Roinita - (Melissae folium) Roinița (Melissa officinalis L.) este o plantă perenă din genul Melissa L.,

familia Labiatae (Lamiaceae). Roinița este meliferă, aromatică și are proprietăți curative.

Roinita - frunzele recoltate in timpul infloririi. Ele sunt petiolate, ovoide. cu varful obtuz, usor cordiforme, la baza, dintate pe margini, lungi de 5-8 cm, late de 4-5 cm, cu nervatiunea reticulat proeminenta pe suprafata inferioara.

Frunzele de roinita sunt de culoare verde mai inchisa pe suprafata superioara, acoperite cu peri albi si scurti si mai deschis la culoare pe suprafata inferioara.

Au miros si gust aromat, placut, de lamaie.

La cerere sau pentru obtinerea uleiului volatil se poate utiliza din roinita ca materie prima si partea aeriana recoltata la inceputul infloririi: Herba Melissae, cu aspectul descris la caracterele de recunoastere ale plantei.

Contine 0,05-0,30% ulei volatil format din citral, citronelol, citronelal, geraniol, linalol, tanin, acid cafeic - un principiu amar cristalizat, acid ursolic si oleanolic, stachioza etc.

Utilizari terapeutice: Datorita componentelor din uleiul volatil roinita are actiune antispastica si sedativa. Datorita principiul amar si acidului cafeic are actiune coleretica, carminativa, stomahica.

Se utilizeaza in tulburari digestive postprandiale in special la copii, in spasme, colici si nevroze intestinale si stomacale, in dischinezii biliare si in colite cronice.

Roinita

 Mii de farmacii, intr-o singura planta: Roinita 

E o planta inalta de aproape un metru, cu flori albe-liliachii si cu frunzele de un verde deschis. Dar ceea ce o distinge printre suratele ei din natura e mireasma pe care o raspandeste si care seamana cu lamaia. La ce este buna aceasta planta medicinala? Grea intrebare! Nu ne-ar ajunge paginile acestei reviste pentru a raspunde la ea! Roinita (Melissa officinalis) este una din cele mai folosite plante medicinale din lume (germanii au un cult pentru ea). Zeci de studii facute pe tot mapamondul pun in evidenta extraordinara ei valoare terapeutica, cu efecte multiple, atat ca remediu simplu cat si combinat.

Raspandirea

Cunoscuta in popor si sub numele de melisa, mataciune sau iarba de alamai, roinita creste mai ales in sudul si in vestul tarii, unde prefera coastele pietroase si insorite din padurile de stejar, de salcam sau din rariturile de fag. Infloreste acum, la sfarsit de mai - inceput de iunie, si poate fi gasita cu precadere in vestul tarii - Arad, Timisoara, Caras Severin, in Bihor, dar si in zonele sudice ale Olteniei si Munteniei.

Recoltarea

De la roinita se culege partea aeriana (tulpina, frunze, flori), prin taierea cu grija, pentru a nu dezradacina planta, care va da apoi alte tulpini. Culesul se face pe timp frumos, insorit, in

zile fara vant (vantul favorizeaza evaporarea uleiurilor volatile din planta, care sunt un principiu activ foarte important). Imediat dupa culegere, tulpinile de roinita se pun la uscat in strat subtire, intr-un loc umbros si lipsit de umiditate. Dintr-o jumatate de kilogram de planta proaspata, rezulta aproximativ o suta de grame de planta uscata. In stare proaspata, frunzele de roinita pot fi folosite ca adaos in salatele de cruditati, carora le dau o aroma si o savoare deosebite.

Sapte retete de preparare a roinitei

1. PulbereaSe obtine prin macinarea cat mai fina, cu rasnita electrica de cafea, a tulpinilor uscate de roinita. Depozitarea pulberii obtinute astfel se face in borcane de sticla inchise ermetic, tinute in locuri intunecoase si reci, pe o perioada de maximum doua saptamani (deoarece uleiurile volatile se evapora foarte rapid). De regula, se administreaza de 3-4 ori pe zi, cate o jumatate de lingurita rasa, pe stomacul gol.2. TincturaSe pun intr-un borcan cu filet cincisprezece linguri de pulbere de roinita, peste care se adauga doua pahare (400 ml) de alcool alimentar de 50 de grade. Se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat, vreme de doua saptamani, dupa care se filtreaza, iar tinctura rezultata se pune in sticlute mici, inchise la culoare. Se administreaza cate 50-100 de picaturi diluate in putina apa, de patru ori pe zi.3. Vinul de roinitaIntr-un litru de vin natural alb se pun douazeci de linguri de pulbere de roinita si se lasa la macerat vreme de trei saptamani, dupa care se strecoara. Se iau cate 3 linguri, inainte sau dupa masa. Administrat inainte de masa, vinul de roinita stimuleaza digestia, combate dispepsia, previne aparitia spasmelor tubului digestiv.4. Mixtura de roinitaEra foarte mult folosita de catre calugarii benedictini, care o considerau un panaceu pentru memorie si pentru reintinerire. Iata reteta sa de preparare: se combina doua galbenusuri de ou cu doua linguri de miere si cu 2-3 lingurite de tinctura de roinita, la care se adauga jumatate de lingurita de pulbere de busuioc. Preparatul astfel obtinut se consuma pe stomacul gol, dimineata, ca reintineritor si revigorant.5. Infuzia combinataSe pun 3-4 linguri de roinita maruntita la macerat in jumatate de litru de apa, vreme de 8-10 ore, dupa care se filtreaza. Preparatul rezultat se pune deoparte, iar planta ramasa dupa filtrare se fierbe in inca jumatate de litru de apa, vreme de cinci minute, dupa care se lasa sa se raceasca si se filtreaza. In final, se amesteca cele doua extracte, obtinandu-se aproximativ un litru de preparat, care se foloseste intern (1-2 cani pe zi) sau extern, sub forma de comprese si bai.6. Uleiul de roinitaSe pun intr-un borcan cu filet 15 linguri de pulbere de roinita, peste care se adauga jumatate de litru de ulei de floarea-soarelui sau de masline. Se lasa la macerat vreme de doua saptamani, intr-un recipient inchis ermetic, dupa care se filtreaza, iar preparatul rezultat se pune intr-o sticla inchisa la culoare. Remediul se poate folosi atat intern, ca ulei alimentar pus in salate (are efect digestiv, reintineritor), cat si extern, contra reumatismului, nevralgiilor, durerilor de cap.7. Cataplasma cu roinitaO mana de frunze maruntite de roinita se lasa timp de 1-2 ore sa se inmoaie in apa calda (40-50 de grade Celsius). Se aplica direct pe locul afectat, acoperindu-se cu un tifon, si se lasa vreme de o ora.

