Revista Teatrul, nr. 2, anul V, februarie 1960

8/9/2019 Revista Teatrul, nr. 2, anul V, februarie 1960

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr-2-anul-v-februarie-1960 1/100

nnnnnnr FT 0584

W***A



S U M A R

Pag.

POVESTE DIN IRKUTSKPiesâ în doua par ti

de A. ARBUZOV 1

T. Zamfir I N ÎNT IMP INA REA REPERTORIULUI VI IT OA RE I STA GIU Nl 38M. Alexandrescu ROADELE M U N C H COLECTIVE 40Plorian Nicolau PUNCTE DE REPER ÏN ACTIVITATEA DE DOCUMENTARE A

SECRETARILOR LITERARI 45* * * Î N VI ZI TÀ LA O A M E N I I DE TEATRU SOVIETICI ...

De v orbâ eu reg izorul D. D. Nelea nu . . . 47

PORTRETE ŞI MARTURM

M. Radnev AURA BUZESCU . 52

PROBLEME $1 CAI ALE EFICIENŢEI ARTISTICE

I. Anislmova-Vulf EDUCÎN D VI ITORII ACTORI .... 59

C R O N I C A

PI. Potrà PROSPETIMEA LUI CEHOV 62Mira Ioslf UN PORTRET MEMORABIL tS

B. T. Rîpeanu COLABORARE NEÎMPLINITA - 6 8Ion Cazaban DE CE NUM AI COMEDIA ? . 71Eagen Nicoară AR MO NI A ÎNTRE RE3IZOR $1 INTERPRET . . . . 73/ . Rusu ÎNTRE AUTENTIC ŞI LIPSA DE FIRESC 74Al. Popovlcl PROLOG LA UM TEATRU PENTRU COPI I 76Ion Chereji TN SPIRIT POPULAR 78Minai Crişan CALITÀJI NEVALORIFICATE 80

URMĂRIND VI AT A SPECTACOLELOR 81

TEATRUL DE PAPUŞI . . . . . . 85

TEATRUL DE AMATORI

Lucia Demetrius MAI MULTE PIESE SCURTE PENTRU ARTIŞTII AMATORI . . £8Plorian Stănescu TEATRUL POPULAR DE AMATORI DI N RÀDAUTI . . . 89

Î N S E M N A R I

M E R I D I A N E

Ossia Trilling AL DOILEA FESTIVAL IN TE RN AT ION AL DE TEATRU DE LADUBLIN 93

* * * TEATRUL CEHOSLOVAC Î N I960 95



pX 0534

REVISTÀ LUNARA EDITATA DE MINISTERUL INVAŢAMINTULUI ŞI CULTURII

SI DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R.P.R.

Februarie

21960

(Anul V)

POVESTE DIN IRKUTSKPIESĂ ÌN DOUĂ PĂRŢI

de A. ARBUZOVTn romîneşte de EMMA BENIUC

Cunoscut spectatorilor nostri de tea-tru, dramaturgul sovietic Alexei Arbuzoveste creatorul unor caractère dramaticemen ite să ilustr eze psihologia oame nilo rdin „cea de a doua jumătate a secoluluiXX". Expresia îi aparţine scriitorului ìn-suşi, şi ea ne sugerează universul spiritual superior, propriu oamenilor contem-

porani din societatea comunista. Formareaacestor oameni, marcarea momentului derăspîntie care desparte tinereţea lor dematuritate, dezvăluirea aspiraţiilor lor ce-lor mai îna lte , ca şi a căilo r dr ep te alevieţii consti tui e te ma de predil ecţi e adramaturgiei lui A. Arbuzov.

Inceputurile activităţii sale de dra-maturg le găsim în teatru. Actor şi regi-

zor. A. Arbuzov (şi-a făcu t de bu tu l în1923, pe scena Teatrului „Marîinski" dinLeningrad, ca simplu figurant într-un ba-let) a activât în multe colective teatrale,stimulîndu-le, organizîndu-le, în perioadaprimului cincinal. Tot atunci a început

să serie mici scenete agitatorice, pe care le regiza şi interpreta totodată pentru..trenul agitatone" care străbătea regiunea Moscovei în munca politica inchinata



lunga, Tania, Ani de pribegie, Căsuţa de la marginea oraşului, Oraşul visurilor noastre — şi acum de curìnd, Ceasul al 12-lea şi Poveste din Irkutsk (aceastadin urmă în recentă premiere la teatrele „Vahtangov" şi „Maiakovski" din Moscova).

Activist în mişcarea teatrale de amatori, secretar literar la Primul Teatri*Colhoznic, conducător al unui colectiv teatral de front, organizator al unor stu-diouri expérimentale, A. Arbuzov şi-a împletit necontenit munca creatoare cuactivitatea practică în jurul scenei, considerìnd participarea dramaturgului laviaţa teatrului ca o condiţie fundamentală pentru eficienţa şi valoarea scrisului său.

Piesa Poveste din Irkutsk, pe care o prezentăm cititorilor nostri în tradu-cerea Emmei Beniuc, este o vibrante imagine dramatică a forţei transformatoarea eticii comuniste. îmbinînd soluţii din teatrul antic (corul) cu formula libera, moderna, a folosirii timpului şi spaţiului, într-un limbaj expresiv, original, propriudramaturgiei sale, noua piesă a lui Arbuzov dezbate problème fundamentale pentrudefinirea conştiinţei comuniste. Eroii, tineri constructori ai hidrocentralei de perîul Angara, sînt simpli oameni sovietici. în traiul lor cotidian de muncă, de eroism r

de fapte aparent banale, intervin întîmplările eterne ale vieţii : dragostea, fericirea,

moartea. Unghiul sub care sînt privite şi rezolvate aceste veşnice problème aleumanităţii aparţine principiilor societăţii fără clase. Dragostea puternică, purifica-toare, a lui Serghei pentru uşuratica Valia o va înălţa sufleteşte, sentimentul soli-darităţii cu oamenii din jur o va întări definitiv, ajutînd-o să trăiască după normesocialiste de viaţă.

PERSONAJELE

CorulValiaLarisa

Serdiuk Stepan Egoro-vici

Serghei Serioghin

Viktor Boiţov

Rodik

Denis

Afanasi Lapcenko

Zinka

Maia

NiuraChefliul ;Fetiţa cu franzela ;

îngrijitoarea ;Primul tînăr ;Al doilea tînăr ;AntonLeraUn trecător.

casieră la un magazin alimentar, 25 de ani ;vînzătoare la un magazin ali

mentar, 34 de ani ; şeful de echipă al unui mare

excavator păşitor, 51 de ani ; şef de schimb, maistru meca-

nic al excavatorului păşitor,26 de ani ;

primul ajutor al mecanicului,

electrician, 25 de ani ;al doilea ajutor al mecanicului, specializat in hidrome-canică, 24 de ani ;

lăcătuş gresor pe excavatorul păşitor, 25 de ani ;

muncitor auxiliar pe excavatorul păşitor, 20 de ani ;

soţia lui Denis, betonista, 20de ani ;

sora lui Rodik, eleva în clasa

a zecea la Moscova, 17 ani ;ajustoare, 22 de ani ;

un băieţaş de vreo 9—10 ani ; prietena lui, de vreo 9 ani ;



PARTEA INTÎI

Pe un podium se află corul şi personajeledramei. Cum fiecare e cufundat în gîndurilesale, s-ar cădea ca toti să fie aşe^aţi la întîmplare, în atitudini variate şi cît mai îireşti.

Ar fi nimerit, bunăoară, ca cineva să atingăuşor, dus pe gînduri, coardele unei chitare,de parca ar vrea să o acordeze. S-ar puteaca dintr-un coït al scenei, eventual chiar dinculise, să răzbată vag, în surdinâ, melodiaunui cîntec de leagăn, care în cursul actiuniise va auzl în repetate rînduri. E însă nece-sar ca această muzică să aibă un caiacter cîtmai spontan, mai natural.

Aşadar, toti vor sta cîteva clipe în tacere,duşi pe gînduri. Apoi vor înoepe să vorbească.

PRIMUL TÎNÀR : Să fie oare adevăratcă omul, atunci cînd iubeşte, se în-dreaptă şi înfloreşte ca o planta lalumina ?

O FATÀ (pe gînduri) : Se întîmplă une-ori.

AL DOILEA TÎNÀR (o ia de mînà şio priveşte) : Şi nu s-ar putea în-tîmpla oare ca forţa dragostei melesă te schimbe atît de mult, încît sădevii de nerecunoscut, să devii unom atît de minunat, încît nici eu în-sumi s ă nu t e recunosc ?

FATA : Cine ştie ?...CORU L : la ta ce s-a întî mpl at pe ma -

lul rîului Angara, în apropiere deoraşu l I rku ts k : Pe la mijlocul vea-cului al douăzecilea, prin părţile ace-lea se construia o uriaşă hidrocen-trală...

— Şi acolo s-au în tî lni t trei tin eri .— Veţ i judec a singuri dacă tiner ii a-

ceştia erau buni sau răi, nu vremsă vă impunem părerea noastră, de-oarece avem cea mai deplină încre-dere în judecata dumneavoastră.

— Pov est ea pe care o veţ i auzi este...VAL IA : Povest ea mea, însăşi viaţa

mea.SERGHEI : Şi a mea...VIKTOR (destul de brutal) : Ba şi a

mea.VALIA : Mă cheamă Valia.VIKTOR : Pe mine, Viktor.SERGHEI (îngîndurat) : Iar mie îmi

zicea Serghei.LARISA (punînd mîinile pe umerii Va-

liei) : Eu sînt prietena ei, dar în a-ceastă poveste nu-i vorba despremine. Mă numesc Larisa... Din pacate, eu nu joc decît un roi secundar.

SERDIUK : Numele meu e Serdiuk. Amtrecut de cincizeci de ani, şi astanu-i nici o bucurie. (După o clipâde gîndire.) In această poveste aumai jucat un roi şi alţii, dar cu eiveţi face cunoştinţă mai tîrziu

CORUL : Vom începe cu sfîrşitul aces-tei poveşti. E primăvară, plouă. Se înserează. Pe malul Angarei, Valiastă îngîndurată pe un mie debarcaderde lemn şi se întreabă pe cedrum s-o apuce de acum ìnainte.

(Apare conturul unui mie debarcader de lemn, abia luminai de un felinar,Unga care sta Valia îngîndurată.)

— In tr -o cl ipă se va ivi şi Vik tor.— într-adevăr... iată-1.VIK TOR : Vali a ! (Apropiindu-se de

ea.) De ce sta i în ploai e ?VA LI A : Ce are a face ? !... (După o

clipă de tacere.) Uite cum sclipescluminile de-a lungul barajului...Tare-i frumos.

VIK TOR : Am auz it că în două să p-tămîni rîul Angara va fi stăvilit.

VALIA (confirma dînd din cap) : Şiatunci, munca noastră s-a încheiat.

VIKTOR : Te duci acasă ?VALIA : Da.VI KT OR : Să te conduc ?VALIA : Nu.VIKTOR : De ce ?VALIA : Nu-i nevoie.VIKTOR : Ai să te uzi pînă la piele...VALIA : Nu-i nici o nenorocire. (Uitîn-

du-se la el.) Vitenka... dragul meu...Iţi mulţumesc.

VIKTOR : Pe nt ru ce ?VALIA : Priveşte... (H arată nişte banc-

note pe care le ţine strîns în mînă.)VIKTOR: Salarmi? . . .VALIA : Da, primul... (Ochii i se umplu

de lacrimi.) De-ar putea să afle şiel... Cum s-ar ma i buc ur a !

VIKTOR: Desigur...VALIA (lipindu-şi obrazul de mina

lui) : îţi mulţumesc.VIKTOR (cu duioşie) : Ei, ce-ţi veni ?...VALIA (zîmbind pe neaşteptate) : Ştii,

am auzit că pe Volga, o fetişcană eşef de echipă pe un excavator păşi-tor. Crezi că e cu pu ti nţ ă ?

VIKTOR : Cum să nu !VALIA : Vai !...VIKTOR : Ce-i cu tine ?VALIA (zîmbind) : Mi s-a prelins o pi-

cătură de ploaie pe spinare.VIKTOR : Se spune că excavatorul nos-

tru va fi trimis la Bratsk... Tu n-aiauzit ?

VALIA (brusc grăbită) : Ei, am plecat...Trebuie să mă due la creşă să-miiau copiii.

VIKTOR: Valenka.. .VALIA : Nu... să nu-mi spui nimic.VIKTOR : Niciodată ?



VALIA : La re vedere !... (O ia la fuga.)VIKTOR :Şi aşa, a luat-o la fuga, feli

cita, cu ochii scaldati in lacrimi, lă-sîndu-mă singur.

CORUL : O iubeşti foarte mult ?VIKTOR (îngîndurat) : Nici eu nu-mi

dau prea bine seama de unde mi setrage nenorocirea asta...

CORUL : Nenoroci re ? Poate , dim po-trivă, fericire !

VIKTOR : Mai ştii ?... Or icum, azi numai semăn cîtuşi de puţin cu zev-zecul de Vitia Boiţov de pe vremuri.

CORUL : Pes emne , totu l a ìnceputacum doi ani, ìn seara aceea cìndte-ai dus împreună cu Serghei la bă-cănioara unde lucra Valia... Mai ţiiminte prăvălioara aceea de lîngă ba-raca un de locuiaţi voi pe at unc i ?

— lata şi mica băcănie de pe deal, ladoi paşi de şantier.

— Iat-o şi pe Valia, care pe atunci eracasieriţă acolo.— Uite-o şi pe colega ei, pe pr ie te na

ei Larisa. E ora şapte seara, aşadarziua lor de muncă s-a ìncheiat.

VIKTOR : ìn timpul acesta, Serghei şicu mine luam masa la cantina şiaveam de gînd ca după aceea să por-nim ìntr-acolo.

CORUL : Aşa a fost... Voi încă nu so-siserăţi.

(Pe scena nu ràmin decìt Valia şi Larisa, care ìnchid magazinul. Cerul esenin şi soarele coboară spre asfinţit.)

VALIA : Ce tìrziu se înserează acum.Nu-i aşa. Larisa ?

LAR ISA : Dacă-i pri mă va ră ! Of, prea -smici şi belciugele astea, e un chinsă viri lacătul prin eie.

VALIA : Bat e şi tu cu o buca ta de

lemn în lacăt. Stai, lasă-mă pe mine...(Izbeşte de clteva ori cu un lemn ìnlăcat.) Ei, ai văzut ?

LAR ISA : Bra vo ţie !VALIA (uitîndu-se împrejur) : Ţi se

umple inima de veselie cînd priveşti ìn jur. Tare mi-e draga primăvara !

(Un chejliu se apropie grăbit de micabăcănie.)

CHEFLIUL : Ce vă grăbiţi, fetelor ? De

ce închideţi prăvălia tocmai acumcînd voiam şi eu să-mi cumpăr o sfida de votcă ?

LARISA : A trecut de ora şapte... te-aitrezit cam tìrziu, cetăţene.

CHEFLIUL (dojenitor) : Of, ce ţi-e şicu femeile astea... (După ce s-a gìndit o clipă.) Ce să mă fac, fetelor, imicrapă buza după un strop de votcă.

VALIA : N-ai auzit că magazinul e ìn-hi ?

CHEFLIUL : Nu cumva îţi închipui căai de-a face cu un beţ iv ? Te înşel i,fetiţo. De cinci luni n-am luat unstrop in gură, tocmai de la Anul Nou.

VALIA : Şi acum vrei să-ţi scoti pìr-leala ?

CHEFLIUL : Se înţelege. Azi am pri-mit veste tocmai din oraşul Zlatoustcă mi-a născut nevasta un fecior. Ei,fetelor, cum sărbătorim fericitul eve-niment ?VALIA : Hai să dansăm ! (începe săcìnte şi ìl învîrteşte de cìteva orica şi cum ar dansa.) Şi acum, ferici-tul e tata , la culc are !

CHE FLI UL : la spune , casieriţo, cumte che amă ?

VALIA : Valentina...CHEF LIUL : îţi mulţ umes c, Valecika.

Iti mulţumesc... din toată inima. Itidai tu seama ce sărbătoare e astăzipe nt ru mi ne ?! Ei !... Haideţ i să t ra -gem un chef de pomi nă la Ir ku ts k !

VALIA (începe din nou să fredoneze şi ìl mai învîrteşte de cìteva ori) :Şi cu ast a, bast a ! Hai , nu ma i facepe grozavul, un pui de somn o să-ţiprindă mai bine decìt un chef.

CHEF LIU L : Iti mu ltum esc , Valecika,mai ales in numele nevestei mele.(Dà sa piece, dar se ìntoarce.) Nu-mai de n-aş avea ghinionul să mă

ìntìlnesc cu cineva pe drum, că de...atunci tot o fac lata !... (Pleacă.)LARISA : De ce te ţii de şotii ?VALIA : Mai întrebi ? Fiindcă sìnt ve-

selă, iată de ce... Mă bucur că s-amai născut un băiat pe lume. (Rì-

zind cu hohote.) Cum să nu-ţi parabine d e aşa ceva ?

(Apare Serghei cu Viktor.)

VIK TOR : Bun ă seara, fetelor... Cum,aţi şi ìnchis magazinul universal ?VALIA : la nu ne ma i lu a in r ìs !...

(Imitìndu-l.) Auzi : magaz inul uni versal... Azi am făcut vînzare maidihai ca o al im ent ară din centr u.Cînd a aflat lu me a c ă am pr im itscrumbii afumate, a dat năvală. A-bia am putut prididi.

VIKTOR : Să-ti fac cunoştinţă cu Serghei, şeful meu... Ţi- am vorb it de

multe ori despre el.VALIA (dind abia atunci cu ochii deSerghei) : Bună seara.

VIKTOR (către Serghei) : Asta-i Valia,mare meşter la învîrtitul manivelei,la casa, bineìnteles. Iar dumneaiei eLarisa Petrovn a, directoru l generalal tejghelei. Fete inimoase ca astea,mai rar.

VALIA : Aşad ar, d um ne at a eşti Ser h i ?



VIKTOR (cafre Volta) : Nu cumva...vă cun oaş teţ i ma i de mul t ?

VALIA : Din vedere... E un client cre-dincios al magazinului nostru.

SERGHEI : De nevoie, că de, mie imiplace franzela bine coaptă, rumena,iar la dumneavoastră e de obicei campalidă.

VALIA : Cred şi eu, multora le placefranzela bine rumenită. Dar ia spune,

de ce mă priveşti întotdeauna atît deciudat ? De parca te-aş fi jignit...SERGHEI : Cum aşa ? (Cu un ton fi-

rese.) Mă uit la dumneata fiindcăte găsesc foart e frumoa să.

(Urmează cîteva clipe de tacere.)

VIKTOR : Halal şef de schimb... Tre-buie să fii cineva ca să-i iei Valieipiuitul !

(De băcănie se apropie o fetiţă devreo 13 ani, înfofolită într-o broboadă.)

FETIŢA : Aoleu, mătuşică, aţi şi închisprăvălia ?

VA LI A : Nu cumva ai vre a să st ămaici zi şi noap te ? Să te văd ce-aizice dacă ai învîrti atîtea ore la mani vela ca mine .

FETITA : Da' eu nu vreau decît o fran-zeluţă de şaizeci de copeici, ne tre-buie pentru chiftele.

LARISA (furioasă) : Şti i că ai haz !Poftim, nici cînd ìnchizi magazinul,nu-ţi dau pace.

FE TI ŢA : Azi vine bun ica l a noi lacină, n-am nevoie decît de o fran-zelută...

VALIA : Na, ţine , că altfel nu-i chipsă scap de tine. (Scoate din plasà o franzeluţă şi i-o întinde fetiţei.) Ţi-o

dau pe a mea.FET IŢA : Dar d um ne at a ce-ai să mă -nînci ?

VALIA : Dacă manine, mă îngraş şi numă mai plac băieţii. Pricepi ?

FETIŢA : Pricep. (la franzela.) Să-tidau şaizeci de copeici ?

VALIA : Mai ìntr ebi ? Oricu m, sìntdoua pahare de sirop.

FETIŢA (întinzîndu-i o rublă) : Dă-mirestul, patruzeci de copeici.

VALIA : Ţine treizeci... n-am mai mult.Zece copeici sînt comis ionul meu.(Intorcindu-se spre Viktor.) Ai vă-zut cu m te îmbo găţe şti in comer ţ ?

FETIŢA : Mulţumesc, mătuşică... (O iala fugă.)

VALIA (striga după ea) : Ce fel de mă-tuş ică -ti sînt eu ?... (Către Serghei.)Va să zică, dumneata eşti mai mare

t t ?

SERGHEI : Nu. Şeful no str u e taicaSerdiuk... El conduce întreaga echipă,eu nu răspund decît de un schimb,sînt mecanic-şef.

LARI SA : Nu prea ară ţi d um ne at a asëf.

SERGHEI : Aţi văz ut vr eoda tă de a-pro ape exc ava tor ul nost ru E-Ş 75 ?Veniţi negreşit să-1 vedeţi... E gro-zav, ridica dintr-o dată 10 metricubi...

LAR ISA : Văd că eşti ta re încî ntatde el.

SERG HEI : Toa tâ lum ea e înc înta tăde el.

VIKTOR : E harnic nevoie mare, mun-ceşte cît paisprezece mii de oamenila un loc.

VALIA : E adevărat că un mecanic-şef pe exc ava tor cîştigă bani frumoşi,

cîteva mii şoa re pe lun a ?SERGHEI (după o pauză) : Să zicem.VALIA : Dar, să-mi fie cu ie rta re,

dumneata eşti încă holtei ?SERGHEI : Da.VALIA : Atenţie marita, Larisa. E rost

de un logodnic cu bani ! (Incepe săcìnte şi să danseze.) Imi dai voie săte cuceresc ?

SERGHEI (uitìndu-se la ea) : Iţi placesă dansezi ?

VALIA : De ce mă ìntrebi ?SERGHEI : Fiindcă ştii să dansezi fru-

mos.VAL IA : Nu cum va ţi -am şi căzut cu

tronc ? Vit enka, dă- te la o pa rt e, mise pare că nu te mai iubesc.

VIKTOR (rîzînd) : Mare nevoie are elde ti ne ? ! Ser ghe i e o co moară debăiat, cum nu se mai află altul pelume.

SER GHE I : L asă fleacuri le şi hai sămergem. La revedere, fetelor.VALIA (ştrengăreşte) : Să trăieşti şi

să înfloreşti !VIKTOR (către Valia, in şoaptă) : Vino

la club să dansăm, şi de acolo mergem la cinema, la ultima reprezen-taţie...

VALIA (făcîndu-i cu ochiul) : Ne-am înţeles. (Serghei şi Viktor pleacă.)(După o clipă de tacere.) Hai să pie-cam şi noi. (Intorcîndu-se spre ma-gazin.) Rămîi cu bine pînă mîine di-mineaţă, dug hea nă scum pă ! Vai,Larisa, ce ameţită sînt... (Rezemîn-du-se de un copac.) Ce hărmălaie afost azi la noi, multa bătaie de capam avut cu scrumbiile acelea... Morde oboseală.

LARISA : Dacă te fîţîi a tî ta şi nu- ţitace gura o clipă



VALIA : Ce, îmi iei în nume de răucă sînt veselă ? Tinereţea e scurtă,iar după măritiş încep grijile. (Zîm-bind.) Ştii că are haz mecanicul a-cela !...

LARISA : Vezi să nu te îndrăgosteştide el.

VALIA : De asta îmi arde mie ? Nu-1dau eu pe Vitenka al meu pe ni-

meni.LARISA : Ai dreptate. E o mîndreţede băiat.

(Valla, Larisa, băcănioara, copaciidispar deodată.)

CORUL : lata că vine Rodik. Şi el lu-crează pe excavator, e specialist înhidraulică... Bun băiat.— De ce ai căzut pe gînduri, Rodik ?Ţi-e dor de Moscova ?

RODIK : Se mai întîmplă... Oricum, eoraşul meu natal. Şi apoi, acolo amlăsat-o pe mama, ca şi pe cele douăsurioare ale mele. Vai, cum mă mairăsfătau ! De aceea am şi fugit dinMoscova. Am vrut să trăiesc dupăcapul meu, să-mi cîştig independenţa,doar asta e visul eel mai ademenitorpentru orice băiat prea dădăcit.

CORUL : Fără îndoială !...RODIK : îmi iau ìntotdeauna conce-diul în preaj ma Anului Nou, caciluna ianuarie la Moscova are un far-mec deosebit. Cînd a Jung acolo, cautsă văd cît mai multe, ca să am ce-miaminti un an întreg. In schimb, ce-lelalte unsprezece luni trăiesc pe pi-cioarele mele, ca un om independent. (Aruncîndu-şi privirea îndă-răt.) Sîntem cinci în schimbul nostra şi locuim cu toţii împreună... Inbaraca aceea de pe colina, chiar pemalul Angarei.

CORUL : Dar pe banca de colo cinestă tolănit ?

RODIK : Mă due să mă uit... (Zìm-bind.) E Afanasi Lapcenko, lucreazătot în echipa noastră, ca muncitorauxiliar. Din pacate, e cam leneş...(Se apropie de Lapcenko.) Iar stai

tolănit, frăţioare !LAPCENKO : Aşa-mi place mie.

(Corul a disparut între timp. In fatabarăcii se aflà Rodik şi Lapcenko. À-poi, în prag, apare Viktor.)

VIKTOR : Ce vreme minunată... (Dînd cu ochii de Lapcenko.) De ce-i fi le-nevind atìta, Lapcenko ?

(Pe uliţă se apropie Denis cu o scri-soare în mina.)RODIK : De unde tot primeşti cores-

pondenţă ?DENIS : De la unitate. Nu mă uită pe

mine prietenii mei din armata. (In-cepe să rìda.) Aflaţi că am primito veste mare, căpitanul meu a fostavansat maior. Straşnic om ! Nici nu

mai găseşti pe lume altul mai deş-tept.RODIK : Să zicem ; desi, frăţioare, în-

teligenţa omenească n-are margini.SERGHEI (ieşind din baracă şi zărin-

du-l pe Lapcenko, se apropie de el) :Ce-i cu tine, Afonia, iar zaci cu burtala soare ?

LAPCENKO : Nu zac, méditez.DENIS : Ştii, Serghei, capitanul meu a

fost avansat maior.

SERGHEI : Felicitarne mele... Azi,taica e mai furios ca oricìnd. Ce nefacem, Rodik ?

RODIK : Are să ne facă îndată o mu-zică mai dihai ca fanfara militară.

DENIS : De ce o fi zăbovind atìtaZinka ? Tare are să se mai bucure.

VIKTOR (spălîndu-se pe dinţi la ciş-tnea) : De ce, mă rog ?

DENIS : Mai întrebi... (Fluturìnd scri-soarea.) Doar capitanul meu a fost

avansat maior. (Rodik pufneşte înrîs.) Zinka imparte cu mine toatebucuriile şi necazurile.

RODIK : Ştii care e norocul tău, fră-ţioare ? Că locuiţi séparât, fiecare înalta baracă. Cum o să vi se dea ocamera, adio fericire casnică !

SERGHEI : Ce primitiv judeci, Ro-dion ! Nu ţi-e rasine să vorbeşti aşadespre femei ? Oricum, ai trait la

Moscova, te pretinzi intelectual şinu-ti şade bine.

(Dinspre strada vine Serdiuk, foarteîncruntat.)

SERDIUK : Nu lipseşte nimeni la a-pel ? Dar Lapcenko unde-i ? (Dà cuochii de el.) Iar zaci ? Hai, drepţi !...Mă mir cum nu ţi-ai tocit încăpantalonii în fund. (Izbind eu pum-nul în masă.) De ce nu-ţi bagiodată mintile în cap ? Unde te crezi ? într-un sanatoriu de invalizi, sau peun şantier al comunismului ? Ţi-amfăcut cinstea să te primi m printrenoi şi tu nu vrei să creşti deloc... Nucumva ai îndrăzneala să mă contra-zici ? la spune, Serghei, cine-i dobi-tocul care 1-a adus pe excavatoralnostru ? De ce taci ? Răspunde, cine-idobitocul ?



SE RG HEI : Dumneata. .. Ştii bine cădumneata I-ai adus la noi, taică.

SERDIUK {cétre Lapcenko) : Ai auzit ?Ţie trebuie să-ţi mulţumesc că şefulde schimb mă face dobitoc faţă detoată lumea.

SE RG HE I : Vai d e mine , taică, doardumneata însuţi te-ai exprimât aşa.

SERDIUK (către Lapcenko) : Eu îţivreau binele, şi drept mulţumire amajuns un dobitoc în ochii tuturor dinpricina ta. (Abia stàpînindu-se.) Dece cred eţi că-m i ies eu din s ări te ?Fiindcă ţin la schimbul vostru. Doareu însumi am făcut parte din el, camecanic... Abia de un an am fost a-vansat şef de echipă şi mi-a luat Ser-ghei locul la tabl oul de comanda.Viktor lucra pe atunci ca lăcătuşgresor, dar uite că a terminât cursu-rile de calificare pentru electricienişi a ajuns prim-ajutor de mecanic.Si apoi, să ne gìndim la Denis, ceer a el ìnai nte ? Un fost tanchis t, şiatìt. Dar iată că în numai şase lunia ajuns un lăcătuş calificat... Oame-iiii astia, zie şi eu că au crescut. Eraşi firesc, da că au me rs la pas cuconstruirea comunismului. Uită-te la<ei, Lapcenko, şi uită-te şi la tine. Tu înţelegi deosebirea ? îţi dai seama pe«e maş ină lucrezi ? E o ad evă rat ăminune creata de mintea omenească,•o dovadă a geniului uman !... Iar tu,in loc să te arăţi la înălţime, cum tepo rt i ? Ce pre ocupări ai ? Urmezivreun curs de calificare, asculţi vreo■ conferinţă, cauti să creşti prin stu-diu ind ividua i ? Nici pomeneal ă !Cum ai fost, aşa ai rămas. Un nă-tărău. (După o clipă de tacere.) Aide gînd să-ti bagi mintile în cap,ori ba ?

LAPCENKO : Am să mă străduiesc.SERDIUK : Atunci, să trecem la punc-

tul doi. Cine se afla la tabloul decom anda azi di mine ată la zece ?

VIKTOR: Eu.SERDIUK (càtre Serghei) : Dar tu unde

erai ?SERGHEI : Am fost chema t la biroul

organizatiei.SERDIUK (càtre Viktor) : Va să zică,

tu, zevzecule, te-ai dedat la acte dehuliganism şi 1-ai acoperit eu pà-mîn t p e mecanicul Babk in ? (Lapcenko nu se poate stăpîni şi pufneşteîn rîs.) Tu, Lapcenko, ar trebui maidegrabă să plîngi. (Càtre Viktor.) Ceai de spus ?

VIKTOR : Ştii doar că sîntem în între-cere eu echipa lui Babkin şi i-amluat-o înainte la toti indicii... Dar individui asta a mers pînă acolo cuneruşinarea, încît a început să nespioneze în fel şi chip.

SERDIUK : Să spioneze ?... Ce vorbă-iasta ?

VIKTOR : Pai, noi de ce am ajuns laasem ene a rezultat e ? Fiin dcă s chim

bul nostru a realizat cel mai scurtciclu de excavare. Noi, la fiecare ìn-toarcere a lingurii, cîştigăm cîteva se-cunde, şi astfel realizăm pe luna omie de metri cubi în plus...

SERDIUK (întrerupîndu-l) : Mie sănu-mi tii conferi nte, zevzecule. Răs-punde concret la ce te-am ìntrebat.

VIKTOR : Pai, toemai asta este, că ho-tomanul de Babkin vrea să ne prindăşmecheria... Dă mereu tìrcoale exca-

vatorului nostru, ne tot urmăreşte ,ba şi-a cumpărat chiar şi un binoclu,afurisi tul ! Azi, cînd m- am aşezat latabloul de comanda, 1-am văzut cumne pîndea, ascuns după un mormande pămînt. Ei, şi atunci, n-am fost în stare să duc lingura pînă la des-tinatie şi, din întîmplare, s-a deschistoemai deasupra tovarăşului Babkin.

SERDIUK (càtre Serghei) : Tu ştiai deisprava lui ?

SERGHEI : Ştiam.SERDIUK : Şi cum ai reactionat ?SERGHEI : Am tăcut.SERDIUK : Atunci, vei primi o mus-

trare din partea mea, tovarăşe şef de schimb.

VIKTOR : Serghei nu spune adevărul.El n-a ştiut nimic.

SERDIU K : Aşa ?... Ai început să măminti, Serioja ? De mine vrei tu să-tiaperi tovarăşii ? întrecerea în muncă

este o metodă comunista, o treabăcinstită, nu o şmecherie. (Càtre Vik-

tor.) Te avertizez pentru ultima oară,iar dacă direcţia are să te tragă larăspundere, să ştii că n-am să-ti iauapărarea. (Dupà o clipă de tacere.)Şi chiar dacă am s-o fac, n-am săpun suflet. De ce zîmbeşti, zevzecule ?Mîine ai să-1 aduci pe Babkin la voi în cabina şi ai să-i scrii toate secre-tele voastre în caiet, cu de-amănun-

tul. De ce să firn hapsîni ? Să ne parabine că avem din ce să dăm şi altura. (O zàreste pe Zinka Unga ba-racà.) Ce-i tot faci semne ? Vezi binecă discutenti lucruri serioase... Staideoparte şi aşteaptă-ţi bărbatul.

DENIS (neputîndu-se stàpini) : Zinka...ştii, căpitanul meu a fost avansatmaior.

ZINKA : Vai, ce bine !



SE RDIUK : Ce to t chiuiţ i ? ! Sta i cu-mint e, zvîrlugă ! Mai bine ascultăde ce pozne se ţine barbatili tău.

DENIS : Eu, taică ?SER DIU K : Dar cine a făcut ieri re -

prezentaţia de circ cu cutiile de chi-brituri ? (Lapcenko rìde pe ìnfun-date.) Tu, Lapcenko, ar trebui săplîngi în hohote, în loc să rìzi. Ei,ce-ai de z is, Denis ?

RODIK : Stepa n Egorìci, dà- mi m ievoie să-ţi explic, doar eu am fost cuinitiativa... Să vezi, ieri cìnd am in-tr at în schim b, sectorul nostr u nuera încă pregătit, aşa că a trebuit săaşteptăm vreo zece minute, şi cumtot av ea m ti mp liber, i-am prop uslui Denis să se aşeze el la tabloul decomanda şi să încerce să ridice culingura excavatorului o cutie de chi-brituri, dar cu condiţia să nu ia nicio mina de pămînt.

SERDIUK : Zi aşa, nici o mina de pă-mînt ?

RODIK : Nici un d ra m. N umai cutia.I-am şi arătat cum să procedeze.

SERGHEI : Rodik e neìntrecut la aşace va.

SERDIUK (cu vâdit interes) : Şi Denisa reuşit ?

DENI S : Nu. Oricît m- am străduit. E

o treabă grea, taică.RODIK : De, se cere să mînuieşti ex-cavatorul cu artă.

SERDI UK : Pe nt ru as eme nea năzbîtii,ai merita şi tu o mustrare. (Aratìnd spre Denis.) Ca şi el, de altfel.

ZINKA (cu toată seriozitatea) : El, dece ?... De v re me ce n-a izbutit. ..

SERDIUK : Tu să nu te amesteci, zvii-lugă.

ZI NKA : Da' arţ ăgo s mai eşti, taică.

N-ar strica să te însurăm.SERDIUK : N-o să reuşiţi, au mai în-cercat şi alţii... (Către Rodik.) Ştiica re e no rocul tă u ? Că am eu oslăbi ciune pe nt ru tine, fiindcă eştitobă de carte. (întorcîndu-se.) Si a-cum, Viktor, dă o fugă pînă la excavator. Sfătuieşte-te cu Viatkin şipuneţi la punct redresorul cu cupro-xid, că azi are toane.

VIKTO R : Il meş ter esc eu mîine,

taică... Astă seară am făgăduit cuivasă mă duc la cinematograf.SERDIUK (înfuriindu-se) : Şi, mă rog,

cui... ai făgăduit ?LAP CEN KO : Bineînţeles, Valiei, ca-

sieriţei de la băcănie. Şi cînd te gin-desti cu cîţi nu s-a dus dumneaiei...la cinematograf, ca să zie aşa.

SERGHEI (tăios) : Isprăveşte, Lapcenko ! (După o pauză.) Valia este o

LAP CENKO : Săr ito are ? Păi , tocma î aici e răul. Credeţi că degeaba i sespune „Valia-fîşneaţa" ?

SERDIUK : Lapce nko, te în tr eb pen tru ul ti ma oa ră : ai de gînd să t efaci om ?

LAPCENKO : De, Stepan Egorìci... tea-trul e în reparaţii, clubul în inventar, aşa că n-am unde să mă adăp laizvoarele culturii.

SERDIUK (ieşindu-şi din sărite) : Auzice năt ără u, num ai club îi lipseştedum nealui ! Dar o carte nu eşti inst are să citeşti ? Te-ai gìndit vreo-dată serios, ce are să se aleagă detine ? Dar la stele te-ai uit at vr eo -da tă cu atenţ ie, noa pte a ? Ai ìncer-cat măcar să înveţi o limbă străină ?(Către Viktor.) Ei, ne-am înţeles, teduci la ex cav ato r !

VIKTOR : Mă duc.SERDIUK (cu sfială) : Ascultă, Rodi k.

cînd ai să ai un moment liber, fă-misemn şi mie... să încercăm împreună.ştii... giumbuşlucul acela cu chibri-turile. (Càtre Lapcenko.) Tu să-ţibagi mintile în cap... (Pleacă ingrabă.)

ZINKA (aleargă la Denis şi-l sărută) :Tu, felul întîi ce-ai mî ncat ?

DENIS : Borş.

ZINKA : Mai bine luai supă cu tăieţei.VIKT OR : Da r ta ic a o fi şti ind vreo-limbă străină ?

RODIK : Mă ìndoiesc, desi... ştiu căşi-a cumpărat un manual de limbafranceză pentru studiu individual.

ZINKA (către Denis) : Ce zici, facemo plimbare ? Să mergem departe, departe.

DENIS (privind-o zîmbind) : Feti ţa meamica... (O ia de braţ şi amîndoi se

îndreaptă spre rîu.)LAPCENKO (striga după ei) : A vetigrijă să nu vă mănî nce lupu l !(Pleacă păşind agaie.)

RODIK (după o clipă de tacere) : Ceboare placutà adie dinspre Baikal.(După o pauză.) Mă duc să-i scriumamei... (Visàtor.) La Moscova.

(Viktor şi Serghei rămîn singuri.)

VIKT OR : Of, ce ţ i-e şi cu sensor i leastea ! (O pauză.)SERGHEI : Ce, n-ai mai primit nici a

veste de la Leningrad ?VIKTOR : Nu.SERGHEI (coborind glasul) : Nu ff

trist, Vitia draga.VIKTOR (zîmbind cu amărăciune) :

Caraghios mai eşti vrei să mă con



SERGHEI : Tu I-ai iubit foarte multpe ta tăl tă u ?

VI KT OR : De ai şti ce om mi nu na tera, bun, vesel... ca şi marna... In-totdeauna găsea ceva hazliu să-i po-vestească, şi ea rìdea din toatăinima. Avea un rìs atìt de voios. Şiazi imi mai răsună în urechi rîsulei . (După o pauză.) Cînd s-a prăpă-

dit mama, am crezut că tata aresă-şi piardă minţile... Pe urmă însă,a întîlnit-o pe femeia aceea... şi s-aschimbat eu totul. De cînd trăieştecu ea, nu-1 mai recunosc, a devenitun om posomorît, veşnic înspăimîn-tat, răutăcios... (După o clipă de gin-dire.) la t a în ce hai poa te schi mbadragostea pe un om.

SE RGHE I : Să nu crezi a şa ceva. Nute lăsa stăpînit de gîndul ăsta, fiindcă

nu d uce la n imic bun. Auzi ?VIKTOR : Ai dreptate, e un gînd prime] dios. (Privindu-l în faţă pe Ser-ghei.) Ei, nu mai încerci să mă con-solezi ?

SERGHEI (zîmbind, scoate din buzunar un pachet de napolitane) : Vrei niştenap oli tane ? Sînt eu fructe.

VIKTOR : Vreau. (în timp ce mănîncă,se simt foarte aproape unul de altul.)Să ştii că-s gustoase. Tare aş vrea să

ştiu cum le umple. Trebuie să fiedestul de complicat. Din copilăriem-au interesat invenţiile tehnice cax'euşurează viaţa omului, cum ar fi,bunăoară, umbrela... Cine o fi năs-cocit-o şi în ce fel ? Ce bun ar fiacum un pahar de sirop... Ei, măduc. Cu taica nu-i de glumit. (Scoatenişte bilete din buzunar.) Fă-mi unbine, du-i biletul ăsta Valiei, mă aş-

teaptă la cinema, la reprezentaţia dela ora nouă. Explică-i situaţia. Iarcelălalt bilet ţi-1 dau ţie... Nu-i fatârea, crede-mă.

SERGHEI (şovăind) : Oare n-ar fi maibine să se duca Rodik ?

VIKTOR : Mi-e teamă... (Făcîndu-i cuochiul.) Rodik prea e cavaler de capitala. (Uitîndu-se la Serghei.) Nu,mai bine du-te tu. (Pleacà.)

(Serghei se uită la bilete. apoi zìm-beşte.)

COR UL : Unu i munci to r i tali an i s-afurat bicicleta. Fără bicicletă, el numai poat e mun ci, îşi pierde slujbaşi ramine din nou şomer.— Mun cit oru l it ali an ar e soţie şi unbăieţel şi dacă nu şi găseşte bicicleta

ai lui vor muri de foame. Şi iată-Ipe bietul italian rătăcind pe strazileRomei, în căutarea bicicletei.— In micul cinema tograf din clubulde pe malul Angarei rulează astaseară un film strain. La cîţiva paşi,mii de oameni muncesc construindpentru ei înşişi, în timp ce pe écranse desfăşoară suferinţe necunoscutede ei, aproape de necrezut.

— Serghei ur mă re şt e în tace re fil-mul. Nici prin gînd nu-i trece saia mìna Valiei, să i-o mîngîie la adă-postul întunericului. Şi totuşi, ea aşae obişnuită.— Mun cit oru l nu şi-a găsit bicicleta.Filmul s-a sfîrşit.— Cump lit ă e viaţa munci torul uiitalian !

(Apare grădiniţa de Unga cinematograf. Reprezentaţia abia s-a terminât. Din megafon răsună un cîntec răguşit.Publicul se împrăştie. Valia şi Sergheistau in picioare Unga o banca.)

VALIA : Ei, îţi mulţumesc că ai venit.Transmite-i salutari lui Viktor. (Oclipà de tacere.) Filmul n-a fost preaplicticos.

SERGHEI : Vrei să te conduc ?VALIA : Nu, nu-i nevoie. In faţa casei

noastre se aduna băieţii. Mi-e să nurida de dumneata.

SERGHEI : Dar dacă te-ar însoţi Viktor, ar rìde şi de el ?

VA LIA : Nu. Dar pr im a d at a 1-au şibătut. Pe dumneata însă nu te-aumai văzut. Lor nu le place că vor-besc cu mai multi.

SERGH EI : Dar dumita le... îţi place ?VALIA : Fire şte. Nu apuci să te pli c-

tiseşti. (După o clipă de tacere.) Eumă plietisese foarte repede de oameni.

SERGHEI : Cum aşa ?VALIA : Nu şt iu nici eu. Dar aşa se

întîmplă. Ştii, deunăzi a fost la noiun lector care a ţinut o conferinţădespre literature. „Tovarăşi, zicea.trebuie să imitati pe eroii din cărţi.Fiecare dintre voi, zice, trebuie să-şi

aleagă un erou şi să se poarte ca el.'

1

Eu 1-am ascultat şi mi-am ales.SERGHEI : Pe cine ?VALIA : Ai auzit vre oda tă la radi o

opera .,Carmen" ? la ta eroi na pecare mi-am ales-o.

SERGHEI : Eu cred totuşi că sfatul lec-torului era ca fiecare să-şi aleagăcite un erou pozitiv drept exemplude urmat



VA LI A : Şi dup ă părer ea dumita le,Carmen nu-i o eroina pozitivă ? Aha,vezi că taci ? Oa re compozitorul a rfi compus o muzică atît de frumoasă,dacă ea ar fi fost un personaj ne-gativ ? (Il priveşte dojenitor pe Ser-ghei.) Şi acum, la revedere. E t ì r -ziu...

SERGHEI : La revedere. (Se aşază pebanca.)

(Valla -face cîţiva paşi, apoi se ìn-toarce şi-l vede pe Serghei şezînd.)

VALIA : De ce nu te duci acasă ?SE RG HE I : Am chef să mai sta u pu ţin

ai ci.VALIA : E plăcut aici. Uite, se vede şi

podul de la Irkutsk şi gradina pu-blică. (După o pauză.) Dumitale ţi-aplăcut filmul ?

SE RG HE I : Fo art e mul t. Mie, în ge neral, îmi plac filmele italieneşti. îţiara ta foarte convingător suferinţelepoporului italian, frămîntările lui...După aceea, parcă îţi dai şi maibine seama de superioritatea orîn-duirii noastre, de tot ce-ţi oferă viaţala noi.

"VALIA : Da r filmele noa st re soviet icenu-ţi plac ?

SER GHE I : Cum să nu ! Şi la noi exi sta

filme bun e. De mu lt e ori în să eievor să-mi explice lucruri pe care leştiu prea bine. Ce rost are să măconvingă pe mine, de ceea ce eu însumi sînt în stare să conving pealtii ?

VALI A : Spui nişt e luc ruri foarte in-teresante. Numai că nu le prea înţe-leg. Ce leat eşti ?

SERGHEI : Nu mai sînt chlar atît detînă r. împl ine sc treizeci de ani încurînd... Peste patru ani.

VALIA : Va să zică, ai douăzeci şi şasede ani ? Şi totuş i, nim eni nu ţi -a rda mai mult de douăzeci şi doi.

SERGHEI : Da. Mă ţin destul de bine.VAL IA : Uite, mai am o bom boan ă.

E de ciocolată... Vrei s-o împărţim ?Am să muse jumătate, iar cealaltăţi-o las dumitale.

SERGHEI : Mulţumesc. şi mie îmi placbomboanele de ciocolată.

VALIA : De ce te uiţi aşa lung la ea ?SER GHE I : Ai mìnjit-o cu ruj de

buze...VALIA : Şi asta te supără ?SERGHEI : Nu pr ea v ăd d e ce m- ar

bucura. Doar e vopsea.VAL I A (după o clipă de tacere) : Aşa

sîntem noi, proaste, ne vopsim bu-zele... De, Serioja, fiecare fata vreasă pl aca Ei ce faci n-o mănî nc i ?

SER GHE I : Ba da. (Pune bomboanaîn gură.)

VALIA : Vàd că eşti curajos.SERGHEI : Dar ce credeai ?VALIA : De ce nu vii nic iodată la

dans ?SERGH EI : Nu pr ea apuc. Am cam

multe sarcini. Sînt secretami organi-zaţiei de comsomol şi cîte şi mai cìte.Apoi, trebuie să mai şi studiez.

VALIA : Nu încape îndoială că dintretoţi cunoscuţii mei, dum ne at a eştieel mai conştient. (Zîmbind.) Părinţ i idumitale trăiesc, desigur.

SERGHEI : Da. Locuiesc de stul de a-proape, la Ceremhovo. Tata e şef deechipă la mina de cărbuni, iar mamanu-i decît o gospodină tare detreabă.Cum nu-i prea departe pînă acasă,mă duc să-i văd din două în douăduminici.

VALIA (deodata, eu un ton aspru) :Tatăl meu a fost marinar, Serghei.SERGHEI : A fost ?VAL IA : Da. S-a pr ăpăd it .SERGH EI : Dar mama... tră ieş te ?VAL IA : Dacă tră ieş te ori ba, pe nt ru

mine nu-i mare deosebire.SERGHEI (uitìndu-se la ea) : Va să

zică, n-ai pe nimeni.VALIA (după o pauză) : Ce te face să

crezi ? (Zîmbind cu tilc.) Dacă vreisă ştii, Serioja, am o fetiţă.SERGHEI : O fetiţă ?VALIA : Da, am dat -o la cămi n. Aşa

stau lucrurile, Seriojenka ! Ti-e milade mine ?

SERGHEI : Nu, de ce mi-ar fi ?... (Dupăo clipă de tacere.) Va să zică, deaceea eşti casieriţă la băcănie. Şi-ţiplace munca asta ?

VAL IA : Nu-i ma i rea decît alt a. Am

încercat destule. Şi într-o alimentareai anumite avantaje.SERGHEI : Care ?VALIA : Să lăsăm asta. Cine vr ea să

ştie prea multe, îmbătrîneşte repede.(O pauză.) Nu ştiu ce am astăzi cănu mă simt în apele mele. Aşa-i cănu-s atît de veselă ca de obicei ?

SER GHE I : Eu n- am d e und e să ştiucum eşti de obicei.

VALIA : Şi as ta e ade văra t. Aflâ căsînt mulţumită de firea mea. Bine arfi să găsesc un băiat cu o fire ase-mănătoare. M-aş îndrăgosti la nebu-nie de el ! (După ce i-a aruncat o privire lui Serghei.) Dumneata n-aifost niciodată însurat ?

SE RGHEI : Ba am fost... Da r de cerîzi ?

VALIA : Nu ştiu nici eu... Şi unde ţi-eacum nevasta ?



SERGHEI : Nu mai ştiu de ea de cìndne-am despărţit.

VALIA : De ce v-aţi despărţit ?SERGHEI (dus pe gînduri) : Pesemne,

fiindcă nici unul dintre noi n-aveanevoie de ajutorul celuilalt. (Scuzìn-du-se parca.) Se vede că n-a fost odragoste adevărată.

VALIA (încet) : Dar în general, existaaşa ceva ?

SERGHEI : Ce anume ?VALIA : Dragoste adevărată.SERGHEI (după un timp) : Trebuie să

existe.VALIA (încet) : Bine ar fi.SERGHEI (care n-a înţeles-o) : Ce ai

spus, Valia ?VALIA : Uneori e îngrozitor... să n-ai

pe nimeni.SERGHEI (după o pauză) : Dar Viktor ?VALIA (tăios) : Ce am eu cu Viktor ?

(O pauză.) Ştii ceva, Serghei, maibine povesteşte-mi ceva despre dum-neata... dar să fie adevărat. Vezi binecă eu flecăresc tot timpul, iar dum-neata abia scoţi un cuvînt.

SERGHEI : Ce aş putea să-ţi povestesc ?Sînt un om foarte obişnuit. Singurulamănunt interesant din biografiamea e că m-am născut în Siberia. Dece zîmbeşti ? Se ştie doar că în ceade a doua jumătate a secolului aldouăzecilea, noi, cei din Siberia, avemde jucat un roi de seamă. Centrul degreutate al ţării noastre se depla-sează încoace, crede-mă... Incă acumdouă sute de ani, Lomonosov aspus : „Siberia va spori simţitor forţaRusiei !"... Şi iată că noi avem feri-cirea să trăim tocmai în aceastăvreme...

VALIA : Mai bine, povesteşte-mi ceva

despre dumneata, Serioja... că despreSiberia am auzit eu destule. Ciudatom mai eşti... Spune, lucrezi de multpe şantierul hidrocentralei ?

SERGHEI : De peste doi ani... chiar dela ìnceput. Am terminât foarte de-vreme şcoala tehnică şi de atunci lu-crez pe excavator. în curînd se îm-plinesc opt ani. E un stagiu, nugluma ! Ce-i drept, mai întîi am lu-crat pe excavatoare Celiabinsk, care

sînt nişte jucării în comparaţie cuale noastre, care au o capacitate dezece metri cubi. Aici 1-am cunoscutpe Viktor, şi ne-am ìmprietenit lu-crînd împreună. Ştii desigur că aavut o viaţă grea. Maică-sa a mûrit,taică-său s-a căsătorit cu alta... Dinpacate, marna lui vitregă s-a dove-dit o femeie rea. După război, ai luis-au întors la Leningrad, iar el aă i i î d ă it Sib i i

cepi ? Dar ìi e dor de taică-său şisuferă. Pe maică-sa vitregă însă n-opoate ierta... (După o clipă de tacere.) Ştii, uneori rosteşte în somnnumele dumitale... da, da, crede-mă.Mi-ar părea bine să-1 iubeşti, Valia,că nici el nu are pe nimeni... afarăde dumneata. Chiar dacă e cîteodatăcam repezit, să nu i-o iei în numede rău...

