EXPANSIUNE, RĂZBOI ŞI DIPLOMAŢIE ÎN LUMEA MEDITERANEEANĂ

Conf. dr. Cristian Olariu

1. Curs introductivcadrul geograficperiodizarea istoriei Romei anticeproblema fondării Romei

2. Structuri sociale în Republica romanădefinirea societăţii romaneIerarhia socialăConflictele dintre patricieni şi plebeiMentalităţi şi moravuriStructuri sociale în Republica târzie (sec. II-I î. Hr.)

3. Instituţii republicanecaracteristici generalesenatulcomitia magistraturileevoluţia instituţiilor în Republica târzie

4. Imperialismul romanteorii privind expansiunea romanăexpansiunea în Italia

5. Imperialismul roman (2)războaiele punice

6. Imperialismul roman (3)expansiunea în Orientrăzboaiele macedonenerăzboiul cu Siria Seleucizilorrăzboaiele mithridatice

7. Imperialismul roman (4)consecinţele expansiunii romane

8. Criza secolului I î. Hr.conflictul cu lusitaniireformele fraţilor Gracchirăzboiul cu Iugurtharevoltele sclavilor din Siciliareforma militară a lui Marius

1

invazia cimbrilor şi teutonilorrăzboiul sociilor

9. Criza secolului I î. Hr. (2)Conflictul dintre optimaţi şi populariPrimul triumviratExpansiunea în GalliaDictatura lui Caesar

10. Criza secolului I î. Hr. (3)Al doilea triumvirat

11. Instituirea Principatuluibazele puterii augustane

12. Romani şi barbari în epoca imperialăcucerirea spaţiului balcaniccucerirea Britannieicucerirea Dacieirelaţiile cu germanicii

Bibliografie

A. Surse

☺Ammianus Marcellinus, Rerum gestarum libri qui supersunt, tr. J. C. Rolfe, Cambridge, Londra, 1958, Loeb Classical Library, vols. I- III.

Istoria romană, tr. David Popescu, Bucureşti, 1982.Ante-Nicene Christian Library. Translations of the Writings of the Fathers Down to AD 395 , eds. Al. Roberts, J. Donaldson, Edinburgh, 1871.☺Appian, Războaiele civile, coord. A. Frenkian, Bucureşti, 1957.Aristotel, Politica, tr. Elena Bezdechi, Oradea, 1996.Aristotel, Politica, tr. Al. Baumgarten, Bucureşti, 2001.Arrianus, Expediţia lui Alexandru cel Mare în Asia, tr. Radu Alexandrescu, Bucureşti, 1967.A Select Library of Nicene and Post-Nicene Fathers of the Christian Church , eds. Ph. Schaff, H. Wace, vol. XI, Grand Rapids, 1978. ☺Caesar, C. Iulius, Războiul gallic. tr. J. Vilan-Unguru, Bucureşti, 1964.

☺Războiul civil, tr. E. Poghirc, Bucureşti, 1964.☺Cassius Dio, Istoria romană, tr. A. Piatkowski, Bucureşti, vol. I-III, 1973-1985.☺Cicero, M. Tullius, Opere alese, tr. G. Guţu, Bucureşti, 1973.

La République, tr. E. Bréguet, Paris, CUF, 1980.☺Eusebius din Cezareea, Scrieri, partea I, tr. T. Bodogae, Bucureşti, 1987.

☺Scrieri, tr. R. Alexandrescu, partea a II-a, Bucureşti, 1991.☺Eutropius, Istoria romană a lui Eutropius, tr. G. Popa Lisseanu, Bucureşti, 1916.☺Eutropius, Flavius, Breviarium ab Urbe condita, tr. Gh. I. Şerban, Brăila, 1997.☺Herodian, Istoria imperiului roman după moartea lui Marcus Aurelius, tr. Radu Alexandrescu, Bucureşti, 1960.

2

☺Lactantius, De mortibus persecutorum (Despre morţile persecutorilor), tr. Claudiu T,. Arieşan, Timişoara, 2000.Platon, Legile, tr. Elena Bezdechi şi Ştefan Bezdechi, Bucureşti, 1995.

Opere, VI, coord. Petre Creţia, Constantin Noica, Bucureşti, 1989.Plinius, C. Caecilius Secundus, Panegiricul împăratului Traian, tr. Aurelian Moşoiu, Bucureşti, 1925.☺Plutarh, Vieţi paralele, tr. N. I. Barbu, Bucureşti, vol. I-V, 1966-1971.☺Scriptores Historiae Augustae, tr. David Popescu, Constantin Drăgulescu, Bucureşti, 1971.☺Suetonius, Doisprezece cezari, tr. David Popescu, C. V. Georoc, Bucureşti, 1958.☺Tacitus, Opere. III. Anale, tr. Andrei Marin, Bucureşti, 1964.

☺Istorii, tr. Gh. Ceauşescu, Bucureşti, 1992.☺Titus Livius, De la fundarea Romei, tr. Toma Vasilescu, Floricica Demetrescu, Paul H. Popescu, Bucureşti, vol. I-V, 1959-1963.

PENTRU STUDENŢII DE LA MODULUL “Expansiune şi diplomaţie…”, SE VA ALEGE UNA DINTRE LUCRĂRILE NOTATE CU ☺ PENTRU FIŞE DINTR-UN AUTOR ANTIC.

B. Lucrări generale şi speciale:

***Alföldi, Geza, The Social History of Rome, Londra, Sydney, 1985.Ariés, Philippe, Duby, G., coord., Istoria vieţii private, Bucureşti, 1994, vol. I-II.***Aymard, André, Auboyer, Jeannine, Rome et son empire, Paris, 1954.***Barnea, Ion, Iliescu, Octavian, Constantin cel Mare, Bucureşti, 1982.***Bohîlţea, Flori, Olariu, Cristian, Instituţii romane. Dicţionar de termeni, Bucureşti, 2000.Brown, P., “Aspects of the Christianization of the Roman Aristocracy”, JRS, 51, 1961, 1-11.

The World of Late Antiquity. From Marcus Aurelius to Muhammad, Londra, 1971.***Cameron, Av., The Later Roman Empire, Londra, 1993.

The Mediteranean World in Late Antiquity, AD 395-600, Londra, New York, 1994.***Clauss, Manfred, ed., Dicţionar de împăraţi romani, Bucureşti, 2001.***Courcelle, Pierre, Histoire litteraire des grandes invasions germaniques, Paris, 1948.***Crawford, Michael, Roma republicană, Bucureşti, 1997.***Ellul, J., Histoire des institutions, 1-2: L'Antiquité, Paris, 1961.Galinsky, Karl, Augustan Culture, Princeton, 1996.Gramatopol, Mihai, Arta imperială a epocii lui Traian, Bucureşti, 1984.

Arta romană în România, Bucureşti, 2000.Grant, M., From Imperium to Auctoritas, Cambridge, 1969.**Grimal, P., Civilizaţia romană, Bucureşti, 1973.***Hannestad, Niels, Monumentele publice ale artei romane, Bucureşti, 1989, vol. I-II.***Homo, L., Les institutions politiques romaines, Paris, 1970.Jacques, Fr., Scheid, J., Rome et l’integration de l’Empire, 44 av. J.-C.- 260 ap. J.-C., Paris, 1991.***Jones, A. H. M., The Later Roman Empire 284-602. A Social Economic and Administrative Survey, Oxford, 1964, vols. I-III.

3

The Cities of the Eastern Roman Provinces, Oxford, 1971.Constantine and the Conversion of Europe, Harmondsworth, 1972.

