revista invatatorilor nr1.pdf

REVISTA INVĂŢĂTORILOR DE LA ŞCOALA ,,LUCIAN BLAGA “ JIBOU Numărul 1 ,anul 2005

DASCĂLI DE NOTA 10 –Revista învăţătorilor de la şcoala „Lucian Blaga” Jibou

COLECTIVUL REDACŢIONAL:

COORDONATORI:

DIRECTOR :profesor Coste Gheorghe

• înv. Berar Floare• înv. Biriş Valeria• înv. Borzan Irina• înv . Câmpan Cosmina• înv . Creţ Marioara• înv . Coste Daniela • Inv . Hideg Ana• înv. Făzăcaş Livia • înv. Inceu Aurel• înv . Măsălar Angela• înv . Moldovan Eugenia• înv . Moldovan Eva• înv . Motişan Isidor• înv . Oniga Virginia• înv . Vereş Sanda

Tehnoredactare computerizată : înv. Vereş Sanda

2


Profesiunea de dascăl – dăruire de sine

înv. Moldovan Eugenia

Şcoala „Lucian Blaga” Jibou

Profesiunea de dascăl ar putea fi definită drept condiţia umană, cu alte

cuvinte preocuparea de a ameliora în permanenţă pe plan spiritual. Prin urmare,

după obţinerea calificării nimeni nu poate rămâne în afara studiului fără riscul

descalificării, deoarece nimic nu este mai dăunător viitorului dascăl decât

formarea sentimentului de „suficienţă” de sine. Sunt necesare în continuare

iniţiative, acţiuni concrete, antrenare ritmică, care să determine mobilizare

totală, reală şi efectivă a cadrului didactic, indiferent de specialitatea sa, pe linia

ridicării permanente a nivelului de cunoştinţe, prin utilizarea eficientă a tuturor

formelor de perfecţionare a pregătirii profesionale şi pedagogice.

Nobila muncă de autoperfecţionare continuă a educatorului şi de a sădi

ceva din fiinţa sa în fiecare activitate cu tineretul se cere făcută cu multă

pasiune, cu multă dragoste, aşa cum au făcut-o atâţia ctitori de şcoală

românească: N. Iorga, T. Vianu, G. Călinescu ş.a. Aceştia au înţeles că a fi un

bun sau mare dascăl nu înseamnă numai a avea fişele ultimelor noutăţi pe care

să le comunice cu „emfază calculată”, ci înseamnă a fi un bun pedagog şi

patriot, adică a iubi până la dăruire totală omul, tânărul care vine încrezător să

„devoreze” idei, înseamnă a iubi cu ardoare ţara cu viitorul ei, să cultive în toate

împrejurările cel mai scump tezaur al inimilor noastre, care este limba

românească, să cerceteze obiceiurile şi datinile strămoşeşti, care trebuie păstrate

cu sfinţenie şi transmise nealterate generaţiilor următoare.

Privit din această perspectivă, dascălul este chemat să se racordeze la

cerinţele vieţii, să se implice total în lupta pentru o nouă calitate în învăţământ,

în soluţionarea problemelor pe care le pune integrarea acestuia în cercetare şi

producţie. Calitatea muncii acestuia este dată nu numai de ceea ce ştie să facă,

ci, mai cu seamă, de felul cum realizează ce trebuie să înfăptuiască, de orizontul

3


său spiritual, de forţa, adâncimea şi cuprinderea înţelegerii, gândirii şi intuiţiei

sale, de vibraţia şi tensiunea intelectuală şi afectivă pe care le investeşte şi cu

care îşi înzestrează munca.

De la omul şcolii societatea pretinde calitate şi eficienţă maximă,

instrucţia şi educaţia fiind socotite ca investiţia cea mai importantă, o investiţie

făcută de om şi pentru om, rezultatele materializându-se în conştiinţe,

convingeri, sentimente şi atitudini. Aceasta presupune un efort permanent de

informare şi de încorporare firească a noilor cuceriri ale ştiinţei şi tehnicii în

activitatea teoretică şi practică, condiţie esenţială a menţinerii în actualitate a

oricărui educator care se vrea competent şi eficient.

Orice dascăl îşi aminteşte cu plăcere anii de şcoală şi retrăieşte tainica

nădejde cu care şi-a ales această carieră: de a nu trăi inutil, închis în preocupări

mărginite, ci de a mai avea o familie. Nu e o simplă metaforă vorba „dascălul e

al doilea părinte al copilului”, ci o realitate. N-au oare dascălii, după împrejurări,

toată severitatea, toată ambiţia, toată duioşia, toată amărăciunea şi tot orgoliul

adevăraţilor părinţi? Ba da! Până într-atât că, adesea, elevii şi studenţii se înşeală

asupra valorii iubirii reale a dascălului, aşa cum se înşeală uneori asupra iubirii

părinţilor. Trebuie să ajungă oameni în toată firea, să trăiască departe de aceştia,

pentru a-şi da seama de adevărata durere de inimă ce sta la izvorul unei măsuri

aspre, a neînduplecării, ce li s-a părut grozav de grea atunci, dar sub care era

dorinţa şi truda de a-i face oameni.

Iată de ce etica dascălului se cade în mod special să fie ireproşabilă,

pentru că dascălii reprezintă principalul şi cel mai înrâuritor model viu de

comportament în viaţa elevilor. Un dascăl transmite, odată cu cunoştinţele sale,

şi, de regulă fără să-şi dea seama, şi modul lui de a fi, de a gândi, de a se

comporta în societate şi în viaţă, în raport cu oamenii, cu valorile spirituale şi

materiale ale poporului nostru, totul este să le transmită într-un sens pozitiv,

creator, care să ducă la configurarea nu a unui cetăţean oarecare, ci a omului nou

de care avem nevoie.

4


Din acest motiv dascălul nu poate să fie înlocuit de alte mijloace

audiovizuale, de noile tehnici electronice de transmitere a informaţiei. Şcoala,

fără dascăl, este o ficţiune. Concepţia după care ştiinţa şi tehnica duc la

înlocuirea dascălului are un caracter dezumanizant, contrar însăşi raţiunii de a fi

a învăţământului. Rolul dascălului se va schimba, dar nu în sensul unei

diminuări impuse de noile tehnici care vor fi introduse în procesul instructiv-

educativ, ci într-unul opus, al creşterii misiunii sale, al apariţiei unor note

definitorii noi ale profesiunii de dascăl, izvorâte din poziţia nouă a

învăţământului, din noile sale valenţe informaţional-formative. Personalitatea

umană nu poate fi decât creaţia omului.

Încercările de prefigurare a profilului dascălului de mâine nu pot să nu

ţină seama şi de faptul că procesul de formare a personalităţii umane este

rezultatul interacţiunii dintre individ şi societate, că principalul factor care va

asigura şi în viitor această interacţiune între ansamblul relaţiilor sociale şi

individualitatea umană în formare îl va constitui tot dascălul.

Suntem îndreptăţiţi, însă, să vorbim de un dascăl al viitorului ale cărui

principale trăsături caracteristice trebuie să fie o pregătire intelectuală

superioară, multilaterală, care, pe fondul unei largi culturi generale, trebuie să

însumeze nu numai o solidă specializare, dar şi o temeinică pregătire

pedagogică, psihologică, sociologică şi, bineînţeles, tehnică.

Cu privire la chemarea dascălilor, poeţii, şi adeseori marii gânditori –

pedagogi, vorbind în mod figurant, le-au adus cele mai frumoase elogii. Au fost

numiţi „făuritori de suflete”, „creatori de valori”, „luminatori sau apostoli ai

poporului”, „învăţători ai neamului”.

Acesta este rolul cel mai frumos şi cel mai compatibil cu misiunea dascălului

şi care va putea continua cu succes în toate timpurile, nefiind o obligaţie, ci o

necesitate naţională izvorâtă din dragostea celor ce au fost educaţi în acest spirit.

5


Educaţia şi conceptul de educaţie

a copilului mileniului III

ed.Barbur Susana

Grădiniţa cu program normal nr.3, Jibou

Ideea conceperii educaţiei ca o dimensiune a întregii vieţi,ca un fenomencontinuu care se identifică cu însăşi existenţa individuală,are origini foarteîndepartate,şi aceasta afirmaţie poate fi susţinută de aprecierea revelatoare afilozofului SENECA „Chiar şi bătrânii trebuie să înveţe" considera el in secolulI. De asemenea marele pedagog L A.Comenius,atenţiona în secolul a XVII -lea,că viaţa toată este o şcoală şi tot este autorul celebrei triade,privindeducaţia"oriunde,oricând, oricine". În perioada interbelică savantul Nicolae Iorga aprecia că „Învăţat este omulcare se învaţă necontenit pe dânsul şi învaţă necontenit pe alţii". Trăim într-o lume complexă aflată într-o transformare rapidă şiglobală,iar supravieţuirea omenirii,depinde de noi de-o variantă istorică aeducaţiei permanente prin care învatarea,depăşeste cadrul strict al transmiteriididactice devenind:anticipativă,inovativă şi permanentă.Educaţia este factorulstrategic al dezvoltării de perspectivă şi priveşte modelarea multidimensionalăşi anticipativă a factorului uman. În educatie un rol aparte îl ocupă perioadapreşcolarităţii care conform datelor şi concluziilor formulate de specialişti înpedagogie,psihologie şi antropologie este decisivă pentru formarea ulterioarăa tânărului şi perfecţionarea specialistului de mâine. Considerarea copilului în evoluţia sa specific individuală şi sprijinirealui prin educaţie în fiecare etapă a dezvoltării sale,este condiţia de bază aschimbării de comportament,de care avem nevoie acum şi de la care putemporni. Programa activităţilor instructiv – educative din gradiniţa decopii ,prefigurează două mari tendinţe de schimbare în comportamentuleducatoarei şi anume:

- creearea unui mediu educaţional adecvat pentru o stimulare continuă ainvăţării spontane a copilului;

- introducerea copilului în ambianţa culturală a spaţiului social cîruia îiaparţine în ideea formării ca o personalitate autonomă şi constientă desine.

Prima componenta a EDUCAŢIEI şi anume educaţia anticipativă deschideuşile gradiniţei unde educatoarea este cea care creează mediul educaţional

6


favorabil, stimulativ şi interesant pentru învăţare în sala de grupă.Ea însăşidevine parte integrantă a acestuia,corelând metodele de predare -învăţare cuvârsta,nevoile,dorinţele şi cu viaţa activă care are propriile ei exigenţe. Noua politică educaţională se dovedeşte a fi capabilă să anticipezeschimbările de mâine ale societăţii,tinând cont de finalităţile şi funcţiileeducaţiei pe nivele de vârstă,elaborând obiective specifice ce se regăsesc şi-nnoua programă cum ar fi:

- însuşirea deprinderilor sociale fundamentale (lecturi,calculmatematic,info,noţiuni pentru sănătate);

- dezvoltarea capaciăţii de dezvoltare de adaptare la o societate bazatăpe valori fundamentale(pace,libertate,democraţie); - cultivarea unor trasături de personalitate din perspectiva unei noi

calităţi a vieţii. În viata de zi cu zi auzim mereu expresia „ românul este inventiv sauinvenţia românilor ... din statele lumii au făcut,un dres,...pentru că în epocarevoluţiei tehnico-ştiintifice la fiecare 8 /10 ani,volumul de cunoştinte sedublează,iar educaţia se realizează dacă educatorii,au capacitatea de a selectaesenţialul pe care trebuie să-1 reţină copilul.De aici şi în acestecondiţii,atitudinea stiinţifică a educatoarei este o condiţie necesară in realizareaeducaţiei inovative.Adică să-i entuziasmezi pe copii în faţa realizarilorcercetării,să le formezi deprinderi de lucru,adecvate,acestea find obiective aleeducaţiei la început de mileniu III. Consiliul European desfăşurat la Lisabona în martie 2000 - marchează unmoment decisiv în stabilirea direcţiei politice şi de acţiune în UniuneaEuropeană.Concluziile sale susţin că,Europa a intrat în mod indiscutabil în eracunoaşterii,cu tot ce implică aceasta,pentru viaţa culturală,economică,socială. Modelele învăţării,muncii şi cele ale vieţii se schimba rapid.Acest fapt nupresupune doar adaptarea individului la schimbare,ci în egală masură,aceastastabileşte căi de schimbare a modului în care lucrurile sunt realizate.Dinconcluziile Consiliului European reiese că sistemul de educaţie şi instruire dinEuropa sunt pentru inplementarea învăţării pe tot parcursul vieţii la nivelindividual si instituţional şi în toate sferele publice şi private.Asta înseamnănoi deprinderi,de bază pentru toţi - aici intrând limbile străine,culturatehnologică,deprinderi anteprenoriale,compeţente sociale.Stăpânirea solidă aacestor deprinderi de bază este crucială pentru fiecare şi acest fapt esteînceputul învăţării de-a lungul vieţii.Şi-n acest sens gradiniţa devine la începutde mileniu III „POARTA NR. 1". În prezent toţi avem nevoie de informaţii şi sfaturi asupra a ceea ce vomface mai departe,iar sursele de informaţie şi instrumentele de diagnosticarebazate pe ICT internet Based, deschid noi orizonturi pentru îmbunătăţireagamei şi calităţii serviciilor de orientare şi consiliere.Ele pot extinde rolulprofesional al educaţiei,dar nu-1 pot înlocui.Prin folosirea calculatoruluiconectat la internet atât în instituţiile de învăţământ cât şi în familiile copiilorpreşcolari,apropiem mai mult învăţarea de domiciliu şi copilul şi de o altărealitate.Prin urmare mobilizarea resurselor autorităţilor locale în sprijinirea

7


învăţării permanente este esenţială.Diferitele oportunităţi locale ale accesului laînvăţarea permanentă constituie o garanţie a faptului ca oamenii,nu suntobligaţi sa-şi părăsească regiunea natală pentru a studia şi se instrui,decitrebuie să aibă posibilitatea de a face acest lucru iar experienţa unei asemeneamobilităţi trebuie să devină o experienţă pozitivă în sine.Pentru anumitegrupuri,cum sunt cele ale persoanelor cu handicap,mobilitatea fizică nu esteîntotdeauna posibilă.În anumite cazuri accesul egal la învăţare poate fidobândit prin aducerea învăţării către beneficiar cu ajutorul calculatoruluirealizandu-se comunicarea virtuală. Dacă problemele cheie se conturează în rezolvare,în gradiniţă în sensul căeducatoarele stăpânesc elementele de bază în învăţarea şi iniţierea copiilor dea accesa programe,jocuri,etc iar resursele materiale (macar un calculator pegrupă) se poate asigura începutul educaţiei copilului mileniului III,este pefăgaşul bun,aceşti copilaşi vor cere necontenit calculatorulacasă,şcoală,cluburi de copii,casa de cultură,biblioteci,locuri de rugăciune.Impactul mediilor educative asupra copiilor educaţi lasă loc de cercetăricontinue iar realitatea în continuă schimbare,determină o dinamică socio-culturală cu efecte imprevizibile şi la nivel preşcolar.Toate formele educaţieisunt realizate şi la acest nivel astfel educaţia formula în care instruirea în sistemtradiţional este realizată cu rigurozitate în timp şi spaţiu,prin planuri,programefinalizate cu testări.Educaţia nonformală- realizată prin activităţi extrascolare,extracurriculare,obţionale,întreceri, competiţii, vizionări de spectacole(deci activităţicomplementare). Educaţia informală - realizată prin activităţi spontane,difuze şiocazionale (strada,cartier,grupuri religioase)mass-media,acestea uneoriscapând controlul pedagogic. Şi toate aceste forme ale educaţiei la nivel de gradiniţă se realizeazăconsiderând că până la 6 ani copilul acumulează prin inteligenţa 68% din totaluloperativităţii intelectuale pe care le-ar avea la 17 ani(conform studiilorpsihologului B.S.Bloom). şi pe urmă întreaga perioadă prescolară se constituiepersonalitatea copilului pe de o parte şi pe de altă parte este implicată inteligenţaîn structura marilor întrebari =Ce este? De ce? Cum?= Conform cercetărilor psihologului american A.Gessel - până la 3 ani copiluleste conformist,la 4 ani devine fantezist în exces,la 5 ani atinge vârsta de aur.În faţa nostră,a tuturor s-au deschis numeroase probleme de factură nouă.Elesolicită încă o activitate foarte complexă a formatorilor,o mai bogată abilitatea lor în folosirea instrumentelor,modalităţilor şi a mijloacelor de evaluare. Ce rămâne constant sunt programele educaţionale cu tematică axată pe joc, şice mai rămâne de făcut este cuprinderea tuturor copiilor în sistem (mă refer aicila etnia romă). Oricum porţile mileniului III stau deschise şi in interiorul timpuluiaşteptat,fermentează constituirea dimensiunilor reforma învăţământului ca o filăde istorie iar instituţia grădiniţei a cărei vocaţie socială constă pe de o parte

8


în prevenirea progresivă a eşecului scolar iar pe de altă parte în anticipareasuccesului şcolar,prin valorificarea deplină a mijloacelor sale specifice estePOARTA CU CHEIA NR. 1. Odată intrat şi adaptat la programul educaţional al preşcolarilor,orice copilşi părinte are garanţia că formarea şi dezvoltarea dorinţei de a învăţa jucându-se,reprezintă un succes al pregătirii lor pentru treapta urmatoare de învăţământpe care sperăm că o vor consolida şi transforma într-o atitudine permanentă. În concluzia specialiştilor care studiază fenomenul EDUCAŢIEI ,educaţiaeste activitatea psiho-socială de formare ,dezvoltare a personalităţii în vedereaintegrării în societate,proiectată conform unor finalităţi de sistem şi de procesrealizată la nivelul corelaţiei funcţionale dintre educator şi educat,dezvoltatăîntr -un context pedagogic deschis.

Bibliografie:EDUCATIA - 2000 - Revista Învăţămantul preşcolar-pof.unv.URSULASCHIOPU BucurestiEDUCATIA,CONCEPTUL DE EDUCAŢIE - prof.u.SORIN CRISTEA -BUCURESTIISTORIA - sursa de informaţie- Revista Inv.Presc.nr.l si 2/2003 -prof.TEODOR CLOCOTICIEDUCAŢIA PERMANENTĂ - 2002 - 2003 cu prezumtii 2010 - M.E.C.EDUCAŢIA PERMANENTĂ - psiholog - 1961 -BERTRAND SCHWARTZPROGRAMA ACTIVI'ITĂŢILOR INSTRUCTIV - EDUCATIVE DINGRĂDINIŢE: ed 2000

Pregătirea pentru şcoală Ed.Cherecheş Aurelia Grădiniţa nr. 2 Jibou

,,Fericit , este copilul care găseşte în fiecare etapă adrumului său pe educatorul capabil să-i insufle treptat forţa şi elanul necesareîmplinirii destinului său ca om” " (M. Debesse)

Problema debutului şcolar reprezintă o preocupare atât pentru educatori, câtşi pentru părinţi. Concepută ca unul din obiectivele majore ale taxonomieieducationale, pregătirea pentru şcoală trebuie înţeleasă ca o adaptarereciprocă, pe de o parte, a copilului la şcoală, pe de altă parte a şcolii la copil.Aceasta este optimă în condiţiile în care copilul este pregătit atât sub aspectcognitiv, cât şi socio-afectiv.

