Revolutia engleza

Revoluţia engleză, eveniment major al epocii moderne dar şi al istoriei Angliei, desfăşurată în perioada 1640-1688. Debutul său a fost marcat de convocarea parlamentului de către regele Carol I Stuart, în 1640, fiind urmat de un război civil sângeros între susţinătorii regelui (cavalerii) şi tabăra parlamentară (capetele rotunde). În cele din urmă, tabăra parlamentară va ieşi victorioasă, monarhia va fi înlăturată (1649) şi se va instaura "republica", apoi protectoratul, avându-l în frunte pe Oliver Cromwell. La puţin timp după moartea sa, se va produce restauraţia Stuarţilor (1660-1688). Tentativele regilor Stuarţi de a reinstaura absolutismul monarhic, precum şi frica de catolicism a unora dintre supuşi, va determina burghezia, aliată cu noua nobilime, să înlăture definitiv de la tronul Angliei dinastia Stuart, şi să-l aducă pe Wilhelm de Orania, ca regent al Angliei, în noiembrie 1688. Instalarea pe tron a acestuia, fără nici un fel de incident, a intrat în istorie sub numele de ,,Revoluţia glorioasă”. Revoluţia engleză a fost prima din marile revoluţii ale epocii moderne, urmată cronologic de Revoluţia americană respectivRevoluţia franceză. Revoluţia engleză a impus în lume modelul monarhiei constituţionale (nota bene: Anglia nu are o constituţie, în înţelesul modern al cuvântului, ci un pachet de legi care practic fac cât o constituţie, de aceea o numim monarhie parlamentară), bazată pe principiul separării puterilor în stat.

În Anglia, populația era de aproape 4 milioane de locuitori la începutul secolului al XVII-lea iar capitalismul era vizibil atât la orașe cât și la sate. În domeniul agrar apar primele forme de tip capitalist. Se dezvoltă manufacturile. În plan social apare noua nobilime și se dezvoltă burghezia. Monarhii din dinastia Tudorilor, Henric al VIII-lea şi Elisabeta I, introduseseră anglicanismul şi cultivaseră protestantismul, obținând beneficii enorme din secularizarea averilor bisericești. După stingerea dinastiei Tudorilor (1603), tronul Angliei a fost ocupat de

1603. Dinastia Tudor este inlocuita cu dinastia scotiana Stuart

1603-1625 Iacob I , Iacob I a cultivat anglicanismul şi s-a arătat deosebit de intransigent faţă de catolici şi puritani, unii dintre ei emigrând în America. Tot el, a căutat să fundamenteze monarhia absolută de drept divin, însă a întâmpinat opoziția Parlamentului.

1625-1649 ,Carol I era atras de catolicism şi a dus o politică filo-franceză, stârnind opoziția Parlamentului. Parlamentul englez se împotrivea dorinței regelui Carol I de a vota noi impozite pentru războaiele propuse.

O importantă particularitate a revoluției engleze a fost faptul că ideologia ei a îmbrăcat o formă religioasă. Mișcarea îndreptată împotriva Bisericii Anglicane este cunoscută sub denumirea de puritanism. Puritanii urmăreau "purificarea" bisericii de toate rămășitele catolicismului, îndeosebi suprimarea episcopatului şi introducerea în forma cea mai exactă a calvinismului. De asemenea cereau cult religios şi o viață simplă, fără strălucire, respectarea libertăților civile.

"Commonwealth-ul Angliei"

1649 se proclamă Republica, numită "Commonwealth-ul Angliei", în care puterea legislativă aparținea, în continuare, Parlamentului, iar cea executivă unui Consiliu de stat, format din 40 de membri, dar în care Oliver Cromwell avea rolul hotărâtor. În plan extern, Parlamentul cel Lung şi Consiliul de Stat au elaborat o serie de măsuri care vizau cucerirea unor teritorii (Scoția şi Irlanda). S-a organizat o campanie militară împotriva revoltei catolicilor irlandezi şi una împotriva încercării scoțienilor de a-l impune pe fiul lui Carol ca rege. Parlamentul dorind să consolideze poziția burgheziei engleze, va adopta așezăminte care vizau comerțul şi navigația. Astfel, în

1651, Actul de navigație, proclama monopolul de stat asupra tuturor importurilor, ceea ce punea capăt primatului olandez în comerțul maritim spre Anglia. În 1655, Cromwell obține Jamaica de la Spania.

În plan intern, deosebirile doctrinare dintre Parlament şi armată cauzează tensiuni, apărând diferențe de interese între moderați şi radicali.

1653:Oliver Cromwell îşi impune, treptat, autoritatea, culminând cu dizolvarea "Parlamentului cel Lung" şi promulgarea a diferite instrumente de guvernare prin care se instituia în Anglia Protectoratul, o formă de dictatură militară. Puterea executivă a fost încredințata lordului protector Oliver Cromwell şi unui Consiliu format din 21 de membri. Puterea legislativă a aparținut lordului protector şi parlamentului unicameral. Dreptul la vot rămâne cenzitar; catolicii şi regaliștii au fost excluși din viaţa politică. În 1657 s-a promulgat o Constituție prin care puterea lordului protector rămâne cea mai importantă.

1658 Oliver Cromwell moare urmându-i la conducere fiul său Richard Cromwell, ce s-a dovedit a fi incapabil să facă faţă opoziției, permițând astfel victoria regaliștilor.

Restauratia Stuartilor

1660 - 1688, cât a durat restaurația, pe tronul Angliei s-au succedat

1660 – 1685 :Carol al II-lea Stuart 1685 - 1688 :Iacob al II-lea Stuart 1660 mai ,,Declarația de la Breda” Carol al

II-lea a promis prin o amnistie generală şi garantarea libertății de conștiința. Regimul instaurat de Carol al II-lea evolua spre un