Revista Teatrul, nr.2, anul IX, februarie 1964

8/9/2019 Revista Teatrul, nr.2, anul IX, februarie 1964

http://slidepdf.com/reader/full/revista-teatrul-nr2-anul-ix-februarie-1964 1/100

februarie 1964 (anul IX)

ïn occst numâc

N 0 A P T



r . 2 (anul IX) februarie 1964REVISTÀ LUNARÀ EDITATÀ

COMITETUL DE STAT PENTRU CULîURÀ SI ARTAŞI DEUNIUNEASCRIITORILOR DIN R.P.R.

U M A R Ana Maria NartiTEATRUL CU PUNŢILE RECONSTRUITE

NOAPTEA CEA MAI LUNGĂpiesă în doua parti

de Horia Lovinescu

„PRIETENII" de Lucia Demetrius la masa rotunda

Traian SelmaruCE VA DESPRE MĂIESTRIE, TEHNICÂ ŞI STILPe margined spectacolului „Noaptea e rn sfctnic bun" de

Al. Mirodan la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra"

B. ElvinPUTEREA DE ATRACŢIE A TEATRULUI DE IDEI„Act Venetian" de Caniil Petrescu pe scena Teatrului „C. I.

Nottara"

OYIDIU ROCOŞ ÎN HAGI TUDOSE

ROYAL SHAKESPEARE COMPANY LA BUCUREŞTI . . .

Mira IosiiSURPRIZELE SCENEI 70

Alccu PopoviciREVISTA DE IERI, DE AZI, DE MÎINE 77

CU NICUSOR CONSTANTINESCU DESPRE EL SI DESPREALTII 80

ANTRACTE 86

PE SCENA LUM1I

Mircea AlcxandrescuÎNSEMNĂRI ITALIENS 01

OPERTA I : Irina Răchifeanu-Şirianu in rolul titular şi DînaCocea in Elisabeta din „Maria Stuart" de Fr. Schiller (Teatrul National „I. L. Caragiale")

OPERTA IV : Gr. Vasiiiu-Bir'.ic in „Avarul" de Molière (TeatrulNational „I. L. Caragia'e")

sene: SILVAN, I LEAN A BRATU Foto: HEDY LOFFLER, CLARA SPITZER| | VAL MUNTEANU 5. MENDREA şi N. Î.YA ICO



'

Teatrul

eupunţilereconstruite

„Cine va restabili, într-o zi, punţiletôiate aie teatrului romlnesc şi-l va readuce, din izolarea lui de astăzi, in organismul vin al culturii noastre ?"

MIHAIL SEBASTIAN(„Rampa" — 8 septembrie 1935)

Originalitatea teatrului romînesc se defineste, în secolul XX, prin distanţarcursă de la temele, tonul şi atmosfera dramaturgiei din prima jumătate de veac,

orizontul descoperit după cel de-al doilea război. Saltul se situează, în modresc, în jurul unei date precise, pentru că răspunde schimbărilor definitorii careau produs în istoria societăţ ii romîneşti , în urma a tului revolutionar de la August 1944.

„... sîntem aici, în răspăru l Balcanilor, pe la periferia Bizanţului, und e totea ce se înt implă este obiect de glumă... Conş tiinţele de aici ? Să nu mai vorbim

ele... Sînt goale şi noduroase ca trunchiurile de sălcii de baltă. Totul e aiciascaradă şi impostură*. Aceste doua replici, pe care Camil Petrescu le pune înra unor personaje din Jocul ielelor, pot să slujească drept motto multor piesemîneşti scrise înainte de ultimul război. Nu este vorba de valoaroa indiscutabilă aestor piese, ci de sfera lor tematică, precis şi obiectiv determinate de conditiiletorice. Eroii acestei dramaturgii trăiesc într-o lume mică. închisă, nu numai lipsită

libertate, dar meschinizată de învîrten şi ticăloşii, roasă de o necinste adînea,năbuşită de celé mai absurde prejudecăU populate de falsuri imposturi trişări



ielelor" —, dar recunoaşte in acelaşi timp imposibilitatea tragica a unei asemeneavadări în abstract. Pe linia unei tematici comune se înscriu şi unele piese scrisee Mihail Sorbul, Victor Eftimiu, Tudor Muşatescu, Al. Kiriţescu, Mircea Ştefă-escu — fireşte, eu variaţii de ton şi de stil impuse de genurile şi de modalitătilereferate de autori.

In raport eu această dramaturgie, expresia lui Mihail Sebastian — „teatrul euunţile tăiate" — poate fi foiosită într-o acceptie mai amplă decît cea pe care i-a dat-c»onicarul. Constatînd restrîngerea pînă la sufocare a cercului de activitate a tea-ului, ieşirea lui din viaţa intelectuală care îi era contemporană, atrofierea acestuî

apitol din viaţa artistică, scriitorul constata un fenomen complex, eu multe semni-catii. Una dintre cauzele principale ale divortului dintre teatru şi cultură era»ubordonarea faţă de gusturile publicului burghez. De aici, dezinteresul fată deoblemele acute şi esenţiale de gîndire care vitalizau proza, poezia, critica vremii.e aici, dispretul fată de dramaturgia originală in ce avea ea mai temerar, marnnoitor : teatrul lui Camil Petrescu nu s-a jucat, Sam al lui Zamfirescu a fost inter-s, ceea ce 1-a déterminât pe autor să nu mai scrie pentru scenă. Asta explicS

sfera sociaîă restrînsă în care se inchid investigate dramaturgilor. Mediilexplorate pe scenă sînt mereu aceleaşi păluri ale societăţii burgheze — mica bur-hezie, intelectualitat ea, burghezia, unel e cercuri de moşieri ; muncitorii sînt peenă aparitii mai putin decît episodice, piesele inspirate din viata satului constituie

re excéptii. Consecinţa principale a acestei situaţii de întepenită izolare a teatrulu?te ruperea punţilor de leqătură nu numai eu cultura timpului, ci indepartarea*e viaţa mare a poporului. De aici, tendinţa scriitorilor care îndrăzneau să se concre scenei, de a protesta cît mai vehement împotriva atmosferei şi mentalitâtii*listine rare îi încarcerau, creînd imaginea dezolantă a unui univers închis, potrivnicăpiratiilor intelectualului cinstit şi inzestrat, de a trăi o viaţă cuprinzătoare, ac

va, rodnică.

I^ramaturgia romînească nouă, socialiste, debutează printr-o sfărîmare a zăgaurilor care ţineau prizonieri pe eroii dramatici. Sub actiunea conceptiei noi, mate-alist-dialectiee, despre lume, dramaturgii găseau drum spre cea mai importante dirralitătile eontemporane — lupta politică —, realitate care conditionează şi déterina devenirea tuturor zonelor de viată umană în vremea noastră. Dramaturgic

ăseşte astfel leqatura eu marile comandamente sociale şi istorice aie timpului, eaevine o artă participativă, partinică. Conflietul dramatic iese din ramele îngustee antagonismului individ (de obicei, un personal intelectual) — societatea burgheză>

se axează pe coordonatele contradictiilor hotărîtoare de <~lasa, ale marilor coliziunfvolu tionare. In dezvoltarea conflictului apare perspectiva istorică — atît asupraecutului şi a prezentului, cît şi ca previziune ştiintifică a vîitorului, aflat în plinăonst ro cti e.

Este firesc ca, astfel orientati, dramaturgii să exploreze medii, conflicte, siatii dramatire eu totul noi, în strădania de a descrie cît mai amplu noile realităţîite în viata societătii romîneşti în urma schimbărilor revolutionare. Se elaboreazăum în primul rînd o dramaturgie eroicaA ce a^e şensuri militante deschise sïrecte. Personajele sînt împartite net prin modul lor de gîndire. Ele sînt caracte-zate anasat, eu linii groase, în alb şi negru, conflictele transcriu direct aspectee luptei de clasă. Cumpàna Luciei Demetrius, Minerii şi Cetatea de foc deihail Davidoglu, Anii veari de N. Moraru şi A. Haranga, Ultimul mesaj de Lau-nţiu Fulga neagă universul închis al dramaturgiei dinainte de război, chiar prinptul că se situează eu totul înafara lui, în m^diile active, care au construittoria noua a sodetatii noastre, fie luptînd în ilegalitate, fie pe front, fie mairziu. în timpul eonstituirii noilor realităţi sociale. Ele aduc pe scenă primii eror

uternici, exponent! ai clasei muncitoaire, angajaţi conştient şi organizat în luptaolitico si eare actioneaza eficient în numele convingeriloT lor — comuniiştii.Filonul eroie, booat reprezentat în prima etapă a noii noastre dramaturgii,

evine o permanents în teatrul ultimiloT douăzeci de ani. Acestei terne îi este-închinată una din piesele lui Mihai Beniuc — întoarcerea —, care, trecînd în?

i tă i t i i itătii t di l t l il l î ă tă i li ă



Dar, desigur, am greşi dacă am limita sfera dramaturg le i de Inspirâ t! e aroicăpiesele care ilustrează aspecte [mediate ale istoriei luptelor politice din tara

astră. Pentru că, privită sub raportul semnificaţiilor ei general-umane, tema lupteolitice se confundă eu tema creatiei — temă centrală a artei realist-socialistere consemnează momentul descătuşării fortelor umane creatoare din conditiile

e opresiune ale „înstrăinării" omului de natura sa umană, sub presiunea unorlatii sociale antiumane, de exploatare. Dacă dramaturgia romînească din primaumătate a secolului sintetiza istoria neputimtelor şi a înfrîmgerilor eroilor izolare încercau să se realizeze într-o lume umană, dramaturgia noastră contemporană

configurează, în ansamblul ei, ca o istorie a descoperirii şi valorifieării imarilorsurse umane la nivelul tuturor mediilor sociale, în cantexitul construirii unorlaţii sociale favorabile dezvoltării multilatérale şi armonioase a omului.

Dramaturgia romînească rouă ilustreaza acest dublu act de eliberare materialămorală : eliberarea obieotivă, social-politică, rezul tat al dist rugeri i relatiilox ş

orme'or sociale spécifiée orînduirii bazate pe clase antagonice, şi eliberarea suectivă, intima, a omului, ca o consecintă a asimilării conceptiei ştiinţifice despreme şi a adoptării unui mod de trai conseevent eu această eonceptie.

Exista o dramaturgie noua, care preia direct tema universului închis, analind-o din peirspectiva eliberării şi valorifieării fortelor umame creatoare în condi

le societăţii socialiste. Citadela sîărîmată nu este numai sfîrşitui familiei burghezeprăbuşirea universului închis — călduţ pentru ced care mu au alte măzuintesuportabil pentru cei care visează — pe care il comstituie traiul filistin. Cu unu simţ al istoriei, Horia Lovinescu cereeteaza procesul complex şi chinuitor prinire „omul în cutie" — pentru a folosi expresia cehoviană —, filistinul mai mulu mai puţin dotât, mai mult sau mai putin intelectual, este smuls dim carapaceai de răsturnările istoriee şi, dacă se cramponează de cioburile ei, este înlăturatn viaţa socială.

Problema este abordată nu numai din punct de vedere istoric, ci şi subpectul ei ideologic. Descriind degringolada lui Mated de la ipostaza de „spiri

perior care şi-a găsit salvarea în lumea ideilor" la aceea de parazit, Lovinescundamna toate soluţiile false de eliberare din filistinism. Demonstraţia lui impeca-lă (decăderea lui Matei fiind cea mai valoroasă din componentele piesei) dovedeşte

protestul estetului şi filozofului aventurii împotriva „mediocrităţii, platitudiniieschinăriei, a stupidităţii îmbrăcate în haine pompoase, a stupidităţii agresive"te numai aparent. Cel care sustinea că „e mai bine să te chinuieşti o viată în-

eagă tînjind după o geamă de lumină pe care o întrevezi la orizomt, decît săbălăceşti in confortul pasivitătii" piere toemai fiindcă este smuls din aces

nfort al pasivităţii, pe care îl deghizase în actiune creatoare, scriind cîte ooşurieă pe an şi desfătîndu-se cu interminabile şi mocive speculaţii, la capăturora se afla ideologia fascismului.

Aceleiaşi terne îi sînt consacrate celé mai reuşite piese de Lucia DemetriusTrei generaţii şi Arborele généalogie —, care descriu, cu subtilitate psihologicăo bună cumoaştere, tipuri şi medii sociale legate de sfărîmarea citadelei familiei

urgheze sau moşiereşti, irealizînd o cronică a vietii sociale romîneşU din aniiarilor evenimente revolutionare. Eugen Barbu preia, in recenta lui piesă Să nu-ţci prăvălie cu scarà, temele şi atmosfera literaturii lui Zamfirescu, din perspectivaitică a noii ideologii. Cu multă vigoare se îmscrie în această série de preocupări

assacaglia lui Titus Popovici, care demonstrează, printr-un conflict violent, internsamatic, imposibilitatea izolării intelertualului şi necesitatea angajării în luptalitică. Piesa, construite pe o actiune bine condusă şi antrenînd caractère bogate

distinge prin vigoarea dezbaterii intelectuale, a polemicii purtate vehement —n fapte şi în cuvimte —, atit cu sălbatica idéologie a fascismului, cît şi eu ten-nţele intelectualiste spre apolitism. Titus Popovici utilizează faptele istoriee cand general pentru dezbaterea între moduri opuse de gîndire — cel comunist, cescist şi ce! pretins obiectiv de fapt evazionist al intelectualului



Ur amaturgia satului este realm ente o creat ie a ultimilor douăzeci de ani ;nainte nu existase o asemenea preocupare în literatura dramatică, exceptie făcîneva lîncercări care exploatau mai ales pitorescul şi aspectele primitive ale vieţii

răneşti. De la Năpasta lui Caragiale — compozitie de o forţă şi o simplitateasică —, teatrul nostru, prin excelentă citad.n, şi destinât publicului burghez,norase tematica ţărănească. Dramaturgia noua vine să umple şi această lacună,plorînd persévèrent satul contemporan dir perspectiva prefacerilor revoluţionareécifiée timpului.

In aceste conditii, dramaturgia consacrată tematicii tărăneşti are un drum

arté, mai anevoios. Mai aies aici se resimt urmăriJe acelei înapoieri a literaturiiamatice {fată de proză şi poezie) pe care o consemna Sebastian. Dacă proza romî-ească socialiste a dat romane şi nuvele remarcabile inspirate din viata ţăranilor,uşitele ei se sprijină şi pe traditli impresionante. Cu o tradiţie sumară, trebuind-şi elaboreze in întregime mijloaoele de expresie artistică şi fiind în acelaşi timpgată strîns de exigentele unor acţiuni politice imediate, dramaturgia care seaborează acum face paşi însemnaţi în direcţia ireprezentării vii, veridice, a satului

scenă. S-au scris astfel, în aceşti douăzeci de ani, piese care urmăresc momen-e importante pentru construirez satului socialist.

Un efort colectiv este depus de scriitori pentru dezvoltarea acestei ramuriîn dramaturgie. Descrierea vieţii satului i-a preocupat şi pe Mihail Davidoglucia Demetrius, Maria Banuş. Comedia lui Mihai Beniuc — în Valea Cucului —uce un aport deosebit in acest important domeniu al literaturii teatrale. Surprin-

nd secvenţe din anomentul important al colectivizării, Beniuc creează un eroutentic şi viguros, Toma Căbulea, prototip al ţăranului contemporan. înzestrat

o inteligenţă vie, reprezentant al vigurosului umor popular, Toma Căbuleaşi pune toate calităţile in slujba convingeiiloj sale partinice. Pasiunea cu caroul actionează în numele idealuri'lor sale comunisite, spiritul lui de initiative şiguranţa cu care el se împotriveşte celor care vor să submineze întovărăşirea

întemeiază pe încrederea nezdruncinată in Tealizarea idealurilor sale, pe opti-ismul lui funciar. Aceleiaşi preocupări pentru investigarea vieţii satului îi sintnsacrate şi piese mai récente de Sûtô Andraş, Paul Everac şi, mai de curînd,rierile de debut ale lui Gheorghe Vlad.

^Două éta pe decisive au atras îndeosebi ate nţi a dramaturgilor : aceea a colec-izăiriX şi aceea a consolidării gospodăr iilor co lec tive. Despre reforma agrarăoment ite luiltiiAe şi dramatice conflicte, nu s-a scris pentru teatru — o altăosebire între dramaturgia şi proza eu această tematică, care scoate în evidenţăferenţa de maturitate existentă intre aceste genuri, în iraport cu problematicarănească. Ezitările mijlocaşului, eliberairea din spiriitul îngust şi de proprietardividual, creşterea simţului de răspundere pentru munca şi bunul comun, dezvolrea solidarităţii şi formairea acelei concepţii superioare care subordonează totuligenţelor colective sînt coordonate principale în universul moral al eroului

amatic reprezentat în aceste piese. S-au creat premisele pentru un sait calit-tivre, probabil, nu va întîrzia prea mull, şi care va aduce şi literatura dramaticănivelul împlinirilor ideologic-airtistice aie prozei de inspiraţie ţărănească.

Dramaturgii din prima jumătate a secoiului căutau adeseori, în spaţiile neutree imaginarului sau în istorie, mai multă libertate de acţiune şi gîndire, mai multc pen tru luptă, pent ru pasiu ne şi pentru dezbaterea de idei decît oferea descrierea

nor realităţi pirin exeelenţă prozaice. Camil Petrescu creează astfel una dintrepodoperele dramaturgiei noastre, Act Venetian ; G. M. Zamfirescu născoceşte ome imaginară pentru a desfăşura alegoria lui Sam, Sebastian închipuie, în Insula

aventura insolită. Desluşim în aceste strădanii dorinta de a ieşi din cotidianu

ea apăsător şi nevoia de a comunica, peste barierele traiului înapoiat, provincialvieţii burgbeze din tara noastră, cu teatrul universal.Dramaturgii contemporani nouă reiau această preocupare în alt spirit şi cu

te perspective. Oaspetele din iaptul serii, O întîmplare, Hanul de la răscruceelebrul 702 sînt piese care duc mai départe efortul de a comunica scenic eu unele



mii cont emporane : demasca^ea fascjsmului, soi idar ita tea în numele păcii , in_ţa__ajnenintării atomice, demascaroa racilelor vieţii burgheze contemporane. Dacăelebrul 702 se păstrează la nivelul dezbaterii publicistic-satirice, prezentlndu-se

un reportaj fantezist din lurnea gangsterilor, pentru a opume psihologiei deunglă chemarea lirică la solidaritate şi demnitate umană, Horia Lovinescu est

ras şi de polemica filozofică. El atacă existenţialismul, filozofia mistică, pragma-mul îngust al omului de afaceri mărunt, teoriile despre elitele celor puterniciprivilegiile loir. Hanul de la răscruce concretizează ambitia — nu deplin realizată,

r fundamentată pe o temeinică analiză — de a cuprinde o imagine a gîndiriintemporane şi a afirma în acest context forta şi vitalitatea ideologiei comuniste.

Prin aceste piese se continua actiunea de reintegrare a dramaturgiei romîneştin problematica universală şi circuitul major de idei din vremea noastră. Ele constiie încă un început de drum, o punte aruncată spre viata şi cultura conteinporană.

i e măsură ce distanţa djntre teatrul şi cultura noastră se micşorează, drama-rgia cîştigă în amploare tematica şi în varietate stilistică şi de gen. Consecinţeleestui procès de regenerare sînt multiple. Se poate vorbi, de pildă, despre învio-rea unui gen traditional rămas la nivelul gîndirii romantice din secolul XIX, careştigă în ultimul timp semnificatii şi forme de expresie noi, efectiv actuale — teatrultoric. în anii de după Eliberare, dramaturgia inspirată din istorie Irece hotărîtn sfera unui teatru lucid, analitic, temeinic aşezat pe bazele conceptiei ştiinţific

espre istorie. Tirecerea este importantă, pentru că ea permite unor dramaturgiu experienta să se integreze în linia de pxeocupări a teatrului militant politic.amil Petrescu continua opera de analiză a faptului istoric, începută atît de rodnic

Danton, în Bălcescu, dramă pe nedrept neglijată de teatrele noastre, care dă viatăenică unuia dintre cei mai de seamă eroi din istoria luptelor revoluţionare din tara

oastră. Victor Eftimiu scrie Haiducii. Momente cruciale din evoluţia societătii şi alturii romîneşti sînt descrise de Mircea Ştefănescu (Cuza Vodă, Căruţa cu paiate).

S-ar putea vorbi despre evolutia satirei în noua dramaturgie romînească,espre sensurile unei piese ca Mielul turbat. Aici, fortele negative, care altădatăominau „universul închis", făcîndu-1 de nesuportat pentru erodi cinstiţi şi în-

estrati — coruptia, parazitismul, impostura, prostia —, capătă o nouă tratareevenind prétexte de farsă. Satira, care are în literatura noastră dramatică o tra-ţie strălucitci, capătă astfel patos afirmativ. în piesa lui Aurel Baranga, eroii noi,

xponenţi ai spiritului de partid şi ai fortelor lui creatoare, se despart de ultimarma a parazitismului burghez, birocratia, rîzînd în hohote, eu optimismul învingă-rilor, confirmînd încă o data, concret, adevărul binecunoscutei afirmaţii a lui Marx.

Dar toate aceste consideratii asupra evolutiei unor genuri şi modalităti dra-atice privesc mai putin cercetarea de fată, axată în principal pe direcţia dezvol-rii tematice şi problematice a dramaturgiei şi situată în sfera relaţiilor dintre teatru

ansamblul culturii noastre. Ele pot fi reamintite pentru a întregi imaginea generalăunui gen lite rar, în plină efervescenţă, dar mérita să fie mai mult aprofundate

în studii aparté.In articolul pe care 1-am mai citât — fiindcă reprezintă un diagnostic foarte

recis al situatiei teatrului în ansamblul cullurii noastre de acum trei decenii —ebastian consta ta cu tris tete : „Dacă ar fi undeva, in via ţa noastră de tea tru , unm responsabil, care să-şi pună serios problema existentei unei literaturi dramaticered că s-ar cutremura observînd că în ultimii ani nici un tînâr n-a venit spreatru. Debuturi interesante au fost aproape în toate manifestările literare. Tineri

omancieri, tineri eseişti, tineri poeti — confuzi încă, plini de dibuiri, îndoieli şrori, dar pasionati de scris şi dornici de experiente. E un puis care bate, e oiată care se afirmă. Singur teatrul a rămas de o parte, izolat şi pustiu. Nici o

ocatie, nici un efort, nici un semn. Teatrul cu puntile tăiate."Disperării lui Sebastian i se poate răspunde printr-o simplă enumerare. înltimii ani au intrat în teatru nu unui, doi dramaturgi, ci o întreagă pleiadă decriitori care, fie că s-au format scriind direct pentru scenă, fie că au venit cătreăli le de spectacol după ce acumulaseră experienţă şi succese lucr înd în al t



uritatea ideologică. Insurectiei i-a corespuns, pe plan moral, abnegaţia marilor acteoice şi a sacrificiilor. Mirodan demonstrează că, într-o perioadă de pace şi stabili-te, munca obişnuită de fiecare zi a comuniştilor presupune tot atît eroism şi auto-isciplina. De celé mai multe ori, conflictul nu mai are loc între grupuri de persoaje aşezate pe poziţii net opuse, ci între doua moduri de gîndire şi de comportare

— cel comunist şi cel moştenit de la vechea mentalitate burgheză. ta Secunda 58De n-ar fi iubirile de Dorel Dorian, în Costache şi viaţa interioară de Paul Evenac

Prietena mea Pix de V. Em. Galan, în Mi se pare romantic de Radu Cosaşu, îneaua polară de Sergiu Fărcăşan, conflictele se desfăşoară la grade de inlensitateferite şi eu o eficienta dramatică diferită, în raport eu talentul şi măiestria scriito-lor, dar, în pofida deosebirilor de tensiune dramatică şi de stil, nu este greu săsim aici multe puncte comune.

O galerie de eroi pozitivi luptă pentru instaurarea normelor de viaţă comunistepentru valorifioarea acelor forţe şi posibilităţi umane pe care eroii recuperabili

r sona jele-pivot a ie coinflictului, le irosesc sau le falsifiée în numele unor convin-ri greşite sau numai antrenaţi pentru moment de atitudini comode. Este un ade-

ărat front al luptei pentru împlinirea umană, în care se aliniază eroi memorabili la Cerchez la Lupu Aman, de la Pavel Proca pînă la Gore din Şeiul sectoruluiilete. Pasiunea pentru actiune se traduce, de obicei, în vivacitatea replicii şi înrălucirile umorului, sensibilitatea transpare în momente de meditaţie lirica, preo

upar ea etică se exprima în lungi şi pas ionate discuţii despre sensul exis tentei ; peti aceşti eroi îi caracterizează receptivitatea şi interesul faţă de ceea ce se petreeen jur şi adversitatea absolută, aproape orgariică, faţă de apatie, scepticism, egocensm. Desigur, personajele sînt realizate eu mai mult sau mai putin talent, eu maiultă sau mai putină experienţă ; interesantă însă, din punc tul de vedere al cerc e-rii prezente, este comuniunea spirituală existentă între ele, unitatea de idealuri

concepţii, dincolo de care se întrevede unitatea ideologică şi moTală a mai multoreneratii educate de partid.

Unele aspeete aie evoluţiei noii noastre societăţi ies în evidenţă din compa-rea pieselor mai récente eu primele piese realist-socialiste din dramaturgia noastrătre tipurile de muncitori şi comunişti din piesele de început şi muncitorii aduşi în

enă de dramaturgii tineri este distanţa parcursâ pînă la apariţia muncitorului-inte-ctual şi reducerea deosebirilor dintre munca fizică şi cea intelectuală ; de la module reprezentare a problemelor de productie in aceleaşi piese de început, la moduln care aceste problème devin suportui dramatic al dezbaterilor etice în dramaturgian ultimele stagiuni se desenează o anumită evoluţie a relatiilor sociale în pro-sul muncii şi se discerne un nou stadiu de cultură, o îmbogătire a vieţii intelec-ale şi spirituale a eroului dramatic.

Dar dacă ultimele piese se aliniază pe linia unei nobile preocupări, putîndimi ca deviză binecunoscuta frază cehoviană : „La om totul trebuie să fie frumos",

aport de cunoaştere şi semnificaţii sociale ele cuprind, încă, prea puţin dingăţia actualităţii. Tema pe care şi-o propun cei mai mulţi dintre dramaturgităzi — dezvoltarea armonioasă şi multilaterală a tuturor forţelor creatoare umane,

principiu al eticii comuniste — cere o mai cuprinzătoare perspective asupra socie-ţii şi intervenţii mai dinamice, mai hotarîte, în analiza preocupărilor ei actuale.ogăţia ideilor pe care le vehiculează autorii poate susţine o mai mare bogăţie deractère şi conflicte. Abia schiţat aici, acest aspect al dramaturgiei din ultimeleagiuni mérita o discutie mai amplă. Este sigur că el trebuie pus în legătură eut rarea înt r-o uo uă etapă a crea ţie i teat ra le , etapă în car e — toemai fiindcă au dercetat noile terne, noile tipuri şi noile relatii apărute în societatea noastră, dato-ă consolidării ei, prin realizările materiale şi culturale acumulate în ultimul

mp — dramaturgii sînit chemati la un efoxt amplu de explorări şi deseoperiri

tistice.„Cine va" irestabili, înt r-o zi, punt il e lăiate al e teaitrului ro mînesc şi-1 va rea-ce, din izolarea lui de astăzi, în organismul viu al culturii noastre?" — se Intreba,um trei decenii, Mihail Sebastian. Realitatea ultimilor douăzeci de ani a răspunsriitorului : revolutia, ideologia marxist-leninistă, îndrumar ea de cătr e partid. Tea-l î i bili l ă î l l ă î ă d i d



E R S . O N A J E L E

} - fiii lui

Manole Crudu

Vlad

Toma

Claudia Roxan

Aglaia

Cristina, fiica ei

DomnicaDoctorul r

Un tînăr reporter

Acţiunea se petrece în zilele noastre, din var pînă-n toamnâ.

(Titlul piesei este provizoriu.)

58 ani

30 ani

24 ani

40 ani

40—45 ani

17 ani

85 ani

P A R T E A ICasa de la Snagov a sculptorului Crudu. Un hol mare. In fund, un perete aproape întreg, din sticlâ

tă , desparte atelierul de hol . In faţa holului, spre rampă, despărţi tă de hol prin uşi glisante, o fîşie ingustăgrădină. Construcţia c fâcută din paliere, atelierul ocupînd planul cel mai înalt, iar g.ădina, cel maijos. E noapte eu lună, asa incit grădina e luminată difuz, holul e în semiîntuneric, iar atelierul, in întu-

ic. După o clipă de imobil itate , o lumină îşi face apar iţia în atelier şi rătăceşte pe peretele de sticlă.oi, in atelier se face lumină puternică şi atunci, profilată pe peretele de sticlă, se desprinde conturul unetbre care se agită ciudat. Datorită luminii, umbra aceasta creşte, gigantică, sau se micşorează, pitică.tul nu trebuie să dureze decît atit cit e necesar pentru a se obţine efectul de straniu. Apoi luimina dinelier se stinge şi prin uşă pătrunde in hol Manole Crudu. E un bărbat frumos încă, puternic şi masiv,

par des şi foarte încărunţit ; in noaptea asta pare atins de o nefirească sfiiciune, căci pipăie obiectele şi-şită drumul de parcă ar fi orb. Ajuns în pragul care desparte holul de grădină, se opreşte. O voce careaude prin microfon îi exprima pe un ton alb, de lecţie repetată, gîndurile nerostite.

OCEA INTERIOARĂ : Casa mea. Amea. Eu sînt Manole Crudu şi astae casa mea. Uite şi grădina şi co-pacii mei. (Loveşte eu picioiul înpămînt.) Şi ăsta e pămîntul. Solid.Nemişcat. (Cu satisiacţie.) Nu sescufundă piciorul în el, ca într-opîslă. Poti păşi temeinic, fără grijă.(Face un pas şi se uită în jur.) Re-cunosc toate Juciurile, şi lucrurilemă recunosc. Nu, nu s-a schimbat

nimic, şi toate stau pe locul lor,zdravene, neolintite. (Vrea să facăun pas si, deodată, îşi trage piciorul,ca şi cum ar ii câlcat în gol.) Iar amvăzut prăpastia. (Izbucneşte într-un

Vocea interioarà continua.) Ar trebuisă mă odihnesc. M-a obosit câlătoriaAsta e. Oboseala e de vină. (S-aapropiat de o bancă, unde s-a mişcatdeodată cmeva, ascuns pînd acumde ochii nostri de un tuîiş. Tare.Cine e aici ?

DOMNICA : Eu, maică. Ai ieşit la aer ?MANOLE : Tu eşti, Domnico ? Ce fac

aici, Ja ceaàul ăsta ?DOMNICA : Nu pot dormi. E ca ld şi

mă dor ciolanele. Mai mă uit şi eula lună, la copaci... Şi pe tine te doareceva ?

MANOLE (aşezîndu-se) : Nu, nu mddoare nimic.



Acum sînt bine. Dacă te îngrijeşti,eu bolile astea de inimă poţi trăi

încă douăzeci de ani. Tata a mûritla nouăzeci şi eu n-am decît cinci-zeci şi opt. Tu cîţi ai ?OMNICA : Optzeci şi cinci, maică.ANOLE : Vezi ! Eu n-am dec ît cinci-zeci şi opt. Sînt în toata ' puterea .OMNICA : E adevărat că ai fost,ca Alexandru Machedon, toemai întara lui Por -împărat ? Tar e mult aimai lipsit, Manole.ANOLE : Pat ru ani. Dar tu nu te-a ischimbat.OMNICA : Numai că am mai mûritoleacă. Oleacă, şi încă oleacă şi

într-o zi, gâta, mă isprăvesc. Lasă,că îmi ajunge. Tare mă bucur că amapucat să te mai văd. Eu ţi-am datlapte şi te-am legănat. Ţii minte cum

îmi spuneai ? Dadă Domnică.ANOLE : Ştiu, n-am uitat . Cum s-apurta t Agla ia eu Une ?OMNICA : Bine, de ce să zic că nu ?

îmi dă deajuns de mîneare. Mai ţipăea, dar eu stau toată ziua în odăiţamea. Tot om mar e eşti, Manole ?Mai scrie la gazete despre tine? Sauai sărăcit şi de aceea ai venit acasă ?ANOLE : N-am sărăc it. Nici n-am ceface eu atîţia bani.

OMNICA : Nu vorbi eu păcat. Banii-sbuni. Ai doi feciori doar. (Pauză.) Eadevărat că se întoarce şi Toma ?ANOLE : Aşa spunea Aglaia . Cică ascris.OMNICA : îţi seamănă, Toma. E să-minţă bună din tine. Pe and Vlad,măoar că şi el ciopleşte piatră, parcănici n-ar fi din sîngele tău.ANOLE : E apucat . Asa eram şi eu

în tinerete.

OMNICA : E un pom pădureţ. (Pauză.)Să ştii că-i dă tîrcoale fetei.ANOLE : Care fată ?OMNICA: Fata Aglaiei.ANOLE : Ce tot vorbeşti... E un copil.OMNICA : A crescut, de cînd n-aivăzut-o. Are şaptesprezece ani.ANOLE : Vlad trebuie să aibă tre i-zeci. Nu-i nebun, să-şi pună minteacu o mucoasă. Bărbatii din familianoastră n-au dus niciodată lipsă defemei. (Rîzînd.) Liniba nu ţi-a îmbă-trînit, Dorhnico. Tot ascutită e.OMNICA : Stăpînul, cînd se în toarce,trebuie să ştie toate. Cine să ţi lespună ? Aglaia ? Ţi s a băgat sub

MANOLE : De cincisprezeee ani îmi tinecasa. Am avut noroc de ea. E gospo-dină. (Vocea lăuntrică.) Ar trebui samă duc la culcare, să dorm măcarcîteva ceasuri. O să las veioza aprinsàşi o să trag un somn bun. (Tare.)Domnico, vorbeai de moarte, înainte.Te gîndeşt i la ea ?

DOMNICA : Ce trebu ie să ma gîndesceu ? Se gîndeş te ea la mine.

Vine moartea în grădină,Cu-n pahar şi c-o luminăAuzi clopotul cum cîntă.Scoală, scoală, şi-1 ascultă.

MANOLE : Ce-i cu stihurile astea ?DOMNICA : De-ale noast re, din popor.MANOLE (ciudat) :

Vine moartea în grădină,Cu-n pahar şi c-o lumină...

Nu în pahar e primejdia. în lumină.Dacă te uiţi la ea, îţi pierzi cumpă-tul. Toate pălesc şi se înstrăineazăşi fug de lîngă tine. Le vezi, darparcă nu le mai recunoşti, şi nicinu mai ştii cum te cheamă. (Din nouvocea lăuntrică.) Ce rost au toatecuv intele astea, pe care le spun ?Trebuie să fiu calm. Lîngă mine-iDomnica, bătrîna mea doică. M-a

purtat în brate cînd eram mie. Dacă întind mîna, o pot atinge. O săsimt căldura. (Pune mina pe mina ei.Se aud nişte sunete stridente. Voceacontinua, speiiată.) Ce înghetată şi întunecată eşti, femeie ! Unde pleci ?Alunec. (Îsi duce mina la inimă siscoate un horcăit. Strigă, tare.) Dadă !Dadă !

DOMNICA (speriatâ) : Ce ai, maică, tedoare ?

(Fărâ să-i mai răspundă, Manole,care s-a ridicat, se prăhuşeşte. Domnicadeschide gura, îngrozită, qata sa tipe.)

(întuneric brusc.)

A doua zi. O dimineaţă strălucitoarde vară. în hol, înconjurată de un vraide ziare răvăşite, Cristina. Are şapte-sprezeee ani, e inimuşică, dar nu astaare importanţă, ci graţia şi sănătatea

ei, de animal tinăr şi curât. Sunâ telefonul şi Cristina răspunde.

CRISTINA : Da, a sosit ieri dimineaţă .Nu, nu vine prin Bucureşti şi nici

i t î ă i i Si



emoţionată. Se duce la o uşă şi bate.Apare, impacientatâ, Aglaia. E o

iemeie de vreo 45 de ani, eu o ţinutăsobră, care-i maschează destul de binevulgaritatea.)

GLAIA: Ce este?RISTINA: Mama, e Presedintfa Con-siliului la telefon.

GLAIA (ducîndu-se la teleion, subit îmblînzită) : Alo ! Bună ziua. Vă rogsă scuzaţi, dar maestrul nu poateveni la telefon. A avut azi noapteo criză şi e doctorul la el. Nu, emai bine acum. Da, rămîne la Snagovdeocamdată. îi voi transmite întoc-mai. Bună ziua. (îndreptîndu-se spreusa pe care a intrat, o întreabă peCristina.) Cine a mai chemat ?

RISTINA : O mult ime de lume. Amnotât. A telefonat şi Claudia Roxan.

A spus că vine să-1 vadă.GLAIA (iritată) : Şi nu i-ai spus cănu se poate?RISTINA: N-am îndrăznit.GLAIA : Ah, ce nătăfleată eşti ! N-atrecut decît o zi, şi dumneaei se şi

înfiinţeaza. Scoate telefonul din priză.(De la uşă.) Dacă intră maestrul peaici, să te găseoscă lucrînd. Şi spu-ne-i că arată bine. (Iese. Se aude osonerie. Cristina se duce să deschidă.)

RISTINA (reintră, nedumerită, urmatăde un tînăr) : Dar noi n-am făcut nicio reclamatie. Lumina funcţionează.

ÎNÀRUL : Nu-i aici vil a maes truluiManol e Crudu ?

RISTINA : Ba da, dar trebuie să fie oeroare. Vezi şi dumneata. (Aprinde olampà.)

ÎNĂRUL : Curios. Vă rog să mă ier-tati. (Arătînd spre atelier.) Acolo eatelierul ?

RISTINA: Da.ÎNĂRUL : Mi se pare că despre insta-laţia din atelier era vorba. Permitet i ?(Deschide usa atelierului şi râmîneîn piag, in vreme ce Cristina, carea intrat, luminează atelierul.) Da, eclar. S-a făcut o confuzie. (Interesat,arătînd spre interiorul atelierului.)Astea sînt blocurile de bazalt careau fost adus e pent ru „Zburător" ?

RISTINA: Da. Nu intraţi. Maestrulnu dă voie să se intre în atelier.ÎNĂRUL : Tovarăşă, am o mare ruga-

minte. Sînt şi fotograf amator, şi amo mare admiratie pentru maestrul

TÎNÀRUL : O simplă amin tire , duduie I(Uitîndu-se prin hol.) Aici e, probabil,colţul préférât al maestrului ?

CRISTINA (arătînd cu capul spre uniotoliu) : Acolo îi place să citească.

TÎNÀ RUL: Extraordinar ! Chiar aco lo?(Si în timp ce Cristina se uită îndirecţia arătată, mai face o iotograiie.Fata se întoarce, furioasă, spre el.)Gâta, gâta ! Am plecat. înţeleget i şidumneavoastră... E o ocazie atît derară ! (Se îndreaptà spre uşă. Dinspregrădină apare Vlad, un bàrbat detreizeci de ani, sumbru şi muşcător

Nu-şi ascunde răutatea. S-a oprit urmăreşte scena. Tînàrul, întorcîndu-sespre Cristina.) Dumneavoastră sîntetisecretara maestrului ?

CRISTINA (încurcată, dar ispitită să joace rolul) :Mda. Adică... nu chiar,

dar...TlNARUL : Ce noxoc, să trăiţi în preaj-ma unui artist ca el. E adevărat căe grav bolnav ?

CRISTINA : Nu, o simplă indispoziţ ieTÎNÀRUL : Să sperăm. Dumneavoas tră

trebuie să ştiti o multime de lucruriCu ce proiecte s-a intors maestruldin Orient ? Cu ce impresii ? Vă întreb, pentru că ştiu cà nu dăniciodată interviuri.

CRISTINA (împingîndu-I sore uşă, darilatată, totuşi, de importanţa pe carei-o atribuie tînàrul) : Nu sînt în mesura să vorbesc despre proiectelelui.

TÎNÀRUL : Dar ceva tot trebuie săştiţi ! Ah, cum vă invidiez ! Atî t detînără şi să fiţi colaboratoarea lui E adevărat că pregăteşte o retrospective la Paris ?

CRISTINA: Era vorba, dar...VLAD (intrînd) : Cine e tovarăşul, Cris

tina ?CRISTINA: De la Electricitate. S-a

primit o reclamatie că ar fi deran- jată instalatia.

VLAD : A, da. Dar nu-i deranjată , nu-iaşa ? (Apropiindu-se de tînàr.) Cemarcă e aparatul ? Zorki ? îmi davoie ? E nou ? (ÎI ia şi, cu un ges

brusc, îl deschide.) Ah, ce ghinion TÎNÀRUL (iurios şi dezolat) : Tovarăşe VLAD : De la ce ziar eşti dumneata ?TÎNÀRUL (dezumilat): De la „Secolul"VLAD : îmi permiţi să te conduc pînă



RISTINA (roşie, lui Vlad, care se în-toarce după o clipă) : Ce obraznic !

LAD (sarcastic) : Noroc că n-ai apucatsă-i destăinui nimic din tainele decolaboratoare a tatei.

RISTINA (gâta să plîngâ) : Dar eun-am spus că sînt colaboratoarea lui.Cum mi-aş fi îngădu it ?

LAD : A plecat doctorul ?RISTINA : încă nu. (Rugătoare.) Dom-nule Vlad, nu-i spuneţi nimic mameidespre gafa mea eu ziaristul ăsta...

LAD : Ţi-e încă frică de ea... Asta-ibine ! Frica-i singurul paznic eficaceal cuminţeniei fetelor. (Privind-ostruntat.) Mă întreb, însă, pentru cîttimp ? Virginita tea atrage bărbaţii camierea, muştele.

RISTINA (roşie ca tocul) : Vă rog sănu-mi mai vorbiti în felul ăsta.

LAD : Eşti o puş tancă stîngace. Inloc să te ofensezi, ar fi trebuit să teprefaci că nid. nu pricepi despre cee vorba

RISTINA : Nu sin t de pe vremeabunică-mi. Pricep foarte bine, şi toc-mai de asta nu-mi place.LAD : Oh, ce tineret l ipsit de can-doare ! Nu mai poţi avea, eu voi,nici măcar voluptatea profanării. Cefăceai aid, tot tăieturi din ziare?

Exegi monumentum... (Ride.) Un monument din hîrtie.RISTINA (îndreptîndu-se spre ziare) :Sînt foarte multe azi. (Importantâ.)S-a telefonat şi de la Preşedinţie.

LAD : Ce vorbeşti ? Bineînţeles : tede-foane, flori, articole omagiale... (Răs-colind ziarele, iără să le citească.)Ce scriu ? Veşnica gargarisea lă, desi-gur : „Marele nos tru artist" ... „Cla-sicul în viată"... „Cel mai mare sculptor umanist al timpului".. . Nu ?

RISTINA (consternată) : Cum puteţivorbi aşa despre tatăl dumneavoastră,care e... (cu aerul unei lecţii învăţate)gloria noastră.

LAD (rizînd) : Scrie şi in manuale ?Ai învăţat bine lecţia.RISTINA : Şi presa din str ăinăta tescrie acelaşi lucru.

LAD : Chiar toa tă ? Nu uita să-i dai

şi articolele apărute anul trecut, inrevista aceea franceză, in „Pygmalion". O să-i facă plăcere. Cum de-fineau a rta lui ? .Scul pture de predi-cator". Ha, ha !

CRISTINA (cu fervoare copilârească):Ce întrebare ! Pentru mine, maestrule un... zeu. Dacă aţi şti cum mă invi-diază colegele mêle că locuiesc încasa lui, că pot să-i vorbesc, că-mispune pe num e !

VLAD : Ei, ăsta da, e un argumentserios. Numai să ştii că prea multăconversatie n-ai să faci cu el. S-a întors cam morocănos, bătrînul. Doadacă dosarele taie eu tămîie au să-1mai dispună puţin.

