Rãsunetulcultural An. V; Nr.12 (56), decembrie 2017

Apare lunar sub egida Filialei Cluj aUniunii Scriitorilor din RomâniaSupliment literar ºi artistic realizat de Societatea Scriitorilor din Bistriþa-Nãsãud

EDITORIALEDITORIALEDITORIALEDITORIALEDITORIAL

55555

Antologie SSBN:Aducerile-aminte:

Rãsunetul cultural - decembrie 2017

Charles Baudelaire deMarcel Lupºe

(comemorând 30 de ani)

Rondelul sfintei fãrã sfântEra o sfântã fãrã sfânt,Fãrã credinþã, fãrã casã,Avea doar inimã ºi gândªi-o fustã verde, de mãtasã,

Cu astragal ºi iacintVenea la fiece mireasã,Ea, mica sfântã fãrã sfânt,Fãrã credinþã, fãrã casã.

ªi ne-am adus aminte cândÎn toamnã negurã se lasã,Cum lângã noi, de noi visândCã nu ne vede ºi nu-i pasã,Era o sfântã fãrã sfânt.

Leonid Dimov(1926-1987)

De puþinã vreme, mi-a fost dat sã vãd câteva pagini deamintiri (în manuscris) ale unui fost prizonier român înlagãrul de ofiþeri de la Oranki, redactate în 1983. Nu îmierau deloc strãine condiþiile inumane în care erau „gãzduiþi”ofiþerii în lagãrul care a devenit celebru prin ororile care s-au petrecut acolo, nu prin faptul cã înaintea sovietizãriiRusiei fusese mãnãstire, lãcaº în care a fost exilatã decãtre þarinã fiica lui Dimitrie Cantemir, de care seîndrãgostise þarul Petru I. Au rãmas în memoria colectivãghetourile sordide, tratamentele umilitoare aplicateprizonierilor, hrana proastã la limita supravieþuirii,interogatoriile fãcute noaptea de femei-comisar (mult maiinumane decât bãrbaþii!), munci istovitoare, moartea careintrase în meniul zilei. Toate acestea îmi erau cunoscutedin alte mãrturii, publicate dupã 1990, dar mai cu seamãdin relatãri directe ale supravieþuitorilor de acolo, cei maimulþi luaþi prizonieri în timpul retragerii din Crimeea.

Surprinderea mea a fost sã citesc mãrturii care erauidentice cu acelea auzite de mine cu mulþi ani în urmã, nu

Istoria literaturii române de la Orankidoar la nivelul aspectelor generale, ci mergând pânã la acelaal întâmplãrilor, al personajelor, al detaliilor. Un evenimental lagãrului de la Oranki, menþionat în toate mãrturisirile, afost „vizita de lucru” a Anei Pauker, cu scopul de a recrutavoluntari pentru divizia „Tudor Vladimirescu”. Se ºtie cãunitatea respectivã a fost înfiinþatã înainte ca armata românãsã întoarcã armele împotriva nemþilor (23 august 1944) ºi sãdevinã aliata ruºilor. Aºadar, voluntarii se angajau sã lupteîmpotriva propriului popor. Niciun ofiþer român nu a acceptatsã se înscrie! Este o expresie de nobleþe ºi de demnitateumanã a corpului nostru ofiþeresc de carierã, care, în ciudatuturor promisiunilor ce le-au fost avansate, nu au acceptatsã trãdeze, cu riscul propriei vieþi. Am o vagã senzaþie cã,din motive care îmi sunt doar bãnuite, nu îi cinstim cum s-arcuveni.

Apoi, mi-a atras atenþia preocuparea pentru scris a unorprizonieri, în condiþiile de la Oranki: „La început se scria pefoi de mesteacãn. În apropriere erau pãdurile nesfâr’ite demesteceni, de unde se fãceau transporturi în lagãr.” Aflasemºi eu, din alte mãrturisiri anterioare, cã literatura îi preocupa

pe mulþi dintre ofiþerii români prizonieri de rãzboi la Oranki.Scrisul pe coajã de mesteacãn! Pe de o parte, aºa cum mis-a spus, erau creaþii personale, poezii mai cu seamã, alecâtorva ofiþeri. Cei mai mulþi însã, rememorau pagini întregide literaturã ºi le notau. Se editau în lagãr, pe coajã demesteacãn, frânturi din operele scriitorilor îndrãgiþi. Maimult, unul dintre prizonieri – ar merita sã îi cunoaþtemnumele, dar el a rãtãcit în uitare – a refãcut pe coajã demesteacãn întreaga istorie a literaturii române. Aºa cum aputut el.