(Doi tineri se apropie de banca.)PRIMUL TÎNÀR : la te uită cine şade

pe banca ! Ea e, Valicika noastră.AL DOILEA TINAR : Ce zici, şme-

chere ? A agăţat un nou cavaler. Edata naibii Valia-fîşneaţa.

PRIMUL TÎNÀR (către Serghei) : Măblegule, ce-i tot ţii discursuri ! Ea-ideprinsă cu altceva, nu cu vorbe

goale.AL DOILEA TÎNĂR : Aici ţi-ai găsitsă te aşezi, în văzul lumii ? Du-tecu ea la întuneric, nu-ţi fie teamă,că n-o să facă nazuri.

(Serghei se ridica încet şi-i trage o palma răsunătoare pe obraz celui deal doilea tînàr.)

(După ce s-a dezmeticit.) Hai, şme-chere, că aici nu-i de noi.

PRIMUL TÎNÀR : Hai. Asta nu-i întoate minţile.

(Pleacă amîndoi.)VALIA (după o tacere prelungită) :

Iartă-mă, Serioja. (O ia la fuga.)

(Serghei se uită în tacere după ea.)

CORUL : Noaptea a coborît pe nesim-ţite peste rîul Angara. Luminile se

sting pe rînd la ferestre. Şi dinspreapă adie uşor o boare plăcută şi ră-coroasă. Ce tîrziu s-a făcut ! Şi Valiatot nu s-a întors acasă... De aceea,pesemne, nu poate dormi nici Larisa.

LARISA (din cor) : Treizeci şi patrude ani. Oare la treizeci şi patru deani omul e bătrîn ? Oare, nu mai arenimic de aşteptat de la viaţă ?

CORUL : Dar cînd Valentina se va în-toarce, Larisa n-are s-o întrebe ni

mic. Şi la fereastra lor lumina se vastinge numaidecît. De ce n-o fi chipsă adoarmă Larisa ? Afară este onoapte calda de vara...

LARISA : Oare, la treizeci şi patru deani viaţa ţi s-a încheiat ?

CORUL : Dar peste cîteva zile, într-osîmbătă, pe înserate, se vor duceamîndouă să se plimbe de-a lungulAngarei. Şi vor poposi acolo unde

i j î ă l l l i



(Pe malul Angarei, Valla şi Larisastau intinse sub un copac cu mîlnllesub cap. Se înserează.)

LARI SA : St ăm amî ndo uă culcate lamalul apei şi fiecare se gîndeşte laale ei. Valentina, probabil la Viktor,iar eu deapăn amintiri din copilărie,din tinerete. Mi-amintesc ìndeosebide cerul înalt şi albastru din acea

dimineaţă de duminică. Era ìn 22iunie 1941...VALIA : Larisa... Hai să ne mai scal

danti o data.LARISA (fâră să se miste) : Bine.VALIA : De ce eşti aşa de scumpă la

vorbă astăzi ?LARISA : Mă gîndesc.VALIA : La ce ?LA RI SA : La ceea ce nu se va mai

întoarce niciodată.

VALIA : Şi anume ?LARISA : La copilăria mea.VALIA : Ce-ţi veni ?LARISA : Aş vrea să iau v ia ţa de la

ìnceput.VALIA : Să mergi iar la şcoală ? Mare

chilipir !LARISA : Proasta mai eşti, Valia.VALIA : Asta nu mi-a mai spus-o ni-

meni. Şi, mă rog, pentru ce sìntproasta ?

LA RISA : Vezi tu , cìn tecul meu s-asfîrşit. Tu însă n-ai decît douăzeci şicinci de ani.

VALIA : Nu înţeleg ce vrei să spui.LARISA : Gîndeşte-te mai bine, Valen

tina, şi ai să înţelegi... Desi... ìn ziuade azi nu-i tocmai uşor să te mariti.

VALIA : Mie, cu rep ut aţ ia mea, imiva fi cu atìt mai greu. (Se infurie.)Şi totuşi, dacă aş vrea, m-aş marita.Mai sînt destui proşti pe lume ! Darmi-e teamă că am să mă plictisesc.(Izbucnind in ris.) De ce nu te mariti tu, in loc să mă ìndemni pemine ?

LARIS A : Pent ru mine-i prea tìrziu.Pesemne că logodnicul meu a fost ìn-gropat undeva pe lîngă Berlin.

VAL IA : Cum, ai av ut un logodnic ?LARISA : Probabil, numai că nici n-am

apucat să ne ìntìlnim.VALIA (oftind) : Da, războiul... Hai să

mai bem o bere, Larisa, că de, mìinee duminică. (Destupă o sticlă debere.) Tie, am să-ţi torn in cană, iareu am să beau din sticlă... Hai săciocnim. Noroc, tovarăşă. .. Să trai mşi să ìnflorim !

LARISA (dupà ce bea) : E încă rece...VALIA : Pai am ţinut-o in apă

LARISA (pe neaşteptate) : Ştii, in 22iunie au pierit toţi ai mei la Minsk.

VALIA (coborind glasul) : Să-ţi maitorn ?

LARISA : Toarnă-mi.VALIA : Iar eu dau pe gît ultima pi-

cătură, şi cu asta basta.LARISA : Ai auzit că Liza s-a în to rs

ieri de la mat er ni ta te ?

VALIA : Ce i-o fi t re bu it copil ? Arebăiat sau fata ?LARIS A : O mîn dre ţe de băiat. L- am

văzut, dar n-am îndrăznit să-1 iau inbra te . Şi are nişt e ochi, ca do uămure . îţ i vi ne să-1 măn înci !

VALIA : Mai am o sticlă de bere.LARISA : Ajunge.VALIA (după o pauză) : Şi acum, or

să primească o locuinţă separata ?LARISA : Fă ră îndoială. Nu ştii că

Piotr al ei e mereu evidenţiat inmuncă ?

VALIA : N-ai de ce s-o invidiezi... n-osă mai ştie decît de scutece, de albie.de lighean, de ţucal !...

LARISA : Judeci aşa, Val entina , nu mai fiindcă tu nici nu poţi visa P-astfel de fericire.

VALIA (cu nepăsare prefăcută) : Ei,aş ! Crezi că dacă v reau , nu pot a-

vea un copil ? Ma re scofală ! Ştii .Larisa, deunăzi i-am spus unui băiatcă am un copil. L-am minţit, fiindcăprea se purta ciudat eu mine.

LARISA : Of, prostuţo... Ce-ţi veni ?VALIA : Er am cur ioasă să văd cum ar e

să reacţioneze.LARI SA : Li mb ut ă mai eşti !VALIA : Nu te contrazic. (Se ulta la

ceas.) la să vedem cìt arata ceasulmeu elveţian. A trecut de şapte... Incurînd trebuie să apară şi Vitia almeu.

LARISA (după o pauză) : îl aştepţi cunerăbdare ?

VALIA : Cu el nu te plict iseş ti nici -odată.

(Citeva clipe de tacere.)

LARISA (pe neaşteptate) : Of, nu mă

plac defel.VALIA : Ce- are a face !... Im po rt an t esă le piaci băieţilor.

LARISA : M-am făcut rea, invidioasă...VALIA : Vezi-ţi de treabă !... Stai mai

bine să-ţi povestesc ceva... Azi amprimit prin poştă o scrisoare. De laun necunoscut. (Scoate un plie dinbuzunar.) Uite-o.

LARISA : Şi ce serie ìn ea ?



VALIA (citeşte) : „Omul nu poate traipe lume fără un rost şi fără un tel,Valia. Şi nu exista mulţumire maimare decît să contribuì prin fapteletaie la înfr umus eţare a vieţii celordin jurul tău. lata de ce nu poti finiciodată fericit de unul singur. îţidoresc numai bine".

LARISA : Asta-i tot ?VALIA : Ţi se pare prea puţin ?LARISA : Dar cine ţi-o fi trimis scri-

soarea ? Nu bănuieşti ?VALIA : Ha ba r n- am cine a scris-o,

tot ce şti u e că o citesc mereu cao proastă. (După o pauză.) Dar cerost are ? (Rupe deodată scrisoarea.)Luati-vă zborul, hîrtiuţe !...

LARISA : Ce te-a apucat ?VALIA : Află că eu ştiu cine mi-a tri

mis scrisoarea.LARISA : Cine ?VAL IA : Cineva... cam năst ruşn ic.

(Pe mal apare Viktor. Se apropie,fără să se grăbească, de cele două

fete.)

VIKTOR : Salut lucrătorii din comerţ.Ce mai faci, Laris a Pe tr ov na ?

LARISA : Destul de bine. N-am de cemă plìnge.

(Se ridica şi se ìndreapta ìncet spremal.)

VALIA : Incotro ai pornit-o ?LARISA : Mă due să mă plimb puţin

pe malul apei. (Pleacă.)VIKTOR : De ce a şters-o ?VA LIA : Vre a să ar at e că ar e tact.

(După o pauză.) Bei un panar debere ?

VIKTOR : Da...VALIA : Ce se mai aude ?VIK TOR : Am pr imi t noul pian de

muncă al excavatorului nostru. Pen-tru ca barajul să se termine la timp,trebuie să ne încordăm din toate pu-terile şi să sporim randamentul.

VALIA (rîzînd) : Mi se pare că ap\inesteaua voastră !...

VIKTOR : Ei aşi ! Las' că găseşte Serio jka o soluţi e. Cu el n u m i-e frică !

VALIA : Tu veşnic îi dai zor cu Se -riojka al tău. Da' ce, eşti copil, nueşti în stare să judeci cu capul tău ?

VIKTOR : De ce eşti astăzi aşa arţă-goasă ? N-o mai recunosc pe Val i-cika noastră !

VALIA : Lasă asta, mai bine mănîncăun pă st răv prăjit . Sînt proas peţi .i-am cumpărat azi cu Larisa de lapiaţă.

VIKTOR : Ce ciorbă grozavă de pesteştia să facă maică mea

VALIA : Ţi-e dor de taică-tău ?VIKTOR (după un moment de şovă-

ială) : Las' că se descurcă el şi fârămine.

VALIA : Dar de-acasă nu ţi-e dor ? DeLeningrad ?

VIK TOR : Eu aici mă s imt acasă, pemalul Angarei.

VALIA : Mi se pare că n-o poti suferi...pe maică-ta vitregă.

VIKTOR (după o pauză) : Cine ţl-amai spus şi asta ?VALIA : Bănuiesc.VIKTOR : Mi-e mila de tata.VALIA : Spu ne, Vitenka, e ade vă rat că

în somn rosteş ti nu me le m eu ?VIK TOR : At ît a a r mai lipsi !VALIA (dupà un moment de tacere) :

Ne pl im bă m azi cu barc a ?VIK TOR : Nu pot. Taica a convocat

pentru astă-seară la ora opt toată bri-

gada la o şedintă. Trebuie să găsimnoi metode de muncă.

VAL IA : Aşadar, s-a zis cu seara deastăzi. Am fi putut să stăm şi noimai tîrziu, că mîine-i sărbătoare.

VIKTOR : Las' că ne scoatem noi pìr-leala alta data... (Se sărută îndelung.)

VALIA (tace cìteva clipe, apoi tncepesă rìda) : Ştii, Vitka, am hotărît sămă mărit.

VIKT OR : Nu te pripi... Cu cine ?VALIA (înfruntîndu-l) : Fie şi cu tine.

La u rma u rme i, de ce nu ?VIKTOR : De... Ar fi de tot hazul.VALIA : Ce ti se pare atìt de hazliu ?VIKTOR : Lasă fleacurile... De ce să

ne leg ăm la cap dacă nu n e doar e ?Oare, nu-i mai amuzant aşa ? (O ìm-brăţişează.) Am să tree mai tîrziu pela tine... Dar vezi s-o expediezi pepupăza aceea la cinematograf, la ultima reprezentaţie.

VALIA : Bine.VIKTOR : Spune-i că rulează un film

grozav... N e-a m înţe les ?VALIA : N e-am înţeles.VIKTOR : Ca întotdeauna. (O mîngîie

pe obraz.) Am şters-o, că de nu, opăţesc cu taica. (Pleacâ.)

VALIA (singură) : Ar fi de tot hazul.

(Larisa vine dinspre malul apei.)

LARISA : Ei, v-aţi spus tot ce av eaţ ipe suflet ?

VALIA (eu gîndul aiurea) : Ca întotdeauna.

LARISA : Uite că a asfinţit şi soarele.(O pauzà.)

VALIA : Ciudat mai e şi Vitia asta !...Valentina, zice, hai la oficiul stăriicivile să ne cununăm.

LAR ISA : Serios ?



VALIA : Serios, Larisa ! Spune, undeaveai de gînd să te duci diseară ?

LARISA : La cinema. La ultima re-prezentaţie.

VALIA : N-are rost.LARISA : De ce ?VALIA : Am auzit că filmul e plic-

ticos..

(Scena se întunecă, doar comi e lu-minat.)

CORUL : în faţa casei taie se joacănişte copii ciufuliţi, hazlii de ţi-emai mare dragul. Iacă unuia i-a in-trat o ţeapă în deget, altul exami-nează un gîndac, al treilea dă o palma celui de-al patrulea. Tu treci pelîngă ei şi nici unul nu aleargă latine strigînd „marna !"— Seara, găseşti casa pustie şi dimi-

neaţa n-are cine să te trezească.— La vecinii tăi s-a stricat aparatulde radio. Vasiliok, cum s-a întors dela muncă, s-a apucat să-1 repare, fă-cînd un tărăboi nemaipomenit... darnevastă-sa-i încîntată că Vasiliok alei se pricepe la toate. Noaptea tirziu,cìnd se ìntorc de la plimbare, se iaula ceartă şi apoi, ca să se ìmpace, setot giugiulesc. Poftim, iar se sanità !...

— Tu te-ai întors în odaia pustie şinimeni n-are să te trezească de di-mineaţă.

(Camera celor două fete de la cămin.E duminică. Larisa şi Valia pun masa.)LARISA : Tu i-ai spus lui Viktor că

ai să-1 inviţi şi pe Serghei ?VALIA : Nu, va fi o surpriză. Doar azi

e ziua mea şi invit pe cine ìmi place.LARISA : Of, Valentina, mi se pare

că ai pus ceva la cale.VALIA : Nu mă mai judeca atìta !

Află că m-am hotărît să mă mărit.LARISA : Te ţii de şotii.VALIA : la te uită, oricui ìi pomenesc

de măritiş, mă ia în rîs. La urma ur-mei, ce-mi pasă mie ? Dacă vreţi sărîdeţi, n-aveţi decît. Mie mi s-a urîtcu singurătatea. Da' ce, sînt eu maiprejos decît altele ?

LARISA : Parca spuneai că Viktor...te-ar fi cerut în căsătorie.VALIA : Dacă nu m-a cerut, are să

mă ceară. Dar mi-e teamă să nu măràzgîndesc eu şi să mă mărit cu altul.

LARISA : De fapt, tu nu iubeşti penimeni...

VALIA : Ce e aia aragoste ? Tu aicunoscut-o vreodată ?

LARISA : Am cunoscut-o, dar nu-mi

VALIA : Ei vezi ? (O îmbrăţişează.)Treci la bucatane, Larisa, şi clăteştevasele astea.

LARISA : Dă-le încoace. (la vasele dinmina Valiei şi iese din camera.)

VALLA (se duce la oglindă şi se pri-veşte) : Ei, Valia, Valia, acum e mo-mentul sa le dovedeşti tuturor cineeşti.(Se aude o bătaie în uşă.) Intra !

SERGHEI (intra) : Bună ziua, Valia...Am primit biletul dumitale şi am ve-nit.

VALIA : Bine ai făcut.SERGHEI : Drept să-ţi spun, m-a mirat

foarte mult invitaţia dumitale. Doarnu ne-am mai întîlnit după întîm-plarea aceea din faţa cinematografu-lui.

VALIA : Azi e ziua mea.SERGHEI : Aşa... De ce nu mi-ai spus ?VALIA : Dinadins. Fiindcă nu vreausă cheltuieşti bani pentru mine.SERGHEI : Ei, asta-i... (Zîmbind.) Ştii

doar că am bani destui.VALIA : Tocmai de aceea. înseamnă

că nici măcar n-ai fi făcut un sacri-ficiu.

SERGHEI : Dar, de ce... nu mi-ai tri-mis vorbă cu Viktor să vin ?

VALIA : Am vrut să-i fac o surpriză.Eşti doar eel mai bun prieten al lui.Nu-i aşa ?

SERGHEI : Desigur.VALIA : Uite, dumneata mi-ai spus că

el mă iubeşte foarte mult... Mi-aispus, ori ba ?

SERGHEI : Da, am spus.VALIA : Bine, atunci dă-mi cuvîntul

de onoare că n-ai scornit-o dumneata... De ce taci ? Hai, curaj, maiamăgeşte-mă o data.

SERGHEI (şovăitor) : Asta e părereamea. Valia.VALIA : Dar alta parere (zîmbind

ironie) nu mai ai ? (După o clipăde aşteptare începe să rìda.) Bine,laşă... Acum, mă reped pînă la bucatane să-i dau o mînă de ajutorLarisei. (Iese în fuga.)

(Serghei examinează cu inter es camera fetelor. Se aude o bătaie în uşă şi intra

Viktor.)VIKTOR : Serghei ?... Ce cauti tu aici ?SERGHEI : M-a invitât Valia, voia

să-ţi facă o surpriză.VIKTOR (izbucnind deodată în rîs) :

la te uită... E grozavă ! Pe cînd ve-neam încoace, mă gîndeam ce-am sămă fac toată seara cu două zîne... Şicînd deschid uşa, dau de tine. Orice



SERGHEI (după o clipă de tacere) :Viktor, aş vrea să te ìntreb ceva...

VIKTOR : Zi !SERGHEI : Nu prea înţeleg ce senti-

mente ai tu faţă de Valia.VIKTOR : Ei, ce sentimente... Imi place.

Şi încă foarte mult.SERGHEI : îţi place ?VIKTOR : Fireşte, e ta re veselă. Şi

apoi dansează... nici nu-ţi închipuicum... Ca să nu mai vorbesc de toatecelelalte.

SERGHEI (zarina in mina lui Viktor un pacheţel) : I-ai adus un cadou ?

VIKTOR : Acum cîtva timp îi dădeatîrcoale un fotograf. Poate n-ai să măcrezi, Seriojka, umblam năuc... (Zîm-bind ironie.) îmi venea să plîng, nualta.

SERGHEI : Ar trebui să te ìnsori cu ea.VIKTOR : Nici gìnd. N-am chef să-mi

pun juvăţul de gît. încă nu mi-a ve-nit vremea ! (După o pauză.) Şi apoi,pe socoteala Valentinei prea se spunmulte. Eu unul, nu iau în seamă bîr-felile... Ce-i drept, Valia este o fatainimoasă, numai că eu în general nuprea am încredere... în muieri, Ser-ghei. Sînt răutăcioase din fire, desitoate se prefac că sînt bune. Una maibine, alta mai rău. (O pauză.) De I-aivedea pe taică-meu, cum i-a schilo-dit sufletul femeia aceea. (la chitara,care e atîrnată pe perete.)

SERGHEI (zìmbind) : Mie unul, mi-edestul să-mi amintesc de marna, catoate femeile să-mi para minunate.

VIKTOR : Norocul tău... (ìncepe sacìnte, acompaniindu-se din chitară.)

(Intra Valia şi Larisa. Se opresc în pragsă asculte cìntecul lui Viktor.)

LARISA (ìncet) : Ce frumoscînţi, Vitia.VIKTOR : îmi pare bine că-ţi place.

Să-ţi trăiască prietena, Larisa Pe-trovna ! (li ìntinde Valiei cadoul.)Poftim, Valicika.

VALIA : Cavaler ca ìntotdeauna, Vitia... (Işi pune la gît fularul dăruit deViktor.)

SERGHEI : îtf sta foarte bine, Valia.VALIA : Numai Serioja nu mi-a adus

nimic.

SERGHEI : Bine, dar eu...LARISA : Lasă, lasă, să nu mai vor-bim despre asta, Serioja. (O pauză.)Ce-ar fi să ne încercăm norocul lacărţi ?

SERGHEI : După părerea mea, ca să joci cărţi, trebuie să fii un prost fărăpereche.

LARISA : Cum aşa, de ce ?...SERGHEI : Fiindcă oricum viaţa e

tă

VALIA : Atunci, poate ne faci dum-neata o expunere asupra situaţiei internationale. Ştiu că te pricepi la aşaceva.

SERGHEI (zìmbind) : Văd că n-aiuitat !... Zilele trecute, am ţinut în -tr-adevăr la căminul de fete un référât urmat de discuţii despre situaţiaactuală din Franta. îmi amintesc cămi-ai trimis un bilet în care îmiscriai : „Explică mai amănuntit cauzascăderii natalitătii în Franta..." Măr-turisesc că din prima clipă am fostconvins că biletul venea de la dum-neata, Valia.

VALIA : Atunci, de ce nu mi-ai răs-puns ?

SERGHEI (sincer) : Nu-mi venea la în-demînă să intru în amănunte asuprascăderii natalitătii... în fata unui au-ditoriu féminin.

VALIA : Va să zică, n-ai avut curaj.SERGHEI (rîzînd) : într-adevăr, n-amavut curaj.

VALIA : Vezi numai să nu te înfumu-rezi pentru că primeşti biletele de lafete. Află că şi eu primesc scrisori.

VIKTOR (izbucnind în rîs) : Scrisoride multumire din partea cumpărăto-rilor ?

VALIA : Să zicem. Nu credeti ? Potsă vi le şi citesc. Ce parere ai, Serioja ? (Aduce un teanc de scrisori.}Să vă citesc ?

SERGHEI : Citeşte.VIKTOR : Hai, dă-i drumul, să avem

de ce rìde.VALIA (citeşte) : „Mă gìndesc mereu

la dumneata, desi nici nu ştii cinesînt. Drumul pe care ai pornit înviată, Valia, e greşit, foarte greşit,fiindcă nu-ti pasă nici de dumneata,

nici de oamenii care te înconjoară. în vremurile noastre, e ruşinos sătrăieşti aşa. Gîndeşte-te cît ar fi dedureros dacă ai ìntelege acest lucruprea tìrziu". (li priveşte pe toţi, perînd.) Ei, spuneţi, să nu-ti dea lacrimile ?

VIKTOR : Cine o fi putînd să-ti serieaşa ceva ?

VALIA : Un binevoitor necunoscut.LARISA : Trebuie să fie iar vreo năz-

drăvănie de-a ta...VALIA : Ba te înşeli amarnic ! Ascul-tati mai departe... (la o alta scrisoare.)„Te rog, nu te supăra pe mine că îţiscriu iar. Mi se pare că eşti foartesingură. Dar nu cumva să te impacicu această situale, Valia. Cu nici unprêt. Nici nu ştii cît aş vrea să teajut..." (Uitìndu-se la Serghei.) Nu-iaşa că e înduioşător, Serioja ?(S h i t )



VIKTOR : Te pomeneşti că ţi le-or fitrimi ţînd baptiştii !

VALIA : Şi acum să vă citesc şi ultimaepistola. (Citeşte.) „Ah, Valicika, razamea de soare, dă-1 incoio pe Viktor aldumitale şi mărită-te mai bine cumine..."

43ERGHEI : Asta nu-i adevărat. .. Scr i-soarea aceasta ai născocit-o.

VALIA : Dar de unde ştii dumneata ?(Intorcindu-se spre Viktor.) Ai auzitce sfaturi mi se dau ? Da r eu m-aşmarita mai degrabă cu tine, Vitia,nu cu el. Tu ce zici ?

VIKTOR : Trăsnită mai eşti !LARISA : Isprăveşte, Valentina !VALIA : Să fie oare adevărat ce mi-a

spus Serghei, că tu rosteşti noapteain somn numele meu ?

VIKTOR : Lasâ glumele !

VA LI A : S-ar put ea să mă fi minţit...tocmai el, prietenul tău eel mai bun ?(Se uită la Viktor.) Vrei să-ţi spun.Seriojenka, de ce dă înapoi ? Cînd aio reputaţie ca a mea, nu se grăbeştenimeni să te ia de nevastă. Mai ţiiminte ce spuneau despre mine der-bedeii aceia in seara cînd am fost împreună la cinematograf ?

SERGHEI : N-ai dreptate... Cine ia ìnseamă nişte derbedei... Spune-i şi

tu, Viktor...VALIA : li iei ap ăr ar ea ? Să iei apă-rarea unui prieten e într-adevăr ungest nobil, n-am ce zice. Vezi bine însă că prietenul dumitale tace chitic.Şi acum, plecaţi de aici cu toţii ! Azinu mai serbăm ziua mea de naş-tere, cu atìt mai mult cu cît a fostdoar o farsa. Eu m-am născut ìn august... Ce mai tura-vura, am vrut sămă distrez pe socoteala voastră.

SER GHE I : Sensori le acelea eu le-amscris, Vitia.VIKTOR : Tu ?SERGHEI (sincer) : Eu o iubesc pe Va-

lia. O iubesc foarte mult. (Cétre Valid.) Nici nu ştiu cum am să pot traide acum înainte dacă nu primeşti săfii soţia mea. Zău că nu ştiu.

LAR ISA : Nu adu ce anu l ce aduceceasul.

SERGHEI (către Viktor) : Eu nu i-aşfi mărturisit niciodată, Vitia. dacă tunu dădeai înapoi.

VALIA (către Viktor) : Auzi ? Şi acumpleacă de aici. n-am nevoie de tine.Pleacă !

VIKTOR : Cum ?... Vorbeşti serios ?VALIA (tăios): Du-te, Viktor!VIKTOR : Asta n-am s-o uit. (lese farà

grabă )

(Valia se apropie de Serghei şi-l pri-veşte lung.)

LARISA : Pe el să-1 laşi ìn pace, Valentina, auzi ?

VALIA (rar şi apăsat) : De ce să-1 las în pace ?

LARISA : Fiindcă nu-1 iubeşti.VALIA : De unde ştii tu ? (Cu ironie.)

După ce ne căsătorim, voi avea des-

tul timp să-mi dau seama dacă-1 iubesc sau ba. Bani are, şi n-am sămă plietisese cu el.

LARISA : Eu nu mai stau cu tine, mămut la Tamara. Mă îngrozeşti, Valia !(lese in grabà.)

VALIA (după un moment de tacere) :Tu ce mai ai de spus ?

SERGHEI : O să luăm fetiţa ta de lacămin... ca să firn împreună toti trei.

VALIA : N- am nici o fetiţ ă. Tot ul a.

fost o scorneală de-a mea. Totul, pri-cepi ? Şi acum pleacă, vr ea u s ă ră -mîn singură...

SERGHEI (în şoaptă) : Nu pot trăi fărătine. Asta e adevărul.

VALIA : Pleacă... te rog.

(Serghei iese ìncet din camera. Valiase trìnteste pe pat si izbucneste in plìns.Treptat, camera Valentinei se întunecă,iar pe podium apar Serdiuk şi corul.)

SERDIUK : Desi am un n um e ucra i-nean, patria mea e Siberia.CORUL : Ce fel de om eşti tu, Stepan

Serdiuk ?SERDIUK (după ce se gîndeşte puţin) :

Pot spune că sînt un om fericit.CORUL : Şi ìn ce consta feric irea ta ?SERDIUK (după un timp, dar cu toatà

convingerea) : Mi -a m găsit ros tul ìnviaţă şi sînt mulţumit.

CORUL (de parca l-ar mustra) : Bine,

dar trăieşti singur cue.SERDIUK : Ce să fac dacă femeile nuse uită la mine ?

CORUL : Dar tu ai iubit vreodată ?SERDIUK : Mi s-a ìntìmplat.CORUL : Pe cine ?UN GL AS DE FEM EIE : Pe mine...

Ne-am întîlnit la Magnitogorsk, peşantier, in timpul primului cincinal.Uriaşa construcţie era de-abia la ìn-ceput. Şi nici nu se poate povesti de

cîte greutăţi ne izbeam... Ţineamunul la altul, dar după doi ani 1-am întîlnit pe Andriuşa. Era omul eelmai bun din lume. Ne-am căsătorit.Şi am avut trei copii. Ştiu că ai su-ferit foarte mult, Stepanuşka, dar cesă fac, inimii nu-i poti porunci. Acumnu mai sînt tînără, am şi nepotei, şitotuşi seara, din cînd în cînd, îmiamintesc de prima mea dragoste



SERDIUK (dus pe ginduri) : Pesemnecă eram prea aspra, că nu ştiam săfiu duios...

CORUL : Dar de cea de-a doua a ra goste îţi mai aminteşti ?

SERDIUK : Da, n-am putut s-o uit.UN GLAS DE FATA TÎNÀRÀ : Eu am

fost. Mă numeam Ksana. Cînd a iz-bucnit războiul, am plecat pe frontca sanitară. Eram încă o fetiţă. Ne-am

întîlnit în 1943. El era duios şi neìn-fricat. Războiul ne-a apropiat unulde altul şi am trăit împreună zecezile în aceeaşi cazemată. La despartire, i-am făgăduit să-i scriu. Cîndne-am luat rămas bun, ochii lui erauplini de lacrimi. Dar eu n-am apucatsă-i scriu nici un rìnd, caci la douăceasuri după ce ne-am despărţit, amfost ucisă. El crede poate că 1-am

înşelat, că 1-am uitat, dar eu ammûrit... Lîngă mine a explodat unobuz şi totul s-a sfîrşit.

SERDIUK : Nu, femeile n-au ţ inut lamine. Si totuşi, nu mă simt singur.Tin la toţi băieţii de pe excavator, deparca ar fi feciorii mei. Iar cei dinsch imbul lui Serioj a îmi sînt maidragi decît toţi.

(Apare baraca in care locuiesc băieţii.E noapte. Rodik şi Denis şed la masă. La fereastra dinspre strada apare Lap-

cenko.)CORUL : Priveşte, Stepan, e noapte ,tîrziu, şi ei încă nu dorm...

— Nu cumva s-a întîmplat vreo neno-rocire ?

— Dar unde-i Serghei ? Unde-i Viktor ?SERDIUK : Nu ştiu. Eu am fost azi la

Sliudianka, ca să-1 văd pe tata. Mădue numaidecît acasă... Să se fi întîmp lat vreo nenorocire ?(Comi şi Serdiuk dispar treptat.)

LAPCENKO : Hei, băieţi... Ce «e aude ?DENIS : Nimic.LAPCENKO : Viktor nu s-a ìntors ?DENIS : Nu.LAPCENKO : Nici Serghei n-a venit

încă ?DENIS : Nu.LAPCENKO : Ne-am ars, fraţilor !RODIK : Şi încă rău de tot.LAPCENKO : Nici taica nu s-a ìntors ?DENIS : A plecat la Sliudianka. Dar şi

cînd s-o întoarce, o să ne tragă osăpuneală !...LAPCENKO : Parcă-1 şi aud. (Priveşte

îndărăt.) Uite că vine Viktor.(Intra Viktor şi, fără să se uite la

nimeni, se trînteşte pe pat, aşa cum e,îmbrăcat în hainele lui cele mai bune.)DENIS : Unde ai fost ?

VIKTOR (cu glasul sugrumat) : Nu-1treaba ta.

DENIS : La a rma ta, pen tru una caasta... ştii ce ai păţi ?

VIKTOR : Taci din gură !DENIS : Ti- ar t rage maiorol meu un

perdaf... să-1 ţii minte.LAPCENKO : Taica !

(Aproape in aceeaşi clipă, usa se des-

chide cu zgomot şi in prag apare Serdiuk.)SERDIUK (după ce aruncă o privire

furioasă băieţilor, se aşază pe unscăunel) : Bravo , vitejilor, frumoasăispravă aţi făcut ! (Toţi tac abătuţi.)Halal schimb fran taş !... Voi, caren-aţi avut nici o abatere timp de unan ! (Bate cu pumnul in masă.) Cîttimp n-a funcţionat excavatoru l ?

RODIK : Două ceasuri.

SERDIUK : Două ceasuri ! (începe să se plimbe furios prin baracă.)Zece miide oameni au stat degeaba timp deo sută douăzeci de minute, din pri-cina giumbuşlucurilo r voastr e ! Dince cauză s-a opri t exc ava torul ? Ei ?Ce vă ui taţ i unu l la al tul ?

RODIK : S-a defectat redresoru l cucuproxid.

SERDIUK : M-am lămurit. Va să zică,e vina electricianului.

VIKTOR (fără să ridice capul de pe perno,) : A mea, taică.

SERDIUK : Si stai tolănit pe pat, tova-răşe electrician ? Numai cînd te apro-pii tu de un motor, ar trebui să zbìr-nîie. Să te vedem, ai curaj să te uiţi

în ochii mei, zevzecule ? (Viktor seridica într-un cot şi-şi întoarce fataspre Serdiuk.) Cum, plîngi ? Asta mailipsea, să boceşti ca o muiere ! Cumai putut comité o asemenea negli- jenţă ?

VIKTOR : Am fost beat.SERDIUK : Ce tot îndrugi ? Pînă acumn-ai avut astfel de apucàturi... Şi, mărog, cu ce prilej ţi-ai băut mintil e ?

VIKTOR : Lasă întrebările, taică. N-amde gînd să-ţi răspund.

SERDIUK : Dar Serghei unde-i ?LAPCENKO (retrăgîndu-se spre uşă) :

Se plimbă cu Valia, casieriţa, pe ma-lui Angarei.

VIKTOR (furios la culme) : Tu să taci !

SERDIUK : Linişte ! Să-mi răspunzi tu,Rodik. Dar să vorbeş ti limpede şirăspicat. De ce a intrat dihonia ìntrevoi ?

RODIK : Nu-s prea multe de spus. Serghei şi Viktor s-au certat din pricinaunei fete. E vorba de Valia, casieriţa,pe care o ştie toată lumea... Dar sălăsăm asta, nu vreau s-o caracterizez.



Viktor nu s-a putut stăpîni, şi ieris-a luat la harţă cu Serghei. Azi avenit la lucru... nu tocmai limpedela cap şi drept urmare a unei negligente condamnabile, s-a produsavaria... (Către Viktor.) Aşa-i ?

VIKTOR: Aşa-i .RODIK : Aş vrea să vă mai spun ceva...

In echipa noastră, domnea pînă acumo atmosfera cît se poate de priete-nească . Şi ce să vezi, a fost de aj unssă treacă o fustă pe lîngă noi, catotul să se năruie. Eu ţin foarte multla surorile mele, şi pe mama o iubescdin toată inima, însă de femei caatare prefer să mă ţin cît mai departe. Drept să vă spun, am fost chiarfoarte mulţumit că aici în Siberia,prezenţa femeilor se simte parca maipuţin decît în marile oraşe.

DENIS : Pî nă aici, Rodion ! Nu- ţi per mit să vorbeşti astfel despre femei...(în prag apare Serghei.)

LAPCENKO : Serioja !...SERDIUK : Tacere ! Iacă a ap ăr ut şi

şeful de schimb.SERGHEI (uitîndu-se buimac la toţi) :

Da... da... (Se îndreaptă spre patulsău, se aşază pe el şi, zîmbind, raminecu ochii pierduţi în zare.) Da... da...da...

SERDIUK : Asta ce o mai fi ?SERGHEI (zîmbind) : Da... da...SER DIU K : Il vede ţi ? Pa rc a a r fi lu

natic, apucat. (Se duce la Serghei şi-l zgîlţîie.) Mă, omul e, eşti mecanic-şef,ori vreo făptură picată din luna ?

SERGHEI : Cum, taică, te-ai şi ìntorsde la Sliudianka...

SERDIUK : Mai şi zîmbeşti, lunaticule ?SERGHEI : Te rog să ne ierţi, pe mine

şi pe Viktor. îţi dau cuvîntul meu

că aşa ceva n-o să se mai întîmple.VIK TOR : Să nu vorb eşti în num el emeu !

SERDIUK : Uşor mai iei lucrurile, to-varăşe mecanic-şef.

SERGHEI : Nu, crede-mă că nu le iaudeloc uşor, mai aies că sînt destulde complicate. Poate că ea acum numă iubeşte, dar voi face totul ca săsimtă un sprijin în mine... Şi voiizbuti. In cele din urmă, tot a pri-

mit. Duminică 15 iulie facem nunta.Peste zece zile. Să veniţi cu toţii,băieti, să veniţi negreşit...

RODIK : Cum ?VIKTOR (apropiindu-se de Serghei) :

Pleacă în alta parte, Serioja... Las-ope Valentina în pace !... Te rog prie-teneş te : pleac ă de aici !

SERGHEI : Nu, acum nu mai plec. Iarfaţă de tine, Viktor, sînt cu conştiinţa

la ea. Poţi să spui că nu e aşa ? Nu.Dovadă că taci... Uite, taică, vezi binecă tace. (Se apropie de Viktor.) Haisă dăm totul uitării... De dragul nos-tru, al tuturor, te rog să rămînemprieteni.(Viktor tace.)Aşada r, du mi nică în 15... Vă rog dinsuflet să veniti cu toţii. Faceti aşaca sa se simtă fericită în ziua aceea,mă ca r în ziua aceea. Do ar nu văcer m are lucru !... (Se uită deodatăîncruntat la ceilalţi.) Dar dacăvre unu l di nt re voi va înd răz ni săspunà un singur cuvînt rău despreea... va avea de-a face cu mine. N-amsă i-o iert toată viata... Va fi vai dee l !

(Baraca dispare. Răsună încetişor omelodie, ori poate e numai zgomotuì

ploii ce cade pe acoperis. Treptat aparechipul Valiei şezînd pe pat. Corul oînconjoară.)CORUL : Nu dormi, Valia ? Toată noap-

tea a plouat cu găleata. Dinspre Baikal, vînturi furtunoase de vara alungănori grei spre Angara. în curînd seface ziuă. Ziua de duminică 15 iulie...

— E ul ti ma noapt e pe care o pet rec isingură în această camera.

— Ce te aş te ap tă în vi aţ a cea nouă ,necunos cută, care încep e mîin e ?VALIA (în şoaptă) : Nu ştiu.CORUL : Ce faci, Valentina, gîndeşte-te

bine... Ştii că nu-1 iubeşti...VALIA (încetişor) : Oare nu-1 iubesc ?

Cine ştie ? Nici eu nu-mi dau seama.Dragostea... De fapt, ce este dragos-tea ? în ce const a ? Cine îmi poa tespune ? (Cu incordare.) De ce oaremi s-a întipărit în minte ziua cìnd

1-am văzut pentru prima oară pe Serioja ? S-a apropiat de mine şi mi-a întins douăzeci de copeici pentru ocutie de chibritur i... Ia r pe ur mă ,cìnd am făcut cunoştinţă, am fostconvinse din primul moment că îmiva spune neapărat ceva cu totul ne-obişnuit, ceva extraordinar.

CORUL : Ciudat...VALIA : Continuam, din obişnuintă, să

mă întîlnesc eu Viktor, dar gîndul

mi-era la Serghei, numai la el măgîndeam... Cu cîtă nerăbdare aştep-tam scrisorile lui, căci ştiam bine căel mi le serie.

CORUL : Va să zică, I-ai îndrăgit ?VALIA : Poate.. . ba nu... nu m ai ştiu

nici eu.CORUL : Nu ştii ? Şi totuşi vrei să fii

soţia lui ?VALIA (categorie) : Da. Vreau. De ce



Si apoi mi s-a urît ingrozitor cu sin-gurătatea. Vai, cît sînt de obosită...Ce silă mi-e de toate gitimele care sefac pe socoteala mea. Cu ce-s eu maiprejos decìt ai tel e ?... Lîngă el amsă mă simt b ine, nu -i a şa ?

CORUL : Dar Viktor ?

(Prin semiìntuneric se conturează vagfigura lui Viktor.)

VIKTOR : Ai uitat, Valia, că am venitas ea ră la tine ? Dar tu n-a i crezutce ţi-am spus. (Se apropie de Valia şi-i spune aproape in şoaptă.) Iar-tă-mă, Valia...

VALIA : N-am de ce să te iert.VIKTOR : Nu pot trai fără tine... Hai

să plecăm de aici... Dacă vrei, sîntgâta să ne şi căsătorim. .. Totu l ar esă fie aşa cum vrei tu.

VALIA : Acum e preatìrziu, Vitia. Po-

vestea noastră s-a încheiat. Rămîi cubine... (E iar singură.)

CORUL : Se luminează de ziuă, Valia...Priveşte afară. Ce dimineaţă ploioasă.— E duminică... în 15 iulie.

VALIA : De ce mi se strìng e ini ma ?Mi-e teamă... Prietenii lui mă vorcondamna. Ne vor ìntoarce spatelecînd ne vor întîlni. Vom rătăci sin-guri pe strazi... Iar trecătorii vorrìde in urma

noastră... Nu se poate.trebuie să fug de aici...CORUL : E prea tìrz iu. Auzi ? Ba te

cineva la uşă. E Serghei... Dacă te-aihotărît, deschide uşa şi dă-i mina.

VALIA : M-am hotărît ! (Cu glas tare.)Tu eşti, Ser ghei ?

GL AS UL LUI SERG HEI : Eu sînt !

(Se aude muzică de orgă. Corul oimbraca in grabă pe Valentina ìntr-orochie alba de mireasà.)

VALIA : Intra, Serioja.

(In prag apare Serghei, puternic luminai de soare.)

SERGHEI : Am venit să te iau ! ! !VALIA : Afar ă e s oa re ?SER GHE I : Da, a stat ploaia .VALIA : Mergem ?SE RGHEI : O clipă, Val ia, s ă vin ă şi

ceilalti...

(Muzica de orgă încetează şi aproapenumaidecit se aud sunetele limpezi şigrave ale unui acordeon. Lîngă Sergheiapar deodată Denis şi Zinka, Serdiuk.iMpcenko, Rodik cu sora lui, Maia, şidoi-trei tineri necunoscuţi din echipacare lucrează pe excavator. Unul din-tre ei cìnta din armonica, iar altul ilacompaniază la chitară. Toţi au buh t d fi i i i )

SER GHE I : Să-ţi fac c unoş tin ţă cuprietenii mei... cu tovarăşii mei demuncă.

MAIA : Eu sînt Maia, sora lui Rodik...Ieri am sosit de la Moscova... Amtrecut acum ìn clasa a zecea şi amvenit să-mi petrec vacanţa la fratelemeu. N-am fost încă niciodată la onu nt ă, în ţelegi ? Imi da i voie să t esărut ? (O sărută pe Valentina.)

SERGHEI : Să mergem... (Se aude untunet.) la te uită, ploaie cu soare...Nu m ai î nţel eg nimic !

SERDI UK : Deschideţi umb rel ele !

P A N T O M I M A

Nuntaşii tree in cortegiu pe stradacu umbrelele deschise, ocolind băltoa-cele, ìn sunetul muzicii.

CORUL : Ce alai vesel !— Und e s-or fi ducînd aşa grâbiţi ?— Şi înc ă pe ploaie...— Cum, nu ştiţi, oameni buni, că lamar gine a oraşului Irkut sk exista ocasă fermecată : intri în ea burlac şiieşi de acolo însurat. Ca-n poveşti,nu-i aşa ?— Mai încape vor bă ? Doar e sin-gura instituţie unde ţi se eliberează

un document semnat şi parafât, princare se certifica în mod oficial căeşti fericit, şi anume din ziua, lunaşj anul cutare.— Din nefe rici re însă, unii o ame niuită că în casa aceea nu se admitnici hotărîri pripite, nici calcule reci.— Iar dacă ai uitat acest lucru, eştiimediat pedepsit. Iesi de acolo la braţcu o femeie, fără să bănuieşti măcarcu m te-ai ne noro cit ! Ce păc at că nu

sînt i nven tat or. Ştiţi ce aş invent a ?Un aparat prin care să se constatecît e de trainică dragostea celor doicandidati şi, în funcţie de rezultat,să li se permită sau să li se inter-zică să se căsătorească.— Oare, nimeni di ntr e d umn eav oas -tră nu-i în stare să inventeze un ast-fel de ap ar at ? Ta re a r fi necesa r,oameni buni !...— Dar să nu ne în ti ndem la vorbă,

ca să nu întîrziem la ospăţul din noualocuinţă a Valiei şi a lui Serghei.Oaspeţii au urat fericire tinerei pe-rechi , au m înea t şi au băut du păpofta inimii, aşa încît mă tem cănoua nu ne-a mai ramas nimic.

(Apare o camera in care petrecereaeste în toi. Nuntaşii şed în jurul mesei

şi cìnta un cîntec Siberian, tărăgănat,i i d d N i i



de oameni beţi, ci voci limpezi şi grave. La sfîrşit se lasă o tacere, deoarece ficcare e cufundat în gîndurile pe care ile-a stîrnit cîntecul.)

SERDIUK : Cîntecul îţi trezeş te to t-deauna amintiri.

MAIA : Sau iscă visur i de viitor...DENIS : A fost un cîn tec frumos, ca re

îţi stîrneşte multe gînduri. (O pauză.)

LAPCENKO : Eu personal, aş propunesă mai mîncăm ceva, doar masa nus-a terminât încă.

RODIK : Ce ziceţi ? Cre d că pr op un e-rea trebuie adoptată.

(ìncep cu toţii să mănînce plini deveselie.)

ZI NK A : Linişte !... De ce faceti at ît agălăg ie ?... Lăsa ţi -mă să spun şi euceva. (Zgomotul se potoleşte întru-cîtva.) Tovarăşi ! Noi, betoniştii de labaraj , urmărim cu mare atenţie mi-nunatele realizări aie excavatoruluivostru. Noi ştim că nu-i glumă sălucrezi pe un excavator păşitor şi căaveţi nevoie de odihnă, de îngrijire,de dragoste şi de hrană cît maibună... In aceste condiţii, rolul soţieieste deosebit de important. De aceeaşi fac apel la dumneata, Valia, să nuuiţi nici o clipă acest lucru.

RODIK : Pe nt ru hr an a cît mai bun ă !Ura !...

(Rîd cu toţii, ciocnesc, aşa că pro-testele Zinkăi sînt acoperite de larmă.)

LAPCENKO : Bate cineva la uşă !

(Se lasă tacere.)

VALIA : Intra...LARISA (din prag) : Mă primiţi ?

VALIA (alergînd la ea) : Larisa... aivenit !...LARIS A : Nu eşti s up ăr at ă pe m ine ?VALIA : Eu te rog să mă ierţi. Şi să

nu mă judeci greş it. Ne-a m înţeles ?LARISA : Cele relè să se spele... (Se

îmbrăţişează.)VALIA : Hai, faceţi cunoş tin ţă. E La-

risa, prietena mea.SERDIUK (cu însufleţire) : Mai întîi

să-i aplicăm o sancţiune pentru în-

tîrziere. (îi oferă Larisei un pahar plin, pe care ea il soarbe dintr-o în-ghiţitură.) Bravo ! Aşa zie şi eu. (Re-comandîndu-se.) Serdiuk Stepan Ego-rovici. Te rog să şezi lîngă mine.

LAPCENKO : Bate cineva la uşă. Alţioaspeţi întîrziaţi.

(Se lasă iar o tacere incordata.)

VALIA : Intra !

(Intra Viktor, care-şi roteşte încet privirea in jurul mesei, apoi se uitălung la Valentina şi se apropie de ea.)

VIKTOR (încet) : Iţi doresc să fii fe-ricită.

VALIA (aproape în şoaptă) : Vitia !VIKTOR : Primeşte acest inel... (îi în-

tinde darul) drept amintire.VALIA : Mulţumesc.

VIKTOR (se apropie de Serghei, îl îm-brăţişează, îl sărută şi îl bate afec-tuos pe spinare) : Acum, sîntem iarprieteni.

(Cineva începe să cìnte la acordeonun dans popular rusesc.)

SERDIUK : la să vedem, cine se-ncu-metă !

VALIA : Larisa ! Cine mai ştie să joaceca ea ? Hai, Laris a... nu te làsa rugata !

(Larisa se ridica de la masă şi începe să danseze eu însufleţire, cu foc,din toată inima.)

VIKTOR (cu glasul sugrumat) : la da-ţi-vă la o parte !... Lioşa, zi-i un cîntec mai domol, da r cu măie str ie !

(Viktor face la început cîţiva paşi

mai domoli, apoi dìnd brusc capul pespate, începe să joace aprig, cu desperare vădită. Ceilalţi chiuiesc, striga şibat din palme atît de tare, încît aproapenu se mai aude acordeonul. Iar atuncicìnd Larisa şi Viktor sfîrşesc dansul,aplaudă cu toţii îndelung şi cu însu-

fleţire.)

ZINKA : Bravo. Larisa, ai fost la înăl-ţime !...

DENIS : Nici cu Viti a nu mi-e ruş ine .LAPCENKO : Asta joc !...VIKTOR (aparte) : Te-am pierdut, Va

lentina.SERDIUK (càtre Larisa) : Acum se cu-

vine să bem în sănătatea dumitale.St raş nic ma i joci ! Pa rc a ai fi o fl a-cara.

LARISA : Ei, acu m n-au mai ră ma sdecît tăciunii...

SERDIUK : Cìnd te gîndeşti că amcincizeci de ani ! De ce nu t e- am cu-noscut mai de vrem e ?LARISA : Ce importante are, tovarăşeSer diu k ? Mai de vrem e ori mai t ìr-ziu...

MAIA : Să ştii, Valia, că n-am să uitniciodată ziua de astăzi. Eu nu-s decît o şcolăriţă şi pe cìnd eram laMoscova, tare doream să ştiu ceviată duce Rodik al nostru aici, cefel de prieteni are De altfel la pie-



care, m-a rugat şi marna să aflu tot.tot... Să mă ierţi că vorbesc atîta, mise pare că am băut cam multicel...Dar nu-i nimic, fă-te că n-ai băgatde seamă. Stau şi mă uit la dum-neata şi mă gîndesc ce mare sărbă-toare e o nuntă, cît de fericită tre-buie să fii. Cum să nu te bucuri lagîndul că poţi să dăruieşti în între-gime, celui pe care-1 iubeşti, sufle-tul tău curat şi proaspăt ca rochiaasta alba de mirească... De ce plîngi ?Nu se cade să plîngi, Valia. Uită-tema i b in e la Serioj a. Nu vezi cum teiubeşte, cum te soarbe din ochi ? Nicinu ştii cît te invidiez că eşti atît defericită... (O îmbrăţişează pe Valia.)

(Acordeonul intonează un vais vechi.Cîteva perechi încep să danseze.)

SERGHEI (se apropie de Valia) : Nuplînge, Valia, lasă, n-are rost săplîngi !...

VALIA : De-aş putea, Serioja...SE RGHE I : Ai să pot i. Ai să uiţ i tot

ce-a fost...VALIA : Crezi ?SERGHEI : Sînt sigur.VAL IA : îţi mulţ umes c, Serioja... (Il

îmbrăţişează.)

(încep şi ei să danseze.)SERDIUK : Hai, daţi-vă la o parte, to-

varăşi. Acum dansează tinerii căsă-toriţi.

(Perechile se dau în lături. Doar mi-rele şi mireasa mai dansează un vaislent. Cu mina sprijinită uşor pe urna-mi lui Serghei, cu capul làsat pe spate,Valia pare gâta să cada la fiecare pas.copleşită de duioşia şi dragostea ce-i

umplu sufletul.)CORUL : Valsul pe care 1-au dansât la

nunta lor... nu-1 vor uita niciodată.Vor trece ani, multe li se vor ştergedin amin tire , dar a ceastă melodiesimplă , uşoară , le va aduc e veşnicaminte de acea seară îndepărtată.— Chi ar dacă se vor despăr ţi, chiardacă va pieri unul dintre ei, chiardacă flacăra unei noi iubiri le va lu

mina calea, orice s-ar întîmpla, decìte ori vor auzi acest vais, îşi voraminti unul de celălalt şi un sim-ţămînt de recunoştinţă şi de fericirele va incalzi inimile.

(Oaspeţii dispar unul cìte unul, faràsă-şi ia rămas-bun.)

— Ac um însă, cînd acest va is nu adeveni t încă o ami nti re pen tru voi

nu exista decît seara de astăzi sinoaptea pe care o veti petrece îm-preună.

(Melodia valsului se stinge.)

— Va li nk a ! — Serioja !... Aţ i auzi tcum s-a închis usa de la intrare ? Aplecat şi ultimul musafir. Aţi rămassinguri...

(E noapte. în camera nu se mai afladecît Serghei şi Valia.)

VALI A : Cît e ceasul ?... Atî ta a m da n-sat, de parca se învîrteşte pămîntulcu mine...