CRISTINA (speriată) : Vă place numaisă glumiţi ? Sau chiar...

VLAD (buion) : Nu privi în abisurifetito. E şi nerecomandabil, şi indiscret.

CRISTINA : Să fiu eu fata lui , ahcum 1-aş mai iubi şi îngriji ! Toatăviaţa i-aş închina-o numai lui. Aşa

ca... o eroină dintr-un roman de Balzac, nu-mi aduc aminte numele. Sauca...

VLAD : Antigona.CRISTINA: Antigona?VLAD : O grecoaică , o actr iţă de ci

nema, care, într-un film, îşi ducetatăl, orb, de mină. Gîsculiţă dulce..(Iese.)

CRISTINA (în urma lui) : Nu pot să tesufăr. Fiu déna turâ t ! Neg at ivu le

(începe sa aranjeze dosarele. Usa sedeschide şi apare Manole, insoţit dedoctor şi de Aglaia.)

MANOLE (Aglaiei) : Aşa că nu sînacasă decît pentru doamna Roxan

CRISTINA (intimidată, emoţionată) Bună ziua.

MANOLE (care pare că nici n-a observat-o) : Şi, în ceea ce priveşte retetaprofesorului, te ocupi dumnea ta ?

AGLAIA (care are o hirtie in mind) Trimit chiar acum. (!i lace semnCristinei sa salute din nou.)

MANOLE (doctorului) : Să ieşim pringrădină, profesore. Te conduc pînăla maşină.

CRISTINA (mai tare, dar şi mai pierdută) : Bună ziua.

MANOLE : Bună ziua. (Dă sa iasâ Aglaiei.) Cine e dumneaei, Aglaie ?Am spus că nu primesc pe nimeni

AGLAIA : Dar e Crist ina, maest re. N-omai cunoas teti ? Cristina, vino şi dămina.

MANOLE (dîndu-i mîna) : la uite, cuma orescut. Cînd am pleoat era un



iese in grădină, fără să-i mai deanici o atenţie.)

GLAIA (Cristinei, tare, dar inutil,pentru că Manole n-o cude) :Cristino,

termina lucrarea, să i-o poţi damaestrului. (Şoptit.) Nu cumva săpleci de aici. (Iese.)ANOLE (doctorului, în vreme ceCristina se ocupă de îăieturile ei,dar continua să-1 urmărească, curioasă,

pe Manoie) : Nu-mi plac confruntă-rile astea. (Rîzind.) Mă fac să vădcît am îmbătrînit. (Scoate o ţigară.)

OCTORUL (oprindu-i): Nu.ANOLE : Ultima. (Trage adinc unfum.) Mă întreb dacă o să pot re-nunţa.

OCTORUL : Trebuie, dragă prietene !ANOLE : Trebuie, trebuie ! Nu preasînt învăţat cu cuvîntul ăsta. Tot-

deauna mi-am făcut toate chefurile.în sfîrşit, o să încerc. (Răspicai.j Darinterdicţia de a lucra n-o s-o potsuporta.OCTORUL : E... temporară.ANOLE (privindu-1 fix): Sigur ?OCTORUL (derobîndu-se, rîzind) :Ce-ţi trece prin cap ? Peste cîtevaluni ai să poţi reîncepe. Desigur,fără excese. (Sever.) Deocamdată,însă, repaus absolut !

ANOLE : Bine. Pentru că, altfel...Dacă nu mai am ce face cu mîinileastea...

OCTORUL : O să mai dea multecapodopere.ANOLE : Crezi ? (Se aşază. Pauză.)Voiam să te întreb ceva, profesore,

între patru ochi. Voiam să te întreb dacă boala mea e însotită, deobicei, şi de tulburări nervoase,

psihice.OCTORUL : Exista o nel inişte speci-fică bolii, dar care n-are nimic co-mun cu ceea ce întelegem de obiceiprin tulburări psihice. (Privindu-I atent.) Ai vreun motiv special să-mipui înt reba rea asta ?ANOLE (dupd o tăcere) : Nu. Vreaunumai să fiu edificat. Ca un proprie-tar care vrea să-şi cunoască chi-

riaşul.OCTORUL : Din punctul de vedereal organizării nervoase, dumneataeşti unul din celé mai frumoaseexemplare umane pe care le-am în-

ţă . (Se ridică de pe boncă.) Maimergi cu mine ?

MANOLE : Pînă la poartă . (După o-ezitare.) Ştii, mi s-a întîmplat decîteva ori să am senzaţia că păşescpe marginea unei prăpastii. Dar nula figurât, ci la propriu.

DOCTORUL: Un vertigiu, probabil.Nu da drumul din frîu imaginatieL(les.)

AGLAIA (intră in hol şi o intreabă peCristina) : Unde e ?

CRISTINA : Cred că în grădină. Mamă,ce rost are să stau aici ? S-a supăra tcînd m-a văzut.

AGLAIA : Nu ştia cine eşti .CRISTINA : Şi, cînd a aflat, m-a exa

minât ca pe cătel sau ca pe un scaunMai bine lucrez la mine în odaie

AGLAIA : Te rog să faci ceea ce-ţ i

spun eu. Şi ar fi timpul să începïsă-ţi cunoşti interesele. Trebuie să seobişnuiască sa te vadă aici, să-i fiide folos. Nu uita că de el depindem.

CRISTINA : E umili tor să faci ca lc ulede astea.

AGLAIA : Dacă n-aş fi ştiut să le iacazi nu erai bacalaureată, domnişoară,şi nu purtai ciorapi de mătase. (De- zolatà.) Nu pricepi că s-a întors bol-nav?! Spunea doctorul că are anghină

pectorală, că putea să moară şi azi-noapte. Cînd mă gîndesc, mă apucăpe mine congestia. Crezi că, dacămoare, o să ne facă băieţii pensie?

CRISTINA (speriatà): Cum, e chiargrav bolna v ?

AGLAIA : E pe ducă, fato. Şi noi lafel, dacă nu ne asigură viitorul în-tr-un fel. Şi încă repede. Aşa încînu umbla cu farafastîcuri.

CRISTINA : E îngrozitor !AGLA IA: CP , mă ro g?CRISTINA : Ceea ce spui.AGLAIA : Mamei taie îi vorbeşt i aşa ?

Neruşinato !CRISTINA (exaltată, adolescent) : Eu

înteleg să-i fiu devotată, dar dsinceritate. Nu e înconjurat aici decîtde intercse meschine şi de ură. Euo să-i arăt că exista şi un suflerurat în casa asta.

AGLAIA (e îrduriată, dar pînă la urmàideea n-o supără) : Sigur, trebuie să-arăţi că îi eşti devotată. Asta spu-neam şi eu.



GLAIA : la să le văd si eu. De cenu le-a i légat eu panglici ?(Se uită prin dosare. în timpul acesta,

râbătind grădina, apare Manole. E preocupat. Imediat pe urma lui, Dom-ca.)OMNICA : Manol e ! (Manole se în-toarce. E, vizibil, neplăcut surprins.O priveşte lung şi-i întoarce, brusc,spatele, îndreptîndu-se spre casa.

Domnica îl strigă, îngrijorată.) Cumte mai simţi , maică ? (Dai Manoleintră In casă. Bătiina, nedumeritô,

face un qest umil, de tesemnaie, sipleacă.)ANOLE (intrînd) : Aglaie, bătrîna numai pleacă vara la fiică-sa, la ţ ară ?

GLAIA : Ileana a mûrit anul trecut,maestre, aşa că nu mai are unde sase duca.

ANOLE : Nu ştiam. (Vorbeşte, vizibilagasat, pentru că nu ştie cum să-şispună gîndul.) Dar de ce nu stă, ziua,

în odaia ei ? Afară e prea multsoare şi, la vîrsta ei... Fii bună şispune-i că doctorul mi-a cerut săma odihnesc, să nu văd oameni.

RISTINA : Dacă aţi şti cum vă aş-tepta ! (Aglaia îi trage un ghiont.)ANOLE : Da, da, dar n-am răbdarepentru ea acuma.

GLAIA : Cred şi eu. Şi s-a ramolitrău, bàtrîna. Vorbeşte singură.ANOLE : în orice caz, ai grijă săaibă de toate.

GLAIA : Cred că numai de as ta nuse poate plînge. (Manole se îndreap-îâ spre uşa inîerioarâ.) Maestre, nuvreti să vedeţi surpriza pe care v-apregăti t-o Cristina ? Ea a avut ideea.ANOLE (întorcîndu-se) : Ce anume ?GLAIA : A st rins tot ce a apârut înziarele noastre şi în celé străine,despre dumneavoastră, din 1957 pînăazi... In dosarele astea.ANOLE (ràsîomd un dosar) : E foartedrăguţ din partea dumitale, dar...

GLAIA : Nu vă pute ti închipui cumvă admira. Vă divinizează.

RISTINA : Mamă !GLAIA : Ce, nu-i aşa ? De cînd aaflat că vă întoarceţi, nici nu mai

ştie pe ce lume e, de emoţie.ANOLE : Şi, cînd colo, s-a întors unom băt rîn şi bolnav. Mare scofală !

RISTINA (eu suiletul la gură) :Maestre...

CRISTINA: Sînt şi studii mari. Esteşi un articol semnat de RenéHuygues.

MANOLE (eu şi cum ai fi impresionat) Tt, tt/ tt I Bine. Ştii ce faci acum ?Le iei frumos şi le duci la podPentru soared sau pentru criticide mai tîrziu.

AGLAIA : Şi ea, care credea că o săvă facă plă cer e !

MANOLE : Dar şi-a atins scopul , chiardacă astea n-o sa le citesc niciodată

AGLAIA : Ştiţi, maes tre, la ce m-amgîndit ? O să fie acum, după ce atlipsit atîta timp, un adevărat balamuc eu telefoanele, eu corespondentaCristina ar putea să vă facă serviciude secretară. Decît să căutăm unanoua...

MANOLE : Asta-i o idee excelentă

Ce zici, Cristina?CRISTINA : Dacă dumneavoast ră doriţiaş fi fericită să vă fiu de folos.

MANOLE : Atunci e perfect . Incepechiar eu corespondenta de azi. Imfaci o mica nota despre fiecare seri-soare. (Aglaiei.) O să-i fixăm şi unsalariu convenabil seeretarei noastre..pentru...

CRISTINA (eu un ţipăt) : Nu vreaubani !

MANOLE : Dacă nu mă înşe l, eel ca repune conditiile sînt eu. Aşa încît veavea şi o leafă, ca să-ti poti cum-păra... Mi se pare că pudră nu folo-seşti încă. Atunci, bomboane.

AGLAIA : Vă multumesc, maest re.MANOLE : De ce ? Eu sînt eel ca re a

făcut o afacere bună, nu dumneata(Se aude o sonerie.)

AGLAIA : Sună. (Se duce sa deschidă.MANOLE : în ce clasă eşti ?CRISTINA (mîndrô) : Am luat exame-

nul de maturitate.MANOLE : Ce vorbeş ti ? Ştii că eu

n-am ba calaureatul ? Le-am tras chiu-lul.

(Pe uşă intră Claudia Roxan. Arevreo patruzeci de ani şi e ioaite iru-moasâ şi uşor teatrală, dar nesupàrâtorFaptul e, de altiel, explicabil, pentrucâ e o actriţă célébra.)

CLAUDIA (eu eiuziune) : Man I (Şi-întinde amîndouà miinile.)

MANOLE (venind spre ea) : Auzi, Claudia, fata asta e bacalaureată ! Tu eşti ?



(Sărutîndu-i mîinile şi cuprinzînd-npe dupa umeri.) Ce bine că te văd,în sfîrşit ! Nu mai ave am răbdare.

LAUDIA (rîzînd): Oh, Man. tocmai euvrei să te cred? (Şi, ţinîndu-se debraţ, ies în grădină, sub privirile uşor iritate ale Cristinei, care, dapă ce-i

pierde din ochi, se aşază, eu un gest hotărît, la masa de lucru şi deschideo scrisoare. Ajunşi afarâ, Claudia V

priveşte, cercetător şi aiectuns, peManole.)ANOLE : Am îmbătr îni t rău ?LAUDIA (e vizibil că asta e impresiaei, dar nu vrea să-i spună. Clatinădin cap ŞJ, luîndu-1 de gît, îşi lipeşteo clipă obrazul de obrazul lui) : Gro-zav ţi-am simtit lipsa.ANOLE : De ac eea n-ai venit ie ri lagară ? Era plin de s trăini . Tu, însă,

lipseai.LAUDIA : Ţi-am telefonat doar că amavut speotacol. Şi acum am fugit dela repetiţie ca să te pot vedea. Mi-a

împrumutat Lică maşina. (Alt ton.)Patru ani ! Au trecut patru ani, Man,de cînd ai pleoat ! (S-au aşezat p» obancă.)ANOLE : Am impresia că te afecteazămai mult amintirea despărtirii decîtte bucură revederea.

LAUDIA (rîzînd): Scene! Atît de re-pede ? Lasă-mă eel puţiia să resp ir,Man.ANOLE (eu un iel de îndîrjire) : Ni-meni dintre cei care-mi sînt aproapenu s-a bucurat eu adevărat de în-toarcerea mea. Am simţit mai multăcăldură la oamenii aceia străini carem-au întîmpinat la gară decît la Vladsau la tine.

LAUDIA : De cînd am ajuns să amat ît a import anţă în ochii tăi ? Şi nicisub aspectul de tată sentimental nute cunoşteam. Ce-i eu t ine ?ANOLE : Ştii că totdeauna mi-ai fostdragă şi că, în fond, singura femeiedin viaţa mea eşti tu.

LAUDIA : Eşti delieios, Man. Nu maieu îţi cunosc vreo douăzeci de maripasiuni, pentru a nu mai pomeni de

nenumăratele intermedii.ANOLE : M-am întors t otd eau na latine.

LAUDIA : Da, am fost s ingura femeiepe care-ţi făcea placer e s-o înşe li

MANOLE : N-a ieşit rău. Dar nu schim-ba vorba. M-am gîndit mult la nodoi.

CLAUDIA (eu umoT) : Chiar la amîndoi? Şi?

MANOLE (dupd o clipâ de ezitarecàci nu ştie cum să înceapă) • Necunoaştem de douăzeci de ani.

CLAUDIA : Nu e p rea galant să mi-oaminteşti.

MANOLE : La un mom ent dat, la început, ţi-am propus să ne căsătorimIţi aminteşti ?

CLAUDIA : Ce memorie ai ! De fapt, euţi-am propus, dar e drăgut din parteata că ai schimbat, măcar retrospectivrolurile.

MANOLE ^care iusese de bună-credinţă) : Crezi tu că aşa a fost ? Daam foarte multe vini faţă de tine.

CLAUDIA (continuind pe un ton de badina), aşa încît nu se poate şti exaccit de grave au lost lucrurile pentruea. Dar puternica ei aiecţiune pentru

Manole tiebuie sa se simtâ mereu)Nu-ţi face scrupule, Man. Dacă nuaveai atîtea vini, poate că totul setermina de mult între noi. Era singuramea superioritate în TaportuTile noastre. O femeie vanitoasă nu xenuntăuşor la asta. (Rîde.)

MANOLE : N-ai de gînd să mă iei nico clipă in ser ios ?CLAUDIA : Hm ! Eşti suspect de au to

critic. Nu ştiu unde vrei să ajungiMANOLE : Faptul că am rămas totuş

legaţi, în ciuda păcatelor şi vinilomêle, dovedeşte că ai continuât sămă iubeşti.

CLAUDIA (eu sinceritate, graţioasă) Ce ocol pentru a ajunge aici, ManSigur că te iubesc. Ăsta e blestemuvieţii mêle. (Se ridicà.) Dar acum trebuie să fug. Am promis că lipsescnumai doua ore. Vii să mă iei disearăde la teat ru ?

MANOLE (îi apucâ mîinile, o priveştelung) : Vreau să vii tu aici. Pentrutotdeauna.

CLAUDIA (neînţelegînd şi tulburatà) Nu înţeleg. Ce glumă !

MANOLE : Ti-am spus doar că m-am

gîndit foarte mult. Vreau să ne căsătorim, Claudia.CLAUDIA (eu seriozitate, dar iără ac

cente patetice) : Vrei ! Toată via ţaai făcut ce-ai vrut tu Numai că acum



LAUDIA (nu lârà o urmă de coche tarie) : Poate.ANOLE : Vre un cabotin... Spune-isă-şi facă bagajele !

LAUDIA: E inginer.ANOLE : Nu vrei să pret inzi că-1iubeşti ?!

LAUDIA (e gâta o clipă să joace acest roi, dar ţine prea mult la Manole casă nu lie sinceră. Cu un sentiment de înîrîngere, spune) : E un ora foartecinstit şi bun.ANOLE : As ta îl onorează . (Dar iro-nia nu este acră, pentru că, de iapt, nuacordă nici o importanţă existenţeiacestui bărbat.) Pricepe, Claudia, nu evorba de un capriciu. E singura în-cheiere firească şi înţeleaptă a legă-turii noastre. M-am gîndit mult. Şi...(Mărturiseşte cu oarecare greutate,

dar o iace pentru că, în le lui lui, eun om dintr-o bucată.) Si eu ammultă nevoie de tine.LAUDIA : Eşti sigur ?ANOLE : Mult mai multă decît îţiînchipui.

LAUDIA (care continua să lie tulbu-ratâ, rîde) : Ce-ar spune băieti i tăi ?Ar crede că ai înnebunit.ANOLE : în primul rînd, nu şi-ar per-

mite să spună nimic. Si, pe urmă...(Glumă.) Nu era cît pe ce să le maifii o data marna ?LAUDIA : Da, dar Vlad ave a pe-a tunc izece ani, şi Toma, patru. Pe cîndacum sînt ceva cam mărişori. Ce ideistupide îţi pot trece prin cap, Man !Te-aştept diseară. (Cu un ton uşor schimbat.) À propos, cine e fetita dinhol?ANOLE : Fa ta Aglaiei . O s-o folosescca secretară.

LAUDIA : Casa ta a fost to tdeaunaun fel de săl aş de tr ib : co>pii, prie-teni, doici, menajere şi rudele lor.ANOLE : îmi p lace tot mai mult săsimt oameni străini în jurul meu.Cînd se vor însura băieţii, sper să-şifacă copii tot aici. Şi cît mai mulţi.

LAUDIA: Devii patriarhal, Man. (Su-rîzînd.) Dar eu n-am nimic dintr-o

Leea. Ştii că menaj era ta a t inut sămă prevină, cu mai de surîsuri dulci-acre, că doctorii ţi-au interzis să pri-meşti vizite? Mai că nu mi-a spusdeschis că ax fi fost mai bine să nu

CLAUDIA : Dar e adevăr at că tu eştbolnav, Man ?

MANOLE (dupa o ezitare) : Un fleacNu mi-ai răspuns, Claudia.

CLAUDIA : Ba da. Nu, Man, nu vreaulMANOLE (care electiv nu pricepe) :

Dar de ce ? (Cu un iel de umilinţă.E urît din paxtea mea să încerc sate înduioşez. (Cu reală durere.) Sînt însă obosit, Claudia. Mă simt atît d îmbătrînit...

CLAUDIA (e prima ei izbucnire, Irancânecontrolată) : Să nu spui ast a ! Eşttot atît de puternic şi de unie ca şiatunci cînd te-am eunoscut. Eşti cuatît mai mare decît noi toti, ManNici nu merităm să-ţi ştergem picioarele. Cum ai ajuns tu să te pl îngi ?

MANOLE : Mi-e frică de singură ta teşi de... (Se opreşte.)

CLAUDIA : Şi crezi că eu te pot a juta?MANOLE : Atunci, cine ?CLAUDIA (cu un gest de nestâpînită

tandreţe) : Dragul meu. Dragul meutigru ostenit.

(îl îmbrăţişează, pe jumâtate iemeie pe jumâtate soră, în tot timpul aceslungi intrevederi, Cristina, care nu vedenimic din ce se întimplù alarâ, a dasemne de impacienţă şi preocupare, pe

care a încercat sa le alunge scuiundindu-se în lucru. Acum însă, impinsâ decuriozitate, a înaintat pinà in praguholului ; îi vede pe cei doi imbrăţişaţiSe sperie — de indiscreţia iăcută, descena surprinsâ, nu ştie nici ea. Cuun gest brusc, îşi smulge dosarelede pe masă şi luge, trîntind usa.)

CLAUDIA : Ştii ce-o să facem, Man ?Peste o săptămînă iau vacantă. Renunţ

la mare şi vin sa stau aici, la Sna-gov. Mă inviti ?MANOLE : Crezi că asta rezolvă ceva?CLAUDIA : Sigur, sigur, ai să vezi . Nu

spuneai totdeauna că sînt o femeiereconfortan tà ? O să pescuim, o safacem plimbări şi o să alungăm gin-durile astea nègre. Nu sînt eu „tasoeur de cha rité" ? (Se uità la ceas.Vai, cum am întîrz iat !

MANOLE : Şi cu omul ace la cins tit

şi bun, ce faci ? (Claudia il priveşte şi apoi, cu tnsteţe, ridicâ din umeri.MANOLE : Nu aşa, Claudia . N-ar e nic

un rost . Vii aici şi rămîi !CLAUDIA : Dar e absurd, Man, e ab



spus nici un cuv int de tandre te ? (!ilace un semn de salut cu mina.) Pecurînd ! îti telefonez eu. (Şi iese re-pede.)ANOLE (se uitâ lung în urma ei.Se aude vocea interioarâ) : Nu ţi-amspus nici un cuvînt de tandreţe. (Ri-died din umeri.) Nici că sînt gravbolnav de inimă nu ţi-am spus. (Intră

in hol şi se aşază intr-un fotoliu.)Şi nici că mi-e frică de moarte.(Oftează tare.) Ooh !

(în clipa aceasta, din altă camera,aude strigătul, amestecat cu plîns

parcă, al Cristinei : „Nu vreau, marna,vreau I", şi o plesnitură ca de

palmâ. Apoi usa se deschide şi, iuri-să, apare Aglaia. Cînd il zăreşte peManole, îşi schimbă brusc iizionomia.)

ANOLE (plictisit şi énervât) : Cineţipa aşa ? De ce nu e lin işt e încasă ?!

GLAIA (pierdută) : Nu ţipă nimeni,maestre... adică... s-a lovit Cristina...şi... Vă simţiţ i obosit ?ANOLE : Vlad e' acasă ?GLAIA: Cred că da.ANOLE : Roagă-1 să vină aici.GLAIA : Nu doriti un pa har cu ci-tronadă , sau... ?ANOLE (cu impacienţă stăpînită, aşacă tonul rămine politicos) : Dorescsă vină Vlad.GLAIA : Da, maest re. Ştiti, doamnaClaudia e atît de drăguta, şi veselă,şi vorbăreată, încît mă teraeam să nuvă fi obosit şi...ANOLE : Agla ie, t i-am cerut să nuvorbeşti nirnànui despre boala mea.

Ce i-ai spiis doamnei Claudia ?GLAIA : Nimic preci s, vă jur. Insămi-e atît de frică pentru sănătateadumneavoastră... Mi-aş da viaţa, nu-mai să vă văd din nou voinic, şi...ANOLE : Bine, Agla ie, lasă.GLAIA : Mai ales că ştiam că doamnaClaudia are atîtea noutăţi să vă po-vestească.. Mă temeam sa nu vă...tulbure.ANOLE: Ce noutăţi ?

GLAIA : Păi, se spune că o să se că-sătorească. M-am bucurat atît de multpentru ea ! Noi, femeile, de la oanumită vîrstă, avem nevoie de unsprijin, de un camin. Am văzut-o şi

MANOLE : Te-am rugat sa-1 chemi peVlad.

AGLAIA : Imediat, mae str e, imediat(Iese repede.)

MANOLE (vocea lăuntrică) : Patruzecşi tre i de ani ! Şi pov es tea e de no-torietate publică. Asta nu mi-a spus-oŞd părea fericită... rîdea.

VLAD (intrînd) : Bună ziua, tată.

MANOLE (vocea lăuntrică) : Fieoare-şaranjează viaţa, în jurul meu, deparcă n-aş mai fi. (Cu voce tare.Buna ziua, Vlad.

VLA D: M-ai c hemat ?MANOLE (vocea lăuntricâ) : Ca nişte

bărci s-au ruipt de chei, pornind sin-gure la vale,

VLAD : M-ai chemat ?MANOLE : Da, Vlad. Dacă nu vii sin-

gur, să stăm de vorbă... (Vocealà-

untrică.) Un chei pustiu şi plin deceaţă.

VLAD : Ştiam că ai vizite. Şi, pe urmăne-ai obişnuit să nu te deranjăm ne-chemaţi. Ce-a spus doctorul ?

MANOLE (încă absent) : Doctorul ?Doctorul a constatât că am... tie osă-ţi spun, deşi mi-ar face plăceresă nu se vorbească de boala meaAm o boală cu un nume foarte im-

presi onant : angor pectori s ! Angor Ce sonoritate sumbră şi somptuoasăcu ecouri de subteiană fără fund..Nu ? Şi totodată augustă în laconis-mul ei, ca un verdict implacabil alsorţ ii : angor ! Ca ş i cum ai sp un e moarte !

VLAD (cu imperceptibil sarcasm) : Boalase tratează, şi numele îi vine de laangere, a sufoca.

xMANOLE (la fel) : Multumesc, ştiu. Ao imaginaţie săracă.VLAD : Am o imaginaţie préc isa.MANOLE : As ta nu- i ideal în art ă

Despre artă voiam să stăm de vorbăVlad. Ţi-am văzut atelierul.

VLAD (crispât): Şi?MANOLE (cu precaufiune, ca sa nu lo

ve ască prea tare) : Cred că nu te-agăsit încă.

VLAD : Te referi la căutăr il e mêle ?MANOLE : Ţii să precizez ? Bălăcealapsihanalitică mi-a produs totdeaunarepulsie. Faptul că măruntaiele sînaşezate mai jos decît capul nu l



LAD (buionlnd) : Despre măreţia omu-lui I (Ironic.) Bunul dumitale prieten,Brîncuşi, făcea totuşi păsări măiestreşi coloane neterminate.ANOLE : Da. Av eam viziuni diferite.Chestiune de temperame nt. Eu amfost un sangvin şi un lacom deviaţă. Dar arta lui Brîncuşi, ca aoricărui mare artist, făcea parte din

ordinea şi frumusetea lumii. Cînd amûrit, am siimtit că e mai puţină iu-mină în jur. Şi, pe urmă. sculpturalui e fătată, nu ouată.

LAD (palid) : Aş putea şti mai exactce nu-ţ i place la mine ?ANOLE : Fără menajamen te, nu ? Ca

între doi oameni de meserie. Notade diletantism. In ceea ce faci tue o lipsă de siguranţă şi totodată oostentaţie agresivă care pot fi admisela un amator, dar nu la un meşteradevărat. Şi ai treizeci de ani.LAD (izbit ca de o măciucâ) : Mul-tumesc. (Dû să piece.)AN OLE : Vlad !LAD : Nu vă d ce ai mai putea să-mispui. Cred că e destul şi clar, nu ?ANOLE : Vreau să-ţ i fac o propu-nere. Convonabilă pentru amîndoi,sper. De aceea am vrut să stăm de

vorbă . Mă ascult i ? (Glacial, Vlad rl-dicù din umeri.) Doctorul imi-a interdis să lucrez deocarndată, şi asta mădéprima cumplit. Eu sînt ca un boucare trage la jug. Dacă n-am în cemă opinti, dacă nu curg rînduri desudori pe mine, nu mai am nid unrost, mă simt ca o cîrpă, ca o boarfă.

LAD : Da, ai fost atî t de absorbi t demunca dumitale, toată viaţa, încît nuţi-a mai rămas timp să te gîndeşti

şi la alţii. Mă întreb cum de-ai allâtcă mă ocup de sculptura.ANOLE (acuză şocul şi, la începul,cautà o dezvinovăţire) : Bine, dar euti-am înlesnit intrarea la Institutul deartă şi...

LAD : Adevăr at , m-ai recomandat !Cine era să-ţi r esp ingă fiul ? Dar, defapt, între noi şi animalele din casan-ai făcut niciodată vireo deosebire.

Cînd erai bine dispus, după lucru,se întîmpla să ne ridici de pieleagîtului, ca pe nişte pisoi, şi să nesăruti. Dispuneai să avem de mîn-care, haine, bani, dar, la drept vor-bind niciodată n ai ştiut că ai doi

MANOLE (nu ia prea in dramă cuvki-tele lui Vlad, dar le recunoaşte justeţea) : Da, am fost un tată prostTicăloasa asta de sculptura e oamantă nesăţioasă. îţi soarbe şi mă-duva din oase. Ai să vezi şi tu(Ride.)

VLAD : Eu n-am geniu.MANOLE: Ascultă, Vlad. Hai să dăm

naibii trecutul şi să lucrăm oot lacot, ca meşterii de altădată. Tatăşi fiul, solidari în aceeaşi muncă, to-varăşi pînă la anonimat, aceeaşi mînăşi aceeaşi gîndire.

VLAD : Nu pricep bine.MANOLE : Dair e simplu ca bumă-ziua

omul lui Dumnezeu. Vreau să realizezproiectul „Zburătorul". {Se duce labirou şi, agitât, seoate o série deschiţe.) Uite, am toate schitele gâtaZece ani am lucrat la ele. (1 le aratàlebril.) înţelegi, o statuie care săsugereze saltul omului lntr-un nouev, să se înalte pînă la mit. Şi, băia-tule, totul e studiat pînă în amănuntDar -tfi-am pu te rea să lucrez . Nu potţine dalta. Aş cădea pe drum. E gi-gantică, blestemata. Pe cînd tu eştitînăr. Aş sta tot timpul lîngă tinete-aş învăta, te-aş conduce, ţi-ai faceşi tu o ucenicie solidă, onestă, trai-nică. După asta ai putea să-ţi ţimeseria in degetul mie. Te-ai juca în bile eu tot ce ştiu colegii tŢi-o făgăduiesc. Ce spui, nu-i grozav?Ei ? (A ajuns la maximum de euforieŞi de-abia atunci realizează surîsuingheţat al lui Vlad.) De ce rîzi ?

VLAD (il priveşte mai départe, surîzînd Apoi surîsul se transforma într-un puternic şi rău) :Ha, ha, ha ! Colabo-

rare ! Dumneata, capul, şi eu, unealtaEşti şiret, tată, dar eu tin la micamea personalitate.

MANOLE: Nu-ţi place proiectul?VLAD : Nu-i contes t un soi de genial i-

taite iresponsabilă. Ca a unei forţenaturale. Dar nu-mi place. Cred cămi-am cîştigat şi eu dreptul să-ţspun cîteva adevăruri. Arta dumitale în întregime, nu-mi place. (în derîdere.) Apologia puterii creatoare aomului ? Nou ! Adam ! Triumful ratiunii. Ai o filozofie învechită, de predicator umanist, tată. Nu înţelegnimic din spiritul adevărat al timpu-lui. Chiar dacă aş vrea să lucrez eu



ctnd a ta e ca o bîlbîială care în-cearcă să imite vorbirea.

LAD (pentru prima data aprins, pînăacum a iost rece şi ironie) : Perfect.Bîlbîială ! Nici nu ştii ce bine ai ni-merit. Dar nu o bîlbîială ce încearcăsă imite vorbirea, ci oare-şi bate joede ea, îi dă eu tifla. Prefer să măbîlbîi, decît sa fac fraze frumoase.E mai onest. Imi bîlbîi neputinţa. Mă

simt mai cinstit şi mai curât trăindîn uiranqutan, decît simulînd credinţaîn mitul dezumflat al omului. Şi, în

loc să sculptez „Zburători" şi „Pri-măveri", eu vreau să mă bîlbîi, samă bîlbî i, să mă bîlb: i ! (Iese.)ANOLE (singur, s-a prăbuşit într-uniotoliu, eu schiţele risipite lîngâ el.

După oclipà se apleacă eu greu şiîncepe să le strîngă. Si le aşază pegenunchi, trecîndu-şi palma peste eleeu un gesl de mîngiiere. Se audevocea làuntricàj : Pe ce potecă în-gustă se catără azi unii oameni care$l-au pierdut încrederea în omenialor ! Şi cum hohoteşte la pîn/Iă, înbeznă, demenţa ! Dar sus sclipesc as-trele, şi poteca urcă spre ele. Nu-iasa, bă tr îne cioplitor démodât ? (Ma-

LAUDIA : Ce-i ou Une? Pari nervosMANOLE : Nu. Unde umblă fata aia ?

LAUDIA (surîzînd) : Dar de-abia aplecat, Man. Şi tu ai trknis-o.

MANOLE : Oa să bată la maşină o pagina nu-i trebuie un ceas. (Pauză.)Ce citeşt i ?

LAUDIA : E un volum de Poë. L-am

găsit la Vlad.MANOLE : îţi place li teratura asta de

ténèbre ?LAUDIA : Viaţa nu e în intregime ve-selă şi sănătoasă.

noie se iidicâ brusc, scrîşnind eu furie, eu voce tare.) Idiotul ! Idiotul !

(Si, pe aceastâ invectiva, deschidelarg uşile atelierului. îl vedem apu-cînd un ciocan şi o daltă. Apoi disparedin ochi noştri, dar prin geamul mat îi vedem bine silueta. lîngă un blocuriaş de piatră. Ridică ciocanul şi lo-veşte, o data, de doua ori, de trei ori.

Apoi, ciocanul îi cade din mînă. Reintră în scenă descompus, eu mîna peinimă. Se tîrâşte pînâ la iotoliu. E tea- pan, respira greu.j

VOCEA LĂUNTRICĂ : N-o să mai potlucra niciodată. Niciodată... (Din interior apare Cristina.)

CRISTINA : M-a trimis mama...(Dar, cînd îl vede mai bine, rămîne

lmpietrită, speriată. Tăcere. Manoleridică ochii spre ea şi o priveşte untimp, care pare nesiîrşit.)MANOLE : Eşti de mult aici ? (Cristma

nu izbuteşte decît să nege repede dincap. Manole, ca în îaţa unei ului-toare descoperiri.) Ce tînără şi plinăde via ţă eşli !

(întuneric.j

MANOLE : Incît n-avem voie să le şiaţîtărn. Prea mulţi artişti au dezertatde la rostul lor şi s-au substituit ne-cromantilor, vrâjitorilor şi posedaţilorde odinioară. (Zîmbind.) Dar aceiaerau arşi pe rug, eel puţin.

CLAUDIA : Şi totuşi , ce frumos e Ascultă. (Citeşte.) „Şi-atunei am urlat

smulge-ţi pliscul din inima mea :?ipleacă départe de pragul meu, cum-plită arătare ! Iar corbul a spus never more. Niciodată de-acum înainte !"

PARTEA a II - S

In grădină. Aşezat într-un fotoliu, Maoole are in mină nn bloc de desen. Claudia, o carte. Dar el ni>eiejiează şi ea nu citeşte. Manole dă semne de iritare, bate cu creionul in bloc.



ANOLE (încet) : Şi pasărea morţii nus-a mai mişoat nieiodată din oasalui. (Claudiei.) Nu- i aşa ? Niciodatăde-acum înainte. (Izbucnind, tare.)Cristina !

RISTINA (apărînd în uşă) : Imediat,maestre. Nu mai e decît o jumătatede pagina.ANOLE : Termina mai xepede şi vino.RISTINA: Da, maestre. (Iese.)LAUDIA (ca şi cum n-ar ii sezisat semniiicaţia apelului lui Manole) :Ai s-o sperii pe fetiţa asta eu vio-lenţele tale de despot.ANOLE (îngrijorat) : Nu mi-am datseama că sînt violent. Crezi cà artrebui să fiu mai drăguţ eu ea ?

LAUDIA : Nu e vorba să nu fii v iolent sau mai draguţ, ci să fii firesc.ANOLE (stupéfiât) : Firesc ? Dacă

ni ci eu nu sînl firesc !LAUDIA : în fond, ai d reptate. Ai ramas un copil mare, Man.ANOLE (după o clipă) : Claudia, euïïi-am schimbat mul t ?

LAUDIA : In general , sau faţă demine ?ANOLE : Fată de tine nu pot sa maschimb. (Claudia surîde.) Am spus unlucru foarte amuzant ?

LAUDIA : Nu. Culmea e că eşti de

bună-credinta. Asta mă dezarmează.Ti-aminteştî că săptămîna tnecutămi-ai făcut o propunere, Man ?ANOLE : Dar aştept şi acum răs -punsul.LAUDIA : Răspunsul ti 1-am dat dela început. Dar dacă aş fi totuşi ofemeie oapricioasă şi acum aş spune„da* ?ANOLE : Aş fi foarte fericit.LAUDIA : Ce cuvînt mare, dragulmeu. Nu, n-ai fi. Calculele rezonabilen-aduc fericirea, ci, eel mult, o oare-care linişte. Dar ai atîta nevoie deea încît mai că aş primi, dacă U-aşputea-o da.ANOLE : în ciuda existentei dotmnuluiaceluia care-şi manifesta dragosteape stradă atît de vizibil încît numai e un secret pen tru nimeni ?!LAUDIA (dura) : A plecat din Bucu-

resti. (Pauză.) Ieri.ANOLE : Din cauza mea ?LAUDIA : Din cauza mea. Şi nu seva întoarce. E un om care se ţinede cuvînt.

O hi i

MANOLE : Dar îmi eşti dragă.CLAUDIA: Stiu. Insă Iţi sînt de două-

zeci de ani. Aşa că, ce rost aresă sch imbăm ceva, formai ?

MANOLE (furios) : Aseultă, tu îmi jociaici un roi, te crezi pe scenă. Cu voi,actorii, nu ştii niciodată pe ce lumete afli. Ce te-a apucat ?

CIAUDIA (rîzînd) : S-ar putea să jocputin, Man. Prea sînt emoţionată casă fie adevărat. Şi, la urma urmei,n-am dreptul să-mi scriu şi eu, odata, rolul ? (Cu intensâ pasiunestrîngîndu-i capul la piept.) Ah, cemult, ce mult te-am iubit, omule..

MANOLE: Şi eu, Claudia.CLAUDIA : Tu n-ai iubit eu adevărat

niciodată, Man. Şi pe nimeni. în afarăde sculptuia ta. Restul a fost surplusde bogăfie. Risipă. Chef.

MANOLE : Nu-i adevărat. Te-am iubitCLAUDIA (punindu-i mina pe gurà) :Vrei să te ajut eu să vezi limpede în tinei

MANOLE (după o clipă) : Spune.CLAUDIA : în primul rînd, eşti de un

egoism monstruos, rapace şi fărăscrupule, în tot ceea ce nu e arta ta

MANOLE : Dar arta mea concentreazătoemai ceea ce e mat bun în mine

Cu ce-ai vrea s-o hrănese, dacă m-aşrisipi ?CLAUDIA : $tiu, Man, nu e nevoie să

te aperi. Eu te-am iubit in ciudaegoismului ăsluia, şi poate şi pentruel. (Glumeţ.) M-a impresionat. E atîtde monumental... (Cald.) Stiam că serăscumpără înmiit, undeva. Dar la-să-mă să-mi continui demonstraţia.

MANOLE: Ascult.CLAUDIA : Asa încî t ceea ce numeşt i

tu dragoste a fost în viata ta doarpinten pentru imaginaţie si «enzuali-tate, nu sens de existentă şi împli-nire. Am ştiut asta şi am acceptât

MANOLE : Cita res emnare !CLAUDIA : Mi-au trebuit, totuşi, ani

ca să ajung la ea. Şi-acum eşti bol-nav. Mai bolnav decît mi-ai mărtu-risit. Nu-i aşa ? (Manole aprobâ.) Numai poţi lucra. Te uiţi în jurul tău

şi descoperi că eşti singur. Tu ai fosttotdeauna obişnuit să simti materiasub palme. Acum vrei să te sprijinide ceva, şi nu găseşti nimic. Ti-efrică. De ce să te agăt i ?



ANOLE : Nu, nimic. Spune mai départe, într -o măsură oarecare, aidreptate

LAUDIA : Numai înt r-o singură mă-sură ? Şi-atunci încerc i s-o legi maimult de tine pe Claudia. îi propuisă se mărite eu tine, dintr-un soi decredinţă, superstiţioasă şi naivă, ininstituţia, totuşi solidă, a căsătoriei.

E adevăra t ?ANOLE : Asta e adevăr at . Dar earefuză.

LAUDIA : Refuză, pent ru că ges tul ise pare conventional şi fără importante. Chiar puţin caraghios, ca orieelucru de prisos. Ea socoteşte că important este oa ea să fie lîngă tine.Şi vine, fără ezitare. Renuntînd poatela şansa de a face fericirea altuiom. Şi de a-şi găsi ei însăşi o liniştede care are nevoie, pentru că nu maie tînără. Şi descoperă... (I-au dat lacrimile, se întoarce şi şi le şterge.)Sînt idiot de emoţionată. Descoperăcă e complet inutilă,ANOLE : Ce vre i să spui ?LAUDIA : Că nu te mai pot ajuta,că n-am nici un rost aici. pentru că...eu nu mai exist pentru tine, Man.Sînt doar umbra a ceva ce a fost.

(Cu disperare.) De ce taci ? E ade-vărat ?ANOLE (dupa o lăcere lungă) : Euimitor ce intuiţie ai. Dar lucrurilesînt mai grave şi mai altfel decîtorezi tu, Claudia. Ştii că uneori amsenzatia că nu tu, ci că nimic nu maiexista cu adevărat ? M-apucă o nali-nişte cumplită şi, deodată, cu mirare,văd, în sensul cel mai propriu alcuvîntului, cum realitatea se dislocă,orapă, ca o pojghită zgudnită de cu-tiremur, se subţiază, şi sub ea apare...apare... (îşi ia capul în mîini.)

LAUDIA (înspàimîntatâ) : Man !ANOLE : Şi totuşi, nu sînt nebun .Mă contrôlez. Dar, în clipele aceleade spaimă, cînd totul fuge şi sedestramă, făcînd loc unei alte reali-tăţi, necunoscute, eu nu mai sînt eu.

întelegi, n-am fost în viaţa mea

bolnav, nu m-am gîndit o data lamoarte, sau, dacă m-am gîndit, a fostcu o cumplità betie de orgoliu — cămîinile astea au învins, că plasmuiescatîta viaţă încît, sub greutatea ei,

sprijin imediat, în a cărui realitatesă cred. Vlad... (Face un gesl descu-rajat.)

CLAUDIA (luîndu-i capul ia piepl. Cusfişieloare tandreţe) : Bine, n-o săplec, Man. însă nu e deajuns căexist. Esenţial, pentru tine, ar fi fostca tu să mă iubeşti. Şi asta nu semai poate. E prea tirziu. (Manole lia mîna şi o lipeşte de obrazul lui.

CRISTINA (intrà grâbitâ, veselâ, cu oioaie de hîrtie) : Gâta ! (Vâzîndu-ise fîstîceşte.) Am... Am uitat cioxna(Vrea să iasâ.)

CLAUDIA (revenindu-şi) : Stai, Cristina(Lui Manole.) Ai nevoi e de ciornă ?

MANOLE : Ce să fac cu ea ? (întindemîna dupa hîrtie.) Multumesc. S-osemnez. (Semneazâ.)

CRISTINA (entuziasmatâ) : E splendidă

maesfcre.CLAUDIA (ca să iacă conversaţie) : Cee, un art icol ?

MANOLE : O sorisoare deschisă pentrupresă. în legătură cu Conferinta dela Geneva. (Cristinei.) Cum a rămas ?Trimit ei după ea ?

CRISTINA: Da. Dar pleacă domnulVlad în oraş. Să-i spun ?

MANOLE: Bine.

CRISTINA (din marginea grâdinii, spreculise) : Dommule Vlad 1MANOLE (reluîndu-şi blocul) : Hai

Cristina, reia-ţi odată locul.

(Cristina se aşază, Manole începe sadeseneze. Claudia îi priveşte, apoi, cuun oitat, îşi deschide cartea.)

