Frotiul de sânge periferic

Definiţie:

Frotiul de sânge periferic este efectuat în scopul evaluării morfologiei elementelor figurate.

Frotiul este un preparat microscopic care se realizează prin etalarea materialului biologic în monostrat pe lame portobiect.Tehnica frotiului de sânge

Materiale necesare

- lame obişnuite degresate- lame rodate - ace sterile- alcool, vată- hârtie de filtru, compese - stativ pentru aşezarea lamelorEtape:

I. Recoltarea :1. La adulţi: - partea laterală a pulpei mediusului sau

inelarului de la mâna stângă 2. La copil şi nou-născut: - lobul urechii- partea laterală a halucelui.- pielea călcâiuluii

-locul puncţionării se dezinfectează şi se degresează cu ajutorul unui tampon îmbibat în alcool sau eter.

-se prinde degetul subiectului cu mâna stângă, fixându-l între index şi police, şi printr-o mişcare rapidă se puncţionează locul dezinfectat cu un ac pentru injecţii subcutane, sterilizat.

-primele 2 picături se şterg cu ajutorul unei comprese usacte deoarece conţin prea mult lichid interstiţial sau impurităţi de pe piele.

II. Efectuarea frotiului propriu-zis:

-picătura de sânge care apare pe pulpa degetului se ridică cu marginea mică a unei lame şlefuite şi se aplică pe una din extremităţile unei lame portobiect aşezate orizontal

-în momentul contactului cu lama portobiect, se imprimă lamei pe care se află picătura de sânge o mişcare de lateralitate pentru ca sângele să se întindă pe toată linia de contact

-apoi se imprimă lamei şlefuite o mişcare de translaţie în lungul lamei portobiect.

Frotiul este bine executat dacă are:

- Două margini laterale şi se termină în franjuri- O grosime potrivită: elementele figurate să nu fie

suprapuse şi totodată sufficient de dense

Grosimea frotiului de sânge depinde de:

- Mărimea picăturii de sânge = picătură mică – frotiu subţire

- Unghiul dintre lama şlefuită şi lama portobiect trebuie să fie de300-350 – frotiu subţire

- Viteza de întindere = viteză mare – frotiu gros.II. Fixarea frotiului

1.Metode fizice:

-uscare sau desicare la temperature laboratorului prin agitarea lamei pentru a obţiene o uscare rapidă. Uscarea lentă duce la ratatinarea celulelor

2.Metode chimice:

-alcool absolut timp de 15 miute-alcool etilic absolute şi eter în părţi egale timp de 5-15 minute-alcool metilic timp de 2 minute-vapori de OsO4, soluţie 2%

III. Colorarea frotiului de sânge -trebuie să se realizeze imediat după întiderea lui sau în primele 24 de ore-pe lamele necolorate celulele îşi pierd afinitatea tinctorială-se foloseşte colorarea dublă cu soluţie May-Grümwald-Giemsa1.Reactivi şi materiale necesare:

- soluţie May-Grümwald- soluţie Giemsa- apă distilată- pipette Pasteur, pipette gradate

2.Etapele colorării

-se acoperă frotiul cu soluţie May-Grümwald şi se lasă 2-3 minute – (se realizează fixarea frotiului)

-se adaugă apoi, peste soluţia May-Grümwald, un număr egal de picături de apă tamponată – se omogenizează şi se lasă 2minute – (diluată, soluţia May-Grümwald acţionează ca un colorant)

-se îndepărtează colorantul fără spălare şi se acoperă cu soluţie Giemsa diluată cu apă distilată tamponată în proporţie de 1/1 – (1 picătură soluţie Giemsa pentru un mililitru apă) şi se lasă 15-20 minute. Pentru colorarea trombocitelor se va prelungi colorarea cu Giemsa la 45 de minute.

-se spală lama sub jet de apă. Când dorim examinarea trombocitelor evităm spălarea sub jet puternic de apă (acesta va antrena trombocitele

-sugativare uşoară

-se aşează în stativ pentru uscare.

IV. Examinarea frotiului de sânge

-la microscopul fotonic

-se începe cu obiectivul de 10x pentru verificarea calităţii tehnice a frotiului.