Utilizarile terapeuticeRoinita si sistemul nervos

Probabil cea mai importanta categorie de efecte a roinitei este cea asupra sistemului nervos.

In doze mici si luata ocazional, roinita este un excelent calmant nervos, fiind recomandata contra durerilor de cap, care apar pe fond de stres si de suprasolicitare, contra insomniei, contra tulburarilor digestive care apar pe fond nervos. In toate aceste afectiuni, se administreaza cate o lingurita de tinctura diluata intr-un pahar de apa, in doza unica, atunci cand este nevoie. Roinita este si un excelent remediu pe termen lung contra Alzheimerului (reduce starea de agitatie si imbunatateste memoria), contra tulburarilor de memorie post-traumatice, precum si contra tulburarilor de memorie produse de problemele vasculare cerebrale. In aceste afectiuni se administreaza cate o lingurita de tinctura de roinita de 4 ori pe zi, in cure de minimum 4 luni.

Roinita si psihicul

Rezultatele experimentale privitoare la folosirea roinitei in tratarea unor tulburari cum ar fi depresia, anorexia psihica (cu reversul sau - bulimia), angoasele de tot felul au fost mai mult decat incurajatoare. Administrarea unor doze medii de roinita, 6 lingurite de tinctura pe zi sau 4 lingurite de pulbere pe zi, are efecte invioratoare asupra psihicului, antidepresive, favorizand gandirea optimista, amplificand tonusul psihic si mental. Aproximativ 40% dintre cei care au urmat tratamentul cu aceasta planta contra tulburarilor emotionale mentionate au resimtit o ameliorare clara a starii lor psihice. Un rezultat foarte bun, daca este sa ne gandim la faptul ca roinita este un remediu practic nenociv si care poate fi luat in cure de lunga durata, fara a da dependenta. Exista insa si un... "daca": pentru a obtine rezultate notabile, prin tratamentul cu melisa, este necesar sa "simpatizati" sau, cu alte cuvinte, sa vi se potriveasca aceasta planta. Oricum, merita sa incercati.

Roinita si glanda tiroida

Studii facute la un important institut american de endocrinologie au aratat ca extractele din roinita pur si simplu inhiba puternic actiunea in organism a hormonului tiroidian (Tsh). Este o descoperire extraordinara, care va duce in curand la aparitia pe piata a primului medicament natural, cu adevarat eficient impotriva hipertiroidiei. Deocamdata, puteti folosi contra afectiunilor tiroidei, infuzia combinata de roinita, din care se bea cate un litru pe zi, in 3-4 reprize, in cure de doua luni, cu doua saptamani de pauza. Acest remediu este valabil si in cancerul de tiroida, pentru ca aceasta planta are si efecte antitumorale dovedite.

Roinita si tulburarile hormonale la femei

Cercetari clinice facute in Germania au aratat caadministrarea tincturii de roinita are efecte de reglare a ciclului menstrual, fiind un remediu excelent contra unor probleme cum ar fi starile de nervozitate si de disconfort de dinaintea menstruatiei, menstrele neregulate insotite de dureri abdominale, spasme sau dureri de cap. Va recomandam o combinatie in proportii egale de tinctura de roinita si tinctura de cretisoara (Alchemilla vulgaris), din care se iau cate 6 lingurite pe zi, in cure de patru saptamani.

Roinita si reumatismul

Un litru de infuzie combinata de roinita consumata zilnic ajuta la combaterea majoritatii formelor de reumatism, avand o actiune antiinflamatoare articulara, antialgica, incetinind sau chiar oprind procesele degenerative. Extern, se ung articulatiile afectate cu ulei de roinita, la care se adauga un pic de ulei volatil de menta (il gasim in Plafaruri) - 3 picaturi de ulei volatil de menta la o lingurita de ulei de roinita.

Roinita si bolile gastro-intestinale

 

In colita de fermentatie, roinita este unul din cele mai puternice remedii vegetale, avand darul de a inhiba dezvoltarea excesiva a bacteriilor de fermentatie in colon, de a combate spasmele, de a diminua inflamatia. Se administreaza sub forma pe care pacientul o simte cea mai eficienta, in cazul sau: pulbere (4-6 lingurite pe zi) sau infuzie combinata (1 litru pe zi). Acelasi tratament este valabil contra colonului iritabil si a colonului spastic, precum si contra enteritei.Vinul de roinita luat inainte de masa este un remediu excelent impotriva indigestiei, a dispepsiei si a atoniei digestive.

Roinita si afectiunile hepatobiliare

Infuzia combinata de melisa este un excelent leac pentru diskinezia biliara (fiere lenesa), pentru colecistita si un adjuvant contra litiazei biliare. Studii preliminare arata o actiune favorabila a extractelor de roinita contra hepatitei virale. Se pare ca aceasta planta este un adevarat inamic al virusurilor, asa cum vom vedea in continuare:

Roinita si herpesul

Virusurile care produc herpesul de tip I si de tip Ii sunt distruse de un complex de substante secretate de aceasta planta. Intern, se face cura cu tinctura (6 lingurite pe zi) sau infuzie combinata de roinita (1 litru pe zi). Extern, se pun vreme de doua ore pe zi comprese cu infuzie combinata sau, mai eficient, cataplasme cu roinita, pe locurile afectate de herpes. La cinci minute dupa incheierea aplicatiei, se pune tinctura de propolis pe leziunea herpetica, pentru a grabi vindecarea.

Roinita si... tineretea fara batranete

Anterior, vorbeam despre efectul favorabil al roinitei impotriva unei boli a varstei a treia, greu de combatut la ora actuala, si anume Alzheimerul. Efectele acestei plante nu se opresc insa aici: pe langa faptul ca melisa imbunatateste considerabil memoria si intreaga activitate a sistemului nervos, ea are un puternic efect antioxidant. Cu alte cuvinte, ea ajuta la mentinerea tineretii tuturor celulelor din organism, anihiland radicalii liberi (molecule din sange care sunt responsabile de imbatranirea tesuturilor).