9


La grădiniţă, preşcolarul se va integra şi adapta la activitatea de aici în funcţiede modele pe care le foloseşte educatoarea, de felul cum îi stimulează interesulde a se implica în jocurile cu copiii, de ambianţa pe care o pregăteşte ca acestasă se simtă în grădiniţă în siguranţă şi să poată relationa. O adevărată educatoareeste cea care iubeşte şi înţelege copilul, oferindu-i şanse egale şi ajutându-1 să-şi rezolve nevoile şi trebuintele, în functie de ritmul său propriu de dezvoltareşi de particularităţile sale individuate. La grădiniţă, printr-o muncă sistematică a educatoarelor, copilul îşi dezvoltăaptitudinea de şcolaritate, care presupune existenţa unui ansamblu de calităţi,însuşiri în plan senzorio-motor, cognitiv, afectiv, motivaţional şi relational,care permit celui în cauză să facă faţă cerintelor formulate în şcoală - însuşiri ceasigură desfăşurarea cu succes a activităţii şcolarului în clasa I. Cea mai importantă problemă legată de aptitudinea de şcolaritate este ceareferitoare la capacităţile necesare preşcolarului de a se integra cu succes înclasa I. Fiind o aptitudine specială, complexă, în competenţă relationeazăurmătorii factori:

- dezvoltarea fizică, întărirea sănătăţii; dezvoltarea motorie, complexă;- pregătirea mâinii pentru scris;- dezvoltarea intelectuală;- formarea unor noţiuni;- capacitatea de-a înţelege fenomene simple;- capacitatea perceptivă: - de vorbire cursivă; - de gândire logică;

- de memorare;- atenţie şi imaginaţie;- orientare în spaţiu;- formarea unor deprinderi de muncă intelctuală;

Dezvoltarea socio-afectivă implică rezolvarea unor sarcini care nacesităefort de voinţă şi atenţie, perseverentă, cooperare cu altii, subordonareaintereselor personale celor colective şi trezirea interesului pentru activitateaşcolară. Experienţa noastră practică a confirmat că din punct de vedere somato-psihic, copilul trebuie să dispunăde o perfectă stare de sănătate, integritateasenzorială şi o dezvoltare fizică armonioasă. În caz contrar apare mai frecventoboseala, agitaţia psihomatică, atentia instabild. Capacitatea de creaţie se dezvoltă prin activităţi muzicale - cântece,dansuri, jocuri şi audiţii muzicale, prin practicarea desenului, picturii, amodelării cu ajutorul diferitelor mijloace şi materiale. Învăţământul preşcolar a preluat sarcina pregătirii mâinii pentru însuşireascrisului, desfâşurând această activitate prin exerciţii grafice. Odată pregătitămâna pentru scris, acestea vor da naştere viitoarelor litere cu care se confruntăpreşcolarul la intrarea în şcoală. Având in vedere acest lucru, am căutat câteva metode şi procedee care săinfluenteze pozitiv activitatea grafică a copilului pentru ca la intrarea in şcoală

10


însuşirea scrisului să-i fie cât mai uşoară, plecând din grădiniţă cu un bagajoptim de cunoştinţe în acest domeniu. Adaptarea intelectuală, integrează toate structurile şi funcţiile psihicesuperioare - gândire, memorie, limbaj, imaginaţie. Vorbirea copilului apt pentru şcolarizare trebuie să fie corectă şi expresivă, săstăpânească limbajul ca instrument de informare, comunicare şi exprimare. Deoarece însuşirea structurii gramaticale este deficitară la unii preşcolari,iar vocabularul prezintă mari diferenţe individuale, am lucrat cu copiii în grup şiindividual folosind jocul didactic. Constatând că exprimarea unor copii abundăin dezacorduri am desfăşurat jocuri didactice ca : " Spune ce face", "Cum este?""Găseşte cuvântul potrivit" prin care copiii au alcătuit propoziţii simple în caresă exerseze acordul dintre subiect şi predicat la singular, apoi i- am solicitat săformeze propoziţii care presupun raporturi gramaticale mai complexe. Pentrurealizarea acordului subiect - atribut, predicat- complement am desiaşurat jocului"Completează ce lipseşte". Pentru înţelegerea sensului cuvintelor amdesfâşurat jocul "Surorile", copiii aveau sarcina să găsească antonimelecuvintelor:

• bună • rea; • ordonată • dezordonată;• curată • murdară, etc.

Tot în cadrul activităţilor de educare a limbajului am defsăşurat jocuri încare copii trebuiau să găsească şi să denumească cuvinte care încep cu un anumitsunet, să despartă cuvintele în silabe, în sunete, să formuleze propoziţii corectedin punct de vedere gramatical. " Alege jetoanele" " Cuvinte, sunete, silabe" " ce ştii despre mine"? În vederea pregătirii pentru şcoală am desfăşurat activităţi care au stimulatcopilul în vederea perceperii şi cunoaşterii mediului. În cadrul activităţilor decunoaştere a mediului am efectuat o serie de plimbări cu scopul cunoaşteriioraşului, cartierului, străzii, vizite la Grădina Botanică, gară, brutărie, şcoală,observări spontane, toate acestea au dus la stimularea, imaginaţiei, intuiţieicopilului. În vederea pregătirii copilului pentru şcoala în cadrul activităţiimatematice, prin exerciţiile cu material individual şi jocuri desfăşurate amurmărit:

- cunoaşterea şi utilizarea conceptelor specifice matematice - formarea şi dezvoltarea capacităţii de-a comunica folosind limbajul

matematic: multe, puţine, tot atâtea, egal. scrierea, citirea şi comparareanumerelor naturale de la 0- 10. recunoaşterea formelor geometrice,sortarea şi clasificarea unor obiecte după formă;

- stabilizarea poziţiilor spaţiale;- compunerea şi descompunerea grafică a numerelor de la 1 la 10;- asocierea numărului la cantitate şi invers;

11


- estimarea numerelor de obiecte într-o multime;- rezolvarea de probeleme simple de adunare şi scădere;

Aptitudinea de şcolaritate este o noţiune complexă care se raportează lastarea multidimensională a personalităţii copilului,cuprinzând şi sfera afectivăvoliţionată şi socială. La reuşita şcolară participă următorii factori: biologici,psihologici, sociali, pedagogici, învăţătorul cu personalitatea sa, metoda folosită,dozarea cerinţelor şcolare şi gradul dee activare a elevului. Toate acestea cunosc o dinamică individualizată specifică fiecărei relaţii ceintervin între invăţător şi elev. Legatura gradiniţă -şcoală în scopul formarii limbajului preşcolarilor pentru optimizarea integrării lor în activitatea şcolară ed. Pop Livia Grădiniţa nr. 3 Jibou

Gradiniţa de copii,parte integrantă a sistemului din ţara noastră estechemată să asigure o pregătire eficientă şi multilaterală a preşcolarilorpentru şcoală ,astfel încât ei să se poată integra cu uşurinţă în activitateade tip şcolar cu toate obiectivele sale. O primă sarcină este cunoaşterea programei de învăţământ atât a celeidin gradiniţă cât şi a celei din clasa I. O planificare bine întocmită asigurăsuccesiunea şi gradarea cunoştinţelor în vederea formării priceperilor şideprinderilor trainice în vorbirea copiilor. Sarcinile dezvoltării vorbirii la preşcolari care sunt precizate şi înprogramă :capacitatea de a percepe sunetele şi cuvintele prin exersareaauzului fonematic , perfecţionarea pronunţării corecte îmbogăţireavocabularului activ al copilului,însuşirea unor structurigramaticale,dezvoltarea vorbirii monologate şi dialogate sunt menite sărăspundă procesului de învăţare în şcoală. Copilul nu va putea să înţeleagă conţinutul unei lecturi atât timp cât elnu are capacitatea de a asculta şi nu poate asculta dacă nu are auzulfonematic să distingă sunetele.El nu va putea să exprime gândurile şisentimentele sale dacă n-a fost pus în mod organizat să povestească,sărăspundă la întrebări. Ştim că limbajul se dezvolta sub influenţa adulţilor cu care stabilescrelaţii de comunicare din ce în ce mai complexe. Îmbogăţirea limbajului preşcolarului merge în pas cu cunoaşterearealităţii .Copiii se ridică treptat de la cuvântul care defineşte o categoriede obiecte de însuşiri,adică o noţiune.Treptat ei fac comparaţii între obiecteşi stabilesc note comune şi esenţiale deosebindu-le de altele.

12


În jocuri didactice am deprins pe copii să recunoască mărimi,forme,relaţii spaţiale,cuvinte care devin noţiuni. Odată cu dezvoltarea gândirii se formează la copii o vorbirecorectă.Educatoarelor le revine sarcina să urmareasca în special pe cei cu oexprimare greoaie. După apariţia limbajului interior vorbirea copilului devine maiinchegată,mai logică.La grupa mare se intensifică funcţia intelectuală alimbajului,iar vorbirea devine coerentă,logica. Povestirile,convorbirile, jocurile didactice au ajutat copiii să se detaşeze deprezent,vorbirea lor devine expresivă,nuanţată.Jocurile didactice dau copiilorposibilitatea să spună pe scurt sau cu detalii conţinutul unui text literar. Atractiv şi util pentru dezvoltarea vorbirii este jocul,,Cine ştie povesticastigă".Toate jocurile necesită o activitate intelectuală complexa.Copiiiobservă,sesizează,recunosc şi reproduc.Ele constitue un exercitiu de dezvoltare agândirii,a exprimării şi a imaginaţiei reproductive.Este necesar ca în activităţilecopiilor limbajul să fie viu,colorat,intonatia educatorului să fieexpresivă.Antrenarea copiilor în povestiri create de ei,in povestiri dupăinceput dat,după obiect,o jucărie,un sir de ilustraţii ofera posibilităţi mari deexprimare libera a copilului. Dezvoltarea vorbirii copiilor preşcolari urmăreşte pregătirea lor pentruşcoală şi stabileşte o strânsă legatură între conţinutul muncii instructiv-educative din gradiniţa şi şcoală. Grădiniţa poate şi trebuie să contribuie la dezvoltarea copilului în vedereaprocesului de învăţare din şcoală.

Evoluţia limbajului la copilul preşcolar , cale spre integrarea şcolară

ed. Motişan Cornelia –Grădiniţa nr.3 Jibou înv. Motişan Isidor- Şcoala ,,Lucian Blaga „ Jibou

Limbajul este un sistem de semne , specific oamenilor , alcătuit din sunetearticulate , prin care aceştia îşi exprimă gândurile , sentimentele şi dorinţele . În cadrul fenomenului total , care este limbajul, distingem doi factori :limbaşi vorbirea. Limba este principalul mijloc de comunicare între membrii unei colectivităţi,ea este produsul social al facultăţii limbajului “o comoară- după Al. Graur-pecare practica vorbirii o pune la dispoziţia vorbitorilor aparţinând aceleiaşicomunităţi lingvistice,un sistem gramatical existent virtual în fiecare creier sau,mai exact în minţile unui ansamblu de indivizi;căci limba nu este completă lanici unul din vorbitori , ea nu există deplin decât în masa de vorbitori.”

13


Vorbirea este realizarea practică a limbii, activitatea practică a vorbitorului .Ea este un act individual de voinţă şi inteligenţă, la care distingem:a) combinaţiile prin care subiectul vorbitor utilizează codul limbii pentru a-şi

exprima gândurile sale;b) mecanismul psiho-fizic care-i permite să-şi exteriorizeze aceste combinaţii.

Fiecare om îţi însuşeşte treptat , din cea mai fragedă copilărie , limbapoporului în mijlocul căruia trăieşte , limba pe care o vorbesc oamenii din jurulsău şi o foloseşte în relaţiile sale cu ceilalţi , repectând anumite reguli( fonetice,lexicale, morfologice şi sintactice), proprii limbii respective.

La vârsata preşcolară , cînd are loc lărgirea şi dezvoltarea raporturilor dintrecopil şi realitatea înconjurătoare , în grădiniţă , copilul devine obiectul unorvariate influenţe , complexe şi bine organizate , în comparaţie cu cele dinperioadele precedente. Formele şi conţinutul comunicării devin mai ample şimai variate. Practic , de aici începe vorbirea limbii, căci ,înaite de orice, copilultrebuie învăţat să rostească , cu participare sufletească, afectivă şi intelectualăcuvintele limbii amterne.

,,Limba este lăcaşul de adăpost al Fiinţei”- spunea Heidegger. Să-iconstruim , cu grijă şi responsabilitate, lăcaşul de adăpost cel mai îngrijit cuputinţă fiinţei de mâine şi, astfel , să ajutăm copilul să se construiască pe sine.

Grija pentru educarea limbajului la copii trebuie să constituie o preocuparepermanentă a părinţilor şi mai ales a educatoarelor şi învăţătorilor. Limbajul sedezvoltă ca un continuum la copil iar nouă ne revine sarcina de a organiza şiplanifica experienţele de limbaj ale fiecăruia în funcţie de ritmul propriu dedezvoltare .

Argumente de ordin psihologic scot în evidenţă faptul că vârsta preşcolarăşi şcolară mică este o etapă hotărâtoare în însuşirea corectă a vorbirii datoritămodificărilor cantitative şi calitative care vizează însuşirea pronunţiei corecte atuturor fonemelor , construirea lexicului de bază , apariţia limbajului interior,diversificarea formelor de comunicare , intensificarea funcţiilor cognitive alelimbajului , asimilarea în practica curentă a structurilor gramaticale, etc.

Argumentele de ordin pedagogic subliniază rolul hotărâtor pe care îl auinfluenţele sistematice asupra dezvoltării vorbirii copiilor , cu atât mai mult cucât acest proces este dependent de mediul de vorbire (grădiniţă, şcoală), demodelele de exprimare oferite de adulţi ( îndeosebi aceia care reprezintă pentrucopii persoane semnificative-părinţi , educatori).

În procesul de îndrumare a educării limbajului la preşcolari ,noua programăpropune educatoarelor obiectve cum ar fi:

• Să elaboreze concluzii în urma audierii unui text , să elaboreze şidesprindă idei într-un scop dat;

• Să distingă din anumite contexte date reale /imaginare despre mediulînconjurător, să descrie un eveniment real sau imaginar;

• Să facă descoperiri punând întrebări ;• Să participe ca ascultător şi ca vorbitor , la o activitate într-o sarcină

dată;• Să folosească corect cuvinte, propoziţii sau fraze.

14


Dorim să prezentăm câteva considerente cu privire la modul în carepovestire se ca un deosebit de valoros mijloc spre realizarea acestor

obiective .Prin varietatea , bogăţia, noutatea ideilor pe care le cuprinde povestirea , dar

mai ales modul în care scriitorul şi apoi povestitorul le prezintă şi reuşeşte să-lstimuleze afectiv pe copil şi să-l convingă, contribuie la cunoaştere mai adâncăa vieţii ,a adevărului .

Povestirea educatoarei ţine de necesitatea de a-l creşte pe copil într-oatmosferă verbalizată , de aceea textul literar utilizat în povestire trebuie să fiesimplu, dar, accesibil , conţinutul să fie plăcut , să vizeze acţiuni şicomportamente în legătură cu viaţa sa, copiii să înţeleagă majoritatea cuvintelorşi expresiilor, ideile să se succeadă logic şi să aibă un conţinut emoţionalascendent .

Lectura educatoarei este tipul de povestire cu eficienţă sporită , prezentată cutact şi măiestrie , ea devine o ,, lectură explicativă “ permiţându-i educatoareiînlocuirea cuvintelor necunoscute cu unele sinonime ale acestora , familiarecopilului .

Diafilmul ca mijloc sau ca formă de povestire a educatoarei,prezintă scene şiacţiuni concrete din text, care facilitează înţelegerea şi însuşirea integrală aconţinutului de idei , stimulează vorbirea copiilor prin comentarea acţiunlor saucaracterizarea comportamentului personajelor şi exprimarea atitudinilor propriivizavi de acestea .

Povestirea cu ajutorul textului imprimat artistic este benefică prin utilizareanuanţată a cuvintelor şi expresiilor literare , tonalitatea şi expresivitateapersonajelor , fondul muzical ce însoţeşte povestirea îi induc copilului trăiriinterioare deosebite menite a-i facilita înţelegerea mesajului .

Povestirea cu început dat, povestirea după ilustraţii sau povestirea selectvăsunt des utilizate de către educatoare în special în grupa pregătitoare .Odatăaudiate povestirile , expresiile literare care dau valoare artistică textului suntdeseori memorate şi utilizate în vorbirea curentă, copiii le exersează , lestăpânesc,înţeleg gândurile şi sentimentele oamenilor , se familiarizează cubogăţia formelor gramaticale , cu frumuseşea şi expresivitatea limbii .

Practica a dovedit că pe lângă procesul didactic în sine , este necesar săexiste o diagnosticare a activităţii verbale şi o înregistrare peridică a evoluţieilimbajului fiecărui copil , bazate pe evaluări continue sau sumative . Esteimportant ,să vorbim copiilor , să vorbim cu ei, nu doar către ei ,să-i ascultăm şisă-i învăţăm să asculte la rândul lor ,să le arătăm cărţi , imagini , să le descifrămîmpreună cu ei , să-i învăţăm să le folosească , să folosim tot ce ei ne oferă caexperienţă de limbaj, în sprijinul lor .

Pentru ca exprimarea orală să devină abilitate trebuie cultivate în continuarecapacităţile de conversaţie , de povestire şi de comunicare . În acest scop înclasa I se impune folosirea diferitelor strategii de organizare şi desfăşurare alecţiilor utilizare a cât mai multor şi diverse variante de exerciţii în vedereaîndeplinirii importantului obiectiv cadru- dezvoltarea capacităţii de exprimare .

15


Ilustraţiile din abecedar se oferă ca o importantă sursă de observre şiconversaţie . Învăţătorul poate îndruma această observaţie , iar elevii potelabora răspunsuri dezvoltate, variate , clare la întrebările directe ale acestuia ,pe lângă acestea s-au încercat stabilirea legăturilor cauzale dintre unele aspectesurprinse de aceste imagini ( frumuseţea legumelor din grădină , hărnicialegumicultorului ;schimbările din natură –anotimpul toamna , pestii din acvariu-mediul de viaţă al acestor vieţuitoare ), precum şi stabilirea unui titlu cât maifrumos, concis,şi sugestiv pentru fiecare din aceste imagini.

Selectarea unor ilustraţii ce prezintă momente din lumea poveştilor şidiscutarea acestora dau posibilitatea elevilor să găsească şi să relateze firullogic al întâmplărilor .

În cadrul acestui tip de exerciţii am încercat şi punerea în valoare acreativităţii copiilor prin întrebări de tipul ,,Ces-ar fi întâmplat dacă ....?” ,,Cums-ar fi descurcat personajul dacă...?”.

Efectuarea jocurilor de rol constituie un procedeu accesibil şi plăcut, cestimulează capacitatea de comunicare reciprocă a elevilor .Jocul ,,Eu vând , tucumperi” surprinde aspecte din activitatea zilnică , oferă posibilitateaexprimării opiniei proprii.

Am solicitat elevilor să-şi imagineze un dialog ce ar putea avea loc întrepersonajele basmului ,,Ursul păcălit de vulpe “de Ion Creangă prilej cu care aufost exprimate motivaţii şi atitudini interesante.

Un alt joc în care învăţătorul a avut o mai mare implcare prin ajutorul dat afost cel numit ,,Reporterul” în care elevul reporter punea întrebări cu privire lafamilia celui intervievat , prietenii de joacă , preocupări , întâmpări deosebite ,etc.

Memorarea unor poezii şi apoi recitarea lor dau prilejul unor discuţii cuprivire la atitudinile surprinse în text la atitudinile surprinse în context:,,Motanul pedepsit”-lăcomia şi urmările ei , ,,Albiniţa “ –hărnicia şi disciplinaprilej de împlinire , de asemenea au fost comentate unele expresii din poezia,,Toamna “.

Am surprins doar câteva modalităţi utilizate în această scurtă perioadăparcursă până în prezent în care am încercat valorificarea optimă a bagajuluiinformaţional a deprinderilor şi capacităţilor cu care copiii veneau din grădiniţeconvinşi că asigurarea unei comunicări clare , corecte , nuanţate şi cursive atâtîn grădiniţă cât şi în şcoală constituie premise ce garantează progresulintelectual al copilului şi realizarea obiectivelor cadru specifice dezvoltăriivorbirii , dezvoltării limbajului.

Bibliografie :Heidegger , M. Originea operei de artă,Bucureşti, Editura Univers, 1982.Rosetti , Al. Introducere în fonetică,Bucureşti, Editura Ştiinţifică şiEnciclopedică, 1982Stănescu, N. Amintiri din prezent, Bucureşti, Editura Sport –Turism , 1985

16


Influenţa defectelor de vorbire asupra dezvoltării psihice a copilului Ed. Botiş Mariana Grădiniţa"PRICHINDEL" Jibou

Învăţământului preşcolar, ca prima treaptă în procesul instructiv educativ, îirevine sarcina primordială de a dezvolta capacităţile de comunicare verbală lacopii, având rolul cheie în dezvoltarea proceselor psihice a însuşiriicunoştinţelor despre realitatea înconjurătoare, a evoluţiei întregii personalităţi. Vârsta preşcolară fiind perioada de "maximă receptivitate şi plasticitate atâtfaţă de factorii care favorizează dezvoltarea limbajului, cât şi cei care provoacădiferitele sale tulburări, este perioada cea mai accesibilă prevenirii şi corectăriideficientelor de vorbire". Este demonstrat faptul că dezvoltarea limbajului este condiţionată de factoriisocio-afectivi şi, concomitent, de o dezvoltare normală psihică şi fizică generală.Numeroşi cercetători, printre care C. Păunescu, Almaşanu, au precizat roluleducaţiei ca element esential în dezvoltarea vorbirii. « Vorbirea nu este ofacultate moştenită, ci ea trebuie învăţată » . Lipsa de preocupare a celor din jur,cu precădere adultii, de a-i stimula copilului modul de articulare a vorbiriiconduce la întârzierea formării inhibitiei de diferenţiere, ceea ce determinăfixarea şi permanentizarea erorilor motrice ale fenomenelor. Nu este de neglijat nici rolul pe care-1 joacă sistemul nervos şi organele de simţîn dezvoltarea limbajului. Diferitele malformaţii , ca şi leziunile sistemuluinervos central, deficienţelor organelor fono-articulatorii îşi lasă putemicamprenta asupra limbajului, iar strădaniile educative rămân fară eficientă. Rolul mediului social este evident demonstrat prin cazuistica unor copii cudezvoltare şi evoluţie normale, dar care la vârste mici, în perioada constituiriilimbajului, au fost pierduţi, crescând în mediu natural alături de animale, iaratunci când au fost găsiţi după câţiva ani procesul de reabilitare s-a doveditfoarte dificil de realizat şi, în unele cazuri, nerecuperabili chiar la vârsta adultă. Referitor la acest aspect, Tolstoi afirmă ca « de la un copil de cinci anipână la mine nu-i decât un pas, dar de la un nou născut până la un copil de cinciani e o distanţă enormă ». Tot astfel, având în vedere ritmul dezvoltării intelectuale , Gluscova sustine că« jumătate din dezvoltarea globală a facultăţilor intelectuale se petrec îndecursul primilor 5 ani de viaţă, 30% până la 8 ani şi numai 20% până la 17 ani. »Faptul că prima copilărie cunoaşte ritmul cel mai înalt de dezvoltareintelectuală, când se pun bazele întregii personalităţi, iar capacitatea de asimilarea informaţiilor este foarte ridicată, determină şi acţiunea de prevenire adevierilor de la vorbirea corectă.