Kantorowicz, Ernst H., "Oriens Augusti- Lever du Roi", DOP, 17, 1963, pp. 119-192.Kantorowicz, E., Les deux corps du Roi. Essai sur la théologie politique au Moyen Age, în E. Kantorowicz, Oeuvres, Paris, 2000, pp. 643-1222.***Lot, F., La fin du monde antique et le début du Moyen Age, Paris, 1968.Magdelain, A., Auctoritas principis, Paris, 1947.Marrou, H.-I., Patristică şi umanism, Bucureşti, 1996.

Istoria educaţiei în antichitate, Bucureşti, 1997.***Martino, Francesco de, Storia della costituzione romana, vol. V, Napoli, 1975.***Mommsen, Theodor, Istoria romană, Bucureşti, 1987 -1991.***Nistor, Gheorghe Vlad, Forme de exercitare a autorităţii în imperiul roman târziu, Bucureşti, 1997.

Redefinind sfârşitul, Bucureşti, 2000.***Olariu, Cristian, "Visigoths and Romans during the Fourth Century. Assimilation, Resistance and Cultural Interferences", AUB, XLV, 1996, 31-36.

Note privind sistemul de guvernare in Orientul roman tarziu, în T. Teoteoi, B. Murgescu, Ş. Solcan, eds., Faţetele istoriei. Existenţe, identităţi, dinamici. Omagiu academicianului Ştefan Ştefănescu, Bucureşti, 2000, pp. 257-277.

"Legitimacy and Usurpation in the Age of Zeno", Pomoerium, 4-5, 2000-2002 (http://www.pomoerium.com).Petit, P., La paix romaine, Paris, 1967.***Piganiol, A., L’Empire chrétien (325-395), Paris, 1947.Pippidi, D. M., Recherches sur le culte impérial, Paris, Bucarest, f. a.Pirenne, H., Mahomet et Charlemagne, Paris, 1970.***Remondon, Roger, La crise de l’Empire Romain de Marc Aurèle à Anastase, Paris, 1964.***Riché, Pierre, Philippe Le Maitre, Invaziile barbare, Bucureşti, 2000.Sansterre, J.-M., "Eusèbe de Césarée et la naissance de la théorie <<césaropapiste>>", Byzantion, 42, 1972, pp. 131-195 (I); 532-594 (II).**Scarre, Christopher, Fagan, Brian M., Ancient Civilizations, New Jersey, 2003.Smith, R. E., "The Army Reforms of Septimius Severus", Historia, XXI, 3, 1972, pp. 481-500.***Stein, E., Histoire du Bas-Empire, Paris-Bruxelles-Amsterdam, vol. I-1959, vol. II-1949.***Syme, R., The Roman Revolution, Oxford, 1960.

"Danubian and Balkan Emperors", Historia, XXII, 2, 1973, pp. 310-316.The Augustan Aristocracy, Oxford, 1986.

Szinkiewicz, Slawoj, Interactions between the nomadic cultures of Central Asia and China in the Middle Ages, în T. C. Champion, ed., Centre and Periphery. Comparative Studies in Archaeology, Londra, 1989.Talbert, R. J. A., The Senate of Imperial Rome, Princeton, 1984.Wardman, A. E., “Usurpers and Internal Conflicts in the Fourth-Century AD”, Historia, 33, 1984, 220-234. Wolfram, Herwig, History of the Goths, Berkeley – Los Angeles – Londra, 1990.

4

ISTORIA ROMEI ANTICECadrul geografic

Lumea mediteraneană, dublă: peninsule (Italia, Balcani, Asia Mică, Africa de Nord, Spania); Europa nordică, diferită de cea sudică

Rolul munţilor: lipsa/insuficienţa resurselor; creşterea demografică; posibilităţi reduse de comunicare; arhaism

Câmpia: malaria

Tipuri de aşezări: Munte: cătun; mica proprietateCâmpie: sate “aşezate”; marea proprietate

Navigaţia:Cabotajul şi rolul săuTrasee: Spania-Baleare-Italia

Malta/Messina- Siria-Cipru-Creta

M. Tireniană: competiţia între etrusci, greci, “massalioţi”, carthaginezi

Rolul insulelor, ca escale maritime Rolul insulelor, în propagarea fenomenelor culturale

Rolul frontierelor: unele delimitează politica, altele economia sau civilizaţia

INTRODUCERE

1. Probleme de organizare2. Periodizarea istoriei romane:a. Roma regala 753: data traditionala a intemeierii Romei cei 7 regi:

RomulusNuma PompiliusTullus HostiliusAncus MarciusTarquinius PriscusServius TulliusTarquinius Superbus

b. Roma republicana (510/509- 27 BC)Expansiunea în Italia498-493: razboiul latinilor

5

494/493: prima secesiune a plebeilor390: batalia de la Allia343-290: razboaiele cu samnitii282-275: razboiul cu Pyrrhus

Expansiunea în Occident:264-241: primul razboi punic218-201: al doilea razboi punic149-146: al treilea razboi punic

expansiunea în Orient:Primul război macedonean (215-205)Al doilea război macedonean (200-197)Războiul cu Seleucizii (192-188)Al treilea război macedonean (171-168)războaiele mithridatice: 88-70

criza secolului I BC: 133-27 BC133: Tiberius Sempronius Gracchus123: Caius Sempronius Gracchus111-105: razboiul cu Iugurtha91-89: razboiul aliatilor88-79: conflictul intre Marius si Sulla60 BC: primul triumvirat: Pompei, Crassus, Caesar43 BC: al doilea triumvirat: M. Antonius, Octavian, Lepidus31 BC: batalia de la Actium

d. Roma imperiala, 27 BC- 4761. Principatul, 27 BC- 235

27 BC-14: Augustus14-68: Iulia Claudia69-96: Flavia96-193: Antoninii193-235: Severii

2. Criza secolului III AD: 235-284235: Maximin Tracul260-268: Gallienus270-275: Aurelian282: Carus284: Diocletian

3. Imperiul tarziu: 284-476

6

INTEMEIEREA ROMEI. ROMA REGALA

a. sursele: scrise: Titus Livius, Ab Urbe condita

Vergilius, Eneida arheologice antropologia

1. Originea Romei rolul propagandei in crearea mitului fondarii Romei: Titus Livius, Vergilius, autori de epoca

augustana modelul elenistic pentru Titus Livius si Vergilius rolul geografiei: Roma, asezata intre etrusci si greci

Latium, zona de interferenta culturala, spatiu tranzitional G. Dumezil si structura trifunctionala a societatii:

Romulus, Numa Pompilius: atribute regale, religioaseTullus Hostilius: atribute razboinice ale regeluiAncus Marcius: rolul mestesugurilor si comertului

Istorie şi arheologie:Sec. XI-IX: incinerarea în urne

Conservatorism cultural/societate agricolă şi pastoralăInfluenţe etrusce, latine

Sec. IX: concentrarea locuirii protourbaneCentre fortificateDeschiderea Latium spre Etruria de sud, Campania

Sec. VIII: reacţia latină faţă de colonizarea greacăInfluenţele greceşti asupra italicilorLumea latină, periferică: importurile greceşti

Sf. sec. VIII-înc. sec. VI BC: aristocraţia războinică şi agricolăKoine latino-etruscSepararea aristocraţiei de “popor”Influenţe greceşti: banchetul

2. Regalitatearegele: rex dictator magister populi preot suprem imperium nelimitat judecator comandant militarregii etrusci: probabil marcheaza dominatia etrusca asupra Romeiinstitutii: senatul comitia curiata (impartirea zecimala a cetatenilor: 10 familii=1 ginta; 10 ginti=

1 curie; 10 curii= 1 trib; cele trei triburi: Ramnes, Tities, Luceres)organele politice, avand ca model familiareforma lui Servius Tullius (model Solon), sec. VI BC

criteriul censitar

7

apare comitia centuriata (sec. V BC)clientela ca institutie, creata de Romulus (Cic., De Rep., II. 16)religia: cele doua triade divine: Iupiter, Mars, Quirinus