-se pune la punct cu obiectivul cu imersie şi se examinează pe rând:

-morfologia eritrocitelor-frecvenţa şi morfologia trombocitelor-frecvenţa şi morfologia leucocitelor

Elementele figurate ale sângelui

A. Seria roşieI. Eritrocitele ( Hematiile, Globulele roşii)

ERITRON= totalitatea elementelor masei eritrocitare. Este constituit din 3 mari compartimen-te:1. Compartimentul de generare = elementele imature de la nivelul măduvei roşii hematogene,5 – 7 zile2. Compartimentul circulant= elementele din torentul sanguin 100-120 zile3. Compartimentul de distrugere = eritrocitele îmbătrânite şi modificate morfofuncţional- în splină, în ficat şi măduva roşie hematogenă.

Hematia a fost descoperită în secolul al 17-lea de către Swammerdam (1658) şi perfect descrisă de către Leeuwenhoek.

Caracteristicile eritrocitelor: Număr: Este direct proporţional cu intensitatea proceselor

metabolice - mai mare la copii. Variază în funcţie de sex: la bărbatul adult: 4.500.000 -5.500.000/mm3 şi la femeia adultă: 4.000.000 – 5.000.000/mm3; şi în funcţie de vârstă: la naştere: 4.500.000 – 7.000.000/mm3 şi până la 12 ani:4.000.000 -5.000.000/mm3

Creşterea numărului de hematii se numeşte poliglobulie. Aceasta poate fi fiziologică – la altitudine, la sportivii de preformanţă, în sarcină şi la nou-născut; sau poate fi patologică – boli sangvine, boli sistemice.

Scăderea numărului de hematii se numeşte anemie. Se poate întâlni la presiuni parţiale crescute ale O2.

Eritropoieză: în măduva hematogenă (hematopoietică, hematoformatoare) din oasele late (coxal, stern), epifizele oaselor lungi şi corpurile vertebrale.

Eritropoieza reprezintă totalitatea proceselor prin a căror succesiune rezultă, în final, elementele mature ale seriei eritrocitare –hematiile.

1) Celula stem pluripotentă CSP –sub acţiunea unor stimuli se angajează spre linia eritroidă.

Celule progenitoare:

1) Celula bipotentă CFU-E = Colony Forming Unit (pentru linia eritrocitară şi megakariocitară)-apare morfologic ca o celulă imatură-nucleu mare, cromatină nucleară fină; nucleoli mari, evidenţi-o zonă perinucleară clară-citoplasmă bazofilă; pseudopode.

2) Celula BFU-E =Burst Forming Unit –Erytroid-blast foarte imatur, uşor ovalar-citoplasmă moderat bazofilă; uneori cu pseudopode fine-nucleul mare; cromatina foarte fină şi nucleoli mari.

Celule precursoare:

1) Proeritroblastul-posibil de identificat cu ajutorul tehnicilor actuale-celula cap de serie; celulă mare - are dimensiuni de aproximativ 20 µm diametru;-citoplasma este bazofilă, redusă, colorată în albatru închis-nucleu mare şi proeminent, rotund sau oval; cromatină fin granulară şi unul sau doi nucleoli ( aproximativ 80% din masa celulei).-ME: ribozomi liberi – organite implicate în sinteza de proteine proprii, şi vezicule mici de pinocitoză pline cu fier.-persistă 20 de ore, timp în care se realizează mitozele; din fiecare mitoză rezultă 2 celule mai diferenţiate. 2) Eritroblastul bazofil-celula are dimensiuni mai mici, aproximativ 16µm diametru,-citoplasma mai abundentă şi intens bazofilă – este considerat celula cea mai bazofilă din toată măduva osoasă hematogenă; se colorează în albastru închis.