17


Corectarea defectelor de vorbire în perioada preşcolară este impusă, pe de oparte, de îndreptarea greşelilor datorate maturizării fireşti a mecanismelornecesare unei exprimări clare, corecte, logice, pe de altă parte, activitateadesfăşurată cu copiii care au un ritm mai lent de dezvoltare cu tendinţe depersistenţă în anumite deficienţe de pronunţie. Argumentele psihologice scot în evidenţă faptul că vârsta preşcolară este etapahotărâtoare în procesul de însutire corectă a vorbirii, datorită modificărilor deordin cantitativ şi calitativ care vizează însuşirea pronunţiei corecte a tuturorcuvintelor desemnând fenomene şi lucruri, constituirea lexicului de bază ,divesificarea formelor de comunicare, intensificarea functiilor cognitive alelimbajului, asimilarea în practica exprimării curente a structurii gramaticale. La vârsta de 6 ani vocabularul copiilor poate depăşi 3000 de cuvinte , iarfrământările determinate de exprimarea în propoziţii devin din ce în ce maicomplexe. Sub influenta muncii organizate din grădiniţă se stabilescstereotipurile complexe ale limbii pe baza cărora copiii sesizează nuantele maifine ale exprimării. În această perioadă intervenţiile sunt mai eficientă in procesul formăriiînseşi, decât ulterior, când s-au stabilit şi s-au stabilizat unele structuri eronate,când deficienţele s-au consolidat şi au început să frâneze procesul dezvoltăriigândirii şi să-şi pună amprenta asupra întregii personalităţi. Numeroasele particularităţi de pronunţare încep să dispară traptat, astfel încâtîn jurul vârstei de 5 ani copiii îşi însuşesc sistemul fonetic al limbii materne.Începe să se reducă numărul omisiunilor şi înlocuirilor de sunete, vorbireadevenind din ce în ce mai inteligibilă. Cu toate acestea, în perioada preşcolară se menţine încă o sumă de anumitedificultăţi determinate de pronunţarea consoanelor mai diferenţiate, cum ar fi :- omisiunea unei consoane dintr-o asociere de două consoane consecutive (tactolsau tatol pentru tractor ; caun pentru scaun ; bătân pentru bătrân ) ; etc.- înlocuirea consoanei R cu alte sunete (iepuiaş, iepulaş pentru iepuraş, iaţăpentru raţă, etc) ;- înlocuirea frecventă a consoanelor Ş- J cu S-Z şi, mai rar invers (sarpe în locde şarpe, jmeu în loc de zmeu). La o vârstă mai avansată înlocuirile dintre sunete devin din ce în ce mai rare. Înaceastă măsură, toate deformările de sunete tind să se atenueze odată cu trecereade la o vârstă la alta, luând în calcul unităţi de timp reduse, nu numai anii. Persistenta acestor deformări de sunete aparţine deja de domeniulpatalogicului. Un argument în plus în susţinerea oportunităţii corectării defectelor de vorbireîn grădiniţe este faptul incontestabil că educatoarea profesionistă dispune de maimult timp în comparaţie cu învăţătoarea, iar copilul - subiectul se supune maiuşor tratamentului încadrat în jos, corectându-se pe nesimţite, fără a-şi sesiza saua i se arăta defectul. De asemenea, deprinderile de exprimare greşită pot fi corectate mai uşordatorită plasticităţii sistemului nervos care permite acomodarea rapidă lasituaţii noi.

18


Depistarea timpurie a defectelor de vorbire şi aplicarea unor măsuri deprevenire şi de înlăturare a lor are importanţă covârşitoare. La copii deprinderilede exprimare greşită nu sunt înca prea adânc fixate şi pot fi înlăturate cu totul,astfel încât, mai târziu, să fie înlocuite cu formarea unor deprinderi de exprimarecorectă prin respectarea măsurilor de educare cu caracter general care să asiguredezvoltarea normală a vorbirii. Pedagogia preşcolarului sustine prin argumente rolul hotărâtor pecare îl are un sistem de influente, dirijat şi corelat asupra dezvoltării vorbiriidatorită dependenţei acestui proces de mediul de vorbire, de modelele deexprimare oferite de către adulti în special, de către educatoare sau (şi) părinţi,cei care au o capacitate mai puternică de influenţă. Pentru a putea interveni eficient în corectarea tulburărilor de vorbire, estenecesar ca fiecare educatoare să cunoască particularităţile dezvoltăriiontogenetice a limbajului, ca şi specificul tulburărilor de vorbire şi cauzelecare 1-au generat, precum şi unele tehnici logopedice generale ce pot fiaplicate în grădiniţe.

BIBLIOGRAFIE

1. BADICA.T. Exercitii pentru dezvolatrea vorbirii prescolarilor. E.D.P., Bucureşti, 1979.2. BOSCAIU. E., Prevenirea şi corectarea tulburărilor de vorbire in grădiniţa de copii, E.D.P., Bucureşti, 1973.3. FLORESCU.D., Educarea vorbirii corecte la vârsta preŞcolară, In « Grădiniţa şi educaţia copilului preşcolar »1979. 4. ELINOR SCHUMAN KOLUMBUS - Didactica preşcolară,Bucuresti ,1998.

19


Utilizarea eficientă a limbii ca mijloc de comunicare , gândire şi

creaţie de către elevii din ciclul primar

înv. Coste Daniela

Şcoala ,,Lucian Blaga „ Jibou

Învăţătorul este cel care dăruieşte fiecărui om , la pornirea lui pe drumul spre

lumină , primele elemente , călăuzindu-i paşii spre marele titlu de ,,Om „. El este

acela care modelează materialul cel mai de preţ –copilul- tinzând ca din fiecare

bloc de marmură brută să realizeze o fiinţă înzestrată cu cele mai frumoase

trăsături , un om care să înmănuncheze calităţile morale cele mai înalte . El este

acela care îi ajută fiecărui copil să descopere ,, tainele naturii” . Toate acestea au

făcut ca activitatea să fie socotită „Profesiunea de aur „ . Învăţătorul exercită o

profesie şi nicidecum o meserie . Funcţiile sale sunt cu totul intelectuale , cu

totul morale, iar relaţiile –totdeauna sociale.

Pornind de la premiza că învăşătorul are rolul hotărâtor în a păstra limba , de a

cultiva vorbirea îngrijită şi corectă , el este factorul dinamizator în influenţarea

exprimării elevilor – determinată de componenta cu care acţionează în această

direcţie, stăpânirea mijloacelor de fixare şi activare a cuvintelor însuşite .

,, Limba –spune marele om de cultură –Lucian Blaga – este întâiul mare

poem al unui neam .”În limba neamului ne naştem şi murim , în limba neamului

nostru ne plângem durerile sau ne cântăm ,,bucuria şi amarul”, cum spunea un

alt poet al plaiurilor transilvănene.

De aceea , predarea -învăţarea limbii române capătă conotaţii profunde , chiar

numai din perspectiva faptului că este suportul predării –învăţării altor discipline

de învăţământ . Cum ar putea un copil rezolva o problemă la matematică , dacă

20


n-ar putea citi enunţul problemei?Cum ar putea învăţa la istorie , geografie,

stiinţe dacă nu ar sti citi?

Din perspectiva Noului Curriculum Naţional , obiectul central al predării-

învăţării limbii şi literaturii române în învăţământul primar este ,,dezvoltarea

componenţelor elementare de comunicare orală şi scrisă ale copiilor , precum şi

familiarizarea acestora cu texte literare şi nonliterare , semnificative din punctul

de vedere al vârstei cuprinse între 6/7-10 /11 ani. Prin studierea limbii în ciclul

primar se urmăreşte , atât cultivarea limbajului oral şi scris al elevilor ,

cunoaşterea şi folosirea corectă a limbii materne , cât şi învăţarea unora din

instrumentele esenţale ale activităţii intelectuale (cititul , scrisul , exprimarea

corectă), acumularea unor informaţii din diferite domenii ale cunoaşterii ,

cultivarea în rândul elevilor a calităţilor moral cetăţeneşti.

Curriculum-ul pentru limba şi literatura română la clasele I-IV propune o

mutaţie fundamentală la nivelul studierii limbii române , în sensul că în locul

compartimentării artificiale a disciplinei în : citire , lectură , gramatică ,

compunere , se realizează o predare integrată . De aceea lecţia de limba română

nu mai este specializată pe citire,comunicare -pentru că citirea înseamnă şi

lectură , explicarea cuvintelor noi ţine de gramatică –sensul cuvintelor ,

semantica , redarea conţinutului pe bază de întrebări , orale sau scrise înseamnă

de fapt , compunere după un plan de întrbări. Rolul învăţătorului este ca prin

mult tact pedagogic , pe baza textelor literare studiate să poată atinge toate

aceste componente , deoarece fiecare dintre ele are un rol hotărâtor în educaţia

copilului.

De exemplu lectura , care constituie unul dintre cele mai importante obiective

ale actului citirii , în sensul larg al cuvântului , cu semnificaţia sinonimă lecturii

la ciclul primar ,îl reprezintă formarea şi dezvoltarea gustului pentru a citi ,

pentru lectură , în aşa fel încît cartea să devină prietenul fidel şi nedespărţit al

copilului. Lectura cărţilor angajează în mintea şi sufletul copiilor valori

formativ-educative reprezentând una dintre cele mai complexe şi importante

activităţi ale omului modern . Prin lectură elevii sunt conduşi spre a-şi forma şi

21


dezvolta capacitatea de a surprinde , de a descoperi conţinuturi şi forme ale

realităţii exprimate într-o multitudine de modalităţi de expresie de a asocia

unele cu altele , ceea ce le permite să-şi extindă astfel aria cunoaşterii .În cadrul

lecţiilor de citire învăţătorul trebuie să urmărească în permanenţă să nu se

oprească la dezbateri liniare , de tipul :,,Despre ce este vorba în fragmentul

...lectura?”la a dezvolta sau sintetiza doar conţinutul unor opere sub aspectul

acţiunii , ci să reflecteze ,, cum se comunică” un conţinut fructificând textele sub

aspectul expresivităţii , valenţelor educative , raportului dintre operă şi realitate

a perenităţii ideilor exprimate .

Compunerile realizează o sinteză a tot ceea ce învaţă elevii la gramatică , citire

la celelalte obiecte de învăţământ sub raportul corectitudinii exprimării ,ele

constituie prilej de :

- valorificare a experienţei de viaţă a elevului ;

- manifestare a imaginaţiei şi fanteziei creative .

Gramatica se învaţă prin mijlocirea limbii .Obiectivul principal al studiului

gramaticii este de a contribui la dezvoltarea flexibilităţii gândirii , la formarea

unor capacităţi intelectuale . Acestea solicită realizarea caracterului formativ ,

activ şi euristic al studiului limbii române. Toate textele literare constituie un

mijloc important de formare a limbajului elevilor . Sarcina dezvoltării corecte şi

clare îi revine învăţătorului .

Munca creatoare a dascălului , desigur, va găsi în practica şcolară numeroase

posibilităţi de realizare a acestor obiective.

Metodă eficientă utilizată în scopul accesibilizăriişi formării limbajului figurat prin lecţiile de limba română în ciclul primar

Înv. Inceu Aurel Şcoala ,,Lucian Blaga „ Jibou

Exerciţiul constitute, prin varietatea la care se pretează, prin posibilitateaefectuării în orice moment al lectiei, prin multitudinea sarcinilor ce pot fi

22


rezolvate, prin valoarea lui formativă, o metodă nelipsită din activitateaeducatorului. Această varietate a exerciţiilor nu înseamnă improvizaţie, lipsă dediscernământ. Dimpotrivă, rezolvarea unor sarcini multiple pornind, deexemplu, de la acelaşi text, este condiţionată de selectarea textului, de gradareasarcinilor, de ordinea operaţiilor etc. Exerciţiile scrise la limba română, indiferent de sarcina momentan urmărită,ţintesc, în ultima analiză, realizarea unei exprimări corecte, fluente şiexpresive. Exerciţiile scrise permit educatorului să observe corectitudinea graficăa enunturilor verbale (elevul poate vorbi corect, dar poate scrie greşit). Cele pecare le prezentăm noi sunt alese şi urmăresc îndeosebi achiziţionarea sensuluifigurat al cuvântului şi folosirea sensurilor figurate (provocându-se astfelrăspunsurile creatoare din partea elevilor). Vom da forma rezolvată a primeipărţi a exerciţiilor (de altfel, una din condiţiile realizării eficientei exerciţiilor oconstitute prealabilă demonstrare în clasă şi însoţirea acesteia de explicaţiilenecesare). Uneori exerciţiile sunt urmate de o "motivare" teoretică, de o explicare aprocesului lingvistic care stă la originea lor. l.a. Găsiţi comparaţii pentru adjectivele: alb ca zăpada (neaua, omătul) subţire ca……. negru ca……. iute ca ……. greu ca…….. uşor ca …….. l.b. Cu ce sau cu cine se compară de obicei: slab……. gras....... leneş....... un om sprinten înalt blând viclean l.c. Găsiţi verbele potrivite pentru următoarele comparaţii: sare ca din pod …….ca din puşcă .........ca pe spini (ouă) .........ca vântul (gândul) .........ca din carte …….ca din gaură de şarpe 2.a. Cine are ochi? geamul (fereastra) sfoară (aţă) lanţul aragazul gheaţa fagurele

23


pădurea sita (ciurul) 2.b. Cine are dinţi? Grebla Peria Pieptenele Roata (dinţată) Soarele 2.c. Cine are picioare? Masa (dulapul, patul, soba) Muntele Paharul Podul Ciuperca 2.d. Cine are brate? Râul Macaraua Candelabrul Omul Cuierul 3.a. Alcătuiţi perechi de propoziţii, după modelul: Vasile a găsit cheia lângă portiţă. Vasile a găsit cheia problemei.folosind cuvintele: ploaie, arde, inimă, leagăn (sau alte cuvinte, depreferinţă din vocabularul fundamental al limbii române) 3.b. Înlocuiţi, acolo unde este posibil, cuvintele subliniate cu altele cuînţeles asemănător: Grivei, la piciorul (laba) stângă era pansat. La piciorul muntelui s-au oprit. Îl ducea de brat (mână). Bratul mort al râului se umple din nou de apă. Faţa (obrazul) îi era îmbujorată. 4. Completaţi spaţiile libere cu unul din verbele din stânga paginii: Mănâncă Mă......... la inimă.Pişcă Obrazul mă .............Injunghie Mă ........ măseaua.Furnică Mă.........pe la spate.Chinuie Mă ..........în palmă.Arde Mă.........la limbă.Înteapă Mă......... la spate. Omisiunea subiectului (impersonalizarea verbului) sau înlocuireasubiectului din grupul substantivelor de gen personal printr-un substantiv dinsfera grupului - părţi ale corpului - determină trecerea verbului de actiune incategoria verbului de stare.

24


5. Transformati propoziţiile de mai jos în propoziţii simple şi observaţi dacăse schimbă întelesul: Băiatul citeşte o carte. Ion bea un pahar de suc. Vasile cântă la vioară. Ana joacă într-o piesă.

6. După modelul "Grădina îmbracă haină (veşmânt, straie) nouă.", înlocuiţicuvintele subliniate cu cuvinte sau expresii cu acelaşi înţeles: albastrul necuprinsul Rândunica săgeată nemărginirea oglinda bolta înăltimile infinitul cerulÎntre cele două vecine era ceartă din cauza puilor de cloşcă. sfadă ură vrajbă neînţelegere vreme rea încordare Trebuie să facem observaţia că rezolvarea exerciţiilor de către elevi a scosla iveală şi unele fisuri în întocmirea lor iniţială. Astfel, dacă s-a cerut săînlocuiască cuvântul război din propoziţia "Între cele două vecine era război dincauza puilor de cloşcă", elevii au fost tentaţi să înlocuiască cu sinonimele luptă,bătălie, care se dovedeau totuşi improprii contextului. Dacă, însă, s-a cerut săînlocuiască cuvântul ceartă, lista sinonimelor a fost mai lungă, iar contextul acâştigat în firesc. Fiind vorba de tipuri de exercitii, învăţătorului îi rămâne sarcina de a fixamomentul prielnic rezolvării unuia sau altuia din tipurile de exercitii. DarAceasta nu este o sarcină dificilă dacă ţinem seama de faptul că ele au fostprezentate în ordinea crescândă a dificultătii.

Bibliografie:

1. Bidu-Vrănceanu, Angela-Forăscu Narcisa, Modele de structurare semantică,Ed. Facla, Timişoara2. Evseev Ivan, Semantica verbului, Ed. Facla, Timişoara

25


Contribuţia lecturii suplimentare la dezvoltarea abilităţilor de comunicare

la elevii din ciclul primar

Înv . Măsălar Angela


Programele şcolare pentru invăţămantul primar nu cuprind în structura lor

lectura suplimentară a elevilor. Un mic sondaj desfăşurat în rândul învăţătorilor

a descoperit păreri diferite. Unii consideră că dacă nu se specifică nimic,

învăţătorul nu mai are sarcini exprese în acest sens. Alţii găsesc lectura

suplimentară printre rândurile programei, prin unele obiective de referinţă. Unii

învăţători au declarat că nu renunţă la îndrumarea lecturii suplimentare a

elevilor, alţii o găsesc doar în disciplinele opţionale, iar alţii au precizat că nu se

complică pentru că este obligaţia familiei.

Este foarte important să subliniem că există sau nu există în schema orară

disciplina opţională “literatura pentru copii”, învăţătorul are obligaţia să îndrume

lectura suplimentară a copiilor.

Acesată obligaţie este determinată de faptul ca obiectivele cadru si unele

obiective de referinţa nu se realizează numai cu textele din manuale. De aceea,

este necesară lectura suplimentară a elevilor, fără de care formarea lor în aria

curriculară “Limba si comunicare” nu este completă.

Dar ce inseamnă lectură bine îndrumată?

În primul rând, înseamnă criterii clare în legatură cu alegerea textelor.

Unul dintre aceste criterii este accesibilitatea. Pentru clasele I-IV accesibilitatea

textului inseamnă:

• marimea textului potrivit cu vârsta cititorilor;

• număr corespunzător de personaje ( mai mic la calsele I-II, ceva mai mare

la clasele III-IV);

• număr mai mic de acţiuni pentru a putea fi reţinute;

• perceperea acestor acţiuni şi ordinea desfasurării lor;

26


• ponderea mai mică acordată descrierilor.

Un alt criteriu se referă la : genuri si specii literare adecvate. Pentru vârsta

claselor primare sunt potrivite texte narative care îndeplinesc cerinţele de

accesabilitate şi care dezvoltă teme din sfera de cunostinţe a copiilor. Cele mai

apropiate copiilor sunt textele cu acţiuni din lumea fantasticului, în care se poate

întâmpla orice, cu răsturnări de situaţii, în care, până la urmă, binele învinge

răul, indiferent de forma pe care o îmbracă.

Nu trebuie neglijate nici textele lirice, în special cele în versuri, care oferă

modele de exprimare şi care trezesc sentimente, provoacă emoţii, etc.

Un alt criteriu pentru alegerea textelor vizează limbajul folosit de autor.

Din acest punct de vedere, textele trebuie alese cu mare grijă, încât să ofere

modele de exprimare pentru elevi. Textele cu multe arhaisme si regionalisme

trebuie evitate la clasele I si a II-a si folosite cu atenţie la calsele a III-a şi a IV-

a.

Ca orice sarcină didactică, lectura suplimentară a elevilor trebuie

îndrumată si verificată. Pentru aceasta se folosesc secvenţe din orele de limba

română, orele la dispoziţia invăţătorului sau se stabilesc ore speciale prin

planificările semestriale.

