Incepand cu secolul al XVIII-lea, Marea Britanie a trecut printr-o transformare progresiva feudala centrata pe proprietatea asupra pamantului, o forta in era industriala ce lua nastere.In 1750 Marea Britanie era deja o putere maritima si comerciala importanta, dar majoritatea populatiei traia inca din agricultura. Activitatile industriale, precum mineritul si prelucrarea fierului, se desfasurau la o scara relativ redusa, iar Londra era singurul oras cu ade-varat mare. De-a lungul secolelor schimbarea era atat de lenta, incat ramanea aproape neobser-vata. Majoritatea oamenilor considerau ca viata lor face parte dintr-o ordine traditionala fireasca si nu realizau ca sub ochii lor lua nastere o noua etapa a istoriei.

Aceasta perioada din istoria Angliei este cunoscuta ca revolutie industriala, cu toate ca procesul de transformare a implicat progrese in domenii diferite; multe dintre ele nu aveau nimic in comun cu procesele industriale, dar actionau convergent asupra economiei, producand efecte atat de spectaculoase incat puteau fi considerate revolutionare. O serie de inventii si descoperiri au transformat producerea textilelor si prelucrarea metalelor in industrii recunoscute pe plan mondial. Noi surse de energie mai ales motorul cu aburi au fost valorificate. Exploatarea carbunilor a fost combustibilul acestei revolutii, iar cresterea numarului populatiei a asigurat forta de munca necesara si o piata pentru bunurile produse de industrie. O revolutie rapida a mijloacelor de transport a dus la scaderea costurilor de transport a materiilor prime si produselor finite; de asemenea, revolutia agriculturii a pus capat fricii de foamete si a devenit posibila sustinerea unei populatii in crestere.

Fierul a fost un simbol important al revolutiei industriale din Marea Britanie. In secolul al XIX-lea fierul era folosit pentru lucruri diverse, ca poduri, vapoare si locomotive, Palatul de cristal din Londra si turnul Eiffel din Paris. Totusi, in 1700 industria fierului lupta pentru supravietuire. Metalul trebuia topit adica incalzit pana devenea lichid, astfel incat mine-reul de scurgea lasand in urma impuritatile. Dar procesul de topire necesita carbune, ia padurile Marii Britanii (din care se obtinea carbunele) fusesera in mare masura distruse, fiind necesare importuri costisitoare. Solutia a fost gasita prin 1709 de Abraham Darby de la Coalbrookdale. Asemenea altor experimentatori si-a dat seama de ineficienta carbunelui in procesul de topire a metalului; a descoperit insa ca cocsul, mai putin sulfuros, dadea rezultate excelente. Tehnologia lui Darby a ramas secreta cel putin pana in anii 1730 si, in consecinta Coalbrookdale a inflorit spectaculos. Un viitor membru al dinastiei Darby, al treilea Abraham Darby; a construit primul pod de fier peste raul Severn (1779).

Suspendarea Parlamentului cel Scurt a fost urmat de nfrngerea de la Newbourn i de pierderea oraelor Newcastle i Durham. Armata regal s-a retras n localitatea York. La 3 noiembrie 1640 parlamentul a fost din nou convocat (vezi i Parlamentul cel Lung). Parlamentarii vor impune revizuirea proceselor politice, desfiinarea unor impozite (ex. impozitul pe corbii) i multe altele. Victoria parlamentului a devenit deplin dup semnarea de ctre Carol I Stuart a legii privind interzicerea dizolvrii parlamentului fr consimmntul acestuia. Radicalizarea revoluiei parlamentare s-a realizat n momentul n care regele a primit Mustrarea cea Mare. n ianuarie 1642 a izbucnit revolta londonezilor care a obligat pe rege s prseasc Londra iar revoluia intr ntr-o nou faz.

