost aruncata оntr -un hau adвnc. Haulcomunismului. Sunt 45 de ani de cвnd Regele Mihai I a fost izgonit de pe tronul lui оntr -un modabsurd si pervers. Dupa ce a fost decorat de catre Stalin si i s -a facut o avioneta cadou, l -aualungat din tara lui. Din tara pe care Carol I, strabunicul lui, o ridicase p rintre tarile fruntase lavremea aceea. Leul romвnesc era la paritate cu francul elvetian. Iata unde ne -au adus cei careatunci ne luasera оn brate — Tatucul Stalin si toti acolitii lui. Cвt de departe suntem de adevaratalibertate si de sensul real al dem ocratiei.Оn jurul orei 10 a venit Eli pe la noi si am plecat cu totii prin oras. Am fost si la piata de

Page 169: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

vechituri, dar n-am gasit nimic, Spre deosebire de sezonul cald, acum оn iarna vin putini oamenicu marfa lor de vвnzare. Si aici totul este scump. De la piata am plecat prin oras dupacumparaturi. Dupa masa mi -am facut bagajele pentru plecare. Am primit multe lucruri bune sifolositoare de la Aron si Leni. Tot astazi a sosit si o scrisoare de acasa, de la Marioara si Tibi, cufrumoasele felicitari de sarbatori. Acum caut sa vorbesc cu ei la telefon si sa le anunt dataplecarii de aici si a sosirii оn Timisoara. Totusi nu reusesc.Ma bucura mult faptul ca voi pleca acasa. Mi -e dor de tara si de toti ai mei, desi aici masimt minunat. Cu un lucru nu ma оmp ac eu. Oriunde as fi, sezonul rece оmi da de lucru,respiratiaeste foarte grea si tusea ma cam supara. Norocul a fost ca am luat cu mine medicamentelenecesare.Joi, 31 decembrie 1992Iata-ne si-n ajunul anului nou si la sfвrsit de an vechi. Iarasi speran te de mai bine.Am fost de dimineata cu Leni оn oras pentru cumparaturi si anume sa luam ciorapi pentrufemeile din familie. Marioara, Nusa, Anisoara, Anica si Lenuta. Pe lвnga ele mai este una, ceamai frumoasa din familie, ce sta la locul de frunte, Alina, nepoata mea. Ei si nepotilor Adrian siGabriel le-am luat mai multe lucruri, оmpreuna cu dulciuri. La fel, am luat cadouri si pentru Tibisi Horia.Undeva оn sud-vestul Germaniei, оn Karlsruhe, sf вrsit de an si cu оnceput de an, Anul Nou1993, cu vise si sperante, оl petrec si ma bucur nespus de mult оmpreuna cu Leni si Aron,unindu-ne оn duh crestin si visвnd la mai bine. Cei tineri, Eli si cu Monica, cu familiile, fiindtineri, petrec noul An оn anturajul celor de vвrsta lor. Оmpreuna cu ei s -a dus si Nadina. Noi, ceicu mai multi ani оn spinare, am ramas acasa, оn Grцtzingen, sa petrecem revelionul оmpreuna.Latelevizor, pe toate canalele, atвt cele de stat 1,2 si 3, cвt si cele particulare, pвn a la al 32-lea canala fost muzica si dansuri. Am ramas pe canalul 1. Am uitat sa va spun cel mai important lucru. Pela orele 18, am reusit sa vorbim la telefon cu Lugojul. A raspuns fiul meu cel mare, Tibi. Le -amurat noul an fericit si cu multa sanatate . I-am spus ca vin acasa si ca pe ziua de 8 ian. 1993 voi fila Timisoara, la orele 18, оn fata Catedralei. M -am bucurat ca un copil ca am vorbit cu ei.Dumnezeu mi-a ajutat sa fac acest lucru.Vineri, 1 ianuarie 1993Un nou an, l-am оnceput aici оn Germania, оn frumosul oras Karlsruhe, aproape deStrasbourg, oras al culturii franceze si locul de unde оncepe sa radieze оn toata lumea pacea siadevarata dragoste оntre popoare. Nadejdi noi pentru оncercatul om de pe planeta Pamвnt.La orele 24, aratate pe toate ecranele televizoarelor lumii, cu cei din familia Florincas, оnlocuinta lor, am оntвmpinat Noul An 1993 cu traditionalul pahar de sampanie. Si a fost, sprebucuria noastra, sampanie de Alba -Iulia. Emotionati, ne-am urat unii altora multa fericire,sanatate si pace оn lume. Am trecut apoi pe balconul casei si -am asistat la un spectacolnemaivazut de mine. Mii si mii de cartuse trase оn оnaltul cerului, raspвndind оn vazduhulоntunecat o lumina feerica оn fel de fel de culori. Se auzeau pocnetele cartusel or ca-n vreme derazboi. La televizor s-au dezlantuit noi dansuri si cвntece de pe оntreg cuprinsul Germaniei. Cugвndul la ai mei din tara, priveam оn оntunericul de afara, luminat din cвnd оn cвnd de lampilemulticolore.Оn jur de orele trei dimineata m -am dus la culcare. Din pat am mai urmarit programul latelevizor, dar numai pentru putin timp. M -am gвndit iarasi la toti ai mei din tara, rude si prieteni.Azi оl sarbatorim pe Sf. Vasile cel Mare.Acum, pentru ca sunt departe de tara mea, оmi aduc aminte de Petre Tutea, оntelegвndu -i

