ROMA I

Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European şi alConsiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligaţiilorcontractuale (Roma I).

Acest regulament vizează obligaţiile contractuale în materie civilă şicomercială în cazul unui conflict de legi. Regulamentul nu se aplică înmaterie fiscală, vamală sau administrativă şi nici în ceea ce priveşteprobele şi aspectele de procedură.

De asemenea, sunt excluse din domeniul de aplicare al regulamentuluiobligaţiile cu privire la următoarele:

starea sau capacitatea persoanelor fizice;

relaţiile de familie;

aspectele patrimoniale ale regimurilor matrimoniale;

instrumentele negociabile precum cambii, cecuri şi biletela ordin;

arbitrajul şi alegerea instanţei competente;

dreptul societăţilor comerciale şi al altor organisme,constituite sau nu ca persoane juridice;

angajarea faţă de terţi a răspunderii unei persoane sau aunei companii;

trusturi;

înţelegeri care au avut loc înainte de semnarea unuicontract;

contracte de asigurare, altele decât cele definite înarticolul 2 din Directiva 2002/83/CE privind asigurarea deviaţă.

Orice lege indicată în acest regulament trebuie aplicată, chiar dacă aceastanu este legea unui stat membru.Libertatea de alegere

Părţile contractante trebuie să aleagă o lege de reglementare. Aceastapoate fi aplicată numai unei părţi a contractului sau întregului contract. Cucondiţia acordului tuturor părţilor, legea aplicabilă se poate schimba în oricemoment. Dacă legea aleasă este a altei ţări decât ţara care are legăturacea mai strânsă cu contractul, trebuie respectate prevederile legii din urmă.În cazul în care contractul este legat de unul sau mai multe state membre,

1

legea aplicabilă aleasă, alta decât cea a unui stat membru, trebuie să nucontrazică prevederile de drept comunitar.Legea aplicabilă în absenţa unei alegeri

În cazul în care părţile nu au ales legea aplicabilă pentru contractele devânzare de bunuri, prestare de servicii, franciză sau distribuţie, legeaaplicabilă se va determina în funcţie de ţara unde îşi are sediul principalulactor care execută contractul. Pentru contractele privind proprietăţileimobiliare, se aplică legea ţării în care se află proprietăţile respective, cuexcepţia cazurilor de locaţiune temporară şi privată (maximum şase luniconsecutive). În asemenea cazuri, legea aplicabilă este legea ţării în careîşi are reşedinţa proprietarul. În cazul vânzării de bunuri la licitaţie, se vaaplica legea ţării în care are loc licitaţia. În ceea ce priveşte anumiteinstrumente financiare reglementate de o singură lege, legea respectivă vafi cea aplicabilă.

Dacă unui contract nu i se aplică niciuna dintre normele de mai sus sau i seaplică mai multe dintre ele, legea aplicabilă se va determina în funcţie deţara în care îşi are reşedinţa actorul principal care execută contractul. Dacăînsă contractul este legat mai strâns de o altă ţară decât cea prevăzută deaceste norme, se va aplica legea ţării respective. La fel se procedează şi încazul în care nu se poate determina legea aplicabilă.Norme aplicabile anumitor contracte

Pentru următoarele tipuri de contracte, regulamentul stabileşte opţiunipentru selectarea legii aplicabile şi determină legea care trebuie aplicată înabsenţa alegerii:

contracte de transport de mărfuri – în absenţa alegerii,legea aplicabilă va fi cea a ţării în care îşi are reşedinţatransportatorul, cu condiţia ca aceasta să fie şi locul deîncărcare sau de livrare sau reşedinţa expeditorului. În cazcontrar, se va aplica legea ţării în care se va efectualivrarea;

contracte de transport de pasageri – legea aplicabilă poatefi aleasă între ţara în care îşi are reşedinţa pasagerul sautransportatorul, ţara în care se află sediul administraţieicentrale a transportatorului şi ţara de plecare sau desosire. În lipsa alegerii, se va aplica legea ţării în care îşiare reşedinţa pasagerul, cu condiţia ca aceasta să fie şilocul de plecare sau de destinaţie. Totuşi, în cazul în carecontractul are o legătură mai strânsă cu o altă ţară, se vaaplica legea ţării respective;

contracte încheiate între consumatori şi profesionişti –legea aplicabilă este ţara în care îşi are reşedinţaconsumatorul, cu condiţia ca aceasta să fie şi ţara în careprofesionistul îşi desfăşoară activităţile sau ţara spre care

2

sunt orientate activităţile sale. De asemenea, în bazalibertăţii alegerii, părţile pot aplica o altă lege, cu condiţiaca aceasta să îi ofere consumatorului acelaşi nivel deprotecţie ca şi în ţara în care acesta îşi are reşedinţa;

contracte de asigurare – în lipsa alegerii, legea aplicabilăva fi cea a ţării în care îşi are reşedinţa asigurătorul.Totuşi, în cazul în care contractul are o legătură maistrânsă cu o altă ţară, se va aplica legea ţării respective;

contracte individuale de muncă – legea aplicabilă se poatedetermina pe baza principiului libertăţii alegerii, cucondiţia ca nivelul de protecţie acordat angajatului sărămână acelaşi ca în cazul legii aplicabile în lipsa alegerii.În acest din urmă caz, legea care reglementeazăcontractul va fi legea ţării în care sau din care angajatul îşiîndeplineşte sarcinile. Dacă aceasta nu poate fideterminată, legea aplicabilă va fi cea a ţării în care estesituată unitatea angajatoare. Totuşi, în cazul în carecontractul are o legătură mai strânsă cu o altă ţară, se vaaplica legea ţării respective.

Domeniul legii aplicabile

Legea determinată de acest regulament ca fiind aplicabilă unui contract vareglementa interpretarea, execuţia, penalizările în caz de neexecutare aobligaţiilor, evaluarea prejudiciului, suspendarea obligaţiilor, instrucţiunilede acţiuni şi penalizările pentru contracte nevalide. Dreptul comunitar carereglementează conflictul de legi în ceea ce priveşte obligaţiile contractualedin anumite materii prevalează asupra acestui regulament, cu excepţiacazului contractelor de asigurare.

Până la 17 iunie 2013, Comisia va prezenta Parlamentului, Consiliului şiComitetului Economic şi Social European un raport privind aplicareaprezentului regulament.

Regulamentul se aplică contractelor încheiate începând cu data de17 decembrie 2009.ContextPlanul de acţiune de la Viena din 1998 a recunoscut importanţanormelor armonizate privind conflictul de legi în implementarea principiuluirecunoaşterii reciproce pentru deciziile în materie civilă şi comercială.Programul comun al Comisiei şi al Consiliului din 2000 prevede măsuripentru această armonizare. Programul de la Haga din 2004 a reiteratimportanţa elaborării de norme privind conflictul de legi în ceea ce priveşteobligaţiile contractuale, planul de acţiune al programului prevăzândadoptarea propunerii Roma I. Acest regulament ulteriorînlocuieşteConvenţia de la Roma din 1980 privind legea aplicabilă

3

obligaţiilor contractuale, transformând-o într-un instrument comunitar şimodernizând-o.

ReferinţeAct Intrarea în

vigoareTermen de transpunere

în legislaţia statelormembre

JurnalulOficial

Regulamentul(CE) nr.593/2008

24.7.2008 - JO L 177 din4.7.2008

4