RevistaCervantes_nr15

Revistă internaţională de culturăAnul III Numărul 15 Noiembrie - Decembrie 2014

Cervantes

Membru de onoare al Academiei deştiinţe Medicale, Om de cultură, afaceri

şi călător pag. 24-32

Prof. dr. ing.Pompiliu Manea

Personalitatea luniiPersonalitatea lunii

2

xCervantes

EDITORIAL

Filozofi din puşcării

Am primit o ştire senzaţională. DirecţiaGenerală a Penitenciarelor, din cadrul Ministeru-lui de Justiţie, a trimis o scrisoare Oficiului PentruOcuparea Locurilor din Penitenciar din cadrulDIICOT, DNA şi Parchetul General pentru a re-cruta specialiştii care ,mai apoi să fie angajaţi decătre Instanţele de Judecată prin mandate de exe-cutare definitivă şi irevocabilă în Penitenciare.Solicitările Direcţiei Generale a Penitenciarelor auapărut în urma dovedirii unei lipse acute despecialişti care, să conducă în cadrul Penitencia-relor, doctorate şi masterate, apoi îndrumători lit-erari, corectori de lucrări ştiinţifice şi literare,profesori de alfabetizare cursuri intensive.

Penitenciarele se dovedesc de la un timpadevărate sanctuare de cultură, mulţi dintre ceicare sunt cazaţi în interiorul acestor lăcaşe au în-ceput să privească lucrurile dintr-o altăperspectivă, din perspectiva umană. Dacă pânăacum discuţiile frecvente dintre condamnaţi eraupe teme frivole, fără consistenţă, de cele mai multeori sterile şi imorale, în ultimul timp a apărut unnor alb care a imacultat sufletele acestor năpăstuiţiai sorţi. Dimineaţa după program şi masă se băgauîntr-un colţ unde jucau poker, ori babaroase, acumnu, cer să iasă afară din cameră pentru a merge labibliotecă, aceasta pe zi ce trece se dovedeşte totmai neîncăpătoare, aici fie ascultă dizertaţii pe di-verse teme ştiinţifice, fie merg la cursuri intensivede alfabetizare, fie adună material bibliograficpentru următoarea lor carte. Este o activitatedemnă de Biblioteca Universitară, ori de Acade-

mia Română, oricum, din punct de vedere alproducţiei de volume tipărite, rivalizează cu Uni-unea Scriitorilor.

Să vezi deţinuţi condamnaţi pentru viol,pentru crimă cu premeditare, pentru tâlhărie, etc.,mergând pe culuarele dintre raurile biblioteciipenitenciarului în vârful piciorelor, vorbindu-şiîntre ei cu „domnule”, iar atunci când vreau să îşiîntărească o vorbă spun :”pe cuvânt de onoare”şinu :”să moară mama”, ori „să mor în puşcărie”, dejadă un aspect de sanctuar.

Din aceste motive DGP a luat hotărârea de acere OPOLP din cadrul Parchetului General, DNAşi DIICOT să caute candidaţi în specialităţile demai sus care, mai apoi să fie înaintaţi Instanţelorde Judecată pentru angajarea(condamnarea) cumandat de executare definitifă şi irevocabilă, aceştispecialişti putând ajuta la desfăşurarea în bunecondiţiuni a procesului de culturalizareadeţinuţilor.

Am putea intra in Cartea Recordurilor, dupăce am intrat deja cu cel mai lung cârnat şi cea maimare sarma, cu faptul că la intrarea în penitenciarun deţinut semianalfabet condamnat la 7 ani pen-tru că a tâlhărit o babă şi a refuzat să o violeze, laieşire va avea deja un titlu academic şi cel puţindouă cărţi tipărite, cea mai cunoscută devenitădeja bestseller intitulată : „Tehnici de tîlhărie”, seaflă la o a doua ediţie revăzută şi adaugită.

Păcat de aceşti oameni care, afară trăiesc într-un cvasi anonimat şi riscă să părăsească aceastălume, fără a ne împărtăşi din prea plinul

Ionel Cârstea

EDITORIAL

3

x

Revistă internaţională de cultură

spiritualităţii lor. Condamnarea pentru eiînseamnă descătuşarea spiritului şi revărsarea cor-nului abundenţei literare asupra noastră.Procurorii au o sarcină foarte grea şi anume, aceeade a începe transformarea corupţilor, a tâlharilor,şuţilor de buzunare, a criminalilor, a tuturor celoraflaţi în afara legi, în viitori oameni de cultură.Pentru ca acest deziderat să se împlinească e bineca, Judecătoriile şi Tribunalele să nu se zgârceascăîn numărul de ani daţi pentru fapta comisă celoracţionaţi în judecată. Cu cât anii vor fi mai mulţi,cu atât ei vor putea avansa pe treptele culturii, vorputea să îşi hrănească spiritul cu zicerile marilorliteraţi şi filozofi.

Este înălţător pentru noi muritori de rândca atunci când te va tâlhări un asemenea titan alculturii să auzi : „vă rog ca, în numele omeniei să-mi daţi tot ce aveţi asupra dvs., vă mulţumesc şi

vă asigur de înalta mea consideraţie, al dvs.,etc.”Cât de umilitor era înainte când, acelaşi tâlharcare nu fusese în penitenciar, spunea : „ fă, sămoară mama, jos textila, hai fa scoate tot că, sămor în puşcărie dacă nu te fac”. Oribil.

Sigur ar mai fi o categorie de deţinuţi, cei carenu sunt implicaţi spiritual, aceştia se îmbolnăvescsubit, spre bucuria mea am văzut că dacă nu ţinecu hernia se apucă şi ei de scris, bravo!

Vom ajunge să avem o ţară de borfaşi titraţişi cu lucrării ştiinţifice publicate, sigur lucrărilevor fi conform specializării adică:corupţie,tâlhărie, viol etc.

Indiferent ce vor face, duceţi toate mizeriileastea penale acolo unde le este locul, luaţi-i la rîndindiferent de religie,sex,vârstă culoare, culoarepolitică, funcţie etc.

EDITORIAL

» Cum se numeşte secţia de infirmerie undesunt internaţi deţinuţii cu creioane bătute în cap?Cenaclu.

» De când cu eliberările pe bază de cărți pub-licate din închisoare, AMR-ul nu se mai numărăîn ani, ci în capitole.

» Marian Vanghelie e mai șmecher: în cazulîn care va intra vreodată la închisoare, el va fi elib-erat pe baza cărții citite.

» Victor Ponta: „Dacă voi fi vreodată închis,Doamne ferește, știu de pe-acum ce voi scrie:Shogunul.“

» Valul de scriitori din puşcărie a produs şialte schimbări culturale. Traficanţii şi consuma-torii de droguri nu mai trag pe nas liniuţe, ci cra-time.

» Traian Băsescu a anunțat că dacă e să intreva scrie o carte simplă, dar esențială: ghidul practic„Cum să citești Levantul în mai puțin de zece ani“.

» Se spune despre Adrian Năstase că şi-a tat-uat în palmă „Scriu tare şi apăsat“.

» Elena Udrea va scrie doar cărți legate înpiele, deci toate vor avea titlul „Louis Vuitton“. Im-portant va fi modelul. Apoi culoarea. Bine, șiprețul.

» La cât de repede sunt eliberați, marii infrac-tori români riscă să nu-și mai termine operele înpușcărie.

» În puşcărie nu se mai face trafic cu telefoanesau ţigări, ci cu proză.

Sursa: Kamikaze

Alte “documentaţii” pe aceeaşi temă

EDITORIAL

4

xCervantes

e Economist are un eseu remarcabil de-spre viitorul cărții, în care pune în paralel trecutulcu viitorul, explică mai clar ca oricine cum aratăacum lumea editorială și deconstruiește multeprejudecăți. E un eseu must-read dacă văinteresează cărțile și la nivel teoretic, ca business,ca poveste, ca dinamică, ca obiceiuri. Iarprezentarea este impecabilă – eseul poate fi cititsub forma unui document cu câteva elementegrafice interactive, apare sub forma unei cărți pecare o răsfoiești sau îl poți asculta, în variantăaudio. Despre ce e vorba, pe scurt?

Cuvintele cărții nu s-au schimbat, spune eEconomist, dar vasul în care ele se află a trecutprin multe metamorfoze. Iar exemplul pe care-lfolosește este de Officiis al lui Cicero, dictat unuisclav, copiat apoi pe papirus, și care a cunoscutapoi multiple metamorfoze, dar care poate fi cititși în format electronic. Cartea e mai liberă caniciodată, spune e Economist, care pune lu-crurile în context și lărgește foarte mult perspec-tiva.

Ceea ce face studiul e să chestionezeamenințările pe care tehnologia le-ar aduce cărțiiși modelului tradițional de interacțiune cu ea. Deexemplu, e-book-urile – la început o amenințare,publisherii previzionau că vor duce la o scăderemasivă a vânzărilor în print ba chiar, cei maipesimiști, la dispariția cărții tipărite. Din contră,după o creștere puternică inițială, piața s-a stabi-lizat și publisherii se așteaptă ca vânzările să

rămână tot în print. Cât despre experimentele dea adăuga componente multimedia textului elec-tronic, acestea au eșuat, oamenii vor, în contin-uare, să citească la fel ca până acum, indiferent desuport.

Amenințări există, firește, iar una dintre eleeste self publishing-ul, un fenomen în creștere,mai ales în US. Acest lucru ar putea face editurilesă-și regândească modelul de business și, poate,să-și ofere separat serviciile (corectură, redactare,distribuție etc).

Nu e nimic nou, de fapt, spune e Econ-omist. Sunt aceleași temeri sub alte forme, acelașifenomen în esență și, când pui lucrurile într-uncontext mai larg, îți dai seama că nu e vorba decâtde aceeași veche frică de schimbare.

“Now that anyone is free to print whateverthey wish, they oen disregard that which is bestand instead write, merely for the sake of entertain-ment, what would be best forgotten, or better still,be erased from all books.” – s-a spus acum? Nu, la1471.

Concluzia? Viitorul cărții e mult mai luminosdecât ne-am aștepta! Și că, în ciuda lamentărilorsumbre că nimeni nu mai citește, e Economistdemonstrează cu cifre și argumente, cum îi stăbine unei publicații de talia sa, că lucrurile nu stauchiar așa.

Vă recomand, de aceea, să citți sau ascultațicu atenție studiul, e excelent și demontează foartemulte prejudecăți legate de viitorul cărții.

văzut de e Economist

Cristina Foarfă

Viitorul cărții

ANALIZE EDITORIALE

5

x


culoarea femeii

sunt femeia ta violetcu imaginile vieţii îngrămăditepe un colţ de cer violetpeste care ai trecut în caleaşca norilor violetcuibărit pe partea stângă a coamei celesteşoptindu-mi pătimaş mâine vei fi a mea mâine vei fi a mea

sunt femeia ta risipită în poemul anotimpurilorcutreierată de vise în nocturne ardericuprinsă de păgâne focuri bengale

dispersată în cele patru puncte cardinaleaşteptând să te gândescmâine vei fi al meu mâine vei fi al meu

sunt femeia ta violetcu fluturări de satinate voaluri violetdezgolită de tenebrele trecutuluiîmpodobită cu sălbatice flori de câmp violetcu trupul înfăşurat în curcubeul iubiriistrigând peste mare, peste munţi, peste lume sunt femeia ta violet sunt femeia ta violet

doar un joc...

un număr incert adăugat frunzelorcare dansează frenetic pe caldarâmul amăgirilorun vis căutat la marginile amintirilor funesteîn preajma unor iluzii care se ţin de mână cu razele lunii din nopţi de sânzieneun joc...

căderi de ape învolburate în cascada iubiriipromisiuni alternând cu false declaraţii dedragosteun zbor frânt de un tăietor de lemne prea obtuzcare mai caută cu deznădejde ca ramurilesă nu-i rănească orgoliile ponositeun joc...

o revelaţie absurdă fără susţinere sentimentalăiluminarea sinelui acoperită cu noroiul erorilorsfâşierea curcubeului în pragul unui amurgireal în profunzimea luiun semnal de pierdere a sineluiîn constelaţiile zodiacale ale cunoaşteriiun joc...atât am fost iubitul meudoar un joc...

LILIANA TERZIU BOIANPOEZIE

- Debut literar: revista ,, Ateneu”-1984- Apariţii în volum: Sfâşiere de lumină - Editura DosofteiSlatina, 2002 Capricii autumnale – Editura Fundaţiei ,, Universi-tatea pentru toţi”, Slatina,2005,Rugăciune pentru tine -,2006,Rugăciuni despletite-n curcubeu ,2006 , Vitraliile iubirii – EdituraCasa Ciurea , Slatina, 2010, Culoarea Femeii, Editura Inspirescu,Satu Mare,2014- Apariţii în antologii: Vocile cetăţii - 6 volume, antologiileCenaclului Dumitru Popovici editate la diverse edituri în perioada 2002- 2014, Itinerarii lirice –Editura Inspirescu, 2013, Să nu uităm –Editura Inspirescu, 2013 , An-tologie italiano-română,Editura Inspirescu, Satu Mare, 2014,Undeva… în poezie ,aceeași editură, 2014

6

xCervantes

început de iulie

mi-e dor de mâinile taletrezite din somnolența necesarăplimbându-și pătimaș mângâierea atingerilorpe rotunjimea sânilor mei tremurătoriamețiți de emoția așteptării sărutului din spațiul virtual în cel terestru

alteori de buzele tale îmi este dorstrecurate pe furiș din faldurile nopțiiîn curbura coapselor din așternuturi celestecăutând înfrigurate transcendenta viselorspre universul nedescoperit din fluxul sanguin

surâsul tău sfâșie epiderma suspinelor meleadunate în tonuri de violet în carul mare al viselorunde se împletește cununa selenarăcu sulițele spicelor de grâu sărutate de coasela început de iulie privilegiat de ploaia aniversărilor

de tine mi-este dor

eu sunt duminică

în fiecare zi eu sunt duminică

mă îmbrac în veșminte de sărbătoareîmi pun inelele speranței pe degetele zileimerg pe potecile sufletului cu zâmbetul pe buzestrălucind la unison cu universul din constelațiile trezite la viață

îmi împodobesc simțurile de căldura aproapeluicuprind cu mâinile lumina luniirisipesc firesc întunericul din tenebrele trecutu-luide pe chipul nefardat de tristețe al iubitului eclipsat de căderea umbrelor depărtăriiîn memoria cuvintelor uitate

cu intensitatea delirantăa iubirii trecută postum dincolo de gratiile am-intirilormă înfățișez noaptea eclatând iubireîn visul celui care se topește de dorul sărutărilorsub îmbrățișarea frunzelor toamnei auriica o sărbătoare a mentalului

sunt o duminică în fiecare zi

POEZIE

7

x


RONDELUL CLIPELOR

Poetului Ioan Sălăjanu

Priviţi cum clipele dispar!În Adevărul din „apus”Îşi văd părinţii foarte rar,Vor altceva sau poate nu-s...

De când ascultă-un calendar,Le fuge ora după fus...Priviţi cum clipele disparÎn Adevărul din Apus!

Spectacolul începe iar...Câte „se vând” la preţ redus?!E „nobil” vinul din paharŞi-amestecând ce nu s-a pus:

Priviţi, cum clipele dispar!?

RONDELUL ÎNDEMNULUI

Pictorului George Dan

În iarna dorului curatCa primăvara unui vis,Iubiţi-vă cu-adevăratAtât cât inimile vi-s!

Şi cel mai schimbător oatAleagă amintirea Miss,În iarna dorului curatCa primăvara unui vis!

Să nu se uite niciodat’Al veşniciei Paradis,O, clipă fără de păcat,Rămâi precum îţi este scris...

În iarna dorului curat!

RONDEL PENTRU MAMA

Poetului Damian Stan

Mamă, de ce m-ai părăsit?În locul tău acum e frig – Cuvânt pe cruce odihnit...Cu toate florile te strig!

Din toamna părului albitFăcură lacrimile dig...Mamă, de ce m-ai părăsit?În locul tău acum e frig!

Prin visul tău, spre infinit,Se vede clipa – ca un MIG – Până la pruncul fericit...Anii îngheaţă şi mă frig!

Mamă, de ce m-ai părăsit?

RONDELUL ÎNTÂMPLĂRII

Poetului Ion Bala

Când ceva se-ntâmplă, cineva plăteşte...Dacă trage clipa în sensul care nu-i!?Să nu moară visul, scape dintr-un cleşte!Întemniţat Cuvântul veşnic e… al Cui?

Răsăritul are lacrimi, omeneşteCât dorul strânge sentimentele haihui…Când ceva se-ntâmplă, cineva plăteşteDacă trage clipa în sensul care nu-i!?

Creşte şi mai mult, nedumerirea creşte…Contestând răspunsuri la faţa locului,Acum, aici, aşa… netrăind regeşte,Cum în van transpiră neliniştiţi destui,

Când ceva se-ntâmplă, cineva plăteşte!?

Ioan RaţiuPOEZIE

8

xCervantes

RONDELUL SCĂPĂRII

Pentru George Vulturescu

Clipele scapă calităţiRevărsate-n aşteptareŞi altădată numai să-ţiAminteşti că totul pare

Aşa cum nu vrei când arăţiPrecum ploaia trecătoareClipele scapă calităţiRevărsate-n aşteptare

Există printre „noutăţi”Motive de-ngrijorareDeci prin urmare seama dă-ţiLa duel care pe care

Clipele scapă calităţi

RONDELUL CĂRŢII

Pentru George Terziu

Particule de praf sau fire de Lumină Din ceruri coborând îmbrăţişau o carteÎn noaptea căutării vis cu luna plinăCălăuzind iubiri prin albia lui marte

Se prefăcea că ştie liniştea să vinăCum învăţară clipe veşnic să se poarteParticule de praf sau fire de Lumină Din ceruri coborând îmbrăţişau o carte

Şi partea nedeschisă lumii fără vinăŞi partea revărsată numai peste moarteSă fie Adevărul Raiului GradinăCuvinte nescrise rugară mai departe

Particule de praf sau fire de Lumină

RONDELUL SĂRBĂTORII

Poetului Gheorghe Creţu

Când vii la Satu Mare?Prin aripi sau pe roţi,Precis – dintr-o urare – Duci dorul de nepoţi...

Cu soarele-n spinare,Să dormi dacă nu poţi,Când vii la Satu Mare –Prin aripi sau pe roţi –

Devină sărbătoareO clipă… cât socoţiSă simtă fiecareIubire pentru toţi...

Când vii la Satu Mare!

RONDELUL ÎNTREBĂRILOR

Poetului Gheorghe Cormoş

Ce-am adus în inimi? Am lăsat acasă?Cu câte fapte bune vom pleca spre cer?Cum ne scapă lacrimi? Chinul creşte ca săNu rătăcească viaţa celor care cer?

Ales-aţi mireasă pentru vorba: lasă!?Vreţi asigurare, Mitsubishi Lancer?Ce-aţi adus în inimi? Aţi lăsat acasă?Cu câte fapte bune veţi pleca spre cer?

Au putut să scape? Noi dureri apasă?Nu sunt prieteni – de ce? – i-a lovit alt cancer?Fură clipe grele? N-au pădurea deasăLa Sfânta Liturghie, întrebând sincer:

Ce-am adus în inimi, am lăsat acasă?

POEZIE

9

x


POEZIE

ÎNTR-O LUME DE PITICI

Suntem în zodia ta și prin urmareVom dezveli un bust de măscăriciEu calul mi-l voi pune-n cingătoareIar tu rămâi în lumea de pitici

Înverșunată ești ca o entorsăDurerea gleznei unei biete stânciEu mă voi duce să mai bat o morsăIar tu rămâi în lumea de pitici

Te risipești în câte o-ntrebareSincopele destinului de striciEu plec să mai descopăr o-ntâmplareIar tu rămâi în lumea de pitici

Îmbătrănești bolnavă de-așteptareÎn lumea unor sentimente miciCăci eu mă trec acum în Carul mareIar tu te strici în lumea de pitici

AM O NOAPTE ÎN PLUS

Te iubesc ilegal pe-o fereastră de timpSe mai naște în mine câte un anotimpÎnverzesc când te văd, ofilesc când te pierdȘi te fac să mă crezi și mă fac că te cred

Îmi lipsește o zi, am o noapte în plusAm ceva să-ți ofer, n-am nimica de spus

Suntem doar condamnați, între noi sunt doarploiȘi-o corabie de dus fără mers înapoi

Te iubesc ilegal, te iubesc irealFără tine gândesc și trăiesc prea banalȘi mă pierd pe cărări și poteci fără rociNumai tu ai putea din pustiu să mă-ntorci

ÎNTRE NEVOI ȘI ÎN DEFINITIV

Poate că ne vom re-ntâlni cândvaȘi obsesiv renaștem o iubireȘi sufocați de întrebările cuivaVom răsădi tăcerea în privireVom răsădi-o, vom săpa-o adâncLa rădăcina neputinței noastreO vom uda cu lapte dintr-un sfârcCăci bârfele sunt negre nu albastreE-un început. Atât și mai departeNe-om potrivi în verb și substantivCăci dragostea, iubito, nu se-mparteÎntre nevoi și în definitivȘi dacă te-ai afla mușcându-ți buzaEu propriu-zis nu știu să îți descântCăci mie îmi descântă numai muzaAtât cât voi rămâne pe pământPoate că ne vom re-ntâlni pe caleSă stabilim finalul lumii tale

S-a născut la 11 septembrie 1960 în municipiul Râmnicu Vâlcea, jud. Vâlcea. Profesie jurnalist, absolvent al Facultății de Jurnalism din cadrul Universității

Babeș-Bolyai din Cluj, în anul 1978.Pe data de 11 septembrie 2014, a lansat primul său volum de poezie intitulat

”Călimara din firidă”.Ca jurnalist, a publicat eseuri, prefețe și sute de articole de presă în foarte multe

ziare și reviste.Este fondatorul mai multor publicații, ziare și reviste, printre care: Spiriduș, Poștalionul, Speranța, etc.În prezent este președintele Societății Culturale ”Anton Pann”, realizator La TV Etalon și scenarist la Pastel-Film

din Rm. Vâlcea.

Nicu Cismaru

10

xCervantes

POEZIE

Te-am visat - Rondel

Te-am visat azi noapte, te-am visat măicuţăşi o dulce pace e-n al meu cuprins.Viaţa e cu mine parcă mai drăguţăşi nu îmi mai pare că-s mereu învins.

Simt încă pe frunte mâna ta călduţăpe care-ai uitat-o parcă în adins.Te-am visat azi noapte, te-am visat măicuţăşi o dulce pace e-n al meu cuprins.

Surâdeai alături de al meu tăicuţăce privea spre mine tandru şi destins.O, ce bucurie inima mi-o cruţăşi de ce-mplinire sunt cu drag atins.

Te-am visat azi noapte, te-am visat măicuţă!

Sunt bolnav măicuţă - Rondel

Sunt bolnav măicuţă, nu mi-e deloc bine,mâna ta pe frunte să mi-o pui aş vrea,să îi simt căldura cum îmi intră-n vineşi cum îmi destramă suferinţa grea.

Vreau să sorb iubirea ce-o ştiam în tineşi-a cărei răcoare setea-mi potolea.Sunt bolnav măicuţă, nu mi-e deloc bine,mâna ta pe frunte să mi-o pui aş vrea,

Doar a ta privire ar putea s-aline această tristeţe ce mă calcă grea.Ce n-aş da ca-n braţe să te mai pot ţine,vieţii mele iarăşi să îi fii proptea...

Sunt bolnav măicuţă, nu mi-e deloc bine!

Ca o carte - Rondel

Inima măicuţei este ca o carte care stă deschisă ca s-o pot citi.Răsfoind-o-ntruna viaţa-mi are partede duioase sfaturi şi de bucurii.

Chiar încarcerată în urâta moartearde-n ea iubirea nobile făclii.Inima măicuţei este ca o carte care stă deschisă ca s-o pot citi.

Filele-i mă cheamă blând, ca să mă poarteîntr-o lume-n care nu mai este gri,unde doar lumină tuturor se-mpartepentru a învinge şi-a se împlini...

Inima măicuţei este ca o carte !

Anatol Covali

Născut la 7 iunie 1939, in comuna Taglâc, jud. Cetatea Albă, Basarabia, regatul României Mari. Ultimul dintre cei patru copii ai preo-tului Nicolae Covali și al Mariei Covali, născut Mustață.Refugiatdin Basarabia, împreună cu familia, de două ori.În 1940 și 1944.Nu am stat nici măcar o zi sub ocupație sovietică.1961 - Solist al ansamblului M.A.l. din București. Dat afară după două luni, 1962 - Corist in Corul Fi-larmonicii ,,George Enescu” din Bucuresti.1962-1963 - Solist al Operei de Stat din lași.1963 - Solist al Ansamblului M.F.A.-București. Dat afară după trei luni. 1963 - Corist al Corului Radio.Dat afara dupa trei luni.1964-1971 - Corist in Corul Filarmonicii ,,George Enescu” din Bucuresti1971-1979 - Solist al Operei din Constanța1979-1980 - Solist al Operei din București și al Operelor din Lubeck și Aachen 1980-1983 - Solist al Operei din Constanța1983-2001 - Solist al Operei Naționale din București

11

x


Reper – Rondel

Mama e reperul sfânt al vieţii melece-mi călăuzeşte viaţa şi acum, când încep să număr ultimile stelece-au rămas din cele ce au fost duium.

Mama-mi duce-n spate poverile greleşi-mi arată care e cel mai bun drum.Mama e reperul sfânt al vieţii melece-mi călăuzeşte viaţa şi acum.

Mama mă păzeşte întruna de releşi zâmbind mă-ndeamnă zborul să-l asum.Datorită mamei nu mor sub şrapnelede decepţii care mă vor praf şi scrum...

Mama e reperul sfânt al vieţii mele!

Dragostea măicuţei- Rondel

Dragostea măicuţei e o pâine sfântă,din inimă scoasă ca dintr-un cuptorşi cu bucurie totdeauna frântăspre-a fi împărţită caldă tuturor.

Dragostea măicuţei nu poate fi-înfrântăfiindcă-ntotdeauna e avânt şi zbor.Dragostea măicuţei e o pâine sfântă,din inimă scoasă ca dintr-un cuptor.

Pasăre măiastră ce-n ramuri ne cântă,magică lumină, lipede izvoradiere care lacrimile zvântă,în griji şi derute primul ajutor...

Dragostea măicuţei e o pâine sfântă!

Neodihnă - Rondel

Nu are odihnă mama niciodată,ardere intensă-i sufletul său blând.După ce copiii zboară-n lumea toatăvin, cu-acelaşi zbucium, nepoţii la rând.

Nu-ncetează mama-ntruna să se zbată,supărări şi spaime iarăşi îndurând.Nu are odihnă mama niciodată,ardere intensă-i sufletul său blând.

Se jertfeşte fără să ceară răsplată,nu o vezi că plânge, n-o auzi oând.Tuturora-împarte inima-i curatăfericirea noastră-ntruna apărând....

Nu are odihnă mama niciodată!

Mama n-are vârstă- Rondel

Mama n-are vârstă, e la fel întruna,tânără, frumoasă, fără de păcat.Aşa-şi văd copiii mama-ntotdeauna.Chiar dacă privirea i s-a-nceţoşat.

Mama este sfânta, mama este buna care din iubire s-a sacrificat.Mama n-are vârstă, e la fel întruna,tânără, frumoasă, fără de păcat.

Ea ne poartă crucea, cuiele, cununa,sufletul şi-l lasă-ades crucificat,ca să ne-ocolească viscolul, furtuna,zâmbind fericită când în cuie-o bat...

Mama n-are vârstă, e la fel întruna!

O mamă se roagă - Rondel

Cu ochii în lacrimi o mamă se roagăşi pune în rugă credinţă şi zel : “Dă-i, Doamne acestui copil iarăşi vlagă,îndură-te, Sfinte, de-al meu băieţel!”

Vrea ca ceru-alături de el să-l atragă,să-nduplece soarta cumplită-ntr-un fel.Cu ochii în lacrimi o mamă se roagăşi pune în rugă credinţă şi zel.

“ Nu-mi lua, Doamne Sfinte, făptura lui dragă ,de ce să-l împiedici să aibe un ţel ?Fă ca moartea-n lumea ei să se retragă,ia-mi sufletul mie şi scapă-l pe el”...

Cu ochii în lacrimi o mamă se roagă!

POEZIE

12

xCervantes

Toamnă...

Tu iar te pregăteşti să-mi spui la revedere,Nici eu, nici tu, nu ştim dacă ne vom vedea!Laşi frunzelor în noapte, ultima mângâiere,Iar brume de argint cad peste tâmpla mea...

La braţ cu vântul sufletului meu alergi în zări,Mă laşi tăcut... poţi rătăci pe alte continente!Vei alunga cocorii mei ce vor pleca îndepărtări…Rămâi veşnica toamnă cu lacrimi şi regrete!

A nins peste iubire, a nins peste al tău trecut…Poate zăpada unui dor te va trezi din vis!Şi pleci pe drumuri fără nume ca un necunoscut,Nopţi reci te vor privi prin nori la porţi de par-adis!

Mi-ai fost prinţesa unei speranţe răvăşite, ce-aplecatCa umbra unei veri frumoase răpită de amurg,Aş vrea să ştiu că tot ce mi-ai lăsat a fostadevărat,Chiar dacă lacrimile pe obraz şi-acuma curg!

Dacă te-oi mai vedea lăsându-mi frunzele lageam,În anul care va veni prin viaţa mea atât de scurtă,Voi întreba atunci un gând răzleţ de te mai amŞi dacă nu, o stea va cădea lin peste pădureamută!