Precautii

In cazul persoanelor care utilizeaza sedative si calmante de sinteza, se recomanda evitarea utilizarii in paralel a roinitei.

Contraindicatii

Aceasta planta nu se va administra, mai ales pe termen lung si in doze medii sau mari, in cazul pacientilor care sufera de hipotiroidie.P.S. Acest articol nu epuizeaza nici pe departe aplicatiile terapeutice ale roinitei, o planta intens cercetata in laboratoarele lumii. Vom reveni, asadar, cu noi informatii despre aceasta planta, inca foarte putin cunoscuta la noi in tara.

TEIUL - arborele care vindeca sufletul

 

Daca este adevarat ca bolile trupesti sunt provocate de boli sufletesti, reciproca este la fel de valabila: remediile naturii care vindeca sufletul vindeca, absolut sigur, si trupul. 

Ca este adevarat o dovedeste planta magica celebrata la inceputul lui iunie: teiul. Acest arbore ne este atat de aproape de suflet noua, romanilor, incat ajunge sa-i simtim mireasma si deja putem sa-i decodificam singuri calitatile sale de medicament. Mireasma florilor de tei ne aduce pacea in suflet, ne face meditativi, ne imblanzeste inima, pregatind-o pentru marile impliniri ale verii. Totusi, autorul acestui articol a pasit dincolo de domeniul inspiratiei, pe care cu certitudine teiul o induce, si a cautat in limbajul sec al enciclopediilor si al studiilor de specialitate descrierea calitatilor terapeutice concrete ale acestui copac. In ceea ce ma priveste, in cele ce urmeaza, voi vorbi despre tei ca remediu, un remediu de care - veti vedea - avem multa nevoie.

Unde gasim si cum culegem florile de tei

La noi in tara exista trei feluri de tei: teiul cu frunza in forma de inima (Tilia cordata), care infloreste acum, la inceputul lui iunie, si care are pe dosul frunzelor niste perisori galbui; teiul cu frunza mare (Tilia platyphillos), care infloreste ceva mai tarziu si are, asa cum o arata si denumirea, frunzele mai mari decat celalalte specii inrudite; teiul argintiu (Tilia argentea), care infloreste abia in iulie, avand frunze si flori alburii. Dar, indiferent de tipul lor, toti teii au aceleasi intrebuintari medicinale. Ii gasim in asociatii dense, adevarate paduri, mai ales in Dobrogea si in sudul Munteniei. Insa teiul creste si in toate celelalte zone ale tarii, unde il gasim de la campie si pana spre zona montana.Culegerea florilor de tei se face prin simpla lor rupere de pe ramuri, insa este o operatiune destul de delicata, din cauza inaltimii mari a arborilor si a fragilitatii extreme a ramurilor, care nu o data s-au rupt, provocandu-le culegatorilor imprudenti accidente extrem de grave. De aceea, recoltarea florilor de tei trebuie facuta de pe o scara bine asigurata, asa incat sa fie evitate situatiile periculoase. Obligatoriu, culesul se face pe timp frumos, la minimum 24 de ore dupa ce a plouat, pe timp uscat, florile de tei avand maximum de principii active. De pe ramuri se desprind florile cu tot cu frunzulita (bractee) si se pun in saculeti de panza. Uscarea se face la umbra, in locuri lipsite de umiditate si bine aerisite, intr-un strat cu o grosime maxima de sapte centimetri. Dintr-un kilogram de flori proaspete se obtine ceva mai mult de un sfert de kilogram de planta uscata, care va fi depozitata in locuri fara umiditate si racoroase.

Cum se prepara si cum se administreaza florile de teiPulberea

Se obtine prin macinarea cu rasnita electrica de cafea a plantei uscate, urmata eventual de o cernere prin sita pentru faina alba. O lingurita rasa de pulbere (aproximativ 1,5 grame) se tine vreme de cateva minute sub limba, dupa care se inghite cu apa. Se administreaza pe stomacul gol, de trei-patru ori pe zi. Dozele maxime admise pentru pulberea de tei: Copiii intre 2 si 4 ani vor lua maximum 2 grame pe zi, cei intre 5 si 9 ani vor lua maximum 3 grame pe zi, in timp ce copii intre 10 si 14 ani vor lua maximum 6 grame pe zi. Persoanele peste 14 ani vor lua aceeasi doza ca si adultii, care este de maximum 12 grame pe zi.

Infuzia fierbinte

Se foloseste pentru a provoca sudoratia, element foarte important in tratarea racelilor de tot felul, precum si a unor boli care apar pe fondul intoxicarii organismului. Se prepara simplu, prin oparirea a doua lingurite de flori maruntite cu o cana de apa clocotita, dupa care se lasa un sfert de ora sa infuzeze si se filtreaza. Se bea cat mai fierbinte posibil, asa incat efectul sudorific sa fie maxim.

Infuzia combinata

 

Cum arata si numele, ea combina extractia la rece cu cea la cald, ajutand astfel la conservarea principiilor active. Se prepara astfel: 2-3 lingurite de flori de tei maruntite se lasa la inmuiat intr-o jumatate de cana de apa, de seara pana dimineata, cand se filtreaza; maceratul se pune deoparte, iar pulberea ramasa se opareste cu inca o jumatate de cana de apa fierbinte, se lasa la infuzat 20 minute, dupa care se lasa la racit si se filtreaza; se combina cele doua extracte; preparatul se bea inainte de masa, cu un sfert de ora. Doza - 3 cani pe zi.

Tinctura

Se umple pe jumatate un borcan cu pulbere de flori de tei, completandu-se restul cu alcool de patruzeci de grade. Dupa ce continutul a fost omogenizat prin amestecarea alcoolului cu planta, se inchide borcanul ermetic si se lasa la macerat vreme de opt zile. Lichidul se filtreaza prin tifon si se pastreaza in sticlute mici, inchise la culoare.