VLAD (intrînd, priveşte scena. Apoi) M-ai strigat '<

MANOLE : Fii bun, dacă te duci înoraş, să laşi textul ăsta la redactieVLAD (luînd hîrtia şi citind-o) : „Scri-

soare deschisă către artiştii din toatălumea." Ce-i asta , un manifest ?(Ride.)

MANOLE : De ce rînjeşt i ?VLAD : Asa sînt eu. Cînd nu mă bîlbîi

rînjesc. (Trecînd, spre ieşire, pe lîngâCristina.) De ce nu stai în profil, săţi se v adă sînii ? Nu- i ai u rîţ i. A

observâ t, tată ? (Iese.)MANOLE (iurios): Vlad!CLAUDIA : Lini şteşte-te , Man. E o glu

mă grosolană, şi-atîta tot.MANOLE (arătînd spre Cristina, care



RISTINA (cu ton plîngăreţ, copilăresc):Da' dumneavoastră nu ştiţi nimic...ANOLE (iurios) : Ce nu ştiu ? Nu telasă în pace ? A îndrăznit cumva săse lege de tine ?

LAUDIA (cu ironie blinda) : Man,mai puţină pasiune.ANOLE (o priveşte. Ridică din umeii

şi-i spune Cristinei, ceva mai domo-

lit): Ei?RISTINA : Dacă ar fi numai glumeleastea... Sînt învăţată, de la şcoală,eu obrăzniciile băietilor. însă soco-teşte că-s proastă, şi-şi bate joe toatăvremea de mine. Mă urăşte şi măjigneşte.. mă face gîscă...ANOLE (destins, izbucneşte în rîs) :Te ur ăş te ? Ce dramă cumplită sepetrece în casa asta ! (îşi reia blocul.)la ridică putin capul.

RISTINA : Se considéra super ior tutu-ror. Chiar şi... (Se opreşte, speriată.)ANOLE (pe care nu-1 intereseazăcîtuşi de puţin cui se considéra su

perior iiu-său) :Aşa că, prea multăsimpatie pentru el îmi închipui cănu ai. (Toată scena e urmărită cumultâ atenţie de Claudia.)

RISTINA : Vreti să vă spun adevă-ru l ? Nu-1 pot suferi !

ANOLE (încîntat) : Ce vindica tive !Tu eşti o fiimtă pr imejdioasă !

RISTINA : Cu Toma.. . (Explicativ.)Toma şi eu mine ne tutuim... E cutotul altfel. E cel mai bun prieten almeu. Imi făcea lectiile la matema-tică, si eu îi duceam poeziile unei fetedintr-a zecea, de care era îndrăgostit.

LAUDIA (puţin agasată, lui Manole) :À propos, cînd se înt oarce Toma ?

ANOLE (preocupat de desen) : Nusta teapănă. (Claudiei.) Nu ştiu, zileleastea, mi se pare.

RISTINA : Sîmbăta vii toare. A scrisşi în ziar : a absolvit primul Institutuldin Moscova.

LAUDIA : Da, profesorul Rabici îmivorbea despre el ca despre o speranţă

în domeniul matematicii, sau...RISTINA : Nu, în fizica atomică.

ANOLE : Cînd ira plecat din tara,era încă un adolescent désirât, stîn-gaci şi cu coşuri. Stătea toată ziuacu nasul în carte, dar nu ştiam că,pe deasupra, face şi poezii.

MANOLE : Foar te profund. Şi tu aidezlegat-o ?

CRISTINA : Eu s înt proastă. Nu potsingură.

CLAUDIA : Man , spuneai că vrei săfacem o plimbare pînă la lac.

MANOLE : Acum e tîrziu, Claudia. Nu ?Şi mă amuză să o desenez pe fetitaasta. E ca un mister nedescifrat(Lucrează.) Şi are o carnatie de fructcare nu şi-a pierdut complet verdeataCa o piersică în care, sub învelişulcatifelat şi plin, dintii mai găsesc

încă ţesuturi crude, acide, şi ai supriza strepezelii în dulceata. E oclipă foarte fugace în frumusetea uneifemei. Ce spuneai, Cris tina ?

CRISTINA (jignită de această analizăcare i se pare făcută la rece) : Nun-am spus nimic.

MANOLE (rîzînd) : Extraordinară evîr sta asta ! Te-a indispus ceva , ştransparenta ta s-a şi umbrit, a pierdut în caldtate. Ai observât , Claudia ?

CLAUDIA (nervoasâ, cu o nuanţă deironie) : Da, observ. (Işi pleacâ ochi

pe carte.)MANOLE (luînd o noua foaie de desen):

întoarce capul şi ridică putin bărbiaCristina. (tncîntat.) Claudia, ia uitece linie pură, gratioasă şi netă are

gîtul. Prives te, te rog. E un mie mi-racol, aproape de necrezut.CLAUDIA (muşcîndu-şi buza) : îhm.MANOLE : Parcă ar fi un jet d e apă

Hotărît lueru, oamenii ar trebui sătrăiască pînă la douăzeci de ani, celmai tîrziu. Vă imaginati ce paradisteres tru ar redeveni lumea ? Viaţ aar rămîne o glumă, şi nu o problemăO glumă dionisiacă. Iar... Urechea nuo ai frnmoasa, Cristina. La vîrf, tivu

e putin desfăcut. Dar imperfectiuneaasta e picantă. Introduce o mică notade animalitate inooentă. Seamănă cucornitele ascutite aie iezilor. (Deo-dată, impacientat.) Ce ai, fetito? Cete preocupă ? Cînd gîndeşti , te urî -teşti. Şi, cînd eşti Lndispusă, tetransformi într-o păpuşă de cauciuc(Aruncâ blocul.)

CRISTINA (se ridicà brusc, cu lacrim

în ochi) : Nu mai pot poza. Nu potsuporta să mă analizati aşa, ca peun obiect de studiu. Am şi eu suflet(Şi iese în lugă.)

MANOLE : Ce sînt isteriile astea ?



LAUDIA : Ghiceste tu, Man. La şapte-sprezece ani, eşti un mister nedes-cifrat, la patruzeei, te distrezi fabri-cîndu-le. (Manole rămîne preocupat.

Apare Cristina, şovăind, copilăreşte,între surîs şi plins.)

RISTINA: Vă rog să mă iertati... Numai fac. (Serioasà.) De ce mă priviţiaşa ? (Intimidată, pierdută.) Ce calde, nu ?

(întuneric brusc.)

Manole şi Cristina sînt exact în ace-şi atitudine, dar a mai trecut o săp-mînă.

RISTINA (e mai degajată, şi are chiar o nuanţă de cochetărie, atunci cind îşi ridică părul pe ceaiâ) : Vai, cecald e şi azi !ANOLE (desenind) : Cînd ţi-ai ridicat

părul, parcă ai ieşit din bazin. Amavut şi senzaţia picăturii de apă careţi s-a strecurat pe ceafă.

RISTINA (rîzînd) : Ce bine-ar fi ! Darsint leşinată de căldură. (Cu alint.)Gînd o să am voie să mă duc sămă scald ?ANOLE (lâsind blocul, eu iritare) :De ce nu mi-ai spus că te plic tiseşti ?Du-te, nu te reţ in !

RISTINA (speriatà) : N-am spus cămă pl iotisesc ! Am spus că mi-e cald !(Pauzà, cu un iel de disperare.) Nicio-dată n-o să ştiu cum să mă port cudumneavoastră. (In piagul holului aapârut, ierindu-se, Aglaia.)ANOLE : Hai, du-te şi te scaldă.RISTINA : Nu vreau ! Pot sta aşa şitoată viaţa.ANOLE (surîzînd) : Chiax atît demuJt nu-ţi pretind.

RISTINA : Pot orice mi-aţi cer e. Maiales atunci cînd surîdeţi, în loc sămă priviţi înoruntat şi înghetat, deparcă as fi... un duşman de clasă.ANOLE (amuzat) : Ce-o fi în capultău ? ! Nu te-am priv it niciodată în-cruntat şi îngheţat.

RISTINA : O, ba da ! Avet i at îtea fe-luri de a prdvi ! Cum să mă maidescuire ? Uneori, vă ui taţ i la mineca prin sticdă. Nici nu mă vedeţi, sau

mă vedeţi ca pe fotoliul ăsta. Atuncimi-e ciudă şi-mi vine să mă pipăi,să văd dacă n-am picioi de lemn saunasul în vlrful capului. Alteori, cîndaveti uităitura aceea rea şi dispre-

i f d ă ă i î

MANOLE : Cîteodată ? (Privind-o lung.CRISTINA (pauzà scurtà) : Ca acum

E o privire pe care n-o pricep. Dar îmi vine s-o iau la fugă, sau... (Se întrerupe. Manole n-o ajută. încîtaproape şoptit, spune.) ...să vă sărumîna.

MANOLE (uşor tulburat) : De ce săfugi ? Sau de ce să-mi săruţi mina ?E la fel de absurd.

CRISTINA : Nu e. Ştiu eu. Adică, nuştiu... (E pierdută.)

MA.NOLE (privind-o) : Atunci, mai binefugi ! (Cu un gest brusc, Cristir.a seapleacâ, îi atinge mîna cu buzele şiuge.)

MANOLE : Crist ina !CRISTINA (se opreşte lîngă culise

Vrea parcă să spună ceva, îşi muşcăbuzele, apoi, iăcînd semn în direefia

opusâ, spune) : Vine doamna Claudia(Dispare. Dupa citeva clipe i se audeglasul. Cîntâ „Ciao-ciao, bambina !"Glasul se pierde. Pe îaţa Aglaieicare a privit, atentà, scena, se întindedeodată un surîs de satisiacţie. Coboară în grădină, tuşind. Manoleabsent, întoarce capul spre ea.)

AGLAIA : O căutam pe Cristinamaestre.

MANOLE : Cred ca e la lac .

AGLAIA : Iar o să stea doua ceasurin apă. E nebuaiă după apă. (Pleacàîn direcţia Cristinei. Se întoarce.Ştiti, dacă n-ati avea nevoie de eaaş trimite-o putin la munte.

CLAUDIA (intrînd) : Bună dimineaţaMan.

MANOLE : Bună dimineata , Claudia (îi sărută mîna, în vreme ce-i râs-

punde, cu o nota de iritare, Aglaie

Dar am nevoie de ea. Şi, pe urmăaici e un aer foarte sănătos.AGLAIA : A, sigur ! Am întrebat şi eu

aşa, într-o doară. (Explicativ, Clau-diei.) Mă gîndisem s-o trimit p ' fe-tită la munte pentru vreo lună. Dardacă maestrul nu se poate lipsi deea ca secretară, nici vorbă nu poatefi. Mă duc să-i spun să nu stea mult în apă. (Şi, încîntată, iese.)

CLAUDIA : La vîrs ta asta , copiilor nule strică să schimbe puţin aerul.MANOLE (ititati : Şi cine o să-mi re-

zolve corespondenta ? Dar, mă rog,n-are decît sa piece. (Claudia il pri-

rh b d l



ANOLE : A plecat mai demul t. Edrăguţă fetita asta. Nu ?

L AUDI A : Da. Dar total insignifiante.De ce nu faci şi tu puţină mişcare ?Te-am asteptat în păduxe.ANOLE : Iartă-mă, am uitat. (Cu unsuris de scuză.) Şi, ca să fiu sincer,mă simt bine aici. La vîrsta ei nuexista insignifiante. Astea sînt lucniricare contează doar mai tîrziu. Ştii,Claudia, de cîteva zile sînt mult mailiniştit. N-am mai trecut prin stărileacelea oribile.

LAUDIA : Chiar arăti mai bine. (Sus-pinînd.) în fond, ăsta e lucrul celmai important.ANOLE : Mai important decît ce ?LAUDIA (eschivîndu-se) : Nu ştiu.Varbeam în general. De o bucată devreme, toate le spun „în general".

(Pauză.) Ţi-aduci aminte. Man, devara pe care am petrecut-o la Ve-netia ?ANOLE : Cînd erai geloasă pe Col-leone, pentru că mă duceam să-1 văd

în fiecare zi ? Nu izbuteam să înţe-leg taina proportiilor dintre soclulacela admirabil şi statuie. Din cauzalor, aceasta pare uriaşă.

LAUDIA (cu o intonaţie foarte iemi-nină) : Geloasă ? Nu te duceai decît

ziua.ANOLE (prins de amintiri) : Da, nop-ţile le petreceam, ca năuci. pe canale,pînă cînd zorii scoteau din apă oVeneţie de argint. Cîţi ani au trecutde-atunci ! Cum de ţi-ai adus aminte ?

LAUDIA : Aveam douăzeci de ani şieram foarte frumoasă. Cel putin, asase spuneaANOLE : Frumoasa dogăresă ! „Labella dogaressa". Aşa te numeau gon-

dolierii. Eram foarte vanitos de fru-musetea ta.LAUDIA : Erai atî t de neb uneşte în-drăgostit de Venetia şi atît de îm-bătat de ea încît, nedîndu-mi seamade cauza adevărată a exaltării tale,am crezut atunci că sînt iubită.ANOLE : Bineîn teles , fără tino exal -tarea aceea n-ar fi fost cu putintă.Făceai parte din ea.

LAUDIA : Ca un suport sau ca unpretext.ANOLE (ridicînd din umeri) : „Pri-măvara" pe care a^ sclptat-o acoloavea trupul şi trăsăturile tale

i d i

îmi adînceste tnstetea pînă la lacrimişi, pentru că, totodată, mă consoleazăE cel mai nretios bun al meu. (Surî- zînd.) Noroc că amintirile nu ni lepoate lua nimeni.

MANOLE (tot surizînd) : Parce ai ţineun diseurs funebru, draga mea.

CLAUDIA : Rîzi, dar nu e de r îs .MANOLE: Şi tu surîdeai.CLAUDIA : Et a un surîs de eroină tra-

gică. Man ! Cum de nu pricepi ? !MANOLE (itit ut) : Ce se întîmplă, Clau

dia ?CLAUDIA : Am mai discutât , Man

Mă simt din ce în ce mai fără rostaici. Chiar putin ridicolă.

MANOLE : Riihcol e să faci complexela vîrsta asla.

CLAUDIA : E prima g rosolănie pe ca reo aud din gara ta.

MANOLE (luîndu-i mîna) : Iartă-rnăŞtii cît am devenit de necontrolatDar e atît de absurd ceea ce spui..

CLAUDIA : Şi tu simti că s înt inutileIar, într-o a, prezenta mea va începesă te sîcîie, apoi să te apese.

MANOLE : Claudia !CLAUDIA (izbucnind) : De ce a trebuit

să se termine totul atît de urît ş j a ln ic?! (Privindu-1.) Cred că, defapt, nici nu te mai iubesc. (Minte

sau încearcâ sa se convingă ?) Deaceea mă simt acum atît de stingherăşi cu mîinile goale. Nu mai am Inmine decît milă. Pentru mine, pentrutine. O milă amestecată cu dezgustca în fata mizcriei sau a unei boliurîte.

MANOLE (lovit} : tti multumesc pentrumilă. N-am nevoie de ea ! (Pleacă.

CLAUDIA (prea tirziu) : Man! (Apoizbucneşte in plins. tncetul cu tncetulse linişteşte )

CRISTINA (intrind, veselă şi proaspâtăE cu picioarele goale, cu sandaleieîn mina, si se simte că, sub rochiţătrupul nu i s-a uscat bine) : Bunăziua, doamnă. Maestrul nu-i aici?

CLAUDIA (privind-o ostil) : Nu. Şi-a îngăduit să lipsească o clipă.

CRISTINA (rare nu pricepe, surîdestinjenit, ca to(i oamenii care nu pri-

cep. dar nu vor sâ parâ nepoliticoşi Dupa o clipâ. însă, mărturiseşte) :Nupricep. (Privirea Claudiei o tace săse co'trolczc critic. Ride, uşurată.Nu ştiam de ce mă măsurati aşaA i i i l l i



ea. Alaltăseaiă n-am iesit din apătrei ceasuri. începuse să mijească deziuă. Dumneavoastră vă place să îno-taţ i?

(în tot timpul acestei sporovăieli,ezată pe bancă, şi-a irecat tălpilepicioarelor, ca sa Je cureţe de nisip,şi-a şters eu mîna pulpele, se încalţă.tal, eu un iiresc de animal tînăr.)

LAUDIA (sentimentele ei sînt contra-dictorii : tinereţea Cristinei o irită şi',totodată, o seduce) : Cît ai în talie,fetiţo ?

RISTINA : Nu ştiu. 52, mi se pare .(Puţin îngrijorată.) Sînt prea slabă.

LAUDIA : Lasă, că ai să te îngjraşişi tu. După treizeci de ani, muşchiiîncep să se relaxeze pe încetul, pieleaîsi pierde stralucirea şi elasticitatea,

ochii — transparenta...RISTINA (eu un hohot de rîs) : Oho,pînă la treizeci de ani mai am. Latreizeci eşti un om bă... (Se speiie degaiă.) Adică, nu mai eşti chiax aşade tînăr. Dar dumneavoastră ce văpasă ? Sîn teţ i atî t de frumoasă. Pecînd eu o să arăt ca marna. Ea nu-ifrumoasă.

LAUDIA (oarecum dezarmatâ) : Setine bine. Ce ai de gînd să faci latoamnă ? La ce facultate te înscri i ?RISTINA : Dacă aş şti ! Dar n-amnici un fel de talent. (Rîzînd.) Mamavrea să mă facă artiste.

LAUDIA: Şi tu nu vre i ?RISTINA : Prea deş teap tă nu sînt eu,

însă destul ca sa-mi dau seama căn-am nici o chemare. O să încerc lafilodogie.

LAUDIA : Poate te măriţi.

RISTINA : Tot t rebuie sa am o me-série a mea. A trecut timpul „casni-celor".

LAUDIA : De ce ? Dacă te-ai mădritaeu un om mai în vîrstă, eu situatiefrumoasă...

RISTINA (rîzînd) : Cu unul bă tr în ?Să-i pun ventuze şi să dorm într-unpat cu el ?

LAUDIA (mai destinsà, ru început desurîs) : Exista şi bărbati în vîrstăplini de farmec şi... Uite, eu o sajoc la toamnă într-o piesă de Cehov...

„Pescăruşul". O cunoşti ?RISTINA (încurcatâ) : Da, am citit-o

i d lt Adi ă (C i h )

zeci de ani, un artist celebru... unscriitor

CRISTINA (sceptică) : Şi cum se termina ?

CLAUDIA : Soriitorul are o veche prietenă, o actriţă. Rolul ei o să-1 joceu. Cu fata se distrează, o nenoro-ceşte, pentru că un bărbat în toatăfirea nu poate găsi niciodată, la ofetită de vîrsta ta, ceva Gare sa-1intereseze cu adevărat. E vorba de oatractie pur senzuală. Rîvneşte la eaaşa cum ar rîvni la primul sparan-ghel sau la prima roşie. Dar tru-■ Tandalele tree r epede şi se transforma în ciorbe şi bulion.

CRISTINA : Ce poves te de pe timpullui Pas vant e !

CLAUDIA : De ce, crezi că s-au schim-bat bărbaţii ?

CRISTINA: Nu ştiu. S-au schimbatfetele. Cum o să se îndrăgostească ofată de azi de un bărbat în vî rs tă ?Doar dacă se preface, din interesSînt şi neisprăvite din astea.

CLAUDIA (rîzînd şi săiutînd-o) : Eştdrăguţă.

CRISTINA: Cînd o să le povestescfetelor că m-aţi sărutat, au să moarăde invidie.

CLAUDIA: Zău V

CRISTINA : Pai... să fii a tît de in ti macu Claudia Roxan ! (Pauză ; pe un tonamărît.) Spuneţi-mi, credeti în adevărcă o fată de şaptesprezece ani nu-idecît un sparanghel ?

CLAUDIA (rîzînd) : îţi explicam doarde ce un barbât matur nu poate iubicu adevărat o adolescentă. Dragosteaadevărată presupune comuniune degînduri, respect, înţelegere — în sfîr-şit, trebuie să existe anumite punti^

Goethe avea aproape şaizeci de anişi Bettina numai vreo douăzeci sdoi, cînd s-au runoscut. Asta nu l-a împiedicat să scrie despre ea că un tăun nesuferit care l-a plictisittoată viaţa.

CRISTINA : Sint nişte îngîmfaţi.CLAUDIA: Cine?CRISTINA : Bărbaţii ăşt ia maturi . Ce,

noi n-avem inimă, şi rap, şi problè

me ? ! Ehei, cîte probl ème ! Şi complexe avem ! Fetele de altădată erauniste naive fericite.

CLAUDIA (îmbră\işînd-o, cu un hohotiranc de rîs). Mă sperii, Cristina.



LAUDIA : Ai un nap foarte potrivit.LAD : As ta m-a şi făcut să am ca-racter pxost. A trebuit să mi-1 aco-modez capului. (Se aşază.) Cristina,vrei tu să fii drăguţă şi să-mi dai ocitronadă ? M-a năuci t căldura.

RISTINA : Sigur. Doriti şi dumnea-voas tră, doamină ?

LAUDIA : Dacă tot te duci... (Cristinaiese. Vlad o urmăreşte eu privirea.j

LAD : Ar e picioare frumoase.LAUDIA : N-ai nici un pic de discre-tie în apetiturile taie.

LAD : Alţii s înt indecent de discre ti.Pornirile ascunse sînt mai scabroase.

LAUDIA (a tresărit) : lar inventezilucruri urît e ?LAD (rîzînd) : Dumneata ştii foartebine că nu inventez nimic. în sfîrşit,nu insist. Poate că inventez totuşi.

LAUDIA: Chiar îl urăşt i ?LAD (întreharea directă 1-a impresio-nat. Lasă capul în jos. Dupa un timp,spune) : M-am în-trebai de multe ori.E neplăcut să fii numai jumătate dincineva. Jumătatea impură. Lunară şisterilă. Cîteodată, cînd mă gîndesccît de rotunda şi plină i-a fost viaţa,

îmi vine să cred că s-a eliberat înmine de toate întunecimile şi îndo-ielile din el. Ca într-un vas imund.

LAUDIA : E cumpli t ceea ce spui.LAD (rîzînd) : Poate că a făcut pacteu dracul şi eu sînt preţul.LAUDIA : E cumpli t, dar, din fe ridre,ineserios. Prea e pe dupa ureche,Vlad.LAD : Ce ştii dumneata ! Eu cred îndracul. (Apare Cristina.)

RISTINA (întinzînd o tavâ eu paharej:Poftiţi, e frâpată.

LAD (luînd paharul) : Gustă tu îratîi,să fiu sigur că nu mă otrăveşli.(Cristina rîde.) Nu glumesc. (li In-tinde paharul şi Cristina, aproapesilită, îşi moaie buzele.) Unde ai să-rutat paharul ? (Bea, apoi déclama.)

O, bunule spiţer, ce repedeLucrează băutura ta... Mi-a fostDe-ajuns o sărutare, ca să mor...

(Claudiei.) Corect ? (Pauză. Comic.)Hm ! Uite că nu mor. Teatru ! Teaitru !(Apropiindu-se de o masâ pe caresînt ziare.) Ce mai scrie în gaze te ?Azi sîntem în cincisprezeee. (Ràs-

foieşte ziarele. în tot timpul acesteiscene, Claudia 1-a urmàrit, curioasà,iar Cristina nedumerMà Se agaţă de

Scrisoarea maestrului. (Se repede înhol, la un aparat de radio care nu sevede.)

VLAD : Ce pie rdere ireparabil ă !CLAUDIA (eu ironie amarà) : Ce at

mosferă tihnită şi senină domneşte în casa asta !

VLAD (mîrîind, eu nasul în gazetă) Nu-i aşa ? (Cu emfază.) Sub soareleqîndLrii umaniste, roadele cresc aicbogate şi grêle. (Face semn cu capusnre hol, de unde se aude, la radiovocea lui Manole Crudu.) Asculta-1

VOCEA LUI MANOLE LA RADIO „ ...între pace şi dis trugere. Epocanoastrà este cu deosebire epoca soli-darităţii deschise şi responsabiile înbine sau în rău. Iar dezertarea artis-tului contraviine nu numai intereselorvitale aie umanitătii, ci si legilor

celor mai adînci aie artei. Căci artaeste, înainte de orice, semnul puteriomului asupra haosului şi morţii"

VOCEA CRAINICEI DE LA RADIO Am transmis Scrisoarea deschisă adresată de sculptorul Manole Crudu artiştilor din toată lumea. (Cristina închide aparatul şi apare in praguholului.)

VLAD (Claudiei) : la priveşte-o, e emotionată ! (Cristinei.) Ai priceput ş

te-a convins iCRISTINA : Unde nu pricep cu minteapricep cu inima. Era foarte limpide

VLAD : Nimic nu e limpede, domni-şoară. Claritatea e o şmecherie aomului. Şi băitrînul e un mare şme-cher. (lèse.)

CRISTINA : Doamnă Claudia... La ev-aţi gîndit cînd mi-aţi vorbit depiesa aceea în care o fată tînărăse îndrăgosteşte de un...

CLAUDIA (stupeiiată) : La Vlad?CRISTINA : Aşa am crezut .CLAUDIA : Nu. Mă gîndeam la un on

care să aibă personalitatea şi vîrstalui Man, de pi Ida.

CRISTINA: El?CLAUDIA : Ei, da. Tot aşa ai judeca ?CRISTINA : Bine, dar maestrul nu-i un

om ca ceilalti. Cum să te gîndeşti la..El e un gentu, un fel de zeu..

CLAUDIA (impacrentatà, ridicindu-se) Un zeu care suferă de inimă şi desciatica şi are cineizeci şi opt de ani(Se îndreapta spre hol, dar în pragîi iese înainte Manole.)



(Urmează o clipă de aşteptaie, dupăcare, eu o valizû în mînâ, tşi iaceapariţia Toma. E un tînàr superb,blond şi croit în atlet.)

RISTINA (eu un ţipăt de bucurie) :Toma ! (Aleargà spre el.)

OMA (îi ia mîinile, privind-o) : Tueşti, Cristi ? (O ridicâ de subţiori ca

pe un copil şi o sărută zgomotos peamîndoi obrajii.)

RISTINA : Nu te aş teptam decît sîm-bătă.

OMA : Am putut pleca mai devreme.(Se îndreaptă spre Claudia.) Săxutmîna.

LAUDIA (bucuroasà) : Bine ai venit,Toma. (Acesio se găseşte acum înia\a lui Manole. îi întinde mîna, eusurîsul lui deschis şi iermecător.)

OMA : Tată !

ANOLE (vag emoţionat) : la uite ceflăcău superb am ! Pe mine nu măîmbrăţişezi ? (Se îmbrăţişează, apoiîl priveşte iar, încîntat.) Cred că eşticea mai izbutită dintre toate creaţiilemêle. (Izbucneşte în rîs şi îl ia debraţ.) Ce bine că ai venit, băiatule J

(întuneric brusc.)

Noapte. Pe bancâ, Manole şi Domnicaau de vorbă.

OMNICA : Săptămima as ta n-ai venitdeloc.ANOLE : Nu, n-am venit. Şi nici n-osă mai vin.OMNICA : Atunci mă gonest i de totdin ochii tăi ? Gredeam că măcarnoaptea să te mai văd din cînd Incînd.ANOLE : Nu te gonesc.OMNICA: Te porţi de parcă t>ar fi

frică de mine.ANOLE : Ce U s-a mai năzări t ? Dece să-mi fie frică ?

OMNICA: Zic şi eu, ca o babăproastă. Se vede că în noaptea astaiar ţi-a fost rău, dacă ai venit.ANOLE : De un de ştii ?OMNICA : Am bă gat de s eamă căatunci mă cauti. (Manole iace.) Săştii că eu nu plec din casă.ANOLE: De ce să pleci ? Te-a dat

cineva afară ?OMNICA (pauzû) : Uf, maică, tare mămai dor osemintele. Nu plec, că totmai ai nevoie de mine. Eu te-amalăptat, eu te-am purtat în braţe, eu...ANOLE Ş i i i ăi ă i

„Hai, fato, odată, mai strînge-te depe drumuri, ca s-a înnoptat. Ce totumbli prin străini?" Si tătuca st»uită mustrător la mine. Da' eu lespun : „Dragii mei, nu pot încă venică s-a întors Manole acasă. Şi elnu-i strain Eu 1-am învăţat să meargăŞi pînă la noapte tot mai este.*Atunci, tătuca mai scormoneste cemai scormoneste eu băţul în praf

se mai uită o data la mine şi spunemămucăi : „Las-o, că-i capie... Sano fi ştiind ea ce ştie..." Şi se totduc, ou roua pe faţă, eu ceaţa pebraţă. Dar nu se supără. Că pe urmăvin iar. Toatâ vremea vin. Eu nuştki cum de nu obosesc.

MANOLE (eu spaimă surdà) : Du-te şite culcă, Dadă. Du-te de-aici.

DOMNICA (ridicîndu-se) : Vezi, iar

m-alungi. Da' din casă nu plec, Manole, să ştii. Cine o să aibă grijăde tine ? (Se îndepărtează. Cu puţinăacreală în voce.) Şi spune-i şi tuAglaiei să-mi dea lapte, să nu mai îmi dea carne, că nu pot s-o mestec(Dispare.)

MANOLE (vocea interioară) : Am ajunssă mă înspàimînt de nişte flecărelide femeie bâtrînă, cu mintea întune-

cată. Dacă aş putea să dorm, sădorm ! Nu, nu trebuie . Mai aiesasta nu trebuie. Somnuil raţiunii ză-misleşte monştri. Goya ştia. Şi Michelangelo ştia, cînd a pititt cucu-vaia sub genunchiul Nopţii. Ce liniştesufocantă e în noaptea asta. Parcăs-air fi oprit tknpul în loc, şi nemiş-carea lui apasă ca o povară uriaşădeasupra pămîntului. (Se ridică în

picioare, respirînd ca un om care

suiocă. Deodată, strigă.) Cine-i acolo ?Cine umblă pe furiş ?CRISTINA (ieşind la iveală, speriată

şi ruşinată) : Eu skit, Gristina.MANOLE (se lasă din nou pe bancă

şi izbucneste într-un rîs outer Dar se opreşte brusc şi întreabă) Pe u nde umbli noaptea ?

CRISTINA: Am fost la scăldat.MANOLE: Acum?

CRISTINA : Da, uit ati -vă , am păru l ud(Face un pas spre Manole.)MANOLE : Nu te apropia. Vezi că tre

buie să fie un soaun de grădinăpe-acolo. L-ai găsit ?

CRISTINA: Da



ştie. (Schiţează gestul de a se ridica.)Pot să plec ?ANOLE : Mai rămîi. (Aproape rugă-tor.) Mi-e urît, Cristina.

RISTINA : Nu vă simţiţ i bine ?ANOLE : Sînt foarte bine. De ce măsîcîiţi toată vremea eu întrebareaasta ? Parcă vă mirati că trăiesc. ..De ce nu-mi răspunzi ?

RISTINA : Pent ru că, orice aş spune ,tot prost iese.ANOLE : Aşa cum stai acolo, de-ablate ghicesc. Şi, de fapt, prefer să taci.Ca o statuie într-un boschet. (Rîdeîncet.) Dar statuile au graiul lor, peca re eu il au a.

RISTINA : Atunc i mă auziţi şi pemine, cînd tac ?ANOLE : Atî t cît t rebuie . (Surd.) Q t

aim curajul să ştiu. Iti simt palpitulrespiraţiei, ştiu că ai părul ud, cămiroşi toată a ierburi. Aud viata diintine.

RISTINA (eu un curaj care i se paresupraomenesc) : De ce ati spus ca...ANOLE: Ce?RISTINA (abia izbutind să-i reproducăr.uvintele) : „Cît am cura jul să şthi ."Asa ati spus.

ANOLE : Pentru că sînt un om bătrîn,Cristina, şi tu eşti un copil. Nu vezică nu te-am întrebat niciodată de cemi-ai sărutat mina în ziua aceea 4Prefer să nu ştiu. Poate era din milă.

RISTINA : Milă ? ! Era din adoratie !înainte . cînd îmi vorbeaţ i, nu put earn

să ored că nu vă bateti joc. Eu sînto fetiscană atît de proastă şi de ne-

însemnată... Cum o să vă interesezeu pr in ceva ? Stiu ca nu se poate.

Dar n-are importantă... Eu mi-aş daşi viaţa pentru dumneavoastră. (Ma-nole tace.) Acum de ce tăcet i ? Amspus vreo necuviintă ?ANOLE : Cristina... E tîrziu de tot.Du-te şi dormi. Noapte buna, draqamea.

RISTINA (înaintează pînă la jumàtateadrumului spre Manole. Cu glas sugru-mat) : Noapte bună. (Se îndreaptăîncet spre ieşire.i

ANOLE (vocea interioară) : Dacă n-ochem, peste o clipă o să dispară.Poate pentru totdeauna. (Tare.) Cristina ! (Pe punctul de a ieşi, Cristinase opreşte şi se întoarce cu fata spre

CRISTINA (dă negativ din cap, apoi,cu o încîntare în care străbate copi-lăria, exclama) : Ce bine ! (Si luge,începe să se zărească de ziuă.)

MANOLE (îşi pipăie faţa obosită) : Cemască putredă ! (Sfidător.) Ei şi ?Nu sînt primul bătrîn nebun.

(întuneric.)

MANOLE (fluieră încet, uitîndu-se lanişte schiţe. îi spune Aglaiei, care-şi face de lucru prin hoi) :Cînd o să încep să luorez din nou, o să-ţi fafata în bronz. (îşi ireacâ mîinile.) Siasta o să fie curînd. Să-1 anunti peNicolae să-mi aducă pămînt.

AGLAIA : Da, maest re. Ce fericită osă fie Cristina I Ea, care vă divini-zează, să se vadă sculptată de dum-neavoastră ! (Suspină.) Ei, biata fe-

tită..MANOLE : De ce-o plîngi ?AGLAIA : Mă gîndeam la viitor. Ce ştie

ea acum ? Ride şi se bucură , credecă toată lumea e a ei şi că asa osă fie totdeauna.

MANOLE : Toţi tineri i cred la fel. Deaceea sînt tineri.

AGLAIA : Dar Cristina e o fată săracăAici s-a deprins cu ailţi oameni, cualtă viaţă.

MANOLE : O să-şi facă o meserie. Şipe urmă, aici e ca şi casa ei.

AGLAIA (rîzînd) : Casa ei ! Vă închi-puiti, maestre, că într-o zi n-o să-şdea seama că e o tolerată ? Mai binean fi să se mărite şi să aibă în adevărcasa ei.

MANOLE (privind-o) : Dar e un copi încă !

AGLAIA : Eu, la vîr sta ei, eram măr i-

tată.MANOLE : Pirostii ! Asta nu-i un argument.

AGLAIA : O mamă trebuie să se gîn-dească la toaite. Dacă i-aş găsi unbar bat bun, un doctor, sau un artist..artiştii cîştigă mai mult, călătorescau o viată frumoasă, care ar semănacu cea pe care a cunoscut-o aiciCe bine ar fi !

MANOLE : Dacă i-ai găsi ! Nu ma

trăim pe vremea cînd părintii îşcăsătoreau copiii după socotelile lorAGLAIA : Oh, Cristina nu seamănă de

loc cu tineretul de azi. Are încredereorbească în mine. Şi nu e deloc

l ă E d ă id l i i i



ANOLE (eu violenta nejustiticată,după aceaslà coniruntare) : Sa trimitiimediat după pămînt.GLAIA : Chiar azi. (Surîde şi-şi vedede treabâ. Manole se apleacă asupraschiţelor, dar e vàdit eu gîndul înaltà parte. Intră Claudia.)

LAUDIA : Bună dimiineata. Man, poţisă-imi dai maşina să mă ducă în oraşpentru nişte cumpără turi ?ANOLE : Sigur. Agla ie, anunţă-1, terog, pe Costică.GLAIA : E plecat după benzină, dar

îl anunţ imediat ce vine. (Volubilă.)Ştiti, doamnă, maestrul are să facăo statuie după Cristina. Cît o să sebu cure fet iţa ! Maestrul e atî t de bunşi atent eu ea. Mă duc să-1 aşteptpe Costică. (Iese.)ANOLE : Lipseşti mult ?

LAUDIA (care a urmărit-o pe Aglaia) :Ce viperă ! %ANOLE: De ce?LAUDIA (ridicînd din umeri) : Numi-ai spus că ai de gînd să te re-apuci de lucru.ANOLE : Niş te schite. Mode laiul numă poate obosi prea tare.

LAUDIA : Doctoral nu ti-a dat încavoie.ANOLE : M-am saturâ t de tute lă !

Prefer să mor spunînd clipei că efrumoasă, decît să prelungesc o existera l ingavă.

LAUDIA : Şi clipa miraculoasă cineo va reprezenta ? Statuia Cristinei ?ANOLE (sîcîit) : Nu va fi o statuiea Cristinei, ci o statuie a Adoles-centei.

LAUDIA (ironie) : Celei pe care aifăcut-o la Veneţia, i-ai spus „Frimă-

vara". Te repeţi, Man.ANOLE : Opera tuturor artistilor econstruite în jurai unui număr foarterestrîns de motive, de idei creatoare.Şi mitul tinereţii a fost totdeaunamotivul mai préférât. O idee fixa,dacă vrei.

LAUDIA : Ce risipă de argumente,ca să...

ANOLE : Dar asta-i adevărul. Dacăapar atîtea false opère de artă estepentru că falşii artişti nici nu bănu-iesc existenţa, necesară, a motivelor.Ei caută şi lucrează subiecte.

LAUDIA M t t l

zitor ! (Se lasû pe o canapea, plîngînd încet.)

MANOLE (se aşază lingă ea şi-i ia, euneaşteptată siiiciune, mîna) : Ai drep-tate. Eram laş. Şi ceea ce se întîmplăe cumplit.

CLAUDIA : De ce nu pot oa re să teurăsc ? (Pauză scurtă.) O iubeşti atîtde mult ?

MANOLE :;Nu ştiu dacă asta se nu-

meşte dragoste. Cred că nu.CLAUDIA : Şi e atî t de neînsemnaită.

O fetişcană atît de oarecare... Pros-tuţă, incultă, de-abia frumuşică. Ce-aigăsi t la ea ?

MANOLE : Ştiu un singur lucru : cănu mă pot opri. (Uitîndu-se ţintă laClaudia.) Şi nici nu vreau. Nu maivreau.

CLAUDIA (ridicîndu-se) : De data asta

ştiu că n-ai să te mai întorci nicio-dată la mine. De azi înainte nu amce aştepta. Nu, nu-mi răspunde nknicPrefer să nu-ţi aud cuvintele. (Pauză.yFereste-te de Vlad. Ştie.

MANOLE (îngheţat) : N-am de gînd saascund nimic.

AGLAIA (intrînd) : A venit şoferul.MANOLE : Să aştepte . (Aglaia iese.CLAUDIA : Nu mai e nevoie. Tot nu

mai avem ce să ne spunem. (Se în-dreaptă spre usa, dar se opreşte înspatele lui Manole şi-i ia capul înbrate.) Nu-i aşa că sînt „une bravefemme" ?

MANOLE (sărutîndu-i mîna) : Eşti ofemeie extraordinaire.

CLAUDIA (atingîndu-i pàrul eu buzeleeu lacrimi în ochi) : Totdeauna m-arrăsfătat. (Iese. După cîteva cîipe, seîntoarce, eu o valizà în mînă.)

MANOLE : Cum, erai hotăirîtă să plecide tot?CLAUDIA (încearcă să răspundă, dar

nu poate. Apoi, eu greu, spune) : Sapretextezi că am primit un telefonurgent . Da ?

(Manole are un gest spre ea, darClaudia îi face semn, eu mîna, să seopreascâ. Işi duce degetul la gură însemn de tàcere \şi încet, apoi précipitât

iese. Manole s-a dus la iereastră ş priveşte aiarâ. Se aude zgomotul m şinii, care demarează. Rămîne imoîn vreme ce, din direcîia grădinii, seaud glasurile Cristinei şi al lui Toma



OMA (lovind-o eu racheta pe Cristina,care se eschivează, rîzînd) : Ăsta-inumai un avartisment. Dacă mai eştiobraznică, te iau şi de urechi.

RISTINA (rîzînd în hohote) : Ca unpăun. Exact ' ca un păun faci. Hai,cîntă, dacă ai curaj. (Cîntă ea citevamăsuri dintr-o mélodie de jazz.) Ei ?

OMA (foarte serios, încearcâ să cînte,dar e cumplit de strident. Se opreste):Da, e cam electronic, ca rezonanţă.Dar ritm am.

(Fredonează şi schiţează cîţiva paşie dans. Cristina începe să cînte şiansează şi ea ; amîndoi iac o perechearte graţioasă. Vlad, care a intrat prin colţui grădinii, e cuprins de o

ubitâ bună-dispoziţie şi, punînd mînape nişte iariurioare de metal, se dez-nţuie ca o àntreagà orchestra si dan-azà ca un şaman posedat. Ceilalţi

oi se opresc, âl privesc rîzînd şiplaudă.)

OMA : Bravo ! Bravo !LAD (bătînd step şi contorsionîndu-se,într-un sâlbatec dans de mcaracter",déclama cîntat) : „Duhurile mă stă-pînesc ! Glasul meu e glasul lor !Duhur ile îmi vestesc ! Şapte drame

şi-un amor." (Se opreste, se inclinaîn iaţa celor doi.)OMA (rîzînd) : Ce-a fost asta, Vlad ?LAD : Habar n-am. Eram posedat.Vrăjitorul atomic. Ei, cum a mers latenis ?

OMA (luînd-o băieţeşte de gît peCristina) : Am bătut-o măr. Darcraul-ul îi face destul de bine. (Si,eu mîna, îi dă părul peste ochi.)

RISTINA (tràgîndu-i un pumn) : Spu-

ne tot, l ăudărosule ! Cinci minute şitreizeci de secunde pînă la insulă !

OMA (uitîndu-se la ceas) : Douăspre-zece. Şterge-o să te schimbi, că numai găsim locuri la meci. îţi dau unsfert de oră. (în glumă.) E bine ?

CRISTINA (rîzînd): Valabil. (Sărind şi zbenguindu-se, traverseazâ holul îniugă, îârà sâ-1 vadă pe Manole, şidispare.)

OMA (lui Vlad): Tu nu vii ?LAD : Nu mă inte resează sportu l.OMA : Nu ţi-ar strica, totuş i, să faciputin sport. Prea eşti crispât. Chiaxoînd încerci să pari vesel.

LAD C i ă i ?

tuos.) Este ceva care nu merge, bă-trîne ?

VLAD : As I Idei de-ale (taie. Scuză-miimproprietatea termenului.

TOMA (rîzînd) : Atunci e bine. Ma ducsă mă îmbrac. Nu vii totuşi eu noi ?(V7ad reluzà. din cap. Toma îi faceeu mîna un semn de salut şi intrăîn hol. ÎI zăreşte pe Manole.) Bunădimineata, tată. Nu ştiam că eşti «aici.Te-am deranjat eu urle tele noa str e ?

MANOLE : Nu. Plecaţi undeva ?TOMA : La meci. Mîncăm în oraş . Şi

seara poate mergem să dansăm puţin.MANOLE : Cristina nu e obişnuită să

iasă seara.TOMA (rîzînd) : Ce retrograd eşti, tată !

E coşcogeamitea fata. Si, de eltfelmerge eu mine.

(les, în vreme ce Manole, crispât, se

îndreaplă din nou eu iaţa spre iereastră.Vlad se apropie, rezemîndu-se de uşoruluşii.)

VLAD : Sub fericite st el e st» nasc unidoameni. (Manole nu se întoarce sarâspundă.) Tînăr, frumos, capabil, invitât, la vîrsta lui, să lucreze laDubna, ce-şi mai poate dori ? De al t-fel, cred că e de-ajuns să aibă o do-rinţă, ca să i se împlinească. Vaajunge savant de reputaţie internationale, academician, şi va termina pesoclu, eu statuie.

MANOLE (întorcîndu-se şi aşezîndu-seîntr-un iotoliu) : Şi pe frate-tău eştiinvidios ?