Focul unui vis

Parcă odată te ştiam, dar astăzi nu mai ştiuDacă eu am îmbătrânit sau poate e târziu... Doar vânturile plâng în ramuri desfrunzite, Iar tu te-ai rătăcit de mult prin amintiri, iubite!

În palma ta m-ai încălzit la focul unui vis, Dar ploile-au venit şi el încet, incet s-a stins! Poate că toamna-i vinovată de toate şi de tot Sau nu mai am puterea din minte să te scot.

Am numai dorul firelor de iarbă dintr-o vară Şi-acel sărut firav lăsat pe buze de o seară... Dar frunzele-au căzut la geamul îngheţatE început de iarnă... şi-atât te-am aşteptat!

Aud că eşti departe prin ţări cu trandafiri,Că fluturi coloraţi strâng pentru noi iubiri...Pe-aici ninsori de plumb vin peste lume iar, Dar tu eşti prea străin şi cred că-i zadar

Să iţi mai spun de mine, de gânduri si suspin.Te-ascult in nopţi de taină, iar glasul tău divinSe pierde cu ecoul prin zile de-aşteptari,Prin dimineţi de teamă, prin umbre si chemări!

Privirea mea prin frunze destramă inserarea, Iar ţărmului din suflet, azi îi lipseşte marea. Cu valuri ce coboară din inimă ţi-am scris, Lăsându-ţi drum s-ajungi cu drag in al meu vis!

Danyel Luca

De m-ai fi cunoscut, poate că între noiN-ar mai fi nins şi toamna ar fi fost departe,

Dar vântul s-a pornit lăsând prin amândoiO simfonie rece cu flori imaculate!

POEZIE

13

POEZIE


Amintiri prin frunze

Vezi tu, iubito, munţii trişti cu fruntea aplecatăŞi nori-aceştia plumburii care vestesc uitarea?Poate îţi aminteşti că nu mai sunt ca altădatăCăci toamna ta şi-a mea le-a dăruit răcoarea!

Prin frunze vinovate de trădare trece vântul,Iar crengile se-apleacă spre foşnetul amăgitor,Cu razele de gheaţă coboară peste ele asfinţitulLuând cu el din sufletul pustiu şi-al nostru dor!

La capăt de-nserare se-aprind luminile de-argint…Este atâta de grăbită ziua când pleacă la culcare!Singurătatea îi sărută liniştea ce cade pepământ,Privirilor pierdute doar umbra le mai lasăalinare!

De noi, tu ce mai ştii, iubita mea rămasă fără

nume?Zefirii rătăciţi ţi-au scris pe geamul inimii custele…Ştiu, ai găsit departe fericirea, la capătul delume,Uitând de toamnele pierdute din gândurilemele.

Vin dimineţile cu ochii-nlăcrimați pestecuprins,Iar anotimpul crizantemelor se-mbracă înmireasă,Focul iubirilor, stingher, ce pâlpâia demult, s-astinsŞi amintiri căzute-n frunze ruginii azi mă trimitacasă!

14

xCervantes

Câine şi Om

Un câine cu ochi roșii

plutind prin ploi de spumecu cât se gudură mai multfrecându-se de tine plecându-și chiar și fruntea sub mângâierea taÎţi va intoarce grija cea multă pentru ellătrându-te mai multmușcându-te mai bineUn om cu ochii grei de prea mult dor și chinașa cum singur îţi spune despre sineCu cât se gudură mai multvorbindu-ţi decupatdin plinul-gol al unui gând de câineCu tot mai mult te va sorbi mușcatumplându-se pe elgolindu-te pe tineTe-am legănat in palmă printrebucăţi de pâineCum de-ai lăsat in urmămiros șigust de câine

Umbra de uşă

Nu te-am auzit strigându-mă

Erai în urma mea cu un anotimp sau poate numai cu o palmă de nopţi

Însă nopţile atât de multe erau încât printre elede acolo de unde stăteam încercând să-ţi întorc cu pas de ecou silabele pe care voiam să le uit Nu te puteam auziNu știu dacă într-adevărm-ai strigat pe numePlecatăcăci demult prăfuit in mine era rândul cu numele scrisAșteptând să fie citit

Visându-se învăţat pe de rostDar îmi amintesc

MARIA CALCIU

POEZIE

15

x


că într-una dintre clipele smulse-Voi încerca să te uit-spunându-ţi aproape printre așchii de vise Mimând că plec doar Făcându-mă însă umbră de ușă să pot lângă palme să-ţi stau Te-am văzut trecând greu și mereu peste minePrintre nume și clipe ascunse sub frunte pe gânduri pudratePe de rost învăţateDe aceea nu cred că m-ai strigatpe nume Intoarce-teCăci eu numai după ce ai închis ultima oarăpe dinafarăușa am plecatîntr-un alt anotimpIar de acoloîntr-adevărnu te mai puteam auzi

Valul îngenunchiat

Mi-ai acoperit visele cu palma cernându-mi peste ele adiere de maci

-RămâiNu ştii ce-mi ceri cerându-mi să te dezleg de umbrăcând fără ea în tine n-ai fi ştiut să plângi N-ai fi putut să râzi chemându-mă în gândN-ai fi găsit nici paşii prin carereviiE prea tărziu acum să mă întrebi (mi-ai spus) cum a putut un nor umplut cu şoapte slute dospit de clipe smulse prin uşile deschiseOtravă tuturorSă-ţi pară Spuma albă rămasă dintr-un Valpe care l-ai visat ingenuncheat venit dormindu-ţi lângă tâmplăŞi astfel să il laşi pe umbra ta de valsă fulgeresă plouă Şi am rămas

Plângând în gândcu lacrimă de gând

O umbră de mormântUn nor umplut cu acece nu va fi un ValDar care s-a visatîn visul meu cândva îngenuncheat venit

POEZIE

16

xCervantes

Neagu Vasile

Armonii...

Alte ritmuri bat în suflet,neştiute pân-acum,Mă deprind încet cu ele,cu mirificul parfum...Ele bat cadenţe pure,eu cu gândul le urmez-Şi din lumea de păcate,parcă-ncet,mă luminez!

Peste toate imi intinde o mantie ca de visŞi,vibrând,în poezie,trec si piscuri şi abis...Eu devin doar călătorul,care vede şi aude-Cum prin suflet trec vibraţii,armoniile profunde!

Gândul meu se împleteşte,în vibrări si armonii,Şi din ele-mi plămădeşte,coca altor poezii...Simt aşa,un fel de patos,ce nu pot să il descriu-Şi abia acum îmi pare,că sunt treaz şi că sunt viu!

Pân-acum parc-am fost câine,legat cu lanţ deţăruş,Şi abia acum sunt liber,ca un spirit jucăuş...Sufletul nu mai îmi geme,prins în lanţ şi umilit-Şi zburdă şi el ca gândul,prin eternul infinit!

Dumitru Sârghie

FEMEIA MEA CU HERUVIMI ÎNSÂNGE

De chipu-ţi înflorit des fermecat,Femeia-Mea-Sabină, eu te cautŞi-atunci când trupul îţi vibreză-a flaut,Pornesc grăbit pe drumul înspinat.

Când ochii tăi – sclipiri diamantine –Privesc spre o erotică vacanţă,E clar că, prin această consonanţă,Ne vindecăm de mine şi de tine.

Să ne-nvelim cu sălcii plângătoare,Duios să pier în pântecul tău dalb,La gât să-ţi pun o floare de spinalb,Să mă-nrobeşti, a câta oară, oare?

Să poposim, deci, fericiţi şi goi,În armonia voluptoasă-a Mării,Să dăm un sens deplin capitulăriiŞi coborârii Eului în… Noi!

Un vânt discret ne vântuiască părul,Pe-o insulă cu îngeri fără sex,Febrili, apoi, să căutăm în DEXCuvântul ce exprimă adevărul.

Târziu, căzut într-o visare-adâncă,Când ochiul tău căprui începe-a plânge,Femeia mea cu heruvimi în sânge,Recită-mi versuri dragi, nescrise încă…

POEZIE

17

x


AGONIA IUBIRIICe-i mai răudecâtagonia totalăde a fiîndrăgostit?Ea - o zeiţă -de toţi adorată,(Nici nu stiecum mă cheamă)Eu, -jalnic -.O iubesc!De m-ar strânge-nbraţe,aş vreaşi mai mult...şi mai mult...Dar,nu existăun început.Deci,nu va fiun sfârşit.Ăsta sunt!N-am să plec să m-ascund.

MAI TRECE-O ZIMai trece-o zi, în gesturi simple.Mă împlinesc,mă risipesc,mă înalţ...şi m-adâncescîn taina zilei ce trece,ca o dulce legănare.Se frânge pâineacu vis de câmpie,tâmpla-i ninsă

de vremişi anotimpuri.Se strâng orele în clipe,fulgerând săracele cuvinte.Cine ştie?Cântecul se stinge.Corolacea de flăcări,peste-a lumii zareea apuneşi dispare.Mai trece-o zi!Fluierul adoarmepe o piatrăpreschimbată-n floare.Acum,fiecare zise măsoarăîn oreadunate-n clipedestrămate...

SUNT GÂND ŞI SUNT CUVÂNTMă-ntorc din Nordîntr-un declin stelarsă cautclasicul destin.Sunt veşnica Ispită de tipardintr-o baladăruptă din rai,la umbra căreiase spulberă veacuri.Spre seară,când mâna ta m-adună

Locul si data nasterii: com. Balc , 23.04.1956Studii: Liceul Istorie Filologie Timişoara, anul absolvirii 19

Flori GomboșPOEZIE

18

xCervantes

sunt gând şi sunt cuvântizvor astral,festinşi taină.La urma urmei suntmetamorfoza stelarăa Căii Lacteeîn gând şi în cuvânt.

ABIA AZI AM ÎNŢELESAbia azi am înţelesde ce m-am răzbunat pe flori.Se trezesc iar fluturicu mătăsoase-nfăţişărisi doar timpul se auderespirând o mângâiere.Vioara-i un StradivariusVeneam cântândcu mari buchete-n braţe:flori de mărflori de apăflori de neaDar tu ai râs de gestul meu.M-am răzbunat atunci pe floriiar tu te plimbi prin viaţa meaprădând amintiriledin anii ce-au trecut.Azi am înţelesde ce m-am răzbunat pe flori.

SFAT DE LA DUMNEZEU(cu o conotaţie biblică)Copilul meunu-ndepărtacuvintele gurii mele;păzeştecărările drepteşi nu te abatenici la stânga,nici la dreapta.Izvoarele talesă curgă-n pârâiaşe.Bea apă din puţul tău

şi-ndestulat să fii.Ascultă fiulecuvintele gurii mele;înţelept şi priceput să fiişi slava va veni.Diademă de mare cinstepune pe capul tău,risipeşte leneaşi pâinea te va hrăni.Copile,să nu dai virtutea taaltora,şi stăinii să nu-ţi fieadunare.Fiulepleacă-ţi urechea lacuvintele gurii mele;femeia ta din tinereţesă-ţi fie preaiubită,să te desfătezeşi să te îmbetecu iubirea ei.Ia seama,fiuleşi nu-ndepărtacuvintele gurii mele.

LACRIMA TALacrima taprelinsă pe sânul meumă arde şimă doare.Strânge-o iar în ochiul tăuşi-ascunde-mi durerea.Alunecă-ţiiubireaneînceputăpeste cuvântul meudin trupulce se frângede lacrima taprelinsă pe sânul meu.

POEZIE

19

x


Încă...Găsindu-mi pe Champs-Élysées un loc într-unfelinarîncăîmi aduc aminte cum mergeam tiptil pe prispăsă nu trezesc pisica ce-și torcea universullângă scaunul bunicului.

Încăîmi aduc aminte de acel baston pe care el îșiproptea bărbiade acel baston cocoșat de timp cu povești deviațăspuse la gura sobei.

Încă îmi aduc aminte când mă împiedicam pe ulițetrăindu-mi copilăriabrațele bunicii alintându-mi viitorulprintr-un zâmbet și o rugăciune.

Încă îmi aduc aminte când cei doi se sfătuiaucum să împartă bobul de fasolepentru a-mi îmbrăca tălpile cu opinci.

Și acumîmi aduc aminte când am plecat în lumeei au rămas acolo...în satdupă poartăascuzându-și lacrimile în palmăsperând că acel drum pe care am pornitsă aibă două sensuri.

Pe Champs-Élysées felinarele se stingdar euîncă îmi aduc aminte.

Jocul pisicii cu lumina

Privit din vitrină trupul pare a fi o sită prin care se poate cerne su-fletulmângâi geamul încercând să-l decupezvreau să ajung la tinetrăiesc cu sentimentul că voi cunoașteorgasmuldatorită mâinilor pierdute printre sânite văd precum o cușcă din care nu vreau să maiiessunt în stare să arunc cheia în neantsă acopăr amorul cu o mantiebine capsată de pielenimeni nu are voie să ne deranjezevăd, deja,și finalulîn care desenez din fumul unei țigăriinimi pe tavan.

Jocul pisicii cu lumina îmi deranjează gândurileplanurilearătându-mi realitatea care nu face parte din vi-trinăm-am înșelat sunt un kilogram de firimituriaruncat într-un tablou de Picassodin care porumbeii se hrănesc.

Luis Ionuț Popa

Locul si data nasterii: Târgu Jiu, județul Gorj, 29.06.1984Am publicat în Martie 2013 primul volum de poezii Omul de zăpadă; În anul

2007 am primit o diploma din partea Universității Constantin Brâncuși pentru pro-movarea teatrului studențesc gorjean; În anul 2013 am primit un premiu din parteaFundației Serile la Brădiceni pentru volumul de poezii Omul de zăpadă;

Locul III la concursul de creație ”Lirismograf ” 2014;Locul III la concursul de poezie „Juventus” 2014;Premiul special oferit de revista Confesiuni, revistă editată sub patronajul

Centrului de Cultură şi Artă „Constantin Brâncuşi” în cadrul concursului delirică patriotică „Suflet românesc”, ediția a III-a, 2014.

POEZIE

20

xCervantes

Îmbrăcat în catifea cobor în sat

Îmbrăcat în catifea cobor în satcu toate că s-a dus multă apă pe pârâu rataoprește în același locunde în urmă cu multe tinereți părinții măîmbrățișauștiind că pruncul lor a scăpat de plug.

Dacă stau bine și mă gândesc șoferul este acelașinu am cum să uit acel zâmbet care m-a vegheat până la prima stație din orașîn schimbul a cinci ouă și o găinăde vină este albulcare s-a jucat prin părul său.

Copiii juliți în genunchi aleargă pe lângă mineli se pare ciudat să vadă pantofi lăcuiți prin pra-ful lorîși dau coate, râd, parcă aș fi un clovn care și-auitat rolulunul dintre ei având mai mult curaj mă roagă săle cumpăr acadelesunt musafiraici așa este obiceiul.

Având o lumânare aprinsă îmi îndrept pașii spremormântul lornu am mai fost de mult pe la ei,probabil, de mine le este dorcimitirul este același, nimic nu s-a schimbatpână și vecinii sunt aceeașiauzisem că-n altă parte i-ar fi mutat.

Greierii și-au ridicat propria casă lângă crucese joacă cu chitara, cântă, pentru ei viața este obucurie imensăparcă-l văd pe El, după o zi de Duminică,cum la câmp se ducefurnicile și-au întemeiat mușuroiul printre buru-ienialeargă dintr-o parte în alta parcă știind că iarnale bate la ușă parcă o văd pe Ea luptându-se cu viațaplină de troieni.

Îngenunchez să le sărut poza lipită de pe cimentochii nu au curajul să plângătimpul se oprește în acest momento mână mă atinge...este tataun sărut pe frunte...este mama.

Tata primit în dar o pereche dearipi

Tataa primit în dar o pereche de aripipentru a se ridica la cercu zâmbetul larg pe chipîși pregătea întâlnire cu Sfântul Petrusperând să cunoască lumea din Bibiliece nu știa el,sărmanul,că noi îi vom săruta picioarele ce vor devenițărână.

Mamal-a plâns multe zilepână când a trebuit să cumpere apă de izvorpentru a face rost de lacrimisufletul îi era secatde fiecare dată când merge la bisericăîntreabă dacă au primit aripidar răspunsul era același:”Nu...mai ai inimi de crescut”.

Copiiisperauca tatăl să se întoarcăpentru a se ruga pe prispă împreunăla Dumnezeusă le binecuvântezeroadelepregătite de mamă.

Liniștepisica se joacă cu cățelullângă poartă.

POEZIE

21

x


PRIN TÎMPLA FURNICII

Un drug de fier ruginit, gros ca braţul unui copil.Cu multă migală, se scrijelește pe el o poianăplină de flori, de izvoare și de tot felul de gîngă-niifericite. Apoi se ia un capăt al drugului de fierruginit,se strunjește și se ascute pînă e la fel de ascuţitca cel mai ascuţit ac de cusut din cutia bunicii.

Ca și cînd ai străpunge tîmplele unei furnici cu ele moartea. Că te și întrebi: la ce dracu’ era nevoiede atîta pregătire???

NU STA SINGUR LA MASĂ!

Eu n-am pămînt. Pămîntul pe care l-aș avea eus-ar face ghețar și s-ar ascunde la poli. Eu n-amfemeie.Femeia pe care aș avea-o eu l-ar naște iar pe Hristos și s-ar ascunde în Evanghelii.Nici pisică n-am: pisica mea latră de-aseară.

Singur ca ultima rază de soare, aștept o scrisoarecare va spune atît: Să nu rămînă nimeni singur lamasă!De la oricare masă, un cap va cădea!

Sufletul, ca un șir de cartofi împlîntați în pămînt

Puțini sînt cei care au fost deja la propria lor în-mormîntare.Și mai puțini vorbesc despre asta, pentru că epuțin de vorbit.Amintirea picioarelor țepene în pantofi inutilinu e de povestit. Cu atît mai puțin cepul din șiraspinării prin care sufletul ca un șir de cartofi împlîntați în pămînt de o mînă aspră se scurge.

Cînd ți-ai cunoscutmama și-ai descoperitgustulsfîrcului și mirosul eide iarbă și vînt sub re-gresie hipnotică, după patruzeci de ani de viață fără ea, cînd ți-aplesnitinima de dorul ei de mai multe ori și numaisoartanecunoscută a fiilor tăi te-a ținut, te așezi și terogi:

Inimă, stai! Toate mamele au fost îngropate și numai avemce jeli. Unde mergem noi, nu e întristareși nu ne-așteaptă nimeni. Țesălăm zi și noaptecaiidar vom merge acolo pe jos. Pingelim încălțăridarvom merge acolo pe jos și desculți.

De-ar putea vreunul să scrie poezia propriei în-mormîntări,ea ar fi atît de vie încît pămîntul ar scuipa afarătoate mameledin lume și-am răstigni cearcăne pe umerii lor!

UN AN GREU

A fost un an atît de greu încît grîul de primăvarănu s-a făcut și mai multe suflete nemuritoares-au stins. Atît de greu a fost că numai eu vor-bescdespre anul acela, ca un pruncîn mijlocul unei adunări de femei sterpe. Amin-

POEZIE

Adrian Suciu

22

xCervantes

tirilecu morţi se îngroapă mai greu decît morţii. Seleagăde om și-l năclăiesc. Trec de la unul la altul.

A fost un an greu. Mamele au dat lapte puţinși salcîmii s-au uscat. Nimeni n-a spusvreo poveste. Oamenii s-au tîrît pe pămîntși n-au lăsat nicio urmă, au săpat în pămînt șin-au lăsat nicio urmă, s-au îngropatîn pămînt și n-au lăsat nicio urmă. Dar eu sînt

suflet nemuritor din creștet și pînă în tălpiși anii grei trec peste mine ca săniile pe derdeluș.Șin-aduc mai multe griji decît copiii femeilorsterpe.

Și toată mirarea e cum poate unul și altulsă aibă atîta suflet, sărac și zeflemitor fiind.

FALS TRATAT DESPRE ALCOOL

Alcoolul nu e despre ficat: aceasta e o prejude-catăa doctorilor care trebuie tratată cu asprime și stîrpită fără milă! Să nu crezi, cum o facignoranții,că alcoolul se stinge în trup!

Să nu te apropii de alcool dacă nu porți un bolo-vancolțuros în suflet! Numai atunci tăria are rost, va șlefui bolovanul și-l va face rotund.

Nu pune gura pe sticlă dacă nu ai o picătură devenincare să aștepte înăuntru fiecare picătură de al-cool,s-o ia în pumni, să o dea cu capul de toți pereții

pînă îi arată lumina și scoate din ea o lacrimăînghețată și un somn cu sughițuri!

După cum și stă scris în Cartea lui Dionis,la Capitolul 3, Versetele 5 pînă la 7:

”Să nu dai să bea celor curați la suflet,căci ei vor cădea secerați și prețul lor va fi cerutdin mîinile tale!”

Fotografii de la sfârșitul lumiiNimic nu se naște în carne,chiar dacă ochii slabi văd altfel. Cel careva plânge se va bucura de plânsul luiși se va face îmblânzitor de păsări. Iar acela carerâde nu se va folosi de râsul lui, căci nimicnu se naște din bucurie, chiar dacă cei micio fugăresc toată ziua!

Nimic nu se mișcă în carne. Nici viermele orbnu mișcă în carne, chiar dacă ochii slabi văd altfel.

Noi nu suntem în carne. Dacă am fi în carne,dragostea de Domnul ne-ar mistui ca un focveselde vreascuri și n-ar rămâne nimic și dragostea de Domnul ar rătăci singură pestrăzica o sete mistuitoare căutând pe cineva!

Nici sfârșitul lumii nu vine în carne, chiar dacă ochii slabi văd gunoieri cum deșartă pe străzi tomberoane de narcise mirosind a ţărână. Mulţi nu știu asta, darsfârșitul lumii a fost deja de câteva ori.

Eu am mai multe fotografii cu el.

POEZIE

23

x


POEZIE

Proclamaţia de pe islaz

Gura poetului adevăr grăieşte în laţul păsărarului de noapte

Sunt România mioritică - o tragi-comedie cu ieşire la mare –când mă cuprinde la geamandură un dor de ducă spre un albastru naufragiind catarge

O să-mi pun o bulină roşie Ca pe o frunte ţintată de clădire cu risc de prăbuşire ori o stea logostea galbenăde locuitor în ghetoul dintre azil şi floarea -soareluisau poate ar trebui să-mi înfig în poartă un paratrăsnet însângeratsă înjunghie furia lui Irod

Căci gura poetului adevăr păcătuieştecând mielul pascale vânăt de pelin şi frig.

Acolade

Mai ştii, tataie, când la şcoalădezghiocai alfabetul în linii şi bastonaşeşi liber desenai păsări la streaşina zilei?acum,nici avioane de hârtienu mai ştim agăța de vreun nor jucăuș

Cotele apelor DunăriiTimp probabilLapoviţă şi ninsoareGreaţă la mal...

Mărşăluim din iarnă-nprimăvară pe aceleaşi tălpi depingelite-n timpse ninge peste muguri şi peste vertebredezanchilozate părelnic la dezgheţcând ne-mpiedicăm de orice întâmplare ca de o cruce de tranşee

Trageţi aer în piept!Nu respiraţi!Radiografie pulmonară!Liber! Mulţumesc!

Jurnal

E frig, dragul meu,un frig atât de vânăt,că mi-aş pune palmele căuşînlăuntrul gândului tăusă mă-ncălzesc,ca un copil în noaptea de Crăciun

știu, sunt punctul rămas în stațieești unghiul cocorilordând colțul străzii…când idealul e mai simpludecât plecarea unui autobuz

când ne căutăm, umbre de mahala, printre indicatoarele spre centru,izbindu-ne de colțuri indecente de lunăcând dragostea se face pe orbecăite, ca între două pete de pedeapsă.

MARIA NIŢU

24

xCervantes

1. Prenumele şi numele: POMPILIUMANEA

2. Data şi locul naşterii: 7 octombrie 1935,Purani – Teleorman

4. Funcţie: Prof. univ. dr. ing.,preşedinte fondator al SC. Tehno Electro MedicalCompany - România

5. Studii şi carieră ştiinţifică şi profesională:· Institutul Politehnic Bucureşti,

diploma de inginer nr. 188588/13580/07.07.1964;· Curs postuniversitar pentru Utilizarea Izo-

topilor Radioactivi – CUIR, diploma nr.1075/25/1967, emisă de Universitatea Bucureşti,Institutul de Fizică Atomică, sub semnătura Acad.Horia Hulubei.

· 1968-1972. profesor de radiologie şimedicină nucleară, la Şcoala Tehnică SanitarăPostliceală – Bucureşti;

· Septembrie 1972 – Septembrie 1995. pro-fesor de Radiologie şi Medicină Nucleară, şef alCatedrei de Aparatură medicală, la Şcoala TehnicăSanitară Cluj-Napoca;

· 1977-1982. şef de lucrãri, plata cu ora, laInstitutul de Medicinã şi Farmacie Cluj-Napoca,Facultatea de Medicinã Generalã, cursul de Fizicaradiaţiilor Rõntgen şi radioprotecţia;

· 1982, Academia de Ştiinţe MedicaleRomână, prin adresa nr. A1/1660/27 decembrie1982, este numit în Comisia de CercetareȘtiinţifică, pentru asimilarea, omologarea şi

recepţionarea primelor aparate construite înRomânia, de către Institutul de Fizică şi InginerieNucleară Bucureşti:Accelerator Linear Alin 17MeV şi Betatron 32 Mv

1987.L’Union Medicale Balkanique, Xe Sesiondes Journes Medicales Balkaniques, 17e Cours In-ternational de Perfectionnement, XIIIe Cours deStomatologie Infantile, 25-28 Juin, 1987, Cluj-Napoca

· 1997-2010 , cadru didactic asociat la Uni-versitatea Tehnică, Cluj-Napoca, Facultatea deElectrotehnică, Catedra Bazele Electrotehnicii,cursul Tehnica investigaţiilor radiologice;

· 1998 şi pânã în prezent, profesor universi-tar asociat la Universitatea de Medicinã şi Farma-cie “Gr. T. Popa” Iaşi, Facultatea de Bioingineriemedicalã, disciplina Imagisticã medicalã;

· doctorand din anul 2002 – 2005 în ingine-ria electricã pe tema “Cercetãri privind evoluþiaaparaturii de mãsurã pentru diagnostic şi trata-ment medical” sub conducerea maestrului prof.dr. ing. Radu Munteanu, Rectorul UniversitãþiiTehnice, din Cluj-Napoca;

· doctor în ingineria electricã cu susţinereapublicã a tezei de doctorat în 2 iulie 2005; în faţacomisiei formatã din: Prof. dr. ing. Radu Ciupa,decanul Facultăţii de Electrotehnica – președinte,Prof. dr. ing. Radu Munteanu – conducătorștiințific, Prof. dr. ing. Nicolae Patachi – membru,Prof. dr. ing. Ioan Șora – membru, Prof. dr. ing.Adrian Buta – membru si publicul care a umplutaula “Alexandru Domşa” a Universităţii Tehnicedin Cluj-Napoca;

PERSONALITATEA LUNII

Despre Pompiliu Manea pe scurt

25

x


· Din 2000 pânã în prezent, director de curspost-universitar “Protecţia împotriva radiaţiilor înmedicinã şi tehnicã”, organizat între UniversitateaTehnicã Cluj-Napoca (UTCN), Universitatea deMedicinã şi Farmacie “Iuliu Haþieganu” şi TehnoElectro Medical Company, cu aprobarea şi subegida Comisiei Naţionale pentru ControlulActivitãţilor Nucleare.

· Şcoala doctorală a Universităţii Tehnolog-ice Belfort Montbéliard, Franţa, studiu doctoral îndomeniul ingineriei, în istoria tehnicii, cu titlul“Ingineria medicală din România din 1848 pânăîn 2014”.

· 2012, Academia Română, filiala Cluj, alesca secretar al Comitetului Român pentru Istoria şiFilozofia Ştiinţei şi Tehnicii, CRIFST, filiala Cluj, ;

6 Societăţi ştiinţifice şi profesionale la care aparticipat ca membru fondator:

· Societatea Română de Economie şiAdministraţie Sanitară – SEREAS, fondată înBucureşti, România, anul 1970, actualmentevicepreşedinte şi editor-şef;

· Cercul de Biotehnică Medicală – CBM,făcând parte din Asociaţia Medicală Română –AMR, ca subsecţie a Societăţii Române deEconomie şi Administraţie Sanitară, Cluj-Napoca,1979, ales ca vicepreşedinte;

· Societatea Naţională de BioinginerieMedicală – SNBM, Iaşi-România, 1990;

· Societatea Naţională de InginerieMedicală şi Tehnologie Biologică – SNIMTB,Cluj-Napoca-România, 1 iunie 2000;

· Societatea Naţională de Neuroştiinţe –SNN, Bucureşti-România, ianuarie 2001;

· Aliance Medical Biological EngineeringSciences – AMBES, Frankfurt am Main- Germa-nia, 14-16 iunie 2003;

· Salonul Naţional de Literatură “RotondaPlopilor Aprinşi”, 2011;

· Fundaţia “Joia Culturală TEMCO”, cu numai puţin de 50 de ediţii în 10 ani:

· Membru în consiliul de conducere al Eu-ropen Asociation of Museums of the History ofthe Medical Science, 2012

7. Manuale didactice şi cărţi publicate la ed-ituri ca unic autor şi coautor:

1.1979,1980,1981, Instalaţii electromecaniceîn tehnica medicală, 3 volume, Editura

didactică şi pedagogică, Bucureşti, primele man-uale de aparatură medicală în limba română.