Are loc o sinteză crescută a hemoglobinei în citoplasmă dar cantitatea crescută de ARN o maschează.-nucleul este relativ mai mic (70% din masa celule); cromatina începe să se condenseze în grămezi dispuse predominant la periferia nucleului; nucleolii sunt absenţi-ME: dezvoltare maximă de RER şi a ribozomilor, cu rol în sinteza de globină. Prezenţa lor explică bazofilia citoplasmei.-persistă 20 de ore. 7) Eritroblastul policromatofil-celulă de dimensiuni mai mici, cu diametru de 10-12µm-citoplasma are culoare intermediară, între bazofilă şi acidofilă (albastru-gri), datorită scăderii ribozomilor şi acumulării progresive de hemoglobină.-nucleul nu prezintă nucleoli; are aspect dens deoarece cromatina este condensată;-ME: organite celulare reduse numeric şi puţin dezvoltate; se menţin în schimb microfilamen-tele contractile-persistă 25 de ore. La acest nivel încetează mitozele şi începe procesul de maturare. 8) Eritroblastul ortocromatofil sau acidofil (normoblastul)-celulă de 8-9µm-citoplasmă net eozinofilă (saturată în hemoglobină); prezintă coloraţie roz-portocalie.-nucleu mic, rotund; cromatină foarte densă, fără nucleol, situat excentric-după 2-3 zile emite pseudopode = se insinuează prin porii celulelor endoteliale ale sinusoidelor măduvei osoase hematogene. ‚celula’ pătrunsă în sinusoid va deveni reticulocit iar nucleul va fi fagocitat de macrofage. 9) Reticulocitul-stadiul premergător eritrocitului matur -în citoplasmă sunt resturi de RER şi ribozomi care dispar în aproximativ 2 zile; seamănă cu cea a eritroblastului acidofil; prezintă culoare albăstruie-în sângele periferic persistă un procent de 1-2% ( considerat normal)-este evidenţiabil pe frotiul din sîngele periferic prin coloraţii speciale (albastru de metilen) 10) Eritrocitul-celula matură circulantă

Reglarea eritropoezei. a)Stimulatoare – specifice - eritropoetina (EPO)- care se sintetizează în special în rinichi - nespecifice –factori de creştere (GF) - factori hormonali (STH, h.androgeni, T4, insulina) b) Inhibitoare – T.G.F α ( factor de creştere cu transformare) – cu efecte negative atât aupra hematopoezei cât şi asupra eritropoezei - lactoferine - prostaglandine G

Aspecte morfologice Forma : rotunjită, văzute din faţă şi de disc biconcav văzute din profil.Anomalii de formă pe frotiu:

Forme reversibile:-sferocite: eritrocite rotunde de forma unui balon sau a unei sfere.

Privite pe frotiu ele sunt bine colorate şi mai mici decât eritrocitele normale.Ex: în icterul hemolitic congenital (sau sferocitoza ereditară) şi în anemii hemolitice câştigate.

-echinocite: hematii de formă sferică ce prezintă pe suprafaţa lor prelungiri de dimensiuni egale -‚ţepi’, în număr de 20-30, localizate echidistant. Apar atunci când concentraţia moleculelor de ATP scade în celulă şi în mediul extracelular.

-eliptocite: eritrocite ovale care în mod normal se găsesc în sânge, în proporţie de 10-15% din globulele roşii.

-stomatocite: hematii rotunde care prezintă într-o anumită zonă o gaură (stomă). Apar la un pH uşor scăzut sub 7.

Forme ireversibile:-acantocite: hematii de formă rotunjită care prezintă pe suprafaşa lor 5-15 prelungiri

de dimensiuni inegale şi situate la distanţe inegale între ele. Sunt numite şi ‚spurr cells’ Ex:ciroze, anorexia nervoasă.

-knitocite: eritrocite din care s-a desprins un fragment. Ex: expunerea eritrocitelor la traumatisme importante (proteze valvulare).

-drepanocite: hematii în corn sau seceră. Ex: hemoglobinopatii, talasemie, deficit de fier în organism-poikilocitoză = variaţii de formă

Dimensiuni : 7,2 µm pentru celula uscată şi 8,6 µm pentru hematia proaspătă, circulantă.Anomalii de mărime pe frotiu:

-microcite: hematii de dimensiuni mici, având diametrul de 5-6 µm, uneori sărace în hemoglobină.Ex: anemia feriprivă, anemia hemolitică congenitală.

-macrocite: hematii cu volumul şi diametrul mare, între 8-10 µm. Ex: ciroze, tulburări de nutriţie.

