#name Romanian: Mihaela Arbid 1 1 1 CAPITOLUL 1 1 1 2 14 Octombrie 1977! - ce data lipsita de importanta pentr u milioane de locuitori ai planetei pline de suferinta si totusi locul preferat al lui D-zeu de a materializa orice gind si experienta, meticulos preparate in g radina adevarului si aruncate la intimplare asupra noastra. 1 1 3 Nu am sa uit niciodata aceasta zi, a fost data plecarii mele pe un drum, pe care in aparenta se circula intr-un singur sens, spre o dest inatie pe care o stiam din manualul de geografie, si in special, cu un om pe car e-l cunosteam mai mult din scrisori. 1 1 4 Lasam in urma mea parintii tristi de durerea despartirii si o iubire spulberata si mai mult ca niciodata fara speranta. 1 1 5 In dimineata aceea de toamna, anesteziata de durere, tre zita parca la realitate de lacrimile celorlalti si de zgomotul din aeroport, ma intrebam daca sint eu aceea care plec si ce ma durea cel mai tare era ca luam cu mine, fraudulos, pe cel care si astazi, dupa 20 de ani, ramine singurul pe care l-am iubit pina la frontiera mortii. 1 1 6 Nu mi-am putut aminti detaliile despartirii niciodata, c u tot efortul pe care l-am facut mai tirziu. Imi amintesc numai ca mergeam ca un automat in urma unui om care acum in fata lumii era sotul meu, si imi mai amint esc de o voce care-mi susotea in ureche "intoarce-te "! Unde plecam! ? 1 1 7 Eram un pumn de praf, tinut sa nu se imprastie de hainel e de pe mine pe drumul pe care mi l-am ales singura, un drum pe care vroiam sa-l reusesc cu orice pret, era drumul rau ales al razbunarii pe mine insami si poat e drumul cautarii. 1 1 8 Ce puteam fi la acea virsta de 25 de ani decit un ameste c de lume si de cele lumesti, in care iubirea si ura se luptau sau se uneau dupa bunul lor plac, dar intotdeauna in dezacord cu ce as fi dorit si ce mi-ar fi tr ebuit. 1 1 9 Cit de mult a trebuit sa sufar, daca mi-am pus diploma i n valiza ca pe orice alta hirtie fara valoare si cit am putut sa fiu de egoista in durerea mea, daca i-am uitat pe cei care ma iubeau! 1 1 10 Ma casatorisem cu un om pe care l-am cunoscut mai mult d in scrisori si din ce mi-a povestit el timp de 4 ani. Vacantele pe care le petre cea la noi ar fi fost singura ocazie ca sa ne cunoastem, dar nu aveam timp si ni ci nu ma simteam atrasa de el. Pentru mine era un prieten de la distanta, care m a distra cu scrisorile lui. 1 1 11 In avion m-am simtit stinghera si aveam impresia ca toti pasagerii imi cunosteau secretul. Imi doream ca sotul meu sa ma lase sa-mi pun capul pe umarul lui si sa pling incet fara speranta. 1 1 12 Sufletul imi era plin de durere si in mintea mea refuzam sa cred ca peste 2 ore avionul ma va duce la Beirut de care, in ultimii ani, af lam zilnic amanunte la T. V. , datorita razboiului civil ce acum cunostea o scur ta perioada de acalmie. 1 1 13 Nu s-a intimplat nici una, nici alta. Contrar bunelor ma niere, Mahmud a inghitit repede mincarea servita si, cum era deja ora prinzului, si-a scos pantofii din picioare, ochelarii de la ochi si cu cea mai mare indife renta 1 1 14 mi-a intors spatele. In mai putin de 5 minute nu se auze a decit sforaitul lui, pe o distanta de citeva scaune. 1 1 15 Eram impresionata si ma intrebam tot timpul daca nu cumv a traiam un cosmar sau daca nu cumva era o simpla "ironie a vietii ". 1 1 16 Ma gindeam cu regret la dragostea parintilor si a priete nilor si ma acuzam singura ca intr-un moment de slabiciune si de nebunie m-am ho tarit sa ma marit cu un musulman. , pentru ca unui evreu i-a fost teama sa rupa barierele familiei si ale religiei lui. 1 1 17 L-am acceptat pe cel care dormea fara jena linga mine, p entru ca vroiam sa-mi dovedesc ca religia nu mai avea importanta in zilele noast re si pe Alex nu trebuia sa-l iert niciodata. 1 1 18 Vocea capitanului l-a trezit pe Mahmud cu 10 minute inai

nte de aterizare. Fara sa se intereseze prea mult de prezenta mea mi-a spus ca i ntram in Beirut, dinspre Junieh. 1 1 19 M-am uitat pe fereastra avionului si am crezut pentru un moment ca din greseala avionul se pregatea sa aterizeze pe una dintre pistele p aradisului. Nici o data nu vazusem un peisaj mai frumos, era cea mai maiestoasa contopire intre mare si munte care-ti oprea respiratia pentru un moment si fara voia ta iti indreptai gindul plin de admiratie spre marele Creator. 1 1 20 Am simtit o caldura ca-mi invaluia sufletul si am fost c onvinsa ca acest paradis in miniatura a fost creat de D-zeu special pentru mine. Nu am banuit atunci ca intr-un paradis poti sa o duci mai rau decit in Infern s i ca de multe ori te gindesti la moarte ca la singura cale spre vastul desert al singuratatii fizice si sufletesti. 1 1 21 La aeroport totul s-a terminat repede, nu erau prea mult i pasageri, iar localul avea aerul prea calm pentru un aeroport international ; mai tirziu am aflat ca numai musulmanii il foloseau: datorita divergentelor pe c are le aveau cu crestinii acestia nu se aventurau decit foarte rar, cind erau es cortati de armata sau de diversi membri ai partidelor musulmane. 1 1 22 Dupa elanul pe care l-am simtit cind am privit Junieh de la inaltimea avionului, am picat cu picioarele nu pe pamint ci citiva metri sub asfaltul fierbinte pe care mergeam la iesirea din aeroport. Afara ma astepta un mozaic de oameni si de vesminte, in plus, copii murdari trageau de tine ca sa-t i vinda guma de mestecat si tigari sau sa te ajute sa-ti duci bagajul. 1 1 23 Uluita de aceasta imagine de bazar, mi-am oprit privirea de om pierdut, socat, asupra unei tinere acoperita de un cearsaf imens, negru, care mai tirziu am aflat ca se numeste "sador". 1 1 24 Zimbetul ei naiv, m-a incurajat si m-am asezat cu mai mu lta incredere, linga valizele noastre, asteptind ca Mahmud sa-si incheie tocmeal a asupra pretului cu un sofer de taxi. 1 1 25 -Trebuie sa ne grabim! mi-a spus fara ca sa remarce ca v aliza pe care o purtam depasea cu mult forta mea. Pentru o secunda mi-a trecut p rin cap ideea "ce mi s-ar intimpla, daca m-as pierde de el? ! "dar la fel de rep ede vocea lui si mirosul de transpiratie m-au trezit la realitate. 1 1 26 Ce bine ar fi fost daca in ziua aceea m-as fi pierdut, i ndiferent ce mi s-ar fi intimplat, nu ar fi putut fi mai rau decit a fost. 1 1 27 -Sa stii ca intii mergem la mine, adica unde o sa fie la noi si pe urma la parintii mei. Il ascultam fara sa-i raspund si incepeam deja sa-mi fac reprosuri pentru usurinta cu care am acceptat sa ma marit cu un tip pe care-l cunosteam atit de putin. Am simtit in mine furia unei isterii ascunse si am stiut imediat ca existau doi vinovati: in primul rind Alex care m-a iubit ti mp de un an dincolo de limitele realitatii uitindu-ma dupa aceea intr-o clipa, c a si cum eram un obiect din lut fara sentimente si valoare. Al doilea vinovat lam gasit in mine. Din dorinta de a ma perfectiona in franceza am purtat corespon denta cu acest Mahmud, pe care de la distanta il gaseam simpatic si agreabil si pe care acum, dupa citeva ore de calatorit impreuna, il vedeam ca pe o persoana insensibila, ca sa nu spun "prost crescut ". 1 1 28 Ma intrebam unde i-au disparut tandretea si bunavointa c u care ma incuraja sa ma casatoresc cu el. 1 1 29 Eram asa de absorbita de gindurile mele ca nu remarcasem ca masina se strecura cu dificultate din cauza aglomeratiei, imi doream ca ajun gind acasa, mama sa-mi deschida usa si cosmarul pe care simteam 1 1 30 ca-l traiesc sa ia sfirsit. . 1 1 31 Nu banuiam ca eram inca la preludiul cosmarului si ca in locul manierelor europene va aparea cit de curind arabul descris in cartile de povesti, care speria nu numai pe copii dar si pe adulti Odata ajunsi in fata blo cului am fost surprinsa de numarul mare de copii care se jucau printre masini. A m coborit din masina si am observat ca Mahmud era fericit cind a descoperit ca l iftul functiona. 1 1 32 Blocul, dupa aspectul exterior, avea aerul de a fi popul ar, in schimb apartamentul era frumos si ce m-a impresionat era panorama spre mu nte. Mai tirziu am remarcat ca oriunde te afli in Liban, natura este frumoasa si

calma in acelasi timp, incit privind-o te lasi coplesit de vechimea acestor pei saje si le indragesti fara sa vrei. 1 1 33 Dupa ce ne-am lasat bagajele si mi-am schimbat imbracami ntea, , pentru ca aici era foarte cald, am plecat la familia lui. 1 1 34 Nimeni nu era la curent de sosirea noastra, de aceea sur priza a fost placuta. 1 1 35 Contrar multor familii de musulmani unde o crestina si s traina in plus este greu acceptata, pe mine m-au primit cu caldura si chiar cu 1 1 36 oarecare mindrie. Franceza ne-a ajutat sa comunicam din prima clipa, de-o parte ei o familie numeroasa, iar de cealalta parte eu, care d in ziua aceea imi incepeam pribegia. O pribegie voita, dar pe care o regretam in ainte chiar de a o incepe si pe care invatam sa mi-o port incet, nu fara durere, contopindu-ma de multe ori cu acest popor vesnic in cautarea propriei identitat i. Aveam sa ma simt de multe ori inecata de nostalgia dorului de acasa, dar into tdeauna coplesita de nebunia unui om bolnav de gelozie. 1 1 37 In prima seara departe de acasa, am socotit ca petrecuse m cea mai lunga zi din viata mea si mi-am promis ca nu o voi uita nici o data. 1 1 38 Obosita de atitea emotii traite in decursul unei singure zile, trecuta de la o tristete fara margini, la curiozitate si speranta, eram d eterminata sa-mi las trecutul sa se conjuge singur la imperfect si m-am culcat c u dorinta ca in vis sa-mi apara parintii si a doua zi va fi mai calma decit cea pe care o incheiam. 1 1 39 Prima noapte a fost si primul cosmar, dintr-o serie care abia incepea si care nu avea sa se termine decit dupa 10 ani. 1 1 40 Spre ziua, o voce puternica ce provenea de la un difuzor , dindu-ti impresia ca anunta sfirsitul lumii, m-a trezit cu brutalitate din som nul meu si asa destul de agitat. 1 1 41 Mahmud, fara sa-si deschida ochii, m-a asigurat ca nu er a nimic deosebit: 1 1 42 -Culca-te, este ora cind se face apelul pentru prima rug aciune, moscheea este in fata noastra, din cauza asta se aude asa de puternic. S i fara sa dea prea multa importanta primei rugaciuni si-a tras si mai bine patur a pe cap inainte sa -mi spuna: "Nu-i nimic, te vei obisnui cu timpul! " 1 1 43 Vorbele lui nu m-au linistit, asa cum ar fi fost normal si putin ingrijorata si contrariata, m-am strecurat usor din pat. O data iesita din camera, am fugit pe balcon sa ma conving daca totul era in ordine, de teama ca nu cumva sa fie vreo alarma, cum razboiul nu era inca terminat. 1 1 44 Afara era o liniste deplina. Priveam blocurile de linga mine si asteptam ca usile de la balcoane sa se deschida si sa observ putina agit atie in urma apelului de la moschee. 1 1 45 Aveam impresia ca nimeni nu ascultase in afara de mine d isperarea cu care cel de la moschee isi facuse apelul atit de matinal. Mai tirzi u am inteles ca de fapt cei care se trezeau isi incheiau obligatiile religioase linga patul in care dormeau, pe un covoras special adus de la Mecca sau pur si s implu cumparat pe strada de la vreun vinzator ambulant. 1 1 46 Cu toate ca era inca devreme, nu m-am intors in casa. Mam acoperit cu capodul si m-am asezat pe un scaun. Eram uimita de frumusetea ras aritului de soare. Deodata, m-am gindit cu dorul cel mai salbatic posibil la par inti si intr-o fractiune de secunda, am simtit o durere care mi-a cuprins tot ab domenul iar gura mi s-a umplut de un lichid amar, pe care nu-l puteam nici inghi ti si nici scuipa. Speriata mi-am amintit ca un necunoscut cu citeva minute in u rma mi-a amintit de existenta Celui care ne-a creat si cu o forta sfisietoare mam prins cu miinele de metalul de la balcon si atunci inima, gindul si ochii s-a u indreptat spre cer si unite intr-o simfonie a durerii au strigat: "unde esti D oamne, sa nu ma lasi 1 1 47 niciodata. " 1 1 48 Era primul rasarit de soare pe care-l vedeam in Orient, un soare calm si cald care mi-a ridicat privirea spre Cel pe care-l purtam in su flet de cind eram copil, Cel care avea sa nu ma lase niciodata si pe care aveam sa-l simt linga mine chiar si in putinele clipele de fericire si-n nenumaratele