Baile terapeutice

Doua maini de flori de tei se lasa la inmuiat intr-o oala cu 3-5 litri de apa calduta, vreme de 12 ore (de dimineata pana seara), dupa care se filtreaza. Maceratul obtinut se pune deoparte, iar planta ramasa se mai opareste cu un litru de apa, vreme de 10 minute, si apoi se filtreaza. Se toarna ambele preparate in cada de baie, peste apa fierbinte. De regula, baile cu flori de tei se fac seara, deoarece au un efect somnifer destul de puternic, care nu este de natura sa favorizeze activitatile zilnice.

Tratamente interne

* Anxietate (stari de teama fara un motiv aparent) - un studiu facut in Portugalia a pus in evidenta faptul ca administrarea teiului diminueaza starile de teama sau de anxietate ale pacientilor, precum si unele tulburari asociate lor: atacuri de panica, distonie neurovegetativa etc. Interesant este ca efectul anxiolitic al teiului nu apare doar la om. Un studiu, de data aceasta facut in Mexic, arata fara dubiu ca administrarea teiului duce la diminuarea starilor de anxietate si de hiperexcitabilitate si in cazul animalelor de experienta. La pacientii umani, in terapia contra anxietatii, se administreaza pulberea de tei, din care se iau cate doua grame, de trei-patru ori pe zi, in cure de 6 saptamani, urmate de alte 2 saptamani de pauza.* Iritabilitate nervoasa, isterie - se face o cura cu infuzie combinata de tei, din care se administreaza cate o cana (250-300 ml) de trei ori pe zi, in cure 28 de zile. Este un tratament recomandat inclusiv persoanelor la care aceste probleme emotionale apar pe fondul insomniei, al epuizarii, al anumitor tulburari hormonale (sindrom premenstrual, sindrom de premenopauza sau de menopauza).* Insomnie - se bea un pahar de infuzie combinata de tei, dupa masa de seara, si un alt pahar imediat inainte de culcare. Florile de tei contin principii active care induc starea de somn, actionand printr-un mecanism similar cu cel al medicamentului alopat benzodiazepina. Atentie, insa, o doza prea mare de tei (pragul depinde de sensibilitatea fiecaruia) poate duce la un efect contrar, inducand o stare de hiper-vigilenta, care alunga prompt somnul.* Menopauza - anumite tulburari asociate menopauzei, cum ar fi starile anxioase, insomnia, mancarimile pe piele, starile de iritabilitate, puseurile de hipertensiune, pot fi eliminate in mare masura cu ajutorul unei cure cu flori de tei. Timp de opt saptamani, se administreaza dimineata, la pranz si seara cate 50 de picaturi de tinctura de tei pe zi.

* Dureri de cap, migrena - se beau 1-3 cani de ceai de tei fierbinte, pe stomacul gol. Acest tratament are efecte sedative rapide, diminuand intensitatea durerii de cap. In migrenele biliare, infuzia de tei poate declansa reflexul vomitiv - un element care va poate contraria, dar care este pozitiv. Dati curs acestui reflex natural, care va debloca negresit colecistul si va grabi sfarsitul crizei de migrena.* Adjuvant in hipertensiune arteriala - se administreaza pulberea de tei, din care se ia cate o lingurita, de patru ori pe zi, in cure de 60 de zile, urmate de 15 zile de pauza. Teiul actioneaza prin efect vasodilatator, prin actiune sedativa la nivelul sistemului nervos central si prin efectul depurativ, eliminand surplusul de apa din organism.* Adjuvant in febra - una-doua cani de infuzie de tei calda stimuleaza o sudoratie intensa, ceea ce va duce la scaderea temperaturii. Se foloseste mai ales in accesele de febra asociate infectiilor acute.* Raceli (viroze respiratorii), gripa - organismul guvernamental de control al plantelor medicinale din Germania a aprobat inca din anii '80 folosirea florilor de tei contra acestor afectiuni. Teiul nu are un efect antiviral demonstrat, in schimb, ajuta la reglarea temperaturii organismului, ajuta la eliberarea cailor respiratorii de secretiile in exces, reduce si elimina durerile musculare, durerile de cap asociate acestor afectiuni. Se administreaza infuzia combinata, indulcita cu miere, cate 1 litru pe zi, pana la vindecare.* Tuse iritativa, tuse productiva - in florile de tei exista niste substante emoliente (mucilagii), care reduc senzatia de iritare de pe caile respiratorii si ca atare calmeaza tusea uscata. Mai mult, aceste principii active sunt utile si in tusea productiva, deoarece ajuta la eliminarea secretiilor in exces de pe caile respiratorii. Se administreaza infuzia combinata, cate o cana de trei-patru ori pe zi.

 * Bronsita cronica si acuta - se bea infuzie fierbinte de tei, cate 2 cani pe zi. Are efecte calmante, diminuand intensitatea acceselor de tuse, ajuta la eliminarea secretiilor in exces de pe caile respiratorii si combate accesele de febra.* Adjuvant in retentia de lichide - se face o infuzie combinata de tei, ceva mai concentrata (50 grame la un litru de apa), care se administreaza cu lingura, pe parcursul a 1-2 zile. Infuzia combinata de tei amplifica diureza, stimuleaza eliminarea surplusului de lichide prin transpiratie. Suplimentar, se fac si bai generale cu flori de tei, care au un efect diuretic si calmant, fiind utile si ca adjuvant contra cistitei si a nefritei.* Voma nervoasa, deranjamente digestive si diaree pe fond de stres - se face o infuzie combinata (dupa reteta prezentata la inceputul articolului) din tei, menta si musetel in proportii egale. Se consuma pe zi un litru din aceasta infuzie. Are efecte calmante generale, antispastice, diminueaza durerea si inhiba reflexul vomitiv. De asemenea, regleaza tranzitul intestinal dereglat de catre starile de stres.* Gastrita - durerile de tip arsura, specifice acestei afectiuni, sunt alinate si vindecate cu pulbere de tei, pe de o parte ea reduce nivelul de stres si tensiunea psihica, iar pe de alta parte, protejeaza si cicatrizeaza mucoasa gastrica. Se ia cate o lingurita de pulbere de trei-patru ori pe zi, inainte de masa. In perioadele de criza puternica, cu dureri intense, nu se mananca nimic, vreme de minimum 24 de ore. Se consuma mari cantitati de infuzie combinata de tei, neindulcita. Pentru o mai mare eficienta, se pune la macerat, impreuna cu teiul, si o cantitate egala de radacina de lemn-dulce.* Adjuvant in hepatita de tip B si C - un studiu japonez facut sub conducerea dr. H. Matsuda arata ca principiile active din teiul argintiu au efecte hepatoprotectoare. Efectul de protejare al celulei hepatice, combinat cu efectul de stabilizarea si de calmare psihica al teiului, recomanda aceasta planta in tratarea hepatitelor cu posibila evolutie spre ciroza (evolutie mult accelerata de stresul psihic intens). Se recomanda, ca atare, administrarea a 2-3 cani de infuzie combinata de tei pe zi, in cure de 4 saptamani, urmate de alte patru saptamani de pauza. * Dureri articulare in artrita - un studiu de medicinaexperimentala, realizat in Mexic, in anul 2008, sub conducerea dr. A. L. Martinez, arata ca administrarea infuziei combinate de tei reduce inflamatia si mai ales durerile articulare. Acest efect s-ar datora, potrivit