Este cunoscut faptul ca în gradiniţă şi în familie copilul se formează ca

ascultător de lectură. De aceea, în primii ani de şcoală, trebuie să trezim

interesul pentru citit , să-l îndrumăm în aşa fel încât lectura să devina o

deprindere statornică, iar, cu timpul, elevul să conştientizeze că lectura este o

activitate individuală cu caracter permanent.

In vederea trezirii interesului pentru citit invăţătorul prezintă elevilor un

fragment din textul care este mai atractiv. Prezentarea poate fi însoţită de planşe

sau de diafilme. Când elevul este mai interesat de conţinutul textelor atunci se

întrupe prezentarea, se recomandă citirea individuală a textului şi se stabileşte

termenul până la care se poate realiza acest lucru.

După citirea individuală a textului, învăţătorul verifică în ore speciale, în

ce masură s-a înţeles conţinutul textului, dacă elevii au înţeles sensurile

27


cuvintelor şi expresiilor noi şi dacă pot opera cu ele. De asemenea elevii pot fi

puşi să povestească textul citit, să rezolve teme în legatură cu textul, să prezinte

întâmplări, acţiuni asemănatoare cu cele din text, să formuleze mesaje cu privire

la text, să sesizeze momentele subiectului, fără să la denumească, în creaţiile

narative.

Cum am îndrumat eu lectura suplimentara a elevilor?

• Anumite ore de limba română le-am transformat uneori în

adevărate “scene teatrale” pe care s-au perindat rând pe rând

personaje ce şi-au interpretat rolul cu o măiestrie de artist.

• Fiind curioşi să afle mai multe despre personajele prezentate in

fragmentele din manual, copiii şi-au cumpărat cărtile sau le-au

împrmutat de la biblioteca şcolii.

• Concursuri precum: “Lumea poveştilor”, ” Personajul preferat”,

“Din tainele carţilor” au constituit activităţi preferate care au

dezvoltat pasiunea pentru citit.

• Profesorul Viorel Muresan, consacrat pe linie literară a prezentat

copiilor versuri din creaţia sa, încurajandu-i spre creaţie.

• Şcoala noastră a beneficiat de multe cărţi din literatura pentru copii

prin “Editura Donaris”. Dragostea pentru lectura nu se moşteneşte,

nu se învata ci se dezvoltă prin apropiere de lumea minunată şi

sensibila a “cuvintelor potrivite”.

“Oricărui copil mic îi face plăcere să se exprime, pentru că aceasta îi dă

bucuria de-a simţi trăind; de aici se deduce necesitatea de a se da exprimării

personale cea mai mare libertate şi de a o recunoaşte drept cea mai instinctuală

dintre manifestările spontane: a vorbi, a face, a crea, a acţiona în toate

domeniile, iată miezul pricipiului fundamental al pedagogiei- libera

exprimare.” (Pedagogia Freinet)

Limba este izvorul ce porneşte din “stânca “ primelor cuvinte şi se revarsă

mai tarziu în noi umplându-ne de sentimente şi trăiri. Este “ bulgarele de aur”

28


revărsat în “marea de azur”, este “o poveste minunată” toarsă-n fir de-“A fost

odată…..”

Conchid prin a sublinia că orele de lectură constituie piatra de hotar dintre

cele doua lumi: copilaria si adolescenţa. Poveştile, povestirile, poeziile ajută în

formarea si dezvoltarea unui vocabular elevat, modelează caractere si

conturează trasături morale ce pot fi urmate.

Bibliografie:

1. Învăţămantul primar, revistă editată la Editura Discipol, Nr.3,4-1999;

2. Pedagogia Freinet.

Rolul cunoştinţelor şi deprinderilor de comunicare şi compoziţie în abordarea textului literar înv. Făzăcaş Livia înv. Creţ Marioara Şcoala „Lucian Blaga” Jibou Comunicarea trebuie să uşureze învăţarea rolurilor sociale şi contactelorumane ceea ce înseămnă asimilarea deprinderilor de dialogare civilizată, de aasculta şi a vorbi, de apune întrebări şi a răspunde, de a emite şi desciframesajele verbale, paraverbale şi nonverbale. Comunicarea ca disciplină de studiu cuprinde cunoştinţe din disciplineledezvoltarea vorbirii, compunere şi gramatică, corelate într-o viziune integratoare.Deprinderile de vorbire corectă şi expresivă, activităţile de elaborare creativă, lacare se adaugă celelalte componente , ale limbii române (citire, lectură, scriere)urmăresc formarea la elevi a capacităţii lingvistice şi sociale de comunicare -ca schimb de mesaje, de impresii, precum şi de „ascundere" a gânduluiexprimabil : „Cuvântul e atât de bogat în înţelesuri, încât, uneori , el comunicămai mult decât trebuie „ ( I. Cristoiu) . Comunicarea didactică este un transfer complex între entităţi (indivizi saugrupuri) ce-şi asumă simultan sau succesiv roluri de emiţători şi receptori. Spre aînţelege această definire, vom adăuga următoarele precizări:a. comunicarea este un proces în care sunt angajaţi reciproc emiţători şireceptori;b. comunicarea înseamnă un proces interactiv în care învăţătorul este şi emiţătorşi receptor, iar elevii sunt deopotrivă receptori şi emiţători de mesaje;

29


c. spre deosebire de comunicare, informarea presupune circulaţia informaţieidoar de la emiţător spre receptor;d. învăţătorul care informează , adoptă o formă de comunicare ierarhică, prin careautoritatea ( ca proces de informaţii), exercită o presiune privilegiată (şiinhibatorie) asupra elevilor;e. învăţătorul care comunică cu elevii îşi asumă poziţia de egalitate cu aceştia,schimbând mesaje reciproce: „în timp ce învăţătorul emite, elevul îşi construieştepe baza elementelor informaţionale remise, mesajul său, care , în parte va fireturnat (explicit sau prin transparenţa mimicii, gesturilor, etc.) învăţătorului. Comunicarea poate fi ierarhică şi reciprocă. Pe rând şi oricând emiţătorul(învăţătorul) ia locul receptorului (elev) determinând aceeaşi poziţieprivilegiată a partenerilor, a educabilului şi a celui ce educă. Tipul decomunicare reciprocă răspunde unui proces de învăţământ democratic, în carecadrul didactic nu rămâne un agent de informatizare, iar elevul un asimilator deinformatie. Actul de comunicare este bilateral, determinând opţiunea că „ mesajulnu este numai ceea ce se predă, ci şi ceea ce se recepţionează" . În comunicarea şcolară un rol fundamental îl are comunicarea orală şicomunicarea scrisă . Comunicarea orală sau verbală presupune schimbul demesaje, prin dialog între doi sau mai mulţi parteneri, care iau alternativ rolul deascultător şi vorbitor. Ea impune o etică a capacităţii de a conversa. De aceea,partenerii de conversatie (învăţător - elevi ) au nevoie de înzestrarea de a-şiconstrui spontan discursul, de a-1 rosti clar, corect şi logic, de o parte, şi de a-1asculta atent, civilizat , cu interes pe de altă parte. Disfuncţiile unei comunicăriorale optime sunt :4eceptorul nu manifestă interes faţă de mesaj, mesajul setransmite cu pauze lungi, deranjante, înţelegerea greşită a mesajului pentru căreceptorul are cu totul altă poziţie faţă de el, receptorul nu are capacitatea de aasculta şi întrerupe repetat comunicarea, insuficientă dispoziţie de a participala conversaţie." ( V. Molan, 1997,p. 31) Toată activitatea de comunicare orală se converteşte didactic în ceea cenumim formarea la copii a unei expresii orale corecte. Din perspectivaobiectivelor didactice exprimarea orală corectă înseamnă:

• la cls. I-, formarea unei pronunţări clare şi precise , articularea corectă afonemelor ; cuvintelor şi a enunţurilor simple;

• la cls. aII a -uea deprinderii de a formula răspunsuri şi întrebări, de aasculta şi a dialoga, formarea capacităţi de a relata, comenta şi repovestievenimente;

• la cls. a III a - pronunţarea, articularea şi accentuarea corectă a cuvintelor;• la cls. a IV a - însuşirea sistematică a unor norme privind constituirea

discursului, formarea deprinderilor de structurare a ideilor, de stimulare agândirii creatoare, de reproducere a unui enunt original.

Abilitatea de exprimare orală se realizează prin însuşirea capacităţii deconversaţie, de povestire şi de comentare. Pentru maturizarea progresivă a acestei abilităţi se impune un exerciţiupermanent de îmbogăţire şi nuanţare vocabularului, de structurare a mesajelor îndiscurs coerent, de promovare şi provocare a comunicării orale pentru a înfrânge

30


inhibiţiile şi a disciplina dialogul, de a aprecia corectitudinea, limpezimea şiprecizia enunţurilor proprii sau a celor receptate. Comunicarea în scris, spre deosebire de comunicare orală, presupune maimultă rigoare reuşită chiar din natura canalului de vehiculare a mesajului. Oralulse caracterizează prin libertatea de exprimare, aceasta fiind dependentă de uncontext situaţional, prin posibilitatea de rectificări şi reluări prin folosirea conduiteinonverbale şi paraverbale, prin construcţia sa spontană, prin subiectivismulevident a1 discursului şi chiar prin abatere de la vorbirea corectă. Scrisul realizează o comunicare la distanţă; cel ce scrie nu se află în acelaşitimp şi în acelaşi spaţiu cu cel ce receptează ceea ce scrie. De aici rezultă oserie de dezavantaje dar şi de avantaje ale comunicării prin scris . Între dezavantaje amintim:

- -imposibilitatea folosirii limbajului nonverbal;- -inexistenţa „mărcii emoţionale"a subiectivismului participativ;- lipsa fonnei de control pentru reacţia spontană a receptorului; - posibilitatea

ca receptorul să nu înţeleagă mesajul; Între avantajele comunicării scrisesunt:

- se foloseşte un limbaj controlat şi controlabil din punct de- vedere al normelor de corectitudine;

se pot ascunde manifestările pătimaş subjective care ar putea bruia o comunicaredirectă; se pretinde o anumită grijă pentru redactarea, estetică; stăpânirea coreetă atehnicii scrierii, cunoaşterea regulilor de scriere, Din perspectiva didactică, obiectivele comunicării scrise se realizeazăprogresiv şi presupune:

- învăţarea elementelor componente ale literelor, desenarea- literelor, legarea acestora în cuvinte şi a cuvintelor în mesaje;- cunoaşterea regulilor de ortografie, a normelor de- punctuaţie, a corectitudinii gramaticale;- îmbogăţirea şi nuanţarea vocabularului;- deprinderea de a folosi cuvinte în tinuta metaforică;- asigurarea unei logici în exprimarea scrisă, perceperea unei- rigori bine structurate şi uşor inteligibile;

În clasele primare, prin orele de comunicare se va urmări formarea capacităţiide comunicare prin dialog, observare, pronunţare, interpretare de rol, povestire,denumire, memorare, alcătuire de mesaje, ordonare, recunoaştere şi completare(Marcela Peneş- 1966). Pentru realizarea performanţelor de mai sus se pot folosi diferite strategii deorganizare şi desfăşurare a lecţiilor:a. observarea unei planşe, a unei ilustraţii sau desen şi elaborarea spontană a unorrăspunsuri la întrebări; elevii vor fi îndrumaţi să observe o imagine din apropierespre îndepărtare şi-de la stânga spre dreapta.b. observarea unor ilustratii care selectează momente din lumea poveştilor,precum şi/sau personaje pe baza cărora elevii vor relata, în ordine logică,întâmplările.

31


Învăţătorul va complica „lumea poveştii" solicitând inventivitatea copiilor cuîntrebarea ,, ce s-ar fi întâmplat dacă..."c. pentru formarea unei pronunţări corecte, se vor provoca secvente didactice dedenumire a lucrurilor şi fiinţelor, de folosire a cuvintelor în propoziţii orale;d. punerea de întrebări reciproce şi provocarea unui dialog între elevi este oformă importantă de asigurare a comunicării ;e. efectuarea jocurilor de rol constituie un procedeu important şi agreabil de aîncuraja capacitatea de comunicare reciprocâ a elevilor. Jocul de rol „nu este nici pe departe un antrenament pentru actorie, ci unulde participare activă în comunicare"(L.Sarivan, 1997, p.20); prin jocul de rol, se formează deprinderi precumdescrierea, caracterizarea, exprimarea opiniei , rezumarea, schimbarea punctuluide vedere, interpretarea etc. , care pot fi provocate în mai multe etape:- reprimarea continutului textului;- relatarea continutului dintr-un alt punct de vedere (inventarierea de situaţiinarative paralele);- descrierea de situatii narative şi exprimarea stărilor afective (ex."Joc derol : eu vând, tu cumperi");- alcătuirea de propoziţii cu ajutorul unor cuvinte date, cu cuvinte ce încep cuaceeaşi literă, schimbarea topicii în exprimare;- memorare unor poezii scurte, recitarea lor şi comentarea unor cuvinte saugrupuri de cuvinte (firicel sau „sare iarna ca o iadă" );- adresarea reciprocă de întrebări în legătură cu un text literar şi evidenţiereacalităţii răspunsurilor date;- exerciţii de îmbogăţire şi nuanţare a vocabularului , de înţelegere a cuvintelorcum ar fi: foi, moi, joi, atribuire de însuşiri (om bun, hamic, leneş, frumos, urât);Metoda de bază pentru realizarea obiectivelor comunicării este exerciţiul,procedeul antrenament atitudinal şi o ocazie de învăţare a jocurilor sociale, cutoate consecinţele majore - pentru practicarea eficientă a comunicării şipentru adaptarea la cerinţele vietii sociale, care solicită de regulă, schimbărirapide de rol, statut şi perspectivă.(L. Sarivan, 1997, p.24). Asemenea jocuri pot avea diferite conţinuturi :

- imitarea unor sunete din natură;- dramatizarea unor texte literare, a unor sunete, - recitare dramatizată a unor fabule ş.a. m.d.

Orele de comunicare impun un alt tip de disciplină decât cea ordonată deînvăţător. Atmosfera din clasă este mult mai agitată, copiii vorbesc, se mută, seagită, se deranjează. Astfel, ei se deprind cu o atmosferă socialâ normală, delucru, în care respectul pentru ceea ce spune partenerul de dialog este necesar, cala rândul meu, când spun ceva să fiu ascultat. Comunicarea ca exerciţiu didactic apropie formarea elevilor în şcoală deconduita lor publică şi socială, de exersarea unor situaţii previzibile sauimprevizibile pe care viaţa le oferă. Un element esenţial în asigurarea unei

32


comunicări clare, corecte, nuanţate şi cursive este legat de folosirea corectă alexicului. Exerciţiile lexicale efectuate au contribuit la îmbogăţirea vocabularului, ladezvoltarea capacităţii de a gândi şi de a exprima în imagini. Pentru dezvoltareacreativităţii gândirii le-am cerut elevilor să-şi imagineze fapte şi întâmplăridiferite. De exemplu:a. Continuati povestea şi spuneţi cum credeţi că s-au înţeles mai departe prinţul şiprinţesa! (Lecţia „Prinţesa şi mazărea „- cls. a II a)b. Imaginează-ţi discutia dintre moşneag şi brad înainte de a fi tăiat. (Lecţia„Printre stele" -cl.a II a) ` Ascultând scurtele povestioare, mi-am dat seama că elevii au înţeles foartebine conţinutul textelor citite şi au deprins şi mesajul educativ. Spre sfârşitul clasei a II a, elevii pot fi conduşi să sesizeze şi valorile artisticeale textului literar prin procedee didactice corespunzătoare. De exemplu, dupăînţelegerea conţinutului unui text în care sunt mai multe cuvinte care exprimăînsuşiri ale obiectelor se poate încerca gruparea acestora în însuşiri obişnuite şineobişnuite. Dacă în clasa a III a şi a IV a reuşesc această performanţă va fi uşorsă-şi însuşească în clasele gimnaziale epitetul. În alte texte, elevii descoperă că autorii apelează la exagerări voite pentru ascoate în evidenţă anumite aspecte, fapte, obiecte. Dacă într-un text se află unsingur exemplu de acest fel, el trebuie valorificat. După modelul dat, elevii vorscrie enunţuri, în care vor folosi aceste „exagerări". Textele literare din manuale oferă uneori situaţii în care lucruri , fiinţe,fenomene capătă însuşiri omeneşti. Autorul le foloseşte pentru a le apropia maimult de cititor, pentru a le da viaţă, ca să participe activ la acţiune. Şi acesteelemente se evidenţiază atunci când se discută textul literar. Atât textele literarecât şi diferitele tipuri de conversaţii trebuie analizate şi prelucrate didactic, pentrua forma la elevi capacitatea de comunicare. Textele literare studiate la clasa a III a au constituit un suport veritabil pentruasimilarea cunoştinţelor şi deprinderilor de comunicare şi compoziţie prevăzutede programă. Cunoştinţele despre text, titlu, autor, aşezarea în pagină, aliniate şi fragmenteatât de necesare deprinderilor de redactare a compunerilor scrise au fostobservate, însuşite şi aprofundate începând cu primul text parcurs „ Prima zi deşcoală" de Cezar Petrescu până la cele studiate recent, fiecare din acestea fiindmodele de redactare şi aşezare corectă a unui text scris. Succesiunea logică a întâmplărilor narate în textele „Cheia" şi ,,Cartea luiCostel" , precum şi exercitiile in care elevii trebuiau să ordoneze corect ideileextrase dar prezentate într-o ordine greşită, au fost un ajutor preţios în a ne însuşipărţile unei compuneri şi realizarea compunerilor după un şir de imagini - Faptul că textele sunt scrise pe alineate precum şi înţelegerea faptului căalineatul poate să marcheze începerea unei idei noi în text a făcut mai uşoarădelimitarea fragmentelor unui text şi realizarea planului de idei, iar lucrul pe texteca :„ O poveste veche - Portretul" sau „ Mingea de sub saltea" a făcut povestirea

33


orală şi realizarea compunerilor după un plan de idei dat mai accesibile, maiuşoare. Textul literar este creat de autor pentru a produce emoţii, sentimente şi chiaratitudini, dar faptele şi întâmplările imaginate de autor pot fi inspirate de faptereale sau nu au nici o legătură cu acestea. Comparaţia dintre textele „Am fost şieu la Alba - Iulia „ şi „ Vreau să trăiesc printre stele" a făcut posibilă observareaşi înţelegerea acestor lucruri. Textele ,,Amintiri din copilărie" şi ,, Vizita" ne-auoferit prilejul de a ne apropia de personajele lor pe care am putut să lecunoaştem, să discutăm despre trăsăturile lor aşa cum reies din faptele, atitudinileşi comportamentul lor, să formulăm aprecieri sau dezaprobări faţă de acestea. Cunoştinţele şi deprinderile însuşite prin intermediul textelor parcurse face deacum posibilă abordarea noilor texte literare bazându-se pe acumulări reale cucare putem opera efectiv, de aceea textul „Pâinea" după LM. Răureanu a fostabordat din punct de vedere al structurii, continutului, personajelor şi concluziiloreducative bazându-ne pe aceste acumulări. La clasa a IV a, cunoştinţele şi deprinderile de comunicare şi compoziţie aufost folosite în abordarea textului literar sub diferite aspecte. Elevii au fost stimulati să discute pe baza lecturilor studiate, să prezinte olucrare în mod oral, să asculte activ notându-şi pe caiet, au fost atraşi în jocuri derol, să-şi exprime părerea despre anumite evenimente, legarea textului deexperienţele copilului. Au fost încurajaţi să înţeleagă şi să utilizeze mesajul scris, elaborarea unorlucrări pornind de la textul literar şi folosind cunoştinţele de gramatică însuşite,aprecierea primelor producţii literare ale copilului. Elevul este încurajat pentru a cere informatii şi explicaţii suplimentare. A aveao informaţie înseamnă a atinge standardul minim , adevărata performanţădidactică presupune a opera cu informaţia asimilată într-un context şi chiar a ointegra într-un sistem şi a folosi ceea ce a asimilat elevul într-un context.Atingerea etalonului de creativitate înseamnă competentă informaţională şiegalizarea de şanse . Evaluarea eficientă a exprimării orale se dezvoltă numai prin observarearegulată şi atentă a fiecărui elev. În acest fel, învăţătorul va şti ce strategii deextindere a folosirii limbajului de către elev poate folosi. Fireşte, este o sarcinăgrea pentru un învăţător care lucrează cu un colectiv mare de elevi, dar dininformaţii culese în timp se poate constitui profilul fiecărui elev. Este important ca învăţătorul să le comunice de la început elevilor ce anume vaurmări în timpul activităţilor de comunicare orală şi să discute cu fiecare în partepunctele tari şi punctele slabe ale deprinderilor de comunicare exersate. Învăţătorul observă felul în care elevul foloseşte exprimarea orală ca mijloc dea participa la dezbatere şi de a explora anumite teme. Cu alte cuvinte , învăţătorulobservă felul în care elevul:

• vorbeşte şi ascultă;• participă la discuţie cu uşurinţă şi siguranţă; • povesteşte anecdote despre experienţa personală; • foloseşte limbajul adecvat situatiei de comunicare;

34


• se implică în sarcina de lucru; • îşi clarifică ideile şi revine asupra lor;• îşi exprimă sentimentele;

Învăţătorul observă elevul angajat în învăţarea cooperativă, în cadrul unor grupemici sau în cadrul întregii clase. El observă felul în care elevul:

- preia cuvântul;- construieşte pe o comunicare făcută anterior de alţii ; - acceptă alte puncte de vedere;- sugerează noi piste ale discuţiei; - asociază informaţii noi cu altele vechi;- explorează şi pune întrebări; - dezvoltă situaţii imaginare;- iniţiază conversaţii cu învăţătorul;- acceptă sau adoptă rolul de lider al grupului;

Învăţătorul este doar unul dintre cei care vorbesc şi ascultă în timpul lecţiei.În anumite situatii elevii pot lucra fără ajutorul învăţătorului. Elevii învaţă cel mai bine când sunt implicaţi în grupuri mici de conversaţie şiîn sarcini de conversaţie construite pe contexte naturale şi autentice. Lucrul îngrupe restrânse:

• încurajează exprimarea ideilor, a opiniilor şi a sentimentelor ;• creează un cadru relativ confortabil de comunicare, astfel încât elevii sunt

puşi în situatia de a-şi înţelege propriile gânduri şi pe cele ale celorlalte;• -permite sprijin în completarea activităţilor desfăşurate în cooperare;

Învăţătorul poate structura, observa şi participa la activităţile de comunicare algrupurilor şi să -şi schiteze un profil de exprimare orală pentru fiecare elev dupăo serie de experienţe . Poate înregistra observaţii privind:

o atitudinile elevului faţă de el însuşi, faţă de colegi şi faţă deînvăţător;

o abilitarea elevilor de a învăţa în cadrul grupurilor de conversaţie;o contribuţia pe care o au în discuţie; reactiile Ior fată de ceea ce

spun ceilalţi; implicarea lor în activitatea de comunicare;o rolul elevilor în cadrul grupului.