de amaraciune. 1 1 49 Pierduta in rugaciuni pentru prima data in viata mea, ni ci nu am auzit usa care s-a deschis, iar prezenta lui Mahmud, in loc sa-mi dea s iguranta de care aveam nevoie, mi-a trezit in mine sentimentul de suspiciune si teama, de a ma fi angajat la un drum ce mi se parea deja destul de greu. 1 1 50 -Vino sa bei cafea, te-am strigat, nu ai auzit? m-a intr ebat inca somnoros. 1 1 51 -Nu te-am auzit, am crezut ca dormi inca, i-am raspuns s i am incercat sa-i explic ce frumos era rasaritul de soare, pe un cer de toamna senin si calm. 1 1 52 -Prostii! mi-a raspuns. Si fara sa-si manifeste cel mai infim interes a intrat inauntru si a inchis usa de la balcon. 1 1 53 Dintr-o data, am prins curaj si fara nici o urma de indo iala i-am spus ca trebuie sa-mi sun parintii, care desigur trebuiau sa fie foart e ingrijorati. Fara sa ma astept la vreo reactie din partea lui am tresarit cind l-am auzit tipind: 1 1 54 -Cum sa suni astazi in Romania, abia ai venit? Ce crezi ca-ti mor parintii daca nu stiu citva timp de tine? Unde puteai sa ajungi decit in Beirut? . 1 1 55 Speriata nu reuseam sa leg nici o fraza. Nu spuneam deci t: 1 1 56 -Mahmud, asta nu este motiv sa tipi. 1 1 57 Din ce cautam sa-l calmez tipa si mai tare. 1 1 58 -Este devreme sa dai telefon, si inca ceva care nu trebu ie sa uiti: la noi o fata cind se marita nu mai are nimic de impartit cu familia ei, sta in familia sotului ei si-l asculta pe acesta orbeste. Stiu ca esti sing ura la parinti si alintata, dar cu mine nu-ti merge. Si multumit ca-si marcase p unctele a iesit din camera. 1 1 59 -Ce? am tipat in urma lui. Ai inceput din prima zi sa fa ci pe tiranul? Ce crezi ca m-ai cumparat si sint una de la voi care se marita la 14 ani si nu stie sa scrie si sa citeasca? 1 1 60 -Te-am cumparat, pentru ca te-am adus intr-o tara libera , cu alte cuvinte te-am scos din inchisoare, te-am facut o doamna, in Romania er ai o servitoare la stat. 1 1 61 Eram asa de socata de scena la care asistam ca pentru ci teva secunde nici nu am putut deschide gura, nu-l recunosteam in el pe cel din R omania. Erau doua persoane diferite: primul care-mi promisese dragoste si respec t, al doilea care-mi cerea supunere si umilinta. 1 1 62 Nu stiam ce trebuie sa fac, citeva secunde am stat in pi cioare cu ceasca de cafea in mina, pe urma ca impinsa de cineva de la spate am i ntrat in baie direct sub dus asa imbracata cum eram si inainte ca apa de la dus sa curga, obrajii mei erau deja scaldati de primele lacrimi ale umilintei. 1 1 63 Epuizata de plins am iesit din baie cu vointa ferma ca t rebuie sa ajung la familia lui si sa redeschid subiectul. 1 1 64 Nu vroiam sa-i arat ca renunt usor, in plus nu eram o fe meie orientala supusa unor norme de educatie depasite si ipocrite, de a te supun e barbatului orbeste din simpla consideratie ca D-zeu l-a creat inaintea femeii. 1 1 65 Am inceput sa ma imbrac incet, cu un calm care ma depase a cu mult, dar vroiam sa nu ma pierd cu firea: "zarurile erau aruncate", trebuia sa-mi port singura de grija de acum incolo, pentru ca viata cu Mahmud nu avea a erul ca va fi usoara. 1 1 66 Am iesit din casa fara sa ne vorbim, dar o data ajunsa i n strada mi-am uitat toate necazurile. 1 1 67 Strada era animata si fara sa simt am inceput sa privesc totul cu ochiul turistului care era pentru prima data in Orient. 1 1 68 O adevarata imagine de bazar, in care mi-a atras atentia simplitatea oamenilor dar mai ales usurinta cu care comunicau intre ei, chiar d aca nu se cunosteau, zimbetul deschis pe fetele tuturor care chiar daca era come rcial, era ceva nou pentru mine Am ajuns la parintii lui cu ochii umflati de pli

ns dar pe fata mea se putea citi incintarea si curiozitatea. 1 1 69 Tatal lui Mahmud era cu 25 de ani mai in virsta decit ma ma lui. Avea un aspect placut, cu parul alb si cu trasaturi fine;era potrivit de statura si se tinea drept in pofida celor 80 de ani de care se apropia. Am avut o simpatie pentru el de la inceput, fara sa banuiesc atunci ca -mi va fi singur ul sprijin in conflictele pe care Mahmud mi le rezerva in viitor. L-am respectat pentru ca era printre putinii in acel timp in Beirut care nu era influentat de razboiul civil si care respecta tot ce D-zeu a creat, pentru el nu era nici o de osebire intre crestini si musulmani, motiv pentru care il va obliga pe Mahmud sa -mi respecte religia si vointa. 1 1 70 Dupa 5 minute deja toata familia era la curent despre di scutia pe care am avut-o acasa. Cum nu intelegeam araba, incercam sa descifrez r eactia lor dupa gesturi si dupa tonul cu care vorbeau Imi amintesc ca in mai put in de citeva minute, lacrimile au inceput sa-mi alunece pe obraz si doar in mome ntul cind una dintre surori s-a repezit si m-a luat in brate, mi-am dat seama ca familia era de aceeasi parere cu mine. 1 1 71 Baba ( asa se spune la tata in araba ) l-a certat pe Mah mud si ceilalti la fel. 1 1 72 -Bineinteles Nora ca trebuie sa-ti chemi parintii la tel efon 1 1 73 mi-a spus sora lui. 1 1 74 M-a luat de mina si m-a tras dupa ea in salon si fara ca sa astepte un cuvint din partea mea, mi-a facut numarul centralei si mi-a intin s aparatul sa- mi fac singura comanda. 1 1 75 -Acum stii, cind vrei, vii si telefonezi singura fara sa -i ceri permisiunea lui Mahmud. Aceasta era Maha, cu care am devenit prietena si care in viitor se va interpune intre noi intotdeauna in favoarea mea. 1 1 76 Centrala a fost prompta si in mai putin de 10 minute asc ultam vocea nerabdatoare a mamei mele. Am facut un efort supraomenesc ca sa par calma si mai ales fericita si vesela, ca sa-mi pot trece examenul cu bine in fat a parintilor si sa nu banuiasca ca lacrimile imi dadeau tircoale. M-au crezut fa ra sa banuiasca nimic si astfel mi-am imbogatit caracterul cu o noua calitate, a ceea de a minti frumos, devenind o sotie model care isi va disculpa sotul de car acterul murdar si egoist in fata parintilor si al prietenilor din tara. 1 1 77 Am pus receptorul jos si am respirat usurata, dar in ace lasi moment mi-a trecut prin cap ideea "ce as fi facut daca si familia lui ar fi gindit la fel ca el! ? " 1 1 78 Intre timp fetele au aranjat masa in camera de zi pentru micul dejun. Erau toti veseli pentru ca prima scena de menaj se terminase cu bi ne si Mahmud era calm. 1 1 79 Dupa ce am mincat si am mai baut cafea inca o data, unul dintre fratii lui mi-a propus ca impreuna cu Maha sa facem o mica plimbare pina la ora prinzului deoarece Mahmud se hotarise sa treaca pe la banca unde lucra. 1 1 80 Ne-am indreptat spre munte si astfel am traversat pentru prima data cartierele periferice si in special cele care se gaseau pe linia de demarcatie, adica intre cele doua sectoare, est la crestini si vest la musulmani . Era ca si cum un film pe viu mi se derula sub ochi: strazi intregi unde datori ta prezentei unui perete suspendat deasupra muntilor imensi de moluz iti puteai imagina ca acolo a fost, cindva, o cladire, se insirau de-o parte si alta a drum ului. Altele mai putin darimate mai tineau inca citiva pereti sau etaje, dar si acestea gaurite de obuze, adaposteau familii intregi de refugiati, din zonele in care inca nu se circula. Am trecut prin sate care erau locuite inainte de razbo i de crestini si care erau abandonate, fiind ocupate acum de refugiati dintre ca re faceau parte un mare numar de palestinieni Cu toate ca acestia erau combatant ii cei mai inversunati impotriva crestinilor, erau detestati de majoritatea popu latiei civile din vest si multi recunosteau ca prezenta lor in Liban a provocat declansarea acestui razboi odios care se va termina abia in 1990 -dupa 17 ani de lupte intercomunitare. . 1 1 81 La data aceea teritorul libanez era ocupat de trupele ar matei siriene, care in calitate de vecin era direct interesat in restabilirea ec

hilibrului de forta intre comunitatile crestina si musulmana. Siria intervenise in favoarea crestinilor care erau pe punctul sa fie invinsi de palestinieni si m usulmani si s-a interferat ca un tampon intre combatanti asigurind astfel securi tatea populatiei civile. Deci aceasta era explicatia simpla ca la data cind am v enit in Liban m-am putut deplasa in ambele sectoare fara nici un pericol si am p utut mai ales constata cit poate fi de dezastros si dramatic un razboi civil pen tru o natiune. Erau infiorator de sinistre cartierele prin care treceam, iar via ta celor care locuiau printre aceste ruine mi s-a parut cumplit de nedemna, poat e cea mai umilitoare conditie umana, incit pentru citeva minute m-am intrebat "p entru ce am luat o hotarire asa de pripita ca sa-mi las in urma o viata pe care acum o regretam si pe care o gaseam ca a fost una dintre cele mai normale si mai ales civilizate? . 1 1 82 Maha m-a trezit din noiamul de regrete ce incepuse deja sa-mi dea tircoale, intrebindu-ma ce impresie mi-au facut cartierele prin care t receam? 1 1 83 Fara sa o privesc si cu ochii plini de imaginea florilor de la noi i-am raspuns: 1 1 84 -Te rog sa ne intoarcem, am senzatia ca ma deplasez pe u n front si ca orice clipa poate fi inceputul unor noi lupte. 1 1 85 -Nu, totul s-a terminat, mergem spre normalizare. A ince rcat sa ma asigure Rami, fratele lui Mahmud. Si ca sa-mi dovedeasca ca totul era bine, a continuat; dupa ce iesim de aici, vreau sa mergem sa vezi cele mai frum oase magazine poate din intreg Orientul, si cele mai cochete cafenele. 1 1 86 -Nu pot sa cred ca in afara de cartierul unde locuim si ruinele printre care trec mai poate exista altceva in Beirut, i-am raspuns in gl uma, totusi usurata la ideea ca in afara de banalul cartier pe care-l locuiam ma i putea exista ceva ce ar putea sa-mi trezeasca curiozitatea in acest colt de lu me pe care doar cu 24 de ore in urma l-am crezut cel mai minunat proiect creat d e D-zeu. 1 1 87 Intr-adevar, din ce ne apropiam de cartierele indepartat e de zona de demarcatie, viata devenea normala. Strazile erau mai mult sau mai p utin curate, vitrinele magazinelor erau frumos decorate, cladirile mari si ultra moderne concurau pe ici pe colo cu cite o cladire de arhitectura orientala sau cu alta care se chinuia sa imbine modernul cu autohtonul. Era pentru prima data cind aveam ocazia sa vad o mare varietate de fructe frumos etalate aproape la fi ecare colt de strada dar majoritatea fructelor imi erau necunoscute si in viteza masinii ma chinuiam sa-mi fac o lista cu numarul celor pe care le aveam la noi ; fara sa vreau ma gindeam cu o bucurie ascunsa ca in sfirsit gasisem ceva cu ca re aveam sa-i impresionez pe cei de acasa. 1 1 88 In masina, in afara de muzica lor araba s-a aprins o dis cutie intre Maha si Rami, lasindu-mi impresia ca se certau. Mai tirziu aveam sa realizez ca limba araba are un fel mai dur de a pronunta consoanele, iar arabii vorbesc destul de tare si de repede in raport cu noi. 1 1 89 Ascultind conversatia lor ma intrebam "daca intr-o zi am sa fiu capabila sa decupez dintr-o fraza cuvintele intre ele? ". Pentru moment, urechea mea nu putea descifra decit o insiruire rapida de sunete care pe alocur i erau accentuate de gesturile rapide ale miinilor. 1 1 90 Asteptam sa ajungem la Hamra, care devenise noul centru al zonei musulmane, cel vechi fiind acum distrus din cauza razboiului, dar cum s trazile erau inguste masinile se miscau greu si semanau unei colonii de furnici ce se deplasa in sir indian pe o distanta de citiva kilometri. 1 1 91 Incepusem sa ma plictisesc in masina, era cald si-mi pie rdusem interesul de a privi, vedeam atitea contraste pentru o singura zi si trec usem prin atitea stari sufletesti, incit ma simteam obosita cind am auzit vocea lui Rami ce semana mai mult unui ceas desteptator. 1 1 92 -Bine ca am gasit un loc sa ne garam: stii, Nora, una di ntre problemele libanezilor este garatul masinilor. 1 1 93 -Da? Nu stiam, i-am raspuns, mai mult din politete, dar mi-am simtit tonul fals cu care am rostit silabele. 1 1 94 Nu stiam atunci ca problema garatului va fi cea mai mino