cercetatorilor, flavonoidelor continute de florile de tei. Se tin cure cu o durata de 21 de zile, timp in care se consuma cate trei cani de infuzie combinata de tei, cu un sfert de ora inainte de masa.* Adjuvant in limfom malign - un studiu recent argentinian indica o actiune antitumorala a florilor de tei cu frunza in forma de inima (Tilia cordata). Se recomanda administrarea a 2-3 cani de infuzie combinata pe zi. Are efecte de inhibare a multiplicarii celulelor tumorale si induce autodistrugerea (apoptoza) acestora. "De vina" pentru aceste efecte este - se pare - o substanta (scopoletina) continuta de florile acestei specii de tei.Tratamente externe* Insomnie, agitatie la bebelusi - unul din cei mai mari fitoterapeuti contemporani, francezul Maurice Messegue, povestea ca prima sa initiere in arta tamaduirii cu plante a primit-o la doar patru ani, cand tatal sau il imbaia cu flori de tei. Sub influenta acestei bai, starea sa de spirit se alchimiza brusc: tensiunile si supararea dispareau ca prin farmec, iar un somn binefacator il cuprindea imediat. Foarte interesant este faptul ca aceasta planta ii inducea vise atat de frumoase si de intense, incat le-a tinut minte toata viata. Adesea, in aceste vise vedea "zane-flori" a caror prezenta il facea extrem de fericit. Si in medicina noastra populara, baile cu flori de tei, facute o data pe saptamana sau chiar mai des, erau folosite pentru a le linisti somnul celor mici, dar si pentru tratarea cu succes a tusei convulsive.* Cosmaruri, tulburari de somn - se umple o fata de perna cu flori de tei uscate si se foloseste in locul pernei normale in timpul somnului. Este un tratament de medicina populara care adesea are o eficienta incredibila, desi mecanismele biologice prin care actioneaza sunt inca imposibil de explicat.* Adjuvant in amigdalita - intr-o cana de infuzie combinata si concentrata (4 lingurite la cana) de tei, se pune o lingurita de sare grunjoasa si se amesteca. Cu acest preparat se face gargara de 3-4 ori pe zi. Tratamentul are efect calmant, antiinflamator si antiseptic rapid.* Colici abdominale (dureri de burta) - se pune pe abdomen o compresa cu infuzie combinata de flori de tei (ceva mai concentrata - 20 de grame la cana), peste care se adauga o sticla sau o punga cu apa fierbinte, asa incat sa incalzeasca bine zona. In cazul colitei, se face si o cura interna cu infuzie combinata de flori de tei (la concentratie normala): o cana de trei-patru ori pe zi.

Precautii si contraindicatii la tratamentul cu flori de tei

Se recomanda sa nu fie administrate intern doze de tei mai mari decat cele precizate in acest articol, in caz contrar putand aparea insomnia.Administrat in doze normale, nici un studiu facut pana acum nu a pus in evidenta vreo forma de toxicitate a teiului, nici macar asupra femeilor care alapteaza sau a celor insarcinate.Foarte rar pot aparea cazuri de alergie la tei, care se manifesta mai ales cutanat.

Lavandula L. este un gen de plante din familia Lamiaceae, native din regiunea mediteraneană până în Africa tropicală și până în regiunile sud-estice ale Indiei. Genul include circa 25-30 specii de plante anuale, plante ierboase, arbuști. Zonele native se întind de la Insulele Canare, nordulși estul Africii, sudul Europei și Mediterana, Arabia și India. Deoarece formele cultivate sunt plantate în grădini din toată lumea, sunt uneori găsite și în sălbăticie, departe de mediul natural. Denumirea de lavandă este folosită uneori pentru a desemna parfumul extras din levănțică.

Levănțica sau lavanda (Lavandula angustifolia Mill.,[1] sinonime: Lavandula officinalis Chaix, Lavandula spica L., Lavandula vera DC.) este o specie de plante din genul Lavandula, familia Lamiaceae. Este o plantă aromatică și medicinală, cu tulpini ramificate în tufă, înaltă de 30–50 cm, frunze mici, înguste și flori albastre parfumate. Originară fiind din regiunile calcaroase și muntoase mediteraneene, la noi în țară crește cultivată și înflorește toată vara.

În scopuri medicinale se recoltează numai florile detașate de pe axul inflorescenței, sau toată inflorescența, când corola nu este complet deschisă (Flores Lavandulaes). După recoltare se usucă la umbră, în strat subțire fară a fi presate.

Intern

puternic aromatizant cu acțiune antiseptică locală și ușor antispastică datorită componentelor din uleiul volatil

calmant al sistemului nervos central diuretic și colagog florile au acțiune carminativăExtern

calmant și analgeticIndicații

Intern

în migrene, cefalee, afecțiuni cardiace cu substrat nervos, boli de rinichi și de ficat, tulburări digestive, balonări abdominale, reumatism, stări de anxietate.

ca aromant și corectivExtern

masaj cu oțetul obținul din florile de levănțică în caz de răceală, gripă și stări febrile. În categoria plantelor aromatice, cu efecte curative remarcabile, un loc

de seamă îl ocupă levănţica. Cu toate că este puţin cultivată şi valorificată terapeutic, s-a constatat că uleiurile esenţiale obţinute din inflorescenţele plantei sunt mult mai valoroase decât multe medicamente de sinteză.