-megalocite: hematii cu dimensiuni mi mari; diametrul peste 10 µm. Ex: anemii megaloblastice

-anizocitoză= variaţii de diametru eritrocitar.Culoare: roşu –cărămiziu pe frotiul de sânge colorat cu soluţia May- Grümwald Giemsa; mai palidă central şi mai intensă periferic.Anomalii de colorabilitate:

-hipocrome: eritrocite palide. Ex: anemia feriprivă-hipercrome: imaginea falsă dată de creşterea înălţimii hematiei şi dispariţia zonei

centrale clare. Ex: anemia megaloblastică, sferocitoza-anizocromia=variaţii de culoare ale eritrocitelor.-policromatofilia şi bazofilia: prezenţa pe frotiu a celulelor tinere, incomplet maturate

(normal până la 1-2% din populaţia celulară)Nucleu: Hematiile mature sunt anucleateCitoplasma: este aproape plină de hemoglobină, elementul esenţial pentru realizarea funcţiei respiratorii a eritrocitului. (95% din proteinele solubile ale eritrocitului).Este o cromoproteină porfirinică care conţine fier – constituită din 4 molecule de hem (cu un atom de Fe2+ - leagă O2, CO2) şi 4 catene polipeptidice (globine).Sinteza hemului- la nivel mitocondrial din 2 precursori: succinatul şi glicolul.

Sinteza globinei– la nivelul ribozomilor celulari.Funcţia hemoglobinei: transportul O2, cu formare de oxihemoglobină (HbO2) şi transportul CO2, cu formare de carhemoglobină (HbCO2)

În urma eritropoiezei poate rămâne în citoplasmă membrana nucleară sub forma inelelor Cabot sau resturi de cromatină sub formă de granule bazofile –corpusculii Jolly.

-inele Cabot apr ca formaţiuni subţiri filamentoase, în formă de inel, de cifra 8, azurofiel, dispuse în centrul sau la periferia eritrocitului.Ex: anemiile foarte grave din leucoze, neolasme sau anemii aplastice.

-corpusculii Jolly sunt resturi de cromatină nucleară, rotunzi, denşi, cu afinitate tinctorială azurofilă. Ex: anemii grave, mai ales megaloblastice.

Ultrastructural prezintă proteine structurale care formează citoscheletul, protein-enzime:LDH, G6PD, ATP-ază, catalază, anhidrază carbonică; vitamine (mai ales din grupul B) şi mici cantităţi de lipide.Membrana: este alcătuită după tipul unitar de biomembrane.. Prezintă 3 straturi: 1)Stratul superficial: cu antigene (Ag) de suprafaţă şi receptori membranari.-eritrocitele umane au un număr mare de antigene (Ag) pe suprafaţa lor. Ag-ele sunt grupate în 30de sisteme care definesc grupele sanguine, dintre care cele mai importante sunt ABO şi Rh. -antigenele eritrocitare (aglutinogenele): sunt exprimate doar pe eritrocite (antigenele Rh), peeritrocite şi ţesuturi (antigenele ABO) sau pe alte celule sanguine şi sunt carbohidraţi sau peptide cu determinism genetic.-grupele sanguine ABO sunt definite de prezenţa antigenelor pe suprafaţa eritrocitelor şi a anti-corpilor în plasmă. Sistemul ABO este un sistem format din două antigene: A şi B exprimate pe eritrocite, dar şi pe membranele endoteliale şi epiteliale şi doi anticorpi: α şi β aflaţi în plasmă. În sistemul ABO există 4 grupe sanguine principale: O, A, B şi AB.-importanţa lor clinică este legată de capacitatea alloanticorpilor (anticorpi împotriva unor antigene pe care persoana respectivă nu le are) de a cauza distrucţia hematiilor transfuzate sau de a traversa placenta şi a declanşa hemoliza în circulaţia fetală.

-sistemul Rh este definit de prezenţa sau absenţa antigenului D. Dacă o persoană are pe suprafaţa hematiilor antigenul D, atunci acea persoană are Rh pozitiv; absenţa antigenului D înseamnă că persoana respectivă are Rh-ul negativ2)Stratul mijlociu, lipidic: conţine colesterol, fosolipaze, proteine care străbat grosimea membranei. Este foarte mobil având rol în realizarea plasticităţii eritrocitare.3)Stratul intern: asigură rezistenţa , forma şi deformabilitatea eritrocitelor. Prezintă o treţea elastică de macromolecule: fibrilare (ex. spectrina, actina) şi globuloase (ex. anchirina)

Funcţiile eritrocitelor 1) Funcţia de transport a O2 şi CO2

2) Rol în menţinrea echilibrului acido-bazic.