SERGHEI : E unu şi jumătate.VALIA : S-a şi făcut noapte ? (ìncepe

sa rìda.) Auzi ce ìntrebare ? Vai, cîtsînt de proastă ! (O clipă de tacere.)Serioja... cum o cheamă pe marna ta ?

SERGHEI : Polina.VALIA : Am s-o iubesc foarte mult. O

să-ti pa ra bine ?SERGHEI : Fireşte.VALIA : Şi pe surorile tale. Ai două,

nu-i aşa ?SERGHEI : Da.VALIA : Pe amîndouă am să le iubesc.

Da r crezi că eu am să le plac lor ?SERGHEI : Foarte mult.VALIA : Ştii, atîta vin am băut, şi aş

tot vorbi... Vrei să mai stăm devorbă ?

SERGHEI : Cum să nu !VALIA : Iacă, mă tot întreb de ce nu

m-ai s ăru tat niciodată ?SERGHEI (în şoaptă) : Am să te sărut.VALIA (tot în şoaptă) : Cînd ?SERGHEI : Cînd ai să te trezeşti.VAL IA : Ca în bale tul „F rumo asa ado r

mit a" . Cred că muzi ca e de Ceai-kovski.

SERGHEI : Da.VAL IA : Am ascu ltat -o la radio. (Se

ghemuieşte într-un fotoliu.) Ce-idrept... mi-e un somn, de abia tinochii deschisi. E cara ghios, nu ?Dragul meu, să nu-mi mai spui nimic. Mă simt atît de fericită. Doarsînt nevas ta ta... Aşa- i că nu visez ?Şi ce drăguţi au fost prietenii tăi cumine... Dacă adorm, n-ai să te superi,Serioja ? (El o ia în braţe ca pe uncopil.) De s-ar face mai repede di-mineată. Atunci ai să mă săruţi, nu-iaşa ?... Dă-m i bati sta ...

SERGHEI : Ce faci ?VAL IA : Vezi bine, mi -a m şter s bu-

zele. N-a mai rămas nici urmă deruj. Şi te rog, te rog din suflet, mîinedimineaţă să nu te mai terni de nimic.

SERGHEI (o aşază pe pat) : Şi acumdormi



VALIA : Uite că am adormit de-a bi-nelea... Am şi început să visez. Parcane-am plimba amìndoi cu barca... (In şoaptă.) Numai ceva să-mi mai spui,Serioja : aşa-i că noi n-o să ne des-părţim niciodată. că o să firn tot-deauna împreună, pînă la adînci bă-trîneţi ?

SERGHEI : Pina la moarte.VALIA : Ce bine...

(Se aude din nou orga din depărtare.Valia adoarme. Serghei se lasă în ge-

Se aude în surdină o melodie care aminteştede un cìntec de ieagăn. Lumina cade asupralui Serghei, care sta cu mîinile în buzunare,tăcut şi dus pe gînduri. Ceva mai departese află corul.

CORUL (cu faţa spre sala) : Mai ţiimi nt e prin ce ai trecu t atu nc i ? Auvenit s-o ia in zori şi tu te-ai zbuciu-mat toată ziua...— Nu- ţi mai găseai locul, gìndulti-era numai la ea, şi mereu alergaila telefon şi ìntrebai : Ei, ce se aude ?Da' spuneţi-mi odată...— Cum ai lăsat luc rul , fără să t recimăcar pe acasă, ai fugit acolo şi te-ai

plimbat neliniştit pe sub ferestre, cuinima strìnse de grijă şi spaimă. Şipentru a suta oară ai pus timid a-ceeaşi înt reb ar e infirm ierei de servi ciu...

SERGHEI (ìncet si timid) : Ei, ce facesotia mea ? Nici o vest e ? Nimicnou ?

CORUL : Iti aminteşti ? Chiar aşa s-aupetrecut lucrurile...

(Serghei merge pe strada, se opreşteîn dreptul unei usi, ridica ochii spreferestre, apoi seaşază pe o banca şi aş-

teaptă tăcut. Apare un băieţaş de vreozece ani şi se apropie de Serghei.)

BAIEŢAŞUL (după ce-l priveşte untimp) : Aştepţi să ţi se nasca băiatul ?

SERGHEI : Bine ar fi să fie băiat.BAIEŢAŞU L : Ştii, eu locuiesc peste

drum. Pe banca asta stau mereu oa-meni ca dum ne at a. M-a m obişnuitsă-i văd aşteptînd. Unii îmi dau şibomboane.

SERGHEI : Din pacate, eu n-am.BAIEŢAŞUL : Nu face nimic. Ştii cîţi

copii mici au ieşit din casa asta... Òmie !

SERGHEI : Asta e bine.BAI EŢA ŞUL : Ciuda t lucru... Deodat ă

rasare un om care pina atunci nicif t

nunchi $i se uită cu atenţie la ea. Corul trage încet în fata lor o perdea alba

şi uşoară ca o rochie de mireasă.)

CORUL (foarte ìncet) : Ce ploaie, plouăde parca ar vrea să spele întreg pă-mîntul !— Pr in faţa caselor curg şuvoa iezglobii, care curăţă totul în cale,luìnd cu eie gunoiul şi murdăria din

ajun.— Ploaia împros pătea ză pămîn tul.

C O R T I N A

SERGHEI (ìncurcat) : Aşa-i de cìnd lu-mea. băiete . Dar pe ti ne c um techeamă ?

BAIEŢAŞUL : Anton. Eu am venit aicide la Celiabinsk.

SERGH EI : Tu ce-ai vre a să te facicînd ai să fii mare, frate Anton ?

BAIEŢAŞUL : Doctor.SERGHEI : Şi de mult te-ai hotărît ?BAIEŢAŞUL : De sîmbăta trecută. îna-

inte, voiam să mă fac călător, ca sămă plimb peste tot. Ştii, la noi încurte stă o fetiţă care nu vrea săcreadă că Charlie Chaplin exista cuadevărat.

SERGHEI (gîndindu-se la aie lui) : Se-rios ?

BAIEŢAŞUL : Ei, şi acum, îţi urez săse termine eu bine. (îi întinde minalui Serghei.)

SER GHE I : Cine te-a învă ţa t să spuiaşa ?

BAIEŢAŞUL : Bunica. Dacă vezi pe ci-neva, zice, şezînd pe ban ca aceea,să-i urezi să se termine eu bine.

SERGHEI : Să-i spui bunicii că-i mul-tumesc.

BÂIE ŢAŞUL : Bine, a m să-i spun .(Pleacă.)

(Serghei se ridica şi se apreste îndreptul unei ferestre. Pe uşă iese o în-grijitoare.)

ÎNGRIJITOAREA : Serioghin !SERGHEI : Da, eu...ÎNGRIJITOAREA : Hai, vino să-ţi vezi

visul cu ochii.

SERGHEI : Va să zică, s-a terminât eubine.INGRIJITOAREA : Te aşteaptă o sur-

priză, hai... (Pleacă.)

(Serghei aleargă după ea în casa.)

COR UL : S-a născut un om !

(Se aude clinchetul înduioşător alunor jucării cu zurgălăi pentru copii

i i )

PARTEA A DOUA



CORUL : S-a născut un om... Ba nu, doiomuleţi.— Sînt frăţior şi surio ară. Păr inţ iile-au şi ales numele, Feodor şi Le-nocika.— Geme nii Serioghin... Vor p ur tahăinuţe de aceeaşi culoare şi căciu-liţe albe la fel. La început, chiar şipărinţii îi vor confunda mereu.— în aceeaşi zi vor merge pe nt ruprima oară la şcoală, ţinîndu-se demînă, cu buchete de fiori, aceşti vii-tori oameni...— Să urăm aş ad ar fericire şi succèslui Fedia şi Lenocikăi, să le fie dru-mul in viaţă uşor şi neted.

(Din clădire iese Serghei. Nici nu se poate spune cìt e de fericit.)

SERGHEI : Nici nu se putea mai bine...

nici că se putea... E grozavă, Valiamea !

(Serghei îmbrăţişează pe primul tre-càtor care-i iese in cale şi o ia la fuga.Se aude o melodie simplă cintata de ovioarà şi de o mandolini.)

CORUL : l at a că a veni t şi ziua pecare o aşteptai cu atîta nerăbdare, asosit în sfîrşit momentul să-ţi aduci

fami lia acasă.— Doar ac um n u mai eşti singur.s-a înmulţit familia Serioghin.— Hai, d u-te ! Prie teni i te aşt eapt ă

în strada.

P A N T O M I M A

ìntreaga echipà a excavatoruluimerge pe strada, îndreptîndu-se spre

maternitate ; fiecare are in mina citeun pachet cu daruri. în frunte mergeSerghei, impingind un cărucior dublu. pentru gemeni. La colţul străzii se ala-tura grupului şi Larisa împreună cu

Zinka. Ninge. Dar sintem in aprilie, şie ultima zăpadă, ninsoarea mieilor.

Crupul se opreşte in dreptul bandiUnga care sta Anton, ca un ìnger pà-~

zitor al acestor locuri. Serghei se apropie de el şi-i dà o punga cu bomboane.

Din clàdire iese Valia, sfioasă şi Sericiti, însoţită de ìngrijitoare. Serghei tiìntinde un buchet de fiori. Ea il sà-rută şi-i pune in braţe un copil pe careSerghei il culcă cu grijă in càrucior.Toţi ceilalţi o îmbrăţişează pe Valia şio felicita. Ingrijitoarea ii dà lui Serghei celàlalt copil. Serghei se apleacà

peste càrucior, ca să-i fac loc,şi-i dào clipà copilul lui Viktor, să-l ţină.

Viktor se uită la copil, apoi la Valia. Dupa ce a aşezat copilul in càrucior,Serghei se apropie de micul Anton şi-istringe mina, de parca i-ar mulţumi.

Tot alaiul porneşte spre casa. In frunte merge Serghei cu Valia, impingind impreunà càruciorul, iar ceilalţivin în urma lor.-La un colţ de strada,Viktor ramine in urma prietenilor sài, farà sà-l observe nimeni. Sta în loc, îşi

ridica gulerul şi se uità in tacere dupàgrupul care se îndepărtează. lata cà aràmas singur. Si deodatà, melodia ve-selà, cintata de o vioarà şi de o man-dolina inceteazà.

CORUL : Ce-i cu tine, Vitia ?VIKTOR : S-a înt une cat viaţa mea.

(Dispare în intuneric.)

(Ràsunà un cìntec de leagàn, cintat

la vioarà. Treptat, apare figura slabluminata a Valiei, aplecatà peste lea-gànul gemenilor, care dorm.)

CORUL (supàrat) : Linişt e !... Nu tul-buraţi somnul acestor mici cetăţeni.Ei tr eb uie să d oa rm ă mul t, ca săcrească...— Dum nea voa st ră sînteţ i oameni întoată firea, puteţi să vă culcaţi şimai tîrz iu. n-aveţi nevoie de at îta

somn... Faţă de copii trebuie să daţidovadă de mai multa înţelegere.— Lăsaţi-i să doarmă, că de, abia au împlinit o lună.— Ba nu, două.— Ba chiar tr ei. Sst, mai încet, aunevoie de somn, ca să prindă puteri.Deocamdată, fraţii Serioghin nu-s de-cît nişte oameni în miniatura.

(Cîntecul de leagàn inceteazà.)

CORUL : Bate cineva la uşă... Dar Valia a aţipit şi ea.— Tre bui e s-o deşt eptăm . Trezeş-te-te, Valia !...

VALIA (tresàrind) : Ce-i ?... Cine e a-colo ?

(Valia aleargà sa deschidà usa. Serghei intra în odaie, care abia acum selumineazà.)

SERGHEI : Copiii dorm ?VALIA : Da. (In şoaptă.) Vezi să nufaci zgomot.

SERGHEI : Sînt grozav de obosit... (Seapropie de cei doi copii care dorm.)Ce caraghios e Fedia...

VALIA (revoltatâ) : De ce ţi se parecaraghios ?

SERGHEI : Se face tot mai rotofei, în-cepe să semene eu un burghez.



VA LI A : Da ' de un de !... Nu ţi-efoame ?

SERGHEI : Ba da, grozav.VALI A (aducîndu-i de mìncare) : Hai.

mănîncă.SERGHEI : E gustoasă mînc area.VALI A : Pu ne mai m ul ta s mîn tîn ă in

ciorbă.SE RGHE I : Ce-ai făcut azi ?VALIA : N- am huzur it . Cu doi ţînci

nu mai pridideşti.SERGHEI : Ştiu. (Mănîncă.) Ai citit azi

în gazetă decla raţia lui Ade nau er ?VALIA : Nu... Lenocika ar e ni şte bu -

buliţe roşii pe burtică. Crezi că artrebui s-o duc la doctor ?

SERGHEI : Poa te n -ar strica.VALIA : Nici nu ştii ce bucurie e pen-

tru mine să mă duc cu ei la con-trolul medicai. Ai nostri sìnt cei maivoinici, nici un alt jcopil nu se compara cu ei. Feodor abia a ìmplinittrei luni şi nu-i cu nimic mai prejosdecît alţii de şase luni. M-am convins cu ochii mei. Iar Lenocika, ştiicît e de inteli gentă ? Mi-a spus-och ia r doc tor ul : „Ai o fetiţă , zice,foart e isteaţă..." Chi ar aşa a zis :„foarte isteaţă".

SERGHE I : Lenoc ika e tare dulce.VALIA : Compot vrei ?

SERGHEI : Vreau. Am să-1 manine cuo chiflă, aşa imi place mie.VALIA : Poftim... E rumenită bine.SE RGHEI : Va să zică, îţi ma i aduci

aminte ?VALIA (sărutîndu-l în creştet) : Hai,

mănîncă.SERGHEI : Valicika, ce-ar fi să-ţi cum-

pă r o bicicletă ?VALIA : Ce rost are ?SERGHEI : Să te plimbi şi tu.VALIA (rîzînd) : Ce idei năstruşnice îţi

tree prin minte.SERGHEI : Să-ţi spun o noutate, Valia.

S-ar putea ca excavatorul nostru să ìnceteze lucrul un timp.

VALIA : Cum aşa ?SERG HEI : Reduc torul are nevoie de

o reparaţie temeinică, şi apoi trebuiesă-i înlocuim lanţurile de la benă. Eo tr ea bă serioasă, cere ti mp, nu

gluma, dar noi sîntem în întrecereşi n-avem o clipă de pierdut.VALIA : Imi ìnchipui ce furios trebuie

să fie Serdiuk, cum s-o fi zbătînd,săracul.

SERG HEI : In general e ta re fră mîn tat în ultima vreme.

VALIA : De cînd s-a înd răgost it deLarisa. (începe să rìda.) S-a făcutde pòveste şeful tău Serio jenka

SE RIOJA : De ce ? Doar nu e ch ia ratìt de bătrîn.

VALIA : Depinde cum o iei. (După oclipà de tacere.) Viktor de ce nu maivine pe l a noi ?

SERGHEI : Treaba lui.VALIA (cu sfială) : Serioja...SERGHEI : Ce-i ?VALIA : Tu eşti omul eel mai bun din

lume.SERGHEI (îmbrăţişînd-o) : Valiuşa...

(După o pauză.) Dar ia spune, tu nute plictiseşti acasă ?

VAL IA : N-am ti mp să mă plictisesc.SERGHEI : Mai ai puţi nă r ăb da re . In

curînd o să dăm copiii la creşă şitu o să te poti duce la învăţăturăsau la muncă.

VALIA (după o clipà de gìndire) : Şimă rog, tu unde vrei să mă trimiţi ?

SERGHEI : Eu te-aş sfătui să lucrezila beton. Astăzi, betonul are o importante covîrşitoare.

VALIA : După părerea mea, pînă şi să învîrteşti manivela la casa e mai in-teresant.

SERGHEI : Ai un fel ci uda t de a j u -deca. (Cu însufleţire.) Ce-i trebuieomului, ca să fie fericit ? Ca muncape care o face să-1 depăşească şi să-1

înalţe cît de cît...

VALIA : Cum vine asta ?... Nu pricep.SERGHEI : Eh, nu ştiu cum să te facsă întelegi... Nu găsesc cuvinte... Vezitu, atunci cînd omul face o muncăadevărată, productive, folositoare cîtmai multor oameni, el însuşi devineeu timpul mai bun, m ai valoros.(Drăgăstos.) Dar dacă nu vrei să lucrezi la beton, vino la noi pe excavator. La început, ca muncitor au-xiliar... mai tîrziu poţi urma totodată

şi un curs serai de calificare. Dacăvei dovedi aptitudini, poţi să ajungiajutor mecanic... ba chiar ceva maimul t ! Am auzi t că pe un ş ant ier depe Volga, o fetişcană e şef de echipăpe un excavator păşitor... Şi tu poţiavea un viitor la fel de frumos. Nucrezi ?

VALIA (furioasă) : Bine. Dacă ţii ne-apărat să-mi cîştig pîinea, am să mă

întorc la băcănie. Acolo măcar vine

lum e cunoscută, nu t e plictis eşti !SERGHEI : Cum poti vo rbi aşa, Valia ?

VALIA : Nu striga, ai să trezeşti copiii.SERGHEI : Ce să fac, dacă judeci atìt

de uşuratic !VALIA : Dumnealui, mă rog, nu-i con-

vine să a ibă nevastă casieri ţă !...Unde mai pui că la casa puteam săcîştig cît voiam



SERGHEI : Ce face ?...VALIA : Da' ce-ţi închipuiai, că trăiam

numai din leafă ? Asta s-o crezi tu !Unuia îi dai zece copeici lipsă la rest,altuia, douăzeci... Pentru client e unfleac, în schimb, eu mă alegeamseara cu o sumă frumuşică.

SERGHEI (izbucnind) : Valia !... (înce-tişor) Valicika... (O mîngîie pe par.)

VALIA : Iar tă-m ă, Seriojenka ! (Cadein genunchi înaintea lui.) Iartă-mă...

SE RGHE I : Ce faci, Valia... (O ridica şi o îmbrăţişează cu duioşie.) Sepoate ?...

VALIA : Vezi tu, seara sînt îngrozitorde obosită. Copilaşii îmi dau atîta defurcă peste zi... şi apoi trebuie să-ţigătesc şi ţie de mîncare, să spăl, săderetic... iar tu, în loc să mă înţe-legi, mă umileşti, vorbindu-mi despre

fata aceea de pe Volga... Cum să numă doară ?...SERGHEI (mingîind-o pe par) : N-o să

se mai întîmple... hai, nu plînge. Eusînt un prost, fireşte... Dar te iubescgrozav de mult, Valia, de aceea ţi-amvorbit aşa.

VALIA (zîmbind printre lacrimi) :Chiar grozav ?

SERGHEI : Nu ma i plînge . De-ai şticum aş vrea să nu curgă niciodată olacrima din ochii tăi... Oamenii trebuie să fie fericiţi. Asta e adevărul.Mai ales aceia care construiesc comu-nismul... Bunăoară, noi amìndoi. (Oia in braţe şi o culcà pe divan.)Dormi puţin, eşti tare obosită. Las'că spai eu toate vasele, şi în casaam să fac curăţenie de o să stră-lucească totul. N-avea nici o grijă,dacă se trezeşte Lenocika sau Fedia,te che m nu maid ecî t. Acu m însă,cauta să adormi cît mai repede, nute mai frămînta...

(Valia adoarme şi treptat camera secufundă in ìntuneric.)

CORUL : Dar iată că vine şi ziua pecare n-ai s-o uiţi niciodată.— Valentino !

VALIA (apropiindu-se incet) : Da...CORUL : Era în ziua de 30 iulie. Dis-

de-dimineaţă.

(Valia îşi acoperă fata cu miinile.)

CORUL : Iţi ami nte şti cum a înce putziua aceea ?

VALIA : Mă sc ulasem cu noap te a încap. Inainte de a pleca de-acasă, Serio j a s-a opr it la po ar tă şi m-a luatde mînă

(Apare poarta unei grădiniţe. in fund se zăreşte o casa nouă, cu etaj. Serghei

şi Valia stau in picioare Unga o banca.)

VALIA (se uită la Serghei şi continuasă povestească) : Dacă aş fi ştiut cenenorocire avea să se întîmple, 1-aşfi strîns în braţe şi nu 1-aş fi lăsatsă piece... da r c um p ut ea m băn ui ?Doar era o dimineaţă ca toate cele-

lalte, numai că era foarte cald... ozăpuşeală neobişnuită. (Adresîn-du-i-se lui Serghei.) Mai bine ai maifi dormit puţin, că tot e duminică.

SERGHEI : E prea cald, Valia, am chef să mă scald.

VALIA : Ţi-ai lu at mă ca r un p rosop ?SERGHEI (arătîndu-i-l) : Nu vezi ?VALIA : Serioja... Ce zici, îmi sta bine

rochiţa asta ?SERGHEI : Grozav.

VALIA : Serioja, ta re aş vre a să-ţicumperi o haină de piele.SERGHEI : Dacă ţii tu, dar nu acum.

mai tìrziu.VA LI A : Ar fi mai bine acu m. Te- ar

prinde de minune. (Il îmbrăţişează.)SER GHE I : Fii cum int e. Uite că vi ne

Serdiuk.VA LI A : Cît de ţa nţoş calca.

(Apare Serdiuk, mai elegant ca de

obicei.)SERGHEI (cu şiretenie) : La noi vii,

taică ?SERDIUK (simţind ironia) : Nu, ma

plimbam şi am trecut doar pe aici.SERGHEI (abia stăpînindu-şi risul) :

A ş a ? !SERDIUK : Parca am auzit că şi Larisa

Petrovna s-a mutât de curìnd aici.SERGHEI : Mi se pare că la ea te duci,

că prea eşti proaspăt ras, fercheş.SERDIUK : Doar e duminică azi.SERGHEI (politicos) : Iartă-mă, cra

vata asta ai cumpărat-o de la maga-zinul universal ?

SE RDI UK : Ştii ceva, măi şef deschimb... văd că aveai de gînd să teduci la scalda, nu vreau să te reţin.

SER GHE I : Am ti mp destul.SERD IUK : Mi -am găsit bele aua cu

tine. (Farà prea multa convingere.)

Am şi eu treburile mele. (Serghei şiValentina rid.) Lasă, şef de schimb,că îţi arăt eu ţie ! (2l ameninţă cudegetul.) Ne socotim noi. (Se apropie de casa.)

SERGHEI : Apartamentul trei, taică.SERDIUK : Ştiam, n-am nevoie de ìn-

drumările tale.(Intra in casa.)

SERGHEI (rìzind) : Ştii că a re haz !



VALIA : Las ' că pe vr em ur i, nici tunu era i ma i brea z. Ce, ai ui ta t ?Cînd te cauta omul, veneai la bacarne, cica după chibrituri. (Strigadeodată.) Vai de mine, să ştii că mi-adat laptele în foc !... (Fuge in casa.)

(Pe drumul care duce spre riu apar un băiat şi o fetiţă. Băieţaşul are înmina o undiţă, iar fetiţa o găleţică.)

SERGHEI (recunoscînd băieţelul) : A,vech iul m eu p rie ten . să tră ieşti !...

BAIEŢAŞUL : Bună ziua. Şi eu te-amrecunoscut. (Către fetiţă.) Ştii, dum-nealui i s-au născut deodată doi copii.

FETIŢA : Interesant.BAIEŢAŞUL : Ce-ţi fac copiii ? Bine ?SERGHEI : Cresc văzînd cu ochii. Dar

tu, Anton, te mai faci doctor, saute-ai răzgîndit ?

BAI EŢA ŞUL : în că nu. Ac um n e ducerci la pescuit.SERGHEI (arătînd spre fetiţă) : Dar

ea cine-i ?BAI EŢAŞUL : O pr iete nă. O chea mă

Lera. Mai ţii mi nt e ? Ţi -a m povest itdespre ea. Nici azi nu crede că Charlie Chaplin exista cu adevărat.

FETIŢA : Fireşte că nu cred.BAIEŢAŞUL (triumfător) : Ei, vezi ?SERGH EI : Asta-i groz av ! Ei, ce zi-

ceti, mă luaţi şi pe mine la pescuit ?BAIEŢAŞUL : Mai ìn tr eb i ? Am şi oplută. Eu am meşterit-o.

SERGHEI : Atunci, haidem.

(Serghei ia copiii de mînă şi por-neşte către rîu. Pe drum se întîlnesccu Viktor.)

VIKTOR : Noroc. încotro ?SERGHEI : Mă duc să mă scald.

VIKTOR : Da... e tare cald.(Tacere.)

SERG HEI : Luaţ i-o îna int e, copii, căvă ajung eu din urmă.

BĂIEŢAŞUL : Dar să nu ne păcăleşti.

(Copiii pleacă.)

SERGHBI : Ven eai la noi ?VIKTOR : Nu.

SERGHEI : Ce-i cu tine ? Parca nu eşti în apele tale.VIKTOR : Serghei...SERGHEI (punìndu-i mina pe umăr) :

Eu.

(Viktor dà la o parte mina lui Serghei de pe umărul său şi ridica de-odată pumnul, gata să-l lovească.)

SERGHEI Viti t ă it ?

VIKTOR : Nu pot s-o uit pe Valia. Nupot, pricepi ? (Cîteva clipe de tacere.)Nu mai ştiu ce să mă fac. Tu ce-aiface în locul meu, Serghei ? (Zîmbind eu amărăciune.) Cînd te văd, mi-eteamă de mine însumi. Te urăsc, Se-rioja. Pe tine... care mi-ai fost eelmai bun prieten.

SERGHEI (cu un tremur în glas) : Dece spui că am fost ? Eu şi acum îţisînt prieten...

VIKTOR : Nu. Pri ete nia noa st ră s-arupt pentru totdeauna. (După o pauzà.) N-ai ce-i face. Am să plec.Plec de tot. Mă duc la tata, la Leningrad. Pînă la urmă, va trebui sămă obişnuiesc şi eu marna vitregă.(Nu-şi mai poate ascunde deznădej-dea.) Am rămas singur pe lume.

SERGH EI : De ce v orbeş ti aşa ? Uiţ ide tai ca ?... De Rodik... de Denis. ..Cu m se poat e să ne pără seşt i ? A-du-ţi aminte de perioada de şoc dinprimul an, de nopţile cînd munceampe brìnci... Prietenia noastră s-a în-chegat la greu ; crezi că se poat eru pe cu una, cu două ?

VIKTOR : Eu speram că o să-mi treacăşi am să mă liniştesc. Că am s-o uit,şi gata. Dar nu-i ch ip !... (Cu glasulsugrumat.) Tu mi-ai luat-o.

SERGHEI (dupa un timp) : Vrei săspui că o iubeai pe atunci ?

VIKTOR : Crezi că nu ?SERGHEI (convins) : Cînd iubeşti, nu

te porti aşa.VIKTOR (după un moment de gîn-

dire) : Ai dreptate. Àsta-i adevărul.(Tăios.) Ră mî i cu bi ne !... N-o să nemai vedem niciodată... Să fii fericit.(O ia la fuga.)

SERGHEI (strigînd după el) : Vitia !...VALIA (vine în fuga din casa) : încă

n-ai plecat ? Ce bine ìmi pare... (Cu şiretenie.) Voiam să-ţi spun cevafoarte important.

SERGHEI (zîmbind) : Ser ios ? Iacă , teascult.

VALIA (încetişor) : Te iubesc foarte,foa rte mult , Serioja... Ştii de ce ? Cucìt te cunosc mai bine, ìmi dauseama că nu te cunosc ìndeajuns,mereu descopar ceva nou la tine. Pricepi ?

SERGHEI : Ciudat om mai eşti, Valentina ! (O sărută.)

VALIA : El mă săruta şi eu il tineamde mînă şi-1 tot priveam... Pe atuncinu ştia m că-1 văd pen tr u ult im a oar ă,că pentru ultima oară ţin mîinile luicalde ìntr-ale mele şi privesc inochii... Că peste o clipă va pleca şinu se va întoarce niciodată. Ò, de-aşfi ti t ! D i d



atît (către Serghei) : Ai grijă sa nupierzi prosopul.

SERGHEI : Bine ! (Pleacă în fuga.)VALIA : Eu m-am uitat după el, cum

ale rga la vale . L-am văz ut cum aajuns din urmă doi copii ç.i au cobo-rît împreună spre rîu. Pe urmă m-am v

aşezat pe bancă şi am stat aşa un^>t imp, dar la un moment dat mi-amzis : oare, n-ar fi mai bine să-mi ter-

min treburile pina se întoarce Se-rioja ?...

(Valia întinde pe o sfoară, la uscat,o cămaşă de a lui Serghei şi doua tri-couri. Din casă ies Larisa şi Serdiuk.)LAR ISA : înc otr o să merge m, Ste pan

Egorovici ?SERDIUK : Să mergem pînă la baraj .LARISA : De ce ? Azi e dum in ic ă.SER DIUK : Vrea u să vă d ce se m ai

aude eu excavatorul nostru. Trebuiesă intre în reparaţie.

LARISA (oftînd) : Bine, dacă ţii nea-părat, să ne ducem.

SERDIUK : Iar deseară plecăm la Sliu-di anka. Ce zici ? Vr ea u să t e cu-noască şi tata, să se bucure şi el.

LARISA : Ce vîrstă are bătrînul ?SER DIUK : Şaptezeci şi cinci de ani .

E pescar şi lucrează într-un artel. E încă sănătos tun. Şi azi ar fi în staresă treacă Angara înot. Sînt sigur căare să-i para tare bine cînd te-o ve-dea. Aoleu ! (Se ascunde după uşă.)

LARISA : De ce te-ai speriat aşa ?SERDIUK : Nevasta şefului de schimb !

Uite-o colo, întinde rufe la uscat.LAR ISA : Şi pe nt ru at îta lucr u ţ i-a

sâr it in im a di n loc ?SERDIUK : De, Larisa... nu uita că am

cineizeci şi unu de ani.LARISA : Ce-are a face ?SERDIUK : Mi-e teamă să nu rìda lu-

mea de mine.LARISA : Deocamdată, nu văd de ce

a r rìde. Nici măcar nu m-ai cerut în căsătorie. Abia după aceea poatecă are să aibă lumea de ce ride. (Ostriga pe Valia.) Bună dimineaţa,Valicika !

VAL IA : Aţi porn it la pl im bar e ?LARISA : Stepa n Egorovici m-a poftit

la restaurant, iar deseară vrea sămergem la dans. Nu mai ştiu cumsă fac faţă la atîtea invitatii.

SERDIUK : Eşti data naibii, după cumvăd. (Către Valia, scoţîndu-şi şapca şi salutînd-o.) Să tră ieş ti ! (Pleacăîmpreună cu Larisa.)

VALIA (uitîndu-se după ei) : Cara-ghioşi mai sîn t ! (Apare Viktor. Dăcu ochii de el.) Vitia, noroc !

VIKTOR : Serghei nu i acasă ?

VALIA : Nu, a plecat. (După o clipăde tacere.) De ce nu mai vii pe lanoi ?

VIKTOR (făcînd pe grozavul) : Sîntprea ocupat, Valicika.

VA LI A : Da r de ce ai sl ăbi t aşa ?VIKTOR (cu veselie pre)acuta) : De

multe ori uit să şi manine.VALIA (privindu-l cu atenţie) : Parca

te-ai făcut mai chipeş.

VIKTOR : Chipeş de n-am pereche.VALIA : Cu cine te duci acum la dans ?VIKTOR : M-a m lăsat de da ns.VALIA : Cum aşa ?VIKTOR : Nu mă mai tin pingelele.VALIA (după o clipà de tacere) : Voiai

să-i spui ceva lui Se rghei ?VIKTOR : Am venit să-mi iau rămas-

bun, că plec. Rămîi cu bine.VA LIA : Un de pieci ?VIK TOR : La Leni ngra d.

VALIA : Pe mu lt ti mp ?VIKTOR : Depinde. Să vedem cum mi-o

plăcea acolo. Am să mă plimb pe bu-levardul Nevski, pe malul Nevei, şicînd am să stau rezemat de parapet,am să-mi aduc aminte cum ne plim-bam noi doi pe malul Angarei.

VALIA : Vorbeşti... cam ciuda t.VI KTOR : Uite , în clipa asta sta u şi

mă ìntreb : Valentina, oare ìntre noia fost o dragoste adevărată, ori ba ?

VA LI A : Nu, Vi tia. N- a fost ceva se-rios... Ne-am plimbat împreună,ne-am distrat, am rîs şi atît.

VIK TOR : Şi rezul tat ul a fost jalni c.Acum e limpede.

VALIA : De, Vitenka, gîndeşte-te ce în-semna veselia mea de atunci. Eradoar goana du pă distr actii ieftine !Crezi că degeaba mi se spunea „Va-lia- fîşneaţa" ? Şi totuşi, Serioja m-aiubit cu adevărat... M-a luat de nevasta. Şi dragostea lui m-a schimbat,a făcut din mine un om. (Dumirin-du-se deodată, se uită lung la Vik-tor.) Să nu te superi.

VIKTOR (cu nepăsare şi veselie pre- j'ăcută) : De ce m-a ş su pă ra ? Ce-afost, a trecut.(Din casa se aude muzica ce se transmite la radio. In gradina, intra Ro-dik, care se apropie de Viktor şi de

Valia şi se opreşte Unga ei, fără săspunà un cuvìnt. in jurul podiumuluiapare corul.)

VALIA : Bună ziua, Rodik... Il cautipe Serioja ? Nu-i acas ă.

RODIK : Ştiu.

(Corul se apropie in tacere.)

VALIA : Aşteap tă-1 putin . Tr ebu ie saî t ă id ìt



RODIK : Bine.

(Tac cu toţii. Corul se mai apropie cuun pas de personaje.)

VALIA : Ce ţi s-a în tî mpl at , Rodik ?RODIK : Nimic.VALIA (zîmbind deodată) : Cum vine

Serioja, bem cîte un ceai şi mai stămde vorbă. Ramine şi Viktor cu noi...Vrei, Rodik ? Mă due să pun ceaini-cul pe foc... Mă întorc într-o clipă.(Fuge in casa.)

(Corul înconjoară pe Rodik şi peViktor.)

VIKTOR (încet) : Spune, ce-i cu ti ne ?RODIK : Dar caut a să te stă pîneşt i.

Vitia... Să nu -ţ i pierzi capul , auz i ?VIKTOR : Vorbeşte odată !RODIK (in şoaptă) : Serghei s-a ìnecat.

(Cineva din cor ridica mìinile dez-nădăjduit. Corul ramine incremenit.)VIKTOR : Şi n-a fost nime ni pr in ap ro -

piere să-1 salveze ?(Rodik clatină din cap.)

VIKTOR (după o pauză) : Cum s-a întîmplat ?(Corul face o mişcare, apoi ramineiar incremenit.)

RODIK : Un bă ie taş şi o fetiţ ă pes-cuiau pe o plută înjghebată de ei...

Pluta s-a răsturnat, iar prin apro-piere nu era nici ţipenie de om.Serghei s-a aruncat în apă să-i scape... întîi a scos fetiţa la mal, apois-a întors după băieţaş... dar nu 1-amai găsit. Se vede că a trebuit să-1caute mult timp sub apă şi 1-au pă-răsit puterile... Atîta a mai apucat,să azvîrle copilul pe plută... Dar el...Băietaşul a scăpat cu viaţă.

VIKTOR : Vai, Rodik...

(Corul nemaiputînd indura parca in-cordarea, se retrace cu citiva paşi.)RODIK : Trebuie s-o anunţăm pe Va

lentina.VIKT OR : Nu, nu- i sp une nim ic !RODIK : Aşa ceva nu se poate ascunde.VIKTOR : E adevărat.RODIK : Du- te la ea... spune- i tu.VIKTOR : Eu nu pot.RODIK : Trebuie... Du-te, Vite nka.VIKTOR : Nu pot.RODIK : Atunci, am să-i spun eu. (Intra

in casa.)(Corul face o mişcare spre Viktor,

care stă abatut. Apoi Viktor se uită înjur, se îndreaptă spre casa, se aşază pe

trepte şi începe să plîngă. Corul intindemìinile spre el, ca şi cum ar vrea să-lconsoleze. Dinspre uliţă se apropie La-risa şi Serdiuk care se întorc acasă )

SERDIUK (cu teama) : Uite-1 pe Viktor,şade chiar în prag...

LAR ISA : De ce te fereşti de to at ălumea ? Parca ai fi un scolar.

SERDIUK (càtre Viktor, cu un tonmieros) : Uite, băiete, ce pantalonii-am cu mp ăr at t atei . Iti plac ?

VIKTOR : Cum ? (Se uită aproape cuurà la Serdiuk.)

CORUL (incet) : Lasă-1 în pace, Stepan

Egorovici.— Ac um nu se poate vorb i cu el.— Taci ! De ce nu înţelegi ?(Valia şi Rodik ies din casa. Corul

face o mişcare către Valentina.)VALIA (adresxndu-se corului) : Unde-oi

fi pus căciuliţa ? (Dà deodată cu ochiide cămaşa lui Serghei, se opreşte şise uită lung la ea.) Hai, Rodik. (Plea-că amîndoi.)

VIKTOR (ridicîndu-se de pe trepte) :Să ai grijă de copii, Larisa. (CàtreSerdiuk) Ştii, taică... s-a ìnecat Serghei.

SERDIUK (scoate un ţipăt) : Nu sepoate...

VIKTOR : L- am pie rdu t pe Serghei.(Pleacă în grabă.)(Larisa intra tăcută în casa. Serdiuk

o urmeazà. Corul se împrăştie pe scena,ocupînd-o în întregime, apoi se opreşte

şi ramine multa vreme incremenit. Pedrum, tree două fetiţe cu fiori în mînă>îngînînd un cîntec vesel. Corul raminenemişcat. Decorni înfăţişează acum ma-lui Angarei. Pe potecă merge un tre-cător.)TRECÀT ORUL : ...deşi în cur înd se

lasă seara, soarele mai mîngîie duiosfrunzele îngălbenite ale copacilor.Azi după masă am plecat cu o şa-lupă de la Irkutsk, am vizitat şan-tierul hidrocentralei, m-am plimbatpe ma lu l Angar ei şi tot mer gîn daşa, am ajuns pînă aici, la margineanoului orăşel muncitoresc. Am auzitcă, acum vreo zece zile, în locul a-cesta s-a ìnecat un tînăr. Văd in vale,pe povîrnişul de la marginea apei,cinci barbati, pesemne nişte munci-tori, şi o fata. Şed pe iarbă, tăcuţi,nemişcaţi, parca fiecare ar fi cufun-dat in gìndurile sale. La ce s-or figìndind, oare ? Lîngă ei, pe o basmacolorata, zăresc o sticlă de vin şi omica gustare. Cel mai in vîrstă a ìn-ceput să toarne tuturor vin în cani,numai fetei nu. După ce beau, rămîniar tăcuţi. Aş vrea să tree mai departe... dar nu pot. De ce mi-or fitrezit interesul oamenii aceştia ? latacă au început să vorbească. Desprece oare ? Tr ag cu ur ech ea da r nu



reuşesc să prind nici un cuvînt. Şimai jos, chiar la malul apei, o fe-meie a început să spele rufe. Unuldintre bărbaţi a zărit-o, a şoptit cevacelorlalţi şi cu toţii se uită în jos,spre rîu, fără să mai scoată nici uncuvînt. Ce legatura o fi între ei ? Dece oare mă preocupă atîta oameniiaceştia ? Pesemne, s-a trezit în minevechea mea pas iun e de a obse rva

oamenii, pasiune pe care a cultivat-oşi profesi unea me a ! De aceea , nu măpot desprinde de aici, tot stau şi măuit, în nădejdea că voi izbuti să sur-prind ceva care să-mi dezvăluie tîl-cul acestei scene...

(Apare tabloul pe care trecătorul l-adescris înainte. Serdiuk a turnat toc-mai vin în cani. Viktor, Rodik, Denis

şi Lapcenko şed tăcuţi în jurul lui.

Zinka s-a aşezat ceva mai departede ei.)

SERDIUK : Credeţi oare că omul caremunceşte dispare odată cu moartealui ? (Cu înflăcărare) Nu. Trăieştemai departe prin faptele sale. Amin-tirea lor nu se şterge niciodată. încomunism, moartea nu va mai înspăi-mînta pe nimeni, o vor zdrobi fapteleomului, care atunci vor fi de o miede ori mai măreţe decît ale noastre.Serghei a fost mai aproape decît ori-care dintre noi de timpul acela, fiind-că a trăit ca un om, a muncit ca uncomunist şi a murit ca un erou. A-mintirea lui să ne lumineze veşnicsufletele. (Ciocnesc cu toţii şi beauîn tacere.) Azi se împlinesc două săp-tămîni de atunci. Noi sìntem datorisă ne gìndim la viitor. Serghei zace în pămînt, dar noi trebuie să mer-gem mai departe. Pe umerii nostriapasă o mare răspundere. (După oclipă de tacere.) Excavatorul nostruiese acum din reparaţie, dar ne lip-seşte un om. Să hotărîm ce facem.

RODIK : Nu c red că ar fi cazul săluăm pe cineva dinafară.

ZINKA (intrìnd pe neaşteptate în vor-bă) : Aşa mi-a spus şi mie Denis a-seară...

SERDIUK (ameninţător) : lar te ames-teci nepoft ită în vorbă, moriş că ?

JLAPCENKO : Pe t ine , do ar de dragulbărbatului te-am luat cu noi, aşa căstai deoparte şi taci.

SERDIUK : Lapcenko, fii la locul tău !(După o clipă de tacere.) Tu ce zici.Viktor ? Parca voiai să pieci ?

DENIS : Nu-1 lua în serios, taică. Nu-şipărăseşte el tovarăşii.

SERDIUK (către Viktor) : Mai pieci,i b ?

VIKTOR (după o clipă de gindire) :M-am răzgîndit.

ZINKA (repezindu-se iar) : Nu se desparte el niciodată de voi, credeţi-măpe mine. Nu-i el aşa om...

SERDIUK : Iar îţi vîri nasul unde nu-ţifierbe oala, moriş că ?

DENIS : Si dum nea ta , pr ea eşti asp rucu ea, taică...

SERDIUK : Fem eia , dac ă n-o ţii dinscurt, ţi se urea în cap.ZINKA : Acum, pesemne, vorbeşti dinproprie experienţă, tovarăşe Serdiuk.

SERDIUK (serios) : Ce-ai spus ? (Dupace chibzuieşte o clipă.) Hai, stai cu-minte. (Càtre Viktor.) La ce te totu i ţ i ?

VIK TOR : Iat-o colo pe Valia, spa larufe. (Privesc cu toţii într-acolo, faràsă scoatà un cuvînt.)

LAPCENKO : Spala nişte cămăşuţe decopii.

RODIK : Stepa n Egorovici, aş avea opropunere... Cred că nu-i nevoie săluăm pe nimeni în schimbul nostru.Noi patru o să muncim cìt cinci. Nu-meşte-1 pe Viktor şef de schimb, Denis să devină ajutor de electrician, eurămîn cu problemele de hidraulică,iar Lapcenko să fie lăcătuş gresor,că destul a lîncezit în rezervă. Aju-

toare nu ne trebuie, ne descurcămsin guri . Socotesc că astfel ech ipanoastră va avea dreptul să primeascămai departe şi salariul celui de-alcincilea om din schimb.

SER DIUK : Stai !... Ai por nit -o bin e,Rodion, dar ce ai vrut să spui laurmă n-am înţeles. Ce rost au cincisalarii la patru oameni ? la lămureş-te-ne şi pe noi.

RODIK : Ştii doar, Stepa n Egorovici,

că pensia pe care o primeşte Valiade pe urma lui Serghei e destul demica, şi cît a trait el, familia lui n-adus lipsă de nimic... Valiei are să-ivină greu să-şi restrìnga toate chel-tuielile dintr-o data. lata de ce pro-pun să-i dăm Valentinei cel de alcincilea salariu. ca şi cum Sergheiar lucra în continuare pe excavator.

DENIS (apropiindu-se de Rodik) : Ceom detreabă eşti tu, Rodion... eşti

un tovarăş minunat.ZINKA : Bravo, Rodik ! (Se duce la el şi-l îmbrăţişează.)

SERDIUK : Cine ti-a dat cuvìntul ? Iarte repezi, zvîrlugă !...

ZIN KA : Pài , n- am spus nimic... Iarcă 1-am sărutat pe Rodik, înţeleg săse supere el (arata spre Denis). Aicin-ai dumneata cadere să te ames-teci !



DENIS : Puteai să te mărgineşti la cu-vinte, fireşte... dar acum ce să maizie ! (O trage de ureche.)

SERDIUK : M-am làmurit care e pă-rerea majorităţii. (Către Viktor.) Darde ce taci, Viktor ?

VIK TOR : Mă supun major ităţ ii.SERDI UK : Preie i conduce rea schi m-

bului ?VIK TOR : Dacă m ă aj uta ţi cu toţii.SERDIUK : Dar tu ce zici, Lapcenko ?...N-ai să faci ech ipa de ruş ine ?LAPCENKO : De ce n-ei fi avìnd nici

un pie de ìncredere ìn mine, taică !Parca nici n-aş fi om, zău aşa. Ori-cum, ìn ultima vreme, mi-a mai ve-nit şi mie mintea la cap. (Arătînd spre Denis.) Dar de el nu se întreabănimeni dacă n-o să se ìnfumureze ?N-au trecut nici doi ani de cìnd eramuncitor auxiliar şi acum iată-1 electrician.

DENIS : Tu vezi-ţi de tine... Ei, ce te-aiburz ului t ? Eh, ce bine ţi-a r pr ind earmata...

VIKTOR : Taică...SERDIUK : Ce-i ?VIKTOR : Aş vrea să spun ceva ìn le

gatura cu Valentina.SERDIUK : Te ascult. Ei, de ce tac i ?

Te-ai răzgîndit ?VIKTOR : Da.SERDIUK : De ce ?VIKTOR : Fiindcă n-are rost.SERDIUK : Cum vrei. (Dupa ce sta o

clipă pe gìnduri.) Zinka !ZINKA (bucuroasă) : Prezent !SERDIUK : Da o fuga pînă la Valen

tina şi adu-o ìncoace.ZINKA : Am înţeles ! (Porneşte ca din

puşcă.)

(De pe malul riului se aude cìntecul„La marginea oraşului Gorki, in cartie-rul muncitoresc".)

VIKTOR : Cìntecul acesta îi plăcea luiSerghei.

SERDIUK : Ei, ce-aţi amuţit cu toţii ?VIKT OR : Des pre ce ai vre a să vor -

bim, tai că ?SERDIUK : Ce-ar fi să ne mai poves-

tească ceva Denis despre maiorul

l u i ?DENIS : Ac um nu ma i e maior , să p-tămîna trecută a fost avansat loco-tenent-colonel.

RODIK (zìmbind) : Numai cìnd afli căcineva a fost avansat, iti dai seamacum trece vremea...

(Apare Zinka, urinata de Valia, cared li h f )

VALIA (absenta de parca nici nu i-ar vedea) : Bună ziua.

SERDIUK (stingherit) : Ai spălat rufe ?VALIA : Da. Am terminât şi voiam să

mă due acasă.SERDIUK : Şi vii tocmai pina aici ca

să speli rufe ?VALIA : Aici e apa mai curata.SERDIUK : Dar copiii cu cine i-ai lă-

s a t ?

VALIA : Vede Lar is a d e ei.SERDIUK : Şi cu ban ii cu m sta i ?VALIA : Deocamdată mai am.SERDIUK : Si mai tìrziu, ce ai de gìnd

să faci ?VALIA : Nu ştiu, taică.SERDI UK : Imi p ar e bine că-mi spui

şi tu aşa. (După o clipă de tacere.)Să ţii mi nt e un lucru : to at e in vi aţ ăau un început şi un sfîrşit. E foartedureros că-i aşa, dar e şi ìmbucu-

rător.VALIA (încet) : Eu nu mai aştept ni-

mic de la viaţă.SERDIUK (sever) : N-ai dreptul să gin-

desti aşa.VALIA : De ce ?SERDIUK : Ai copii.VALIA (chibzuind) : Poate că ai drep-

tate... Cred că am să mă ìntorc labăcănie.

SERDIUK : Uit e ce a no t an t echipa...Să facă şi munca lui Serghei şi să-ţidea ţi e tot sa lar iul lui. Î1 vei pr im ica şi ìnainte.

VIKTOR (cu fata la public) : Valiatace... Ce tacere apăs ătoa re ! Oare dece aş vrea să refuze ? De ce ţin atìtde mult s-o facă ? Cu m aş v rea săspună : „Lăsaţi-mă in pace, n-am ne-voie de banii vostri". Tare aş dorisă spună aşa.

VAL IA : Vă mul ţum esc . (Schiţind un zîmbet.) Mulţumesc...

(Malul apei şi oamenii care se aflau pe el, dispar. Nu mai ramine decît sus, pe potecă, trecătorul care priveşte îndepărtare.)

TRECÀTORUL : Aşadar, pina la urmă,tot au chemat fata. Dar ce-or fi vor-bit ìntre ei, n-am izbutit să aflu. latacă s-au ridicat cu toţii şi pleacă, fic

care cufundat in gìndurile sale. Numai eu am rămas pe loc şi mă tot ìntreb, de ce nu-mi pot lua gìndulde la oamenii aceştia ? Ce s-o fi pe-tre cut ìnt re ei ? (După ce chibzuieşteo clipă.) Te pomeneşti că a fost odiscuţie banală, că au vorbit desprefleacuri. Poa te că num ai mie, car ei-am urmărit de departe, mi s-a parut o discuţie importantă... Şi totuşi,

i î l i



(Se face întuneric, apoi apare coruldin ce in ce mai luminat.)

CORUL : Cìnd un orti se stinge dinviaţă, şi lucrurile lui dispar pe rìndde la locul lor. Peste cìteva luni, ni-mic din casa nu mai aminteşte decel ce-a locuit odinioară în ea.— In locuinţa Valiei, însă, totul arămas ca ìnainte. Nimic n-a fost clin-tit din loc. Numai deasupra canape-

lei atîrnă acum o fotografie marede-a lui Serghei. Valia s-a dus anumela Irkutsk, la fotograful de pe stradaMarx cu o fotografie de-a lui să omărească.— în camera e linişte şi cald. Copiiidorm de mult, nu se aude decìt ti-căitul pendulei dintr-un colţ.— Ai avut o zi grea azi, Valentina,eşti obosită ?

VALIA : Foarte obosită.

(E singură în camera. A terminât despalat vasele şi a pus la loc stergami.)

VALIA : S-a mai ìncheiat o zi ; pot, însfîrşit, să mă odihnesc şi eu puţin.(Se aşază pe canapea şi priveşte por-tretul lui Serghei.) Acum, să-ţi po-vestesc ce s-a întîmplat peste zi. Staisă-mi aduc aminte. Oare ce am fa-cut astăzi ?

CORUL : De dimineaţă ai da t o fugapînă la piaţă...VALIA : Da, şi pe urmă am dus copiii

la policlinică, la control. Să fi văzutce mofturi a făcut Fedia acolo. Etare nervos, de cînd mă căznesc să-1

înţarc. Nu se dă bătut nici în ruptulcapului... Ce-i drept, doctorul 1-a lău-dat. Zice că în curînd o să-i iasădinţii. Lenocika, în schimb, a în-ceput să mănînce cu atîta poftă, den-o mai recunoşti. Da, împlinesc optluni. E o vîrstă serioasă, nu gluma.Azi, mîine, or să fie oameni în toatăfirea, nu-i aşa ? După ce au ador-mit, m-am dus repede pe malul An-garei să spai rufe. Numai că n-amprea avut noroc. Deodată a ìnceputsă plouă cu găleata, ştii, şi am ajunsacasă udă pînă la piele. Şi ce vîntaspru a suflat azi dinspre Baikal !A smuls şi ultimele frunze din co-paci... S-a şters, aşadar. pînă şi amin-

tirea verii. De, ce să faci, e şi timpul,doar am int ra t în noiembrie. Pedrum am trecut pe lîngă club si a-fară era un afiş care anunţa că astà-seară e dans. Aşa m-am mirât... Auzi,dans... Tare ciudat mi s-a parut. Incerane? să-şi mai aducă aminte.) Staipu ţi n. jTe s-a mai întîmplat azi ?

CORUL : Serdiuk şi Larisa au venit săbea un ceai cu tine.

