Rãsunetulcultural An. VI; Nr.2 (58), februarie 2018

Apare lunar sub egida Filialei Cluj aUniunii Scriitorilor din RomâniaSupliment literar ºi artistic realizat de Societatea Scriitorilor din Bistriþa-Nãsãud

EDITORIALEDITORIALEDITORIALEDITORIALEDITORIAL

55555

Antologie SSBN:Aducerile-aminte:

Rãsunetul cultural - februarie 2018

D o l o r o s aEºti Dumnezeu, Isuse, ºi mântuieºti o lumePrin moartea-þi nãscãtoare de noile idei;Dar mama e Maria… ce-i pasã unei mumeDe lume ºi nelume, când piere fiul ei?

Tu mori, Cel-far’de moarte, cãci alte cruci Te cheamãÎn alte lumi d-a rândul pe buni a-i mângâia.Eºti Dumnezeu, Isuse, Maria însã-i mama:Piroane, ea le simte; oþet, îl soarbe ea!

ª-aleargã rãtãcitã, turnând Fecioara sfântãMãrgãritari de lacrimi pe calea lui Isus;ªi plânsul nu-i mai seacã, ci-þi pare cã s-avântã, S-avântã-naripatã spre sferele de sus.

Þãranul povesteste — a lui e poezia! —Cã din acele lacrimi albina s-a nãscut:Amar i-e acul; mierea-i e dulce ca Maria;ªi tot prin flori colindã cãtând pe cel perdut…

Bogdan Petriceicu Haºdeu (1838-1907)Bogdan Petriceicu Haºdeu

Dacã în ultimii ani avem din ce în ce mai multe publicaþiitipãrite nu este pentru cã ar fi crescut numãrul cititorilor, cimai degrabã pentru faptul cã mijloacele tehnice s-auperfecþionat, iar realizarea unor periodice a devenit un lucrucare este acum mult mai accesibil. E ºi cazul publicaþiilornumeroaselor despãrþãminte (filiale) ale AsociaþieiTransilvane pentru Literatura ºi Cultura Poporului Român(ASTRA). Înfiinþatã în 1861 ºi jucând un rol esenþial înafirmarea valorilor naþionale, ASTRA a fost esenþialã înpregãtirea Marii Uniri de acum un veac. Dupã relansareaasociaþiunii, dupã 1990, au luat fiinþã despãrþãminte pe totteritoriul þãrii, ba chiar ºi peste graniþele României. ªi aproapetoate aceste despãrþãminte au câte o publicaþie proprie.

Câteva dintre publicaþiile astriste îmi erau cunoscute maimult sau mai puþin. În schimb, spre sfârºitul anului trecut,preºedintele despãrþãmântului Dej (Radu Gavrilã) a avutlãudabila iniþiativã de a organiza o reuniune a publicaþiilorastriste dintr-o întinsã parte a Transilvaniei, de la Blaj la

P r e s ã a s t r i s t ãArad, la Satu-Mare ºi Reghin. Extrem de instructivã reuniune,cu concluzii care s-au rostit parþial ºi acolo, dar care, suntsigur, se vor mai spune încã ºi de aici încolo. A surprinscaracterul eterogen al publicaþiilor, absenþa unor obiectivemajore, la nivel naþional, care sã coaguleze ºi sã orienteze.Chiar dacã s-au remarcat iniþiative de luat în seamã, precumcele ale despãrþãmintelor de la Sebeº sau Blaj, poate ºi altele,ele rãmân singulare în peisaj. Cele mai multe publicaþii, plinede bune intenþii, rãmân un soi de almanahuri locale, fãrã preamare interes dincolo de cercurile care le realizeazã. În general,se revine la ºabloane patriotarde, lipsite de un conþinutprofund, se sufocã într-un provincialism fãrã orizont. Nu poþisã te revendici din ASTRA lui ªaguna, Bariþiu ºi Cipariu, iar înpublicaþiile care le pui sub aceastã uriaºã umbrelã sã faci locunor autori care nu izbutesc sã îºi facã loc în presa culturalãdin þarã. Mai mult, gãsesc o mare culpã în asta.

O sã mi se spunã, pe bunã dreptate, cã ne lipsesc þelurileînalte la nivel naþional. Foarte adevãrat, dar asta nu înseamnãcã nu avem nevoie de ele. ASTRA secolului al XIX-lea a primitdin cer valorile spirituale ale acestui neam? Nu, le-a închegat

ea însãºi de acolo de unde zãceau, a fãcut din ele o credinþãcapabilã sã însufleþeascã ºi sã uneascã un popor.