Ceres, Liber, Libera

3. Etruscii:Denumire: Rasenna (etr.), Tyrrhenoi (gr.), Tusci (lat.)origine controversataîncadrare cronologică: 1000 BC- 50 BC700 BC: primele inscriptii in etrusca (Tarquinia, cupă protocorintică)sec. VII BC: morminte princiare: Tarquinia, Caere, PraenesteOrganizare: constituire prin synoikismos

liga celor 12 cetati/federaţie religioasăinfluente etrusce la Roma: sistemul tria nomina

haruspicii alfabetul, pe filieră greacă

conflicte etrusci-greci: 537, Alalia (Corsica): victoria navala greaca asupra flotei etrusco-feniciene

475 BC: Cumae, victoria grecilorTexte:Titus Livius, Ab Urbe condita, I, 7: întemeierea Romei

8: Romulus legislator regele; senatul; influenţa etruscăI, 13: synoikismos; cele 30 de curii; 3 triburiI, 15: celeresI, 16: moartea lui RomulusI, 19-20: Numa PompiliusI, 31: Tullus HostiliusI, 32: feţialiiI, 33: podul peste Tibru; întemeierea OstieiI, 42-43: reforma lui Servius TulliusI, 44: pomoeriumI, 54: anecdota macilor

Bibliografie:Crawford, M., Roma republicana, Bucuresti, 1997Dumezil, G., Mit si epopee, Bucuresti, 1993Plutarh, Vieti paralele, Bucuresti, 1960Mommsen, Th., Istoria romana, Bucuresti, 1988Bonfante, G., L. Bonfante, Limba si cultura etruscilor, Bucuresti, 1995Bonfante, L., Civilizatia etruscilor, Bucuresti, 1996Titus Livius, De la fundarea Romei, Bucuresti, 1962Tudor, D., (coord.), Enciclopedia civilizatiei romane, Bucuresti, 1982

8

STRUCTURI SOCIALE ÎN REPUBLICA ROMANĂ (CURS 2)

1. Definirea societăţii romanesocietate agrarăstructurată în ordinesocietate de statut (discuţie)rolul prestigiului

societatea romană arhaică: familia; gens; curia; tribus (10 curiae); populus Romanus (Quirites)2. Ierarhia socială

structura socială la Roma: discuţiepatricieni: simboluri: inel de aur, clavus pe tunici, trabea, pantofii, falereleplebei; v. TL, I, 56, pentru străini

conflictele dintre patricieni şi plebei (discuţie)tactica de luptă: secesiunea/recrutarea: prima secesiune, 494 BC; apariţia tribunatului plebei; atribuţiile tribunului plebeirevendicări ale plebeilor: accesul la magistraturi

problema pământuluiproblema sclaviei din datorii

cronologie I fază: secolul V- 1 1/3 sec. IV î. Hr. II fază: 360-înc. sec. III î. Hr.

evoluţia şi apariţia equites: categorii sociale componente: publicanifaeneratoresnegotiatoresagricolae

categoriile dependente: sclavi, libertidiscuţie asupra sclavului şi statutului său:sursele sclaviei: prizonieri de război, naştere, din cauza mizeriei; adulţi care se

vând ca sclavi; copii abandonaţi; copii vânduţi de către părinţi; brigandaj

vârful carierei sclavului: dispensator al stăpânuluistructură socială paralelăereditatea condiţiei, normasclavajul voluntar

liberţii : libertini: fără patronusfamiliasistemul clientelar, şi la liberţi

sistemul clientelar:verticalorizontal

La Roma, clasele sociale se definesc prin posesia sau non-posesia solului, nu prin

specializarea profesională.

9

3. Mentalităţi şi moravurifamilia: pater familias, stăpân absolut; preluarea unor forme din sfera spaţiului privat în sfera spaţiului public; ex. termenul de paterîmpărţirea zecimală a cetăţenilorinfluenţele etrusce: sistemul tria nomina

arta haruspicilorinfluenţa greacă asupra etruscilorurbanizarea progresivăex. sec. VII: morminte princiare: Caere, Tartquinia, Praenesteimportul alfabetului din Grecia Caere: singura cetate etruscă cu tezaur la Dlephi396: distrugerea Veii de către romani

influenţele greceşti:ceremonialul şi însemnele regalebanchetulmodelul aristocratic

influenţele din Orientluxul şi ostentaţia

alte influenţe localeîn domeniul armamentului

interpretatio latina: selecţionarea anumitor elemente ale civilizaţiei greceşti

4. Structuri sociale în Republica târzieconsecinţe în plan social ale expansiunii statului roman mutaţii în rândul plebei: crearea proletariatului urbantransferul demografic: dinspre rural, spre urban noi mentalităţi: virtus, valoare esenţială a elitei

rolul glorieiostentaţia

reformele fraţilor Gracchi şi consecinţele lor

5. Problema cetăţenieicetăţeni şi necetăţeni la Roma + relaţia dintre ei

REFORMA LUI SERVIUS TULLIUS:Obligaţia serviciului militartributum

18 centurii equites80 centurii + 2 centurii fabri >100.000

aşi20 centurii >75.000

aşi20 centurii >50.000

aşi20 centurii >25.000

aşi

10

30 centurii + 3 centurii cântăreţi (supranumerarii, gornişti, trâmbiţaşi)1 centurie proletarii

6. Probleme economicerelaţia dintre oraş şi teritoriucrearea unei economii imperiale

11

INSTITUŢII REPUBLICANE (CURS 3)

1. Caracteristici generale:rolul prestigiului conferit de apartenenţa la senatmagistraturilediferenţa dintre magistrat şi funcţionar

2. Descrierea. senatul

origini: Romulus (v. Plutarh)componenţă:

100, apoi 300 membristatut viagerdrept complet de cetăţenieingenuitatevârstă: 46 ani (CIL, I, 122)onorabilitate

însemne de prestigiu:toga laticlavăinel de aurcalceicalul public (până în 129)locuri speciale la jocuri şi ceremonii

convocare:magistraţii cu imperiumtribunii plebeişedinţele în templum (pe Capitoliu/Curia Calabra; în Comitium/Curia

Hostilia; temple teatre)durata şedinţelor: 1 zi

atribuţii:pregătea şedinţele comiţiiloractivitatea religioasă: stabilirea calendarului religiosactivitate juridică: penală, publicăactivitate legislativă: senatusconsultapolitica externă: ambasadelepolitica electorală (informal)auctoritas

b. Comitiacuriata: de la Romulus (TL, I, 2)

30 curiicaracter religios şi aristocraticinvestirea solemnă a magistraţilordeclararea războiului/păcii

centuriata: reforma lui Servius Tullius (TL, I, 43): pp. sec. VImoneda, din sec. IV BC

12

18 centurii equites80 centurii + 2 centurii fabri >100.000

aşi20 centurii >75.000

aşi20 centurii >50.000

aşi20 centurii >25.000

aşi30 centurii + 3 centurii cântăreţi1 centurie proletarii

Principalul rol legislativ şi electoralOrdinea de vot, cea în care se mergea la luptăConvocată de magistraţii cu imperium

tributaderivată din concilium plebisplebiscita (287, lex Hortensia)alegerea magistraţilor inferiori

c. Magistraturileimperiumpotestas: caracterizată de intercessio şi puterea de a numi funcţionari

promagistraţii: din 241Magistratii: anualitatea

colegialitatea1. ordinari: consul, praetor, edil, quaestor, censor, tribun al plebeiextraordinari: dictator, magister equitum2. curuli: consul, praetor, dictator, magister equitumnecuruli: quaestor, edil, tribun al plebei3. cum imperium: consul, praetor, dictator, magister equitumfara imperium: quaestor, censor, edil, tribun

Quaestor: administreaza tezaurul public, arhivele statului: din 509 BCCensor: are in grija listele de cetateni, listele de senatori, venituri si cheltuieli: din 443 BCEdil: din 494 BC, edilii plebei: din 367/ 366 BC, edili curuli: supravegherea jocurilor publice; au in grija supravegherea jocurilor, pietei, aprovizionarea, politia orasuluiConsulii: puterea civica suprema: convoaca, prezideaza senatul, adunarea poporului: alesi de comitiile centuriate: comandant militar suprem, are o larga competenta judiciaraPretor: 376 BC, apar primii praetori; pretor urban: organizeaza instantele la Roma: praetor peregrin, din 242 BC: relatiile cu peregrinii; are ius edicendiMagistratii erau neretribuiti.