Indiferent de conþinutul acelei lucrãri spulberate precumfrunzele palide ale mestecenilor, cred cã întâmplareaaceea este cel mai înãlþãtor omagiu adus literaturii româneºi literaturii în general. Ea dovedeºte forþa artei cuvântului,capacitatea ei de a ridica fiinþa umanã deasupra suferinþeiºi de a-i da putere sã reziste.

Ar fi minunat ºi util în acelaºi timp ca în manualeleºcolare sã poatã figura ºi aceastã uimitoare, zguduitoareºi simplã poveste: „Istoria literaturii române de la Oranki ”.

Andrei Moldovan

66666 Rãsunetul cultural - decembrie 2017VIAÞA CÃRÞILOR

În afarã de cãrþile sale de prozã scurtã ºiromane, scriitorul Alexandru Vlad (1950-2015) a avut ºi o activitate prodigioasã detraducãtor. De-a lungul vieþii a tradus dinenglezã cãrþi scrise de: J. Conrad, W. H.Hudson, Alexander Noble, Graham Green,Dashiell Hammet, John Banville, AlbertoManguel, Þ. Todorov, Vladimir Tismãneanu,Richard Henry Dana Jr. Din Henry Miller(1891-1980) a tradus „Zile ºi nopþi la Clichy”(ediþia I în 2002, a II-a în 2010) ºi „Nexus”,pentru ca în 2011 sã i se publice „Lumeasexului” (Iaºi, Ed. Polirom), carte care aapãrut prima datã în 1940, într-o ediþielimitatã, pentru ca peste 17 ani sã aparãediþia a II-a, mult revizuitã ºi adãugitã, dar înFranþa, întrucât în Anglia ºi America o bunãparte din cãrþile sale erau interzise.

Trãind în Paris între anii 1928-1929 cucea de-a doua soþie, June Edith Smith, apoisingur pânã la izbucnirea celui de-Al DoileaRãzboi Mondial, sunt convins cã Henry Millera cunoscut principalii protagoniºti ai miºcãriiDada cu excentricele lor opinii despre artãºi, în special, despre literaturã; de aici ºirevolta sa împotriva puritanismului ºicanoanelor, fãrã însã a cãdea însuprarealismul rebel ce a urmat acelortimpuri. El a ºtiut sã se bucure de viaþã ºi, cufiecare carte, a fãcut artã din insolit ºi sex,chiar dacã, în timp, acestea au devenitsubiecte tabu. De altfel, când Henry Miller apublicat „Tropicul cancerului” (1934), un ro-man cu tentã autobiograficã, garnisitgeneros cu sex, ºi „Tropicul Capricornului(1939), puþin mai temperat, o bunã partedintre cititorii pudibonzi, ancoraþi în scrierileautorilor clasicizaþi, au strâmbat din nas lafolosirea unui limbaj licenþios în descriereanudã a actului fizic, nesesizând faptul cãideea principalã n-a fost sexul – domeniucare a fost parþial explorat în literaturauniversalã - sau religia, ci problemaemancipãrii. Cert este cã Bob Dylan îlconsidera „cel mai mare scriitor americancontemporan”, iar George Orwell spunea cã„este singurul scriitor de prozã a cãruivaloare depãºeºte toatã literatura de limba

Henry Miller ºi lumea sexuluienglezã scrisã în ultimii ani”; aceleaºiaprecieri le are ºi din partea lui T. S. Eliotºi Ezra Pound.„Lumea sexului” este, în fond, un eseu încare autorul, printre altele, vorbeºte cusinceritate debordantã, fãrã sfialã,despre experienþele sexuale descrise încele douã „Tropice”, experienþe de altfelnormale, aventurile sale nefiind „nimic încomparaþie cu ale Don Juanului obiºnuit”.Dupã el, într-un cuplu, sexul întãreºtedragostea, rareori când acesta estedistructiv. S-ar putea ca dictonul latin„Carpe diem!” sã fi fost cel dupã care s-acondus în viaþã, având curajul sãînfãþiºeze cu mãiestrie ceea ce gândeºtesau face, înfruntând prejudecãþile, frica ºiuneori morala, confruntându-se zi de zi,aidoma lui Balzac, cu problema îngeruluidin om, care îºi recupereazã nevinovãþianumai prin recâºtigarea libertãþii cetrebuie corelatã mereu curesponsabilitatea. O spune el însuºi: „Poþireuºi sã-þi reprimi gândurile ºi dorinþele,impulsurile ºi poftele urâte, pãcãtoase,dar rezultatele sunt evidentdezastruoase”, dacã mimezi fericirea.În opinia lui H. Miller, nimic nu este