Page 170: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

marea dragoste pe care a avut -o pentru poporul romвn. El, оn оnchisoarea Aiudului, ne spunea:— “Nu poporul romвn trebuie sa ne considere eroi, ci noi trebuie sa multumim poporului romвnca ne-a dat ocazia sa luptam pentru el si chiar sa murim.”Sunt batrвn la cei 72 de ani ai mei si ma rog lui Dumnezeu sa ma tina sa pot vorbi si scrie.Sa mai vad ca neamului nostru romвnesc i s -a facut dreptate. Sa fim drepti si buni cвnd judecamoamenii acestui popor din Carpati. Sa ne rugam lui Dumnezeu ca poporul romвn sa ajunga sa fierespectat de celelalte popoare. Sa ne axam pe drumul cinstei si al corectitudinii. Sa ajungem sinoi odata la cultul muncii. Ura si minciuna sa dispara, daca vrem sa fim оn rвn dul oameniloradevarati.Spre seara au venit pe la noi Eli si cu Ion, sotul ei. Am vorbit despre multe lucruri sine-am adus aminte de oameni si fapte de la noi din tara. Am baut cu ei un vin foarte bun de peRin. La plecarea lor a venit si Monica cu toata familia ei, Daniela si Gigi, sotul ei. D -l GheorgheStredie este un om aparte. Asa mi s -a parut mie. Un om оnalt de statura, cu ochi patrunzatori sicu multa caldura sufleteasca, dar si gata oricвnd de a sanctiona raul din om.Pe mine ma bucura mult faptu l ca socrul si ginerele se оntвlnesc pe linia aceasta a omeniei.De aceea exista оntre ei un respect reciproc.Sвmbata, 2 ianuarie 1993Оnc-o zi din noul an. Leni si Nadina pleaca la cumparaturi de dimineata. A venit Eli cumasina dupa ele. Eu cu Aron am r amas acasa. Tot mai mult ma gвndesc la ai mei. Timpul seapropie. Dupa masa, eu cu Aron mergem la Monica si Gigi. Acolo ne -am simtit foarte bine,vorbind despre toate. Am luat, la plecare, de la ei, un pachet pentru mama lui Gigi, оn tara. DinLugoj оl voi pune la posta.Vorbind оmpreuna cu totii, Aron, Monica si Gigi, am constatat un lucru, ca numai atuncicвnd esti departe de tara ta, printre straini, оti dai seama cвt de mult оti iubesti tara si neamul.Despre greselile conducerii vorbesti cu durere si revolta, iar sperantele оn mai bine te aprind, tedinamizeaza, te оnsufletesc. Nu stiu cum vor fi altii, dar eu asa sunt.Duminica, 3 ianuarie 1993De dimineata ne-am pregatit de o vizita. O asteptam pe doa mna Gabi Roos, care vine cumasina si ne duce la ea acasa, la Bruchsal. Noi toti suntem gata de plecare. La ora 10 plecam.M-a impresionat locuinta D-nei Gabi, curata, bine оngrijita si cu mobilierul ales cu mult gust. Staоntr-un bloc la parter, aproape de noua biserica cu un turn patrat, avвnd un stil neobisnuit pentrumine. Un patrulater оnalt si cu cruce оn vвrf. Pe toate cele patru fete se afla cвte un ceas mare.La Gabi ne-am simtit foarte bine, aducвndu -ne aminte de oameni si fapte din trecutulnostru, de anii petrecuti la SMT Lugoj, unde ea a fost mult timp casiera. Depanвnd firulamintirilor, adesea ne aprindeam pвna la emotie. Dar ne оnfierbвntam si cвnd ne gвndim la rauldin lume. Ne uitam оn Iugoslavia, ne uitam la dezmembrarea Cehoslovaciei, ne uitam lasubrezenia pacii оn fosta URSS. Dar, mai mult, ne uitam si constatam impasul оn care se gasesteazi Germania, unde numarul somerilor a оnceput sa creasca. Din cauza nesigurantei sociale, оnurma manifestarilor extremiste, capitalul strain a fost s topat оn Germania. Daca si aici seоntвmpla astfel de fenomene, atunci ce sa mai zicem de noi romвnii? Daca si Germania, оntr -obuna masura, si-a pierdut credibilitatea оn fata marilor capitaluri, atunci ce sa mai spunem despretara noastra?Mai cu una, mai cu alta, timpul a trecut repede aici оn vizita noastra la Bruchsalul frumossi bine оngrijit. Ne-a servit o masa bogata, cu de toate, pregatita ca la noi оn tara, оn Lugojulnostru cu vechi traditii romвnesti.La orele 16 si 30 de minute am plecat spre c asa, luвndu-ne ramas bun de la doamna Gabisi multumindu-i din tot sufletul de felul cum ne -a primit. Am luat Busul din oras si ne -am