ra grija a libanezilor in anii care urmau sa treaca peste ei si peste mine. . 1 1 95 Dupa ce am coborit din masina Maha m-a luat de mina si i ncet ne-am indreptat spre primul magazin de pantofi. 1 1 96 -Nora, pe straduta asta de 200 de metri sint peste 20 de magazine de pantofi ; se numeste Pavillon si toti sint fabricati in Beirut de a rmeni. 1 1 97 Maha vorbea, dar eu nu mai auzeam nimic, eram pierduta i n fata vitrinelor, era pentru prima data cind vedeam atitia pantofi frumosi, iar in momentul acela mi-ar fi fost imposibil sa mai pot asculta amanunte. 1 1 98 Eram deja cuprinsa de febra cumparatului si cu nerabdare a unui copil ce isi cauta o jucarie am inceput sa grabesc pasul de la o vitrina la alta. Magazinele erau goale iar vinzatorii in fata usii te invitau sa intri, vazind in fiecare trecator un cumparator posibil. In graba de care eram cuprinsa nici nu am privit tarabele de pe trotuar, Rami imi explica ca majoritatea erau ale comerciantilor care isi pierdusera magazinele din cauza razboiului, iar acum incercau sa supravietuiasca practicind comertul ambulant, unde de cele mai mult e ori puteai gasi lucruri mai ieftine decit in magazine. Odata ajunsi la capatul stradutei am intrat pe faimoasa Hamra, unde intr-adevar magazinele se concurau unele pe altele iar in vitrine ultimele colectii de toamna si de iarna iti stimu lau imaginatia si uitai ca la o mica distanta unii isi intindeau rufele printre darimaturi sau altii isi mai plingeau inca mortii. 1 1 99 Ce contrast bizar pentru o straina ca mine si cit de gre u mi-ar fi fost sa-i explic unuia de la distanta ca Libanul exista inca cu toate ranile pe care le avea si mai ales ca oamenii de aici se luptau cu toata forta sa supravietuiasca, de ambele parti ale baricadei. Erau obisnuiti cu imaginile d e la T. V. , cu fumul bombelor, cu praful de la darimaturi si cu fetele barbosil or care incarcati de munitii traversau cite-o strada alergind, sau dupa coltul u nui zid asteptau cite un trecator care se aventura prin fata lui, vinatorul de s uflete umane. 1 1 100 -Nora, ne intoarcem spre masina? Ne-am plimbat destul pe ntru astazi, m-a intrebat Maha, in clipa in care examinam lungimea care se purta in iarna aceea. Vroiam sa-i scriu ptietenei mele din tara, Doina citeva amanunt e cu privire la moda, si astfel sa o conving ca nu traiam in cort, cum ii placea sa ma tachineze si nici intr-o tara rupta de restul lumii datorita razboiului, pe care multi faceau imprudenta, impresionati de prezenta siriana, sa-l creada t erminat. 1 1 101 Pina acasa Maha si Rami au profitat de linistea mea si c u gindurile cine stie unde, au lasat sa se astearna linistea intre noi. 1 1 102 Daca astazi, dupa 20 de ani, cineva m-ar intreba care er a adevarata mea stare de suflet, cred ca nu as putea sa-i raspund. Eram confuza, ma durea despartirea de parinti, ma ingrijora ideea ca ar trebui sa-mi termin v iata cu Mahmud, cu care deja simteam, cu intirziere desigur, ca nu voi putea com unica ; toata aceasta banda de tineri inarmati pina-n dinti pe strazi nu ma lini steau nici atit, dar frivolitatea de femeie din mine incepea sa se trezeasca si gindul la magazinele pline de lucruri frumoase ma ispitea si fara sa vreau imi d adea un calm aparent, singura consolare pentru restul grijilor. 1 2 1 CAPITOLUL 2 1 2 2 Zilele urmatoare am fost ocupati cu primitul musafirilor care veneau sa ne felicite ca tineri casatoriti ce eram si, fiecare dupa posibi litatile lui sau dupa gradul de rudenie, ne ofereau cite-un cadou. 1 2 3 In alta situatie, aceste vizite mi-ar fi facut placere s i in mod sigur as fi fost fericita sa primesc atitea felicitari si urari de bine chiar daca veneau de la straini, dar in situatia in care eram si cu problemele pe care le traisem din prima zi, ma lasau indiferenta ca sa nu spun ca erau un c alvar pe care trebuia sa-l suport in fiecare zi. 1 2 4 Apartamentul lor se gasea intr-o cladire veche de 3 etaj e, intr-un cartier ce se invecina cu zona de demarcatie, dar spre fericirea tutu ror ne aflam la inceputul cartierului, deci la o distanta remarcabila de linia r osie ce despartea combatantii celor doua comunitati aflate in conflict. 1 2 5 Baba avusese inainte un magazin in centrul comercial al

orasului care a fost distrus din primele zile ale razboiului ; acum o parte de m arfa se gasea depozitata acasa intr-unul din cele doua saloane pe care le aveau, asa ca barbatii intrau in salon iar femeile veneau si stateau in camera de zi. La inceput am crezut ca din lipsa de spatiu ne asezam separat de barbati, dar du pa citeva vizite am avut certitudinea ca era un obicei la musulmani ca femeile s a nu stea in aceeasi camera cu barbatii. Intotdeauna usa era deschisa de unul di ntre barbatii din casa, iar cafeaua, pregatita de fete, era servita tot de unul dintre ei. Am inteles repede ca erau o familie conservatoare, destul de rare in Beirut la acea data, unde deja razboiul care izbucnise de aproape 3 ani simplifi case obiceiurile locuitorilor, singura grija fiind sa-si salveze viata si avutul . 1 2 6 Fiecare vizita insemna un nou cosmar. Trebuia sa zimbesc tot timpul ca sa pot raspunde privirilor iscoditoare si curioase ale femeilor, ceea 1 2 7 ce-mi dadea un aer timp sau absent. 1 2 8 Femeile ma priveau cu o indiscretie ce pur si simplu ma jena, in plus comentariile cu privire la fizicul meu le simteam adesea dupa aeru l satisfacut al soacrei si dupa privirea binevoitoare a interlocutoarei. 1 2 9 Cu tinerele era mai placut, majoritatea vorbeau franceza sau engleza si timpul vizitei trecea mai repede, in plus nu aveau aerul curios ca cele in virsta dar si ele dupa comentariile de rigoare uitau pur si simplu de prezenta mea si astfel eram obligata pina la sfirsitul vizitei lor sa stau preg atita cu un zimbet binevoitor, in cazul in care din intimplare isi mai aminteau de mine. 1 2 10 Intrebarea care m-a uimit cel mai mult a fost in legatur a cu religia mea, cel mai adesea era pusa de femeile in virsta, care nu uitau ni ciodata sa ma sfatuiasca, inainte de a iesi pe usa, ca trebuie sa devin musulman a. Numai cuvintul ortodox, le mai multumea putin si nu intelegeam de ce? Mai tir ziu am aflat ca ortodocsii au fost mai putin implicati in timpul razboiului, era u singurii din categoria crestini pe care musulmanii ii tolerau motiv pentru car e au ramas in zona de vest parasindu-si casele doar in perioadele de criza puter nica sau de bombardamente violente. 1 2 11 Acasa nu ma intrebase nimeni timp de 25 de ani din ce re ligie si rit fac parte, asa ca intrebarea lor ma mira si incet, fara sa-mi dau s eama, ideea ca eram crestina si ortodoxa a inceput sa mi se cimenteze in constii nta si in suflet si, fara sa realizez, cu fiecare zi ce trecea, gindul mi se ind repta spre marele Creator si inconstient ideea de confesionalism care plutea pe buzele tuturor a inceput sa-mi patrunda in constiinta. La inceput nu am avut nic i o idee preconceputa despre musulmani si crestini dar incet realizam ca devenea m partizana si gaseam de fiecare data ca singurii care aveau dreptate erau crest inii. 1 2 12 Adesea, cind una dintre musafire pleca, cumnata mea avea obiceiul sa-mi spuna: aceasta este de familie buna, iar cealalta foarte buna. E ram contrariata si nu intelegeam in functie de ce anume punea superlativul! ? Pe ntru mine nu exista nici o diferenta intre ele: nici una nici alta nu vorbeau de cit araba, imbracamintea era tipic musulmana, acoperite pe cap erau amindoua si vorbeau si gesticulau ca si cum nici una dintre ele nu intirziase prea mult prin scoli. Atunci care era deosebirea? 1 2 13 Mai tirziu am inteles ca superlativele erau in functie d e valoarea bunurilor si a banilor pe care ii aveau. 1 2 14 Fara sa ma gindesc prea mult, cu putina ironie in glas i -am raspuns intr-o zi Mahei: 1 2 15 -Am inteles. La voi fara bani nu poti fi de familie buna ! 1 2 16 -Atunci esti o familie obisnuita, s-a grabit sa-mi raspu nda. 1 2 17 Pe barbati ii vedeam rar in special cind veneau prieteni i lui baba ca sa-l felicite pe Mahmud. Ei stateau intotdeauna in salon si ma che mau pe mine adesea sa ma prezinte, pentru citeva minute, dupa care ieseam. Sufic ient ca sa le satisfac curiozitatea. Numai o singura vizita nu am uitat-o niciod

ata. Intr-o seara, sehul din cartier ne-a onorat cu prezenta lui. Cum era o pers onalitate religioasa importanta am fost chemata in salon. Mi-a facut o impresie buna si placuta si l-am clasificat de prima data in categoria oamenilor rezonabi li, iar din ce mi-a explicat am inteles in ziua aceea " ca nu trebuia nimeni nic iodata sa mi se impuna sa-mi schimb religia, daca nu eram convinsa. ". Sfatul lu i mi-a intarit convingerea, care deja era conturata fragil in mintea mea, ca luc rul acesta nu se va intimpla niciodata si m-am simtit aproape de D-zeul meu pe c are mi L-am ascuns in suflet alaturi de celelalte doruri si L-am purtat cu mine ca pe un frate, ca pe un parinte, ca o prezenta invizibila mereu ingrijorata de mizeriile mele familiale, terminind prin a micsora sfera de activitate numai la persoana mea. 1 2 18 Odata terminate vizitele de rigoare am inceput asa zisa viata normala a unui cuplu de tineri casatoriti. E drept, ceva mai iesiti din co mun decit ceilalti si cu mai multe crize, in care rolul principal era jucat de M ahmud. Timp de 10 ani se va chinui cu toata forta sa ma distruga moral, obsesie care-l va conduce pina la pierderea contactului cu realitatea si cu cele mai ele mentare notiuni de bun simt si respect uman. 1 2 19 La citeva zile, Mahmud a inceput sa mearga la banca in f iecare zi pina in jurul orei 15. In prima zi, cum inca dormeam cind a plecat nu am observat ca incuiase usa cu cheia pe dinafara. Eram ocupata cu aranjatul sifo nierului si al bucatariei si numai intr-un tirziu cind am deschis frigiderul, am descoperit ca era aproape gol, doar citeva rosii si banane. 1 2 20 Cind s-a intors primul lucru pe care l-am intrebat a fos t: 1 2 21 -De ce m-ai inchis in casa? 1 2 22 -Asa este la noi, ce, nu-ti place? mi-a raspuns nervos. 1 2 23 -Bineinteles ca nu-mi place, am senzatia ca sint prizoni era in propria-mi casa, in plus am vazut ca toata dimineata femeile din bloc au circulat. 1 2 24 -Problema asta o sa o discutam mai tirziu. Si mi-a intor s spatele. 1 2 25 L-am lasat. Nu aveam pofta sa incep o discutie inutila, mai ales ca stiam ca statul major nu era aici, ci la parintii lui. 1 2 26 Dupa ce a deschis si el usa de la frigider si l-a vazut gol s-a intors spre mine si mi-a spus: 1 2 27 -La parintii mei se gateste, nu are rost sa facem doua c heltuieli inutile, am hotarit sa mincam la ei in fiecare zi incepind de astazi. 1 2 28 -Cum vrei, i-am raspuns absenta. 1 2 29 Era pentru prima data de cind eram in Liban ca incercam sa-l aprob fara sa mai fac un comentariu. 1 2 30 Ajungind in strada, m-am simtit usurata. Soarele de noie mbrie era placut, oamenii aveau aerul ca opriseRA timpul in loc special ca sa-si termine discutiile. Un du-te, vino, in care o parte dintre femei imbracate dest ul de bizar in rochiile lor lungi si cu esarfa pe cap, cu cite un copil in brate mai trageau cite unu sau mai multi dupa ele, aveau timp pentru a se opri in fat a vitrinelor, sau sa intre in magazine. Indiferente sau cu un aer preocupat, nu erau niciodata grabite. Era un cartier popular, unde trotuarele erau pline de ca rucioare incarcate de marfa, de la dulciuri pina la cele mai fanteziste nimicuri , in dreptul carora se oprea adesea si cite o tinara imbracata frumos, ca dupa u ltimul jurnal de moda si care, nederanjata de privirile insistente ale barbatilo r, isi plimaba privirea prea machiata pentru timpul zilei, asupra lor. 1 2 31 Deodata mi-a atras atentia pe o taraba susanul si fara s a ma gindesc prea mult m-am intors spre Mahmud: 1 2 32 -Te rog, vreau un susan, nu am mincat de cind eram copil . Fraza imi iesise involuntar din gura si eram fericita ca si cum intilnisem un prieten din copilarie si pentru o fractiune de secunda l-am vazut pe tata cum in tra iarna in casa plin de zapada si-mi scotea din buzunar cite un susan si cite o roscova. 1 2 33 -Ce, ai inceput ca un copil? s-a rastit dintr-o data la mine.

