Liceul de Informatică “Ştefan Odobleja” email: redactia.flash@gmail.com

Revista Flash, Nr. 2/2009

Redactori: Alexandru Tănasie (XI F) Andrei Grigore (X D) Andrei Untaru (X C) Denisa Firiucă (X B) Denisa Ţacu (X C) Gabriel Broşteanu (XI F) Ovidiu Avrămuş (X C) Radu Diaconeasa (IX C) Radu Florea (X B) Ştefaniţă Sgubin (X C) Redactori-şefi: Bianca Bercea (XII B) Gabriel Coliţă (XI G) Irina Predescu (X C)

Grafică şi copertă: Gabriel Coliţă (XI G)

Coordonatori: Prof. Aurora Simon Prof. Nicoleta-Adriana Florea

Liceul de Informatică „Ştefan Odobleja”Craiova, Str. Electroputere, Nr. 21Tel: 0351 405 657 Web: Liceul „Ştefan Odobleja”Pentru propuneri şi articole: Mail: redactia.flash@gmail.com

Toate drepturile asupra materialelorpublicate în această revistă aparţinrespectivilor autori şi nu pot fi re-produse, parţial sau în întregime, fărăaprobarea prealabilă, în scris.

CUPRINS:

APăRAREA LUI GALILEILECTURă ŞI POEzII PAŞTELE ÎN BALCANIARTA ÎNCONDEIERIIPAŞTELE ÎN EUROPA LIBERTATEA DIVINăATACULLEVEL 2LA FAMILIAREMEMBER…?FUMATUL ŞI SEMNIFICAŢIILE SALESăNăTATEA ALIMENTAŢIEIPACIFIC-CEL MAI MARE OCEANCALIFORNIA-PARADIS PE ŢăRMUL PACIFICULUIEGIPTUL ANTICPIONEER - DVD BLU-RAY DE 400 GBCRAIOVA MAXIMA... EUROPA ÎN GENUNCHI!REVIEW-PENUMBRA: REqUIEMDESENE DENISA ŢACU RADU FLOREA ANDREEA PAPA DENISA FIRIUCăFOTOGRAFII GABRIEL COLIŢă GABRIEL BROŞTEANU

pagina 3pagina 4pagina 5pagina 5pagina 6pagina 7pagina 8pagina 9

pagina 11pagina 12pagina 13pagina 14pagina 15pagina 16pagina 17pagina 19 pagina 20 pagina 22

pagina 23pagina 24 pagina 25pagina 26

pagina 27pagina 29

2

XIII

― Îţi dai seama, prin urmare, că am mai multe motive decât alţii să-i detest pe in-chizitori. Nu mi s-a părut, însă, important să-i detest, ca victimă, de pe rug. Din păcate, lumea reţine numai flăcările. ― Deoarece, de fiecare dată, ele au co-stat viaţa unui om.― Umilinţa care mi-a fost impusă mie nu merită, crezi, puţină înţelegere? Nu zic respect. Puţină înţelegere. Nu mi-a fost deloc uşor, să ştii. Şi nu e imoral, oare, ca oameni care n-au fost niciodată la un pas de rug, care nu s-au văzut târâţi, ca mine, în faţa tribunalului Inchiziţiei, interogaţi, ameninţaţi, să mă judece pe mine că m-am temut?― Frica, zicea Leonardo, se naşte mai iute ca orice.― Ca să nu mai spun că nu cei care îndură frica sunt marea problemă, ci cei care produc frica. Nu există înfricoşaţi fără o cauză. Asta se uită. În schimb, se discută continuu despre abjurarea mea De parcă ea reprezintă ruşinea. Eu şi încăpăţânarea mea de a trăi. Nu cei care m-au adus în situaţia să mă tem. E drept asta, spune-mi?― Dar eşti de acord, Galilei, că participăm la teroare prin frica de teroare? Inchiz-itorii au vrut să ne stăpânească sufletele şi au izbutit.― După ce m-au ameninţat cu tortura, unul dintre inchizitori, ţi-am spus, se uita mereu la degetele mele. Parcă îi părea rău că scap prea uşor.― Galilei, te ascult cu un sentiment de fraternitate şi cu un fel de sfială. Motivul ţi-l voi explica mai târziu. Dar trebuie să consimţi că frica e necesară Inchiziţiei mai mult decât orice instrument de

Apărarea lui GalileiOctavian Paler

Cea mai mare fericire, după aceea dea iubi, e să-ţi mărturiseşti iubirea. (Gide, JURNAL)

tortură. Pe deasupra, ea lucrează igienic, fără sânge, fără ţipete. Discret. La drept vorbind, Inchiziţia nu e doar o instituţie. Sau e mai mult decât o instituţie. E ca o boală, ca o molimă, care paralizează în oameni sinceritatea. Ea îşi are sediul în fiecare dintre noi.― Ciudată exactitate e în cuvintele tale.― Toţi sau aproape toţi lucrăm pentru Inchiziţie prin spaimele noastre, chiar dacă nu ne place s-o recunoaştem. Lăsându-ne înspăimântaţi, am încurajat-o să îndrăznească şi mai mult.― Dar cum poţi să ţii în frâu frica? Poţi?― Unii au putut, Galilei. Trebuie să-ţi aduc aminte din nou asta.― Cu ce preţ au putut? Nu acceptarea rugului e soluţia.― Vei propovădui, iarăşi, că viaţa valorează mai mult decât ideile.― Nu propovăduiesc nimic Vreau să-ţi explic ce simt. Atât. Şi că trăim într-o lume rău alcătuită, strâmbă, dacă e nevoie să arzi în flăcări pentru a dovedi ce crezi. Eu consider că rugurile sunt o nebunie. O batjocură şi... am zis bine, o nebunie.― Şi nu te miri că oamenii te judecă?― Nu mă mai mir. Am înţeles că oamenii găsesc totdeauna uşor forţa de a judeca nenorocirile altora.― Galilei, îmi aminteşti de cineva care era bolnav, dar nu vroia să vorbească despre boala sa. Îşi zicea că astfel se apără.― Eu mă împotrivesc numai lucrurilor care mă neagă şi mă jignesc.

XIV

― Iubirea singură nu va stinge rugurile, Galilei.― Eu am nevoie în fiecare noapte de curaj.... dar ca să mă culc.― Înţeleg că iarăşi ai avut un coşmar.― Cineva îi osândise pe inchizitori să asculte, seară de seară, o lecţie de-spre rotaţia pământului. De fapt, asta se întâmpla după moartea lor şi a mea, aşa că ameninţarea cu rugul era mai mult o amintire. Deodată, unul dintre ei a izbuc-nit: "Zadarnic, Galilei! Verdictul dat în timpul vieţii a rămas definitiv!" Un hohot de râs a umplut sala. Am înţeles că era inutil şi am plecat capul. Am vrut să mă sinucid, dar eram de-acum mort.― Ceea ce nu ţi-au iertat ei este faptul că ai vrut să trăieşti în afara dogmelor lor.― Am vrut să trăiesc după capul meu.― Mai rămâne să afli că înţelepciunea începe acolo unde nu mai există nimic echivoc― Şi ce este echivoc în vorbele mele?― Ele au o strălucire tristă.― N-am dorit niciodată să fiu un înţelept.― Mă sileşti, Galilei, să-ţi spun că nu iubeşti adevărul în acelaşi fel în care iubeşti un cer senin.― Dacă aş fi putut în cele din urmă să-i condamn pe inchizitori, i-aş fi condam-nat să iubească lumea. Sunt convins că ar fi fost cea mai grea pedeapsă pentru ei. Cunosc bine aceste lucruri...

(fragment din Octavian Paler, “Apărarea lui Galilei”, versiune nouă, editura Alba-tros, 1997)

3

În Grecia antică Socrate (469– 399 d. Hr.), era foarte mult lăudat pentru înţelepciunea lui. Într-o zi, marele filozof s-a întâlnit întâmplător cu o cunoştinţă care alerga spre el agitat şi care i-a spus:– Socrate, ştii ce-am auzit tocmai acum, despre unul dintre studenţii tăi? – Stai o clipă, îi replică Socrate. Înainte să-mi spui, aş vrea să treci printr-un mic test. Se numeşte Testul celor Trei. – Trei?– Aşa este, a continuat Socrate. – Înainte să-mi vorbeşti despre studentul meu, să stăm puţin şi să testăm ce ai de gând să-mi spui. Primul test este cel al Adevărului. Eşti absolut sigur că ceea ce vrei să-mi spui este adevărat?– Nu, spuse omul.

UmanPrintre stropii de sânge, pe muchia săbiiVăd speranţa, lumina e tot mai mică.Găsesc fericirea-n glas de vrăbiiDintre cei mai slabi un înger se ridică!

Am primit şi aripi să zbor,Mi-a venit şi sabia în ajutor,Pe un umăr un înger îmi şopteşte,Pe celalalt un drac mă învrăjbeşte.

Nu sunt special, urmez ce mintea îmi dictează,Lumină, întuneric...prieten sau duşman?Sunt şi înaintea morţii şi cel ce o urmează,Nu sunt aparte, sunt doar uman!

PoetulÎmi întind mâna spre o lume mai bună,Ajung atât de aproape de ea,Când mi-o închid găsesc doar firimitură.Nebunia...poezia e soarta mea.

Adeseori, privesc adânc în mine.Să văd pe ce fundaţie, oare, mă pot ţine.Şi, iar, mă trezesc cu acelaşi vis.E un monstru în mine care se exprimă-n scris!

Îmi ţese mintea numai pânze.Inima-mi e un cocon.Mă simt ca un păianjen printre frunze,Căzut din al lui cotlon.

Încet, se-nfiripă idei în minte.Idei absurde, idei perfecte,Multe se aştern în cuvinte.Multe-s de la început defecte.

Un imn al literelor care zboară,Ca notele pe portativ.Rimele care coboară,Ca jocul unui beţiv.