Page 171: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

оndreptat spre Karlsruhe. Acasa la noi ne -a оntвmpinat o atmosfera calda si оmbietoare defamilie: “Bine ca la noi acasa n u-i niciunde!”Omul, peste tot pamвntul, asa si spune.Luni, 4 ianuarie 1993A mai trecut o zi. Afara s -a facut mai frig, –7 grade. Este o iarna pe sec, fara zapada. Dupamasa am plecat оn vizita la dl Mitrofan. Acolo am fost primiti cu multa caldura. Cu noi a fost siNadina. Ne-a servit cu un vin bun de pe valea Rinului. Karlsruhe este la numai 2 km. de Rin.Asa am petrecut cвteva ore placute si cu nostalgice amintiri din vremuri de demul t. Catre orele20 am plecat spre casa lui Aron.Marti, 5 ianuarie 1993Suntem оn ajun de Boboteaza, zi de post, zi de reculegere si meditatie. Aici, ziua aceastade post o traiesc оn mine, cu gвndul la Cel de Sus, sa ne ajute sa iesim la lumina. Ma gвndescacum la Lugojel, la Alina si Marioara, care primesc preotul cu crucea. Cu smerenie si cu pietateоl primeam si sarutam crucea, sfвnta cruce. Pe aici, оn Karlsruhe, am observat ca оn ajun deBoboteaza umbla prin oras copiii mai mari, оmbracati оn costume s peciale si cu coroane aurite pecap, cu Irozii si cu stele mari aurite. Merg de la casa la casa, respectвnd si realizвnd datina dinbatrвni. Aici, оn Germania, Boboteaza se bucura de un mare respect si se manifesta printr -obogata ceremonie. Oameni si popo are, оn felul lor, respecta si cred оn acelasi Dumnezeu, peоntreaga planeta Pamвnt. De s -ar ajunge odata la adevarata dragoste si armonie pe pamвnt.Pe la 10 am plecat оn oras dupa fotografii si dupa cumparaturi. Afara -i frig cu minus 8grade, un ger pe uscat. Suntem bine оmbracati, cu paltoane si caciuli. Din nou am colindatpravaliile. Acasa am ajuns pe la orele 13 si 30 de minute, flamвnzi si оnfrigurati. Оn tramvai, оnfata noastra, erau patru albanezi, doua femei si doi barbati. La оnfatisare, fiind d estul de tuciurii,i-am luat drept tigani. Vorbeau repede si se pareau a fi tigani si dupa grai. Dupa un timp, unuldin ei, mai tвnar si cu palarie pe cap, оl оntreaba pe Aron, оn germana, daca suntem nemti. Aroni-a raspuns ca da. Ne fericea ca aveam caci uli pe cap, оn frigul acesta. El tragea de palarie pe cap,ca simtea destul de bine frigul. Din vorba оn vorba, ne spune ca sunt albanezi de la Kosovo si caiugoslavii sunt la pamвnt. La urma, Aron le spune ca noi suntem Ciobanй, adica romвni pe limbalor. Au sarit оn sus de bucurie si ca asa da, ca dupa caciulile noastre nu paream nemti. Ne -amdespartit оn mare veselie. Ajunsi acasa, cu un pahar de tuica ne -am оncalzit si am mвncat foartebine.Miercuri, 6 ianuarie 1993Botezul Domnului. Gвndul si dorul meu zboara catre cei de acasa. De Sf. Ion voi pleca cuautocarul la orele 18. Astept cu emotie si nerabdare plecarea, desi la Leni si Aron m -am simtitexcelent. S-au purtat cum nici nu se putea mai bine. Nu stiu daca vreodata voi putea sa fiu laоnaltimea lor, multumindu-le din tot sufletul. Azi suntem invitati la dl Sвntion la masa. Eu, ca deobicei, m-am sculat tot de dimineata, facвnd putina ordine оn camera si apucвndu -ma sa mainotez cвte ceva оn jurnalul meu. Toti ne pregatim sa mergem l a Valeriu si la Camelia. Pe la orele13 suntem primiti cu multa caldura de familia Sвntion, pe str. Hдndel nr. 25. Al doilea nume debotez al lui Valeriu este Ioan. A fost invitata si familia Mitrofan. Оn total am fost 8 insi. A fost omasa ca-n povesti, cu de toate, si servita de catre Camelia dupa toate regulile artei. Si acum siaici am realizat un colt din tara. Pentru cвteva ore Romвnia a fost la Sвntion acasa. La plecaremi-am luat ramas bun de la distinsele gazde, multumindu -le de felul cum am fost primiti.Urmeaza sa plec a doua zi, оmpreuna cu Nadina, joi, 7 ianuarie 1993, оn tara, оn Romвnia.Ajunsi acasa la Aron, am dat un telefon lui C -tin Pascu, la Timisoara. Dupa multa truda, amreusit sa-l prindem. L-am rugat sa ma astepte оn fata Catedralei O rtodoxe оn ziua de vineri 8 ian.1993, la orele 18, cвnd va sosi autocarul.