II. Trombocitele (Plachetele) Număr : 130.000 -300.000/mm3

Modificări cantitative:-trombocitopenii – sub 100.000/mm3. Tendinţă crescută de sângerări spontane, mai ales hemoragii cutanate (peteşii, echimoze) şi mucoase (epistaxis, gingivoragii). Ex: hipoplazie/aplazie medulară, deficit de trombopoietină, distrucţie accelerată, splenomegalie-trombocitoze – peste 400.000/mm3. Risc crescut de fenomene trombotice.Ex: efort fizic, după intervenţii chirurgicale majore, în procese inflamatorii şi neoplazice, în splenectomii.

Trombocitopoeză: Reprezintă ansamblul proceselor prin a căror succesiune se formează plachetele sangvine.1)Celula multipotentăCelule progenitoare:1)BFU-MK =Burst Forming Units-Megakaryocyte-progenitorii cei mai primitivi2)CFU-MK = Colony Forming Units MegacaryocyteCelule precursoare:1)Megakarioblastul-celulă foarte mare-nucleul are mai mulţi lobi; raportul nucleu/citoplasmă este mare2)Megakariocitul bazofil sau promegacaricitul- este o celulaă mai mare decât megacarioblastulnucleul polilobat-citoplasma este intens bazofilă3)Megakariocitul granular netrombocitogen-nucleu multilobat;raportul nucleu/citoplasmă este miccitoplsama acidofilă, plină de granule4)Megakariocitul granular trombocitogen

gruparea granulelor (10-12)5)Trombocitul

Reglarea trombocitopoezei:- citochina MK-CSF- acţionează asupra celulelor progenitoare-trombopoietina –INFLUENŢRAZĂ

Aspecte morfologice Forma: -celulă ‚elipsoidă’, cu formă de lentilă biconvexă când se află în stare proaspătă, în vasele sangvine-pe frotiu, celula prezintă forme diferite, colţuroase ca o stea, dicoidală, poligonală, depinzând de gradul de uscare a frotiului, de timpul ce s-a scurs între recoltarea sângelui şi efectuarea frotiului.-tot pe frotiu apar agregate în grupuri mici şi mari (câte 2-4 până la 10-15 elemente)Dimensiuni: între 2-5µmCuloare: în coloraţie Giemsa se colorează în albastru violet.Nucleu : sunt fragmente citoplasmaticeanucleate.Citoplasmă – prezintă o zonă centrală, întunecată, de culoare roşie-purpurie sau violet- numită granulomer, şi o zonă periferică, ectoplasmică, clară, omogenă, slab bazofilă -numită hialomer.În granulomer există vezicule de diferite mărimi care conţin Membrana este lipoproteică

Durata de viaţă -8-10zile

Funcţiile trombocitelor 1.Rol în hemostaza primară –oprirea iniţială a sângerării şi formarea dopului hemostatic plachetar2.Rol în hemostaza secundară (coagulare) –activitatea procoagulantă3.Rol în reglarea fibrinolizei4.Rol în menţinerea integrităţii peretului vascular.

B. Seria albă (Leucocitele, Globulele albe)

1.Granulocite-prezintă numeroase granule în citoplasmăa. Neutrofile

Nummăr : 3000-4500/mm3

-creşterea numărului de în valoare absolută la peste 6500/mm3 poartă numele de neutrofilie. Ex: infecţii bacteriene, boli inflamatorii, tumori, stress (exerciţii, emoţii)-scăderea numărului în valoare absolută sub 1500/mm3. Ex: infecţii virale, medicamente.