VLAD (uluit) : Prin urmare, ştiai eă amfost invidios pe dumne ata ? Şi nicinu te-ai sinchisit ! Vorbesc la trecutpentru că am băut şi pahacul ăstapînă la fund. Da, te-am invidiat în-grozitor într-o vreme. Erai atît detare, pe lîngă slăbiciunea mea, aitîtde sigur, pe lîngă incertitudinile mêleM-ai strivit, sub greutatea dumitalede fortă a naturii, ca pe o broască

MANOLE : Nu faice melodrama, VladVLAD : Nu fac. Mai ai es eă broasca

îşi re7ervă dreptuil să conteste forcare a zdrobit-o. Ştii eă nu cared înarta dumlitale de Promeleu eu ficatii

întregi.MANOLE (iără să lie însă scos dmsărite) : Mă intreb de unde am răb-darea să-ţi suport toate obrăznicii le ?

VLAD : Pentru motivul din totdeauna nici nu te sinchiseşti Asta ma ş



LAD : E vorba de ceva mai priniejdios:o idee ! Mă gîndeaim la călcîiul luiAchile şi...ANOLE (zimbind) : la te uită, mă şiameninţi.

LAD : Cît des pre Toma, e făcut dinacelaşi a luat eu al dumita le : al ale-şilor vieţii. E replica dumitale fidelă.Numai ceva mai puritană. încolo,acelaşi echilibru fericit, ace«aşi lipsăde întrebăiri şi nelinişti, aceeaşi vi-talitate, aceleaşi certitudini rationaliste. (Bufonînd din nou.) „Şi Dumne-zeu făcu pre om după chipul şi ase-mănarea sa." Azi sînt biblic. Dar orea-turile diavoleşti, după chipul cui le-afăeut ? Tot după al său , nu ? Aşae logic ! Că nu erau să iasă dinnéant.ANOLE : Dacă înteleg bine, crea tura

diavolească în speţă eşti tu, eu fiindDumnezeu-tatăl.LAD : Sună a metaforă desuetă, darcam asta e credinta mea : că lui Tomai-ai dat lumina, iar mie, tenebrele dindumnoata. (Manole surîde.) Rănuiamcă ai să te amuzi. Ai un bun-simţprea solid oa să guşti astfel de in-terpretăiri, chiar simbolice.ANOLE (aproape şoptit) : Ce ştii tudespre tén èbre, Vlad ? Nu dansa pe

frînghie.LAD : Ştiu că in fiecare din noi existao zonă de fund, obscură şi nedeli-nită, în care se deschid ciudate guride peşteri.ANOLE : îti aduc i amint e de gra vur alui Goya „Somnul raţiunii zămisleştemonştr i" ? Nu atî ţa monştr ii, Vlad !

LAD (e uluit, auzindu-1 vorbind aşa.Foarte interesat) : Dar dumneata nuorezi In ei, tată . Nu-i aşa ?

MANOLE (il priveşte, apoi izbucneşte):De ce mă iscodeşti , ce u rmăreşt i ?Ei da, eu nu vreau să dorm ! Şi astaa fost totdeauna aspiratia ultima aartei mêle: să fie trează. N-am sculptât nlciodată larve şi monştri. Sîntom. Şi, pentiru mine, omul e liberşi puternic. (Cu o sfidare in care stră-bate şi o nota de disperare.) Liber şiputernic !LAD : Aşteptam un răspuns viu, şidumneata îmi tii o predică.

MANOLE : Dacă ai înţelege-o. .. Dar teîmbeţi cu literature, cu fiere şi sar

casm. Aleşii vietii ! Cei pe care-i nu-meşti aşa nu datorează nimic stele

înverşunare fidel lui însuşi, de a rezista fricii de abis, de a se bate îm-potriva necunoscutului şi de a cîştigateren pentru ordinea lui umană. (1st reia respiraţia şi continua, calm.)Viata mérita să fie iubită toemaipentru că ea ne-a făcut oameni şinu piètre sau çacali.

VLAD : Poate că ar fi fost preferabilsă fiu piatră sau şacal.

MANOLE : Eşti, pe jumăta te. Cine oucrede în om, crede în monştri. între„Victoria" din Samotrace şi figurilesumeriene nu stau cîteva milenii, ciun fir de aţă. (Ca pentru el.) Un firde păian j en.

VLAD : Demnitatea omului ! Ce păcatcă o credinta nu se prépara în labo-rator, ea o soluţie chimică. Aş gustaşi eu din elixirul ăsta. (Cased.) Ahce plictiseală. Şi plictisim şi speota-torii cu discuţia noastră. Hai, specta-torule, fă-ti intrarea în scenă. Poateai ceva de spus. (Face un gest de in-vitaţie către paitea nevăzută a holu-lui.) Vino !

CRISTINA (ieşind, stingherită, laiveaJă) : Vă rog să mă iertaţi... daram intrat făiră să ştiu că stati devorbă şi... (Apărîndu-se.) N-am ascul-t a t !

VLAD : Nu te mai scuza ! Sîntem siguri.Ast a e caracter istica publicului : s ănu asculte.

MANOLE : Lase fata in pace . Pleci înoraş, Cristina ?

CRISTINA: Da, la meci, cu Toma(Stingherită.) Nu vreţ i să mă duc ?

VLAD : Ce înt rebări năs truşnice pui..De ce să nu vrea f

CRISTINA: Mi s-a parut că... Am vrutsă spun că, poate, maestrul are nevoie de mine. (Căutînd o ieşire.) ŞtitLdoamna Claudia a plecat. Adică, bine- înteles, ştiţi... Dar nu ne-a anunţcă are de gînd să rplece.

VLAD (interesat): A plecat de tot?MANOLE : A primi t un telefon de la

Bucureşti.VLAD : Ah, telefoanele astea... Ce m-

vent ie afurisită !MANOLE : Ei, hai, Crist ina, pleacă , c e

mai aştepţ i ?CRISTINA (cu o voce mică) : Pe Toma

îl aştepi.TOMA (apàrînd, zorit) : Gâta ? (O ia

de mînă strigînd ) La rev ede re



Aşa îl găseşte Vlad cînd se întoarce.îl priveşte lung.)LAD : Spunea să nu-1 aşt eptăm disearăla masă. (Manole, care nu se ştia pri-vit, ridicâ capul.) Ce pereche drăquţăf ac Toma şi Cristina, nu ?ANOLE (după o tăcere. în vocea luie şi obosealâ, dar şi o ameninţaresurdă) : Sper că acum pleci şi tu.LAD : Mă dai afară ? Şi eu, ca re cre-

deam că o să continuăm simpaticanoastră discuţie... Mă plictisesc atîtde îngrozitor ! Gred că aş fi în starede orice gest absurd, neghiob. însă artrebui să fie absolut neghiob şi necu-viincios.ANOLE (s-a ridicat, a làcut un pas şi,eu mîinile la spate, îl priveşte dur) :Mai bine pleacă !

LAD (eu vocea tremurînd de emoţie,sub o aparenţă de dezinvoltură) :Spune-mi, o iubeşti pe fetişcana asta?ANOLE (după o tăcere lungă) : De-geaba. N-am să te lovesc.

LAD (ezită o clipă, dar, înirînt, se in-dreaptă spre grădină. Ajuns la ieşireadin hol, se opreşte). Ştii, tată, amajuns la convingarea că ai dreptate.Sînt doar un diletant, care nu ştie cevrea. (Pauză.) De azi dimineaţă am■ renumtat la sculptură. (Pauză. Cu o

pioiundă disperare.) La treizeci deani, sînt un om fără nici o meserie.Fără nici un rost. (Manole, care e cuspatele spre el, în proiil laţă de spectator, a tresărit. Schiţează, impercep-tibil, un gest, dar şi-1 op reste repede

şi ràmîne împietrit. Vlad, care a aş-teptat inutil un răspuns, continua, peun ton alb, de obosealà.) Ah, da, vo-iam să-ti mai spun ceva. Afirmamcă nu te mai invidiez. Asta, pentrucă acum... te uarăsc. (Dar Manole tot

nu reacfionează şi Vlad pleacâ re pede. După doi-trei paşi se sprijinàde zidul casei. Un hohot de plîns îi zguduie umerii. Apoi se îndreaptûspre ieşirea grădinii. Manole se întoarce încet cu iaţa spre public. Ràmîne aşa, împietrit. Numai pumnil, pînă atunci încleştaţi, i se destacîncet, într-un qest de abandon şi ne- putinţă.)

(întunenc.) La masâ, Cnstina deslace nişte cores-pondenţâ, notînd cite ceva. Aglaia opriveşte gînditoare, neştiind cum să

ă ţi

scrisoare de la sculptorul norvegian.La asta trebuie răspuns. (Maicâ-si.)Ii scrie că, dacă n-ar fi cunoscut artalui, ar fi naufragiat în căutări sterileşi anarhice. ÎU dai seama ? Fac turade la gaz. Asta e pentru tine... Uncocktail la Legatia Belgiei... (Rumine

pe gînduri, apoi, salutînd cu impotanfà.) „Bonjour, monsieur... Merci.Oui, il fait très chaud, madame". Dar

cred ca va pi ou a.AGLAIA : Ce te-a apucat ?CRISTINA : Cum or fi recepţiile asteu,

la legaţii ? (Rîde.) Eu cred că aş mûride emotie. Să trebuiască tot timpul săfii distinsă şi intelectuală... Să pariobişnuită, ca şi cum Tiici nu te-ai sin-chisi de-atîtia diplomati şi valeţi...

AGLAIA : Măr ită -te şi tu cu cinevacare să te ducă.

CRISTINA : Cu vreun minist ru, nu ?(Continuînd sa claseze.) O şedinţă laAcadémie... M-am hotărît. La toamnădau examen la agronomie. Aşa spuneToma.

AGLAIA : Ce-ti mai spune Toma ?CRISTINA : Parcă avem timp să vorbim

prea multe ! Rîdem, facem sport, dan-săm. Spune că vrea să aibă o ade-văirată vacantă, să nu se qîndeascâ'la nimic. Mă mai muştruluieşte dincînd în cînd că nu citesc deajuns ;că o să rămîn o incultă. Are dreptate. într-o zi s-a şi supărat : am spus ceDostoievski era marxist. (Rîde.) Ce-zevzeacă pot să fiu !

AGLAIA : Şi altceva ?CRISTINA : Al tceva ? Să învăt, să ajuny

om. Stii, e foarte partinic, nu ca mine,după ureche. Cu lucrurile astea nuglumeşte. Ce mai, un om nou !

AGLAIA (care a dat semne de impa-

cienţă) : Dar curte nu-ti face ?CRISTINA : Toma ? (Izbucneşte în rfs.>

Dar sîn tem prieteni din copilărie,mamă. Şi, în general, am eu mutrăde cur te ! Ce-ar mai rîde dacă i-asspune!

AGLAIA : la, te rog ! Stii, eu n-aşavea nimic împotrivă. Numai să nuse supere maestrul că pe el il ne-glijezi... înţelegi... El ţine la tine.

CRISTINA : Dar şt ie că îl ador . I-amspus-o în fată. Ce te ui ţi aşa ? Zău !AGLAIA (sideratâ şi în culmea intere-

sului) : Şi ? Ce U-a răspuns ?CRISTINA (devenind ioarte serioasă) :



cuvintele lui, pantru oa să capăt îin-credere in mine.

GLAIA (încîntată) : Bravo, Cristina.Ştiarri eu că eşti o fată înţeleaptă. Fugdupă cumpărătuiri. (Iese.)

RISTINA (singură) : Mi-a spus : „Tueşti viaţa ! ' (îşi apasă palmele peobraji şi are un mie rîs emoţionat şi

fericit, ca şi cum nu i-ar veni sa

creadâ.) Eu ! (Suspină, mulţumită.)Ah, ce bine e să trăieşti. (Reia hîr-tiiïe.) Numai stenograma asta elumgă eft o zi de post. De ce-or fivorbkid atîta la şedinte, ca să spunăacelaşi lucru?! Cum s-o rezum îndoua pagini ? (Lucreazâ. Dinspre gră-dinâ intră Manole şi Toma, care areun halat de baie în mînâ.)

OMA: Mi-a trîntit usa în nas şi aîncuiat-o. Dumneata, tată, crezi că în

adevăr n-are talent ?ANOLE : Ar e mult mai mul t decîtalţii. Dar e intoxicat de literatură şide obsesia originalităţii. Talf-ntuluimare puţin îi pasă dacă e găsit saunu original.

OMA : La treizeci de ani, să te des -coperi kiutil, e mai tragic decît dacăai afla că ai lepră. {S-au apropiat dehol şi, auzind vocile, Cristina a venit în prag.)

RISTINA: Să ştiti că sînt aici.OMA : N-avem secrete, Cris.ANOLE : Nu u ita că, de mîine dimi-neată, începi să-mi pozezi, Cristina.

RISTINA: Bine, maestre. (Se retragela masa ei.)ANOLE (lui Toma): Mi s-a adus pă-mînt şi reîncep să lucrez. Deocam-dată, nişte ifleacuri.

OMA (privind spre hol) : Tare e dră-

gută ! S-a făout fermecăt oare, nu ?(Pauză.) Cel puţin dacă ar fi învăţatşi o altă meserie...ANOLE : Odin ioară , talentele carenu-şi găsiseră încă drumul luorau înateliere, sub conducerea şi chiar sem-nătura maestrului. Azi, umplu lumeade pastişe. E mai bine că Vlad a avuttăria să se oprească pînă cînd o sădescopere dacă are ceva de spus. (Seaşază.)

OMA (zîmbind) : Ce de neînteles mise pare toată drama asta... Sînt atîteaactirvităţi ale gîndirii mai importante...ANOL E: Decît arta ?

OMA : E doar o parère tată

MANOLE (izbucnmd într-un rîs trist) Iată-mă renégat şi de celălalt fiu ameu. Ca regele Lear. Ce satisfacţiear avea Vlad să te audă, el, care pre-tindea că eşti urmaşul meu spiritual

TOMA (eu afecţiune) : Dar are dreptatetată. Eu ştiu oît de adînc sînt copidultău. Dar dacă ai fi avut azi douăzecişi patru de ani, cine ştie, poate căşi dumneata ai fi fost fizician, nusculptor. Nu ţi se pare că, pentrusetea şi mijloacele formidabile decunoaştere ale ştiinţei, universul arteia rămas p rea mie ?

MANOLE : Brin urmare, tu nu maesti sensibil la Rembrandt, la Phidias, la Bach.

TOMA : Ba da. însă ope rel e lor vinspre mine, din trecut, încărcate eu oistorie spirituală a omului, simbolizînd

drame şi étape. De aceea, îmi dau ocutremurare de solidaritate fraternăPe cînd, în faţa artei de azi, rareoram sentimentul esenţialului. .întreuniversul dumitale şi universul cercetărilor mêle e o prăpastie de erăgeologică.

MANOLE : Şi cum vezi vii torul ?TOMA : Presupun că, o dată stabiljte

noile raporturi om-lume, care sînpe cale de radicală schimbare, vaapărea şi o artă nouă, caipabilă săle exprime.

MANOLE : Noile raporturi 1 Dar ce vamai reprezenta omul, ce va mai ră-mîne din el pînă atunci, dacă-1 obiş-nuieşti să privească, hipnotizat, exclusiv realitatea exterioară, aşa cum în trecut, alţi fanatici doreau să-1 îndrepte spre contemplarea propriuluburic ? Va pierde îns ăşi conştiinta

umanităţii lui. Căci de ea îi aduceaminte arta asta depăşită şi obosităcum o numeşti tu. Şi de aceea trebuiesă ţinem de ea cu dinţii. Frate-tăua şi început să clameze despre „mitudezumflat al omului!"

TOMA (surîzînd) : Tată, eu nu m-amtransformat totuşi într-un robot. Şicrede-mă, n-aveam intenţia să teoretizez. De ce dai atîta însemnătateunor chestiuni de gust personal, poateuşurat ic afirmat ? Ştiu că eşti unartist mare. (Zărind-o pe Cristina.Cristina, mergi la scăldat ? (Cristinacare a apărut în prag cu nişte hîrtiîn mina iace semn cu capul spre



pînă la masă, dacă termini, vino.Trebuie să te învăţ odată să numai scoţi braţul din apă ca un catarg.La revedere. (Senin, străbate scena

şi iese. Il auzim iluierînd mCiao-ciao, bambino".)ANOLE (a râmas posomorît, subochii Cristinei. îşi duce mîna la inimă

şi scoate un geamăt. Cristina se précipita) : Nu, nu-i nimic. Numai oalarma. (Vocea interioarâ.) Ştiu căn-are dreptate. Dar faptul că măneagă rămîne.

RISTINA : Maestre, de ce sînteţi trist?(Manole tace. Speriată de tăcerea lui.)De ce nu-mi răspundeti ? (îl atinge eumîna.)ANOLE (tresărind puternic) : Cristina!(îi ia mîinile şi începe să i le sdrute,nestâpînit.) Tu esti aici. Tu eşti lîngămine, nu-i aşa ?

RISTINA (pierdută, începe sa înţeleagâcă ceea ce se petrece e mult mai gravdecît ştia ea. încearcă să-şi tragâ mîinile) : Nu... nu... Vă rog... Nu trebuie... Nu trebuie... (îşi smulge mîinile.

Manole rămîne eu capul plecat. Dupăo clipà, eu un gest ioaite pur, Cristina îi atinge uşor părul, mîngîindu-1.

Manole se ridică, privind-o iix. tn-spăimîntată, Cristina face un pas

înapoi. Clatină des din cap a nega-ţie, aproape fără să-şi controleze ges-tul, si, în sîîrşit, izbuteşte să ros-tească, dezolatâ, speriată.) Nu... nuasta !ANOLE : Cristina ! (Dar iata se smulge

şi iuge. tntuneric brusc. Se mai audenumai strigătul lui Manole, répétât.)Cristina, Cristina !

(Tăcere.)

Grădina, pe insérât.RISTINA»: Maestre... Dumneavoastrăsînteţi pentru mine ca un luceafăr.Ca luceafărul din poezie. Aş vreasă vă slujesc toată viaţa, să vă admir,să... vă inspir, n-o să mă mărit nici-odată, vă jur, dar nu trebuie să văgînditf la mine altfel, pentru că...(Amărîtâ.) Cum să- i spun asta ?...Pentru că eu vă iubesc ca o fiică

şi duimneavoastră sînteţi... Şi dacămi s-a păru t, şi o să rîdă de mine ?Sigur că mi s-a părut. Sînt o nebună,un element descompus. Altfel, cumar putea să-mi vină astfel de gîn-duri neruş inate ? I Dar dacă totuş i

să n -ai cui să-i spui I Nicioda tă n-osă tree examenul de intrare. Un ompierdit, asta sînt. (E foarte nenorocită.)

TOMA (intrînd, o face să tresară) : Nus-a înitors ?

CRISTINA: Nu.TOMA (fâră sd He prea tngrijorat) :

Unde poate să umble ? Ştie că n-a revoie să se obosească. L-am strigat înpădure Am ajums pînă la şosea. Tucum de nu 1-ai văzu t ?

CRISTINA : Ti-am spus doar. Dupăce-ai plecat tu la lac, nu m-am simţitbine, şi m-am dus în camera la mineN-am ieşit decît acum o jumatatede oră. Il lăsasem aici.

TOMA : O fi venit vreun cuaoscut să-1ia eu maşina. Dar putea să lase unbilet...

CRISTINA: Poate că era supărat, deaceea s-a dus să se plimbe.TOMA: Supărat? Cred că, în adevăr

1-a iritat discutla eu mine. Mi-am datseama prea tîrziu.

CRISTINA: Poate că are alte supărădTOMA: Ce?CRISTINA: Prostii. Imi tree fel de fel

de prostii prin minte. Uite, acum,cînd eşti lîngă mine, îmi vine să rîdDoamne, ce spaimă am tras ! Spune,

Toma, nu-i aşa că vîrsta asta a mease cheamă „vîrstă idioată" ?TOMA : De, ai depăş it-o puţin . Ce s-a

întîmplat eu tine?CRISTINA : Şi doar nu citesc ro mane

senzationa le, ca marna ! Mi-a int rato idee neghioabă în cap şi m-amsperiat groaznic. Dar de unde potveni ideile astea ? Ştii, Toma, eu credcă sînt o femeie perversă.

TOMA (eu ironie) : Se poate. Spune-mişi mie : ce te-a spe ria t ?

CRISTINA: Nu, nu mă întreba. Binecă a fcrecut. S-a dus. S-a évaporât, adisparut. (Ride.) Mă simt însă atît decaraghioasă, că m-aş băga sub unfurtun de pompier, să mă spele zdra-văn. Ştii ce, hai să-1 luăm şi pe Vladşi să mergem toti trei să-1 căutăm

TOMA : Vlad nu e acasă. Si, de altfel, tait a s-ar supăra . Cînd m-am dus

eu, puteam să prétextez că mă plimbDar aşa, în poteră organizată !CRISTINA: $i marna văd că întîrzieTOMA (surîzînd) : Parcă s-ar fi înteles

eu totii să ne lase singuri. Trebuieă fi lă t ă i t N



CRISTINA : Ei, însuraţi ! Ce gusturi !Ca doi fraţi. Sau unul din noi e mu-safir şi celălalt gazdă. (Atectată, ju-cînd rolu] gazdei.) „Vai, ce plăcere,dragul şi bătrinul meu prieten ! Cevînt fericit te aduce in sihăstriamea ?" Toma, tu crezi că mie ar puteacineva să-mi facă curte ? Dar aşa,serios.

TOMA : Mai aşteaptă şi tu vreo doi-

trei ami.CRISTINA : Nu-i aşa ? Sînt încă toatăcolturoasă şi... neîmsemnată. (Bate din palme.) Ce bine ! De ce taci, ce felde musafir eşti ?

OMA : Mă uitam cum ies stelele, umacite una, ca nişte semnale.

CRISTINA (aşezîndu-se lîngă el) : Crezică ne int reabă ceva ? Sau ne cornu-nică ceva ?

OMA (surîzînd) : Poate că şi una şi

alta. Şi omul trebuie să răspundă latoate milioanele acestea de chemări,vernit e din infinitul cosmic. Pentru cănumai el le primeşte.

RISTINA : înteleg. Ne întreabă, pefiecare din noi, ceva important pentrutoţi oamenii, şi trebuie să răspumdem

întregului univers, in numele tutu-ror oamenilor. Oh, Toma, tu continuisă faci poezii.

OMA (rîzînd) : Jur că nu. Mă gîn-deam numai că peste doua luni voifi la mii de kilometri de-aici. Pentrumult timp. Poate ani. Şi nu voi maivedea cum se ivesc stelele deasupraplopilor şi deasupra capului tău. Ce-icu tine, Cristi ? (îi ia mîinile.) De ceplîngi ?

RISTINA : Nu plîng. Mi s-au umezitnumai puţin ochii. Cînd ai vorbit deplecare, m-am simţit deodată atît desingură şi pierdută, că eram să teîntreb, ca o proastă, cui mă laşi.(Ride printre lacrimi.) Zău, nu maiînţeleg ce-i cu mine, de m-am ză-păcit aşa. (Uitîndu-se la cet.) Ah,dacă aş putea întinde braţele şi săzbor départe, départe... Tocmai pînăla aburul acela albastru, şi să mătopesc in el, să nu mai ştiu nimic...

OMA : Cristi !RISTINA (sărind în picioare) : Sănu-mi faci morală şi să nu rizi demine, auzi ? Nu mai suport. Cu cesînt eu vinovată, să puneţi pe umeriimei atîtea poveri ?

OMA (rîzînd) : N-aveam de gînd să-ţifac moral ă.RISTINA: Poate n-ar strica Dacă

TOMA : la vino încoace. (S-a ridicat,a apucat-o de mină şi o trage spreel. Apoi, brusc, o sărută.)

CRISTINA (zbàtîndu-se, se desprinde, pipâindu-şi buzele) :De ce-ai făcutasta ?

TOMA : Pentru că te iubesc.CRISTINA (cu un strigàt) : Toma ! (I se

aruncà cu iruntea la piept şi începesa plîngâ.)

TOMA (mîngîind-o) : Gâta, gâta ! Nue chiar o nenorocire aşa de mare.Se mai întîmplă şi altora. Hai, ridicăbărbia, să-ţi şterg ochii. (Ştergîndu-î ochii cu batista.) Dacă ai ochii plinide lacrimi, nu pot să văd în ei răs-punsul.

(Cristina, emoţionată, îl priveşte, apoi,ridicîndu-se în vîriul picioaielor, îi întinde gura. îmbrăţişare. în spatele lui

Toma apare Manole. E răvăşit, cu hai-nele şi părul în dezordine. Rămîne în-delung împietrit. Apoi — dupd ce ;e-aud celé douà-trei sunete stridente caremarchează spaima lui — începe sarîdâ. E un ris lugubru, de bàtrîn. Ti-nerii se despart, speriaţi, şi, mînă înmînă, privesc spre Manole, care continua sa rîdâ, cu o mască imobilă.)

TOMA : Tată, ce-i cu dumneata ?

MANOLE (îşi curmă brusc rîsul. Sune-tele stridente cresc, apoi se sting,.treptat. Cu voce surdă, égala) : Plecatide-aici.

TOMA : Eram îngri jorati. Cristina şicu mine...

MANOLE (acelaşi ton) : Plecaţi de-aici !(Cristina, înspâimîntată, îşi smulge-mîna dintr-a lui Toma şi iuge.)

TOMA : Tată, dar explică-mi...MANOLE : Du-te după ea. Să nu fugă

cu vreun tap. Noaptea, pădurea mi-şună de animale hulpave cu chip de-om, femeia-i slabă. Ii place duhoarede fiară.

TOMA : E logodnica mea, tată.MANOLE (izbucnind) : De ce mai staL

aici ? Nu vreau să te mai văd nici-odată. (îşi duce mîna la inimă.)

TOMA (repezindu-se spre el) : Tată ! MANOLE : Nu mă atinge. (Cu o voce

mai calma.) E atît de gieu să pricepică nu vreau să te văd, că nu maivreau să văd pe nimeni ? Ai nevoiede o explicatie ? Am înnebunit. Pof-tim ! Eşti mulţumit ?

TOMA (în culmea îngrijoràrii) : S-aduc



MANOLE (ca să termine, aprobă dincnD şi-i iace semn cu mîna să piece.Toma iese repede şi, în vreme ce Ma-noie se apropie de mijlocul scenei,se aude zgomotul maşinii care dema-reazâ. Ajuns lîngà rampa, Manolerosteşte) : M-ai învins, strigoaioo. De-•acuni înainte n-am să-mi mai ascundcapul în nisip, ca să nu te văd, n-amsa mai încerc să fug. O să te pri-vesc drept în fată ! O să te vădnumai pe tine. (Cu un iel de satis-

facţie a disperării.) Şi o să-ti facchipul, ca să înnebunească altii defrică şi de gj-eaţă. (Cu ait ton, stàpîn

pe el, iăcînd ciţiva paşi în grădină.)Domnieo ! Dommioo !OMNICA (ca şi cum ar ii aşteptat che-marea) : M-ai chemat , Manolo ?

MANOLE : Dadă, să-ţ i iei calabalîcul

şi să-ţi faci patui în hod. N-ai să daivoie nimănui să vină în atelier. Nu-imai tu ai să initri la mine. Ai pri-ceput ?

X>MNICA : Bine, maică, cum porun-ceşti tu.

MANOLE (traversează holul şi intrâ matelier, care se ilumineazâ intens.

Manole reapare in usa atelierului) :Şi închide bine uşile, dadă ! Punezăvoarele. (Cu un suris echivoc.) Sănu tulburăm somnul ratiunii, s-o la-săm să doarmë.(închide usa atelierului şi, în vreme

îi vedem silueta proiectată, giganc, pe peretele de sticlă şi auzim primaviturà de ciocan, Domnica trageile glisante aie holului. O clipà, sub

ătaia lunii, casa rămîne pustie siarbă ; răsună doar loviturile ^ciocanu-i. Apoi se iace întuneric.)

Cortina acoperă casa, aşa încît n-uai rămas vizibilă decît grădina.OMA (Claudiei, care intră) : A fostinutil, nu-i aşa ?

LAUDIA (descurajatà) : Nici n-a des-chis uşa. Mi-a trimis vorbă prinbătrînă să vin altădată.

OMA : Claudia, rămîi cu noi, măcarcîteva zile. Trebuie să facem ceva.

LAUDIA : De ce nu m-*ati anunţa t dela început ? Cum s-a îmtîmplat, Toma?

OMA : în se ara aceea nenoroci tă amcrezut într-un accès de... (îi vine greusa rosteascà cuvîntul.j

LAUDIA : De nebunie ?OMA : Da. Am fugit după doctor. L-ad t î ă f ă tît lit t i

CLAUDIA: Vlad ce spune ?TOMA : Vlad ? (Are un rîs scurt, sar

castic.) S-a trezit din amorteală camuştele la căldură. E foarte aţîtat, se învîrte toată ziua în jurul atelierulusurîde, ca şi cum ar cunoaşte cineştie ce taină. Dar, eu mine, tace.

CLAUDIA fdupd o ezitare) : Şi Cristin a ?

TOMA (posomorît) : A fost foarte bol-navă. (Rugător.) Dacă ai putea săvorbesti cu ea şi să afli ce are, mi-aiface un mare bine. Mă évita, saucînd o văd, se închide într-o muteniedin care nu reuşesc s-o scot.

CLAUDIA : Mi-a spus Aglaia că, înseara aceea...

TOMA (énervât) : Da, şi ? E adevărattata ne-a găsit aici îmbrătişati. Darnu înteleg de ce ţi-a povestit Aglaia

întîmplarea asta. E stupid. N-are nico legătură cu nimic. (Cu imperceptibilă bănuială.) Nu ?

CLAUDIA : Bineînteles, Toma. Sta reaCristinei se datoreşte probabil emotieiA impresionat-o ieşirea lui Man. Lavîrsta ei, e atît de explicabil. (Intrâ

preocupat, Vlad.)VLAD : Ce surpriză ! Ai făcut bine că

ai venit, Claudia, (ii sărută mîna.)

TOMA(preocupat) :

Nu pricep însă dece se fereste de mine. Şi de ce taceVLAD : Vorbeaţi de Cristina. (Claudiei.)

E capabi! să rezolve şi evadraturacercului, dar o problemă de logicăelementară îl depăşeşte.

CLAUDIA (précipitât) : Dă-mi o tigarăVlad.

VLAD (oierindu-i, cu ironie) : De cîndfumezi ?

TOMA : Care c problema de logică ?

CLAUDIA (gràbit) : Vrea să spună, oaşi mine, că întîmplarea aceea neno-rocită a impresionat-o pe fetiţă.

VLAD (surîde) : Exact. Ce clar formu-lezi ! (Toma îl priveşte, dar, în aceeaşicîipă, tresare şi se ridicâ, îndreptin-du-se spre culise. Vlad îi spuneîncet, Claudiei.) Mă interesa să constat cît de canalie mă socoteşti.

TOMA (revenind) : Mi so păruse căam zărit-o. în sfîrşit, Cristina o să-şi

•revină. E tînără. Grav e ceea ce sepetrece cu tata. Este inexplicabil deunde găseşte forţa să lucreze cinci-sprezeee ore pe zi.

VLAD : Tăind în piat ră nu modelind



LAD : Grozav aş vrea să aflu. Inorice caz, mă aştept la o surpciză.

OMA : Nu ştiu ce face, dar lovi tu-rile acelea obsédante de ciooan amajuns să le simt In creier. (Exaspérât.) Nu mai pricep nimic. S-au transformat toţi în nişte rebusuri ambulante. Dacă n-aş veriifica din cînd

în cînd că ratiunea-mi funcţionează,ar Irebui să cred că-s imbecil.LAD : Uneor i e prefarabil.OMA : Păstrează-ţi tu satisfacţiileastea.

LAD (preocupat) : Da' ce-o fi lucrînd?Pe mine, mă iertaţi...

OMA (după ieşirea lui) : lar se ducesă dea tîrcoale atelierului. (Rugător.)Claudia, să ţi-o trimit pe Cri&ti ?

(Claudia încuviinţează. Toma iese.audia, care şi-a lăsat iruntea înpalmă, n-o vede pe Aglaia, care seropie. Aceasta e vădit agitată, maipuţin îngrijită decît de obicei.)

GLAIA : Ce v-au spus ? Numai min-ciuni, nu-i aşa ? (Coniidenlial.) N-auavut curajul să recunoască adevărul.O să-1 strig eu, la toată lumea ! Enebun de legat !

LAUDIA : Cum îţi îngădu i ?

GLAIA : Eu ştiu ce vorbesc. Grezu-sem că povestea Cristinei cu Toma1-a înfuriat. Intr-o zi, m-am furişat

în atelier, să-1 liniştesc, să-i explic.Ştiţi ce-a făcut ? A aruncat cu daltadupă mine. Şi mi-a strigat mie, fe-meie cinstită şi văduv ă : codoaşe !Aşa mi-a strigat. După cincisprezeceani de devotament şi sacrificiu. (Sesmiorcăie.)

LAUDIA (privind-o cu silă) : Da, urît

cuvînit ! Cînd nu-1 meriţ i. (Violenta.)Dar nimic nu-ţi dă dreptul să-1 nu-meşti asa. Nu-i ade vărat !GLAIA : Nu-i ade văr at ? Eu am văzutce face. De-abia cînd şi-a dat seamacă sînt în atelier, a aruncat un cear-ceaf pe... (Speriată.) Pe lucrul acela.(Izbucnind.) Nici la balamuc nu 1-arprimi !

LAUDIA (intrigată şi emoţionată) :Dar ce-ai văzut ?

GLAIA : Nu ştiu... Adică, erau treisau patru oameni, bărbaţi şi femei.Nu-mi aduc aminte oîti. Goi de tot.De-abia ieşiţi din piatră. Parcă voiausă se bage înapoi în ea. Unuia nu i

tot despuiată, moartă. Numai ochii îi erau vii şi priveau ceva. Aşstrecuraţi şiret pe sub gene, spremine. Adică, tot în spatele meuAtunci m-am întors încă o data şi-amtipat.

CLAUDIA: De ce?AGLAIA : Mi s-a păirut că înţeleg la

ce se uită, că văd şi eu., nu ştiumoartea sau altceva. lac el a aruncatcearceaful. E nebun ! (Tresare şi seridică.) Trebuie să fug. Vine fetiţaNu vrea să ştie de mine. (Vrea săiasă, dar în clipa aceea intrà CristinaE palidă, trasă, cu mişcări automate Aglaia nu se îndură să piece. Şiumilă, o priveşte cu nelinişte materna.)

CRISTINA (alb) : Bună ziua. Mi-a spusToma că vreţi să-mi vorbiţi.

AGLAIA (cu lacrimi în ochi) : Uitaţi-văce pal idă e ! Ce ai, fetita manùi ?De ce nu-i spui mamei ce ai ? (Cristina o priveşte dur si, brusc, îi în-toarce spatele. Aglaia iese, plîngînd.)

CLAUDIA : Nu vrei să stai lîngă mine?(O trage de mînă. Cristina se aşază ţeapănă.) Am auzit că ai fost bol-navă.

CRISTINA : Numai doua zile. Acum sîntbine.

CLAUDIA (cu gingăşie) : As dori săvorbim ca doua prietene vechi. Vrei?

CRISTINA : Cum vret i dumnea voast răCLAUDIA : Să şti i că Toma e foarte

amărit.CRISTINA: Ştiu. Eu sînt vinovată. De

toate sînt vinovată.CLAUDIA : Ce sînt copi lăr iile as tea ?

Ce ţi-ai băgat în cap ?CRISTINA (încăpăţînată) : Ştiu că sînt

vinovată.CLAUDIA: Ascultă, fetito, trebuie să

te scuturi şi să alungi gîndurile asteaprosteşti.

CRISTINA (mecanic) : Da, doamnă.CLAUDIA : Uite- te în ochii mei. î l iu

beşt i pe Toma ?CRISTINA (întrebarea a ajuns, de data

asta, pînà la ea. tşi duce mina lebuze) ; Nu mi-am dat seama decît în

seara aceea, cînd m-a sărutat.CLAUDIA (respirînd, uşurată) : Slavă

Domnului ! Atunci totul e bine. Vafi bine !

CRISTINA Ni i d ă ă ă



RISTINA (mereu alb): Faţă de Toma,care mă crede cinstită. Fată de durn-neavoastiră, oare ştiţi că nu sînt.

LAUDIA : A, eu ! Sînt obişnuită. Şi,de altfel, nu ştiu la ce te referi.

RISTINA: Faţă de... el.LAUDIA (hotàrînd să pună degetul perană) : Cristina, cu mine poţi vorbideschis. Ţi-a imtrat în cap că Mans-a îndrăgostit de Une şi că prăbu-şirea lui se datoreşte întîmplării dinseara aceea... (Cristina o priveşte, cris-

pată, şi aprobă.) Ei bine, eşti o cara-ghioasă mică şi romanţioasă. Totule o invenţie a capului tău de adolescent.

RISTINA (ieşind din automatismul ei)Oh, dacă ar fi adevăra t !

LAUDIA : Dar bineimteles că aşa e !Se amuza doar. Mi-a mărturisit-o

mie.RISTINA (plină de speranţă) : Nu măamăgiţi ?LAUDIA : Mi-a mărtuirisit-o. (Cu uneiort.) Spunîndu-mi că mă iubeşte.Ei, te-ai liniştit acum ? Fugi repedela Toma I

RISTINA (vrea să se ridice, apoi seopreşte) : Nu vă supănaţi, dar nu văcred. „Pentru mine eşti viaţa" — aşami-a spus.

LAUDIA (întoarce capul şi-şi muşcâbuzele, ca să se stăpînească, apoi,cu un suris, o mîngîie pe cap) : Glu-mea, fetiţo.

RISTINA (dezvăluindu-şi ideea fixa) :Trebuie să-i vorbesc, trebuie ! Dacănu... (Se aud loviturile unui ciocan.)Auziţ i ? Parcă air ba te cuie înt r-unsicriu. Nu mai pot să-1 aud, nu maipot ! (Si-şi acoperă urechile, în vreme

ce se face întuneric.)Atelierul. tl auzim pe Manole cio-

ind, îi auzim ràsuilarea gréa, de tàie-r de lemne, dar nu-1 vedem, càcilţul unde lucreazà e invizibil pentruectatori. Domnica stà la uşă, pe unaun, absenta, ca toţi oamenii ioarte

àtrînî.

ANOLE (întrerupîndu-şi lucrul, vine

in scenă. îşi şterge sudoarea. E isto-vit) : Mă lasă puterile, dadă. (Cadepe un scaun.) Dadă, n-auzi ? (Respira

greu. După un timp, se uitâ la bdtrînă,o vede absenta. Mai tare.) Dada, mai

DOMNICA : Chiar amu au plecat. Par-că ce fcreabă au ? Să se pl imbeNici tu arat, nici tu prăşit. Toatăziua cu vizite. S-au făcut boieri mari

MANOLE : Te mai cheamă la ei ?DOMNICA : Da' de ce crezi că vin ?

Se mai fac ei niznai : că de ce, fă-tucă, nu ai muls vaca ? Că de cestai la pîrleaz ? ! Care vacă şi car epîrleaz ? Paxcă ei nu ştiu că aicisîntem la vida ? Şireţ i ! Iaca lap telemaică. I-am scos pielita.

MANOLE (bind): E bun. Le-ai lăsat şilor?

DOMNICA : Doamne, Mano le, cite îtimai tree prin cap ! Doar... (pauzâlungà) îs morti !

MANOLE (cu umor negru) : Poate li-ifoame, cu atîtea drumuri. Şi ce maispuneau bătrînii ?

DOMNICA : Ei, dar cite nu spun ?(Rîzînd.) Azi m-au întrebat de Mitait.

MANOLE : Care Mitrut ?DOMNICA : Mitrut, motanul. Dacă eu

i-am légat tinicheaua de coadă. Nuinămucă, vai de mine. Ce, era să-ispun că blestematul de Ionică, fe-ciorul popii, m-a pus să-1 tin cît îlega tinicheaua ? (Are un ris de hă-trîn, oprit deodatâ.)

MANOLE : Oamenii ar spune că te-airamolit, dadă.DOMNICA : Ei, săracii , ce ştiu ei

Da' poate că m-am ramolit... Asa-icînd te pregăteşti de călătoria ceamare. Eşti cu un picior aici, eu altuldincolo, pleoat pe jumăftate.

MANOLE (rîzînd) : Moartea pe oare ovăd oamenii mei de piatră nu seamănă cu a dumitale, dadă. E fărăMitait şi fără vizite de-ale tătucăi şimămucăi.

DOMNICA : De aceea se holbează aşaspăimoşi... Parcă-i mare ispravă sămori, Manole... Aşa-i régula. Ce-aifăcut tu acolo e nelegiuire curatămai bine ai sparge-o. Să n-o vadăoamenii. Ce le trebuie? Viata e viaţăşi moaxtea e moarte. De ce să le-amesteci ? Nu se cuvine , calci legeaManole.

MANOLE (iritat) : Bine, bine, du-te laculcare.DOMNICA (ridicîndu-se) : Atunci, noap

te bună. (Mergînd spre usa.) Cu legeanu e voie să te joci. (Deschide usa.



ANOLE (posomorît) : N-aud. Şi sperc-o s-o mănince pisica.OMNICA : Lasă, că mai sînt şi altele.Nici broaştele nu le auzi cum oră-căie, nici copacii cum foşnesc ?Doamne, ce frumoasă şi mare-i gră-dina vieţii.ANOLE (împingind-o peste prag) :Gâta, lasă-mă-n pace, n-aud nimic.

(închide uşa. în derîdere.) Grădinavieţii ! {Se îndreaptă spre statuie.)Grădina vietii ! (începe sa ciopleascâ,într-un accès de furie, şi va continuaaşa, însoţindu-şi loviturile eu impre-caţii scrîşnite, in vreme ce sunetelestridente, pe care le cunoaştem, sevor auzi obsédante şi ameninţătoare.)î\i smulg eu surîsul, mincinoaso !(Loviturâ.) Te spintec eu, să-tf scottăr îte le din burtă ! (Lovitură.) Sfarmă

iluzia, meş tere ! (Lovitură.) Dă-i cuciocanul in cap, tîrfei ! Pune dalta îngîtul privighetorii, şi loveşte ! Fărăaruţare, fără slăbiciune ! Să-i piarăcîntecul ! Unde-i via ţa ? Cum ara tă ?(Cu un geamât, lasâ să-i cadă unel-le şi se tîrăşlc spre mijlocul scenet,ăsîndu-şi inima eu mîna. în vreme

se chinuieşte să tragă aer în piept,aude clar, triumfător, cintecul pri

ghetorii. Uşa se intredeschide şi înelier se strecoară o siluetă indistinctă,re se lipeşte de perete şi răminemişcată. După o pauză lungâ, Ma-le ridică privirea, vede umbra.)OCEA LĂUNTRICĂ (tara mirare) :Iar ai veni t ? (Manole se întoarce şise aşază cu spatele la tăcutul luiinterlocutor, dar vocea interioară continua.) Nu pricepi odată că sîntemdoi străini ? Tu eşti alt Manole Crudu.

Cel care stătea sus, pe buza prăpas-tiei. Pe cîmd eu am alunecat, şi cadspre fundul ei. Mă prăbuşesc ca unpietroi, tot mai repede, tot mai re-pedt. Şi nimic nu mă poate opri.Ochii nu mai văd, limba a înţepenii,sîngele s-a făout plumb şi cad, cad,fără sfîrşit. Degeaba mă strigi. (Tare

şi cu un accent de disperare.) De aicinu mai este întoarcere.

RISTINA (speriată, căci ea era siluetalipită de perete, lace un pas înainte) :Maestre !ANOLE (tresărind) : Ha ? (Se întoarce,îşi duce mîna în iaţa ochilor, ca şicum ar alunga o vedenie ) Tu erai ?

loc in pace. Imi ţine predici. (Rîde. îl dau pe uşă afară, şi el intră fereastră. Cică sîntem aceeaşi persoană. Se încăpăţînează să intre înpielea mea. O revendică, de parcă1-aş fi évacuât din casa. Ce te uiţaşa la mine ? Crezi că deraiez ?