Page 172: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

Joi, 7 ianuarie 1993A sosit si ziua plecarii. Este ziua Sfвntului Ioan Botezatorul. M -am rugat sa-mi ajute saajung cu bine acasa, оn Romвnia. De dimineata оncerc un sentiment de parere de rau parca,trecвnd prea repede timpul de stat оn Germania. Aceasta, оmpreuna cu neastвmparul dorului detara, оmi imprima o stare de bulversare. Caldura cu care am fost primit de Leni si Aron a fostextraordinar de mare. Niciodata nu voi putea sa le multumesc de tot ce au facut pentru mine. Marog lui Dumnezeu sa-i ajute, sa le dea sanatate, pace оn suflete si mult, mult noroc pвna la adвncibatrвneti.Ma misc оntr-o parte si alta, оmplinind ultimele pregatiri de plecare, оmpachetвnd ceea ce amai ramas prin camera. Am multe bagaje. Asta ma face un pic nelinistit pвna ma vad urcat оnautocar.A venit la noi Gigi Stredie cu masina. S -a pregatit sa ne duca la Gara Centrala. Bagajeleau fost оncarcate оn masina. La orele 16 si 30 de minute am plecat. M-am despartit de Leni culacrimi оn ochi. Mi-a promis ca vine si ea la gara. Pe la 17 si 30 am fost оn fata garii. Plouamarunt si rece. Оmi aduceam aminte ca si plecarea mea оn Germania tot prin ploaie a fost. Eramcu Costica Pascu pe treptele Catedralei si ploua marunt si rece.Aici, оn Gara Centrala, unde asteptam autocarul lui Zorneck, Aron s -a dovedit expeditiv.A adus doua carucioare pentru mine si Nadina si acolo ne -a pus bagajele. La orele 18 fara 10minute a sosit autocarul. O femeie ne-a strigat de pe o lista pe mine si pe Nadina. Destul deemotionati, ne miscam оntr -un fel haotic. Au cazut bagajele de pe carucior оncurcвndu -ne un pic.Cu оntelegere din partea soferilor, am reusit sa urcam calabalвcul оn masi na, al meu оn loculindicat pentru Timisoara, iar al Nadinei pentru Arad. Aron mi -a platit drumul pвna la Timisoara,130 de marci. Оn sfвrsit am ajuns la locul meu оn autocar, pe locul I din spatele soferului, iarNadina pe locul II, ales de ea. Eram unul lвnga altul. Pe rвnd au venit la mine si si -au luat ramasbun. Aron a fost primul, dupa el a venit Gigi, ginerele sau, apoi Monica, sarutвndu -ma cu multdrag. La urma a venit si Leni. Ne -am оmbratisat si ne-am despartit cu lacrimi оn ochi. Laplecareaautocarului, care rula оncet printre oameni, ne -am mai facut din mвini semn de calduroasadespartire.Plecam din mijlocul unor oameni adevarati. Eram o mвna de romвni оntr -o masa compactade germani. Оnsingurati, printre straini, ne -am gasit caldura sufleteasca necesara pentru a fi unitiоn gвnd si fapta.Sosim la Frankfurt. Aici s -au urcat noi calatori. Pornim spre Ulm, unde ajungem la orele22. Peste tot pe unde trecem este lumina ca ziua. Ploua si ploua ca toamna si era tare rece. Оnautocar, o caldura placuta te оmbia la somn. Nadina si -a gasit de vorba cu femeia care se ocupacu taxarea calatorilor. Era o cunostinta din Arad. Unul din soferi este ungur la origine si vorbestecu Nadina ungureste. Celalalt sofer, neamt din Freiburg, trancaneste cu taxatoarea оn germana sisfвrseste оntotdeauna оntr -o engleza stricata. Poceste cuvintele de -ti ia maul. Atunci luau fiintanoi cuvinte оn engleza. Ajungem la Mьnchen, de unde alti calatori se urca оn masina. Aici aaparut o problema. Оn autocar aproape toate locuril e erau ocupate, dar calatorii trebuiau luati.Pвna la urma s-a rezolvat. Locul unde era amplasat WC -ul a fost ocupat. S-a renuntat la WC. Pedrum оnsa masina a oprit mai des, fapt pe care noi de -abia-l asteptam. Din loc оn loc erauconstruite WC-uri publice, bine оngrijite. Am apreciat acest lucru ca fiind ceva bun pentru om.De la Mьnchen o luam spre nord si ne oprim numai la Nьrnberg, оn plina noapte de iarna. Pe icisi colo оsi facea aparitia cвte un petic mare de zapada. Оn autoc ar e cald, cald bine de tot. De la ovreme Nadina a obosit. Оncetase conversatia cu soferul ungur. O cuprinsese somnul. Se оntoarcespre mine si pune capul pe umarul meu atipind pentru o clipa. Am оndemnat -o sa se culce fara