Origine

-Granulocitele se formează în măduva osoasă hematopoietică-linia lor de maturaţie constituie populaţia majoritară din măduvă. Raportul granulocite-eritroblaşti este de aproximativ 3/11)Celula multipotentăCelula progenitoare: 1)CFU-GM= Colony Forming Unit- Granulocyte-MonocyteCelule precursoare:1) Mieloblastul-celula cap de serie, recognoscibilă morfologic în microscopia optică; prezentă în procentaj scăzut în măduva normală (0,5 -2%)-are undiametru de 15-20 µm (etalată); este ovală, uneori rotunjită-nucleul are cromatina omogenă, fin dispersată, cu nucleoli (2-5) bine delimitaţi-citoplasma este albastră, mai încchisă la periferie, cu rare granulaţii azurofile, de talie mică2) Promielocitul-celulă mai voluminoasă, prezentă în proporţie de 2-8% din populaţia medulară-nucleu voluminos, adesea excentric, discret ancoşat; cromatina începe să se condenseze; nucleolii sunt uneori vizibili-citoplasma este abundentă, puţin bazofilă, şi bogată în granulaţii-în microscopia optică se identifică două tipuri de granulaţii:azurofile sau primare, de culoare roşie-violacee, şi neutrofile sau secundare, de culoare maro.3) Mielocitul-celulă de 15µm-nucleu rotunjit; cromatină condensată în grămezi-citoplsma este acidofilă, bogată în granulaţii neutrofile, de culoare maronie deschis. Granulaţiile azurofile sunt învelite în mucopolizaharidaze cu pierderea capacităţilor tinctoriale.4) Metamielocitul-nucleu alungit şi încurbat; cromatina condensată în blocuri bine delimitate-citoplasma este acidofilă5) Neutrofil nesegmentat-nucleul alungit este total încurbat, luând aspectul în potcoavă.6) Polinuclearul neutrofil

Aspecte morfologice Forma: rotunjită în sângele circulant-această formă se modifică când neutrofilele se detaşează pentru a părăsi vasul şi a trece în ţesuturi prin emitere de pseudopode ( formă neregulată, adeseori de rachetă)Dimensiuni: -au un diametru de 12-15µm în sângele circulant şi de numai 9-12µm când celula este uscată (pe frotiul sanguin)Nucleu: - este segmentat prezentând 2-5 lobi nucleari, legaţi între ei prin filamente fine de cromatină; aşezarea lor în neutrofil realizează forme diferite asemănătoare literelor din alfabet (U, V,W,T,S).

-este nesegmentat sau are 2-3 lobi în cazul elemetelor tinere. 50% din neutrofilele mature au 3 lobi si mai puţin de 5% au 5 lobi sau peste.- la unul din lobii nucleari, la 1-5% din neutrofilele persoanelor de sex feminin, se observă prezenţa corpusculului Barr- în coloraţia May-Grümwald-Giemsa are o tentă roşie violacee dată de eozinatul de albastru de metilen.Citoplasma: -este uşor acidofilă colorându-se în roz palid-conţine 2 tipuri de granule: azurofile sau primare şi specifice sau secundare, colorate în brun mai mult sau mai puţin închis.-granulele azurofile - sunt prezente în exclusivitate în primele etape de dezvoltare a neutrofilelor la nivelul măduvei hematogene, reducându-se treptat pe măsura diferenţierii celulei şi trecerii ei în sângele periferic

- sunt lizozomii neutrofilelor şi conţin hidrolaze acide, lizozim ce are rolul de a hidroliza glicozidazele din peretele bacteriilor –agent bacteriostatic.

- mai conţin mieloperoxidază prin care sunt bactericide acţionând asupra H2O2 ( eliberează şi ativează O2)-granulele specifice, neutrofile– 70-80%, conţin lizozim, lactoferin, fagocitine, cu rol bacteriostatic, fosfatază alcalină, acid lactic, acizi graşi şi lecitine.Membrana – este lipoproteică, acoperită de glicocalix-emite frecvent pseudopode bogate în microfilamente de actină şi microtubi ce asigură migrarea celulei din sânge către şi prin ţesuturi.