CRISTINA : Nu cred nimic. îmi este

numai frica.MANOLE (ca şi cum, de-abia acumi-ar realiza prezenţa insoîită) : Darce cauţ i tu aici ? Cine ţi-ta dat voiesă intri în atelier ?

CRISTINA : Trebuie să vă vorbescNumaidecît !

MANOLE : Eşti obraznică, fetiţo . Ce teface să crezi că am chef să conversez cu tine, încît dai buzna, nechemată, aici ?

CRISTINA (eroică) : Am venit să văspun că n-o să-1 mai văd niciodatăpe Toma şi că...

MANOLE (plictisit) : Şi ce mă intere-sează pe mine ? Treaba dumitale.

CRISTINA : Şi că o să fac or ice doritdumneavoastră.

MANOLE (după o clipă) : la apropie-te(Cristina, pierdută, face doi paşi spreel.) Tu nu eşti în toate minţile, fe-

tiţo ? Ce sînt poveşt ile astea groteş ti ? Si cum ţi le îngădui cu mine ?CRISTINA (pierdută, dar mergînd pînă

la capăt) : Aţi spus odată că pentrudumneavoastră... eu sînt viata. Aşacă eu...

MANOLE (izbucnind în rîs) : Am spuseu asta ? (îi ridică bàrbia.) Aha, tuai hotărît să te sacrifici, nu-i aşa ?Era parcă vorba să-mi şi pozezi.

CRISTINA (de-abia respirînd) : Da

maestre.MANOLE : Bine, dezbracă-te. (Cristmaîl priveşte' înspăimîntată. Apoi, palidà ca moartea, îşi duce mîna labluză si desiace un nasture. Manoleîi apucă mîna şi, cu palma cealaltăo bate peste obraz.) Caraghioaso Hai, şterge-o la culcare şi scoate-ţgărgăunii din cap. Nu eşti prea deş-teaptă, dar e timpul să începi să aibun-simţ. (Se ridică şi se îndreaptă

spre statuie. Ridică de jos dalta şciocanul. Fără să se întoarcă.) l o taici eşti ? Am de lucru.

CRISTINA (îndreptîndu-se spre uşa De acolo) :Vă rog să mă iertatL acum



RISTINA: E adevărat. însă mi-e milàde dumneavoastră. Sînteţi atît deschimbat şi trist...ANOLE (oitînd, plictisit) : Să te vln-dec şi de asta. Dar pe urmă sa numă mai sîcîi. (Arătînd spre statuie.)Du-te şi piiveste. (Cristina se duce.)Dacă ai să pxicepi ce-am făcut, aisă-ţi dai seama că sînt dincodo şi detristeţe, şi de milă.

RISTINA (fascinată şi îngrozita, tacecîţiva paşi de-a-ndărăteiea).- La cese uită oameniî aceia, ce-au văzut ?ANOLE : Neantul , fetiţo. Moartea.(Cristina il priveşte, scoate un ţipăt sugrumat şi luge, lăsînd uşa deschisă.)Ce gîscă ! (Se îndreaptâ spre statuie,dai îşi duce iar mîna la inimă, iul-gerat de durere. Cade din nou pescaun, gemînd.) Oh, cum strînge ! De

data asta ored că e sfîrşitul... preagroazmic doare...

(Geme, încolăcit de durere. Pe usastrecoarà Vlad. Il priveşte, dar ori

u-şi dă seama de gravitatea situaţiei,nu vrea să ţină cont de ea. Tiptil,

ece ,prin spatele lui Manole, spre staie. După un timp, revine. E atît demoţionat \încît ^aproape se bilbîie.ne spre Manole.)

LAD : Tată , am văzut-o ! E o operastrivitoaire !ANOLE (pradà crizei. De-abia inteh-gibil) : Fiola ! (Aratâ spre haina dincm.)

LAD (care de-abia acum îşi dă seamude starea lui) : Ce ai, ta tă, ţi-e rău ?ANOLE (scrîşnit) : Fiola !... î n buzu-nar !

LAD (se repede la hainâ, scoate oiiola) : Ce să fac eu ea, tată ?ANOLE : O batistă... Sparge-o.. . Repede...

LAD (sparge fiola în batistă. Manoleo ia şi respira adîne. Vlad, zăpâcit) :Să chem pe cineva ? Să trirnit dupădoctor ?ANOLE (ii lace semn că nu Continuasa respire, apoi, eu încetul, se des-tinde) : Apă, te rog.

LAD (dîndu-i un pahar) : Te-a mailàsat ?ANOLE (răspunde ioarte tirziu, ca unom revenit dintr-o lungâ călătorie) :Pentxu moment, da. Pot respira, celpuţin. Nitritul de amil are um efectimediat (Pauzù ) Să nu chemi pe ni

VLAD : Dar e gâta, tată !MANOLE (privindu-1, nedumerit şi con

centrât) : Ce? ! Ce spui ?VLAD : On ce adaos ar întina -o. Dom-

neşte acolo (arată eu mîna), într-odesăvîrşită grandoare sinistră. (Cuadoraţie.) Nu mai exista azi pe pă-mînt u n sculpt or ca tine, tată ! (Du-cîndu-se spre statuie.) Acum întelegde ce spuneai că eu nu ştiu nimicdespre ténèbre şi de ce mă avertizasă nu dansez pe frînghie. Ce zevzectrebuie să-ti fi parut, cu micile mêleisterii şi cu giumbuşlucurile mêle es-tetice ! (Vine spre el.) Dar statuiaasta a ta nu suportă nimic alături INu mi-o pot închipui într-un muzeusau îinconjurată de privitori. Ar tre-bui să stea într-un templu aztec sau în camera secretă a unei pirami

funerare. E dLncolo de artă şi deomenesc.MANOLE : Nu m-aşteptam s-aud cuvîn-

tul ăsta din gura ta.VLAD (arâtind spre statuie) : Ea mă

constrînge să-1 rostesc. Prin opozitieNu e o plăsmuire omenească, ccontrariul ei, un obiect de pamică, onegatie palpabilă. însăşi moartea.

MANOLE : Da. (Pauză.) Ajută-mă sămă ridic. Vreau s-o văd. (Vlad î

ajută, şi-i duce în iaţa statuii.) Ceciudat ! Ai drepta te. Nu-mi dădeamseama că am terminat-o. Credeamcă mai am mult de lucrat la ea în clipa asta ştiu însă că am termnat-o definitiv. Parcă de zeci de ani(Surîde, şi-apoi surîsul se preîungestechiar într-un mie rîs, aproape voios.)

VLAD : Ce ce rîzi ?MANOLE (arătînd spre statuie) : Hîdă

mai e !VLAD : E o capodoperă !MANOLE : Ca o tumoare uriaşă , extir

pate şi aşezată pe soclu. (întrebâtorspre Vlad.) De ce pe soclu ?

VLAD : Nu înteleg.MANOLE : Vreau să mă odihnesc.VLAD : Să te duc în odaia ta ?xMANOLE : Nu, aici, pe fotoliu. Nu

vreau să fug de ea. £Se aşază.) De cee atî ta zgomot ? Un zgomot mare, cao vîltoart, ca un uragan.

VLAD : Ţi se p ai e, tată.MANOLE (ascultînd, atent) : Gâta, acum

se duce, trece... S-a risipit. (Pauzàlungâ.) Ce iiniş te blinda ! De c e nucîntă ?



Şi aid... şi aici... (Cu un suris.) Asatrebuie să se simtă o femeie care alepădat un monslru. Uşurată, cură-tită şi... şi foarte umilită, rusinatà.LAD: Tată...ANOLE : Taci, Vlad. Lasă-mă savorbesc cu mine. De mult n-am maivorbit cu bătrînul cioplitor démodât.Nu era prost bătrînul, şi avea dem-nita te. Nu-i plăceau poal ele datepeste cap, nu-i plăceau măscările.(Arată cu degetul spre statuie.)

LAD (cu timiditate) : Tată, vreau săte-ntreb ceva.ANOLE (după un timp) : Ce-ai zis ?LAD : Vre au sa te înt reb ceva . Pen-tru mine e foarte important. După...(aratâ spre statuie) ce se mai poateface ? Ce mai poa te urma ? Nu pent rutine, d, în general, pentru un artist.

ANOLE : Nirnic. Evident, nimic numai poate urma.LAD : As ta înseamnă că celui care oaccepta nu-i mai rărnîne decît săarunce dalta, să se trîntească la pă-mînt şi să uirle de groază. Ca unanimal.ANOLE (dupa o pauză) : Dar nu trebuie să aocepti-LAD (uluit) : Guim ? Şi as ta o spui tu,

care ai făcu/t-o ?ANOLE : N-am făcut -o eu, Vlad, cifrioa mea. Acuim, frioa asta nu maie in mine, ci colo, pe soclu, desu-chiată şi neruşinată. De aceea am rîs

înainte, pentru că am descoperit din-tr-odată... că nu-mi mai este frică.(Cu exaltare.) Nidodată n-am fostatît de liber şi puternic ca acuma.(îşi duce deodatà mina la piept, cuo expresie de cumplità durere. Hor-

căind <Lproape.) Nu-i nimic, asta n-arenici o însemnătate. A obosLt hoitul.Se cere la odihnă. Atîta tot. Darluciditatea a rămas întreagă şi răs-punderea n-a obosit... nu va obosi...nu va obosi, pentru că altfel...LAD : Nu t e zbu du ma , tată, as ta îţiface rău.ANOLE : Orezi că bat cîmpii ? Laurma urmei... (Face cu mina un gest

de obosealà.)LAD (după o lungă pauză, impins deo nestâvilită curiozitate) : Şi totuşi,recumosteai singur că statuia ta repre-zintă o limita, că nimic nu mai poate

d ( l î

MANOLE (greu) : Ceva se mai poatetotuşi face... Un singur lucru... şanume... (îşi duce mina la gît.) Credcă o să am din nou o criză.

VLAD (speriat) : Să chem totuşi pedneva .

MANOLE : Nu vreau să văd pe nimeni !VLAD (cu timiditate) : Eu pot rămîne

lîngă tine, tată ? (Manole ridică uşor

din umeri, eu un gest de indiferenţâdar şi de acceptare.) Să ştii că, defapt... te-am iubit întotdeauna. (Manole, care s-a rezemat de speteazascaunului, cu ochii închişi, ridicădoar mina, in semn de tăcere. Dupăun timp, Vlad, torturât de o curiozitate pe care nu şi-o poate stăpini, re-vine.) Nu-mi spui ce-ai mai puteaface după... (Aratà spre statuie.)

MANOLE (deschide ochii. E vădit ab

sorba de altceva) : Sssst ! (Surizînd.Tot ea e mai ta re . Tu o auzi ?VLAD : Pe cine ?MANOLE (surîzînd) : Privigbetoarea

(Şi, în vreme ce Manole îşi ducemina la gît, cuprins de o nouă crizăse aude cîntecul tot mai puternic t af privighetorii, \şi lumina se stinge înce

(întuneric.)

în faţa cortinei, Vlad, Toma, CristinaClaudia, îmbrăcaţi ca nişte oameni care

şi-au pus hainele în grabă.

VLAD : Deocamdată , totul se redu ce laşoapte, pentru că statuia n-a văzut-odedt Sterian, cînd a venit să întoc-mească lista lucrărilor pentru expo-ziţia de la Paris. însă zvonul s-a răs-pîndit cu iuţeala fulgerului.

TOMA : Pe bună d reptat e. Statuia astaanulează creaţia de o viaţă întreagăa tatei. E ca o apostazie.

VLAD : Şi totuşi, opera e genia lă. Nuş/tiu dacă arta tatei a mai atins dedoua sau trd ori asemenea culmu

TOMA : Cînd am intrat în ate lier, amrămas paralizat. Noroc că omenireaare stomac de struţ. O să-i digèrestatuia, aşa cum a făcut şi cu răz-boaiele şi cu crematoxiile, cu toate

negatiile.CLAUDIA (care, absorbitâ în durereaei, nici n-a ascultat) : De ce surîde ?Voi aţi observât ? Tace şi surîde tottimpul. E un surîs pe care nu-1 pri-



LAUDIA : Da, niciodată Man n-a datdovadă de atîta bllndeţe. însă nicide atîta depărtare.

LAD : Sînt două luoruri care mă ob-sedează, şi nu izbutesc să le pricep.In noaptea cînd a terminât statuia,mi-a spus că ar mai fi totuşi ceva defăcut. Şi pe urmă vorbea despre oprivighetoare. în adevăr, cînita o pri-

vighetoare, daor n-am înţeles ce i sepărea neobişnuit.LAUDIA (privind cerul) : In curînd osă se facă ziuă.

RISTINA (uitîndu-se spre culise) :Vine dootorul.OCTORUL (ajuns în faţa gmpului,care personiiică, parcă, nelinişteaaşteptării, are un gest de dezarmaie):Va cheamă. După toate crizele astea,orice emotie, orice agitatie, cît demică, îi pot fi fatale. E bine s-oştiţi ! Pe d éparte , i-am spus-o şi lui.Asta e... (Répéta gestul.) E tot ceputem face. (Toţi se pregătesc săiasă. Toma îl reţine pe doctor.)

OMA: Gredeti că...OCTORUL : Nu-mi p lac e st area lui deabsenţă. (Se uità la ceas.) Ma întorc

în cursuil diminetii. (Pauză.) Şi, maiaies : nici o emotie ! (Iese. Iese şi

Toma. Se ridică cortina. Holul. Ma-nole e într-un iotoliu. Domnica, alâ-turi.)ANOLE : Ce faţă veche ai, dadă !Parcă ai avea mii de veacuxi. (Ta-cere.)

LAUDIA (intrînd) : Am venit, Man.ANOLE (o clipâ absent) : Da. Nu văsupărati că am chemat-o pe Dommica.Ea m-a învăţat să fac primii paşi

pe lume, şi-şi închipuie că mai areo datorie de împlimit. Să nu-i stricămcheful bătrînei. Şi ea e grăbită. (Domnica se retrage într-un colţ.) Iar aiochii roşii, Claudia. (Claudia întoarcecapul.) A venit şi Vlad?

LAUDIA : Nu-1 vezi, Man ? E înfaţa ta.ANOLE : Da, adevăr at . E atît de în-tuneric aici, încît... (Toţi se uità,speriaţi, unul la altul, căci lumina e

aprinsâ.) Şi fetita aceea cine e?OMA : Cristina, taită.ANOLE : Cris tina ? A, da, ştiu . Tu şiToma să faceti copii mudţi şi frumoşi.Auzi ? (Absenta.)

TOMA : Mai bine vorbim mîine, tatăMANOLE (eu greu. Tot timpul e ca un

om care, cuiundat sub apă, face imen-se eiorturi să iasă la supraîaţâ. Numavoinţa lui uriaşă îl readuce, de altiel) : Mîine... ieri... îmi amintesc. (Su-rîde.) V-am chemat la mine, pentrucă... (Il scuturà un iior de irig.)

TOMA : Doctorul a spus că ai nevoiede linişte absolută.

MANOLE : Dar sînit foarte liniştLt, băiatule, niciodată n-am fost atît de..Da, ştiu... Vlad ! Toma ! Avea m săvă spun ceva... ceva... mi-aduc amin-te... Moartea e o chestiune personalăa fiecăruia dintre noi, însă viaţa..viata e o chestiune a tuturor. Deaceea... (îl scuturà iar un iior delrig.)

CLAUDIA: Ti-e frig, Man? (îl înve-

leşte eu pelerina pe care Manole o poartà pe umeri.)MANOLE : Putin. Se înserează, nu ?

Să nu ma întrerupeti. Mă adun asade greu, şi nu mă găsesc... E prealung drumul, şi e întuneric... (Absenta. Apoi, eu un elort de vointâ.Insă trebuie... chiar aoum... Eu...

TOMA : Tată, te rog IMANOLE : Eu.. Vlad, In seara aceea

cînd am ieşit din spaimă, ca dintr-un

tunel, ţi-am spus că nu e jucată ultima carte, că... (Respira greu.)VLAD : Că mai e ceva de făcut.MANOLE : Da. N-a i M êl es ? Pot..

(Pauzâ.)VLAD (eu suiletul la gurâ) : Spune

t a t ă !MANOLE : Pot... dist ruge statuia.VLAD : S-o distrugi ? É o operă fără

seamăn, tată. Ea nu e o minciună.MANOLE : Dar cui foloseste adevărul

ăsta ? Sînt adevăru ri care tr ebui e în-gropate, Vlad, şi puse pietroaie pesteele.

VLAD : Ar fi o crimă.MANOLE : Nu, ea e o crimă. Si cînd o

făceam, ştiam. la ciocanul, Vlad, şispairge-o ! Ţi-o cer ! Ti-o ordon Repede ! Sînt grăbi t I

VLAD (dînd, speriat, inapoi) : Eu ? Nupot, tată !

MANOLE : Ba da, o vreau ! Arta ebiruinta omului asupra haosului, şnu... Trebuie să pricepi şi tu astaHai, Vlad, n-am timp. (Pauzâ.) Ne-putinciosule !



Toma, tu ! Tu eşti mai lucid, maisănătos.

O MA : Nu pot, tată !ANOLE : Laşilor ! (Se iidicà eu greu,se îndreaptă spre atelier. Se clatinà.)

LAUDIA : Nu-1 lăsa, se sinucide !OMNICA (oprind-o) : Nu te amesteca.Ştie el ce face.

LAD (ieşind în calea lui Manole) :Mă duc, tată. (Intrâ în atelier.)ANOLE (a ràmas singur în centrulholului) : Da, era bine făcută. (Şiatunci se aud loviturile, şi statuia,prăbuşindu-se.)ANOLE : Oh, ce ta re loves te ! Cummai loveşte !

LAD (reapare) : Gâta, tată !ANOLE : Nu încă. Dă-mi dal ta. Hai !(îl apucă de umăr.)LAD : Ce mai vrei ?

ANOLE : Nu mai zăbovi. Du-măodată ! Trebuie să dau măcar o lovi-tură de daJtă „Zburătorului". Să-1 lasînceput.

(Toţi vor să-1 opreascû, dar Manole,sţinut de Vlad, apoi singur, \a pâtruns

atelier. Prin geamul mat îi vedemueta, uriaş proiectată, şi <se audeJovitura, însoţită de un „ha!" proîund.

de tàietor de lemne. Apoi, Manoleapare, clătinîndu-se, în mijlocul tàcericutremurate a celorlalţi.)

VLAD : Tată , dă-mi voie să iau schi-ţele „Zburătorului" şi să încerc eusă continui. Altfel, nu-mi rămîne de-oît să mă împuşc.

MANOLE (mîngîindu-1 uşor pe obraz) E bine aşa. Ai înteles cum stiaulucrurile, fiuile. (Cu greu.) E bine săfii credincios tie însuţi... dar e mulmai important, mult mai importantsă fii credincios oamenilor. (Vrea săiacă un pas, dar se clatinà. E aşezain fotoliu.) Unde sîn teţ i ? E foarte întuneric.

CLAUDIA : Nu, Man. Ui te, ră sa re soa-rede. (în adevăr, cerul s-a înroşit.

MANOLE (cercetînd cerul, eu emoţie)

Adevăxat. îl văd. îl văd încă. (Pauzăioarte lungă.) Dă-ini mîna, dadă(Pauză.) Ducet i-vă, vă rog, ducet i-vă (Bineînţeles, nimeni nu pleacă.) Dece mă... (Manole îi priveşte rugătordar, văzîndu-i că râmîn, ridică încetcu cealaltă mînă, marginea pelerinei şi-şi acoperâ iaţa. După un timina se lasă încet, şi nu mai vedemdecît o iaţă senină şi încremenită.

C O R T I N A

www cimec ro



Inalfa preţuirea creaţiei

■ rintr -un décret al Consiliului de Stat al Republicii Populare Ro-mîne, au fost conferite tit iur i, ord ine şi distinc jïi unor reprezentanjï

ai viej-ii noastre s tiin fif ice, literare şi arti stice, pentru rea lizâri deosebite

în activitatea lor creatoare, pentru contributia lor la dezvoltarea culturii

romîneşti. Printre aceştia se aflâ şi urmâtorii autori dramatici, re-

gizori, actori.

Tuturor, revista „T ec tr ul " le adreseazâ celé mai calde fel ici târ i

şi urâri de noi succese.

STEFAN CIUBOTÀRASUArtist al poporului

VICTOR EFTIMIUDécorât euSteaua Republicii Populare Romîne, clasa I

www.cimec.ro



„Ne mîndrim eu totii de avîntul

pe care-l cunoaste creafia artistică.Titlurile de „Artist al poporului",

Maestru emerit al artei", „Artist merit u şi decor aţiile conferite în-ununeazâ bogata activitate crea-oare a unui numéros detaşament e scriitori, compozitori, pictori si

culptori, actoriy solisti voeali şinstrumentisti — jâuritori de opèree întruchipeazâ artistic imaginearemurilor pe care le traim, râs-pînditori ai comorilor nesecate aiertei.u

(Din eu vînt ul rostit de tovarăşul

Gheorghe Gheorghiu-Dej, eu prilejulsolemnităţii înniinării titlurilor şiordinelor eonferite de Consiliul de Stat)

NICUSOR CONSTANTINESCUMaestro emerit al artei

AUREL BARANGADécorât eu Ordinul Muncii. clasa I

ANA COLDAArtistă emerită

STEFAN IORDÀNESCUArtist emerit



BIMBO MÂRCULESCUArtist emeril

STEFAN MIHÀILESCU-BRAILAArtist emcrit

NAE ROMAN

Artist emerit

CARMEN STÂNESCUArtiltă emeriti

FLORIN SCARLÀTESCUArtist emerit

ZIZI ŞERBANArtiită emeriti

DORINA TANĂSESCUArtistă emerit:!

ION TILVANArtist emerit

MARIA VOLUNTARUArtistà emeriti



IIIIIIIIIIIIIIIIIIIHMRT^ D R / l /VI / \T l / I R<5 l / [L WI lllllllllll

Prieteniiit Cuctu'DcMtctriHs*

LA AAASA ROTMNPĂ PARTICIPANT! :

Dramaturgii : Lucia Demetrius, Sergiu Fărcăşan, Ho Lovinescu, Ai. Mirodan, Gheorghe Vlad; regizorii : Dinu Cernescu, George Teodorescu -, criticii : Miron Dragu, Adriana Ili~escu, Florian Potra, Dumitru Solomon, Traian Selmaru ; secretarii literari : Ben Dumitrescu (Teatrui Tineretului) şi SoniaFilip (Teatrui Muncitoresc C.F.R.)

MIRON DRAGU

Socotesc această piesă ca o realizare valoroasă pe itărîmul literaturii noastramatice, tocmai datorită calitătilor prozatorului-analist — de intuiţie a mişcă

lor sufleteşti ale eroikxr săi. Piesa este o dezbatere etică majora. Citind Prieteni simte că spiritul de observaţie al prozatorului a colaborat eu însuşirile dranairgului, pentru descoperirea psihologiei oxnului care trăieşte astăzi în lumea satui socialist.

Cred că prima cali tate a piesei asupra căre ia ar trebu i să st ărui e îrideosebaliza ar fi istoria formatiei personajelor. Sensul dramatic al conflictului este astfealizat încît implică (în dezbaterea puternică, angajînd doua caractère opuse), dpt, o aprofuindată desfăşurare de date personale, în lumina cărora se poate întege mai bine originea a două mentalităti. Alternarea trecutului eu prezentul este

tfel realizată încît să aplice rigorile analizei psihologice la cerinţele textuluamatic. Tinereţea lui Petru şi cea a lui Ion revin nu ca o evocare sau ca omintire de demult, ci se constituie de fapt atitudine prezentă, activa şi fără vreuni decorativ sau secundar. Trebuie să subliniem faptul că ace ste retro specti ve intrăn substanţa dramatică a piesei eu prestigiul unor acţiuni ale prezentului. Autoaresimţit tocmai aceast a valoar e dramal ică a amintiri lor" celor doi ; ea a adus în



conceput înafara istoriei formaţiei socia l-morale a personajului ; de pildă, acechilibru lăuntric atît de puternic la Petru, foarte vizibil în calmul, răbdarea şiactul desăvîrşit — an fata provocărilor Marinei —, atunci cînd încearcă să demon-treze ce este dreptatea astăzi, oînd muncitorii şi ţăranii conduc treburile statuluLEste, de fapt, o discutie pe terne evident politice, care aruncă lumină edificatoaresupra profilului moral al eroului.)

Petru, ca erou înaintat al piesei, este, în sensul consecvenţei caracterului, dea început şi pînă la sfîrşit acelaşi, ca trăsături dominante şi ca mod de a se comorta. Prin el, prin tensiunea convingerilor sale, ca şi prin căldura retinută a por-etului său, se va iimpune în spectacol — ca şi îm text, de altfel — o pledoarietică fundamentală : este, de fapt, tema mare a piesei, aceea că marile împliniri aieremii noastre generează etica nouă, comunistă, cea pentru care luptă Petru. Reac-ile Marinei vădesc mai curind un temperament de geniu al răului, eu replici

nvariabil înveninate, plasate în momentele nevralgice aie ciorovăielii. Nuanţaiolenta a personajului este prea apăsată, în detrimentul portretului său uman.ceeaşi deficienţă cred că i s-ar putea reproşa şi lui Simion, băiatul-bun, care pare

mai curînd un reflex al tatălui. Tensiunea dramatică a piesei nu poate să nu aibăe suferit în urma aces tor neîmpl iniri în conturare a personajelor .

Mă opresc , în sfîrşit, şi asupra unor procedee dramatice pe car e Lucia Deet rius le foloseşte pentru a dezvolta analiza psihologică a eroilor din piesă . Mă

efer aici mai aies la scena antic ipaţ iei, unde se deschide o ipoteză : dacă oameniiceştia s-ar întelege şi s-ar împăoa, întreaga lor existentă ar căpăta o altă lumdnă.ste un fel de prefigurare a umei ieşiri fericite din înfruntarea celor două perso-aje. Am mai întîlni t acelaş i procedeu şi într -o altă piesă a Luciei Demetrius :toarcerea din vis, unde, îndărătul unei pînze transparente, scena conţinea, în

dîncime, un al doilea, dar foarte important plan al conflictului. Cred că, în cazuliesei Prietenii — de intensă dezbatere etică şi, în acelaşi timp, de majora vibraţierică — intervenţia acestui, să spunem, ireal sublim este menită să completezemosfera specifică, să aducă un argument de ordin artistic la întregul arsenal edu-

ativ al lucrării. Procedeul slujeşte bine intenţiilor scriitoarei de a găsi expresielastică pentru forta sentimentului de prietenie, ca un semn al vietii interioare a

mului nou ! într-un fel, şi procedeul retrospectivelor succesive trebuie înţeles prin conibutia lui la desivîrşirea mesajului etic al piesei, a structurii lirice, a analizei

entimentelor. în momentele cruciale aie conflictului dintre cei doi, se realizeazăn fel de coborîre pe verticale în sufletul omului, pentru a reface, în faţa specta-rului, istoria apariţiei unui gest, a unei deprinderi, a unui impuis, a unei atitudini.r, toemai acest istoric, realizat prin scene retrospective , fundamentează convingătorterventia decisive a personajului respectiv în conflictul piesei.

Aşadar, valoarea piesei rezidă, în primul rînd, în felul în care a fost realizatăni tatea caracterologică a personajului ; în al doilea rînd, în tens iunea conflictuluioral. Ca o concluzie a acestor întîlniri dintre caractère umane deosebite, se des

hide perspectiva clară către triumful noului in conştiinta camenilor din zileleoastre. Cred că acesta este meritul principal al piesei Prietenii.

SERGIU FĂRCĂŞANDiscutarea unui text dramatic este prudentă, pentru că textul se realizează

bia prin spectacol ; chiar dacă la discutii participa regizori, totuşi, abia în momentulnd o piesă începe isă fie lucrată, poti pătrunde mai deplin sensurile ei. De aceea,ed că toate observatiile — cel putin în ceea ce mă priveşte — au un caracterovizoriu. Ştiu însă, din ce s-a văzut de-a lungul anilor, că piesele Luciei Deetrius au oferit prilejul unor spectacole frumoase.

La prima vedere, Prietenii e o piesă foarte simplă, construită eu o mare sobrie-te a mijloacelor ; dar cred că aceas tă simpli tate cu pn nd e în ea temel e mari a leetii, legate de destinul omului.

Intr-un spaţiu concentrât, Prietenii luminează cîteva portiuni de drum dinest inul ţărănimii ; aş zice că face un procès ^i atitudinii taranului faţă de viaţă,



Structura piesei îmbină tema tărănească şi siomplitatea eu o construcţie mo-ernă, a reconstituirilor din conştiinţă. Aci 'este latura tare a piesei şi tot aicixista, după părerea mea, o slăbiciune. Această silăbiciune traversează trei aspectel e piese i, şi anume : persona jele , cons truc ţia şi un ele replici. Ca citito r şi viitorpectator, pe mine nu mă multumeşte tfaptui că înţeleg de la încaput că Ion, înoate tablourile pe care le voi vedea, va fi pe o pozitie nejustă, iar Petru va ficela care va &vea tot timpul dreptate, şi în toate privinţele. Compoziţia modernă,e dezbatere, de apel la mine, spectator, ca să judec, cuprinde, în detaliu, numaituatii gâta lămurite, care nu fac mai nici un aipel la puterea de gîndiore a specta-

orului. Tocmai această trăsătură contemporană a piesei, factura ei de procès înonştiinte, pierde teren : p e măsură ce ise desfăşoară piesa, oapăit siguranţa căoate tablourile îmi vor spune acelaşi lucru. Desigur, observatia mea este făoutăintr-un unghi formal-dramatic şi nu din punctul de vedere al vieţii, pentru că în viaţâe poate intîmpla ca, dintre doi oameni, unul să aibă toit timpul dreptate, iar cela-ait, mer eu şi imereu, să nu ai bă. I n p iesă nu e însă vorba de duşmani, de expo-enţi ai unor forţe antagoniste. Sînt doi prieteni. Oare cerem noi piesei prea mult?

Noul în via ţă ar e dinamica sa, ar e de trecut pe st e obs tacole şi lipsuri ; miste lipsit de dezvoltare. In piesă, rodul pozitiv trăieşte o existenţă pe deplin rezol-ata. Simplificarea — utilă pentru piese de (tip clasic, eu intrigă consacrată deadiţie — nu se împacă prea bine eu structura piesei, de dezbatere, de procès al

onştiintelor, de analiză psihologică. Aici însă, personajele de plan mai secund sînteflexii foarte exacte şi fatale aie polilor ideaii din piesă.Conseckiţa se face simţită în compoziţie, la lipsa unor „suspensii". Argu-

mentul pare formal, dar noi nu cerem suspensii de dragul susipensiilor sau alvant ajelo r pe car e le procura o piesă eu subiect poliţist ; nu e nevoie , piesa a reîtă factura, desigur. Dar spectatorul are nevoie de o suspensie psihologică, careă-1 facă, la unele tablouri măcar, să aibă un dubiu, care să-1 cheme la rezolvarearoblemelor din piesă. Ion şi Petru, cînd discuta, evocă tablourile mai curînd înadrul unei nara tiuni decît al unui conflict dramat ic ; am impresia , însă , că teaitirulpic nu exclude dezbaterea.

In sfîrşit, slăbiciunea pomenită se reflectă iîn unele replied ce explică lucruri

e care autoarea, eu o limbă literară précisa şi expresivă, le-a şi sugerat, fără pu-nţă de dubiu ,- expl icatia suplimentară nu mai face apel la judeca ta spectatori lor,u-i mobilizează sp re anumdte concluzii ; ci i le şi serveşt e. E o slăbic iune pe careutorii o élimina de obicei, din proprie inţiativă, In faza de repetiţii.

Slăbiciunea remarcată este de ordinul gustului personal şi al criticii dramatice,dică nu mi se par e de natu ră a afecta sau condiţ iona rep rez entar ea piesei ; dardacă, din această observaţie de cititor, autoarea reţine cite ceva şi găseşte necesară îndrepte, să adîmceasca, poate că piesa ar cîştiga in putere de captivare şi deobilizare a conştiintelor.

SONIA FILIPToate lucrările dramatice semnate de Lucia Demetrius degajă o mare dragoste

încredere în oameni. Nici în această piesă, autoarea nu se dezminte. Ideea prie-niei, care străbate tema acestei lucrări dedicate vieţii satului, capătă, datorită

nalizei osihologice profunde, o valoare etică majoTă, general vaiabilă, atît pentrupectatorul de la oraş, cît şi pentru cel de la sate.

Construcţia dramatică a piesei este sobră. Retrosipectia nu e utilizată deutoare pentru a f ; „la modă", şi nici pentru efecte speotaculoase gratuite, ci e oodali tate artistică dictată de necesitatea dramatică ; căci istoricul prietenie i din tre

etru şi Ion redă, pe plan social, istOTicul vietii satului. De aceea, iretrospecţiileu rup piesa, ci o leagă, îi creează unitate. Poate că Lucia Demetrius ar trebui să

e mai gîndească la faptele înfăţişa te în tabloul viitoxului ; ele se cam supra punu finalul piesei.Prietenia dintre Petru şi Ion, zugrăvită de autoare eu poezie şi căldură, este

nbrită de atitudinea ultimului fată de primul. Petru apără acest sentiment eumultă perseveienţă şi răbd are ; se simte îns ă nevoda ca şi Ion, deşi irefractar, laş,

i î t f ă il i l ă ibă i l lităţi ă j tifié



AL MIRODAN

Aş vrea doar să-ini exprim o parère şi să formulez o întrebare.Părerea mea este multumirea literară pe care am încercat-o citind lucrarea,

riitoriceşte scrisă, a Luciei Demetrius. Spiritul rational, limbajul aies, acurateteantotdeauna remarcabilă în lucrările autoarei de teatru care este Lucia Demetriuază şi Prietenii în zona liiteraturii.

întrebarea, izvorînd din parè re , este urniatoarea : de ce această piesă nu azut pînă astăzi lumina rampei, nici în Bucureşt i, nici în provincie ? De fapt, e

ai imult decît o întrebare, e o nedumerire.

DINU CERNESCUFiind cel mai tînăr dintre dv„ îmi voi spune părerea direct, aşa cum

işnuiesc eu.Mie, piesa nu mi-a plăcut. Din următoxul motiv : socot că o piesă se scr ie

ntru acel fenomen mumit spectacol — şi cred că un autor, în clipa cînd scrieplicile piesei, trebuie să se gîndească în primul rînd că ideile lui vor fi împlinite-abia pe scenă.

Citind foarte atent piesa Luciei Demetrius, nu am găsit aproape deloc, pearcursul ei, specificul acestui mod dramatic de a gîndi un text ce va devenectacol.

După părerea mea, anumite retrospecţii din text se datoresc nu necesitătii a explica istoria caracterelor, ci unei inconsistente a firului dramatic principal

n conflict puternie şi un filon dramatic puterndc mu au nevoie de explioatii cu-inse între paranteze.

Totodată, personajele nu mi se rpar văzute în evolutie, ci acţionînd pe datexe. Asa cum apar în primul tablou, aşa merg, precis, pînă în ultimul tablou, şi,iar cînd au „evolutii", acestea sînt declarative, nu decurg din actiuni.

Un text mi se pare interesant numai atuncd cînd este gîndit în strînsă coretie eu faptul de artă la Ibaza căruia stă speetacolul — nu în sine, ca o „literare" aparté. Sa nu uităm că textele lui Bataille şi Bernstein au fost întotdeauna

ai „literare" decît orice text de Brecht, iPiscator, commedia dell'arte etc. etcce diferenţă !Acestea sînt motivele care m-au făcut, .eu parère de rău, să nu-mi plaça

eastă piesă. Părerea mea este brutală, dar este foarte sinceră, şi o exprim dinplina dorinţă de a avea nişte texte cit mai valoroase şi de a colabora cît mairîns eu autorii, pentru a obtine spectacole născute din dramaturgia noastră originală

FLORIAN POTRA

Nu cred ca argumentele în legătură eu „teatralitatea" invocate de Dinu Cer-scu stau în picioare. Teatrul trebuie să fie capabil să rezolve, în general, oricedioaţie de autor. Bineînte les , nu pretent ii absurde ; dar scerna poat e şi treb uie să

e capabilă să rezolve exigenţele autorului.Nu trebuie reduse prea mult limitele „teatralităţii", pentru că altfel ne tăiemaca de sub picioare. Q, dimpotrivă, să lărgim această notiune, şi aşa destul descutabilă, de elastică. în ceea ce priveşte piesa Prietenii, mi-aş permite să spunţine lucruri. în general, mi--a plăcut şi cred că este o lucrare destul de proaspătăntru sectorul acesta, al dramaturgiei ţărăneşti.

Mi-aş permite însă să observ ca piesa este rezultatul unui evident efort deneralizare. în sensul ca autoarea a tinut en în piesă să fie prezente foarte multeoblème aie satului. Ca atare, imaginea rezultată e, după părerea mea, prea gérale, insuficient de ancorată pe un sol precis. Mă refer la filmele sovietice sau

alieneşti, care Iti extrag generalizarea toemai din „metrul pătrat", din satul cutaren oraşul cu ta re ; nu se simte un unive rs precis détermi nât. Chiar şi din punc ve de re al configuratiei geografice ! Prea a vru t au toarea să ofere o imagine-tipsatului. Generalizarea ar trebui sa rezulte din analiza profundă a unei situaţi

rticulare, individualizate.Aceasta nu este o observatie care să nege valoarea piesei dar mi-ar f



Caracterul lui Ion este pe muchie de cutit, şi aceasta nu-mi displace ; totuşi,riscă să apară destul de diseutabil, din puruct de vedere moral, tfaţă de Petru.

r trebui lămurit mai pregnant faptul ea Ion nu este un am lipsit de caracter.upă mine, el pare uşor diminuât.

Cred că tabloul de anticipate este interesant ca idee, dar face „double-mploi " cu finalul proipriu-zis al piesei.

în economia piesei, imi face impresia că aceste tablouri se exclud unul plălalt. Sînt de aceeaşi parère cu Mirodan : piesa este scrisă intr-o limbă frumoasă,

xpresivă, pe alocuri cu poezie. Mai este o mică scenă pe care autoarea (după păre-a mea) ar putea-o amplifica foarte mult, înlocuind tabloul de anticipatie : scenan care cei doi prieteni işi spun : „h ai să mergem sus la munte, să arevedem locu-e copilăriei noastre" etc. îmi face impresia că aici comuniunea lor este mai pu-rnică, însă scena e trunchiată în favoarea discutatului tablou de anticipatie.ceastă scenă ar mérita să fie dezvoltată, picurîndu-se aici acţiunea de convingerelui Ion, de către Petru.

GHEORGHE VLADMie mi se pare ca primul conflict, eel care zugrăveşte viata din trecutul satu-

i, este mult mai bine zugrăvit, personajele, mai angrenate, pe cînd cel de-al doileaonflict — unde este vorba de realitatea actuală — este ceva mai slab reprezentat,

n sensul că eroii se multumesc doar să discute, fără a participa direct la actiunein aceasta cauză, sîntem lipsiţi de posibilitatea de a vedea în ce măsură perso-ajele piesei, inelusiv celé secundare, sînt antrenate în mersul ascendent al gos-odăriei agricole colective. Petru se străduieşte să-1 convingă pe Ion de necesita-a dezvoltării unor ramuiri de produetfe în gospodăirie. Dar participarea lui la

ceasta actiune se rezumă la atît.Axîndu-se prea mult pe trecut, Lucia Demetrius a sărăcit realitatea prezentă,

e care a zugorăvit-o mult mai putin convingător.Cu toate că, pe tot parcursul piesei, Marina nu rosteşte decît cîteva replici,

a se prefigurează ca unul dintre celé mai interesante personaje. în fond, datorităcestei femei, care face parte dintr-un neam mai avut, Ion s-a depărtat atît de multe prietenul său, Petru. Dacă Lucia Demetrius ar dezvolta mai mult acest personaj1-ar face să ia parte efectivă la conflictul dintre cei doi, poate că el ar putea fipTofundat într-un mod mai interesant. Cît despre personaj ele secundare — Simion

Suzana —, nici autoarea nu s-a gîndit să le împrumute mai multe date personalesă le acorde o mai mare atentie în economia piesei, însă ele rămîn nişte personaje

itoreşti, care vor plăcea spectatorilor. în general, sînt convins că piesa oferă sufi-ient material pentru un spectacol irumos şi atractiv.

ADRIANA ILIESCUCred că reproşurile aduse aci, in discuţie, Marinei sau lui Simion pornesc

emai de la ideea (şi poate dorinţa) de a avea în fată o piesă cu un conflictentral puternic şi cu nişte caractère care se înfruntă. Aici însă concură în foartemare măsură experienţa de prozatoare a Luciei Demetrius şi nu trebuie să ne sfiimă spunem că în Prietenii exista un foarte evident filon epic.

Personaj ele Luciei Demetrius se sprijină pe fapte biografice care sînt expuseovestite, aduse în scena la fel de vii, de „dramatice" ca şi întîmplarea ce seetrece cu Petru şi Ion în zilele noastre. Exista aici nişte personaje reprezentativeentru anumite categorii sociale şi pentru modul cum reacţionează aceste categoriiociale. Că personaj ele nu se comporta întotdeauna foarte nuanţat, este adevăratar nu este mai putin adevărat că ele dau viziunea generală şi esenţială a moduluin care se conturează anumite raporturi sociale, acum, la noi, în sat.

De aceea, întîlnim pe Marina, fată de mijlocaş, care a avut o anumită zestrecare nu s-a putut despărti de ea decît cu greu ; pe Ion, tăranul sărac, însuratu o femeie cu ceva zestre, oscilînd încă (deşi a intrat în coleclivă) intre indivi-ualismul egoist şi imperativele morale noi, socialiste ; pe Stana, fata frumoasă şiăracă, care, ca în basmele populare, alege pe acela care este mai inimos, mai



BEN DUMITRESCU

Imi permit să ipolemizez eu Oinu Cernescu, pe care îl apreciez oa regizor, şicmai de aceea. Mi se pare că nu e bine să fetişizăm „teatralismur. Cred că,nainte de a fi teatrala, o pdesă trebuie să fie literatura bună.

In momentul de fată se joacă unele piese care nici nu sînt teatrale şi au, Inneral, un foarte slab nivel literar.

Cînd însă ai de-a face eu piese ale autorilor noştri cei mai buni, te frapeazăli tatea li terară ; în acelaşi timp, te va frapa nu numai vulgar ita tea şi replica

lovănoasă a celeila lte categorii de piese, ci şi faptul că per sonaje le respect ivevedesc un mare gol interior, o vulgaritate a conceptiei despre viată.Piesa Luciei Demetrius se sprijină pe o metaforă de mare importanta socialâ.

acă generalizăm puţin impăcarea acestor doi prieteni, putem regăsi un aspectmpor tant, şi anume : lich idarea acelor învră jbel i care existau pe vremur i în rîn-urile tărănimii muncitoare, alinierea oamenilor muncii de la sate în cadrul co-ctivizării.

Piesa dovede şte o mare î ncreder e în cornplexi tatea sufletească a unui tăran ;apare oa un om eu mari orizonturi şi mari frămîntări, un om care îşi verifică

eîncetat viata.

Autoarea n-a vrut sa apeleze la un fais piitoresc, n-a venit eu artificii, ea avut înc redere în faptele oamenilor. Aceasta este foare -interesant şi trebuie sus-nut. în acelasi timp, văd aiei şi o oareeare primejdie. Poate că s-a mers prea déarte In ceea ce priveste o anumită uscăciune a replicilor şi situatiilor, în sensul n-a existât destulă grijă fată de public. Eu nu pledez pentru concesii, dar cred

ă este bine să-i dăm publicului mai mult, să-1 facem să se simtă mai bine. Inimul rînd, mi se ipare că autoarea a făcut o mare économie de umor. De asemenea,n grija prea mare de a nu cădea în melodrama, conflictul n-a fost destul de adîneiie nu mi se pare că personajul Marina este exagérât în duritatea lui. Dimpotrivă.

ceastă duritate nu intervine destul în conflict. Dacă lupta eu Marina ar fi avutzonante mai mari, cred ca publicul ar fi mult mai mult prins de spectacol.