Iată câteva exemple de activităţi corespunzătoare diverselor tipuri deinteracţiune care pot apărea în orele de Limba şi literatura română şi câtevamoduri de realizarea lor: Elev-profesor- prezentarea punctului de vedere;- citirea unei lucrări redactate de el;- relatarea unei experienţe personale; - formularea de întrebări etc. Elev- elev- colaborarea pentru rezolvarea unei sarcini; relatarea unei experienţepersonale; povestirea unei cărţi sau a unui film; citirea cu voce tare;- participarea la jocuri de simulare; Elev- grup mic- discutii- rezolvarea unei anumite sarcini de lucru; - povestirea unei întâmplări;

35


Elev - grup mare• discuţii pe marginea unor cărţi; citirea cu voce tare;• povestirea;• raportarea;• relatarea experienţelor personale; • lansarea unor anunţuri etc.

Punerea elevilor în diferite situaţii de comunicare le creează ,dorinta de acomunica în diferite scopuri. Lecţia de limba română este prin excelenţă oactivitate de cultivare a creativităţii, a sensibilităţii artistice şi a imaginaţiei.Ea trebuie să încurajeze vorbirea corectă şi expresivă , să aprindă scânteiade a citi din trăiri interioare şi nu din obligaţiile pe care le impune practicaşcolară. Nu este suficient să reţină un număr mare de cuvinte şi expresii cica acestea să intre în vocabularul activ al elevului, să fie folosite în vorbireacurentă. Numai atunci se va dezvolta capacitatea de exprimare şi comunicare aelevilor. Dewey descria calitatea fundamentală a dascălului astfel: „Adevăratuldascăl este caracterizat prin aceea că mintea sa se mişcă în armonie cuminţile elevilor săi, trăind împreună dificultăţile şi victoriile intelectualedeopotrivă" În concluzie, este uşor de presupus că atunci când invăţătorul şi elevul ştiu săcomunice, întâlnirea celor doi parteneri va fi în profitul amândurora . Câştigul vafi, în aceste condiţii mai mare decât cel aparent, dat fiind că, pe lângăsatisfacerea scopurilor care-i duce laolaltă , el asigură şi o doză crescută desatisfacţie personală şi interpersonală.

BIBLIOGRAFIE1. Curriculum şcolar pentru cls. I-IV2. Învăţământul primar nr.2-3 1998 - Ed. Discipol 3. Învăţământul primar nr. 1-21999 - Ed. Discipol4. Ghid metodologic pentru aplicarea programelor de Limba şi Literatura Româna

Antrenarea sistematică a capacităţilorvizând înţelegerea conceptelor, cunoaşterea procedurilor de calcul

şi rezolvarea de probleme.

Înv. Berar Floare Şcoala „Lucian Blaga” Jibou

" Personalitatea se formează treptat pe sine însăşi; ceea ce facepersonalitatea la un moment dat este oarecum format dinainte şi prevestit deistoria sa individuală". - Nuttin-

36


Studiul matematicii în şcoala primară îşi propune să asigure pentru toţi eleviiformarea competenţelor de bază vizând: calculul aritmetic, rezolvarea deprobleme prin tatonări, încercări, implicarea activă în situaţii practice, căutareade soluţii dincolo de calculul strict al celor învăţate. La baza învăţării matematice stă gândirea - forma superioară a activităţiiomului. În cele mai multe cazuri gândirea apare sub forma rezolvării deprobleme. Din punct de vedere pedagogic este bine ca atenţia să fie orientată asupraacestui sens al gândirii - gândirea eficientă are loc deseori şi fără apariţiaexpresă a problemei ( cu ocazia recitirii unei poezii învăţate cândva putemdescoperii un nou sens; în intervenţia cuiva putem descoperi o problemă lacare nu ne-am gândit până atunci). Gândirea ca proces de rezolvare de probleme şi ca acţiune interiorizată - cese realizează la niveluri diferite începe cu izbirea de dificultăţi; aparenesiguranţa, în faţa efectuării unei sarcini importante pentru individ, deoareceacesta nu poate aplica oricum soluţiile sale la situaţia - problemă dată:Exemplu - un copil are de rezolvat următoarea problemă : Mama ţi-a lăsat îngrijă rezolvarea unor treburi. Pe acestea trebuie să le efectuezi cât mai repede,deoarece mai ai de ajutat şi acasă. Ai de efectuat următoarele: să cumperi doilitri de lapte,să duci un colet greu la poştă,să cumperi zahăr şi margarină de lamagazin, să cumperi medicamentul de la farmacie, ( prepararea durează 1/4 oră).În ce ordine vei acţiona? Înainte de a porni, copilul are o reacţie de nesiguranţăsubiectivă: trebuie să-şi formuleze o ipoteză, să cântărească posibilităţilemultiple de reacţie, să găsească calea cea mai economicoasă. Procesul rezolvării de probleme poate fi defalcat în etape: l . apariţia dificultăţii - problema;2. delimitarea problemei, formularea ei;3. căutarea soluţiilor posibile, formularea ipotezei;4, verificarea ipotezei, motivarea;5. aplicarea, confruntarea, transfer. Se impune accentuat faptul că fără participarea individului, viaţa socială nucreează gândirea; iară legătura reciprocă permanentă dintre gândireaindividului şi a altora, în copil nu ar deveni conştiente acele deosebiri caresepară eul lui de al celorlalţi. Dascălul prezintă noţiunile unei clase dar în acelaşi timp lucrează cu individul.Fiecare elev percepe ceea ce I se spune la nivelul Iui de înţelegere. Aplicămmetode consfintite de tradiţie sau de propria noastră experienţă care ar putea fieficiente în cazul influentei reciproce a unui singur învăţător şi a unui singurelev, dar în clasă duc, în mod inevitabil la inegalităţile binecunoscute. Lamamtematică operăm cu concepte, reguli de calcul, proprietăţi, stabilim relatiiîntre numere, introducem fractia ca parte dintr-un întreg... ne zbatem întredorinţa de -ai face pe copiii noştri să ştie cât mai multe şi neputinţa de-a ajungela performantele scontate. Ar fi ideal ca într-o clasă de elevi 10 cel puţin să ajungă matematicienipentru că noi le-am oferit tot ce se poate dar în planul idealului educational

37


tranzaţia de la formularea "educaţie pentru toti" la educaţia pentru fiecare areimplicaţii majore la nivelul instituţiei şcolare. Este vorba de centrarea peposibilităţi de devenire ale fiecărei individualităţi. Predarea care sprijină procesul de rezolvare de probleme este eficientă dacăproblemele sunt bune (interesante, rezolvabile de către elevi) dacă eleviiprimesc numai sprijinul absolut necesar în vederea interpretării problemei ,alegerii metodelor de rezolvare eficiente; dacă rezolvă nu numai problemadata ci află cu uşurinţă drumul ce duce la rezolvarea cu succes şi altor probleme;dacă beneficiază de încurajări continue;dacă reuşesc să treacă din şcoală înviata creatoare şi profesia aleasă apţi pentru o învătare şi o gândireindependentă. Preceptele tin de intelect , exemplele de simturi iar simturilesunt înaintea intelectului; exemplele aduc lumină preceptelor desigur nu estenimeni dintre noi care trebuind să intre într-o peşteră întunecoasă, să nudorească mai degrabă a i se purta înainte o făclie, decât să i se intindă aceafăclie abia după ce a intrat în întuneric .

ELEVUL,participant activ la cunoaşterea şi ocrotirea mediului înconjurător înv.Borzan Irina Înv.Hideg Ana


Motto : « Cu cât a văzut şi a auzit mai mult un copil, cu atât vreael să vadă şi să audă mai mult » (JeanPiaget)

Pornind de la obiectivele de referinţă/ conţinuturile învăţării prevăzute înprogramele de grădiniţă şi prograrnele din clasele a III - a şi a IV - a s-a introdusca disciplină de studiu „Cunoaşterea mediului" la clasa I, o verigă ce lipsea .Încadrul orelor de cunoaştere a mediului se asigură continuitatea cunoştintelor dingrădiniţă şi nevoia de informare, precum şi cu ceea ce urmează să studieze. Seurmăreşte de asemenea. dezvoltarea capacităţilur de explorare, înţelegereamediului înconjurător, precum şi formarea unei atitudini pozitive faţa demediu. Pomind pe calea cunoaşterii active şi directe a lumii înconjurătoare, amorganizat cu elevii scurte plimbări pentru a cunoaşte oraşul şi a stabili care suntedificiile importante din oraş(şcolile. Casa de cultură, Spitalul Orăşenesc, PoliţiaOraşului Jibou, Primăria; Grădina Botanică. magazine şi fabrici). Acestea aufost urmate de discuţii vizând rolul şi importanţa edificiilor descoperite şi

38


completarea unor fişe întocmite în acest sens. Observaţiile elevilor s-au regăsit înlucrările elevilor având ca temă: „Oraşul meu'", „Strada mea", „GrădinaBotanică". S-au orgzanizat chiar activităţi în cadrul unor instituţii precum : Bibliotecaorăşenească, Casa de cultură, Grădina Botanică, pentru a cunoaşte mai exact rolulacestora. Un interes deosebit au manifestat elevii pentru cunoaşterea plantelor existenteîn Grădina Botanică din oraşul nostru. Lumea plantelor exotice i-a fascinat. Aobserva „pe viu” şi nu la televizor sau în atlas, trezeşte curiozitatea copilului, maiales când este ajutat şi îdrumat de persoane competente să observe tot ce se poateobserva la o plantă nu numai ceea ce le atrage atentia. Urmând proverbul ebraic ,.Nu lăsa copiii să se limiteze la ce ştii pentru că ei s-au născut în alte vremuri", în activitatea de cunoaştere a mediului s-au implicat şipărinţii. La dorinţa elevilor de a avea plante, respectiv flori frumoase şi în sala declasă, părinţii au sprijinit realizarea unui colţ viu al clasei faţă de care eleviimanifestă grijă şi interes. Tot cu sprijinul părinţilor s-a realizat o colecţie deseminţe, frumos aranjate. Fişele folosite în acest sens i-au solicitat pe elevi acunoaşte părţile componente ale plantelor, iar rebusurile pentru a denumi diferitecategorii de plante. Jocurile despre plante şi animale, mai ales când se desfăşoara pe echipe, dausatisfacţie şi creează plăcere elevului. Cum fiecare copil are un animal preferat, care uneori există în gospodăriafamiliei, cu multă uşurinţă, elevii au stabilit caracteristicile şi însuşirileanimalului, modul de hrănire şi înmulţire, foloasele pe care acesta le aduceomului. Sentimentele de afecţiune care se stabilesc între copil şi animal,transformă elevul într-un activ protector al acestora. Dascăl şi elevi desăvârşesc înfelul acesta înţelepciunea proverbului „A fi bun este un lucru nobil, dar a-i învăţape alţii să fie buni este şi mai nobil''. Dar şi părinţii au participat activ la desfăşuearea orelor de cunoaştere amediului, punând la dispoziţia elevilor pliante, calendare şi informaţii referitoarela interacţiunea lanţurilor trofice existente în natură. Elevii au înţeles că există osimbioză intre viaţa plantelor şi a animalelor. Omul, prin activitatea lui directă,influenţează pozitiv sau negativ viaţa pe Pământ. Acţiunile sale pot fi constructive sau distructive. Pentru că viaţa omuluieste legată de cea a plantelor şi animalelor, stă în puterea lui să ocrotească şi săîngrijească plantele şi animalele. Şi copilul este un participant activ înprotejarea mediului. Atunci când se depăşeşte limita normalităţii, sau din cauzaneglijenţei, apar dezechilibre, iar natura este ameninţată, cu efecte vizibile ca:poluarea apei şi aerului, poluarea sonoră. În timpul unei excursii de observare, elevii au constatat pe viu efectelepoluării aerului,apei, respectiv poluarea sonoră. Prin discuţiile şi acţiunile careau urmat, micii şcolari au înţeles că pot să preîntâmpine poluarea, iar acolo undeea este prezentă, să participe la înlăturarea efectelor poluării. În cadrul programului „Eco-şcoala" elevii au curăţat spaţiile verzi din jurulşcolii şi au plantat şi întreţin un colţ din suprafaţa verde din incinta şcolii.

39


Acţiunea de întreţinere a acestui colţişor a permis o cunoaştere mai bună aefectului pe care îl are asupra plantelor vremea, respectiv temperatura,precipitaţiile şi celelalte fenomene. În sala de clasă elevii au întocmit şi urmărit calendare pentru anotimpurileşi lunile anului, cu imagini specifice fiecăruia, precurn şi prognoze meteo alezilei respective. Îmbinând metode tradiţionale şi moderne, am încercat să punem copilul însituaţia de a cunoaşte, a observa şi a participa activ la tot ceea ce implicăcunoaşterea şi protejarea mediului înconjurător, dar mai ales, mentinereaacestuia cât mai sănătos. Un mediu de viaţă sănătos are ca rezultat un copil sănătos, respectiv osocietate sănătoasă.

Bibliografie:

1. Ghidul programului de informare / fonrmare a institutorilor/învăţătorilor - Curriculum pentru clasele I şi a II - a, Bucureşti 2003

2. Ghid pentru învăţători - Ed. Solstitiu, Satu-Mare3. Verza,E.,Zlate,M.,GoIu,P., Psihologia copilului E.D.P.Bucureşti,1997

Abordarea transcurriculară a conţinuturilor

Înv. Vereş Sanda Şcoala ,,Lucian Blaga” Jibou

Transcurricularitatea impune depăşirea unor graniţe, eliminarea unor cadrerigide, ca domenii exclusiv ale unei discipline, transferul de rezultate de la odisciplină la alta, în vederea unei explicări mai profunde a fenomenelor,realizându-se astfel o coordonare a diverselor unghiuri de vedere, în loculpredominării unuia dintre ele, situaţie care poate duce la o îmagine unilateralăasupra educatiei şi implicit la restrângerea rolului său în societate. Disciplinele nu sunt ignorate, dar nu mai constituie punctul de focalizare alformării, ci furnizează situaţii de învăţare. Activităţile transcurriculare sunt activităţi care abordează o temă generală dinperspectiva mai multor arii curriculare, construind o imagine cât mai completă atemei respective. Este tipul de activitate unde cunoştinţele şi capacităţile sunttransferate de la o arie curriculară la alta. Prin intermediul acestor activitâti seurmăreşte atingerea obiectivelor tuturor ariilor curriculare într-un contextintegrat. Transdisciplinaritatea vizează o organizare globală, multinivelară a unordiscipline pe tematică ce implică o diversitate de conţinuturi şi activităţi deînvăţare ce converg către atingerea obiectivelor din mai multe arii curriculare.

40


„Cunoaşterea mediului înconjurător, clasa II-Activităţi de învătare" este un argu-ment în acest sens, deoarece conţinuturile aferente unităţilor de învăţareactivităţile de învăţare acoperă obiective de referinţă specifice ariilor curriculare„Limbă şi comunicare", „Matematică şi Ştiinte", „Arte", „Educatie fizică şi sport şi,nu în ultimul rând, a ariei curriculare „Om şi societate". Transdisciplinaritatea recomandată de programa şcolară a disciplinei,obiectivată şi în prezenta lucrare în activităţi transdisciplinare, reprezintă unbeneficiu pentru elev.Argumente:• Elevul beneficiază de o diversitate de stimuli şi condiţii care fac ca acestasă devină progresiv interesat, motivat, atent, curios pentru a şti, a cunoaşte, aacţiona în conformitate cu anumite cerinţe, valorificându-şi cunoştinţele şi expe-rienţele, capabil în egală măsură de a aprecia şi exprima rezultatele activităţiiproprii şi ale grupului din care face parte;• Elevul cercetează lumea reală în ansamblul ei şi nu fragmentat, el recepteazăinformaţii despre mediul înconjurător continuu, situaţia impunând o învăţareinteractivă;• Elevul este activ pe tot parcursul activităţilor, situaţiile practice în care ,rezolvă sarcinile de lucru îl determină să fie dinamic, finalitatea acţiunilor saleavând conotaţii formative reale;• Instruirea elevului nu se produce în mod verbalist şi livresc, ci prin acţiunide investigare, observare, exersare, aplicare;• Realizarea unui echilibru între activitatea individuală şi activitatea de grupse produce plasând activitatea frontală într-un plan secundar;• Activităţile transdisciplinare conduc copilul spre investigarea unor teme , conglomerat, evitând abordarea fragmentată a unei probleme de studiu, facilitândşi învăţătorului o astfel de organizare a lecţiei, locul secvenţelor distincte, adeseafără punţi între ele, luându-1 tema care deschide atât învă1ătorului, cât şi copiluluiitinerarii flexibile, respectiv demersuri pedagogice globale, scenarii didactice ,unitare, iar copilului anulându-i graniţele dintre discipline, permiţându-icorelaţii,asocieri, determinarea cauzelor şi efectelor proceselor / fenomenelor dinmediul ; înconjurător etc.De asemenea, activităţile transdisciplinare favorizează elevul pentru că:• permit acestuia să se exprime liber, să contribuie în stilul său la ;aprofundarea temei studiate;• sunt respectate particularităţilor individuale ale elevului, ritmul propriude lucru al acestuia, diferenţierea învăţării se realizează eficient, iar evaluarealui se raportat la performanţele reale şi în nici un caz, după modul în care el s-aajuns în timp pentru rezolvarea unei sarcini;• contribuţia copilului la realizarea temei este în conformitate cu potenţialulintelectual, implicit cu aptitudinile şi nevoile sale;• pe parcursul abordării unei teme rolul învăţătorului este de îndrumător al sălii, eldirijează şi controlează activitatea elevului, care este factor activ a ceea ceîntreprinde, prin rezolvarea sarcinilor de lucru;

41


• rezolvarea cerinţelor de lucru pe grupe, în echipe dezvoltă spiritul decoopeare al elevilor;• solicită elevii să-şi valorifice experienţa de cunoaştere, orientându-i spreacumularea de noi cunoştinţe, formarea de noi deprinderi, abilităţi, atitudini,comportamente;• oferă elevilor, încă de la intrarea în şcoală, cadrul propice investigării,descoperirii ca bază în formarea unor strategii de cercetare, de rezolvare a unorsituaţii problematice, de exprimare de opinii completate cu argumentări;• prezintă copilului programul zilnic de lucru şi odihnă, conştientizareaactivităţilor zilnice, modul de îmbinare al acestora, dozarea efortului, îl deprindesă fie organizat;• facilitează învăţătorilor şi părinţilor o evaluare de progres a copilului, aceştiaputând stabili cu precizie cauza şi momentele în care sunt oportuneintervenţiile asupra copilului;• facilitează utilizarea unor multiple şi variate surse-suport pentru activităţile ceurmează să le întreprindă elevul şi deschide cadrul de comunicare şi relaţionare cualte persoane care pot avea influenţă educaţională asupra lui;• dezvoltă elevului creativitatea, încrederea în sine, libertatea de exprimare şiacţiune. Activităţile transdisciplinare, prin urmare, completează activităţile mono-disciplinare, facilitând o abordare eficientă a conţinuturilor, contribuind laatingerea unor finalităţi formativ-educative din arii curriculare diferite. Fructficarea elementelor de transcurricularitate in leţiile de desen