Aºteptãm noi prea mult de la cei de azi? Nu zãrim printreruinele spirituale cauze demne de a fi ridicate pe piedestal?Suntem generaþii ale bãtãliilor pierdute, etern pierzãtori?Optimismul meu mã face sã mã îndoiesc. Numai cã pentruacest lucru ar trebui ca ASTRA sã aibã în fruntea ei o marepersonalitate a culturii române, pânã când mai avem câteva,o personalitate capabilã sã insufle un ideal generaþiilor carevin, celor de la care „am împrumutat þara”, capabilã sã aduneîn jurul ei marile aspiraþii. Ce ideal le-am insuflat noi celortineri, din care sã-ºi fãureascã o credinþã puternicã? Niciunul!În schimb, îi criticãm ºi ne lepãdãm de ei, ca de niºte fiinþeciudate, uitând cã sunt copiii noºtri. ªi încã nu este preatârziu. Dacã altãdatã unirea a fost flacãra care a þinut foculviu, ea ar putea fi astãzi educaþia ºi valorile morale prinrestituirea istoriei profunde a acestui neam.

Cred cã rolul ASTREI în societatea româneascã, cu tot ceimplicã ea, este un lucru care meritã sã fie regândit.

Andrei Moldovan

66666 Rãsunetul cultural - februarie 2018VIAÞA CÃRÞILOR

Volumul „Parohia”, recent reeditat laPolirom (Iaºi, 2017), este situat, mai multdecât romanul ce avea sã-i urmeze –„Cãsnicie” – la graniþa dintre prozã ºi poezie.Dan Coman reuºeºte sã întocmeascã unvolum în care lirismul irumpe din formelenaraþiunii, mistificând din anumite puncte devedere întregul proces creator, aglutinând

metafora, povestirea ºi rememorarea într-oformulã ineditã, cursivã, strãbãtutã de omelodicitate intrinsecã. Fãrã a crea impresiaunui text trudit, scris cu migalã, „Parohia” sesitueazã natural în zona imbricãrilor subtileîntre melancolia confesivã ºi povestirepropriu-zisã, a metaforei care împresoarãdiegeza.

Astfel cã fiecare capitol, purtânddenumirea unui anotimp (fãrã ordinecronologicã ºi fãrã primãvarã; de altfel,denumirea aceasta a capitolelor mi-a adusaminte de pelicula lui Kim Ki-duk, „Spring,Summer, Fall, Winter... and Spring”, de undetocmai primãvara lipseºte), devine un soide fulguraþie a memoriei, un poem în sine,totul plecând de la o realitate cu frânturirecognoscibile, inundatã însã defantasmagoric, de oniric, de fabulos. Ianaºtere în felul acesta o lume aparte, ceevocã realitatea dar cu aceeaºi intensitateinvocã latura funambulescã a lumii, bizarulºi grotescul ei.

În centrul naraþiunii se situeazã unpersonaj-narator atipic, al cãrui refuz de ase maturiza (are aproape treizeci de ani, darcu toate acestea se comportã precum uncopil) primeºte proporþii ºi semnificaþiiamplificate în economia textului. Estepãstratã o dozã gravã de „inocenþã” a feluluiîn care este receptatã lumea. Acest detaliucapãtã cu totul alte conotaþii în pasajele încare miliþianul Mârza îl foloseºte pentru aîntocmi rapoarte despre ceilalþi, fie ele ºimincinoase.

Lumea imaginatã aici de cãtre DanComan pare compusã de o sumã de

Ruralul fabulosscindãri, de contradicþii, în accepþiune maidegrabã filosoficã (aceea de „cauzã a tuturorschimbãrilor din univers”). Înainte de toate,mã refer la maniera în care este redat ruralul.Existã o falie evidentã între felul idilic în carene imaginãm în general un sat ºi lumeaplãsmuitã de prozator: stranie, grotescã,lugubrã pe alocuri (cadavrele gãsite periodic

pe malul apei, scena priveghiuluietc.). Mã refer apoi la intruziuneafantasticului în aura de veracitate apoveºtii. Fãrã îndoialã cã întâlnimelemente ce þin de real, dar ele suntîn permanenþã subminate deimagini care îþi au sorgintea în zonafabulosului. Veridicitatea Ninieibunãoarã, este contaminatã deprezenþa permanentã a animãluþelormisterioase din jurul ei. Sigur,moartea lor în final anunþã simbolictrecerea fetei în lumea realã, statutulimpus de „femeie mãritatã” ºi norãa unei soacre ce o detestã.Tot în teritoriul contradicþiilor se