1 2 34 -Cit costa? l-am intrebat mirata. 1 2 35 -Ce importanta are cit costa, nu este momentul ca sa cum peri un susan. Si nervos mi-a intors spatele. 1 2 36 Am ramas blocata, miinile mi-au alunecat incet pe linga corp si cu o voce care-mi tremura de suparare l-am mai intrebat inca o data. Nu mi-a mai raspuns. 1 2 37 Pentru mine refuzul lui de a-mi cumpara o lama de susan a fost o alta umilinta pe care nu o traisem pina atunci. Ce puteau insemna citiv a banuti? Intr-o secunda ochii mi s-au umplut de lacrimi si mirata ca nu ar pute a fi adevarat mi-am mai indreptat inca o data privirea spre el, ca sa vad daca s i-a dat seama de greseala enorma pe care o comisese. 1 2 38 Nu a vrut sa observe nimic, era nervos, mi-a intors spat ele si-a lasat capul intre umeri si ca un animal care te priveste dar nu te poat e devora m-a lasat in fata tarabei, speriata. 1 2 39 Pina cind m-am dezmeticit era deja inaintea mea cu citiv a pasi si mergea repede ca unul care vroia sa-si piarda urma. 1 2 40 Speriata de scena care se petrecuse destul de repede, im pinsa de trecatori, mi-am amintit ca totusi depind de el si ca atare trebuia sal urmez. Privirea celor care au asistat la scena fara sa inteleaga nimic ma arde a de rusine si, de teama, am inceput si eu, la fel de repede ca el, sa-mi fac lo c printre trecatori, ca sa nu-l pierd. 1 2 41 Inainte de a intra in cladirea in care locuiau parintii lui era un magazin mic de fructe pe care-l tinea un batrin. Acesta de fiecare da ta imi zimbea de la distanta si-mi facea semn cu mina care tinea loc de "buna -z iua ". De data asta, vazind ca ma apropii de magazinul lui si ca -mi poate vorbi s-a repezit si a luat citeva banane si mi le-a intins. Imi vorbea in araba, ins istind sa le iau. Eram terorizata de povestea mea si nu stiam cum sa reactionez, daca trebuie sa le iau sau numai sa-i multumesc si 1 2 42 sa-mi continui drumul. Aveam lacrimi in ochi si as fi vr ut mai mult sa ma ascund in spatele acestui batrin asa cum faceam cind eram mica si-mi gaseam refugiu la bunicul meu. In locul bucuriei, incet, pe fata lui se a sternea tristetea, atunci repede le-am luat si i-am zimbit printre lacrimi si am plecat. 1 2 43 Prin el am descifrat pentru prima data cuvintul ospitali tate si omenie, iar gestul acestui batrin care, inconstient in simplitatea lui, a vrut sa-si manifeste simpatia pentru mine, mi-a ramas sculptat im inima ca cel mai de valoare cadou pe care aveam sa-l primesc in Beirut. 1 2 44 M-am urcat pe scari incet cu bananele in brate, nu ma gr abeam sa intru in casa. Era galagie si am sunat putin timida, Mahmud tipa si ges ticula, ceilalti incercau sa-l calmeze. Era o criza de nebun si ce ma durea cel mai tare era ca nu-mi realizam greseala. 1 2 45 Eram asa de nedumerita, ca pur si simplu uitasem ca plin geam si calma incercam sa aflu ce se intimplase asa de grav, caci din acuzatoare devenisem in opinia lui acuzata. 1 2 46 Dupa 15 minute poate cele mai lungi pe care le traisem p ina atunci, am auzit soneria de la usa. Atunci, ca la un semnal toti au tacut, i ar Maha a ridicat degetul la gura si a spus: 1 2 47 -Baba! iar Rami a fugit si a deschis usa. 1 2 48 Am inteles imediat ca la toti le erau frica de baba, dec i clopotelul lacrimilor mele a simtit semnalul si a inceput sa le lase sa curga singure una dupa alta. 1 2 49 M-am sculat in picioare ca sa-l salut si atunci a observ at ca plingeam si dupa felul cum m-a intrebat am inteles " de ce? " 1 2 50 Plina de curaj i-am spus lui Maha sa-i traduca. 1 2 51 -Mahmud a refuzat pe strada sa-mi cumpere un susan, a ti pat la mine si m-a lasat singura, daca nu alergam ma pierdeam de el. Acasa nu es te nimic de mincare, frigiderul este gol, in plus ma inchide cu cheia cind pleac a la banca, daca sint bombardamente cum pot sa ies din casa? 1 2 52 Nu stiu cit de corect i-a tradus Maha din tot ce-i cerus em, dar a fost suficient pentru ca imediat l-a luat cu el in salon "in camera de

deliberat" cum o numeam eu si in mai putin de 10 minute au iesit. Mahmud era ro su la fata si cu un aer vinovat m-a intrebat daca vreau sa merg cu el la cumpara turi. Am simtit ca partida era cistigata de mine asa ca acum era rindul meu sa m a las rugata, dar baba i-a spus probabil sa ma sarute pe obraz era un fel de a-s i cere scuze si am acceptat sa ies cu el. 1 2 53 Cind am ajuns in strada primul lucru pe care l-a cumpara t a fost susanul, obiectul discordiei. . 1 2 54 Ce pacat, cu toate ca pentru prima data de cind eram in Liban aveam senzatia de foame, nu mi-a placut gustul susanului, simteam ca-l man inc cu dusmanie, in primul rind imi crease atitea neplaceri si pe urma susanul p e care-l doream era acela inghetat de frig, pe care tata mi-l scotea din buzunar amestecat cu urmele de tutun de la pachetul lui de tigari. Erau de fapt amintir ea si nostalgia copilariei pe care vroiam sa le retraiesc si pe care Mahmud mi l e strivise cu brutalitate si rautate. 1 2 55 Dupa atitea emotii traite, mincarea pregatita de mama lu i nu mi-a spus prea mult, in primul rind untura cu care era pregatita avea un mi ros deosebit de mincarurile noastre, iar orezul fiert oferit garnitura linga ea, era la fel de gras si la fel de mirositor. Nu am reusit sa inghit decit citeva linguri, mai mult fortata de gindul la mincarurile mamei atit de bune si de rafi nate, in plus ma simteam sufocata de ideea ca trebuia sa maninc in fiecare zi la ei. Acum era prea tirziu ca sa deschid subiectul, nu ma simteam capabila sa-l i nfrunt la fiecare pas si de teama sa nu-mi pierd creditul in fata lui baba. Pres imteam ca de acum incolo viata mea trebuia sa accepte multe renuntari. 1 2 56 Intorcindu-ne spre casa atmosfera intre noi era mai calm a si probabil dintr-un elan de culpabilitate Mahmud mi-a propus sa mergem sa ved em un film la Hamra. M-am bucurat si mi-am impus sa uit incidentul cu convingere a ferma ca la inceput peste tot sint probleme si in special in cazul nostru unde se intilneau doua educatii si culturi diferite. Trebuia sa incerc sa evit probl emele care ne-ar fi putut conduce la conflict in special pentru a asigura linist ea familiei lui si pe a noastra. 1 2 57 La intrarea in sala de cinematograf era un mic bufet car e pe linga bauturi racoritoare si dulciuri vindea si floricele. Mirosul era asa de puternic, ca fara sa vrei iti simteai gura plina de apa, m-am uitat lung si a m intors capul. Stiam ca tot ce venea de la mine putea declansa un scandal, asa ca am uitat repede ca se vindeau floricele si cu aerul cel mai satisfacut am inc ercat sa-l iau de brat. 1 2 58 -Ia-ti mina. Mi-a spus repede pe soptite. Aici nu sintem in Romania ca sa mergem la brat. 1 2 59 -Mahmud, dar si altii merg la fel am incercat ca sa-l co nving. 1 2 60 -Da, dar acestia nu sint de familie buna si, apropos, sa nu le spui miine ca am fost la cinema, pentru ca baba se supara. Noi baietii ve nim fara ca sa stie el, este impotriva convingerilor lui religioase. 1 2 61 Nu am facut nici un comentariu, la ce bun, eram multumit a ca ieseam putin din ambianta banala pe care o traiam de-o saptamina si pe urma chiar daca as fi vrut sa-i spun lui baba nu vedeam nici o modalitate, caci el i ntelegea franceza la fel de bine cum stiam eu araba. 1 2 62 Pina sa incepa filmul ma gindeam daca in toate familiile bune cum spunea Mahmud, sotii se purtau la fel ca el cu sotiile lor? Ideea de a nu merge de brat era poate una dintre cele mai vechi, cind barbatii mergeau ina inte femeilor ca sa marcheze superioritatea pe care o aveau fata de ele. 1 2 63 Filmul s-a terminat tirziu, era miezul noptii cind ne-am intors acasa, eram obositi si singurul lucru pe care mi-l doream era sa dorm ci t mai repede. . Cind am iesit din baie si vroiam sa ma culc Mahmud m-a anuntat s a ma "pregatesc " 1 2 64 -Pentru ce? l-am intrebat mirata. 1 2 65 -Cum pentru ce, sa facem dragoste, mi-a raspuns. 1 2 66 Cind am auzit si cuvintul asta am simtit ca ma cuprindea ameteala si mai ales voma. Stiam ce insemna pentru el sa faci dragoste, era ca si cum erai violata, cu singura deosebire ca de data aceasta nu erai de un strai