Lavanda este folosită ca plantă medicinală din vremuri îndepărtate, iar proprietăţile terapeutice ale uleiului eteric extras din flori au fost descoperite la începutul secolului al XX-lea.

„Deşi este folosită intens în industria cosmetică, levănţica este apreciată şi ca plantă medicinală, iar în aplicaţiile terapeutice se folosesc mai ales florile . Planta are proprietăţi sedative, antispastice, antiseptice, hipotensoare, carminative, diuretice, sudorifice, antiinflamatoare şi cicatrizante, de ajutor într-o varietate de boli", precizează Eugen Giurgiu, doctor în biochimie, cu competenţe în fitoterapie şi nutriţie.

Mii de tone de lavandă se folosesc pentru extragerea uleiului eteric prin distilare sau se usucă în camere bine aerisite. În compoziţia plantei au fost identificate peste 40 de componente care nu pot fi obţinute pe cale de sinteză în laborator. Printre substanţele active ale lavandei se regăsesc substanţele amare, acidul acetic, taninul şi cineolul, substanţele minerale, care atribuie lavandei virtuţi vindecătoare pentru mai bine de 100 de boli.

Pulberea, eficientă pentru sistemul nervos Terapiile cu preparate din lavandă au proprietăţi calmante şi sunt indicate în stări

de neurastenie şi de isterie, în afecţiuni cauzate de situaţii tensionate, dar şi de stresul psihic, de melancolie sau de anxietate. În astfel de cazuri, lavanda se foloseşte sub formă de pulbere uscată, prin măcinarea plantei cu râşniţa de cafea. Praful obţinut se păstrează într-un borcan închis ermetic. Se administrează

câte o linguriţă de trei-patru ori pe zi, cu 15 minute înainte de fiecare masă, după care se bea puţin ceai, iar cura durează 21 de zile.

Induce un somn odihnitor În terapia care combate agitaţia nervoasă şi stările de insomnie se recomandă

infuziile, preparate din două linguriţe de flori uscate de lavandă, care se infuzează vreme de zece minute în 250 ml de apă clocotită. Se beau zilnic câte două-trei ceaiuri îndulcite cu puţină miere.

Tinctura, leac pentru insomnia cronică Insomnia cronică se tratează cu succes cu tinctura de lavandă. Leacul se poate

prepara şi în casă din 100 g de flori uscate care se macerează în 500 ml de alcool de secară, vreme de 14 zile. Apoi, tinctura obţinută se toarnă în sticluţe care se închid ermetic şi se depozitează într-un loc întunecos. În acest caz se administrează câte 4 linguriţe pe zi (o linguriţă se diluează în 100 ml de apă fiartă şi răcită) sau se foloseşte sub formă de comprese, aplicate pe tâmple în cazul persoanelor deprimate sau stresate.

De mare ajutor pentru ficat  

În decursul timpului, infuzia de levănţică şi-a dovedit o eficienţă remarcabilă în funcţionarea normală a ficatului şi a vezicii biliare.

Se administrează câte două căni de infuzie pe zi, iar licoarea ajută la eliminarea bilei. În acelaşi timp, se folosesc şi compresele. În acest caz, se prepară un amestec din două părţi de ulei de lavandă şi o parte de alcool cu care se stropeşte o pânză şi se aplică pe ficat un interval de 20 de zile pe lună. Totodată, aceste comprese sunt eficiente şi pentru calmarea colicilor abdominale şi a balonărilor. 

Calmant pentru afecţiunile cardiace Datorită proprietăţilor sedative, în afecţiunile cardiace este recomandat uleiul de

lavandă. Se administrează seara, înainte de culcare, câte trei picături puse pe un cub de zahăr. În acelaşi timp, uleiul de lavandă se foloseşte pentru masajul toracelui şi braţului stâng, pe toată lungimea acestuia.. Tratamentul normalizează funcţiile inimii şi nivelul hipertensiunii arteriale şi trebuie urmat 12 zile pe lună.

Ulei esenţial cu miere, leac pentru migrene Este un lucru dovedit că uleiul esenţial de levănţică este unul dintre cele mai

eficiente remedii la îndemână pentru combaterea migrenelor. Specialiştii recomandă ca la apariţia primelor simptome, persoanle care sunt chinuite de migrene să amestece două picături de ulei esenţial de levănţică cu o linguriţă de miere. În cazul în care migrenele sunt frecvente şi însoţesc starea de depresie este indicată o linguriţă de pulbere de levănţică pe care bolnvul trebuie s-o ţină sub limbă cinci minute, apoi s-o înghită cu ceai călduţ. Terapia se repetă de trei ori pe zi.

Reţetele săptămânii Preparate din lavandă Cum se prepară, cum se administrează Infuzia: Se pune la infuzat într-o cană cu apă fierbinte o linguriţă de flori de

lavandă. Se lasă 10-15 minute, după care infuzia se bea îndulcită cu puţină miere şi amestecată cu patru-cinci picături de suc de lămâie. Licoarea induce starea de calm şi de linişte, mai ales când este consumată seara, înainte de culcare. Totodată, infuzia este la fel de eficientă în tratamentul afecţiunilor renale, deoarece măreşte diureza. În acest caz, se recomandă câte două căni de ceai pe

zi. 

Infuzie, dintr-un amestec de plante Infuziile preparate dintr-un amestec de plante: flori de lavandă, de tei, de sulfină

şi de captalan (câte o linguriţă din fiecare) sunt indicate persoanelor depresive, care trebuie să consume câte două căni de ceai pe zi. Această infuzie este un remediu şi pentru afecţiunile hepatobiliare, contribuind la eliminarea bilei. 

Tinctura, preparată în casă Există mai multe reţete de preparare a ticturii. Iată o reţetă la îndemână: Într-o

sticlă de 500 ml, se pun patru linguri de plantă, peste care se toarnă alcool, până la umplerea sticlei. Ingredientele se lasă la macerat vreme de 14 zile; după aceea, lichidul obţinut se filtrează. Se administrează câte 20 de picături de trei ori pe zi, în cazul tulburărilor abdominale (în cum ar fi gastrita).