VALIA : Nici nu-ţi închipui cît sînt decaraghioşi. Se iubesc grozav şi totuşise ceartă tot timpul. Serdiuk a po-vestit ce mai e nou pe excavatorultău. Ştii, acum aşa i se spune, excavatorul lui Serghei... De cìnd s-a mu-iat pămîntul de atîta ploaie, au multegreutăţi. Serdiuk zice că e curata ne-

norocire. Află că toţi tovarăşii tăide muncă vin să mă vada.CORUL : Numai Viktor nu dă pe la

tine. De ce oare.?VALIA : într -adevăr , de ce ? (După o

clipă de tacere.) Da, uitasem să-ţipovestesc tocmai lucrul cel mai important. Astăzi a fost pe la mine bă-ieţaşul acela, Anton. îţi mai aduci a-minte de el ? A venit eu maică-sa. ..Ai văzut ce jucării drăguţe au aduscopiilor ? Şi Anton îi tot dădea zorcă vrea să se facă doctor. E ta redrăguţ... (După o pauză.) lata tot ces-a întîmplat astăzi. (Cu caldura.)Dragul meu, ascultă-mă, tu eşti sin-gurul meu prieten... Mi-e greu fărătine, Seriojenka, iubitul meu, mi-etare greu ! Dar cìnd încep să depănamintiri, parca mi-e mai uşor. Parca A/ 5 'mă mai înseninez şi eu... —-^

UN GLAS DIN COR : Valicika, ce-arfi să-ţi cumpăr o bicicletă ?

VALIA : Ce rost are ?UN GLAS DIN COR : Să te plimbişi tu.

VALIA (rîzînd încetişor) : Ce idei năs-truşnice îţi tree prin minte...

UN GLAS DIN COR : Ai citi t azi îngazetă declaraţia lui Adenauer ?

VALIA : Nu.UN GLAS DIN COR : Tu nu te pl ic-

tiseşti ?VALIA : N-am t imp să mă plictisesc.

(Ingrijorată.) în curînd vine iarna,Serioja, şi pe urmă o să vină pri-măvara, vara... Ce o să-mi aducăviitoru l, spune ? Gîndul acesta măfrămîntă tot mai des... Pe ce drums-o apuc în viaţă, Seriojenka ? (Fărăsă-şi mai răspundă.) Of, cît sînt deobosită. N-am făcut mare lucru peziua de azi, şi cît sînt de obosită...(O vioară cìnta în surdină cîntecul

de leagăn cunoscut. I se alătură maiîntîi voci de femei, apoi voci de barbati,care-l îngînă tot în surdină, fără cu-vinte.)

VALIA (gâta să aţipească) : Alergi, tezbaţi, şi fiecare zi e la fel ca cele-lalte. Şi tu tot alergi, alergi...

UN GLAS DIN COR : Dormi puţin, cătare eşti obosită. Las' că spai eu toate



vasele, şi in casa am să fac curăţenie,de o să stră luce ască totul. N-a veanici o grijă, dacă se trezeşte Leno-cika sau Fedia, te chem numaidecit.Acum însă, cauta să adormi cit mairepede, nu te mai frămînta...

CORUL : Valia doarme, iar ìn timpulacesta dinspre Angara suflă vîntulaspru de toamnă. în apropiere, sunăsirene.— Valia doa rme, iar schi mbul denoapte se îndreaptă prin ploaie cătreexcavator...— Do arme în păt uc ul lui şi Anton,care vrea să se facă doctor ; doarmeşi prietena lui, Lera, care nu credecă Charlie Chaplin exista în adevăr.— Ser diu k se treze şte deodată, înputerea nopţii, chinuit de gîndul càa îmbătrînit... Nu mai poate să a-

doarmă şi pînă dimineaţa răsfoieştemanualul de limba franceză.DENIS (din cor) : Iar Zinka şi eu mine

dormim duşi în noua noastră locu-inţă. Ea şi-a rezemat capul de umă-rul meu, iar eu o ţin strîns îmbră-ţişată, de parca m-aş teme că dimi-neata n-am s-o mai găsesc lîngămine.

ZINKA (din cor) : Nici hurui tul motoa -

relor de pe baraj , nici şuieratul strident al locomotivelor prin noapte nune tulbură somnul. Noi dormim a-dînc, legănaţi de vise senine...

VIKTOR (din cor) : Numai de mine nuse lipeşte somnul ! le s în st ra da şirătăcesc pe uliţele pustii ale cartie-rului muncitoresc. Paşii mă poartăpînă pe sub ferestrele Valiei, darn-am să bat la uşa ei... Cîte nopţin-am stat aici ore ìntregi, ca apoi

să mă ìntorc la fel de amărît acasă...CORUL : Dar iată că noaptea e pe sfìr-şite. încep să mijească zorii. Dupătoamnă va urma iarna, şi apoi va fidin nou primăvară.— la ta că a venit şi luna apr ili e !Afară e încă frig, bate vîntul, şi to-tuşi e primăvară. Ultimii fulgi dezăpadă se topesc numaidecît lasoare !

ZINKA (eu un aer solemn, încinsă cu

un şorţ peste rochia de sărbătoare şi eu un teanc de farfurii în mina) :Azi sîntem în 30 aprilie şi la noi ema re să rb ăt oa re !... Feodor şi Len o-cika împlinesc un an. Vă dati seamace eveniment e asta ? Va fi un ade-vărat ospăţ. Vine toată echipa de peexcavatorul lui Serghei. Că de, ge-menii sìnt un fel de fini ai tuturor...(Confidential.) Ştiţi unde-s copilaşii

Petrovna, ca să poată dormi liniş-tiţi .

(Apare camera Valiei, care toemai pune masa, împreună cu Larisa.)

ZI NK A : la spuneţ i, fetelor, cînd aspus Serdiuk că soseşte cu trupa lui ?

LARISA : Pe la şapte şi jumătate, zvîr-lugă.

ZINKA (izbindu-şi palmele una dealta) : Vai de mine, e aproape şapte !LARISA : N-avea grijă, o să firn gata

la timp. (Către Valia.) De ce ai că-zut pe gìnduri, Valia ?

VALIA : Mă gîndeam şi eu, aşa...(O pauză.)

ZINKA : Cîte tacîmuri să pun ?LARISA : Pentru toată echipa şi pen

tru noi trei.VAL IA : Pe nt ru Vikto r să nu pun eţi

tacîm. Ştiti doar că el nu vine nici-odată pe la mine.ZINKA : De ce oare ?VALIA : Vitia e un băiat vesel, lui nu-i

plac oamenii tristi.ZINKA : Am auz it că va fi pr em ia t.

Nu ţin minte dacă e vorba să pri-mească o medalie sau numai un pre-miu în bani.

LARISA (uitîndu-se la Valentina) : Dece eşti aşa posomorîtă ?

VALIA : Mi-e viaţa pustie.LARISA (în şoaptă) : Cu timpul ai săuiti...

VALIA : Nu, la alt ceva m ă gîn dea m.E greu să trăieşti doar eu preocu-pări mărunte, fără un tel mai înalt.Ştii, uneori mă cuprinde groaza.

ZINKA (continuînd să pună masa) : A-flati, fetelor, că Lapcenko al nostrus-a îndrăgostit.

LARISA : Serios ?

ZINKA : Zău aşa. Să vedeti ce costumgrozav şi-a cumpărat...VALIA (zîmbind) : Lapcenko ?ZI NK A : De, ce să-i faci, calca şi el

pe urmele şefului său. (Âruncă o pri-vire Larisei şi pufneşte în rîs.)

LARISA : De Serdiuk al meu să nu telegi, fetito. (Serios.) E un om şi ju-mătate.

ZINKA (fîstîcindu-se) : Dar n-am spusnimic rău despre el... (Cu sfială.) Arfi vremea să ne poftiţi la nuntă.

LARISA : Nici gînd... „Dacă mă însor,zice el, o să afle toată lumea că m-am

îndrăgostit la bătrîneţe. Mie nu mi-e îngăduit să mă fac de rîs."

ZINKA : Da' ruşinos mai e ! (Cu mîn-drie.) Pe mine, cînd m-am îndrăgos-tit de Denis, doi ani m-a persécutât...

VALIA : Larisa



"VALIA : Ce zici, să vin din nou să lu-crez la băcănie, cu t ine ?

LARISA : Cu mine ? Acum e cam tîr-ziu, Valia. Eu m-am hotărît să urmezcursul de calificare pentru betonisti.

VALIA : Cum aşa ?LARISA : Da, ca să scap de gura lui

Serdiuk. Să vezi cum mă muştrulu-ieşte. (Imitînd glasul lui Serdiuk.)„Toată lumea îşi ridica nivelul, ma

rnai tu s ta i pe loc !"2 INKA (izbucnind in ris) : Grozav ìlimiţi !... (lese din odaie.)

LARISA : Drept să-ţi spun, Valentina,. şi eu vreau să ìncep alta viaţă... să

am şi eu o perspective... (lese şi ea.)VALIA (uitìndu-se la nişte bani pe o

măsuţă.) : Mi-au adus leafa lui Ser-ghei... (Zìmbind cu amărăciune.) Nu întîrzie niciodată... (in prag apareViktor. Urmează o tacere prelungită.)

Tu, Vitia?VIKTOR : Da, eu. De ce te-ai speriataşa ?

VALIA : Nu m-am aşteptat să vii.VIKTOR : Uite că am venit totuşi. Te

superi ?VALIA : Nu.VIKTOR : Am sosit împreună cu taica.

El a rămas la copii... (După o clipăde tacere.) Feodor seamănă leit cuSerghei. (ìi ìntinde Valiei un pachet.)Le-am cumpărat cîteva jucării... cum

m-am priceput şi eu.VALI A : De ce sta i îmbrăcat ? Scoa-te-ţi haina şi aşază-te. Afară tot maininge ?

VIKTOR : Chiar dacă ninge, tot sesimte că a venit primăvara. (Işi roteate ochii prin camera.) E plăcut latine. (Se aşază pe canapea.) îţi făgă-duisem să plec de aici. îţi aminteşti ?Dar nu m-am ţinut de cu vînt. Terog să mă ierţi.

(O pauză.)

VALIA (ìncet) : De ce n-ai venit măcaro da ta pe la mine ?

VIKTOR : Nu ştiu să spun cuvinte deconsolare.

VALIA : Oricum, puteai să vii.VIKTOR (cu un tremur în glas) :

Mi-era teamă să dau ochii cu tine,Valia.

VALIA : Vitia, ce vorbe sìnt astea ?VIKTOR (nu se mai poate stăpîni) :Crezi că te-am ui tat ? Nu. Ori unde ìmi ìntorc ochii, parca te văd pe tine,Valia. Şi eu mi-am închipuit că afost doar o simplă distracţie, o gluma,dar m-am înşelat... Ştiu, eu însumisînt vinovat de toate, singur mi-amdistrus fericirea. (Deznădăjduit.) Şi

totuşi, n-a fost numai un vis... Totuls-a petrecut aievea, Valia ! Ţii mintecum ne plimbam împreună pe malulAngarei ? Cum sclipeau stelele pecer ?

VALIA : Taci.VIKTOR (privind-o cu teamâ) : îl mai

iubeşti încă ? (Valia dă din cap zìmbind.) (în şoaptă.) Iartă-mă !

VALIA : Să nu mai vorbim despre

asta.(în timp ce-şi aprinde o ţigară, lui

Viktor H tremură mîinile. Valia, stin-gherită, îşi face de lucru eu paharelede pe masă.)

VIKTOR (fără să se clintească din loc) :Acum plec. Trebuie să mă duc... Cemult a trecut de cînd n-am mai vă-zut-o. Pe atunci n-avea cutele acelea în colţul gurii. Aşadar, tot îl mai iu-

beşte pe Serioja... Nici rochia acea-sta nu i-o cunoşteam... Chiar acummă ridic şi plec. Nu, nu pot... E înzadar.

VALIA (fără să facă nici o mişcare) :Ciudat, foarte ciudat, va să zică deaceea n-a venit atîta timp. De lamoartea lui Serioja... n-a mai îndrăz-nit să treacă pe aici. E foarte schim-bat. Are eu totul alta privire. Oareeu omul asta dansam eu pe vremuri în pa rc ? Nu, a devenit ai t om. Dece n-o fi scoţînd nici un cuvînt ? Cetace re apăsăt oare ! Bietul Vitia !

VIKTOR (după o pauză) : Cum o maiduci ?

VALIA (ca şi cum s-ar mira ea însăşi) :Iacă, trăiesc.

VIKTOR : Ţi-e urît ?VALIA : Uneori. (După o pauză.) Parca

odată cu viaţa lui Serioja, s-a stinsşi viaţa mea.

VIKTOR : Cum poti vorbi aşa ?VALIA : Nu trebu ie să-ţi fie mila demine. Am şi eu bucuriile mele, devăduvă. Trebuie să-mi cresc copiii,să le fac un viitor fericit...

VIKTOR : Dar tu ? La viaţa ta nu tegîndeşti ? Faci curăţenie, vezi de gos-podărie, de copii, şi atìt. Oare nu-iprea puţin, Valia ?

VALIA : La ce mi-ar trebui mai mult ?(Zìmbind cu amărăciune.) De foame

nu mor, bani, mulţumită vouă, amdestui...VIKTOR (izbucnind) : Vrei să-ţi spun

adevărul ? Nu-mi pare bine că ai pri-mit banii aceştia. Da, Valia, ai fa-cut rău...

VALIA : La as ta nu m-a m aşteptat .Cum aşa ?



VIKTOR : Din copilărie mi-a fost silăde binefaceri. Pe vremuri, tu eraimîndră, curajoasă... Nu te mai recu-nosc...

VALLA : Zi, zi înainte...VIKT OR : Ai ajuns să te înt reţ ină

alţii.VALIA (privindu-l oarecum mirata) :

Văd că şi tu te-ai schimbat, Vitia.VIK TOR : De cìnd te iubesc, m- am

schimbat.VALIA : Te-ai făcut rău. nesimţitor...VIKTOR : Măcar de-ar fi adevărat !VAL IA : Da, te-a i înr ăit , eşti îngroz i-

tor de rău !...LARISA (intrînd) : De ce vă cer taţ i ?VALIA (tulburată) : Pentru un fleac...LARISA : Du-te la copii, Valia, că Ser-

diuk n-o mai scoate la capăt cu ei.Fără tine nu vor să adoarmă.

(Valia dă din cap şi fuge din camera,farà să spună un cuvìnt.)

Bravo, bàiete. şase luni nu te-ai ară-tat şi acuma ai venit să faci scandal ?

VI KT OR : Tu nu ţii la ea !LARISA : Asta-i bună !VIKTOR : Nimeni nu ţine la ea.LARISA : Ce-i cu tine, ai ìnnebunit ?

(Intra Serdiuk, Rodik, Denis, apoi dàbuzna înăuntru Zinka.)

LARISA : Tovarăşe Serdiuk, vezi de-ţidomoleşte şeful de schimb. Se repedela oameni din cer senin. (lese dinodaie.)

SERDIUK : Ce-i cu tine, Viktor ?VIKTOR (posomorît) : Nimic...ZINKA : Dar Lapcenko unde-i ?RODI K : Lapce nko al nos tru s-a re tr as

din societate.

DENIS : L-a m văz ut în faţa cine mat o-grafului. O aştepta desigur pe Niuro-cika lui.

RODIK : Da, Vitia, numai noi amìndoiam rămas singuri cue.

SERDIUK : Ce vrei să zici, nu cumvafaci aluzie la m in e ?

VIKTOR (deodată tăios) : Hai, aşeza-ţi-vă cu toţii şi să vorbim pe şleau.Destul m-am luat după voi. Acumaj unge !

ZINK A : într- adev ăr, parca nu-i ìntoate mintile...VIKTOR : Tu nu t e amest eca , zvìr -

lugă ! Noi acum dis cut ăm serios.SERDIUK : Lini şte ! Şeful de sch imb

are cuvìntul.VIK TOR : Eu c red că nu procedăm

bine cu Valentina, taică... De ce să-idă m bani ? Pe nt ru că sta cu braţeleîncrucişate în loc să muncească ?

SERDIUK : Te-ai scrìntit, frate ?ZINKA : Ce vorbe-s astea, Vitia ?RODIK : Ar trebui să-ţi fie ruşine !VIKTOR : Tu să taci, Rodion ! Tu, cu

sentimentalismul tău de intelectual,.i-ai călcat în picioare demnitatea deom...

DENIS : Ce to t vorbeş ti , Vit ia ?...RODIK : Asta-i p rea de tot, frate .

(Intra Lapcenko însoţit de Niura.)LAPCENKO (vesel) : Bună seara. Să

ne trăiască micuţii !... Vă prezint peNiura, ajustoare la centrala. O fataextraordinară.

NIURA (stînjenită) : Bună seara.LAPCENKO (către Niura) : Să-ţi fac

cunoştinţă cu echipa mea. Nişteşoimi, unu şi unu, şi nişte prietenicum nu mai găseşti pe lume.

VIKTOR : Isprăveşte odată, Afonia, că.nu ne arde de palavrele tale...DENIS : De ce nu spui n imic , taică ?

Ai auzit doar ce susţine Vitia.SERDIUK : Am să-i ră spu nd nu ma i-

decît. (il dă la o parte pe Lapcenko.care a rămas uluit.) Nu înţeleg cetot îndrugi. Lămureşte-mă.

VIKTOR : Noi, atunci, nu ne-am gînditdecît la Serghei, la copiii lui... Darce, Valia nu e şi ea om ?

LAPCENKO (blajin) : Staţi, fraţilor...SERDIUK (furios) : Fugi de aici, Lapcenko !

NIURA : Şi mai pret inde ai că nu ex is tape lume prieteni mai buni ca voi...Putin mai lipseşte să nu vă încăie-rati !

VIK TOR : Tu nu pricepi , Rodion, c anu-i faceti un bine cu banii vostri^că de fapt o înjosiţi ? Eu nu mai potsupo rta situ aţia asta !

RODIK (calm) : Pesemne ^ă tu judeciprin prisma intereselor taie, Vitia.VIKTOR : Ce-ai spus ? (Ridica un scaun

şi dă să-l lovească pe Rodik cu el.)NIURA (înspăimîntată) : Ast împăra-

ti-vă, băieţi !VIKTOR (lăsînd scaunul din mînă) :

Da, într-adevăr, sînt interesat. (Aşe- zîndu-se pe scaun.) Fiindcă o iubescpe Valentina.

NIURA (in şoaptă) : Vai, dragii de ei...

VIKTOR : De ce m-aş ascunde de voi...doar voi sìnteti familia mea, aşa căvreau să ştiţi tot ! N-am fost ìn staresă-mi păs tre z fericirea... De ce ?Fiindcă am fost un om de nimic, unzevzec. Drept urmare, Valentina s-amăritat cu Serghei. Nu-i nimic, mi-amzis atunci. Am s-o uit... Dar n-amizbutit. Chiar după ce a născut copiii, după ce a devenit marna, tot nu



mi-am putut lua gîndul de la ea. Imispuneam că eu aş fi putut să fiu înlocul lui Serghei, da eu !... M-am gîn-dit să fug de aici, ca să n-o mai văd,dar n-am fost în stare. Mi-era de-ajuns s-o ştiu aproape, altceva nicinu mai voi am la ta care e intere sulmeu, Rodion, acum înţelegi ?

(O tacere prelungită.)

RODION : Ia rtă -mă , Vitia.NIURA (in şoaptă cotre Lapcenko) :Voi în to td ea una faceti aşa ?

LAPCENKO : Cum, adică ?NIU RA : Vă împă rtă şiţ i toat e secre-

t e l e ?LAPC ENKO : Pe cît put em.VIKTOR (dînd abia acum eu ochii de

Niura) :Da r ea cine ma i e ?LAPC ENKO : V-am spus doar că e

Niura, ajustoare la centrala.VIKTOR (obosit) : De ce ai adus-o în-coace ?LAP CEN KO : Fiindcă o simpatizez...

Am adus-o ca să faceti cunoştinţă.NIURA (cu sfială, către Viktor) : Bună

seara.VIKTOR (luind-o spontan pe după

umeri) : Ei, bine ai venit printre noi,Niura !

NIURA : Eu te cunosc de mult... Acumdoi ani, am dansât împreună un vais.

VIKTOR (cu un zimbet vag) : Se poate,Niura. (Deodată izbeşte furios cu pumnul in masă.) Nu !... Nu vă mailas nici în ruptul capului să-i datibani de pomană. Datorită lui Serghei,ea a devenit un om întreg, şi eu amajuns s-o respect.

SERDIUK : Dar copilaşii... la ei nu tegîndeşti ?

VIKTOR (hotărîndu-se in cele dinurmă) : Taică, s-o luăm pe Valentinala noi pe excavator.

SERDIUK : Nu se poate. Ce ştie ea săf a c ă ?

VIKTOR (entuziast) : La început o săfacem noi şi munca ei, şi ea o să pri-vească numai. Cu timpul o s-o şi ìn-vătăm cîte ceva. într-un an de zileva avea o meserie. Şi atunci va tinecasa din banii cîştigaţi de ea, şi nuprimiti de pomană. Se va simti şi eaun muncitor la rìnd cu ceilalti.

SERDIUK (grav) : Adineaori, cìndstrigai în gura mare că o iubeşti, eu,drept să-ti spun, nu prea te-am luat în serios. Acum însă e cu totul altceva... (îl îmbrăţişează pe Viktor.) Oiubeşti cu adevărat.

VIKTOR : Taică...SERDIUK : Să ştii însă că fata de Ro

dile ai fost nedrept cìnd i-ai strigatcă este un intelectual sentimental

Propunerea lui a pornit din adìnculinimii. Pe atunci, Valentina trebuiasă simtă sprijinul nostru, apoi şi co-pilaşii erau prea mici. Acum însă,cred că ai dreptate, Viktor. (Către Rodik.) Spe r că tu nu eşti su pă ra tpe el ?

RODI K : Su pă ra t ? De ce ? (Sincer.)Pai, are dreptate.

SERDIUK (adresindu-se celorlalţi) : Voice credeti ?

DENIS : A găsit o solutie mi nu na tâşeful de schimb. Nici maiorul meu.care acum de altfel e colonel, n-arfi găsit una mai bună.

LAP CEN KO : Se pute a să n u pom e-nească şi de mai oru l lui ?

ZIN KA : Ţie, L apce nko, nu-ţ i stricăniciodată să ti se amintească de unom ca maiorul.

NI UR A : Ce ai cu La pcenko, de-1 ieipeste picior ?

SERDIUK : Of, femeiuştile astea, de lao vreme, unde te ìntorci, numai deeie te izbeşti.

LARISA (intrînd) : Nu cumva la m in efăceai aluzie ?

SERDIUK (furios) : Da, şi la tine. Ce,crezi că dacă te iubesc, trebuïe să-ţicad în genunchi şi să mă port eumănuşi ?

LARISA (fericità) : în sfîrşit... a spus-ofata de toată lumea.SERDIUK : Ei şi ?... Aici sîntem în fa-

milie şi ràmîne între noi. (Stă un moment pe gînduri.) Cum să-i aducemla cunoştintă Valentinei propunereanoastră ?

(Valia apare în prag.)VIKTOR : Dă-mi voie, taică, s-o anunţ.

Acum, după ce v-am mărturisit tot,

nu mai am de ce să mă sfiesc. La-să-mă pe mine să-i spun.VALIA : Ce vrei să-mi spui, Vitia ?

(Se întorc eu toţii spre Valentina.)VIKTOR (cu hotărîre) : A venit vremea

să trăieşti pe picioarele tale, Valia.Vino să lucrezi cu noi pe excavator.O să te învăţăm să munceşti, ai săte alegi cu o meserie. Cea mai fru-moasă dintre toate.

VALIA (după o clipà de tacere) : M-amdumirit. Văd că îţi urmăreşti planulcu îndărătnicie, tovarăşe şef deschimb. (Zîmbind ironie.) Numai cănu înteleg, cu ce drept te îngrijeştide soarta mea. (Către Serdiuk.) Mul-tumesc pentru propunere, dar prefersă mă descurc singurà. (la banii şi-i pune pe masa in fata lui Serdiuk.Fără binefăcători (Uitîndu-se la toţi



pe rind.) Credeţi că nu sînt în stare ?Voi pleca de aici ! Mai sînt şi alteoraşe în ţară.

DENIS (izbucnind) : De ce ne jigneşti ?De ce?

VALIA : Nu-mi place şeful vostru, os-tas, prea e răzbunător. (Se apropiede Viktor şi-l priveşte in ochi.) Vădcă el nu uită şi nu iartă nimic.

VIKTOR : Ei, Valentina... (Se îndreaptăspre uşă şi îşi imbraca scurta.) Ră-mîneţi cu bine ! (lese repede.)

SERDIUK (încet şi abătut) : Valia, Valla...

RODIK (apropiindu-se de Valia) : Eştinedreaptă... Nici nu ştii cît te iu-beşte... (Coborînd glasul.) Te iubeştecu adevărat.

ZINKA (repezită) : Rău ai făcut, Valia,foarte rău... De ce I-ai jignit pe Vi-tia ?...

VALIA : De ce ?... Tu ştii de ce, Serio- jenka ?

(Camera şi oamenii se cufundă a-proape inìntuneric, numai chipul Va-

lentinei ramine luminat.)VALIA : Şi aşa mi-e destul de greu

fără tine, îngrozitor de greu. înco-tro s-o apuc ?... Nu mai ştiu, m-am

ìmpotmolit de tot...

UN GLAS DIN COR : Nu plìnge. De-aişti cum aş vrea să nu curgă niciodatăo lacrima din ochii tăi... Oamenii tre-buie să fie fericiţi. Asta e adevărul.Mai ales aceia care construiesc co-munismul. Bunăoară, noi amìndoi.Ce-i trebuie omului ca să fie fericit ?Ca munca pe care o face să-1 depă-şească şi să-1 înalţe cît de cît...

VALIA : Cum vine asta ?... Nu pricep...UN GLAS DIN COR : Ei, nu ştiu cum

să te fac să înţelegi... nu găsesc cu-vinte... Vezi tu, atunci cînd omul faceo muncă adevărată, productive, fo-lositoare cît mai multor oameni, el însuşi devine eu timpul mai bun, maivaloros. Dar dacă nu vrei să lucrezila beton, vino la noi pe excavator.La început, ai să lucrezi ca muncitorauxiliar... Mai tîrziu poţi urma tot-odată şi un curs serai de calificare...Am auzit că pe un şantier de pe

Volga, o fetişcană e şef de echipă peun excavator...VALIA : Serioja !...

(Toată scena se luminează puternic.Valia e din nou în camera ei, ìncon-

jurată de prieteni.)SERDIUK : Cheamă-1 înapoi pe Viktor,

cheamă-1, Valia.RODIK V i ă ă d d ă l ?

VALIA : îţi mulţumesc, dar n-are rost,n-o să se mai întoarcă. Il cunosc preabine. (Uşa se deschide şi apare Vik-tor in prag.) Cum ?... Te-ai ìntors ?

VIKTOR : Nu te-ai aşteptat, aşa-i ? Numă cunoşti atît de bine cum îţi în-chipui, Valentina. (Se apropie de ea.)N-am să te părăsesc niciodată. Dacăpieci, am să vin după tine. Şi am săte găsesc oriunde te vei duce. Darnu mă sili să mă despart de prie-tenii mei, Valia, ajută-mă să rămîncu ei... Vezi tu, eu răspund acum deexcavatorul lui Serghei, de schimbullui. Pe fiecare nit, pe fiecare şurubal inasinii a curs sudoarea noastră.Ştii, maşina are şi ea suflet şi o ìn-drăgeşti ca pe un om ; departe deea n-am să pot trai, n-am să pot fifericit... Uite, te rog în genunchi, numă lăsa să-mi trădez tovarăşii, sădevin un nemernic în ochii lor.

VALIA (apropiindu-se de el) : Ce faci ?Cum se poate, Vitia ?

VIKTOR (stăruind cu înverşunare) :Ascultă-mă, vino să lucrezi cu noi peexcavator. Uită că te-am jignit, că teiubesc, uită tot ! E doar excavatorullui Serghei, care ne-a fost atît dedrag şi nouă, şi ţie. El nu mai eprintre noi, dar noi, şi tu şi eu, avemrăspunderi faţă de viaţă.

CORUL : In timp ce toţi aşteaptă răs-punsul Valentinei, sus, în camera La-risei, dorm copilaşii lui Serghei, Feo-dor şi Lenocika.

(Scena se întunecă. Se aude iar melodia cunoscută a cìntecului de leagăn,îngînată farà cuvinte, de cor.)

CORUL : Ei dorm legănaţi de vise pecare noi, oamenii mari, nu le mai

visăm de mult.— Fedia visează o floricică galbenă.Pentru prima oară în viaţă vede ră-sărind la picioruşele lui o astfel deminune nebănuită.— Iar Lenocika visează mingea al -bastră pe care i-a dăruit-o Anton,băietaşul care vrea să devina doctor.

ACTORUL CARE A INTERPRETATROLUL LUI SERGHEI : Eu îi invidiez pentru visele lor, pentru copilă-ria lor, şi mai eu seamă pentru ziuacînd vor deveni majori... Cum se vaschimba lumea pînă atunci ! Ce gradina minunată va fi atunci întregpămîntul, pe care va infiori comu-nismul făurit de noi.

CORUL : Şi acum, în pragul acestuiviitor minunat, ei visează o ciudatâfloare galbenă şi o micuţă minge al-b t ă



(Şi iată că apare din non conturulmicului debarcader de lemn. In lumina tulbure a felinarului se zărescViktor şi Valia. Plouă.)

VALI A : Vitenka... dra gul meu... Itimultumesc.

VIK TOR : Pe nt ru ce ?VALIA : Priveşte... (li arata nişte banc-

note pe care le ţine strîns în mina.)

VIKTOR : Salariul ?...VALIA : Da, primul... (Ochii i se umplu de lacrimi.) De-ar putea să afleşi el... Cum s-ar ma i bu cu ra !

VIKTOR : Desigur...VALIA (lipindu-şi obrazul de mina

lui) : Iti mulţumesc.VIKTOR (cu duioşie) : Ei, ce-ţi veni ?...VALIA (zimbind pe neaşteptate) : Ştii,

am auzit că pe Volga o fetişcană e

şef de echipă pe un excavator. Crezică e cu putinţă ?

VIKTOR : Cum să nu !VALIA : Vai !...VIKTOR : Ce-i cu tine ?

VALIA (zimbind) : Mi s-a prelins e»picătură de ploaie pe spinare.

VIK TOR : Se s pune că excav atoru lno st ra va fi tr imi s la Bratsk... Tun-ai auzit ?

VALIA (brusc grăbită) : Ei, am plecat...Trebuie să mă due la creşă să-mi iaucopiii.

VIKTOR: Valenka.. .VALIA : Nu... să nu-mi spui nimic.VIKTOR: Nic ioda tă?VALIA : La revedere ! (O ia la fuga.)VIKTOR : Şi aşa, a luat-o la fuga, fe-

ricită, cu ochii scaldati in lacrimi,pierzîndu-se în ìntuneric. Va primioare vreodată să devină soţia mea ?Cine şti e !... Da r n u vr ea u s ă an t i cipez, asta-i de acum alta poveste...Aceasta se ìncheie acum, in clipacînd stau ìn mijlocul drumului şi m ăuit după ea, gîndindu-mă cît de multo iubesc.

CORUL : Cu bine, Vikt or, să fii fe ri -cit ! (Adresindu-se publicului.) P o -vestea noastră s-a ìncheiat.

CorwZ trage cortina

www.cimec.ro



T. Z.amfir

ÎN ÎNTÎMPINAREA REPERTORIULUIVIITOAREI STAGIUNI

Gindindu-ne la perspectivele repertoriului viitoarei stagiuni, aim rasfoit listade recomandări întocmita de Direcţia Teatrelor, care se şi află în momentul defaţă la dispozdţia teatrelor. Am găsit acolo numeroase titluri noi care merita să fiereţinute şi altele mai vechi care aşteaptă de multa vreme să fde luate în evidenţă,titluri care formează laolaltă expresia unui program de perspective multilateral.Ţinînd seama de structura repertoriului în curs, care răspunde cu mai multa efi-cienţă sarcinilor educative ale teatrelor, se cuvine să căutâm încă de pe aoum te-meiurile reale ale echilibràrii viitorului repertoriu ìn sensul largirli şi adìnciriisferei sale de cuprindere a actualităţii şi ìn vederea conturării unor Unii directoarecare să asigure fiecărui teatru o personalitate distinctă.

Socotim iniţiativa Teatrului Municipal — de a alcătui pentru o stagiune un

repertoriu de piese originale — demnă de atenţia tuturor teatrelor. Un astfel de repertoriu (dacă de la intenţie s-ar ajunge la realizare practice) ar fi în măsură săcontribuie nu numai la popularizarea celor mai izbutite lucràri ale dramaturgilornostri, dar — ceea ni se pare tot atìt de important — şi la stimularea lor directe,

în ultima vreme au fost promovate unele lucrări ale autorilor locali din regiuni,dar eie sînt încă departe de a constitui un fenomen caracteristic pentru mişcareanoastră teatrale, atît datorită faptului că nu se bucură şi de interesul celorlaltecolective (Nedeia inimilor de Radu Theodoru. Nuntă mare de Simon Magda), cît şifaptului că de cele mai multe ori nici măcar nu prezintă temeiurile unui astfel deinteres (Dialog în parc de Teofil Buşecan). Pe de alta parte, unele lucrări promovatein Capitala ajung tìrziu pe scenele teatrelor din regiuni, desi acestea continua săse plîngă de lipsa pieselor originale sau, pur şi simplu. nu le acordă însemnătateacuvenită (ca de pildă piesei Ferestre deschise de Paul Everac). Nu putem şti depe acum care vor fi lucrările noi ale anului 1960 ; ne vom îngădui însă să reco-mandăm teatrelor cu toată caldura piesele lui Paul Everac Ferestre deschise şi Ex-plozie întîrziată, ale lui Dorel Dorian Secunda 58 şi Dacă vei fi ìntrebat, piese care

dezbat cu o deosebită ascuţime dramatică problème legate de formarea conştiinţeide clasă în mediul muncitoresc şi intelectual, şi, în acelaşi timp, să atragem atenţiaasupra pieselor inspirate din viaţa satului : Vlaicu şi feciorii lui de Lucia Demetrius,Nuntă mare de Simon Magda, care analizează la rìndul lor cu pătrundere psihologică

procesul de maturizare al ţăranului. Intensificînd eforturile pentru crearea uneidramaturgii valoroase, atît teatrele cît şi autorii, prin stabilirea unor raporturi dereciproca exigenţă şi principialitate, vor putea contribuì cu maximum de randa-ment la înmulţirea sugestiilor de faţă.

în ceea ce priveşte dramaturgia sovietica, considerarti că teatrele beneficiazăacum de o mai mare varietate de titluri, in màsura să acopere cele mai diverseteme şi aspecte caracteristice revoluţiei socialiste. Drama eroica axată pe reconsti-tuirea atmosferei revoluţionare a anilor furtunosi ad insurecţiei armate şi războiuluicivil, sau picsa agitatoricà legata de problemele desăvîrşirii construcţiei socialiste şiale combaterii spiritului mic-burghez, aşteaptă artiştii entuziaşti care să le trans-pună în imagini scenice vibrante, pline de fantezie şi forţă mobilizatoare. N-ar fitimpul să se reia şi de cètre alte teatre, ìntr-o montare accesibilă celor mai îndrăz-

neţe căutări şi inovaţii creatoare. Trenul blindât de Vsevolod Ivanov, Baia, Ploşniţaşi chiar Misterul Buff de Maiakovski ? Nu merita oare să fie văzute şi de spectatoriidin regiuni piesele lui Leonid Leonov : Caleaşca de aur, lnvazia, Un om obişnuit, carevorbesc ìn imagini emoţionante despre omul sovietic şi lupta lui pentru fericire ?Dintre piesele mai noi ale scriitorilor sovietici, cele mai multe aduc ìn lumina exigen-ţelor contemporane, problème de o deosebită semnificaţie educativa. Amintim cìteva :Poveste din Irkutsk de Alexei Arbuzov, care tratează despre frumuseţea moralăa tineretului sovietic, Nilo, de A. Salìnski — o pagina tragica — şi Fe f e şi băieţi deL. Maliughin, o pagina veselă despre entuziasmul şi patriotismul tinerilor com-somolişti, Cercul de foc de P. Boriskov şi Piine şi trandafiri de A. Salìnski, evocărid i l l i i il i i l i i i lidi ii



•sovietioe, Fiul rătăcitor de E. Rannet, o pledoarie despre superioritatea morală aomului sovietic, Scurtă convorbire de V. Levidova, care pune problema educaţieicomuniste a tineretului, Continuarea legendei de M. Micaelian şi O. N. Efremov,Pasărea de piairă de Maliarevski, Dragostea Anei Berezko de V. Pistolenko, pre-cum şi piese mai vechi, ca Jurnalul Nataşei Sokolova de Ţak şi Kuzneţov, Inimanu iartă de A. Sofronov, Prietenul meu de Pogodin, Zări necuprinse de N. Virta etc.Enumerarea poate fi continuata, dar ne oprim aici, convinsi că înseşi teatrele o vorface eu mai mult spirit de investigate novatoare.

Sîntem pentru promovarea aeelor piese care dezbat în lumina concepţiilorprogresiste problemele de viaţă ale omului contemporan. Sîntem pentru promovarea îndrăzneaţă a tuturor aeelor lucrări, care — pe un conţinut de idei înaintat —atestă o înaltă măiestrie artistica şi oferă oamenilor de teatru premisele lărgirii sfereilor de cunoştinţe şi preocupări. De aceea, ni se pare că în activitatea consiliilor artis-tice ar trebui discutate, mai des şi mai atent, lucrările contemporane ale scriitorilor-din tarile de democraţie populară şi din occident, întrucît revendicările spectatorilor înaceastă privinţă se cer satisfăcute cu maximum de exigenţă. Unele lucrări nu sînt

încă reprezentate, desi eie figurează pe lista de recomandări de doi-trei ani, aitelerămîn în repertoriul permanent al aeelor teatre care le-au reprezentat în premierepe ţară fără să intre şi în atenţia şi evidenta scenelor surori (amintim la întîmplare :Ciu Yuan de Go Mo-jo, Taifunul de Tao Yui, Diplomata de Peter Karvas, Adevărul,numai adevărul, de J. P. Sartre). Portofoliul teatrelor se poate îmbogăti şi cu o seriede piese care demască vicisitudinile sistemului de exploatare capitalist, fie printr-oreplica satirica (Nud cu vioară de Noel Coward), fie printr-o replica de profunderezonante tragice (Diamante negre de F. Hary, Soldatul Piccico de A. Nicolai, Po-goară lama de Maxwel Anderson, Joe Hill de Barrie Stavis).

Am insistât asupra dramaturgiei contemporane, deoarece ni se pare că aicicriteriile de selectionare functionează, în general, mai mult sau mai puţin ane-voios decìt acolo unde se întîlnesc nume si opere consacrate. Ne vom peiTnite însăsă cerem artiştilor nostri ca şi in ceea ce priveste prezentarea clasicilor să manifeste ceva mai multa initiativă şi diversitate, pentru a oferi publicului spectatorposibilitatea cunoaşterii cat mai deplime a comorilor culturale ale trecutului. Nuştim în ce rnăsură consiliile artistice au în vedere un pian de perspectivă în pro-gramarea clasicilor, care să asigure unui număr consecutiv de stagiuni o anumităcontinuitate. Cert este că aid criteriile de selectionare ar trebui împrospătate însensul cuprinderii judicioase a celor mai reprezentatìve opere care au dăinuit veaeuride-a rîndul şi al abordării cu curaj a unor piese negli j ate pe nedrept pina acum.

Stagiunea trecută a adus pe scenele teatrelor Municipal şi Satu Mare douăversiuni ale capodoperei shakespeareene Hamlet ; nu este cazul sa discutăm aied•oportunitatea acestor încercăini, ci socotim că este de datoria tuturor teatrelor saapeleze şi la alte lucrări ale geru'ului de la Stratford, diintre care cel putin drameleistorice sau celelalte mari tragedii aşteaptă de mai multa vreme să vada luminilerampei într-o concepţie contemporană.

Intr-o oareoare măsură, constatarea este valabilă şi pentru alti autori clasicd.De pildă, aşteptăm cu nerăbdare premierele unor texte cunoscute numai din lecture ca : Somov şi alţii, Dostigaev şi alţii de Maxim Gorki, Roadele învăţăturii,Puterea intunericului de Tolstoi, Prea multa minte strică de Griboedov etc. De ase-menea, sîntem îndreptătiţi să cerem extinderea preferinţelor oamenilor de teatruşi asupra unor lucrari aproape uitate în paginile istorie! teatioilui univei"sal ca :Cezar şi Cleopatra, Casa inimilor sfariniate de Bernard Shaw, Mizantropul, Tartuffe de Molière, Un duşman al poporului, Stîlpii societăţii de Ibsen, Fintino, tur-melor, Ţăranca din Getaffe de Lope de Vega ş.a.m.d.

Nu ne-aim propus să reconstituim aici în rezumat lista de recomandări îintoomită de Direcţia Teatrelor. Ne^am propus să arătăm pe marginea acestei liste,

în ce dii'ecţie ar trebui să se ìndrepte cu precădere atenţia consiliilor artdstice înelabora-rea repertoriiloi- lor pe viitoarea stagiune, pentru a asigura acestora o extin-dere a sferei tematice şi a rezonant^lor educative, în sensul promulgat de profilul,specificul şi ritmul actualitătii. Perspectivele sînt larg deschise.

www.cimec.ro



ROADELE MUNCH COLECTIVESPECTACOLUL „BRIGADA La DE CAVALERIE" ÎN DISCUŢIA REALIZATORILOR LUI, LATEATRUL „C. NOTTARA"

Speotacolul cu aoeastă pdesă a lui Vsevolod Vîşnevski mu iese din cômpul obis-nuit numai prin faptul că a primit premiul I la Concursul tineretului, mici prinfaptul că şi iregizorul a primât, în parte, distincţii. Ci, în primul rind, prin prilejulde afionmare a unui colectiv constient că numai prin omogenitate, primtr-o rnumcăarmonioasă în spirit colectiv, se pot realiza spectacole de o calitate deosebită. Deaceea ne-flm şi adresat celor ce alcătuiesc distributia Brigăzii I-a de Cavalerie sprea dezbate eu ei problemele, ideile şi gîndurile care i-au animât în aducerea pescena a acestei piese deosebit de valoroase dar şi dificdle.

Regizorul Radu Penciulescu a luat cel dintîi cuvîntul, expunînd clar obiec-tivele pe care le-a urmărit în desfăşurarea repetiţiilor şi în cristalizarea spectacoluluia cărui direcţie de scena o semnează.

„Din prima clipă, am ireţinut că cea mai importanta problema în aducerea

acestui text pe scena este aceea a iredàrii suflului ei revolutionar. Această problemaa déterminât problema montani, decorul şi formula de desfăşurare a piesei. înaceasta privinţă, împreumă cu scenograful Toni Gheorghiu, am fost de acord săsuprimăm pe cît posibil căderile de cortina, care ar fi segmentât spectacolul. Dupăcum se ştie, această lucrare a lui Vîşnevski este alcătuită din 36 de episoade con-ţinînd o înlănţuire de fapte şi evenimente pe care spectatorul trebuie sa le urmă-rească cu respiraţia tăiată. Aşadar, orice fel de pauză ar fi împiedicat această trans-mitere, această legatura directă a scenei cu sala, lucru pe care 1-am considérâtesenţial. De aceea, în materie de decor, în afară de practicabilul fix, ne-am imaginât următoarele elemente seenografice care să diferenţieze fiecare ciclu în parte :în prolog, lanţul rigid de puşti, aşezate perpendicular pe scena, iar deasupira dira-

pelul ţarist cu dragonul — acesta era semmul ciclului prim al piesei.De asemenea, am vrut oa in cadrul acestui ciclu străbătut de un fior tragic

— chiar dacă înlăuntrul lui exista o serie de momente comice — să redau totuşi,ca pe o nota dominanta, o anume rigiditate, o crispare a oamenilor, o comportarea lor care să evoce un anume grad de marionetism. în această parte a spectacolului, nu trebuie să întrezărim universal lor sufiletesc decît din privili sau gesturemărunte. Pentru că în tot acest eddu, nu vedem decît ostasi cu genunchdi lipiţi, în poziţie rigida ; un singur puimn strains, ţinînd în el doi dinţi scoşi de un ofdţer,iese din această atmosfera de nediferentiere şi devine un simbol. Individuali'tăţiletrebuie să se piardă într-o masă de oameni care acţionează aproape rnecanic, pentrn

că aşa îi voia ţarismul. în momentul rostirii rugăciunii, puştile care alcătuiesc unfel de fundal al scenei capata proporţii, devenind ca nişte gratii de puşcărie. Şiaceastă imagine finală, cred că determina foarte clar caracteristicile prologului.

Stimi cu toţii că primul război mondial a fost preludiul evenimentelor revo-luţionare şi al căderii regimului ţarist. De aceea, în cel de-al doilea ciclu al spectacolului, am lăsat ca element scenografie dominant, acelaşi drapel ţarist, cu acelaşidragon, dar sfìsiat acuim şi cu ghiarele lăsate în jos. în fundul scenei, se vedesìrima ghimpată, ruptă şi ea, iar peste această sîrmă ghinnpată începe să se facă olegatura între soldaţii ruşi şi cei nemţi, semnifdcînd sentimentul internaţionalis-mulud proletar, ilustrat pregnant de faptul că soldaţii nemţi nu trag în soldatul

Sîsoev, pedepsit să stea deasupra tranşeelor îin poziţie de drepţi. în epdsodul al treilea, care este deosebit de important din punot de vedei'eal evoluţiei confLictului dramatic şi al personajelor, accentui cade pe limpezireaconştiinţelor. Pentru a sublinia această idee, am proiectat pe fundal norii furtunilorcare s-au abătut asupra Rusiei între februarie şi octombrie 1917 şi am trecut, în

jurul practicabilului fix, o sîrrnă ghimpată, ruptă şi contorsionată. Acesta este momentul înoercării forţelor, momentul maximei âncordări. De aci înainte, personajele piesei încep să se desfăşoare amplu. Zăgazurile s-au spart. Apare o lume noua,o nouă conştiinţă, apare Comunistul.



In ciclul al patrulea, cdclul formami Brigăzii de Cavalerie şi al luptelor dusede ea, apare ca element de simbol, drapelul roşu. Mai îintîi tiimid, apoi cresteodată cu eveninientele şi evoluează, devenind măreţ şi plan de grandoare. Pustoledin primul ciclu al piesei stau aoum aplecate, şi ìn fiecare vìrf de baionetă, apareun steguleţ roşu. Puştile acestea au devenit acum apărătoarele unei realităţi.

Am căutat să pun în antiteză două momente importante şi semniificative aiepdesei : momenful rugăciunii, din prolog, şi momentul „apelului", cînd se cânitălnternationala. în primul moment, totul este o formalitate, un gest, un act me-canic, care se produce sub semnul oprimării. în scena „apelului", se degajă o at

mosfera de entuziasm şi elan revoluţionar, odată cu intonarea Internaţionalei.Cîntecul capata acum o alta valoare, el exprima o convingere şi un sens.Epilogul piesei se desfăsoară sub semnul vremii noi, care străjuieşte destinul

oarnenilor noi ai epocii sovietice. Drapelul rosu se desfăşoară cuprinzător peste în-tregul fundal al scenei.

Desigur, acestea sìnt elementele de cadru pe care, împreună cu scenografulToni Gheorghdu, am înţeles să le alegem ìn montarea acestei paese. Problema debază însă a speotacolului, asupra căreia mi-am concen,trat principala mea preocu-pare, a fost aceea a determinami chipului eroului în această piesă, care, de fapt,

nu are eroi singulari, pentru că eroul principal al ei este masa. Chipul acesteia estealcătuit din chipurile nenumărate de cazaci, soldaţi, ofiţeri, ţărani etc., etc. Fiecaredintre aceştia, de la primul pina la ultimul figurant, subliniază o trăsătură, aduceo comtribuţie la determinarea chipului complex al acestei mase. Destinul tuturorse înlănţuieşte, formînd destinul rnasei.

De aceea, ereionarea fiecărui chip este un lucru foarte important, şi am căutatsă aflu şi să obţin de la dnterpireti expxesia tuturor mobilelor susfleteşti, am căutatsă determin universul sufletesc al fiecărui ipersonaj. Lucrul acesta a fost eu atîtmai dificil de realizat, eu cît, datordtă faptului că majoritatea zdrobitoare a perso-najelor tree destul de meteoric prin scena, actordi erau adesea înclinaţi să rezolverepede şi ou mijloace irneddate, saroina ce le revenea. Dar treaba asta se manifestaca atare, doar în perioada de începiut a repetiţiilor piesei. încetul eu încetul, inter-preţii au fost invitati, mu atît de mine, cît mai aies de respectivele personaje, sătreacă la adîncdirea trăsăturilor lor. Si astfel, lucruri care la început par eau a fideosebit de simple, au aparut pe parcurs din ce în ce mai grêle şi mai complicate.Unii dintre actori au început să ma caute şi în afara^ repetiţiilor, pentru a se interesa de aspeotele şi problemele pe care personajele lor începeau sa le ridice totmai abundent. Şi aşa, zi de zi, fiecare dintre interpreti a început, pe mesura ce-şilămurea importanţa şi universul personajului pe care~l avea de întruchipat, să-şiaducă contribuţia.

Problema cea mai delicata din punctul de vedere al conturării personajelor

mi s-a parut a fi, ìn primul rìnd, aceea a Povestitorului, mai aies in ce priveştepoziţia lui faţă de spectacol şi faţă de sala. Din acest punct de vedere socot necesareunele lămuriri şi aş vrea să subliniez satisfacţia pe care am avut-o, de a măfi făcut înteles pe deplin de către interpretul Povestitorului, Dinu Ianculescu.

Autorul ne spune despre Povestitor că este conştiinta şi memoria, este inimanoastră. Este deajuns să dăm citire acestei indicatii a autorului, ca să vedem cîtde amplu se desfăşoară persona]ul acesta de-a lungul piesei. El este acela care atrăi t toate evenimentele, dar le comunica acum privite cu ochii contemporaneitătii.El este omul care coboară spre noi, cei din sala, şi ne vorbeşte de la inimă lainimă, şi nu de la tribuna. De aceea, am fost de parere că acest personaj trebuiesă apară deosebit de divers, că trebuie să fie patetic, pentru că patetice sînt înseşi

evenimentele despre care vorbeşte. Povestitorul trebuie să fie eroic, pentru că eroiceau fost faptele, eroici au fost oamenii. Cronicarul trebuie să ne redea datele epociirespective. El trebuie să fie omul cu mintea limpede, care să desprindă concluziilelogice, pentru că aşa au fost eie desprinse de viaţâ însăşi. lata de ce Povestitoruleste un personaj de desfăşurare ampia. întrucît el cuprinde şi relatează evenimentede răscruce, pe care piesa lui Vîşnevski le cheamă în memoria oamenilor, pentrucă ea se desfăşoară între anii 1913—1929, ba chiar mai mult, ea cuprinde evenimentele pînă in 1960. Aceasta, pentru că, desi terminata ìn 1929, piesa — prin Povestitorul ei — ni se adresează nouă, oamenilor de azi, care avem o anumită poziţiefata de evenimentele care se produc în piesă "



Ceea ce ni s-a parut a fi lucrul cel mai important din discuţia pe care anipurtat-o cu colectivul de interpreti ai piesei Brigada I-a de Cavalerie a fost faptulcă titularii rolurilor de o mai mare ìntindere, ca şi cei ai unor roluri cu totul epi-sodice, au cu toţii clar ìn minte semnul sub care respectivele personaje trebuie săevolueze ìn scena şi contribuţia pe care eie trebuie s-o aducă la crearea climatuluipiesei. Dinu Ianculescu, Povestitorul din piesă, a făcut mai mult decît să interpre-teze acest important personaj. el 1-a studiat, a dezbătut problemele rolului sub toateaspectele care i s-au ivit, le-a dezbàtut cu regizorul şi cu colegii sai de distribuţie,a căutat să-şi afle participarea la fiecare moment şi, pe deasupra, să afle aceapoziţie deosebită pe care o are el în piesă.