n ci de unul pe care-l cunosteai. 1 2 67 Ce insemna pentru el cuvintul "pregateste-te" nu am inte les niciodata, dar eu imi traiam momentul supliciului. 1 2 68 Ne-am dus in dormitor si am vrut sa sting lumina, dar nu a acceptat si cu o forta de nebun a inceput sa-mi traga camasa de noapte de pe mine si in special chilotii. 1 2 69 -Mahmud, ce inseamna asta? am inceput sa strig 1 2 70 -Desfa-ti picioarele si taci, mi-a raspuns. 1 2 71 De teama, ca la un ordin imperial, m-am executat si pina sa am timp sa-mi revin eram patrunsa cu brutalitate, dar abia m-am dezmeticit c a sa-i spun ca ma doare ca deja era in picioare linga pat cu ochii excitati iesi ti din orbite, cu parul ciufulit si cu un zimbet diabolic pe buze. Nu i-am auzit decit vocea: 1 2 72 -Gata. De ce ai facut atitea ifose. ? 1 2 73 M-am intors cu spatele. Eram socata, ma simteam la fel c a una care a fost violata, murdara si fara valoare si banuiam ca in complexul lu i va cauta neincetat sa ma distruga cu rautatea si cu razbunarea omului nebun. N u am mai intrat la baie sa ma spal, tot corpul imi tremura si convinsa ca nu tre buie sa ma las distrusa de el am inceput sa ma gindesc la Alex ; dupa citeva min ute insa mi-am amintit de raul pe care mi-l facuse si el si printre dinti inaint e sa inchid ochii i-am spus "Sa fii fericit atunci cind voi fi si eu "! 1 3 1 CAPITOLUL 3 1 3 2 Timpul trecea destul de repede cu toate dificultatile pe care le suportam in fiecare zi. Orice incident petrecut vroiam sa-l consider ca o experienta si imi intaream convingerea ca trebuie sa evit orice ciocnire si m ai ales ca trebuie sa-l inteleg. 1 3 3 Incet, fara sa-mi dau seama, mi se strecura in suflet se ntimentul de vinovatie: cu agresivitatea lui ma convingea de fiecare data ca eu eram cauza la toate problemele pe care le aveam. 1 3 4 Prima luna trecuse si nu puteam sa-mi dau seama de stare a mea. Bineinteles fericita nu eram, mizerabila refuzam sa admit, eram mai mult intr-o stare de inconstienta care-mi era dictata de nivelul meu de educatie si m ai ales din vanitate refuzam sa admit ca ma condamnasem singura la multi ani de nefericire. 1 3 5 Intr-una din zile ne-am dus impreuna la posta ca sa trim it o scrisoare la parinti. Imi pusesem toata imaginatia si tot talentul meu in a ceasta scrisoare, care in final semana mai mult unui jurnal de turism. Era asa d e frumos scrisa ca un necunoscut daca ar fi avut ocazia sa o citeasca s-ar fi gi ndit ca o vilegiaturista fericita isi petrece vacanta in Beirut. Imi era teama m ai mult de mama, o stiam capabila sa-mi citeasca gindurile in orice cuvint scris , asa ca incet am alunecat pe panta imaginatiei si mai ales a sperantei ca in vi itor poate am sa reusesc sa-l modelez putin pe Mahmud si parintii mei vor fi mai putini dezamagiti decit eram eu in acele zile. 1 3 6 Deci din punct de vedere al scrisorii eram multumita sil asteptam linistita pe Mahmud sa se intoarca din posta, repetindu-mi in gind id eile scrise. 1 3 7 De-o data usa masinii s-a deschis cu o violenta ce m-a l asat cu respiratia oprita. 1 3 8 -Ce s-a intimplat? l-am intrebat speriata. Aveam conving erea ca cineva alearga dupa el. 1 3 9 -Cum ce mi s-a intimplat? Tu esti cauza, nu te gindesti niciodata! Unde ai invatat, la universitatea animalelor! ? 1 3 10 -Nu inteleg ce vrei sa spui, i-am raspuns, pentru ca pe masura ce el tipa eu simteam ca ma agit si mai mult neputindu-mi explica reactia lui. Doar nu facusem nimic! 1 3 11 -De ce te-ai apucat sa scrii atitea pagini, in loc sa pl atesc taxa obisnuita de 1. 50 lira am platit 1. 60. , deci 10 piastri in plus, p entru ca tu le scrii parintilor tai? . 1 3 12 Nu mai auzeam nimic din ce urla, eram surda, muta, paral izata orice puteam fi numai o fiinta normala nu eram. Si deodata o voce mi-a suf

lat incet in ureche " de ce ai scris in plus si asa ai scris numai prostii, nimi c nu era adevarat ". Am inceput sa pling iar el tipa, batea cu pumnul in tablou si injura si in starea asta am ajuns in fata blocului unde locuiau parintii lui. 1 3 13 Ca un fulger a coborit din masina si a luat-o inaintea m ea pe scari. Cind am ajuns si eu, deja discutia era aprinsa, el vorbea repede si agitat iar Maha avea aerul ca incerca sa-l potoleasca De data asta discutia s-a terminat mai repede, Maha l-a convins ca foile erau prea groase si din cauza ac easta am depasit cu 10 piastri si parerea ei era sa-mi cumpere foi foarte fine, care s-au dovedit asa de fine in final ca era imposibil de scris si in special d e citit. De data aceasta Maha a reusit sa-i calmeze spiritul bolnav inainte sa s e intoarca baba de la moschee, ceea ce mi-a cauzat un prejudiciu, pentru ca in p rezenta lui eram sigura ca verdictul ar fi fost altul, desigur in favoarea mea. 1 3 14 La citeva zile, in timp ce ne intorceam de la familia lu i, Mahmud mi-a spus ca a doua zi trebuie sa mergem la Tribunalul musulman ca sa inregistram casatoria, la oficiul civil. Nu am discutat nimic, pentru ca era o f ormalitate necesara. 1 3 15 A doua zi, in drumul nostru am trecut pe la un prieten d e al lui care trebuia sa vina cu noi in calitate de martor. Tot drumul s-au cert at, iar la un moment dat, cind acesta a vrut sa coboare din masina, Mahmud a sla bit tonul. Dupa o galagie infernala am ajuns la destinatie. M-au asezat pe un sc aun in biroul unde se faceau formalitatile inainte de a intra la Seh pentru a le iscali si inregistra. Asistam calma dar nedumerita la conversatia lor care ince pea sa se aprinda din nou. Nu intelegeam nimic. Cum la un moment dat au iesit di n birou si au zabovit afara mai mult decit era necesar, am indraznit sa ma adres ez unui tinar care era prezent si care fara voia lui era martor la discutia intr e Mahmud si prietenul lui. 1 3 16 Speriat, cu privirea spre usa, a inceput repede sa-mi de a detalii nu numai despre subiectul certii dar si despre starea civila la musulm ani. 1 3 17 -Doamna, retineti repede ce va spun: fiti foarte atenta, sotul dvs vrea sa va inscrie numai o lira in contractul de casatorie. 1 3 18 -Nu stiu despre ce este vorba? i-am raspuns, pentru ca n imeni nu-mi explicase ca trebuia facut un contract de casatorie. 1 3 19 -L-a musulmani cind o fata se casatoreste, viitorul sot ii inscrie o suma de bani care este negociata cu familia ei inainte, asta ca o g arantie in cazul cind sotul vrea sa divorteze. Cum nu sinteti de aici, atunci so tul nu vrea sa cunoasteti aceasta clauza, iar prietenul lui nu accepta sa fie ma rtor in cazul ca nu va pune la curent si in special ca vrea sa va inscrie simbol ic "o lira " Nu se poate sa nu fie nici o garantie in contract. 1 3 20 Imediat am covertit valoarea unei lire in pretul a 4 cut ii de guma de mestecat si am realizat valoarea pe care o aveam in ochii lui Mahm ud. 1 3 21 -Fiti atenata, a continuat fara ca sa-l mai intreb ceva. Cind o sa intrati la seh o sa va intrebe daca vreti sa va schimbati religia pen tru ca altfel nu aveti dreptul la mostenire in caz de deces al sotului. Sa nu ac ceptati pentru ca va pierdeti libertatea. 1 3 22 -De ce? l-am intrebat cu privirea indreptata spre usa. . 1 3 23 -O crestina nu poate mosteni niciodata un musulman chiar daca este sotul ei si chiar daca are copii. In schimb puteti cere divortul ceea ce o musulmana nu poate face usor. Nimeni nu va poate obliga sa stati cu el pe cind o femeie musulmana poate fi obligata sa stea intr-o camera la el chiar daca se insoara cu alta. 1 3 24 Nu a mai avut timp sa-mi continuie, pentru ca cei doi sau intors in birou cu un aer ceva mai calm. Imi era suficient cit aflasem si far a sa remarce nimeni i-am multumit din privire tinarului avocat inainte sa iesim din birou. 1 3 25 -Nora, a inceput Mahmud cu o voce calma, am hotarit sa-t i inscriu in contractul de casatorie 1000 de lire. Vroia sa ma convinga ca ar fi

fost decizia lui. 3 26 L-am lasat sa continue, aparent linistita, dar dispretul meu pentru el crestea vertiginos si ma gindeam la prietenul lui cit a putut sa se enerveze sa-l convinga sa fie citusi de putin corect. Banii erau exact valoar ea unui bilet de avion, pentru Romania, fara sa cuprinda si intorsul. Am intrat toti trei in biroul sehului. Prima intrebare pe care mi-a pus-o, in franceza, a fost: 1 3 27 -Acceptati sa va schimbati religia? La care imediat a ra spuns Mahmud. 1 3 28 -Da, da, nici o problema. 1 3 29 -Nu. Cu toata convingerea, nu. M-am grabit si eu sa rasp und fara 1 3 30 sa-l privesc pe Mahmud. 1 3 31 -Vreau sa iesim sa discutam putin, a intervenit de data asta Mahmud cu o voce nervoasa. 1 3 32 -Nu aveti ce sa mai discutati, i-a raspuns sehul. Sotia are aerul ca stie ce vrea. Si intorcindu-se spre mine, m-a intrebat: 1 3 33 -Stiti ca nu-l puteti mosteni in caz de deces? 1 3 34 -Stiu si nu ma intereseaza, i-am raspuns calma. Asteptam sa-mi povesteasca ca pe linga 16% cit aveai dreptul, mai erau si niste conditii de sclavaj modern. Probabil ca el le considera ca o situatie normala. In schimb si-a scos ochelarii, i-a pus pe masa incet si, dupa ce m-a privit cu oarecare i nteres, m-a intrebat: 1 3 35 -Cu tot regimul comunist pe care-l aveti, mai sint perso ane care cred in D-zeu, in mod deosebit tinerii? . 1 3 36 -Bineinteles! i-am raspuns si am continuat in clipa cind nu se astepta ca am sa-i mai raspund: 1 3 37 -Pentru mine religia este un dar pe care l-am mostenit, deci are o valoare inestimabila in raport cu mostenirea in caz de deces. Nu am d reptul sa dispun de ea. D-zeu mi-a ales-o singur. 1 3 38 Nu a avut ce sa ma mai intrebe, am iscalit si am iesit. . 1 3 39 Daca inuntru Mahmud a putut sa taca, cum am iesit din bi rou a inceput sa urle si la mine si la prietenul lui, mai ales pentru ca l-a obl igat sa-mi scrie in contract pretul unei jumatati de bilet de avion. Cu cit tipa , cu atit eram mai fericita si pentru prima data in cele doua luni de cind eram aici, am simtit ca de data asta am fost eu stapina pe situatie. 1 3 40 Ca de obicei aveam, nu aveam probleme, de unde ne intorc eam trebuia sa trecem pe la familia lui; asa ca acum avea un motiv in plus sa ne oprim la ei. De data aceasta s-a oprit repede scandalul. Pentru ei a fost norma l ca nu mi-am schimbat religia si probabil l-au convins si pe el ca daca ar avea vre un accident, am dreptul la banii lui. Dar gindul ca puteam pleca legal de l a el in orice zi l-a obsedat asa de tare incit tot timpul a cautat sa ma teroriz eze, sa-mi inspire frica, transformind viata noastra intr-un cosmar trait intr-u n infern terestru. 1 3 41 Am petrecut restul zilei destul de calm, seara inainte s a ne culcam si-a amintit probabil ca mi-a inscris modesta suma propusa de priete nul lui, care in definitiv era o valoare in raport cu pretul a 4 cutii de guma c it vroia el si a inceput sa urle cu si mai multa forta. Atunci am profitat de ne atentia lui, am fugit in dormitor si am inchis usa cu cheia. 1 3 42 -Poti sa tipi toata noaptea, sau nu ai decit sa spargi u sa daca vrei! 1 3 43 i-am strigat vesela. 1 3 44 -Deschide usa, mi-a strigat nervos. Trebuie sa stam de v orba pentru ca vreau sa-mi iscalesti o hirtie ca nu ai nici o pretentie la banii din contract. Tu nu vrei nimic. 1 3 45 -Vreau sa dorm si iti dau miine zece iscalituri. Numai s a te duci la dracu cu banii tai, i-am copletat in romaneste. 1 3 46 Eram fericita ca scapasem de el o noapte si eram sigura ca nu va sparge usa pentru ca l-ar fi costat bani ca sa o repare pe urma. 1