2. Manea, P., Colecţia de aparatură medicală„Pompiliu Manea”, Ed. Mediamira, Cluj-Napoca,2004;

3. Teza de Doctorat, Cercetări PrivindEvoluţia Aparaturii de Măsură pentru Diagnosticşi Tratament Medical, drd. ing. PompiliuMANEA, conducător ştiinţific Prof. dr. ing. RaduMunteanu, Editura Universităţii Tehnice, Cluj-Napoca, 2005;

4. P. Manea, Aparatura Pentru Radiologie şiImagistică Medicală, Editura Mediamira, Cluj-Napoca 2007;

5. P. Manea, Peregrin pe cinci continente,Editura Mediamira, Cluj-Napoca, 2011;

6. P. Manea, Protecţia împotriva radiaţiilor,în medicină şi tehnică, Editura Mediamira, Cluj-Napoca, 2012;

7. Coordonator Gleb Drăgan, IngineriRomâni-Dicționar Enciclopedic, vol. I, edituraMega, Cluj Napoca, 2014;

8. Pompiliu Manea, Trei ani din viaţa mea :(1986-1989) : din dosarele Securităţii, Cluj-Na-poca, editura Mediamira, 20149

9. Pompiliu Manea, Emil Racoviţă şiurmaşii lui spre Polul Sud, Cluj-Napoca, edituraMediamira, 2014

8. Distincţii:· Evidenţiat în “Munca Medico-Sanitară”, cu

ordinul Ministrului Sănătăţii, nr. 122/1976;· Diplomă de Evidenţiat Aur, pentru merite

deosebite în activitatea de Cruce Roşie, acordatăde către Societatea de Cruce Roşie din România,Consiliul Naţional, Bucureşti, 17 septembrie 1978;

· Evidenţiat în Munca Culturală de Masă,prin dispoziţia Consiliului Naţional al Culturii şiEducaţiei Socialiste nr.521, Bucureşti, din 22 oc-


26

xCervantes

tombrie 1984, pentru merite deosebite în muncacultural-educativă de masă;

· Distincţia de “Conducere auto exemplară”25 de ani, emisă de către Automobil Club Român,nr.586/18 nov 1986;

· Universitatea de Medicină şi Farmacie“Iuliu Haţieganu” Cluj-Napoca, Diploma 1919-1999, 80 de ani de învăţământ medical şi farma-ceutic românesc în Transilvania, Cluj-Napoca16.12.1999;

· Diploma de onoare, cu prilejul centenaru-lui naşterii academician prof. GheorgheVrânceanu, fondator al geometriei moderne înRomânia, Bucureşti 25 iunie 2000, AcademiaRomână;

· Profesor universitar asociat la Universi-tatea de Medicină şi Farmacie “Gr. T. Popa” Iaşi,prin decizia nr. 542/14.02.2001;

· Diploma de onoare “20 ani de ComputerTomograf in Romania” pentru contribuţia avutăla introducerea şi dezvoltarea explorării comput-ere tomografice în România acordată de către So-cietatea de Radiologie şi Imagistică Medicală dinRomânia, Drobeta-Tr. Severin, 06 iunie 2002;

· Senator de onoare al Universităţii Tehnicedin Cluj-Napoca, titlu acordat în şedinţa din 30octombrie 2003;

· Omul anului 2004, propus de către Boardof International Research al e American Biog-raphical Institute;

· Membru de onoare, al ziarului “Curierulde Vâlcea”, Râmnicu-Vâlcea, februarie 2005;

· Diploma de Excelenţă al ziarului inde-pendent “Adevărul de Cluj”, 2005;

· Senator al Societăţii Culturale “Filarmon-ica”, Cluj-Napoca, 10 februarie 2005;

· Diploma de “Prieten”, a Spitalului Judeţeande Urgenţă, “Constantin Opriş” Maramureş, Baia-Mare, 15 februarie 2005;

· Cetăţean de onoare al Satului Purani,Com. Vităneşti, judeţul Teleorman, conf. diplomeinr. 1/12 iunie 2005;

· Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca,Facultatea de Inginerie Electrică, conferă d-lui

Prof. dr. ing Pompiliu Manea, titlul de ProfesorHonoris Causa al Facultăţii de Inginerie Electrică,Cluj-Napoca, 7 octombrie 2005;

· Doctor în Inginerie Electrică, Universi-tatea Tehnică Cluj-Napoca 2005;

· Omul anului 2006 diplomă acordată dee American Biographical Institute, USA;

· Membru de onoare al Asociaţiei Românedin Canada, 2006;

· Asociaţia Patronilor şi Meseriaşilor Cluj,conferă Diploma de Excelenţă în topul APM,ediţia a IX-a, 2007, Cluj-Napoca;

· Laureat în Topul Firmelor Membre aleCamerei de Comerț și Industrie Cluj în anii 2003,2004, 2005 și 2007;

· Ziarul “Curierul de Valcea” oferă premiulpentru carte ştiinţifică ”Aparatura de Radiologie şiImagistică Medicală” domnului prof. dr. ing. Pom-piliu Manea, 15 martie 2008, Râmnicu-Vâlcea;

· Medalia Emanuil Gojdu, Oradea, 2008;· Diplomă aniversară, cu ocazia a 30 de ani

de la Fondarea Catedrei de Biologie Celulară şiMoleculară a Universităţii de Medicină şi Farma-cie „Iuliu Haţieganu”, Cluj-Napoca şi a Labora-torului de Explorări Genetice a Spitalului ClinicJudeţean Cluj-Napoca, în cadrul aniversării de 90de ani de la înfiinţarea Facultăţii de Medicină laUniversitatea Daciei Superioare din Cluj-Napoca,4 iunie 2009;

· Diplomă de excelenţă, la senioriala vârstăde trei sferturi de veac, Râmnicu Vâlcea, 7 oc-tombrie 2010;

· Medalia ”Toma Ionescu”, fondatorulchirurgiei moderne din România, a Universitățiide Medicină și Farmacie ”Carol Davila” București,2010;

· Membru de Onoare al Muzeului Naționalde Istoria Transilvaniei și senior al Cetății Clujului,2010;

· Diplomă de excelenţă pentru contribuţiiexcepţionale la construcţia, dezvoltarea şi pro-movarea culturii şi literaturii naţionale, RâmnicuVâlcea, 19 ianuarie 2012;

·Diploma ”Nichita Stănescu”, pentru


27

x


contribuția la păstrarea și promovarea culturiinaționale românești, acordată de SocietateaCulturală Apollon si Primăria MunicipiuluiUrzceni, în cadrul Zilelor ”Nichita Stănescu”, 29-31 martie 2012, Urziceni;

· Trofeul „Cercurile Oltului”, SalonulNaţional de Literatură şi Artă „Rotonda PlopilorAprinşi”, ediţia a II-a, Râmnicu Vâlcea, 24-26 mai2012;

· Diplomă de merit pentru sprijinirea cul-turii române, Corbu, 25 mai 2012;

· Diploma de excelență, e XLII-a ReuniuneNațională de Istoria Medicinei, Iași, 31 mai 2 iunie2012.

· Diplomă de excelenţă “Cerurile Oltului”,Salonul Național de Literatură și Artă “RO-TONDA PLOPILOR APRINȘI”, ediția a III-a 13-17 mai 2013, Râmnicu Vâlcea, Prundeni șiDrăgășani;

· Diploma de excelență, e XLIII-a ReuniuneNațională de Istoria Medicinei, Baia-Mare, 20-22iunie 2013;

· Trofeul „Cercurile Oltului”, SalonulNaţional de Literatură şi Artă „Rotonda PlopilorAprinşi”, ediţia a IV-a, Râmnicu Vâlcea, 14-18 mai2014.

9. Publicaţii naţionale şi internaţionale încare a fost citat-tipărit

· Prof.dr. Ioan Zăgrean, O Istorie a Cardiolo-giei, Editura Dacia, Cluj-Napoca 1993

·Tiberiu Iancu Clujeni ai secolului 20 :

dicţionar esenţial. - Cluj-Napoca: editura CasaCărţii de Ştiinţă, 2000;

· Florea Marin, Facultatea de Medicină,Şcoala medicală clujeană şi Spitalele din Cluj(1500-2000), Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2004;

· Constantin Mustaţă, Amintiri pentru Mile-niul III, Ed. Ledo, Cluj-Napoca, 2000;

· Cristian Colceriu, Personalităţi clujenecontemporane (vol I), Ed. Limes, 2005;

· Dan Fornade, Personalităţi Clujene (1800-2007), Dicţionar ilustrat, Ed. Cărţii de Ştiinţă,Cluj-Napoca, 2007;

· Coordonator Victor Lorin Purcărea,Tehnologie şi Aparatură Medicală, Ed. Universitară„Carol Davila”, Bucureşti 2008;

· Cristian Colceriu, Elite Clujene Contempo-rane, Academia Română, Centrul de Studii Tran-silvane, Dicţionar bilingv Român-Englez, Ed. ClearVision, Cluj-Napoca, 2009;

· ONG Euro-Europa, Redacţia RomanianBiographic Institute, Dicţionarul Personalităţilordin România, biografii contemporane, ediţia 2012,editura Anima, Bucureşti 2012

· ONG Euro-Europa, Redacţia RomanianBiographic Institute, Dicţionarul Personalităţilordin România, biografii contemporane, ediţia 2013,editura Anima, Bucureşti 2013;

· Cristian Colceriu, Elite Clujene Contempo-rane, Academia Română, Centrul de Studii Tran-silvane, Dicţionar bilingv Român-Englez, Ed.Risoprint, Cluj-Napoca, 2014;


La o prezentare de carte impreuna cucriticul de arta prof. dr. Negoita Laptoiu

28

xCervantes

1.Vă rog să ne spuneţi câte cărţi aţi tipăritpână acum și câte mai aveţi în pregătire?

Am scris 17 cărţi, dintre care 7 ca singurautor şi 10 în colaborare cu alţi autori şi mai avemîn pregătire 5, din care trei avansate.

2. Credeţi că se tipăresc prea multe / puţinecărţi la noi în ţară ?

Nici prea puţine, dar nici prea multe ţinândcont că, cronicarul Miron Costin ne-a spus cufoarte mulţi ani înainte că: “nu este mai de foloszăbavă decât cetitul cărţilor”. Din păcate jocurilepe calculatoare şi reţelele de socializare sau alteaplicaţii de pe internet mănâncă atât de mult timpcopiilor şi tineretului care, în loc să-şi facă o bazăsolidă de cultură veche, clasică şi modernă princititul cărţilor, scrise sau on-line.

3.Putem face ceva pentru a se citi mai mult,pentru a încuraja cititorii în acest sens ?

Cel mai mare curaj pe care trebuie să-ldăm cititorilor este orientarea spre bibliotecă,unde găseşte spaţiul şi timpul necesar dedicat citi-tului de carte.

Astăzi bibliotecile având carte atât tipărităcât şi on-line.

4.Daca nu aţi fi angrenat în conducereafirmei dvs. Ce aţi face? Ce altă ocupaţie majoră aţiavea?

Trebuie să recunosc că de patru ani în-coace la conducerea firmei se găseşte fiul meuBogdan Manea, care în calitatea sa de DirectorGeneral, a preluat o serie de sarcini de conducere,mobilizare şi control al activităţii, dar întrucât şiel pregăteşte un doctorat mă simt obligat să-l ajutîn mai multe direcţii de mare importanţă pentrua ţine firma pe linia de plutire. Dacă nu aş avea înacest fel un consum de timp util pentru

desfăşurarea activităţii m-aş dedica mai mult citi-tului şi studiului atât pentru cartea ştiinţifică cât şipentru cartea beletristică şi de călătorie.

Călătoria este şi ea un hobby cronofag,însă este o plăcere foarte mare atât pentru a vedea,a cunoaşte, dar mai ales pentru a împărtăşii şi al-tora.

În ultimul timp se pare că aceasta a devenitocupaţia mea majoră.

5.Am văzut ca aveţi foarte multe persoanecare v-au marcat viaţa dar şi dvs. pe a lor. Dindomeniul culturii va rog sa numiţi câteva şi daţicâteva detalii.

În timpul vieţii mele am avut multe repere,multe persoane care mi-au marcat viaţa şi viitorulmeu, chiar foarte multe. Mi-a plăcut să învăţ, să-mi însuşesc şi să pun în practică tot ce am văzutla alţii mai bun decât la mine.

Primii paşi mi-au fost îndrumaţi de mamaşi de tatăl meu care au contribuit enorm la for-marea mea ca om în timpul copilăriei, al tinereţiişi chiar al maturităţii atâta timp cât au fost în viaţălângă mine.

Mama a trăit 77 de ani, iar tatăl numai 71de ani, foarte puţin întrucât mai aveam nevoiemult de sprijinul şi îndrumarea lor.

Apoi a urmat şcoala primară în careînvăţătoarea mea Marioara Rădoi a avut un rol de-terminant şi eficient scoţându-mă premiant în ceipatru ani de şcoală primară.

A urmat cursul inferior al liceului, undeam întâlnit profesori erudiţi, cum ar fi GeorgeGeorgescu la matematică, doamna Capriţescu lafizică şi domnul Tase Botez la muzică, precum şimulţi alţii.

În cursul superior al liceului am făcut

Discuţie prietenească la o cafea ...


George Terziu

29

x


Şcoala Normală “Carol I”, la Câmpul Lung Muscel,unde figura cea mai reprezentativă a fost profe-sorul şi părintele meu adoptiv Augustin Z. N. Pop,marele eminescolog, biograf în peste 14 volume alpoetului nepereche, care m-a îndrumat să citesccărţi din literatura veche, clasică, dar şi din ceamodernă şi mi-a sădit în suflet dragostea pentruEminescu. Dragoste de care nu m-am vindecat şisunt sigur că nu mă voi vindeca decât când voitrece în lumea astrelor sau pe cealaltă lume.

Dar au mai fost şi alte celebrităţi cum ar fimarele profesor dematematică Zlate Bog-danov, cel de botanică,domnul Cristescu, sau celde pedagogie şi psiholo-gie, domnul profesor

Gheorghe Pârnuţă.A urmat

învăţământul postlicealunde Partidul Comunistepurase mari valoriştiinţifice dinînvăţământul superior, casă le facă loc celor care ve-neau cu doctorate de laMoscova şi datoritacărora noi am ajuns să profitămmult pentru educare noastrăştiinţifico-profesională şi socio-umană.

A urmat şi învăţământul superior şi pos-tuniversitar unde am mai întâlnit corifei dinşcoala românească veche, dascăli cu poze deicoană, “cu jileta si ceas de buzunar” cum ar fiAlexandru Stoenescu la mecanică, GheorgheMoisil la fizică, Horea Hulubei la nucleară sauGleb Drăgan la tehnica tensiunilor înalte, cel decare m-am despărţit în urmă cu numai douăsăptămâni, când ajunsese la vârsta de 94 de ani şi3 luni.

Aşa că în viaţa unui om sunt multe reperepe care trebuie să le cultivi ca la rându-ţi să poţiajunge şi tu un reper pentru cei din jurul tău.

După aceea, după maturitatea meaprofesională am ajuns să intru în preajma unormari oameni de ştiinţă mai întâi şi de cultură maiapoi, să particip alături de ei la evenimente cultur-ale şi mai apoi să iniţiem împreună astfel de eveni-mente.

Astfel împreună cu Augustin Z. N. Pop, înanul 1979 am ajuns să comemorăm 90 de ani dela moartea lui Mihai Eminescu, la Cluj-Napoca,cu care ocazie am deschis şi prezentat în publicpentru prima dată colecţia de aparatură medicală

care îmi poată nu-mele, sub egida“Cultură, Artă,Sănătate”, mani-festare care s-aperpetuat până înzilele noastre subnumele de“Medicină, Artă,Cultură” şi careastăzi estepatronată de acad.Nicolae Hâncu.

Prof.dr.doc.Crisan Mircioiu,rector al Universi-

tatii Cultural-Stiintificedin Cluj Napoca cu caream deschis cursurile de

aparatura medicala.În aprilie 2004 am iniţiat Fundaţi “Joia

Culturală Temco”, cu conferinţa “Tineretul Românîn valurile Europei Mileniului III”, urmată delansarea volumului “Colecţia de aparaturămedicală”, Pompiliu Manea, în luna septembrie2004 sau “Comemorarea lui Dumitru Cristea”, înfebruarie 2005, cel care a scos din puşcăriile co-muniste poezia lui Radu Gyr, care după moarteapoetului, în editura Marineasa, din Timişoara s-aeditat Radu Gyr “Poezie Orală”, volumul III.

În anul 2006 am adus omagiu generaţiei1946, comemorând “60 de ani de la Marea Grevăa Studenţilor”, din Cluj sub patronajul IPS


Cu acad. Emil Burzo, preşedinteleAcademiei Române, filiala Cluj

30

xCervantes

Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu Anania.În acelaşi an 2006, în luna septembrie aici

la Cluj am iniţiat un proces al comunismului, pen-tru prima dată în România, împreună cu bisericileOrtodoxă şi Greco-Catolică, cinstind despărţireade stâlpul rezistenţei anticomuniste, din Cluj-Napoca, ing. Ioan Gavrilă-Ogoranu, sau un an maitârziu printr-o mare manifestare culturalăintitulată “Requiem pentru cei care nu mai sunt”,am adus cinstire aceluiaşi erou Ioan Gavrilă-Ogo-ranu, profesorului şi rectorului Raoul Şorban,privighetorii Lya Hubic, rapsodului DumitruSopon, baritonului Alexandru Fărcaş şi sculptoru-lui Doru Stoica.

În 15 ianuarie 2009, cenaclul “Joia CulturalăTemco”, prin manifestarea “Dor de Eminescu”, lacare au luat parte eminescologul, prof. dr. NicolaeGeorgescu, scriitorul Ioan Barbu, profesorulMircea Popa, scriitorul Horia Bădescu, prof. Con-stantin Cubleşan, conf. Constantin Măinaş, sub-semnatul, sub patronajul Acad. Ionel Haiduc,preşedintele Academiei Române, s-a făcut

propunerea ca ziua de 15 ianuarie să fiedecretată “Zi a Culturii Române”, propunereînaintată de către preşedintele Academiei Parla-mentului României şi finalizată prin anul 2011.

“Joia Culturală Temco” a omagiat lansarea re-vistei “Oraşul”, numărul I a arh. Ionel Vitoc şi prof.Popa Mircea, cu care ocazie au fost omagiaţi maripersonalităţi româneşti, precum dr. Jan Ţăranudin Canada, luptător anticomunist şi preşedinte aletniei Româneşti din Canada, eruditul chirurgprof. dr. Docent Crişan Mircioiu, din oraşul de peSomeş şi prof. dr. Raul Volcinschi, cel care a încer-cat înlăturarea prin forţă a lui Nicolae Ceauşescuîn apogeul persecuţiei comuniste.

În noiembrie 2012, cu sprijinul jurnalelor“Făclia” şi “Curierul de Vâlcea”, fraţii moldoveniprof. dr. Aurelian Dănilă şi conf. dr. DumitruOlărescu au prezentat pentru prima dată în oraşulnostru viaţa celebrei cântăreţe de la Drezden,Berlin şi Viena “Maria Cebotari”, dar şi filmul eiîmpreună cu “Odesa în Flăcări”, lăsându-ne şinouă o copie după această dramă românească din

Basarabia în timpul celui de Al Doilea RăzboiMondial.

Am avut şi sesiuni ale comunicărilorştiinţifice ale Filialei Cluj a Academiei Române,“Comitetul Român pentru Istoria şi FilozofiaŞtiinţei şi Tehnicii” şi comemorări de centenare aleoamenilor de ştiinţă precum acad. OctavianFodor, sau prof. dr. doc. Crişan Mircioiu.

Din anul 2013 sub egida cenaclului “JoiaCulturală Temco”, se deschide Galeria de Artă“Alex Bucur”, în care sunt prezentate lucrările aprestigioşi maeştri de pictură şi sculptură, dinBucureşti, Râmnicu Vâlcea, Cluj-Napoca, Torino-Italia etc.

Dar să nu uităm şi cinstirea “În memoriamConstantin Mustaţă”, de joi 5 septembrie 2013, celcare a fost unul din iniţiatorii, susţinătorii şiprezentatorii acestui cenaclu literar.

6.Cum aţi ajuns să scrieţi, care a fost mobilul? (detalii)

Mai întâi am început să scriu carteştiinţifică. Eram profesor în ciclul secundar şipostliceal la o disciplină în care până atunci înRomânia nu se scrisese nici o carte sau manual,aşa că m-am simţit datornic şi obligat să pornescpe această cale, iar în 1979 am definitivat primulvolum din trilogia “Instalaţii electromecanice în


Cu acad. Laurenţiu Mircea Popescu

31

x


tehnica medicală” care în 3 ani consecutivi s-auconcretizat în trei volume în care au fost abordatetoate specialităţile aparaturii medicale: pentru ra-diologie şi medicină nucleară, chirurgie, laborator,explorări funcţionale, aparate de anestezie, terapieintensivă şi respiraţie artificială, aparate medicaleoptice, stomatologie şi protecţia împotrivaradiaţiilor nucleare.

Clasele de tehnicieni de aparaturămedicală după 1990 transformându-se în colegiide aparatură medicală şi mai apoi facultăţi deaparatură medicală a apărut necesitatea unor cur-suri de aparatură medicală de nivel universitar întoate specialităţile echipamentelor medicale, lucrurealizat împreună cu colegii de la UniversitateaTehnică din Cluj Napoca şi Universitatea deMedicină şi Farmacie “Gr. T. Popa”, Iaşi.

Urmează călătoriile pe care le-am făcut înjurul lumii pe cele şase continente în timp de cinciluni, calatorie care se încheie cu un volum de peste400 de pagini şi 732 de figuri, dar şi cu obligaţiade a explora şi cel de-al şaptelea continent Antarc-tica, aşa că am plecat cu şase concetăţeni clujenispre Antarctica, pe urmele înaintaşilor noştri,astăzi având sub tipar “Emil Racoviţă şi urmaşiilui - Spre Polul Sud”.Dar odată iniţiat înAntarctica, te veziobligat să pleci şispre Polul Nord şiîmprejurimile sale:Norvegia, Arhipel-agul Spitsbergen,Groenlanda şi Is-landa, călătorie pecare am efectuat-oîn lunile august-sep-tembrie 2014 şibineînţeles că şi deacolo am adunatmateriale şi lucrez lao nouă carte desprealţi români care aufost înaintea mea

acolo, cum ar fi: ing. Bazil Assan, primul româncare a ajuns la Polul Nord în anul 1898, dar şiprimul român care a făcut înconjurul lumii cu unan mai târziu.

Tot în acest periplu am întâlnit şi casaDom Brava a doctorului Constantin Dumbravă,românul care în primele decenii ale secolului XXa trăit un an printre eschimoşi.

Toate acestea le-am adunat, le-am fo-tografiat, le-am filmat şi doresc să le prezintconfraţilor mei români şi nu numai.

7.A schimbat ceva în viaţa dvs. faptul căscrieţi? (detalii)

Dacă a schimbat ceva în viaţa mea scrisul,este faptul că trebuie să merg mai departe.Următoarea etapă va fi vizitarea celor 27 de statecare alcătuiesc Uniunea Europeană, dar nu numaişi în care să-mi văd prietenii şi să scriu câte cevadespre ei, familiile lor şi celor dragi lor, pe care săle pun într-o altă carte de călătorii.

Dar odată văzută Europa mă simt obligatsă revăd România şi să pornesc pe toate cărările şifrumuseţile ei întrucât ori de câte ori mă reîntorcdintr-un periplu, călătorie sau explorare şi ajungacasă, tot mai frumoasă şi mai dragă îmi pare ţara

în care m-am născut,România.

Şi în sfârşitîntrucât am intrat în80 de ani şi seapropie bătrâneţeavoi închide cu explo-rarea pe jos a satuluiîn care m-am născutdin Câmpia Dunăriisă revăd toate pote-cile copilăriei melecunoscute sau poateuitate. Să-mi ream-intesc şi să mă în-treb:”Unde eşticopilărie?”.

8. Ce gen deliteratură agreaţi, au-


Cu Acad. Irinel Popescu şi Acad. Florin Popa dar şi Constantin Mustaţă în plan secund

32

xCervantes

tori, curente, grupuriTrebuie să recunosc că îmi place proza poate

mai mult decât poezia modernă, deşi poezia pecare am învăţat-o şi am cântat-o în copilăria şitinereţea mea pornind de la Vasile Alecsandri şicontinuând cu poetul nepereche Mihai Eminescu,Vlahuţă, Tudor Arghezi, George Coşbuc, OctavianGoga, Topîrceanu, mi-a rămas în memorie pânăîn zilele de astăzi, iar Dan Deşliu, Mihai Beniuc,Veronica Porumbacu, A. Toma şi şleahta lor amurit în literatură înainte de a muri fizic.

Totuşi sunt captivat foarte mult de roman şiîn special romanul istoric, dar şi de cărţile decălătorie.

9. Organizaţi diverse manifestări culturale,cum vi se pare a fi mecena, investitor în cultura,manager ?

Aveţi gânduri în această direcţie?Despre manifestările culturale organizate

v-am vorbit la punctul 5, în care sunt foarte multelansări de carte, cenacluri literare, momente derecunoştinţă, vernisaje de expoziţii şi bineînţelesceea ce numeşte lumea mecena, mă strădui să ajutşi eu pe cât pot pe cei cărora nu le ajung banii să-şi publice lucrările şi am şi aici o idee aparte, aceea

de a cumpăra cărţi de literatură sau ştiinţifice, dela autori şi a le da gratis celora care nu au bani săle cumpere, tinerilor în special, ajutând în aceeaşiacţiune ambele părţi defavorizate: cel care publicăşi cel care vrea să citească.

10. Dacă aveţi comentarii referitoar la revistaCervantes

Cât priveşte revista Cervantes trebuie sărecunosc să am văzut-o pentru prima dată la pri-etenul meu vâlcean, scriitorul, editorul şi jurna-listul Ioan Barbu şi trebuie să recunosc că am fostcucerit de la prima lecturare.

Apreciez faptul că ea este o revistă decultură internaţională care se adresează tuturoroamenilor de litere indiferent că sunt membrii aiuniunii scriitorilor sau nu.

Cervantes este o revistă care s-a pus în slujba personalităţilor româneşti, astfel că pe

prima ei copertă sunt inserate fotografii ale unoradevărate repere ale culturii şi ştiinţei româneşti.


Împreună cu prof., dr. Carol Stanciu, rector UMF, “Gr. T. Popa”, Iaşi

33

x


GANDURI LIBERE

• Ca şi Băsescu şi eu vă urez sănătate, ca şituturor românilor, dar nu pot să v-o ofer.

• La câţi disperaţi de viaţă sunt în ţara asta,le-ar fi mai uşor să nu mănânce decât sămuncească mai mult.

• Nu ne tragem din maimuţă, dar suntemverişori cu ea.

• A luptat cu toate regimurile. Alimentare.• Se fac disponibilizări prin spitale. Curând

nu o să mai avem cui da şpaga.• Viitorul nostru e în mâinile României.

Asta ne îngrozeşte.• La ultimul loc de muncă am stat aproape

20 de ani. N-am plecat de bună voie. M-au graţiat.• Ce ciudat: când l-au băgat în groapă,

asistenţa i-a cântat ’’Deşteaptă-te, române!’’• Hai să mai plimbăm o dată ursul. Vin

alegerile.• Situaţia e excelentă, dar nu disperată.• Nu de cianură mi-e frică, ci de negocierea

ei...• Fără doar şi coate, pute.• Capra vecinului este, mai nou, în mare

amor cu ţapul ispăşitor.• Bomba zilei: curvele de pe centura presei

fac sex oral cu câinele de pază al democraţiei.• Cred că am Alzheimer. Mi-a crescut

simţitor IQ-ul.• Soacră-mea cântă frumos. Normal, un cap

gol are o acustică mai bună.• Am auzit azi la serviciu un banc la care am

râs de era să cad din pat.• NASA angajează femei vopsite blond.

Doar studiază găurile negre.• Avem un parlament tricameral: Senat,

Camera Deputaţilor şi Curtea Constituţională.• O brăileancă s-a masturbat cu becul. Asta

n-ar fi fost nimic dacă nu rămânea gravidă cu elşi năştea un candelabru.

• Pe o cruce din cimitir scrie inspirat: ’’Vineimediat’’.

• Vă propun un moment de reculegerenaţională în memoria bunului simţ şi omenieicare au murit în câţiva dintre semenii noştri.

• În lipsă de altceva, a închinat o cupă de ex-cavator.

• Nici la baie, opoziţia nu era mai brează.• La fiecare nouă predare, guvernul nu uită

să-şi treacă în lista de inventar UDMR-ul.• Ne apropiem de clipa când am putea avea

preşedinte pe ’’Nici unul dintre aceştia’’.• La mese festive port mereu la mine o

sacoşă, poate pică ceva.• Sunteţi cei mai buni cititori din România.

Nu e puţin lucru. Dar e, să recunoaştem, o fatali-tate.

• Cine o fi ultimul om din România, că peprimul îl ştim?

• În biserica nouă va circula curând şi uncoşuleţ cu diplome: bacalaureat, facultate, mas-terat, doctorat.

• M-am culcat pesedist, m-am trezitpedelist. Pe la 4 dimineaţă m-a tăiat o cufurealăşi-am trecut, puţin, la independenţi.