Cursus honorum: prin lex Villia annalis, 180 BC, si lex Cornelia, 81 BC, se organizeaza cursus honorum censor consul

13

praetor edil curul quaestor promagistrati/ inlocuiesc magistratii in atributiile lor militare in afara Romei; in interiorul

Romei sunt persoane particulare

imperium: drept de recrutare si comanda militara; jurisdictie penala, civila, administrativa; drept de vocatio (constrange infatisarea impricinatilor in fata instantei); ius pressionis (drept de arest al nesupusilor); drept de convocare a comitiilor in afara Romei

d. evoluţia instituţiilor în Republica târzie

e. cetăţenia: ius suffragiiius honorumdr. de a servi în legiuniius conubiiius commerciijudecat după dr. roman

14

IMPERIALISMUL ROMAN

Definirea imperialismului: Politică expansionistă Noţiunea de bellum iustum, legată de ideea apărării Romei Puterea vecinilor, ameninţare pentru Roma Importanţa existenţei unui casus belli

Caracteristici generale:Orice cucerire aparţine cetăţenilor romaniPopoarele barbare, servile de la natură (împrumut de la Aristotel)Aprecierea asupra celorlalţi, diferenţiată, nu globală: opoziţia civilizat-barbar, legată de urbanitate

1. CAUZE/TEORII PRIVIND EXPANSIUNEA ROMANĂ misiunea civilizatoare a Romei (Mommsen): discuţie expansiunea legata de politic: lupta politica la Roma genereaza expansiunea; in exterior,

romanii sustin grupari aristocratice ideea expansiunii premeditate succesiune nepremeditata de fapte militare, din necesitate interese economice “foamea de pamant”/ contraargument: reticenta de a trimite colonii in afara Italiei razboiul pentru prada, legat de problema prestigiului comandanţilor lupta politică de la Roma generează expansiuneatriumful: legat de prestigiul persoanelor individuale implicate

descrierea triumfului

2. EXPANSIUNEA ÎN ITALIA

a. Hegemonia în liga latinăliga latină: imperium communi consilium administrarecuceririle Romei de sec. V-1/2 sec. IV, în fapt cuceriri latineoraşele ligii, angajate şi în războaie internelibere de a încheia tratate între ele şi alianţe cu populaţii externe

499/496: lacul Regillus, victorie romană493: foedus Cassianum: text Dionysios din Halicarnas, VI, 95, 21

Roma devine hegemon al ligii latine358-354, Roma obţine supunerea oraşelor latine recalcitrante

pacificarea volscilorrestaurarea ligii latine, sub dominaţie romană

b. Conflictul cu Veii (406-396)cauza: exploatarea salinelor de la nord de Tibrucuceritorul Veii: M. Furius Camillus

atacul gallilor: bătălia de la Allia, 18 iulie 390/387 BC

15

c. Războaiele cu samniţii (343-290)primul război samnit: 343-341al 2-lea război samnit: 326-304al 3-lea război samnit: 298-290

1. 343-341la sf. secolului V, Capua, Cumae ocupate de sabelicicontactul direct cu Grecia Mare

2. 326-304perioadă confuzăefortul Romei de a destrăma alianţele samnite321, CaudiumL. Papirius Cursor, artizanul victoriei romaneRoma ocupă Campania

3. 298-290Roma împotriva unei coaliţii formate din samniţi, etrusci, umbri, lucani, celţi295, Sentinum

consecinţe:fondarea coloniilor Ariminum, Sena Gallicaromanizarea ager Gallicussupunerea Umbrieicucerirea integrală a Etruriei

d. războiul cu Tarentul 282-270angajarea de mercenari: Arhidamos, 343/338

Alexandru Molossul, 336/333-331Cleonymos, 303/302

Conflictul Roma-Tarent, pentru hegemonia în Italia de SudSf. sec. IV, pp. alianţa Roma – Tarent – Carthagina (302), împotriva Syracusei lui Agathocles

Conflictul intern din Tarent: aristocraţii cer ajutor romanilordemocraţii cer ajutor lui Pyrrhus

282, războiul determinat de cererea de ajutor a Thurii în faţa tarentinilor280, invazia lui Pyrrhus în Italiaiulie 280, Heracleea: P. Valerius Laevinus, înfrânt de combinaţia falangă- elefanţi – cavalerie279: campania lui Pyrrhus în Apulia de nord, Daunia

Ausculum, victoria lui Pyrrhus278: tratat de pace Roma – Carthagina278-276: campania lui Pyrrhus în Sicilia275: Pyrrhus înfrânt în Samnium

Beneventum

Consecinţe:

16

Adoptarea de către romani a sistemului elenistic al taberelorCarele de război, opuse elefanţilor

272: înfrângerea lucanilor, samniţilor, bruttienilorfondarea Paestumînfrângerea Tarentului

265/264: Volsinii, ultimul oraş etrusc liber, ocupat de romani

CONSECINŢE GENERALE:Rolul jucat de campanieni (gens Atilia) în expansiunea în Sicilia (267-245, au

deţinut consulatul de 7 ori)Creşterea influenţei greceşti: Livius Andronicus traduce Odiseea în latinăIdeologia victoriei: temple: Bellona Victrix, 296; Iupiter Victor, 295; Victoria,

294; Hercules Magnus, VictorColoniile de cetăţeni: Paestum, Cosa (273); Beneventum, Ariminum (268);

Firmum (264); Aesernia (263)

Inferioritatea italicilor fată de Roma Apariţia monedei: a. pecunia (capete de vită)

b. aes rude (bare de bronz)c. aes signatum (de la Servius Tullius, bare de bronz cu imaginea

unui taur)d. denarius (269): 10 aşi de bronz

17

IMPERIALISMUL ROMAN (2)Războaiele punice (264-146)

Cauze şi pretexteCARTHAGINA:

Colonie fenicianăRolul comerţului şi în răspândirea culturii şi civilizaţieiUtica, prima colonie feniciană în AfricaLa început, Carthagina dependentă de Utica

Colonii carthagineze: Africa: Hippo, Hadrumetum, Leptis Minor, Leptis MagnaSpania: GadesBaleareSardinia: CaralisSicilia de vest: Motye, Lilybaeon, PanormosMaltaCorsica

Instituţii: Sfatul bătrânilor: 2 regi (aleşi anual) şi 28 membri, desemnaţi anual

Afacerile curenteProblemele militareRegii, judecători supremi (sufeţi)

Consiliul celor 104: organ superior, cel mai importantIniţial, “juraţi politici”Asemănători eforilor spartani

Poporul: doar consultatCorupţia electoralăInfluenţa culturală greacăCetăţenii nu plăteau impozite directeArmata de mercenari; flota de război

PRIMUL RĂZBOI PUNIC (264-241)