1

3 47 Nu stiu cit a durat somnul meu, pentru ca m-am trezit in mijlocul camerii tipind. O explozie puternica, urmata la o secunda de alta si a poi altele care cadeau ca picaturile de ploaie cu un zgomot asurzitor. In graba disperata, de frica, nu mai reuseam sa deschid usa. 1 3 48 -Mahmud! tipam. Nu pot sa deschid usa. 1 3 49 Mi-a raspuns cu aceeasi voce speriata ca si a mea. 1 3 50 -Grabeste-te, sint bombardamente pe linia de demarcatie; nu departe de aici. Cad bombe peste tot. 1 3 51 Cu chiu cu vai am deschis usa, iar in momentul cind vroi am sa ies Mahmud a dat buzna tipind "sa stam in fata sifonierului". Frica ne-a u nit pe amindoi, asezati pe covor in fata sifonierului fara nici o discriminare d e sex, in fata mortii eram egali. 1 3 52 Mahmud a inceput sa numere peretii, cred ca avea nevoie sa se convinga el insusi ca totusi acolo era locul cel mai ferit din casa si mia spus concluzia: 1 3 53 -Sint bombe de calibru mic, astea trec numai printr-un p erete. 1 3 54 -De unde stii? l-am intrebat cu o voce sugrumata de fric a. 1 3 55 -Dupa zgomot, cred ca sint de 90 de mm. 1 3 56 La fiecare explozie, fara sa vreau, imi iesea din gura u n tipat care adesea se producea imediat dupa explozie, asa ca atunci cind Mahmud incerca sa respire, tipatul meu neasteptat, il mai speria inca o data. 1 3 57 Cind s-au mai potolit putin, in genunchi, s-a tirit pina in camera unde se culcase ca sa-si caute aparatul de radio. 1 3 58 Tremurind de frica, am inceput sa pling incet, iar Mahmu d fericit mi-a anuntat vestea cea buna: 1 3 59 -In citeva minute se vor opri pentru ca sirienii au ince put tratativele cu ei. Au inceput sa se bata la demarcatie. 1 3 60 In mai putin de citeva minute, ca la un semnal, din ambe le parti, est si vest, au inceput sa se arunce la intimplare sute de bombe, grab iti ca sa-si termine stocul planificat, dupa care linistea deplina era intrerupt a, din cind in cind, de zgomotul unei arme automate. 1 3 61 -Au terminat, mi-a spus Mahmud, respirind usurat. Ne put em culca. 1 3 62 -Cum sa ne culcam? Vreau sa vad ce este afara. Si fara s a-i astept raspunsul m-am indreptat spre balcon. 1 3 63 -Sa nu iesi afara, in special dupa o lupta! mi-a strigat si fara sa-i mai pun alta intrebare a continuat singur: sintem la etajul 6 si c artierul este sus pe-o colina, asa ca sintem foarte usor de vizat de cei din est care stau pe acoperisuri si trag cu luneta cu laser. Si de la noi la fel, mi-a spus de data aceasta cu mindrie. 1 3 64 Cind am auzit si povestea asta am inceput sa tremur si m ai tare si pentru prima data mi-am spus "la vara trebuie sa ajung acasa si sa ra min cu orice pret. " 1 3 65 Ne-am culcat in jurul orei 4. Nu stiam exact cit durase bombardamentul, ne mai ramineau citeva ore de somn pina dimineata, nu mai era ni mic de facut, linistea punea din nou stapinire pe oras. Fara sa vreau m-am gindi t cu mila la cei care in puterea noptii au primit o bomba in casa. Ma intrebam c iti au putut fi omoriti in ambele sectoare si citi au fost care s-au culcat calm i si optimisti pentru ziua de mine si care acum erau poate morti sau isi plingea u ranitii, stringind de prin moluz ce le-a mai ramas. 1 3 66 Ce usor era sa faci rau, atunci cind nu erai responsabil nici macar in fata proprie tale constiinte! 1 4 1 CAPITOLUL 4 1 4 2 Se apropiau sarbatorile de iarna. Cu toata tragedia pe c are o traiam, orasul se pregatea sa intimpine noul an cu mai multa incredere dec it o facuse cu un an in urma. Partea musulmana, ceva mai timid decit cea crestin a, incepea totusi sa-si orneze magazinele si strazile de larga circulatie, umpli ndu-se trotuarele de brazi artificiali si de tot felul de obiecte de decor.

1 4 3 Cu toate ca timpul incepuse sa se racoreasca, iar la mun te zapada domnea de mult pe virfurile inalte, ambianta era departe de a se asema na cu cea de la noi. 1 4 4 Intr-una din zile Mahmud avea treaba in zona crestina in tr-o banca din Asrafieh asa ca mi-a propus sa merg cu el, cum totul nu ar fi dur at mai mult de 20 de minute. In fata mea, pe trotuar, unde si-a garat masina era u o librarie si citeva magazine de imbracaminte. Am coborit din masina si putin jenata cu gindul la cele 5 lire pe care le aveam in buzunar am intrat in librari e ca sa-mi cumpar citeva felicitari pentru cei de acasa Cum am pus piciorul in m agazin, proprietarul s-a sculat de pe scaun si m-a intrebat ce doresc. 1 4 5 -Citeva felicitari pentru Anul Nou, i-am raspuns cu o vo ce ce aproape ca nu mi-o auzeam nici eu. 1 4 6 -Dupa accent nu sinteti libaneza mi-a raspuns, uitindu-s e la mine cu un aer blind ce semana mai mult unuia parintesc. 1 4 7 -Aveti dreptate, sint romanca, i-am raspuns cu o voce ma i ferma. 1 4 8 -Atunci, bine ai venit! Si ce faci aici, esti in vizita sau esti casatorita? 1 4 9 -Casatorita i-am raspuns fara tragere de inima. 1 4 10 -In Romania de ce rit sinteti? m-a intrebat, privindu-ma pe sub ochelari. 1 4 11 -Ortodocsi majoritatea dar aveam si catoloci si protesta nti din fiecare cite putin, dar eu sint ortodoxa, i-am adaugat cu oarecare mindr ie caci pentru prima oara aveam ocazia sa-mi spun religia fara sa-mi fie teama c a cineva isi va strimba nasul sau sa fiu atenta la parerea lui Mahmud, sa nu vex ez pe cineva, pentru simplu motiv ca erau in razboi, cu crestinii ; si ca sa con firm cele spuse, mi-am tras de sub jacheta lantul pe care aveam o iconita de cin d eram eleva, cadou de la mama. 1 4 12 -Nici nu ma indoiam ca nu ar fi adevarat, mi-a spus rizi nd si, vesel, a continuat ;stii si eu sint ca si tine grec-ortodox! 1 4 13 Ii raspundeam si alegeam felicitarile pentru ca-mi amint isem de Mahmud care dintr-un minut sau altul putea sa ajunga la masina si sa ma vada in magazin, dar in acelasi timp nu neglijam nici pretul pentru ca nu vroiam 1 4 14 sa-mi depasesc bugetul pe care-l aveam si asa destul de mic. . 1 4 15 -Le cumpar pe acestea! si i le-am intins ca sa le vada. 1 4 16 -Nici o problema pentru bani, ti le ofer ca sa le trimit i la parinti si sa le transmiti un salut mic din partea unui ortodox libanez. Si mi-a zimbit cu complicitate. 1 4 17 -Nu pot sa accept, i-am raspuns emotionata. 1 4 18 -Sa fii sanatoasa si fericita in Liban si sa mai treci s a-mi spui ce-ti fac parintii: in privinta banilor, dupa ce a facut o mica pauza a adaugat: nici o problema, mi-am pierdut baiatul la inceputul razboiului, casa a fost de doua ori bombardata, ce importanta au citeva lire, mi-a facut placere ca te-am cunoscut si mi-ai spus ca esti ortodoxa. 1 4 19 I-am multumit si am iesit emotionata din magazin, nu pen tru cele citeva lire pe care le-a refuzat ci pentru ca am simtit ca ma gaseam in fata unui om asupra caruia razboiul a trecut cu toata forta lasindu-i rani de n euitat pentru restul vietii, dar care mai avea curajul sa zimbeasca si sa fie ge neros. In anumite situatii gesturile simple ale unor necunoscuti ramin gravate c a adevarate mesaje de dragoste venite de Sus. 1 4 20 Mahmud m-a gasit in masina privind cu regret spre vitrin a librariei din care iesisem. Imi era mila de durerea lui, dar ma bucuram ca int ilnisem pentru prima data de cind eram in Liban un crestin si ortodox in plus ca re m-a primit cu prietenie si generozitate. 1 4 21 -Prostii, mi-a raspuns Mahmud, crede ca esti noua in car tier ca sa mai cistige o clienta. 1 4 22 Am tacut fara ca sa-i povestesc amanunte, am simtit ca m a dureau afirmatiile lui si indirect aveam impresia ca-l ofensez pe noul meu pri

eten de citeva minute. El vedea totul in raport cu banii, in rest nimic nu avea valoare, generozitatea sufleteasca era un cuvint care nu facea parte din vocabul arul lui. 1 4 23 La citeva zile i-am sugerat lui Mahmud ca as vrea sa cum param un brad artificial pentru sarbatori, in mod deosebit pentru Anul Nou. Nu m i-am terminat bine ideea pe care mi-o spuneam, calma si sigura de mine, mai ales ca observasem foarte multi musulmani care -si decorau brazii chiar cu 10 zile i nainte de Craciun, ca deja Mahmud era in mijlocul cameriei si tipa ca de frica m ortii. 1 4 24 Nu intelegeam nimic pentru ca din cauza nervilor nu-si g asea nici cuvintele in franceza. 1 4 25 -Nici o data la mine in casa o traditie a ciinilor de cr estini! 1 4 26 -Prietenii tai de ce au facut? 1 4 27 -Pentru ca nu sint insurati cu o crestina ca sa creada l umea ca l-a facut pentru ea. Si in fond chiar daca nu ti-ai schimbat religia ofi cial in ochii mei esti musulmana si nu-ti trebuie asa ceva. Si fara ca sa ma las e 1 4 28 sa-i raspund mi-a smuls revista din mina si a inceput sa ma injure. Am inchis ochii la un moment dat pentru ca mi-a fost teama ca ma va lovi. 1 4 29 Cind s-a mai potolit putin nu am rezistat si i-am raspun s: 1 4 30 -Povestea cu pomul este mai veche decit iti imaginezi tu , era o traditie paiana, asa pentru cultura care-ti lipseste ;este bine totusi s a stii ca sa nu mori prost intr-o zi ca, nu sint si nu voi fi musulmana niciodat a; daca ma vezi tu asa, asta este problema ta. 1 4 31 Dupa ce a mai injurat in araba l-am vazut ca se indreapt a spre usa. Afara ploua si era frig. 1 4 32 -Plec la mama, mi-a spus inchizind usa. 1 4 33 Fara sa ma gindesc prea mult i-am strigat: 1 4 34 -Vin si eu, asteapta-ma! . In clipa cind l-am auzit ca v roia sa plece la familia lui m-am gindit ca trebuia sa merg cu el pentru ca era singura posibilitate ca sa-mi incerc norocul inca o data. 1 4 35 Vroiam cu orice pret bradul pentru Sarbatori. 1 4 36 Am ajuns plouati si zgribuliti de frig. Toate strazile e rau un lac incat mai mult banuiam cam unde ar putea fi trotuarul. Am mers tot dr umul in spatele lui si umbrela nu-mi folosea la nimic asa ca pe fata lacrimile s e amestecau cu picaturile de ploaie si cum amindoua erau sarate nu simteam difer enta cind mi se prelungeau incet spre gura, fara sa-mi patrunda in inima care er a deja inundata de suparare si tristete. Aveam impresia ca traiesc un vis care n u se mai termina niciodata si cu o licarire de speranta m-am gindit la celelalte fete care erau si ele aici. 1 4 37 La parintii lui discutia a reinceput cu mai multa forta: el refuza si eu insistam, dar in toata istoria mi-a aparut de odata partea comi ca a problemei. Parintii lui traiau aparent linistiti inainte sa vin eu si ma in trebam de ce au acceptat ca nebunul familiei sa se insoare cu o straina, in plus si crestina! ? 1 4 38 Dupa ce baba ne-a ascultat pe amindoi, s-a ridicat cu un aer trist si a intrat cu el in salon. Nu stiu care a fost discutia intre ei, da r Maha cu Rami m-au luat la bucatarie, au pregatit ceai si am mincat dulciuri li baneze. La un moment dat am auzit usa de la intrare inchizindu-se, dar nu am fos t sigura ca cineva a iesit din casa. Dupa mai bine de o ora a sunat soneria. 1 4 39 Era Mahmud, uitasem de el, pentru ca ma simteam bine in compania fratilor lui si cind i-am auzit vocea mi-am amintit cit era de diferit de restul familiei. Era ud din cap pina in picioare, si avea in brate un pachet mare din care incet se prelingea apa pe covor. Cind baba l-a vazut, s-a ridicat a venit si m-a luat de mina si mi-a pus in brate pachetul lui Mahmud: 1 4 40 -Este pentru tine ca sa nu simti prea mult ca nu esti la tine in tara, mi-a spus Maha, baba nu a acceptat sa nu-ti respectam traditia.