situeazã felul însuºi în care suntconstruite personajele. Lipsa defermitate a tatãlui, de pildã, esteopusã gravitãþii vocii din timpulslujbei, precum ºi intransigenþeisale în calitate de slujitor alDomnului, provocând stingherealãîn rândul membrilor familiei:„Imediat ce-l auzeam, mi se fãcearuºine. Striga de se sculau toþi morþiidin morminte, vorba mamei, ºivocea aia nu era vocea pe care-ofolosea acasã. Acasã, ºi dacã, prinminune, zicea câteva vorbe, abia îlputeai auzi, zici cã ai mãmãligã în

gurã, îi reproºa mama mereu.”(p. 75)În contextul unui atare joc al realului cu

fantasticul, rãmâne în sarcina cititorului sãdistingã elementele ce redau o perioadã dinistorie. Camioanele misterioase ce apar înmod periodic, lor urmându-le aproape defiecare datã descoperirea cadavrelor lamalul apei, salamul ºi sticlele de Pepsiprocurate nu se ºtie cum ºi ascunse de ochiivigilenþi ai lui Mârza, ameninþãrile acestuia,bãtãile etc., toate acestea evocã eracomunistã, chiar dacã, repet, textul esteconstruit pe o sumedenie de alte trimiteri.Devine semnificativ, în contextulmonografierii unei restrânse aºezãri rurale,felul în care Dan Coman trateazã „erosul” ºi„thanatosul”. Fãrã a idiliza vreunul dintrepalierele lumii descrise (Marius Chivu fãceareferire la „realismul notaþiei” din acestvolum), atât iubirea, cât ºi moartea suntprivite dintr-o perspectivã visceralã.Dragostea protagonistului pentru Ninia îldeterminã sã o forþeze sã se mãrite cu el,totul culminând cu o nuntã grotescã (la caremireasa este purtatã cu roaba pentru a nu ise observa ºchiopãtatul) ºi episodul fluturãriicearºafului la fereastrã, spre bucurianuntaºilor.

Scris cu acurateþe ºi limpezime a notaþiei,când lapidar, când cu fraze largi, irizate,volumul lui Dan Coman este strãbãtut de omelancolie aparte a tonalitãþii, de o lentoarepoematicã, fãcându-l cu atât mai plãcutlecturii; un roman în care fabulosul coexistãfiresc cu realul.

Vasile Vidican

Sub pomul de Crãciunul lui 2017 m-ambucurat sã gãsesc douã cãrþi, palpabile,adevãrate, tipãrite pe hârtie. Fac acestespecificãri, pentru cã, astãzi, acest lucru numai este de la sine înþeles ºi asta nici mãcarpentru cei din generaþia mai în vârstã, formaeBook fiind, precum ºi cea audio, foarterãspândite. Am vãzut cã de fapt cea de-adoua se referã la România. Mi-au fostsuficiente primele 30 de pagini încât sã-midau seama, cu bucuria inerentã, cã estevorba de un fel de declaraþie de dragostevizavi de România. Cãci, trebuie s-omenþionãm, cãrþile ºi mai ales mass-me-dia referitoare la þara noastrã sunt de puþineori binevoitoare, înecând-se în cliºee, locuricomune, ºtiute ºi rãsºtiute, încât eu, unul,m-am sãturat demult sã le mai bag (de-adevãratelea) în seamã. Autoarea, SabineMiron (nãscutã în 1958 în Germania de Vest,numele de familie la naºtere rãmânenespecificat), se aflã la prima carte. ÎnRomânia a fost întâia datã în aprilie 1992,pentru câteva zile, în luna august a aceluiaºian, pentru ºase luni, din care s-au fãcut …15 ani! Cartea, chiar dacã nu se bucurã deun stil briliant, este scrisã cu sinceritate, cuuºoarã ironie, uneori ºi autoironie, dar ºi cu

o bunã dozã de umor. Încercând sã traduccuvântul de introducere (mi)-ar ieºi camacest text: „Aceasta este cartea mea despreRomânia ºi câþiva din locuitorii ei precum ºidespre 15 ani din existenþa mea acolo. Nueste o analizã politicã, nici un studiu socio-logic ºi nici o privire antropologicã. Estedeclaraþia mea de dragoste ºi totodatã orãfuialã. Un deceniu ºi jumãtate m-am simþitacolo ca acasã. Iar acum, din nou înGermania. În sfârºit cu toate gurile de canalacoperite, cu grãdinile frumos decorate dinfaþa casei, cu gardurile lor joase, cuvânzãtoarele zâmbind prietenos, cusuficientã hârtie igienicã ºi sãpun în toaletelepublice. Da, din nou aici, dar nu înîntregime…”. Da, cãci o parte din Sabine a rãmasîn România. Dacã înainte de a veni înTransilvania (Sibiu) ºi ea, precum mulþi,nepermis de mulþi alþii din Germania ºi în