Întrucât experienţa cognitivă este imbogăţită prin satisfacerea trebuinţeide cunoaştere, stimularea acestei trebuinte ar trebui să detei nine stimularea şidezvoltarea potenţialului creator. Am utilizat ca metode de bază- experimentulnatural (variabila independentă fiind trebuinta de cunoaştere), observarea şianaliza desenelor. În prima parte a acestei etape am identificat domeniile şiproblemele care declanşează atenţia involuntară a elevilor şi am desfăşurat lecţiide ştiinţe. Observaţiile mele mi-au relevat faptul că şcolarii din clasa I suntinteresaţi de lumea plantelor, viaţa animalelor, pe când cei din clasa a III-a, derealizările tehnice ale omului, de vulcani, de cutremure de cosmos. Noile cunoştinţe au fost transmise prin lecţiile de ştiinţe. Am stimulatmotivaţia pentru aceste conţinuturi prin noutatea şi neobişnuitul cunoştinţelor,prin natura sarcinilor de invăţare (elevii au fost puşi să exploreze, să facămici experimente, să identifice cauzele fenomenelor, să anticipezeconsecintele, să-şi exprime părerile), prin valorificarea valentelor afective alelectiilor, prin utilizarea cooperării şi competiţiilor, prin prezentarea materialelordidactice atractive şi relevante. În timp, au fost organizate următoarele lecţii, la clasa I: animale domestice(mediul şi modul de viaţă, obiceiuri), păsări (specii, fenomenul de migraţie,pădurea (importanţa pentru om, ocrotirea ei), anotimpurile, iar la clasa a III-a:ziua şi noaptea, apa în natură, fenomene atmosferice, simţurile omului,cosmosul, vulcanii, cutremurele curiozităţi din lumea mamiferelor.Transmiterea acestor conţinuturi s-a realizat prin intermediul metodelor

42


activ-participative: experimentul, observarea sistematică şi independentă,problematizarea etc. În urma acestor lecţii a urmat desenul cu temă liberă. Prin analiza desenelor realizate, am surprins unnătoarele aspecte:• în desenul copiilor apar imediat elemente compoziţionale care se bazeazăpe cunoştinţele nou asimilate;• la clasa I se amplifică flexibilitatea şi - în timp-fluiditatea;• la clasa a III-a s-au produs modificări rapide la nivelul fluidităţii;• în cazul în care, desenul urmează imediat activităţii de cunoaştere, deşicopiilor li se spune să deseneze ceea ce vor ei, elementele compoziţionale suntaceleaşi la întreaga clasă, semn că originalitatea se diminuează. În cazul în carecopilul este preocupat de teme pe care le cunoaşte cu mai multă vreme înainte,elementele compozitionale încep să se diferenţieze. Am formulat următoarele concluzii:• informaţiile, modelele de acţiune însuşite prin declanşarea şisatisfacerea curiozităţii copilului sunt reflectate în desenele lui;• noua experienţă apare mai evidentă în desen, unde se remarcămodificări la nivelul fluidităţii şi flexibilităţii plastice;• relaţia dintre trebuinţa de cunoaştere şi potenţialul creativ este mijlocităde didactică, utilizată pentru a satisface această trebuinţă.

Bibliografie:Programa şcolara pentru clasele I şi A II-A ,BUCURESTI ,2004Vereş , S. Tehnici noi utilizate in cadrul leţiilor de desen pentru dezvoltareacreativitatii elevilor Lucrare metodico-ştiinţifică pentru obţinerea graduluididactic I

Educaţia civică şi exigenţele psihopedagogice ale realizării ei

Înv.Hideg Ana Şcoala „Lucian Blaga” Jibou

Ax central al educţiei morale , educaţia civică a constituit o permanenţă înpreocupările şi programeledeguvernare , organizare şi dezvoltare socială , decând s-au diferenţiat şă individualizat atributele conştiinţei de sine acomunităţilor umane. Deşi conţinutul şi obiectivele sale s-au modificat continuu,odată cu diversificarea şi creşterea gradului de complexitate al vieţii sociale ,finalitatea practică a rămas aceeaşi :pregătirea tinerelor generaţii pentru o bună

43


adaptare şi integrare în sistemul exigenţelor şi valorilor proprii comunităţiisaupoporului la momentul istoric dat. De aceea , determinaţia cea mai stabilă aobiectivelor educaţiei civice a fost şi continuă să fie ,,formarea unor bunicetăţeni “. Semnificaţia acestei sintagme diferă în funcţie de criteriile şi scărilevalorice împuse de opţiunile şi dominantele politice şi ideologice . În cazul uneisocietăţi democratice ,,a fi un bun cetăţean “înseamnă a-ţi cunoaşte şi exercitacât mai deplin derpturile , a avea iniţiativă şi a intreprinde pe cont propriuacţiuni care pot conduce la optimizarea şi progresul vieţii comunitare , a-ţiasuma răspunderi şi obligaţii care să vină în sprijinul satisfacerii unor nevoisociale şi generale .

Conceperea şi proiectarea programei şi procesului viu al educţiei civice într-un regim democratic , presupune tratarea individului ca subiect activ , liber,critic , el fiind orientat şi format pentru a înţelege , interpreta şi evalua oriceinfluenţă educaţională , pentru a deveni capabil să facă opţiuni în cunoştinţă decauză , să participe în raport cu posibilităţile şi capacităţile sale la conservarea şidezvoltarea patrimoniului material şi spiritual al comunităţii .

Învăţătorului îi revine o sarcină complexă . El este chemat să ofere copiluluiposibilitatea de a-şi forma o imagine adecvată , obiectiv –critică despreeterogenitatea şi complexitatea vieţii sociale, despre pluralitatea opiniilor şi acriteriilor de evaluare – alegere în sfera evenimentelor şi manifestărilorspirituale.Prin procedee şi activităţi diferenţiate , de ordin teoretic şi practic eltrebuie să asigure formarea şi consolidarea unor structuri şi mecaniseme psiho-comportamentale sufficient de operante pentru a permite o orientareindependentă şi totodată socialmente compatibilă în multitudinea situaţiilorconcrete de viaţă .

Atât sub aspect theoretic cât şi practic , educaţia civică a fost regândită încoordonate noi .

Se caută evidenţierea comportamentelor psihico –cognitive , motivaţionale ,affective, voliţionale, atitudinale structurii civice a personalităţii . Vizând în moddirect stabilirea unor raporturi optime între aspiraţie şi realitate , între tentaţie şiabstinenţă , între drepturi şi obligaţii , educaţia civică angajează personalitatea lanivelurile sale cele mai complexe –psihologic şi psihosocial .Şcoala primară este prima verigă a sistemului de învăţământ , ei revenindu-I

un rol central şi îşi va pune amprentele pe întreaga dinamică a comportamentuluicivic . Din acest punct de vedere , primii patru ani de şcoală au aceeaşiimportanţă , pentru modelarea comportamentelor moral –civice , ca şi cei şapteani de acasă.

44


Învăţarea experienţială - resursă educaţională în pregătirea elevilor prinorele de educaţie pentru sănătate.

Înv.Moldovan Eva Şcoala “Lucian Blaga “ Jibou

„ Miluita noastră mână, inima duioasă, grija noastră iubitoare, calda noastră casă, toate-s partea fără care n-ar mai fi cântarea.

-Ce-ar fi fără noi pustiul, calea şi-nvăţarea?”

Creşterea, educarea şi dezvoltarea copiilor constituie expresiafundamentală a preocupării omului pentru om. Educatia din cadrul familiei areun caracter mai puţin organizat în comparatie cu instituţiile specializate. Raportându-ne la educaţia pentru sănătate ca aspect al demersuluieducational, e necesar să, reamintim că formarea deprinderilor igieniceîncep în familie şi este completată în grădiniţă şi mai târziu, în şcoală.Pentru această latură a educaţiei sunt la fel de importante atât formarea unormoduri de executie corectă a deprinderilor, cat şi formarea motivaţiei necesarepentru efectuarea anumitor activităţi igienice. Ce este învăţarea experimentală? Este o„învăţare prin experientă" careelevii sunt solicitaţi şi implicaţi în activitate fapt ce duce la schimbarea decomportament.Experienla reprezintă o situatie problematică, asemănătoare celor din viaţade zi cu zi în care sunt implicaţi elevii. Crearea acestei situaţii problematice este responsabilitatea educatorului şipentru a crea o situatie problematică pot fi folosite diferite tehnici de predare(jocul de rol, clarificarea valorilor, studiul de caz, munca în echipă, simularea,de demonstratia, lucru cu pliantele, braistormingul, muzica, etc.)Modul învăţării experienţiale are următoarele etape: experienţa concretă;analiza ( se bazează pe observatie şi reflecţie); generalizareacare are la bazăenunţarea de concepte abstracte şi generalizare aplicarea - testareaimplicaţiilor, conceptelor în situatii noi. Rolul învăţătorului (în prima etapă - experienţa ) este acela de a genera oexperienţă şi de-a asista grupul în parcurgerea acesteia.Metode - joc de rol, studiu de caz, demonstraţia, selecţie forţată, prezentare,etc. Invăţarea experienţială are următoarele caracteristici : • direcţionată spre sine

45


• orientată spre satisfacerea unei nevoi imediate;• participativă; reflectativă;• sursă de feedback;• centrată pe respectul pentru participant• realizată într-o atmosferă de siguranţă;• desfăşurată într-un mediu confortabil; Cele mai multe dintre tehnicile de învăţare se concentrează peparticiparea şi interactiunea în grup. Ele oferă elevilor posibilitatea de apune întrebări, de a împărtăşi idei sau de a discuta continutul informatiei.Invăţarea apare într-un mediu care conferă încredere, este bazată perespectul mintal şi consideratia pentru intimitatea persoanei. Orele de educaţie pentru sănătate trebuie să ocupe un loc prioritarîn activitatea educativă deoarece vin să corecteze, completeze şi săformeze deprinderi igienice fâră de care omul n-ar putea fi creaţiaDumnezească completă.

Conţinutul lectiilor de desen –mijloc de stimulare a potentialului creativ Înv. Hideg Ana –Scoala ,, Lucian Blaga “ Jibou Înv. Vereş Sanda –Scoala ,,Lucian Blaga” Jibou

,,Când arta va deveni un bun comun –ca lumina soarelui- atunci vom fi făcut încă un pas ,şi poate cel mai temeinic spre adevarata civilizaţie” N.N. Tonitza

Urmărindu-se introducerea unor tehnici de informatizare la claselemici ,aceasta nu exclude , ci presupune cultivarea sensibilităţii artistice,prinrolul acordat muzicii , artelor plastice , pentru stimulareacreativităţii,dimensiune necesara in toate domeniile de activitate. Limbajul artei,cu preponderenţă al artei plastice ,fiind cel mai adecvatnevoii de dezvoltare a creativităţii la toţi indivizii , în toate domeniile vieţiimateriale si spirituale ,ne duce cu gândul la educaţia în viitor ,privind-o ca unaspect complementar între cele două dimensiuni ale civilizaţiei , ştiinşa si arta ,acestea fiid modurile cunoaşterii umane .Fiind considerată ca cea maivaloroasă resursă a unei colectivităţi , se apreciază că în viitor creativitatea vafi tot mai mult solicitată . Civilizaţiile viitorului vor avea şansa de a supravieţui mai mult, cu câtvor fi mai creative . Inscrierea învatamântului pe traiectoria reformei se axează tot mai multpe aducerea în prim plan a personalităţii elevului , cu accent pe educareacreativităţii acestuia , pregatindu-l astfel spre a se încadra în societatea actuală.

46


Educarea creativităţii în raport cu particularităţile de vârstă , mediulcultural ,dotare genetică va permite să culegem în societate creativitatea pecare o semanăm în şcoala . La 6 –10 ani şcolarul dispune de un potenţial creativ , susţinut demanifestarea pregnantă a trebuinţelor de cunoaştere , de independenţă şi derelaţie intrpersonală , stimularea acestor trebuinţe conducând la întreţinerea şipotenţarea manifestărilor creative ale şcolarilor. Mai mult decât alte activităţi , activităţile incluse în aria curriculară,,Arte” (educatie plastică ,educatie muzicală ) constituie cadrul cel mai generosde activare şi stimulare a potenţialului creativ. Prin artă , cele două simţuri privilegiate , auzul şi văzul , învaţă săasculte muzica devenirii interioare a lucrurilor şi faptelor. Arta il pregateşte pecopil să trăiască în frumuseţe, în armonie ,să recepteze frumosul şi să vibrezeîn faţa lui .Cuvintele , sunetele , gesturile , formele plastice , culorile suntmijloace de exprimare , de exteorizare a dorinţelor, aşteptărilor ,relaţiilor cuceilalţi , a problemelor. Mijloacele artei devin pentru copil unelte autentice derezolvare curajoasă şi cu ştiinţă a problemelor de echilibrare , de armonizare ,de modulare a spaţiului în care trăieşte şi se joacă , de automodelare . Reluând ideea lui A. Gramschi, că arta este un educator pentru că esteartă, profesorul I. Neacsu precizează:,,Prin bucurie şi prin trăire , elevul vareasimila în adâncime şi înălţime frumosul şi armoniosul prezente capaternitate şi realitate , ca sensibilitate şi raţionalitate. “ Prin artă se dezvoltă sensibilitatea senzorială , dar şi cea artistică şidelicateţea comportamentală. Sensibilitatea artistică se construieste pe bazaafectivităţii , intuiţiei si fanteziei , în funcţie de măiestria educativă a adultuluişi de caracteristicile mediului în care se formează.Deşi determinată genetic , ease modelează prin educaţie , pentru că,, personalitatea copilului este rezultantaacţiunii conjugate a factorilor ereditari , de mediu şi de educaţie ,iar ea nu sepoate configura adecvat prin considerarea şi acţiunea lor paralelă” Artele plastice înseamnă pentru copil un mijloc de exprimare, demanifestare şi exteriorizare a lumii sale interioare , a tendinţelor si aspiraţiilorsale .Dintre limbajele artei , limbajul plastic este cel mai apropiat şcolarului .Acest limbaj are misiunea de a echilibra şi armoniza relaţiile copilului cunatura , cu ceilalti , cu sine. Învăţătorul nu va cere copilului să reproducă , săexecute cu măiestrie asemănarea , până la identificare , cu înfăţişarea naturii ,care oricum este , în mod permanent , alta. Dacă ar acţiona aşa , ar face dincopil un inapt în ceea ce priveşte creaţia artistică , l-ar îndeparta de arta şi l-arînstrăina de propriile posibilităţi creative . Rolul invăţătorului este deîncurajare , de sensibilizare a copilului în faţa frumosului , de instrumentare aacestuia cu limbajul şi operaţiile specifice artei plastice . Procedând astfel şidovedind empatie şi respect necondiţionat , învăţătorul îl ajută cu adevarat pecopil să se autodescopere , să se armonizeze cu sine , să se descopere si sărezolve problemele de compoziţie şi de tehnologie artistica.Cunoscândlimbajul artei plastice , precum şi particularităţile individuale , învăţătorulpoate acţiona creativ în vederea dezvoltării potenţialului creativ.

47


Se impune cu obligativitate descoperirea şi exersarea predispoziţiilorartistice care sunt aproape generale :

• simţul culorii actualizat treptat în prezenţa atributelor cromatice alenaturii (culori calde , culori reci , pete fuzionate , pete vibrate , peteplate) se manifesta la toţi copiii ; la cei real inzestraţi se manifestăprintr-o voluptate ieşită din comun , pentru culori în acorduristrălucitoare , neasteptate;

• simţul formei se manifestă prin pornirea launtrică de a o aprecia mentalsau cercetând cu mâna înainte de a o fixa pe hârtie ;

• simţul ritmului are o nuanţă de echilibrare fizico-comportamentală , darşi de armonie; se manifestă prin respingerea energică a uniformităţii ;ritmul liniilor , culorilor , formelor va deveni si va reflecta ritmuldemersurilor psihice. Deşi nu este un artist , şcolarul elaborează plastic , cu imensăplăcere .Lucrând cu pensula sau cu creioane colorate , manifestă oatitudine de uimire în faţa realităţii si in fata propriilor produse .Sensibilitatea micului scolar , contribuie la perceperea frumosului , cuprecădere in natură .Este capabil să admire , să se bucure , să exclame înfaţa armoniilor formelor şi culorilor compuse de natură .Este preludilulviitoarei conduite creative . Cu scopul de a evita limitarea creativităţii , actuala programă îndomeniul artelor plastice a eliminat sintagma,,după model”şi,, libere “ Învăţătorul îl va instrumenta pe elev cu principalele elemente delimbaj plastic şi îl va stimula să le reproducă , să le transforme (prinmodificări , disocieri , omisiuni, formări , exagerări),să le asocieze (prinjuxtapunere ,multiplicări , asamblări, suprapuneri).Aceste elemente sunt:

• punctul plastic , static sau dinamic pe care elevul îl va multiplica ,supradimensiona , antrena în mişcare , va opera cu puncte pe carele va concentra sau risipi , distribui egal sau inegal;

• forma plastica spontana (creată prin scurgere , stropire ,pulverizare ) sau elaborată (prin analiza ,asamblarea formelornaturale) ; aceste forme plastice vor fi supuse descompunerii,amplificării , combinării unor elemente ale întregului ;

• culorile sunt supuse operaţiilor de amestecare , juxtapunere ,contrastare (contrastul culorii în sine , contrastul deschis –închis ,contrastul cald-rece , contrastul complementar , contrastulsimultan ,contrastul de cantitate);

• linia –elevul învată să exprime prin linie energie , mişcare ,spaţialitate , să separe dar şi să unifice ;

• compoziţia plastică rezultată din organizarea relaţiilor dintreelementele compoziţionale ;

• spaţiul plastic rezultat din ordonare unitară şi expresivă aelementelor plastice; şcolarul îl poate realiza aglomerat dar şidispersat, apropiat dar si depărtat , conferindu-i delicateţe sauvigoare .

48


Elementele de limbaj plastic vor fi îmbinate cu cele de tehnica :• dactilo-pictura conferă flexibilitate, abilitate în folosirea degetelorşi favorizează armonizarea culorilor prin combinarea lor;

• tehnica tamponului îi ofera copilului libertate în alegereamaterialelor şi mijloceşte fuzionarea culorilor ;

• tehnica ştampilei poate fi aplicată şi în lucrarile collective;suportul ştampilei este variat , ceea ce generează receptivitateacopilului pentru posibilitaţile oferite de natură ;

• tehnica conturului permite ordonarea elementelor compoziţionale,echilibrarea compoziţiei ;conturul şi culoarea se susţin reciproc;

• tehnica pieptenului implică un studiu despre linii orizontale ,verticale , oblice , ondulate , totul conducând la efecte deosebite ;

• tehnica scurgerii şi suflarii dezvoltă sensibilitatea pentru armoniacromatică.

Toate aceste conţinuturi şi operaţii specifice educaţiei plasticesunt interiorizate şi, mai târziu , aplicate în alte acte creative.

Educaţia creativă la vârsta şcolară devine din ce în ce mai multnu numai un deziderat , ci şi o realitate.