„Stînd de vorbă cu regizonul — mărturisea interpretul — am înţeles că trebuiesă mă pătrund şi eu de acest suflu revoluţionar al piesei şi că personajul meu trebuie să fie : inima. memoria şi conştiinţa noastră a tuturor. Dar lucrurile eraunespus de greu de realizat, cu atìt mai mult cu cìt mi-am dat seama că personajulacesta are o diversitate de planuri. o varietate de emoţii. Trăirea lui este foarteintensa, pentru că el participa la tot zbuciumul, la toate bucuriile şi necazurile, labiruinţele şi momentele grêle aie Brigăzii I-a de Cavalerie. Mi se puneau, aşadar,de la bun început, problème grêle, care m-au stimulât să caut şi să înţeleg profund■ destinul dramatic şi contribuţia acestui personaj la transmiterea mesajului pieseilui Vîsnevski. Am discutât, m-am frămîinitat şi am avut momente de mare înoer-care. Sînt recunoscator regizorului, care arătîndu-rni o încredere nelimitată, mi-adat prilejul să găsesc în mine acele forte care să mă conduca la cît mai deplina■ cuiprindere a acestui personaj. Aim făcut tot ce mi-a stat în putintă, desi nu ştiudacă am făcut tot ce cerea acest personaj. Pentru mine însă, el ìnseamna o depa-şiire, de care sînt ccnştient, a propriului meu navel artistic."

In privinţa lui Sîsœv, personajul care cuinoaşte în piesă cea mai ampia desfă-şurare şi cea mai radicala transformare, discutale au fost deosebit de utile şi depiilduitoare. Radu Penciulescu sublinia ìn expunerea lui că, după părei*ea sa, marea•dificultate ìn redarea acestui personaj .provine din faptul că „Sisoev nu apare caun revoluţionar gâta făcut, o schema de om, ci este urmărit în toate etapele con-ştiinţei lui, realizate artistic la un nived superior".

Interpretul acestui roi, Boris Ciornei, nu a fost nici el mai puţin frămSntat înaducerea acestui personaj pe scenă. Discuţiile pe care lena avut în itimpul repeti-tiilor nil s-au terminât poate nici astazi, pentru că în ìntìlmàrea pe care am avut-o

■ cu colectivul, eie s-au dovedit încă prezente şi fertile. Pentru câ Boris Ciornei are încă de descoperit cite o itrasăţoiră mai tainică, dar nu neirnp or tanta, a acestui complex personaj, ceea ce face ca "de la un spectacol la altul. să vină cu cîte ceva nou,care să îmbogăţească şi să întregească şi mai mult chipul lui Sîsoev.

furie Darie (Mitrei), Jean Lorin (Soldatut flegmatic) şi Mihat Dogarti (Primal telefonisi)



„Am făcut — spunea Boris Ciornei — tot■ ce a gîndit regizorul şi am făcut şi tot ce amgîndit eu. Şi amîndoi ne-am apropiat, solidar,de gîndul autorului. Cred, de altfel, că aceastaeste şi metoda de colaborare dintre actor şi re-gizor. Am înţeles că autorul n-a dorit să facă dinSîsoev un erou. Şi m-am ferit şi eu de acestlucru. Am căutat, pe de alta parte, să imprimpersonajului, din capul locului, o anume tristeţe,în prima parte a piesei. Pentru că aceasta era

singurul lucru pe care avea voie să-1 aibă atunci.I-am dat deci acea tristeţe, dar odată cu aceastaşi o nota de înţelepciune, pentru că Sîsoev are

înţelepciune. Am căutat apoi să imprim personajului acel haz popular, reţinut şi discret, cuajutorul căruia îşi depăşeşte momentele de re-striste. Odată cu cea de a doua parte a evo-luţiei sale în piesă, apare problema conştiinţeilui, mai precis, a clarificării conştiinţei lui, lucru care mi-a pus problème noi şi totodată şi

mai greu de soluţionat. Pentru ca, în sfîrşit, înultima parte a piesei, Sîsoev să fie un om nou.un om creat de Revoluţie, un om sovietic. Aci,mi s-a adus obiecţia că personajul, aşa cum ilredau eu, apare cu o oarecare blazare, cu o oa-recare tristeţe. Aceasta pentru că, în primulrìnd, el este mai bătrîn decît ceilalţi din sce-nele finale ale piesei. Am socotit că el are voiesă fie mai bătrîn, pentru că nu toţi au trecutprin ceea ce a trecut el."

Sîsoev este totuşi, în această ultima parte

a piesei, puţin cam monoton, şi această remarcăam făcut-o şi noi interpretului, întrebîndu-1 dacănu ar fi oportun să caute a-i afla o expresiemai luminoasă, pînă în finalul spectacolului. Invitala noastră s-a dovedit a fi prompt primităde interpret, care a şi găsit momentul pe bazacăruia să dea o alta expresie şi participare apersonajului Sîsoev, în scena finală.

Nu mai puţin frămîntat de problemeleunui personaj eu o întindere destul de mica înansamblul piesei s-a dovedit a fi actorul Ludovic Antal, interpretul lui Ivan Kostrov.„Ivan Kostrov mi-a pus problème dificile,poate pentru că, de multa vreme, nu am apărutîn roluri de o mai mare întindere, poate pentru

că mai comod în a ataca problemele unui personaj,am considérât la început că acest roi nu mi s-arputea potrivi. Ceea ce m-a impresionat, însă,este faptul că, pentru prima oară de cînd sînt

în teatru, am lucrat cu un regizor care areordine în idei, ştie din capul locului ce vrea şi

ce trebuie să spună şi, datorită lui, strădaniamea a putut să duca la crearea unui personajcare să capete pe cît posibil dimensiunile ade-vărate pe care le are în piesă şi le-a avut înrealitatea istorică."

Boris Ciornei (Ivan Sisoev), Amza-Pellea (Bolşevicul) şi Constantin



Pentru Gheorghe Gîmă, prima revelaţie a fost textul, clar ddin punctul devedere politic şi ideologie şi mdnunat ca realizaire artistica. Iar irolul său „zugră-veşte în chip foarte spiritual pe ţărainul rus, ostaş al Marii Revoluţii ddin Octombrie".Ca să-i alle acestui persona] important, desi episodic, proporţiile şi complexitatea,interpretul a căuitat să înţeleagă cît mai bine romanul şi filmul Kociubei.

Amza Pellea era pentru prima oară în fata unui rol in care era chemat săredea un bolşevic. „Am vrut să dau acestui personaj acea hotărîre calmă şi liniş-tită, iar esenţa individuala a personajului am pus-o într-o replica, cînd răspundeunui ofiţer alb la întrebarea : «Cu cine am onoarea ?», «Cu comandantul unui regiment al lui Budionìi»-."

Tînărul actor Mihai Dogaru, care deţine în această piesă două roluri, fiindalternativ Povestitor şi Soldat, a adus în discutie o precizare foarte importantă înlegatura cu stabilirea momentului cruciai al piesei. El a arătat că „momentul acestade răscruce se află înainte de finalul primed parti a spectacolului, în care oameniimerg in şiruri nesfîrşite spre Ţarîţin. Este un moment de mare importanţă, pentrucă ceca ce ne interesează pe noi este să reţinem momentul în care omul discerne cedrum trebuie să aleagă în aceste clipe de mare cotitură. Iar în spectacolul nostra,accentui principal cade pe acest moment, care devine astfel foarte pregnant."

Din întreaga discuţie am reţinut ca pe un leit-motiv preocuparea participan-ţilor de a sublima climatul deosebdt in care s-a desf'ăşurat pregătdrea acestui spec-

taool. Regizorul Ianis Veakis spunea în acest sens : „Aş vrea să subliniez momentulîn care Brigada I-a de Cavalerie a fost aleasă pentru a fi pusă în scena la noi.Era după apariţia articolului din „Contemporanul". In consiliul artistic şi în colec-tivul teatrului au existât multe discuti! în legatura cu oportunitatea unei astfelde încercări. Au fost şi multe îndoieli. Ţin să subliniez că tovarăşul Anta! sustineaun lucru foarte just atunci cînd spunea că punerea în scena a acestei piese a afir-mat maturitatea fiecărui actor în parte şi a colectivului în întregime".

Este un punct de vedere pe care a ţiirut, de altfel, sk-i sublinieze şi Radu Du-năreanu, atunci cînd spunea că „succesul acestui spectacol a pornit de la preciziaconcepţiei regizorale" ; 1-^a marcat cu deosebită pregnantă şi Starnate Popescu, atuncicînd afdrma : „Pregătirea acestui spectacol a dat teatrului prilejul să demonstreze

potenţialul artistic al colectivului şi consider că, pentru prima oară la Teatrul „Not-tara", s-a realizat o omogenitate a echipei de interpreti în jurul preocuparii de aBluji farà precupetire un text. E timpul însă să ne gìndim ce vom face de acum

înainte. Spectacolul cuBrigada I-a de Cavalerie trebuie să însemne un punotde plecare".

în acelaşi spirit s-a exprimât şi directorul teatrului, Chiril Economu, atuncicînd a ţinut sa sublinieze că in aducerea pe scena a Brigăzii I-a de Cavalerie s-amanifestât adeziunea colectivului, dragostea lui pentru această piesă, sentimentcare i-a călăuzit pe toti, făcînd astfel ca spectacolul să dobîndească succesul pe care1-a inregistrat, însemnînd în acelaşi timp un certificat de maturitate pentru Teatrul „C. Nottara".

Mircea Alexandresc

www.cimec.ro



Florian Nicolai*

PUNCTE DE REPER IN ACTIVITATEADE DOCUMENTARE A SECRETARILORLITERARI

Prezenţa activa în laboratorul de creatie al teatrului este una din sarcinilede bază ale secretarului literar şi ale colaboratorilor săi. Alături de promovareadramaturgiei originale, documentarea în problemele de repertoriu şi în problemelede creaţie pe care le ridica fiecare spectacol al teatrului este un important aspectal activităţii secretariatelor literare. Felul în care se desfăşoară munca de documentare trebuie să oglindească atît justa orientare ideologica a secretariatelor literare,■ cît şi temeinica lor pregătire de specialitate. Cerinţele oamenilor nostri de teatru înceea ce priveste documentarea riguroasă în problemele de creaţie au crescut foartemult, iar secretarli literari trebuie să fie pe deplin conştienţi de faptul că sìnt datorisă le împlinească, să nu rămînă în urmă faţă de exigenţele întocmirii şi realizăriirepertoriului, în condiţiile actualei etape de dezvoltare a artei noastre teatrale. Eitrebuie să înţeleagă că vremea cînd mulţi dintre actori se mulţumeau cu lecturapiesei — şi unii dintre ei chiar numai cu aceea a rolului respectiv — a trecut detnult, că astăzi documentarea nu mai este considerata o „erezie artistica", ci, dim-potrivă, o necesitate. Şi dacă în cadrul secretariatelor literare ale unora din teatrelenoastre s-au făcut progrese în această privinţă, multe din secretariatele literare ale

teatrelor noastre nu înţeleg pe deplin importanţa acesteiìndatoriri.

Studiul în vederea propunerilor de repertoriu trebuie să constituie o preocu-pare permanentă a secretarului literar, caci numai astfel se poate îralătura imipro-vizaţia. Dar multe secretariate literare înteleg să se preocupe, în legatura cu pro-punerile de repertoriu, numai cu două, trei săptămîni înainte de termen, ca şi cumaceasta ar fi o muncă „de sezon", iar unele numai atunci cînd data trimiteriipropunerilor de repertoriu s-a apropiat sau chiar... a trecut ! Caci, altfel, cum săne explicăm revenirile unor teatre asupra repertoriului fixât la ìnceputul stagiunii,cererile de ìnlocuire a unei piese prin alta, pe motiv că pentru prima nu au cutare

sau cutare interpret, adică de fapt pentru motivul că piesele respective au fostpropuse fără a fi studiate, şi aceasta chiar in cazuil pieselor clasice, care ar fiputut să fie cercetate din timp şi pe ìndelete (Teatrul de Stat din Timişoara, Tea-trul „C. Nottara", Teatrul de Stat din Oradea, Teatrul Tineretului).

In colecţia „Fondului literar" au fost publicate, tocmai pentru a se ìnlesnistudierea pieselor în vederea includerii lor în repertoriu, peste o sută de pieseTomîneşti, lucrări din dramaturgia universală şi cea contemporană — din carefoarte multe nu au fost încă reprezentate — şi. cu toate acestea, se înt împlă foartedes ca trei sau patru teatre „să se bată" pentru o aceeasi piesă, despre care au

„auzit" că ar fi foarte bună şi mai ales că ar fi potrivită cu „profilul" teatruluirespectiv ; de unde, desigur, s-ar putea deduce ca profilul acestor tea tre esteacelaşi, chiar cînd el ar trebui să fie diferit. Şi în acest timp, piesele puse la dis-poziţia teatrelor prin colecţia amdntdtă zac probabil prin bibliotecile secretariatelor literare.

Un al doilea aspect important al muncii de documentare il constituie pregă-iirea materialului de specialitate în legatura cu pdesele care urmează să intre înrepetiţie ; secretariatele literare sìnt datoare sa ìnlesaieasca munca de documen-



tare a regizorilor, a aotordlor şi a pictorilor-scenografi, punîndu-le la dispoziţiebibliografii precise şi accesibdie, procuôndu-le articolele, studiile sau monografiiledespre pdesa respective, să se îngrijească de traducerea umor materiale importantepentru interpretarea textului respectiv, să procure date, fotografii, schiţe de decor,in legatura cu rnontărdle altor teatre, ale piesei care urmează să intre in repeti-ţde etc. Acest material nu trebuie adunat la ìntìmplare, ci pe baza unei justeorientari ìn problemele spectacolului respectiv, rostul lui fdind să înlesnească regd-zorului şi ìntregului colectiv, cristalizarea viziunii regizorale şi a interpretării rolu-

rilor. La primele repetaţii la masă, oa şi pe parcursul repetdţiilor, secretarul literartrebuie să dezbată, împreună cu regizorul şi actorii, problemele spectacolului ìnlegatura mai ales cu justa ìntelegere a textului. Fireşte că aceasta nu înseamnădeloc că secretarul literar trebuie să se substituie directorului de scena, să elaborezeconcepţia regizorală, caci se întîmplă şi astfel. Dar sìnt cazuri cìnd secretarul literal'lasà pe seama directorului de scena nu numai concepţia regizorală, dar chiar sidocumentarea propriu-zisă, socotind că nu-i revine nici o sarcină şi nici o răspun-dere ìn ce priveste justa ìntelegere a textului şi a modului In care problemelepiesei sìnt reflectate in speotacol.

Cum altfel, decìt printr-o absenta a secretarului literar din laboratorul decreaţie al teatrulud, se poate ìntìmpla ca ìn unele spectacole clasice să se vădeascălipsuri serioase, legate de înţelegerea greşită a tematicii piesei, de acceptarea unorinterpretări depăşite şi de ignorarea contributiilor critice şi a unor experienţe see-nice noi, care fără îndoială ar fi ajutat regia să se orienteze mai temeinic in problemele spectacolelor respective (Hamlet — Teatrul Municipal ; Hamlet — TeatrulMaghiar de Stat din Satu Mare ; Maria Stuart — Teatrul de Stat din Sibdu şi Teatrul National din Oluj).

Ìn sfìrsit, este de dorit de asemenea ca, dupà fiecare premieră, seoretardatulteatrului să întocmească un dosar documentar care să cupnindă textul pdesed, caietulde regie, sonitele de decor, materialul tradus, fotografii şi cronicile apărute ìnpresa, pentru a fi pastrat in biblioteca documentară a teatrului. Existenţa uneiasemenea arhive documentare este de mare însemnătate, atìt pentru schimbul deexperienţă între teatre, cît şi pentru a putea sluji cercetătorilor care studdază dez-voltarea mişcării noastre teatrale.

De asemenea, unele teatre se mulţumesc să aştepte trimiterea unor piese noifarà a pomi eie in căutarea acestora. Secretariatul literar are datoria de a gasi şi studia acele piese care corespund profilului şi posibilităţilor teatrului respectiv, acelepiese care să pună sarcini noi colectivului şi să-i dea posibilitatea de a aduce :

aspecte inedite de viaţă şi de cultura in faţa publicului.

www.cimec.ro



ÎN VIZITĂ LA OAMENIIDE TEATRI) SOVIETICI...DE VORBÀ CU D. D. NELEANU DESPRE SEMINARUL REGIZORILOR, DESPRE SPECTACOLESI OAMENI DE TEATRU DIN MOSCOVA SI LENINGRAD

în ultimele zile aie anului trecut si în primele zile aie acestui an, a avut locla Moscova, din iniţiativa şi sub auspicale Teatrului M.H.A.T., o întîlnire a regi-

zorilor din tarile socialiste. La această întîlnire s-au dezbàtut, în cadrul unui seminar şi după vizionarea cîtorva spectacole, o serie de problème privitoare la artaregizorală actuală. Regizorul D. D. Neleanu şi artistul emerit Radu Beligan aureprezentat tara noastră la lucrările acestui seminar, care s-a dovedit a fi deosebit de fructuos — prin concluziile lui — şi pentru dezvoltarea mişcării noastre teatrale.

Ne-am adresat lui D. D. Neleanu, rugîndu-l să ne împărtăşească unele pareriîn legatura cu cele văzute şi discutate la Moscova şi Leningrad.

Ţin să vă spun — ne-a mărturisit regizorul D. D. Neleanu — că contactaipe care 1-am avut cu arta teatrale sovietica in cele trei săptămîni (desi prea pu-ţine) petrecute în Uniunea Sovietica, mi-a îngăduit să constat o mare varietateşi bogăţie de stiluri în teatre, prezenţa unor personalităţi animatoare, interesanteşi complexe, o seamă de teatre cu profiluri bine definite, ce-şi urmează drumulspie desăvîrşirea artistica.

Seminarul, ca atare, a fost axât în jurul dezbaterii teoretice a unor problème de estetica, în jurul problemelor privind partinitatea în artă şi combaterearevizionismului. Au fost de asemenea analizate unele spectacole mai importante.Au făcut expuneri o seamă de oameni de teatru şi critici dramatici, printre care :Razumnîi, Skatercikov, Ţak, Karaganov. Expunerile au fost completate cu dis-cuţii, cu vizionări ale unor spectacole, cu repetiţii ale M.H.A.T.-ului, cum şi prinurmărirea examenelor scolii de teatru a M.H.A.T.-ului.

Dezbaterile la seminar au pus în lumina unele aspecte ale unor problèmepe care le considerăm „de căpătîi" pentru orice creator pe tărîm artistic într-unstat socialist, şi discutarea lor a avut darul să demonstreze, o data mai mult,

unitatea de nezdruncinat ce domneşte în sînul creatorilor în lumea socialista.Intîlnirile pe care le-am avut, apoi, cu oamenii de teatru şi discuţiile purtatecu ei ne-au deschis, ìntre altele, calea spre înţelegerea nivelului superior la carea ajuns măiestria scenica în Uniunea Sovietica. Aşa, de pildă, criticul dramaticKaraganov, explicìnd diversitatea stilistica şi varietatea de expresie scenica pecare le are azi teatrul sovietic, ne spunea ìntre altele că arta sovietica din ultimavreme a luat o mare amploare şi a cunoscut succese deosebite, sub influenţaCongreselor al XX-lea şi al XXI-lea, şi că unul din aceste succese ar fi însăşi pro-filarea interesantă a unora din teatre. Dacă teatrele au început să se deosebească

de M.H.A.T. chiar şi în privinţa stilului, ne-a arătat Karaganov, legile de bază aurămas totuşi aceleaşi — cele stabilite şi sintetizate de Stanislavski. Nici unul din-tre marii artisti care vin să inoveze, să găsească drumuri noi in arta sovietica,nu se poate, aşadar, rupe de metodele de creaţie stanislavskiene. Dimpotrivă, şile însuşeşte temeinic, străduindu-se să duca mai departe, la desăvîrşire, flacăra lor.

Pe de alta parte, regizorul Ohlopkov, cu care de asemenea am avut o foarteinteresantă întîlnire, recunoscînd adevărul ştiinţific şi artistic al formării actoruluidupă sistemul Stanislavski, afirma în acelaşi timp că mijloacele de exprimare ale



■ actorului sînt potrivite cu specificul fiecărui teatru, al fiecărei scoli. In aceastăprivinţă, faptul că M.H.A.T.-ul îşi are propria lui şcoală de teatru, este menit să-iasigure unitatea de metodă şi de stil, lucru ce transpare evident în toate spec-tacolele lui.

Un foarte interesant punct de vedere ìn problema contemporaneităţii, 1-amaflat în întîlnirea cu profesorul şi regizorul Markov de la M.H.A.T., care s-a referitIn principal la opera lui Cehov şi la noul fel de interpretare a acesteia, astăzi.

„Lui Cehov — spune Markov — nu-i sînt caracteristice sentimentele mă-

runte. El iubea oamenii, dar nu ìn felul in care a fost înţeleasă de multe ori dra-.gostea lui perrtru oameni, prin contemplarea suferinţelor omeneşti, prin înţelege-rea tristeţii şi nostalgiei lor. Ci, dimpotrivă, el iubea oamenii şi vorbea despreoameni cu asprime. Cehov — socoteşte Markov — are un umor real, deplin, şi«ìicidecum o umbra de umor, care cade pe planul al doilea sau al treilea."

De aceea, profesorul Markov este de parere că în Trei surori aproape trei■ sferturi din text trebuie să-1 facă pe spectator să rìda.

Nu trebuie să ne temem de rìs, de umor, dar să arătăm în acelaşi timp

tot dramatismul vieţii omeneşti. Aceasta urmărea Cehov şi el izbuteşte săìmbine

de minune in opera sa aceste două extreme. El considera Livada de visivi o co-medie veselă şi spunea că spectacolul M.H.A.T.-ului era lipsit de veselie, de umor,■ era prea întins şi nu avea ritm. Găsea că acest spectacol trebuie jucat ìn treisferturi de oră. Bineînţeles, el exagéra conştient, dar tinzînd să arate ce ritm viutrebuie să aibă spectacolele lui, ìn general.

S-a încercat să se considère — ne-a spus mai departe profesorul Markov —■ că Livada de vişini ar putea fi socotità o comédie uşoară. Şi acest lucru este greşit.Factura pieselor lui Cehov este complexé şi dificilă. S-a vorbit foarte insistent

■ despre importanţa planului al doilea. Acest al doilea pian, pus ìn lumina pentruprima oară de Nemirovici-Dancenko, este acea cantitate uriaşă de experienţă deviaţă ce se ascunde înapoia cuvintelor textului, şi despre care autorul n-a vorbitniciodată in mod deschis. Opera lui Cehov este din acest punct de vedere cu totul-singulară, caci ideea ce o defineşte este tocmai acest dedesubt, acest subtext, de•care trebuie să ţinem seamă permanent.

Cît priveşte limbajul operei cehoviene, interlocutorul nostru, profesorul şi•regizorul Markov, a avut de făcut de asemenea unele precizări, printre care aceea•ça Cehov a scris într-o limbă plină de pozie, chiar dacă textele sînt elaborate în

proză. Această poezie, a subliniat profesorul sovietic, determina caracterul depoem în proză al pieselor lui. Nici un moment, limbajul cehovian nu este natu

ralist, ci numai poetic. După ce a subliniat că opera lui Cehov este plină de ac-ţiune, Markov a făcut o analiză a piesei Trei surori, pentru a sublinia „o parti->cularitate a ei".

Aşa, de pildă, în Trei surori, avem de-a face, în realitate, cu trei piese distincte, înmănunchiate însă strîns într-una singură. Astfel, prima piesă ar fi axatâîn jurul destinului luì Andrei, al dragostei lui pentru Nataşa şi în jurul episodului

părăsirii ei. A doua ne înfăţişează soarta Irinei, dragostea ei pentru Tuzenbach,rămînerea ei în singurătate, speranţele şi distrugerea acestor sperante atunci cîndTuzenbach moare. Cea de a treia piesă abordează soarta Maşei, relaţiile ei cuVerşinin.

Profesorul Markov ne-a arătat că Cehov a legat aceste trei piese cu acţiuni•diverse, făcîndu-le să conveargă către un drum comun, unind aceste trei destine

într-unul singur şi conducîndu-le pe un singur făgaş. Marele merit al lui Cehov«ste de a fi izbutit să întrepătrundă atît de bine aceste trei acţiuni diferite, ìncìt

f à l i i d i l



După ce a făcut şi alte analize, ca de pildă a pieselor Unchiul Vania şilÀvada de vişini, lectorul nostru a subliniat cît de dinamice sînt textele cehovieneşi cum predispun actorul, nu la contemplare, la tristeţe şi inertie, ci la un dina-mism care face ca personajele să trăiască foarte viu. De aceea, regizorul s-a ridicatîmpotriva interpretării lipsite de ritm şi presărate cu pauze uriaşe, împotriva uneiaşa-zise interpretări „cehoviste", şi a pledat pentru punerea în scena a operei cehoviene într-un mod viu, plin de ritm şi de viaţă, cu preocuparea de a urmări permanent tema piesei şi tema fiecărui persona j , spre a do vedi astfel că Cehov era

el însuşi plin de viaţă, de clocot lăuntric, posesor al unui umor puternic.Am avut eu însumi prilejul să văd spectacolul eu Livada de vişini aşa cum

se prezintă astăzi pe scena şi pot spune că este o demonstraţie ideala de revitali-zare a spectacolului cehovian. Sînt momente ca acela în care actorul Lukianov,interpreţul lui Lopahin, striga triumful burgheziei care începea să înlăture mo-şierimea, ca şi acela în care el intra în posesia livezii, momente ce sînt redatefarà vulgaritate, fără stridente. Personajul ajunge aci să domine întreaga scena, întimp ce într-un colţ, Ranevskaia —- înfrîntă şi cu lacrimi în ochi — exprima decă-derea clasei sale. Desi Lopahin, cìnd sta de vorbă cu Ranevskaia. vădeşte o oarecarecompătimire, atunci cìnd ìnvinge, devine crud.

De altfel, la M.H.A.T., am putut confrunta în practice părerile lui Markov.Am stat de vorbă şi cu Livanov şi cu Stanìtin, la repetiţia cu Pescăruşul, la caream asistat. Am înţeles şi mai limpede din cele văzute acolo, ca şi din discuţii, căei se străduiesc să interpreteze ìntr-un fel nou pe Cehov, că acest efort, aceastăpreocupare este a ìntregului colectiv al M.H.A.T.-ului, că profesorul Markov a îzbutit în această privintă — a încercării de a descoperi sensuri noi în opera luiCehov — o sudare a ìntregului colectiv.

La Leningrad, am avut prilejul să stăm de vorbă cu regizorul Akimov de laTeatrul de Comédie. Una din cele mai interesante problème pe care le-am dezbătutcu el a fost aceea a muncii duse în teatrul său cu tinerii dramaturgi. Acest teatrua organizat un cenaclu, în care ìntregul colectiv lucrează cu tinerii autori, defapt un grup de vreo 12 tineri care s-au intégrât aproape cu totul în viaţa tea-trului, urmărind să-i cunoască toate „secretele", problemele şi nevoile.

Akimov ne-a spus că el însuşi, alături de ìntregul colectiv, lucrează şi ve-ghează la creşterea muncii acestor tineri, asistìnd la analizarea şi discutarea in cadrulcolectivului, a lucrărilor pe care ei le propun a fi jucate. Rezultatul acestei munci

ìncepute acum doi ani este lansarea unor piese ca Fotoliul 16 sau Scurtă convor-bire, precum şi a altor cinci comedii sovietice, dintre care unele se joacă şi înalte ţări. Exista un paradox, ne spunea Akimov : „Dacă în domeniul ştiinţei, eelcare ştie îi învaţă pe cei ce nu ştiu, în teatrul nostru, cei care nu ştiu să serie,pot să-i înveţe să serie pe alţii, şi în acest sens, noi ne străduim să aflăm ce vreascriitorul nostru să spună şi să-1 ajutăm să facă acest lucru cît mai bine".

L-am întrebat pe regizorul D. D. Neleanu ce spectacole a văzut la Moscovaîn acest timp, dacà a avut discuta cu realizatorii lor, eu membrii colectivului de in

terpreti, şi dacà ne poate face unele generalizări.Am văzut printre altele Bătălie în mars şi A treia, patetica, la M.H.A.T.,

unde am putut remarca încă o data, tendinta permanente a M.H.A.T.-ului, de apătrunde în adîncurile textului şi de a crea personaje eu o psihologie complexé,puternică, de a individualiza cît mai pregnant chipul eroilor. în peisajul teatralmoscovit, aceasta dă o nota particulară Teatrului M.H.A.T. Faptul de a fi pututsă văd Bătălie în mars pe două scene, la M.H.A.T. şi la Mossoviet, mi-a îngăduit



constatari foarte utile in ce priveşte stilul de muncă al celor două teatre. Aşa, depildă, Mossovietul, pornind de la dramatizarea aceluiaşi roman, alege ca pivoţiai spectacolului alte momente decìt M.H.A.T.-ul, insistìnd de pildă asupra scene-lor din pare sau asupra momentelor lirice ale tinerilor. La M.H.A.T., toate acestemomente tree pe planul al doilea, eroii apărînd în schimb mai complex trataţi şipurtînd idei distincte. De aceea, la M.H.A.T. am putut vedea o mai profundătraire a eroilor.

Spectacolul M.H.A.T.-ului este pus in scena de un tînăr regizor, Maniukov,

care a fost ajutat în cursul montani de către artistul poporului Stanîţin, precumşi de ìntregul colectiv. De altfel, ţin să remare o preocupare, foarte evidentă laM.H.A.T., aceea a promovării tineretului. Dar şi aceasta se face mergìnd tot pestilul M.H.A.T.-ului, pe modul lui de a pregati spectacolul. Se observa însă aci,din plin, un suflu nou, care vine să stimuleze ìntregul colectiv. Pe această linie,întîlnirea cu Kedrov a fost interesantă. Regizorul M.H.A.T.-ului a ţinut să ne spună

că în ultima vreme au intervenit inovaţii chiar şi în durata de pregătire a unuispectacol. Astfel, se pune accentui pe aducerea mai grabnică pe scena a piesei, prinscurtarea perioadei de sedere la masă la numai cîteva zile. în felul acesta se ajungela realizarea unui spectacol în trei-patru luni, în maximum şase luni la textelecele mai grele. Kedrov ne-a dat şi un exemplu, spunînd că el nu s-a ìncumetatsă monteze Pescăruşul în trei luni, lucru pe care, în schimb, s-a oferit să-1 facăartistul poporului Stanîţin.

Am căutat, din vizionarea spectacolelor, să-mi dau seama de profilul teatrelormoscovite şi am putut constata că la Moscova, în profilarea teatrelor, se ţine seamăcu osebire de felul cum regizorul şi colectivul găsesc că au ceva de spus ìntr-unchip originai, în privinţa textului. Profilul ìncepe deci de la înţelegerea aceasta

a unui text dramatic. Şi aci, faptul — de care pomeneam şi mai sus — de a fivăzut unele piese montate pe mai multe scene mi-a fost de mare ajutor spre aputea să discern ce anume diferenţiază aceste teatre. Am văzut, de pildă, Po-veste din Irkutsk de Arbuzov pe scena Teatrului „Vahtangov", în regia lui EugenSimonov, primul regizor al teatrului. Am putut să revăd apoi piesa la Teatrul„Maiakovski", în regia lui Ohlopkov (de altfel, această piesă se află la ora actualăin repetiţie la alte două-trei teatre, ìntre care şi M.H.A.T.).

M-a interesat să văd cum a înţeles textul şi cum a conceput imaginea scenicaOhlopkov, şi cum a făcut acest lucru Eugen Simonov. La „Vahtangov", Simonov a

adus textul în scena pe o linie de mare sobrietate şi simplitate ; la „Maiakovski",Ohlopkov 1-a înţeles şi 1-a exprimât printr-o abundenţă de mijloace de expresivi-tate scenica, uneori în afara necesităţilor textului. Simonov realizează spectacolulpe turnantă, deasupra căreia se înalţă un „drum al vieţii", o potecă de lemn, careporneşte din fundul scenei şi se ridica pînă la aproximativ trei metri deasupra ei.Prin rotirea acestei fumante şi a acestui „drum al vieţii", se aduc în fata publi-cului, situate de fapt sub „drum", decorurile cerute de text, care sìnt foarte stilizateşi sugestive, şi care apar însoţite de proiecţii pe fundal evocìnd locul de muncă,şantierul, un excavator etc. în general, se folosesc elemente de decor foarte eco-nomice dar foarte sugestive, în ciuda aparenţei de zgîrcenie de mijloace.

La „Maiakovski", Ohlopkov a înţeles să plaseze în fundul scenei, în stìnga şiîn dreapta, doua piane uriaşe, iar lîngă prosceniu, alte două. Prin mi j locul scenei

trece „drumul vieţii". în fundul scenei, patru şiruri de scaune, ocupate de actorişi de public. Din „drumul vieţii" porneşte un podium care coboară în fosă. Pestefosă e construit un podeţ cu balustradă, pe care se joacă ; apoi, peste scaune porneşteun fel de punte japoneză prin sala. Aci, în ciuda unei simplităţi care ţine de faptulcă lipseşte decorul aglomerat avem în realitate de a face cu o aglomerare deoarece



predomina elementul tehnic. Mi-am putut da seamă că ceea ce-1 caracterizeazàpe Ohlopkov este un temperament tumultuos şi o fantezie debordante, dar căregizorul nu elimina ìntotdeauna lucrurile de prisos spre a realiza o reală simplitate.

Din vizionarea ambelor spectacole cu această piesà, am înţeles că textului luiArbuzov îi convenea mai mult o montare simplă, aşa cum s-a realizat la „Vahtangov". Lucru care nu convenea, pe de alta parte, unei piese cum este Aristocraţiide Pogodin, de pildă. Caci, a trata piese diferite în acelaşi fel, cred că este greşit,întrucît nu se sezisează spiritul şi specificul piesei. Nu pot contesta, totuşi, unitatea

stilistica ce exista la Teatrul „Maiakovski". Actorii se comporta unitar eu prezen-tarea plastica a spectacolului. Ei vin în scena cu mult temperament şi cu o marefantezie, încadrîndu-se astfel mediului plastic printr-un anumit patos, aş spune,grandilocvenţă. Aşa încît, nu s-ar putea afirma că actorul joacă altfel decît cadrul.Ceea ce, în ultima analiză, ne poate duce la constatarea că echipa Teatrului „Maiakovski" îşi spune un punct de vedere propriu în privinţa oricărui text.

Teatrul „Vahtangov", pe de alta parte, se caracterizeazà printr-o linie dinamica şi suplă în interpretare şi montare, prin simplitate şi sobrietate, prin folosirea

cu mare economie a mijloacelor de expresie. De aceea, la acest teatru, textele sîntînţelese în mod foarte interiorizat. punîndu-se accentui mai mult pe elementulpsihologic al personajului. Acest lucru 1-am putut constata cel mai bine în spectacolul eu dramatizarea Idiotului după Dostoïevski. La „Vahtangov", spectacolulmerge exploatînd filonul de aur, de conţinut, al acestei capodopere, în timp ce pescena Teatrului de Dramă din Leningrad, condus de Tovstonogov, Idiotul nu izbu-teşte să se ridice la o prea mare altitudine artistica. Din această opera a luiDostoïevski, din acest uriaş material de viaţă, Teatrul „Vahtangov" a izbutit săscoată factorul esenţial, determinant. Griţenko, în rolul lui Mîşkin, a realizat un

personaj plin de nobleţe sufletească, de modestie, timiditate, cu o mare caldura şieu o mare puritate morală, şi care intra în conflict cu mediul, cu societatea aristocratica în care trăieşte. De aceea, nebunia care-1 cuprinde pe Mîşkin este rezul-tatul inadaptării la acest mediu corupt, cu care intra în conflict şi nu poate realizaun compromis moral, lucru care pînă la urmă îi pricinuieşte o adîncă frămîntareşi dezechilibrul din care nu mai poate ieşi.

Tovstonogov, pe de alta parte, a ìncercat o dramatizare proprie. Iar în spec-tacol, a realizat un Mîşkin care, ieşit din spital, este încă bolnav, gesticulează dez-ordonat şi ciudat, are reacţii stranii faţă de oameni, ce denota o lipsă de echilibrusufletesc. De aceea, ca o concluzie, nebunia lui este actul firesc al unui om bolnav,iar cauzele sociale care-I fac să fie victimă, rămîn palide. Se poate spune că Tovstonogov a luat materialul operei dostoievskiene, încercînd să-1 privească doar prinaspectul psiho-patologic.

lata, aşadar, cîteva reflecţii pe marginea spectacolelor pe care le-am văzutla Moscova şi Leningrad, fără să izbutesc să cuprind toată bogăţia de manifestăriteatrale, nici măcar a unuia din cele două mari oraşe sovietice. înainte de a ìn-cheia, aş vrea să subliniez că actuala stagiune se caracterizeazà printr-o mare di

versitate de spectacole, interesante şi pilduitoare, care reflectă o viaţă artistica pro-fundă şi complexé. Şi n-aş putea ìncheia mai cu folos decît urîndu-le oameniloinostri de teatru — de la tehnicieni pìnà la actori şi regizori — sa ia contact în numàrcìt mai mare cu experienţa teatralà sovietica, pentru a învăţa direct de la sursà.

www.cimec.ro



■ su uun u■

M. Radnev

AURA BUZESCU

„Personajul interprétât mă urmareste ca o umbra, imi produce insomndi... Seride-a rîndul, replicale se întretaie in minte ca o înorucişare neobosită de spade, iarìn fine, cìnd am speotacol, nu sînt preocupată decît de roi. Sînt prima la cabina şi

mainte de a intra în scena, recdtesc în întregime toată piesa..." ; „Rolul Anuţei (dinIon — n.r.) nu e ndcd mare, nici ceea ce se cheamă un roi ©ras. E însă un roi foartegreu. De aceea îmi place să-1 joc..." ; „Numai rolul bine studiat, numai creaţia ade-varata contează"...

Munca îndîrjită, probitatea absolută faţă de profesiunea pe care şi-a ales-ocaracterizează — după cum reiese şi din aceste cîteva declaraţii făcute în decursul

anilor — întreaga carieră artistica a Aurei Buzescu. Artista adaugă însă laaceastă muncă şi un simţ înnăscut al scenei. Ochii mari, expresivi, glasul catifelatşi muzical dau artistei un farmec deosebit. Dar Aura Buzescu a devenit „actriţasuperioară multelor şi marilor ei calităţi" (aşa cum foarte adevărat spunea LuciaDemetrius într-un medalion închinat ei), deoarece nu s-a limitât la însuşirile salenaturale — fapt destul de frecvent ìn lumea actorilor —, ci s-a străduit toată viaţasă le completeze prin studierea asiduă, minuţioasă, a personajelor ìntruchipate.

Din 1914, cìnd a débutât, şi pînă astăzi, irealismul a fost crezul ei artisticfundamental, dominanta princdpală a oreaţiei sale. Cine şi-ar mai amanti astăzi deOfelia din Hamlet, de Hedwiga din Rata sălbatică, de Margareta din Faust, deEli b t di M i St t d L i i di El t ă i i



cîteva din rolurile jucate mai de mult — dacă interpretarea acestor personaje nus-ar fi caracterizat printr-un profund realism ?

Retorismului searbăd, teatralismului găunos, şarjei ridicole, care bîntuiau înteatru în timpul regimului burghezo-moşieresc, Aura Buzescu — alături de alţimari actori ai nostri — le-a opus întotdeauna trăirea organica, sincera, a rolului,îmbinată cu o mare sobrietate a mijloacelor de expresie.

în adevăr, cercetînd cronicile consacrate pieselor ìn care Aura Buzesou a jucatìnainte de eliberarea ţării de sub jugul fascist, constatam — ìn ce priveste arta ei

interpretativa — frecvenţa termenilor edificatori ca : simplitate, forţă dramatică,interiorizare, economie de gesturi, armonie. „Sensibilitate, duiosie, putere drarna-tică, toate redate cu o simplitate clasică, au impresionat profund" (ìn Rata sălbaticăde Ibsen). „D-na Aura Buzesou a dat adâncime tragediei Anei, ìmitr-o impresionantăreţinere de gesturi" (în Ion — dramatizare de M. Sorbul după romanul lui LiviuRebreanu). „Interpreta s-a evidenţiat printr-o sensibilitate extraordinară şi o admi-rabilă interiorizare a personajului" (in Mirra de Alfieri). „Armonioasă, clară, calma,cu o economie de gestori, cu sdmplicitate de glas — avea chemarea stranie, deportata şi imperioasă a iubirii. O .transfigurare actoricească emoţionantă"... (cronica deMihail Sebastian la Karl şi Anna de L. Frank).

* * *

După 23 August 1944, ìnnoirea teatrului nostru, modificarea structurale arepertoriului, fundamentarea realismului ìn interpretare au ìnsemnat pentru fiecareactor o cotitoră decisiva în cariera lui. Chemarea partidului, adresată oamenilor deartă, de a reda in imagini veridice noul conţinut al realităţilor noastre, nu puteasă găsească decìt ce! miai amplu ecou in conştiinţa unei actriţe care şi-a făcut dinexprimarea adevărului, din oglindirea fidela a vieţii — crezul ei artistic. TalentolAurei Buzescu a putut, într-adevăr, să ajungă in anii acestia la o maxima infiorare,deoarece metoda sa de creaţie — trăirea vie, organica, a rolului — şi-a căpătatautentica prétoire.

încadrîndu-se, de la ìnceput, in procesul de transfortmare al teatrului nostru,Aura Buzescu a ştiut în acelaşi timp să-şi îmbogătească mijloacele de expresie,mai cu seamă după însuşirea experientei dnovatoare a teatrului sovietic şi cu pri-lejul interpretării personajelor noii dramaturgii revoluţionare.

Interpretînd-o pe Maliutina, instructoarea de partid din piesa lui AlexandrStein O chestiune personale, Aura Buzescu ne-a oferdt astfel un model de înţele-gere justă a structurii sociale şi umane a unud personaj. Particulairitătile joculuiei, care i-au adus in decursul ìndelungatei sale cariere atìtea izbìnzi aiiàstice, şianume puternica interiorizare, desăvîrşita sobrietate, maxima concdziune a gestu-rilor, logica stringente a mişcărilor, i-au servit de asta data la redarea virtuţilorsuperioare ale personajului. Nimic nu putea sluji mai bine .reliefarii nobleţei morale,

înţelepciunii şi modestiei eroinei, decìt mijloacele de expresie ale unei artiste carenu ştie ce e emfaza, retorismul şi granddlocventa gesturilor. O Maliutina zugrăvităcu abuz de mişcări, cu ostentaţie, ar fi anulat mesajul piesei, caci in intenţia auto-rului, personajul activistei de partid înitruchiipează, in cel mai înalt grad, calităţiledeosebite ale comuniştilor. Puterea de convingere a Maldutinei, ascendentul ei moralasupra celor din jur izvorăsc din .tactul şi înţelegerea cu ca.re ştie să aprecieze oricesituaţie, din fermitatea înţeleaptă cu care-şi apără opiniile. Intransigenţa ei nu erigida ; dimpotrdvă, ìntreaga sa fiinţă, fiecare gest, fiecare rnişcare respira imensadrago&te fata de oameni, marea ei caldura sufletească. în numele acestei dragoste,Maliutina e necruţătoare ou drnpostorii, laşii şi carderiştii, cu toţi ced care nu s-audezbărat de moravurile tirecutolui. Datorită Aurei Buzescu, întregul tablou — sin-

gurul de altfel in care apare — a căpătat o elevaţie deosebdtă. Remarca autoruluipiesei asupra interpretei este edificatoare : „In limitele unui roi destul de scurt, aştiut să redea cu o extraordinară fdneţe şi putere de convingere, personajul acti-x'dstei de partid, cu toată umanitatea lui" (sublinierea noastră).

Cu aceeaşi economie de mijloace, cu aceeaşi simplitate a dat viaţă MarieiBuznea din piesa Anii negri de Aurei Baranga şi N. Moraru. Personajul acestaare două scurte apardţii : prima, la ìnceput, ìndeplinind cìteva marunte obligaţiicasnice, şi a doua, aproape de sfîrşit, in scena confiruntării cu inspectorul de poliţie,cìnd rosteste doair cìteva cuvinte. Din cìteva repldci însă, Aura Buzescu a creato prezenţă care domina spectacolul. Prezenta, socotea Charles Dullin, înseamnă să



Aura Buzescu (Doamrta So-kolova) şi Marietta Decu-lescu (Sofia) In „Cei dinurmă" de Maxim Gorki —Teatrul National „I, L. Ca-rugiole"

umpli spaţiul scenic, să devii absolut necesar. E o calitate discreta, care emanadin suflet, iradiază, impune. în scena confruntării, artista şi-a dovedit prezenţa inspecial prin „monologul ei interior". încercînd s-o convingă să-şi reounoască fiul,inspectorul vorbeste tot timpul, e cìnd mieros, cìnd ameninţător. Maria Buznea tace însă tot timpul şi nici atunci cìnd e adus fiul ei, nu spune vreun cuvînt ; aceeaşi

tacere şi cìnd aude, din camera alăturată, cuoi e maltratat. Abia la aflarea vestiimorţii lui, scoate un strigăt ìngrozitor, de disperare. Trebuie să ounosti in profun-zime lumea interioara a personajului ìntruchipat, trebuie să intri pe deplin in„pielea" lui, pentru ca să exprimi, doar prin intermeddul mimicii, aşa cum faceAura Buzescu in această scena, o variata gamă de idei şi sentimente. Chipul expresival artistei, pe care se puteau citi minia, groaza, cumpldta durere, a fost mai eloc-vent decìt un tarent de cuvimte. Iar strigătul ei, de un dramatism zguduitor, nusuna in nici un fel a neputinţă : dimpotrivă, suna ameninţător la adresa societătiice-şi permitea să comită asemenea fărădelegi.

Un rol asemănător detine actualmente Aura Buzescu in pdesa lui Maxim Gorki,

Cei din urmă. Fata de „cei din orma", fata de acesti ultimi exponenti ai unorclase descompuse, Sokolova are un mare ascendent, izvorìt din conceptia ei ìna-intată asupra rosturilor omului in societate. Artista a izbutit pe deplin să subliniezenobletea morală a personajului, creìnd un contrast elocvent in tre lumea Sokoloveişi cea a Kolomiitevilor. Sobră, reţinută in mişcări şi gestori, ea impune, din mo-mentul in care ìncepe să vorîsească, prin tăria convingerilor sale, exprimate atìtde laconic in cuvintele : „toti oamenii cinstiti din Rusia sînt revoluţionari". Interpreta Sokolovei a stiut sa ne arate că înaltul piédestal moral pe care se află eroinan-o izolează de lumea înconjurătoare, ci, ddmpotrivă, o face mai sensibile la dra-mele petrecute in societate. Modul bestiai, de pildă, in care Ivan Kolomiitev îşi tra-

ă fi l d îi ă i d i d C i M i B



Aura Buzescu (Văduva Bohn) , şi Victor Moldovcui (Tînărul

Bohn) în ,,Cel din Dan-gaard" — Teatrul National.,,/. L. Caragiale"

•

eroica marna din Anii negri, chipul Sokolovei ne-a devenit apropiat prin omeniaşi generozitatea sufletească, dăruite de interpreta.

Complexitatea şi plenituddnea cu care actriţa a ìntruchipat aceste figuri lumi-noase, le-arn regăsit, pe alt pian, şi ìn interpretarea unor personaje demne de

dezaprobarea noastră. A spune că, jucînd roluri negative, a évitât schematismul şisimpliiicarea, este piea puţin. Ea a reuşit să redea esenţa socială a acestor personaje, relevînd ìntreaga personalitate, cu multiple faţete, a eroinelor interpretate.

Pe doamna Bohn, mica moşieriţă din piesa Cei din Dangaard de Martin Andersen Nexò, Aura Buzescu a ìntruchipat-o ©a pe o femeie cu reale însuşiri, unfel de Vassa Jeleznova, care, oricìt de „corectă" ar fi ìntr-un anume sens, nu poatedepăşi limitele intereselor ei de exploatatoare. Se indignează sincer cînd fiul săuse poartă urìt cu unul din argaţi, ajuns infirm în urma bătăii primate de la soţulei, pe fata din casa o tratează cu bunăvoinţă, escrocheriile şi falsurile comise deacelaşi fiu le condamna vehement, fără ipocrizie. Dar toate aceste „calităţi" ale eiau o limita precisa, limita intereselor de clasă, de posesoare a unei ferme, pentru

care nimic nu este mad important decît menţinerea dominaţiei absolute asterà pro^prietăţii. Exemplul eel mai concludent îl oferă modul în care actriţa a redat ati-tudinea moşieresei faţă de primul ei argat — Per. Simpatia doamnei Bohn faţă de■ el are motive bine determinate : însuşirile incontestabile ale lui Per sînt recunos-cute doar în măsura în care-i folosesc pentru a dirija treburile gospodărdei şi apotoli revendicările celorlalţi argaţi. După o discuţie cu Per, în care ou lacrimi înochi îl implora să n-o părăsească, reamintindu-i tot ce a făcut pentru el, pJeacădin camera ; ìn privirea dispreţuitoare pe care i-o aruncă în imomentul cînd acestaera ìntors cu spatele, ni s-a dezvăluit dintr-o data trufia nemăsurată a proprietary de ferma, pentru care argatul, oricìt de „mărinimos" s-ar fi purtat cu el, tot



de ce sa regrete sfîrşitul doamnei Bonn : declinili acestei mici proprietare ruralenu se datorează numai trufiei şi egoismului sau, ci unor cauze social-economiceobiecţive — e vorba de apariţia mani propoetăţi capitaliste la sate — dar odatăcu ddspariţia ei, se împuţinează numărul exploatatorilor care, sub niantia virtuţii sia onestităţii, îşi urmăresc foarte precis meschinele lor interese de clasă.

In rolul Suzanei Manea-Voineşti, descendenta unei vechi familii boiereşti(din piesa Luciei Demetrius Arborele genealogie), Aura Buzesou a conturat por-t-retU'l unei femei aprige, notante, cu o voinţă de fier, izbutind să secata în evidente personalitatea compdexa a acestei boieroaice. Fiul Suzanei e un tînăr savant,apreciat de regimul democrat^popular, care i-a acordat excelente condiţii de viaţăşi lucru. Fiind mereu lîngă el, martora permanentă a activităţii acestui tinăr cinstitrdornic să contribuie cu toate forţele lui la dezvoltarea ştiinţei, ar avea posibilitateasă se încadreze în ritmul noii societăţi, să înţeleagă procesele transformatoarepetrecute în jurul ei. La un moment dat, cuceriţi de personalitatea Suzanei, sîntemtentati să credem că un asemenea ora îşi va urma totuşi fiul, va sprijini, alăturide al, noua orìnduire. Dar actriţa ştie totodată să strecoare cu subtilitate uneleaccente care ne .permit să ìntrevedem tara fundamentală a acestei femei : egoismulferoce, orgoliul bolnav. Cu cìt apreedem mai mult inteligenţa şi forţa Suzanei, cuatît condamnăm nimicnicia scopurilor ei, mediul decrepit şi falsa armonie în carese complace. Egoismul, lipsa oricarui sàmtamìnt social, dorinţa nestăpînită de a fi

ascultata îi întunecă min'tea, ìi restrìng orizontul. Prin jocul ei profund nuanţat,interpreta a izbutit sa ne facă să înţelegem declinul ipersonajului : infatuarea ire -

Aura Buzescu (Maria Buz-nea, G. Calboreanu (Mihai Buznea) si Ion Finteşteanu(Puiu Gheorghian) în „AniC negri" de A. Baranpt a şi N.

Moraru — Teatrul National'



Aura Buzescu (Elisabeta) in„Maria Stuart" de Schiller — Teatrul National din Bucureşti

mediabilă, egocentrismul Suzanei Manea-Voineşti — consecinţe, desigur, ale originiisale sociale — o izolează in cele din unmă de tot ce e sănătos şi in plină dezvol-tare, ìnchizìnd astfel lumii pe care o reprezintă, orice perspectìva de dăinuire.

Biruinţele artistìce repurtate de Aura Buzescu ìn interpretarea repertorduluicontemporan, ìn ultimii ani, autenticitatea si convingerea cu care a conturat profilulunor eroine de tip nou, revoluţionare, cì.t şi luciditatea critica manifestata in demas-carea sugestivă a unor figuri ale vechii lumi, se datorează nu numai măiestrieisale, ci şi faptului că însuşirilor ei artistice deosebite li s-a adăugat — aşa cum-arătam înainte — înţelegerea esenţei sociale a personajelor. Această capacitate deintruchipare la nivelul contemporaneităţii, artista a demonstrat-o şi in interpretareaunor roluri din teatrul clasic.