Funcţiile neutrofilelor -funcţie de apărare - microfag – fagocitează perticule de talie mică-funcţie de secreţie: produce transcobalaminnă I, alfa-globulină care fixează şi transportă vitamnia B12 în ser.

b. Eozinofile ( Granulocite acidofile) Număr: 100-200/mm3

-creşterea numărului de eozinofile în valoare absolută peste 500/mm3 poartă numele de eozinofilie. Ex: boli parazitare, boli dermatologice, bioli alergice-scăderea numărului de eozinofilie sub 100/mm3 poartă numele de eozinopenie. Ex: stresul acut şi cronic, emoţional, cauze endocrine (excesul de cortizon)

Origine: măduva osoasă hematopoietică Aspecte morfologice

Forma: rotunjităDimensiuni:Nucleu: de obicei bilobat – 2 lobi uniţi prin punţi fine de cromatină, lobii nucleari conţinând eucromatină dispusă central şi heterocromatină lângă membrana nucleară. -în coloraţia May-Grümwald-Giemsa are tentă roşu violaceuCitoplasma –este intens acidofilă, se colorează în roşu-conţine organite celulare mai bine reprezentate, comparativ cu neutrofilele-frecvente granule colorate în portocaliu strălucitor, în coloraţia May-Grümwald-Giemsa, care conţin hidrolaze acide de tip lizozomal şi histone

Membrana- este organizată după tipul general al biomembranelor-prezintă pseudopode mici şi rare, celula având mişcări ameboide

Funcţiile eozinofilelor -microfag cu putere redusă de fagocitoză, selectivă pentru factorii bacterieni solubili-rol antihistaminic, acumulându-se în ţesuturile sau zonele cu histamină în concentraţie ce depăşeşte normalul, intervenind astfel în bolile parazitare şi alergice care sunt însoţite de eozinofilie.-în tumori, în special în boala Hodgkin, prezintă reacţii de tip imun-conţin profibrinolizină prin care intervin în procesele de coagulare sangvină

c. Bazofile Număr 10-20/mm3

-creşterea numărului de bazofile peste 80/mm3 poartă numele de bazofilie. Ex: leucemia mieloidă cronică, splenectomie, varicelă-scăderea numărului de bazofile poartă numele de bazopenie. Ex: reacţia anafilactică

Origine : măduva osoasă hematopoietică Aspecte morfologice

Forma – uşor rotunjită.Dimensiuni: - sunt mai mici decât neutrofilele şi eozinofileleNucleu: apare incomplet segmentat având adesea forma unei frunze incomplet lobate, a literei ’S’, sau de trifoi.Citoplasma – este bazofilă-conţine puţine organite celulare-mai multe granule, de formă şi dimensiuni diferite, care apar colorate metacromatic în albastru-violet închis. În unele bazofile sunt răspândite pe toată aria citoplasmei acoperind deseori şi nucleul în timp ce în altele apar concentrate în ectoplasmă sau perinuclear. O parte din aceste granule sunt lizozimi dar, cele mai multe, pot fi considerate granule specifice care conţin histamină, heparină, serotonină şi o substanţă slab reactivă de natură lipidică.Membrana – este lipoproteică acoperită de glicocalix-prezintă pe suprafaţa externă receptori pentru IgE

Funcţiile bazofilelor -în stări inflamatorii, stări de şoc, de stress-se degranulează punând în libertate heparina (intervine în hemostază), histamina şi serotonina (cu acţiune asupra vaselor)

2.Agranulocite- nu prezintă granule în citoplasmăa. Limfocite

Număr 1250-2400/mm3

-creşterea numărului de limfocite peste 2500/mm3 poartă numele de limfocitoză. Ex: infecţii virale cu exantem (rujeolă, rubeolă, varicelă), infecţii bacteriene cronice (tuberculoză, sifilis), boli infecţioase acute (mononucleoză infecţioasă).

-scăderea numărului de limfocite poartă numele de limfopenie. Ex: sindroame de imunodeficienţă dobândite, tratament cu citostatice.

Origine: organele limfoide primare: măduva osoasă hematogenă şi timusul,responsabile de limfopoieza primară, şi organele limfoide secundare, în care se realizează limfopoieza secundară.1)Celula multipotentă Celule progenitoare1)Celula bipotentă, CFU-BT2)Celula unipotentă, CF-B –pentru limfocitele B, sau CF-T –pentru limfocitele TCelule precursoare1)Limfoblast-celule mari, cu diametrul între 8µm-12µm-nucleu rotund/ovalar; cromatină mai fină, laxă; nucleol prezent- ocupând o treime din suprafaţa nucleară.-citoplasma este abundentă, bazofilă, bogată în poliribozomi.2)Prolimfocit3)Limfocit