întâmplãtor, deoarece am fost pregãtiþidinainte pentru a preîntâmpina întâmplareadin care zeul Sex nu trebuie sã lipseascã,întrucât actul creaþiei este cel care susþinepânã la urmã lumea. Descrierea uterului ºia organului genital feminin, ce vor fi folositemai târziu în serviciul întregii fiinþe, de lafetiþele inocente, pânã la destrãbãlatelemature, hedoniste, apariþia pãrului pe „sacrulMunte al lui Venus”, ºi a „sângerãrii întrepicioare” cu ochii copilului ori adolescentuluipredispus la masturbare, fiind îndrãgostitlulea, sau când participã la prima petrecereºi „fetele nu-ºi trãdeazã adevãratelesentimente”, nu bulverseazã imaginaþialectorului, treptat, firescul pune stãpânire peel, asta pentru cã altcineva o face în loculsãu; nici chiar atunci când, odatã cãsãtorit,ginerele are relaþii sexuale ºi cu soacrã-sasau face sex cu o altã femeie, mai mult saumai puþin seducãtoare, asistat de nevastã-sa. Cum este ºi normal, dupã o asemeneacondamnabilã promiscuitate, cãsnicia sedestramã, protagonistul se recãsãtoreºte,însã, fãrã contract, partidele de sex între ceidoi continuã cu ºi mai mare frenezie, pânãcând se despart definitiv ºi se reîntoarcespãsit la noua sa soþie, care, în numeleprotecþiei ºi al pasiunii, îl iartã. Concluzia:„dragostea este un magnet care uneºte douãlucruri opuse”, ea, fiind „singura putere pecare te poþi bizui”, fãrã sã fi montat de cineva.De aceea, viaþa trebuie trãitã fãrã corvezi ºidegradare. „Tot ce conteazã este camiraculosul sã devinã norma”, lucru de carese îndoieºte; din pãcate, omul este singurchiar dacã aparent imitã atitudinea unui insmulþumit de viaþã.

Laboratorul de creaþie al lui Henry Miller,la care adãugãm ºi volumele „Sexus” (1949),„Plexus” (1953) ºi „Nexus” (1960), traduseºi în limba românã, n-are nimic livresc oriipocrit, autorul pledeazã în fiecare pentruautentic, natural ºi fãrã constrângeri, înnumele adevãrului total. Iatã încã un motivpentru care meritã sã ne apropiem cu interesde opera acestui scriitor.

Icu Crãciun

Întâmplarea face ca ultimul text pe anulacesta sã-l scriu pe marginea unui volumce-i aparþine tot preotului Timoftei Gãurean.Este vorba de cartea „Fãgãduinþe. Reflecþiiduhovniceºti”, recent apãrutã la EdituraCezara Codruþa Marica, din Târgu Mureº.Dacã la începutul anului notam faptul cã unvolum precum „Zefirul de Miazãzi” reprezintãun prilej de reculegere ºi redescoperire abunãtãþii ºi cumpãtãrii, profit de ocazie pentrua-mi încheia ideea, constatând cã aceastãa cincea carte a pãrintelui de la Agrieº poateconstitui un cadru spiritual rodnic, prielnicvastelor meditaþii conclusive, a liniilor pe carele tragem la sfârºit de an, acum, în prag desãrbãtori.

Textul cu care se deschide volumul edificãatât relaþia enoriaº-preot-Divinitate, aºa cumeste ea vãzutã de cãtre autor, cât ºi anumiteaspecte ale felului în care a fost realizat (ºicum poate fi citit ºi interpretat) volumul defaþã. Constatãm de la bun început faptul cãmenirea preotului exclude orice formã deizolare. În calitatea sa de pãstor, preotul estenevoit sã fie în permanenþã atent atât însprecer, cât ºi înspre pãmânt.