Lichior din flori de levănţică Ingrediente: Flori de levănţică, 250 ml alcool alb, 600 g miere naturală, 700 ml de

apă plată, o jumătate de linguriţă de cuişoare. Preparare: Florile care se recoltează când sunt înflorite în proporţie de 75 % se

taie mărunt şi se pun într-o sticlă de un litru peste care se toarnă alcoolul; apoi sticla se închide ermetic şi se înfăşoară într-o coală de culoare închisă. Planta se macerează în spirt 18 zile, timp în care se agită de două ori pe zi. După acest interval, extractul se strecoară. Separat, se prepară siropul din apa încălzită la 38 de grade şi mierea de albine şi se toarnă peste extractul de lavandă . Lichiorul de lavandă este un remediu foarte eficient în tratamentul migrenelor, reumatismului, cefaleei şi în stări de anxietate. Se administrează câte 3 linguri de sirop pe zi.

Riscuri si efecte secundare:

Uleiul de levantica poate provoca alergii.

In cazul bailor cu levantica, se recomanda atentie persoanelor cu afectiuni circulatorii. In acest caz baia nu poate depasi 15 minute si

trebuie urmata de repaus.

Deoarece nu exista suficiente studii referitoare la efectul bailor de lavanda, acestea nu sunt indicate femeilor insarcinate.

IndicatiiUZ INTERN: iritabilitate, spasme, insomnii, febre eruptive, boli infectioase, melancolie, neurastenie, afectiuni ale cailor respiratorii (astm, tuse convulsiva, gripa, bronsita, tuberculoza), oligurii, debilitate infantila, migrene, ameteli, isterie, sechele ale paraliziei, hipertensiune, afectiuni pulmonare, boli psihice

UZ EXTERN: plagi de orice natura (simple, atone, ulceratii ale gambelor, cangrenoase, sifilitice, sancre, fistule anale), eczeme cronice perineaie, perineale, leucoree, arsuri, afectiuni pulmonare, acnee, cuperoza, intepaturi de insecte, pediculoza, raie, caderea parului

Proprietati terapeuticeProprietatile terapeutice ale uleiului de lavanda sunt: antidepresiv, antiseptic general, antiseptic pulmonar, antimigrenos, anireumatic, antispasmodic, analgezic, anticonvulsiv, bactericid, antireumatic, decongestiv, calmant al iritabilitatii cerebro-spinale, carminativ, diureic, emenagog, hipotensor, mareste secretia gastrica si peristaltismul intestinal, sudorific, tonic, tonic cardiac, vermifug, calmant (unul dintre cele mai eficiente, valabil si in cazul nevrozelor, psihozelor, depresiilor, etc), hipnotic usor, insecticid, paraziticid, fluidifiant al secretiilor bronhice, reglator nervos.Ovaz

Factorul curativ: fulgi, germeniAfectiuni pentru care se recomanda: hipotiroidie, sterilitate si impotenta, nisip (microlitiaza) la vezica biliara si rinichi, sensibilitate la raceli la persoanele meteosensibile

Prezentare generala

Denumirea uzuala: Ovaz (lat. Avena sativa).Scurta descriere:Face parte din Familia Gramineae, alaturi de grau, orz, orez, secara, porumb, etc. Spiculetele biflore sunt grupate in panicule laxe si mari.Intr-o scriere antica se arata ca dacii si germanii erau printre singurele popoare care foloseau aceasta cereala ca aliment de baza. Mai tarziu, in Evul Mediu, populatiile nordice din Europa au adoptat si ele ovazul, care este un excelent energizant in perioadele cu vreme rece si umeda. In prezent, el este larg folosit sub forma de fulgi, care sunt mai digerabili si mai gustosi decat cei de orz.Calitati curative si actiune farmaceutica:- ovazul este un excelent stimulent al functiei tiroidiene si nu numai.

Recomandari:

- fulgi de ovaz pentru consum, in: hipotiroidie, sterilitate si impotenta, nisip (microlitiaza) la vezica biliara si rinichi, sensibilitate la raceli la persoanele meteosensibile; adjuvant in sterilitate si impotentaStudii recente arata ca la popoarele care consuma cantitati mari din aceasta cereala, varsta medie la barbatii care ajung la andropauza este mult mai ridicata, iar fertilitatea se mentine pana la varste impresionante.Sensibilitate la raceli la persoanele meteosensibile - consumul regulat de fulgi de ovaz mareste rezistenta la variatiile bruste de clima, mai ales la racire, intarind sistemul imunitar si conferind un tonus psihic foarte bun.- macerat din fulgi impotriva nisipului (microlitiaza) la vezica biliara si rinichi; util si in diabet, guta si hepatita, ca adjuvant.- ceai din fulgi impotriva starilelor de astenie, surmenaj si somnolenta, pentru tratarea pietrelor la rinichi, a gripei si a unor disfunctii sexuale la barbati.Fulgii de ovaz vor fi introdusi pe termen lung in dieta persoanelor suferinde de aceste afectiuni. Suplimentar, se bea pe parcursul unei zile un "ceai" de fulgi de ovaz - fulgi fierti in apa, se bea lichidul obtinut. Acest preparat are efecte stimulente foarte puternice.

Preparare

Macerat- 4 linguri rase de fulgi de ovaz se fierb la foc mic intr-un litru de apa vreme de 20 de minute, dupa care se filtreaza. Se consuma acest decoct pe parcursul unei zile, o cura durand 14 zile.CeaiObtinut din 7 linguri de boabe fierte vreme de jumatate de ora intr-un litru de apa

Precautii, contraindicatii si alte comentarii

Nu exista.

Ovazul, beneficii si retete sanatoase

Generalitati

Ovazul a inceput sa castige din ce in ce mai mult teren in alimentatia persoanelor care isi doresc sa siba grija de sanatatea lor, sa slabeasca si sa previna sau sa trateze anumite afectiuni. 