HORIA LOVINESCUVoi începe prin a face elogiul limbii în care este scrisă piesa Prietenii

red că, în teatrul actual, Lucia Demetrius e scriitorul care stăpîneşte cea maiumoasă limbă romînească : frumoasă prin pretiozit ate , curată, fără abuz de ar -aisme şi, în acelaşi timp, foarte précisa, foarte exactă.

Al doilea elogiu se adresează eonsecventei şi biruirii cu care unul din ceai de seamă dramaturgi ai noştri abordează literatura dramatică cu terne ţără-eşti, literatura în care avem încă prea puţine lucrări reprezentative. Ba, mai multucia Demetrius încearcă să deschidă şi un drum oarecum nou, punînd accentul peiaţa interioară a eroilor şi lăsînd mai in umbră detaliile — ca să zic aşa — teh-ce aie activităţii gospodăriei colective. Ca şi în literatura închinată industriel

buzul de date cu caracter tehnic s-a dovedit dăunător şi în dramaturgia consa-rată satului.

Universul spiritual al ţăranului, creatorul marii noastre axte populare, estenfinit mai bogat şi mai înalt decît eel care apare deseori în literatura dramatică nu pot avea decît cuvinte de preţuire pentru faptul că, atacînd tema atît de ge

eroasă, de nobilă şi dificilă a prieteniei, autoarea a avut iniţiativa curajoasă s-oşeze în lumea satului.Dinu Cernescu a dat un exemplu nefericit cind, reproşînd piesei lipsa de

teat ralism", s-a referit la dificultatea prezentăr ii personaje lor la vî rs te diferite însă are dreptate, cred eu, să fie nemulţumit de caracterul excesiv de narat



ează din belşug asupra biografiei eroilor, ea nu sporeşte decit prea puţin acuitateaamatică a conflictului actual decisiv, tratat disproporţionat de sumar.

De aceea , fiind de acord cu Florian Po tra că tabloul car e prefigurează viitoruce „double-emploi" cu tabloul final şi este deci inutil, cred că înlocuirea luiintr-un tablou care să se petreacă în prezent şi să urmărească desfăşurarea ra

orturilor dintre Petru si Ion, după fuga fetei acestuia, ar întări anult tensiuneaamatică a piesei.

in sfîrşit, cred ca din portretul moral al lui Ion trebuie eliminate — eel puţinartial — trăsătuxile care acuză laşitatea, egoismul şi rneschinăria personajului şre fac de neînteles admirabila prietenie ce i-o poartă Petru.

Prietenia unui bărbat generos şi întreg pentru un infirm moral nu poate fplicate decît printr-o slăbiciune ciudată. Dar aceasta ar fi altă piesă.

GEORGE TEODORESCU

Ce mi se pare foarte de prêt în Prietcnii este simplitatea grava cu care senesc, prin dragoste şi luptă comună, Petru şi Stana, trecînd de la demnitatea deameni la cea de comunişti, cu riscul sănătăţii şi al vieţii — exemplu pe oare-1 vorma mai tîrziu cei tineri : Simion şi Suzana (cu atît mai val oroasă fiind ati tudineatei, crescută în mentalitatea rétrograda a părinţilor). împletirea firească, organică

care o reuşeşte Lucia Demetrius, între rosturile lor personale, private, şi celee colectivitătii este — după părerea mea — un alt mare dştig al piesei. Rîsuplînsul, bucur ia şi lacrimile, l iniştea şi nel iniştea acesto r persona je topesc lao

ltă, pe nesimţite, sentimente personale cu ţeluri abşteşti, într-un aluat nou şi inédi— chiar dacă probl emele propriu-zise aie gospodă iiei colective de astăzi ajung uneor

ea tangential în prim-planul conflictului dramatic.Pers onal , nu pot cr ed e în solu tia fin al ă a recuperăr ii lui Ion. Acest neferici

p uman — condus, psihologiceşte, cu mînă sigură, pînă in clipa prabuşirii inîns, după plecar ea fetei — nu se poa te niciodată transforma, în fundul sufletuluu, oricîtă suferinţă i-ar fi dat să îndure. El poate fi doar înfrînt — după cum-o dovedeşte experienţa istorică.

După părerea mea, personajul Ion nu este vrednic de milă. Pot eel mult să-1uz (influenţa Marinei etc.), dar fără nici un strap de lacrimi şi, oricum, fără cuare roz. De altfel, în actua la so lut ie, piesa mi se pa re necoinsecventă, neun itară

ouă tablouri, conflictul evoluează dramatic, pentru ca tabloul zece să eşueze„melo".

Privitor la cons truc ţia piesei : as vre a să-mi exprim reg re tu l că Lucia Deetrius a adoptât procedeul flash-back-urilor. Cele trei trimiteri in trecut, precum

tabloul anticipaţiei, creează pentru realizatorii spectacolului o foarte delicatăoblemă scenotehnică, îngreunată şi de faptul că timpul diverselor momente estearte variât : aceiaş i eroi matur i (principali şi secundari) fiind cînd adolescenţind tineri, cînd iar maturi etc., schimbînd haine, fizionomii etc.

Procedeul adoptât fărîmiţează conflictul dramatic însuşi, care se desfăşoară de fapt — înăuntru l unui singur lung tablou : tabloul cere rii în căsă tor ie (decor3, 5, 7, 9). Faptul că autoarea şi-a conceput spectacolul fără pauză vine în spri-

inul afirmaţiei mêle. Ceea ce se cîştigă, însă, din lipsa pauzei, se pierde prinrîmiţarea coliziunilor dramatice în prea multe trimiteri.

Aş vrea să închei semnalînd — cu mare satisfactie — calităţile literate alextului, plasticitalea dialogurilor şi adînea eunoaştere a sufletului omenesc —ruri scriitoriceşti, de atîtea ori relevate, aie Luciei Demetrius. Nu mă îndoiesc căatrul şi regizorul ce vor prelua acest text vor şti să realizeze — la a douăzeceaiversaore — un spectacol de mare prestigiu.

DUMITRU SOLOMON

Piesa Luciei Demetrius are, după părerea mea, cîteva calităţi remarcabile, dedinul conţinutului şi al expresiei artistice. Aş numi, în primul rînd, pregnanţa cure se realizează aici acea dublă confruntare : prezen t-tre cut, prezent-v iitor, sem-



gizor talentat şi inventiv ca Dinu Cernescu s-ar speria de o simplă retrospectivăde necesitatea introducerii unui cuplu de interpreţi în plus.

în acelaşi timp, consider că Prietenii are o sumă de déficiente, nu legate însăe structura narativă (s-a dovedit demult că teatrul epic este viabil în mesura înre forma narativă „ascunde" o substanţă dramatică), şi nici de conturarea ma

utin précisa a unor personaje secundare (poti pretinde unui dramaturg să deaontur precis, individualitate puternică tuturor personajelcr, chiar celor care nu fac

cît să „aju te" la des făşurarea conflictului ?). Cred că în caracteri zarea pers ona-elor centrale — Ion şi Petru — autoarea a avut o viziune oam rigidă, distribuinea tranşant „sarciniie" pozitive şi negative. Ion, de pildă, e nedreptătit printr-o

aracterizare categorica, în aşa fel înoît este greu să întelegi pe ce date caracte-logiee pozitive se poate baza transformarea sa din final. Mă indoiesc că —rţez <niţel granita ficţiunii artistice — Ion ar putea fi în realitate atît de „negativ"m îl vrea scriitoarea, care, în treacăt o spun, ne-a obişnuit eu personaje mamplexe. Această opozitie prea categorica a provocat şi îndreptăţitele obiectii euivire la transformarea, putin motivate artistic, a lui Ion şi la impresia că prieteniai Petru faţă de Ion nu se justiiică întotdeauna în persistenţa şi profunzimea ei

Dincolo, însă, de aceste slabiciuni sau de altele de ordin compozitional, piesamîne o lucrare de intensă actualitate, scrisă de un artist al genului, iar reprezen-rea ei se impune în mod hotărît, chiar dacă ar ridica sarcini mai dificile regizo-

lui şi interpretilor.SERGIU FĂRCĂŞAN

iln discuţie mi se pare că s-a conturat — şi mu pentru prima oară — un faisonflict între caracterul literar şi cel teatral. Unii tovarăşi au „apărat" piesa ca

nd literară, alţii au spus despre ea că nu e teatrala. Lucrurile pe care le am deus, le spun în calitate de spectator, şi nu de specialist. Mie, ca om din salăena copilăriei, de pildă, mi se pare capabilă să aibă un caracter spectaculos. îmine în minte Vară şi ium de Tennessee Williams — şi mai sînt destule piese undeeste evocăn se dovedesc interesante pentru spectatori, dacă sînt bine reali-

te. Schimbarea de vîrstă este interesantă. E adevărat că ea cere muncă din parteagizorilor, cere efort din partea teatrului.Felul făţiş în care s-a exprimât aci Dinu Cernescu mi-ar fi plăcut dacă era

ai clădit pe argumente. Dar argumentele despre caracterul neteatral mi s-au parutsufici ente.

De asemenea, n-am înţeles că autoarea şi-a conceput piesa fără pauze. Eascris zece tablouri, lăsînd la latitudinea regizorului să ifixeze pauze după care

b louri va crede el necesar. Ac eas ta n-ar fi tea tra l ?Ce înseamnă sprijinul dat de teat re d ramaturgiei originale ? înse amnă redu-

rea la un fel de şablon, pe ca re noi îl conside răm tea tra l ? Sigur că nimeni nusustine acest lucru. In practice, însă, se intîmplă ca o piesă ceva mai uşoară

va mai bulevardieră, care foloseşte retete de mult uzate, să aibă capacitatea de astrecura mult mai repede în repertoriu, pentru că flatează toate obisnuintele

ate precedentele şi toate pronosticurile de succès.Nu socot că teatrul aşa-zis bulevardier, sau de clişee, trebuie respins farà

a minare ; este mult de învălat ca meşteşug, ca mijloace de a capta atentia, de aferi de plictiseală. Nu e nimeni — cel puţin în teorie — partizanul pieselor plic-

coase. însă, alături de însuşirea creatoare a unor formule de succès, scriitorul areeptul de a încerca să facă şi unele lucruri noi, iar aceste lucruri cer muncă lanerea în scenă.

De cur înd , un director de teatru mi-a spus aşa : „Cutare piesă pe temă tar ă-

ască îmi iplace, aş ipune-o în scenă, dar are prea multe personaje". Mă rogunctul lui de vedere. Omul are gospodăria lui, poate că piesa nu se potrivestentru colectivul respectiv, însă aci se ascunde cîteodată o oarecare inertie, şea ce se dntelege prin „teatralitate" nu e, de fapt, nici teatralitate şi nici liteture. Se joacă uneori piese „rurale" care nu pot sta alături de cea, încă inedită



ice piesă toate *personajele trebuie să evolueze —, ci in sensul simplificării ilus-ative şi al repetării situaţiilor. E un lucru care tine de 'literature, prin esentaracterelor, şi — dacă vreţi o repetare — de teatru, prin reflectarea scenică aestui neajuns, prin lipsa suspensiei, a dezbaterii. Pentru jocul actoricesc, a re-ezenta vîrste diferite în evolutia personajelor este adesea o probă de măiestrie.sta ce re muncă şi din parte a actorului şi din pa rtea regizorului, o muncă diferită cea necesară la piesele de aventuri etc., care „funeţionează" indiierent de felul

urn sînt jucate, pentru că îl transporta pe spectator eu ajutorul curiozitătii şi alvolutiei exterioare a personajelor, dar care oferă mai rar prilejul unor înalteeaţii actoriceşti. Aci e vorba de ait gen de text, care oferă prilejul unor creaţiitoriceşti. Actorul care are putere rezistă, fructifică textul şi realizează o creaţie,l care nu are putere nu realizează nimic, şi atunci nici textul nu iese bine.

Dar aceasta nu înseamnă că textul în sine ar fi întotdeauna slab. Un textai dificil poate oferi uneori prilejul unor crea tii actoriceşti mai deosebit e : esteai generos, dar şi mai pretentios, iar aceasta este şi literature şi teatru. Despăr-rea dintre literature şi teatru ascunde uneori comodităti şi prejudecăţi ale autoriloru ale realizatorilor din teatru.

Asta nu înseamnă, bineînteles, că un regizor, cînd ia Prietenii, nu poate aveanele cerinte, pe deplin justificate. Cadrul de ansamblu al piesei mi se pare însă

literar şi capabil d e a deveni spec taculos ; dacă în tune lul acesta dintre regi e

scris mai sînt unele locuri unde se traversează mai greu, ar trebui, eu forte unite,-1 lărgim mai départe, in practica muncii şi dezbaterilor creatoare.

TRAIAN ŞELMARU

După cum ştiţi, ipiese din viaţa ţăranilor avem putine.Piesa Luciei Demetrius este a doua inspirată din iviaia satelor noastre pe care

publicăm in aceasta stagiune. Discuţia s-a arătat interesantă şi a cuprins mai largnomenul reflectării vieţii satului nostru, ca şi o série de problème legate de acest

apitol însemnat.Discuţia de azi arată că nu am greşit publieînd piesa Luciei Demetrius. Cînd

— într-un moment in care sînt puţine piese din lumea satului — un scriitor ca Luciaemetrius se angajează pe o ţemă mare, încă neabordată în literatura despre viaţaatelor, şi caută să Investigheze mai profund psihologia oamenilor, acest lucru nuoate fi uşor trecut eu vederea.

Ce ni s-a pa rut noua mai deosebit în ;piesă ? Aici nu es te vorba de o s implărietenie între nişte oameni care se ştiu de o viată întreagă, ci de o altă atitudinee un ait canacter al legăturilor dintre oameni, de nişte relaţii foarte noi.

Din punct de vedere al tehnicii teatrale, multe lucruri au fost discutate euutoarea încă îïiainte de publicare. S-a mai tăiat un tablou, s-a adăugat altul. Eraosibil ca piesa sa nu fi avut nici o retrospectivă. Conflictul să se işte într-o seiră

xâ t pe ceea ce se pet rec e în prezent. Erau două căi de urmat : cal ea axării con-ictului în prezent, sau calea epică. Dar Lucia Demetrius este şi prozatoare...Unele dintre tablourile retrospective sînt frumoase, altele^ mai puţin realizate

n acest raport, prezent-trecut-viitor, sursa slăbiciunilor e acolo unde i'nvestigaţiaîn prezent nu este destul de aprofundală, mobilul întregii actiuni prezente nu aparestul de puternic, pentru ca el să fi déterminât confruntarea şi, odată eu ea, retro-pectivele. De aceea, ele apar ca o înşiruire de momënte extrase din transformărileare au avut loc în general în viata noastră sociale, meavînd însă legătură eu mo-

mentul prezent al acţiunii.Mi se pare că, fără a renunta la toată suita de retrospective, Lucia Deme

rius ar putea să facă o selectie, aprofundînd şi conflictul din ,prezent.Fixitatea pe parcursul retrospectivei de care s-a vorbit mi se pare că vinee acolo de unde este greu de acceptât că, de-a lungul atîtor ani, în conştiinta unuim nu se petrec anumite schimbari. Este un procès care ar putea fi analizatu mai multă nuanţare.

N bi ă i fă i d ă é i d b ii di



LUCIA DEMETRIUSVă multumesc pentru atenţia pe care ati dat-o piesei şi scrisului meu in ge

eral. Am văzut limpede că foarte mulţi tovarăşi au privit munca mea cu căldurăprietenie, că au citit piesa asta, o data şi de două ori — cum spunea regizorul

George Teodorescu —, şi au încercat să-mi spună lucruri care au să-mi folosească,e acum, fie mai tîrziu, in altele.

In privinta observatiilor concrete, precise, făcute de dv., trebuie să mă maindesc, fără îndoială. Sigur că îmi dau seama de pe acum de dreptatea unor lu-uri rostite aci, de această fixitate a personajelor, care sînt de la început date.

e evoluează în acel trecut evocat, evoluează şi in final, dar nu în ceea ce con-tituie prezentul, la care se revine necontenit. Adică în toate scenele în care ac-unea se întoarce în prezent, avem de-a face eu doi oameni care nu se clintesce pe pozitiile lor din capul locului.

Trebuie să mă mai gîndesc şi la acel act sau moment de proieetfe în viitorare dv. vi s-a parut inutil ; şi fiindcă li s-a parut aşa mai multora d e aci, în -eamnă că poate fi aşa. Trebuie să va spun însă că acest moment era „slăbiciunea"ea, mi se părea că rupe monotonia retrospectivelor. îmi plăcea acest lucru. Dar

oate că Horia Lovinescu a avut dreptate, poate că face un „double-emploi", aşaum a mai spus cineva aici.

Despre întoar cer ea în timp, de care s-a vorbit aici : eu îi rep roşam aces tei

întoarceri în timp din piesa mea nu faptul că ar fi o greutate scenică — aceastu-mi pare greu de realizat. Mi se pare că fiecare evocare este făcută cu necesitate,ar mă supără faptul că este ceva „déjà vu". Mi-ar fi plăcut să scriu o piesă aieărei mijloace tehnice să nu fi fost uitilizate pînă acum de nu ştiu cîte ori. Aceastaste o propunere veche. Am în sertar o piesă scrisă înainte de război — Drumulapelor, care nu a fost jucată niciodată. Foloseam şi atunci această tehnică. A fostoua îndată după război, acum nu mai este. Imi pare rău că am recurs laacest sistem.

Nu cred că este nevo ie de trei perechi de actori, ci numai d e doua : actorie virstă mijlocie, care pot fi, pe rînd, si tineri şi maturi, şi o pereche de copii.

Despre pauze, să le pună cine vrea, cum vrea. Am avut grijă ca în fiecarefîrşit de final să le menajez lui Ion şi Petru un timp in care să-şi poată schimbaînfăţişarea. Nu ei încheie tablourile dinaintea celor pe care le deschid, toemai oă aibă vreme să treacă de la o înfăţişare la alta. Şi, teatral, lucrul mi se pareealizabil. De altfel, s-a mai făcut, cum spuneam adineauri.

în privinta problemei agrare, în 1962 mi s-a parut că o problemă esentială gospodăriilor agricole colective, a agriculturii noastre, în general, era diversificareaamurilor de producţie agricole. Aici se întîmpinau celé mai multe obiectii. Aici sempotriveau sau se împiedicau cei nărăvaşi sau cei care erau foarte deprinşi cu treutul şi nu voiau să schimbe. Am găsit cazul de care vorbesc — cu sfecla careînlocuieşte, pe unele portiuni, unde se potriveşte, grîul — într-un sat din raionuibiu, Racoviţă — un sat care are şi deal, şi munte, şi şes. Aşa sînt foarte multeate în tara noastră, satele de sub munte, în care se ridică foarte multe problèmeemai în această priv inţă , a schimbării profilului agricul turii ; pămîntul fiind imartit, tăranii au apucat, de o viată întreagă, să pună aici un petec de grîu, dincolou ştiu ce, şi înţeleg greu că o schimbare totală şi un schimb pe plan larg, aziînd tara toată e o mare, unică gospodărie, ie sînt profitabile şi lor, şi ţării. E unrocès actual, de asta m-am oprit la el, un procès a cărui dezlegare vine curînd şonvinge oamenii, ca pe Ion al meu, care are nevoie să pipăie cu mîna lui ca să

readă , ca să se convingă . De aceea, am al es un caz de aces t fel. Satul nu es teest ul de individualizat ? Se poa te, e ste un lucru la ca re trebuie să mă gîndes c

Vă multumesc însă pentru participarea la aceasta discutie.www.cimec.ro



■ **wmti

*

Momen; de la repetiţie :

Gina Patrichi (Corina), Sando Sticlaru (MaioruI), Eveline Gruia (MadamVintilă), George Oancea (Ştefan Valeriu), Marcel Anghelescu (Bogoiu).tn planul II : Dumitru Furdui (Jeff).

Teatrul „Lucia Sturdzo Bulandra"

„JOCUL DE-A VACANŢA" de Mihail Sebastian

Regia: Valeriu Moisescuwww.cimec.ro



tehnîoă si stilPe marginea spectacolului „NOAPTEA E UN SFETNIC BUN"de Al. Mirodan, Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra"*

iteratura dramatică originale s-a îmbogăţit, in noua stagiune, eu asérie de piese — de altminteri cunoscute cititorilor noştri din cloanele revistei, unde au putut urmări şi unele dezbateri critiee, în

drui meselor rotunde organizate de redactie. E vorba de Noaptea e un sletnicn de Al. Mirodan, Sonet pentru o păpuşă de Sergiu Fărcăşan, Punctul culminant

Gh. Vllad, Prietenii de Lucia Demetrius, Este vinovatà Maria Seraiim ? de Lau-ntiu Fuilga şi Ştaieta nevăzută de Paul Everac. Sîrut în majoritate piese inspiraten viata de azi a clasei muncitoare şi a tărănimii collectiviste. Faptul e semnifi-

ativ pentru eforturile dramaturgilor noştri — eforturi în ultima vreme sporite — daborda problème şi a créa eroi din iumea celor ce se a O în primele rînduri aie

iptei pentru desăvîrşirea construirii sociaiismului la noi în tara. Ne vom ocupa, înlé ce urmează, de prima dintre elle (şi, pînă în momentul cînd dăm la tipar rîn-

urile de fata, singura care a văzut lumina rampei pe o scenă bucureşteană) Noaptea e un sfetnic bun s-a jucat în première pe tara la studioul Teatrulu

Lucia Sturdza Buiandra".

* Reçia : Radu Penciulcscu. Decoruri : Paul Bortnovski. Costume : Adriana Leonescu. Distribuţia : Vonca (Anatol); Irina Petrescu (Ileana): Ştefan Ciubotăraşu (Ceteraş); Victor Rebengiuc (Alion); Rodicapalagă şi Raluca Sterian (Doctoriţa) ■ Octavian Cotescu (Ofiterul de militie): Dinu Dumitrescu (Neu'ologul)

www.cimec.ro



C E T E R A Ş :

. . .

c u m a i

c o n v i n s - o

p e

m a d a m

D e s p i n a s ă - ( i

c e d e z e

o

s a l ă

î n t r e a g ă ,

c î n d

a r e

i n d i c a t i i

p r e c i s e

s ă

n u

v î n d â

m a i

m u l t

d e

p a t r u

b i l e t e

d e

o m f

w w w . c i m

e c . r

o



Dupa incursiunea în imaginarul sector suîlete, Mirodan ne poartă, eu nouapiesă, in foarte concretul sector concepţie al unui combinat din ţara noastră. Pe

altă modalitate dramatieă, metafora e, şi aci, evidentă. De la rulmenţi, calculeecise şi conceptie tehnică, piesa se ridică, după cîteva replia numai, în sferaai largă a coniceptiei comunist e des pre viată şi oaraeni, la înfruntarea ei eu vechionceptii şi prejudecăti. De data aceasta, cel în jurul căruia se dă bătălia este însuşiful sectorului conceptie, inginerul Anatol, tehnician capabil, comunist eu mériten ridiicarea combinatului. în ciuda faptului că a crescut de-a lungul anilor nenuărate cadre, Anatol a ajuns la o conceptie bizară în apreeierea oamenilor. Nu-iai studiază. Nu se mai oeupă de ei. îi vrea de-a gâta. La prima vedere, îi răsfo-

şte doar, cum ai răsfoi o ca rt e. El şi spune, la un moment dat : „Desehid romanulnimereală, să zieem la pagina 72, şi citesc pînă la 75. Sondaj. în génère, aeordecărui volum cinci minute, fmi place ? O cuimpăr. Nu-(mi plaice ? O dau la o parte.amenii, ca şi cărtile, au un stil..." în desfăşurarea acţiunii, Anatol va afia, treoîndintr-o serioasă experienţă personală, la ce grave urmări poate duce o asemenea

onceptie. Orgoliosul inginer va ajunge să-şi dea seama că, deschizînd un volumpagina 72, poti nimeri peste un capitol scris prost sau chiar greşit, dar care să

că parte totuşi dintr;0 carte bună. Tema piesei lui Mirodan atacă, după cum seede, marea probiemă a răsipunderii fată de oameni, a cunoaşterii lor profunde, acuperării celor ce au greşit. Temă de amplă rezonanţă socială.

Cu prilejull mesei rotunde din redactia noastră, Mirodan afinma că a urmăritn mod special confiictul — de factura nouă — între personaje exidlusiv pozitivînd ca principal obiectiv realizarea figurii activistului de partid, Ceteraş. Obiec-

vul a fost atins. Noaptea e un sietnic bun imbogăteşte galeria tipurilor din ZiariştiiŞeiul sectorului suilete. Şi aci, deşi personajelle sînt diferite, lumea piesei e

racterizată de acea atmosferă spirituală care face ca o lucrare de Mirodan să fiecunoscută după primele reiplici. în celé mai izbutite lucrări ale sale, replicile sînti, ascu ţite , intel igente ; ele au daru l să exprime, în putin, mult, să concretizeze, săasticizeze. Şi, mai ales, să frapeze printr-o sclipitoare noutate, să spună parcăemai ceea ce publicull aşteaptă să audă de pe scenă, dar s-o facă într-un mod

eaşteptat. E principallul element pe care se bazează dramaturgda lui Mirodan şi peare, din toate elementele scrisului teatral, îl stăpîneşte, în momentul de fată, celai bine. Această artă a construirii replicii ofensive, permanent polemice, de obiceiconice, care face ca piesele salle să fie în special ascuitate eu deosebită satisfac-e, se regăseşte şi în noua sa lucrare. Doar că aci laconismul unei gîndiri concenate alternează eu un dialog ailcătuit de fapt din prélungite monoloage, care nuictisesc totuşi, pentru că sînt construite fie pe acţiune, fie pe un crescendo psiho-

ogic. Exista, de altfel, în Noaptea e un sietnic bun, o tensiune sporită. Dezbatereae idei se dezvoltă pe o acţiune dramatieă mai riguros condusă în prima parte — ce

putea constitui o bună piesă într-un act. Interesul spectatorului e solicitât atîte jocul replicilor, cât şi de desfăşunarea întîmplărilor. Un element sunpriză, deailitate, situatii naprevăzute, servesc ideea şi ajută la dezvăluirea caracterélor Incţiune.

Ajunsă la apogeul îneordării dramatiee, piesa deschide drumuri noi pentruprofundarea dezbaterii de idei şi a psihologiei personajelorv Dar toemai din acestoment, Mirodan face un viraj năstruşnic şi, printr-o lovitură de teatru, dă pieseiturnură poliţistă care domina aproape întreaga a doua parte a ei. Elementu'l sur-

riză de care vorbeam îşi schimbă funetia. Piesa se urmăreşte — e lesne de înteles— şi mai départe eu încordara E însă o încordare de altă calitate. Personal, măr-

risesc că o prefer pe cea dintiîi.După unele păreri, Noaptea e un sietnic bun ar fi. ca tehnică teatrală — ca

eserie, cum se spune în mod curent —, superioară ailtor luicrări ale salle. Obser-aţia e numai în parte justificată. Un efort în acest sens e vizibil, şi el duce —

upă cum arătam mai sus — la un spor de măiestrie artistică în prima jumătate aesei. întrebarea e însă în ce măsură şi care mijloace de tehnică teatrală contri-uie, în ansamblul piesei, la acest spor de măiestrie.

După părerea mea, odată eu disparitia tînărului Alion din camera unde fusesedus după accident, desfăşurarea organică a conflictului initial ipe drumul unei rea le



ILEAN A : Nu- i aşa ? Eu as fi vrulsă isprăvesc mai întîi facultatea, ţipe urmă...

ANATOL : Era întuneric pc drum. Am lovit un ora. Repede... Cheamă doctorul.



ea tehnică prin care să se exprime cit mai deplin, mai sugestiv, mai artisticntinutul nou de viaţă şi de idei ail lucrării.

Regizorul Radu Penciulescu, invitât de Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra" săună în scenă piesa lui Mirodan, a créât un spectacol de ţinută, căutînd să ridice primul plan dezbaterea de idei. Ar fi de discutât doar daeă, neţinînd destul seama tonailitatea neunitară a piesei şi împingînd prea départe dramatismuil unoene, regia n-a accentuât cumva, în spectacol, lipsa ei de unitate stilistică şusca denivelare dinspre final. Nesatisfăcut, probabil, de întorsătura pe care o iaesa, prin părăsirea liniei majore a confiictului, Penciulescu a căutat să suplineascăeastă scădere de tensiune printr-o exagerată gravitate a scenei — de la începutud

ărţii a doua — din tre Cete raş şi Anatol. Aici, oc esta din urmă apa re zdrobit demuşcări, iar Ceteraş îi tine o lungă predică moralizatoare, pe tonul cel malemn eu putintă. O asemenea tratare mi se pare că nu tine însă seama de carac-rul personajelor şi schimbă oarecum atmosfera proprie stilului lui Mirodan, oarmîne, chiar în momente'Ie de înicordare dramatică, un stil ail acestor personaje

al acestui autor. Aci cred că s-a produs în spectacol o simplificare faţă de textn fond, aşa cum e condusă acţiunea, to tul duce sp re un singur tel : să i se seească o lectie lui Anatol, care este, după cite il ştim din partea întîi, un orgoliosu păreri definitive, convins că ştie tot, că nu poate greşi, şi de aceea necrutătou cei ce greşesc. Fără îndoială că accidentul îl zguduie, dar e imposibil ca în aces

m, căruia viaţa i-a jucat o festă, să nu reactioneze şi orgoliul, punîndu-1 într-oostură deopotrivă dramatică, dar şi comică. Iar Ceteraş, spiritualul Ceteraş dinartea întîi, nu se poate să nu privească îngrijorat, dar şi eu un fel de ironică satis-ctie, toată această frămîntare. întreaga scenă, concepută astfel pe polemica dintrele două caractère (şi două concepth), pe exasperarea lui Anatol, sporită de întîm-area în sine, dar şi de prezenta critic-ironică a lui Cèleras, nu ar mai fi accenât, cred, ruptura eu ceea ce urmează, ci ar fi constituit o treaptă către momentule şi mai mare — şi mai comică — exasperare a lui Anatol, din final, cînd — pusn inferioritate şi de atitudinea cavalereasică a lui Alion, atît fată de el cît şi faf

fiïca sa, Ileana — îşi dă seama de falimentul „concepţiei" salle despre oameniasemenea tratare ar fi fost, cred, mai fidelă caracterelor, atmosferei piesei

lului lui Mirodan. în rolu'l inginerului Anatol, V. Ronea a fost bine atita vreme oît a mers peastă linie. începutuil scenei din partea întîi — cînd Alion îi cere in căsătorieca —, expunerea plină de ifose a „conceptiei" sale, sînt momente reuşite. în scenelecesiv „dramatizate" de care vorbeam mai sus, se încadrează însă eu atita sinceră

moţie, înoît atinge melodrama.Ştefan Ciubotăraşu cucereşte pe drept cuvant simpatia spectatorilor prin jocul

u plin de omenesc şi de umor. Uneori aminteşte insă prea mult, în atitudini şi in-exiuni vocale, de Mastacan din Prietena mea Pix. Irina Petrescu şi Victor Rebengiuc

dat unor roluri — pe care le-ai fi do rit mai dezvo ltate şi mai aprofundate detor — farmecu'l tineretii lor lucide şi spirituaile. Ou haz - - deşi put in îngroşat —

compus Ofiţerul de miliţie al lui Octavian Cotescu. Interpretei Doctoritei (Rodic.iapalagă) autorul nu-i cere, în indicatia din text, decît „să fie drăgută". Este. Iareurologului (Dinu Dumitrescu) „să fie bătrîn". Este, şi el.

Calităti'le eu care captivează în genera l scrisul lui Mirodan fae din noua saesă un spectacol plăcut. Prin problematica abordată şi prin modul cum e tratatăntr-o bună parte a ei, Noaptea e un sietnic bun putea deveni însă o piesă marecă autorul nu trecea eu prea multă dezinvoltură pe lîngă o temă foarte actuală,sceptibilă de meditatii profunde.

Traian Şelmaruwww.cimec.ro



,DRACUL UITAT' de Jan Drda

pe doua scene

Teatrul de Stat din Sibiu

Regia: Ariana Kunner

Sebastian Papaiani (Mathes)

Teatrul Regional Bucureşti

Regia: Dinu Cernescu

m

III!

€'15

ÎÎJ



DRAMATURGIA D1NTRE CELE DOUĂ RĂZBOAIE

Puterea de atracţie

ateatruluî de îdeî „ACT VENETIAN" DE CAMIL PETRESCUpe scena Teatrului „C. I. Nottara"*

n sfîrşit, un teatru din Bucureşti ne înfăţişează o piesă de teatruSSmBm semnată de Camil Petrescu. Să nădăjduim că jucarea Actului Vene

tian este un început şi că el va fi continuât, spulberindu-se definitivejudecata nereprezentabilităţii pieselor sale. Căci a venit vremea ca aceastăperstiţie tenace, pe care mişcarea noastră teatrală a moştenit-o, să fie lichidată

u-i deloc adevărat că piesele lui Camil Petrescu nu au calităţi scenice sedueă-are. Dimpotrivă, se ,poate spune că, în celé mai bune dintre lucrările sale drama-ce, trhimfă un maestru al teatrului. Recititi Suilete tari sau Jocul ieielor şi vă

eţi convinge de caracterul captivant şi totdeauna neprevăzut al intrigii, de încor-area care domina momentele-cheie, de realitatea plastică a diferitelor sceneceastă tehnică teatrală mérita eu atît mai mult elogiată, eu oit ea este pusă înrviciul unei literaturi chemate să fie un mijloc de cunoastere a lumii. Dacă esteva care intimidează în teatrul lui Carnil Petrescu, atunci — s-o apunem deschis ! —

u este inaptitudinea teatrală a autorului, ci refuzul oricărei licenţe pe liniacilităţii. De aceea, nimeni nu spune că piesele lui Camil Petrescu sînt lesne deontât, că oipera sa găseşte imediat interpreţii care-i convin sau că atmosfera ei deavitate este o ispită pentru un spectator comod. Dar, oricit de mari ar fi difi-

ultăţiile, teatrul lui Camil Petrescu le răscumpără din plin, şi aceasta nu numaib raiportul frumuseţii textului, dar şi sub acela al rolurilor pe care le oferă

torilor dornici să se măsoare eu personaje superioare, ca şi &1 victoriilor regi-orale pe oare le poate prilejui. Să fLm bine înţeleşi : a pune în scenă piesele luiamil Petrescu nu înseamnă un act de pietate sau de reparaţie, ci un fapt de

ultură. Asadar, a reprezenta teatrul său nu înseamnă a repune în circulaţie şi aaduce în actualitate o literatură fără contact direct eu spectatorul de astăzi, ci



astre culturale. (Dovadă, frecvenţa cu care sînt retipărite scrierile lui Camietrescu.)

Oprindu-se asupra ipiesei Act Venetian, Teatrul „C. I. Nottara" a făcut oegere înţeleaptă. Căci Act Venetian reprezintă una din celé mai frumoase pagine literaturii lui Camil Petrescu şi pe care nu ezităm s-o considerăm ca fiindn acelaşi timp, una din celé mai dramatice şi mai spectaculoase lucrări ale teatrulustru. Este în această piesă (ce exaltă pasiunea şi inteligenţa, confruntîndu-le de-angul unor situatii oare arată că o societate nedreaptă pîngăireşte şi degradeazăntimentele, retezînd zborul ideilor) o tensiune reală, făcută să provoace şi săxeze atenţia spectatorilor.

Destinul lui Pietro Gralla, luptător prin vocatie, călăuzit de inteligenţă şan, în căutarea „unei iubiri fără greşeală" din care să construiască o citadelă anştiinţelor, împotriva unei lumi caracterizate prin mediocritate frivolă şi lipsă adîncime a sentimentelor, constituie destinul unui mare personaj dramatic. Un

m de o intelectualitate superioară, credincios pînă la moarte în dragoste, în urăn prietenie, se dăruie unei femei pe care o socoate „deosebită de tot ce a fo

va fi", iar această femeie îl trădează cu un curtezan ridicol. în acel momentmul înţelege că s-a înşelat nu numai în alegerea pe care a făcut-o, dar că toată

istenţa sa a fosit clădită pe o iluzie. Pietro Gralla e nevoit să recunoască eşeculi în dragoste şi — mai aies — înfrîngexea sa în domeniul cunoaşterii oamenilora vieţii. A greşit, aşadar, fundamental, ignorînd cu totul forţa de contaminare a

ei societăţi în care infamia şi trădarea se răsfaţă, libère şi nepedepsite, a greşitadar, fundamental, întemeindu-şi întreaga filozofie despre om şi calculînd propria

pozitie în lume în funcţie de o iubire absolute, capabilă să dăruie totul şi săscumpere totul. Nu e o descoper ire căreda îi sup rav ieţuieşte uşor o fiinţă carentru a trăi are nevoie de certitudini infailibile. De aceea, cînd cortina cadeetro Gralla este un om care a pierdut şi deprinderea de a idolatriza şi credinţa

nicităţii sale în superioritate. El e nevoit să treacă la o reconsiderare radicală antregii sa le tabe le de valori, începînd eu as piraţii le sa le ; e nevoit să recunoasc

icît ar fi aceasta de dureros, că, uneori, ceea ce pare o uniune deplină întreuă fiinţe a sc unde de fapt o exi sten ţă paralelă şi fără comuTiicare ; e nevoit săcepte ideea că de presi unea mediu lui socia l nu te poţ i izola nici în drago ste nevoit să constate că inteligenta nu devine o valoare eficientă decât dacă porneşte la examenul realitătilor. Iată de ce Act Venetian este mai mult decît o dramă

iubire, iar resorturile dramatice aie piesei sînt mai •numeroase decît le presupunetoria unei pasiuni dezamăgite.

Camil Petrescu şi-a situât acţiunea piesei în Italia secolului al XlV-lea şi ascris lumea acestei epoci pe temeiul unei documentaţii riguroase şi severe

otuşi, Italia secolului al XlV-lea rămîne pentru conflictul dramei un decor denvenţie. Nu despre aristocratia veneţiană e vorba, ci despre parazitismul, desul, liber tinajul altei societăt i aflate în pi in procès de descompunere. Cine cu-aşte opera scriitorului întelege îndată că el polemizează cu societatea vremile. Ga şi în Jocul ielelor, Suflete tari sau Mioara, el vizează ordinea socială

urgheză, în care ideile şi sentimentele se fundează pe compromisuri şi tranzactiin care personalităţile reale sînt hărăzite, prin vocaţie, deceptiei, în care iresponsalitatea, conformismul şi frivolitatea se insinuează pretutindeni, corupînd coninţele.

Spectacolul realizat de Teatrul „C. I. Nottara" este sobru, limpede şi de o

ală acurateţe. Punînd în scenă piesa, tînărul regizor Emil Mandric s-a preocupascoată în relief fîorul tragic al destinului lui Pietro Gralla şi să dea patoseilor ce se înfruntă în acel duel al inteligentelor şi al pasiunilor din care senstituie drama. Exista (riscul ca Act Venetian să rămînă pe scenă o poveste deagoste pe care protagoniştii ei o comentează excesiv. Meritul regizorului este de

fi demonstrat că de baterea dramei pînă la deplina ei întelegere repre intă



genia BMnl escn (Alta) siorge Constantin (Pietrolla)

eorge Constantin (Pietrorallal «i Constantin Brezcana

Marcello Mariani)

!



care txăieşte. Noi credem însă că spectacolul aT fi trebuit să cîştige mad multactual ita te, in dinamism şi în virulenţă . Am fi dorit să trăiască in rep rezentaţi e

el suflu fierbinte şi vehement, definitoriu pentru opera sa ; am fi vrut să răzbatăaracterul îndîrjit polemic al acestei piese îndreptate împotriva societăţii carendamna valorile la singurălate şi suferinţă. (Scenografia lui Erwin Kuttler, suge-

nd spatiul actiunii cu o remaroabilă économie de mijloace, dar prin intermediulnui decor neutral, ar fi putut coJabora la crearea acestei atmosfere de p^siune

gravitate, ar fi putut da mai multâ intensitate şi concentrare dramei.) Oricumnsà, el are meritul de a fi făcut să vorbească sensurile majore aie textului, cee

nu-i putin. Spectacolul Teatrului „C. I. Nottara" s° caracterizează — în adevăr —in fidelitate faţă de piesă, prin tendinţa de a traduce teatral lupta ce se poartë

în juru l problemei : ca re este cea mai lucidă at itud ine faţă de oni şi societantr-o lume care profesează laşitatea, abandonul oricărei virtuţi etice, iubireară de iubire.

Pe Pietro Gralla 1-a interprétât George Constantin, subliniind forţa persona-tătii care, in luptă ca şi in dragoste, nu cunoaşte nici ezitare, nici măsură, deplinncredintat că viaţa sa are, prin Alta, un sens absolut şi definitiv. Actorul — răz

oindu-se din răsputeri cu dificultăţile uned dicţiuni foarte deficitare — s-a străduitfacă din eroul lui acea fiintă la care orgoliul inteligenţei e mai puternic decit

goliul bărbatului şi care, dincolo de indignarea morale, trăieşte durerea prăbu-

rii unui ideal. George Constantin a fost, pe scenă, omul care are nevoie deietenie, de dragoste, de curaj, de loialitate, aşa cum avem nevoie de aer pentruexista, dezolat că a putut lua o amăgire drept realitate, dar hotărît să înfrunte

el putin de aici inainte cu luciditate, viaţa. Această interpretare, in care energiauntrică s-a exprimat eu autoritate şi fără nici un fel de gesticulaţii, mérita

preciată. Cu osebire emotionant a fost actorul în momentele în care a tălmăcitaterea unei oonştiinţe obligate să tragă celé mai amare concluzii din aspiratia eare frumos şi adevăr. Este cert însă că interpretarea sa ar fi cîştigat şi mai mull

acă George Constantin ar fi făcut sensibilă ideea că suferinţa personajului săuu vine în primul rind din faptul câ a fost înselat, ci din faptul că el însuşi s-autut înşela asupra Altei ; căci, în conceptia lui Piet ro Gral la, el e cel dintîi ca re

greşit, considerînd-o o fiinţă aptă să preţuiască valoarea şi să i se devotezeEugenia Bădulescu a jucat-o cu o reală sensibilitate pe Alta, femeia aparentperioară, sinceră şi devotată, a cărei pasiune ascunde, în celé din urmă, o efu-une superficial şi o înclinaţie spre frivolitate, amîndouă trăsături incompaTabilai adînci şi mai trainice decit reala ei pretuire pentru Pietro Gralla. Ea a avutarcina — deloc uşoară — să facă distinct ceea ce e în adevăr fruimuseţe şi dra

oste de ceea ce e micime, nestatornicie şi perversitate în simţămintele Alteicelînd în scenele finale, cînd exprima suferinţa sincere a eroinei. Ne-ar fi plăcutnsă ca interpréta să explice şi să precizeze şi mai nuanţat sufletul acestei eroinre, în trecerea ei prin scenă, are cînd ceva nobil şi auster, cînd ceva meschin şiroce, evoluînd nesigur şi zbuciumat pe firul dintre adevăr şi minciună, dintre

al şi simulât.Convingător ni s-a parut Constantin Brezeanu în prima parte a rolului sâu

nd Cellino se arată „viclean copil de casă", răzgîiatul doamnelor, învăţat să leucerească lesne iavorurile, laş şi dezabuzat de succese. Mai tîrziu el a jucat corect

acel Cellino care, zguduit el însuşi de cruzimea Altei, găseşte puterea de a segénéra moral şi de a recunoaşte superioritatea lui Pietxo Gralla.

O prezentă reală in spectacol este Nicola, in interpretarea lui Dan Nicolaetr-un roi care e départe de a avea relieful celorlalte, actorul s-a impus printr-unoc sobru şi siimplu, izbutind astfel să creioneze pe credinciosul, modestul, dar teazul ostaş, servitor şi prieten al lui Pietro Gralla.