Strofele care se ridică-n sus,Ca munţii care acoperă un apus.Cu cât mă apropii cu atâta-s orb,

– De fapt doar am auzit despre el.– E–n regulă, zise Socrate.– Aşadar, în realitate, tu nu ştii dacă este adevărat sau nu. Acum să încercăm testul al doilea, testul Binelui.– Ceea ce vrei să-mi spui despre studentul meu este ceva de bine?– Nu, dimpotrivă... – Deci, a continuat Socrate, vrei să-mi ceva rău despre el, cu toate că nu eşti sigur că este adevărat?Omul a dat din umeri, puţin stânjenit. Socrate a continuat. – Totuşi, mai poţi trece testul, pentru că există a treia probă – filtrul Folosinţei.– Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu îmi este de folos?– Nu, nu chiar... – Ei bine, a conchis Socrate, dacă ceea ce vrei să-mi spui nu este nici Adevărat, nici de Bine, nici măcar de Folos, atunci de ce să-mi mai spui?Omul era învins, s-a ruşinat şi a plecat mai departe. El nu i-a mai zis lui Socrate că erau persoane ce spuneau că nevastă-sa îl înşela … cu unul dintre studenţii săi.

Poezii Mişu Catană, clasa a X-a F

Literatura-mi este cadavrul, sufletul un corb.

De ce?Dacă ar fi să trăim, chiar din păcat,De ce să iubim şi dacă avem inimă,De ce să trăim şi dacă avem suflet?Oare, păcatul, pe care-l purtămE atât de mare?De ce avem păcatul şi tot trăim o viaţă,De ce Dumnezeu ne dă, totuşi, viaţă?Şi ne lasă sentimente?Şi ne lasă un corp?De ce, oare, întreb eu, aceeaşi întrebareLa care mulţi nu au răspuns?De ce, de ce..?

4

Greci, sârbi sau români, cu toţii serbăm Paştele în aceeaşi zi; nici obiceiurile nu diferă prea mult, doar bucatele de pe masă, atât cât să creeze diversitate.

Cristos Aneşti! Este urarea pe care o vei auzi la tot pasul dacă se va întâmplă să petreci Paştele în Grecia. Înseamnă „Cristos a înviat!”. Cea mai importantă dintre toate sărbătorile ortodoxe, Paştele se celebrează doar în mijlocul familiei. Ca şi la români, este prece-dat de 40 de zile de post şi smerenie. Săptămâna Mare începe în Duminica Floriilor, zi în care se celebrează In-trarea Mântuitorului în Ierusalim. De pe mesele credincioşilor nu lipsesc în această zi preparatele din carne de peşte sau fructe de mare. La masă după Înviere! Spre deosebire de români, care întind masa de Paşte abia duminică la prânz, grecii fac acest lucru imedi-at după slujba de Înviere şi aducerea

PAŞTELE ÎN BALCANI Mihaela Săraru, clasa a XII-a B

luminii sfinte în casa. Meniul pascal conţine musai oua roşii, vopsite în Joia Mare, supa de intestine (ma-girista) şi pâinea de Paşte (ţsoureki).În prima zi de Paşte, au loc întrecer-ile de ciocnit ouă. Câştigătorul este considerat norocos de-a lungul în-tregului an. Grecii obişnuiesc să facă semnul crucii deasupra uşii cu fumul de la lumânarea cu care aduc lumina. Vor lăsa semnul de-a lungul întregului an, simbol al faptului ca locuinţa a fost binecuvântată de lu-mina pascală.

Pâine de Paşte (ţsoureki) Este o pâine tradiţională care de pregăteşte în Grecia cu ocazia sărbătorilor pascale. Ca şi hristopso-mo, pâinea tradiţională de Crăciun, ţsoureki se mănâncă în familie. De fapt, este unul dintre darurile pe care le fac părinţii copiilor în Dumi-nica Paştelui. Se coace în Joia sau Vinerea Mare şi este nelipsită de pe masa tradiţională de Paşte, pe care familiile greceşti o iau după slujba Învierii.

Ţsoureki: ReţetăIngrediente:1 kg de faină, 150 g de unt, 7 ouă,2 linguriţe cu coajă de portocală,200 g zahăr, 250 ml de lapte, 30 g drojdie, zahăr tos pentru decor, 100 ml apă, sare. Se face o compoziţie omogenă din drojdie, apa caldă şi 3-4 linguri cu faina. Se lasă la dospit 20 de minute, într-un loc cald. Pune pe foc zahărul şi untul să se topească în lapte. Apoi si coaja de portocala. Lasă să se răcească. Cerne făina, adaugă în mi-jloc compoziţia, 6 ouă bătute în pre-alabil şi putină sare. Frământă puţin, adaugă laptele .Frământă acum bine, până se formează un aluat nici prea tare, nici prea moale: elastic. Lasă la dospit, acoperit, o ora şi jumătate. Mai frământă-l puţin. Pune-l în forme unse cu ulei şi tapetate cu faina, unge cu ou bătut, presară zahăr. Fă cate o adâncitură. Dă la copt, 35 de minute, apoi pune câte un ou vopsit.

ARTA ÎNCONDEIERII Denisa Ţacu, clasa a X-a C

În prezent încondeierea ouălor a de-venit o artă, dar acest meşteşug este unul foarte vechi. În realizarea aces-tora nu lipsesc motivele populare, dar şi însemnele şi secvenţele istoriei creştine. Culorile folosite sunt naturale.

Vopsitul ouălor se face în Săptămâna Mare, începând cu ziua de marţi şi terminându-se cel mai târziu

vineri. În unele locuri pe lângă simpla vopsire, se practică fie încondeierea, fie împistritul folosindu-se ceară. Fondul cromatic dominant este negrul sau culorile vii.Fiecare zonă are fondul său specific: la Ciocăneşti fondul predominant este ne-grul, la Pojorâta sau Câmpul Moldove-nesc se folosesc fondurile fiu colorate, pe valea Moldoviţei, ouăle sunt încon-deiate în majoritate cu roşu.Această tradiţie presupune multă răbdare şi mult talent. Încondeierea se face după un anumit model (aceste modele sunt transmise din generaţie în

generaţie).Pentru încondeiere: de obicei ouăle sunt golite de conţinut cu ajutorul unei ser-ingi, apoi se lucrează modelul pe oul alb cu ceară după care oul este băgat într-o culoare. După uscare se realizează un nou model. Se introduce apoi într-o altă culoare după care se completează din nou un model. Este introdus într-o altă vopsea , apoi se lasă mai mult timp pen-tru a se usca. După uscare deasupra focului se topeşte ceara şi se lustruieşte oul. La sfârşit oul va fi dat cu lac pentru a i se oferi luciu.

5

Se mai păstrează tradiţia sfinţirii blidului, la noi în România, în ţinutul Bucovinei, în care se aşează pasca, şunca, brânza, ouăle roşii sau cele încondeiate, flori, păstrăv afumat, sfeclă roşie cu hrean, prăjituri şi un ban de argint. Duminica, în prima zi, ouăle se ciocnesc „cap la cap”, a doua zi, „huşcă la huşcă”, iar a treia zi ,,burtă la burtă”. Timp de trei zile, masa pascală nu se ridică. În Rusia obiceiul este de a sparge ouăle roşii folosind cuie, tradiţie ce ne aminteşte de răstignirea Domnu-lui Iisus Hristos. La ruşi, masa pascală se aranjează uniform, trebuie să ca-pete o formă piramidală prin punerea într-o formă specială de lemn. Ruşii au o prăjitură specială pentru Paşte, numită kulici. Se întâlnesc între ei în Duminica Luminoasă, se salută ca şi la noi, dar se sărută de trei ori (al treilea sărut fiind după tradiţie pe gură). O adevărată bătaie cu apă are loc în Polonia şi Slovacia de Paşte. Bărbaţii îşi stropesc femeile dragi cu o găleată de apă rece. Femeile se răzbună în după-amiaza aceleiaşi zile,

arătându-le la rândul lor, afecţiunea faţă de bărbatul ales, cu o altă găleată cu apă. După slujba de Înviere se serveşte un fel de supă numită magir-itsa, un fel de drob lichid, în Grecia. La masa din prima zi de Paşte, friptura de miel pe grătar, kokoretsi, este nelipsită. Hristopsomon („Pâinea lui Hristos”) este una din delicatesele elene care constă într-o bucată de pâine rotundă care este decorată cu o cruce şi ouă roşii. La bulgari, fiecare creştin duce un ou la biserică, ouăle la ei se vopsesc în Joia Mare. Fiecare gos-podar îşi îngroapă oul în vie, după ce l-a sfinţit, despărţindu-se simbolic, de toate relele şi necazurile pe care le-a avut anul trecut. Decorarea meselor de Paşte cu flori şi ouă roşii şi servesc invari-abil o pâine dulce, umplută cu stafide, numită Paasbrood, este tradiţia olan-dezilor. În Palm Zondag sau în Palm Sunday, copiii „scotocesc” fermele ve-cinilor ca să strângă cât mai multe ouă, fără a fi vorba de vreun delict, ei fac

asta cu ocazia sărbătorii de Paşte, ca un sport naţional. O tradiţie pascală importantă denumită „Clopotele zburătoare” există în Franţa. Catolicii francezi cred că toate clopotele bisericilor zboară la Vatican, în Vinerea Mare, purtând cu ele durerea celor care au plâns cruci-ficarea lui Hristos. Acestea se întorc în prima zi de Paşte si aduc o mulţime de ouă de ciocolată. Spre deosebire de alte ţări, în Italia măslinul reprezintă victoria vieţii asupra morţii. În Vinerea Mare, multe biserici reconstituie ritualul spălării picioarelor (se aleg 12 oameni săraci pentru asta, întruchipându-se în apos-toli). Agnellino este mielul bine prăjit, fiind specialitatea italienilor. În aceste zile care se serveşte cu anghinare şi piper. În Marea Britanie, în Lanca-shire, Cheshire, Straffordshire şi Wa-wickshire, în Lunea Paştelui bărbaţii îşi iau în braţe alesele şi le plimbă o anumită distanţă. Marţea femeile ar trebui să facă al fel cu bărbaţii.