• Peştişorul de aur îşi aminteşte doar ultimelesecunde din viaţa sa. Nu-i împrumutaţi bani!

POMPILIU COMŞA

ŢOPELI POLITICE

34

xCervantes

• Oricât de mică ne este leafa, noi tot putemmunci mai puţin decât ne dau ei.

• ANI este amanta lui Cătălin Chelu?• M-a întrebat nevastă-mea când eram bol-

nav, cum se scrie corect înmormântare: cu ’’â’’ saucu ’’î’’ din ’’i’’.

• Adresa de yahoo a patronului Stelei:[email protected].

• Rapiditatea e o virtute. Graba un viciu.• Înregistrăm şi protestul oilor care se plâng

că guvernul vrea să le lase fără iarbă.• Cred cu convingere că în curând voi fi de-

clarat erou al muncii voluntare. Vă rog, fără ovaţii.• Plânsul este felul clovnilor de a se odihni.• Românilor nu trebuie să le dai gol ca să-i

baţi. Trebuie doar să ai răbdare, că se vor bate sin-guri.

• Nu ar fi ajuns atât de sus dacă nu şi-ar fipus picioarele pe umerii unui uriaş.

• Când vezi la masa a patru cretini, caremănâncă pastramă la o terasă, că unul zâmbeşte

ştii care dintre ei este şeful.• Mita, pentru a fi interesantă, trebuie să fie

sensibil mai mare decât poate fura ăla şi singur.• Pe zi ce trece mi se face un dor teribil de

mine.• Vrem un nou preşedinte. Aşteptăm

provincia.• M-a invitat Nicolae Ceauşescu să petre-

cem împreună de ziua mea.• Premiul ’’Porţi deschise’’ a revenit, meri-

tat, Administraţiei Penitenciarelor.• Visez la o săptămână naţională în care să

tai frunze la câini sub cerul liber, timp în care s-oascult pe Romica Puceanu cu o pipă în bot.

• La un aşa electorat, Dan Diaconescu estedoctor docent.

• După comportarea unora, ţara noastră s-ar putea numi inspirat Pinochia.

• Unii au propria istorie. Vai de mama lor.

GANDURI LIBERE

Cărţi publicate: - ’’Cioburi de oale sparte’’ (I)- Editura Eminescu, 1998- ’’Cioburi de oale sparte’’ (II)- Editura Pompidu, 2001- ’’Democraţie cu opinci’’, eseuri, Editura Pompidu, 2005- ’’1001 obsexy’’, aforisme cu bulină roşie, Editura Pompidu, scos împreună cu IGPR, prefaţa de

Cornel Nistorescu- ’’Un model de vrednicie şi conduită universitară: profesorul Constantin Gh.Marinescu’’, scris

împreună cu prof.univ.dr. Lucian Şaradici, Editura Alma Mater, Bacău, 2003- ’’Profesorul univ. dr. doc. Constantion Marinescu în spiritualitatea gălăţeană’’, publicistică, Ed-

itura Samia, Iaşi, 2008Cărţi în pregătire: - ’’Galaţi-minighid turistic’’, scris împreună cu prof.drd.Ilie Zanfir, Editura Daci Cluj, 2009- ’’Dans de Voroneţ’’, poezii de dragoste, Editura POMPIDU, 2010- ’’Istoria fotbalului gălăţean’’, scrisă împreună cu Andrei Antohi, Editura POMPIDU, Galaţi, 2010- ’’Lumina’’, eseuri religioase, Editura POMPIDU Galaţi, 2010- ’’Ţopeli’’, aforisme, Editura POMPIDU, 2010

35

x


Inamicul nr. 1 încă pândeşte din văzduh.„Uhuuu, uhuuu! Gata, s-a dus…” se linişteşte neaVasile. Dar ina¬micul nr. 2 pândea de sub valuri,perfid. Când a tras de năvod, toţi ne-am bucurat:„Ce gras e!” – şi namila şi-a arătat trupul inform,respingător, din pricina gelatinei roz cu tremuretrândave. Împâclise şi umpluse plasa. În jur, apa sefăcuse ca uleiul!... O meduză! Peştii ne târcoleaude departe, făcându-ne temenele ironice: „Sic!,serviţi o meduză la prânz…” Nea Vasile a scuipatfurios spre meduză. Pe urmă a scuipat în palme, apus mâinile pe nişte năvoade mai mici şi le-a afun-dat în apă. Soarele, între timp, a început să frigă.În şalupă stăm ca-n frigări. Scoatem cămăşile depe noi şi rămânem goi până-n brâu. Frunţile nesunt lac de sudoare. Moţăiam. „Bună ar fi oploicică rece, de trezire, să aline săgeţile astea alesoarelui.” O comandăm Sfântului Ilie. Cu puterealui divină, nu vrea deocamdată să des¬chidă cerul.După vreo trei sferturi de oră s-a îndu¬ple¬cat.Puhoi a venit, potop… Fără măcar un tunet deavertisment. Şalupa s-a umplut cu apă. Toţi ne-amrepezit s-o golim. Care cu cofele, care cu palmelefăcute cofe. Nea Vasile, în schimb, s-a repezit lanăvoade. Ploua cu steluţe de argint viu, cuscrumbii şi cu raci de mare, gălbui şi păroşi capieptul său, cu calcani buboşi, turtiţi, mari ca niştefarfurii, cu guvizi ce-şi rotesc furioşi ochii albaştri,de mărgică, ploua cu roşioare foarte roşii şi cubabuşte de culoarea pânzei albite. Plouă din adân-curi cu peşti, spre bucuria lui nea Vasile… Plouămai departe şi din cer. Iar noi visăm să nu se maioprească ploaia măcar până spre seară. Dar Sfântul

nu ne-a ascultat. Ploaia s-a oprit dintr-odată şi aapărut un vânt ca de toamnă. Duelul soare-ploaies-a topit din senin, duelul era acum între soare şivânt.

– O luăm spre insulă? Îl întreb pe cârmaci.– O luăm, dar ne oprim la vreun

kilo¬metru, doi de ea. Nu ne lasă ca să neapropiem… Şalupa înaintează sub vânt. Sun-tem la gurile Du¬nării, la vreo 40 de kilometri deSu¬lina. Ne apropiem de insulă. Țârâit ca degreieri după ploaie. E multă visare în jur, multăreverie… Şalupa tescuită de apă alunecă uşor.Aşteptăm soarele să-şi arate faţa, s-o zvânte. Îl simtcum se zbate, cu greutatea şi fierbinţeala lui, înnăvoadele vân¬tului.

Pun binoclul la ochi. Nimic, doar o pâclăsăgetată de luminiţe intermitente. „Acolo e farulinsulei!” şi îndrept braţul în direcţia în caremergem. Stau în stânga cârmaciu¬lui, şa¬lupa arevolanul pe dreapta, e adusă din An¬glia. Înaintămşi, undeva în zarea aburoasă, o dungă de uscatîncheie marea cu soarele ivit dintr-odată din ape,cântărind lumina pe două talgere de smarald.

– Iat-o! zice cârmaciul. Aia e insula…E ca spinarea unei gigantice reptile

ador¬mite, o rep¬tilă din piatră, sumbră, leneşe,rece, abia palpitând între solzii de argint ai val-urilor ce-o scaldă, respirând odată cu marea.

Stau cu ochii pe reptila din piatră, înfio¬ratla gândul că în grotele ce-i ferestruiesc cal¬carelesunt tunuri gigan¬tice cu gurile căscate spre noişi soldaţi cu mâinile încleş¬tate pe mitraliere. Sezice că insula ar fi blindată de afe¬turile morţii,

PROZA

IOAN BARBU

Reptila din piatră

36

xCervantes

Ce alegi?

Pământul era rece. Burta îmi zvâcnea. Eramîntinsă pe pietrişul de pe aleea din parc. Mă întrebamdacă visez, de ce nu pot să respir şi de ce mi se lipeafaţa. Părul îmi intra în gură şi se amesteca cu praf şisânge uscat. Ridic puţin capul, apoi cu frică ochii. Înjurul meu nu era nimeni. Îmi aşez hainele pe mineşi mă îndrept către bulevard. Îmi era frică să nu vinădupă mine. Poate că e ascuns pe undeva şi râde. Măvoi trezi cu mâna lui în păr. Mă va lovi de toţi stâlpii.Am trecut strada şi am mărit pasul. Nimeni dupămine, nimeni în faţa mea. Strada era pustie. La ju-matea drumului văd un bărbat. Când era aproape demine, îl simţeam cum mă priveşte. Se opreşte în faţamea şi întinde mâna spre mine, dar fără să mă atingă.

- Ai păţit ceva?- Nu, vă rog nu mă atingeţi! Locuiesc aici.Omul m-a lăsat în pace. Mi-am continuat dru-

mul până acasă plângând şi încercând să găsesc o

explicaţie pentru mama. Am sunat la uşă. Aşteptamcu frică să-mi deschidă şi când mi-a deschis a rămasatât de mirată că nu ştia ce să facă mai întâi, să plângăori să afle ce-am păţit. Întrebările veneau capicăturile de ploaie, una după alta. Mai plângea pânăîi răspundeam, mă spăla, mă mângâia, apoi iar găseacâte-o întrebare.

- Elena, mamă, Elena... Ce-ai păţit? Vai de mine,vai de mine!

- M-au bătut unii când am ieşit din magazin.Au crezut că plec acasă cu banii după mine.

- Unde, mamă, te-au bătut? Nu era lume pestradă?

- Nu, mamă, nu era nimeni. Ca niciodată,strada era goală. S-or uita toţi la filmul Dallas.

- Unde te-a bătut? Îi cunoşti?- În spatele magazinului, între blocuri. Nu-i ştiu

mamă. De unde vrei să cunosc un oraş întreg?- Elena, eşti plină de sânge.- Sunt şi mă strânge pielea.

Fragment din Capitolul 7 al romanului ”7 ani”

ca-n „Tunurile din Navarone”. Dar pe insulă totulpare încremenit, ca într-o stampă supra¬realistă.Singurele mişcări sunt ale valurilor şi, deasu¬pralor, ale pescăruşilor ce inundă văzduhul.

Păsările insulei… Dăinuie o legendă cum căpăsările îşi au rostul lor pe insulă. L-au slujit peAhile, care ar fi avut prin aceste locuri un templuşi, pare-se, tot pe aici i se află şi mormântul.Numai Dum¬nezeu ştie unde, timpul l-a îngropatîn adâncurile sale. Veacurile s-au dus și ele iradiatede timp. A rămas legenda despre Templul luiAhile, au rămas şi pescă¬ruşii de argint, au rămas

şi cormoranii negri ca smoala. În zile ploioase, darşi în cele cu uragane, rămân nemişcaţi pe stânci,sancţio¬nând de sus, rece, actul uman, cu zbater-ile lui de reptilă. A rămas – şi e crezută şi azi –le¬genda des¬pre Ahile, eroul din Troia, nemu-rito¬rul Ahile Tracul, viteazul şi vizionarul care s-a jucat cu veacurile, cu spa¬ţiile, cu mişcările deoameni de la o altitudine pe care n-o pot atingedecât păsările care l-au slujit.

(Din volumul în pregătire „Arborele de apă”)

PROZA

Dorina Șișu

37

x


PROZA

A fugit după o cârpă la baie şi încerca să-mişteargă faţa şi fruntea. Când mă ştergea mă durea întot locul. Se deschideau rănile şi sângele continua săcurgă din cap şi de pe frunte. Tăieturile de pe mânastângă nu erau adânci dar erau multe şi mâna aveaun aspect ciudat. Mama plângea mereu. Eu măabţineam. Eram bucuroasă că sunt acasă.

- Of, of, Elena! Numai mamă să nu fii! Mădoare sufletul să te văd aşa.

- Şi pe mine mă doare, mamă.- Cum te duci mâine la serviciu? Te vede lumea

în halul ăsta...- Mă duc la patron să-i spun că nu merg şi

vedem ce-o fi.- Poate că te lasă acasă măcar trei zile, că arăţi

rău, Elena.- Depinde de ce-o să spună patronul. Merg la

baie.- De ce?- Să fac pipi.Mama stătea în genunchi în faţa mea şi con-

tinua să mă mângâie. O minţeam, dar nici să-i spunadevărul nu am avut curaj. Ar fi plâns şi mai mult.Voiam să merg la baie să văd de ce mă simţeam udăşi rece.

- Mamă, ce faci? De ce vii după mine?- Stau cu tine până faci.- Ba nu stai nicăieri cu mine! Mă laşi?- De ce nu vrei? Ori ţi-a mai făcut ceva? Pe faţă disperarea i se mărea şi lacrimile îi

curgeau şi mai tare.- Nu, mamă, nuuu! Doar m-au bătut. Nu e su-

ficient?- Pe tine nu are voie să te bată nimeni. Dum-

nezeu îi bate pe toţi. Lasă, Elena, că...- Mamă, fac pe mine. Hai că mă întorc repede!Mi-am dat pantalonii jos. Erau uzi. I-am

mirosit. Mirosea a pipi. Mi-am dat chiloţii jos. Erauplini de sânge. Nu ştiam de unde curge. Nu mă dureanimic. M-am băgat repede în baie să mă spăl. M-amspălat. Sângele se oprise. Eram gata şi mama măaştepta la uşă.

- Ce faci la uşă mamă? - Ce să fac, aştept să ieşi.

- De ce?- Mi-e frică să nu faci vreo prostie, Elena.- Ce prostie, mamă? Nu am destule? Ce-ar mai

trebui să fac?- Elena, mă doare sufletul în mine să te văd

aşa... De ce, mamă, să te bată? Ce-au avut cu tine?Nu i-a văzut nimeni? Ce lume, ce lume, Doamne, săstea şi să vadă cum eşti bătută! Of, of!

- Lasă, mamă.- Te mai doare?- Nu.- Îţi dau ceva de mâncare?- Nu, mamă. Vreau să mă culc.M-am întins în pat ghemuită. Îmi venea să

zbier de durere. Simţeam în interiorul meu, în drep-tul inimii, ca un tremur. Simţeam frică. Îi auzeamvocea. Îi simţeam mâna în păr şi lama cum intra înpiele. Vocea lui se imprimase auzului “...unde vrei, îngură? În gură? Să taci, un sunet dacă scoţi, te leg depomu’ ăla şi-i pun pe toţi din parc să ţi-o tragă pestetot... unde vrei?” Nu puteam să ţin ochii închişi. Îlvedeam, îl auzeam, îl simţeam. În gură simţeam gus-tul sângelui şi pielea continua să mă strângă. Burtaîmi zvâcnea. Nu aveam aer, aşa că am ieşit pe balcon.Cerul era senin. Linişte ca în mormânt. Priveamcerul ca o nebună. Priveam cerul şi când CristiWoody mă trăgea de păr şi cât dura întrebarea lui“spune, unde vrei?”, apoi răspunsul meu „nu vreau”,o făceam privind cerul. Aceleaşi stele, aceeaşi durere,doar că pe balcon eram singură şi puteam să plângfără să mă vadă nimeni. Am plâns până am începutsă sughiţ. Plângeam, sughiţam şi priveam cerul fărănicio putere. Mă întrebam dacă trebuie să merg lapoliţie să spun adevărul şi Cristi Woody să plătească.Mă întrebam dacă trebuie să spun băieţilor din gaşcăadevărul. Dacă vor râde? Dacă mă vor respinge?Mâine, dacă mă bate iar? Trebuie să le spun băieţilorsă mă apere.

Nu am dormit toată noaptea. Am încercat să-mi fac un plan pentru a doua zi. Dimineaţa m-amîmbrăcat şi m-am strecurat uşor din casă, fără să măsimtă mama. Se vedeau zgârâieturile pe frunte, peobraz şi tăietura de lamă din zona maxilarului stâng.În jurul pomeţilor era roşu. Pentru ca mâna tăiată să

38

xCervantes

nu se vadă, m-am îmbrăcat cu o bluză cu mânecălungă. Părul l-am lăsat liber, în speranţa că nu va fichiar atât de vizibil aspectul feţei.

Am decis ca primul drum să-l fac la firmă şi să-i povestesc patronului toată întâmplarea, apoi să-lrog să mă lase liberă măcar o zi să pot merge şi lapoliţie. Pe drum m-am întâlnit cu un băiat care măplăcea pe timpul navetei la Călăraşi. Era din Bora,un cartier micuţ, situat dincolo de râul Ialomiţa,vizavi de oraş. Era şmecher, dar mă respecta. Îmispunea mereu că e fratele meu şi că rupe-n bătaie peoricine care mă atinge cu vârful unghiei. Nu ştiucum se făcea, dar tocmai în situaţia asta ne vedeamdupă o perioadă destul de lungă. Am întors capul însperanţa că nu mă va recunoaşte.

- Hei, hei, Elena! Măi, Elena mea, ce-ai păţit?Eu sunt Miki. Doar nu m-ai uitat?

- Bună! Ei, nu te-am uitat! Mă grăbeam şi măgândeam la altceva. Acum mă...

- Ia, ia să văd, măi! Hei, ce-i aici, fată? Cine te-a lovit? Îl omor, să moară mama! Îl omor... Să-mibag... Cine a dat, mă, în fata mea? Îl omor, să moară...Ptiu! Bă, mor de draci!

- Miki, stai, mă, calm! Ce te-a apucat? Ha, ha,ha! Am căzut pe scări.

- Pe dracu, mă, Elena, ai căzut pe scări! Hai,spune aici la frăţiorul tău numele mortului!

- Care mort, Miki?- Ăla care te-a bătut, Elena! Îl omor, să moară

mama, dacă nu-l omor!- Am căzut pe scări, Miki, înţelege! Da?- Băi, Elena, ia ascultă aci la mine. Eu am făcut

box, da?- Da, şi?- Păi, ştiu mă ce e aia bătaie, măăă, Elena! Io te

respect pe tine. Eşti finuţă, eşti frumoasă, mă, îngerulmeu. Eşti un îngeraş mă... Spune, Elena, cine a pusmâna pe tine?

- Cristi Woody.- Cristi Woody? Cine, măăă? Căcăciosu’ăla? Îi

sparg capu’, mă! Îi sparg familia, să moară mama!Miki era foarte ataşat de mine. Arăta acum prea

mult interes. Supărarea îl făcea la faţă mai negru şifigura i se transforma aşa de urât, încât îmi era frică

de el. Deodată a devenit calm.- Ţi-a mai făcut şi altceva? Elena, te rog, spune

tot!- Doar m-a bătut.- Nu înţeleg de ce? Ce-a avut cu tine?- Nu ştiu. Aşa i-a venit. Miki, nu te supăra, tre-

buie să ajung la serviciu.- Bine, Elena, fugi! De Woody mă ocup eu, stai

liniştită. Da?- Da. Mulţumesc pentru grijă!- Nu ai de ce. Eşti prea finuţă, mă, să te lovească

cineva. Ţi-am spus de-atâtea ori să-mi spui cine tesupără. Eşti ca sora mea. Am grijă de tine. Îi spargpe toţi, dă-i în mă-sa, că ţi-i aranjează Miki!

- O să-ţi spun pe viitor. Hai că plec! Pa, pa!- Pa, Elena!Întâlnirea cu Miki m-a agitat şi mai tare.

Violenţa apăruse brusc în viaţa mea. Continua să ex-iste prin amintiri şi explicaţii. Eram pregătită? Ce vaurma azi? Explicaţii. O zi întreagă de aduceri am-inte.

- Bună dimineaţa! Şeful este în birou?- Bună! Este, da’ ştie că vii tu?- Nu ştie, dar trebuie să-i vorbesc urgent.- Cu ce problemă?Secretara era toantă, enervantă şi se dădea

mare. Pregătea o cafea şi când se apleca i se vedeauchiloţii. Sânii erau jumate pe-afară. Buzele aveauconturul până la urechi. Îmi vorbea cu spatele.

- Strict personală. Nu vă pot spune.- Păi şi io cum îi spun dragă? Cum vrei să te

primească?- Vă duceţi şi-i spuneţi că a venit Elena Rodu

cu o problemă foarte gravă. Doar atât.Mă priveşte şi observă tăieturile de pe faţa mea.- Iote! Da’ ce-ai păţit fată? Doamne, cum arăţi!- Am căzut pe scări.- Da? Măi, dar e rău. Te doare?- Sigur că nu. Haideţi, vă rog, spuneţi-i patronu-

lui că am venit!Intră, interesată de problema mea şi grijulie

după ce-mi văzuse rănile, în birou. Sigur spera să aflemai multe amănunte de la el. A ieşit în două secunde.

- Intră!

PROZA

39

x


- Mulţumesc frumos!Patronul era la biroul lui. Răsfoia nişte hârtii.

Cu capul aplecat şi interesat de ceea ce citea îmi vor-bea.

- Intră, poetesa mea dragă!- Bună dimineaţa! Îmi cer scuze că vin

neanunţată, dar am o mare rugăminte pentru ziuade azi. Să mă învoiţi.

- De ce? Ce altă treabă ai?- Trebuie să merg la poliţie să reclam un abuz

şi nu ştiu cât va dura, de aceea fac apel la bunăvoinţadumneavoastră să mă...

La auzul cuvântului abuz a ridicat ochii la mine,apoi instantaneu s-a ridicat în picioare şi a venit înfaţa mea. Mi-a ridicat capul mai sus şi mai sprelumină şi mă studia în timp ce încercam să-l rog de-o zi liberă.

- Cine te-a bătut, mă?- Un tip. Nu ştiu ce-a avut cu mine...- Nu ştii pe dracu! Ba, ştii! Ia zi, cum îl cheamă?- Cristi Woody, domnule.- Când?- Aseară, după program.- Ţi-a făcut şi altceva?- Doar m-a bătut.- Spune adevărul! Acum mie îmi spui adevărul,

nu mă abureşti. Clar?- M-a bătut, domnule, până am leşinat. M-a

bătut două ore, trei ore, nu ştiu. M-am trezit pe josîn parc, plină de sânge, pe faţă, pe mâini şi când amajuns acasă aveam sânge şi-n chiloţi. Nu ştiu dacămi-a făcut şi altceva. Chiar nu ştiu.

- Uite ce spun eu, mergi acum la poliţie şi-lreclami pe idiot, apoi mergi la spital să-ţi ia probe dejos. Te-ai spălat?

- Da.- Off! Măi, nu trebuia. În p...a mea de situaţie!- De unde era să ştiu, domnule? Nu păţesc zilnic

să fiu bătută. De unde să ştiu ce urmează?- Lasă, nu-i nimic. Nu te necăji. Doctorii îşi dau

seama. Hai, mergi acum la poliţie. Stai acasă trei zile.Marţi mai vii la magazin, ai înţeles?

- Da, aşa am să fac.Am plecat spre poliţie. Şi aici trebuia să explic.

Am explicat cu lux de amănunte. Ziua părea să con-tinue coşmarul. Nu aveam cum să uit, nici măcar ooră. Poliţistul mi-a dat o coală de hârtie şi a spusdestul de trist:

- Scrie tot ce mi-ai povestit. Am o fată de seamata. Ca tată, l-aş ucide. Scrie tot.

Am scris. Poliţistul mi-a spus să merg urgent laspitalul judeţean pentru a obţine certificatul medico-legal. Nu ştiam sigur unde trebuie să ajung, dar amajuns la un cabinet cu un medic legist care m-a pusla un control ginecologic. Era pentru prima datăcând mă consulta un medic ginecolog. Atitudinealui faţă de mine era una rece. Întrebările lui erauscurte şi reci. Totul mi se părea anapoda. Începusemsă tremur de frică şi ruşine încă de la intrarea în cab-inetul medical.

- Spune cum te cheamă?- Elena Rodu.- Ce-ai păţit? Am povestit pe scurt bătaia şi leşinul.- La poliţie ai fost?- Da.- Reclamaţie ai făcut?- Da.- Urcă sus. Te dezbraci prima dată şi pui pi-

cioarele aici.Îmi crăpa obrazul de ruşine. Goală în faţa unui

brăbat şi cu picioarele pe sus. Întârziam. Îmi veneasă plec.

- Ce aştepţi fată?- Nimic, doar că...- Doar că ce? Hai, mai repede! Nu ai mai fost la

ginecolog?- Nu.- Viaţă sexuală ai?- Nu am.- Ai făcut sex până acum?- Nu am făcut.- Câţi ani ai?- 21 de ani.Îi simţeam degetele. Mă atingea şi mă durea.

Senzaţia de jenă îmi creştea. Îmi venea să vomit. Măsimţeam rău. Parcă eram un animal. Privirea doc-torului, atingerea, întrebările... Inima mi se închidea

PROZA

40

xCervantes

şi-mi venea să plâng. - Nu ai prieten?- Nu am.- De ce nu-ţi faci?- Nu am timp.- Lasă că dacă prinzi tu gustu’, să vezi ce de timp

îţi faci! E-he, aşa spuneţi toate la început! Marţi săvii după certificat. Următorul, să intre!

Vreau să mă întind în pat şi să nu mă mişc olună. Nu vreau să mai vorbesc cu nimeni. În drumspre casă m-am întâlnit cu toţi cunoscuţii. Aceeaşimirare, aceleaşi întrebări. Mama curioasă măaştepta cu întrebări.

- Ce-ai făcut? Unde ai fost?- La serviciu. Patronul mi-a dat liber până

marţi.- La şcoală te duci?- Mă duc.- Aşa, să te vadă lumea?- Da, mamă, trebuie.Deodată am simţit frica cum mă apucă de

ceafă. Mâna lui pe mine, pumnul în burtă, lama cumse plimbă pe mine, sângele îmi curgea în gură, ure-chile pocneau de durere. Mă întind în pat şi plâng.Deznădejde. Simţeam sufletul gol. În dreptul inimiio durere. Un cuţit intra şi ieşea din mine. Mă între-bam continuu cum să fac să uit?

Luni mă pregăteam în faţa oglinzii pentruşcoală. Am hotărât să o iau pe străzi ascunse. Aşaevitam oamenii. Ce-i voi spune Magdei? Adevărul?Magda îl iubea pe Cristi Woody. Le voi spune la toţipovestea cu scările. Nu au decât să creadă ce-or vrea.Înainte să ies pe uşă am băgat în geantă un cuţit.Eram hotărâtă să mă apăr. Dacă mă va urmări cândmă întorc seara de la şcoală, dacă va pune mâna pemine, îl voi omorî. Am spus asta şi poliţistului.Spunea că voi face puşcărie şi că mai bine să las legeasă facă dreptate.

Mi-a fost frică toată ziua de luni, 16 octombrie.Drumul de la şcoală îl făceam cu o colegă care locuiamai departe de blocul meu. Dar, ca un făcut, nu avenit. Până acasă mi-am simţit inima cum bate put-ernic şi gălăgia de pe stradă parcă era mai mare faţăde alte zile.

Zilele au trecut greu. Parcă aveam de capatârnată o piatră. Băieţii din gaşcă l-au prins şi l-aubătut zdravăn pe Cristi Woody. L-au băgat în spital.După ce-a ieşit din spital, la prins Miki şi la bătutbine. După aceea a plecat în armată. De la poliţie in-sitau să-l judece Instanţa Militară. Nu aveam chef detribunal. Voiam să uit. Credeam că pot. Am decis săpărăsesc oraşul după terminarea liceului, dar maiaveam aproape trei ani.

Patronul m-a mutat în depozitul de marfă. L-am rugat să-mi găsească alt loc unde să pot munci,pentru că, de la magazin, nu puteam ajunge la şcoalăîn fiecare zi. A fost de acord. Depozitul se afla laieşirea din oraş, la o distanţă de circa un kilometrude mers pe câmp. Lângă depozit avea un restaurant,un lac şi ponei pentru deliciul vizitatorilor. Lângă de-pozit era herghelia de cai. Mergeam zilnic să-i văd şimereu patronul mă prindea ba la cai, ba la ponei oricând furam maşina lui nea Fane şi făceam ture cu eade una singură.

- Ce face poeta lu’ tata? Ai terminat treaba îndepozit? Ce-mi umbli unde nu trebuie? Ce faci lacai?

- Doar puţin şefu’. Doar puţin şi fug.- Hai, acum stai, dar să nu te mai prind cu

maşina, că intri dracu-n grajduri şi-mi calci caii!Lasă că mă iau de Fane.

- Nu, domnule, vă rog, nu vă luaţi de nea Fane!Săracu’ se roagă de mine să nu-i iau maşina, dar îifur cheile din buzunar. Aşa reuşesc să-l păcălesc.

- Mare figură eşti!Când veneau tirurile din Turcia munceam pe

rupte. Descărcam frigidere, saci cu zahăr, saci cualune ori televizoare. Eram o echipă formată dintr-un şef ce nu făcea nimic, din Adriana şi Tomiţă.Eram trei persoane ce căram în depozit şi trei tiruriîntr-o zi. Uneori ne mai ajuta şi şoferul. El ne aşezasacii în spate. Nu aveam timp să mâncăm. Cândaveam zile încărcate, patronul ne trimitea o tavăplină cu mici. Când uita mergeam eu în restaurantşi le ceream micii. Patronul le lăsase vorbă să-mi deatot ce le cer. Aflasem de la un bucătar căruia-iscăpase vorba într-o zi.

PROZA

41

x


PROZA

Corneliu Zeana, născut în 11 aprilie 1939, laRâmnicu-Vâlcea.

Tatăl, Dumitru, medic primar chirurg şi cadru di-dactic universitar la Facultatea de medicină din ClujNapoca, cu lucrări publicate în ţară şi străinătate, si-aaflat sfârşitul în închisoare, la Aiud, ca deţinut politic, încondiţii neclarificate. Familia a fost înştiinţată despredeces după mai multe luni. Mama, Cornelia, licenţiatăîn drept şi litere.