Aspecte morfologice Forma – este rotunjit sau uşor ovalDimensiuni: cea mai mică celulă din sângele periferic.Nucleu - este mare şi ocupă o suprafaţă mare din citoplasmă-în interiorul lui se găseşte o cantitate mare de heterocromatină sub formă de bulgări bazofili, ceea ce face ca în frotiul de sânge să apară tahicromatic, intens colorat, ca o pată de cernealăCitoplasma – este redusă la un inel perinuclear-este bazofilă, asemănată cu cerul senin-conţine organite celulare slab reprezentateMembrana –este lipoproteică, organizată în mozaic şi acoperită cu un strat subţire glicoproteic

Funcţiile limfocitelor -sunt capabile să recunoască antigenele graţie receptorilor specifici. După interacţiunea cu antigenul proliferează şi secretă substanţe efectoare care duc la distrugerea acestuia. Recunosc antigenele tisulare proprii (self-ul) şi reacţionează împotriva lor – fenomenul toleranţei. -sunt prezente două populaţii de limfocite: T şi B, cu implicaţii diferite în răspunsul imun. Răspunsul umoral este efectuat de limfocitele B iar răspunsul celular este efectuat de limfocitele T.

b. Monocite Număr : 240-480/mm3

-creşterea numărului peste 750/mm3 poartă numele de monocitoză. Ex: boli hematologice, boli vasculare de colagen sau neoplasme-scăderea numărului sub 240/mm3 poartă numele de monocitopenie. Ex: infecţii masive şi aplazii medulare.

Origine: sistemul reticulo-histiocitar în toate organele şi ţesuturile.

1)Celula multipotentăCelula progenitoare1)CFU-GM = Colony Forming Unit –Granulocyte-MonocyteCelule precursoare:1) Monoblastul-celulă rară, la nivelul măduvei osoase normale; cu aspect blastic, -nucleu mare, cromatină fină, granulară şi uniform dispersată; nucleoli prezenţi-devine evident în situaţii patologice,ex: leucemii acute monoblastice2)Promonocitul-nucleul este puternic ancoşat, neregulat;-pentru o corectă diferenţiere este utilă folosirea reacţiilor citochimice.3) Monocitul

Aspecte morfologice Forma -rotunjităDimensiuni – cea mai mare celulă din sângele periferic, 20-25µmNucleu – nesegmentat, apare deseori reniform sau puternic ancoşat, neregulat; ocupă aproximativ jumătate din aria celulară-cromatina are un aranjament mai particular, asemănător cu o tablă de şah în care heterocromatina reprezintă zonele întunecate iar eucromatina zonele clareCitoplasma – este abundentă, bazofilă, se colorează în albastru-cenuşiu-organite celulare relativ abundenteMembrana – este lipoproteică-prezintă numeroase microvilozităţi, vezicule de pinocitoză şi micropinocitoză-emite frecvent pseudopode prin care monocitul se deplasează în afara vasului, dar mai încet decât granulocitul-conţine recptori pentru IgG (subclasele IgG1 şi IgG2 ) şi pentru C3

Funcţiile monocitelor -fagocitează în general particule de talie mare: bacterii, virusuri, complexe antigen-anticorp, corpuri străine anorganice, celule întregi sau resturi de celule.-intervin în apărarea împotriva unor clase de microorganisme, îndepărtarea unor celule lezate, precum şi în reglarea funcţiilor limfocitelor.

Formula leucocitară:

Elemente figurate procente Număr absolut /mm 3

Granulocite neutrofile nesegmentate

1-4% 50-320

Granulocite neutrofile segmentate

50-70% 3000-4500

Granulocite eozinofile 1-4% 100-200Granulocite bazofile 0-1% 10-20Limfocite 30-45% 1250-2400Monocite 4-8% 240-480

Hemograma:1)Eritrocite:la bărbatul adult: 4.500.000 -5.500.000/mm3 şila femeia adultă: 4.000.000 – 5.000.000/mm3; la naştere: 4.500.000 – 7.000.000/mm3

până la 12 ani:4.000.000 -5.000.000/mm3

2)Trombocite: 130.000 -300.000/mm3

3)Leucocite:Adulţi: 4000-9000/mm3

La naştere: 15000-25000/mm3