Bucuria este una singură, dincolo de toate aceste obiceiuri şi tradiţii, fiindcă ea a fost adusă de Mântuitorul nostru, şi este cea a biruinţei asupra morţii.

Hristos a înviat !

PAŞTELE ÎN EUROPAAndreea Papa,clasa a IX-a C

6

Simt nevoia să scriu despre ceva şi nu ştiu despre ce…Aş putea să încep cu tot felul de supoziţii şi evenimente ce ilustrează nuanţele iubirii (nuanţe fiindcă, după mine, fiecare om, cum are propriul lui C.N.P. are şi propriul său eu, ce modelat din prima clipă de viaţă până în ultima, reprezintă amprenta influenţei exercitate de mediul înconjurător, societate, anturaj etc. asupra fiecăruia şi viceversa), sau despre… nu ştiu, sunt atâtea lucruri: viaţa, sentimentele umane, prezentul generat de trecut şi viitorul ca perpetuare a prezentului, eu (ce mă putea determina să murdăresc aceasta hârtie?), tu (cea sau cel care citeşte acum).

LIBERTATEA DIVINĂIon – Ştefan Sprâncu, clasa a XII-a D

Cultura nu caută pe Dumnezeu, Ci Îl găseşte în toate mereu

Subiectele temelor de tratat sunt ca număr infinite, însă toate sunt supuse filtrului autorului (în cazul de faţă eu). De aceea voi analiza, în rândurile de mai jos, o afirmaţie ce mi-a atras atenţia, acum câteva luni în timp ce răsfoiam o carte şi anume: „Dumnezeu este con-damnat să fie bun” adică Dumnezeu nu este liber? Mulţi s-ar putea întreba ce înseamnă „Libertate divină”, ce rost mai are să ne aplecăm asupra unui lucru atât de evident. Dacă nici Dumnezeu, cel fără de început şi fără de sfârşit, nu e liber, atunci ce nebun a mai inventat şi a transformat, o stare sufletească, fără sens, într-un ideal al omenirii. Dumnezeul tuturor e liber, într-o lume unde e deopotrivă stăpân, arbitru, observator şi judecător suprem ceea ce face din el un „sclav” al nostru, la fel cum un scriitor devine supus al propriilor idei transpuse în operele sale, cum un pic-tor se identifica cu lucrările sale sau cum un cântăreţ e judecat prin prisma a ceea ce reuşeşte sau nu să transmită prin muzică. Orice fiinţă raţională se identifică şi devine, în timp, sclavul propriului său eu, set de valori, iar Dumnezeu nu face excepţie întrucât ne-a creat după chipul şi asemănarea Sa. Dacă urmărim în continuare acelaşi fir logic ne putem în-treba ce se va întâmpla la sfârşitul lumii,

raiul şi iadul fiind de o monotonie eternă, Dumnezeu rămânând asemeni unui copil lăsat fără jucăria preferată, numai dacă nu cumva există şi alte lumi?! Dar acesta e Dumnezeul tuturor, divinul adaptat pentru a fi pe plac la cât mai mulţi. Acest lucru este complet schim-bat atunci când discutăm despre credinţa particulară a fiecăruia. Dumnezeul unui in-divid nu e atotputernic el fiind supus creaţiei gândirii umane. Acesta este şi principalul factor al apariţiei culturii, care prin progres ştiinţific generează o permanentă transfor-mare a societăţii, a civilizaţiei umane. Pentru a înţelege cum a ev-oluat relaţia om-divinitate trebuie să analizăm evoluţia culturii şi influenţa ei asupra noastră. Astfel încă de la naşterea civilizaţiei umane, în Mesopotania, şi până la iluminişti cultura stabilise ca pilon de bază al civilizaţiei (din cauza cunoştinţelor rudimentare în multe domenii şi a fricii umane de necunoscut) conceptul religios. Odată cu dezvoltarea ştiinţei, a explicării unor fenomene, s-a pus într-un mod argumentat, pentru prima dată sub semnul întrebării rolul divinului. Astfel de la Descartes şi Montesqeau până la Jean-Paul Sartre s-a încercat şi s-a reuşit înlocui-rea religiei cu raţiunea, care după al doilea război mondial a ajuns propria victimă. În baza convingerilor ce au impus-o a fost „desfiinţată”.

În prezent societatea nu mai ţine pasul cu progresul ştiinţific, de aceea cultura are un mare minus în civilizarea societăţii. Numai printr-un nou mod de educare a noilor generaţii se va putea stabili un nou pivot central al epocii post-contemporane. Trăim într-o societate cu un set de valori ce nu mai corespunde, în mare parte, nevoilor şi mentalităţii indivizilor actuali, lucru ce produce o in-capacitate a culturii pentru a-şi îndeplini rolul civilizator. Revenind, la subiectul principal, a-şi adăuga ca atâta timp cât omenirea va avea mereu alte şi alte mistere de de-zlegat prezenţa posibilă a divinului este necesara cel puţin în prima fază, pentru a ne da curaj să continuăm. Numai în momentul în care nu vor mai fi mistere nerezolvate, vom avea un răspuns bine argumentat pentru orice întrebare, de-abia atunci existenţa lui Dumnezeu poate fi confirmată sau infirmată. Acel moment poate fi considerat „sfârşitul lumii”, dacă El exista nu ne mai este cu nimic supe-rior fiindcă adevărata putere provine din cunoaştere, informaţia corectă stând la baza oricărei realizări, iar dacă nu există fie vom continua să-L căutăm, ignorând pentru prima oară puterea cunoştinţelor noastre, fie vom juca rolul de atotştiutori, fără un scop anume, fiind foarte posibilă prăbuşirea unei asemenea lumi datorită caracterelor umane îndoielnice.

Sper ca acest material a fost un bun prilej de reflecţie cu sine. Nu vreau ca lumea să ajungă în acel punct mort, numit sfârşitul lumii, dar dacă se va întâmpla trebuie să ştim, să încercăm, să ne înţelegem cu noi şi între noi (cred că vom fi asemenea unui om care se consideră împlinit, toate visurile lui s-au realizat, acest tip de om se consideră fericit dar, de fapt el s-a închis într-o formă finală de automulţumire, mai bine să nu aştepţi nimic, fără să te pierzi în turmă, şi cu paşi mărunţi să te trezeşti în faţa unor realizări) adică nu trebuie să fim legaţi, asemenea iobagilor de moşie, de un plan ci trebuie să acţionăm şi din instinct dar cu o solidă bază morală în spate. Eu, unul, cred în Dumnezeu dar nu în instituţia Sa de pe pământ şi în acei oameni cu aşa-zis veşmânt sfânt.

7

13 Noiembrie 1940, vineri. Era o zi friguroasă, semn că se apropia iarna. Cerul nu mai era senin de mult, având în vedere că era plin de fum de când înce-puse cel de-al doilea război mondial. În acele momente, toată lumea se ocupa de ceva: bărbaţii erau folosiţi pe front, femeile erau angajate în producţia de bunuri ma-teriale, iar copiii erau utilizaţi în munca din industrie şi agricultură, uneori şi în luptă. În timpul războiului multe

ATACULDenisa Firiucă,

clasa a X-a B

familii s-au destrămat, fiind luaţi cu forţa şi duşi în diferite locuri ca să muncească.Era ziua când John fusese luat de lângă părinţii lui de nişte japonezi şi îl duseseră la o bază militară. Împreună cu alţi copii deportaţi erau puşi la o muncă epuizantă. În cazul în care aceştia oboseau sau nu mai vroiau să muncească erau pedepsiţi aspru. Speriat de ceea ce văzuse până acum, John începuse să muncească fără oprire, încercând totuşi să asculte ordinele celorlalţi. Avea speranţa că dacă va asculta poate va fi dus înapoi lângă părinţii lui. Fiind un băiat isteţ, cu timpul, John s-a împrietenit cu toată lumea. De câte ori era solicitat, acesta îşi executa „ordinele” cu stricteţe; astfel le făcea servicii tuturor, devenind plăcut şi amabil în ochii celor din jur. Nu mai era speriat ca la început, ci dimpotrivă, acum avea încredere în propriile forţe şi nu-i mai era frică de nimic. De când fusese „cules” şi adus la acea bază, John se împrietenise cu Tom. Acesta îi spusese de la început lui John că dacă va sta lângă el şi îl va asculta, îl va ajuta să-şi găsească părinţii. Pe când lucra cu ceilalţi copii la cărat de pietre, John căzuse deodată pe gânduri. Îşi amintise promisiunea lui Tom şi se gândea dacă îşi va revedea vreodată părinţii. Acum era ca un som-nambul sau un mort în viaţă ... căra pi-

etrele şi se gândea ... avea ochii fixaţi într-un punct, şi anume locul unde stătea Tom. Deodată s-a hotărât să nu mai muncească şi s-a dus la Tom ca să-şi liniştească gândurile. A bătut la uşă şi a intrat. Îl găsise pe Tom bărbierându-se. Se vedea că avea emoţii şi nu ştia ce sa întrebe ... un timp a stat şi s-a uitat numai la Tom, fără să zică nimic. Sur-prinzându-l la un moment dat pe John l-a întrebat ce s-a întâmplat.. - Ştii, Tom, mă gândeam doar când va veni ziua când îmi voi vedea părinţii... - În curând, John, în curând... - Dar Tom, a trecut atâta timp de când nu i-am mai văzut. Nici nu mai ştiu cum arată... - Ţi-am spus de la început, John, că te voi ajuta, dar trebuie să aşteptăm să se termine toată harababura asta ... sau cel puţin să găsim un moment favo-rabil ca să evadăm ... John îşi lăsase capul în jos. Ştia că nu mai era nici o şansă pentru el ... aşa că se dusese înapoi la lucru dezamăgit. Trecuse aproape o oră de când îşi reîncepuse munca şi deja obosise. Şi-a luat o cană cu apă şi s-a dus pe cea mai înaltă clădire din bază ... era locul preferat al lui John. Îi facea o deosebită plăcere să stea întins pe acoperiş şi să se uite la cer. A stat aşa o jumătate de