Page 173: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

nici o retinere. S-a cuibarit si a adormit. Оn autocar vad ca aproape toti calatorii motaiau, fiecareоn felul lui. Iata-ne ajunsi si la Nьrnberg. Daca la Karlsruhe ploua, aici ninge cu fulgi mari. De laNьrnberg ne оndreptam spre est, apropiindu -ne de frontiera Cehiei. La granita se mi jeste de ziua.Afara, mantaua alba a zapezii acopera tot pamвntul. La vama trecem fara nici o problema.Strabatem colinele Boemiei si Moraviei, cu soselele оn serpentina, destul de riscant pe timp deiarna. Trecem prin Bratislava, apropiindu -ne de frontiera cu Ungaria. Se face ziua. Speram saajungem mai devreme, dar n -a fost asa. Soselele fiind acoperite cu zapada, se merge foarte greupe ele. Trecem prin Brno fara sa oprim. La Bratislava, оn schimb, autocarul face o oprire, soferiise odihnesc. Era оn plina zi. Pornim iarasi la drum. Pe masura ce mergeam, gвndul meu fugeaspre tara, la toti ai casei.La Budapesta ajungem pe ziua. De data aceasta toata Ungaria am traversat -o la luminazilei. Este o tara binecuvвntata de Dumnezeu, frumoasa si bine оngrijita. Toate localitatile erauasa de aratoase ca nu se putea sa nu fie admirate. Oprirea оn Budapesta a fost de mai lungadurata, pe malul Dunarii. De aici iarasi la drum. Spre seara ajungem la Seghedin, un oras mare sifrumos. Si eu, si Nadina dadeam dovada de multa nerabdare. Ne voiam acasa. Pe masura ce neapropiem de tara, zapada se face tot mai mare. Afara ninge cu fulgi mari si desi. La vama trecemfara dificultate.Suntem оn tara. Bucuria este mare. Se citeste pe fata noastra. Ne оndreptam spre Arad.Suntem оn plina noapte, orele 22. Cвnd opreste оn Arad, оn piata, eu ma dau jos din autocar.Nadina coboara si ea cu bagajele ei, ajut sa le dea jos. Cвnd ma uit la locul unde erau bagajelemele, amвndoua erau date jos. Strig la cel care se chinuia cu ele.— “Ce faci, mai omule? Acestea sunt ale mele. Te rog, pune -le la locul lor!”— Pai sa vedeti ca vreau sa le scot pe ale mele. Am sa le pun iarasi la locul lor.”Sub ochii mei au fost puse de unde le -a luat. Ramвneam fara ele daca nu ma dadeam josdin autocar.Jos, Nadina era asteptata de mama ei. O оmbratisez cu multa caldura si ne despartim.Statusem o luna de zile cu ea la Aron si la Leni оn Germania. De atunci, nu mai stiu nimic de ea.Din Arad zburam prin zapada spre Timisoara. Drumul era destul de anevoio s pentruautocar. Se vedea cum din оnaltul cerului, la lumina farurilor, fulgii de zapada se lasau alene pepamвnt. Era 8 ianuarie 1993. Оn fata Catedralei, autocarul, obosit si troznind din toateоncheieturile, se opreste din mers. Ajunsesem la orele 24 d in noapte.Ca furnicile, fiecare din noi ne dam jos din masina. Lumea se cam rarea, luвndu -si fiecarebagajul si plecвnd. Eu, scrutвnd оntunericul, asteptam sa vad pe careva din ai mei. Dupa un timp,vad ca apar cei doi fii ai mei, Tibi si Horea, zвmbind. I-am sarutat pe amвndoi si ne-am urcat оnmasina, ducвndu-ne la Costica Pascu acasa. Acolo ne asteptau cu tuica fiarta. A fost o marebucurie pentru toti. Fiecare vorbeam оn limba noastra. Mi -a facut asa de bine caldura sufleteascacu care ne-a primit familia Pascu, precum si caldura rachiei fierte. Realizam cu adevarat ca eramоn tara mea si-n mijlocul celor dragi.De la Timisoara plecam spre Lugoj dupa orele 2 din noapte, multumindu -i familiei Pascupentru toata dragostea ce ne-o poarta. Si de aici drumul a fost tot anevoios prin zapada si prinоntuneric. La orele 5 am ajuns la Lugojel, unde bucuria cea mare a revenirii a izbucnit din plin.Sotia si nepoata Alina erau оn bratele mele.Dintr-o data casa s-a umplut de bucurie si de bagaje. Ce -i drept, adusesem de la Aron cammulte lucruri. Nu mai aveam loc оn camera.Asa se оncheie calatoria mea la Karlsruhe si оnapoi cu, o navalnica dragoste de familie side tara.