Căsătorit, are patru fete. Nu a fost membru al par-tidului comunist.

Studii: Liceul (Scoala media cu 10 clase) in Râm-nicu Vâlcii. Exmatriculat din clasa VIII în urma arestăriitatălui. Se încadrează ca muncitor CFR şi urmează un anliceul seral. Facultatea de Medicină Cluj Napoca, seria1961, Diploma de Merit.

Istoric profesional: la absolvire, sef de promotie, so-licita o circumscripţie medicala categorie “FoarteGrea”.Fondeaza dispensarul şi casa de naşteri din co-muna Muiereasca judeţul Vâlcea . Dupa cinci ani inmediu rural, ajunge preparator prin concurs la Facul-tatea de Medicina ,Carol Davila Bucuresti, undeactivează din 1967 până în aprilie 2009, menţinut asis-tent în toată această perioadă, urcând treptele ierarhicedoar după 1989. Conferentiar la catedra MedicinăInternă şi Cardiologie, medic primar cardiologie, medicprimar medicina internă, doctor în medicină. În urmaunor falsuri grosolane făcute de contracandidată şi deorganizatori , deşi avea punctaj de câteva ori superiorcontracandidatei, pierde concursul pentru profesor uni-versitar, postul fiind ocupat de fosta secretară pcr dinfacultate.

Activitate publicisticăDirector fondator al publicaţiei CUGETAREA

EUROPEANĂ (2001) unde deţine rubrica Editorialprecum şi alte articole. Din 2013 difuzată şi în mediulvirtual.

Membru în Comitetul de Redacţie al publicaţieiCRONICA FUNDAŢIILOR unde deţine paginaeuropeană

Conferinţe lunare timp de doi ani la Universitatea

Populară din Bucureşti pe tema „Uniunea Europeana:istoric, perspective , politici”.

Colaborator permanent la Viaţa Medicală ,publicaţie care dedică jumătate din conţinut aspectelorculturale şi publicisticii socio-politice

Membru în colectivul de redacţie al publicaţiei Re-vista Medicală Română , care publică articole cu temăsociopolitică şi culturală, pe lângă cele cu specific med-ical.

Colaborator Radiodifuziunea Română, inclus înFonoteca de Aur, cu peste 200 de emisiuni radiodifuzate.

Colaborator la TV şi Radio TrinitasA publicat articole în Muncitorul Sanitar,

Sănătatea, Cronica Română, România Liberă, Cuget,Timpul (Chişinău), Punctul Critic (carte colectivă cuapariţie periodică), Magazin, Democraţia (Chişinău),Adevărul, Contemporanul, Opinia Naţională, Clipa ceaRepede, Literatorul, Fântâna din Kos, Arc (ICR), Cai-etele Vieţii Medicale, Foişorul de Foc, Satul Natal,Lumină Lină (NY), Viaţa Vâlcii, Studii Vâlcene, Turism& Bussiness, o serie de ziare şi reviste din provincie.

A primit distincţia „Pana de Aur” pentru activitatepublicistică (2012) Gala Vieţii Medicale, PalatulExpoziţiilor Bucureşti

Membru în Biroul Director al Societăţii MedicilorScriitori şi Publicişti din România

Membru Union Mondiale des EcrivainsMedecins. (Uniunea Mondială a Scriitorilor Medici) Or-ganizator al unui Congres UMEM ţinut în România.

Activitate literarăAutor a patru cărţi de proză şi una de epigramă.

Prezent în multiple antologii de epigramă, apare con-stant în revista Epigrama şi în Lumea Epigramei. Apublicat poezie, eseu şi proză scurtă în diverse reviste dinţară şi străinătate.

Membru al Uniunii Ziaristilor Profesionisti dinRomania

Corneliu ZEANA

42

xCervantes

PROZA

Ce minunată zi de toamnă, cu câtă tandreţe măînvăluie cu razele sale soarele care s-a înălţat pe cerul deun albastru deschis, dar şi uşor alburiu parcă, iarcoroanele copacilor completează decorul etalând celemai fascinante culori! Ceaţa, care plutea in zori dea-supra lacului, a dispărut cu totul. Câd şi când, zborulunei păsări. Decorul, am spus? Da, decorul în care nejucăm şi noi, fiecare cu rolul încredinţat, jucăm ca nişteactori în căutarea autorului care, astăzi, pare a se înfăţişacu oarecare desluşire: Marele Autor.

O păsărică, şi ea colorată, aterizează pe spetează, lacelălalt capăt al băncii pe care stau şi mă cercetează cuochişorii ei negri şi strălucitori. Îmi întrerupsesem plim-barea pe aleile Herăstrăului, cu singurul regret că nişteopere statuare din bronz, care până de curândîmpodobiseră parcul, au dispărut, pradă facilă pentruprea iubitorii de metale care, dealtfel, preferă cimitirelepentru a-şi procura râvnitul material care defineşte sim-bolic o epocă din istoria omenirii. Din monumentul fu-nerar amplasat în cimitirul din Buzău a rămas doarsoclul, fusese o operă inspirată, realizată de Brâncuşiîntr-o perioadă de desăvârşire a artei sale. A rămas, cumspuneam, doar soclul, pietrele nu aveau valoare şi, de-sigur, nu puteau fi vândute la primă mână celor care facavere din valorificarea metalelor. S-au furat până şiclopotele de bronz din clopotniţe, la Mihaileşti, de pildă,unde erau mândria localităţii, aveând un sunet cu totuldeosebit graţie argintului introdus în aliaj. Vibraţia lor,pornită din preajma cetăţii Argedava, locul naşterii luiBurebista, se auzea până în capitală, ca un sunet de fun-dal care venea de departe, urcând prin rădăcinile istoriei.

Într-un anume fel, adică deandoaselea, se pare căne întoarcem în epoca bronzului, sau, ascultând discur-surile cam bolovănoase ale politicienilor noştri, poatechiar în epoca pietrei, mai mult sau mai puţin şlefuite.

Păsărica aşezată pe speteaza băncii a zburat, parcăsperiată, atunci când o doamnă ceva mai în vârstă, îngri-jit îmbrăcată, purta chiar şi o pălărie care i se potrivea,îmi ceru permisiunea să se aşeze. Desigur, i-am răspuns,

e o zi minunată. Doamna îşi plimba nepotul, dar încercasă-l şi educe, cu tact, răspunzând noianului de întrebăricu care micuţul o asalta, bucuroasă că a reuşit să-lzmulgă din lumea virtuală a televizorului care împuiamintea copilului. Doamna se simţi obligată să-mi comu-nice opinia ei privind necesitatea educării celor mici înspiritul respectului faţă de lege şi faţă de cei care ne con-duc ţara. După orele îndelungate petrecute în faţa televi-zorului, copilul profita acum de cunoştinţele bunicii sprea-şi lămuri sensul unor cuvinte pe care le tot auzise. „Cee guvernul, mamaie”? „Ei, puişor, guvernul este formatdin nişte oameni care ne conduc ţara şi în care trebuie săavem încredere totală.” „Adică ei nu mint? „Doamnefereşte, ei spun numai adevărul, ca şi doamnaînvăţătoare”. „Bine, dar pe cine să credem, pe ei sau pedoamna învăţătoare?” „Ei sunt mai importanţi decâtdoamna învăţătoare, au rangul cel mai înalt”. „ Doamnane-a spus că primul rege al României a fost Carol întâi,iar domnul Ponta, care e şeful guvernului, a afirmat latelevizor că a fost Ferdinand. Pe cine să cred? Cine estemai important, doamna sau domnul Ponta?” „ Cel maiimportant este şeful guvernului, desigur. Dar, nu vrei săte joci, cum fac toţi copiii?” Ţâncul însă nu vroia să sejoace, el avea nişte dileme şi vroia să le clarifice.„Doamna învăţătoare ne-a spus că noi suntem urmaşiidacilor, un popor viteaz, cucerit de romani. Roma a fostcapitala Imperiului Roman iar oraşul a fost întemeiat deRomulus şi Remus, doi gemeni pe care o lupoaică i-agăsit în pădure şi i-a alăptat. Ne-a mai spus şi că steagulde luptă al dacilor era un cap de lup” „Da, aşa este” „Bine, dar la televizor domnul Ministru al e Educaţiei, pecare îl chiamă Remus, a spus că acei gemeni au fostalăptaţi de o vulpe. Cine are dreptate, adică cine este maimare, doamna noastră sau domnul ministru? „ DomnulMinistru este mai mare decât orice profesor din ţaraasta” „ Înseamnă că vulpea are dreptate şi nu lupoaica.Dar, vulpea e mai mică, de unde atâta lapte?” „ Dragulbunicii, tu n-ai trăit în vremurile în care raportăriledepăşeau cu mult realitatea. Ai dreptate, lupul e mare, iarvulpea e şireată şi hoaţă, ea se potriveşte mai bine celor

Corneliu ZEANA

INTERCEPTĂRI INVOLUNTARE

43

x


PROZA

de la guvernare. În vremurile pe care tu nu le-ai apucat,copiii una învăţau la şcoală şi altceva acasă. Când erau cuoameni străini şi chiar cu colegii, nu spuneau decât ce auînvăţat la şcoală, adică ce era oficial. Domnul ministru afost numit de PSD, cel mai puternic partid şi nu trebuiecontrazis. „Am înţeles, mamaie, dacă mă întâlnesc cudomnul Remus Pricopie, care e ministru, o să spun căRemus şi Romulus au supt lapte de vulpe, deaceea aufondat România şi PSD-ul care e la putere. Dar noiştiam, de la grădiniţă, că vulpea e hoaţă. Poate va aveachiar probleme cu DNA-ul. Asta nu o mai spun”. „Foarte bine, aşa să faci, dar acasă şi în inima ta să ştii că afost, de fapt, o lupoaică. Domnule, mi se adresă distinsadoamnă întorcându-se către mine, copilul acesta va de-veni un înţelept”.

„Mamaie!” „Ce mai vrei?” „Spune-mi şi mie cesunt bipezii?” „Asta vrei tu să ştii?” „ Da, iar apoi să-mispui ce e holocaustul”. „Bipezii stau şi umblă pe două pi-cioare, cum suntem noi, oamenii”.”Atunci de ce a spusdoamna ministru al culturii că nu are bipezi în familie şică ar fi ceva de ruşine?” „ Doamna aceia nu ştia preabine limba română, deaceea a fost propusă la cultură,adică ministerul care se ocupă de scriitori, între altele.Dar, nu a mai ajuns ministru. Înaintea ei, de scriitori seocupase un veterinar, un alt ministru al culturii. Postul arevenit apoi, provizoriu, tot domnului Ponta, că tot le ştieel pe toate.” „ Dar nu era mai bine ca de scriitori să seocupe în continuare tot medicul veterinar”? „ Cusiguranţă că era mai potrivit, ai dreptate. Măi copile, voinu mai ştiţi cum este lumea cea adevărată, toată ziulicavă uitaţi la televizor, de-aţi ajuns să vorbiţi ca ei. V-arspune bunica nişte poveşti frumoase, de pe vremuri,când stam la gura sobei şi ascultam cum trosnesc vreas-curile, dar când părinţii se întorc seara de la slujbele lor,acum le zice joburi, vă iau ei în primire, e dreptul şi ros-tul lor să se bucure. Eu vă duc la şcoală, vă scot la plim-bare în parc...Voi să vă ţineţi de carte, tu şi soră-ta, săînvăţaţi bine, să nu rămâneţi repetenţi. „ Nu e bine să

rămîi repetent, buni”? „Sigur să nu”. „Atunci cum de auajuns nişte repetenţi să fie cei mai mari şefi din Senat şiCamera Deputaţilor ?” „Măi, dar toate le ştiu copiii deazi! De la televizor, desigur. Ce pot să-ţi spun? Că uniicorijenţi la matematici au fost miniştri şi vor acum săajungă preşedintele ţării? Adică taman locul unde nu ebine să încurci socotelile! Ca miniştri erau buni, fiecarepotrivit cu specialitatea în care s-a pregătit: veterinarul lacultură, şoferul la transporturi, fostul preot la agricultură,să se roage pentru ploaie la timp şi tot aşa. Ce poveşti săle mai spun eu copiilor care , stând la televizor, au de-prins tainele şi limbajul politicii?”

” „Mamaie, surioara mea Aniţa, care e acum înclasa întâia, m-a rugat să te întreb dacă există MoşCrăciun. Copiii sunt supăraţi pentru că nu au abecedare.Doamna lor le-a spus că e primul an în care se întâmplăaşa ceva, dar că poate le vor primi de Crăciun. Adică, leva aduce Moş Crăciun, zicea că în el îşi pune nădejdea,pentru că banii pentru abecedare s-au cheltuit cu propa-ganda pentru alegeri. Tot oraşul e plin de afişe, nu e stâlprămas liber. Există moşul, sau nu există, ce-i spunAnicuţei?” „ Desigur, Moşul din poveşti există, pentrutoţi copiii cei mici, dar nu numai. Toţi românii cred înMoş Crăciun, aşteaptă să le pice din cer. Deocamdată, sătreacă alegerile, să vedem cine iese presedinte, apoi vomafla şi ce mai are Moşul în sac.” „ Cine este domnul acelacare zâmbeşte mereu, în toate pozele şi la televizor?” „Acela e domnul Victor Viorel Ponta, dar încă nu arezâmbetul până la urechi al preşedintelui Iliescu.Mustăceşte el, dar s-ar putea să piardă chiar la mustaţă.Ehei, câte şcoli şi câte abecedare , pentru câteva generaţii,s-ar fi putut face din toate afişele astea electorale!” „Ma-maie, hai să culegem frunze colorate, să ducem şi acasăpuţină toamnă” Puştiul îşi luă bunica de mână, o trase cuputerile lui să se ridice şi după câteva clipe , mergândcătre lac, îmi scăpară privirii după o cotitură. Un copilaşcurios nevoie mare, vrea el să le ştie pe toate.

44

xCervantes

DIN PUTUL GANDIRII LUI BORIS

Bine a zis prietenul meu că toată lumea scrie. A fi scriitor esteun chin. Nu trebuie să fii nici cel mai deștept, nici cel mai cult, eștiscriitor pentru că nu poți trăi fără scris. Mai mult, cauți să scrii cevacu credința că nu scrii numai pentru tine, pentru tragediile tale intime. Scrisul este o partea culturii, dacă nu crezi că aduci ceva nou în literatură, scrisul tău este un joc de amator.Amatorismul nu aduce nimic bun în nicio profesie- medicină ( vai!), economie, tehnică,știință. Ca să construiești arme nucleare și să fii amator, ce spuneți? Am sări în aer cu toții.Unii se autointitulează scriitori. Desigur nu trebuie să fii neapărat membru al unei Uniuni,Ligi, asociații, grup literar, aș spune că nici publicarea unor cărți nu te atestează drept scri-itor, de pildă Kafka a vrut să-și ardă toate manuscrisele, Eminescu nu a apucat să publicenici o treime din ceea ce a scris. Când te consideri scriitor profesionist, nu geniu, pentru căgeniile sunt copiii Norocului, ai Divinității, trebuie să fii CONVINS că scrisul tău este nece-sar și altora. Jurnale și poezii de inimă albastră scriu mulți. trebuie să ai o structură de scri-itor, la fel ca în muzică, pictură, artiștii. Am întâlnit destui care se autointitulează scriitori ,fără a fi decât grafomani. Grafomania este o boală atât la scriitori, cât și la nescriitori.Diferența este că scriitorul știe să fie original, interesant, valoros. Valoarea literară nu esteușor de evaluat, dar sunt critici, cititori avizați care pot aprecia valoarea. În cariera mea,care este obișnuită, am avut parte de respingeri și din partea unor buni cunoscători deliteratură. Gustul este ceva subiectiv, apoi nu orice scrie un autor „consacrat” ( adică profe-sionist) este valoros. Anticii spuneau că , uneori, și Homer doarme. Unele piese ale luiShakespeare sunt mai slabe, de aceea se crede că nu le-a scris el. Poeziile lui Eminescu, scrise la 16 ani nu sunt toate la înalt nivel artistic, geniul său a evoluat spre înălțimi. Maieste ceva. Ambiția vanitoasă, orgoliul nu ajută pe nimeni, nici pe scriitor, nici pe nescriitor,le face doar rău. Pot face rău și altora, se nasc disensiuni, se distrug prietenii. Numaimunca și talentul te fac scriitor, iar talentul este ceva înnăscut, nu se poate cuantifica, uniiau mai mult, alții mai puțin, alții deloc. Este greu să conștientizezi cât talent ai, dar cumultă luciditate te poți controla. Nici modestia exagerată, umilința nu te ajută, dacă știi căai o anumită valoare. Sunt talente care se autoignoră și este păcat. Îndemnul lui HeliadeRădulescu – scrieți băieți, numai scrieți – era bun când literatura română nu avea scriitori.Acum sunt mai mulți „scriitori” decât cititori. De ce se caută scriitorii străini mai mult decâtcei români? Pentru că străinii au trecut prin verificări de tiraje, de popularitate. Există scri-itori români extrem de valoroși, dar necunoscuți în străinătate. Nu este vina lor. Iar acum,succes, scrieți fete și băieți, numai nu-mpărțiți scaieți.

BORIS MARIAN

A fi scriitor

45

x


Pentru a scrie o carte ca aceasta intitulată„Roluri de compoziţie”-Editura Rafet,2011, trebuiesă te numeşti Geo Vasile. A scrie însă câteva rânduridespre cartea unui critic literar de talia lui Geo Vasilereprezintă o aventură şi în acelaşi timp un experimentgreu de definit.

Încă din motto-ul acestei cărţi ce este reprezen-tat de un citat din lucrarea lui Yukio Mishima–Soareşi oţel- „în căutările mele după cea mai potrivitămetodă de expresie literară,am descoperit de curând ospecie între confesiune şi critică,un spaţiu al subtibităţiivagi, pe care aş numi-o critică ascunsă-„ scriitorul GeoVasile ne arată care este metoda la care recurge pentrua aşeza în pagină această lucrare de excepţie pe careo denumeşte roman dar care pe alocuri are frazarea,metafora şi adâncimea unui poem în proză.

Cartea alcătuită din 7 capitole începe cu un„prolegomene”, text critic,ce se constituie în acelaşitimp într-o introducere, într-o propunere a autoruluiadresată fiecăruia dintre cititori de a evada măcar peperioada necesară citirii acestei cărţi din cotidianulstrăin naturii umane, de care este însă asaltat şi care ise serveşte , fără alte opţiuni, de toate producţiilemedia , de orice natură sau expresie ar fi ele.

Astfel intrăm uşor, parcă mergând pe vârfuripentru a nu deranja , pentru a nu îndepărta vreungând, prin filele ce se succed, în lumea eroului din„Roluri de compziţie” , David Cernica, care poate fioricare dintre noi.

Judecător şi judecat în acelaşi timp, reper pentruregăsirea echilibrului unui explorator sau evadat dinsine însuşi ori însuşit în aceeaşi măsură de propriaMemorie, lăsat fără identitate proprie, căci e greu sătrăieşti ori să gândeşti mediocru lângă sau în DavidCernica , evadarea pare uneori cea mai convenabilăopţiune. Tema de bază a vieţii lui David Cernica ,adică a vieţii fiecărui om care pune sau îşi puneîntrebări este binomul ordine/haos.

„Să nu uităm , spune David Cernica, că într-olume în care dintotdeauna iraţiomalul eclipseazăînţelepciunea , nu se poate face abstraţie de Nebun.Nebunul este fie Orlando dezlănţuit printre ororile

câmpului de luptă, cu mintea întunecată de gelozie înadâncul umed al pădurii feminine (Eros-Angelica-Medoro) fie Edip care îşi ucide tatăl fără să ştie, sauHamlet ce se preface a-şi fi pierdut minţile în con-fruntarea cu unchiul uzurpator-ucigaş, sau RegeleLear... Cel mai semnificativ lucru mi se parerecunoaşterea rolului Nebunului, al Scamatorului, alPoetului de a contesta valorile codificate, intangibile înmintea Suveranului şi totodată de a semnala prezenţaocultă şi eternă a Majestăţii sale, Viermele”, amîncheiat citatul.

David Cernica vorbeşte numai atunci când citi-torul se află în impas, când are nevoie de răspunsulcorect , mai bine zis de traducerea , de decodificarearăspunsului corect la una şi aceeaşi întrebare „de ce”? cu multiple posibilităţi de exprimare sau de substi-tuire: În rest lui David Cerncia i se aduce aminte deDavid Cernica sau i se cere părerea lui David Cernicadespre David Cernica din trecut în prezent , din tre-cut în viitor prin prezent, uneori pe parcursul uneisingure fraze, de către Cineva ce uneori poartă nu-mele de Ruth Gigurtu care are o memorie incredibilă, care nu a uitat nicio clipă din clipele lăsate voit inurmă de maestrul David Cernica: ” Când nu eraila şcoală erai fie în pomul din curte( corcoduş ?) sauîn leagănul de sub el (izolare sau explorare) fie în duziide pe nişte străzi vecine, fie pe singura stradă asfaltatăGarofeanu jucând cinci pietre, fotbal cu nasturi”....

Sunt în această carte texte de excepţie pe care şile împart ca expresie şi finalitate şi David Cernica şiMemoria sa care de cele mai multe ori îl răpeşte peel din mijlocul câte unui rând , din interiorul câte uneiexegeze pentru a-i reaminti de locul şi timpul în careea,Memoria a devenit trecut , mai bine zis nu doartrecut ci şi şi trup, o realitate în trup, în propriu eitrup, în trupul celui care i-a dat viaţă. Iată doar unexemplu din textul intitual Tracul Grigorie de Nissa:

„Fiinţele meschine şi veleitare nu se simt în largullor fără să recurgă la ură faţă de toată lumea, propriata răutate , nu răutatea altora, te invrăjbeşte pe viaţăîmpotriva cuiva , de fapt opusul iubirii nu este ura ciindiferenţa, nepăsarea , refuzul de a face binele, delictul

CRITICA LITERARA

Maria Calciu

Geo Vasile - INTEGRAREA UMBREI

46

xCervantes

prin omisiune etc”, pentru ca imediat după aceeaMemoria să îi aducă aminte lui David Cernica de elde cânvda , de undeva: „Un somn aproape malefic ,spre ruinarea celui benefic din timpul nopţii, labibliotecă aproape degeaba ai văzut-o pe Aretusa,simpluţă, este din Ardeal,cam miroase a mâncarehaina, uzată , dar formal vorbind merge, trocmai deaceea te sileşti s-o păstrezi, să rezişti până când se vahotărî” am încheiat citatul, pentru ca apoi să urmezetot un text dictat de Memorie, fără punct, numai cuvirgule „I-ai oferit o revistă de film lui Miriam , pre-text pentru a o opri şi discuta cu ea în văzul tuturor,spunându-i enormităţi tip era un februarie deosebitde văratec...Ai luat parte la un consiliu profesoral dupăcare masă , dans ai fost penibil ca de obicei dându-teîn spectacol cu veleităţile tale de artist psihedelic, la garăi-ai spus ceea ce intenţionai , că vrei adică să-itransmiţi acele cadouri dar fără martori ... te-au văzutvorbind cu ea mulţi indivizi , medici , elevi , profesoridar mai ales Călin Păuna delatoarea, te simţeai cvasiprofanat de privirilre celor ce circulau parcă dinadinsprin vagon...”.

Apoi textul este din nou smuls din Memorie şicontinuat fie de autor fie de de David Cernica „... Câtăînţelepciune sacră în ce spunea tracul Grigorie deNissa care a definit conceptul conexiunilor : rău,această perturbare a ordinii naturale nu este natural,pentru că nu vine de la Dumnezeu, şi numai ce vinede la Dumnezeu e natural”...

De la texte critice de genul „ucigaşa deautostopişti”, de la Anticrysis, răul din om, dinunivers, ce se prezintă ca fiind rezultatul uneischimbări chirurgicale de specie, autorul ne conduceprin texte de genul „ Viaţa–n cosiţa ei lunară” ce auaceeaşi construcţie şi aceiaşi participanţi, autorul,eroul principal format la rândul său din doi eroi ceîşi dipută întâietatea , David Cernia şi Memoria ,culisând din trecut în prezent alături sau prin inter-mediul altor participani la acţiune, memorieparticulară sau colectivă, critică sau autocritică,umbre ce par că se evaporă pentru ca apoi să reaparăde parcă ar fi ele însele ar fi cauza tuturor căutărilor, pentru ca apoi, abia obişnuiţi cu un anumit gen demultidialog chiar şi în interiorul unei singure fraze,să ne lăsăm invadaţi de texte care par să nu aibă niciolegătură cu cele deja parcurse. Memoria nu îi dă

aproape niciun moment de respiro celui pe care un-eori îl umple, alteori îl însoţeşte şi avem parte de texteca „ Remarcabila ta porozitate, Ioachim” , citez:Murind el , ai avut senzaţia că ai murit şi tu puţin ,pentru prima dată realizând că vei muri cândva de tot...înainte de a pleca la spital l-ai auzit pomenind deproblema lemnelor pentru iarnă...”, pentru ca apoi săavem parte de texte din ce în ce mai pline, de genul„vătămarea imaginii lui Dumnezeu, pag. 78...

Memoria nu îl menajează pe cel ce a făcut ca easă fiinţeze, mare şi atât densă că nu mai are loc în celcare i-a dat ei viaţă , deşi doar prin el respiră, însărespiră asemenea unui continuu reproş de parcă i-ar fi fost mai bine să nu fi existat vreodată. Căutărilede dinainte de durere ale eroului principal ce umpluşi dau chip Memoriei nu se împacă în timpul prezentori viitor între ele, nu se împacă cu încercarea deuitare a eroului ce simte durerea până în moarte.Toate căutările trecute ce poartă diferite nume, locuri, aşteptări, neâmpliniri, regrete, toate cauzele efectelorce şi găsesc replica în durerea prezentă , aşteaptă nuo uitare particulară sau globală ci o asumare, oispăşire, o golire, o eliberare, o curăţire.

Iar eroul îşi asumă Memoria căci cunoaşte înfinal gustul şi mirosul durerii. ” Durerea are un mirospropriu , puternic şi pătrunzător , ca feromonii in-sectelor, o duhoare care ţi-a rămas lipită multă vremede piele şi de propriile lucruri”, pag. 162. Nu numai căeroul îşi asumă Memoria , dar şi mai mult de atât , oeliberează sfâşiindu-se pe sine, aducându-se pe sine,ardere de tot , jertfă de mulţumire luiDumnezeu.învăţând, mai bine zis simţind până înadâncul cel mai adânc şi cu adâncul cel mai adânc ,in final, pe de rost trei adevăruri distincte : dramalibertăţii păcătoase, puterea pocăinţei sincere şi iu-birea mântuitoare a lui Dumnezeu faţă de om. Eroul,împăcându-se cu Memoria trăieşte parabola fiuluirătăcitor şi are încredinţarea că , citez, pag. 197 : ”iu-birea şi milostivirea lui Dumnezeu este mai mare decâtîşi închipuie oamenii, dreptatea poate ucide uneori, dariubirea (arătată ţie în ultimii patru-cinci în cele douăîncercări prin care ai trecut) este mai mare decât drep-tatea fiindcă recuperează viaţă umană ...închinată detine scrierii acestei cărţi” , am încheiat citatul . Restulîl veți descoperi d-voastră citind cartea maestruluiGeo Vasile.

CRITICA LITERARA

47

x


CRITICA LITERARA

„Nu stă lumea-ntr-un drăguț, / Ba stă, zău,dacă-i mândruț”, spuneau niște versuri populare,pe care le-am regăsit și în „Cuvânt împreună des -pre rostirea românească”, volum scris și publicatde Noica în anii puterii populare. Nu stă lumeaîntr-un George Terziu, mai ales că el se declarămort, înainte de moarte.

Ba stă, zău, dacă te încumeți să-i citești volu-mul de poezie „Moartea necesară”, o moarte cuatât mai necesară, cu cât ea se petrece – iată – și înLinia Întâi, săptămânalul nostru de Olt, căruia i-amurit demult moartea, aidoma poetului desprecare vorbim noi aici.

Aș putea să-i asemăn poemele despre moarte,referindu-mă la celebra poezie a lui Grigore Vieru„Nu am moarte cu tine nimic”. Ar fi păcat să-l punpe Terziu alături de sicofantul și oportunistulMircea Dinescu, cel care a scris, după „mareaînghesuială” din Decembrie 1989, „Moartea citeșteziarul”. Ba chiar aș putea spune, păstrându-măîntr-o limită a respectului și a bunei-cuviințe, căd-l George Terziu îmi seamănă, pentru că și eu, înurmă cu zece ani, am scris cam în aceeași notă, de-spre moarte, un poem intitulat „Certificat dedeces”, din care îmi permit să redau câteva versuri:„Mă uit în oglindă / Să văd notarul din mine, /Care îmi completează, / Cu exces de zel, / Certifi-catul de deces… Am murit înainte de moarte,Doamne!”

Mi-e ușor să-l citez pe Eugen Ionesco, ca să-ijustific lui Terziu moartea pe care o invocă în

această carte: „Viața este un provizorat. Moarteamă definitivează. Moartea sunt eu. De ce mi-efrică de mine, de ceea ce mă esențializează?”

Trebuie însă să vă spun că moartea specială alui George Terziu e numai a lui. Nu seamănă cunicio moarte… E o purificare a spiritului, prinpoezie, un fel de catharsis, care-l eliberează deapucăturile acestei lumi rapace, materialist-dialec-tice.