oră, pe urmă şi-a închis ochii. Deodată a auzit un zgomot, un fel de zumzăit. A cre-zut că i s-a părut. A auzit şi a doua oară. Hotărându-se să vadă ce este s-a ridicat şi s-a uitat în jur. Din est veneau în jur de 30 de avioane americane. Rămăsese mut de uimire. De jos îl auzea pe Tom cum striga ... - John dă-te jos de acolo ...John nu răspundea ... - John, coboară imediat ... av-ioanele o să bombardeze baza .. .o să mori acolo. - Tom, uită-te ... e un P51D Mus-tang ... de când mi-am dorit să văd unul! Văzând că John nu se clinteşte din loc, Tom a alergat spre clădire să-l ia pe John de pe acoperiş, dar era prea târ-ziu. Avioanele începuseră deja să bom-bardeze baza, prima clădire fiind cea mai înaltă pentru că era plină de provizii. Instantaneu clădirea a sărit în aer. Uimit de ceea ce a văzut, genunchii lui Tom au cedat şi acesta a căzut şi a început să plângă pierderea prietenului. Pentru John nu mai rămăsese nici o şansă la viaţă şi nicio speranţă de a-şi revedea vreodată părinţii.

8

Level 2Ovidiu Avrămuş,clasa a X-a C

Chapter 1 – IntroductionFriday night

23:14 PM It was quiet in the small Alderney ho-

tel on the east side of town. The guests had all fallen asleep inside their rooms, leaving the hallways empty and silent. The only two people awake were John and Al, the security guards. ‘Boy, can you believe this weather?’ radioed Al to John as he glanced out the window. ‘It’s unlike anything I’ve ever seen,’ replied John through his walkie-talkie.They were talking about the snow storm. It was probably one of the worst New York had ever seen and there was no sign of it calming down. The weather re-ports were far from optimistic and what was more unsettling was everyone’s lack of knowledge regarding what was going on.

‘I tell you, Al, if this keeps up, we might find ourselves snowed in in no time.’

‘I hear that,’ said Al grinning towards the ceiling, with his hands under his head and his feet on the desk.

‘Well, at least we’ve got enough food,’ shrugged John at the security camera, waving a tired smile.

Suddenly they heard a loud bang com-ing from outside. The power went down and every light in the hotel disappeared.‘Whoa! What the hell was that?’

‘I don’t know John, but it didn’t sound good.’

Al looked out of his office window and saw the power lines on the ground, next

to the pole that had been supporting them.‘Crap!’ he sighed. ‘John, it seems the storm took down the power lines. The backup generator should kick in in a couple of seconds.’ And it did. The lights slowly went back on throughout the ho-tel.

‘Damn storm,’ ranted John.

Al turned away from the window and looked at the monitors. For a moment there, he thought he was seeing things. He took off his glasses, wiped them with his sleeve and put them back on.

‘What the hell?!’

On the monitor that said Level 2 – Hall-way he could see a little girl standing in the middle of the hallway, facing the doors. She was just standing there, with what seemed to be a doll in her hand.

‘Uhm…John?’

‘Yeah, Al?’

‘I think there’s a little girl lost on the sec-ond floor, could you go and check it out?’

‘Sure thing.’

Al watched John on the security camer-as as he went up the stairs to the second floor.

‘I’m here Al, where is she?’

‘What do you mean?’

‘What do you mean ‘what do you mean’, where is she?’

‘You’re kidding, right? She’s right there, at the end of the hallway, near the cam-era.’

John looked left and right but could see no one.

‘Al, there’s nobody here, man. Are you sure she’s on the second floor?’

‘For Christ’s sake, John, yes, I can see you both on the camera! This isn’t funny, just go and see what the hell’s going on and get it over with!’ Al wasn’t in the mood for jokes.

John could sense the impatience in Al’s voice. Still, he had no idea what he was talking about. There was only one per-son in the hallway, and that was him.

‘Look, she’s even coming toward you now.’

John was at a loss of words.

‘What are you doing? She’s right there, you idiot!’

‘Damn it, Al, there’s no one here!’

‘She’s 8 freaking feet from you, how can you not see her?!’

‘Al, you’re scaring me, man, I’m telling you, there’s no one he…’

Static. Static was all that Al could hear now, and all that he could see. It was like someone had disabled every security camera at once. He gazed out for a cou-ple of seconds at the monitors. He was bewildered.

‘John?’

‘John, what the hell’s going on? All the cameras are down. Can you hear me?’Then Al heard something on his radio.

9

Beneath the static, he could here some-one’s voice. John’s voice. But he wasn’t talking. He was screaming. It stayed like that for several seconds, when it sudden-ly stopped. Al stood frozen in his chair, with his radio against his ear. He stood like that until the cameras suddenly went back on. The static was gone. When he saw the monitor, his jaw dropped and he let the radio fall on the ground. Al was now completely stunned. He couldn’t be-lieve his eyes. He had never seen any-thing like this in his entire life.He saw John. He was everywhere. Lit-erally. Bits and pieces of his body had been scattered all over the hallway. The floor, the walls and even the ceiling were all covered in blood. He could see John’s blood sliding off the camera lens. The lit-tle girl was gone. Al had never been so afraid in his entire life. He was literally shaking with fear.He remembered about the radio. With his eyes on the monitor, he reached down to grab it. As he held the object in his hand, he realized it felt weird. When he looked in his hand he saw a doll.

Chapter 2 – AwakeningSaturday morning

04:27 AMLandon Miles lay asleep on the couch in his living room. A faint light was creeping through his windows, barely fighting the darkness in his apartment. A small win-dow leading to the balcony was open, letting the cold inside. Clothes, pizza boxes and beer bottles were scattered all over his living room. Lately he barely had any time for anything other than his job and a small meal consisting of a piz-za and beer.Landon’s job was everything to him. He would often spend several days in a row at the office, working, eating and sleep-ing on the small uncomfortable couch in his office. He was always subject to discussion among his colleagues, who kept telling him to go home and stop be-ing such a workaholic. But Landon rarely paid any attention to them and would al-

ways wave a tired hand at them, saying he was fine.When someone would ask him if he knew what ‘f.i.n.e.’ stood for, he would raise both his hands, waving them the middle finger, faintly smiling and ask-ing them whether they knew what that meant. That always made his colleagues laugh.This time he had caught a small break and had managed to get home before twelve o’clock. Rare were the nights when he would get home before 03 AM. Landon saw it as a great opportunity to catch up on his much needed sleep.Unfortunately, this was not the case.Three minutes to 04:30, his phone started ringing. Landon barely moved his lips, hearing the phone ring as if in a dream. He soon realized he wasn’t asleep anymore.

‘What the hell…’ said Landon to himself as he looked around the room.

‘Oh, for the love of…’ He grabbed the phone and yelled ‘Hello!’

‘Landon?’

‘Who wants to know?’ Landon was pis-sed.

‘Landon, it’s Chloe. Listen, I’m in Man-hattan at the Alderney hotel. We’ve got quite a situation here, I need you here pronto!’

‘What? You’re kidding, right? Why the hell would you want me to come, why not call that douche bag Jeffrey, like you always do?’

‘OK, first of all, if you would stop ranting on about him and spent more than five minutes with him you’d see he’s not that bad. Second, I gave you an order. Now get your ass here, now!’

‘Chloe, do you know what time it is? It’s 04:30 for crying out loud!’

‘Landon, honestly, do you think I care?’‘Alright, alright, geez. I’ll be there as soon as I can.’

‘Make it sooner, Landon!’She hung up.

‘Boy, is she in a mood.’

Landon got up and stretched his arms.‘God damn it, I finally get a break and this shit happens. I wonder what’s going on.’

He went to the bathroom, he took a quick shower and went back in the living room. As he walked in, he stopped for a moment and looked around. He saw his breath as he exhaled and realized his living room was colder than his fridge. He noticed the small window opened.

‘Great. Just great.’

He rushed to the window and slammed it shut.

‘Wow, talk about bad weather.’

The storm had gotten worse within the last four hours. Landon thought that if hell ever froze over, that’s what it would look like.He quickly put on his clothes, shaking from the cold. He went to the other side of the room, straightened his clothes and flashed a badge to the mirror. ‘Landon Miles, FBI.’

‘Looking good, Landon. Looking good.’

He put on a coat and winked at the mir-ror.

‘This had better be good, Chloe.’

He grabbed his gun and his keys and walked out the door, slamming it shut behind him. Little did he know, this would be the last time he saw his apartment.

10

Trupa „La Familia” s-a format în anul 1994 şi a cântat la început în deschide-rea concertelor celor de la BUG Mafia. Dragos Gardescu zis şi Puya şi Tudor Sişu, cei doi membrii ai trupei, au avut parte de o extraordinară ascensiune, cucerind toată România prin faptul că erau originali şi nu copiau muzica străină.Albume ca "Nicăieri nu-i ca Acasă”, „Bine ai venit în Paradis” sau „Familiarizează-te” le-au adus aprecierea fanilor şi criticilor de gen, La Familia devenind un punct de referinţă în Hip-Hop-ul românesc.Piese precum „Vorbe”, „Tupeu de borfaş”, „Probleme de familie” vorbesc despre prob-lemele de cartier, cu care cei doi membri sunt familiarizaţi, ambii provenind din familii sărace (Sişu, orfan de tată, iar Puya cel mai mic dintre cei 4 fraţi).Însă problemele au fost mereu prezente măcinând „sănătatea” trupei. În anul 2003 Sişu a fost arestat şi condamnat pentru consum de droguri. Eliberat condiţionat în 2005, el este din nou închis pentru posesie de cocaină.Alte probleme au fost cele precum interzicerea folosirii numelui „La familia”. BUG le-a cerut 15000 euro pentru a putea folosi numele în continuare, înregistrându-l la OSIM. Acest lucru a şocat întreaga mass-media, iar Puya a reacţionat prin single-ul „Foame de bani” criticând atitudinea foştilor colegi de la concerte.