Modul ìn care a redat-o pe _£oneral din Regele hear de Shakespeare ne-adovedit că Aura Buzescu a înţeles trăsătura esenţială a tragicului Shakespearean :lupta acerba între forţele luminoase ale umanismului şi cele ìntunecate ale despo-

tismului feudal.Rìnd pe rìnd, de la scena tronului, cìnd cu dulcegarie prefăoută şi modestieafectată ameţeşte inima credula a tatălui, trecînd apoi la scena cu Edmund — unealtaultimelor ei fărădelegi — in care devine marea curtezană ce seduce, şi culminìndcu strigatele de neputinţă din final, cìnd Goneril pierde tot ce spera să aibă, AuraBuzescu a ştiut să redea gama complexé a unei iiinţe posedate de pasiunea nimi-cirii, a unui geniu al răului. Odată cu natura sociale a conflictului, actriţa a intuitdeosebit de bine speoificul eroilor shakespeareend, complexitatea lor sufletească,manifestata prin treceri rapide de la un sentiment la altul. Fara a uza de efecte„tari", de dezlănţuiri expilozive, cu sobrietatea-i binecunosoută, cu jocul ei concentrât, Aura Buzescu a desfăşurat înaintea noastră varietatea faţetelor personajului

Shakespearean. în scena cu Edmund, ea este femeia pătimaşă, calda, captivantă,pentru ca imediat după aceea, in confruntarea cu Albany, cìnd Goneril il împroaşcăcu tot veninul ocărilor ei ©rosolane, femeia plină de vrajă să se transforme subochii nostri ìntr-o stìncà a disp<retului şi urii.

Ìn ultimii ani, Aura Buzescu ne-a dăruit şi alte oreaţii care vor ramine,desigur, multa vreme in memoria spectatorilor. Sonia din Unchiul Vania sau Olgadin Trei Surori i-au prilejuit sondarea adìnourilor solfieteşti ale eroinelor ceho-viene. Rostite de Aura Buzescu, cu vintele Olgăi din finalul piesei : „Dragele melesurori, viaţa noastrâ nu s-a sfîrşit ! Incă puţin, şi vom şti de ce trăim", au avuto rezonanţă profundă au transmis semnificatiile tulburătoare ale profeţiei auto



rului. Fidelă interpreta a dramaturgiei originale, artista a creionat ìn linii precise, ferme, chipul savantei din Iarbă rea de Aurei Baranga, redìindu-ne convin-gător ìnaltul nivel de conşt iintă al acestei femei. Pe marna îndurerată din Hanulde la răscruce de Horia Lovinescu nu ne-am putea-o ìnohipui altfel decìt sub trasaturile dure, de o expresivitate intensa, ale actriţei, care ne-a oferit o creaţietragica impresionantă.

La capătul acestor consideratili asupra artei interpretative a Aurei Buzescu,am putea fi întrebaţi : ìn ce consta trăsătura esenţială, distinctive, a jocului ei,graţie căreia o recunoaştem de la primele replica ?

Credem că amprenta specifica a creaţiilor ei o dă modul adînc interiorizat încare-şi concepe rolurile. Personajele făurite de interpreta nu conving prin mdşcaredezinvoltă sau gesticulaţie abundentă, ci prin sobrietate şi reţinere. S-ar puteaspaine ca pentiru dnterpretarea fiecărui roi, actriţa ddspune de un bogat capital deidei şi sentimente, pe care-1 cheltuieste însă cu mare economie.

Perspectiva lăuntracă asupra rolurilor ex,plică şi identìficarea artistei cu personajele create. în teatrul romînesc sînt puţine acriţe comparabile cu Aura Buzescu ìn privinta oontopdrii cu personajele interpretate. Maliutóna, doamna Bonnsau Goneril trăiesc mult timp in memoria noastră, pentru că interpreta, dăruin-du-li-se total, a izbutit să le confere însăşi plenitudinea vieţii.

* * *

Aura Buzescu este nu numai o artista în plină desfăşurare a talentului ei, cişi un om care s-a intégrât in mersul impetuos al societăţii. Iat-o luìnd cuvìntul dela ìnalta tribuna a congreselor păcii, iat-o împărtăşindu-şi in presa şi simpozioanevasta ei experienţă, iat-o in nobila postura de profesoară, de educatoare a tinereigeneraţii. Cine-i cunoaşte dragostea şi conştiinciozitatea cu care îşi urmăreşte eleviimult timp după absolvirea institutului, cine-i cunoaşte pasiunea pe care o pune inîndrumarea lor, chiar dacă unii din ei sînt aproape „nume consacrate", va aprecia

conştiinţa înaintată a artistei, manifestata deopotrivă şi pe scena şi in viaţa sodala.Artista a poporului — suprema distinoţie cu care statuì nostru onorează oa-

menii de anta — Aura Buzescu se află in plana putere creatoare, preţuită maimult ca ndciodată in trecut.

www.cimec.ro



PROBLEME SI CAI ALE EFlCIFNŢEI ARTISTICE

Irina Anisimora-Vulf

maestri* emerit al artei din R.S. F.S.R.

EDUCÎND VIITORII ACTORI'

Problema învăţămânituhii teatral în ţara noastră, în Undunea Sovietica, preo-cupă intens pe toţi oamenii de teatru. E şi firesc ca atenţia artistilor din generaţiavîrstnică să fie îndreptată asupra educării tineretulud nostru teatral, întrucît derezolvarea acestei problème depinde nu numai prezentul, ci şi viitorul teatrului nostru.

Este necesar ca sistemul de învătămint să fie astfel organizat încît să satis-facă şi exigenţele actuale aie poporului faţă de oamenii de teatru, dar să prevadă

şi să asigure în acelasi timp şi cerintele zilei de mîine. în faţa noastră, profesorişi pedagogi ai institutelor de teatru, se ridica astfel o serie de problème serdoaseşi pline de răspundere pe care ne strădudm să le rezolvăm teoretic şi practic înactivitatea cadrelor şi a asociaţiilor de cercetări ştainţifice, atrăgînd în aceastămuncă pe studenti şi pe tinerii aspiranti.

Folosdnd materialul acumulat prin activitatea Institutului de Stat de ArtăTeatrale „A. V. Lunaciarski" din Moscova (G.I.T.I.S.), unde ruerez de mai mulţiani ca docent la catedra de regie, voi încerca să înfăţişez în cele ce urmează, cumconcepem şi cum traducem noi în viată această importantă opera.

Institutul ,.A. V. Lunaciarski" are următoarele facultăţi : actorie, regie, critica teatrală, balet, precum şi secţia de comédie muzicală. Facultatea de actorie,pe lîngă formarea viitoarelor cadre de actori ad teatrului rus, şi-a laut sarcina săpregătească şi cadi'ele necesare popoarelor statului nostru multinational. De aceea,în afară de secţia rusă, ea dispune şi de o serie de studiouri nationale, ca : turkmen,adîghei, başkir, eston etc. în felul acesta „Ghitis" — aşa cum se intitulează prescurtatinstitutul nostru — trimite anual în toate raioanele, chiar şi în cele mai îndepăr-tate ale urdaşei noastre ţări, pe absolvenţii săi. Aotori, regizori, critici teatrali,

maestri de balet — iată armata oamenilor de teatru pe care ìi creste „Ghitis".Anul 1958—1969 este deosebit de important pentru istoria dezvoltării pedagogici teatrale. Este vorba de posibdlitatea apropierii de viaţă a studenţilor nostri,In vederea îmbogătirdi artei lor cu mijloacele cele mai corespunzătoare unei dez-văluiri profunde a contemporaneităţii noastre. Ni se părea extrem de importantsă alcătuim un sistem de educaţie prin care cunoştinţele teoretice, predate la•diferite discipline speciale, să poată fi verificate practic în teatre.

Reorganizarea învăţămîntului superior a constituit pentru institutele noastreteatrale o măsură necesaxă, care ne-a ajutat să rezolvăm o serie întreagă de pro

blème concrete. Publicarea articolului Pentru o strînsă legatura a literaturii şiartei cu viaţa poporului, precum şi cuvîntările lui N. S. Hrusciov, ţinute la celde-al III-lea Congres al scriitorilor şi în staniţa Veşenskaia, ne-au dat curaj înmodul de a pune şi de a rezolva problemele la care ne gìndeam. Catedrele noastreau trecut la revizuirea programei fiecărei facultăţi şi, astfel, activitatea institutului a fost înnoită in cursul anului trecut.

* Articol soris pentru reviita „Teatrul".



Aş vrea să vă prezint pe scurt sohimbărdle care au avut loc în metodelede înivăţămîint, oprdndu-aiiă mad mult asupra experienţei faoultăţii de regie, unuldin domeniile de mare răspundere din viaţa teatrului, care necesită cea mai se-rioasă pregătire a cadrekw. . -

Vechea programă a acestei facultăţi prevedea următoarele posibilităţi practice de apropdere de munca teatrului :

1. In anul III, studentii luau contact ou munca atelierelor unui teatru defrunte din Moscova, cunoscînd activitatea personalului tehnic atît la repetiţiile din

timpul zilei cît şi seara, la spectacole. Pentru aceasta se numea un conducător,ales din teatru, de cele mai inulte ori inspeotorul de scena, care ajuta grupulde studenti ce i-a fost încredinţat, să folosească cît mai productiv această cu-noaştere.

2. In semestrul doi al anului IV, studenţii erau repartizaţi la diverse teatredin Moscova, astfel încît participînd la repetiţiile unuia sau altuia dintre maestri,să poată studia metodele lui de regie. Dar această practice, ou toate că era legataprofesional de munca teatrului, ìi determina pe studenti să se transforme în sim-

pli contemplatori ai activităţii regizorilor şi actorilor.3. Abia în ultimul an — anul V — ìnainte de ìnceperea cursurilor (prevă-zute la 1 noiembrie), se realiza aşa-numita practice studenţească, „prediplomă".Studentii erau tramisi în acele orase în care aveau de montât mai tìrziu specta-colele lor de diploma, pentru a cunoaste colectivul teatrului, lucônd în calitatede asistenti de regie la spectacolul în ours pe care îl pregătea teatrul.

Această importantă activitate practică este utilizata şi astăzi de institutulnostru. Cu cinci ani în orma, ea nu era prevăzută şi studentii erau trimişi să mon-teze primul lor speotacol de diploma ìntr-un colectiv pe care nu-1 ounosteau în

prealabil. Noua programă pune în mod curajos pe primul plan problemele prac-ticii studentilor, fără a diminua prin aceasta importanta cunostintelor teoretioe,pe care fiecare student trebuie să şi le însuşească într-un institut de învătămiântsuperior.

în mod concret, aceste schimbări apar astfel : cunoaşterea muncii atelierelortehnice ale unui teatru din Moscova se face în primul semestru al anului ; aceastae însoţită de participarea directă a studentilor la activitatea teatrului scolar al„Ghitisului". Acest teatru reprezintă pentru noi o mare cucerire şi un mare ajutorpractic ; în eel de-al doilea semestru al anului II , studentii facultătii de regie

lucrează la teatrul scolar în calitate de electricieni, costumieri, muncitori de scenaşi asistenti de regie, participînd la repetitive şi spectacolele absolvenţilor facultătiide actorie ; în anul III, se păstrează în semestrul întîi posibilitatea de a cunoaştemunca marilor regizori din Moscova, dar cu o activitate obligatorie pe lîngă aceştiregizori, ajutîndu-i atît pe linie organizatorică, cît şi pe linie de creaţie.

în al doilea semestru al anului III, studenti îşi fac practica lucrînd eucolectivele de aimatori, montînd în mod independent diverse spectacole mai simpleou cerourile dramatice, sau pregătind spectacole eu membrii coleotivelor de artistiamatori din uzine, fabrici şi întreprinderi.

Cursurile anului IV încep la 1 noiembrie ; în septembrie şi octombrie studentiilucrează în cadrul diferitelor teatre din Provincie, în calitate de asistenti de regie.

în sfîrşit, în anul V se mentine, ca şi pînă acum, practica de diploma, desprecare am vorbit mai sus, în acele teatre în care peste cîteva luni studentii vor aveade montât — autonom — primul lor spectacol, spectacolul de diploma.

Toate etapele acestor practici se controlează şi se affla sub observatia permanente a maeştrilor-pedagogi ai anului respectiv, la cursul de regie şi la cursulde măiestrie actordcescă



Nu cred că e cazul să mai vorbesc deapre utilitatea acestui sistem de edţi-caţie a tinerdlor regizori, cînd însăşi programa prevede legatura neintreruptă ateoriei cu praotica. în prirnii tred ani de studdi, fără a se rupe de institut (de-oarece planul de învăţământ este astfel întocmit încît praotica se îmtodnă ou stu-dii le teoretice şi ou leoţiiile de regie şi măiestrie aotoricească), studentul verificaîn teatru cunoştinţele căpătate în institut, iar ceea ce dobîndeşte în urma acestei

pràotàci constituie o baza teoretica a lecţiilor şi discuţiilor ţinute la institut.Ultimai doi ani de studii îi oferă studentului posibilitatea de a-şi încerca forţele

în muinca independentă depusă în oadrul unui anumit colectiv de teatru şi de averifica ulterior, în disouţiile ou pedagogii, impresdile aoumulate acolo. Studenţiise întorc astfel ou dordnta fierbinte de a rezolva ou ajutorul maestrilor lor, nuone-roasele problème pe care le ridica praotica.

Datorită lărgirii şi varietăţii forimelor de praotică, studentii nu se îmohis-tează între pereţii institutului. Ei au posdbilitatea să ounoască caraoterul spécifieal diiferitelor teatre şi oraşe în care au fost repartizati pentru praotică şi să seapropie, în munca de pregătire a artiştilor amatori, de oameni cu alte profesiunisi specific de muncă. în felul acesta, programa îi ajută pe studenti în pregătirealor profesională, cît mai temeinică, şi îi apropie de viaţă.

Noi considerăm, totusi, că pentru a pătrunde mai adînc în viaţa şi creaţiapoporului nostru, este necesară realizarea unor condiţii suplimentare, care să con-tribuie la înfăptuirea acestei sarcini.

Una din aceste condiţii ar fi vizitarea colhozurilor sau sovhozurilor din re-giunea Moscovei de către studeniţii anului I la începutul anului scolar, pe terniende trei săptămîni sau o luna, dar nu în ©alitate de simpli visitatori sau turisti,ci în cali tate de tinere ajutoare la stringerea recoltei, ajungînd astfel să ounoascăviaţa prin activitatea comiună.

O alta oondiţie, la regie şi rnăiestrie aotoricească, se refera la con.tin.utul

lucrării alese de student şi acceptate de profesori, lucrare care reprezintă muncastudenţi lor în anul I. Ideea lucrami prop use de student trebuie să fie un résultatal observaţiilor personale de viaţă şi nicidecum inspirata din literature sau dintr-osimplă asociatie de idei referitoare la teatru.

Seleoţionînd şi elaborînd canavaua subiectului, studentii vor avea sarcdnaaprofundarii mediului pe care îl reflectă studiul (uzina, fabrica, instituţia, colho-zul), în care scop se vor organiza vizite şi excursii determinate de procesul munoii.Asemenea întîlniri îi vor face pe studenti să privească realitatea eu o atenţie spo-rită şi să fie extrem de permeabili. Impresiile astfel culese vor servi drept material pentru primele lor creaţii. Extrem de importantă este în aceastâ privdnţaorganizarea, în cadmi institutului, a unor ântîlniri şi discuţii ou oameni de diferite profesiuni, din diferdte ramuri de pi*oductie, adică cu acei care determina,prin descoperirile şi munca lor, caracterul măreţ al mişcării noastre impetuoasespre comunism.

Nu considerăm că fomiele muncii ediucative gasate de noi sont perfeote şiepuizează toate posibilităţile «unei reflectări cît mai complete a sarcinilor teatruluizilelor noastre. Fără îndoială că aceste forme se vor dezvolta şi îmbogăţi, pe mă-sură ce însăşi viaţa va sugera noi rezolvări.

In artă nu exista şi nu pot exista forme închistate ; stagnarea şi comodi-

tatea duc arta la pieire. Nu vor stagna deci nici preocupările noastre în vedereadescoperirii celor mai bune metode de educare a tineretului teatral. Noi credemcă linia pe care o urmăm este bună şi că rezultatele trebuie să justifice speran-ţele noastre.

Sîntem convinsi că schimbul nostiii de mîine va fi format din oameni binepregatiti, pătrunşi de ideea că sarcinile pe care le ridica contemporaneitatea potfi rezolvate numai într-o strînsă legatura cu viaţa popoinilui, pătrunzînd în toatedomeniile realităţii înconjurătoare, sezisînd tendinţele de dezvoltare şi măreţia fap-telor realizate de minunaţii nostri oameni în activitatea lor oreatoare.

i

http://con.tin.utul/

http://con.tin.utul/



QQQO3DQ0

Scena din adul III

PROSPEŢIMEA LUI CEHOV

Teatrul National din laşi : Unchiul Vania de A. P. Cehov

Premiera : 22 ianuarie. Regia : Radu Stanca (Sibiu). Decorurl : Al. Olian. Dlstribuţia : GeorgePopovicI (Serebreakov) ; Carmen Barbu (Elena) ; Adina Popa (Sonia) ; Anny Braeski (Voiniţkaia) ,Ion Schimbischi (Unchiul Vania) ; Aurei Vizitiu (Astrov) ; Neculai Veniaş (Teleghin) ; MarioaraDavidoglu (Marina).

Cehov a fost rănit şi jignit ìn adìnculomeniei lui de efectele orinduirii de violenta exploatare şi opresiune sodala dinRusia sfîrşitului de veac al XIX-lea. Ellei-au imprimât o mare şi permanentă tr i-steţe, care şi-a lăsat pecetea pe ìntreagalui activitate de scriitor. „Toate indurile— serie Elisa Trio let — toate sen timent ele ,toată opera lui Cehov sìnt ale unui omcare ura reacţiunea, structura socială atimpului său, forţa seculară care sechestrapoporul rus, înfometat, copleşit de vodcă şide necazuri, care îl menţinea în promis-cuitate şi ignoranţă. El ura imensul lagărd e con centr are, c are era Rusi a ţaruliuiAlexandru IH, cu nobilii sai privilegiatifăcînd poliţia unei mase sugrumate de

existenţa ei de prizonieră..." In fata aces-tei situaţii, scriitorul — deopotrivă cu altiinteleotuali lucizi ai epocii — şi-a pus me-reu chinuitoarea ìntrebare cernîşevskiană :ce-i de făcut ? Simţea că nu -i de ajuns săconstati, că nu-i deajuns nidi măcar săurăşti, ci că important e să găseşti soluţiipentru a schimha, pentru a transformaexistenţa. Mai mult deoît în proză, Cehova demonstrat această tendinţă în teatru,du pă cum obs erv a şi George Călinescu :„Scriitorul reia în teatru toate constatarilesale asupra societătii burgheze, teoria plic-tiselii, dar acum dă soluţu pentru viitor,face opera de vizionar. Teatrul său e alunui revoluţionar curajos şi abil" (subi. n.).Intr-adevăr, Cehov e curajos fiindcâ —



pentru a ne limita doar la Unchiul Vania— transforma scena într-o tribuna publicăde pe care rosteşte adevăruri denunţătoareale ordinii burghezo-moşiereşti, ca aces-tea : „...viaţa e plicticoasă, idioată, mur-dară... Trage la fund, viaţa asta !" ; „Numai exista raporturi directe, curate, libere,faţă de natura şi de om !" ; „...harta (ajudeţului, desenată de Astrov —n.n.) arata

o degenerare progresivă şi neîndoielnică,

căreia îi mai trebuie vreo zece-cincispre-zece ani ca să fie completa (...) E o degenerare pricinuită de trîndăvie, ignoranţă,inconştienţă, cînd omul îngbeţat, flămînd,bobiav, pentru ca să-şi păstreze rămăşi-ţele vieţii şi să-şi scape copiii, se apucăinstinctiv, necugetat, de orice, numai să-şipotolească foamea şi să se încălzească.Distruge totul, fără să se gîndească laziua de mîine... Aproape totul s-a distrus.In schimb nu s-a creat încă nimic...",ş.a.m.d. La vremea lor, datele îndrăzneţefurnizate de Cehov trebuie să fi înehegatun tablou de o înfiorătoare actualitate. Eierămîn chiar şi pentru noi un documentgrăitor asupra unei stari de lucruri nespusde dramatice, astăzi absolut depăşită.

Pe de alta parte, Cehov s-a dovedit şiabil, prin modalitatea estetica la care s-aoprit în teatrul său : „Trebuie oa viaţa săfie redată aşa cum e, şi oamenii aşa cum

sînt în realitate, fără artificii". E aceasta oprofesie de credinţă realista a scriitoru-lui ? Fireste că da, însă poate fi şi maimult. Caci, cine ar putea afirma că dra-maturgia cehoviană se reduce la „... odramă în care oamenii vin şi pleacă, plîng,vorbesc despre cum e vremea, joacăcărţi..." ? Dimnotrivă, adevărata semnifi-caţie, toată greutatea de idei stau tocmaidineolo de acest enuaiţ. „Nu s-a întimplatniniic", păreau a spune „comediile" şi

„scenele din viaţa de la ţară" (UnchiulVania), iar oamenii — mai ales „căpăţînilegoale ale publioului", oum scria Gorki —plecau de la spectacol fără să-şi dea seamacă fuseseră „contaminati" prin arta meşte-şugită a doctorului Anton Pavlovici.

Intr-adevar, ca acţiune, pe scena oeho-viană nu se întîmplă aproape nimic şi deobicei totul continua să deourgâ aşa cuma început, chiar după ultima cadere decortina. Dar dacă nu s-a ìntìmplat nimic

memorabil, s-a spus foarte mult, s-a trait răscolitor, decisiv. Ca ìn Unchiul Vania,de pildă. Ar fi greşit să simplificăm şi s-oconsiderăm doar „procesul intelectualuluimediocru, tiran şi egoist" (G. Călinescu) ;piesa e o reflectare complexă şi ascuţită adestrămării societăţii burghezo-moşiereştiruse de la sfîrşitul secolului trecut, prindescentrare, prin dezarmonizare progre-»vă. Nici un personaj nu e în deplină

armonie cu «ne însuşi şi idei ou mediul ;.nicà unul nu e pe dephn reaKzat. In ficcare exista un profond contrast între apa-renţă şi esenta, între realitate şi aspiraţie, între posibilităţi şi fapte. Vania ar fi „pu-tut fi un Dostoïevski sau un Schopenhauer",,cel puţin îşi simţise cîndva resurse de acestfel, dar nu e decît un înăcrit administratorde moşie, care vinde produse la tîrg, înrînd ou culacii ; Astrov e mai activ, chiarpe linia lui organica de dezvoltare, totuşi— la 36 sau 37 de ani — e un sceptic,un amar ; Elena Andreevna e frumoasăpe dinafară, dar goală lăuntric ; Sonia,din contra, are multa frumuseţe sufle-tească, dar e urîtă la chip ; profesorulSerebreakov e un „balon de săpun", astrălucit cîndva, dar fără nici o acoperirereală. Nici un om ìntreg, nici o viaţăpe care să n-o roadă viermele ratării, altristeţii sau al goliciunii spirituale,lata, foarte sumar, cìteva din semnifica-ţiile care se ascundeau sub faimosul „nus-a întîmplat nimic", cu care critica lite-rara burgheză a préférât — conform inte-reselor ei — .să-1 eticheteze pe Cehov.

Teatrul lui Cehov nu e însă o perpetuanegare. Sînt personaje — ca Astrov, Soniasau ca însuşi Vania — străbătute de undor aproape disperat de dreptate, de fru-mos, de armonie, aceasta ìn ciuda fap-

tului că eie nu şi-au putut dobîndi, ìnsocietatea in care trăiesc, echihbnil nece-sar. Puse in legatura cu un viitor ni»prea îndepărtat, aspiraţiile devin pre-simţiri, previziuni, nu numai in limimari, ci şi ìn arii circumscrise, cum ar fi Campania de împădurire sau controlulclimei — astăzi realizate pe scară larga, ìn Uniunea Sovietica. Cìt de actual ră-sună asemenea cuvinte : „...cînd tree p elîngă pădurile tăranilor pe care le-am s<-ă-

pat de la tăiere, sau cînd aud freamăftullăstărişului sădit eu niîinile mele, simtcă şi clima e oarecum în stăpînirea meaşi că dacă (...) omul va fi fericit cât decìt, asta o sa fie puţin şi meritul meu...*Ca puţini alţii, Cehov a „văzut" timp tirile transformatoare ce se apropiau, şi a«•omunicat ìn piesele sale ceva din esenta lor, dobîndindu-şi astfel dreptul ceta-ţeniei de onoare ìn contemporaneitateanoastră.

Stanislavski scria că „piesele lui Cehovsìnt pline de mişcare, nu însă din punctde vedere al desfăşurării lor exterioare, cial unui dinamism launtric, dedesubtulinactivitatii oamenilor prezentaţi de el seascund complicate acţiuni lăuntrice". Iarceva mai departe, adăuga : „Greşesc ce»ce se încăpăţînează să joace, să reprezinte, ìn piesele lui Cehov. In aceste drame trebuie să fii, adică să trăieşti".



Radu Stanca, regizorul Unchiului Vaniala laşi (invitât de la Sdbiu), şi-a fixât mo-dalitatea spectaoolului în emblema ceho-viană : „fără artificii", şi din acest punctde vedere a i/.lmtit. De fapt, in spectacoln-a mijit nici o înicercare de suprapunereregizorală în afara piesei, nu s-a recursla nici un artificiu de montare, de comunacord cu scenograful Al. Olian.

Am asistat la o regie limpede, simplă,mereu atentă la vaiolile dialogului, carea organizat cu bună cumpănire scenicamişcarea, veghind tot timpul la unità-tea de expresie a verbului şi gestului.Dar nu tot din ceea ce a fost dar regi-zorului s-a transmis cu aceeaşi claxitate şinecesitate interpreţilor. Vrem să spunem«ă, în colaborarea dintre regizor şi actori,nu s-a ajuns la o perfectă „centrare" apersonajeior, fie dintr-o insuficientă analizzi comună a rolurilor, fie din pricinalimitelor înseşi ale eelor distribuiti. Defapt, aici pare să rezide şi limita spectaoolului : ìn caraoterizarea incompleta, par-ţială, a eroilor. Vania a fost prea puţin jneditativ şi amar, prea violent şi viguros:Elena a fost mai mult deşteaptă şi maipuţin fascinantă ; Astrov a fost luminosşi bun, dar n-a avut grăuntele necesar de„neruşinare şi cinism" ; Serebreakov aapărut de-a dreptul cuimsecade, strain deretorica şi falsa strălucire ce trebuia sà-1lumineze Eroare de distribuţîe sau ncìn

Âdinâ Popa (Sonia), AureiVizitiu (Astrov) şi IonSchimbischl (Vania)

■

" ' ' ' '

•

des tuia toare insis tenta in anaHza rolurilor,

e cert că speotacolul a rămas în partedatornic faţă de întreaga bogătie de sem-nificaţii a figurilor pe care e chemat săle pună în valoare. Reamintind formu-larea lui Stanislavski, nu s-a ,,trăit" cusuficientă intensitate.

Limitìndu-ne la ceea ce s-a realizat, tre-buie să remarcăin — încă o data — ţinutade „National" a întregii reprezentaţii,limpezimea mişeării scenioe şi, în parte, a

raporturilor dintre eroi. Spectacolul — aşacum 1-ain văzut — a avut o evoluţie cres-cîndă de la act la act : a început des-lînat, fără o orientare precisa a repucilor,pentru a canata tot mai multa pregnanţă,tot mai multa precizie de atmosfera, deacjiurte, de dialog. Aurei Vizitiu (Astrov),care ìn primul act a apărut descumpănit,.şi-a echilibrat ulterior interpretarea, dîndu-isiguranţă şi uneori vigoare expresivă, ca în scende cu Vania şi cu Sonia din actul

II , unde a avut „tristeţea veselă" ceho-viană, în dialogali cu Elona (HI) şi ìnfinal. Aproapc aceeaşi evoluţie a marcatşi Ion Schimbischi (Vania), care s-a. „infilili t" efectiv cu personajul ìn finalul actu-lui III, ìn scende cu Serebreakov, undetoată amărăciunea aoumulată ìu ani de

/ile şi toată nervozitatea creata de pre-zenţa Elenei rabufnesc cu putere. PentruElena Andreevna Carmen Barbu nu are



toate datele, dar a încercat să suplineascaIn mod inteligent pe cele absente şi, înbună niăsură, a izbutit. Lenea Elenei,golul ei sufletesc, lipsa de orizont şi detinta, sensu! ei de figura episodica —acestea au fost mereu concretiaate deinterpretarea aotriţed. George Popovici(Serebreakov) şi-a tratat personajul cuprea inulta clemenţă. I-a dat o anumitădistincţie exterioară, dar s-a ferit să-i dez-văluie micimea de caracter, esenta deparazit social şi intelectual, care a distrusdouăzecişicinci de ani din viaţa lui Vania.

Am aderat în ìntregime la personajul ìntruchipat de Neculai Veniaş (Teleghin) :actorul nu 1-a ştirbit întru ninne, nicichiar în ştiinţa de a cìnta la chi tara.Foarte aproape de rol, Adina Popa (Sonia) a vorbit şi s-a mişcat convingător,şi-a dozat bine accentele de caldura saude deznădejde, şi doar în final i-a lipsit —«lupa opima noastră — doza necesară deironie amara, în locul căreia s-a strecuralprea multa şi nu suficient de candida

ìncredere in „viaţa luminoasă de dincolode mormìnt". Discreta şi elegantă, poateprea elegantă, prezenţa Annyei Braeski(Maria Voiniţkaia), şi nu destul de convulsa asupra roslurilor ei, aceea a Ma-rioarei Davidoglu (Marina).

Scenografia lui Alexandra 0litui a se-

Un han datind din 6©colul 16, cu ofirma nevinovată, costume jumătate bur-gheze, jumătate ţărăneşti, amintind epoca„regelui burghez", dantele din sipetelebunicii, panglici tricolore, pahare cu cidru...Toate aceste elemente pitoreşti, parfumatecu puţină istorie a Franţei, slujesc dealtfel la ìnfierarea rapacităţii burgheze, a

rondat ou lidelitate lini a simplă si firească 'a regiei : ficcare din cede patru decoruria fost conceput pe un desen précis, desinu viguros, potrivit cu continutul piesei, însoţind cu discreţie jocul actorilor. Ne întrebăm, totuşi, dacă soluţia aleasă —aceea de a crea, în perdele, spaţii vasteşi mult aer — e cea mai potrivita speci-ficului „inclus", „lăuntric", al dialoguluicehovian. Credem că nu. Efortul de acircumscrie mai fenm aria acţiunilor sce-nice ar fi dus la o sporită valorificare asensurilor piesei. Aşa cum au fost, deco-rurile n-au supărat ca linie şi culoare, în sohimb au lăsat impresia unei derogăride la stilistica cehoviană.

In încheiere, am mai adăuga că priurenunţarea la artificii, regia a înţeles sărenunţe şi la aşa-zisul „cehovism", adicăla spectacolul văzut ca o expresîe numaide atmosfera, de pauze, de plictâs. S-a

jucat, dimpotrivă, în ritm ascendent şi lao intensitate remarcabilă în scenele dra-matice, aşa cum cere claritatea textului.

Ceea ce, desigur, a contribuit la rezonanţadestul de proaspătâ şi nu lipsită de multeori de vigoare a textului cehovian, a cărui înţelegere regizorală a pornit de la o justăevaluare de semnificaţii.

Florian Potrà

nioravurilor ipocrite care acoperă submasca dragostei filiale şi a altor onorabilesentimente — cupiditatea, interesele venaleale unui clan familial. Petrecerile de famille se sfîrşesc cu căsătorii obligatorii

ìntre veri pentru păstrarea neatinsă a ca-pitalului, interesele băneşti, socotelile, afa-cerile înorîiul în apa calculului roce, egoist.

UN PORTRET MEMORABILTeatrul Municipal : Mamouret de Jean Sarment

Premiera : 23 ianuarie 1960. Regia : George Teodorescu. Decoruri : Gh. Ştefănescu — N. Savin.Costume : Elena Forţu. Distribuţia : Lucia Sturdza Bulandra (Celine Mouret) ; Mircea SeptilicJ<Esprit) ; Valy Voiculescu Pepino (Victorine) ; Zoe Anghel Stanca (Eloise) ; Ion Manta (Antoine) ;Emilia Manta (Armandine) ; Paul Sava (Ferdinand) ; V. Ronea (Horace) ; V. Florescu (Alphonse) :Sorin Gabor (Monseniorul Mouret) ; Lucia Mara — Gilda Marinescu (Marie Josephe) ; VasilicaTastaman (Estelle) ; Anca Vereşti (Giselle) ; Dan Damian (Laurent) ; Ion Teodorescu (Guillaume) :Andrei Georgescu (Léonard) ; Lazăr Vrabie — D. Cumitrescu (Francoeur) ; Flavia Buref (Grazielle) ;Octavian Cottescu (Preotul) ; Dumitru Diunitru (Jurnalistul) ; Emil Giuan (Prefectul) ; VirginicaPopescu (Sora de caritate) ; Simion Hetea (Ofiterul) : Mircea Blok (Fotograful) ; Traian Marinescu

(Notarul) ; Nae Ştefănescu, Gh. Novac, Traian Petrut , Geo Dimitriu (Consiliari).In alte roluri : Puiu Hulubei. Aurora Şotropa, Gh. Iorgulescu, Ioana Cocea, Al. Martinescu,Cornelia Lazăr Turian, Ileana Mîndrilă, Mircea Gogan, Jeanine Elefterescu, Robert Ulrich, Aura Ră-dulescu, Gh. Petreanu. Rodica Suciu, Emil Reisenauer, Cici Manoliu, Isabela Gabor, Paul Sbrentea.Teodora Mitulescu.

S. — Teatrul nr. 2 65www.cimec.ro



orice sentiment. In acest decor sordid,grosolan, cîteva accente ale unei dragostecurate, o adiere a vieţii de boema —

adusa de trecătoarea trupă a unui ciré— de\"in pentru Sarment sinonime cu eva-darea eliberatoare, tonifiantă, se confundăcu idealul unei alte vieti.

Dacă piesa lui Jean Sarment — amin-tind o întreagă dramaturgie franceză deacest gen dintre cele două războaie —trezeşte interesul spectatorului de azi, a-ceasta e datorită pei^sonajului principal,celui care dă de altfel şi titlul piesei.Mam' Mouret, centenara, străbunica celor

147 de membri ai familiei, cu prilejul săr-bătoririi festive a secolului de viaţă scursin trai onest şi strict conventionalism, să-vîrşeşte o acţiune penibilă pentru familie— un lei de parodie a unei piese deBernard S haw din seria „neplăcutelor" :denunţînd practicile venale, compromisurilemorale, falsul puritanism, ipocrizia celordin jur, Mamouret spulberă mitul onora-bilităţii familiei bui-gheze şi, sacrificîndu-şicu îndrăzneală demnitatea, nledează pen

tru frumuseţea sentimentelor, pentru dra-gostea dezinteresată, pentru dreptul la fe-ricire. Chiar dacă nu sîntem de părereaexprimată în programul de sala al TeatruluiMunicipal, după care „Bătrîna Mamouret

întrevede proiectată pe viitor o lume nouăşi kberă...", trebuie să-i recunoaştem pieseilui Jean Sarment meritili de a ne fi oferitun admirabil portret dramatic, precum şio satiră corosivă la adresa luinii burgheze.

Scena din act ti l II

Spectacolul Teatrului Municipal prilejai-ieşte artistei poporului Lucia Sturdza Bu-landra, în rolul bătrînei Mamouret, o cre-

aţie de profunzime, o ìntruchipare scenicasubtilă, bogată în nuanţe.De la prima ei apariţie în scena, marea'

actriţă a sugerat interferenţa dintre celedouă planuri distincte aie tratării persona jului. Considerata de cei din jur dreptun obieot de muzeu însufleţit, ea lasă sădăinuie, o clipă doar, această impresie.Mamouret apare sprijinită de Adrstnica eïfiică, se arată preocupată exclusiv de masaei de seară, răspunde mecanic cu reve

rente din alt secol curiozitaţii turiştilor,dar imediat zvìcnirile nervoase ale mìini-lor, privarile inteligente, vii, sclipind demlnie, trădează imensa ei silă pentru circutdin jur. Cu o spirituală insinuare, LuciaSturdza Bulandra îi încadrează într-unridicol grotesc pe ceilalţi, disimuMndu-şi subaparentă naivitate, luciditatea şi saroasmul.In scena interviului cu întrebări stupide^luat de presa din Paris, ca şi in scena„lecţiei" preotului, Mamouret răspunde co

ree*, aşa cum a fost şi este dăscălită, nu-mai o lucire şireată în privire, o prefă-cută mişcare de supunere lasă să se ghi-cească adevăratele ei pareri. Satira irumpecu atît mai violent, eu cît personajul «reaerul că nu satirizează pe nimeni.

Treptat, diferenţa de planuri se aocen-tuează tot mai nuanţat, mai subtil, pînăcînd — în scena mare a denunţări i ipo-criziei şi convenţionalismului burgbez — se



releva transant adevărata, singura, înfăţi-çare a personajului. Atunci, sfidînd euomagistrală forţă întreaga familie Mouret,bătrina susţine pledoaria aspră, simplă, aomului din popor care iubeşte viaţa. Inaceastă scena capitala, interpreta a desfă-şunat întreaga gamă a ironiei, de la aluziaînţepătoare la hohotul de ris copios. Forţa

personajului întruchipat de Lucia SturdzaBulandra rezultă şi din profunda şi ele-ganta exprimare a lirismului său. Motivulliric, ca să spanem aşa, al rolului îl repre-zintă circuì. Mamouret îl iubeşte, fiindcăîn tinereţe, el a adus în viaţa ei banală,

plină de îndatoriri matrimoniale şi conveniente mic-burgheze, parfumul evadării, a-tracţia tulburătoare a nonconformismului.In scena întîlnirii nocturne cu Francoeur,Lucia Sturdza Bulandra a relevât ou deose-bită fineţe tinereţea sufletească a bătrîneidoamne, subliniind cu un haz duios, dorulei după o viaţă lipsită de prejudecăţi, aspi-raţia ei fierbinte către indeplinirea feri-cirii, dacă nu pentru ea, pentru strănepoataMarie-Josephe.

Detaşînd în prim-plan portretul luiMamouret, în această inteligentă, fină,

plină de «til, interpretare, rcgiei (G. Teodo-rescu) îi revenea în acelaşi timp sarcinaschiţării fundalukii grotesc compus din fa-milia Mouret, a creării atmosferei stupide,meschine, a clanului, légat de stricte interese financiare. Ion Manta (Antoine) aconturat în Unii sigure, venalitatea pro-prietarului „Mielului alb", grosolănia nedi-simulată a burghezului nerafinat, nede-prins cu subtilităţi, desi oîteodată efortul

interpretului de a privi cu ochi critic per-sonajul şi de a-1 realiza printr-o linie uşorcaricaturala a fost prea vizibil şi în con-secinţă mai puţin artistic. In alte roluride „Moureti", V. Ronca (Horace) a scliiţatcu un umor discret nerozia timida a pre-tendcntului la titlul de „psiholog" al fami-liei ; şi Paul Sa va (Ferdinand), margini-rea pretenţioasă a primarului^farmacistcare — dupa buna tradiţie a lui Homais— îşi împodobeşte meschinele „principii"

cu vorbe mari. Ion Teodoresou, în rolultînărului Guillaume, a realizat convingàtoracest personaj, imprimìndu-i o mas**ă aprostiei ìmbuibate. Vasilica Tastaman (Estelle) şi Anca Veresti (Giselle), cu toatc căau depus stăruinţe vizibile pentru interpre-

Lucia Mara (Marie-Josephe) şi Lazăr Vrabie (Frati' coeur)

www.cimec.ro



ta rea uşuraticolor şi preţioaselor donmi-şoare Mouret, viitoare matxoane şi eie, nuau izbutit să imprime personajeìor expresiaridicola care trezeste hazul, lipsind astfelcompoziţia lor de vervă satirica. MirceaŞeptilici (Esprit) şi Vali Voiculescu-Pepino(Victorine) dau savoare spectacolului îndouă roluri de virtuozitate actoricească,contribuind la sublinierea prin contrast aspiritului neobosit, aser, al centenareiMamouret. Toată această lume — în sînul

căreia fcrebue încă relevate personaje caPreotul (Octavian Cottescu), Episcopul (So-rin Gabor), Prefectul (Emil Giuan), Ofi-ţerul (Simion Hetea), Alphonse (V. Flo-rescu), Axmandine (Emilia Manta) şiEloise (Zoe Anghel) — nu contine sufici-entă culoare satirica, nioi destulă additatepentru a se realiza un tablou pregnant şi^olent-demascator al moralei burgheze, cutoate că actorii ce interpretează respectivelepersonaje ar răspunde datelor cerute deroluri. Regia a tratat cu destulă neutrali-

tate filonul satiric al piesei, preferind tornili pastelate şarjei pe care o cereatextul spre a-şi putea lumina mesajul. Dacăspectacolul e lipsit de analiza incisiva, deochiul critic pătrunzător care să reliefezecu asouţime grotescul, în egală măsură s-aestompât şi delicata poezie a boemei, carepluteşte în text. Lazăr Vrabie (Francoeur), într-un rol înrudit cu Starbuck (Omul careaduce ploaie), n-a adus de astă dată forţaşi farmecul interpretării precedente, poateşi din pricina concepţiei regizorale care adat o Unie rigida, uşor flegmatică, perso-najului. Rolului de mică respiraţie alcălăreţei Grazielle, necesar pentru sublime-

Oglindirea complexului procès istorie cea dus la formarea armatei noastre popu-lare a fost ţelul urmărit de N. Tăutuatunci cìnd a scris Paloşul de foc. „0cronica a patru ani de frămîntări şilupte... cu tot patosul şi dramatismul ei...

rea prin contrast boem a vieţii îmbîcsitede prejudecăţi şi a mărginirii clanuluiMouret, Flavia Buref i^a dat un alt con-tur, nedorit de text, înlocuind în modostentativ poezia cu un cinism ieftin şi îndoielnic. Unda de lirism a piesei afost însă din plin valorificata şi sensibilinterpretata de jocul proaspăt al LuoieiMara (Marie-Josephe), care a adus puntate în pasiune şi a redat cu caldura chiarreplici mai banale. După cum, scăderile de

ordinili tonalităţii de ansamblu a spectacolului sìnt compensate de decorurile su-gestive, armonioase, semnate de G. Ştefă-nescu — N. Savin. Arborele genealogie alMouretilor, emblemele pretenţioase şi ridicole ale „Mielului alb", poezia prăfuită,desueta, a dantelelor au ilustrat cu ironiefina şi aluzii discrete, climatul specificpiesei franţuzeşti. Regretăm numai că ma-nevrarea greoaie a decorurilor a contribuit

în seara premierei la ìncetinirea ritmuluispectacolului, de altfel caracterizat în genere printr-un uşor „ralenti".

Memorabila apariţie a Luciei SturdzaBulanora în Mamouret oferă o exemplarădovadă de măiestrie artistica, de contri-buţie creatoare în valorificarea unui text.Asemenea interpretàri de ţinută, care lu-minează toate ideile şi intenţiile rolului,care topesc fiecare amănunt de gest, mimica şi dicţiune într-o sinteză superioară,realizînd imaginea covîrşitoare a unui persona], constituie o înaltă lecţie de artă dra-matică şi rămîn în istoria speotacolului con-temporan dincolo de strălucirea 1er de oseară.

Mira Iosi

o cronica ce reprezintă drumul care vaduce spre formarea armatei populare" —mărtuiriseşte autorul că a ìncercat să rea-lizeze în Paloşul de foc.

Abordînd fenomonul din punctul devedere al evolutiei, al „drumului" său.

COLABORARE NEIMPLINITĂ

Teatrul Armatei : Paloşal de foc de Nicolae Tăutu

Promiera : 25 octombrie 1959. Regia : Gh. Cheta. Decoruri şi costume : Ion Ipser. Distri-buţia : Gr. Anghel-Seceleanu (Drăgan) ; Constantin Neacşu (Pănoiu) ; Ion Petratu (Dungu) ;Constantin Guriţă (Leahu) : George Manu (Timaru) ; Nae Constantinescu (Murgu) ; Eugenia Bosîn-ceanu (Elena Chiriţă) ; Costei Zaharia (Colea) ; Florica Baciu (Olga) ; Vasile Lucian (Stoica) ;Mircea Medianu (Partizanul) ; Dan Nicolae (Oancea) ; George Sîrbu (Aioanei) ; Grigore Constantin(Mărunţelu) ; Aurei Rogalski (Moruzi) ; Florin Stroe (Petcu) ; Constantin Brezeanu (Wolf) ; GeorgeNegoescu (Firu) ; Lupu Vasile (Strat) ; Costin Dodu (Parlamentarul) ; Iulian Marinescu (Marin) ;Ion Dămian (Moş Costan) ; Maricel Laurenţiu (Ionită) ; Cornel Elefteiescu (Lascu) ; MarianaVincze (Maria) ; Elena Chiosa (Efumitra) ; Speranţa Voinescu (Voica) ; George Ţurcanu (Karl).

68 www.cimec.ro



dramaiturgul şi-a impus şi formula com-poziţională adecvată : succesiunea cronică-rească de episoade, în care fieeare unitate-tablou să marcheze în timp un nou moment în demonstrarea artistica a ideiipoetice sintetizată de simbolul „paloşuluide foc". 0 asemenea compoziţie fragmen-tară, eu avantajele şi pericolele ei (rnspecial pe linia diluţiei ideii artistice înepisoade superflue, parazitare) solicitascriitorului o riguroasă muncă de arhi-tect, în ridioarea edificiului lucrării dra-matice, o strictă selecţionare şi organizzare a materialului din care acesta îşiconstruieşte „cronica". Captivât prea multde formula aleasă, dar mai ales captivâtde dorinţa de a spune pe cât posibil totulIn legatura cu epoca la care se refera şicu faptul urmărit, condus de necesitateade a opera selecţia calitativă-aTtistică decare pomeneam mai sus, autorul a accen

tuât caracterul frammentar al lucrării, dìndvaloare de episod de sine stătător fiecăruitablou, trecînd, de la tablou la tablou,centrai de greutate al acţiunii asupra altuipersonaj, aducìnd cu fieoare nouă indicare de cortina material faptic inédit,interesant în sine uneori, dar fără a slujila dezvoltarea ideii principale.

Piesa lui Tăutu ne poartă, pe irìnd,într-un lagăr de deţinuţi politici m pre-ziua lui 23 August 1944, pe frontul anti-hitlerist în Ardeal, Ungaria şi Cehoslovaciaşi, in fine, la trei ani după terminarearăzboiului, într-un sat de pe Dunăre, ame-ninţat de inundaţie. Ficcare tablou sestrăduieşte să descrie, să „ilustreze" dateistorice reale, unele înfăţişate ca atare,altele transfigurate de fantezia scriitorului.Astfel conoepute şi realizate, episoadelenu trăiesc prin dramatism, prin ìnfrun-tarea de poziţii şi caractère net conturate,nu traiesc prin conflict, pria dinamismullui. Acesta e înlocuit în oea mai maremăsură de evenimentele brute, puse

ìntr-o succesiune, dar nu şi în raport decauzalitate. In acest fel, „piesa" lui N.Tăutu apare ca o ìnsirare de „expozitii"ale mai multor piese, aparent legate ìntreeie prin simpla prezenţă în scena a cìtor-va personaje, ce revin, scena de scena, pefondul unui mereu alt conflict dramatic.Supără atît faptul că fieoare dintre episoade ar fi putut servi ca punct de pie-care pentru tot atîtea piese, cît şi maiales faptul că succesiunea tablourilor nulasă să se întrevadă o idee artistica orga-mizatoare, olară, unica. Spectatoralui i seprop une mai ìntii o piesâ despre condi-tiile de trai imunane din lagărele anto-nesciene, pentru ca apoi să fie convinscă autorul a avut în intenţie să prezintccaleva momento din participarea armata

nomine la lupta antifascista ; şi deodată»un ìntreg act (neverosimil construit) vinesă vorbească despre participarea armateila lupta ìmpotriva unor calamitati naturale — o inundaţie — ce ameninţă popu-laţia civilă. „Drumul" pe care autorulvoia să-1 înfăţişeze în piesa sa, şi carereprezintă de fapt transformarea radicalaa oamenilor, nu răzbate la spectator, nu-1cucereşte şi nu-1 emoţionează.

S-ar putea obiecta că prezenţa aceloraşipersonaje pe ìntregul parcurs al pieseipoate constitui unitatea, coerenţa. acesteia,şi că ar purta astfel, de la un capăt laaltul al lucrării, mesajul autorului. 0asemenea obiectie ar sta In picioare încazul în care eroii bine individualizaţi aroglindi prin destinele lor, prin creşterealor, de la tablou la tablou, etapele de dez-voltare a ideei. Or, evolutia eroilor se reduce la avansarea lor în grad de la UÌItablou la altul, şi asta când nu sìnt ucişi(Pănoiu, Elena Chiriţă şi Dungu mor lafinalul tablourilor 2, 3, respectiv, 5) sau, purşi simplu, pierduţi de autor pe parcurs(Timaru şi Strat). Efortid de individuali-zare a personajelor e aproape inexistent,reducîndu-se la marcarea pètorescului delimbaj, la Leahu şi majural Murgu. Guiditi limar şi static, eroii trebuie, prin simpla lor prezenţă în scena, să aducă „problema" cu care i-a ìnzestrat aprioric scri-itorul. („Invăţătonul Gheorghe Pànoiu aducetradiţia de luptă a eroilor de la Mărăşeşti ;Drăgan, hotărîi'ea partidului pentru forma-rea unei armate de munoitori şi ţărani :Dungu, eroismul clasei muncitoare ; Stratşi Leahu, lupta ţăranului pentru dreptatesocială..." ş.a.m.d.) Mobilul ancia sau alteiadintre acţiuni nu este sugerat în nici unfel spectatoralui, astfel încît acesta suspec-tează pe bună dreptate acţiunile neverosii-mile ìntreprinse de personajele inabil ma-nevrate de autor.

Dacă am insistât asupra deficienţelor lu-crării lui Nicolae Tăutu, am făcut-o urmă-rind să scoatem în evidenţă cauzele ce

împiedică ideea artistica a piesei să capetecontur şi să ajungă la spectator, careeste astfel privât de înţelegerea clară aesenţei procesului istorie, pe care drama-turgul l^a vmt înfăţişat în piesa sa. Oricìtde laudabile VOT fi fost intenţiile scriito-

i-ului, ceea ce preţuim este numai rezul-tatul strădaniei sale. Şi acest rezultat sesituează, ca şi lucrarea sa anterioară (Opri- ţi-l pe Dick Warings), cu mult sub posi-bilităţile dovedite de autorul Ecaterinet Teodoroiu.

Pregătit în pripă şi fără o seiioasă exa-miiiaire prealabilă a textului dramatic, spe<:-tacolul Teatralui Armatei a necesitat dupăpremieră schimbări, ce nu au reuşit decit



Ion Petratu (Dungu) şi Eugenia Bosinceanu (Elena Chi-rifă)

să retuşeze anele deficiente flagrante aletextului si să aducă o desfăşurare maialerta acţiunii scenioe. Garenţele principale ale piesei — neclaritatea ideii artis-tice, schematismul eroilor, desctriptivismuladramatic al situaţiilor — răzbat în continuare în reprezentaţie, explicînd nu nuniainereuşita acesteia, ci şi ratarea aoelor buneintenţii, mărturisite de autor în caietul-program al spectacolului.

Spectacolul reahzat pe scena TeatruluiArmatei nu depăşeşte nivelul niediu al re-prezentaţhlor cu care acesta ne-a obişnuit.nu străluceşte prin patos sau forţă agita-torică deosebită. Regia (Gheorghe Cheta)s-a mulţumit să transpună „ad litteram"textul lui Tăutu, fără a interveni cu cevala îmbunătăţirea lui. De remarcat, totusi,cursivitatea, ritmul exterior căpătat despectacol după o perioadă de rodare, cali-tate ce reuşeşte astfel să acopere în partehiatusurile existente în construcţia piesei.Dintre interpretările destul de asemănătoa-re ca ton şi culoare (şi aici o veche tara,specifica munch cu actorul în Teatrul Ar-matei, şi-a spus cuv'ìntul), pot fi menţio-nate totuşi cîteva : Eugenia Bosînceanu(Elena Chiriţă), Costei Zaharia (Colea) şi înspecial C Guriţă (Leahu) care au reuşit

să dea consistenţă unor persomaje destulde zgìroit dăruite de autor. Supărător prinefectele de voce de care ahuzează, A.Rogalski (Moruzi).