La capătul acestor însemnări care au ţinuit să arate că o piesă semnată deamil Petrescu — chiar dacă are eclipse sau neîmpliniri — détermina pe regizorecorator şi interpret să participe la un splendid efort de creaţie, rezultă, dacăai era nevoie, că teatrul marelui nostru dramaturg poate fi punctul de p'.ecare al

nui excelent spectacol. Natural că nu e lesne de realizat de la prima încercaren spectacol desăvîrşit mai aies cînd nu exista un contact practic eu teatrul lui



MARI E0LU ALE BRAMATVRGCLAS1CE ORIGINALE

OVID IUROCOS

HAGITUDOSE

xistă actori care, atunci cînd intră in scenă, ridică, prin însăşi

prezenta lor, intensitatea dramatismului desfăşurării, stimuleazăatentia speetatorului, creîndu-i o stare de interes sporit pentru ceeace va unma. Un asemenea actor este şi Ovidiu Rocoş. In olipa în care el apare în scenă, în Hagi Tudose al lui Delavrancea, caracteTul pînă atunci întrucîtvdescriptiv al piesei se sehimbă brusc. în scenă intră un personaj ce poartă ousine un destin turnultuos, este în acelaşi timp capabil să stîrnească milă, dar sidispreţ, pare umil, dar şi perfid, tremură pentru orice bănuţ dar. in forul lui intimse preţuieşte pentru acest viciu. S-ar putea spune că trăieşte doar pentru aceastaHagi Tudose se pricepe să facă din tot ce exista o slugă a avaritiei lui, a seteilui de galbeni.

Interesante sînt raporturile lui Hagi Tudose eu ceilalţi, nuanţate parcă înfuncţie de cîştigul pe care 1-ar putea realiza pe searoa fiecăruia. Hagi Tudose are

o altă atitudine fată de fiecare personaj eu care vine în contact, şi eu acest prilejni se dezvăluie, bineînteles, o noua dimensiune a caracterului său. Iată cîtevatrăsături — tot atîtea sarcini pentru realizatorul scenic al atît de cunoscutuluiHagi Tudose.

După ani şi ani, in care multi s-au încumetat şi unii au strălucit in chipubătrînului avar al lui Delavrancea, actorul craiovean Ovidiu Rocoş a izbutit — euprofunda maturitate a artei lui — să ofere spectatorilor din oraşul său şi, prinintermediul televiziunii, celor din întreaga ţară, o creaţie de maestru, construiteeu inteligenţă, eu meşteşugul acelor actori care nu zăbovesc o clipă pe scenă fărăsă-şi şlefuiască talentul, o creaţie a cărei principală trăsătură — originalitatea —o distingi de la bun început.

în Hagi Tudose, actorul craiovean a arătat oît de mult atîrnă în balan

artei seriozitatea muncii, adîneimea de gîndire, capacitatea de ana lizà a un ' i roi în functie de raporturile lui eu celelalte, de ideile ce stau la baza lucrării. Numaşa a putut artistul emerit Ovidiu Rocoş să desluşească sens i rile, uneori po^tmai ascunse, aie cîte unei comportàri a personajului încredintat lui spre realizarenumai astfel a putut discerne atîtea nuante în comportamentul bătrînului avarros de viciu, dar dispunînd de toate armele pe care acesta i le oferea.



ROyAL

SHAKESPEARE

COMPANYla Ducureşti

Shakespeare Company se va o-pri citeva zile în Bucureşli şi va juca în sala Palatului R.P.R., Comedia erorilor şi Regele Lear deShakespeare.

Sodiul traditional al acestei trupe este la Stratford on Avon, în clădireaeatrului „Royal Shakespeare", care purta pînă nu de mult numele de „Shakespeare

emorial Theatre". In anul 1879, in scopul reprezentării festive şi ocazionale aerelor lui Shakespeare, se înfiintase — în oraşul natal al dramatu rg 'lui — unatru memorial, care însă a ars pînă in temelii. Actualul leatru memorial s-aschis în 1932 şi a fost ridicat eu fonduri adunate prin subscriptii publice. Estea din instilutiile celé mai îndrâgile aie englezilor şi se povesteşte că la construirea

atrului au conlribuit nu numai oameni de vază, cum ar fi fanilia Flower, alrei mime este légat de istoria acestui teat r j , ci pînă şi copiii din Stratford

n Avon, care işi economiseau banii pentru a cumpâra cărămizi.In fiecare an, din aprilie pînà în decembiie, se întîlnesc aii m:i şi mii de

ectatori, venitt din lumea întreagă să asiste la spectacolele shakespeareene aleeatrului „Royal Shakespeare". Din 1961 — în celelalte luni aie anului —, actoriin Stratford joacă şi pe scena Teat rului „Aldwych" din Londra. Michel S u- t-Denis

ntil dintre ce: trei directori ai trupei (ceilalU doi fiind Peter Erook şi P^ler Hall)orbeşte despre ratiunea existenlei celei de-a doua scene, într-un i-iterviu apârun nr. 3 din 1963 a! revistei noastre. Sala din Londra a fost deschiră pentru catrul să-şi poată forma o trupă permanentă, întrucît ar fi găsit eu greu actori disşi să se angajeze la Stratford pe o perioadâ mai lungă. A juca numri în Shakesare e şi obosilor şi primejciios penlru un actor. La „Aldwych" sînt aduse celé douaec taco le sh jkes pearee ne con side rate mai bun e în slagiunea de la Stratford dapertoriul, în ansamblul sâu, este variât, şi sînt puse în scena, eu preccidereese moderne. în felul acesta, interpréta nu mai sînt în primojdia de a se închista

într-o rutină şi au avantajul de a fi cunoscuti şi de publicul şi cronicandonezi. Regele Lear,în regia lui Peter Brook, a fost prezentat în 1963 la Teatru

atiunilor din Paris, unde — impreunà eu Vai, ce război drâgălaş I (Teatrul „Work



Stînga : Paul Scofield în ro!nl titular din „Regele Lear" de Shakespeare. Re^ia : Peter Brook ; dreaptaIan Richardson (Antipholui din Ephcs) si Diana Rigfc (Adriana) tn „Comedia erorilor" de Shakcapeare.Regia : Clifford Williams.

shop") pus în scenă de Joan Littlewood — a căpătat Marele Prerniu, fiind amîn-două socotite celé mai desăvîrşite spectacole aie stagiunii Teatr.'lui Nntiunilor(din 1959, cînd a fost premiat Berliner Ensemble, nici o altă trupă n-a cîştigatMarele Prerniu al Teatrului Natiunilor). Despre Regele Lear în interpretarea trupoi«Royal Shakespeare" s-a vorbit în revista noastră, in nr. 9/1963 („Seri do teatrula Paris"), iar în nr. 12, în articolul intitulât „Intîlnire eu Peter Brook-",marele regizor dă preţioase relaţii d«spre felul în care a lucrat la mizanscenaspectacolului.

Comedia erori'or este pusă în scenă de Clifford Williams, codirector alteatrului de la Stratford şi întemeietorul, în 1950, al singurei companii de mimi dinAnglia. De altfel, în montarea de către el a spectacolului Comedia eroiilor, prolo-gul şi interludiile de pantemimă sînt deosebit de interesante şi au un roi foartemare. .La început — scrie Clifford Williams in program — am vrut să prezinttrupa : un grup de actori care păsesc în scenă solemn, eu demnitate şi graţie ,doritori să afle la ce-i va conduce substan^a dramatică a textului. Doi dintre actori

îşi dau seama că seamănă. Schimbă între ci un costum — şi începem. Aceastăpiesă era — ştim eu totii — una dintre piesele de început ale lui Shakespeare,pe vremea cînd era tînăr si culegea materlale de viată. Iată ce am vrut să exprimăm în acest prolog pantomimic. Interludiile pantomimice. fie că redau aspecte dinEphesus, oraş magic, fie că ajută la limpezuea conflictului."

www.cimec.ro



SPECTACOLUL SI C RE AT O RU XÂ1

unpnizelecenei

n discutiile din ultima vreme asupra teatralitătii spectacolului, In dife-rilele dezbateri despre valorile contemporane ale artei scenei, maiputin abordate se arată detaliile concrete ale actului scenic, expresia

materială a unor notiuni générale abstracte. în functie de rezultanta munciiartistice sau de unita tea imaginii teatrale, se obtine, in ultima instanţă, satisfactia este-

tică a publicului. Acest adevăr axiomatic şi elementar, aidoma celui care recunoaştevaloarea estetică a spectacolului în functie de semnificatiile lui etice, politico-ideo-logice, necesită uneori o demonstrate vie, concretă, convingătoare. Rostim adeseacă functia de cunoaştere, de educare a artei se realizează numai prin intermediulcoordonatelor estetice, dar aceste coordonate sint uneori prea sumar analizate incronicile noastre cotidiene.

Milenara inriurire a scenei asupra sălii s-a exercitat in fiecare epocă şi secol,conform normelor şi idealurilor etice ale timpului respectiv. Satisfactia estetică îşischimbă istoriceşte continutul — azi tragicul sfîrşit al lui Oedip nu ni-1 explicăm prirapăsarea sumbră a fatalităţii, vicleniile isteţului Scapin nu ne provoacă rîsul numaiprin bastonadele aplicate lui Geronte, Helmer Torwald nu se mai arată temut şi

odios, suferintele celor „trei surori" nu ne mai store lacrimi, iar melodramele caresmulgeau aplauzele bulevardului provoacă azi, cel mult, nedumerire. Spectatorulnostru se bu cur ă azi cînd alla la teat ru răspunsuri artistice la problemele fondamentale aie lumii, epocii şi eului său. Cînd descoperă răspunsuri, solutii, idei noivede manifeslări, fapte încă nemaiîntîlnite şi care exprima o înţelegere înaintată în lumina previziunilor ştiinţifice, a mersului istoriei, atunci bucuria, cunoaşteresatisfactia lui cresc, calitativ, nemăsurat.

Un roi important în acest complex simtămînt pe care-1 denumim satisfactiaestetică îl joacă surpriza. în jurul surprizei, a uimirii omului din stal fată de cee-ce se petrece pe scenă, se grupează de celé mai multe ori bucuriile sau nemulţu-mirile sale, satisfactiile superioare sau mîhnirile adînei. Nu ne referim la surpriza

„lovitură de teatru" ; ea Une de legile compoziţiei dramatice, de meşteşugul dramaturgie, încetaienindu-se ca un amănunt necesar în construirea unei piese. Ci la surpriza artisticà care-şi are rădăcinile in straturile profunde aie conţinutului de idei în interpretarea actului creator şi in poziţia artistului. Focul de arma al unchiuluVania din finalul actului III este o lovitură de teatru surprinzătoare. „Daimpuşcătura nu e o dramă ci o întîmplaire" notează Cehov în scrisoarea către

sa



nd vorbim despre surpriza scenei, ci surprkizătoarea mişcare interioaiă, ineditaxplorare a unor zone de gîndire neatacate pînă acurn şi care se releva ca valoribsolut noi în construirea şi interpretarea scenică a unui text dramatic.

Categoriile surprizei în spectacol sînt va,riate. Ele se exprima prin nenumaratenodalităti artistice de ordinul expresiei actoriceşti, regizorale, scenografice ; daricienţa lor se arată întotdeauna în functie nemijlocită de gîndirea activa, de ideile

oi pe care le promovează creatorii spectacolului.De ce oare, după atîtia ani, ne-au rămas proaspete în minte, ca şi cum le-am

văzut ieri, spectacole întregi, glasurile şi gesturile actorilor, eu amănunte de in-

exiune vocală şi de mimică, tulburîndu-ne eu aburul emotiei iscate atunci, în timp reprezentatii teatrale récente se topesc din memorie, pier, nebuloase, chiar dinipa în care părăsim sala ? Spectacole de atîtoa ori citate în bilantul anilor trecutie-au oferit, în momentul première!, bucurii, satisfactii artistice netăgăduite. Repre-ntatiile Caragiale, Revizorul in montarea lui Sicà Alexandrescu la Teatrul National

L. Caragiale" ; spectacolele din dramaturgia originale create de Moni Ghelertere aceeaşi scenă (Citadela sfârîmatà, Ziarişlii) ; Egor Bulîciov, Trenui blindât îngia lui Al. Finti ; Siînta Ioana, Omul care aduce ploaie în direetfa de scenă a luiviu Ciulei ; Domnişoara Nastasia, Aristocratie şi Baia, realizate de Horea Popescu

ragedia optimistà în montarea lui Vlad Mugur ; Ciocîrlia, Brigada I de cavalerie îngia lui Radu Penciulesou ; Poveste din Irkutsk în montarea lui Radu Beligan

ectacolele Brecht înscenate de Lucian Giurchescu — Domnul Puntila şi sluga saMatti, Svejk in al doilea râzboi mondial -, Moartea unui comis voiajor realizat deinu Negreanu ; Mie lui turbat in versiunea lui Dinu Cernescu ; Cyiano de Bergeracndit de Valeriu Moisescu ; Prima intilnire în regia lui Ion Cojar ; Secundo 58 în

oncepţia lui Ion Simionescu ; Ferestre deschise în regia lui Mihai Dimiu ; spectacoleleorki realizate de M. Tompa pe scena Teatrului secuiesc de la Ta. Mures — iată osta de titluri vechi care ne evocă şi azt, sugestiv, neuitate imaqini scenice. Fiecaren ele — şi le-am putea analiza pe toate - - ne-a demonstrat, eu fortă artistică si

u profundă bogălie scenică, o imagine inedită, originale, luminînd o lume, o piesăn personaj, un capital de istorie.

* * *

Alteori, însă, ni se întîmplă ca, aflîndu-ne într-o sală de spectacol, să avem unentiment stingheritor, o adevărată strîngere de inimă. El se produce cînd pe scenăci o idee nu se traduce în metaforă, nici un gînd creator nu loveşte, nu mişcă inertia

unoştintelor noastre şi, la căderea cortinei, nu ne simţim îmbogăUU sufleteşte, de-arece nici o imagine scenică nu a fixât, pe ecranul memoriei noastre, în chip sur-rinzător şi emoţionant, momentul vibrant al unei creatii. în asemenea împrejurărirţa de inrîurire a teatrului scade, dizolvîndu-i-se o functie esentială, însăşi raţiuneai de a fi : „Teatrul nu are misiunea să consoleze — série regizorul Peter Brook —nici măcar să instruiască. El trebuie, în primul rînd, să provoace publicul. Teatrul

ebuie să satisfacă inteligenţa spectatorului şi, totodată, să-1 zguduie pîmă înăduva oaselor*.

Dar prin ce a provocat publicul, prin ce anume a zguduit spectatorul, spec-colul eu Micile tragedii aie lui Osvaldo Dragun pe scena Teatrului de Stat ding. Mures ? De pe scenă nu s-a comunicat nici o idee, n-a strălucit nici o imaginextul arătîndu-se ca o simplă „lecture în picioare*. Prima zi de libertate de Leonruczkowski pe scena Teatrului „C. I. Nottara", Flori vii de Pogodin la Teatru

Muncitoresc C.F.R. au lăsat oare spectatorilor o amintire pregnantă, de nestersau impus prin valori artistice deosebite ? Mei aies dacă comparăm aceste specta

ole eu montarea aceloraşi piese pe scenele teatrelor din Sibiu şi, respectiv, Braşovonstatăm caracterul lor cenuşiu, lipsa de relief artistic. Dar cum oare a subliniat

eatrul de Sbat din Botoşani ideea piesei Roméo, Julieta şi intunericul de I. Otceasek ? Un anume moment se desfăşura în cămăruţa lui Paul, loc in care tinerii şefericitii eroi, reeditare modernă, în condiţiile tragediei celui de-al doilea războondial, a celebrului cuplu din Verona, se refugiaseră pentru a se adăposti şi a-ş

roteja dragostea. Cadrul trebuia să sugereze refugiul intr-o lume a purităţii, într-oi i i f ii d î l l i i i i l l i



on Pavlescu, bufonul Feste, şi ni-1 amintim cîntînd fără voce, eu falsă veselie şulentică tristete, sugerind înlelepciunea luminoasă a „nebunului"...

Ce reproşăm unor asemenea spect acole ? Că nu ne-au comunicat nimic nouă le-a lipsit o gîndire îndrăzneată, care să fi tălmăcit lextnl în imagini scenicexpresive şi cuprinzătoare, din care pricină reprezentatiile ne-au lăsat o senzatfee cenuşie, banală trecere a timpului, de indiferentă solicitare şi lipsă de răspunsceasta, în locul emotiei, al bucuriei, al cunoaşterii, al dialogului spiritual pe caret dea una spectalo rul nădăjduieşte că-1 va purta cu creatorii spe tacolulu i. Da

ublicul parăseşte teatrul fără să obtină nimic în plus fată de ce ştia şi simteaînainte de bătaia primului gong, iar funcţia esentială a artei noa'-tre, cea actansformatoare, se dovedeşte inexistentă. Alteori însă, publicul ia cunoştinţă d?onceptia regi/orului asupra textului, de idcile lui profunde şi originale, din pro-ramul de sală al spectacolului ; şi satisfactia lui se oproşle aici, la această treaptàtentională, fără a realiza saltul calitativ al receptării estetice. Spectacolul Hamlei

Teatrului de St<at din Timişoara s-a despârtit net de montă'ile traditionale élîcestei piese pe scenele noastre. Directorul de scenă şi totodată interpretul roluluitular a conceput un montaj original al traiectoriei spirituale a eroului, decupîndonoloage'e din desfăşurarea organică a spectacolului, reliefîndu-le eu luciditate

subliniind lotodată, printr-o modalitate plaslică originală şi interesantă, atributeleolasticii médiévale şi institutiilor ei, care apăsau despotic orizontul gîndirij

nascentiste. Putem însă afirma că toate intentiile regizorale sau realizat în imaginienice convingàloare, cînd — cel patin în turneul la Bucureşti —, pri^tr-o manevrëeoaie, un perele alb traversa, de fiecare data, scena, intrerupînd actiunea, pentrusluji drept fundal monoloagelor ?

Publicul nu poate acorda credit ideii aitistice decît dacă aceasta îl ajută săsizeze cît mai pregnant o realitate, printr-o imagine artistică unitară şi expresivă spectacolul Poveste din Irkutsk pe scena teatrului din Galati s-a desfăşurât multSntezie şi nu putine elemente de surpriză au înregistrat spectatorii pe parcursuîprezentatiei, Şi totuşi, rezultatul artistic n-a fost satisfăcător, spectacolul n-a emo-onat, surprizele de ordin plastic exprimind o originalilale sterilă, o simbolisticăsconsă şi gratuite. Fantezia creatoare nu slujeşte imaginii artistice decît dară i se

ocia7ă o gindire activa, emoţionantă prin profunzimea ei ideologică. o comentaretextului de pe o pozitie înaintată, şi neapărat săvîrşită cu instrumente teatrale.etindem o redare cu!tă, competentă a textului dramatic, adeevarea m'jloacelortistice la text, situarea exactă a eroilor in contextul lumii respective. Cultura

nui spectacol, bogăţia mijloacelor artistice care duc la dinamizarea sp^ctatoruluiu se arată insă ca un scop în sine, ca o demonstrate mecanică de fantezie şiiginaUtate. Fie trebuie să fie centrate, organizate în jurul unui continut inaintat,n slujba ideilor textului.

* * *

Are dreptate regizorul Valeriu Moisescu afirmînd că teatrul contemporanoate să-ş i ia drept deviză cuvinte le lui Camil Pet rescu : „Dar eu am văzut idei...*edoaria pentru teatrul „de idei* nu este noua, dar uneori aceste idei nu sencretizează în scenă, nu se tălmăcesc în acţiune p-in imagini emotionante, acti-zatoare, care Bsă satisfacă inteligenta spectatorului şi totodată să-1 zguduie."tît publicul cit şi critica dramatică sint dornici să descopere ideile spectacoluluiu numai din discuţiile cu regizorul respectiv sau din expunerile acestuia în caietele-ogram, ci din capacitatea acestor idei de a se „vizualiza" sau „teatraliza", ca sălosim expresii favorite regizorilor. Doar cea mai mare satisfacţie a celui din sală

conslituie descoperirea, sesizarea şi emotionarea în faţa ideilor. Cînd, dincolo îmbrăcămintea teatrală stxălucită, neobişnuită, a unei metafore scenire, dindă-

tul unei anumite plantatii sau geometrii in spaţiul scenei, din descifrarea unuiumit ritm, din contretimpul unei pauze şi rephci desluşim ideea creatorului speccolului, sensul nou, gîndul care ne-a aprins emotia, adăugînd cunoaşterii noastrespre lume valori inédite, de mică sau mare circulaţie, atunci bucuria noastră emărginită, satisfarti«a estetică, deplină şi celé văzute... nu se pot uita. A'emeneaectarole de neuitat s au arătat Asceiriunea lui Arturo Ui poûte fi oprilû Şefut



ică eu mijloace instructiv-informative sinistra ascensiune a fascismului. Spectali'l montât de Horea Popescu, in rcmarcabila scenografie a lui Perahim, senstitute într-o unitară imagine teatrală, tragică şi lolodată comică, expresivă înotesc ca şi în patetic. Sinistra rotire a acclitilor lui Ui în jurul scaunului săuîncpăimîr.tcitoarea şi lolodală ridcola paradă a urrbrelelor nègre la mormintul luiullfeel, riimurile de jazz ale marşului funebru, plimbarea „nevinovată", dispusă adînci tîlcuri politice, in prăvăiia de flori a lui Givola, in s o l n t a str identejerbelor mortuare, istericele poze aie lui Ui in fata oglinzii, alegorica lui plimbare

e scaune şi nebuneasca lor ràsturnare în cadenta anuntării planurilor sale cotro-topre — diferilele imagini aïe spectacoiului se ordonează într-o spirală progrosivăndusă de o idee dominante : demascarea aver tizatoa re a fantoşelor periculoaseoiectarea în trecut a aceslui d reros moment din istoria secolului XX. subli-ùerea

minentei primejdiei, care poate izbucni dacă omenirea nu-şi va uni laolaltă vointeleceastă imagine globală a spectacoiului e ste surprinzătoare. Ea tr rd ce patosueilor autorului şi regizorului în imagini complexe şi vibrante, lălmăcind într-unl aparté istoria — şi anume ieatral. Spectacolul Umbra de Ev. Svart, despre care ?-aorbit pe larg în paginile revistei noastre, a produs o vie reactie în rîndnrileubl icului, surprinzînd prinir^o—teaLraljiaLe acuzală a imaginii sc er ice. Aici id?eatistică a fost în chip strălucitor redată printr-o imagine conventională violentar unitară în toate componentele procesului scenic. Regizorul nu a tradus pasiv

xtul in spectacol, dimpotrivă, a apasal pe ide i'e contem porane a e autor lui, făcîndrăsune mesajul lui vju, incandescent, ncoxidat de trecerea ar.ilor. Demascareamposturii, demonstrarea posibilitàtilor de ascensiune a non-valorii într-un regim

tip fascist se realizează prin nenumărate amănunte scenice, de la plaslica actori-ască la decor, de la mimica lui Gheorghe Diuică la culorilo violente aie costu-elor, de la defilarea soldatilor legaji la ochi la lumina ce inundă finalul. Dacă, în-este spectacole, imaginea artislică teatralizată e bazată pe o convertiejieplinălizarea — excesivă, simbolul realist — convertit printr-o plastică neobişnuită, toc-ai pentru a da pregnantă, relief, ideii, imagini artistice surprinzătoare găsim şi înectacole realizate prin altfel de mijloace, să le zicem strict réaliste. In regiai G. Tovstonogov, Barbani de M. Gorki este un mare spectacol eu desăvîrşire

alist, care reconstituie eu minutie o atmosferă, tipuri, o epocă, oferind o imaginetistică de asemenea surprinzâtoare asupra acelei lumi. Din itineranil p ihologic allor 22 de personaje ale piesei, din subtila gradare a evenimentolor scerice, dinutala alt ern are a momente or tragîce eu celé comice se întruchipează imagineaobală a lumii unde, in mod inevitabil, „copiii soarelui", intelectualii rupţi do

opor, izolati de mişcarea revolutionară a maselor, deveneau „barbari", declanşîndn jur nenorociri şi distrugeri. Surpriza dériva din tonica, robusta undd de luminre scaldă scenele din „viata de provincie", producindu-jie un radios sentiment definitivă depărtare de aceastà lume.

Se întîmplă ca prima surpriză intilnită într-un spectacol să ne fie oferită decor. Acest „mare sentiment dramatic", cum definea Jouvet decorul, a fost primul

ement care ne-a surprins, ne-a intrigat chiar, in spectacolul Georges Dandin deolière al Teatrului de la Cité de la Villeurbanne. Decorul lui René Allio, în tonuristanii posomorîte, eu prezenta fidelă a detaliilor casnice, a surprins printr-omosferă greoaie şi solidă, „naturalistă" — după unii —, înlăturînd eu totul, de la

un început, ipoteza şi ipostaza unei gratioase comedii-balet.Dar, treptat, pornind de la această atmosferă, spectatorul descoperă rădăcinile

ciale ale personajelor, într-o nouă viziune, într-o interprétai inedită. Dupăm s-a mai arăta t, în acest spectacol t ran spare o gîndire reg zorală profundă. unnct de vedere nou, contemporan, asupra unui text clasic, şi, in concordante aceasta, o aprofundare cultă a piesei. Studiul epocii, fundalul social, peisajul

ihologic apar in scenă prin îmbinarea tuluror elementelor componente aie re-ezentat iei ; decoru l fuzionează admirabil eu mişcarea actorilor, acest ia, eu costu-ele, recuzita, eu desenul caracterelor. Meditînd asupra acestui spectacol ne vin îninte cuvintele unui mare predecesor al lui Planchon, si anume J a c o b s Copeaure spunea : „înt reaga origina litate a interpretării noas tre, dacă ea exista, nu vi ne

ît di t t ît i f dă t t l i * R i di t t i



bioane, de alungare a inerfiei. Uneori, aceste intentii înnoitoare, arătîndu-se judi-oase şi cii adevărat noi, reuşesc să prindă forma într-o imagine artistică pătrun-toare. Alteori, pe scara împlinirii, nu toate treptele se arată atinse, dar, indiferent

e rezultatul veşnic perfectibil, operatia de regîndire a textului pe coordonateletualitătii mişcă, într-un sens sau altul, spectatorii. Montarea Scrisorii pierdute

e scena Studio-ului Institutului de teatru a adus un punct de vedere non înatarea comediei caragialeşti printr-o îmbogăţire a traditiei eu perspectiva ce ovem azi asupra trecutului. La fel „distanţatele* spectacole Alecsandri pe aceeaşicenă, de unde s-a purces apoi la o série întreagă de montări proaspete aie corae-ilor „eu cînt icele", pînă atunci tratate în tr-un stil strict... Matei Millo !

Ne amintim, de asemenea, de surpriza iscată de spectacolul Cum vă placeregia lui Liviu Qulei, pe scena Teatrului „Lucia Sturdza Bulandra". Originalitatea

în valorificarea comediei filozofice, îmbinarea dintre reconstituirea detaliiior scenee la Globe şi sodutiile epurate aie teatrului modem au stîrnit acea creatoare undăozi tiv polemică din jurul spectacolului.

Pe scena Teatrului maghiar de Stat din Cluj, am avut surpriza să întîlnim,în interpretarea Ultimei ore de Mihail Sebastian, un punct de vedere înnoitor,édit, asupra textului. Bunăoară actriţa Ilona Dorian, interpréta Magdei Minu, ast condusă de către regizorul ï. Taub către dezvăluirea critică, aproape c^riratu-lă. a acestui fermecător personaj, cU obligaţii pozitive în contextul acţiunii

roina lui Sebastian apare acum, in fata noastrà, ca o mică şi vicleană femeie defaceri, pe deplin edificata asupra mecanismului lumii în care a nimerit, la fel deotărî tă ca şi Bucşan să uzeze de mi jloacele necinstei, pentru a-şi sal va fericirea r în interpretarea lui Kovacs Gyôrgy, Grigore Bucşan, „impunatorul" Cf-pitalist,

e arată ca un balon umflat, gâta, la tot pasul, să plesnească, ca un caraghios şiîmfumurat burtă-verde dîmbovitean, care azi nu mai trezeşte spaimia nimănui, ciohote de ris.

Cînd regizorul interpretează, înlr-o maniera proprie, originale, un text cu-oscuit de spectator din lecturi, spectacolul obtine un timbru inédit. Pe scenaeatrului „Lucia Sturdza Bulandra", Portietul de Al. Voitin, în regia lui Vlad Mugur,

impus piesa eu un relief surprinzător şi original. Surpriza dériva airi din calitatsa

oilor raporturi dintre oameni în societatea noastră, din sesizarea trăsăturilor eudevărat noi în fizionomia eroilor. Purtătoarea surprinzătoarelor însemne ale nouluie arată în primul rînd Ileana Predeseu, în rolul Luciei. Cu o extremă condensaree mijloace artistice, fără nimic spectaculos san exterior, actrita aduce în seman bogat rezervor de date noi de caracter, demonstrind o atitudme fundamental şirganic nouă în fata vechilox problème aie dragostei şi fidelitâtii.

Spectatorii apreciază cu satisfactie acele detalii oare, într-un speotacol, li serată revelatorii, directionînd brusc gîndirea lor spre alte sencuri decît celé obiş-uite. Lucru ştiut în teatru, banalul vietii cotidiene nu po a te fi exprimat decîtrin atribute insolite, neobişnuite, ca să se impună din punct de vedere artisticîn spectacolul Teat rulu i de Comédie cu piesa Şeful sectorului suflete de Al. Mi-

odan, se detaşează un moment de surpriza în adevăratul înţeles ai cuvîntuluivorba de scena în care Gore, în magistrala interpretare a lui Radu Beligana loc, cu mimată candoare, alături do celé patru b'ich Qte de flori, după ceîn prealabil, săvîrşise o mică operatiune aritmetică, îrilocuind ultimul buchet — cebuia să conţină aşteptaitul „te iubesc" — cu propria lui persoană. Surprizaublicului dériva aici din întîlnirea eu o idee artistiră nouă, cu situatii şi expri-

mări nemaiîntîlnite, şi care, firesc, îi satisfac gîndirea şi simtirea. Cum s-ar futut exprima în scenă pudoarea unui sentiment, discretia unei derlaraţii de dra-oste, aducînd laconism şi reţinere în locul melodramaticei mandoline? Cu mijloaele firescului cotidian, într-o exprimare contemporană — spunem noi. Regizorul

Moni Ghelerter şi interpretul rolului titular au găsit însă modalitatea artisticăoncretă care să vizualizeze acest deziderat.

Si în alte spectacole am întîlnit amănunte revelatoare, care se constltuiauîn adevărate momente de surpriza. De pildă, în spectacolul Teatrului de Stat draşov, Chirila în laşi, în scena balului, actorii vin în scenă fiecare la brat cuâte o uriaşă siluetă decupată din carton, aocentuînd astfel, printr-un detaliu plastic



nu Ceraescu ne-a oferit satisfacţia „vizuahzarii" unor consideraţii teoreticespre universul capitalist contemporan. Fundalul de jobene ce se inclina, în seen3udecătii , nu e un simplu decor, ci ̂ exprimarea plast ică comventională a meoanismuluior vointe ce acţionează automat în colectivitate, despuiate de orice sentimente

mane indiv iduale. Tot în acest spectacol, Alfred 111, hăituit, ameninţat, v ine lalitie, pentru a se pune sub protecţia omului de stat. Politistul discuta eu el

oblema vieţii şi mortii lui, fără a înceta o clipă să scîrtîie, cu exasperantă perse-renţă, la violoncel. Se exprima astfel, printr-o imagine grotescă şi totodată cinică,nsonantă cu tonalitatea piesei, nepăsarea justiţiei capitaliste faţă de cetăteanul

care e datoare să-1 apere. In caricatura poliţistului melomain se acuză surzenia

goistă, claustrarea într-un univers meschin şi grotesc.Alteori însă, urmărim o construcţie regizorală consecventă în desfăşurareatenţiilor, dar lipsită de suportul semnificaţiilor artistice şi ideologice ale unuixt apt să dea naştere unor imagini puternice. Momentele teatrale, oricît ar fi ele

e bogate în fantezie şi solutii actoriceşti şi regizorale, nu emoţionează şi nuonving, dacă semnificaţiile lor se ara tă minore, lipsi te de profunzime liter iră-

ozofică. De pildă, unii dintre noi au regretat efortul de fantezie şi originalitate,uinca interesantă şi bogată in rezultate de şcoală actoricească choltuite în speccolul Bertoldo la cuite, din pricina textului lui Massimo Dursi, sărac în idei,inor ca valoare literară. Ne amintim scena urmăririi păsării scăpate din colvie.

Mişcarea mîinilor actorilor era de o mare expresivitate, obtinindu-se, după cum

ustine regizorul Valeriu Moisescu, o reliefatâ imagine de prim-plan. Dar ideea peare o exprima ea este banală , artisti ceşte banală, şi anume : inconsecvenţa Reginei,eputinţa păstrării unui secret de stat ! Sau revedem srena în care Bertoldo, sleit deame, obosit, abia păşeşte, refuzînd cu străşnicie bunătăţile cu care est ■ imbiat. Reu

>eşte această imagine să se ridice la valoarea simbo^lui integrităţii morale a lui Berldo, sugerează ea, aşa cum doreşte regizorul, incoruptibilitatea poporului, principia-tate în faţa compromisului de clasă? Plata, banală, această imagine nu det ine pote tanei emotii artistice, nu conduce către sesizarea pregnantă a unei realităţi artisticeociale şi filozofice. Lipsită deci de calitatea ei emoţională, reprezentaţia îşi pierdein puterea d^ înrîurire. La teatru, necontenit spectatorul observa şi in atitudine.in această dublă şi indisolubilă participare dériva încărcătura emoţională a cu-

oaşterii artistice, rolul ei transformator asupra conştiintelor. Din pricini oarecumsemănătoare, nu ne-a multumit nici spectacolul Ocolul pâmîntului in 80 de zilee P. Kohout, în regia lui Radu Penciulescu, pe scena Teatrului Tineretului, deşiegizorul a dovedit un mare efort spre teatralitate, putere de a sugera, prineobişnuitul mişcării, prin grotesc şi caricatural, prin linii acuzatoare în plastică şiestică, fapte'.e şi întelesul textului. Dar, din pri ina inconsistentei text h:i dramatic,orturile artistice nu au dat un rezullat demn de munca cheltuită. Actorii, excelentistribuiU, au avut vervă, metaforele plastice s-au arătat amuzante, gagurile. euult haz, scenografia — şi ea veselă, dar în memoria noastră rămîn prea putine

ucruri după căderea ultimei cortine, din pricina scăzutei tensiuni de idei. Piloniiubtili ai ideilor, mesajul contemporan nu s-au arătat pe scîndurile scenei, reg.a

ăutînd să suplinească golurile din text prin excès de miş^are, ritm, culoare,muzică ; dar, în ciuda numeroaselor surprize, înlreaga cons trucţie se des tramă. De ce ?pectacolul nu emotionează, fiindcă nu comunică idei profunde, originale, nu dăăspunsuri noi al întrebările spectatorului contemporan.

Ce-am urmărit cu această aparent întîmplătoare şi disparată înşiruiie desvjniple? Să aducem în discuţia criticii dramatiee, în comentariile asupra specta-olelor, un termen concret, apt să centreze în jurul lui multumirea, satisfacţiauiblicului. Diversitatea forţelor regizorale care abundă în peisajul nostru teatral,arietatea mijloacelor artistice abordate, forţa şi bogătia talentelor actoriceşti asi-ură nemijlocit crearea unor spectacole valoroase, originale, bogate în surprize

cenice şi care să constituie de fiecare data un eveniment artistic remarcabil Mira Iosifwww.cimec.ro



ctrul Ngţ ioncl „l."L. Caragiale'

NCRA" de H. Ibsen

egia : / . Cojar

DOUAISTRIBUTIE

Const. Rautchi (Krogstad) si Valeria Gagea -IOT (Nora)

SI



l o t i r a O Û O

u a fost vorba de o manifestare omagială. Revista de altûdata a

înregistrat un succès net, mentinut constant, la alita timp dupapremière. O cît de sumară analiză a spectacolului la care neeferim demonstrează că şi de data aceasta „basola" mareiui public a functionatără greş.

Verigă dintr-o suită, concepută pe o perioadă mai îndelungată, Revista deltâdatô ilustrează bogatele tradiţii nationale aie unui speclacol atit de popular.

De la revista politică a lui Matei Millo, utnoiul romînesc s-a afirmat eu strălucire,într-un gen niciodată minor. Pentru că protestul social, critica vehementă, pamfletulolitic au avut totdeauna o semnificatie majoré.

cenă din spectacol. La mijloc : Mihai Ciucâ



Aida Moga şi Marilena Bodescu

Stela Popescn

Incursiunea în istoria revistei, întreprinsă de regizorul N. Dinescu, ilustreazăviabilitatea umorului, care înfruntă timpul, chiar atunci cînd obiectul asnpra căruioel s-a desfăşurat a rămas de domeniul amintirii ; este cazul textelor culese dinspectacolele „Alhambrei", al cărei principal animator a fost Nicuşor Constantinescu.

Care să fie secretul acestui succès ?In primul rînd, valoarea textului. Forţa satirică a multo- scene (demascare:i

unor racile cotidiene aie epocii „de altădată"), îmbinată eu prospeţimea altor momentclirice. fiorul liric sLncer sentimental, direct şi cuceritor, dublat de optimism tonic,au dat substanta spectacolului.

Trebuie rejinută de aici, de la „clasicii" genului, maniera directă de abordaroa efectului comic (spre deosebire de învelişurile, uneori prea întortochiate, aie„poantei" legate de jocul de ruvinte pe care-1 folosesc imii autori). Revistei nu-i esteşi nu trebuie să-i fie strain nici patetismul, dus pînă la vehemenfa (vezi demascareafascismuh'i în Spania).

O altă „cheie" a succesului unui asemenen spectacol este marea accesibilitatea melodiilor, „lim>" lor simplă, uşoară, cuceiitoare. Fiecare mélodie = un şlagăr,iată tendinta revistei de ieri şi de azi, iată obiectivul principal de perspective alcompozitorilor noştri.

78www.cimec.ro



Spectacolul Teatrului „C. Tănase" a mai demonstrat cât de artistice pot fi„hainele" revistei.

N. Dinescu e un regizor care şi-a găsit făgaşul de manLfestare. Afirmat mai înainte şi în unele spectacole de proză, in care viziunea sa regizorală era înclinatăspre mari desfăşurări de ansamblu, către jocul luminilor, culorilor şi al muzicii, înrevistă el şi-a oanalizat armonk aceste aptitudrai, cărora le-a adăugat echilibrul uneimaturităţi creatoare.

Spectacolul Revista de altâdatû are şi un caracter programatic, el ilustreazàmultiple şi complexe patente acloricesti.

Dincolo de „surprize* — forta satirică, de o cuceritoare vitalitate, a Marilen^iBodescu, şi arta de a „zLce" slagărul, pe care o stăpîneşte Agnia Bogoslava —, ceimai mulţi dintre actorii estradei şi-au reînnoil mijloacele lu contact eu... revista dealtădată. Paradoxal ? Nu. Realizările lor, stimulate de text, au fost supuse unor cri-terii regizorale mai exigente, li s-a cerut un efort compozitional major. Astfel auapărut şi mai limpezi oalităUle de cupletistă ale Aidei Moga (stăpîna unor variatemijloace de expresie scenică, dolată eu un robust umor personal), tipurile eu totulpersonale realizate de Puiu Călinescu {mim eu un registru bogat), Ion Antonescu-Cărăbuş, V. Tomazian.

Un tînăr care-şi afirmă o personalitate tot mai distincte este Minai Ciucă,iar Stela Popescu a confirmât marile speranţe eu care au fost salutate creaţille eiscenice de debut. Stăpînind în égala măsură cuvîntul »spus" şi cel „cîntat", jocul

Horia Ciciolr icu (Milic i) : I. Braaitca (Primarnl); Ciupi Ràdnlciru (Grorcicâ)www.cimec.ro



anţelor şi o fortă comică de bună calitate, Revista de altădată i-a oferlt unpios debut.

Cadrul scenografic util, eu gust realizat de George Voinescu, a avut şi colabo-rea emotionantâ a lui Perahim pentru tabloul «Spania*.

învălâmintele din Revista de aitădată vor servi fără îndoială revistei în viitor.Iubită ca gen, aplaudală de sute de mii de spectatori, revista îşi poate men-

e şi spuri prestigiul numai prin creşterea fortei ei satirice, prin ampliludinea lare trebu ie să se situeze : sfera creaţ iei artistice.

AL P

cuNicusor

Constantinescudespreelşi despre alţii...

Iatâ-ne, aşadar, în iaţa unei cronici dramatice vii...Revista de altădată esteci, prezentâ /...

în fotoiiu, acasâ la Nicusor Constantinescu, încercâm să reînnodàm îirui ade ani de levislâ, rupt de aplauzele finale din aceastâ searâ.

— Aşadar, acum 40 de ani...— ...Nu se pute a alt fel. Am început ca elev de liceu, cu pie se în versur i

Zamolxe, Meşterul Manole, Cintecul Mioarei.„Dramaturg" şi pasionat cercetător de poezie populară, de frumuseţile adînc

e fiecărei noi variante pe care o descopeream... Scriam cu égala pasiune dramecomedii sat irice : Examenul lui Goe, Post mortem.Aveam 18 ani cînd 1-am cunoscut pe Paul Gusti, la Teatrul National. îi dato-

sc mare parte din lot ce am ştiut apoi să realizez pe scenà. Mai întîi, „secreiul*tirii unei piese. Descifrarea ei. Găsirea tilcurilor celor mai intime ale unui text..



— Deci, primul dv. maestru a iost Gusti.

— Poate... Cred că de multe ori Gusti făcea lucruri de mare artă, aşa cumurghezul gentilom „făcea proză". Poate şi el tot fără să ştie...

Ucenic al bătrînului maestru, am rămas potrivnic regiei ostentative. Incon-stabil că regizorul a fost totdeauna un factor important, care a contribuit la

onstruirea spectacolului. Dar nu cred că acest factor poate umbri munca actori-ească a întregului colectiv.

Spectacolul e opera unui trip tic : poetu l-actorul- regizorul. Pe ultimul îl soco-sc ca un ajutor preiios adus gîndirii, concepţiei actoriceşti.

Regizorul e asemenea unui constructor. Odată ed'.ficiul ridicat, trebuie săspară şi „schelele". Regia ostentativă e regia eu „schelele lăsate"...

E o veche lecţie pe care o socotesc veşnlc nouă.

— Şi, iiindcă aţi amintit despre o lecţie veche...

— ...Vreau să amintesc şi de nişt e întîmplări mai vechi. De anii tinere tii fur-noase, bogate în căutări şi entuziasm, de prietenia şi visurile pe care le împleteamături de G. Vraca, Mircea Ştefănescu, G. Calboreanu, G Timică, N. Leonard,l . Finţi, V. Ronea, I. Talianu, N. Kanner, V. I. Popa, G. M. Zamfirescu, Tu^or Mu-tescu, Adrian Maniu, A. de Herz, Soare Z. Soare, Camil Petrescu, Jean Steriade.că Alexandrescu, Ion Aurel Maican. Deşi eram cel mai tînăr din grup, ne simteam

u totii la fel de tineri sufleteşte.Terasa, Capşa, Eliseu, Parcul trandafirilor sau Jubiliar erau locurile de intil-

re, unde, în fata unui „schwartz" sau a unui tap eu bere, se îneingeau discutiină la ziuă. Se citeau versuri, se comentau, eu pasiune, eu certuri... eu scardaluritimele premiere. Aici şi-a citit G. M. Zamfirescu primele scene din Domnişoaraastasia, Mircea Ştefănescu, Greva încornoraţilor (transformata mai apoi în Vis decôturâ), Tudor Muşatescu, prima lui comédie, Panţarola (al cărei titlu i 1-am dit

hiar eu). Tot aici şi-a citit Camil Petrescu Mioara şi, negăsind entuziasmul scontat,plecat supărat, editînd peste cîteva săptămini „Cetatea litera.ră", revistă în care

éclara „război" tuturor. Bineînteles, aici mi-am citit prima comédie, Regele chibri-rilor, pe care V. I. Popa mi-a înscenat-o la Teatrul «Ventura", eu Timică, Victorntonescu, Ionel Ţăranu, Mihai Popescu — la primul lui roi — şi Silvia Dumitrescu.