LA FAMILIATRUPA CARE SPUNE LUCRURILOR PE NUMECostinel Emillian Popescu,

clasa a X-a B

Biografie:Cei doi puşti, Sişu şi Puya, din Balta-Albă Sălăjan au stârnit foarte mult in-teres încă de când au apărut.Chiar dacă erau dintr-un mediu sărac versurile lor aveau autenticitate şi astfel succesul nu putea întârzia, ei devenind în scurt timp un nume în hip-hopul românesc. În ’98 au scos “Nicăieri Nu-i ca Acasă”, acesta fiind cel mai vân-dut album de hip-hop din România, iar videoclipul piesei “Tupeu De Borfaş” a fost difuzat masiv la posturile muzicale româneşti de atunci (Atomic, MCM) şi nu numai.În 1999 România a devenit din ţară de tranzit a heroinei într-o ţară consuma-toare. Sişu nu rezistă tentaţiei şi chiar în 1999 la lansarea maxi-single-ului “Prinşi în Joc“ (cu Bruckner) D.I.A.S-ul încearcă pentru prima oară să îl arest-eze sub acuzaţia de trafic de droguri, dar după intervenţia avocatului, Sişu nu păţeşte nimic.Albumul”Ca la Noi” (2000) s-a vândut excelent, iar melodia “Vorbe” se auzea pretutindeni: cluburi,localuri, televizor etc. În 2000 Sişu se lansează în cariera solo scoţând “Strada Mea”. Şi Puya a promis fanilor că va scoate un album, “Până la capăt în felu meu”, 2002, care însă nu a văzut lumina zilei.În 2001 La Familia scoate “Familiarizează-te” introducând un nou nume în hip-hop-ul românesc: Honey.2003 a fost un an de succes din punct de vedere al albumelor, fiind lansate

“Viaţa Bună” şi “Zi de Zi” –Maxi Single şi “Punct şi de la capăt”-LP,dar si unul plin de scandaluri. Piesa “Zi de Zi” a fost interzisă de CNA după 3 săptămâni de la lansare. În octombrie 2003 Sişu a fost arestat şi con-damnat la 3 ani de închisoare sub acuzaţia de consum şi trafic de droguri de mare risc. Tot în acest an scot “Foame de bani” în care îi atacă dur pe cei de la B.U.G Ma-fia pentru faptul că le-au cerut 15.000 euro pentru nume, iar aceştia îşi schimbă nu-mele în “Sişu şi Puya”. Iniţial B.U.G. Mafia le-au „didicat” piesa „Faţă-n faţă 2” în care atacau dur mai multe piese aflate pe ultimul lor album „Băieţi Buni”.În 2005 Sişu si Puya înfiinţează label-ul ”Scandalos Music” şi o dată cu lansarea compilaţiei „Sud Stil Party”, Dj Wicked intră oficial în trupă. În octombrie 2005 Sişu este eliberat condiţionat după executarea a 2 ani de închisoare. În iunie este arestat din nou de poliţie sub acuzaţia de trafic şi consum de droguri de mare risc. Procesul începe în iunie 2006, iar Sişu rămâne în arest până în octombrie 2007 când este ridicată măsura de arest preventiv de către Tribu-nalul Bucureşti şi înlocuită cu interdicţia de a părăsi ţara. În toamna anului 2006, Puya împreună cu ARAS iniţiază şi desfăşoară o amplă cam-panie anti-drog intitulată „Învaţă să alegi”.În 2007 Sişu şi Puya înfiinţează ONG-ul

„Agenţia Spartacus” în care apără drep-turile omului, mai exact cel al deţinuţilor şi a persoanelor implicate în anchete penale. Tot în 2007 Sişu şi Puya atacă în instanţă B.U.G. Mafia cerând anula-rea înregistrării numelui ”La Familia” la OSIM, proces pe care îl câştigă. Deşi sentinţa nu este definitivă şi irevocabilă, iar trupa B.U.G. Mafia a făcut recurs, aceste mici tertipuri judiciare nu prea au şanse să răstoarne situaţia datorită dovezilor incontestabile. Azi: „Hora - Undeva-n Balkani” este primul extras pe single de pe albumul “Românisme”al lui Puya. Cea de-a doua parte a albumului va apărea în toamna lui 2009. Punctul comun al piesei este coproducţia est – vest (George Hora, compozitorul piesei e din Timişoara, Marian Crişan regizorul clipului din Salonta).Capodop-era „Undeva-n Balkani” a fost compusă în mai puţin de o oră. Ea a fost folosită şi în gala K1 de pe 9 aprilie de la Oradea, unde Sandu Lungu a intrat în ring acom-paniat de aceasta piesă, el fiind şi actor în videoclip. Lansarea albumului a avut loc joi, 23 Aprilie 2009 în Bucureşti, în club Gossip.

11

Vǎ mai amintiţi muzica de acum 10 ani, acea muzicǎ de când unii din noi eram doar nişte copii? Toţi fredonam piesele unor formaţii ca: N&D, Animal X, Hi-q, 3 Sud Est, Genius, AS XX, Spitalul de urgenţǎ, Ca$$a Loco, Akcent, Amicii, Class, N5, A.S.I.A.

REMEMBER…?Mihaela Roxana Boţilă,

clasa a X-a B

N&DSe prezenta în formula Nick şi Delia. La început cei doi au cântat muzicǎ 100% dance (“Nu vreau să te pierd”, “Nu e vina mea”, “Vreau sǎ plâng”), apoi în melodiile lor au apǎrut şi piese cu influenţe house.

Hi-Q Această trupă a luat fiinţă în 1995, dar cei 3 (Mihai, Dana, Florin) au devenit cu adevărat cunoscuţi abia în 1999 când au început un turneu prin toată ţara. De atunci piese ca “Totul va fi bine”, “E vara mea”, “Un minut” au devenit adevărate hituri.

3 Sud EstTrupa s-a format în 1998 şi în scurt timp a devenit cea mai cunoscută trupă dance. Au fost numiţi “Regii muzicii dance” şi au câştigat numeroase premii cu piese ca: ”Ai plecat”, “Amintirile, “3 Sud Est”.

Ca$$a Loco Din august 1999 Bogdan Mureşan, Cos-min Tudoran şi Leonard Muha au format această trupă. În iulie, 2000 a apărut şi primul lor single, “Făt Frumos”. Au urmat alte piese de succes ca: ”Vând fân”, ”Eterna şi fascinanta Românie”, ”Goanga”.

O-zone Din 2002, 3 tineri din Republica Moldova (Dan, Arsenie şi Radu) au pătruns în muzica noastră cu piese ca “Numai tu”, “Sărbătoarea nopţilor de vară”. Consac-rarea definitivă a acestei trupe a venit în toamna anului 2002 odată cu piesa “Dragostea din tei” care i-a transformat într-o adevărată “manie” pentru fani.

Animal X În 2000 a apărut primul lor album in-titulat “Animal X”, apoi single-lul “N-am crezut” care a rămas în top timp de 18 săptămâni. Acesta este urmat de alte single-luri: “Iubirea mea”, “Pentru ea” , “Să pot ierta”.

Akcent A apărut în 2000 avându-i în componenţă pe Adrian Sana, Mihai Gruia, Corneliu Ulici şi Sorin Brotnei. În 2002 a apărut primul album, „În culori”, după care au urmat mai multe single-luri: „Ţi-am promis”, „Prima iubire”, „Buchet de trandafiri”.

A.S.I.ATrupa a fost înfiinţată în 8 martie 1999, iar primul album, “Inima mea”, a fost lansat la sfârşitul aceluiaşi an. Cele 4 fete (Anca, Sorana, Irina, Anemona) s-au făcut repede cunoscute cu piese ca: “Dă-mi nopţile înapoi”, “Sună pericu-los”, “Garsoniera ta”.

De asemenea au fost formaţii care au avut mai puţine melodii de succes. Amicii („Dana”, „Fiţe”), N5 („Sărut”, ”Îţi vei aminti”), Gaz pe foc („Lasă-mă să te iubesc”, „Poate vei fi”), Genius („Oraşul trist”, „Macho Man”, „Ciocolata”), Body & Soul („În noapte mă trezesc”, „Hey baby”). Chiar dacă majoritatea trupelor din anii '90 au intrat în topuri cu un hit apoi au dispărut, eu cred că de această muzică ne vom aminti cu plăcere mereu.