Nicio clipã „suspendat” în meditaþie,autorul îºi asumã cu pioºenie rolul demesager nu doar al mesajului luiDumnezeu, ci mai ales al darurilor Sale.„Preoþia din mine îmi cere sã fiu mai energicîn acest sens, având în vedere lumea în caretrãim, bulversarea pe care o trãiesc enoriaºiide astãzi, rãniþi sufleteºte cu toate ispitelepe care lumea înconjurãtoare ºi diavolul lepun în faþa lor, furând astfel dreptul ce i secuvine lui Dumnezeu din partea lor.” (p. 10)

Fãrã a se izola în turnul de fildeº almeditaþiei rupte de lume ºi al cuvântului cea pierdut legãturile cu realitatea, TimofteiGãurean îºi scrie cãrþile pãstrând o armonieîntre lumesc ºi divin. Dupã cum noteazãeditorul volumului, Valentin Marica, într-un„Cuvânt înainte” plin de graþie, autorul cautã

Încheind anul...ca „fiinþa lutului sã devinã tot mai mult fiinþãa Duhului”. Iar acest lucru face ca reflecþiilesale sã capete un soi de înãlþime (ºi înãlþare)spiritualã, sã fie încãrcate de avântãri înspreînalt.

Existã, de ce sã nu admitem, riscul caorice carte cu tematicã religioasã sã cadã încapcana propriului limbaj. Se poate întâmplaca forma cu care este învãluit mesajul sãcapete o autosuficienþã pãguboasã, oînþelenire a termenilor, la limita formelor fãrãfond. În cazul volumului la care fac referire,lucrurile se petrec cumva invers. Fiecarecuvânt debordeazã de înþelesuri ºisemnificaþii, aºa încât reflecþiile se apropiede graniþele poeticului ºi ale metaforei.

Fiecare text cules în aceastãcarte se revelã într-o oarecaremãsurã ca un festin al cuvintelorce reuºesc sã exteriorizeze unpreaplin interior. Iar frazele curgmolcom, cu irizãri subtile ºiinvitaþii la (auto)reflecþie.

Un consistent ºisemnificativ aspect al cãrþiipãrintelui Gãurean îl constituiepasajele de autoreflecþie în caremeditaþiile autorului se îndreaptãînspre propria condiþie. Sunt, decele mai multe ori, fragmenteîncãrcate de emoþie ºi luminã.„Doamne, Dumnezeule, unsingur lucru te-aº ruga: sã nu ieide la mine aceastã bucurieniciodatã ca sã pot fi de folosturmei pe care tu mi-aiîncredinþat-o, iar de pe buzelemele sã se rostogoleascã veºniccuvântul Tãu spre zidirea lorsufleteascã!” (p. 33)

Pe de altã parte, desprinscumva din apãsarea vremurilorpe care le trãim, volumul„Fãgãduinþe” este strãbãtut de oluminã limpede, de un fior alîmpãcãrii ºi al evlaviei. Autorulredã mesajul biblic utilizând unton blând, senin. Dupã cum

notam ºi în textul precedent, pãrintele nuinventariazã normele comportamentale carene fac plãcuþi lui Dumnezeu, ci evidenþiazãfaptul cã adevãrata credinþã vine din interior.De aceea, autorul nu opereazã aici cuinterdicþii, ci cu îndemnuri. „N-aº dori sãrãmâneþi cu impresia cã Dumnezeu neopreºte de la mâncare, bãuturã sau de a neface o casã frumoasã ºi de a o împodobifrumos. Nu ne opreºte ca prin muncã cinstitãsã avem tot ce ne trebuie, dar fãrã ca sã fimtotal legaþi de lucrurile lumeºti, fãrã ca sã nefacem din ele un idol, ci paralel cu acesteasã purtãm ºi grija sufletului, care e de maimare preþ, precum spune Sfânta Scripturã:«Ce va folosi omului de ar dobândi lumeatoatã iar sufletul sãu ºi-l va pierde, sau ce vada omul, în schimb, pentru sufletul sãu?»”(pp. 36-37)Volumul acesta, ca toate celelalte alepreotului Timoftei Gãurean, fac parte din listaaceea restrânsã a cãrþilor pe care nu le citim,ci din care citim din când în când. Adresându-se minþii ºi sufletului în egalã mãsurã,textele acestea au o valoare care transcedeesteticul, utilizând frumuseþea cuvântuluiscris pentru a-ºi înnobila spiritual cititorii.