Cauze: asigurarea teritoriuluiPretext: protecţia Romei asupra italicilor

Prezentarea situaţiei politice din Sicilia:Conflictul dintre Syracusa şi Carthagina284: stabilirea mamertinilor în Messanaîn campania lui Pyrrhus, mamertinii aliaţi cu cartaginezii

Syracusa: Hieron, tiran din 275/274

18

270: Hieron îi înfrânge pe mamertini; asediul MessaneiIntervenţia Romei în ajutorul MessaneiAlianţa Carthagina -Hieron263: alianţa Hieron-RomaMamertinii, mercenari aflaţi în slujba lui AgathoclesDupă accederea lui Hieron, au cerut ajutorul Romei

Războiul, pe uscat şi pe mare262: cucerit Acragas de Roma260, prima flotă romană, 120 nave

Mylae, victoria navală romană

256-255: invazia lui M. Atilius Regulus, cu 330 nave şi 4 legiuni; eşec256: victoria romană, Eknomos

254: Roma ocupă Panormos251: victoria carthagineză navală la Drepana

SICILIA

Din 247, Hamilcar BarcasPersonalitatea lui HamilcarEirkte (Monte Pellegrino, lângă Palermo), Eryx (lângă Drepana)Pirateria, cu consecinţă pirateria romană

241: victoria romană, I-le Aegate

Pacea, prevederi: Carthagina renunţa la Sicilia Nu se oferea ajutor duşmanilor sau “aliaţilor” revoltaţi Restituirea prizonierilor romani, gratuită Despăgubire de război, 3200 talanţi Restituirea prizonierilor carthaginezi, 18 denari/om

Consecinţe:Provincia romană SiciliaPromagistraţiiPretorul peregrinCrearea flotei romane

AL DOILEA RĂZBOI PUNIC (218-201)

241-238: răscoala mercenarilor239: Roma ocupă Sardinia

237/236: cucerirea Spaniei: Nova Carthago227: alianţa Sagunt-Roma226: Tratatul Ebrului

19

225-222: cucerirea Galliei Cisalpine218: cucerirea Saguntului

invazia lui Hannibal: 90.000 infanterişti12.000 călăreţi37 elefanţi

traseu: Pirinei- Rhon- Alpi-Gallia Cisalpină

218: Trebia; Ticinum217: lacul Trasimenus; Q. Fabius Maximus, dictator216: Cannae; din 76.000, 70.000 romani morţi; 80 consulari; cos L. Aemilius Paullus

consecinţe:trecerea Italiei de Sud de partea lui Hannibalblocarea iniţiativelor lui Hannibal

215: alianţa cu Filip V (215-205, Phoinike)

Hispania: 211: înfrângerea lui Cn. şi P. Scipio210-206: cucerirea Spaniei de către P. Cornelius Scipio

Italia:212: cucerirea Tarentului de către Hannibal211: Hannibal pierde Capua; marşul asupra Romeialtar lui Rediculus Tutanus

207: Metaurus: înfrângerea lui Hasdrubal205: înfrângerea lui Mago în Gallia Cisalpină

Africa: 202, bătălia de la Zama

Pacea:cedarea de teritorii către MassinissaContribuţie anuală, 200 talanţi“aliaţi ai Romei”războiul în Africa, doar cu acordul Romeirăzboiul în afara Africii, inerzisCarthagina acorda ajutor naval în caz de război

AL TREILEA RĂZBOI PUNIC (149-146)

Asediul CarthagineiP. Cornelius Scipio AemilianusDistrugerea Carthaginei

Consecinţele războaielor punice:

20

Roma devine cea mai mare putere a OccidentuluiCrearea provinciilor extraitaliceCrearea promagistraţilorAscensiunea ScipionilorDistrugerea proprietăţilor mici şi mijlocii din ItaliaImplicarea în Orientul elenistic

21

IMPERIALISMUL ROMAN 3 (6)

Expansiunea în Orient

PREMISE: Constituirea Ligii aheene: înfiinţată în 281, din unirea a 4 poleis: Dyme, Patrai, Tritaia, PharaiRolul lui Aratos: ţel politic, alungarea tiranilor din Pelopones şi punerea bazelor unei confederaţii antimacedoneneOrganizare: centru religios, sanctuarul lui Zeus de la Aigion (N Ahaiei)

Adunare generală (synodos/ecclesia)Syncletos, Adunare restrânsăColegiul celor 10 demiourgoiDin 245, un strategLegislaţie comună, monedă comună, sistem de măsuri şi greutăţi comun

Liga etoliană:Sanctuar comun, al lui Apollo de la ThermaiPrincipiul de guvernare, federativAdunare generală, cu rol în politica internă şi externăComisia de 30 apocleţi, prezidată de un strateg, care avea un adjunct (hipparchos)

Pergam: înfiinţat de Philaiteros, după invazia celţilor

Dorinţa oraşelor greceşti de a-şi dobândi libertatea în faţa MacedonieiIntervenţia romană în Pen. Balcanică: atacurile piraţilor din Adriatica

229: Teuta atacă oraşele greceşti de pe coasta de vestintervenţia romană: ocuparea Corcyrei

tratatul Romei cu Liga Etoliană (189 BC): Polyb., XXII, 13; Tit. Liv., 38, 11 (model pentru tratatele ulterioare):1. recunoaşterea de către etolieni a imperium maiestatemque populi Romani… sine dolo malo”2. să nu permită armatelor străine trecerea pe teritoriul lor, împotriva romanilor sau a aliaţilor şi prietenilor acestora şi să nu ajute în nici un fel duşmanii3. să aibă aceiaşi duşmani ca romanii şi să-i ajute pe ultimii în caăzboi

1. Primul război macedonean (215-205)Filip V (220-179)alianţa Filip V-Hannibal, 215 (TL, XXIII, 33; 38-39, text deformat)212: coaliţia antimacedoneană: Roma, Etolienii, Athena, Elis, Messene, Sparta, Pergam

Filip, aliat cu Acarnania, Beoţia, Liga aheeană, Liga epirotă211: ocuparea Eginei de către romanialianţa Roma-Egipt, 210 BC205: pacea de la Phoinike: TL, XXIX, 12.; romanii păstrau teritoriile illyre cucerite

22

pace de compromis

2. Al doilea război macedonean (200-197)

alianţa Filip V-Antiochos III (203/202)atacul lui Antiochos asupra Egiptului (201)declaraţia de război romană, în calitate de arbitri ai lumii greceşti

199: atacul aliaţilor RomeiPleuratos din ScodraBato al dardanilorEtolieniiAtamaniiRomanii

198: Ti. Quinctius Flamininusvictoria romană, râul Aoos

197: Kynoskephalai

pacea: Filip:preda posesiunile din Asia Mică, Tracia, Grecia, M. Egeenu putea încheia alianţe străinenu putea trimite garnizoanemax. 5000 soldaţi; fără elefanţimax. 5 nave cu puntealiat al Romei, furniza soldaţi la cererecontribuţie de 1000 talanţi

196: proclamată la Corint libertatea Greciei

3. Războiul cu Seleucizii (192-188)

212-205: Anabasis196: debarcarea lui Antiochos în Europa192: invazia în Grecia, ca “eliberator”

coaliţia romană: Pergam, Rhodos, Byzantion, Bithynia, Egipt, Liga aheeană, Thessalia, Athena

191: M. Acilius Glabrio debarcă în Greciabătălia de la Thermopylairetragerea lui Antiochos în Asia

190: Myonessos: victorie navală romanăcomandanţi romani, L. Scipio, P. Scipio

bătălia de la Magnesia

23

188: pacea de la Apameea:Antiochos:Contribuţie, 15.000 talanţiCedarea Europei, Asiei MiciPredarea floteiNu mai putea ataca statele din vestPrieten al romanilor