Moartea lui e liniștită, ca o mare înaintea fur-tunii. Ea, moartea, „citește tot timpul / Învațălimbi străine / Și cântă la pian.” E o moarte bună.Sunt sigur că fiecare dintre cititorii mai maturi auauzit, măcar o dată în viață, participând la o în-mormântare: „A avut o înmormântare frumoasă,nu-i așa?” Ei, vezi, „înmormântare frumoasă”…

Moartea lui Terziu nu este una definitivă, caîn cimitirele musulmane, așa cum ar spune CamilPetrescu. Dimpotrivă! Pârdalnica lui Moartedevine amuzantă, atunci când el (poetul nemuri-tor) o vopsește în verde, ca „Să moară ungurii desupărare”, utilizând-o, astfel vopsită, ca armă într-un dialog confratern, româno-maghiar, carepersistă de la “strămoșul” nostru Attila încoace șiva persista de-a pururi…

Georghe Terziu este mândru cu moartea luinemoarte, cu moartea lui de invidiat, cu moartealui mobilizatoare… Eminescian vorbind, e un felde „mort frumos cu ochii vii / Ce scânteie-naproape”, „un mort ordonat”, care ocupă – dincând în când – locul unui mort adevărat, spre

George Terziu -MOARTEA NECESARĂ

Dumitru Sârghie

48

xCervantes

satisfacția serviciilor secrete, a inamicilorcenacliști și, probabil, a femeilor cărora n-a vrut,în ruptul capului, să le dedice câte-o poezie.

Dar dușmanii lui se bucură inutil. Cât timpGeorge Terziu se preface că e mort (și proștii chiarcred), degeaba aceștia așteaptă să i se întâmpleceva. „Mortul” le râde în nas: adică, bă, voi vrețimai mult decât moartea mea?

„Dacă vrei să fii celebru, trebuie să moripuțin”, spune poetul – un fel de Petre Ispirescumodern – cel care rescrie, prin opera sa,„Tinerețea fără bătrânețe și viața fără de moarte”,două atuuri de care poți să dispui, atunci cândînsăși poezia ta tinde spre nemurire…

„Cine-o mai fi și mortul acesta, GeorgeTerziu?”, s-au întrebat, cu un fel de invidie cre-atoare, poeții din Oltenia. Vă spun eu: e unul pecare nu-l iubește partidul, „un ideolog mic și trist”al poeziei fecunde, un creator de frumos „cugândire profundă de mort”, pe care, din când încând, îl mai „înșeală memoria”. Bine că nu-lînșeală nevasta, i-ar replica vreun confrate în alescrisului.

Este un „exotic nativ” și propriul său fan, caatitudine întru desăvârșire. Nu este însă un Narcis,îndrăgostit de propriul lui chip. Este un om nor-mal, alcătuit din sânge, carne și oase, care sesperie, prin somn, bântuit de ideea că, pe iubita lui„…nefiresc de cochetă / … o râvnesc toți poețiidin Olt…” Dacă-i așa, bade George, ține-țimuierea acasă, răstignește-o într-un poem și fă-oapă, ca să curgă doar înspre Tine, Măria Ta!Fiindcă, tot declari public că viața ta e ca un rău,care curge, curge, curge…

„Mortul” acesta ciudat are tot felul deapucături… Este prieten cu Sfânta Parascheva,visează la o Bibliotecă cu flori (știam de „căruță cu

flori” de vază și vas cu flori, Ikebana…), dar debibliotecă cu flori nicidecum…

Pe Cărtărescu îl consumă de Paști, cu muștarși cu pască, sfidându-l astfel pe președinteleBăsescu, care mușcă și el de ani și ani din Levantullui Cărtărescu… Însoțindu-și fiecare dumicat cucâte 50 de mililitri de whiskey cu gheață.

Îndemnul „Mortului”: „Nu lăsa școala să-țiafecteze educația!”, este genial. Ar putea fi pus pefrontispiciul tuturor localurilor de învățământ dinRomânia Ministrului Pricopie, cel care a declarat,de curând, o altfel de moarte, de data astadefinitivă: moartea Abecedarului!

Și Eminescu, până mai ieri singurul poetromân nemuritor, moare, din când în când,oferindu-le lui Terziu și prietenilor săi, la fiecarere-moarte a Luceafărului, prilejul să bea câte-opalincă.

Păi, când ești pe moarte, ce să îngurgitezi?Palincă și vocale… Iată un motto pentru un poetviu, care se preface că e mort. Iar atunci când„Mortul” se lasă de alcool, își bea iubita dimineața,la prânz și seara, răscolindu-i fluturii din păr.

E atât de „mort” Terziu, în această carte decăpătâi, încât el „are nevoie de minciuni și femei”(iată un pleonasm perfect, minciună-femeie),însingurându-se singur și – vai! – iubindu-și iu-bita, cea cu care – într-un final – speră să moarădimpreună.

Parafrazându-i unul dintre versurile luiminu nate , aș putea încheia aceste rânduri cuurmătoarele cuvinte: Măi, George, mă, domnule,hai învie naibii odată, ca să pot și eu respira! Șiasta, fiindcă „Moartea necesară” a lui GeorgeTerziu îți taie respirația. O moarte sublimă, înLinia Întâi a poeziei autentice.

CRITICA LITERARACRITICA LITERARA

49

x


1. Imitându-i pe ceilalţiDumnezeu și moarteaîmi poartă de grijăeu fac să dureze efemerulconstruiesc o casă pentru vrăbiisădesc un pom pentru Raifac un copil care va dărâma casafiind prea micăși va tăia pomul pentru că nu rodeștescriu o carte despre toate acesteași cineva o va ardesă se încălzească sub viscol…

1. Imitando a los demásLa Muerte y Dios,por mí, los dos velando,Yo, lo pasajero alargando,para los gorriones una casa levantarépara el Paraíso un árbol plantaréy seguro un hijo a la luz daré…

Pero él, la casa derribará,por parecerle pequeña,el árbol, por no dar frutos, cortará…Sobre todo eso quiero que un libro nazca,pero alguien lo quemaráy sus huesos calentará,contra la nevasca…

2. Poem de crizăNu mai găsești deloc poezienici măcar din cea proastăde unde să ieiun picior de iamb, un troheu

degeaba colinzi planetariilemari și micila tejghea, vânzătorul cușorţ cauciucat ridică din umeri:doar poezie de contrabandădacă aveţi bani și curajda, poezia a ajuns la mare preţescrocii o simt de la o poștă

2. Poema de crisisNo hay más poesías,hasta las malas se han acabado,en balde en los planetariosun troqueo, un pie de yambo has buscado.

En el mostrador, el vendedor, mandil puesto, medecía,encogiéndose de hombros, pero él no discute:“tan solo poesías de matute,si tienes dinero y valentía”.

De verdad, la poesía está a gran altura,y los petardistas la olfatean con mucha soltura…

3. Prieten şi duşmanVino să plângem împreunăcăci vom muriiar dacă nu vom murinu vom știiunde se duce viaţavino să ne bucurămsă dansăm și să bemdacă nu vom iubinu vom ști

TRADUCERI

VICTORIA MILESCU - POEZII ÎN ROMÂNĂ ŞI SPANIOLĂ

TRADUCERI

50

xCervantes

cum e moarteavino, prieten și dușmanrănit dar nu de cuţit ori de sabiemort fără să fii luptatfără să fii cunoscut moartea…

3. Amigo y enemigoVen a que juntos lloremos,pero no nos moriremosy si no nos morimos,queda cual desconocida,adónde se nos va la vida…Ven a disfrutar,a bailar y a tomar.No habrá la suerte de saber qué es la muerte…Ven, amigo y enemigo,no de sable o cuchillo herido,muerto sin haber luchadosin haber la muerte conocido…

4. ZarzuelaBlocul din cărămidă roşiedin faţa ferestrei melenu se speriede singurătatea meade întunericul crescând lentdeasupra locuieşteo femeie îmbătrânind la fel ca minedar ei nu-i lasă nimeniviolete pe prag...

4. ZarzuelaNo se asusta de mi soledadel bloque de ladrillos rojos,frente a mi ventanal,ni de la oscuridad,que lentamente crece...Allí, arriba, una mujer como yo envejece,pero a ella nadie le dejavioletas en el umbral...

5. Floarea vieţiiUrc din ce în ce mai greufiecare treaptăscara înaltă scârţâiedin încheieturiurc din ce în ce mai greuprintre nouri şi tuneteţinând în mâna care tremurăo cană cu apăsă ud floarea vieţii...

5. La flor de la vidaSubir cualquier peldaño,más me cuesta cada año,por la escalera que ha rechinadosiempre por todos los costados.Cada vez más me cuesta,entre nubes y truenos la subida,llevando en la mano temblante, una jarra de agua tonificante,para rociar la flor de la vida.

6. Alcătuirii ce suntA muri este totun fel de a scrie poemea muri este un fel de-a hoinăriprintre cuvinteavând curajul de a cădea în genunchiși a scrie cu apă viea muri este tot un fel dea scrie poemesub stelele căzătoareîmprăștiind pulberi de hașișprintre îngeriei vor avea grijăsă nu scrii prea mult…

6. Mi texturaMorires otro modo para poemas escribir…Morir

TRADUCERI

51

x


es también un modo de vagar,por entre las letrillas,con la valentía de estarde rodillasy con agua viva manifestar.Morires asimismo un modopara seguir escribiendo,bajo fugaces estrellas,pólvora de hachís esparciendo,entre los ángeles y entre ellas…Y son ellos que tendrán cuidadode que tú no escribas demasiado…

7. Iubind pur şi simpluCu numele tău pe buzecu gustul amar al trupului tăucu sunetul vorbelor nerostitetrec prin lumea care începe mereucu dărâmarea zidurilortrec prin lumea care încătrimite corabii pentru hrana zeiloriubind pur și simplutrec prin lumea care are ceva gloriosîn felul în care ne împrăștie,ne fărâmiţeazăne adunăapoi ne predă morţii…

7. Meramente amandoCon tu nombre en los labios,con el amargo sabor de tu cuerpo en el paladar,con el sonido de las palabras sin pronunciar,por el mundo que empieza con muros derribando,yo voy pasando,por el mundo que todavíanaves para la cena de dioses envíayo voy pasandomeramente amando,por el mundo sin algo vitando,en la manera de disiparnos,

desmenuzarnos,congregarnosy a la muerte entregarnos.

8. Poziţie de forţăVezi, ripostez bine la invidie, la prostieparez cu abilitateloviturile sub centurădar în caz de bucuriemă pierdbucuria îmi face răuşi o înec în lacriminimeni nu le observăpentru că nimănui nu îi pasănimănui nu îi este milăde un om fericit...

8. Posición de fuerzaComo ves, bien me defenderíacontra la envidia o la tonteríay logro parar, con destreza,los golpes de mucha vileza,pero si se trata de la alegríayo no sabría…cómo en lágrimas la ahogaray que nadie de ellas se percatara,pues jamás… nuestra felicidada nadie mueve a la piedad…

9. Mortul divinEl umblă pe străzi şi plângeşi păsările cântămerge pe străzi lăturalnicecu câinii lui negri şi plângecâinii zburdăel îmi oferă o floare exotică şi plângeparfumul ei mă ameţeşteel scrie şi plângepoemele lui vorbesc despre dragoste

TRADUCERI

52

xCervantes

iar cei de la masa bogatăîl scaldă în vinîl aplaudăel e mortul divinpurtat pe braţe de la un banchet la altul...

9. El divino muerto

Por las calles él va andando,llorando,con las aves garruleras…va por calles arrabaleras,con sus negros perros,él llorando y los perros jugueteando…Me ofreció llorando una flor rara,para que su perfume me embriagara…Ël ha escrito, ha llorado,sus poemas del amor han habladoy los del rico banquetelo bañan en aplausos, en vino,él es el muerto divino,que llevan en andas,en infinitas parrandas…

10. Făcuţi pentru moarte

Îmbătrânim împreunăpacient şi medicîn aceeaşi boalăinsistentă, fără speranţe îmbătrânim împreunăautor şi cititorîn aceeaşi limbăîn acelaşi poemscris în piaţa cu fumigene...

10. Hechos para morirJuntos entramos en edad,médico y enfermo,en la misma enfermedad,tan persistente…

y de esperanza carente…Juntos entramos en edad,autor y lector,en el mismo idioma,en el mismo poema,escrito en la plazade fumígenas llena.

11. Aerul plin de aer

Cineva îţi arată carul mare pe cercineva îţi arată carul miccineva te duce să vezi aurorele borealecineva te învaţă să scrii, să citeşticineva te ajută să recunoşti plantele, să pescuieşticineva îţi dăruieşte iubiremai nimic nu poţi face de unul singur...

11. El aire lleno de aire

Alguien te enseña en el cielo la Osa Mayor,alguien te enseña la Osa Menor,alguien te lleva auroras boreales ver,alguien te enseña escribir, leer,alguien te ayuda las plantas reconocer,a otro el amor tienes que agradecery tú solo… casi nada puedes hacer…

Traducere de ALExANDRU CALCIU

TRADUCERI

53

x


DIASPORA

Ce legătură au „Securitatea” românescă şiCNSAS-ul cu Arta de la Montréal ?, se poate în-treba oricine, pe bună dreptate. Eppur simouve... acesta este răspunsul, şi veţi înţelegetotul dacă veţi avea răbdarea să citiţi până lacapăt rândurile care urmează.

Top Secret: The Good, the Bad and theTraced (Strict secret: bunul, răul şi urmăritul) , aşase numeşte lucrarea de artă vizuală modernăprezentată de artista Corina Ilea* la Casa consili-ului de arte de la Montreal (http://www.artsmon-treal.org ) în colaborare cu alteorganizaţii precum ORAM (Out-iller la relève artistique mon-tréalaise) , Forum jeunesse del’ile de Montréal, şi CRÉ deMontréal (Conférence régionaledes élus).

Iată că se mai aude pe aicişi de fapte bune ale românilor şinu de bande de hoţi români!...aşa mi-am zis în gând, m-ambucurat şi am făcut tot efortul săajung la vernisajul expoziţiei în cauză, din im-pozanta clădire Gaston-Miron (fosta BibliotecaCentrală) de pe cunoscuta stradă Sherbrooke(care trece prin „inima” Montrealului, de la est lavest şi este lungă de... 31,3 Km!). Oare câţiromâni ar merge la ora doisprezece şi jumătatenoaptea (17.30 la Montréal), ca la Înviere, la oastfel de expoziţie ? Nu mulţi. Eu însă am „fost,am văzut şi am învins”... somnul care îmi dădeatârcoale – eram „proaspăt” întors din România(dacă există cineva care nu ştie – foarte puţinprobabil: diferenţa de fus orar între Bucureşti şiMontréal este de 7 (şapte) ore !).

Expoziţia la al cărei vernisaj am fost martor,de o originalitate indiscutabilă, bine organizată, aatras mulţi montrealezi, quebecois „pure laine” şi

de alte origini, precum şi câţiva români. Artista Corina Ilea s-a inspirat din viaţa din

timpul regimului comunist din România, animănui altul decât a simpaticului nostru coleg dinAsociaţia Canadiană a Scriitorilor Români, redac-torul şef al revistei Candela de Montréal, VictorRoşca. Aşa cum am văzut la faţa locului şi amcitit într-o prezentare în engleză – „ Între realitateşi ficţiune, artista reinterpretează povestiri pier-dute şi fragmente de memorie, prin metode per-sonale de mare putere vizuală”. Dosarul CNSAS(de peste 700 de pagini !) al lui Victor Roşca, pre-

cum şi cărţile acestuia - Moaralui Kalușek şi ExperimentulTârgșor i-au fost de real folosartistei în conceptul lucrării, aşacum se va putea constata încontinuare.

Pe scurt : Victor Roşca acunoscut viaţa dură dinpuşcăriile R.P.R. începând cuvârsta de 20 de ani, în anul1948 (va împlini în decembrie88 de ani și a fost admirat pen-

tru tinerețea pe care o arată) , când a fost con-damnat pentru „complot împotriva regimuluipoporului”. A fost interogat gen stalinist – bătut,umilit, izolat, flămânzit etc. A fost eliberat după treiani de detenţie şi „reeducație” la penitenciarulTârgșor, unde mai executau pedepse aprox. 800de tineri cu vârstele cuprinse între 14 şi 21 de ani!A mai fost ţinut în arest la domiciliu încă un an.„Reeducarea” nu a reuşit în cazul Roşca Victor,care a „recidivat” , demonstrând şi simpatizândcu revoluţionarii anticomunişti din R. P. Ungaria. Afost din nou condamnat şi a fost trimis la muncăforţată în lagărul „Balta Brăilei” între anii 1959 şi1963. După eliberare, a fost urmărit şi spionat tottimpul cu o perseverenţă diabolică. Apoi, eroulnostru, sperând că i se va pierde urma, s-a

CNSAS, Securitatea şi Arta la Montréal

Alexandru Cetățeanu

DIASPORA

54

xCervantes

DIASPORA

mutat din localitate în localitate (14 localităţi în 12ani !), dar a fost urmărit cu înverşunare tot timpul ,până în anul 1988 când a emigrat în Canada.Din dosarul CNSAS a reieşit că 42 de informatoriau dat note informative, nu toate răuvoitoare (theGood...), despre potenţialul „duşman al poporu-lui” , care a reuşit totuşi să-şi termine studiile, de-venind inginer constructor. Cum de a fost lăsatsă-şi termine studiile? se întreabă câţivanegaționiști de pe aici. Aceşti români, al căror pa-triotism, ba chiar şi sănătatea lor mentală se potpune sub semnul întrebării, caută să-l acuze pecolegul nostru ba că şi-a trădat colegii desuferinţă şi ar fi colaborat cu Securitatea, ba că afost legionar când alţii erau pionieri cu cravatăroşie sau UTC-iști etc. Este obiceiul ciudat al anu-mitor români (care nu au cunoscut duritatea şiavatarurile vieţii din puşcăriile comuniste), da aacuza victimele că nu au fost şi mai... victime,eventual să-şi fi pierdut viaţa în acele „infernuri”pe pământ, cum şi-au pierdut-o milioane deromâni. De ce a supravieţuit ?, se pare că esteîntrebarea şi problema lor. Tot aşa era acuzat şiregretatul IPS Valeriu Anania Bartolomeu şi atâţiaalţii, deci... „este vechi păcatul”.

Revenind la expoziţia de la Conseil desartes : Totul s-a petrecut într-o atmosferă desărbătoare, vinul şi gustările selecte, apetisante,oferite de gazde, au prisosit. La început, a luatcuvântul Nathalie Maillé, director executiv şi sec-retara a Consiliului de arte din Montreal care avorbit, pe scurt, despre obiectivele CAM şi despreactivităţile din seara culturală la care ne aflamprezenţi. În paralel cu evenimentul principal,diferite organizaţii culturale sau de suport alartiştilor şi scriitorilor din provincia Quebéc, auprezentat activităţile şi proiectele lor în cadrul unor“chioşcuri” , în realitate mese rotunde pline cubroşuri, pliante, latop-uri etc. Am reţinut prezențala eveniment a asociaţiei „Agence TOPO” - (LASOCIETE DE CONSERVATION DU PRESENT– www.AgeanceTOPO.qc.ca ), COAM (CON-SEIL QUEBÉCOIS DES ARTS MEDIATIQUES),STUDIO XX şi SOCIÉTÉ DES ARTS TECH-

NOLOGIQUES (SAT). Apoi, doamna Maille adat cuvântul doamnei Marie-Michèle Cron, con-silier cultural (New Media and Visual Arts).Doamna Cron a vorbit despre proiectele CAM şidespre seara culturală în curs de desfăşurare. A’’subliniat’’ diversitatea culturală a Montrealului ,activităţile serii şi a vorbit despre Cornelia Ilea, pecare a invitat-o la microfon. Artista şi-a prezentatconvingător lucrarea şi l-a prezentat pe eroulserii, sursa de inspiraţie – Victor Roşca. Acesta,şi-a revenit repede după emoţiile primelor cuvinteîn franceză (limbă învăţată mai la bătrâneţe), şi apovestit pe scurt despre viaţa lui în România dic-taturii comuniste. A fost răsplătit cu un ropot deaplauze, s-au făcut poze şi s-au golit multe pa-hare de vin alb şi roşu în cinstea lui.

Vedeţi pozele alăturate: cele 40 de cutiinegre ca moartea, cu un ochi ca de ciclop rău (înrealitate lentile cu capac culisant, (lentile mari,aşacum aveau aparatele de fotografiat de odinioară), simbolizează tot atâţia informatori, care culeginformaţii despre cei din preajmă. Pe douăcoloane ale elegantului salon de expoziţii , artistaa înşiruit datele când au fost semnate notele in-formatorilor, aflate la dosarul CNSAS. Alături, seafla albume cu fotografii din viaţa „subiectului”aflat în urmărirea permanentă a ofiţerilor de poliţiepolitică, respectiv de aşa zisa „Securitate” şi co-laboratorii acesteia.

Vernisajul expoziţiei a avut loc pe 22 oc-tombrie şi expoziţia va ţine până pe 20 noiembrieinclusiv. Vizionare plăcută !

*Corina Ilea locuieşte la Montreal. În anul2012 a terminat un doctorat la UniversitateaConcordia. A expus lucrări în Canada şi înstrăinătate . Recent, a fost prezentă la Muzeulnaţional de artă contemporană din Bucureşti, laexpoziţia Good girls: Memory, Deşire, Power,organizată de Bojana Pejic şi Olivia Nitis. În anul2010 a obţinut o bursă de la Conseil des arts etdes lettres du Quebec, pentru un proiect artisticnumit „ 23 Kilogrammes” . Îi urăm multe succeseîn continuare !

DIASPORA

55

x


Omul din vis, visătorul – nocturn- diurn, alter-ego-ul este omnipezent, viu- pul-satoriu şi non- dizarmonic, ci de-sine- ziditor, devenitor aşadar. Dintre religii şi arte, în dualitatea eros-erato, ( sau animus- anima), poeţii elegiaci, dar şi prozatorii, mai cu seamă cei ai prozei scurte, tranzitiveprin timbru- stil ( „ omul este stilul” )- dualitatea sus- numită, pare-se, a a ajuns la o cotă de avarie, neo-existenţialistă ( cu bipolaritatea

literaturilor nord- sudice, din Europa, Germania vs Franţa) activă şi reactivabilă CICLIC ( ciclotronic!)numită recent de exegeţii lui Mihail Eminovici- Mihai Eminescu..,,SINDROM BIPOLAR”...Chei deco-dante ale problemei- dilemei, în literatura română cel puţin, ( interferenţială), iar democratismul recentprecipitat pare a fi mai degrabă opera- dinamica unui DEMON- cratism.

Tehnologizarea agresivă, expansionistă, resurectă în grilă post- aristotelic- socratică -hegeliană...,modifică vertiginos şi riscant- alienant (!) suma de paradigme, dogme, doctrine, utopii, care bântuie sau,rar, „ mântuie” massele- luciorile „ poietice” ( v. Hoelderlin, evocat de Heidegger), fiinţa- fiinţarea.

Numesc „ Omul din vis” , gemelarul mito- poezic, nu mutant, ci trans- mutant ( ontologic şi axio-logic) – Nefiind un mistagog atunci când afirm că aceasta aparţine Geneticienilor oponenţi(...) Creator-Demiurg. Entităţi cosmice, manifeste dincoace şi dincolo de eroarea moştenită a „ liberului arbitru”,propagată din milenii. La anii mei 70, după umbletul meu empiric ( autoexperimentul) pe itinerariile auto-cunoaşterii, cu hăţişurile şi poienile vieţii, regăsesc ceea de , de fapt „, nu uitasem, din lecturileadolescenţei şi fericite întâlniri cu Inteligenţii „ directori de conştiinţă” ( sic, n) –anume constanta pe fondul„ zgomotului şi furiei”, nu zgomotul de fond al Universului,...ci Acel CEVA CINEVA atribuitor DIVINITĂŢII,după arterile etapelor proprii, remember : „ este ceva în om care nu aparţine umanului”)... Cert este cănimic nu mă reconfortează mai deplin decât actul scrierii, mai ales a poeziei!

Omul din Vis vs MascarioţiiTandemul Adina şi Septimiu Ghelcea, printre nenumăraţii gânditori- mentori ai cunoaşterii noastre,

îmi revin îndeosebi în minte, cu studiul „ Cunşaşterea de sine- condiţie a înţelepciunii”, ed. Albatros,1989. Aceasta rezistă mlădietor, axiomatic vs toţi „ dilematecarii” şi „ neo- dilematceii” elitelor noastre ac-tuale !„ Cercetarea ştiinţifică nu întregistrează faptele direct observabile decât pentru a face vizibil ceeace este de profunzime”( Labiş numea „ spiritul adâncului” aceasta, via toţi aşa- zişii „ poeţi blestemaţi”, dela Corabia Nebunilor ( Rimbaud), la Corabia( sic, n) lui Sebastian sau Cadavre în vid ( A. E. Baconsky),ori Dostojevski, Blake, Shakespeare , Benn ş.c.l.

„ Om simplu, adică psihologic extrem de complex” ( citat idem).” Tehnica optimă este a compara-tistului: „ „ Simţul datoriei ( Bunul simţ, Empatia, n) – are darul- harul de a ne reactiva inteligenţa, deveni-tor- evolutiv, atribuită de animişti SOFIANICULUI ( inteligenţa ubicuă în univers), ci nu „ cunoaşterii” viaV.T. : „ Adam a cunoscut-o pe Eva, şi au avut fii şi fiice” ( Geneza). În context, păcatul originar este dereînţeles în cheia Facerii, nu doar a „ fructului păcatului, - mărul, simbol erotic al împreunării, decicunoaşterii prin interpătrundere ,,,.ci al celui de al doilea( !) POM, din care omul a pregustat..., „păcătuind”, fructul Binelui şi Răului, recte al conştientizării de Sine!

Omul din vis este Androginul lui Platon ! Latent, în om, sunt două fiinţe, Eros şi Erato, Anyimus-Anima,

Eugen EVU

Poeseu despre Omul din Vis

DE LA EVU CITIRE

56

xCervantes

Iing şi Yang... Extreme care se atrag reciproc ! Disfuncţia face destrucţia acestui BINOM. Un efectHenri Coandă în context, ar fi mixtura, ambiguizarea genomică, andro-genia, fenomenul actual GAY.

A scrie poetic, este a fi Demn, nu minima moralia, cum dixit Liiceanu, ci Proxima Moralia. Nupromiscuizare, ci proximitate ! Atât în Sine, câtşi, in extenso, în Societate. Chinul este că din acest „ zgo-mot furios” sunt ciclic emanaţi „ factorii perturbanţi”, mascarioţii, deoarece „ să-l ajuţi pe cel ce-ţi cere spri-jin este o datorie: să faci acelaşi lucru pentru cel cxare îţi refuză ( inhibat, autic, refractar, etc)-

Maeştrii şi apologeţii, dintotdeauna, sacerdoţii barbarilorm ( v. Da Vinici,Umberto Eco) şi devianţii ac-tuali, „ electronizaţi”,- refac luptele cruciadelor toate, în planetariumul global al Cunoaşterii ( de sine şi înSinea Lumei)- aceasta fiind nu „ stigmă” , ci determinare ! Sintagma securistică a „ Lucrării în orb”, Vinedin illo tempore, fiind nu „ legătura de chei” a Inteligenţei benefice, ci una de „ şperacle”, de măsluiri,făcături, manipulatorii!

Divinul vs Uhornia, binomul esenţialLegea Curbei lui Gaus pare a ne reda şansa unui recul necesar, „venit” la timp. Numai că unul e

Timpul cel mare ( eonul lui Rilke ş.a.) – şi altele timpurile fiecăruia, ale duratei aşa cum le defineau I. He-liade Rădulescu!, sau Mircea Vulcănesacu!

Ce ni se recomandă pentru a avea „ succes”, a nu ne întrăina, inclusiv prin actul creaţiei ( poieion,imitatio Dei) ? „ Să ştii să pierzi cu demnitate şi să câştigi cu modestie”...( citat ibid.) Oare astfel deenunţuri nu atu acelaşi dar de a ne „ reconforta” dincoace de dilemele genialilor Faulkner, Yourcenierş.a.?

Stau pe o lespede, la malul râului Galbena, dinsus de Haţeg, un estuar pentru mine radi-estezic, natural- monahal: aici am scris cândva că pietrele – osoarele muntelui,...sunt ale unei „ ordinicumva gândite”... „ Cheile” cunoaşterii se sine ( cf sentinţei Socratice) – sunt în psihicul nostru...Ele potreitera activ autovindecarea, reconecţiunea la Cosmos, altfel spus, RE-LIGARE ( refacerea legăturii ( cuDivinitatea, n). Omul din vis sunt Eu din Dumnezeu. Imuabilul nu poate fi distrus, aceasta ar fi o Uhronie!O ruptură pe memoria lungă a Genomului nu avem a ne speria, frica nu trancende dacă omul nu este „stricat” ( corupt). Pare paradoxal, însă , cum zice Poporul, „ tot răul cu binele”; gândul ştie, nu uită,iraţionalul nu. Omul din vis eşti tu, sau nu eşti deloc! Minunat conspecta cercetătorul Dr. D.H. Vaugam,visele, ca viaţă a noastră nocturnă ( Omul din Vis, n) . în L’interpretation de reves”, psihicul nostru labiron-thic, oglindarium, magie !