12

Fumatul este manifestarea exterioară a unei nelinişti sau a unui conflict interior şi are puţin de-a face cu savurarea nicotinei. Face parte din acele activităţi la care recurg majoritatea oamenilor în urma unei presiuni sociale, pentru a micşora tensiunea creată de un conflict. Gesturile care ţin de fumat au un rol important în aprecierea atitudinii individului. Acestea se petrec întru-un mod previzibl, asemenea unui ritual, şi ne pot furniza date semnificative asupra acestei atitudini. Fumătorii de pipă parcurg un întreg ritual: îşi curăţă pipa, o lovesc de un obiect tare, o umplu cu tutun, o aprind şi din când în când aranjează tutunul, pufăie... toate acestea constituie o cale foarte utilă pentru scăderea tensiunii atunci când se află sub pre-siune. Fumatul din ţigaretă reprezintă tot o încercare de eliminare a tensiunii interioare şi face posibilă tragerea de timp. Ritualul

FUMATUL ŞI SEMNIFICAŢIILE SALEDenisa Firiucă,

clasa a X-a B

ţigaretei cuprinde diferite mişcări, cum sunt: bătutul uşor al ţigaretei de ceva, răsucirea ei, bătutul scrumului, aducerea ei la gură şi altele - toate acestea indicând că individul a acumulat foarte multă tensiune. Un semnal specific ne va arăta dacă persoana respectivă are o atitudine pozitivă sau negativă faţă de împrejurările date. Un om încrezător în propriile forţe, care se consideră superior celorlalţi, va sufla fumul în sus. În opoziţie cu acesta, o persoană cu o structură mentală negativă va su-fla în jos. Dacă cineva scoate fumul în jos din colţul gurii, gestul indică o atitudine şi mai negativă. Nu luăm în con-siderare cazul în care cineva suflă fumul în sus pentru a-i menaja pe ceilalţi. Cel care scoate fumul de ţigara pe nări este un om hotărât. În acest caz fumul se îndreaptă în jos numai datorită aşezării nărilor şi respectivul îşi ţine de obicei capul în sus, pe spate, adoptând poziţia privirii celorlalţi de sus în jos. Dacă cineva scoate fumul pe nări cu capul aplecat în jos, înseamnă că acesta este furios. Majoritatea fumătorilor sting ţigara după ce ea a fost fumată toată. Dacă fumătorul aprinde o ţigară şi o stinge re-pede, prin acest gest semnalizează că doreşte să închidă conversaţia. Dacă suntem atenţi la acest semnal, vom avea posibilitatea să preluam controlul sau să încheiem noi discuţia. Cu toate acestea, cu toţii ştim că tutunul dăunează grav sănătăţii şi ar fi bine să ne lăsăm de acest viciu deoarece creează dependenţă, generează multe boli (principalele sunt legate de plămâni). Sindromul de sevraj apare la circa 24-72 de ore dupa ul-

tima ţigară şi include: anxietate, greaţă, agitaţie, tulburări ale somnului, incapacitate de concentrare, oboseală şi creşterea apetitului. În plus, fumatul creează îmbătrânirea prematură, iar în cele din urmă duce la moarte.

13

SĂNĂTATEA ALIMENTAŢIEIClaudia-Ramona Moanţă, clasa a X-a B

Multe boli sunt produse de o alimentaţie necorespunzătoare. Excesul de grăsimi saturate, colesterol şi sodiu, dar şi deficitul de vitamine şi minerale, obezitatea reprezintă câteva cauze ale bolilor. Mâncarea nu trebuie să fie ocupaţia noastră zilnică, dar ne este necesară pentru existenţă. Pentru a supravieţui omul are nevoie de anumite substanţe. Pe acestea le ia din alimentaţie. O alimentaţie completă trebuie să cuprindă produse lactate, carne, ouă, făinoase, dulciuri, leg-ume şi fructe crude. Un regim alimentar bazat pe: - menţinerea greutăţii în limite sănătoase- folosirea moderată a produselor zaharoase- consumul moderat sau deloc de băuturi alcoolice- alegerea unui regim alimentar redus în grăsimi, grăsimi saturate şi produse cerealiere Alimentele sunt consumate zilnic în cadrul celor 3 mese principale astfel: 07.15 - 07.45 micul dejun 12.30 - 13.00 prânzul 19.30 - 20.00 cina Între aceste mese pot fi servite gustări care constă într-un sandviş, un pahar cu lapte, corn sau fructe. Cea mai bogată masă trebuie să fie micul dejun pentru că în timpul zilei avem nevoie, de multă energie. Seara nu trebuie să mâncăm prea mult, pentru că nu au când să fie digerate alimen-tele. ALIMENTELE DE ORIGINE VEGETALĂ ŞI ANIMALĂ CONSUMATE ÎN EXCES POT

PROVOCA BOLI PRECUM:- obezitatea (greutatea corporală depăşeşte cu 15% mai mult decât greutatea normală)- hipertensiunea arterială (tensiunea sanguină reprezintă forţa exercitată de curentul sanguin asupra pereţilor arterelor)- ateroscleroza (reprezintă îngroşarea arterelor şi poate apărea dacă tensiunea nu este controlată)- infarctul miocardic (dacă arterele au depuneri de materie grasă, fluxul sanguin este încetinit)- cancerul (apare când încetineşte reproducerea normală a celulelor)- cariile dentare- accidente vasculare cerebrale CONSECINŢELE CONSUMU-LUI EXCESIV DE DULCIURI

Zahărul este un hidrat de carbon. Este bogat în calorii şi nu conţine vitamine, nici minerale. Caloriile nehrănitoare în exces sunt înmagazinate în organism sub formă de grăsime. Nu zahărul în sine îngraşă, ci consumul mare de alimente decât capacitatea organ-ismului. Zahărul se regăseşte şi în: fulgii de cereale îndulciţi, băuturi dulci, fructe etc. Boli care apar în urma exce-sului de dulciuri:- diabetul zaharat (incapacitatea or-ganismului de a folosi zahărul drept ‚,combustibil”) Sunt 2 tipuri de diabet zaha-rat: diabet dependent de insulină şi diabet care nu depinde de aceasta.- carii dentare (sunt rezultatul interacţiunii zahărului cu alte forme de hidraţi de carbon, smalţul dentar şi placa dentară) Consumul excesiv de zahăr şi alte produse zaharoase la copii este cauza lipsei apetitului şi a tulburărilor de dezvoltare.

Pentru o bunăstare a sănătăţii avem nevoie de peste 40 de agenţii nutritivi. Agenţii nutritivi cei mai importanţi includ vitamine, minerale, aminoacizi din proteine, anumiţi acizi graşi. Agenţii nutritivi trebuie să provină dintr-o varietate de alimente şi nu din câteva ali-mente foarte fortifiante sau din adao-suri. Orice aliment care furnizează calorii şi agenţi poate deveni parte din regimul alimentar. Oamenii inactivi care vor să slăbească pot mânca puţin. Trebuie să aibă grijă să aleagă alimente scăzute în calorii, dar bogate în agenţi nutritivi.

ŞTIAŢI CĂ……lipsa vitaminei A duce la scăderea cantităţii de lacrimi şi a vederii?…în timpul vieţii sale, pentru a se hrăni, omul consumă un timp egal cu 4 ani?…zilnic se consumă circa 2 kg de alimente din care se elimină numai 200 - 400 g excremente?…20 g zahăr dau tot atâta energie cât 100g de cartofi sau 250g varză albă?…pătrunjelul conţine mai mult fier decât spanacul?…o bucată de ciocolată de 125g produce energia necesară pentru o partidă de tenis de o oră?…anual, un om consumă circa o tonă de alimente, inclusiv lichide?…mestecând o felie de ţelină, omul consumă mai multă energie decât caloriile conţinute de leguma respectivă?…zahărul rafinat este un element foarte sărac? el aduce doar calorii…algele marine ajută la stimularea şi regenerarea organismului?…laptele şi ceapa sunt bune somni-fere?

14

Oceanul Pacific este cel mai mare rezervor de apă din lume. Numeroase insule şi bariere de corali, care pe hartă par a fi cât gămălia unui ac, de aproape sunt adevărate perle ale apelor din sud. Oceanul Pacific a devenit cunoscut europenilor abia în perioada marilor navigatori. Astăzi, Oceania, arhi-peleagul Pacific, prezintă interes pentru întreaga lume. Primul european care a descoperit Pacificul în anul 1513 a fost Vasco Nunez de Balboa. Şapte ani mai târziu, portughezul Fernando Magellan a fost primul navi-gator european care a decis să navigheze pe întreg Pa-

PACIFIC-CEL MAI MARE OCEANBianca Florentina Bercea | Florin Colici, clasa a XII-a B

Suprafaţă: 166 mil. km2Adâncime maximă: 11.034 m (cunoscută ca adâncimea Challenger)Adâncimea medie: 4.282mCea mai mare înălţime: 34 m (ianuarie 1933)Amplitudinea valurilor de la 5 m în Strâmtoarea Bering până la 13,5 m în Marea OchotskNumărul insulelor: în jur de 30.000Suprafaţa insulelor: 0,25% din suprafaţa Oceanului Pacific

cificul, realizând ocolul Pământului. Aşa a descoperit Ţara de Foc şi strâmtoarea care îi poartă numele. Datorită Strâm-torii Magellan, marinarii pot evita Capul Horn, locul unde, de cele mai multe ori, aceştia îşi pierdeau viaţa. Magellan a numit oceanul pe care naviga “Marea Liniştită”. Expediţia sa a rămas în istorie ca primul ocol în jurul Pământului. Cei mai mulţi dintre locuitorii Pacificului provin din Asia, ceea ce nu îi deosebeşte foarte mult. Nefiind posibilă o clasificare etnică s-a recurs la o clasificare geografică a populaţiei. Puţin înainte de începutul secolului al XIX-lea, mulţi europeni s-au stabilit în insulele răsăritene ale Pa-cificului. După războiul din Pacific (1941-1945) SUA, Japo-nia şi Australia s-au orientat spre dezvoltarea dinamică a comerţului din această regiune. Din motive strategico-mili-tare, marile puteri sunt prezente şi astăzi în regiune. În Pa-cific deţin teritorii SUA (Marianele Nordice, Palau, Hawaii), Rusia (Insulele Kurile continuu disputate cu Japonia), Franţa (Polinezia, Noua Caledonie, Wallis şi Futuna) şi Marea Brit-anie (în cadrul conferederaţiei britanice-commonwealth).În regiunea Pacifică se găsesc: 1) Melanezia ce cuprinde insule aflate între Ecua-tor şi Tropicul Capricornului - compusă din Noua Guinee, Insulele Solomon,Vanuatu, Noua Caledonie, Arhipeleagul Bismark şi Insulele Fiji; 2) Microneziae ste un grup de insule mici aflate la est de Filipine şi de-a lungul Ecuatorului-compusă din Kiri-bati, Mariane, Caroline, Insulele Marshall şi Nauru. 3) Polinezia - cele mai estice insule ale Pacificului, ajungând până aproape de Hawai; această regiune este compusă din Insulele Cook, Polinezia Franceză şi cea mai estică, Insula Paştelui. Expediţii record în Pacific: Petrolierul american “Sea-Land-Trade” (50.000 tone brut) a parcurs distanţa din-tre Kobe din Japonia şi Race Rock din SUA în timp record de cinci zile şi şase ore. În 1991 Gérard d’Aboville a parcurs cu barca distanţa de 10.000 km dintre Choshi-Japonia şi Ilwaco-statul Washington în patru luni şi 10 zile (a lovit de milioane de ori apa oceanului cu vâsla).