Page 174: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

CUVВNT CATRE TARADesi ma repet, transcriind o parte din acest testament оn cuprinsul lucrarii, tin totusi camemoriile mele sa le оnchei cu acest mesaj al lui Spiru Blanaru catre Neamul Romвnesc, catreTara. Prin continutul lui, este mai actual ca oricвnd.Mesajul constituie de fapt TESTAMENTUL SPIRITUAL AL LUI SPIRU BLANARU.Sa cinstim pe cei care si-au dat viata pentru Hristos si neamul lor!La 16 iulie 1992 s-a оnaltat o sfвnta cruce оn memoria celor care au fost executati laPadurea Verde (lвnga Muzeul Satului - Timisoara), оn anul 1949 la 16 iulie de catre regimulcomunist pentru ca au luptat оmpotriva lor, iubindu -L pe Hristos si neamul lor. Din initiativaAFDP-Timis si a fundatiei culturale “Memoria”, crucea a fost ridicata si sfintita pe locul unde afost executia, оn cinstirea memoriei martirilor neamului nostru: Spiru Bla naru, PetruDomasneanu, Romulus Maritescu, Ion Tanase, Petru Puschita -Mutascu, care оn lupta lor au merspвna la jertfa suprema. Iar оn data de 2 august 1949, alti membri ai grupului, desi nu eraucondamnati la moarte, au fost executati оn acelasi loc. Ei sunt: Aurel Vernichescu, GheorghePopovici, Teodor Ungureanu, Gheorghe Smultea, Petru Puschita -Liber si NicolaeGhimboasa-Miclut. Comunistii s-au napustit cu o оnversunare draceasca asupra memoriei luiSpiru Blanaru, contestвndu-i chiar eroismul.Ma оntorc оn urma cu 44 de ani, оn 23 ianuarie 1949, cвnd, stвnd de vorba cu SpiruBlanaru, acolo sus, оn mijlocul padurilor care frematau a bejenie, pe оndelete, mi -a оncredintatmulte lucruri gвndite de el. Era o zi de iarna, nu prea frig, desi albastrul cerului vestea ger.Soarele scalda bolta cereasca de un pitoresc nemaivazut, dar zapada nu se topea. Miriade destelute albe reflectau albul scвnteietor al zapezii. Era o feerie. Оn masura zbuciumului dinsufletele noastre, оn aceeasi masura crestea farmecul natur ii, cu albul zapezii scвnteind оn soare.Contrastul acela izbitor al colinelor de deal оnvesmвntate оn mantie alba ne trezea la realitate.Eram оn plina lupta cu Raul. Ei erau multi, sustinuti de tancurile rusesti, noi eram putini sifara arme. Cu noi era numai nadejdea ca dreptatea va iesi la iveala si Dumenzeu este cu noi.Vвnati din toate partile, cu o iarna grea, ne zbateam sa gasim o iesire. Оn aceasta atmosfera dezbucium sufletesc, Spiru Blanaru оncepe marturisirea lui. Baierele inimii lui se dezleag a si zice:- Mai frate Tase Berzescu, suntem prinsi ca оntr -o menghina. Nu stiu care va scapa din noidoi cu viata; cred totusi ca tu o sa scapi; este bine sa stii unele gвnduri ale mele. La vremeapotrivita sa le faci cunoscute, daca vrei, si altora.Stвnd asa, unul lвnga altul, оn mijlocul оntinsului de zapada, ascultam la cele spuse deSpiru. Aparuse si legea care prevedea pedeapsa cu moartea. Comunistii creasera prin legidraconice atmosfera prielnica lichidarii noastre ca dusmani ai lor. Ne luptam la ora aceea cumoartea. Iata ce-mi spune Spiru:- De cвnd stau aici, оn grup, cu acesti oameni hotarвti sa lupte pвna la unul, am observatun lucru extrem de important оn felul de comportare. Desi suntem ca apartenenta politicadiferita, ne оntelegem ca fratii. Nu facem diferenta оntre noi. Aici, dupa cum stii, sunt multilegionari, taranisti, liberali, militari. Suntem de atвta timp la un loc, nu i -am auzit niciodata safaca deosebire оntre ei dupa apartenenta politica. Toti suntem romвni si trebuie sa fim uniti оnfata dusmanului. Desi cel mai mare pacat al romвnilor este lipsa de unitate, noi aici am realizatоn ciuda pacatului, unitatea dintre noi.- Оn fata primejdiei, noi ne-am adus aminte de Dumnezeu. Cu totii ne rugam ca sa scapamde draceasca оnclestare оntre bine si rau. Se realizase o prietenie, liantul fara de care nu va finiciodata biruinta.- As dori ca la momentul potrivit, sa stie si ai mei de acasa, familia mea, p rin ce am trecut