1

4 41 -Nora anul acesta o sa sarbatorim Craciunul cu tine si o sa vedem ce ai sa ne pregatesti ca sa mincam, mi-a spus Rami zimbind. Ma uitam la ei si nu stiam ce sa le raspund, eram fericita ca si de data aceasta familia lui a fost alaturi de mine si ma gindeam ca poate in viitor incet si cu rabdare Mahmud isi va uita prostul obicei de a tipa din orice si mai ales de a ma insult a. 1 4 42 -Ce cadou ai cumparat? l-a intrebat Maha. 1 4 43 Atunci a scos dintr-o punga o camasa de noapte rosie si plina de dantele si de volane din cea mai prosta calitate. Dupa linistea care sa lasat mi-am dat seama ca nu ma inselasem in apreciera pe care o facusem la pri ma vedere. Ca de obicei de cite ori trebuia sa plateasca, mina ii tremura si se gindea de zeci de ori pina se hotara sa cumpere ce era mai ieftin. Pentru mine n u avea nici o importanta valoarea cadoului, principalul era ca -mi creasem un pr ecedent pentru viitor si ma gindeam ca nu va fi necesar in fiecare an sa repetam aceeasi poveste. 1 4 44 Pina la Craciun relatia a fost amicala intre noi si ince rcam pe cit puteam sa evit orice problema. Mahmud nu era multumit de ideea lui R ami de a petrece seara de Craciun la noi, caci aceasta semnifica in ochii lui ca familia ma vrea cu statutul de crestina printre ei, recunoastere care-i strica toate planurile viitoare. 1 4 45 Scopul lui era sa-mi insufle ideea ca maritata cu un mus ulman automat deveneam de aceeasi religie cu el si dupa parerea lui ii datoram o supunere totala si ce-l interesa cel mai mult era ca trebuie sa uit de unde am venit si mai ales sa-mi uit parintii pentru ca el nu admitea sa-mi impart afecti unea cu ei, in conceptia lui ii devenisem un bun care ii apartinea suta la suta. Deci in concluzie trebuia sa-i devin o sotie model fara dreptul de a gindi si m ai ales de a simti in afara sferiei lui de egoism si prostie. 1 4 46 Seara de Craciun am petrecut-o agreabil, m-am straduit c u toata forta de care eram capabila sa nu-mi las gindurile sa fuga spre parinti si mai ales la seara petrecuta cu Alex, cu un an in urma. 1 4 47 Mi-am impus sa fiu vesela si o gazda ospitaliera si recu noscatoare pentru fratii lui care m-au ajutat sa stau in fata lui Mahmud in sear a aceea ca o crestina ce eram, nu ca o musulmana cum ii placea lui sa ma vada. 1 4 48 Baba nu fost prezent asa ca Rami a profitat de ocazie sa -mi faca o surpriza: 1 4 49 -Nora, spune-mi ce ti-am adus in acest pachet? m-am intr ebat cu aer complice 1 4 50 -Cred ca l-ai adus pe Mos Gerila? Cu toate ca nu eram co nvinsa. 1 4 51 -La el nu m-am gindit, altceva mai bun? 1 4 52 -O sticla de vin! Am strigat vesela pentru ca de data ac easta eram sigura ca nu ma inselasem. 1 4 53 Era intr-adevar o sticla de vin rosu, fabricatie libanez a. Am adus repede pahare si, putin confuza, le-am pus pe masa. Mama lor a ris si a impins incet paharul din fata ei si l-a tras pe cel de apa, aratindu-mi ca st icla este pentru mine, ei nu beau. Atunci Rami s-a apropiat discret de mine si f ara ca surorile lui sa observe mi-a spus: 1 4 54 -Nora desfa sticla la bucatarie si pune-mi un pahar fara ca sa vada cineva. . 1 4 55 Mahmud nu a baut nici el, dar am simtit ca sticla lui Ra mi i-a cazut greu la stomac, nu pentru ca nu ar fi vrut sa bea un pahar, dar ii stricase inca o data programul de reeducare la care trebuia sa fiu supusa. 1 4 56 Sticla ne-am lasat-o la bucatarie in bufet printre farfu rii si incet cu Rami am treminat-o inainte sa incheiem seara. El bea de placere, eu beam de necaz, vorba cintecului "ca sa-mi sting focul ". 1 4 57 Momentele noastre de dragoste sau de sex, cum ii placea lui sa le numeasca nu mai aveau importanta acum, din fericire totul se rezuma la citeva minute si eram consolata oricum ca nu trebuia sa-l suport prea mult. 1 4 58 Pentru Revelion nu aveam nici un program asa ca nu ne ra minea decit sa stam acasa si sa ne multumim cu programele de la T. V.

1

4 59 Dupa amiaza mi-am petrecut-o pe balcon, eram singura, nu era frig, soarele apunea, dar era inca cald. Ma uitam absenta la agitatia din f ata blocului, citiva locatari se certau sau poate discutau pentru parcare. Citiv a copii alergau cu bicicletele printre masini si strigau mai tare chiar decit ap elul pentru rugaciune de la moschee. Deodata mi-am indreptat privirea spre munte : departe se vedeau virfurile acoperite de zapada. 1 4 60 La inceput am fost mirata si curioasa pentru ca in Beiru t erau aproape 20 grade iar la o distanta asa de mica de la mare era zapada. Inc ercam sa-mi imaginez cam ce distanta ar putea fi? 1 4 61 Vroiam cu orice pret sa-mi tin mintea preocupata cu oric e numai ca sa nu-mi fuga spre casa, dar intr-o fractiune de secunda mi-a scapat de sub control si nu am mai vazut nici muntii si nici blocurile din fata mea. Ca pe un ecran imens care incet se apropria si in acelasi timp se micsora mi-a apa rut intii mama si pe urma tata. Atit de puternica imi era impresia incat pentru citeva secunde am fost inconstienta si involuntar am intins mina, parca vroiam s a-i ating sau sa alerg spre ei. 1 4 62 Auzeam vocea mamei ca un ecou care ma chema: 1 4 63 "-Nora, mama, ce faci aici? ". Nu stiu cit a durat scena , dar mi-am revenit din cauza apelului de la mosche, era pentru rugaciunea de se ara. Atunci in acelasi timp cu el am inceput sa ma rog. 1 4 64 Lacrimile imi curgeau pe obraji fierbinti si inima imi b atea sa-mi sparga pieptul. Eram emotionata si indurerata ca niciodata pina atunc i. 1 4 65 Seara nu a mai contat ; asezata intr-un fotoliu, cu pach etul de tigari linga mine, nu am facut decit sa-mi afum gindurile si sa visez la parinti imaginindu-ma in bratele lor, aparata si ocrotita de propria-mi greseal a. Impuscaturile si tunurile care zguduiau orasul mi-au amintit ca incepeam anul 78. L-am aruncat afara din suflet pe 77 cu scirba si cu dusmanie si, parca sper iata ca sa nu-l supar pe cel nou cu gindurile si cu dorurile mele, am fugit repe de sa ma culc si cu capul acoperit de perna am inceput sa pling incet. 1 4 66 Deodata mi-am amintit ca Mahmud inca nu dormea si s-ar f i putut sa-i treca prin cap faimoasa formula de "pregateste-te"si speriata dar s i multumita in acelasi timp de ideea pe care am avut-o, m-am culcat repede, am i nchis ochii si, mai mult de frica, in citeva minute, am adormit. 1 5 1 CAPITOLUL 5 1 5 2 Dupa Anul Nou a inceput frigul. Ploua aproape zilnic iar umezeala care ajungea si pina la 75% patrundea pina la oase dind impresia ca po rti intotdeauna ceva umed pe tine. Intr-una din zile Mahmud a intrat acasa cu un aer preocupat, nu eram curioasa deloc sa aflul ce-l preocupa. M-am imbracat si am plecat ca de obicei la familia lui ca sa mincam de prinz. La un moment dat a schimbat traseul si mi-a aratat un bloc. 1 5 3 -Aici la etajul 3 locuieste o rominca, este de 7 ani in Liban. Eram mai mult mirata de faptul ca imi spunea, decit ca aflam ca la mai pu tin de 500 de metri aveam o compatrioata. Una dintre conditiile pe care mi le-a pus in primele zile era aceea ca nu este de acord sa devin prietena cu vreuna di ntre ele. . 1 5 4 Nu am raspuns nimic, nu-mi puteam manifesta bucuria pent ru ca-mi era teama sa nu mi-o distruga asa cum avea obiceiul. Astfel cu cea mai mare indiferenta i-am raspuns: 1 5 5 -De unde stii? 1 5 6 -De la un prieten, l-am intilnit astazi, a fost la banca . Sa nu crezi ca te poti duce la ea singura, a continuat pe un ton amenintator. 1 5 7 Era prea tirziu, deja ardeam de nerabdare sa aflu cit ma i multe de la ea si mai ales tinjeam sa am pe cineva cu care sa vorbesc rominest e. Incepeam sa intrezaresc putin roz in viata mea. , asa ca pentru prima data av eam sa pasesc pragul la parintii lui ceva mai optimista si vesela decit de obice i. 1 5 8 Rami tocmai se intorsese din Siria si cum am intrat in c asa rizind mi-a spus ca-mi va oferi cadoul lui de casatorie, motiv pentru care t rebuia sa inchid ochii si sa intind mina. Bineinteles m-am supus si nu mica mi-a

fost mirarea cind am descoperit in palma un fluture din aur colorat cu email pe un lant fin si discret. Era inca student, deci din bani lui de buzunar s-a gind it sa-mi faca o surpriza. Eram foarte emotionata ca nu stiam ce sa fac. Atunci M aha mi l-a luat din mina si mi l-a pus repede in jurul gitului. Toata familia mi l-a admirat pe rind. Nu stiu daca mi l-a ales la intimplare dar pentru mine ace st fluture pus pe un lant a fost repede asociat de constiinta cazului meu si m-a m vazut repede lipsita de vointa si legata de Mahmud nu cu un simplu lant de aur ci cu lanturile grele purtate de ocnasi. Sigura diferenta era ca eu eram o vie moarta 1 5 9 Din ziua in care aflasem adresa romancei eram zi si noap te preocupata cum sa ajung la ea. Lui nu indrazneam sa-i propun, de teama sa nu ma refuze si sa-i intre in cap ca as vrea sa o cunosc. . 1 5 10 Asa ca intr-o dimineata cind am considerat ca Mahmud ave a aerul bine dispus, si nu -i putea trece prin cap ca as putea indrazni sa ies d in casa, m-am hotarit sa plec pentru un scurt timp ca sa o cunosc cel putin. 1 5 11 Pe strada ma simteam ca o hoata, aveam impresia ca toata lumea cunostea secretul meu, in plus imi tineam miinile strinse pe chei de team a sa nu le pierd si ma gindeam ce am sa-i spun si mai ales daca o sa accepte sami vorbeasca. Pina la ea eram deja transpirata incat odata ajunsa in bloc, de em otie, am simtit cum transpiratia incepea sa se raceasca si dintr-o data un fior de frica si frig m-a cuprins incat prima imtrebare pe care mi-a pus-o cind a des chis usa a fost daca sint bolnava. 1 5 12 -Ma cheama Nora si locuiesc in apropiere, i-am spus in c ea mai mare graba 1 5 13 -Si pe mine Alina, mi-a raspuns la fel de repede cum ma prezentasem si eu. Ce-i cu tine de esti asa de speriata. Esti bolnava? m-a intre bat ceva mai calma. 1 5 14 - Nu, dar am urcat repede pe scari M-am felicitat pentru minciuna care imi trecuse repede prin cap. 1 5 15 -Hai intra. Si fara ca sa mai astepte raspunsul meu a lu at-o inainte ca sa-mi deschida usa de la salon. Am urmat-o ca un automat incerci nd cit mai repede sa-mi pun gindurile in ordine si mai ales sa par calma. 1 5 16 -De cind esti in Beirut? 1 5 17 Incercam sa-mi aduc aminte cit mai exact intirziind sa-i raspund, nu pentru ca uitasem data venirii dar in acelasi timp ma intrebam ce s a-i spun si mai ales cita incredere imi inspira persoana ei. In Romania pentru m ine ar fi insemnat o persoana la prima vedere, aici oare aveam dreptul sa-o cons ider la fel? 1 5 18 -De 3 luni doamna. 1 5 19 Cred ca este suficient ca sa-ti fie dor de acasa si mai ales sa doresti sa stai de vorba cu cineva de al tau. 1 5 20 -Trei luni? Si cu gindul aiurea a continuat: 1 5 21 -Sa-mi spui ca -ti este dor de acasa dupa 8 ani. Nu-i ni mic, ai sa te obisnuiesti incet sau mai repede in functie de cum te trateaza sot ul si familia lui. Cum de ai avut curajul sa vii in plin razboi! ? . . a continu at cu un aer dojenitor. Nici nu am avut timp sa mai inventez ceva, caci singura a dat raspunsul. 1 5 22 -Din iubire nu-i asa? 1 5 23 -Da din iubire! i-am raspuns fericita: ma salvase de la o noua minciuna. 1 5 24 In timp ce prepara cafeaua multumita de vizita mea, ma g indeam de buna voie la Alex caci intr-adevar din iubire ajunsesem aici. Si pentr u citeva secunde i-am vazut zimbetul frumos cu care m-a sedus si fara sa vreau a m inchis ochii si inconstient mi-am frecat obrazul in vid asa cum il lipeam de a l lui in vremurile bune. 1 5 25 -Te-am prins, la ce te gindeai. ? Desigur la parintii ta i, de ai aerul asa de visator . 1 5 26 Am zimbit si mi-am aprins o tigare. Imi placea aceasta v ecina la prima vedere pentru simplul motiv ca nu astepta sa-i dau eu rapunsul. , il avea intotdeauna pe buze odata cu intrebarea.