SABINE MIRON: La graniþele posibiluluiPercepþii amestecate la marginea Europei ºi nu rareori la cea a disperãrii

Editura Books on Demand, Norderstedt, 2017general din Occident, fãcea confuzia întreBudapesta ºi Bucureºti, credea ca toateþãrile din aºa numitul „bloc de Est” (Ostblock)din perioada rãzboiului rece sunt slavice, bamai mult, pe coperta a IV-a a cãrþii gãsimurmãtoarele: „România? România nu esteîn Europa”… spuse agentul de expedierecare se ocupa de mutãri în graniþele Europei.Niºte prieteni îi ceruserã o ofertã de preþpentru o mutare din Germania la Sibiu/Hermannstadt. Foarte îndepãrtat ºinecunoscut este statul din Carpaþi ºi pentruautoare, care, la 35 de ani, hotãrãºte sã seangajeze aici social, de la Berlin venind,pentru o jumãtate de an. Din ºase luni sevor face 15 ani…” Pentru a cunoaºte într-adevãr un popor, cu tot ceea ce îi aparþine,este nevoie de timp, de experienþã ºiexistenþã nemijlocitã între oamenii care îlcompun. Accesul spre cultura ºi mentalitatearomâneascã vine în timp. Trecerea nu a fostbruscã, cel puþin nu la nivelul limbii. Familiadin Sibiu la care Sabine va locui este cea apreotului dintr-un cartier al Sibiului, deformaþie evanghelicã, etnie germanã (familiede saºi). Limba de comunicare exista de labun început, dar ea nu era cea românã, cigermana. Nou-venita se pune serios peînvãþarea limbii române, mai ales cã de laînceput i-a plãcut cum sunã limba noastrã„cea dulce ºi frumoasã” (altfel decât latinaori limba francezã, care i-au creat la ºcoalã– dupã cum singurã mãrturiseºte - maidegrabã dureri de cap. Plinã de umor estescena care descrie „evenimentul” telefonãriidin Sibiu, de la aºa numitele „telefoane”,cuvântul este preluat astfel ºi în versiuneaoriginalã. „Cabina cinci, Germania”, seauzea vocea telefonistei, iar ea nu era sigurãcã a înþeles bine. „Mã ridicam atunci încet,cu temerea cã iarãºi nu voi fi înþeles bine.Dacã careva din vecini se va ridica ºi îndreptadecis înspre cabinã, voi disimula, fãcându-mã cã m-am ridicat doar spre a mã întinde.” In România îl cunoaºte pe Costel (cunumele de familie probabil Miron), de fel delângã Piatra Neamþ, cu care se va ºi cãsãtori.Este descrisã nunta, ospãþul dintr-un res-taurant din Sibiu, mergând pânã la redareaunor obiceiuri (cinstirea mirilor, bunãoarã),totalmente strãine în aceastã formãmentalitãþii din Germania. Sabine învaþã, pascu pas, sã trãiascã în România pânã a ºi-lînsuºi pe „a se descurca”. Mentalitateaîncepe sã-i spunã tot mai mult, sã i sedescopere dincolo de partea ei de suprafaþãDespre statul pe la cozi la benzinãrii (peco,cum preia autoarea termenul în limbaoriginalã) dar ºi la pâine, despreabsurditatea unor legi, despre lipsa depunctualitate a românilor ºi multe altele sescrie aici. Dar nu cu rãutate, cum ar fi scriscronicarul, ci cu sârguinþa de a cãuta sã seînþeleagã ce se ascunde în spatele acestorlucruri. Preluând un alt citat: „Pentru a înþelegepe cineva, spune indianul, trebuie sã mergio vreme în pãpucii lui”, cred cã aceastãexpresie redã cel mai bine intenþiile autoarei.Dar nu vrem sã întârziem prea mult asupraconþinutului; i-am lua cititorului plãcerea dea descoperi singur multele aspecte legatede þara noastrã pe care cartea le oferã.