— Dar revista ?

— Of, revist a I Debutul meu, primul meu spectacol, e légat de pr ie te ri a eu. Leonard, un exceptional artist, dublat de un om eu însuşiri sufleteşti deosebiterima revista s-a soldat eu... concedierea mea din postul de functionar de bancăierdeam o slujbă, cîşt igam un mare prieten : Leonard. Era epoca de pioniera t aevistei, epoca tatonărilor. Succesele se cucereau eu greu. J cam revista într -oară ploioasă , friguroasă. Scrisesem pe afişe : „Grădina bine încălz ită".

Dar iată-mă, la 20 de ani, director : împreună eu Ion Aurel Maican, directoransamblulu i ce juca la Parcul Oteteleşanu.. . Cu actori m tlţi şi buni : Vraca

alboreanu, Timică, Silvia Dumitrescu. Toti asociaţi ,1a parte". Greu. Mergea greu...v eam şi rec lame în revista : se desfunda o sticlă de şam pan ie şi fabrica Rheine trimitea trei sticle pe seară. Şl, ce e mai important, o scenetă satiriza politiede „pertr actări " a unui partid „istoric" de guv era ămînt To^tă cond' re rea per t d lua înfătişată la o şedintă interminabilă, în fata a două tăvi cu plăcin tă : „din careăm, eu brînză sau cu carne?".... Plăcinta era furnizată de cunoscutul Follas..ar, la repezeală, guvernul i-a majorât impozitul lui Follas, şi acesta nu ne-a maiimis plăcinta : „Scoateţi scena şi vă dau plăcinta..." ne-a trimis vorbă plăcin tarul

Consiliu art istic : tot colec tivul. Si Ji-am cedat. Conş tiinţele noas tre tinereu rămas intransigente.Şi, în continuare, după spectacol, împreună eu Ion Aurel Maican, mîncam

umai covrigi cu... şampanie.Apoi , „financiarii", „comanditari i" : „omul eu bani". Un brînzar, un angros ist

b i l l I î l l îi i ă D ă



Altă încurcă tură : Al. Giugaru spunea un cuplet în care se referea la mora-atea dubioasă a unor domnişoare din earlier. lntr-o zi, se prezintă un cetă-an furios :

— Domnule, dacă nu scoţi cupletul, te-ai ars. Eu sînt acţ ionar la terenu)care joci.»

— Şi?— Fiica mea e o domnişoară din cart ier. Dacă nu scoti cuple tul , te scot eu

pe teren...Ce ne facem ? Pat ronul , K„ vi ne a doua zi :— S-a rezolvat !— L-ai convins ?— Nu mai e nevoie ! I-a fugit fata cu un trombonis t !

— Dar revista v-a adus numai asemenea intîmplàri ?

— Sa nu te superi că te-njur /... Primul meu succès. Lansat oa o revistă deauză de cinema, la „Scala", în sală, pe o vară toridă. Cînd soseam la cinema,am pulsul spectacolului întrebînd :

— Cîţi au lés inât azi ?— Doi!— Numai doi ? Slab. ..

Oamenii leşinau, în inghesuială, de căldură. Succesul xevistei pleca de lauzifle ei actuale, directe, cotidiene.Apoi am fost chemat la „Académie" : la „Tănase". Iată-mă, dar, rr in tr e

n emu ri tori". Trebuie să nu uităm că Tănase juca pe un loc ce apartinea Ministe-ului de Interne. Şi totusi...

Pasiunea noastră se îndrepta către „revistele de stinga", revistele din pavzelelmelor, la cartier... O asemenea revistă aborda problema unor persecutii rasiale.arbaria unei anchete politieneşti. Prefectura ne anunţă că va suspenda spectacolullerg la Em. Socor, la „Dimineata*. In jumăt at e de oră, tigănuş ii strigau : „Editie

péciale.. . Persecutia revistei..." Revista s-a juoat !

— Nu pot uita cà dv. a\i inaugurât rubrica de interviuri : „Despre el şiespre aiţii'...

— Mi-am început activita tea gazetărească în liceu, la o publicati e sporadicănde eram conicar dramatic şi... achizitor de reclame. Cu banii luaţi pe reclame,păream ziarul.

La „Rampa" am inaugurât rubrica de care vorbeati mai sus. Eram treiprozişti" în redacţ ie : Tudor Muşatescu, Adr ian Maniu şi eu. Norma : o schităeselă pe zi !

Mai apoi am inaugurât rubrica glumeată, uneori zeflemitoare, alteori surîzà-oare : „Fotoliul 13".

— Şi s-a nùscut „Alhambra' ....— Impreună cu N. Vlădoianu, am înfiintat „Alhambra". Aveam numai 26 de

ni, dar un entuziasm nemăsurat. Era un teatru tînăr, cu tineri... Am promovatirijor un tînăr pianist core re li to r : Ion Vasi lescu, maestru de balet — pe undolescen t de 18 ani : Oleg Danovski . Erau oameni cărora li se deschidea drumuJătre succès

Sptre deosebire de teatrul lui Tănase, la „Alhambra" se cultiva un umor mauantat, se dădea o valoare mai ridicatâ cuvînlului, spiritului, se încercau formulertistice no: în montare, în cupiet.

„Alhambra" a lansat muzica uşoară romînească. O mélodie de Ion Vasilescura reluată de clteva ori în spectacol. In pauză se lmpărţeau notele în sală. Lainal, se vindeau discurile cu melodia respective. La local, orchestra cînta eceeaşucată. Primiseră din timp partiturile. Şi astfel „Suflet cand.iu" a învins „Valencia*într-un meci care părea pierdut pentru primul.

Amintind de toate acestea aş vrea să remarc câ azi facem încă prea putin



La revistă s-au lansat actori care fac azi gloria teatrului de proză. Erau peunci foarte tineri şi au avut noroc că noi am avut curajul să-i lansăm. T lentulr i-a dus mai départe. între timp, am făcut o série de călătorii în străinătate

acei ani s-a născut revista romîneascâ, îzvorind direct din arta poporului nostruu semăna nici cu „Simplicissimus" din Viena, nici cu „Folies Bergères" din Parisoate era înrudită cu „revistele mici", politice, din Montmartre sau cu spectacolele estradă londoneze. Dar avea insolenta critica a revistei franceze (pe care nuavea spectacolul londonez) şi ţinuta artistică teatrală (pe care nu o avea specta-

lul parizian). Era revista noastră, eu umor popular, cu o bună educaţie seenicăun stil romînesc propriu. Aici răsuna cup etul protes tatar, critica, de mulle or

ehementă. Aplaivele din astă-seară, aduse revistei de altàdatâ, se adresează sieatorilor ei, ştiuti sau uitati.

— Sa ne întoarcem la „altàdatâ"...

— După ce am pus „Alharnbra" pe picioare, a urmat, în chip firesc, o pe-oadă de relaxare. Revista începuse să mă oboseaseă. M-am apropiat de comediauzicală, gen pe care 1-am cultivât în teatrul condus de Sică Alexa'-dresu

oloseam actori de mare platformă artistică, începînd cu V. Maximilian. (î"tr-unun aceste spectacole apăre a şi un copi laş : Silvia Chicoş.) Au urmat comediil

proză : Greva iemeilor (piesă pe care am prelucrat-o recent cu George Voines u

ansformînd-o în opereta Lysistrata), Un bûiat şi jumàtate, Vitamina M (cu M. Fono, I. Talianu, Birlic) şi apoi Gloria, jucată pe scena Teatrului National. Căutamereu formule noi : revista cu subiect, pret ext ul muzicaL Căutările nu m-an părăsitîn ultimii ani am încercat, pe scena Teatrului de estradă al regiunii Bucureşrmula „roveste muzicală", în S-am încà ecat p-o şa... Experienta m-a multumit

în anii războiului, am strîns legăturile de prietenie cu Mihail Sebastian. Mi-adus primele a<?te ale piesei sale Ultima oră. Tot atunci am colaborat cu un te~truupus legilor rasiale („Baraşeum"), la spectacolul Fata cu pàrul de aur... Dupăliberare mi-am continuât activitatea la Teatrul de revistă şi estrade, colaborînd cuugen Mirea, Jack Fulga, H. Mălineanu şi mai aies cu George Voinescu. Revistele

numeau : Fdrâ mănuşi, Revista 1958, Revista 500. Dintre piesele o.iginaleDe Juni pînâ mni s-a jucat pe scena mai multor teatre.

In égala măsură m-am dedicat şi operetei, începînd cu Vint de libertatesfîrcird m Lysistrata.

In acelaşi timp, am montât conseevent operete originale, reviste, spectacolee estradà.

— Care socotiţi a ii cheia succesului unui spectacol de revista ?

— Cred că în revista, ca şi in oricare ait qen de spectacol. tr^buk* <=ă-ti puingur piedici, pe care apoi să te lupti să le înlături, care să te stunuleze. Luptaîmpotriva rutinei e un prim obiectiv.

E greşit să ne închipuim „privilegii" sau „impOzite* spéciale aie revisteipectatorul vine la revistă cu aceleaşi pretentii ca la cencertul de la Ateneu saua spectacolul de la Teatru l Na tional : fără rabat. Dar îl va surpr inde nep lăcut sudă Simfonia a IX-a dirijată de simpaticul N. Patrichi. în texte nu ne vom întrecu Ibsen. Creatorul de revistă trebuie să aibă marele curaj de a fi ceea ce este

La cizmar te duci să-ţi comanzi ghete. Imaginaţi-vă mutra unui client căruias-ar livra ghete de bronz... La un costum frac, simpla schimbare de cravrtă — din

lbă în neagră — poate face, dintr-un diplomat, un chelner... Revista trebuie să-şăstreze echilibrul. Armonia. Unitatea.

Revista e un gen fragil. Condus neîndemînatic, se sparge. E un joc de fumn elaborarea unei reviste pornesc la drum cinci-şase oameni — s-riitori, compoitori — care, la început, caută, dibuie. E greu să combini, din atîtea clémentiferite, un spectacol unitar. Trebuie un simt al nuantelor, al praportiilor. Trebui

reală culture.



A merge pe drumurfle care au dus la succès e o mare greşeală. Val, o factinerii... (Vezi artiştii de estradă care-şi debitează mereu celé două-trei bucăţisuccès sigur.) La antipod stă greşeala de a dori să faci cu orice prêt „altceva",

ră ca acest „altceva" să fie trait din tine, fără să ai ce spune. în teatru trebuie un animator, un Valter Mărăcineanu oare să sară pe me

reze. Omul care urlă, surîde, ţipă, laudă... Omul in care coloctivul are încrederepe oare îl urmează orbeşte. Eram codirector cu Vlădoianu. J'icam vara. La

ădină. Zi de ploaie torentială. Seara picura . „Tănase jo acă? " „Nu !" „Noi jucăni !"în grădină, zece spectatori şi trupa lui Tănase, care venise sa ne vadă. Amerdut bani, dar eram fericiţi, am jucat. Credeam cu toţii în ceea ce împlineam scenă.

Exista lucruri care depăş esc obişnui tele calcule. Da : 2 X 2 = 7. Cîteodată.Cînd găseşti un actor şi i-ai dat aripi, menţine-i zborul. Aţi văzut vreo piesă

re să aibă succès atunci cînd actorii nu-1 au ?

— Şi opère ta ?

— E va/ră bună cu revista. Un gen firav. La origine stă Offenbach. Cubretiştii Meylhac şi Halevy. De fapt, ce creau ei nu erau operete, ci reviste datualitate. împotriva lui Napoleon al III-lea, cu situatia politicii contemporane lor.pereta s-a „bifurcat" cu timpul : din tulpina ei s-a născut revis ta, iar opere ta

clasică" a ramas şablonardă. Libretiştii au fabricat scheme fixe. Rigide. Un pome lama. Compozitorul venea să-i aşeze melodiile — globurile colorate.De aceea, bunii autori de teatru au ocolit un gen care nu le dădea satisfacţii

ine ţine minte autorii libretelor la Silvia, Liliacul, Voevodul ţiganilor ? Nici eu,re le-am pus în scenă !

Opereta poate fi revitalizată plecînd de la libret. Este ceea ce, personal,m şi încercat în Lysistrata.

Nu pot să nu araintesc satisfactia pe care am avut-o atunci cînd, montîndu-mipereta în U.R.S.S., spectacolul a lua t premiul I la doua fest ivaluri unionalee teatru.

Visez la marea opereta romînească — la un Lehar, Strauss, din Bucarest!

au Iaşi — pe care o s-o pun în scenă.— Şi spectacolul de astă seară ?

— Este meritul regizoruiui N. Dinescu de a fi avut încredere în Revista detădată. îmbinarea fericită pe care a realizat-o alătiwînd elemente de valoare dinvechea garda", în frunte cu Marilena Bodescu, celor tinere, ca Stela Poposcu sau

Mihai Ciucă, a dus la un spectacol armonios, cu care noil dire-tor al TeatruluiC. Tănase" a vrut paTcă să-şi facă un inimos program artistic. Aş vrea r ă subliez că N. Dinescu a realizat acest spectacol pe linia unei originale suite de istorierevistei, prin care vrea să restabilească puntile ce leagă revista de odinioară de

pectacolul de azi. N. Dinescu a preluat buneletraditïï aie revistei de altădată,

lantîndu-le în solul fertil al axtei noastre contemporane.

— Revista are problème ?

— Are. De multe ori, pentru spectator, singura problemă pare aceea de arocura un bilet.

Am mai prins finalul Revistei de altădată. Aplauze... Adresate revistei.radiţiiJor ei. Viitorului ei.

Fapt e că revista a avut succès atunci cînd a pornit de ia adevârul vieţii,fost în pas cu ea. Şi acest succès e un angajament. Faţă de revista de azi

Angajament luat de regizor şi de tot colectivul.— Cei douăzeci de ani trăiti după Eliberare — ne spune Ni~uşor Constanti-

escu — îmi dau certitudinea realizării proiectelor mêl e : o operet a cu muzlca delorin Comisel, un spectacol de revista scrls pentru Teatrul din Constanta, operetă pentru Teatrul din Braşov, Revista 65 la Teatrul „C. Tănase", o opereta



Matei Alexandra (Alfred 111)

eatrul National „I. L. Caragiale*

VIZITA BÀTRÎNEI DOAMNE"

de Fr. Durrenmcttegia: Moni Ghelerier



i imDO&pmcgû

UN NOU MARIN MIROIU

Un personaj dramatic se confundàdeseori eu interpretarea pe carea dat-o cel mai strălucit din interpreţii

ăi. Pentru noi, Marin Miroiu este d ïulti ani Beligan-M roiu şi, din această

ricină, actorii care atacă acum acesti se eliberează greu do tirania unei

mintiri atît de puternice. De aceoa,urpriza de a descoperi pe scena Instit''lui de teatru un Miroiu nou, entul deosebit de cel eu care ne-a:.i

eprins, ne-a bucurat foarte mut. Esleorba de un spfctacol al anului IYlasa prof. Costdche Antoniu, asistert

on Cojar, lector Petre Vasilescu). inare studenlul Virgil Ogăşanu se im-une cu autoritatea deplină a unui acr format.Tînărul interpret înfăţişează un Mi-iu care nu este stîngaci. şi de acceadicol, ci care distonează eu toate îm-rejurările in care se află, fiindcă estebsent, prea ab^orbit de studii şi în

elaşi timp închis faţă de o lume pro-aică, absolut reiractară la pasiunea in-lectială , eroul lui nu este timid, timo-t în faţa necumoscutei Mone, fi con-ient de distanţa dintre ei, de aparen-le atît de putin favorablle lui şi, de

ceea, foarte retinu t ; el nu apare can îndrăgosiit naiv, adolescentin, ci con bărbat care pretmeşte frumuretea şioreşte să se apropie CH demnit ate dea. în jocul lui Ogăşanu ni se întîl-

esc acele efecte de un comic imediatare îi tente-:zà mult pe actorii ti eri,romi'îndu-le ad~zianea farilă a sălii.omicul, ca şi liricul, re reôlizeaza înceastă interpretare mai mult pe pli-

intonaţii duioase sau avîntate, aşa cumfac mulţi aotori începători. El pronuntătextul cu voità monotonie, a paren t şte rs în nuanţe, sec, dar colorează întreagainterpretar e printr-o preze.iţă scenicădeosebit de densă. In privirile, reacţiileşi atitudinile lui. in tăce.ile lui ironiceşi amare, se citeşte pregnant obosealade a trăi într-un univers meschin şicritioa neiertàtoare, dar conştientă depropria ei zădărnicie, a ridicolelor dr meprovinciale Astfel interprétât, persona

jul justifică deplin — prin luciditate barbà lie — dragos tea fuigeràtoare anecuinoscutei. în acelaşi timp, semnifi-catia tragică a rolului se accentueazăPlacate pe o asemei-ea d-mnitate şi lim-pezime a gîndului, a tomatismele invo-lun tar căpăiat e, specif ce vietii de pro-vincie (teama de vecini, grija pe trubunul renume). şi mizeiïa înjositoaredevin şi mai hidoase.

Celé doua Mone (spectacolul se joacă

în distributie d blă) au gratie şi mufarmec scenic. Mai aproape de roi esteIlinca Tomoroveanu, care stăpîrrşte maibine sensurile imediate şi de subtext alepartiturii. Monica Chiută nu re şeşte săévite unele alunecări spre vulgaritateputin potrivite cu rolul, şi îşi cara^te-rizează aproximativ personajul, probabil fiindcă nu işi închipuie îndeajunsde clar felul de viată al eromoi luiSebastian Al doilea interpret al lui

Miroiu, Ion Oramitru, desi evidentdotât şi sigur de sine în s>~enă. wli i-zează" prea m lt rolul, reducîndu-1 lao singură dimensiune — aceea de visă-tor intîrziat în adolescenţă. Elevele



adof), un neaştaptat de autentic PasouTraian Aelenei), un profesor Udreaésuet în înd ioşătoaxea lui marie mu-cală (Ion Hidişan), două incredibil

e artificiale domnişoare Cucu (Monicahiută şi Marilena Negru), um G.ig cît

poate de prost distribuit (Nicolaeoman) au complétât distributiile. Ca

Dacă, în afara contaotului cu scrisuli Eugène Scribe, spectacolul Paharul

u apă (Teatrul Muncitoresc C.F.R ) nu

oate oferi unui public évoluât ca alostru mari salistactii — sub raportule al cunoaşterii, fie al emotiel artis-ce —, nu este mai putin adevărat că,entru actorii teatrului, el s-a doveditn rodni material exper imerta l. Evo-uînd pe traiectoria unox eroi aproapen exclusivitate contemporani, folosind

mereu pe scena limbajul cotidian şimişcarcd diurră, exista riscul ca aceştiaă piardă deprinderile neces^re i~ter-

retării piesei de epocă, să ignorezebligatoria varietate stilistică a rrij-oacelor de expresie actoricesti. Ase-

menea situaţii s? pot ivi în evoluţianui teatru, şi Oiientarea rapidă sprea închide bresa" este tot ce poate fi

mai oportun. In PnharW cu apà, interréta mînuiesc cu eleganţă un l'.mbaj

viu şi alert, caligrafi-ză eu sîrg i^Ûigorile unei tinute şi unei plasti ipéciale, fac tatà, cu suplete. unei in-

rigi bogate în ràsturnari de situaţii.E un punct cîşt'gat.Un cîştig cu mult mai însemnat este

altul realizat în pozitia fată de por-onaj a unora d^ntre interpret!, ş' mai

cu seamă a Danei Comnea (ReginaAnne). Este vorba de o regîrdire arolul'ij prin prisina mij'oacelor de expresie moderne, care porneşte, am sp -ne, de la respectai lucid fată do textşi pozitia criucă fată de caracterul

eroului. Actnta ii acordă, eu gonero-zitate, toată frumusetea şi gratia, to-pind î-i nostalgiile în gesturi de cuce-ritoare feminitato si revoltele în s'm-patice proteste d<* fetiţă răzgîintă. Stă-

i î r d" i i

mai toa te reprezentatii le din ul timavreme de la studioul studentiior, spectacolul suferă de lipsa unei conceptiiregizorale creatoare, care să stimulezetalenteJe tinenlor şi să unifie e inacelaşi spirit evolutia ansamblului.

A. M. N.

netă uşor de minuit de către oricesforar abil. Detaşarea actritei de per-sonaj nu este afişată, ci sugerată cu

finete. Am regretat, în acest context,sarja groasă în care şi-a conceputpersonajul Al. Azoitei (Masham) ; cumişcări dezarticulate, eu o tinută lip-sită de elegantă, ru un limbaj incîleit,el a pulverizat tot ceea ce făcea far-

> mecul chipeşului locotenent de garda,l privînd de suportul verosimilului aten-i tia cu totul spéciale pe care i-o acordă,i în unanimitate, înalte le doamne de la

curte. Pozitia critică, lucidă, fată de• text, pe care sp^ctatorul contemporan

o pretinde actorului, nu are nimi<- co-mun cu ridicolul vulgarizator. Ea nu

i se sprijină pe presiuni bru tal e asupra î esente i personajului, nu poate admiI f lsificarea, alienarea acestuia, ci în-; seamănă interpretare cultă istorică şi j psihologică.I Am vrea să amintim, ca frumoasei realizări pe aceleaşi coordonate, jocul

lui Voicu Jorj în Rùzboiul de Goldoni(Teatrul Regional Bucureşti) ; al IoaneiManolescu în Jocul draqostei şi-al in-tîmplârii de Marivaux (Teatrul d^ Statdin Piatra-Neamt) ; al Ilenei Tarnavfkişi Stelei Popescu în Chiriţa în laşi(Teatrul de Stat din Braşov) ; şi, opu-nîndu-le jocului sincer, vibrant — darparcă uşor désuet prin patetismul cu

t care erau luate în serio^ avata ruri le1 sent imentale ale persona jelor — al

unui foarte talentat cuplu de tineriactori ai Nationalului craiovean, Constantin Sassu şi Anca Ledunca, în Doi tineri din Verona (spectacol, de altfel, înmulte privinte m ento r u) să schităm

COMEDIA DE EPOCĂ - AZI



ACTORII SI POEZIA

An de an, Teatrul National „I. L. Ca-giale" rămîne fidel initiativei sale deorganiza matinee poetice. Călăuzit de

n déclarât „cuH al poezie:", grupul denimatori ai acestor recitaluri a adus

în fata auditoriaiui, proaspăt şi re-ptiv, vorbilori competent^ care auiut să sintetizeze cunoştintele „dează" şi sa ai ere inédi te unghiur i dete rpret are a universului poetic al

nuia sau altuia dintre cretori.Cum e şi firesc. acest gen de mani-stări apartine în primul rînd tinere-lui ; alături de el apar însă mari actori

t eatrului : I. Finteşteanu , eu ironiabt ilă a intonati ilor ; Ion Manu, eu

edita caligrafie a gesturilor şi mimicagată, constituind scurta recitare în-un moment de teat ru ; preţiosulspete George Vraca — întotdeaunaasă într-un recital Eminescu — euimitabila e eqantă a stihilui propriu.Ca să ajungă la publicul de azi, poe-

a se vrea înteleasă, trăită. transfigu-tă de vibratia actorului, devenind o

escoperire personală a acestuia. Acto-ul care urcă pe scenă pentru a rostiersuri dă un examen neînchipuit dereu şi de complex : un examen de in-ligentă, de culture, de tact, de sen-bilitate artistică, de simt al măsurii.e aceea, aparitiile freevente aie tine-lor la matineede poetice rămin o

coală deosebit de utiiă.O şcoală în care se remarcă, de alt-l, cîtiva vixtuozi, cîteva personalităti.

n primul rînd, Elena Seredî — prin

nteligenta eu care-şi toloseşte înclinaţiaentru recitare, pxin talentul de a daoutate unor versuri de mult cunoseute,e a le descoperi o logică inter ioară ;poi, Matei Gheorghiu — pentru simpli-tea eu care descifrează idei filozofi- e,entru capacitatea de a demitiza poezia,e a o apropia ascultătorului, pînă la in-oducerea ei în v iata cotidiană ; în

fîrşit, Gh. Cozorici, pentru vibratia au-

ntică, pentru patosul retinut, pentrurta mlerpretării sale — şi, nu în ulti-ul rînd, pentru un soi de farmec per

sonal care serveşte eu mult succès exi-gentele muzei Erato. Se mai ascultă euplăcere timbrul muzical al Valeriei Ga-gealov, vocea gravă, joasă, a SimoneiBondoc ; se apreciază stilul plin de gra-

tioasă sobr ieta te al Elisabetei Preda ;după cum este apr^ciată fortn interpre-tării lui Damian Crîşmaru (chiar dacăse lasă uneewri furat de muzica proprieisale voci) ; logica solidă a frazării luiN. Gr. Bălănescu ; umoiul şi talentul dea cotnstrui o atmosferă ale AdrianeiPiteşteajiu (chiar dacà i se poate re-proşa o anume lipsă de discreţie, oanume tendintă de a ocupa primul plan, în dauna textului) ; coneizia şi siguranta

lui Mate i Alexandru ; dinamismul,verva, hazul Diagăi Olteanu — care,hteralmente, nu încape în scenâ ; lipsade emfază, durerea retinută, area, dinunele apariţii ale lui Emil Liptac...E o înşiruire care ar putea continua,dacă n-ar trebui semnalat şi peri-colul interpretărilor duleege, fais pa-tetice, eu priv in „iluminate" şi gesturiteatrale — sau, dimpotrivă, al celor re-torice, grandilocvenie. Matineul închi-

nat liricii eminesciene a cuprins cîtevamomente trădînd o penibilă neaprofun-dare a versurilor respetive, o neînţe-legere a spiritului, a atmosferei lor.

Cîteva cuvinte despre modul cum se încheagă în spectacol dife ite le re ităriCerinţa unităţii este destul de greu derealizat ; de aceea, cadrul sobru, se -lectia severă şi gradatia aparitiilor sînt,de celé mai multe ori, criteriile sigureaie reuşitei. Sugestia unui decor de at-mosferă, preferatâ la ultimul recital —de poezie post-eminesciană —, a fostutilă închegării unui cadru şi a oferitactorilor posibilitatea unor atitudini maidegajate. Cu totul inadecvată însă, con-travenind spiritului de sobrietate şibun-gust caie domneşte în spectacoleleTeatrului National, a fost solntia regi-zorală aleasă pentru recitalul VasileAlecsandri Din fericire exceptie, acestmatineu poetic conctituie un model destudiere acontemporanà a unui poet.

Z. Pwww.cimec.ro



Cornel Coman (Leo) Zoe Maria Albani (Retina)

Doina Tamaj (Alexandra), Nicolae Albani (Horace), Mada Florian(Birdie), Nunnţa Hodoş (Addie)

o> Eo s</* a>D X

CO co 5

T313 1

- .

O 0 1<7> TJ y.

<1>

-a LU 1 —1 •«<3 a.a

—i3 •2

<u > >1— ût



Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra'

„OMUL CARE ADUCE PLOAIE"de Richard Nash

Regia: Liviu Ciulei

D. Fardai (Jimmy)

Vasilica Tastaman-Jenei (Annniiata)

Teatrul de Comédie

„UMBRA" de Evgheni Şvarf

Regia: D. Esrig >

A DOUADISTRIBUTEE



ÎNSEMNIĂRI ITALIENE

Cînd am ieşit pe străzile Romei, cel mai seducător şi mai răspindit afiş depectacol era acela al teatrului „Sistina", unde se juca o comédie agrementată cuuzică şi coregrafie, Buonanote, Bettina. îmi aduceam aminte de ea foarte vag

Mai precis, doar numele îmi răsuna în urechi. Unul dintre interprets principalsWalter Chiari, este o figura proeminentă a TV-ului, filmului, radioului şi teatrulue un gen mai uşor.

După o scurtă consultare cu prietenul meu, ne-am decis să intrăm. Seară deumlnică, o comédie muzicală, Walter Chiari şi alţii încă — iată suficiente arguente. Am fost printre cei dintii în sală. Crezusem că ne- ; ,m grăbit şi aşteptamcuţi să vină şi restul publicului, examinind între timp, discret, sala, scaunele, reamele de pe cortina anume confecţionată. Abia am băgat de seamă că luminileîncep să scadă, că în sală mai intraseră ceva spectatori, că reprezentaţia începe încă mai sînt unii care îşi caută locurile (în cazul cînd nu-şi alegeau altele mune, din multele rămase fără ocupanţi).

Piesa şi spectacolul — mai mult un pretext pontru doi actori, foarte bunicîteva dansatoare, la fel de bune. Le-am admirât harul şi conştiinciozitatea, şmai puţin piesa.

Era primul contact cu scena romană, chiar dacă spectacolul nu era dintre celéai reprezentative. Cînd am ieşit din sală ne-am trezit discutînd despre actori, desprelentul lor şi profunda cunoaştere a meseriei. Cît de bine făcea trecerile do laartea de proză la cea lirică şi epoi la dans o tînără aotriţă care, at"nri cînd inter-retează momentul dramatic, îl realizează după toate cerinţele artei scenice, pentrua apoi, cînd are de cîntat o arie, să nu-i poti reproşa nimic în ce priveşte muzica-tatea. iar cînd dansează, s-o găseşti cea mai bună dintre dansatoarele care evolua-

eră pînă atunci ! Acelaş i lucru ş i despre Chiari . Cît despre piesă, mă într eb ciţ

ntre spectatori au băgat de seamă că ea exista într-adevăr într-o forma co^rentăă are ceva de spues, şi că nu e vorba doar de nişte srheciuri ce fac legătiira întrevertismentele lirice şi celé coregrafi e. Părea chiar că actorii inşişi, neavînd preaultă încredere în text, improvizează necontenit spre a putea reţine p .blicul. Slră-ania în sine este demnă de toată cinstea, dar de ce era nevoie de aceastà piesa ?

Koma e un oraş monumental, solemn, grav şi plin de farm^c. El găzdiieştepoci, ere chiar, fiird parcă anume făcut să fie leagăn de civilizaţie. Tot ceea ce

rămas de milenii păstrează o seninătate şi o măretie despre care de obicei se spună dau dimensiunea clasicului. Şi tot ceea ce este nou în Roma contine ceva clasicolemn şi, mai aies, sobru. Am făcut această digresiune pontru a ajunge la s^laeat ru lu i „Eliseo", pare-mi-se o sală veche, înnoită. Un teatru foarte sobru : moderizarea s-a făcut fără ultrrgiu, sala e confoilabilă, fără să devina prin aceasta o lamă, propor tiona te, pentru că mai toa te const rucţ iile de aici sînt do mi

une gîndite.Afişul acestui teatru pentru Hamlet vesteşte piesa ca pe un eveniment obişnuit

eci o literă mare neagră pe un fond alb fără prea multe precizări sau orna



rn izată pe dinafară, estompîndu-i -se. de fapt datele conflictului şi aie epocii (ca reu cereau decît a fi privite eu c-hiul şi cunoaşterea de azi spre a fi moderne),podopera shakespeareană a devenit mai curînd o piesă gen „sfîrşitul secolului XIX".unui autor oarecare. Atmosfera puţin stranie şi ceţoasă (ajutată şi de fumul de

gară din saià) créa, nu arareori, şi impresia de piesă polilistă. Publicul, atîta cita, fuma, fă-ră excepţie. Chiar şi cei care, poate, în mod obisnuit, nu prea fumează,um fumau, ca să nu se simtă in imferioritate.

Goldoni, la Teatrul „Valle" — La pulla onorata —, eu o distribuţie în caragurează si excelenta actrit a Caria G ravina (cunoscută şi din film), poartă, după aea parère, păeatele unei neconcordante între concepţia autorului şi aceea a regi-rului, acesta din urmă imprimînd spectaco'ului o atmosfera mult prea gravă faţă

e spiritul şi amploarea conflictului luorării. Se ad^uugă şi intentia de a plasa d^.s-şurarea într-un decor aproape constructivist şi greu, eu schimbări oare taie mereuţiunea, pentru destul de lung tirap. Cred că vioiciunea observaţiei goldoniene aost sacrificată în favoarea unei gravităţi care, pînă la sfîrşitul spectacolului, nu-şioate afla sursele.

Mal puţin traditionalist şi „aşezat" pe cît se pare, Milanul are o atmosferaa tra lă diferită. Spectacolu l eel mai căuta t : Vita di Galileo de Bertolt Brecht, îngia lui Strehler, tu Tonio Buazzelli in rolul titular.

La „Piccolo Teatro" se simte, de cum pătrunzi în foaier, o atmosfera de pa-

une pentru această artă. Panouri eu o întreagă documentaţie despre Galileo, desprerecht, schite de decor, costume etc. — toate făcute din grija unuia dintre neobo-tii animatori ai a restui colectiv teatral, Gigi L'lnari, autor dramatic, rritic şi c j r-

etător teatral în serviciul lui „Piccolo". Eşti dinainte pregătit, în linii mari, eu pro-emele piesei, cu lumea şi epoca ei. Nu rămîne decît ca interpretii să ţeasă con-ictul şi să susţină demonstraţia scenică. Care, în paranteză fie spas, durează cincieasuri, fără ca nimeni să dea vreun semn de oboseală sau nerăbdare (şi în sala luiPiccolo" nu e permis nici măcar să fumezi).

Sentimentul unei confruntări de însemnătate epocală ia naştere încet şi s 'gir,ră nici o grandilocvenţă şi fără trîmbite. Principala dimensiune a acest.ui spectacol

uiropean este umanismul lui cuceritor, caracterul convingător al pledoariei, pe care

n regizor ca Strehler şi un interpret ca Buazzelli au ştiut s-o conducă cu mînăgură. de maestri.Exista în spectacol, pe lîngă nenumăratele creatii actoriceşti în celé cîteva

eci de roluri aie piesei, o rea liz are care de asemenea iese din coraun : scenografiahitectului Damiani.

Cadrul a fost gîndit cu intenţia de a fi luminos, adinc, aproape astral, ca şiîndurile lui Galileo — cu elemente ce marchează locul de joc şi sînt necesarereării momentului dramatic, cu alte elemente decorative, plastice şi functionale, şiu dorinţa de a indica vag arhitectura şi chiar ştiinta vremii. Lumina albă şi opacă,btinută prin cercetări ale tehnicienilor acestui teatru, dă imaginii scenice o nota deermanent clar-obscur, de un nebănuit efect şi sens.

Galileo e un spectacol-şcoală pe un mare text, un spectacol realizat cu mo-estia importante4or acte de creatie.

Si tot la Milano, într-o altă sală, mai mare ca a I'd „Piccolo", am văzut atîte populara My iaii lcdy, după piesa Pygmalion a lui G. B. Shaw.

Am înţeles şi m-a convins su-cesuJ acestei transpuneri a lucrării lui Shawîntr-o modalitate foarte abordabilă pentru maiele public. Se respecta esenta piesetervenindu-se pe alocuri prin intermezzo-uri cantabile sau dansante, spre a exrune

lastic şi pe scurt conţinutul sau conc'uzia unor momente — în original ca-n lungi.in această s imbioză rezultă un spectacol antrenant, foar te p ăcut , fără să fie

arrificat vreun sens al lucrării lui Shaw (uneori sublinerile sînt chiar mai preg-

ante derît în piesă). A fost deopotrivă un prile] de a face cunoştirţă cu o tînărăînzestrată actrită, cu o gamă interpretativă largă şi generoafă : Delia Scala.Cu oamenii de teatru găseşti întotdeauna teren de discutie şi întelegere. Ne-am

întîlnit la Roma, la un club de-al lor, cu cîtiva dintre aceştia, plini de interes şasiune pentru destinul artei scenice. Au o grijă : să n-o copleşească televi iunearimejdie cît se poate de évidente aco lo ; şi au o supăra re : tex te le dramatic e din ce



TEATRUL „CONSTANTIN I. NOTTARA"prezintă urmatoarele spectacole :

SALA MAGHERU

ACT VENETIANde CAMIL PETRESCU Regia: Emil MandricScenografia: Erwin Knttler

STEAUA POLAElde SERGIU FĂRCĂŞAN

Regia: Radu PenciulescuScenografia: Dan Nemţeanu

RICHARD AL Ill-leade WILLIAM SHAKESPEARE Regia: Ion Şahighian

maestru emerit al arteiScenografia: Ion IpserCARIERA PE BROADWAY

de JAMES LEE Regia: Val SânduleseuScenografia: Dan Nemţeanu

PEER GYNTde HEMIIK IBSEN

Regia: George RafaelScenografia: Mircea Marosin

CIOCÎRLIAde JEAN ANOUILH

Regia: Mircea AvramScenografia: Lidia Radian,

Dan NemţeanuVLAICU VODĂ

de AL. DA VILA Regia: Ion Şahighian

maestru emerit al arteiScenografia: Traian Cornescn

artist emerit

FRAŢII KARAMAZOVde B. N. LI VANO V după F.M. Dostoïevski

Regia: George TeodorescuScenografia: Dan Nemţeanu

PYGMALIONde G B SHAW

ÎN PREGÂTIRE:

ESTE VINOVATĂ CORINA ?de LAURENŢIU FULGA

Regia: Dinu Negreanulauréat al Premiului de Stat

Scenografia: Ion Ipser

OEDIPde SOFOCLE

Regia şi scenografia: Mircea MarosinSALA STUDIO

UNCH1UL VANIAde A. P. CEHOV

Regia: Ion Olteanuartist emerit

Decoruri : Mircea MarosinCostume: Olga ScorţeanuPATRU SUB UN ACOPERIŞde M. SMIRNOVA şi M. KRAINDEL

Regia: AI. CiprianScenografia: Lidia Radian

CASA CU DOUĂ INTRĂRIde CALDERON DE LA BARCA

Regia: Mircea AvramScenografia: Lidia Radian

SCANDALOASA LEGĂTURĂDINTRE DOMNUL KETTLE

SI DOAMNÂ MOONde J. B. PRIESTLEY

Regia: George RafaelScenografia: Dan Nemţeanu

BUCĂTĂREASAde A. SOFRONOV

Regia: Mircea AvramScenografia: Lidia Radian

BĂIEŢII VESELIde H. NICOLAIDE

Regia: Mircea Avram

Scenografia: Lidia Radian ÎN PREGÀTiRE:

ZIZI SI... FORMULA ElDE VIAŢĂ



TEATRUL SATIRIC-MUZICAL „CONSTANTIN TÂNASE" prezintă

La Sala „SAVOY" din calea Victoriei nr. 33

„PAGINI ALESE DIN REVISTA DE ALTADATA" în distribuţie:

Marilena Bodescu, Agnia Bogoslava de la Teatrui de Comédie, VasileTomazian, Aida Moga, Puiu Călinescn, I. Antoncscu-Cărăbuş,Stela Popescu, Horia Căciulescu, Ciupi Rădulescu, Mihai Ciucă,

Al. Lulesou, Nicu Constantin şi alţii Regia artislică: Nicolae Dinescu

Conducerea muzicală : Nicolae Patri ehi , artist «merit

Scenografia: George Voineseu

în repetiţie :

„SAP T E P A C ATE"Spectacol de miniaturi de MIRCEA CRIŞAN, AL. ANDY

şi RADU STÀNESCU

în distribuţie :

Ion Finteşteanu, artist al poporului, AI. Giugaru, artist al poporului,

Mircea Crişan, Tanţi Căpăţînă, Mihai Ciucă, Stela Popescu,Al. Lulcscu, Nicu Constantin şi alţii

Regia artistică: Moni Ghelerter, maestru emerit al artei

Scenografia: Paul Bortnovskl

/ / ', A V E N T U R I L E U N E I U M B R E L E "Sp ctacol de NELL COBAR

Muzica de : Gherase Dcndrino, Aurcl Giroveanu, Temistocle Popa,

George Grigoriu, Mircea Popovici, Petre Mihăescuşi Edmond Deda

Conducerea muzicală: Edmond Deda



_«~auB ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ an ■ ■ ■ a ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ ■ HiT|

TEATRUL DE STAT DIN REŞITA I■

■

P E E Z O T ÀÎH KEPEETOEIUL STAGIUNII 1963 — 1964

P R E M I E R EANCHETA de AL. VOITIN

Eegia : PETRE SA VA BĂLEANUScenografia: OVIDIU MOŞINSCHI

NU PUNEŢI DRA60STEA LA fNGERCARE - prelucrare

de GEORGE CARABIN după un scenariude BASILIO LOCATELLIEegia : DAN ALECSANDRESCUScenografia : OVIDIU MOŞI VSCIIl

PROMITE-MI CĂ 0 SA TE IUBESCde SIDONIA DRÀGUSANUEegia : EUGEN VANCEA

SABIA LUI DAMOCLES de NAZIM HIKMETEegia : EUGEN VANCEAScenografia: OVIDIU MOŞ1NSCHI

D O I T I N E R I D I N V E R O N A

de WILLIAM SHAKESPEARES A L O N U L 42 de s. A L I O Ş I N

R E L U A R I

0 FELIE DE LUNÂ deA U R E L S T O R I NEegia : IOSIF BÎTAScenografia: OVIDIU MOŞINSCHI

DOAMNA NEVÀZUTA de C A L D E R O N D E L A B A R C A



*+**++++-f+-++++4-»+4 ♦♦♦♦♦♦♦♦♦♦ ♦++♦♦♦♦♦♦ ♦^+"t~M-»4-M~M-»4 ♦♦♦♦♦♦+/

TEATRUL DE OPERA SI BALET AL R.P.R.Stagiunca 1963 - 1964

Premier ă

I A N C L J I A \ LBalada coregraîieă în trei acte

Muzica de M1RCEA CHIRIAC Libretul de OLEG DANOVSCHIConducerea muzicaTă :

CORNEL TRĂILESCUALEXANDRU NICOLAE

Sultana

Regia şi coregrafia :OLEG DANOVSCHI

artist enierit

Dccoruri şi costumeION IPSER

Iancu Jianu GABRIEL POPESCUartist emerit,

lauréat al Pre miu lui de Sta t

PETRE CIORTEA

IRINEL LICIUartistă enierită,

laureată, a Prem iul ui de Stat

MAGDALEXA POPA

artist emerit

în distribuţie:Caragea Vodă STERE POPESCU '

STEFAN IONESCU

Alccu 10X ALEXEION TLGEARU

IJeana ALEXA DUMITRA-CHE - MEZINCESCU

artistă emerită,

LENI DACIANDomnica. . . VALENTTNA MASSINI

ILEANA ILIESCU

Zamfira . . . . CRISTINA HAMEL-ZIRRA

IIAGDALENA POPA

Pervanoglu.

Iamandi .

BOJIDAR PETROV

VICTOR MARCU

ION SABĂUMARIUS ZIIlItA

Iabraş ADRIAN GIIEORGIIIUION TUGEARU

• Domniţa Ralu GABRIELA DANOVSCHI

CORA BEXADOR

Moş Dudcică

Hangiul

STEFAN IONESCURAUL ERCEAXU

VICTOR MARCUCONSTANTIN IANCI

In aîte roluri : CLARA VOLINI, \ ERA STANESCU, ILLIA IIAMZA, EUGENIAOLTEAXU, CORA BENADOR, LULU ROSS, LUCIA CIUBOTARU, SILVIA IONESCU,MIHAIL SOROTCHI, ICOR LESCENCO, GICA MATEI, LU4IINIŢA DUMITRESCU,

ION ALDI, DUMITRU BIVOLARU, NTCOLAE DENES, ANATOL DUMITRESCU

Asistcnţi maestri de Lakt şi consultant:IACOB BRUMER, OPREA PETRESCU, ION GRAMA

Revista Teatrul, nr.2, anul IX, februarie 1964

Documents

Transcript of Revista Teatrul, nr.2, anul IX, februarie 1964