romantismul este orientarea ideologica, artistica si literara care a marcat prima jumatate a sec. X1X in spatiul european. Curent lit aparut ca reactie la rationalism si la clasicismul rigid. Poemul luceafarul a aparut in 1883 in almanahul societatii academice social-literare romania juna de la viena. Poezia se incadreaza in romantism prin teme si motive literare spercifice precum tema iubirii, a naturii, a cosmogoniei,motivul romantic al visului, al noptii, al sterelor,dorului,umbrei, elidarea barierelor de spatiu si timp, figura de constructie principala este antiteza si cele doua metamorfoze ale Luceafarului( cea angelica si cea demonica) . Poemul este inspirat din basmul romanesc Fata din dragina de aur, cules de Richard Kunish. Basmul cuprinde povestea unei fete de imparat izolata de tatal ei intr-un castel, care se indragosteste de un zmeu. Fata insa se sperie de nemurirea acestuia si il refuza. Zmeul merde la Demiurg si doreste sa die dezlegat de nemurire, dar acesta este refuzat. Intors pe pamant, zmeul o gaseste pe fata indragostita de un fecior cu care fuge in lume. Furios, zmeul se razbuna pe ei si ii desparte. Peste fata pravaleste o stanca si pe feciorul de imparat il lasa sa moara in Valea amintirilor. Eminescu valorifica acest basm in perioada studiilor berline intr-un poem intitulat fata din gradina de aur, dar modificat ulterior. Razbunarea nu i se pare potrivita,asa ca zmeul din poemul lui Eminescu rosteste cu amaraciune catre cei doi fiti fericiti cu glasu-i stins a spus/Atat de fericiti, cat toata viata/Un chin sa aveti de-a nu muri deodat. Poemul romantic luceafarul de m.e. este o alegorie pe tema geniului, dar si o meditatie asupra conditiei duale umane. Din acest punct de vedere, luceafarul poate fi considerat o alegorie pe tema romantica a locului geniului in univers, ceea ce inseamna ca povestea, personajele, relatiile acestora sunt transpuse intr-o suita de metafore, personificati si simboluri. Poemul reprezinta o meditatie asuprea geniului in lume, vazut ca o fiinta solitara si nefericita, opusa omului comun. Poezia romantica se realizeaza prin amestecul genurilor epic liric si dramatir si al speciilor. LIRISMUL este sustinut de meditatia filozofica si expresivitatea limbajului este bazata pe schema epica a basmului si are elemente dramatice secventele realizate prin dialog si dramatismul sentimentelor. Elementele fantastice se intalnesc in prima si a treia parte a operei, partea a doua combina speciile lirice, iar a patra parte conctine elemente de meditatie, idila si pastel. Viziunea romantica e data de tema, structura, de alternarea planului terestru cu cel cosmic, de antiteza si motivele literare, de imaginarul poetic, de cosmogonii, etc. Elementele clasice sunt echilibrul compozitionalm armonia si caracterul gnomic.Simetria compozitionala se realizeaza in cele patru arti ale poemului astfel: cele doua planuri interfereaza doar planul terestru( iubirea dintre catalin si catalina), iar a treia parte consaacrata planului cosmic( calatoria lui Hiperion la Demiutg, ruga si raspunsul). INCIPITUL poemului se afla sub semnul basmului. Timpul este mitic a fost odata ca-n povesti/ a fost ca niciodata. Cadrul abstract este umanizat. Portretul fetei de imparat este descris prin superlativul absolut o prea frumoasa fata Fata reprezinta insusi pamantul, iar comparatiile cum e Fecioara intre Sfinti si luna intre stele propun o posibila dualitate: puritatea si predispozitia spre inaltimile astrale. Prin cele sapte strofe se constituie aventulra poemului, partea intai fiind o splendida poveste de iubire. Iubirea se naste lent sin tarea de visare, in cadrul nocturn realizat prin motive romantice: luceafarul, marea si luna. Semnificatia alegoriei este ca fata pamanteana, aspira spre absolut, iar iubirea fetei de imparat are un accent de cotidian. Motivul serii si al castelului accentueaza romantismul oferit de prezenta luceafarului . omul superior este atras de jocul iubirii, iar in urma celor doua chemari ale fetei, se rupe din sfera sa suferind doua nasteri simbolice: o nastere angelica dintre cer si mare, amintid de mitulu lui Neptun si una demonica dintre soare si noapte, amintind de teoria haosului surprinsa de Hesiod. Daca femeia nu isi poate depasi conditia limitata, omul geniu isi dovedeste superioritatea traversand barierele lumii sale si fiind capabil de sacrificiul suprem in numele iubirii. Partea a doua, are incentru idila dintre catalin si catalina. Asemanarea numelor sugereaza apartenenta la aceeasi categorie: omul comun. Portretul catalinei este realizat in stilul vorbirii populare, in antiteza cu portretul luceafarului. Idila de desf. Sub forma unui joc. Catalina aspira inca la iubirea idela pt luceafar. Modul de expunere predominant este dialogul. PARTEA A TREIA valorifica tema cosmogoniei si prezinta calatoria intergalactica a lui Hyperion la Demiurg. Acesta se intoarce la origini si retraieste in sens invers istoria creactiei. La cerearea lui de a renunta la nemurire si a se naste in pacat, demiurgul refuza sustinand ca el s-a nascut odata cu lumea si sugereaza incompatibilitatea lumilor. PARTEA A PATRA ilustreaza un cadru teluric- astral si propune idila dintre cei doi muritori proiectata pe fundalul uni cadru natural romantic. Cuplul este surprins intr-o ipostaza adamica. Ultima chemare a fetei transmite ideea protejarii fericirii. Omul comun este incapabil sa-si depaseasca limitel, iar geniul manifesta un profund dispret fata de aceasta incapacitate. FORMULA LIMBAJULUI poetic eminescianeste in conotanta cu miscarea ideilor si tumultul sentimentelor. Antiteza dintre planul trerestru si cel cosmic sugerata de alternarea tonului minor cu cel major, re realizeaza prin distributia consoanelor si vocalelor. MUZICALITATEA este data de particularitatiile prozodice: masura de7-8 silabe, ritmul iambic si rima incrucisata. La nivel STILISTIIC, poemul este construit pe baza alegoriei, dar si a antitezei dintre omul geniu si cel comun. Pentru ilustrarea coditiei geniului, poemul siteza operei poetice eminescicene, armonizeaza : teme si motive romantice, antiteze, elemente de imaginar poetic si procedee artistice.