Un gigant liniştit

Pacificul reprezintă o treime din suprafaţa Terrei şi se întinde pe o suprafaţă mai mare decât a tuturor continentelor luate împreună.Oceanul Pacific sau Marea Liniştită este de două ori mai întins decât Oceanul Atlantic. Pacificul este separat de Antarctida şi Marea Arctică prin Strâmtoarea Bering. Pacificul este mărginit de câteva mări în partea asiatică, precum: Marea Band şi Celebes, Marea Chinei de Sud, Marea Galbenă şi Marea Japoniei. În apropierea Peninsulei Kamceatka, Oceanul Pa-cific se învecinează cu Marea Ochotsk, iar la nord - cu Marea Bering. În Pacific se găsesc cele mai adânci locuri din lume - Groapa Marianelor, care are o adâncime de 11.034 m. Pacificul se întinde pe o suprafaţă egală cu 35% din totalul suprafeţei Pământului. În Pacific se găsesc mii de insule. Excluzând continentul australian, aceste insule pot fi clasificate după cum urmează: Insule vulcanice, precum Hawaii sau Japonia, în nord insule-le Aleute şi Kurille, care formează aşa numita fâşie de foc. Insule de corali: insule numite plate/netede, precum insulele Marshall, arhipeleagul Tuamatu, aflate de-a lungul Ecuatoru-lui.

15

Primul european care a zărit ţărmul californian a fost navigatorul spaniol Juan Rodrigues Cabrillo, în 1542. În anul 1579, Sir Francis Drake şi-a făcut apariţia în apropiere de Point Reyes, la Nord de San Francisco. În secolul al XVIII-lea, a început ocupaţia spaniolă, o combinaţie de expediţie militară şi misiune religioasă. În 1769, a fost construit aici un port primitor pentru galioanele spaniole. În 1821, când Mexicul şi-a câştigat independenţa, California a devenit provincie a aces-tuia, după războiul americano-mexican (1846-1848), provincia californiană a fost anexată la SUA. Lovitura a fost cu atât mai dureroasă pentru Mexic cu cât, în acelaşi an, au fost descoper-ite zăcăminte de aur în împrejurimile oraşului Sacramento. În momentul de faţă, unii mexicani resimt o anumită satisfacţie datorată faptului că terito-riul Californiei este situat la îmbinarea a două plăci tectonice provoacă în re-giune cutremure regulate şi puternice. Ce merită văzut?Big Sur (piscurile Santa Lucia), Dis-neyland, Gold Country, Hollywood, San Francisco, rezervaţiile şi parcurile naturale: Coachella Valley, Valea Morţii, lacul Tahoe, Lassen Volcanic, Yosemite, Napa Valley.

California (“Statul Auriu”) se situează în fruntea celorlalte state americane: este cel mai populat stat şi primul din punct de vedere al potenţialului economic, al producţiei de microprocesoare şi semi-conductori, al producţiei alimentare, de vinuri.

Hollywood, plaje şi computerHollywood este un cartier al oraşului Los Angeles din Statele Unite ale Am-ericii. Cuvântul "Hollywood" este uti-lizat colocvial cu sensul de industrie cinematografică şi de televiziune în California de sud, termenul derivând de la faimoasa comunitate. Primul film a fost turnat la Hollywood în 1910. În acelaşi an, autorităţile oraşului au in-terzis ... accesul pe strada principală a turmelor cu mai mult de 2.000 de oi.California seamănă cu un cufăr plin de comori. Aici se întâlnesc numai lu-cruri frumoase şi rar întâlnite, începând cu peisajele fascinante. Pe teritoriul acestui stat sunt numeroase parcuri şi rezervaţii naturale: Parcul Naţional Yosemite, Parcul Naţional King’s Can-yon, Monumentul Naţional Joshua Tree. Cea mai mare atracţie a Parcului Naţional Yosemite sunt cascadele.

Zicala “California este o lume în miniatură” nu este deloc exagerată. Cel mai frumos stat din SUA are, în acelaşi timp, cel mai variat relief: Munţii Coast-elor, Munţii Sierra Nevada, Munţii Cas-cadelor (Mount Shasta-4.317m),Valea San Joaquin,Valea Imperială, Valea Morţii (este cel mai jos punct: 86 de metri sub nivelul mării). California este lider mondial în do-meniul aşa-numitelor tehnologii ale viitorului: zboruri cosmice, informatică microelectronică şi biotehnologie. Sili-con Valley, un lanţ de oraşe în formă de arc, care se întinde din nordul oraşului San Francisco până la San José, este recunoscut în lumea întreagă ca regatul industriei informatice. Valea idilică de portocali de odinioară s-a transformat astăzi în centrul mondial al producţiei de microprocesoare şi de aplicaţii pen-tru calculator. Numele de Silicon Valley i se trage de la denumirea uneia dintre cele mai folosite substanţe în construi-rea de microcircuite electronice şi de procesoare. Ultimii ani nu au fost prea fericiţi pentru acest stat minunat. Incendiile de pădure devastatoare şi uraganele au provocat distrugeri imense. La rândul ei, reţeaua electrică învechită ridică mari probleme care îşi fac tot mai des simţită prezenţa prin întreruperi de curent în lanţ („roll-ing blakouts”). Locuitorii Californiei speră că... Terminator se la lupa cu succes cu aceste probleme - în 2003, celebrul actor Arnold Schwarzenegger a fost ales guvernator al statului.

Florentina Bianca Bercea,clasa a XII-a B

CALIFORNIAPARADIS PE ŢĂRMUL PACIFICULUI

16

EGIPTUL ANTICRadu Diaconeasa, clasa a IX-a C

Vechii egipteni au trăit într-o ţară caldă şi uscată, de-a lungul Nilului, între 4000 î.e.n şi 500 e.n. În fie-care an, râul se revărsa iar ţăranii obţineau recolte în mâlul fertil ce acoperea terenurile inundate. Era un delict grav să blochezi canalele de apă spre o gospodărie sau să muţi piatra de hotar.

Pereţii şi podelele din luterau vopsite şi adeseadecorate cu covoraşe din trestii

Familia dormea în spate, iar vara pe acoperiş. Aveau

toaletă şi spălător.

Îmbrăcămintea şi machiajul Egiptenii purtau veşminte răcoroase din pânză: bărbaţii tunici scurte iar femeile tunici prinse pe umeri.

Atât bărbaţii cât si femeile se machiau. Cei bogaţi purtau peruci şi bijuterii din aur şi pietre semipreţioase.

Copiii nu purtau în general haine. Băieţii aveau capul ras, cu un singur smoc de păr iar fetele aveau mai multe codiţe împletite.

Sărbători şi tradiţii

Oamenii bogaţi dădeau petreceri mari, cu hrană şi băutură din belşug, servite de sclavi. Pe capul fiecărui musafir era aşezat un con de grăsime parfumată, care se topea şi îi impregna cu miros. Musafirii erau întreţinuţi de cântăreţi, dansatori, jongleri şi instrumentişti.

17

Andrei-Robert Untaru,clasa a X-a C

Sporturi şi jocuri

Educaţia

Înmormântarea regilor

Pe apă, egiptenii vânau din bărci iar pe uscat din care. Iată-i cum prind un hipopotam cu harpoane

Copiii se jucau cu mingi de piele şi jucării din lemn sau fildeş. Se luptau sau se duelau cu săbii şi frânghii. de lemn.

Cei mai mulţi copii nu mergeau la şcoală. Băieţii deprindeau meşteşugul taţilor, iar fetele ajutau mamele.

Copiii bogaţi aveau profesori par-ticulari sau mergeau la şcoală. Învăţau să citească şi să scrie pe papirus.

Scrierea lor consta din desene şi semne numite hieroglife. Un desen putea reprezenta doar un sunet, iar cateva desene alcătuiau un cuvânt.

Regii egipteni au construit piramide uriaşe din piatră pentru a putea fi înmormântaţi în ele. Bărbaţii işi petreceau câţiva ani muncind la piramide pentru rege, drept impozit.

Când un rege murea, corpul lui era îmbălsămat şi înfăşurat în pânză, devenind mumie.

Regele era înmormântat doar după şaptezeci de zile de la moarte. La funeralii participau preoţi, preotese şi bocitoare plătite. În mormânt se puneau veşminte, arme şi mobilier şi orice altceva folositor regelui după moarte. Câteodată jefuitorii de morminte încercau să intre în piramidă şi să prade comorile îngropate cu regele.