Este de recitit şi trilogia lui Huxley, Nexus, Sexus, Plexus...Ecologia divină nu este Fecioara, nici incestuosul ( cu „ îngerul căzut” ş.c.l) – toate eclectice! Între

apelul – recursul raţionalist vs cel revelatoriu, oa a TREIA CALE, este ceea ce marele scriitor franceznumi „ Calea Regală” Royală. Ion Popescu Brădiceni îmi atribuia unei serii lirice editate de Limes, con-ceptul ludic de ...Chinta royală... Mă fericeşte un atare Laudatio, ca şi cel al lui Ion Pachia Tatomirescuş.a.. Mă reconfortează!

Ochiul lui Dumnezeu. Dumnezomul.Natura, laboratorul extramurros, post paradiziac, este anarhică, entropică. Noi să avem forţa de a

ne sustrage ( fie cu duioşie!), „ acceleratorului de vise”, sau motorului cu ardere forţată, cum vreţi,tendinţei EI entropice. Între provenienţi şi parveniţi, între originali şi strămutaţi- mutanţi, a se reînţelege ceeste altoirea în interregnul tringular – piramidic, care Sum, şi ce este OCHIUL DIVIN; numit de referen-tul meu extern la Cartea Românească, Dorin Tudoran, cândva „ Ochii lui Homer” : numai că OCHIULeste unic- gemelar- funcţional, ci nu reptilian ( cerebel) –nu pervers, deformator, patapevician, este cel le-gitim ci nu licenţios ( sic, Al provenientului, ci nu al parvenitului n) ...Nu al narcoticelor- argoticelor ( v.Nichita Stănescu and cohors,) ci EL, Ochiul lui Dumnezeu.

DE LA EVU CITIRE

57

x


O, Doamne! Ce fain o mai fo’ la Maramu!

Cine n-are prieteni, să-și facă rost! Cine are, să le trăiască! Eu aș zice, cu guraplină, că am prieteni, că am mulți și buni, dar și că… numărul lor crește – îmi spune…. cineva….

Să vorbesc acum despre prietenul Vasile Morar, despre marele poet român, Vasile Morar, arînsemna să-l decupez de la inimă și să-l ”vând”, ceea ce … nu se cade.

Ca și în alte dăți, am fost invitat de Vasile al lui Morar din Chelința Ulmeniului de Maramureș la omare sărbătoare, Zilele orașului Ulmeni.

Drumul a fost frumos (la dus), vreme prietenească, chiar dacă la Iași ninsoarea se rostogolea șivăruia străzile. Cum nu-mi place să întârzii la întâlniri, așa s-a întâmplat și acum, când îl așteptam la Ul-meni în fața școlii, pe ”fratele” Vasile, cavaler de Morar al Chelinței străbune.

Nu am stat mult de vorbă, timpul, ucigașul pe care-l plătim, ne zorea și trebuia să mergem la garăsă-l așteptăm pe prietenul de-acum (atunci nu-l cunoșteam) pe justițiarul, dar și pe scriitorul Ioan Scoro-bete - membru al U.S.R.

Am mers împreună, apoi ne-am așezat lucrurile la locul găzduirii și cum palinca maramureșeanănu așteaptă mult, am drumețit la d-nul Croata, un croat stabilit la Ulmeni la o… degustare.

Nu mult am zăbovit mult, trebuia să mergem iară la gară să-i prijonim pe prietenii, Grigore Grigorede la Târgoviște și pe Ioan Vintilă Fintiș de la Ploiești. Doi oameni minunați, eu nu-i cunoșteam, dar acumpot să spun că suntem prieteni de-o viață.

De fapt, aceștia, au dat mereu tonul voii bune. Seara, până noaptea târziu la umbăr de palincămamamureșeană am desfășurat unul dintre cele mai frumoase ”Cionacluri”. Am recitat fiecare de-alenoastre dar și ”încrucișate” până când ”foartetârziul” a spus: Stop!

Dimineața se apropia amenințător. După micul dejun, am mers la cămin unde în marea-i salăpregătirile dădeau năvală în sărbătoarea culturală. Apare și prietenul George Terziu de la Satu Mare, darnu cu… ”mâna goală”, ci cu ”localnicul” – domnul Radu Ulmeanu, și cu scriitorul Ioan Marian Chihorean.

Așadar, la Ulmeni, a fost mare sărbătoare. Împreună cu edilul șef, Lucian Morar, toată lumea trăia la Înaltă Tensiune frumosul eveniment.

Tânăr, ambițios, primarul țărănist, aflat la cel de-al doilea mandat, Lucian Morar, nimeni altuldecât fiul prietenului meu, a reușit să facă multe lucruri bune, utile, necesare pt. localitatea sa pe care ne-o prezintă cu imensă bucurie.

Ca să-i enumăr realizările, mi-ar lua mult timp, dar… aș zgudui serios modestia neamuluiMorar. Acest copil nu știe să se laude, știe să muncească. Aș face pariu că bătrânețea îl va prinde tot pri-mar.

Rar mi-a fost să aud de la cineva cuvinte așa de frumoase ca din gura acestui inimos tânăr pri-mar. Mi-a spus că el nu conduce singur, mi-a prezentat viceprimarul, a enumerat toți consilierii și aportulfiecăruia în dezvoltarea localității.

Cam peste tot pe unde am fost, în țară și străinătate, la întâlniri culturale, mi-am făcut un obiceidin a întreba ”gazdele” dacă sunt și personalități…, dacă sunt din conducerea acelei comunități

AM FOST ACOLO

PUIU RADUCAN

O, Doamne! Ce fain o mai fo’ la Maramu!

58

xCervantes

AM FOST ACOLO

prezente. Știu un lucru, un lucru sacru: Cultura NEAMULUI ROMÂNESC ne-a adus pana aici! Cultura șibiserica.

De-asta întreb, dar aici la Ulmeni, de fiecare dată, constat cu mare bucurie că primarul estenedezlipit de fenomenul cultural.

Au avut grijă oamenii acestei localități maramureșene să introducă în programul acestei sărbători șiun segment cultural, acela al lansărilor de carte.

Cu adevărat momente solemne. Pe lângă cei veniți mai de departe și … ”încondeiați” mai sus, aumai prezentat cu cărțile ”la control” și oameni … mai de-ai zonei. (Doamne, n-aș vrea sa omit vreunul…!)

Părintele Radu Botiș, om de-al locului, s-a prezentat cu o carte de dimensiuni uriașe ca forma șiconținut, Biblia în versuri.

De la Orăștie, chiar dacă nu putut veni, Ion Vasiu a fost… ”absent – prezent” cu o carte prezentatăde Vasile Morar.

D-nul Pop Viorel de la Fărcașa cu vreo 3-4 ”comentatori” și-a prezentat și domnia sa cartea Bunica. D-nul Ioan M. Lazăr, tot … om de-al zonei a prezentat o minunată carte de culegeri de poezii reli-

gioase, frumusețea constand în faptul că a și cântat câteva poeme.Din Baia Mare a sosit Ioan Meteș Chelințeanul, de fel din Chelința-Ulmeni care a prezentat

”poporului” Monografia satului Chelința într-o ediție nouă, modificată și adăugită.Doamna Camelia Mureșan a făcut o… scurtă cronică a cărții sale de aforisme.Din categoria celor de departe, eu am prezentat cărtile: 63, tradusă în limba engleză de reputatul

commentator al știrilor românești din țară, dar și din America, Nicolae Melinescu, și Omeni și viața mea,carte autobiografică prefațată de același conf. univ. dr. și jurnalist de excepție, Nicolae Melinescu. Amrecitat un poem despre… bătrânețe, dar și dirijorul acestei întâlniri, Vasile Morar, unul.

Lumea legendelor românești, cartea d-lui Ioan Marian Chihorean, a impresionat asistența, ca siceilalți… de departe:

Grigore Grigore - Târgoviște cu 101 poeme.Ioan Vintilă Fintiș - Ploiești cu cele două cărți din care s-a recitat, ”Pentarombul” și ”Fântânile frigului”; Ioan Scorobete – Timișoara cu cărțile, ”Miraj”, tradusă în limba germană, dar și cu ”Dragoste și alte

păsări de pradă”; George Terziu prezent cu cartea, ”Moartea necesară”, a recitat la fel de frumos, aducând prin

poezie un frumos omagiu soției sale, distinsa doamnă Liliana Terziu.În finalul acestei lungi și de loc plictisitoare expuneri de carte, a venit rândul și amfitrionului, Vasile

Morar. Nu s-a prezentat ”decât” cu ultimile trei ”cărticele”, cu ultimile trei Volume cu titlul, ”Nu vă temeti”,

fiecare conținând 1001 poeme. Da. Nu este greșeală cifrică, fiecare poem are câte o mie una poezii.Vasile și-a prezentat cărțile cu grijă și sfială, s-au făcut comentarii s-au discutat… de toate…Atât a fost de frumos, încât nu ne-am dat seama că trecuse-ră cateva ore bune. Acum… urmează o parte la fel de frumoasă, a autografelor, a discuțiilor de tot felul și mirosul sar-

malelor maramureșene își face simțită prezența.Doamna bibliotecar, Angela Morar, a avut grijă ca totul să se desfășoare cum trebuie, la fel și

doamna director, Gina Călăuz, implicată cu toată ființa în sărbătorile ulmenești, a supravegheat ca totulsă ”curgă” conform celor dinainte stabilite, conform programului

Durerea că ne despărțim de niște oameni minunați, fiecare urmându-ne cărările-nspre case.O, Doamne! Ce fain o mai fo’ la Maramu!

59

x


COMEMORARI

În data de 16 noiembrie 2014, începând cuora 17, a avut loc lansarea Antologiei Lacrimide înger- cuprinzând creații literare ale autorilorcare au participat la emisiunea Portret de autor,de la Radio Shalom România, pe parcursul viețiiscriitorului Mihail Grămescu, inițiatorul și re-alizatorul acesteia din ianuarie 2012 până înluna mai 2014.

Evenimentul a fost organizat de CentrulComunitar Evreiesc București și de EdituraBetta.

Cele 460 de pagini ale Antologiei Lacrimi deînger ce are pe copertă precizarea REMEMBERMihail Grămescu reprezintă un omagiu adus re-gretatului scriitor Mihail Grămescu, la împlinireaa șase luni de la plecarea sa prematură dintrenoi.Ediția a fostîngrijită de Camelia Pantazi Tudor,realizatoare a emisiunii Portret de autor ”MihailGrămescu” din luna iunie 2014.

După frumoasele cuvinte rostite la începutulevenimentului de Adrian Gueron, directorul Cen-trului Comunitar Evreiesc București, au adus unomagiului Mihail Grămescu: Camelia PantaziTudor, Nicolae Roșu – directorul editurii Betta și

scriitorii Zigmund Tauberg, Emil Lungeanu, GeoCălugăru, Lucian Gruia, Constantin Kapitza, BorisMarian Mehr, Florin Grigoriu, Cristian Neagu.

Beatrice Alexandra Kiseleff, mama regretatu-lui scriitor, a mulțumit celor prezenți, celor care auluat cuvântul, Cameliei Pantazi Tudor pentruinițiativa și efortul său, și a mărturisit intenția de ase ocupa de publicarea operei complete a fiului său,inclusive creațiile literare nepublicate până înprezent.

Actrița Doina Ghițescu și tânărul poet și actorAlexandru Gospodin au recitat din volumele de

poezii ale lui Mihail Grămescu. Nu au lipsitmomentele muzicale, oferite detineriiDavid Radu, Lara Țifui, Ana-Maria Du-mitru și, în final, de Rodica Doija,acompaniată de Bogdan Lifșin.

Evenimentul s-a desfășurat într-oatmosferă caldă și prietenească, la sediulRadio Shalom România din str. Popa Soarenr.18.

Camelia Pantazi Tudor

Lansarea Antologiei LACRIMI DE ÎNGER

REMEMBER Mihail Grămescu

COMEMORARI

60

xCervantes

Argument: a) Voi numerota cronicile mele literare cu nu-

mere prime, descriind scriitori, diferenţiind astfel au-torii despre care vorbesc, de acei amatori…, conformclasificării unui cunoscut- de cine? magistru con-temporan. Printre cei numiţi sunt şi scriitoriprofesionişti, adică au o profesie, oarecând la uniidintre aceştia numind-o, aşa ca să nu se simtă ceinenumiţi singuri. Ba, voi spune şi locul unde respiră,expiră, transpiră, “şecspiră” sau “sexpiră”, ei fiindaparţinătorii tuturor curentelor literare prezente sauviitoare, unii dintre ei, fiind singurii ocupanţi ai unuicurent literar numit după numele lor. Toţi fac partedin R. D. L – Republica Democrată Literară, chiardacă unii sunt cetăţeni ai unor monarhii ereditare,falangiste, comuniste, socialiste etc.

b) Textele fac parte din volumul de 8 kg. alIMPLD, adică al istoriei mele literare personaledrepte, carte care va apărea în cinci limbi, trei eu-ropene şi două din alte continente, ulterior şi în al-tele, asa cum şi unele cărţi descrise de subsemnatulsau de alţii sunt.

c. Tot ce scriu se poate reproduce de către autoriîn toate cărţile lor, dar şi de alţi doritori.

d. Hic sunt leones, mai pe româneşte: Aici suntlei, fiare maiestuoase.

.1. Nicolae Andrei, Dicţionar ortografic şi ex-

plicativ de nume proprii greco-latine, Călăraşi,2006.

Cărturarul călărăşean ne convinge că am avutînaintea noastră şi pe alţii care se chemau scriitori,precum: Abaris, vestit poet scit care “a cântat în ver-suri călătoria lui Apollo la hiperboreni, primind dinpartea zeului darul profeţiei”. (E limpede că autorulnu-şi respectă titlul cărţii, Abaris nu-i grec, nici latin,

fiind scit, dar tot de-un neam...mulţi crezând că doardouă neamuri au făcut istoria lumii, grecii şi ro-manii…)

2. Nicolae Iştoc, Scrieri, vol. II, 816 pagini,Oradea, 2011.

Jurist în căutarea Nirvanei şi a fostei soţii, Dar-lingtonia, şi al fiului lor, Cătălin, este când poet ele-giac pe domeniul dragostei, când dramaturg peterenul politichiei, când căutător de pietre filozofalepe terasa unui bar de cartier celest, dacă nu stă lataclale filozoficeşti cu Budha, Zarathustra, Zamolxis,Eminescu şi urmaşii fermecaţi de cuvinte şi stihuriprecum Maria Niculescu, Ecaterina Negară, AuroraPordea, Gavril Moise, L. Iona; George Nica, Alexan-dru Priboieni, Iulian Nuţă…, unii scriind poeme saucugetând în proză la cele scrise de autorul care une-ori vorbeşte “pe limba iepurilor” în schiţe şi cugetări,limbă pre care a învăţat-o în timpul petrecut de la1945 încoace.

3. Marius Dobrescu, Momente din Istoria Al-baniei, două volume, Bucureşti, 2013.

Omul este redactor la revista “Prietenul al-banezului” şi cum eu sunt prieten cu publicaţiaaceasta, sunt şi cu el, deci îl laud fiindcă ştie să scrieatent la amănuntul istoric, cărţile sale meritând citite,având şi altele. Citez: “Alături de SKANDERBERG ,Luke Dukagjini a fost unul dintre cei mai renumiţiprincipi albanezi din secolul al XV-lea. El este cunos-cut drept continuatorul luptei eroului naţtional, dupămoartea acestuia. Tradiţia îl recomandă şi ca autoral vestitului Kanun, cod cutumiar civil şi moral carea funcţionat în Albania până în zilele noastre”.Adăugăm că e vorba de anii 1444-1481 şi că în 1479veneţienii au semnat un act recunoscând pretenţiilePorţii Otomane asupra… teritoriilor albaneze…

NUMERE PRIME

Florin GrigoriuDESPRE CONFRATI, CU DRAGOSTECU DRAG , DESPRE ALŢII

61

x


5. George Schinteie, Clepsidra de cuvinte,Timişoara, 2013.

Revoluţionarul timişorean, apreciat de AdrianDinu Rachieru ca poet al citirii lumii, cunoscându-işi alte poeme din cărţi anterioare, vorbind despre oninsoare cu ochi de femeie din 2008, are aici, înclepsidră, 72 de semne ale gândului poeme. Vom citatrei strofe din trei poezii (“Sub nuc, pe banca de lapoartă,/ umbra stătea de vorbă cu Dumnezeu”...“Inima ta e o umbră reflectată în oglindă”…”Umble-tul tău prin amintiri/ Rotund ca un măr/ Îmimăsoară vâ\rsta”) şi vom zice că poetul e unmoştenitor de umbre, de valuri, de obstacole, desingurătăţi, de căutâri, o “umbră de copil rătăcitprintre păpădii”.

7. Ion Iancu Vale, Reverberaţii, Târgovişte,2013.

Biblioteca (“Bibliotheca” este editura)naţionalăcuprinde multe cărţi ale scriitorilor fosteiCetăţi de Scaun, dintre care alte trei de Ion IancuVale, de obârşie pietroşiţeană, de meserii americanefaulkneriene, inclusiv de climatolog (“Climate liter-are” e revista sa de chin lunar – sigur, nu singur-) Au-torul ne revelează percepţii metafizice, inegalabileospeţe metaforice, drumuri de lacrimă, băuturimiraculoase de spaţii lirice 1983-2012, cum şidescripţii de noi imagini din vechi simboluri, eseistic.Citez integral “DON QUIJOTE IARĂȘI: În modsigur despre Miguel de Cervantes/ nu s-ar fi ştiutnimic, în vecii vecior,/ dacă n-ar fi existat Don Qui-jote./ Probabil, unii vor afirma că dimpotrivă despreDon Quijote/ nu s-ar fi auzit niciodată ceva/ dacă nuar fi existat Cervantes. / Dar fiecare este liber săcreadă ce vrea şi până la urmă, acest aspect nu esteprea semnificativ, căci Don Quijote a existat./ El însănu a fost cavaler spaniol/ din localitatea La Mancha,nu a trăi în Evul Mediu/ şi nu a avut o culoareanumită a pielii./ El a fost (de fapt este) de peste tot,/fiind deopotrivă alb, galben sau negru,/ exista de lafacerea omului/ şi va trăi până la dispariţia acesteifiinţe superioare./ Existenţa lui Don Quijote odovedeşte/ însăşi prezenţa morilor de vânt, de-a lun-gul şi de-a latul mapamondului,/ care tocmai pentrua-i da un ţel în viaţă/ acestui cavaler au fost inven-

tate./ Mai mult, Don Quijote era un individ foarterealist,/ atât de realist încât atunci când îl mâncapielea,/ el îşi scărpina armura./ Dar şi aceasta este undetaliu minor şi fără relevanţă,/ important este faptulcă,/ în afara unui adjective – donqijote-ismul,/ el adăruit oamenilor carate şi repere noi pentrusperanţă, / făcându-i să uite cât de strâmbă şi deabsurdă este viaţa şi să moară/ şi cu zâmbetul pebuze./ Aşa că, să nu vă îndoiţi nici o clipă/ Don Qui-jote a existat./ De altfel, mai mult sau mai puţin,/fiecare dintre noi este un Don Quijote,/ adică oiremediabilă tristă figură”.

11. Ion Pachia- Tatomirescu, Caligraful desalmi, Timişoara, 2013.

Cartea are o prefaţă a autorului “de la glosalmişi zalmiori, la ultrascurţii salmi”, argument fiologicşi istoric al faptului că impricinatul a descoperit, printalent şi isteţime trei specii poetice, magnetizat depoezia cu formă fixă- sonet, gazel, rondel = isonzelul,iar apoi glosalmul (16 versuri dodecasilabice, cucezura dupăa şasea silabă, cinci strofe – distih, douăterţine şi două catrene) şi salmul – şase silabe dis-puse-n distih – cea mai scurtă poezie a lumii, iarzalmiorul – un poem de zece versuri a/ a-b/ b-a/a-b/b-a/a//c/ c-d/d-c/c-d/d-c/c.

Cum exemplificarea poate fi doveditoare, mădescurc citind: Nucul/ strigă cucul. (Adevăr cumplital lumii pustiite de om!); Cade/ stea-n cascade (Însăşicondiţia creatorului sau a vieţii fiecărui om nescutitde învolburări, fire luminoasă la naştere.); Cufăr/ cercu nufăr (Cartea aceasta este şi ea un cufăr de imag-ini-nuferi); Pensii/ cu suspensii. (Viaţă de după…Revoluţie- Involuţie); Padini/ baragladini. (Pesemnetipi cu merţane/ maşini prin Bucegi…oameni fiţoşi);Virus/ de papyrus (Cum cred că-i vorba de criticaasupra textului, nu mai citez şi nici mai comentez,dar fac un poem, contaminându-mă: Orez/ culoarefrez (în traducere critică- Versurile poetului sunt ohrană de pe alte tărâmuri, cu altfel de culoare poetică,dar sigur sănătoasă liric.). Din volumul de 176 depagini, citez un zalmior din 1976 – specietatomiresciană omologată de OSIM-ul criticesc, au-torul aducând postamente documente concludenteşi prezente în prefaţă, unul având şi semnătura mea,

DESPRE CONFRATI, CU DRAGOSTECU DRAG , DESPRE ALŢII

62

xCervantes

de prin august 1999, Ehei, fug anii şi banii…):ZALMIOR VI – Dacă mă însor, dă-mi umbra penori,/ mireasă- cireaşă pentru prunc şi faşă,/ soare-naş în zori, dintre zalmiori,/ luna fă-mi-o naşă, demi-e şi strămoaşă,/ dacă mă însori şi –am umbră penori!...// De-ntrupez cuvânt, de-ard şi necuvânt,/narcisă-ureche de n-are pereche,/ lasă-mă -n cânt,să-mi croiesc avânt,/ ferindu-mi de ţeche, legea meastrăveche -/ legea de mi-o cânt, Cogaion-cuvânt!...(Poem stihial, de evocare a ursitoarei po-etice, în grai baladesc, de înălţime poetică, spus tristde-un oier pe munţi păduroşi, vechi.).

13. Ecaterina Negară, Lauda magnifică, Emi-nescu. Oda în metru sacru, Orhei, 2011.

Placheta de 16 pagini cuprinde o prefaţă dePetru Ababii, explicând trăirea poetei în “starea Em-inescu”, un cuvânt al autoarei despre Aurel David,pictorul şi graficianul basarabean, autorul unui mag-nific desen-Eminescu Hiperion-arbore, aflat pe cop-erta I şi păreri de bine (Vasile Dohotaru – artistplastic, Tamara Cosoi-bibliotecară, Petru Ababii-filosof), pe coperta IV, despre cea care scrie pemătase de cuvânt: Prea multe s-au trecut cu vederea,/s-au luat în derâdere şi-n nevaloare/ cât s-a putut, câtn-a durut/ rana, sângele, ideea de ţară./ Fără Emi-nescu se moare./ Doar cu el am înviat când s-anăscut./ Te lăudăm, Doamne, că ne-ai răscumpărat/ Cuvântului Tău cu Eminescu.

17. Vadim Bacinschi, Cocostârc străin, Odesa,2011.

Placheta jurnalistului din Odesa, poetbasarabean, antologator de poezie şi poeţi, vorbeştedespre tratamentul la băile Limanului Odesei la1885, august-septembrie şi iulie 1886 a poetului M.Eminescu, cel ce se autodescrie ca un Cocostârcstrăin pe acele meleleaguri, mulţumit de tratamentulşi prietenia medicului balneolog Felician I. Iachi-mowicz, la 1865 *El crede că dacă urmez cura şi anulviitor, am să mă bucur de o sănătate perfectă*,mulţumind prietenilor din Iaşi (consului rusLomonosov, profesorilor Vasile Burlă, PetruNovleanu, Zaharia, Buţureanu, Drăghici, doctoruluiMax, colegului de la Școala Comercială, de undeavea de luat ca profesor salariul, profesor Bodescu)

în scrisori pentru sprijinul de a fi la băi. Iătă oscrisoare dintre cele şase reproduse, dar au fost maimulte (în una spune că citeşte Heine din bibliotecadoctorului), gazete puţine, printre care “Neue FreiePresse”, el- doritorul de ştiri din lume): “Liman, 15iulie 1886. Dragă Novlene, Nu ştiu dacă ai primit şiai predat lui Creangă traducerile trimise de mine:“Cocoşul de aur”,”Povestea despre împăratulSaltan”,”Povestea despre împărăteasa moartă şi de-spre şapte fraţi viteji”, “Povestea despre un pescar şiun peştişor”,”Povestea despre un popă şi lucrătorullui Balda”, pentru a vedea dacă sunt bune de tălmăcitşi pe limba lui.

Am hotărât să scoatem o carte de poveşti pen-tru copii şi fiind singur aici, unde mă coc cu glodulpe mine, m-am învrednicit să traduc din Puşkinaceste povestiri.

Tu interesează-te şi vezi ce face şi când seapucă de lucru, căci în toamnă mă gândesc să fac rostde un librar, să tipărească, fie la Iaşi, fie la Bucureşti,unde cu ajutorul prietenilor să pot să fac aceastăispravă.

Am primit ajutorul vostru bănesc şi vămulţumesc la toţi.

Cu dragoste frăţească, Eminescu.”19. Ion Lupu, Înstrăinata noastră Basarabie,

2010; Dureri neostoite, 2012, Teofana, 2013, Bacău.Primele două cărţi sunt documentare istorice,

cu multe fapte rătăcite prin timp, , istorie despreBasarabia, Bucovina de Nord, Ţinutul Herţa, InsulaȘerpilor, Cadrilaterul românesc, relaţiile româno-greceşti, româno-ruse, româno-sârbe, româno-bul-gare, diplomaţia românească, Unirea din 1918,relaţiile româno-sovietice, Bărăganul – gulag româ-nesc, iar ultima carte este un roman istoric, din vre-mea când “nori negri acoperiră cerul Ţării Moldoveiîn acele vremuri de zbuciumare şi neîmplinire avăleatului 7169 (16610, întunecând zările, risipind încele patru vânturi pacea pe care moldovenii abiaîncepuseră a se bucura de ceva vreme. În ScaunulŢării de la Iaşi, Domniile se arătau scurte şi Domniidegrabă trecători, aşa încât mai nici unul nu se în-vrednicea să statornicească liniştea peste biata Ţarăa Moldovei, atât de frământată de vitregiile vremii şi


63

x


de potrivniciile celor dinlăuntru, dar şi de poirilecelor de dincolo de fruntarii care, de veacuri, râvneausă-şi întindă stăpânirea asupra pământurilor ei (…)Era pe vremea în care boierul Dumitrache Iliescu,mare şetrar în domnia Voievodului Eustatie Dabija(1661-1665), izbutise să cumpere de la marele stolnicDumitraşcu Solomon, două moşii pe Valea TazlăuluiMare, moşia boierească de la Hemeieni şi pe aceeade la Nadişa, pe care marele stolnic o cumpărase maiînainte de la boierul Ion Nadeşu”

Prozatorul a mai istorisit în romane viaţaacelor locuri moldave în romane bine ţinute intere-sului cititorilor pe baza documentelor din arhivepublicate şi din legende. Ion Lupu este om de ispravăscriitoricească şi prin Ștefan Vodă al Moldovei, Dinneamul lupilor- patru volume despre Căpitaniidomneşti, Sub semnul marelui Ștefan, Voievodulmartir, Vremuri zbuciumate, Sub puterea destinului.Bravo! Aşteptăm a citi cele existente în manuscris:Marele Hatman, Fiul Marelui Hatman şi celelalte.

23. Viorel Martin, Schiţe şi momente,Bucureşti, 2013.

Inginerul, priceput într-ale tehnicii, epigramei,revistei “Lumea epigramei”, este şi un prozator debine-dispunere, adică hazos în expunerea unorîntâmplări bine găsite mai ales din lumea tehnică,mai puţin cuprinsă în domeniul scrierii. Unele mo-mente oglindesc drame, necazuri, scrise cu o bunăînţelegere a vieţii. Ce mai, autorul are condei! Iată unînceput de poveste, de stil: “Nenea Radu era marepescar şi tot insista să megem odată la pescuit laCăldăruşani, un lac la câţiva kilometric de Lipia,unde era şi o peninsulă pe care se afla mânăstireaCăldăruşani. Nea Mircea nici nu voia să audă, neaFănuş nici atât. Intr-o zi frumoasă de toamnă” etc.Citiţi cartea! Și daţi-o şi la alţii!