Anglia s-a scindat n dou tabere: tabra regalist sau a cavalerilor, reunea simpatizanii regelui, marea nobilime i clerul anglican i tabra parlamentar (capetele rotunde) cuprindea burghezia, noua nobilime, rnimea. Conflictul militar s-a declanat n august 1642. Primele victorii au nclinat de partea armatei regale dar dup ce n fruntea armatei parlamentare ajunge Oliver Cromwell, acesta creeaz armata noului model care, ncepnd cu 1643, a obinut victorii dup victorii: Marston-Moor (1644), Naseby (1645) i Preston (1648).nvins n lupt, Carol a fugit n Scoia, dar a fost predat Parlamentului. Carol I a fost judecat pentru trdare (20 ianuarie 1649) i a fost condamnat la moarte pe eafod. Prin condamnarea la moarte a regelui (decapitarea a avut loc la Whitehall la 30 ianuarie 1649), s-a nfptuit primul regicid din istoria modern a Europei, iar conceptul de sacralitate a puterii regale, care acioneaz prin graia divin, a fost pus sub semnul ntrebrii. Moartea regelui a determinat modificarea regimului politic.

Aceste evenimente au consemnat sfritul Marelui Rzboi Civil, rzboi ce a avut caracterul unei revoluii burgheze deoarece s-a reuit abolirea monarhiei absolutiste, aplicarea principiului separaiei puterilor n stat, aplicarea i respectarea drepturilor i libertilor ceteneti. Astfel, n 1649 se proclam Republica, sub forma "Commonwealth"-ului, n care puterea legislativ aparinea, n continuare, Parlamentului, iar cea executiv unui Consiliu de stat, format din 40 de membri, dar n care Oliver Cromwell avea rolul hotrtor.n plan extern, Parlamentul cel Lung i Consiliul de Stat au elaborat o serie de msuri care vizau cucerirea unor teritorii (Scoia i Irlanda). S-a organizat o campanie militar mpotriva revoltei catolicilor irlandezi i una mpotriva ncercrii scoienilor de a-l impune pe fiul lui Carol ca rege. Parlamentul dorind s consolideze poziia burgheziei engleze, va adopta aezminte care vizau comerul i navigaia. Astfel, n 1651, adopt Actul de navigaie, prin care se proclama monopolul de stat asupra tuturor importurilor, ceea ce punea capt primatului olandez n comerul maritim spre Anglia. n 1655, Cromwell obine Jamaica de la Spania.

Oliver Cromwell, lord protector al Angliei, conducator in Revolutia Engleza si primul nobil care a guvernat in Anglia. Cromwell a condus ca Lord Protector din 1652 pana in 1658 sub singura constitutie scrisa a Angliei. In timpul Razboiului Civil din Anglia(1642-1649), Cromwell a iesit din obscuritate pe basa credintei sale Calviniste puternice, talent militar inascut si personalitate puternica. Aceste caracterisitici l-au ajutat sa pastreze unite grupurile competitive care il invinsesera pe Carol I in prima faza a razboiului civil. Cromwell a cucerit Irlanda si Scotia si a facut din Anglia o putere militara de temut in Europa. A refuzat sa conduca fara autoritate constitutionala. Conducerea sa civila a introdus reforma electorala, toleranta religioasa moderata si primul adevarat Parlament Brtanic. El nu a suprevietuit revolutiei pe care a condus-o si dupa o perioada de haos politic a fost urmat la tron de Carol al II-lea.

Cromwell s-a nascut in Huntingdon pe 24 Aprilie 1599 intr-o familie candva prospera. Educatia sa a inceput in scoala locala si a petrecut un an in Colegiul Sidney Sussex la Universitatea Cambridge. Moartea tatalui sau i-a intrerupt studiile si s-a intors acasa pentru a avea grija de mama si de mostenirea sa. In 1620 Cromwell s-a casatorit cu Elizabeth Bourchier, fiica unui negustor londonez, si au trait o viata linistita, intai in Huntingdon si apoi in Sf. Ives in Comitatul Cambridge. In 1636 a mostenit de la un unchi pamant si un mic birou in Ely, oras din estul tarii. Cromwell a devenit un bun strangator de taxe. Averile lui au crescut si pana in 1640 era unul din cei mai bogati oameni din Ely. In aceasta perioada Cromwell a capatat niste convingeri religioase care l-au facut sa creada ca este ales de Dumnezeu. A devenit o parte a unei retele de oameni care nu erau multumiti cu conducerea lui Carol I, despre care credeau ca, conducea intr-o maniera prea severa si ca nu facea suficiente eforturi pentru a opri romano-catolicii. Timp de 11 ani Carol guvernase fara sa convoace Parlamentul, si cand a fost obligat sa faca asta in 1640 pentru a strange bani ca sa opreasca o rascoala in Scotia, Cromwell si prietenii sai au cautat sprijin in Parlament. Cand acesta a fost de acord au intrat in Camera Comunelor gata sa il infrunte pe rege.