Damaschin Pop-BuiaOstfildern, în ianuarie 2018

77777Rãsunetul cultural - februarie 2018 ªANTIER LITERAR

POEMEAº putea fi oricineÎndestulãtor darul zeilor pentru astaªi faþa meaOglindã plinã de pedepseÎþi poþi inchipui oriceÎnserãri pe care þi-ai scris numele Propunere absentãPloi calde ºi copaci înalþiNeliniº! pline de mistereNimeniN-a vazut-oToate iubirileªi toate pietrele de mormântS-au rostogolitOchii nostri opriþi sã cunoascãUrechile noastre sã vadãMii de inimiBat în inima meaTu în mijlocul ninsoriiDeschizi fereastraUneori ca un sicomorDincolo de aniSângerezi ca un cuvânt rãnitªi neliniº!leLe scap din mânã

Caii de mai danseazã pe piane stricateAu toporaºi în urechiªi peruciªi picioroange sã vadã panã la etajul doiAºa cum nasc ºoriceiiªi leviatanul ce-i înghite pe cei nedoriþiLumina ajunge mai repede în gãri departateªi urmareºte zeece nechezatEu am crescut în oraºul acelaUnde hoþii de cai aveau inima pãtratãªi degetele îmbrãcate ca de-nmormântareAmanþii veneau aiciDuhnind a putrede licoriCu cicatriciªi nasul cum piramidele dormindFemei pariau pe divorþuriBa chiar ºi pe mineCel ce cãlãream un cal cu un ochi închisCu nume ca o copitã iscãlitã pe nisipUnii cai veneau direct din rãzboaie

Ioan Mãrginean:

Cu care cu totªi cohorte de cânturiMamele plângeau copii ºi nu voiau sã semângaie pentru cã nu mai suntAu rãmas în statui ºi-nceruri adânciUnii se mai scalda-n ierburi ºi-n umbre deatene ºi romeDe dunãri si nopþi curgãtoareInima urcã sute de trepteCine va fi învingãtorul?Cine va fi ?Ceea ce am vazutÎþi spun, Amelieªi marturia meaAre cãldura sângelui ce nu ºtie sfarºitulPleoapele þin în dinþi frunze viiInima ta, o puntePeste nisipul fierbintePeste care caii-ngalop dau buznaÎn oraºul spintecat ce urcã la cerOchii mei Amelie, sunt porþile larg deschise

Tu ne încalzeai ceaiulNelasãnd ultima carte sã moarãªi a fost searãªi au fost dimineþiPe catarg ne urcamSã culegem mere pe care le stergeai cupãrul tãuAnimale perechiPãsãri perechiªi oameni perechiNumãram firimituri în traista cu merindeAscultam buletinul meteorologicªi ne întrebam de ce ploaiaE zâmbet neliniºtiutorÎngerii nu au copiiPe munte urc eu lemne de focªi anii tãi ºi pumnal ascuþitTurme de berbeciÎncolacise-vor în Raiul meuªi-au fost dimineþiªi a fost searãPe oameni i-am aºezat în liniºtea lorIar la cinã mãslinii încã nu înverziserãDesenam nopþi calmeAlunecãtoare în pas de povesteSã mori neverosimilã cântareCerurile au atunci miros de fum

ªi nunta-i pe sfârºiteMie imi trebuie cuvinteSã mã imbrac, Cuvântuleªi toacã sã te strigªi clopot sã mã chemªi ape limpeziSã mã pierd

Totul e harVecin cu pmântul veºniciaCale belºugul de fapteStrpungând pus?ulRefugiu, rugciuneaDau vamªi-ci judec haina dintâiVicelul meu nu-i ca al tuO târg biruitorAº fugiPrelnic visul luminii line din vecerniiIar luntrile-s toate la malur

Râul aici e altfelE ca o inimãPe o pânzã aproape roºieCa o coadã de fatãDespletitã între douã înserãriÎn jurul ochilor nu sunt anotimpuriDesenez scheletul ºi umbra lui arde în pãlmiUn bocet e atunci poemulPlopilor plânºiDealurile cu coarne de berbecRostogolindu-se printre frunze de laurªtiu cã în noaptea aceeaSãruturile erau râuri de lapteFãgãduite îngerilorVeºnicia începe cu moarteaCelalalt somn când te trezesti are formã de cerªi formã de candelã ºi de potirPãcatul luat pe datorieNe þine gândul minþii lipit de pãmântOraºe ºi mirese acolo n-am vãzutDoar lumini în pântecul nopþiiCe se odihnesc pe obrazul tãuE un singur drumGreu ne desparþim de ceea ce ºtimªi de efemer ca de o lunã fecioarãMorþii se dueleazã în tãceriCerc grãbit de ninsoareOchii tai, ochi de zãpadãPrivesc pe cãrarea fugii de acasã

Sigur întâlnirea noastrãA fost o pauzã a clipelorPe urmãNe-am plimbat pe zece strãziPrin oraºul ce rãtacea pe sub poduriminciuniZilele începeau cu strigãt de clopotÎnspãimântãtoare viseRamânând pentru mijlocul zileiClapele de acordeonSunt ca un picior de lemnCe ºi-a uitat povesteaSpaimele printre castaniBãteau paºi de paradãCrucile, ochi rãstigniþiUrechile, ºine de tramvaiPline de muziciDupã felul meuLa margini de sãptãmânãÎmi mângâi rostireaDespre mortul ce înca nu avea nume