E)ecorurile lui Ion Ipser, respeclind strictindicaţia textului, au apărut şterse şineinteresante. Excepţie face doar interiorullagărului (tabloul 1), economie şi sugestivreahzat (cîteva paturi suprapuse, douăbîrne şi, în prim-plan, schiţat un gard desîrmă ghimpată).

Nu po ate fi decât un punct de cinstepentru un teatru, permanenta sa colabo-rare cu un autor dramatic, reprezentareatuturor lucrarilor acestuia. Cînd însă înnumele acestei colaborări, teatrul îşi îngă-duie să aducă la rampa piese neîmphnite,care şi^ar fi avut mai curînd locul pe masade lucru a scriitorului spre refacere, decâtpe scena, deserviciul adus deopotrivă şipubhcului şi dramaturgului vine să arunoeo umbra asupra bazelor înseşi ale con-lucrărh dintre cei doi factori. Atenţia deo-sebită pe care Teatrul Armatei o acordădramaturgiei lui N. Tăutu se datoreazadesigur faptului că în piesele acostuia pre-donhnă cadrul şi problematica mihtară.Şi în predilecţia mărturisită de dramatiirgpentru o asemenea tematica trebuie să



vederci nu mimai afinitatea, ci si compe-tenţa acestuia ìn problemele relè maiapropiate profesiei sale de bază, precum şi

înţelegerea necesităţii unor lucrări de acestgen ìn peisajul dramaturgiei noastre originale. De piese inspirate din viaţa mili-tarilor nostri, piese care să edace spedatomi in spir itul patriotis-mului fierbint e şi aldragostei faţă de armata noastră populară.va fi ìntotdeauna nevoie ìn literatura noas-tră dramatică. Asemenea piese, avìnd caeroi oameni ai zilelor noastre, oameni ìnuniforma, dar ìn primul rìnd, oameni■ artisticeşte vii, îşi vor gasi ìntotdeauna lor

pe scenele tuturor teatrelor noastre, alăturide capodopere ale dramaturgiei sovietice,asemănătoare ca gen şi problematica, precum Tragedia optimistă, Brigada l-a deCavalerie, Frontul, sau Un flăcău din ora-

şul nostru. La nivelul acestor exigenţetrebuie să se mentina colaborarea dintreTeatrul Armatei şi autorul Ecaterinei Teo-doroiu. Nici un feJ de rabat artistic, acor-dat in numele ,,specificului" şi „profilului"teatrului, nu este dé vreun folos dramatur-gului, sau prestigiului scenei pe care eleste prezentat.

B. T. Rìpeanu

DE CE NUMAI COMEDIA?

Teatrul Muncitoresc C. F. R. : Doi tlnerl din Verona de W. Shakespeare

Premiera : 23 ianuarie 1960. Regia : Lucian Giurchescu. Scenografia : Sanda Musatescu.Muzica de scena : Pascal Bentoiu. D*istribuţia : Ion Vîlcu — Minel Kleper (Ducele Milanului) ;Mircea Cruceanu — Gh. Dumbrăveanu (Valentin) ; Paul Ioachim — Al. Azoitei (Proteus) ; MinelKleper (Antonio) ; Mircea Dumitru (Thurio) ; Sergiu Demetriad (Eglamour) ; Ştefan Bănică (Speed) :Cornel Vulpe — Radu Gh. Zaharia (Launce) ; Mihai Constantinescu (Panthino) ; Petre Laurentiu(Hangiul) ; Ion Pascu (Proscrisul) ; Gh. Dumbrăveanu (Alt proscris) ; Maria Georgescu-Pătiaşcu(Iulia) ; Dana Comnea (Silvia) ; Tamara Buciuceanu (Lucetta).

După ce in stagiunea treoută, TeatrulMuncitoresc C.F.R. înfăţişase spectatorilorsăi, ocazionînd destule critici îndreptăţite,comedia Nevestele vesele din Windsor.iata că alta comédie shakespeareană esteprezentă în programul teatrului. Perseve-renţa aceasta ne^a trezit de ki bun începutmteresul şi curiozitatea, pentru că, aşa cumse anunţa, se punea problema tratării

într-un fel nou a unei comedii olasice.

Este, de altfel, ounoscut saltul calitativrealiziit de acest teatru în ultimii ani, saltce dovedeste că, in general, scena din{îiuleşti şi-a aflat o structura proprie re-pertoriului său, în concordantă cu che-marea sa artistica, eu năzuinţa de a realiza■ spedacele populare.

Urmărind o Unie de tratare a textiuluice tinde să încetăţenească tot mai multprofilul sau de teatru popular. spectacoLuleu piesa Doi tineri din Verona poartă în

sine virtuţile şi servituţile -inerente unei juven ilită ţi tem era re, care, de ast a data , esteinai evidentă prin însuşi curajul ou carearegizorul, Lucian Giurchescu, a pornit sătrateze comedia shakespeareană şi prin so-luţiile la care a recurs în acest scop.Pentru că, ìntoemind o disti'ibuţic nu toc-mai în întregime potrivită şirului de persona je solici tate d e cei Doi tineri din Veronaşi )rpwiiHïu-i aoi titolari, nu ideali, ci mu-

ca r necesa ri lumină rii color do uă figuri :Valentin şi Proteus — şi prin ei a temeipriete niei t rad ate , pe care o abor deaz aSh ak es pe ar e aci — xegizorul de la Ghilestia lăsat acest aspect pe al doilea plan. Ela pr éfé rât să tra tez e pies a în >tilul une i /come dii bufe. '

De aioi, o seamă de aspeete care, dacâau provocai; rîsul abumdent al spectato-rului, nu i-au putut explica ìntotdeauna

cauzalitatea lor, mărginindu-se a-i dobîndiaplauzele prin extravaganţa unor actorişi harul lor comic. Rîsul iscat de aceştia■ nu a fost ìn tot dea una meri tul lui Shake speare, cît al celor doi comedieni de laGàulesti, Ştefan Bănică şi Cornei Vulpe,care au adus prin realizarile lor, doua per-sonaje ce se pEmbă pe scena independentşi dezinvolt, stîrnind hazul într-o demon-s ira ţie al cărei obiect nu este xne reu vizi-bil spectatoruiui.

Aşadar, spectacolul eu cei Doi tineri dinVerona, în viziunea lui Lucian Giurchescu,a împins în prim-plan eroii populari ai<»mediei, intenţionînd ca prin aportid lorsă limpezească ooncluziile autorului şi sădea un or scen e o pe rsp ec tiv ă filozofioă.Concluziile acestea sînt însă corolarul logù'al unor premise ce trimit la intriga princip ila a piesei : cele două iubiri paral ele— Valentin şi Silvia, Proteus şi lidia —



Mircea Cruceanu (Valentin} şi AL Azolţei (Proteus)

.

.

.

•

privite cu sentiment romantic de Shakespeare, lucru destul de evident în indi-caţia pe care o dă asupra biografiei res-pectivilor eroi. Această intriga fiind însă,din pacate, slab servita de protagonisti,nu a oferit o cauzalitate logica şi drama-tică spectacolului ìn màsura cerută de text.

Am apreciat, pe de alta parte, intenţiaregizorului de a face din popor şi repre-zentanţii sai, eroii acestui spectacol. N-amapreciat însă faptul că aceşti eroi au rămassinguri în scena, cheltuindu-şi toată iste-ţimea lor pentru a satiriza nişte stâpiniinexistenţi, de fapt, în desfăşurarea acţiunii.

Atenţia cu care au fost pregătite rolurilecomice este vizibilă şi incontestabilă. Depildă, Launce este redat de Cornel Viilpeprintr-o compoziţie nuanţată. Greutatea a-

cestui personaj şi importanţa sa în drama-turgia shakespeareană au fost sublimate deEngels, caire spunea că „Launce singur, cucâinele său Grab, face mai mult decît toatecomediile germane...". Gînd Shakespeare 1-acreat pe Launce, el i-a atribuit o anumefnsemnătate şi a vrut să dovedească prinei un anumit lucru : prietenia statomicăce poate exista între un om şi cîinelesău, opunînd-o în mod pilduitor, prieteniei

trădate de Proteus cìnd încearcă să-1 vîndăpe Valentin. Dar, în ansamblul spectacolului văzut, Launce ramine un personaj izo-lat, nu atit pentru că Shakespeare 1-ar fiprivit ca atare, cìt prin excesivitatea pecare actorul şi regia au înţeles s-o deaacestei detaşări a personajului de confìictul

real al piesei.Pe servitorul Speed, émancipât, évoluâtşi isteţ, un adevărat om al Renaste™, actorul Ştefan Bănică 1-a interprétât ca peun autentic personaj al commediei dell'arte,cu evidente improvizaţii, folosìnd toateprocedeele indicate ìn acest scop : pantomima, joc la public etc. Bănică a captâtsala de la prima sa apariţie, şi dacă ar fisa i se reproşeze ceva, este tocmai faptulcă a stat prea mult ìn prim-plan, depă-

şiadu-şi stăpînul, Valentin (M. Gruceanu),şi apărînd ca servitorul care dă lecţieacestuia.

llegizopul Giurchescu a înţeles ca prin-tre eroii populari ai piesei s-o introducape Lucetta (Tamara Buciueeanu). Accosta însă n^a fost înzestrată, nioi de autor şinici de regizor, cu atìtea intervenţii şioalităţi încît 6ă strălucească alături deceilalţi eroi. Ca urmare, Tamara Buciueeanu



a fost plină de bune intenţii, din pacalenumai fragmentar realizate.

Dar, in general, aplicìnd unilateral ac-oentele ìn scopul sublimerai substanţei co-mice, rezultatul scenic dobîndit este şi elpartial, aeeasta pentru că sensul social şietic al imaginii teatrale nu poate fi ruptde realul rap art de forte, de ciocnirea cetrebuie să existe între personaje, chiar şifai comédie, de evoluţia contradicţiilor ce

nasc confliotul dramatic. De aceea, con-cepţia regizorală s-a dovedit în ans ambi ulei deficitară, atunci cînd, urmărind săimprime spectacolului linia comediei bufe,a trecut eu vederea date esenţiale aletextului, cum ar fi menţionata tema aprieteniei, diminuînd ineritele spectacoluluişi aie propriilor sale intenţii de montare.Prezenta activa a lui Launoe eu sincerita-tea lui fără rezerve, a lui Speed cu obser-vaţia lui caustica rămân fără obiect vădit

cînd celelalte personaje sînt şterse şî faràgireutatea cuvenită : Valentin — M. Cru-ceanu, lipsit de înflăcărare, de sentimentşi de interes pentru acţiune ; Proteus —Al. Azoiţei, neînţelegînd că acest personajprecede pe marii trădători din viitoarelepiese ale lui Shakespeare ; luna — MariaGeorgescu-Pătraşcu, încercînd să afle per-

sonalitatea acesteâ femei a Renaşterii, afost lipsită de orientarea firească şi desprijinul partenerilor ei ; Silvia — DanaComnea, prea calmă şi prea rece, nu jus tifica caracterul „pătimaş" cu care o apre-ciază Eglamour.

lata — aşadar — cum fantezia febrilăşi bogată a regizorului poate fi subminata de lipsa uned concepţii artisticeunitare şi consecvent aplicate în spectacol.Pentru că în spectacolul Doi tineri dinVerona, lumea eroilor shakespeareeni nu se înalţă pe scena cu toată poezia pasiunilorei.

Dacă regia ar împlini expresia scenicaadecvatâ temei lirice a piesei, spectacolular cîştiga echilibrul dramatic necesar şi arafirma convingător o morală limpede.

La fel cum folosirea mai judicioasă abunei scenografii a Sandei Muşatescuar putea să înlăture uhele aglomerări ne-plăcute ale figuratici în scena. Sîntem convinsi, de asemenea, că la ridicarea nive-lidui acestui spectacol ar fi contribuit in-to^grarea muzicii lui Pascal Bentoiu ìn rit-mul acţiunii şi nu ca simplu fundal, pre-cum şi folosirea mai drama li că a luminii.

Ion Ccizaban

ARMONIA ÎNTRE REGIZOR SI INTERPRETI

Teatrul de Stat din Oradea (secţia maghiară) : Explozie Intîrztată de Paul Everac

Data premiere! : 22 octombrie 1959. Regia : Farkas Istvân. Decoruri : Gyôrgy Odôn. Distribuita : Dukăsz Anna (Fana) ; Hallassy .Gyôrgy (Dr. Cristea) ; Vadâsz Zoltân (Vintila Gîrtu).

La Oradea, Explozie întîrziată a cu-noscut una dintre cele mai fidèle trans-puneri scenice. Aeeasta fidelitate nu s-atradus numai printr-o dezvăluire bniarăa virtuţilor mmănuncbiate de lucrare, cişi printr-o explorare aprofundată a sub-textului pe care Ë au scenele operei dra-ma-tiee. Caracterul de fidelitate a fo&t spo-rit şi de faptul că ìntreg spectacolul eparca un recital al armoniei, al conlu-crării inspirate a regdzoi-ului şi a actorilor,care şi-au încercat forţele în crearea uneireprezentatii de merit. Regizorul FarkasIstvân, cunoscut mai eu seamă prin pu-nerea în scena a Mielului turbat, a ştiutsă valorifice valenţele dramatice aie lu-crării pe Unia firescului, recurgînd la oexprimare sobră, care n-a ocolit, atuncicînd era oazul, lirismul cald, înrăluitor,din care a fost însă éliminât pericolul me-lodramei. Elocvent în această privinţă e

episodid retrospectiv, în care Fana face întîia oară o vizită doctorului Cristea.Aetorii Dukâsz Anna (Fana) şi HalassyGyôrgy (Cristea) şi-au edificat jocul pedorinţa, realizată prin interpretarea lor,de a sugera cat mai limpede natura inorala, rinstilă. a eroilor, setea lor de a sesmulge din singurătatea apăsătoare la care

îi condamna societatea burgheză în mij-locul căreia trăiau. Cu multa dezinvolituiraDukâsz Anna a izbutit să înfăţişeze tipulunei femei cu bogate resurse sufleteşti,care nu ìndrituiau deloc perspectiva defiinţă ancorata ìn apele mulţumirii mic-burgheze, cum o întîmim în momentul încare se ridica, in primul act, cortina. Prin

jocul ei, interpreta a îngăduit spectatori-lor să-si dea seama de ruperea, de înstrăi-narea produsă între ea şi societatea socialista unde ar fi putut cunoaşte o depbnăinfiorire, pe coordonatele unei existenţe



consacrate edificarli vieţii noi. Fana condamna astfeJ modul de viaţă al soţuluiei , traini lesnicios, dar fără muncă, decare se buoura, trai care ìn cele din urinasfîrşeşte prin a-i restringe calităţile ome-neşti, ea fiind preocupată mai mult detoalete şi serate decât de efortul construc-tiv care însufleţeşte totul ìn jurul ei. Cuaeeeasi meticuloz itate analitica, regizoru lFarkas Isjbvan a reuşit să confere dimen-

siumi veridice şi celorlalte scene din spec-tacol. Apâriţia lui Vintila Gîrţu are darulde a transforma liniştitnl port ìn care sedesfăşoară viaţa soţilor Cristea, într-oarena de luptă în care se aud rostiteadevăruri pătrunzătoare, capabile să pro-voace, desigur nu dintr-o data, dar în modcert, autentice erupţii de puritate în congiunta, la ìncepait doar a Fanei, pe urmăci a lui Cristea. Şi de data aceasta, conso-n.iiiţ.i deplină care s-a stabilit ìntre in-

tenţiile regizorului şi jocul celor trei interpreti a déterminât ea mesaiul pieseisă ajimgă la spectatori ìn una dintre celemai convingătoare forme.

Paralel cu grija pe care regizorul aavut-o pentru gradarea conflictului lu-erăirii, în aşa fel încât nici o nuanţă im-portantă a sensurilor ei să nu scape nese-zisată de spectat ori, a funoţion at efortulde a tafanaci, şi din punct de vedere etic,mesajul Exploziei întîrziate. Astfel, regizorul a căutat să reliefeze cu pregnanţă că

într-o căsătorie în care se ivesc fisuri deordin moral, nu poate fi vorba de oconvieţuire pina la rezolvarea acestor con-tradieţii. Smulgîndu-se din numitorul co-

ÎNTRE AUTENTIC SI LIPSĂ

In comedia lui I. D. Şerban, In căutareaextraordinamlui, toate (sau aproape toate)]>ersonajele profesează ideea de a face un

lucru extraordinar. Nică, fiul cel mai mieal muncitorului Dumitru Dragomirescu.(Nea Mitica), are, initial, proiectul „extraor di na r" de a-şi ou mpă ra o „Sk odi ţă" ;Mircea, fratele său mai mare, medic, vreasă prezinte la (k>ngresul cardiologilor o..lucrare ex tr ao rdi na ră" ; San da, sora lor— ca mpi oa nă d e înot — năzuie şte să ob-ţin ă un titlu olimpio ; Valent in vis ează săajungă un marinar extraordinar.. .

mun la care o adusese soţul ei, Fama eca un călător dornic să atingă un ţărmabia întrevăzut, dar spre care aspira cutoată caldura sincerităţii ei, ìn ciuda re-nunţării la o serie de preooupări rezervatemondenelor.

Alături de regizor, Dukâsz Anna(Fana), Vadâsz Zoltân (Gîrţu) şi Ha-lassy Gyôrgy (doctorul Cristea) au al-cătuit un triptic de interpreti care au

oalităţi apropiate şi o remarcabilă gamăde joc, susceptibilă la nuanţări variate, înfuncţie de culoarea şi greutatea ideilordiferitelor scene ale piesei. Dukâsz Annaa sugerat printr-un joc în care se îmbinaudemente de autentic lirism, de dezinvol-tură, vioiciune şi răscolitoare dramă sufle-tească, furtuna pe care au provocat-o înconstiinţa ei. ouvintele de reprobare alelui Vintila faţă de viaţa cu un orizontatìt de meschin, ìn care se complăcea.

De-a lungul piesei, graţie interpretării, asis-tăm parca la ivirea unni zacaniìnt au-rifer, sortit altsrniniteri să ramina neexpio-rat . Cu aceeaşi străluc ire au juc at şiHalassy Gyôrgy şi Vadâsz Zoltân. Să fieoare numai o coincidenţă, o rezultantăa faptului că rolurile erau apropiate destructura lor sufletească, această meritorierea lizare ? Cei care i-au v ăz ut şi în al teroluri, cred că e vorba mai degrabă deparcurgerea unei etape mai înalte, de per-

fecţionarea mijloacelor lor de interpretare,rez ult at al minu ţio asei serio zi tati care stala temedia muncii lor asupra fiecărui nourol.

Eugen Nicoarà

DE FIRESC

Dintre toate aceste personaje, autorulurmăreşte şi redă mai amănunţit pro-cesul de tra nsf orm are al imuia sin gur :

Nică. Scandalos prin înfăţişare şi prialimbaj, Nică, mezinul, care a cutreieratnenumărate şantiere, trecînd de la o mescne la alta fără să îndrăgească nici una,provoacă panica ìn sìnul familiei. Făcînduz de autoritatea paterna, Nea Mitica vareteza cu foarfecele (farà sentinţa prea-labilă a vr eu nu i consiliu de familie) ba rb ape care Nică şi-a lăsat-o să crcască învoie... pentru a fi în pas ou ,,.moda", şi —

Te at ru l Ar mate ! — Studio : în càutarea extraordinamlui de I. D. ŞerbanPremiera : 26 decembrie 1959. Regia : Ion Şahighian. Deooruri şl costume (Ştefan Norris).

Distributia : Florin Scărlătescu — Mircea Medianu (Nea Mitica) ; Ion Punea (Căpitanul de rangul II. Dragomirescu) ; Sebastian Radovici (Valentin) ; Cristina Tacoi (Ileana) : Victorita Dobre Obreja(Sanda) ; Elena Nica-Huzum (Maria) ; Dorin Moga — Grigore Constantin (Radu) ; Constantin Vintila(Mircea) ; Rodica Sanda Ţutuianu (Arina) ; Cumitru Rucăreanu (Nică) ; Aura Andritoiu (Cleo) ;Valeriu Arnăutu — George Negoescu (George).



Scena din act ni II

odala cu ea, pe alte căi — apucăturile

relè ale lui Nică ce nu fac cinste familiei.Pocăit, fini rătăcitor va lua hotărîrea săse ìndrepte. Devenit ucenicul tatălui său,lui Nică i se deschide perspectiva de aajunge un bun ajiustor mecanic şi de aSnfaptui astici ìn munca „extraordinarul"pe care ìl cauta.

Propunîndu-şi să satirizeze unele atitu-dini faţă de muncă, desprinse de eticasocialista, şi să afirme, pe de alta parte,entuziasmiul şi abnegaţia în muncă, autorula realizat într-o măsură satisfăcătoarecîteva personaje (Nică, Nea Mitica) şi unact prim, cu o expoziţie bună. 0 replacavioaie, antrenantă, şi un umor stenic, ìn-viorător — alte oalităţi ale piesei — castigasimpatia publicului, disponibil totdeaunapentmi comédie. Piesa nu este însă pedeplin realizată. In principal, pentru căpersonajele nu sìnt ordonate pe linia unniconflict unie. Este foarte greu de stabili tce fiuncţie dramatică, In raport cu temape care şi^a propus s-o dezbată, împlinescpersonaje ca : Maria, o studentă care vinesă-şi petreacă vacanţa în familia Drago-mirescu şi e gâta să se îndrăgostească deunul din fili lui Nea Mitica ; sau Radu,tînăr ofiţcr de marina caire se îndrăgosteştede Sanda, una din fiieele aceluiaşi NeaMitica (se pare că toţi cei care alcătuiescfamilia Dragomiresou se bucură de favo-rurile lui Cupidon) Nici Sanda şi nici fra-

tele ei niai mare, Ion, nu-si justifică deoît

partial prezenţa în piesă. Aceasta risipă depersonaje aduce fireşte un şir întreg descene de prisos, balast ce face oa ideilepiesei să fie urmărite anevoios şi care-1 împiedică pe autor să se poată concentraasupra porsonajolor principale spre a le.ninni caracterele. Limba pe care o vor-besc eroii este în unele locuri săracă, ne-

înnobiliată de poezia pe care trebuie să oaibă un text dramatic, iar abuzul de locu-ţiuni argotioe (baban, bambina, hogeag

etc., care necesită uneon intervenţia umiiinterpret) nu este binevenit. în spectacolul ou această piesa de pe

scena StudiouLui Teatrului Arniatei, efortulregiei (I. Şahighian) şi al celor mai multidintre interpreti de a da viaţă scenicacàt mai convingătoare personajelor, de ale împlini şi a le caraoteriza cât maimidtiplu este evident. In genere, specta-colud (vioi, senin şi cu haz) constituie odezbatere agreabilă a probleinolor etice pecare le pune textid. Unele din imperfecţi-unile piesei arti facilitât însă o oarecarelipsă de uiiilate şi de echilibru. Alături descene în care este vădită preocuparea ac-torilor de a exprima eu fineţe partiturileincredinţate şi de a realiza astfel auten-ticul, sînt şi scene în care pătrund unelestridente, scene în care comicul devinebufonadă, iar manifestâiile personajelor —lipsite de firesc (sosirea lui Nică apariţiile



lui George). Parca neîncrezător în poten-ţialul comic al rolului, Dumitru Rucăreanu

în Nică (actor cu vădite re«urse comice,pe care le voim altfel valorificate) s-a situât pe o linie de interpretare uşor contrastante cu cea a celorlalţi interpreti, „în-groşînd" pe alocuri rolul. Acolo unde auintervenit ponderea şi bunul gust, inter-pretul a realizat momente valoroase. Folo-sind mijloace caricaturale, V. Arnăutoiu aobţinut, interpretîndu-1 pe George, o ima

gine simplificată a personajului.Exemptai unei compoziţii comice ecbili-brate 1-a oferit Florin Scărlătescu, cares-a dovedit un bun actor de comédie.Veridicitatea cu care realizează dateleinterioare şi exterioare aie personajului,verva şi savoarea comica cu carerosteşte fiecare replica, constituie princi-palele atribute ale jocului său, care 1-auajutat şi de asta dată să întruchipeze cuconvingere, într-un desen implinit, persona jad încredinţat, Nea Mitica. (Ceea ce

ştirbeşte din valoarea acestei realizàri estefaptul că, în unele momente, schimbăadresa replicilor, rostindu-le către public şinu către partener. Eliberat de aceastăcăutare de efecte, jocul său nu ar aveadecìt de cîştigat.)

Destul de bine realizate scenic, personajele Ileana şi Anna, interpretate deCristina Tacoi (la care am remarcat o

PROLOG LA UN TEATRU

Teatrul Tineretului joacă totuşi şi piesepentru copii !

Prinţ şi cerşetor, ultima premiera, e odovadă. Numai că faptul, aproape accidental, ar fi trebuit să se petreacă mai demult, ar fi trebuit permamentizat, genera-lizat de către acest teatru, care s-ar fi cu-venit să aibă pînă aoum un repertoriu permanent pentru copii (în lipsa unni teatruspecial, destinât acestOTa, şi în asteptareamult doritelor piese originale ce vor adiu-e

emoţie sincera, firească şi o bogaţie denuanţe) şi Rodica Ţuţuianu (dezinvoltà,sensibilă şi cu simţ al măsurii).

Sebastian Radovici a mimat cu oarecareslîngăcie entuziasmul juvenil al Ini Valentin (tânărul care aspira la titlul de„lup de mare") din prima parte a piesei,izbutind în sebimb, spre final, să redeacova mai bine, siguranţa si cabnul pe carele oîştigă personajul în contact cu muncade pe santier.

Ion Punea (capitami! de rangul I IonDragomirescu) a ìnzestrat persona]'ul cu r>gravitate contrafăcută pe alocuri, lipsindu-1»astfel, de umor. Dorin Moga, celălaltmarinar din piesă (càpitanul de rangul IIIRadu), a fost mai puţin grav (...în raportcu rangul), ìmpletind destul de armonio*

în imaginea scenica realizată, entuziasmid şitìmiditatea personajului.

G>nst. Vintila (Mircea), Victoriţa Dobre(Sanda), Elena Nica-Huzum (Maria) sìAura Andriţoiu (Qeo) au adus o contri-

buţie modesta, dar care nu poate fi tire-cută cu vederea la realizarea spectacolului.Decorul creează un cìmp de joc foarte

prielnic pentru actori şi sugerează, în acelasi timp, ambianţa calda şi luminoasa afamiliei Dragomirescu, unde se desfăşoarăiacţiunea.

/ . Rusu

pe scena problème şi eroi conlemporani).Romanul lui Mark Twain — punctul de

pleoare al dramatizării Print şi cerşetor (1888) — este (ca şi Un yankeu la curtearegelui Arthur) un violent act de acuzare,conceput în stilul binecunoscut al mareluìscriitor satiri<', la adresa monarbiei feudaleabsolute în general, si în special la adresacelei engleze, ca şi la ridioolul complicate-lor sale ceremonialiiri de curte. Cu zìmbe-tul său amar, Mark Twain surprinde crunt»

Teatrul Tineretului : Prinţ şi cerşefor de Serghei Mihalkov, după Mark Twain

Premiera : 12 ianuarie 1960. Regia : N. Massim. Decoruri, costume : N. Bragalia. Distributia rCornei Constanttniu — Radu lonită (Tom Canty) ; Mircea Constantiniu — Marin Ioniţă(Edward) ; P. Dragoman (John Canty) ; Emilia Cozachievici (Mama lui Tom) ; Maria Burbea-(Mama mare Canty) ; Tatiana Tereblecea (Nan) ; Madeleine Andronescu (Bet) ; Cicerone Ionescu(Lord Herdford) ; Doina Şerban (Lady Jane) ; I. Pogonat (Lordul St. John) ; Ion Hie Ion (LordulCancelar) ; M. Mateescu (Lordul Tezaurar) ; Nicki Rădule«cu (Primul lord) ; E. Petrescu (Al doilealord) ; Felix Caroly (AI treilea lord) ; St. Moisescu (AI patrulea lord) ; Mircea Stroe (Al cincilealord) ; G. Oprina (Al şaselea lord) ; Jose Chern (Pajul de catifea) ; St. Lăzărescu (Pajul de mătase) ;Lucian Hanu (Humphrey Marlow) ; I. Fotino (Un paj) ; Gh. Vrìnceanu (Miles Hendon) ; Dorin-Sireteanu (Şeriful) ; I. Frimu (Gardianul) ; Zizi Petrescu (Servitoarea de la taverna) ; Florica Demion(Hecke) ; Florin Vasiliu (Dick) ; V. Marcellos (Dot) ; Ar. Tunsodu (Tocilarul) ; Pompilia Vasiu(Spoitoreasa) ; Virginia Stîngaciu (Vînzătoarea de peste) ; Siîia Neacşu (Vînzătoarea de pîinişoare) ;M. Andreescu (Băiatul cerşetor) ; Aurora Eliad (Fetiţa cerşetoare) ; V. B. Dinescu (Taylor) ; Maria.Glodariu, A. Mihail, I. Popescu (Păpuşarii) ; Trio Ivanchiu (Saltimbancii). Prolog : Al. Critico(Mark Twain).

PENTRU COPII

76 www.cimec.ro



mizerie şi exploatàre a claselor de jos,luminata mai bine, mai pregnant, prinaventura prinţului Edward, care-şi scbimbădin joacă hainele ou mioul cerşetor Tom.Inversarea aoeasta de roiuri e de fapt înroman un simplu pretext, pentru a sur-prinde, mai clar şi mai violent totodată,ambele medii aie acţiunii, prin marile contraste alăturate : prinţul-oerşetor, cerşetorul-prinţ.

Cunoscutul poet şi dramaturg sovieticpentru copii, Serghei Mihalkov, s-a apro-•piat cu dragoste şi interes de textul ro-manului. Dramatizarea sa a căutat să sec-ţioneze mai în adîncime laturile socialeale epocii, apropiindu-se de datele reale,istorioe, ale timpului. Curtea regelui Angliei,moravurile ei au fost surprinse în tonurigroase, violente, în timp ce lumea maha-lalelor londoneze, sărăcimea orasului, viaţagréa a „omului de jos" au fost zugrăvitecu simpatie, sugerîndu-se şi cauzele eco-nomice ale mizeriei acestora. Sfîrşitul feri--cit din roman a fost ìnlocuit cu un albul,mai aspru, mai amar, dar mai veridic.PrintuJ, devenit rege, va fi şi mai crud,mai hxăpăreţ, după experienţa făcută. Tom,niicul vagabond, se va ìntoaox» prin treeei eu care se simte bine, în afara pala-♦ ului, alături de prietennl său Taylor,

poetul popular, ale cărui versuri ìncheiepiesa :

Poeţii şi cintăreţii pentru popor tràiesc.Şi doar pentru el cìnta.

Iar cìntecele lor cu-avînt ne-nsufleţesc$i inimile-n piept ni-le-nfierbîntă.

In acest fel, micului spectator i se dez-văluie, mai amplu şi mai direct decât înroman, caracteristicile unei epoca, SergheiMihalkov reduoìnd deci culoarea roz-idi-lică a unui „happy end" (pe care filmulamerioan făcut după aceeaşi opera îl accentua în mod special).

Regizorul piesei, N. Massim, a ţinutde la bun început să se ferească de omontare feerica (ceea ce e un aspect po-zitiv), s-a ferit să realizeze un spectacolluxuriant, greoi. El a aies calea unei mon-tări mai simple, aerate, mai potrivită pentru mişcarea vie a unui spectacol ce neoe-sită o mare figuraţie. Ritmul vioi al spec-taoolului (presărat cu divertismente de epoca— păpuşari, acrobati) poate ţine vie aten-ţia micului spectator. Din pacate însă, de-corul (N. Bragalia) nu sugerează printr-ostilizare funcţională cadrul actiunii (maiales palaitul e înf ăţisat sărăcăcios, oontrastîndcu bogăţia costumelor, de altfel inspirate)

.Scena din actul lì

ì19



şi nu urmăreşte nici fimi unei viziuni realiste de reconstituire a epocii. De altmin-teri, oontrastul dintre atmosfera apăsătoare,dominantă, a palatului în care micul vagabond se simte închis ca într-o cuşeă aurata,şi sărăcia neagră a mahalalei putea fimult mai revelator, mai convingător.

Paralel eu decorul, spectacolul nu axe olinie unitară, niei din punct de vedere re-gdzoral, folosindu-«e o paletă prea „cureu-beeană" de genuri : de la şarja grotescă,ilară (grupul lorzilor, reprezentanţii „ordiniipubliée"), la o expresie realista a interpre-tării (Gh. Vrinceanu, P. Dragoman). Amînţeles că regizorul a urmărit să diferen-

ţieze grupul personajelor de la curtea regala (concepute prin măşti de carnaval), deacela al oamenilor din popor, ai căror interpreti au fost invitati la un joe realist,dar trecerea, schimbairea aceasta de nla-nuri, nu se distinge artistic prin subliniereaunor individualităţi în spectacol, ci estedestul de neclar oiganizată.

Pe parcursul spectacolului, culorile s-auamestecat uneori şi caldura emotion ala s-a„subţiat" (ratate în acest sens au fost soe-nele dintre prinţul Edward şi protectorulsău Hendon), scăzînd finalità tea speota-colului, lipsind pe eroii acestuia de o oo-muniune spirituală, directă, cu sala. E cecace trebuie artistic împlinit, pentru ca spec

tacolul să mai cîstige în pondère şi echi-libru.Regizorul N. Massim a lucrat niai aies

eu cei doi gemeni interpreti, Cornel şiMircea Constantiniu, deţinătorii rolurilor ti-tulare ; micii interpreti s-au apropiat eusimţ artistic de roluri, Cornel chiar maimult (are uneori dezinvolUiră şi baz), fără

ÎN SPIRIT POPULAR

Intr-o bună versiune maghiară, semnatăde K. Jakab Erzsébet, eficacea şi spiri-tuaia comédie a lui Teodora şi-a cuceritpopularitatea în rîndul spectatorilor dinTg. Mureş şi din centrele de raioane dinRegiunea Autonoma Maghiară.

Pledoarie pentru vigilentă în apărareaavutului obstesc, pentru apărarea ideii de

a avea pe scena falsa emfazà artistica pecare o abordează, de multe ori, actorii-copii. Cu timpul, fără îndoială, odată disparata şi rigiditatea care încă îi mai în-chistează pe scena, ei îşi vor perfecţionarolurile de care se achită şi acum lăudabil.

Din pacate, e destul de greu să putemcita, în mod special, pe cineva din ceipeste 40 de interpreti ; foarte puţini auajuns să-şi individualizeze personajele, ceimai multi s-au pierdut în masa de pescena. Incercarea de a face figura aparte,a Floricăi Demion şi a lui Florin Vasiliu(în rolurile celor doi vagabonzi), constituiede aceea un „număr" aproape independent»Cu toate că s-a străduit să fie sincer,spontan în mişcări, Gh. Vrînceanu a fostsnib posibilităţile cu care eram încredinţaţică va îndeplini rolul (Hendon), ţinînd sea-ma de apariţiile sale scenice anterioare.

Ar trebui tempérât puţin şi zelul comical cîrdului de lorzi care suprahcitează efec-tul comic (de altfel, ei manifesta o gamădestul de sărăcăcioasă ca umor), uneori îndauna calităţii. (Oare, n-ar fi fost la felde comica abordarea unei ţinute grave,austere, din partea interpretilor lorzilor,ţinută care ar fi contrastât acut cu stupidi-tatea ceremonialului curţii — de pildă,scena înibrăcării regelui ?)

Urmìnd a se desăvîrşi pe parcurs, Print şi cerşetor e încă un spectacol care ridica(Un nou problema, deschisa larg, aceea ateatrelor pentru copii, a calităţii acestora,despre care Stanislavski spunea cìndva :„Un spectacol pentru copii trebuie să fiela fel cu unul pentru oameni mari, doarcova mai bun..."

Al. Popovi

indisolubilitate a proprietăţii socialiste,comedia lui Teodoru pune în discuţie douăconcepţii de viaţă, două concepţii etice,care de fapt reprezintă cioonirea dintrevechi şi nou, dintre oamenii ramasi încăvechi şi cei care, prin iureşul lor înnoitor, îi înlătură pe aceştia din calca nodi socie*tăţi socialiste.

Teatrul Secuiesc de Stat din Tg. Mureş: Partea leului de C. Teodoru•

Premiera : 15 ianuarie 1960. Regia : Mircea Avram. Decoruri şi costume : Hâry Lajos. Dis-tributia : Kovâcs Gyôrgy (Bartolomeu Motoc) ; Sarlay Imre (Pompilian) ; Csorba Andras (Ing.şef Varlam) ; Sinka Kâroly (Inginer Sava) ; Kiss Lâszlo (Meşterul Dima) ; Farkas Ibolya (Sanda) ;

Mende Gaby (Valentina) ; Tóth Tamâs (Luigi) ; Tarr Lâszlo (Pavel Balaban).



Kovdcs Gyôrgy (Bartolomeu Mo(oc) şi Sarlay Imre(Pomptlian)

Punerea tn scena a comediei a solicitâtdin partea colectivului artistic al TeatruluiSecuiesc de Stat — regizor, scenograf şiactor — o atenţie deosebită pentru re-darea sensurilor ei.

Regizorul Mircea Avram a desluşit cuUmpezime problemele, situaţiile şi oaracte-rele piesei. Imprimînd spectacolului un ritmalert, el a ştiut în acelaşi timp să eviteşarja şi bufonada. Prin oonfruntarea ridi-eolului personajelor negative cu sobrietà-tea morală a oomenilor noi de pe şantier,prin acoentuarea simplităţii şi prin vioi-ciunea acţiunii în scena, regizorul a izbutitsă creeze un spectacol de o reală ţinutăartistica, şi astfel să ofere un pamflet ustu-rător la adresa celor care mai au năravulfraudei.

Concepţia regîzorală a fost bine servitade decorni sugestiv (Hâry Lajos) care aajutat la subunierea liniei satìrice a piesei.

Personajele au fost încredinţate unuiinănunchi de actori dintre cei mai ìn-zesrraţi. Din eapul lotmlui se impune, prin

i i i i â G %

artist al poporului. Posesor al unei ìnde-lungate şi valoroase experienţe în comédie,actorul a ştiut să redea semnificaţia per-sonajului, oferindu-ne un Bartolomeu Mo-ţoc antipatie, fanfaron, cinic, plin de tupeuşi piimejdios societăţii. Antrenul, verva,subtilitatea jocului său scenic, bazat pe oinepuizabilă inventivitate în mimica, gestşi intonaţie, au conourat la realizarea tră-săturii scenice fundamentale a lui Moţoc :ridicolul. Pompilian, personaj cu chip şisuflet şters, descompus de frică, aspirînddoar la furtişaguri mărunte — fiind deciun Moţoc de o factura minora —, duceo viaţă chinuitâ de obsesia banului şi acodului penai. Sezisînd structura psihică aacestui meschin cavaler al „obiectelor pe-risabile" şi al ,,surplusului de inventar",Sarlay Imre ne-a of eri t o caricatura abilăde lapidator mărunt şi jalnic. Al treileapersonaj negativ, Valentina, in interpre-tarea actriţei Mende Gaby, a redat imagi-nea vie, sugeslivă, a unei „foste".

In opoziţie cu această categorie de oa-



naje luminoase, cinstite, harnice, oare priaunitatea lor morală şi de făptuire, prinintransigenţa lor în apârarea avutului ob-stese, dau greutatea specifica piesei şi spec-tacolu lui ; aceast a, bineî nţele s, şi dato rităinterpreţilor.

Printre acestia, de pildă, Sinica Kârolyîn rolul inginerului Sava, înfăţişat ca un

personaj plin de înţelepciune, pondère şiprestanţă ; Csorba Andrâs, care a compus

figura inginerului-şef Varlam, om plin deautoritate şi pătruns de sentimentul drep-tăţii şi al cinstei ; Kiss Lâszlo, c are ne-aînfăţişat chipul sincer şi pasionat al meşte-

rul ui Dima ; Tót h Tamâ s în ferme cătoar eafigura a zugr avu lui- ten or Luigi ; Ta rr

Lung a şi frumoasa car ier a a pieseiOameni de azi de Lucia Demetrius şi-acăpătat recent îndreptăţirea, cu prilejul in-terpretării pe care i-au dat-o studenţii In-stitutului de Artă Teatrală şi Cinematografica (clasa Beate Fredanov, asistentăZoe Stanca-Anghel), desi sîntem nevoiţi,de la bu n înc eput , să sp un em că stude nţii -actori şi-au valorificat în insuficientă ma-

sura calităţile în acest spectacol.Fără îndoială că Alexandru Drăgan (in-

tcrpretul doctorului Murgu) are calităţireale pentru scena, cauta să exprimedirect, fără artificii, complicatele frămîntărisufleteşti ale personajului. Totuşi, în mo-inentele-cheie, interpretul a fost lipsit deprofunzime, iar jocul său égal, monocrom,n-a ajutat la descifrarea integrala a personajului şi a evoluţiei acestuia. Printrealtelé, superficial şi neconvingător a fostmomentul în care secretarul de partid,Grigore, secretarul sfatului, Onofrei, şi ìn-văţătoarea Marta ìi arata că activitateaprofesională nu poate fi despărţită de ceapolitica, desi această scena care declan-şează un şoc determinant în conştiinţadoc toru lui se c uv en ea să fie tirata tă cudeosebită atenţie. De asemenea, demasoa-rea lui Fiorine! Petrescu a apărut puerilă.

Laszló in „misteriosul" şi simpaticul PavelBalaban ; şi, în sfîrşit, Farkas Ibolya, care

împrumută un aer plin de tinereţe Sandei(s^ar putea afirma însă că tinereţea ac-triţei e mult prea pronunţată, transmiţîndpersonajului o nota de timiditate şi fragi-litate pe care îndeosebi o tînără ce lu-crează atît de activ pe un şantier, ar fitrebuit de mult s-o depăşească).

în spectacolul de la Teatrul Secuiesc deStat din Tg. Mureş, exista o unitate orga-nică de stil, creata prin munca atentă acolectivului de actori, pe baza unei viziuniregizorale competente.

Ion Cherej

Doina Dumitrescu avea toate şanselesă realizeze rolul învăţătoarei Marta, decare o apropiau figura luminoasă şi înflă-cărarea juvenilă, dacă ar fi putut să-şi

învingă crisparea ce-i imobiliza bunele intontii, dacă ar fi renunţat la zîmbetul uşorforţat şi la rostirea alintată a replicilor în scenele lirice. Din cauza acestor deficiente, interpreta a ratat scene importante,

ca aceea î n care-1 înf run tă pe doctoru l Pe trescu sau în care încearcă să-1 corectezepe Murgu.

Nici Dorel Juster n-a intuit cu destulă înţelegere dificilul roi al secretarului departid, Grigore, şi n^a reuşit, prin urmare,să contureze profilul activisttdui de partid, energie, inteligent, convingator.

Pe linia bunelor interpretâri consemnămfrumoasa realizare a lui Iulian Copacea

(Onofrei), care a distribuit cu fineţe umo-rul în scenele izbucnirilor stìngiste ale personajului, redìnd de asemenea tempera-ment ul tum ult uos al acestuia. SebastianPapaiani a demonstrat prin calitatea jo-cului scenic că un roi neînsemnat, caacela al Giobanului, poat e ret ine aten ţia ;Laurenţiu Azimioară, interpretul lui Zăplan,a avut cìteva accente sincere, mai aies ùia doua parte a piesei, iar Anda Caropol a

CALITĂŢI NEVALORIFICATE

InstitutuI de Artă Teatrală şi Cinematografica „I. L. Caragiale" : Oameni de azide Lucia Demetrius

Premiera : 7 noiembrie 1959. Regia : Beate Fredanov. Decoruri şi costume : Traian Niţescu.Distributia : Alexandru Drăgan (Dr. Vasile Murgu) ; Laurenţiu Azimioară (Zăplan) ; Iulian Copacea(Traian) ; Tzcnca Veloeva — Ileana Tarnavschi — Stela Popescu (Anicuta Dobrotei) ; Gheorghi* Ma-rinescu (Ghită Cotoroiu) ; Anca Ionica (Lenuta) ; Stan Ion (Trandafir) ; Dorel lus ter (Grigore) ;Nicolae Uşurelu (Sandu) ; Constantin Tamaş (Titu) ; Doina Dumitrescu (Marta) ; Mihai Ciucă<Dr. Florinel Petrescu) ; Anda Caropol — Tzenca Velceva (Floarea) ; Florin Dumbravă (Nică) ;Iulian Copacea (Onofrei) ; Sebastian Papaiani (Ion) ; Stan Ion (Costache) ; Valeria Nan (Tanta) ;Sebastian Papaiani (Toma).



transmis cu o molipsitoare jovialitate, op-timismul tinerei ţărance, Floarea.

Din grupul personajelor negative, Gheor-ghe Marinescu (Cotoroiu) şi Ileana Tar-navschi (Moaşa) au realizat compoziţii colorate, ştiind să evite alunecarea spre şarjă.In schimb, Ana Ionica (Lenuţa) şi StanIon (Trandafir) şi-au descifrat dear partial partitura scenica, prima cu masca

încruntată şi imobilă a ohiaburoaicei, cel■ de al doilea scrîşnindu-şi cu monotoniereplicale. Mi hai d u c a (doctorul Florin elPetrescu) a avut un aer distrat, absent,<lùninuînd astfel contraacţiunea pe care oreprezenta personajul său. L-am fi vrut

mai „escroc" (şi „escroc sentimental", cutreceri variate şi nuanţate).

Decorurile lui Traian Niţescu n-au avutprea multa originalitate, dar pictorul-sce-nograf a distribuit cu economie elementelede decor în mica scena a studioului, ofe-rind astfel suficient spaţiu pentru joc.

Fara să neglijăm exoepţiile, socotim căstudenţii Institutului de Artă Teatrală aufost prea puţin ajutaţi în interpretareapiesed. De aceea, spectacolul a parut mai

degrabă o lectură colectivă decît o interpretare artistica. Păcat. Unele elementevaloroase şi-ar fi putut evidenţia înzestră-rile.

M thai Cri fan

mmwm mmmMïïmmum

AMĂNUNTE CARE SUPĂRĂ

Teatrul Municipal : Tache, lanke si Cadtr de V. I. Popa

Ne întrebăm adesea, câte dintre specta-oolele 'trecute prin încercarea gréa a sute-lor de reprezentaţii îşi pot păstra neştir-bite virtu ţile initiale ? Ne-am p us această

întrebare şi în legatura ou spectacolulTache, lanke şi Cadir de la Teatrul Municipal, ajuns astăzi la cea de-a 376-a re-prezeiitaţie. Despre el, după premieră, sescria : „Un spectacol viu, am uz an t şi in-teligent...", „Asa cum se joacă la TeatrulMunicipal, Tache, lanke şi Cadir consti-tuie un spectacol excédent".

Ce s-ar pu te a serie azi des pre el ? la ta0 raţiune suficientă pentru a revedea eumult interes spectacolul ou această piesăa lui Victor Iom Popa.

Bine gîndit initial, nu s-ar putea spuneazi că spectacolul, în liniile sale mari,

îşi vede alterata substanţa comica, după

cum, de asemenea, nu s-ar putea afirmacă mesajul textului : „ronim-ovrei-turc, oa-meni estem", rostàt de autor într-o vremecînd prigoana rasială era necruţătoare, nus-ar transimite şi azi în spectacolul de laMunicipal, eu emoţie, cu limnezime, cuaceeaşi calda rezonanţă ca şi la premieră, în riiida ritmuilui care a scăzut pe parcurs.1 se reprosa regizorului, la premieră, ne-reali zarea r itmu lui, îndeoseb i în aotul III ;acum, observaţia este valabilă şi pentrurestul speotacolului. In actul II, de exem-plu, scena prinzului sau a jocului celortrei personaje, pentru întîictatea numelui

pe firma — câind în acest sens se tragbileţele din câciula turcului — trcneazăpeste limitele stabilite initial. Totuşi, spectacolul se urmăreşte încă ou interes.Acest interes este susţinut de interpretarea fidelă şi conştiincioasă a unor aotoricare, desi nu toţi fac parte din distribuţiade la premieră, se străduiesc să mentinanealterat conţinutul şi contuirul pUn deculoare şi farmec al personajelor. Vommenţiona, în primul rînd, pe Carol Kron,care, ca şi la premieră, excelează în rolullui Iţig-Ilie, roi care a oîştigat parca peparcurs în dezinvoltură şi în naturaleţe.Cu toate că nici acest actor nu a pututrezista tentaţiei de a adăuga màcar o replica — ce-i dreot, nu din cele mai com-promitătoaire pentru autor (cînd se răstestelanke în actul II la el, Carol Kron se

fereşte cu replica, inexistentă în text, „nudă de a în Gambe tta") — aotorul merit a lau depentru modul viu şi viguros cu care mar-chează şi astăzi prezenta în scena a aces-tui tip de hehea, rapace şi odios.

Fără să alunece în şarjă sau exprimareexterioară, G. Aurelian reuşeşte cu convin-gere, umor şi duioşie, să impună specta-torului imaginea jovială, plină de neastâm-păr, a lui lanke. I se poate reproşa însăo nota de exagerare a sentimentului deamărăciune, pe care i-1 provoacă piedi-cile ce se ivesc în oalea căsătoriei fiiceisale eu Ionel — sen tim ent con su mâ t eu

«. — Teatrul nr 2 81www.cimec.ro



proa mult plînset, cu presa exagerată lamentare şi care scoate puţin personajuldin limitele atmosferei mai puţin gTave,stabilita initial de regizorul spectacolului.I se mai poate reproşa, de asemenea, ma-chiajul făcut în pripă, cu marginea peruciiinsuficieint estompată, care alterează defapt prospeţimea spectacolului de carevorbeam.

La aoeasta s-ar adăuga unele scăpărineartistiee, cum ar fi soobitul cu degeteleSn gură, după masa copioasă pe care oconsuma cu Tache, amănunt care e departe de a sugara — aşa cum probabil s-agîndit actorul — caracterul popular al per-sonajului şi care a toezit dezaprobareaunor spectatori.

Dacă în interpretarea lui Tache, M. Me-reuţă a făcut do vada talentului său robust,reliefînd cu savoare chipul «ìoldoveanuluiinorocănos dar muealit, nu acelaşi luoruse poate spune despre Chiriţă Misail, în acarni interpretare Cadîr a apărut şters,monoton, cufundat într-o tristeţe perma-nentă, în care nu s-au intuit şi cele cìte-va accente de vioickme pe care acţiuneaaoestui personaj le sob'cată, ceea ce, în con-secinţă, a dus la punctarca spectacoluluicu o nota de oboseală. Nuanţa nedorităde oboseală şi mai ales de plictis, a sub-liniat-o cu ostentaţie şi tìnarul Mircea Al-bulescu, care, adevărat, în rohd ingrat şislab oaracterizat al lui Ionel, nu a pututface dovada darurilor sale creatoare, darcare, prin lipsa de interes pe care a me-nifestat-o faţă de acţiunea scenica, a adus

în spectacol o nota de degradare şi de îmbătrînire prematura a acestuia. In interpretarea lui Mircea Albulescu, Ionel a fostgolit de conţinut ; actorul a rostit mecanicreplicale, ba, uneori, a şi diformat liniapersonajului, fie răsitindu-se neîndireptăţit

si deosebit de brutal la Tache şi Iankerfie rîzînd fais şi exagérât de prelungitTfapt care a surprins chiar pe partenerii6ăi. Imaginea lui Ionel, în fond un băiatmodest şi liniştit, apare din această cauzădiformata, cu o tenta de lichelism demahala, cinic şi nepăsător la zbuciumul a-lor săi. Această nepăsare s-a resimţit cudeosebire în atitudinea dispreţuitoare faţăde rol — în replicile rostite cu mìinile

vîrîte în buzunare, cu spatele la celelaltepersonaje, fie într-o rînă, frămîntîndu-sepe picioare sau marcînd cu un singurpicior un tremur nervos, fie trăgîmdochiade în sală, fie mimînd o tristeţe decabotin, fie îngăduindu-şi libertăţi ieşitecu totul din cadrele artisticului : să oearăpe ascuns unui partener, o cutie deehibrituri ca să-şi aprindă o ţigară saurşi mai rău, să „glumească" cu partenerul^repezindu-se la Ianke, sub pretext că-I

ajută să-şi facă nodul la cravata (mo-mentul în care Ianke se imbraca spre acinsti sosirea Anei), şi să-1 strìnga atìt deputernic, încît G. Aurelian, congestionat, afost nevoit să protesteze cu voce tare şivizibil în scena.