De la inceputul Parlamentului sau care a devenit cunoscut ca Parlamentul cel Lung, Cromwell era proeminent in dezbateri si era preocupat in special de o conspiratie Catolica inpotriva bisericii Protestante. Pe masura ce relatiile dintre Parlament si rege s-au inrautatit, Cromwell s-a oferit voluntar sa adune armata in ciuda lipsei sale de experienta militara. In 1642, cand a inceput Razboiul Civil, Cromwell a deschis atacul impotriva regelui impreuna cu alti membri din Parlament. Prima sa actiune militara a fost batalia din Edgehill in Octombrie. In urmatorul an a fost facut colonel al regimentului de cavalerie pe care l-a condus in succesive victorii. Cromwell si-a construit repede o reputatatie ca administrator mliitar efectiv, la fel ca un lupatator indarjit, si in 1644 a ajuns la rangul de locotenent general in armata contelui de Manchaster. In iulie al acelui an, a adus o contributie decisiva victoriei fortelor Parlamentului la Marston Moor. Deoarece lui Cromwell i se parea ca Manchester isi relaxeaza eforturile impotriva regelui, s-a intors in Parlament ca sa se certe pentu razboi. Cererile lui Cromwell au dus la eliminarea membrilor Parlamentului de la conducerea armatei. Cromwell a fost singurul membru al Parlamentului care s-a intors la armata avand gradul de comandant secund, la cererea noului comandant al armatei Sir Thomas Fairfax. Cromwell a devenit general al cavaleriei si a jucat prinicipalul rol in infrangerea regelui in batalia de la Naseby in 1645 care a pus capat efectiv Primului Razboi Civil, desi lupta a continuat inca un an inainte ca Carol sa evadeze in Scotia. In Ianuarie 1647, Scotienii l-au adus inapoi pe Carol in Anglia.

Victoriile din Al Doilea Razboi Civil i-au intarit convingerile religioase lui Cromwell care si-a schimbat pozitia catre rege, devenind complet impotriva monarhiei. Cromwell a ramas in nordul Angliei pana cand miscarile care doreau judecarea regelui au luat sfarsit. Cand in sfarsit a ajuns inapoi in Londra, s-a dedicat judecarii regelui si executiei sale la fel ca si desfintarii camerei Lorzilor. Era un membru activ al Inaltei Curti de Justitie care a fost facuta pentru judecarea regelui si a semnat actul care garanta moartea regelui. Pentru Cromwell, executia lui Carol era o judecata divina impotriva unui tiran. Pentru urmatorii 2 ani Cromwell a ramas un soldat in serviciul statului si in 1649 a zdrobit o rascoala in armata pornita de soldatii care nu vroiau sa lupte in Irlanda si care credeau ca interesele lor erau vandute. Apoi, si-a reorganizat fortele si a plecat in Irlanda unde catolicii inca aveau puterea. A condus o campanie brutala impotriva Irlandezilor care puteau sa clatine puterea Catolica. In urmatorul an Cromwell a fost ridicat la gradul de comandant militar suprem si armata lui a navalit in Scotia ca sa nu-i lase pe Monarhisti sa invadeze Anglia. Cromwell a castigat una din cele mai mari victorii ale sale la Dunbar pe data de 3 Septembrie 1650. Exact un an mai tarziu a invins fortele combinate ale Scotienilor si ale lui Carol al II-lea la Worcester.