Rotunjimea clipelorCa o litanieCa o carte cu unghile proaspãt tãiate

Trebuie sã mã þin de luminãÎntunericul nu mai îmi e de ajunsªi în plãmâni refac drumul peºtilorToþi au aripi negreªi prin somnul meuCautã rãbdareaTrupul meuSe izbeºte de spaimeZãpezile toate stau cu burta în susPrecum vã puteþi imaginaCine sã mai reziste?Rãnile toate au mâna întinsãκi rod unghileªi îmi este frigAr ‘ trebuit sã morDar Tatãl mi-a plãtit datoriaCu lacrimiªi cu inima egalã cu toate toamneleCu toate cuvinteleVoi mai respira aerul, sub asediuPoate nu vor baga de seamãCa în buzunar zornãieTreizeci de arginþiCe vor sã danseze în mijlocul rãuluiSunt ca niºte câini alungaþiDin ochiul tãuªi nu vor sã punã întrebariIubita meaS-a facut dimineaþãAscunde-mã în milele tale

O parodie de Lucian Perþa

Ioan Mãrginean :Aº fi putut fi,Fãrã falsã modestie,ªi mulþumesc Domnului cã nu o am,Cel puþin în poezieDeschizãtor de drumuri dacã nu eramPornit încã din copilãriePrintre neliniºti ºi mistereÎn inevitabila cãlãtorieSpre tãrâmul fãrã de frontiereAl credinþei.Toate rosturile ce le-am rostitªi toate iubirile fiinþeiMele s-au rostogolitSpre acest tãrâmFãrã prihanã,Pânã ce-am gãsitComunã europeanãUnde inima meaA poposit.Prin Câþcâu, tu, cititor,De vei treceÎn colindã,Mi-o vei vedeaSãngerândãPe al scrisului ogor !

88888 Rãsunetul cultural - februarie 2018

Redacþia:Redactor ºef: Andrei Moldovan

Redactori: Icu Crãciun, Menuþ Maximinian, Vasile VidicanPrezentare graficã: Maxim Dumitraº

Tehnoredactare: Claudiu MoldoveanuAdresa:str. Bistricioarei nr. 6, Bistriþa - jud. Bistriþa-

Nãsãud; email:rasunetul@rasunetul.ro

ÎN ÎNTÂMPINAREA CENTENARULUI MARII UNIRI

O MARE IUBIRE: REGINA MARIA ªI OSTAªII SÃI Printre personalitãþile uriaºe care au contribuit la realizarea ºi consolidarea unei Românii moderne este, fãrã îndoialã ºi soþia lui Ferdinand I, Maria, Regina Marii Uniri.Prezenþã activã ºi apreciatã în întreaga lume, un diplomat abil la vremuri de mare cumpãnã, a fost înainte de orice o inimã deschisã iubirii pentru þara sa, pentru soldaþii pe care i-a însoþit pe front ºi le-a alinat durerile. Iubirea a fost una reciprocã, de vreme ce, ºtim din literatura popularã, o numeau „mama Maria” sau „mama rãniþilor”. Pe bunã dreptate, olegendã s-a nãscut în jurul acestei mari iubiri. Iatã ce scria în 1985, când românii nici mãcar nu aveau dreptul sã îºi aducã aminte cã au avut o monarhie, publicaþia People despreRegina Maria: „Ea a reprezentat, începând cu Primul Rãzboi Mondial ºi pânã la moartea sa, cea mai celebrã figurã regalã din lume – Prinþesa Diana a zilelor sale”. Redãm mai joscâteva fragmente din volumul „Þara mea” de Maria Regina României, carte tradusã din limba englezã de Nicolae Iorga ºi publicatã la Iaºi în 1917.

„R. C.”

„Nu-mi erau dragi ostaºii mei numai în zile de parãzi ºi steaguri desfãºurate-n vânt, în zile când îmiumpleau inima de mândrie ºi plãcere, ci ºi în zilele de întuneric ºi de grea încercare, când aripa morþii

flutura asupra lor ºi când cei mai viteji ºtiau ce este jertfa...” Am fost în mijlocul lorcând soarele strãlucea întoatã puterea lui asupracâmpilor uscaþi ºi pârliþi; prinploaie ºi furtunã am fost înmijlocul lor ºi sub zãpada cecãdea; multe leghe de caleam cãlãrit în flancul lor prinvaluri de noroi fãrã nume...

I-am auzit câteodatãrâzând, ºi i-am vãzut ºi cumjoacã. Dupã obositoaremarþuri, m-am uitat la eiîndelung cum se întorceauîntr-amurg, cântând laolaltã,cu flori veºtede la ureche.