4. Al treilea război macedonean (171-168)

Perseus171: debarcarea romanilor în GreciaLarissa, înfrângere romană170: înfrângeri romane168: L. Aemilius Paullus, comandant roman bătălia de la Pydna

consecinţe: Macedonia dizolvată ca statîmpărţită în 4 state cu structura confederaţiilor greceştialianţele matrimoniale, interziseimportul de sare, exportul de lemn, interzisedezarmarea Macedoniei

Consecinţe generale:Distrugerea piraţilor illyriDecăderea Pergam-uluiDecăderea Rhodos-uluiSchimbarea diplomaţiei romane

148: Macedonia devine provincie romană133: Attalos III lasă moştenire Romei regatul Pergam146: Corintul este distrus74: Cyrenaica devine provincie romană

5. războaiele mithridatice: 88-70

Mithridates VI Eupatora. 88-75: războiul Mithridates-Sullab. 83-81c. 74-70

64: Syria, provincie romană58: Cipru, provincie romană30: căderea Egiptului

24

IMPERIALISMUL ROMAN 4 (7)Consecinţele expansiunii romane

1. Problema agrară:extinderea marilor latifundiiconcurenţa grâului extraitalic (Sicilia, Africa)decăderea proprietăţilor mici şi mijlocii din Italiascăderea numărului de cetăţeni recrutabili

2. Probleme socialeapariţia proletariilorapariţia plebei urbane: proletarizarea triburilor urbane, prin includerea de cetăţeni

săracischimbări demograficeprezenţa de sclavi specializaţi: de lux, domestici, secretari/pedagogi, lucrători

specializati; gladiatori; lucrări publice; mine; ruraliRevoltele sclavilor:

Sicilia: 135-132 BC: rascoala lui Eunus si Cleon; Eunus, profet; Cleon, comandant militar 104-101 BC: rascoala lui Tryphon si Athenion; Tryphon, profet; Athenion, comandant

militarrascoala lui Spartacus, 74-71 BC

răscoala lui Spartacus (73-71)

3. Impunerea modelului roman de organizare politică şi administrativăcoloniile de veterani şi regimul lor: printre primele extraitalice, Italica (Spania),

206; fondator, Scipiocomunităţi duble (ex. Tarent-Neptunia)

4. Promovarea regimurilor aristocratice în Orient şi Grecia

5. RomanizareaOccident: Hispanii, Gallia, IllyricumAfrica de NordDiscuţie linia Jirecek-SkokÎn Orient, se menţine elenismul

6. Funcţionarea aberantă a instituţiilorcriza instituţională a statului roman în secolul I BC

Reforma militara a lui Marius, c. 107 voluntariatul: accesul proletariilor in legiune deosebirile de inarmare suprimate introducerea cohortelor garda personala a generalului diferenta de natura pur militara in interiorul legiunii

scăderea rolului senatului

25

comiţiile devin masă de manevrăcreşterea rolului unor magistraturi, odată cu denaturarea sensului lorapariţia de noi magistraturiprimul imperator, 209 (Scipio, în Hispania)creşterea importanţei relaţiilor personale şi de familiesuccesul politic, dependent de nr. clienţilor, banchete, jocuri

7. Creşterea luxuluilegi somptuare, pentru reîntoarcerea la tradiţii182: lex Orchia, limita nr. participanţilor la banchet; 181: lex Fannia, restricţii în

menu; 169: lex Voconia, împotriva luxului feminin; 161, 115, 89, 81

8. Religia: sincretismul romanîn timp, impunerea cultelor orientale

9. Relaţia centru – periferiecrearea unei structuri: Roma-provincii-barbaripax Romanaapartenenţa la lumea civilizată/imperiuladoptarea sistemului de protectorataplicarea nuanţată a dominaţiei pentru diferite categorii de supuşi

10. Probleme economice:impunerea monedei romane (denarul, apărut din c. 269 BC; de la ½ sec. II BC,

apare sestertul (1/4 denari)crearea unei pieţe “imperiale”, cu Roma în centruRoma doar importă; exportă bunuri culturale/modeleItalia, mare exportatoare de produse de lux: vin, ulei de măsline, fructe, produse

finite (ex. ceramica arretină)modelul oraş-teritoriu; crearea unei federaţii de oraşe (imperiul)

CETĂŢENIA ROMANĂ: ius suffragii (dr. de vot)ius honorum (dr. de a fi ales)dr. de a servi în legiuniius civile (dr. de a apela la magistraţi)ius conubii (dr. de căsătorie)ius commercii (dr. de a face comerţ)legis actio (dr. de a apela la justiţie)

IERARHIA URBANĂ:Roma

Colonia/ după modelul Romei, dar idealizatLa origine, militare

Municipium:dr. de cetate, înscrisă politic în triburile romaneCondus de magistraţi delegaţi sau vechea organizare

26

Inscrisă politic în triburile romane381, Tusculum, primul municipium

Civitates sine suffragioNu au ius suffragii; ius honorumDe regulă, conduse de un praefectus de la Roma

27

CRIZA SECOLULUI I î. Hr.

Conflictul cu lusitanii. Asediul Numantiei (Spania, 150-133).Cauza: abuzuri romane în provincieDesfăşurare:150: atacul lui Lucullus şi Galba asupra lusitanilor; tratamentul neomenos al romanilor asupra lusitanilor147/146-139: Viriathus

de origine umilărăzboi de gherilă146/145: victoria asupra pretorului C. Plautius, pe Tajo139: Viriathus asasinat la instigarea romanilor

142-133: asediul Numantieilipsa de disciplină a generalilor şi soldaţilor romani134: numirea lui Scipio Aemilianus

apariţia cohortei pretorieneNumantia distrusă, teritoriul împărţit între oraşele vecineLocuitorii, vânduţi în sclavie

Războiul cu Iugurtha (118-104)Război de succesiune între fiii lui Micipsa (Adherbal şi Hiempsal) şi IugurthaIugurtha, participant la asediul NumantieiCoruperea romanilor:

1. delegaţia condusă de consularul L. Opimius2. delegaţia lui M. Scaurus (ref. la asediul Cirtei)

112/111: declararea oficială a războiului111: încheierea păcii, avantajoasă pentru Iugurtha

vizita lui Iugurtha la Roma110: reluarea războiului108: campania lui Q. Metellus în Numidia106: C. Marius preia comanda războiului, în calitate de consul: L. Cornelius Sulla, cdt. cavaleriei

Revoltele sclavilor: Sicilia: 135-132 BC: rascoala lui Eunus si Cleon; Eunus, profet; Cleon, comandant militar

104-101 BC: rascoala lui Tryphon si Athenion; Tryphon, profet; Athenion, comandant militar rascoala lui Spartacus, 74-71 BC

Reforma militara a lui Marius, c. 107 voluntariatul: accesul proletariilor in legiune deosebirile de inarmare suprimate introducerea cohortelor garda personala a generalului diferenta de natura pur militara in interiorul legiunii

28

Cimbrii şi teutonii (113-101)Origine: cimbrii: Danemarca

Teutonii: Germania de nord-estDatorită atacurilor romane asupra celţilor dunăreni, pătrunderea germanilor spre Italia113: victoria cimbrilor la Noreia (Austria de azi)105: dezastrul roman, Arausio pe Rhon; c. 80.000 de soldaţi romani au murit în luptă104-100, C. Marius consul102: Aquae Sextiae, teutonii nimiciţi de Marius101: Vercellae, cimbrii distruşi de Marius