Asemenea „amănunte" care, pentru unii,ar parea poate „nevinovate" (dacă nuinerente unui spectacol care a atins ocifra-record de reprezentaţii), contribuie ladegradarea lui. Atragem de aoeea atenţiaTeatrului Municipal, care în general îşî mentine spectacolele la o înaltă ţinută ideologica şi artistica, să coutroleze şi specta-colele ce se apropie de impresionanta cifrade 400 de reprezentaţii, spre a preìntim-pina apariţia unor atari manifestali, ìntru-cìt, chiar izolate, eie pot compromite imaginea de ansamblu a unui spectacol siştorbi aprecierea atìt de pozitivă de carespectacolul s-a bucurat pînă acum.

UN SPECTACOL CARE TREBUIE ÎMPROSPĂTAT

Teatrul Tineretulul : Inşlr-te margarite de Victor Eftimiu

Alături de cìteva speotacole noi : Partea

leului, Nila toboşora, Print şi cerşetor, peafişul Teatrului Tineretului figurează spec-tacolul lnşir-te margarite, care numără laacest teatru mai multi ani de viaţă scenica. Dacă admitem că în speotacolelecare au trecut prin focul trierilor ìnde-lungate, pubUcul vede confirmarea consec-ventei crezului de creatie al colectivuluiteatrai devotamentul său în căutările ideo-

logico-artistice, atunci, pe bună dreptatene induxerează atitudinea neghjentă aleatrului Tineretului faţă de aoeastă rea-hzare a sa, care nu s-a bucurat nici lapremieră, nicà pe parcurs, de afirmarea \nreunui crez artistic. S-ar fi cerut în valo-rificarea poemului feerie al lui VictorEftimiu un crez artistic, pentru că, însfîrşit, el reptrezenta o „piesă pe profil",venea să răspundă unei neeesităti de re-

http://nreunui/

http://nreunui/

http://nreunui/



pertoriu, se adresa micilor şi tinerilor spec-tatori care, ce-i drept, nu se întîlnesc laTeatrul Tineretului cu prea multe piesepe măsura înţelegerii lor... Care à fost însăsoarta acestui poem ? Reapărut pe scenaTeatrului Tineretului într-o formula scenica rigida şi greoaie, fără farmec şi fărăstrălucire, era de aşteptat ca pe parcurs6ă cîştige prospeţime, sprinteneală, poezie

şi celelalte atribute artistice care să ìn-dreptăţească reprezentarea sa. Acest luorunu s-a întîmplat. La cea de a 132-a re-prezentaţie a spectacolului venim şi spul-berăm fărîma de credinţă a cronicarului,care la premieră încă spera, soriind că :„poate este vorba de o pasageră negli-jenţă, de o pauză momentană a fanteziei,

care-şi aduna undeva în taină, puterilepentru a izbucni ìn curìnd cu sporităvigoare... cu sporită exigenţă..." Zadarnicăaşteptare ! Nădejdea cronicarului nu s-aîntîlnit de data asta cu vreun orez al tea

trului. Spre dezamăgirea noastră, trebuieeă mărturisim că teatrul n-a ţinut contde nici una din observaţiile semnalate lapremieră şi că astăzi lipsurile spectacoluluitranspar cu şi mai multa vehemenţă. S-aureproşat atunci actorilor ţipetele excesive,

vorbirea brutală şi stridentă.Intreoìndu-se

(parca sa ajunga ìn aeest sens culmile celemai ìnalte, actorii au transformat aeestepectacol lntr-o adevărată competiţie destrigate. Recordul îl deţine, şi de dataaceasta, actriţa Maria Burbea, care — ìnrolul Vrăjitoarei — nu utilizează nid unalt mijloc de expresie decît acţiunea ver-bală şi, profitînd de vocea sa puternicăşi sonora, demonstrează în tiradele pe

care le rosteşte în prim-plan, în fata sce-nei, că poate într-adevăr atinge culmea.Prin această maniera de joc exterioară,naturalista, neartistică în fond, actriţa pia-teste tribut vechilor maniere de teatru pecare nu le dorim reînviate pe scena unuiteatru nou şi mai aies nu le dorim propagate de pe scena unui teatru care secheamă al tineretului. Ne îngrijorează cuatît mai mult asemenea manifestare, cu cât

am observât că o seamă de tineri intraţisă dubleze diferite roluri în acest spec-tacol — Ion Cosma (Buzdugan), MirceaAnghelescu (Făt-Frumos) — s-au molipsit

de această maniera veche, folosind în con-turarea personajelor lor, mijloace pur ex-terioare, rostind versurile eu emfază,fără traire sincera, neurmărind ideea ver-sului, ci rostindu-1 după ureche, ridicîndglasul sau ooborîndu-1 absolut la întîmpla-re, preocupaţi mai mult de propria lor încîntare decît de aceea a speotatorului.

Revenim asupra valabilităţii observaţiei

făcute la premieră tìnarului actor IonGprian, a cărui răzgîială ìn rolul luiPacala a devenit mai mult decît supără-toare prin îngroşarea cu mijloace ieftine,de şarjă, a acestui personaj popular, plinde farmec şi poezie, care, golit de ade-văratul său conţinut, s-a transformat pescena Tineretului ìntr-un soi de paiaţă.Considerăm Upsa de interes a acestuiactor pentru menţinerea în limitele artis-

tioe a pe-rsonajului său, ca o flagrantă în-călcare a unei elementare ţinute artistice,o sfidare a propriului său talent.

In general, se poate spune că interpreţiidin acest sp'eotacol au pierdut din vedereideea poemului, urmărirea drumului luiFăt-Frumos în căutarea Ilenei Cosînzene,a afirmării binelui şi a înfrîngerii răului.Cele cîteva momente de tensiume pe careinitial spectacolul le avea, ìncordarealuptei dintre Zmeu, Vrăjitoare, pe de oparte, şi Făt-Frumos, Sorina, pe de alta,şi-au pierdut interesul, iar socnele de duel,

încruoişările de spade au devenit prilejurihazUi, prin lipsa de partecipare a inter-preţilor, care pufnesc în rîs şi simulează în scîrbă trei lovituri de spada.

In acest ansamblu de interpretări mediocre, unde adevărul sentimentclor afost ìnlocuit prin şablon, iar expresivita-tea scenica prin exagerări şi sarjări, în-cercările unor actori conştiincioşi, ca Gli.Păunescu (Voie bună), M. Andreescu (Apădulce), Lucreţia Racoviţă (Sorina), de aapărea simpb şi fireşti rămîn fără ecou.

Credem că intra în îndatoririle acestuiteatru verificarea poziţiei asupra acestuispeotacol, şi în măsura în care Teatrul ìisocoteşte încă utilă reprezentarea, să-i acor-

de repetiţii pentru o eventuale împrospă-tare, daca turnarea într-o forma noua, maiingenioasă şi mai vie, nu e posibilă.

Valeria Du ceawww.cimec.ro



O METAMORFOZĂ BINEVENITÀ

Teatrul Satlrlc-Muzlcal „C. Tănase" : Do, re, mi, fa... etcetera de H. Nicolaide,Ion Nichifor şi I. Berg

Revăzînd pe scena Teatrului „C. Tă-nase", după mai multe luni de la pre-mieră, speotacolul satiric-muzical Do, re,mi, fa... etcetera de H. Nice-laide, Ion

Nichifor şi I. Berg, eu muzica de EllyRoman, Aurei Giroveanu şi Gclu Solo-monesou, am fost puşi în situaţia de anu-1 mai ... recunoaşte. Este adevărat căfirul conducător al pretextului de subiect— un ani mant şi spiritual joc de cuvinte,inspirât din titlurile pieselor din reper-toriul teatrelor bucureştene — a fost men-ţinut, dar o serie de noi interpreti caren-au figurât în distribuţia premierei şi —cam în aceeaşi proporţie — noi numere

muzicale şi satirice îmbogăţesc în prezent6pectacolul.Expericnţa, făcută cu scopul de a men

tine în imediata actualitate un spectacolde estrada, adăugîndu-i-se pe parcursulreprezentării sale noi scene şi eliminîndpe cele mai puţin inspirate, care nu co-respundeau exigenţelor, se dovedeşte în întregime reuşită. Este meritul autorilor,care nu şi-au socotit îneheiate îndatoririlecontractuale odată ou prezentarea premie

rei, ci s-au străduit în continuare să sepreocupe de îmbunătăţirea spectacoluluilor, imprimîndu-i o accentuata nota deprospeţime şi de vioiciune. Pe de altaparte, şi direcţia Teatrului „C. Tănase"a descoperit noi posibilităţi — pe care,din pacate, nu le întrezărise înainte depremieră — de a completa distribuţia,oarecum puţintică, în ce priveşte susţine-rea partii muzicale, ou cîteva dementedintre cele mai apreciate ale genuini :

Rodion Hodovanski, Gigi Marga, RoxanaMatei, Dorina Goga şi — îndeosebi —Nicolae Niţescu.

Toţi aceştia — care se adaugă interpre-ţiler de bază ai versiunii scenice de lapremieră : Al. Giovanni, Puiu Călinesou,surorile Kosak, Lidia Roman, GeorgeBunea, R. Lucian şi Silvia Surdu — ìn-

tregesc şi omogenizează speotacolul, carese înscrie printre realizările izbutìte aleteatrului.

0 mentitine deosebită se ouvine a fiacordată lui Nicolae Niţescu, care avìnddificila saremo de a-1 ìnlocui pe IonLucian, actor de laTgi resurse, cu o bo-gată experienţă — care-i asigură ceea cene place să numim ... priza la public —reuşeşte să se valorifice pe deplin şi săne facă remarcată o nouă latură a posi-bilităţilor sale interpretative, în afara celeibinecunoscute, de cîntăreţ.

Prezentă pe scena şi avìnd deci nu

numai rolul de a acompania şi de asublima cu efecte muzicale desfăşurareascenica a spectacolului, formaţia orchestrala condusă de Gelu Solomonescu se do-vedeşte bine pusă la punct, avìnd ritm şiculoare. Considerăm însă că participareaunor membri ai orchestrei, prin interven-ţii vorbite, de gestică sau de mişcare, launele tablouri, nu a constituit o preocu-pare pentru regizor, de vreme ce — aşacum ea se produce — capata un caracter

diletantistic, suparător.0 alta lacuna, care trădează o menta-litate nesănătoasă în ce priveşte goanadupă efecte facile, de prost gust, întîlnimIn cupletul „De ce mă cicăleşti ? ", dealtfel, plin de haz şi bine interprétât deVili Donea. Desi nici în text şi nici înprezentarea melodiei pe care o semneazăAurei Giroveanu, acest lucra nu exista,totuşi, pe scena, în introducerea la cuplet,orchestra, în colaborare cu interpretul,

intonează cîteva măsuri dintr-un vulgarcîntec din mahalaua de altădată.Este de dateria conducerii teatrului să

remedieze aceste deficiente, care dăuneazăţinutei generale de mare acurateţe a spectacolului.

S. Massler

www.cimec.ro



DQGHMDQM E l M U

PROGRESE ÎN REPERTORIUL PĂPUŞILOR

Teatrul de Păpuşi din Craiova : Citici săptămtni tn balon, dramatizare de Anda Boldurdupă Jules Verne, şi Hoinărind prin constelaţii de Radu Miron

Ultima premieră a Teatrului de Păpuşidin Craiova este prelucrarea unui romande Jules Verne. Este vorba de Citici sàp-

tămîni în balon, care şi-a găsit un inte-ligent adaptator ìn Anda Boldur.

Autoarea a ales capitolale mai importante ale romanului, avînd grijă să leunească într-o suocesiime logica, fără pă-gubire pentru fimi acţiunii. Socotim ìnsacă unele scene, datoxită lungimii lor, nucorespund specificului păpuşăresc şi căar fi necesitat din partea autoarei un sporde efort pentru ìnviorarea lor. Călătoriacu mijloace atìt de neobişnuite a docto-

rului Fergusson şi a însoţitorilor sai, DickKenedy şi Joe, porniţi să descopere tainaizvoarelor Nilului ìntr-un timp-record pen

tru epoca respectivă, este pasionantă şidinamica chiar la lectura romanului, cutoate lungile descrieri şi dizertaţii ale luiJules Verne. In piesă s-au eUminat acestoparti statice, dar atìt tabloul 2 cît şi fina-

lul oferă păpuşii prea puţine prilejui'ide mişcare. Trebuie să notăm, totuşi, că— lu at în între gime — text ul oferă unmaterial interesant, care putea stimulafantezia regizoirului şi a interpreţilor.

Sînt ounosoute montările curajoase alepăpuşarilor craioveni, viodciunea şi înde-mîn are a lor. Punct ul de pornire al

acestor necontestate calităţi se găseşte înporsoana regizorului Horia Davidcscu şia scenografuLui Eustaţiu Giregorian. Stili-zarea deoorurilor şi a păpuşilor pe formesimplificate, în pete mari de culoare şi în

tonalităţi vii, subliniază trăsăturile decaracter ale personajelox, făcîndu-le uşorpercepibile. Totul — decor şi păpuşi —păstrează uşoara ci discreta amprentă aumorului, iar regizorul ştie să imprimespectacolului un ritm susţinut şi o gra-ţioasă coregrafie miscării în scena.

Scenograful Eustaţiu Gregotrian — men-ţinindu-se şi în spectacolul Cinci săptă-rnîni în balon la stilul său propriu — agreşit, după părerea noastră, tocmai princeea ce constituie calitatea scenograficicu care ne-a obişnuit. Stilizarea, frumoasă

în sine, nu s-a apropiat îndeajuns de spi-ritul textului, iar capetele mairi cu carea înzestrat păpuşile le-au redus posibili-tă^ile de mişeare şi au frînat astfel, într-ooarecare măsură, dinamica unor scene.

Regizorului Horia Davidesou i-a reve-nit, p rin tre aitele, s an ina rezolvàrii unor

gl'eie problème tehnice. Un vapor care

pluteşte pe valuri, un balon care seridica în văzduh avìnd în nacdă tre»personaje, caravane de cămile în deşert.animalele fioroase din pădurile Alricii,



toate acestea şi încă multe alte trucaje şisoluţii de amănunt se fac anevoie ìntr-unleatru nu prea bogat în mînuitori şi niciìnzestrat cu ateliere prea utilate. Totuşi,

regizorul a reuşit să înviogă aceste greu-tăţi şi să înfăţişeze fără stîngăcii specta-colul. Păpuşile s-au mişcat în scena cuvioiciune şi graţie, caracteirele nu au fost

tradate, iar conţinutul piesei a ajuns ìnsala fără ciuntiri. Din pacate, o instalaţiede sonorizare defectuoasă a mutilât şiuniformizat vocile, care, ìn cazul de faţă,avìnd de rostit un text destul de consistent, au lipsit spectacolul de un elementvaloros.

Aportul mìnuitorilor a fost substantialşi armonie, dovedind conştiinciozitate, fiecă este vorba de rolurile principale, fiede apariţii trecătoare ; îi vom menţiona,deci, în ordinea afisului : Vsevolod Vrabie(Dr. Fergusson), Ion Urziceanu (Dick Ke-nedy), Dan Dumitrescu (Joe), Ion Oprea(Reporterul), Raul Ionescu (Căpitanul va-sului) ; în alte apariţii, Adriana Vrabie,Violeta Ioachimescu, Aurélia Landman,

Coca Constantinescu. 0 menţiune specialăpentru mînuitoarele care au încercat pentruprima data tehnica marionetelor : Silvia

Dr. Fergusson din „Clncl săptă-mìni în baton" de Anda Boldut

Ioanide, Ioana Rudeanu şi Didina Davï-descu.

* * »

Piesa Hoinărind prin constelaţii deRadu Miron este o fanterie inspirata detrimiterea în cosmos a primilor sateliţi

artificiali. Fara o intriga prea bogată,piesa oferă totuşi posibilitatea unui spec-tacol în care virtuozitatea păpuşarului sepoate manifesta din pun.

Impresionat de lacriniile Lunii, care îşiplînge singurătatea, Omul îi făgăduieşte osurpriză, iar surpriza o constituie primulsatelit sovietic, reprezentat printr-o veselăşi vioaie păpuşă. După un timp soseşteliliputanul satelit american, zurbagiu şineastîmpârat, pe care cei doi reuşesc cugreu să-1 tempereze. Călătoria celor trei în cosmos aduce în fata spectatoruluiconstelaţiile cele mai cunoscute, fiecare cuspecificul şi cu tàloul ei.

Spectacolul a fost o demomstraţie devirtuozitate pentru regizor (Horia Davi-

descu) şi pentru interpreti (cei amintitimai sus). Dacă în prima scena, care constituie un fel de prolog al piesei, dragostea

Dick Kennedy din acetosi spec-tacot.

www cimec ro



celar doi tiaeri a avut cìteva aceente naturaliste, în schiml) restul spectacolului afost o incantare a ochiului şi a inimii.Fundalul negru, despărţit în două pla-nuri, a permis mişcări de o fineţe deo-sebită. Regia a ştiut să dozeze ritmulpotrivit fiecărei scene.

Pictorul Eustaţiu Gregorian, găsind for

me de exprimare remarcabile, redă carae-terele cu o mare economie de mijloace şireduce decorili la cìteva elemente semni-ficative. Figurarea constelaţiilor prin baremetalice albe, care s-au desprins puternic

pe rundalul intunecat, a constituit o ideeplastica fericită.

De altfel, ìntreg spectacolul ìntreoe cumult, in ce priveşte calitatea, valoareatextului.

Ambele spedacele pot fi socotite prin-tre realizările valoroase ale colectivului

craiovean, bucurîndu-ne şi prin faptul căeie ne lasă să întrevedem felul în careTeatrul de Păpoişi din Craiova îşi cautaun stil propriu.

Af. C.

www.cimec.ro



DBEDBED EH 0ÌD3D0QD

Lucia Demetrius

MAI MULTE PIESE SCURTEPENTRU ARTIŞTII AMATORI

A serie pentru căminele culturale şi pentru echipele syndicale, addcă pentri*acei interpreti care au nevoie de un text tot atît de proaspăt ca şi ei, şi pentru

un public generos, gâta la hohote de rîs şi la lacrimi, dar care, cu instinotul luirobust şi cu cunoasterea nemijlocdtă a realităţii, doreşte să primeasca adevârulìn forma lui cea mai curata, imi pare o sarcină de onoare pentru soriitord.

Căminul cultural duce mesajul arted mult mai departe decìt are posibili-tatea s-o facă teatrul, pe care dificultăţile unei montări mad complicate, ale uneiddstribuţii mai mari, îl opresc, în deplasările lui, să ajungă pînă în satele celemai depărtate de drumurile principale. Dacă oamenii din cartièrele mărginaşeale unui oraş pornesc azi, aşa cum nu porneau altădată, spre teatrul orasului, exis-tenţa unei echipe acolo — ìn oartierul lor sau in ìntreprdnderea lor — şi a unei

sali ìn care această echipă să-şi poată desfăşura activitatea teatrală, îşi dovedeştepe zi ce trece mai mult necesitatea şi eficacdtatea. Puterea de vehiculare a ideaicreste înmiit prin mijlocirea unui text dramatic, aşa cum cresc cunoasterea rea-lităţii şi înerederea în puterile tale omeneşti. Scriitorul care pune la îndemînaacestor eohdpe de amatori, piese scurte, vii, care să cuprindă invagini din actua-litate, şi să scoată, din ìmbinarea acestor imagini, sensurile cele mai adìnci aleepocii noastre, care să ìmbie la construcţie şi la o fericire înaltă, vrednică deom, îşi îndeplineşte datorda de scrditor-cetătean, de scriitor ìn slujba maselor.

Fără îndodală că piesa scurtă nu e mad usor de serds decìt piesa în cìtevaacte sau in multe tablouri. Aş spune, ddmpotrivă, că ea cere o mai mare concentrare, că ea* implica o constructie anevoioasă, atunci cìnd autorul nu se mul-ţumeste să schiţeze numai o ìntìmplare şi niste personaje, ci tinde ca, pe temeiiauned teme serioase, să ìnnoade o adevărată acţiune, să deseneze oamend adevăraţi,să scoata niste concluzii adevărate. Formula concisa a pdesed ìntr-un act pretindetot atîta cunoaştere a vieţii, tot atîtea mijloace artistice şi, in aceeaşi măsură, oidee pe care simţi nevoia s-o comunici altera, pentru că eşti convins de valabili-



lui a fost jucată nu în oinci sau sase teatre, ci în cîteva zeci de cămine culturaleşi în alte zeci de întreprinderi, că ea a fost ascultată de zeci de mii de oameni,că gînduriie lui au rodit în zeci de mii de minţi, că zeci de mii de mimi au bătut,cupr inse de aeeeasi emoţi e ca re 1-a în demnat şi pe el sa serie !

Evoluţia acestor formaţii artistice de amatori a ajums azi la o treaptă atîtde înaintată, încît în anul acesta, se va ţine pentru a doua oară Festivalul„I. L. Caragiale", la care vor participa cele mai bune echipe aie căminelor culturale şi ale întreprinderilor. Prima fază, cea intercomunală, a şi început. La sfîr-

şitul conoursului, cele mai bune echipe vor aduce elanul şi sinceritatea lor înfaţa publioului bucureştean şi cred că aoeastă mare şi frumoasă manifestare vafi un ìndemn nou pentru dramaturgi să serie mai multe şi mai bune paese scurte,.ca să servească acest elan şi această dxagoste.

TEATRUL POPULAR DE AMATORIDIN RĂDĂUŢI

Organizat după exemplul teatrelor mun-citoreşti de dramă şi al teatrekxr drama-tioe de amatori din Vìborg, Volhov sauGattina, Teatrul Popular de Amatori dinRădăuţi exprima, în esenta lui, nivelul cultural mereu crescìnd al oamenilor muncii.

Deosebirea ìntre vechiul cere dramatic

de amatori al casei de cultura, care cu-prindea un număr redus de membri şi pre-gătea o singurâ piesă, şi actualul TeafcruPopular rezidă în aceea că în noul colec-tiv, se pregătesc simultan mai multe piese,eu un număr dublu de actori amatori.

Instructorii de teatru ai casei de cultura, ai întreprinderilor şi instituţiilor dinRădăuţi se î<ntrunesc pentru a stabilirépertoriai pe stagiune al Teatrului Popular,fixîndu-se date precise pentru distribuţia

rolurilor, repetitii, premiere.Se cauta a se forma un ansamblu decreaţie unitar, care să fie capabil să în-truchipeze eu cea mai mare convingere şiexpresivitate artistica ideile pieselor con-temporane. Printre ultimele piese care serépéta la Teatrul Popular din Rădăuţi,pomenim : 0 să fie nuntă mare de Lucia

Demetrius, Barbatili farà opinci de MihaitLeonard, Casa din livadă de Mihail Joldea.Actorilor li se cere să acţioneze pe scena

organic, justificat, conform legilor vieţiî omeneşti, construind unitar linia fizico-psi-hică a personajelor.

Ne străduim, aşa cum cerea Stanislavski,să opunem „fanteziilor pripite", imaginaţiacreatoaire, rodnică, subordonată întotdeauna„logicii şi raţiunii sănătoase a lumii".

Principiul pedagogie folosit cu actorii

amatori tinde, aşadar, la perfection areanaturii creatoare a artistului şi la educareaconştiinţei sale socialiste. Deosebit de grea,munca cu actorii amatori oferă reale satisfacci când se dobîndesc roadc. Şi aseme-nea roade preţioase au dat actori amatorica muncitorii Ştefan Drosu şi Ilie Ursu,tehnicdanul Petre Neagu, contabilul RemusHundici, profesoara Ana Irimiciuc.

Cercetarea atentă a evenimentelor vieţii înoonjurătoare, pătrunderea adincă a actua-

lităţii, repudierea a tot co este rutină ?î conservatorism, merederea în forţele spirituale ale poporului — iată ce tinde săcaracterizeze munca colectivului TeatruluiPopular de Amatori din Rădăuţi.

Florian Stànescu

metodist al Casei Regionalea Creaţiel Popolare Saceava

www.cimec.ro



DHHQ

DELLY FERENCA incetat din viaţă la Quj (în vîrstă de

57 de ani) valorosul actor, regizor şi peda-gog DeUy Ferenc, artist emerit, fost actoral Teatrului Secuiesc de Stat din Tg.Mures, prim-regizor al Teatrului Maghiarde Stat din Quj şi profesor al Institutuluide artă teatrală „Szentgyòrgyi Istvan" dinTg. Mures.

Delly Ferenc şi-<a început cariera artisticala Budapesta, unde, ìn perioada de dupăprimul război mondial, a jucat ìn opereteşi comedii muzicale.

După eliberarea patriei noastre şi-a început activitatea ìn tara noastră, mai ìn-tìi ca actor in trupele teatrale magliiare(formate ocazional şi care au jucat in diverse oraşe de provincie : la Oui, Oradea,Timişoara, Arad, Tg. Mures etc). Acestetrupe, cu repertoriul lor alcătuit în bună

măsură din piese progresiste (interzise intimpul fascismului), se bucurau de spriji-nul partidului şi al maselor de spedatoli.

Dintr-o asemenea echipă entuziastă s-aformat mai tìrziu colectivul valoros alTeatrului Secuiesc de Stat din Tg. Mures,al canti membru a devenit şi actorul Delly.In acesţ teatru, el şi-a dezvoltat persona-litatea artistica şi aici a ìnregistrat el

-cele mai frumoase succese în cariera saactoricească. Atìt in piesele istorice ma-

ghiare, cît şi in operele nemuritoare aleclasicilor ruşi şi sovietici, de asemenea şi ìn piesele noii dramaturgii, el s-a făcutremarcat prin adevăratul suflu artistic cucare a ìntruchipat personajele, ca şi prindinamismul său exceptional. Delly Ferenca făcut parte dintre acei actori care, chiarde la ìnceputul oarierei sale la noi in ţară,prin studii aprofundate, şi-au însuşit învă-ţămintele artei realist-socialiste, mărturiestînd o galerie de roluri : Egor din Egor

Buïîciov şialţii, Tatăl din Midi burghezi,Baronul din Azilul de noapte, DoctorulDona din Pescăruşul, ca şi rolurile din Che-stiunea rusă de Simonov, Viteji şi eroi deGergely Sandor, Chef boieresc de MoriczZsigmond şi mai ales din piesa istericaa clasicului maghiar Katona Jozsef, Bank ban, in care Delly deţinea rolul titular.

Suferind de o boală incurabilă, artistulDelly a trebuit să renunţe de a mai apă-

rea pe scenă oa actor, dar dragostea luipentru scena 1-a îndemnat să se perfec-ţioneze în regie, devenind prim-regizorulTeatrului Maghiar de Stat din Cluj. Caprofesor al Institutului de artă teatrale dinTg. Mureş, el a crescut cu dragoste şimulta pricepere cadre ale nodi generaţii deactori şi regizori.

Atìt ca ont, cît şi ca artist, regizor şiprofesor, Delly Ferenc a fost ìntotdea-una un exemplu pentru toţi cei care 1-au

cunoscut.Pinter Lajos

ESTRADA DE BUNĂ CANTATE

Pe lîngă repertoriul său obişnuit dedrama şi comédie, Teatrul Evreiesc de

Stat din Buoureşti ne-a obişnuit in ultimiiani cu spectacole de estrada de bunăcalitate, care s-au bucurat de o caldaapreciere din partea publicului şi a preseide specialitate. Pe aceeaşi Hnie meritoriese situează şi spectacolul O revistă cu Ahaşveroş de Israel Bercovici, colabora-tord : H. Nicolaide, H. Negrin şi M. Bălan.Mai mult decìt atìt, chiar, am puteaspune că — faţă de cele precedente —acest spectacol a cîştigat în combativitate,

textul de o frumoasă ţinută literară izbu-tind să-1 amuze şi, în acelaşi timo, să-1instruiască şi să-I mobilizeze pentru obiec-tivele epocii m care trăieşte, pe specta-torul-cetăţean.

Autorii, pornind de la pretextul uneivechi legende populare evreieşti a Puri-mului, aduc în scenă, alături de perso-najele legendei : Ahaşveroş, Aman, Vai-zuziu etc., pe corespondenţii lor din zilelenoastre : regele nătîng, politicianul ticălos

ori prostul îngîmfat. Totodată, laolaltă cuoamenii din popor ai legendei, ne sînt înfăţişaţi oamenii simpli ai zilelor noastre,eliberati de asuprirea socială şi naţională,care-şi cântă bucuria de a trai liberi sidemni într-o ţară libera. 0 bună partedin textele spectaoolului ilustrează reali-zările şi viaţa fericită a oamenilor mun-oii din patria ^oastră. De exemplu intablourile „Cìntece vechi ìn cartiere noi",



„Cintare Bucureştiului", „Cîntec de pahar",„La Herăstrău".

Satira pe plan extern, antiimperialistă şiantifascista, este de aseimenea din plin folo-sită în spectacol. Vom sublima, ìn primulrînd, oa extrem de reuşit tabloid „Oa-speţi la Ahaşveroş", în care-şi fac apariţiao galerie întreagă de „regi" decanati.Tabloul „Gradini de pace", un vibrantape! la lupta pentru pace, este un exam-

plu de felul ìn care scena teatrului derevistă se peate transforma ìntr-o tribuna politica. Mai remarcăm tablourile :„Cîntarea cîntărilor", „Nu se prinde",„Ochelarii vrăjiţi" şi „Paiaţa" (în contrastcu gratuitatea şi inutilitatea tablourilor„Cebbatarii" şi ,,Cìntati cu noi", care aduco nota disoordantă). Am reproşa însă au-torilor, lungimea unora dintre tablouri,

ìn care aceleaşi hicruri sìnt repetate, de-venind obositoare. („Paiaţa" şi scenele de

la curtea lui Ahaşveroş.)Spectacolul a fost pus in scena oumăiestrie de către Mauriciu Seckler —artist emeiit — ìn colaborare cu I. Ber-covici. Mişcarea vie, ritmul alert, folosireatuturor mijloacelor spécifiée genuini, es-•tomparea asperităţilor care mai apăreau în text au subliniat contribuţia regiei lavalorificarea interpretării, în care s-auevidenţiat, mai aies, Sevilla Pastor, DinaKônig, Sedi Gliick, S. Tischler, M. Rippel.

Partea muzicală, susţinută de sohştiiSonia Gurman, Samuel Fiscbler, IsacHavis şi tinerele Lora Honig si BettyGherşin-Feldman, a întregit armonios spectacolul. Talentatili valorificator al folclo-rului muzical idiş, compozitorul H.Schwartzman, artist emerit, prim-dirijoT alteatrului, a avut o contribuţie de seamăla succesul revistei. Socotim insă că într-un asemenea spectacol ar fi necesară maimultă muzică moderna, pentru că altfel

imelodiile din spectacolele Teatrului Evre-iesc încep să para variaţiuni pe aceeaşitema.

0 notaţie specială se cuvine piotorilorrealizatori ai schiţelor de decor şi costume,Adina Reich şi Dan Nemţeanu, care aufolosit detalii stilizate, pline de semni-ficaţie.

/ . Atanasiu-Atlas

REPERTORIU PENTRU COPII

0 bună tradiţie, devenită apoi obliga-tivitate, cerea teatrelor să monteze in ficcare stagnine câte un spectacol pentru•copii. Teatrul National din Bucureşti (e

mult de atunci !) a dat un bun exemplu,montînd printre aitele Trestiile de aur,una din primele lucrări ale dramaturgieinoastre ce reflecta fapte din viata pionie-rilor.

Cu timpul însă, teatrele — şi chiarTeatrul Tineretului — au părăsit initiativelepornite cândva. Doar Teatrul Armatei s-adovedit consecvent faţă de micii specta-tori, imontìnd in ultimul timp două dra-

matizări : după Twain şi Creangă. Recent,Teatrul Tineretului a prezentat o nouădnamatizare după Mark Twain, TeatrulMunoitoresc C.F.R. anunţă Motanul ìn-călţat (oare aceasta e tot ce s^a putut gasimai interesant ìn repertoriul pentrucopii ?), iar Teatrul National a anunţatdestul de vag şi neconcret, un basrn.

Oare nici un teatru nu a lucrat saunu are in lucru vreo piesă inchinata vicţiicopiilor nostri, destinata educaţiei lorcomuniste ? Exista nenumărate fapte, rea-lizări, sucoese obţinute de purtătorii cra-vatelor roşii, mimai că eie îşi aşteaptăcreatorii care să le transfigureze artisticpentru scena.

Teatrele din provincie au uneori obi-ceiul de a transforma spectacolele pentrucopii in ... operete pentru adulti (acestlucru se ìntìmpla mai ales cu înşir-temargarite, „spectacol pentru copii" carese termina după ora ... 24).

Pina la sfîrşitul stagiunii mai existasuficient timp pentru a se organiza asemenea spoetacele. In fiecare duminică, sute decopii cauta zadarnic „un bilet ìn plus"la Teatrul „Ţăndărică", singurul teatru cuun repertoriu potrivit pentru cei mici,aşteptînd mult promisele spectacole destinate lor. (De ce nu şi un spectacol deestrada san o operetă pentru copii ?)

Consiliile artistice ale teatrelor ar tre-bui să privească cu mai multa seriozitateaceastă problema ... minora numai piinvìrsta spectatorilor ce o cer rezolvată.

Al. P.

INCURCATE, NU ÎNCRUCIŞATE

Cuvintele încrucişate n-au. desigur, doarrostul de-a omorì timpul liber al oame-

nilor ; de cele mai multe ori, eie potconstitui un factor real de difuzare — ìntr-oforma agreabilă — a unor noţiuni preti-oase de cultura generala. In general, a-oeasta e raţiunea pentru care un ziar ca„Informaţia Buoureştiului" publică, aproa-pe tot la două zile, cite un careu de cu-vinte încrucişate. Uneori, insă, se producşi excepţii. Aşa, de pildă, în numărul2.017 al ziarului s^a pubut întîlni oareul



„In vitrinele librăriilor". La 12 orizontalfigurează următoarea definiţie : „•«.., tiranulPadovei», piesă de Al. Kiriţescu". E fru-mos din partea lui I. Caraiman — automi„încrucişării" — că face tot posibilul pen-tru a îmbogăţi tezaurul literaturii noastredramatice. E urit însă că atribuie valorosu-lui dramaturg romîn o piesă care aparţinede fapt lui... Victor Hugo : Angelo, tirarmiPadovei.

I. Caraiman a adulmecat şi a prins„ceva" din vînt : Al. Kiriţescu are, ìntr-adevăr, o trilogie a Renaşterii (Borgia,

Nunta din Perugia, Michelangelo), darfără... Padova.

Şi încă ceva : Angelo se serie cu unsingur l şi o, nu Angello sau Angeloo,cum reiese din ,,încurcătura" lui Caraiman.

GOSPODARI SI ACARETURI

Se ştie, Teatrul National ,,Vasile Alec-sandri" din Iaşi are unul din cele maifrumoase edificii din ţară. Anul trecut is-a terminât renovarea — pe dinăuntru şipe dinafară — cu rezultate optime. Ce pă-cat însă că gospodarii au o casa frumoasă,dar nu s ^u gîndit — ori duca s-au gìnditnu le-au făcut — şi la... aeareturi. Fru-

moasa şi bine utilata scena a Iaşului nuare magazie de decoruri. Aceasta înseamnă în primul rînd o simţitoare reducere aspectacolelor de repertoriu permanent ; înal doilea rînd, conservarea în condiţii cutotul necorespunzătoare a decorurilorexistente ; în al treilea rînd, înseamnă că...aşa ceva nu se poate.

Spectacole încă viabile şi-au întreruptexistenţa, fiindcă — din lipsă de magazie

— decorurile au trebuit să fie desfăoute :e oazul cu Intriga si iubire. Aitele — ca0 scrisoare pierdută, Coana Chiriţa, Mutter Courage, Nota zero la purtare etc. — nuse pot programa cu regularitatea firească,tot fiindcă decorurile depozitate aiurea sìntgreu de adunat. Intreaga scenografie aspectacolelor Surorile Boga şi Anii negrista — pare-se — mai la îndemînă : zsace înspatele teatrului, vag ferita de ploi şi deninsori prmtr-o prelata, care e mult maistrîmtă decît volumul şi suprafaţa de aco-perit. Mobilierul de stil (autentic) e ras-pìndit prin birouri, grosul fiind îngrămăditla direcţie.

Am aflat că forurile locale au aprobatfondul necesar construirii unei magazài (fiesubterană, în imediată legatura cu scena,fie ca o clădire separata). E timpul caacest fond să dobîndească de urgenţă forma şi conţinutul unei magazii spaţioase şisalubre, la nivelul instituţiei. (Sau al insti-tuţiilor, întrucît edificdul e folosit şi deOpera de Stat. Cu aceasta din urmă s-arputea répéta acelaşi raţionament de maisus.)

5. G.

Rectificare

In numărul 12 al revistei „Teatrul", înarticolul Cerinţe la o nouă etapă a teatru' lui nostru, din cauza unei ordonări insu-ficient de atente a materialului i s-a atri-buit criticului Valentin Silvestru o opiniecare nu-i aparţine, în legatura cu funcţiaregizorului animator. Rezervele revisteifaţă de aceasta opinie nu-1 privesc aşadarpe Valentin Silvestru.

www.cimec.ro



AL DOILEA FESTIVALINTERNATIONAL DE TEATRUDE LA DUBLIN

In anul care a trecut, s-a desfăşurat laDublin, ìn Irlanda, cel de al II-lea Festival international de teatru, organizatde Brendan Smith.

Brendan Smith conduce, împreună cusoţia sa, singura şcoală de actorie dinDublin, elevii sai fiind copii care învaţăpentru propria lor piacere. Lipsa unui

învăţămînt dramatic corespunzător în taracare a dat lumii pe Barry Fitzgerald,Maureen O'Hara, Siobhan MacKenna şiMichel Mac Liammoir, este de-a dreptulsurprinzatoare şi n-ar putea fi iertată de-cît dacă irlandezii ar fi actori înnăscuţişi n^ar avea nevoie de instruire. Neobositorganizator de festivaluri, Smith a maisuferit înfrîngeri şi ìn alti ani, culminìndtnsă cu 1958.

In anul acela, comitetul Festivalului aavut planuri mari. Trebuia să aibă loc,printre aitele, premiera unei piese noi alui Sean O'Casey, intitulată The Drumsof Father Ned (Tobele lui Taica Ned), ìncare „marele bătrfn" al teatrului irlandez,care trăieşte in Anglia, ìntr-un exil liber-consimţit, atacă din nou clerul şi influenţalui asupra spiritului liber al poporului

său. Dar tot aşa cum, cu 40 de ani inurmă, guvernul englez a ìncercat să inter-zică la Dublin premiera mondială a pieseiThe Showing up of Blanco Posnet (De-mascarea lui Blanco Posnet) de BernardShaw, acum autorităţile irlandeze au în-ceput să vocifereze. O'Casey nu a statmult pe gînduri şi şi-a retras piesa dinoadrul Festivalului, anunţînd totodată definitiva sa renunţare la toate drepturilesale in ce priveşte Irlanda. Şi Festivalul

a de veni t faimos prin contramandarea luiìn ceasul al doisprezeoelea.Calificativul „international" e, de fapt,

foarte putin potrivit pentru Festivalul din1959. Presupun că participarea dansato-rilor şi actoriloT englezi a déterminât acestcalificativ (de cìnd Irlanda a optat pentrudespărţirea de Commonwealth-ul britanic,toţi englezii sìnt socotiti straini), caci, cu

GUFjflEDQEQ

Siobhan Me Kenna ìn rolul titular din ,£finta Ioana" dò Bernard Shaw — Teatrul din Dublin

excepţia lor, Brendan Smith nu a reuşitsă atragă decât cinci mimi americani,patru cîntăreţi de cabaret francezi şi trupadaneză Lotte Goslar.

Ceea ce m-a izbit cel mai midt la Festivalul acestui an a fost faptul că TeatrulNational irlandez, Abbey Theatre, a boi-cotat Festivalul şi că numele lui Sean

O'Casey (din motive bine determinate), caşi ale lui Yeats, Synge şi Behan au lipsit în mod vizibil de pe afişe.

Yeats şi Synge au fost jucaţi doar denişte trupe de amatori, formate ad-hoc. LaGaiety Theatre, o alta trupă, formata ad-hoc, a prezentat o săptămînă in sir, unadin piesole de bătrîneţe ale lui BernardShaw, intitulată The Simpleton of tue



Maurice Good (Naolre) şl Maureen Toal (Delrdre) înverslunea moderna de Donagli Mac Donagh a pieseldupă legenda „Lady Spider" — Teatrul Gas Company din Dun Laoghelre (Irlanda)

Unexpected Isles (Prostul de pe mebănui-tele insule), care a avut meritul de a fifost scrisă de un irlandez şi de a avea ìndistribuţie trei apreciaţi actori de music-hall şi un cunoscut interpret al luiShakespeare. La Gate Theatre s-a prezen-tat piesa clasicului irlandez din seeolulal XVIII-lea, Oliver Goldsmith, intitulatăThe Good Natured Man (Inimă de aur).Ce) mai bun spectacol al Festivalului afost Dreaming Dust (Pulbere de vis), piesăadaptată de Denis Johnston după DeanJonathan Swift şi realizată de excelentulregizor Hilton Edwards. Edwards a fost,timp de peste 30 de ani, eel mai bunregizor irlandez.

In ceea ce priveşte Abbey Theatre, cuuna sau două excepţii, cum ar fi piesa luiO'Neill, A Long Day's Journey into Night (Călătorie în beznă), sau The Quare Fellow(Un individ straniu) de Behan, el îşi continua politica sa de a prezenta o triviali-tate după alta despre viaţa la tara ìn

Irlanda. Această politica a fost continuataşi ìn perioada Festivalului, Abbey Theatre

preferînd să creadă că acesta este singurullucru de care Irlanda ar avea nevoie încursul unui festival.

0 altă piesă prezentată în cadrul Festivalului a fost Landscape with figures(Peisaj cu figuri), drama tizare a unuiepisod fictiv din viaţa pictorului englezGainsborough, realizată de Cecil Beaton,renumitul scenograf al Frumoasei meledoamne (adaptare pentru teatrul muzicala lui Pygmalion de B. Shaw). In rolultitular al pictondui care-şi plasează artadincolo de prejudecăţile sociale aie vremiilui, Douait Wolfit, unui din fruntaşii tea-trului englez, a realizat unui din oelemai frumoase roluri din cariera sa.

Dar, acolo unde Brendan Smith a avutde întimpinat cele mai mari greutăţi afost în problema finanţării Festivalului.Din partea guvernului el nu se putea aş-tepta la nici un fel de sprijin Atunci i^a



venit ideea salvatoare de a invita trapade balet din Londra, pentru care a reuşitfiă oonvingă Compania de turism irlan-deză şi industria locala să-i alooe niştefondini, cu totul insuficiente însă pentrua-i acoperi deficitul.

Ossia Trilling

TEATRUL CEHOSLOVAC ÎN 1960

An intrat în tradiţia teatrului cehoslovacfestivalurile şi seminariile de teatru dela Karlovy Vary. Astfel, în 1958 a fostprezentată şi dezbătută activitatea teatrului D 34, în prezenţa regretatului săuconducător E. F. Burian, artist al poporu-lui. Anul 1959 a fost consacrât analizeiTeatrului National din Praga, tara noas-tră fiind renrezentată de artiştii emeritiRadu Beligan şi Beate Fredanov.

Pentru luna septembrie a anului incurs, Karlovy Vary va fi locul de întîlnirea păpuşarilor care vor participa la un seminar cu caracter national. In toamnă, vaavea loc la Bratislava un festival consacrât noilor lucrări originale, cu prilejulcăruia — împlinindu-se şi 40 de ani deteatru profesionist slovac — se va deschideo expoziţie de scenografie care va ilustrasucoesele dobîndite în acest domeniu dupăEliberare. Unul din evenimentele de scarnaale anului va fi şi ìntilnirea unor artistide renume din U.R.S.S., din tarile dedemocraţie populară şi din apus, în cadmi«elei de a doua spartachiade de la Praga.Printre invitati se numără Kedrov, Chaplin, Olivier şi multi alţii. Şi în domeniulteatrului de amatori va avea loc o întîlnire importantă cu ocazia traditionaluluifestival ,,Virasek Hronov". De asemenea,cu prilejul centenarului naşterii lui H.Kvapil, se va organiza la Praga o con-ferinţă a artiştilor dramatici, cu temele :„Imaginea femeii în drama moderna oehă"şi „Arta actoricească, actorul şi societatea".

***

In cadrul Congresului culturii socialiste,care a avut loc anul trecut la Praga, a

fost prezentat raportul de activitate alAsociaţiei oamenilor de teatru cehoslovaci.

Subuniind interesul deosebit cu care a>fost urmărită dezvoltarea dramaturgiei originale (33 de lucrali celie şi slovaoe scrisedupă 1945 au fost presentate numai înprimele trei luni ale stagiunii actuale),congresul a trasat pentru anul 1960 oserie de sarcini importante privind activitatea asociaţiei. In perioada de pregătirea celui de al treilea pian cincinal, pentrurezolvarea tuturor problemelor de creaţiese. prevede consolidarla frontului drama-turgilor şi artiştilor de teatru şi filmprintr-o activitate vie şi susţinută în cadrul asociaţiei. Vor fi organizate astfelo serie de conferinţe şi discuţii consacrateurmătoarelor problème : critica teatrală şiteatrele regionale, scenariile radiofonicerproblemele dramaturgiei şi regiei la tele-viziune, stagiunea jubiliară a TeatruluiRealist „Zdenek Nejedly", întîlnirea artiş-

tilor de alte naţionalităţi etc. Clubulrevistei „Divadelni Noviny" va organiza, în cadrul filialclor asociaţioi şi al teatrelorregionale, discuţii cu oamenii de teatru şispectatorii în jurul celor mai izbutitemontări ale stagiunii, în special ale noilorpiese originale. Se prevede de asemeneaintensificarea aetivităţii secţiei dramaticeşi a comisiilor de scenografie şi teatru detineret, prin organizarea Li Bratislava afestivalului şi conferintei dramei contem-

porane, prin pregatirea expoziţiei de scenografie, editarea unei brosuri despre festival şi a unei ampie publicaţii desprescenografia cehoslovacă. In cursul anuluise va deschide la Praga expozitìa JanSladek şi se va organiza sărbătorirea a25 de ani de existenţă a teatrelor de tineret. In anul în ours vor mai fi createoonditiile de reapariţie a organului lunar„Film a dobu" („Filmili şi epoca")- In*tensificîndu-şi legăturile culturale cu stră-

inătatea, prin organizarea unor întâlnirf cu artiştii dramatici din U.R.S.S., dintarile de démocratie populară şi cu colec-tivele de teatru progresiste din apus, Aso-ciaţia oamenilor de teatru cehoslovaci îşipropune să contribuie la extinderea schim-bului de experienţe culturale între ţări.Perspectivele acestui bogat program deactivitate asigură oamenilor de teatrucehoslovaci întâmpinarea cu noi succeseartistici a cele» de a 15-a aniversări a eli-berării ţării.

www.cimec.ro



EOMiUOQEQUSUE

să spun că actoral care a cunoscut uimi-torul lui realism poetic nu se va puteaelibera de influenţa lui în nici una dincreaţiile sale ulter ioare. .." (LaurenceOlivier).

„...Ca aotoT, Cehov m-a învăţat să jocsimplu, să caut adev ărul lăuntric . . . Elm-a învăţat să iubesc şi să stimez oa-menii. El mi-a arăfcat că umorul este unadin cele mai minunate expresii ale gìn-dirii..." (Sacha Pitoëff).

„...Drainaturgia lui Cehov şi arta regi-zorală elaborata de Stanislavski ìn spec-

tacolele cehoviene, subtilitatea psihologieă,pr ee um şi realismiul lor, de te rmi na ìn multeprivinţe, căutările teatrelor americane dinzilele noastre..." (Erwin Piscator).

Mărturisind că n-a pus niciodată ìnscena o piesă de Cehov, deoarece nu agăsit încă o forma nouă de expresie,superioară color realizate, şi n-a dorit săcreeze copii după spectacolele M.H.A.T-ului, regizoral sovietic Gh. Tovstonogovseri e : „Noile idei şi no ua forma (a spec-

tacolului cehovian — n.n.) se află ìn ìnsesi piesele lui Cehov. Trebuie timp ea6ă fie descoperite. Acest timp va sosi. Şiatunci, Cehov va veni iarăşi la noi —visător, tînăr şi inspirât, prieten ìntelept, judecător sever şi dascăl pentru a ajutape strănepoţii lui Astrov şi Versinin, aiunchiului Vania şi ai oelor trei surori,să iubească şi mai mult viaţa, să o

înfrainuseteze şi mai mult, să viseze cuşi mai multa îndrăzneală la «cerai plin

de di amante».. . Î1 voi pinne in scena peCehov ... şi aceasta va constàtui probabilcel mai plin de răspundere examen pentrudreptul de a fi considérât un regizor con-t e m p o r a n . . . "

Preţioasele mărturisiri din revista„Teatr" reflectă via şi stăruitoarea pre-zenţă a scriitorului rus, olasic şi in acelaşitim p atit de conte mpora n, in lumea ideilorşi teatrului de azi.

Influenza lui covîrşitoare s-a asimilat

creator in oreşterea prodigioasă a alleiteatrale sovietico, in îmbogăţirea valorilorumaniste ale teatrului universal. Numărul1 al revistei sovietice „Teatr" dovedeşteaceasta cu prisosinţă.

Ira Vrabi

„TEATR" nr. 1-DEDICAT

CENTENARULUI NAŞTERIILUI CEHOV

Pri mul nu mă r al revistei sovietice„Teatr" din anul 1960 e dedicat in ìntre-gime lui Anton Pavlovici Cehov, consa-crìndu-se pagini omagiale centenaruluinaşterii sale.

Numeroase articole şi studii de exegezăaduc noi date asupra teatrului şi drama-

turgiei sale, inserìndu-se in uriaşul material documentar existent in critica literarăfi teatrologică sovietica in legatura cucreaţia marelui dramaturg.

Despre „Cehov şi drama sovietica" seriel i . Stroeva, in timp ce L. Freidkina aducecìteva date preţioase asupra motivelor teatrale in proza lui Cehov, iar E. Surkovanalizează drumul parcurs de scriitor inevoluţia sa către dramaturgie. Publicareaunor fragmente ìnsemnate din caietele deregie ale lui K. S. Stanislavski şi Nemi-Tovici-Danoenko la piesele Trei surori şi Ivanov vine să completeze cunoştinteleoamenilor de teatru ìn legatura cu evasicele montări ale dramelor cehoviene pescena M.H.A.T-ului. Tot legate de spec-taco lul de teatru cehov ian sìnt şi intere-santele articole semnate de Ruben Simo-nov, „Cehov la Teatrul Vahtangov", şi deV. Vilenkin, care anahzează fericita ìntfl-nir e dintr e marcie actor Kacealov şidramaturg.

La ancheta iniţiată de redacţia revistei— avìnd ca pivot raportul teatrului luiCehov cu contemporaneitatea — au răs-puns un număr impresionant de oamenide teatru sovietici şi de peste hotare, prin-tre care A. Arbuzov, Gh. Tovstonogov,Orl in Vasiliev, M. Knebel , Lau rence Olivier,J . B. Priestley, John Osborne, SachaPitouff, Erwin Piscator ş^a.

SpLcuim cìteva din aoeste răspunsuri ,semnificative pentru covîrşitoarea influenţăa creatici cehoviene asupra drumului teatrului şi dramaturgiei contemporane universale.

„...Privitor la influenţa directă a luiCehov asupra fiecăruia dintre noi, trebuie



Coperta I: Lucia Sturdza Balandra tnrolul titular dinMamouret de Jean Sarment— Teatrul Municipal

Coperta IV : Scena din Discipolnl diavolului de Q. B. Show— Teatrul National „I. L. Caragtale 4t

Revista Teatrul, nr. 2, anul V, februarie 1960

Documents

Transcript of Revista Teatrul, nr. 2, anul V, februarie 1960