Page 175: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

si care au fost conditiile de viata si sansele de biruinta asupra lor, a comunistilor.Ne-am оmpacat cu gвndul ca va trebui sa murim pвna la urma. Eu, frate Tase, amcertitudinea ca voi muri si -ti оncredintez tie aceste gвnduri ale mele, n u ca pe un mesaj, dar caunele framвntari ale mele ca om. Fiul meu, daca va mai apuca sa scape cu viata si sotia mea lafel, ar vrea sa cunoasca prin ce am trecut.- Оmi este draga tara noastra, neamul nostru romвnesc si as dori ca odata sa fie liber, maresi unit. Dumnezeu sa fie cu el si dezmembrarile politice, de partid, sa dipara. Poporul romвn s -anascut crestin, avem obligatia morala fata de copiii si nepotii nostri sa le lasam mostenirecredinta dreapta a stramosilor nostri si raspunderea fata de str abunicii nostri, crescuti оn legeacrestina. Fa acest lucru, fratele meu, si este de ajuns pentru mine. Cei care vin dupa noi sa stiece-am facut si ce-am gвndit si noi, оn toiul beznelor adвnci.Dupa aceasta оncredintare de gвnduri si vreri a urmat un mom ent de liniste, de traireinterioara pentru amвndoi. Stiam ca ne hвrjonim cu moartea.Ca treziti dintr-un vis, ne privim оn ochi, unindu -ne оn gвnduri si nadejdi, ne-am оmbratisatsi sarutat, despartindu-ne. De atunci nu ne-am mai vazut.Acestea au fost gвndurile lui Spiru Blanaru, оmpartasite mie. El n -a avut pretentia unuimesaj catre toti romвnii, catre tara. Apelul la unitate nationala este un deziderat al nostru, alromвnilor. Unitatea, оnsa, lipseste cu desavвrsire. Nu stim ce am mostenit noi de la da ci, darpacatul dezbinarii l-am mostenit оn mod sigur.Dupa ce ne-am despartit de Spiru, am stat de vorba cu Petru Domasneanu, aproape o ora.Оn mare, aceleasi lucruri si doruri mi le -a spus si comandorul, оncredintвndu -mi pentru viitorcelespuse de el. Amвndoi si-au iubit neamul si legea crestina, jertfindu -se pentru ele.Tin sa mentionez un lucru - ca eu daca mai sunt оn viata, sunt datorita lui Spiru Blanaru.Оn urma declaratiilor lui Tudor Ruset, curierul meu, eu trebuia sa fac parte din lotul de judec ataal lui Spiru. Nu am recunoscut nimic din cele declarate de Ruset. Оn tot timpul anchetelor a avutmult echilibru si judecata оn gвndire. Asa se face ca eu am fost scos din lotul lui Spiru. El adeclarat ca nici nu ma cunoaste. El mi -a salvat viata.Dupa caderea mea din 25 ianuarie 1949, Spiru a luat legatura cu Ianas Fenes de laArmenis, continuвnd lupta de rezistenta. A mai fost sprijinit si de oamenii din Mehadica, prinPetru Guran, seful rezistentei din comuna, de Veltanescu din Corni, de Nicoara Ion , оnvatatorulde la Canicea, alaturi de multi oameni din comuna. De asemeni si de Samoila Martinescu dinjurul Mehadiei, оmpreuna cu o multime de romвni din sudul Banatului.Acum