Reformele lui Marcus Livius Drusus (91)Tribun al poporuluiAristocrat

Tribunalele cu juraţi, retrase ordinului ecvestru, retrocedate senatului Senatul primea 300 de noi membri Mărirea distribuţiilor de grâne Emiterea permanentă de monedă de cupru argintată, pe lângă denarii de argint Fondarea de colonii în Italia şi Sicilia Cetăţenia romană pentru italici

Asasinat

Războiul sociilor91-89 BC: războiul sociilor: v. Diodor, 37. 2. 4-5 capitala la Corfinium statul Italia, în opoziţie cu Roma lex Plautia Papiria, care extinde cetăţenia romană

OPTIMAŢI ŞI POPULARI

Războiul civil: populares: P. Sulpicius Rufus (tribun 88 BC), C. Marius (susţinut de equites), L. Cornelius

Cinna (consul 87 BC) optimates: L. Cornelius Sulla; Q. Metellus; Cn. Pompeius

Sulla şi regimul său: v. Appian, BC, 1. 57; atacul asupra Romei, 88 BCsenatul completat cu 300 de equitesproscripţiiiniţiativa legislativă a tribunilor limitatărestaurarea censului electoral în comitia centuriata

Războiul cu Mithridates VI Eupator (89-85 BC)Profită de tulburările de la Roma pentru a declanşa războiulMithridates VI, 120-63 BCPremise:

Ocuparea ColchideiPopulaţiile nomade nord-pontice au încheiat tratate de alianţă cu regele Pontului

29

Anexarea Armeniei MiciAlianţa cu ArmeniaOcuparea Paphlagoniei, împreună cu BithyniaOcupată Cappadocia

92: intervenţia lui Sulla în Cappadocia

89: declararea războiului88: Mithridates a ocupat Asia Mică90-89: atacuri ale tracilor în Macedonia, până în Epir

trecerea lui Mithridates în Grecia87: debarcarea lui Sulla în Epir

recuperarea Greciei86: victoria romană la Cheroneea

revolta Asiei Mici împotriva lui Mithridates, datorită regimului despotictrecerea romanilor în Asia Mică

85/84: pacea de la DardanosMithridates renunţă la cuceririle saleDespăgubire de războiPredarea floteiPrieten şi aliat al poporului roman

Războiul civil:87 BC: Cinna devine consul; destituit prin decret senatorial, apoi exilat; revine cu ajutorul lui Marius; regimul proscripţiilor

susţinătorii popularilor, noii cetăţeni87-84 BC: Cinna consul anual; ucis de o revoltă militară83 BC: revenirea lui Sulla în Italia83 BC: consulatul lui C. Marius Iunior, la 20 de ani; înfrânt şi ucis în luptă cu optimaţii

bătălia de la Porta Collina: înfrângerea definitivă a popularilor82-79 BC: dictatura lui Sulla:Dictatura lui Sulla:

Recunoscut dreptul de cetăţenie italicilorfondarea de colonii în Italia pentru veteranii săi20 quaestores, aleşi anual8 praetoresconsulatul devine magistratura supremălimitarea puterii tribunilor plebeiinamovibilitatea senatuluieliberarea a 10.000 de sclavilegi somptuarefrontiera Italiei stabilită pe Rubiconintrodus cultul lui Isis la Romatitlul de Felix pentru Sulla

79 BC: retragerea lui Sulla

Organizarea administrativă a imperiului: 130 BC: provincia Asia 102 BC: provincia Cilicia 96 BC: Cyrene lăsată moştenire Romei de către regele Ptolemeu Apion

30

74 BC: anexarea Bithyniei

PRIMUL TRIUMVIRAT

80-72 BC: Sertorius în Spania; înfrânt de Pompei75: Cyrene devine provincie romanăRăzboiul cu Mithridates (75/74-63 BC)Alianţa lui Mithridates cu Sertorius69: atacul lui L. Lucullus asupra Armeniei67 BC: Pompei investit cu imperium maius impotriva piraţilor66: Pompei preia comanda împotriva lui Mithridates63: sinuciderea lui Mithridates 64/63 BC: reorganizarea Orientului de către Pompei

70 BC: Crassus, Pompei consuli: reintroducerea legilor Gracchilor; abrogarea legilor lui Sulla în 102 BC, M. Antonius a fost investit cu imperium pentru lupta împotriva piraţilor din Cilicia:

v. Velleius, II. 31. 2 (era prieten şi protejat al lui Marius) dominaţia lui Pompei: avea auctoritas proprie, bogăţia şi influenţa lui Crassus, puterea

consulară a lui Caesar, servicii ale unor tribuni ai plebei (59 BC) Pompei a deţinut imperium neîntrerupt între 83-70 BC; sprijinul veteranilor proprii63 BC: conjuraţia lui Catilina, reprimată de CiceroM. Crassus: achiziţionarea de proprietăţi în timpul războiului civil dintre Marius şi SullaC. Iulius Caesar: înrudit cu Marius, Cinna, continuator al politicii popularilorprimul triumvirat, 60 BC, înţelegere secretă

preeminenţa lui Pompeirolul dignitas

56 BC: întâlnirea de la Lucapreeminenţa lui Caesar

58 BC: P. Clodius, distribuţiile gratuite de grâu plebei romane53 BC: Carrhae, dispariţia lui Crassus52 BC: Pompei, consul sine collega

bătălia de la Alesia în Gallia conducerea lui Caesar, iniţial triumful unei facţiuni civile49, ian. 10: trecerea Rubiconului , iulie 10: bătălia de la Ilerda, pompeienii din Spania înfrânţi de Caesar48, iunie 7: bătălia de la Pharsalos; asasinarea lui Pompei48-47 BC: războiul alexandrin46, febr. 7: bătălia de la Thapsus, înfrângerea lui Cato şi a republicanilor

Caesar dictator pe 10 ani, cu puteri censoriale45 BC: Caesar, dictator perpetuus, consul sine collega

, martie 17: bătălia de la Munda44, martie 15: asasinarea lui Caesar

DICTATURA LUI CAESAR49: dictator temporar48: dictator pe o perioadă nedeterminată45: dictator anual44: dictator pe viaţă

31

46: cenzor pe viaţă, sub titlul de “Păstrător al moravurilor”48: consul ordinarulterior, prelungit pe 5, apoi 10 ani48: puterea tribuniciană pe viaţă46: imperator pe viaţă

emise legi şi decrete senatoriale:dr. de a decide războiul sau pacea, fără consultarea senatului sau comiţiilordispune de armată şi tezaurdesemnarea guvernatorilor provincialiconducerea alegerilor în comiţia centuriată

părinte al patriei

Administrativ:Creşterea numărului senatorilor la 90040 cvestoricreşterea numărului pretorilor, de la 8 la 16

reforme financiare

Texte:Plutarh, Caesar, 4-5: popularitatea lui Caesar

17: apropierea de soldaţi21: întâlnirea de la Luca28: Pompei, consul sine collega44-45: bătălia de la Pharsalos

Suetonius, Caesar, 19: alegerea lui Caesar consul; triumviratul40-41: reorganizarea statului49: Caesar şi Nicomedes76: onoruri conferite lui Caesar

Appian, BC, II. 106: onoruri conferite lui Caesar

AL DOILEA TRIUMVIRAT SI INSTITUIREA PRINCIPATULUI

32

A. Surse:Appian, Razboaiele civileTacitus, AnnalesPlutarh, Vieti paraleleSuetonius, Doisprezece cezariDio Cassius, Istoria romana

B. Bibliografie:Chamoux, Fr., Antoniu si CleopatraHomo, L., Les institutions politiques romainesGaudemet, J., Institutions de l’antiquiteMillar, F., The Emperor in the Roman WorldSyme, R., The Roman RevolutionSyme, R., The Augustan AristocracyMommsen, Th., Istoria romanaGrimal, P., Civilizatia romana