Adesea mi-am opritcalul la marginea drumului, ca sã-i vãd trecând, ºi praful ce-l ridicau picioarele lor mã învãluia unde stam.

Un fel de magnetism trecea de la mine la ei: mãînþelegeau pe mine ºi pe dânºii îi înþelegeam eu.

În deobºte, soldaþii sunt dresaþi la automatism, ca niºtepãpuºi care trebuie sã se uite, sã simtã, sã lucreze întocmaiaºa... Dar pentru mine ei erau oameni, oameni care-ºi aveaucasele ºi mãicuþele lor; fiecare-ºi avea speranþele lui, aveaun lucru pe care i-l cerea inima, un lucru pe care-l dorea;lucrul acela-l simþeam eu, ºi de aceea, când treceam printredânºii, aclamaþiile lor mergeau dupã mine, care-iînþelegeam ca oameni ºi pricepeam cã fãceau aºa pentrucã þineau la mine, nu pentru cã li se dãduse poruncã sãfacã aºa. (...)

Când eram tânãrã de tot, bãtrânul rege (Carol I, n. n.) m-a fãcut colonel onorific al unui regiment de roºiori, cinste lacare am fost foarte simþitoare ºi care mi-a dat unele dinceasurile cele mai plãcute ale vieþii.

În atâtea marºuri mi-am urmãrit regimentul, în atâteamanevre l-am cãutat peste dealuri ºi vãi, cãlãrind legheîntregi pânã l-am gãsit, undeva, într-o poziþie ascunsã, ºi,cum dãdeau cu ochii de mine, soldaþii mei mã salutau custrigãte bucuroase. Puþine senzaþii în viaþã mi-au umplutsufletul de o emoþie aºa adevãratã ca urãrile îndreptatespre mine de roºiorii mei viteji.

Niciodatã nu m-am simþit mai mândrã ori mai fericitãdecât cãlãrind prin rândurile lor, ascultând aclamaþiile lor,simþind cã au simþire pentru mine, cã eram una cu ei, gataºi de aceea ca , la o întâmplare, sã împart viaþa lor asprã,necazurile lor, primejdiile lor. ªi o ºtiau ºi ei, o intuiþie oarecarele-o spunea ºi de aceea trewcea între noi ceva puternic ºiadevãrat, ceva mai mult decât omagiul convenþional ce sedatora Doamnei lor, Reginei lor.

Dintr-o foarte îndepãrtatã þarã am venit eu! Dar am ºtiutcum sã-i iubesc ºi sã-i înþeleg pe ostaºi. Eram mândrã sãcãlãresc în fruntea lor; parcã aveam o convingere puternicãîn inima mea cã aº fi în stare sã-i conduc la datorie, cã le-aºputea insufla curaj, ambiþie, ºi cã, dupã mine, ºi la moartes-ar duce... (...)

Am cunoscut ºi celãlalt curaj, care e de nevoie la cãpãtâilecelor ce mor; am avut prilej sã dovedesc cã pot împãrtãºi cualþii ºi zile de boalã ºi necaz, între scene în care doar iubireaºi mila sã-ºi aibã locul.

Nu-mi erau dragi ostaºii mei numai în zile de parãzi ºisteaguri desfãºurate-n vânt, în zile când îmi umpleau inima

de mândrie ºi plãcere, ci ºi în zilele de întuneric ºi de greaîncercare, când aripa morþii flutura asupra lor ºi când ceimai viteji ºtiau ce este jertfa...

* * *Da, am fost cu ostaºii mei când o crudã încercare a

înduplecat vigoarea lor, energia lor ºi speranþele lor. Am fostcu ei când erau strânºi laolaltã, ca o turmã într-un lagãr,unde holera-ºi fãcea de cap, smulgând vieþile lor tinere,aºa cum o furtunã smulge puternicii stejari.

Am împãrþit cu ei aceste zile de surghiun, când ei eraudespãrþiþi de oamenii ceilalþi ca printr-o dunºã de foc pecare puþini cutezau sã o treacã. Am mers la ei pentru cãmulþi se fereau de dânºi, am mers la ei pentru cã mulþi setemeau...

Înþelegând groaza numelui de holerã ºi pentru inimilecele mai viteze, dându-mi seama de mizeria, desingurãtatea, de chinul ºi suferinþa ostaºiloe mei ºi de câtde puþini erau aceia care sã voiascã a rãmânea cu dânºii,m-am crezut datoare sã fiu eu aceea care sã rãmân ºi amsimþit cã acuma sosise vremea sã le dovedesc iubirea mea,sã-mi chem un curaj care ºtiam bine cã nu-mi va lipsiniciodatã când ceasul primejdiei va fi bãtut. (...)