1 5 27 Nu i-am povestit nimic din necazurile mele ; imi era tea ma sa nu se sperie de zmeul meu si sa nu ma mai primeasca pe la ea. Am vorbit de toate si de nimic. Am plecat de la ea fericita era ca si cum cunosteam tot Liba nul, sau intilnisem toata Romania. Pe strada mergeam mai calma, eram asa de usur ata ca simteam ca-mi erau dragi chiar trecatorii necunoscuti. 1 5 28 Acasa m-am indreptat repede spre radio si inainte ca sa sterg orice urma de pe mine ce ar fi putut sa-i dea de banuiala lui Mahmud ca am fost plecata am pus caseta mea preferata a lui Ioana Radu "Te rog sa uiti ca te -am iubit "si mai visatoare ca niciodata am inchis ochii si lin fara nici un obs tacol din partea constiintei am inceput sa ma gindesc la Alex cu o duiosie pe ca re nu o avusesem niciodata in mine de cind ne despartisem. In clipa aceea, daca as fi putut, cred ca eram pregatita sa mor in bratele lui; aveam un dor si o dor inta salbatica sa-l pot atinge, incat speriata sa nu cad intr-una din crizele me le de depresiune avute dupa ce ne-am despartit, m-am sculat repede, am inchis ca stofonul, am smuls caseta, am rupt-o, am aruncat-o la gunoi si tremurind de atit ea emotii am spus fara sa vreau "mama, ce ma voi face, tot il mai iubesc! " 1 5 29 Timpul a trecut incet pina cind Mahmud a deschis usa ca un zmeu. 1 5 30 -Unde ai fost? Era mai mult un racnet. 1 5 31 M-am speriat asa de tare ca am ramas inmarmurita. Si ca un fulger mi -a traversat creierul cuvintul " gunoi " si fara sa-i mai dau ragaz sa mai tipe inca o data am stigat la fel de tare ca si el: 1 5 32 -Am fost de am dus gunoiul 1 5 33 -Ti-am spus ca am sa-l duc eu cind vin. De ce nu ai tinu t cont de ce ti-am spus. Vezi ca nu pot sa am incredere sa-ti las cheile. Urla d e i-se ridicase parul in sus iar ochii mai aveau putin sa-i iasa din orbite. 1 5 34 Mirata, pentru ca aflase de iesirea mea, multumita ca av ea aerul de a fi convins ca plecasem la coltul strazii ca sa arung gunoiul, am i nceput 1 5 35 sa-mi cobor tonul mai mult din curiozitate ca sa pot afl a cum de a stiut de iesirea mea. 1 5 36 Enervata, dar vesela ca-mi inghitise scuza, i-am spus nu fara repros: 1 5 37 -Stii ce Mahmud, am impresia ca incep sa ma plicisesc sa -ti fac mereu pe plac. Toata ziua femeile intra si ies din bloc, surorile tale l a fel, ce crezi ca am sa stau toata viata inchisa in cusca! ? De cind am venit n u faci decit sa-mi pui conditii. De ce nu ai facut asta in Romania, caci fii con vins ca nu as fi venit. Mi-ai spus ca am sa lucrez. Esti un sadic ca sa nu-ti sp un ca esti nebun. M-am saturat de tine si sa stii ca vreau sa plec acasa. Putin imi pasa de casatorie, putin imi pasa chiar daca mor, 3 luni cu tine si simt ca inebunesc. 1 5 38 Era asa de socat de tot ce-i reprosam, ca ma privea cu c el mai mizerabil aer pe care l-am putut vedea pe fata cuiva in viata mea. 1 5 39 Singura fraza pe care a putut sa o scoata a fost: 1 5 40 -Dar eu te iubesc. 1 5 41 -Iubirea ta ma distruge. Prefer sa ma respecti si sa ma tratezi ca pe o persoana normala, daca esti capabil, nu ca pe o handicapata. 1 5 42 Se vedea ca nu era pregatit pentru o reactie din partea mea. Se plimba agitat prin casa; ma uitam dupa el cu mila si cu dezgust in acela si timp, dar nu simteam nimic pentru mine decit placerea de a-mi fi jucat rolul bine. 1 5 43 Eram prea trista ca sa-mi mai complic gindurile si const iinta: imi era de ajuns pentru o singura zi prin cite emotii trecusem. 1 5 44 La un momendat s-a asezat pe un fotoliu ; se gindea, pro babil isi stabilea un plan cu privire la mine. 1 5 45 Am plecat in dormitor si l-am lasat singur. Eram obosita , nu-mi mai era nici foame, nu mai simteam nici dor de nimeni, ma simteam slaba fizic si fara vointa. Iesirea puternica pe care o avusesem o consideram ca o fri mitura ramasa din caracterul pe care il aveam nu mai stiam cind. 1 5 46 Ghemuita in pat cu piciorele pe marginea patului, acoper

ita cu un capot m-am simtit dintr-o data ca un copil slab si sensibil, speriat d e toti si mai ales fara protectie. 1 5 47 Deodata sunetul soneriei si mai ales vocea lui Rami mi-a u amintit ca totusi nu eram singura si am mai facut inca un efort: m-am sculat s i am iesit din dormitor. Rami ne adusese doua castroane pline de mincare si avea aerul ingrijorat: 1 5 48 -Ce s-a intimplat de nu ati venit? V-am asteptat pina ti rziu, mama m-a trimis sa va aduc prinzul. Dupa fetele pe care le aveam amindoi s e putea observa ca situatia nu era prea stralucita intre noi. 1 5 49 -Veniti sa mincam, nici eu nu am mincat, sper ca nu ma v eti lasa sa ma intorc nemincat, mai ales ca mama a pus totul pentru voi. Am intr at la bucatarie si impresionata de bunatatea lui Rami am incercat sa par mai put in trista decit eram si am inceput sa aranjez masa. 1 5 50 Mahmud s-a sculat si a iesit repede din casa fara ca sa ne dea vreo 1 5 51 explicatie. Nu ma miram de iesirile si de actele lui: er a intotdeauna ceva bizar si avea aerul unui vinator ce isi supravegheza vinatul. I-am povestit repede lui Rami povestea gunoiului si l-am intrebat de unde a put ut stii. 1 5 52 -De la portar, mi-a raspuns rizind. 1 5 53 -I-am spus lui Mahmud sa nu faca o asemenea prostie sa p una portarul sa te urmareasca. Intr-adevar ai de ce sa te superi! 1 5 54 -Nu eu m-am suparat, Rami, el este acela care a facut o intreaga istorie si, sa fiu sincera, m-am cam saturat de comportamentul lui. Spe ram ca o sa fie tandru si bun pentru ca aici sint singura. Nu ma simt protejata cu el, dinpotriva am impresia ca ma tortureaza. Rami ma asculta calm, cu putina jena, si am simtit ca imi ocolea privirea. 1 5 55 -Nora stiu ca ai dreptate, a continuat, dar vezi, Mahmud are un caracter posesiv, dar te asigur: toate acestea sint pentru ca te iubeste . 1 5 56 -Ma iubeste? mi-a iesit mai mult ca un strigat. Daca asa este iubirea orientala m-am lamurit, hai sa vorbim altceva. , pentru ca nu vrea u sa te dezamagesc daca iti explic ce inseamna iubirea la noi. 1 5 57 Nici nu am terminat bine fraza ca Mahmud a deschis usa c a o vijelie. 1 5 58 -Minti, nu ai fost numai cu gunoiul. Minti, spune unde a i fost! Urla ca vocea lui il acoperea si pe Rami cu tot efortul pe care -l facea acesta ca sa-l convinga sa coboare tonul. 1 5 59 -Ai fost plecata mai mult de o ora. Spune unde ai fost, sa nu crezi ca asta trece usor si ma ameninta cu degetul. 1 5 60 -Mahmud tu pui portarul sa-ti urmareasca sotia, cum te p oti dezonara pina la acest punct? Sa stii ca de data aceasta eu sint suparat. Ca de obicei nu faci decit sa exagerezi si ii acuzi pe altii, pentru ce gindesti t u de fapt! 1 5 61 Rami era foarte suparat, eu asistam la scena ca o strain a. Eram asa de obosita ca fara sa acord o prea mare importanta galagiei din juru l meu am inceput sa maninc cu dorinta ferma ca nu trebuie nici sa privesc spre e l si mai ales sa nici nu aud Pentru prima data mincarea mi-a placut Era pui cu o rez, mirosea frumos, era bine condimentat si in plus orezul era acoperit de un s trat gros de migdale prajite stafide nuci si seminte de pin. 1 5 62 M-am sculat de la masa cu ideea ferma ca scapasem usor i n ziua aceea si ca cel mai indicat era sa stau calma si sa incerc sa schimb puti n atmosfera. Nu avea rost sa continuam, de fapt eram fericita ca o cunoscusem pe Alina si in plus ii spusesem tot ce imi doream de mult. Acum nu avea decit sa r umege cele spuse de mine si sa inteleaga ca la o adica eram capabila sa-mi asum orice risc ca sa scap de el. Incercam sa fiu calma si nu lasam o secunda fara sa -mi treaca prin cap ideea ca libertatea mea de miscare si de gindire erau doua l ucruri indivizibile si cu acelasi numitor comun -eu. 1 5 63 A intrat in dormitor si dupa ce mi-am schimbat imbracami ntea si mai ales mi-am aranjat parul in coafura mea preferata mi-am dat cu un ru

j pe buze ce-mi lumina tenul alb, am iesit din camera ca un marinar pe puntea va sului dupa furtuna si fara sa mai astept sa deschida gura unul dintre ei le-am p ropus: 1 5 64 -Vreau sa merg la "Aley". Mi-ati promis de mult. Erau am indoi asa de mirati de reactia mea, ca Rami nu a putut sa spuna decit: 1 5 65 -Ce frumoasa esti cind zimbesti! Si grabit, ca si cum gu ra il luase pe dinainte a adaugat repde. 1 5 66 -Bineinteles, dupa ce mincam. Nu-i asa Mahmud! ? 1 5 67 Mahmud a incercat sa mai comenteze putin, dar Rami a rid icat vocea si atunci a tacut. 1 5 68 Am plecat toti trei, eu eram multumita ca invatam sa dev in vicleana, Rami fericit ca inca o scena de menaj avea aerul sa se tremine repe de si bine, iar Mahmud dezamagit ca nu a avut ocazia, din cauza lui Rami 1 5 69 sa-mi dea lectia cuvenita. Am luat-o spre munte, trebuia sa trecem iarasi prin cartierele distruse de bombardamente si dupa fiecare colt teava cite unui tun se indreptat spre cer mai ceva ca la o parada militara, dar in mijlocul acelui decor de moluz si de rufe intinse printre scheletele blocuri lor darimate aveau mai repede un aer grotesc, era acel ceva care iti face pielea sa inghete. Am traversat mai mult cu ochii inchisi si numai cind am simtit ca m asina a inceput sa urce i-am deschis incet si cu teama ca nu cumva privirea mea sa produca vreo explozie. 1 5 70 Uimita i-am facut mari dintr-o data si fara sa vreau am strigat: 1 5 71 -Vai, ce splendoare! 1 5 72 -Inca nu ai vazut nimic, mi-a raspuns Rami satisfacut de bucuria mea. 1 5 73 Mahmud tacea, se vedea dupa fata lui ca inca se mai gind ea la cele petrecute. 1 5 74 Din ce urcam pe drumul in serpentine orasul se vedea si mai bine, iar din doua parti marea calma si albastra il inconjura ca o mama ce i si imbratisa copiii. De sus se vedea o splendoare de nedescris, mai ales stiind ca jos alta era realitatea. De aici nu se vedeau nici tunurile, nici daramaturil e si, mai ales, nici mizeria locuitorilor. 1 5 75 In mai putin de 20 de minute eram in Aley la o altitudin e peste 600 de m; aveam impresia ca ma aflam la un balcon si de acolo aveam oras ul la picioarele mele. Eram asa de impresionata de imaginea pe care o aveam in f ata ochilor ca dintr-o data m-a cuprins o mila plina de dragoste fata de acest o ras, masacrat si distrus de oameni, ca daca as putut l-as fi strins in brate ca pe un copil si l-as fi leganat. Stiam ca plinge si el in liniste asa cum pligeam si eu de multe ori. Din acel moment l-am indragit si cu toate durerile pe care le-am suportat nu l-am urit niciodata: intr-un fel destinul nostru se asemana. D in Aley pina jos nu erau decit munti si satele care se insiruiau de alungul sose lei toate de crestini iar orasul, care inainte de razboi era mica perla a Orient ului, acum era la fel de distrus ca restul tarii. Mirat de admiratia mea Mahmud si-a iesit din mutismul de care era cuprins de cind plecasem de acasa si pentru prima data a vorbit: 1 5 76 -Aici, inainte de razboi, erau cele mai multe restaurant e si cafenele, iar hotelurile erau pline aproape tot anul de straini si in mod d eosebit de arabi din Golf. Fiind aproape de capitala este usor si rapid de ajuns . De cele mai multe ori era imposibil de gasit un loc intr-o cafenea, noi ne urc am mai mult pentru inghetata. Aici era cea mai buna din tot orasul. 1 5 77 Invatasem repede intrebarea tipic libaneza: 1 5 78 -De ce religie sint locuitorii? 1 5 79 -Inainte de razboi crestinii si druzii formau majoritate a, dar erau printre ei si musulmani, mi-a completat Rami. Acum crestinii au plec at spre regiunile din est, dar asta nu inseamna ca nu mai au ramas o parte, in s pecial cei in virsta. Cu putin curaj si regret mi-am luat privirea de la frumosu l meu Beirut si cu ochii mari deschisi am inceput sa privesc in jurul meu. Fara sa vreau m-am cutremurat. Casele construite din blocuri mari de pietre aveau apr oape fiecare cite o aerisire facuta de trecerea uneia sau mai multor bombe. Mira

ta l-am intrebat pe Mahmud: 1 5 80 -Mi-ai spus ca o bomba traverseaza numai un perete, cum se face ca