Bibliografie:Calin ,M. Educarea creativitatii in Teoria educatiei , Editura ALL, Bucuresti ,1996Hideg, A.Dezvoltarea creativitatii elevilor in cadrul lectiilor de desen Lucrarestiintifico-metodica pentru obtinerea gradului didacticINeacşu ,I. Motivatie si invatare ,Editura Didactica si Pedagogica ,Bucuresti1978Pavel , V. Ora de desen , Sugestii ,Editura Muntenia ,Constanta, 1996Popescu –Neveanu ,P. Creativitate si invatare in ,,Revista de Pedagogie“,1/1980Programa şcolara pentru clasele I şi A II-A BUCURESTI ,2004Roco,M. Probleme ale stimularii creativitatii individuale ,in ,,Revista depsihologie ,1-2/1991Stoica , A. Creativitatea elevilor .Posibilitati de cunoastere si educare,EdituraDidactica si Pedagogica , Bucuresti , 1993Ţopa , L. Creativitatea ,Editura Stiintifica si Enciclopedica ,Bucuresti , 1980Vereş , S. Tehnici noi utilizate in cadrul lectiilor de desen pentru dezvoltareacreativitatii elevilor Lucrare metodico-stiintifica pentru obţinerea graduluididactic I

EVALU

AREA – BAROMETRUL ACTIVITĂŢII ŞCOLARE

49


PENTRU ÎNVĂŢĂTOR ŞI ELEV

Înv. Borzan Irina Scoala ,,Lucian Blaga” Jibou

Schimbările din viaţa socială, din ultimii ani, frământările şi evenimentelesociale au impus o nouă abordare a conceptelor şcolare. Noul său actualulcurriculum din învăţământ propune o abordare modernă a procesului deînvăţământ. Se urmăreşte astfel trecerea de la un învăţământ bazat numai peachiziţie şi acumulare la un învăţământ modern, în care elevul este înzestrat cumijloacele şi instrumentele necesare formării lui ulterioare. De asemenea, parteade comportament se urmăreşte a fi realizată nu prin impunere, ci prin înţelegereaunor norme şi acceptarea lor liber consimţită. De asemenea se urmăreşteeliminarea stresului cotidian existent, elevului dându-i-se posibilitatea deexprimare şi de manifestare. Evaluarea, ca barometru al achiziţiilor, rămâneaceeaşi parte importantă în procesul învăţării. Este necesar să vedem dacă încadrul învăţării elevul şi-a însuşit toate instrumentele cu care noi dorim să-lînzestrăm. Atât munca învăţătorului, în raport cu conţinutul programei. Fiecarepas făcut deschide noi orizonturi, dă noi posibilităţi. Ca într-o structură de tippiramidal. Fiecare pas făcut deschide noi orizonturi, dă noi posibilităţi. Caîntr-o structură de tip piramidal, fiecare „ cărămidă informaţională” devinesuportul a două sau mai multe astfel de cărămizi. De aceea ţinând seama şi departicularităţile individuale şi de vârstă, evaluarea este momentul în care se facebilanţul, putându-se apoi trece mai departe. O evaluare sistematică şi corect făcută, are ca rezultat o activitate eficientă,atât a elevului, cât şi a cadrului didactic. Se trece astfel de la o evaluare comparativă, a cărei funcţie principală este dea clasifica elevii la o evaluare criterială, una corectivă şi conştientizată. Aceastaare rolul de a furniza informaţiile funcţionale, de a situa elevii în raport cuatingerea rezultatelor prevăzute în documentele şcolare şi de a oferi soluţii deameliorare a rezultatelor şcolare. Se doreşte ca elevul să i se ofere informaţiisuplimentare în funcţie de dificultăţile constatate, pentru a-i facilita învăţarea şise urmăreşte participarea activă şi autonomă a elevului, cu scopul de aconştientiza propriile dificultăţi. Importante sunt toate tipurile de evaluare: iniţială, formativă şi sumativă, daraccentul este deplasat în funcţie de specificul vârstei şi competenţele elevului. În mod corect, după fiecare unitate de învăţare se realizează evaluarea – prinprobe orale, scrise sau practice. Tehnicile de lucru trebuie astfel alese încât să dea posibilitatea elevului şiînvăţătorului să afle cu exactitate progresele realizate. Se îmbină astfelrăspunsurile cu alegere duală, răspunsurile cu alegere multiplă, itemi tippereche, textele lacunare, eseul semistructurat, eseul structurat, eseul liber. La clasa a II a, la Limba română, după prima unitate de învăţare „ Cartea „ ,în proba de evaluare, elevii au avut cinci exerciţii de efectuat. La primulexerciţiu elevii au trebuit să spună cum se numeşte învelişul unei cărţi, ( ce

50


alcătuiesc două foi şi ce se scrie pe prima copertă, deci trei sarcini de lucru.Rezolvarea unei sarcini era suficient, două – bine , trei – foarte bine. La al doileaexerciţiu trebuiau să scrie denumirile a şase imagini, câte două pentru fiecaretreaptă de calificativ. La exerciţiul trei aveau de pus în ordine alfabetică maimulte cuvinte, câte trei pentru fiecare treaptă de calificativ. La următorulexerciţiu aveau mai multe litere la dispoziţie: m, o, r, i, e, t, iar ei trebuiau săformeze ( toate ) cel puţin trei cuvinte pentru suficient, 6 pentru bine şi 0 pentrufoarte bine, iar la ultimul exerciţiu aveau de alcătuit trei propoziţii cu trei cuvintedate. Rezolvarea tuturor exerciţiilor implică atât cunoştinţe de alfabet, destructură a unei cărţi, precum şi activa gândire a elevului, punându-l să găseascătoate cuvintele care conţineau un număr limitat de litere, apoi alcătuirea depropoziţii. Într-o altă probă de evaluare s-a urmărit capacitatea elevilor de a emite şirecupera un mesaj oral, de a formula răspunsuri, de a pune întrebări, sau de adialoga după nişte imagini date. Ei trebuiau să-şi imagineze ce întrebare poate săpună elevul din imagine la un răspuns dat, sau ce răspuns a dat fetiţa laîntrebarea pusă. Apoi au trebuit să realizeze un dialog. Au trebuit apoi să găsească o formulă de adresare la începutul unui dialog, oformulă de încheiere pentru un dialog, să formeze diferite mesaje. Astfel elevii au trebuit să desprindă informaţiile dintr-un mesaj, să distingăsensul cuvintelor şi să semnaleze prin replici corecte înţelegerea mesajului scris. Au fost puşi în situaţia de a iniţia sau încheia un schimb verbal, de a identificaobiecte sau persoane, să formuleze întrebări şi răspunsuri, să oferi informaţii, şisă –şi exprime părerile în legătură cu un fapt. Evaluarea odată realizată, trebuie interpretată de către învăţător şi iaractivitatea următoare trebuie să pornească, avându-se în vedere rezultateleevaluării. Se pot lua astfel măsuri corective a activităţii sau de simulare şiameliorare. Fiind conştienţi de propriile capacităţi şi posibilităţi dar şi de dificultăţi pecare le întâmpină, elevul are astfel posibilităţi de comunicare, cooperare,colaborare şi autoevaluare atât la nivelul grupului, al clasei cât şi la nivelesociale, depăşind graniţele şcolii.

51


CREAREA CLASELOR RESPONSABILE

Inv.Daniela Coste Scoala ,,Lucian Blaga” Jibou

La sfârşitul şcolarizării fiecare dascăl are nişte aşteptări din partea elevului:• să gândească pe cont propriu• să-şi exprime ideile clar• să comunice eficient• să-şi asume responsabilităţi• să aibă grijă unul de altul• să se înţeleagă cu alţii• să aibă spirit critic Prin acest proiect se urmăreşte dezvoltarea, consolidarea întărireaculturii democratice în rândul copiilor. Metodele propuse sunt:• încurajarea copiilor de-a face alegeri• asumarea responsabilităţii pentru propriile decizii• exprimarea cu curaj a propriilor idei• respectarea stilurilor, abilităţilor, temperamentelor diferite alecolegilor.• Folosirea abilităţilor de învăţare prin cooperare• Dezvoltarea competenţelor de gândire critică• Practicarea gândirii eficiente Scopul programului îl constituie dezvoltarea valorilor care promoveazăcomportamentul, responsabilitatea şi toleranţa in rândul copiilor din şcoalaprimară, in rândul cadrelor didactice şi a părinţilor. Obiectivele programului* creşterea numărului de cadre didactice care folosesc practicile ,,Intâlnirii dedimineaţă" pentru a încuraja toleranţa, empatia, rezolvarea prin comunicare aproblemelor ; La această întâlnire elevii se adună la începutul zilei pentru a se saluta unul pealtul, pentru a asculta cu atenţie gândurile colegilor de clasă în legătură cu oproblemă ridicată de unul dintre copii. Întâlnirea de dimineaţă este o reprezentantă a unei mici comunităţidemocratice, o oglindă a societăţii pe care încercăm să o constituim. Comunitatea creează un sentiment de apartenenţă . Membrii ei trăiesc într-osocietate mai largă, dar sunt legaţi unii de alţii prin valori şi interese comune. O clasă protectoare, democratică, funcţionează pe premizele că fiecare om,fiecare copil doreşte:• să cunoască* să lucreze• să se bazeze unul pe altul• să-şi arate încrederea Îritălnirea de dimineaţă doreşte serisibilizarea tuturor membrilor de a acordaatenţie celorlalţi.

52


Învăţătorul îşi asumă rolul de coordonator, iar activitatea devine interactivă şiplină de viaţă. El :• sprijină• mediază conflictele• furnizează informaţii• împacă• implică toţi elevii• activeaz ă• încurajează iniţiativele• facilitează• gestionează• iniţiază anumite momenteUn alt factor de bază este comunicare eficientă, adică „să asculţi cu ochii” Ştirile zilei SALUTUL - se desfaşoară în sala de clasă unde elevii sunt aşezaţi în semicercpentru a se putea vedea unii pe alţii. Astfel conştientizează că sunt importanţi.(planşe cu formule de salut) ÎMPĂRTĂŞIREA este momentul în care doi trei elevi prezintă evenimenteleimportante din viaţa lor. Colegii pot pune trei, patru întrebări pentru a primiinformatii. ACTIVITATEA DE GRUP - este un moment dinamic la care participă toţielevii; este atractiv şi relaxant deoarece de desfăşoară de regulă sub formă de joc. ŞTIRILE ZILEI - se pot realiza pe o coală de hârtie sau pe tablă. Înseamnă oinformare legată de continutul unei lecţii, date istorice, evenimente maiimportante din viata comunităţii legale, zile onomastice şi aniversări. Discutia se poartă pe baza planşelor folosite la clasă pentru orele de limbă şicomunicare, matematică, ştiinte, istorie, geografie, muzică. Întâlnirea de dimineaţă - inseamnă pregătirea elevului pentru activitatea dinziua respectivă şi trecerea de la activitatea din familie, de pe stradă, mediulînconjurător, la activitatea de învăţare. Comunităţile solide şi sănătoase, clasele responsabile recunosc rolulimportant al fiecărui individ ca membru cu drepturi şi responsabilităţi egale cutoti ceilalţi Cadrele didactice trebuie să-i ajute pe elevii lor să aibă un sentiment alapartenenţei identităţii şi valorii de sine , iar în schimbul acestui ajutor copiiiau responsabilitatea de a participa activ, cu toleranţă, simpatie, înţelegere şirespect reciproc.

53


GENERALITĂŢI

DESPRE MODELUL DE PROGRAM STEP BY STEP

PENTRU ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR

Înv. Moldovan Eugenia

Şcoala ,,Lucian Blaga „Jibou

„Cu cât a văzut şi a auzit mai mult un copil,

cu atât vrea el să vadă şi să audă mai mult”

(Jean Piaget)

Copiii mici îşi petrec o mare parte din timp încercând să înţeleagă

lumea înconjurătoare. Curiozitatea naturală îi conduce pe copii să pună întrebări,

să cerceteze şi să facă legătura între experienţe actuale şi din trecut. Un astfel de

mod interogativ de abordare a vieţii este apreciat şi promovat de Programul

Step by Step (S.b.S) pentru învăţământul primar.

La baza programului S.b.S pentru copii stă o credinţă fermă în

principiile democraţiei. Atât programul preşcolar, cât şi cel primar încurajează

copiii să devină cetăţeni activi şi să aprecieze valorile inerente ale unui mod de

viaţă democratic. Dascălii îi îndrumă în efectuarea alegerilor, preluând

răspunderea personală a acestor alegeri. Copiii din aceste clase democratice sunt

încurajaţi în a-şi formula şi exprima propriile opinii. Se pun întrebări. Se susţin

discuţii.

Programului S.b.S pentru învăţământul primar pune în valoare

respectul reciproc şi responsabilitatea faţă de cei din jur, onestitatea, civismul şi

seriozitatea. Adulţii formează conştient aceste trăsături de caracter în relaţiile

zilnice cu copiii. Aceste trăsături stau la baza dezvoltării caracterului în

programul S.b.S pentru învăţământul primar.

Modelul acestui program aderă la filosofia, principiile şi practicile deja

cunoscute din proiectul pentru preşcolari. Acesta include implicarea prin:

� Participarea familiei54


� Didactici adecvate ce ţin cont de personalitatea copilului

� Poziţia centrală a copilului în abordarea demersului educaţional

bazat pe individualizare

� Centre de activitate în sala de clasă

� Instruirea continuă şi susţinerea logistică a învăţătorilor

Programul S.b.S pentru învăţământul primar este un model creat ca un

răspuns serios la marile schimbări ce se petrec în societate. Necesitatea unei

schimbări în învăţământ este de neînlăturat, dacă luăm în considerare fluxul de

informaţie din viaţa cotidiană, schimbările atribuţiilor din instituţiile tradiţionale

şi noile descoperiri privind activitatea mentală.

Autorii programului definesc urgenţa numărul unu ca fiind aceea de a

crea un nou model educaţional, care-l va face pe copil să fie conştient, chiar din

clasa I, că tot ce se întâmplă în viaţă este interdependent.

Învăţătorii ajută copiii în cadrul programului S.b.S pentru învăţământul

primar să-şi atingă scopurile propuse printr-o expunere clară a modului de

atingere a acestor scopuri. Copiii îşi pot atinge scopurile sub o multitudine de

forme. Anticiparea constă în sfaturi, care sunt oferite presupunând un

comportament pozitiv, nu sunt cerinţe ferme exprimate de către învăţători

copiilor. Aceste îndemnuri sunt oferite într-o manieră binevoitoare care induce

copiilor siguranţa că dascălul este încrezător în capacitatea copilului de a reuşi.

Către sfârşitul primului an, programul S.b.S pentru învăţământul

primar va expune copiilor patru concepte puternice, care sunt centrale în

proiectarea metodologiilor şi modelului S.b.S.: comunicarea, preocuparea,

comunitatea, relaţiile. Comunicarea este conceptul cheie în deprinderile

pedagogice în informarea despre citire, incluzând citirea propriu-zisă, scrierea,

dezvoltarea vorbirii, ascultarea, ortografia, în artele plastice şi în matematică.

Preocuparea este tema care asigură impulsul necesar studiului cunoştinţelor

despre natură, incluzând ştiinţele biologice, fizică şi geografie, la fel ca şi

educarea caracterului. Comunitatea ajută copiii şi dascălii să conceptualizeze

interconexiunile dintre istorie, geografie şi educaţia civică. Relaţiile, definite ca

55


înţelegerea interrelaţiilor în viaţă, ajută copiii să-şi formeze noi concepte din

cele cunoscute şi să-şi dezvolte o privire cuprinzătoare asupra lumii. Prin aceste

concepte specifice, programul S.b.S pentru învăţământul primar stabileşte patru

obiective:

� Să pregătească indivizi dispuşi să se instruiască toată viaţa

� Să creeze un mediu de instruire bazat pe respect reciproc şi pe

principii democratice

� Să asigure continuitatea şi metode practice de dezvoltare

� Să se asigure că toţi copiii vor dobândi deprinderi eficiente

artistice, etice şi practice pentru a lua parte cu succes la viaţa

unei societăţi democratice

Proiectul conceptual al programului S.b.S pentru învăţământul primar

se bazează pe o cercetare riguroasă, o reţea teoretică solidă şi pe practici

pedagogice încununate de succes ale unor pedagogi din întreaga lume.

„Dascălii cu adevărat înzestraţi sunt cei care îşi aduc clasa la stadiul în

care să poată spune: <Fie că sunt de faţă ori nu, clasa îşi continuă activitatea.

Grupul şi-a câştigat independenţa.>”

(Maria Montessori)

Bibliografie:

1. Kate Burke Walsh – Predarea orientată după necesităţile

copilului

2. Piaget, J. – A învăţa înseamnă a inventa

3. Montessori, M. – Educaţia pentru o lume nouă

SOCIALIZAREA COPILULUI LA VÂRSTA ŞCOLARĂ MICĂ (6/7-10/l lani)

. Inv. Oniga Virginia

56



Din foarte multe puncte de vedere schimbarea adusă de intrarea în vârstaşcolară este dramatică, fiind în acelaşi timp şi un pas hotărâtor în viaţă. Micaşcolaritate este perioada când se modifică substanţial regimul de muncă şi deviaţă a copilului. Adaptarea la şcoală, la ocupaţiile şi relaţiile şcolare presupune o oarecarematuritate din partea copilului, care să-i insufle capacitatea de a se lipsi deafectivitatea îngustă din mediul familial şi de interesele imediate ale jocului,pentru a pătrunde într-un nou univers de legături sociale şi a-5i asuma îndatoriri.Studiile de specialitate înregistrează dificultăţi multiple de adaptare generate fiede o bază psihofiziologică precară(instabilitate neuropsihică), fie de fixatiile şiconflictele afective de sorginte socio-familială(încăpăţânare, negativism),fie deînsuşi mediul şcolar(clase supra populate, programe şcolare preaaglomerate,etc.). De aici comportamentele de retrabere în sine, împrăştiere,compensare prin mijloace nedorite. Noul mediu şcolar, obositor dar şi de temut, provoacă nu rareori şcolaruluiceea ce unii specialişti au denumit „şocul şcolarizării". De aici, importanţadeosebită a socializării prin grădiniţă, care interpusă între familie şi şcoală,contribuie la atenuarea şocului începutului de şcoală. Ea îl obişnuieşte pe copilcu viaţa socială în afara căminului familial. Preşcolarul din grădiniţă, intră încontact, cu alţi copii, mai mari decât el sau de aceeaşi vârstă, trăieşte noiexperienţe sociale (diferite de cele din familie), experimentează direct un numărmare de conduite interrelaţionale. În aceste condiţii el este forţat să facă saltul dela existenţa solitară, la existenţa colectivă, de la atitudinea „fiecare pentru sine"la atitudinea „fiecare pentru alţii", de la poziţia de ,,spectator" la activitateaaltuia, la cea de „actor", deci la interacţiunile sociale active. În perioada preşcolară aproximativ 70% dintre copii îşi găsesc frecventocupaţii care-i izolează de altii (de ex. construirea unui turn din bucăţi de lemn)iar preocupările care-i adună laolaltă nu au decât un caracter ocazional. De abiamai târziu, în jurul vârstei de 6-7 ani, copiii se decid în mod spontan săcolaboreze. Totul se petrece ca şi cum vârsta şcolară ar fi vârsta descoperirii celuilalt caegal, cu care stabileşte raporturi dintre care unele sunt noi pentru el: de simpatieşi de muncă în echipă. Aceste legături se stabilesc cu o dificultate variabilă de lacaz la caz; foarte multă vreme copilul arată nelinişte în faţa necunoscutului. Posibilitatea de contact este uneori perturbată şi de imaginea pe care uniipărinţi anxioşi o au despre ceilalţi copii: doar al lor este drăguţ, alţii sunt brutali,prost crescuţi, tovărăşia lor constituie un pericol: ,,nu te juca cu el, e murdar"sau„e rău...” De asemenea, există situaţii în care familia cultivă nesăbuit dorinţelecopilului, pretenţiile copilului, dar neglijează dezvoltarea iniţiativei, a implicăriiîn activitate, echilibrul, apărând astfel grave disfuncţionalităţi în relaţiile copiilorcu cei din jur, ce ia forma „crizei negativismului infantil". Aceasta se asociază

57


cu instalarea unor trăsături de caracter: egoism, lipsa de sensibilitate şi atenţiefaţă de alţii, etc. Foarte multă vreme nu se observă nici un fel de solidaritate de grup; copilulcontinuă să caute aprecierea învăţătoarei fară să ţină cont de reacţiile celorlalţi.El încercă să se facă preferat „pârând" la nevoie poznele vecinului. Vrea deasemenea să lucreze mai bine decât colegul său pentru a fi mai iubit şi maiapreciat de către învăţătoare. Astfel rivalitatea sau competitia este aproape întâiaformă de socializare. Obligaţiile şcolare, care merg de la „cel mai frumos desen",până la povestirea cea mai fidelă a lecţie de istorie, vor fi un mijloc de a se faceremarcat şi ales dintre camarazii „rivali". De abia pe la 8-9 ani „pâra" va dispare odată cu obiceiul de a-i face „curte"învăţătorului, iar grupul de camarazi se va fi consolidat ca mediu cu regulile lui,cu solidaritatea lui şi cu conştiinţa lui de grup. În perioada următoare se amplifică nevoia copilului de a se afla în colectivi-tate, de a stabili relaţii interpersonale cu cei de o vârstă, de a forma, împreună cuci, grupuri , echipe, care să se întreacă cu alte echipe. Grupul de prieteni capătă ogreutate crescândă în viata copilului. Acum copiii devin mai selectivi în alegereaprietenilor. Prezintă o tendinţă de a avea „cel mai bun prieten" mai mult sau maipuţin stabil şi pot de asemenea să îşi fixeze un „inamic" semistabil. Importanţacrescândă a prietenilor nu reduce importanta familiei. Copiii învaţă de la fraţiilor mai mari o serie de abilităţi sociale: cum să negocieze, cum să îşi controlezemânia fără a pune punct unei relatii. Părinţii continuă să aibă şi ei un puternicimpact asupra copilului de vârstă şcolară mică, în functie de cantitatea dedragoste pe care o oferă copilului, de cantitatea de autonomie pe care i-o permitecopilului, de receptivitatea la părerile acestuia, de anxietatea- „îngrijorarea" cucare se implică în viata copilului şi de măsura în care se bazează pe metode dedisciplină. În primii ani de şcoală profesorii şi părinţii stunt cei care stabilesc standardelede conduită, iar cei mai mulţi copii încearcă să le respecte. La sfârşitul cicluluielementar însă, copiii pot fi mai doritori să-şi impresioneze prietenii decât să-lasculte sau să-l mulţumească pe adult. Din păcate unii elevi pot încerca să îşiimpresioneze colegii prin sfidarea sau ignorarea învăţătorului. Un rol deosebit în procesul integrării elevului din clasele mici în colectivulşcolar revine sistemului de interrelaţionare cu ceilalţi, climatului socio-afectivcare se dezvoltă în cadrul grupului. În cadrul microgrupului şcolar se formeazătrăsături ale personalităţii, cum sunt: simţul onoarei, al demnităţii personale,onestitatea, etc. La această vârstă copii agreează jocurile şi activităţile didactice organizatesub formă de joc, în grupuri mici, dar ele sunt prea adesea acaparate derespectarea regulilor sau de spiritul de echipă. Centrarea pe sarcină poate cădeape planul secund. La această vârstă copiilor le vine greu să înţeleagă de ce şicum trebuie adaptate regulile la diferite situaţii. Dacă clasa este împărţită înechipe, rivalitatea va surveni spontan. De aceea trebuie mereu să li sereamintească, prin atitudinea dascălului, că totuşi nu sunt în arena „gladiatorilor",iar componenţa echipelor să fie schimbată mereu.