1. Triumviratul: 15 martie 44, asasinarea lui Caesar conspiratorii, eterogeni din punct de vedere politic: catonieni, pompeieni, individuali

comandanti ai lui Caesar in Gallia, indivizi cu resentimente personalePersonajele implicate: M. Antonius, consul in exercitiu, a preluat actele si pe secretarul personal al lui Caesar; a

incercat prin manipularea documentelor preluarea puterii Decimus Brutus, unul dintre conspiratori, a primit spre guvernare Gallia Cisalpina M.Brutus si Cassius, conspiratori, au primit Orientul M. Lepidus, guvernator in Gallia Narbonensis si Hispania Citerior Octavianus, fiul adoptiv al lui Caesar, actioneaza in calitate de particular; sub motivul

razbunarii lui Caesar, reuseste sa-si constituie o factio43 BC: conflictul de la Mutina: Antonius impotriva lui D. Brutus; Octavian, impreuna cu Hirtius si Pansa, consulii pe acel an, impotriva lui M. Antonius in decursul conflictului, cresterea puterii lui Octavian, cara capata calitatea oficiala de

propraetor alianta M. Antonius-M. Lepidus; Plancus, guvernatorul Galliei Comata, atras de partea lui M.

Antonius cu ajutorul lui Pollio, guvernatorul Hispaniei Ulterior caderea lui D. Brutusal doilea triumvirat: in 43 BC, langa Bononia, M. Antonius, M. Lepidus si Octavian incheie al doilea triumvirat; prin lex Titia, din 27 nov. 43, acesta devine oficialprevederi: M. Antonius: Gallia Cisalpina, Gallia Comata

M. Lepidus: Gallia Narbonensis, Hispania Citerior, Hispania UlteriorOctavian: Africa, Sicilia, Sardinia, Corsica

text: App., BC, IV. 2-3.Proscriptiile: 2000 cavaleri, 300 senatori

42 BC: prin batalia de la Philippi, eliminarea lui M. Brutus si Cassius de pe scena politica

razboiul perusin: L. Antonius, asediat in Perusia de catre Octavian alianta M. Antonius, D. Ahenobarbus, Sex. Pompeius

33

40 BC: Brundisium: intalnirea intre M. Antonius, Octavian: prevederi: Italia, teritoriu comun pentru cei doi triumviri

Antonius lua Orientul, la est de Macedonia Octavian lua Occidentul, pana in Illyricum Lepidus lua Africa casatoria intre M. Antonius si Octavia Sex. Pompeius lua insulele

37 BC: noua intalnire intre M. Antonius si Octavian, la Tarent, triumviratul prelungit pana in 33 BC 36 BC: campania lui M. Antonius in Parthia 35-34 BC: campania lui Octavian in Illyricum 33 BC: ruptura deschisa intre Octavian si M. Antonius 31 BC: batalia de la Actium, M. Antonius infrant prin tradare; desfiintarea triumviratului,

Octavian ramane singur conducator al scenei politice romane

OCTAVIAN SI INSTITUIREA PRINCIPATULUI

a. Cresterea puterii lui Octavian: familia si rudele, nucleul unei factio prieteni personali, aderenti ai lui Caesar, aventurieri actiona ca particular: amicitia, factio: Sallust., BJ, 31. 15

pietas32 BC: juramantul de fidelitate al italicilor31 BC: Actium1 aug. 30 BC: ocuparea Alexandriei; Egiptul a fost transformat in domeniu privat imperial aderenti: Q. Salvidienus Rufus, M. Vipsanius Agrippa, C. Maecenas

preluarea antonienilor prin clementia preluarea treptata a atributiilor unui proconsul si in interiorul Romei

b. Bazele puterii lui Octavian:31 BC: consul anual30 BC: crearea domeniului privat imperial prin anexarea Egiptuluiextinderea retelei de clientela

tribunicia potestas: probabil 30 BC, a primit tribunicia potestas viagera: Dio, 51, 19,6; tot acum, a primit

puteri legislativedr. de intercessio contra hotararilor senatului sau magistratilorcaracter sacrosanct (din 36 BC)dr. de prehensio (de a aresta)dr. de a convoca, prezida senatuldr. de a face propuneri orale sau scrisedr. de a convoca, prezida comitiiledr. de a supune comitiilor proiecte de legedin 23 BC, a primit tribunicia potestas oficial si complet, reinnoita anual la 10 decembrieinviolabilitatea

imperium proconsulare: avea imperium ca triumvir; apoi, in calitate de consul; din 16 dec. 27 BC, a primit

imperium proconsulare maius et infinitum, viager, nelimitat in spatiu, cu drept de a lua auspiciile si initiativa religioasa

34

27 BC: impartirea provinciilor; provincii imperiale: Gallia Comata, Narbonensis, Tarraconensis, Lusitania, Cilicia, Cipru, Syria, Egipt; din 11 BC, a preluat si Illyricum

in provincii, guverneaza prin legati: legatul este reprezentantul personal al principelui, functionar civil, comandant militar si judecator al provinciei; administreaza teritoriul, finantele, serviciile alimentare, lucrarile publice, posta, controleaza regimul municipal; este comandantul trupelor din provincie, are ius gladii

victoriile sunt castigate sub auspiciile lui Octaviancultul imperial in provincii, rezervat pentru imparat: anterior, exista si cultul

proconsulilor romani

27 BC, 13-16 ian.: Octavian declara ca vrea sa renunte la puterile sale, dorea doar proconsulatul pentru o

provincia ce cuprindea Spania, Gallia, Syria, pentru 10 ani rugat de senat sa ramana la conducerea statului, i se acorda coroana de lauri deasupra usii

casei sale, ca salvator al statului, un scut de aur in senat, si titlul de Romulus/Augustus: Dio, 53. 16. 7

princeps senatus, din 28 BCextinderea retelei clientelare in provinciiextinderea retelei matrimoniale cu gentes maiores (Claudii, Cornelii Scipiones, Aemilii Lepidi, Valerii, Fabii)concordia ordinumtraditionalismul

23 BC: conspiratia lui Murena, Fannius Caepio, a dus la cresterea puterii lui Augustus (v. tribunicia potestas)19 BC: conspiratia lui Egnatius Rufus18 BC: lex Iulia de maritandis ordinibus, lex Iulia de adulteriis17 BC: adoptati Caius si Lucius, nepoti proveniti din casatoria Iuliei cu Agrippa

12 BC: moartea lui Lepidus; Augustus preia si titlul de pontifex maximus; casa sa devine domeniu public, focul public transferat in casa sa

pontifex maximus: sef religios, intervine in alegerea preotilor, numeste preoti, prezida recrutarea vestalelor;

legifera in materie religioasa judiciara, financiara

6 BC: retragerea lui Tiberius la Rhodosascensiunea lui Caius si Lucius: AD 1, Caius consul; princeps iuventutisAD 2: moartea lui LuciusAD 4: moartea lui Caiusrevenirea lui Tiberius, adoptat de OctavianAD 13: Tiberius devine coregent: Suet., Tib., 21. 1

2 BC: Octavian, pater patriae: Suet., Aug., 58. 2

Probleme ideologice: sistemul clientelar auctoritas amicitia

35

Texte:Suet, Aug., 7: numele de Augustus

18: Octavian şi Egiptul fondator de oraşe 21: politica externă 26: consulatul 27: trib. pot., censor 31: pontifex maximus 34: legislator 35: senatul şi concilium principis 47: conducerea provinciilor 49: garda pretoriană 52: cultul Romei şi Augustus 56: aparenţa republicană 58: aparenţa republicană 64: familia imperială 79: înfăţişarea lui Augustus 93: atitudinea faţă de religiile străine

36