Deoarece regele Iacob al II-lea Stuart a ncercat s restaureze absolutismul monarhic, opoziia a hotrt abdicarea regelui.Instalarea n noiembrie 1688 ca regent al Angliei, fr nici un fel de incident, a lui Wilhelm al III-lea de Orania-Nassau a intrat n istorie sub numele de ,,Revoluia glorioas.n 1689 este elaborat "Declaraia drepturilor" (Bill of Rights ) care stabilea prerogativele regelui. Suveranul nu putea impune impozite, nu putea s organizeze vreo armat fr avizul Parlamentului; Parlamentul trebuia convocat la intervale regulate; regele nu putea s suspende punerea n execuie a legilor i nici s obstrucioneze n vreun fel respectarea lor; procedurile judiciare se desfoar prin intermediul jurailor; Cetenii au dreptul de a-i alege reprezentanii si.

Triennal Act (1694) fixa durata unei legislaturi la 3 ani, instituind obligativitatea alegerilor periodice i lund regelui posibilitatea de a convoca sau nu parlamentul dup bunul su plac. Se punea bazele primei monarhii parlamentare din lume.Actul de toleran (1689) acorda o relativ libertate a cultelor.Actul de instalare (1701), prin care tronul putea fi oferit, n caz de lips de urmai direci, i pe linie colateral a dinastiei, cu condiia de apartenen la confesiunea protestant. Practic, legea elimina dinastia Stuart, de confesiune catolic, de la succesiunea la Coroan, deschiznd astfel calea instaurrii dinastiei protestante germane de Hanovra.Actul de unire (1707), constituia Regatul Unit al Marii Britanii, din unirea efectiv a Angliei cu Scoia. Ulterior, n 1801, prin uniunea cu Irlanda, se va numi Regatul Unit al Marii Britanii i al Irlandei.,,Revoluia glorioas" consacr monarhia parlamentar n care ,,regele domnete, dar nu guverneaz". Regele este eful bisericii, al armatei, al justiiei, al diplomaiei. Puterea executiv aparine Cabinetului, condus de primul-ministru, care este rspunztor n faa Parlamentului. Puterea legislativ este ncredinat unui parlament bicameral alctuit din Camera Lorzilor (membri ereditari sau numii de rege), i Camera Comunelor (membri alei prin vot cenzitar). Se edific un sistem al partidelor politice: Tory, care susineau puterea regal, erau n principal reprezentani ai marii nobilimi; i Whig, protestani i antiabsolutiti, erau reprezentani ai burgheziei i claselor mijlocii, fiind adepi al liberalismului.

Restauraia stuarilor a aprut ca o soluie acceptabil att pentru burghezie ct i pentru mare parte a nobilimii. Restauraia s-a produs datorit faptului c opoziia era ndreptat mpotriva absolutismului monarhic, nu asupra monarhiei, ca instituie.n perioada 1660 - 1688, ct a durat restauraia, pe tronul Angliei s-au succedat Carol al II-lea Stuart (1660 - 1685) i Iacob al II-lea Stuart (1685 - 1688 ).Carol al II-lea a promis prin ,,Declaraia de la Breda (mai 1660) o amnistie general i garantarea libertii de contiin. Regimul instaurat de Carol al II-lea evolua spre un echilibru politic n cadrul societii engleze. A acceptat prin Actul de mrturisire a credinei (Test Act, 1673) excluderea catolicilor din toate funciile statului. Cel mai important document promulgat de rege a fost Habeas Corpus Act din 1679, care garanta libertatea individual i stabilete normele de arestare i judecarea deinuilor. Prin aceast lege, Parlamentul ncerca s contracareze tendinele de reinstaurare a absolutismului regal. Trecerea la catolicism a urmaului la tron, Iacob al II-lea, i naterea fiului acestuia, a determinat o puternic reacie popular.Iacob al II-lea a promulgat Declaraia de indulgen (1687) care acorda catolicilor, libertate religioas i politic. n consecin, Parlamentul a votat Actul de excludere care garanta succesiunea la coroan doar a necatolicilor. Regele Iacob al II-leaa ncheiat o alian cu regele Ludovic al XIV-lea, alian ce i permitea s ntrein o armat redutabil. Vznd n aceast alian o ameninare, Parlamentul face apel la Wilhelm de Orania, stathouder-ul Olandei, soul fiicei lui Iacob al II-lea, Maria.

*