58


Este de ştiut că o funcţionare deficitară a mecanismelor psihosociale se poatetraduce într-o serie de fenomene neprielnice integrării socioeducaţionale, relaţiicompetitive exagerate, relaţii conflictuale, etc. De aici necesitatea cunoaşteriireale a climatului psihosocial din grupurile de elevi,în vederea găsirii unormetode optime de orientare a evoluţiei grupului şi de corectare a unor abateri dela modelul funcţionării optime. Cercetările efectuate cu ajutorul unor instrumente sociometrice şipsihodiagnostice asupra grupurilor din clasele au scos în evidenţă, locul centralpe care îl ocupă randamentul şcolar, în dispozitivul conduitei preferenţiale şiinterapreciative. Liderul sociometric (persoana cel mai intens preferată) seconfundă oarecum cu „specialistul tehnic" al sarcinii(elevul cel mai bun laînvăţătură) şi tot el realizează cel mai bun scor la interapreciere, fiind perceputîntr-o lumină constant favorabilă pe direcţia trăsăturilor psihocomportamentalecare facilitează integrarea în grup. Această notă distinctă a profiluluipersonalităţii şcolarului mic poate fi fructificată în cadrul procesului educational,în sensul întăririi şi întreţinerii interesului elevului pentru angajarea în fluxulunor prestaţii şcolare elevate.

59


CE CĂRŢI A MAI CITIT COPILUL MEU?

Înv. Moldovan Eugenia


Cartea este comoara fără de preţ , în care oamenii îşi adună cele mai

frumoase gânduri, ca alţii să le poată folosi în voie.

„Cartea reflectă, ca o oglindă, lungul şir de secole ale vieţii omenirii,

istoria luptei sale pentru existenţă, pentru un viitor mai luminos, suferinţele,

bucuriile, înfrângerile şi biruinţele sale toate. Iubiţi cartea, îngrijiţi-o şi citiţi cât

mai mult. Cartea ne este prieten credincios de nădejde”.

(G.F. Morozov – Cărţi prietene)

Alternativa „Step by Step” consideră părinţii ca primii învăţători ai

copilului, parte din procesul de învăţământ. Părinţii sunt invitaţi să participe

efectiv la clasă, la procesul de educaţie, bineînţeles sub auspiciile unei

colaborări cu învăţătorul. Prezenţa unui părinte în clasă este un fapt firesc, nici

festiv, nici perturbator. În comunicarea cu învăţătorul în clasă, se nuanţează

specificul în dezvoltare al fiecărui copil, se găsesc modalităţi de cultivare a unor

abilităţi în familie pentru a completa sau suplimenta procesul educativ.

Părinţii ar trebui să se întrebe cât mai des: „Ce cărţi a mai citit copilul

meu?”

Dacă nu ştiţi răspunsul la această întrebare, e timpul să-l aflaţi! Iar

dacă îl ştiţi, dar nu vă place, e timpul să îl schimbaţi!

Copilul stă pe canapea. Ce face? Mai nimic. Butonează telecomanda.

Oferta e atât de generoasă! De cărţile uitate pe raft cine mai are timp? Nici el,

nici mama, nici tata…

Dacă asta se întâmplă şi la dumneavoastră acasă, ar trebui să mai

schimbaţi câte ceva! Nu uitaţi: cărţile sunt de neînlocuit!

60


Niciodată nu este prea devreme să începeţi să-i citiţi copilului

dumneavoastră. Cartea va deveni, pentru el, un prieten drag. Chiar dacă sunteţi

ocupaţi, găsiţi-vă totuşi măcar 30 de minute pentru „povestea de fiecare seară”.

Înregistraţi pe casete aceste poveşti citite de dumneavoastră şi lăsaţi-i-le

copilului la îndemână pentru a le asculta atunci când doreşte.

Dacă va creşte într-o casă în care nu există nici o carte, iar părinţii nu-

şi petrec timpul decât uitându-se la televizor sau „jucându-se” pe computer,

copilului îi va fi greu să înţeleagă importanţa cititului, iar lecturile recomandate,

mai târziu, de profesori i se vor părea chinuitoare şi chiar inutile.

Pentru cei mici, învăţarea cititului este o aventură obositoare, pentru

care nu sunt pregătiţi toţi la fel. Fiţi alături de copilul dumneavoastră, încurajaţi-l

şi spuneţi-i că îl iubiţi aşa cum este. Nu îi reproşaţi că alţii de vârsta lui i-au

luat-o înainte de multă vreme.

Motivarea este esenţială în munca de a transforma un copil într-un

cititor înfocat. Amenajaţi împreună un atrăgător „colţ al cărţii” special pentru el,

unde să se regăsească şi să citească în linişte. Mergeţi împreună în librării şi

ajutaţi-l să îşi aleagă singur cărţile. Abonaţi-l la reviste pentru copii şi obişnuiţi-l

să împrumute cărţi de la bibliotecă. Nu rataţi ecranizările şi spectacolele –

adaptări după cărţi pentru copii, dar sfătuiţi-i să citească şi opera literară

respectivă. Vizitaţi casele memoriale ale scriitorilor şi vorbiţi-i copilului despre

viaţa şi opera acestora. Înregistraţi pe casetă video sau audio primele lui lecturi.

Sărbătoriţi prima carte pe care o citeşte în întregime singur. Astfel de „artificii”

au efecte mult mai bune decât o mie de sfaturi, predici sau reproşuri!

Sfaturi pentru părinţi:

Învaţă-l să respecte cărţile, să nu mâzgălească filele şi să folosească

numai „semnul de carte” pentru „unde am rămas” cu cititul.

Alege cărţi potrivite pentru vârsta lui

Cei mici sunt atraşi de cărţile cu ilustraţii colorate. Trecerea către

cărţile cu mai mult text se va face treptat. Dacă pe o pagină citită găsiţi mai

61


mult de 5 cuvinte sau expresii pe care copilul nu le înţelege, cartea este prea

„grea” pentru el.

Ţineţi cont şi de temperamentul şi de pasiunile lui. De exemplu,

copilul dumneavoastră este înnebunit după fotbal. Cumpăraţi-i cărţi despre

acest sport sau despre viaţa marilor fotbalişti. Nu îl obligaţi să citească

nenumărate poezii doar pentru că dumneavoastră aveţi o fire romantică sau

pentru că vi se pare că el ar avea talent actoricesc.

Dacă tocmai a descoperit o poveste care îi place foarte mult,

lăsaţi-l să o citească de câte ori vrea. Ne e ceva neobişnuit. Nu vă pierdeţi

energia pentru a-l convinge să citească altceva. Încercaţi să aflaţi ce şi de ce îi

place atât de mult.

Când copilul vrea să fie de ajutor în bucătărie, rugaţi-l să vă citească

din cartea de bucate.

Mergeţi împreună la cumpărături.

Copilul ar putea să scrie lista de cumpărături, iar în magazin să caute

produsele pe raft şi să le bifeze pe cele achiziţionate.

E bine să ai lângă tine oameni cu simţul umorului. Cumpăraţi-i cărţi,

reviste şi ziare care conţin anecdote şi glume potrivite vârstei lui.

Copilul dumneavoastră nu poate fi dezlipit de computerul său?

Învăţaţi-l să navigheze pe Internet.(atenţie ce site-uri accesează). Cumpăraţi-i

C.D. –uri cu informaţii istorice, geografie, culturale,etc. În plus nu uitaţi că

există şi cărţi electronice!

„Nu-i poţi obliga pe copii să scrie şi să citească. Învăţătorii iscusiţi din

totdeauna au adresat o invitaţie…O întreagă lume aşteaptă să fie explorată, vino!

Dar nu-i poţi invita să vină într-un loc unde tu însuţi n-ai fost”

(Donald Graves

62


Proiect de lecţie DATA: 06.12.2004CLASA : a-IV-a COBIECTUL: Limba şi literatura română UNITATEA DE INVATARE: " Iarna" TIPUL LECŢIEI : evaluare DURA.TA : 1 orăINV : Câmpan Cosmina

OBIECTIVE:să recepteze corect mesajul transmissă-Si organizeze ideile intr-un plan simplu să alcătuiască rezumatul unui textsă sesizeze structurile gramaticale intr-un textsă analizeze corect părtile de vorbire şî de propozitie invătateMETODE ŞI PROCEDEE: conversaţia, explicaţia, demonstraţia, exerciţiul,activitate independentă,MATERIAL DIDACTIC: ecusoane pe care sunt scrise cuvinte (substantive)pentru salutul de dimineaţă, afişiul. manualul, fişă cu rebus. Desfăşurarea lecţiei

Etapele lecţiei Activitatea învăţătorului Activitatea elevilor1. Momentorganizatoric

Se dau îndrumări cu privire lamaterialele necesare :manualul,caietul, creionulAşezarea elevilor faţă în faţă pedouă rânduri

Pregătesc materialele

2. Captareaatenţiei

Se realizează salutul în cadrulîntâlnirii de dimineaţă folosindecusoanele pregătite.

Se salută , citindcuvintele de pe ecusoane.

3.Desfăşurareapropriu-zisă alecţiei

Învăţătoarea cere elevilo4r săcitească afişul pregătit.Pun copiii să citească propoziţia depe afiş şi să răspundă la întrebarea :Din ce text face parte?

Pun copiii să citească lecţia dinmanual.Întreb copiii despre ce este vorba întext.

Citesc pe rând cuvinteleşi anunţul de pe afiş .Citesc propoziţia şirăspund la întebare :,, Înajun de Anul Nou” deFănuş Neagu.

Un elev va citi modellecţia .Vor povesti pe scurtconţinutul lecţiei.

63


4. Anunţareatemei

În ce texte am mai citit despresărbătorile de iarnă? Cine vrea sărecite câteva versuri ?

Toate aceste sărbători sunt înanotimpul iarna . La ce vă duce pevoi gândul când spuneţi ,,iarna,,?Realizarea unui joc didactic cuajutorul metodei ,,ciorchinele”

Să găsim adjective potrivite pentruaceste substantive.

Şi în propoziţia de pe afiş avem unsubstantiv urmat ( însoţit)de unadjectiv. Care este acesta ?,,Bănică le împarte colacul rumen..”Ce sens are în această propoziţiecuvântul ,,colac”?

Ce alte sensuri mai areacest cuvânt?Să alcătuim propoziţii în care acestcuvânt să aibă mai multe sensuri.

Acum vom analiza propoziţia:,,Bănică le împarte colacul rumen”În final completează rebusul de pefişă.În rebus vor găsi şi Sf. Nicolaecare le-a adus copiilor câte onuieluşă împodobită ca simbol aliernii şi al sărbotorilor de iarnă.

Pentru acasă aveţi ca temă săpovestiţi pe scurt lecţia ,, În ajun deanul Nou “

În poezia ,, Colindătorii“.

Spun cuvintele :Brad ger zăpadă fulgi

Anul Nou IARNA sanie

Crăciun mănuşi derdeluş

Vor găsi adjectivepotrivite :

• Brad frumos• Ger cumplit....•

Copiii vor găsisubstantivulcerut:colacul (rumen)

Colac de mâncat.

Copiii vor alcătuipropoziţiile cerute.

• Colac de salvare• Colac de sârmă•

Copiii vor analizapropoziţia

Sunt atenţi şi îşi noteazătema.

64


PROIECT DE LECŢIE

DATA: 11 III- 2005CLASA: A II-A CTEMA PLASTICA:GRUPELE DE CULORI /NUANŢE ŞI TONURISUBIECTUL : POMI ÎNFLORIŢITIPUL LECTIEI:CONSOLIDAREPROPUNATOARE: INV.SANDA VEREŞ

OBIECTIVE OPERATIONALE:• O.1. Sa compuna spatiul plastic folosind tehnica picturii cu pasta de

dinţi ,tehnica hartiei mototolite si dactilopictura• O.2. Sa-si reaminteasca culorile primare si binare precum si nonculorile,

nuanţele şi tonurile acestora• O.3. Sa le recunoasca in natura, reproduceri si tablouri• O.4. Sa realizeze armonia cromatica a acestei compozitii plastice cu

ajutorul culorilor semnificative• O.5. Sa evalueze si autoevalueze pe baza criteriilor stabilite,lucrarile

obtinute

METODE SI PROCEDEE FOLOSITE:dialogul dirijat, observatia, conversatiaeuristica, demonstratia, exercitiul, exercitiul-joc,descoperirea, lectura

MATERIALE DIDACTICE:planse demonstrative, reproduceri dupa opere dearta, C. D. cu reproduceri de arta, calculator

BIBLIOGRAFIE:Metodica predarii educatiei plastice la claseleI-IV ,MariaIlioaia,Ed.Didactica si Pedagogica, 1981,Bucuresti; Album de arta,Viorel Marginean,Arte,1985,Bucuresti; Dictionar plastic , Ion Susala, Sigma,1990

Obiective operationae

Doza

re

Secventelelectiei

Activitatea propunatoarei

Activitateaelevilor

1min.

Momentulorganizatoric

Pregatirea si organizarea elevilorpentru desfasurarea lectiei.Verifica daca toti elevii aumaterialele necesare.

Sepregatesc

65


8min

Întâlnireade după -masă

Salutul- Copiii vor avea în pieptprinse flori de primăvară.Sereactualizează culorile şi nuanţeleacestoraJoc –“Când văd floare , mă gândescla….” Ştirea zilei: Bună ziua, floricelelor!Citeşte textul: ,, Eu sunt fiica cea mai tânără şimai frumoasă. Pe mine mă mângâiesoarele cu razele lui călduţe şiluminoase. Eu trezesc la viaţă întreaga natură. Aici flori, dincolo verdeaţă, pomi înfloare , zumzet de albine, ciripit depăsărele . Ogoarele răsună de duduitultractoarelor. Câtă frumuseţe, câtăviaţă peste tot locul!”

O.2.O.3.

5min

Reactualizareacunostintelor

Deschide o discutie despreprimăvară:

• In ce anotimp ne aflam?• Care sunt lunile de primăvară?• Ce modificari s-au petrecut in

natura?• Daca am dori sa realizam un

desen despre primăvară ,ceculori am putea folosi?

• C e elemente din natură artrebui să apară în desenelenoastre?

• Ce tehnici de lucru putemfolosi?

Pune intrebari asupra culorilorcunoscute(primare si binare),precumsi a nonculorilor(alb si negru).Conduce discutia privind existentaculorilor in natura,cu exemple pentrufiecare:Joc:Spune cine poate fi?

• Albastru-cerul• Galben-soarele

Raspund

66


• Verde-iarba• Rosu, portocaliu, violet,

galben, albastru-florile de pecamp

Recunoasteti culorile primare,binare, nonculorile folosite pe plansesi la realizarea acestor reproduceride arta!

• Cum obţinem tonuri deculoare?

2min

Exerciţiu -joc

Pe masă aveţi două căpăcele-unul cuvopsea lavabilă iar celălalt cupigment roşu.Prin amestec obţineţiton deschis de roşu!Desenaţi floarea primită cu tonurileobţinute!

1min. Anuntareatemei

Zâna Primăvara ne cere să-idesenăm din livada 345de piersici,piersicii timpurii, stiind că piersicitârzii sunt cu 342 mai mulţi. Folosind tehnica pictatului cu pastade dinti ,tehnica hartiei mototolite sidactilopictura , astazi vom realiza undesen – POMI ÎNFLORIŢI

Asculta

O.1.O.2.O.3.O.4.

27min

Executarealucrarii

Creaza climatul necesar(fondmuzical).Se impatre clasa pe ateliere care vorfolosi cate o tehnica de lucru pentruredarea florilor.Cere elevilor sa execute compozitia.Urmareste si ajuta elevii care cersprijin.Da indicatii si face observatiiindividuale sau globale.

Executalucrarea

67


Joc ,, Ştafeta” Zâna cea bună a văzut că încurtea şcolii noastre doar un cais nua reuşit să înflorească.Ajutaţi-o voicopii, folosindu-vă de florile pictatepe scârţ. Pentru aceasta ne împarţimpe două grupe şi ne vom întrece întrenoi. Se explică regulile.Se apreciază echipa care a reuşit să aplice cel mai repede florile pepomişor.

O.5. 3min Evaluarealectiei

Se realizeaza o expozitie cu lucrarileelevilor si se evalueaza dupaurmatoarele criterii:

• Bogatia si semnificatiaculorilor

• Diversitatea tehnicilor folosite• Creativitatea, originalitatea

Cântecelul ,,Prin pomii plini defloare”

Expunlucrarilealese

68


FESTIVALUL PAŞTELUI

Înv. Câmpan Cosmina Şcoala ,,Lucian Blaga „Jibou

Bine aţi venit la Festivalul Paştelui ! Iată, oameni de orice neam şi orice limbă, îmbrăcaţi în haine de sărbătoarese pregătesc să reconstituie în poezii şi cântări Paştele Domnului. A venit iar primăvara, şi în Săptămâna Paştelui prin case e mare curăţenie.Pereţii sunt proaspăt văruiţi şi miroase frumos a cozonaci. În Săptămâna Paşteluiîncercăm şi noi să fim mai buni, ne cerem iertare unii de la alţii. Paştele este Sărbătoarea Candelelor Aprinse. Noaptea Paştelui este cea maiimportantă noapte - vin îngerii şi stau la masă cu noi. E noaptea în careDumnezeu a făcut cele mai neaşteptate minuni, e noaptea în care trebuie să fimgata pentru orice. Paştele este o invitaţie la Masa Tainelor. Pe masă este Pâine şi Vin - Trupul şiSângele lui Isus. Cine mănâncă şi bea din ele capătă nemurirea! De Paşte îipromitem din nou lui Dumnezeu că-L vom urma. Paştele este Sărbătoarea Sângelui Spălător. Sângele mieilor jertfiţi puteaspăla trupul dar nu şi sufletul de păcate. Jertfele mieilor nu erau desăvârşite deaceea trebuiau repetate în fiecare an. Jertfa Domnului Isus însă , a fost perfectăîncât nu a fost nevoie să se mai repete niciodată; şi Sângele Lui ne poate daspălarea inimii de păcate. Biblia spune că dacă ne mărturisim păcatele,Dumnezeu e credincios şi drept şi ne iartă. Iar sângele lui Isus ne spală şi neşterge orice păcat. Paştele este Sărbătoarea Întâmpinării Domnului Isus caÎmpărat al inimii. Paştele este sărbătoarea vieţii . Viaţa este taina extraordinar de mare a luiDumnezeu, a cărei bucurie El o împarte cu noi. Sărbătoarea Paştelui estedemonstraţia că Dumnezeu iubeşte oamenii. Paştele este atât de bogat în taine şi atât nepătruns, încât noi nu-l putem primiidecât prin credinţă, cu veneraţie şi cu uimire, cu mulţumire şi cânt! Paştele este Sărbătoarea Armoniilor - ziua când întreaga creaţiune cântăcântări de armonii Creatorului ei pentru înviere

69

revista invatatorilor nr1.pdf

Documents

Transcript of revista invatatorilor nr1.pdf