Vasile Vidican

77777Rãsunetul cultural - decembrie 2017 ÎN ÎNTÂMPINAREA CENTENARULUI MARII UNIRI

D i n l a b o r a t o r u l d e c r e a þ i e a l " D o i n e i " e m i n e s c i e n eCunoscuta poezie a lui Mihai Eminescu, încãrcatã de legendã ºi numitã nu de puþine ori dupã primul vers („De la Nistru pân’ la Tisa”), ca o expresie a

unitãþii româneºti, fie ºi în durere, înãlþatã din forme tradiþionale spre sublim, este rodul unei munci de creaþie susþinute, a unor cãutãri poetice care aupresupus mai multe variante pânã a se ajunge la cea finalã, cunoscutã de noi în volumele publicate. Redãm mai jos câteva fragmente din variantele delucru, aºa cum se aflã ele în ediþia Perpessicius (Mihai Eminescu, „Opere”, vol.III, Fundaþia Regele Mihai I, Bucureºti, 1944, p. 1-23)

R. C.

ªtefan, ªtefan, Domn viteaz,Cum de nu mai vii tu azi?De la Nistru pân’ la Tisa,Tot Românul plânge-þi-s-aCã nu mai poate strãbateDe-atâta strãinãtate.Din Hotin ºi pân la mareStau Muscalii de-a calare.Din Boian la Vatra DorniiVrstejesc ulmii ºi cornii.Din Braºeu îân în Aradªi-au fãcut duºmanii vad,Din Sãtmariu pân în SãceleNumai vaduri ca acele...

* * *Codrule, Mãria Ta,Umbra dã-mi ºi mila ta,De mi-i dor ºi de mi-i jale,Sã mã plâng Mãriei Taleªi mã plâng de strâmbãtateCa la inimã de frate........................................C-au fãcut moºia meaTrecãtoare altuia.Dat-au þara vântului,Iar faþa pãmântului,Pe copita calului,Pe talpa Muscalului................................Spune-þi-aº cum rând cu rândEi pãmântul meu îl vând

ªi la Nemþi ºi la Tãtariªi la Greci ºi la Bulgari.....................................Într+al þãrii mele sfatSe-ncuibarã – un pãcatªi mã vând, mã bucãþescZilnic mã precupeþesc.

***Carpaþii atateSeninele frunþiªi focuri s-aprindãPe culme de munþiSã ardã tulpineÎntrege de braziCãci astãzi ne vineEroul viteazNe vine ªtefan cel Mare.

***Ce-þi spun ei þie, mamã, când îþi ucid copiii?Mereu tot zic cã creºte mãrirea României...Un trãdãtor nemernic, hidoasa pociturãCãrui pentru minciunã i-a dat natura gurãAcel fãþarnic, neted ºi lacom pui de grecCu stâlpi de cafenele în fraze se întrecCa sã arate cumcã durerea lor e mare,Cã n-au voit ºtirbirea strãvechilor hotareCând ei au fost aceea ce (...) pe sub mânã –Pãgânului vândut-au din sfânta ta þãrânã.

ªi tu-i asculþi în pace cum vãduva ascultã,Pe care ale ei rude o iau cu vorba multã,Tu numai îþi ºtii chinul ce inima-þi sfãrâmã.Ai plânge, dar n-ai lacrimi, Moldovo – mamã,mamã!Zãdarnic codri mândri de vânt mereu îi clatini,Pierdutã-i pân’ ºi urma mãreþilor Muºatini –De vodã Alexandru acum poate te doare?Nici la mormânt în lume nu duce vreo cãrareªi ªtefan Voievodul în somn adânc deplinViseazã el cã doarme sub un pãmânt strein?Luatu-þi-au copiii, mormintele ºi totMereu din a ta hainã ei rup numai ce pot.Ajuns-ai cerºetoare de-ocarã þi de silãªi nimãnui de tine în lume nu-i e milã.....................................................Nu e destul cã oameni de-origine barbarãMoºia-n jumãtate nemernic þi-o furarã,Cã între prut ºi Nistru pe-olatele bãtrâneDomnesc pe neam ºi þarã calmuci cu cap

de câneA cãror mutrã slutã, ºi-adânc dobitoceascãN-o-ntrce decât doarã inima lor câneascã?Nu e destul c-acolo în neagrã-ntunecimeCopiii-ºi blestem soarta neascultaþi de nime,Cã cnutul îi zdrobeºte ºi roiuri de sãlbaticiTrãind sardanapalic, beþivi ºi muieraticiSã sting-orice luminã, sã smulgã limbi dingâtCând unul româneºte o vorbã a.ndrãznit.