cвnd scriu cele petrecute la ridicarea Crucii de la Padurea Verde din 16 iuli e 1992,оn memoria martirilor nostri, ma оnfior, oprindu -ma din scris, reflectвnd.Dupa ce am scris tot ce am stiut si mi -am adus aminte despre grupul de rezistenta armatadin Banat, condus de Spiru Blanaru, de la oameni apropiati si altii necunoscuti, mi -am auzitacuza ca eu l-am creat pe Spiru erou si luptator pвna la jertfa suprema asupra comunismului.Nu, fratilor! Nu eu l-am creat pe Spiru Blanaru erou!Prin nasterea lui, Dumnezeu l -a harazit luptator, punвndu-i arma оn mвna si dragostea deneam оn suflet, ca sa fie pilda vie nepotilor si stranepotilor оn apararea lui Hristos si a neamuluinostru romвnesc.Eu am avut fericirea sa fiu alaturi de el, cu arma оn mвna si sa -i cunosc crezul si tariasufleteasca.Domnilor nostalgici ai rosiilor de la rasarit, cu cвt atacati si cautati sa -l defaimati pe SpiruBlanaru, cu atвt mai mult оl aureolati. Lupta dusa de voi оmpotriva rezistentei armate din Banatsi

Page 176: Atanasie Berzescu - Lacrimi Si Sange

din tara, este cel mai puternic argument ca ea a existat si neamul romвnesc a luptat pentrusalvarea lui.Ponegrindu-ne pe noi, va prabusiti voi оn haurile urii si ale minciunii. Ati aruncat o taraоntreaga оn criza morala si politica.Sa nu uitati: Spiru Blanaru este simbolul rezistentei armate din Banat. Desi Sp iru a fostmoldovean, prin jertfa lui, este pentru totdeauna banatean.Prin lupta dusa оmpotriva lui Satan, pe meleagurile Banatului, el ramвne оn istoriesimbolul luptei pentru credinta si neam, cвt va dainui acest popor romвnesc.Deci, nu eu l-am creat pe Spiru Blanaru erou si martir, ci el, prin lupta si jertfa lui, m -acreat pe mine scriitor al faptelor de arme si dragoste de tara a romвnilor banateni, indiferent deetnie si crez politic.Dumnezeu a harazit neamul romвnesc sa se nasca crestin. Prin acea sta i-a оncredintat si omisiune, aceea de a crede оn El si a -L apara. Aparвndu-L pe El, ne aparam fiinta neamuluinostru.Comuna Teregova, care ar trebui sa fie considerata comuna erou, pentru ca a dat cei maimulti luptatori si morti оn rezistenta armata din 1949, azi constituie un paradox. Manevrati fiindde comunisti, ei оl contesta pe Spiru Blanaru ca sef al lor. Pacat ca cei morti nu mai pot auzi celevorbite de fratii lor, de copiii lor si de nepotii lor, ca s -ar rusina. Timpul este cel mai bunjudecator. Istoria va consemna aceste lucruri cвnd apele se vor limpezi.Spiru Blanaru va ramвne pentru vesnicie comandantul rezistentei armate din muntiiBanatului din anii 1948-1949, оmpotriva comunismului. Va fi ca un far luminos оn neguravremii.Crezul lui a fost si va fi crezul neamului romвnesc pвna la sfвrsitul veacului.Cвndva, pe locul unde au fost executati, la Padurea Verde, se va оnalta o Catedrala.