29. George Roca, De vorbă cu stelele, vol. 2.,Bucureşti, 2011.

Autorul trăieşte altfel ca noi, opus nouă, fiindprin Australia locuitor sau prin lume, de unde ia in-terviuri precum acestea care nu-şi pierd interesuldupă ani. Întrebări incitante, răspunsuri deschise deoameni care au făcut ceva oriunde i-au dus paşii.Stele americane – Simona Botezan, jurnalist SUA:

“Îmi repugnă activităţile şi evenimentele organizatede partide şi politicieni. Îmi place mai mult ideea decosmopolitanism, de cetăţean European sau cetăţeanal planetei”. Elena Buică: redactor literar al revistei“Mesagerul” Hamilton, Canada: “Trăim prea trepi-dant într-o lume a reclamelor ostentative, preasufocaţi între zidurile betonului şi ale sticlei care stingtreptat umanismul din noi… Dumnezeu ne-a dat şiaceastă mare minune, amintirea. Nimeni şi niciodatănu-şi scoate din minte amintirile scumpe şi dragi,adevărate comori de trăiri care înseamnă frumosul,iubirea, fiinţa, viaţa, adică totul”. Simina Grigoriu,disc jockey- Canda, SUA, Germania: “Am emigrat înCanada cu părinţii la 4 ani, direct la Toronto de laBucureşt. Am bunici şi rude în România pe care i-am vizitat frecvent. Am păstrat o legătură simbioticăcu rădăcinile mele româneşti”. Ioana Moldovan,critic de teatru: “Toţi copiii talentaţi sunt foarteexigenţi şi dacă nu le dai răspnsuri la întrebările care-i frământă, dacă nu eşti convingător, nu-i mai poţistăpâni. E greu să ai ca public de factură academică,tineri artişti. Mă interesează mai mult omul de rând,care, dupăce îmi va citi cartea, să mai dea teatrului oşansă”. Stele australiene – Reinhold Batschi (O.A.M.)– sportiv –canoe/ canotaj - multimedaliat. “Provindintr-o familie de origine saxonă/ germană. Suntnăscut în România, la data de 20 august 1942, în co-muna Sânpetru (Petersberg), situată doar la câţivakilometri de B raşov”. (A fost în echipa naţională deCanotaj la Ciudad de Mexico in 1968, locul 7,maestru al sportului în 1970, apol pleacă în Germa-nia, devine antrenor de onoare şi câştigă cu echipatrei medalii, dintre care două la Olimpiada de laMontreal, apoi: “În 1978 am participat la Campi-onatele Mondiale din Noua Zeelanda, unde, prinpersoana lui John Coates, preşedinte al ComitetuluiOlimpic Australian, mi s-a popus să devin antrenorprincipal al echipei australiene de canotaj. Consid-erând că oferta este serioasă şi foarte atrăgătoare, amacceptat şi astfel m-am stabilit la Sydney, unde amdevenit primul antrenor naţional (poziţie nouînfiinţată în acea vreme”.(Datorită rezultatelorobţinute aduse Australiei de-a lungul anior,antrenorului Reinhold Batschi şi canotorului Ion


64

xCervantes

Popa le-au fost decernate în 1987 înalta distincţienaţională “e Order of Australia Medal” şi privi-legiul de a ataşa după nume titlul de O.A.M “Mem-bru al Ordinului Australiei”. Ion Aurel Pop, DumitruPreda, istorici, profesori universitari din România,prezenţi la Congresul Internaţional de Știinţe Istoricede la Sydney- al XX-lea. “Al XV-lea a fost laBucureşti. Primula fost la Paris la Paris în 1900, iarîn 1975 la San Francisco, 1980- Bucureşti, Stuttgart,1985, Madrid, 1990, Montreal, 1995, al XIX-lea în2000, la Oslo- Norvegia”. Stele europene – ViorelBăetu/ Michel Cuţui, scriitor – Germania: “Am vrutsă reînviem în lumea stresată din ziua de azi, care numai are timp de citit, tradiţia fascicolelor, fiecare fas-cicol- fiind în fond un roman comprimat”. PaşcuBalaci – poet, eseist, dramaturg- Oradea: “Suntnăscut în satul Sebiş de Beiuş, la 8 mai 1956, un ancrucial, când marelui poet Lucian Blaga i s-a refuzatpremiul Nobel pentru literatură, fiind preferat poetulspanio Juan Ramon Jimenez, asta şi pentru că nu afost ajutat de statul comunist de la acea vreme, poetulnostru fiind pus la index…mai ales că în acel an aizbcnit revoluţia antisovietică a ungurilor, fapt ce agenerat şi în ţara noastră o stare de revoltă în rân-durile tineretului universitar”. Nikolai Birulin, stu-dent: “(…) de origine sunrt rus, trăind la Chişinău(…) Bunica, chiar dacă era rusoaică, avea părerea căun copil nu are ce căuta în Republica Moldova fârăsă ştie limba oficială a majorităţii (…) şi am fost în-scris la grădiniţa românească”. Cristian Bodnărescu,muzician, Iaşi –“Democraţia prost înţelesă şi aplicată,ignoranţa maselor, promovarea subculturii şi amediocrităţii (…) reprezintă un zid care trebuiedărâmat pentru a putea întrevede lumina pală aadevărului, a cunoaşterii, a valorii şi a ceea ce estefrumos pentru noi”. Antonio Calderon de Jesus-Madrid, promotor cultural: “2005 a fost anul cândam avut oportunitatea să cunosc pe viu artaromânrească (…). Am participat la tabere artisticeşi la diverse evenimente de artă din toată România.Există o sintonie= armonie între mine şi artiştiiromâni din Diasporă, în mod concret cei stabiliţi înSpania”. Rodica Dacin - guvernator 2010-2011 “Dis-trict Liones 124”, club de doamne din Oradea: “Pri-

etenie, caritate, progres este mottoul cu care am con-dus activitatea districtului în acest an lionistic”. Nico-lae Firoiu, antrenor emerit polo pe apă:–“În 1964, capoloist la Steaua am ieşit cu ştafetele 4x100 liber şi4x200 liber campion al României”. Geo Goidaci,sculptor, acum în Germania: :Rădăcinile mele aurămas acolo, înfipte adânc în pământ transilvan”. Oc-tavian Lupu, scriitor, Bucureşti: “M-am născut înoraşul de la poalele Tâmpi, mai precis în Braşov, într-o frumoasă Duminică de Florii, pe data de 14 aprilie1968, la ora 5 dimineaţa, după o noapte teribilă pen-tru cea care mi-a dat viaţă.

Poate tocmai de aceea am iubit mereuprimăvara şi dimineaţa, ca anotimp şi moment alzilei”. Hector Martinez Sanz, filozof spaniol, scriitor:“Mai creez cărţi care îmi măresc şi ele biblioteca (…) A avea atâtea cărţi pare o nebunie vrednicăde DonQuijote”. Antoniu Petrescu/ Don Elvis, preot ro-mano-catolic, artist, muzician italian: “Sunt preot de6 ani, am lucrat în mai multe parohii, am încercat săfiu alături de persoanele pe care le-am întâlnit”. ArturSilvestri (1953- 2008), preşedintele AsociaţieiRomâne pentru Patrimoniu: “Foarte curând ceea ceastăzi ne apare drept piedică de netrecut se va depăşicu uşurinţă şi ne va deschide simţământul încrederiidespre ceea ce suntem”. Tatiana Ștefan – elevă din Re-pubica Moldova: “Îmi iubesc patria şi o port mereuîn inimă”. Al. Florin Ţene- preşedintele Ligii Scriito-rilor: “În perioada 1970-1971 am lucrat la ziarul deşantier “Lumina de pe Lotru”. Acolo am cunoscutoameni, fapte şi drame pe care le-am coagulat în ro-manul “Chipul din oglindă”, apărut mult mai târziu,după evenimentele din Decembrie 1989, la edituraFundaţiei I. D. Sârbu. (…). Suntem o familie deartişti. Liga Scriitorilor – scriitorii din Româniaprofundă sunt acei scriitori care cu modestie şi bunsimţ îşi scriu şi îşi publică volumele”.

Eugeniu Roca – poet ( Evadare din spaţiul vir-tual, 2009), cărţi de interviuri, jurnalist, radioredac-tor Australian, colaborator la reviste pe hârtie şivirtuale –internet din cinci continente… are in-teligen ţă, nerv publicistic, pricepere de punere învaloare a celor ce au făcut şi fac multe pentru pro-gresul omenirii oriunde se află. Excelsior lui şi tutu-


65

x


INIȚIATIVA ASOCIAȚIABASTIONUL-TIMIȘOARA

Pentru că susținem lectura și vrem să read-ucem în viața copiilor plăcerea cititului, noi,Asociația Bastionul ArtLitTim din Timișoara, ne-am gândit la o activitate simplă și drăguță, care săajute cadrele didactice să apropie cartea tipărită decopii.

BIBLIOTECA CLASEI

Câte clase, atâția copii curioși. Vă invit să negândim în acest an la ceva simplu, dar util, pentrua stârni curiozitatea și interesul copiilor pentrucartea tipărită. Calculatorul are un singur prieten,proprietarul; cartea are o mie de prieteni, deoareceea poate ajunge în mâinile tuturor celor care îșidoresc să-și petreacă timpul cu ea.

O carte poate ajunge la destinatar citită saupovestită. Povestitul unei cărți poate deveni oobișnuință. Copiii nu doar vor citi ce vor dori, civor învăța astfel să vorbească liber în fața unuipublic, a colegilor de clasă. Pentru o clipă vor fimai mult decât copii, vor fi promotori de cultură.Bucuria unei lecturi va fi împărțită cu ceilalți.

Copiii citesc tot mai puțin, dar asta nu trebuiesă-i îndepărteze de lectură! Cititul cultivărăbdarea, pune copilul în fața unor întâmplări,imaginația scriitorului este o lecție de viață pentrumicul cititor.

Deci, dragi educatori, învățători și profesori,

haideți să le oferim copiilor o prietenă care nu îiva dezamăgi niciodată. Haideți să le oferim ofereastră prin care să privească lumea. Acest lucrupoate fi biblioteca clasei, raul magic care ne poateumple clipa, ora, ziua, viața de frumos.

Cum putem crea biblioteca clasei și în acelașitimp promova lectura și vorbitul în public? Nimicmai simplu! Fiecare copil poate aduce o carte,carte pe care deja o are acasă și a citit-o. Odatădepusă cartea pe ra, copilul le poate spunecolegilor săi, pe scurt, subiectul cărții și de ceconsideră el că ar trebui să o citească și aceștia.Cărțile vor fi astfel adecvate vârstei lor, cele carele-au marcat în vreun fel personalitatea. Va fi o bu-curie împărțită cu ceilalti colegi, va fi un lucru careîi va uni, le va da un subiect comun de discuție, vafi un drum pe care vor putea merge împreună.

Noi, adulții, trebuie să facem doar un singurlucru: să le fim alături.

Așadar, haideți să provocăm un tsunami delectură și să reconstruim plăcerea cititului prinbiblioteca clasei!

Patricia Lidia Popescu CeveiPreşedinte

ASOCIAŢIA BASTIONULARTLITTIM

Sânandrei, Timişemail: [email protected]

FB: www.facebook.com/BastionulArtLitTimAsociatia Bastionul ArtLitTim

INITIATIVE CULTURALEINIŢIATIVE CULTURALE

66

xCervantes

CUNOAȘTERE Există câteva forme de elib-erare de constrângerile, regulile și tiparele im-puse de ceilalți, de societate. Unii evadează prinsubstanțe și droguri, alții prin oameni. Pentrucâțiva, drogul e poezia, iar poezia e libertate șisingura formă de supraviețuire. Gala TinerilorScriitori „Traian T. Coșovei“ a acordat sâmbătăPremiul Național pentru Debut în Poezie,reușind să arate încă o dată că versurile au cura-jul de a deschide drumul adevărului.

„O carte trebuie privită chirurgical“, spuneaTraian T. Coșovei într-un interviu. „O desfaci șivezi: are inimă, are suflet?“ explica poetulgenerației optzeciste. Traian T. Coșovei a trăit in-tens și s-a stins repede, la începutul acestui an,la numai 59 de ani, plecând dintre noi pentru alăsa în urmă amintiri, multiple volume, viețimarcate și suflete vindecate. „Dacă te expuicrezi, iar dacă ai credință, te expui“, mai zicea au-torul cărții „Patinează sau crapă!“. Pentru asta,artistul a încurajat talentul pur, gol, autentic, fărăconvenții și înveliș protector, dezgolirea fiindsinonimă cu libertatea de a fi.

În cinstea spiritul său, sâmbătă, artiștii și-au dat mâna la Gala Tinerilor Poeți „Traian T.Coșovei“, un proiect-fuziune al Asociației Cul-turale Direcției 9, Editurii Tracus Arte șiAgenției de Carte, unde s-a acordat PremiulNațional ce-i poartă numele, pentru Debut înpoezie.

Evenimentul inițiat oficial în Centrul Vechidin București, la Godot Cafe, și continuat într-un cadru amical, la Zappa Rock & More, a adusîn fața cititorilor cu poftă de cuvinte și sensuriscriitori versați în versuri și proză în ipostaza dementori și susținători ai tinerilor ce au pășit decurând pe drumul poetic. Emoția n-a ținut contde vârstă sau experiență, scena dovedindu-seîncă o dată un spațiu intimidant, dar favorizant

expunerii sufletești.

„O să mă publice pe bune?“Emilian Valeriu Pal, câștigătorul susținut de

Lucian Vasilescu, a reacționat ca la împărtășanie,lăsându-și libere atât gândurile, cât și senti-mentele. Recitându-și versurile, jurnalistul nu și-a ascuns tremurul de emoție, spre încântareadoamnelor impresionate de mai noua sensibili-tate poetică. „Moartea e ca un fel de căldură, caatunci când ți-e frig, te învelești cu tot pământul,transpiri și transpirația ta hrănește plantele“, acitit Pal din „Timișoara-Iași (fără loc rezervat)“.

„O să mă publice pe bune?“ l-a întrebat elpe Adrian Suciu. „Da, o să te publice pe bune!“,i-a confirmat poetul, de la microfon, și, din sală,ridicându-se în picioare, Ștefania Coșovei, soțiaartistului omagiat.

Votat de membrii juriului, scriitorii FlorinIaru, Ion Mureșan și Adrian Suciu, premiantulva avea onoarea de a-și vedea versurile publicatela Tracus Arte, editura unde au apărut mai multevolume ale lui Coșovei, cel mai recent fiind„Elegii pentru o bucată de iaht“.

Pe lângă vinderea volumelor semnate depoeții, actorii și scriitorii aflați la eveniment, în-tâlnirea și-a atins principalul scop, reușind sătrezească și să răscolească, chiar și pentru câtevamomente, sufletele celor prezenți. După ojumătate de oră de agitație, comenzi la bar,sărutări, îmbrățișări și revederi între prieteni,oaspeții s-au instalat comod în fotoliile de laGodot Cafe pentru introducerea amuzantă a luiDan Mircea Cipariu, președintele FilialeiBucurești Poezie a Uniunii Scritorilor dinRomânia, și vizionarea unui filmuleț despre Tra-ian T. Coșovei, un melanj de fotografii, versuri,muzica lui Adriano Celentano și protestele luiCheloo de la Paraziții, cu refrenul „Unde setermină visele, moartea respiră“.

Vocea libertății la Gala Tinerilor Scriitori „Traian T. Coşovei“ INITIATIVE CULTURALEINITIAŢIVE CULTURALE

67

x


Însă Mircea Albulescu a redus audiența latăcere, recitând câteva dintre poemele artistuluirăpus de boală. Oaspeții au uitat de cafele, țigăriși ape minerale, chiar și de lacrimile scurse timidpe obraz, actorul reușind să intensifice drama-tismul și profunzimea versurilor într-o manierăproprie, superbă.

Publicul s-a mai animat auzindu-l pe IoanCristescu povestind o discuție purtată în miezde noapte cu autorul volumului „Ninsoareaelectrică“. „Traian știa că sunt un fumător înrăit,și el era un fumător înrăit, și, într-o seară, pe la00.00, mă sună. Ioane, dormi? Zic nu. Păi de cenu dormi? De obicei nu dorm mai devreme de00.00-01.00. Măi, eu nu dorm pentru că-mi iadin timpul de fumat“ și-a amintit râzând direc-torul Muzeului Naţional al Literaturii Române.

Ziceri și deziceri„Tot ce știu și pot să fac este să transmit

niște emoții - spunea Traian T. Coșovei într-uninterviu - iar poezia este o emoție condensată încâteva sintagme. Scriu, pentru că mai cred înnevoia de emoție, fără de care ne-am înstrăinacu totul“, spunea „copilul teribil“ al generației înblugi.

Emoția creației a continuat cu poeziileoferite de tinerii scriitori și de maeștrii lor, mo-mentele sensibile făcând schimb de locuri cuumorul. „Acele cuvinte lăsate să facă ce vor ele,nu ceea ce vrea poetul să facă cu ele, fac poeziamult mai interesantă și mai frumoasă... Atuncise nasc noi sensuri, complet nebănuite, care nebulversează“, a comentat Nora Iuga poeziatinerei Cristina Cîrnicianu. Mai în glumă, maiîn serios, după ce Dan Mircea Cipariu a omis di-acriticele când a citit titlul volumului, veteranaa sfătuit-o pe autoarea volumului „Fața tandră ainfernului“ să înlocuiască „fața“ cu „fata“. „Artatrebuie să fie o permanentă suprindere, trebuiesă-ți dea permanent câte un pumn în față și săte trezească din inerția stării cotidiene și a lu-crurilor înțelese, pentru că lucrurile înțelese, de

fapt, sunt fața falsă a lumii“, a subliniat autoareavolumului „Sexagenara și tânărul“. Și după ce acoborât de pe scenă, scriitoarea și-a păstrataceeași energie, oferind cu veselie autografe șiîmbrățișări cititorilor și zâmbete aparatelor defotografiat.

Deschizător de drumuri, Traian T. Coșoveia influențat viziunea tinerilor poeți, iar ClaudiuKomartin i-a mulțumit scriitorului pentru felulîn care a marcat literatura română. „Pentrumine, Traian T. Coșovei este acel unchi hâtru șizurliu și zurbagiu cu un talent enorm, fiindcă,pentru el, între viață și talent era semn de egali-tate, și un tip cu o limbă foarte ascuțită. Pentruceea ce a făcut el în ultimele decenii pentrulimba literară, pentru limba în care se scrieastăzi, trebuie să-i rămânem îndatorați...“, amărturisit autorul volumului „Un anotimp înBerceni“. „Astăzi, la poeții cei mai tineri segăsesc ecouri, feluri de a fraza, de a tăia, un picde imagine și de privire liberă asupra lumii fărăde care nu cred că am fi noi înșine“, a completatKomartin, mentorul Cătălinei Matei, care și-alansat volumul „Lanul cu sârme întinse“.

Pornind de la cartea „black aphrodisiac“ allui Justin Dumitru, Valeriu Mircea Popa a vorbitdespre „Singurătatea alergătorului de cursălungă“, făcând o analogie între romanul lui AlanSillitoe sau filmul din 1962 și poetul care se dez-ice de îndoctrinare și omogenizarea cu masele,pentru a-și descoperi și releva adevărata identi-tate. Din punctul său de vedere, fraza pe care po-etul i-o dedică unei iubite, „Pot, dar nu vreau“,este cea definitorie pentru un scriitor demn carenu se supune majorității, ci își construiește untraseu personal.

Poetul Adrian Suciu a încheiat gala cu nouasa revelație, Emil Iulian Sude, creatorul volumu-lui „Scărarul“. „Eu cred că poeții nici nu existăși că biografia lor e neimportantă. Pe Emil l-amcunoscut la un eveniment cultural și ne-am îm-prietenit la o vodkă“, a recunoscut autorul best-sellerului „Un roman de rahat“, mulțumindu-le

INITIATIVE CULTURALEINITIAŢIVE CULTURALE

68

xCervantes

Ștefaniei Coșovei și Cristinei Berinde pentruevenimentul organizat în cinstea lui Coșovei.

Sârba între generațiiSpre seară, gașca s-a mutat la Zappa Rock

& More, unde poeziile s-au lăsat citite mai multși mai intens, cu gust de bere și miros de țigăritari. Ioan Groșan, Adrian Pârvu, Sorin Despot,Dana Banu, Daniel Vorona și Claudia Minela auîntregit echipa de „agitatori“, „antrenori“ și „ma-jorete“, spre deliciul auditoriului binedispus.

Maestrul Nicu Nicușor s-a luat la întrecerecu tinerii înscriși la maratonul poeziei, dar nucu versuri, ci cu piese variate, de la Maria Tănase

la Vali Sterian și Mihai Mărgineanu, spredistracția poeților care au încins o sârbă cu rock-erii prezenți în bar.

În pauzele muzicale, scriitorilor aplaudați laprima gală li s-au alăturat Raluca Neagu, RalucaOana Ciceu, Tudor Voicu și Maria DanielaPostelnicu, spre încântarea lui Adrian Suciu.„Seara asta nu e despre noi, despre cât suntemde șmecheri, ci despre ei“, a conchis poetul. „Artrebui să ne închinăm că mai există așa ceva“, și-a îndemnat el colegii de breaslă.

Corina Cosmescu

INITIATIVE CULTURALEINITIAŢIVE CULTURALE

69

x


DILEME EDUCATIONALEDE MEDITAT

70

xCervantes

Ioan Barbu-Călătorie la izvoare -Remember al numeluivolumului colectiv dinanul 1986 în care au-

torul a debutat, la Editura Eminescu. Este o cartede reportaj, în gen Geo Bogza a celor care au lucratpe marile șantiere ale României.

StoicaMirela/Florin TeodorMorar- Desene șipoezie: carte realizatădin dorința de a marca

împlinirea celei mai frumoase vârste a tinereții:18 ani. Studii, desene și crochiuri într-o împletireelegantă c u poezia unui om cu certe veleitățiartistice, Florin Teodor Morar.

Geo Vasile- Poezii cuefect sigur: ediție bilingvăromâno-italiană a unorpoezii cu largă respirațietematică având un filigranmetaforic delicat, plin de trimiteri în mitologie șiîn mediile cultivate ale spiritului uman.

Liliana Terziu Boian- Culoarea Femeii:,,…adevărata forță a poetei constă înaceea că știe să trăiască la cotemaxime neatingerea… Discursulauctorial rămâne oarecumneschimbat în albia cursivitățiimeditației și a memoriei elegiace,sub o zodie, aș zice, olimpiană.”

Vasile Crățu- Crucea de lacrimi: Întotdeaunaomul a simțit nevoia să înalțe osanale celor pe careîi iubește, admiră, adulează.Poezii cu caracter re-ligios- pricesne din Maramureș.

Daniela Baniță- Așacum porumbeii… - o cartecu poezie creștină care îiconferă cititorului stareanecesară transcenderii

într-o lume unde Dumnezeu îi este apropiatfiecăruia dintre noi, ca o necesitate indispensabilă.

Mihai Sas- Dangăt declopot: O nouă carte acunoscutului reporter –ziarist( aflat acum ancorat înrealitatea unui pensionarscriitor) care ne încântă din n ou privirea, inimași spiritul cu alese povestiri din lumea unui secolplini de umbre și lumini solare.

George Gâtlan- Cu-vinte pe șevalet: un volumdedicat unui pictor plecatîn alte dimensiuni, poateprea devreme, poate preatrist… o poezie scrisă peșevaletul inimii cu ar-

moniile cuvintelor prinse cu raze de lună.

Marius IulianZinca - Nebunia dincuvinte: volumcâștigător al unuiadintre premiile Edi-turii Inspirescu, 2014.Un autor care seremarcă prin amplitudinea versului și prin matu-ritatea expresiei aristice. Să putem să netranspunem cu toate gândurile, ideile, senti-mentele și trăirile noastre în acea lume în carepoezia, ca o regină aducătoare de bucurii să neatingă c u bagheta ei magică și, astfel să devenimmetafore-iată ce ne transmite poetul M. I. Zinca

INSPIRESCU-EDITURA VALORILOR CERTEINSPIRESCU-EDITURA VALORILOR CERTE

71

x


Eugen Evu-Case vechi: eseuri,având conotații med-itativ- filosofice cu oputernică încărcăturăi s t o r i c ă ,numerologică și eristică. Eseuri care pătrund din-colo de noi înșine spre teritorii care mereu suntvirgine, mereu putând fi (re) descoperite de ceicare nu încetează să caute comori sufletești.

Nicu Cismaru –Călimara din firidă:volum de debut; volumcare merită citit; volumcare transmite emoțiatrăirii fiecărei zile,fiecărei clipe;v olum

care tratează teme diverse, de la poezia socialăpână la poezia de dragoste, de la concret, la ab-stract, de la esențe la nuanțe și la dezamăgirilefiecărei zile.

Ana Podaru – Firimituri de fericire: volum

de debut scris de o doamnă din diaspora, acolounde oamenii, fiind izolațiprin distanță fizică delocurile natale,

își găsesc trăirile înexprimările sentimentale pecare le oferă muza poeziei.

Mihail Rujoiu-Lacrimi și flori: Carte scrisăde un om căruia viața i-aoferit intensitatea unorstări și sentimente atât deputernice și care nu pot fitransmise decât dacă ai unsuflet frumos și plin de

noblețe ca al său.

Antologie româno-italiană: Ediție bilingvăcu poeme scrise de GeoVasile, Victoria Milescu,Liliana Terziu Boian, EmilLungeanu, George Terziu,Vasile Morar, poeme de-sprinse din condeiul

INSPIRESCU-EDITURA VALORILOR CERTEINSPIRESCU-EDITURA VALORILOR CERTE

Propunere AntologieEditura Inspirescu ṣi Revista Internaţionalǎ de Culturǎ CER-VANTES împreună cu Ana NedelcuVǎ anunţǎm editarea şi lansarea celei de-a NOUA antologiide editură.Antologia are urmatoarea tematicǎ: LITERATURĂSCRISĂ DE FEMEI (poezie, prozǎ scurtǎ, eseu, epigramǎ,scenariu etc.)Tema prezentei Antologii este menitǎ sǎ invitedoamnele/domniṣoarele în a-ṣi exprima talentul scriitoricesc înmaterie de prozǎ scurtǎ, poezie, eseu, epigrame ṣi teatru. Nuexistǎ o temǎ specificǎ, fiecare are libertatea de a scrie pe unsubiect ales.Dorim astfel sǎ promovǎm/încurajǎm:- rolul femeii în societate- relaţia mamǎ-copil- argument pentru Feminismul CreatorNOTĂ - Materialul creator nu are voie sǎ includǎ limbajlicenţios sau expresii vulgare.

Condiţii de participare:- orice autoare are la dispoziţie 10 pagini pentru creaţia sa (inclu-siv prezentarea de autor).- materialul se va realiza în format A5, cu font Times NewRoman 12, cu diacritice, fǎrǎ spaţiu.- formatul documentului pe care fiecare trebuie sǎ-l trimitǎconţine : CV + foto + creaţia .- se percepe o taxǎ fixǎ pentru fiecare autoare de 130 RON; taxainclude:-> 10 pagini puse la dispoziţie în cadrul Antologiei-> cheltuielile de transport de 30 ron (poṣtǎ sau Courier)Fiecǎrei antologate îi va reveni un nr. de 10 exemplare. În cazulîn care se doresc mai mult de 10 exemplare se oferǎ bonusuri.Se va discuta direct.Este necesarǎ comunicarea urmatoarelor date de contact>Nume/ prenume, tel. adresa de email, adresa dvs. în vederea ex-pedierii volumelor.Termenul limitǎ pentru trimiterea materialelor este 20 Decem-brie 2014.

72

xCervantes

paginav Ionel Cârstea EDITORIAL 2-3v Cristina Foarfă VIITORUL CARTII 4v LILIANA TERZIU BOIAN POEZIE 5-6v Ioan Raţiu POEZIE 7-8v Nicu Cismaru POEZIE 9v Anatol Covali POEZIE 10-11v Danyel Luca POEZIE 12-13v MARIA CALCIU POEZIE 14-15v Neagu Vasile POEZIE 16v Dumitru Sârghie POEZIE 16v Flori Gomboș POEZIE 17-18v Luis Ionuț Popa POEZIE 19-20v Adrian Suciu POEZIE 21-22v MARIA NITU POEZIE 23v Personalitatea lunii PREZENTARE 24-32v POMPILIU COMŞA GANDURI LIBERE 33-35v IOAN BARBU PROZA 36-37v Dorina Șișu PROZA 37-40v Corneliu ZEANA PROZA 41-43v BORIS MARIAN DIN PUTUL GANDIRII 44v Maria Calciu CRITICA LITERARA 45-46v Dumitru Sârghie CRITICA LITERARA 47v VICTORIA MILESCU TRADUCERI 48-52vAlexandru Cetățeanu DIASPORA 53-54vEugen EVU DE LA EVU CITIRE 55-56vPUIU RADUCAN REPORTAJ 57-58v CAMELIA PANTAZI TUDOR COMEMORARI 59v

FLORIN GRIGORIU CU DRAG DSPRE ALTII 60--64

vINITIATIVE CULTURALE BASTIONUL TIMISOARA 65

vINITIATIVE CULTURALE Gala Tinerilor Scriitori 66-68

v DE MEDITAT DIVERSE 69-70v INSPIRESCU-EDITURA PREZENTARE CARTE 71-72

73

x


Grupul editorial Cervantes-Inspirescu: Manager grup Cervantes-Inspirescu: George Terziu ([email protected]) Director editură: Liliana Terziu ([email protected]) Redactor şef: Emil Lungeanu ([email protected], Bucureşti); Redactori: Victoria Milescu ([email protected]); Lucian Gruia ([email protected]);Eugen Evu([email protected] ); Camelia Pantazi Tudor ([email protected], Bucureşti); Florin Gri -goriu ([email protected], Bucureşti); Boris Marian ([email protected], Bucureşti);Patricia Lidia([email protected], Timi şoara); Liliana Terziu ([email protected]) Redactor extern: Alex Cetateanu (Canada)[email protected] Redactor corector: Daniel Munteanu Tehnoredactare: Natalia-Carmen Sfâra, ([email protected])

Hotca Marian câștigătorul premiuluirevistei Cervantes la Festivalul Vasile Lu-caciu (Cicârlău-Maramures )

Directorul Editurii Inspirescu ,Liliana Terziu, împreună cuNicolae Melinescu şi ConstantinTriţă, la o manifestare culturalăîn Râmnicu Vâlcea

Managerul grupului Cervantes-Inspirescu, în straie preoţeştilansându-şi volumul de versuriMoartea Necesara

RevistaCervantes_nr15

Documents

Transcript of RevistaCervantes_nr15