***De la Nistru pân la TissaTot românul pþânsu-mi-saCã nu mai poate strãbateDe-atâta strãinãtate.De la mare la HotinVin ca pâlcurile, vinªi la margini se aþinªi nici crivãþu-i oboarã

ªi nici ciuma nu-i omoarãªi nici Nistrul nu-i îneacã,Saracã, þarã, saracã!Din Boian la Vatra DorniiNu-nfloresc ulmii ºi corniiIar frunza molizilorE prada omizilorªi umbra pãdurilor

E datã securilor.Vai de biet român, sãracul,Cã-ndãrãt tot dã ca racul,Fãrã ticnã masa luiªi-i strãin în casa lui.Din Braºov pân la Aradªi-au fãcut vrãjmaþii vadIar din Olt pânã la CriºNu mai este luminiºDe greul suspinelor,De umbra strãinilor,De nu mai ºtii ce te-ai face,Sarace, român, sarace!

***ªtefane, Mãria Ta,Lasã Putna, nu mai sta,Cã te-aºteaptã litveleSã le sboare titvele,Sã le spui molitvele

Pe câþi pari, pe câþi fuºtei,Cãpãþâni de grecotei.Grecoteii ºi strãinii,Mânca-le-ar inima cânii,Mânca-le-ar þara pustiaªi neamul nemernicia,Cum te pradã, cum te sacã,Saracã, þarã, saracã.

88888 Rãsunetul cultural - decembrie 2017

Redacþia:Redactor ºef: Andrei Moldovan

Redactori: Icu Crãciun, Menuþ Maximinian, Vasile VidicanPrezentare graficã: Maxim Dumitraº

Tehnoredactare: Claudiu MoldoveanuAdresa:str. Bistricioarei nr. 6, Bistriþa - jud. Bistriþa-

Nãsãud; email:rasunetul@rasunetul.ro

SUMAR 2017Cuprinsul suplimentului „Rãsunetul cultural”

pentru anul 2017

PoezieSusana Deac: „Unde-i poezia?”, „Totu-i o îmbinare”, „Foculverde ºi similitudini”, „Macii azi m-au chemat la ei”, „Încamera mea” (2)Zorin Diaconescu (debut): „La chasse au printemps”,„Nimic mai puþin, nimic mai mult”, „Viaþã alternativã”,„Marketing”, „Peron”, „E pãcat?”, „Fãrã dicþionar”, „În zilelede joi”, Lunetistul”, „Sã priveºti lumea de sus”, „Poemãnostalgicã” (5)David Dorian: „Cãlãtorie”, „Tutun”, „Tinereþea eroului”,„Cuvintele”, „Marinã”, „Eden”, „Butaforie”, „Androgini”, „MoNa”, „Femei miriapode”, „Sufletul”, „Pustiu”, „Cioburi”,„Diluvii”, „Timp/ Anotimp” (4)Alexandru Cristian Miloº, „Puls de îndrãgostit” (9)

Parodii de Lucian Perþa„Unde-i poezia?” de Susana Deac (2)„Poema nostalgicã” de Zorin Diaconescu (5)

ProzãIcu Crãciun, „A fost o zi de varã...” (3), „Stalin”, „Cumnata” (10)Birgit Van Der Leeden, „Peretele care se trage”, traducereºi prezentare de Elena M. Cîmpan (7)„Întoarcerea lui Virgil Raþiu” (fragmente) (11)

Comentarii criticeDamaschin Pop Buia, „Invitaþie în România” (1), „KarinGundisch ºi Iris Wolff – douã autoare de origine românã– au succes în Germania (6)Icu Crãciun, „Consemnãrile critice în apãrarea valorilorestetice” (7), „Teatrul lui ªtefan Mihuþ” (8), „MenuþMaximinian ºi poveºtile sale americano-române” (9),„Fabrica de visuri a lui Virgil Diaconu” (11)Zorin Diaconescu, „Gândirea captivã” (1), „Rãmânereadin urmã” (2)Ioan Popa, „O carte þintind cãtre un topos al Cãlimanilor” (3)Vasile Vidican, „Începând un nou an...” (2), „Sudul literarvia Gherla” (3), „Scufundare în subsolurile fiinþei” (4),„Oameni ºi burguri” (6), „Maierul lui Liviu Rebreanu” (8),„Frânturi de viaþã” (9), „Trãind printre cãrþi” (10), „Lumeavie a cãrþilor” (11)