Oarecare ajutor am putut sã le aduc, pentru cã pânã lavenirea mea lipsea. Nimeni nu fusese pregãtit pentru acestcrud bici al lui Dumnezeu, pe care ostaþii mei îl aduseserãcu ei din þara duºmanã. Totul se þinuse gata pentru rãni ºiaccidente, dar, dacã lumea-ºi aduce aminte, românii noºtrin-au întâlnit în 1913 o împotrivire înarmatã, ci au fost atacaþide spectrala boalã care dãdea jos omul în câteva ceasuri,bãgând groazã în rânduri ºi oroare între cei care trebuiausã îi poarte grija. Molima s-a întins cu o aºa deînspãimântãtoare iuþealã, încât mulþi, prinºi de panicã,fugiserã.

Am strâns lângã mine medici ºi surori de caritate; cumera firesc, prezenþa mea acolo unde infecþia era mai maremi-a dat încredere ºi a dovrdit cã primejdia nu putea sã fieaºa de mare. Îndatã am fost înconjuratã de inimicredincioase, gata de orice jertfã, ºi lupta ce am purtat afost o luptã bunã, deºi piedicile împotriva noastrã erau mari.(...)

Întunecate erau acele colibi de lemn, joase ºi pustii,clãdite pe pãmântul gol, cu o cãrãruºã ca un ºanþ la mijlocºi, cum ploua din belºug, cãrãruºele se fãceau noroi ºi depe asprele coperiºuri de lemn apa curgea în pâraie, udândpaiele pe care ostaºii mei erau întinºi. Unul lângã altulstãteau murind, murind vitejii mei ostaºi tineri, care aºa deveseli se duseserã, cu speranþã în inimile lor.

La început oriºice lipsea ºi ploua înãuntru din toatepãrþile. Dar în curând avurã paturi ºi cearºafuri ºi medici dindestul, ºi câteva devotate surori de caritate care pas cu passe luptau cu boala crudã, care stãteau în umilã jertfire zi ºinoapte lângã paturile celor în suferinþã. (...)

Soþul meu, care avea comandã asupra tuturor trupelor,venea zilnic sã inspecteze ce fãceam noi. Prezenþa lui ne-afost o mare încurajare ºi toþi bolnavii noºtri salutau sosirealui ca un semn cã nu s-a lãsat la o parte nimic din ce puteasã le fie de folos. ªi fiul meu era cu mine, fiul meu cel mare;el mi-a fost mâna dreaptã, tovarãºul de muncã, energia luitânãrã intrând în acþiune unde zâmbetele mele nu ajungeau.

Multe zile am rãmas în mijlocul soldaþilor mei ºiDumnezeu mi-a îngãduit sã pot fi de vreun ajutor; zile destraºnicã trudã, zile de întuneric, când ce vedeam eraulucruri pe care niciodatã nu voi mai putea sã le uit.

În vremea aceasta m-am apropiat foarte mult de inimileostaºilor mei. Ei ºtiau cã nu m-am ferit de ei când mulþi setemeau; ei ºtiau cã am rãmas cu ei aºa încât sã nu sesimtã pãrãsiþi, sã nu fie trataþi ca niºte lepãdãturi, când aºade crudã le-a fost partea.

Pe deplin fui în stare atunci sã le dovedesc cã strãina numai era strãinã, ci, cu toatã inima ºi sufletul întreg, dintre ailor una!

O, bieþii mei ostaºi tineri! I-am vãzut cu umflatele feþevinete, cu ochii cãzuþi în cap, sângeraþi, spectrali, i-am vãzutîn spasme groaznice, când orice ajutor omenesc le lipsea,i-am vãzut þepeni ºi muþi când îºi sfârºiserã ultima luptã;am stat lângã paturile chinului lor, rugându-mã tãcut pentruumilele lor vieþi fragede. Cele dintâi zâmbete ale lor eu le-am cules, când, dupã zile de torturã, ei se strecurau iarãºipe încetul spre viaþã.

Nici în mormintele lor ei nu se puteau simþi, astfel, uitaþi.Am îngenunchiat lângã ele, acolo unde ar fi îngenunchiatmamele lor, soþiile, copiii lor, ºi pe fiecare moviliþã pustieam semãnat flori de mireasmã, ca ºi florile ce cresc în jurulcaselor pe care nu le vor mai vedea. Noi n-am vrut sã lãsãmca ei sã fie aruncaþi în groapa comunã, ci am dorit ca fiecaredin tinerele lor trupuri sã fie însemnat cu crucea lui. (...)

18 August 1916