Din punct de vedere nutritional, ovazul este unul dintre cele mai complexe alimente, deoarece contine carbohidrati cu absorbtie lenta din fibre, proteine, substante minerale si vitamine.Cuprins articol

1. Generalitati 2. Aport nutritional ovaz 3. Beneficiile ovazului pentru sanatate 4. Retete sanatoase cu ovaz

Aport nutritional ovaz

Sus

Ovazul este o cereala integrala care se gaseste in aproape orice magazin cu produse alimentare, insa persoanele care vor sa consume ovaz trebuie sa fie atente la ceea ce scrie pe eticheta produsului. Intrucat cererea de tarate si fulgi de ovaz este in continua crestere, unii producatori comercializeaza cereale care trec printr-un proces de rafinare si sunt imbogatite cu zahar. Intotdeauna este bine sa alegeti doar ovazul care nu contine aport suplimentar de zahar si care este rafinat cat mai putin, intrucat acesta isi pastreaza mai bine proprietatile.

O ceasca de tarate de ovaz furnizeaza organismului in jur de 160 de calorii, un numar destul de mic, avand in vedere cat de generoasa este cantitatea de substante nutritive. Aceeasi ceasca de tarate de ovaz contine 4 g de fibre, adica 14% din doza zilnica recomandata. La acestea se adauga 6 g de proteine, inclusiv cantitati moderate din 18 tipuri de aminoacizi.

Intr-o ceasca de ovaz se gasesc 3,6 g de grasimi mononesaturate si polinesaturate, dar 0 g de colesterol. Dintre vitamine, in ovaz se gaseste o cantitate importanta de vitamina E, dar si de vitamine din complexul B. Magneziul, fierul, cuprul, calciul, manganul si zincul sunt mineralele care se afla in taratele de ovaz.

Beneficiile ovazului pentru sanatate

Sus

Grabeste slabirea

Persoanele care isi doresc sa slabeasca rapid ar trebui sa consume zilnic ovaz, in diferite tipuri de preparate. Ovazul contine fibre solubile, care, odata ajunse in stomac, isi maresc de cateva ori volumul in contact cu apa. Astfel, actioneaza ca un burete, absorbind in drumul lor toxinele si grasimile nesanatoase.

Gratie fibrelor solubile, ovazul confera rapid senzatia de satietate, senzatie care dureaza mult timp. De asemenea, dupa consumul de ovaz dispar poftele alimentare.

Scade nivelul de colesterol

Ovazul este recunoscut pentru capacitatea lui de a scadea nivelul de colesterol si de a preveni asimilarea altor grasimi nesanatoase in organism. Odata cu scaderea nivelului de colesterol scade si tensiunea arteriala, iar infundarea arterelor este impiedicata. Astfel, persoanele care consuma in mod regulat ovaz au sanse mari sa previna aparitiabolilor cardiovasculare.Scade riscul de diabet zaharat de tip II

Un consum regulat de ovaz contribuie la scaderea riscului de diabet de tip II, deoarece fibrele solubile au o absorbtie lenta in sange si regleaza glicemia.Scade riscul de cancer

Ovazul este un aliment ideal pentru persoanele care au un tranzit intestinal lent si o digestie inceata, deoarece imbunatateste ambele procese. De asemenea, ovazul scade riscul de cancer de colon, gratie fibrelor care in drumul lor absorb toxinele si substantele care ar putea produce tumori.Alte beneficii ale ovazului

- contribuie la absorbtia substantelor nutritive in intestinul subtire- previne constipatia- grabeste eliminarea enzimelor pancreatice- mentin energia organismului la cote optime- contribuie la tratarea sindromului de colon iritabil

Să descoperim câteva motive pentru care ar trebui să incluzi ovăzul în meniul tău zilnic:

Reduce nivelul de colesterol – datorită prezenţei beta-glucanului, o categorie specială de fibre solubile.

Întăreşte sistemul imunitar – tot datorită fibrelor din ovăz pot fi prevenite infecţiile bacteriene şi virozele respiratorii.

Protejează inima – antioxidanţii din ovăz luptă împotriva acţiunii radicalilor liberi, protejând vasele de sânge împotriva depunerilor de colesterol, responsabile de apariţia bolilor de inimă.

Reglează nivelul de zahăr din sânge – fibrele conferă senzaţia de saţietate şi ajută la îndepărtarea poftei de dulce, prevenind astfel fluctuaţiile glicemiei.

Reduce riscul de diabet de tip 2 – datorită conţinutului ridicat de magneziu din ovăz se va reduce rezistenţa la insulină, principalul factor de risc în apariţia diabetului zaharat. În

combinaţie cu produsele lactate, ovăzul poate reduce cu până la 50% riscul de diabet, atât în cazul femeilor, cât şi al bărbaţilor.

Previne instalarea cancerului de sân – în special la menopauză, femeile au nevoie de fibre din cereale integrale pentru a reduce riscul de cancer mamar. Studiile indică faptul că femeile care consumă ovăz înainte de instalarea menopauzei au cu 41% mai puţine riscuri să se îmbolnăvescă de cancer de sân. Riscul poate fi şi mai mult redus, respectiv cu 30 de procente, dacă, pe lângă ovăz, includeţi în meniu fructe proaspete care sunt excelente surse de fibre.

Copiii sunt feriţi de pericolul astmului – dacă mănâncă încă de la vârste fragede ovăz la micul dejun.

Reduce apetitul – ovăzul deţine proprietăţi de control asupra hormonilor foamei, astfel că te vei simţi mult mai sătul după ce mănânci un bol de ovăz cu lapte, prevenind astfel acumularea kilogramelor.

Te scapă de corvoada laxativelor – conţinutul bogat de fibre promovează un tranzit intestinal sănătos, astfel că nu vei mai avea nevoie de laxative, medicamente care pot avea efecte adverse grave precum slăbirea excesivă şi malnutriţie, în special în rândul persoanelor vârstnice.

Reglează nivelul tensiunii arteriale – prin acţiunea benefică a fibrelor asupra circulaţiei sangvine pot fi prevenite bolile cardiovasculare, “ucigaşul” numărul 1 la nivel mondial.

Reduce stresul oxidativ – prin acţiunea antioxidanţilor care luptă împotriva acţiunii nocive a radicalilor liberi. Astfel, poate fi întărit sistemul imunitar şi se reduce în mod natural stresul oxidativ, vinovat de creşterea transaminazelor, factor de risc major al apariţiei ficatului gras.

Ajută la controlul greutăţii corporale – fibrele din ovăz absorb cantităţi mari de apă astfel că te vei simţi mai sătul pe o perioadă mai mulgă de timp şi vei mânca mai puţin, aspect care se va răsfânge în mod pozitv şi asupra siluetei.