În întâmpinarea Centenarului Marii Uniri„Nichifor Crainic despre Mihai Viteazul ºi Alexe Mateevici” (1)„Mãrturie despre martirajul lui Emil Rebreanu. Declaraþialui Emil Trif” (5)„Închisorile lui Ioan Slavici” (6)Octavian Goga – Rostul scriitorilor. Din conferinþa rostitãla Teatrul Naþional din Cluj” (10)

Confluenþe„Elena Vãcãrescu – 70 – O iubire nicicând vindecatã” (2)„Ioan Lupaº – 50 – Rebeliunea lui Rodoran din Bichigiu” (3)„Resursele vii ale documentului” – Adrian Onofreiu (8)„Acorduri poetice ale toamnei” (Ion Pillat, Elena Farago,Mihai Eminescu, Adrian Maniu, Cincinat Pavelescu,George Bacovia, Victor Eftimiu, Nichifor Crainic,Alexandru Macedonski) (11)

Istorie literarãIon Buzaºi, „Andrei Mureºanu ºi Grigore Vieru” (6)

Dialoguri culturaleVasko Popa – „Poemele Vârºeþului” (8)

Antologie SSBNIoan Pintea, „ce vedeþi ºi nu vã înspãimântaþi?” (2)

Aducerile-aminteAdy Endre – 140, „Cu Leda la bal”, traducere de KocsisFrancisko (11)George Bacovia – 60, „Cuptor” (5)Charles Baudelaire – 150, „Epitaf pentru o cartecondamnatã”, trad. ªerban Bascovici (9)Otilia Cazimir – 50, „Iulie” (7)Ion Luca Caragiale – „Bietul Ion” (6)Petru Cârdu, „Scrierea cu sânge” (8)Mihai Codreanu – 60, „Amurgul solitarului” (10)Leonid Dimov – 30, „Rondelul sfintei fãrã sfânt” (12)Mihai Eminescu, „Rãsai asupra mea” (1)Titu Maiorescu – 100 (3)Radu Sãplãcan, „Sãrut cu dalta” (4)

EditorialeAndrei Moldovan:„Chinurile iubirilor ºi poezia. II” (1)„Cine furã ºase secole de scriere româneascã?” (2)„România citeºte!” (3)„Înainte, spre sec. al XVIII-lea!” (4)

„Mediocritatea literarã ºi succesele ei” (5)„Mare kalhoz! I. Trecând prin ºtiinþã fãrã sã se ude” (6)„Mare kalhoz! II. Un biet caiet-vocabular” (7)„Mare kalhoz! III. De la Nistru pân’ la Tisa” (8)„Epigoni” (9)„Spiritul obiectiv ºi onestitatea criticii literare” (10)„Istoria literaturii române de la Oranki” (12)Liviu Rebreanu:„Pãmântul nostru are un glas” (11)

Memoria fotografieiTârgul de varã al poeþilor. Fotoreportaj (10)

EvenimentPublius Ovidius Naso – 2000 (7)Premiile Societãþii Scriitorilor din Bistriþa-Nãsãud, ediþiaa X-a (4)„Rebreniana” de Niculae Gheran – „Cuvânt înainte ºiînapoi” (fragment) (5)„31 August – Ziua Limbii Române” (Antonio Bonfini,Nicolaus Olahus, Miron Costin, Ienãchiþã Vãcãrescu,Iancu Vãcãrescu,Timotei Cipariu, Gheorghe Sion, MariaSalac) (9)

Cronica plasticãAurel Podaru, „Patru pictori, (încã) tineri, la Centrul Cul-tural Liviu Rebreanu Chiuza” (1)

Sfintele Sãrbãtori ale Crãciunului constituie fericitul prilej de aadresa cele mai bune gânduri ºi urãri de sãnãtate, fericire ºiîmplinirea tuturor speranþelor de mai bine, pentru toþi scriitorii ºicititorii judeþului Bistriþa-Nãsãud.

Odatã cu clinchetul colindelor strãbune, sã vã pãtrundã în casãºi în suflet liniºtea ºi pacea, bunãstarea ºi belºugul. NaºtereaMântuitorului Iisus Hristos îmi oferã bucuria de a vã adresa celemai alese ºi sincere felicitãri.

Crãciun fericit! La Mulþi ani!Redacþia Rãsunetul Cultural