18

Andrei-Robert Untaru,clasa a X-a C

Grupul japonez Pioneer a anunţat crearea unui disc optic similar DVD-urilor, compatibil cu ultima generaţie Blu-Ray, dar care oferă o capacitate de stocare de 400 gigaocteţi (GB), de o sută de ori mai mare decât un DVD obişnuit. Reprezentanţii Pioneer au declarat că discul este compatibil cu unităţile Blu-Ray existente, însă discul optic nu este inscriptibil, informaţia de pe acesta poate fi doar citită. Ei au adăugat că lucrează la o versiune a discului care va putea fi inscriptibilă. Pentru a atinge acest nivel Pioneer a creat 16 straturi de înregistrare, fiecare având o capacitate de 25 GB. Capaci-tatea discului Blu-Ray conceput de Pioneer este echivalentă cu capacitatea de stocare a 89 de DVD-uri. Există însă şi alte companii care au încercat să sporească capacitatea discurilor prin metode similare, de mărire a numărului de straturi. Hitachi a anunţat anul trecut un prototip de disc Blu-ray cu 100 GB, în timp ce compania israeliană Mem-pile şi, separat, un grup de cercetători germani şi italieni, au realizat discuri optice DVD cu capacitate de 500 GB. În prezent actualele DVD-uri Blu-Ray aflate în comerţ au o capacitate de 25 GB sau 50 GB.

PIONEER A CREEAT DVD BLU-RAY DE 400 GB

19

Cosmin Combi,clasa a IX - a E

Istoria celei mai iubite echipe de fotbal din provincie şi cea mai titrată echipă din ţară începe în 1921 şi se dezvoltă mai târziu până în 1982 când Universitatea aduce în teren un unsp-rezece magic: Lung, Negrilă, Tilihoi, Stefănescu, Ungureanu, Ţicleanu, Balaci, Donose, Beldeanu, Crişan, Cămătaru, un unsprezece pregătit să pună EUROPA ÎN GENUNCHI.Istoria echipei de la "Bătrâneţe până la tinereţe" este prezentată astfel: *1921-Craiovan Craiova a fost înfiinţată de un grup de elevi şi

CRAIOVA MAXIMA... EUROPA ÎN GENUNCHI! - partea I -

funcţionari craioveni, conduşi de Dr. Marcel Spănişteanu. Numele exact, dat la început echipei, a fost Craiu Iovan. Ulterior, printr-un proces relativ scurt de metamorfoză, a devenit Craiovan, aşa cum a şi apărut în campionatul district-ual şi apoi în cel regional. *1921-Rovine Griviţa Craiova apare iniţial în 1921, sub numele de Ro-vine, pentru ca, un an mai târziu, după fuzionarea cu gruparea de gimnastică Griviţa, să ia şi numele acesteia. În perioada 1925-1929, Rovine Griviţa activează în campionatul dis-trictual Craiova. În 1930 câştigă cam-pionatul regional, iar din 1934 intră în

circuitul divizionar şi cinci ediţii joacă în eşalonul secund. În anul 1940, cele două echipe ale Craiovei fuzionează, rezultând una dintre cele mai puternice grupări din perioada războiului, F.C Craiova, prima echipă craioveană care avea să fie Campioana României, în 1942-1943. Dar titlul nu a fost oficializat în anuarele FRF, din cauza războiului...Într-o formulă cu 12 echipe, FC Craiova termina la 4 şi respectiv 7 puncte de Rapid şi Unirea Tricolor. Ecourile acestei răsunătoare

Pe firmament apare însă, în 1948, UNIVERSITATEA CRAIOVA, continuatoarea acestei mişcări în Craiova, cea care avea să devină, mai târziu, cea mai iubită echipă de fotbal din România. Primul nume al echipei a fost UNSR Craiova (1948-1949), apoi CSU Craiova (1949-1950), Ştiinţa Craiova (1950-1966) şi din campionatul 1966-1967, Universitatea Craiova. Universitatea era clubul sportiv al studenţilor din Cetatea Băniei, culo-rile sale fiind alb şi albastru. Actul de naştere datează din toamna lui 1948

victorii în campionat au fost amplificate, o dată mai mult, de excelenta compor-tare a fotbaliştilor craioveni în compa-nia puternicei formaţii bulgare Levski Sofia, la 25 martie 1943. Craiovenii au câştigat cu scorul de 3-2, după un meci superb, în care diferenţa de pe tabelă putea fi mult mai mare. La acel turneu, organizat de FRF, au participat şi echi-pele din Bucureşti, Venus şi Juventus - combinat cu CFR, ambele fiind învinse de Levski Sofia. În returul ediţiei 1948-1949 se desfiinţează Divizia C şi, odată cu ea, şi F.C. Craiova, echipa-fanion a Băniei.

şi este opera unui grup de entuziaşti studenţi şi profesori craioveni. Aceasta este prima echipă aliniată de Universi-tatea Craiova, în toamna anului 1948: Dumitrescu - Rădulescu, Mihăilă I, Carli - Ozon, Mihăilă II - Sabin, Ilie, Bădescu, Tudor şi Serghi. În 1955, la prima participare în Divizia B, Ştiinţa Craiova (nume adop-tat în 1950) ocupă locul 12 în clasament şi retrogradează. În ediţia 1957-1958, câştigă Seria a III-a a Diviziei C şi re-vine în B. Ocupă locul 13 în 1958-1959 şi locul 10 în 1959-1960, iar în următorii trei ani pătrunde în zona superioară a clasamentului: locul 2 în 1960-1961;

20

locul 4 în 1961-1962; locul 5 în 1962-1963. În sezonul 1963-1964, Ştiinţa câştigă Divizia B şi promovează în primul eşalon. În ultima etapă rămăseseră cu şanse de promovare în Divizia A, trei echipe: Metalul Târgovişte, Poiana Câmpina şi Ştiinţa Craiova. De rezul-tatul de la Paşcani, unde CFR-ul întâl-nea Câmpina, şi de cel de la Craiova, unde studenţii jucau în marele derby cu Târgoviştea, depindea configuraţia clasamentului. Spectatorii din tribunele arhipline ale Stadionului “Tineretului” au creat atunci o atmosferă infernală şi echipa în albastru a câştigat cu 3-0. Din-colo, la Paşcani, CFR-ul a câştigat cu 2-0 şi Craiova era în A. Un “act istoric” înfăptuit de: Papuc, Vasilescu, Geleriu, Lungan, Dumitrescu, C. Stănescu, Bărbulescu, Deliu, Tetea, A. Stănescu, Gângă, Anton, Onea, Lovin, Vişan, Stanciu şi antrenorii Nicolae Oţeleanu şi Aurel Preda. În primul său an de Divizia A, Ştiinţa se clasează pe locul 11. În acest sezon, echipa a disputat toate meciurile cu Stadionul “Tineretului” plin până la refuz, meci de meci capaci-tatea tribunelor (15.000 locuri) fiind cu mult depăşită. Acest fapt unic a dus la decizia construirii unui stadion de mare capacitate, viitorul “Central”, într-o vreme când spectatorii din România se depărtaseră de arene. Echipa: Pa-puc, Vasilescu, Marin Marcel, Lungan, Bărbulescu, Deliu, Sfârlogea, Eftimie, Cîrciumaru, Onea şi Plugaru. 1965-1966 a fost un an competiţional important pentru grupa-rea din sudul României, care a terminat pe locul 8 în clasament. Dar, tot atunci, la Craiova au început să fie puse ba-zele unui club puternic. La crearea cen-trului de copii şi juniori, s-a înregistrat un record stupefiant de participare, niciodată egalat. Peste 40.000 de copii de toate vârstele, din toată Oltenia, au venit la un megatrial, care s-a întins pe durata a cinci luni. În 1966-1967, în Bănie vine marele Nelu Oblemenco, “tunarul” de mai târziu, iar Ştiinţa este campioană de toamnă. Sezonul este încheiat pe locul 3, dar atacantul Ion Oblemenco devine golgheterul României, cu 17

goluri. Campionatul 1967-1968 aduce un nou loc 11, dar şi inaugurarea Stadi-onului “Central”, la 29 octombrie 1967, arena pe care şi azi Universitatea îşi dispută partidele de pe teren propriu. A fost cel mai mare stadion al unui club din ţara noastră la acea oră, găzduind imediat şi primul meci al naţionalei la Craiova, aici unde niciodată România nu a pierdut! Leii îşi încep aventura în Eu-ropa în anul 1969, atunci când trec de sârbii de la FC Bor în Cupa Balcanică, dar se opresc apoi în faţa lui Dina-mo Tirana. Anul următor, în aceeaşi competiţie, Universitatea îşi încearcă forţele şi cu celălalt club din oraşul al-banez, Partizan Tirana, dar şi cu bos-niacii de la Sloboda Tuzla. Oltenii joacă apoi ('71-'72), pentru prima oară, în Cupa Oraşelor Târguri (viitoarea Cupă UEFA, acolo unde aveau să scrie isto-rie), contra ungurilor de la Pecsi Dozsa, dar sunt eliminaţi. În 69-70, oltenii termină pe 4 în România, iar Ion Oblemenco îşi adjudecă titlul de golgheter, cu 19 golu-ri. “Tunarul” a primit această distincţie şi în sezonul 1971-1972 (20 de goluri), atunci când alb-albaştrii termină pe locul 8. Ediţia 1972-1973 a rămas în amintirea tuturor ca una dintre cele mai triste din istoria echipei. Atunci, Uni-versitatea a obţinut victorii incredibile la Bucureşti, 6-4 cu Rapid şi 6-2 cu Steaua şi a ocupat locul 2, după Dina-mo, în urma jocurilor de culise ale echi-pei securităţii, care “trebuia” să câştige campionatul. În plin sezon, clujenilor de la CFR, echipa aflată pe poziţia a treia a clasamentului cu câteva etape înainte de final, le-a fost pasată de către Dina-mo o invitaţie la un amical cu Bochum, în Germania Federală. Motiv tocmai bun pentru a amâna meciul cu echipa din Ştefan cel Mare, care, “culmea”, se suprapunea cu evenimentul. Cum în acea perioadă era aproape imposibil să ieşi din ţară fără un motiv mai mult decât întemeiat, clujenii au profitat de cadoul neaşteptat al securităţii. Dar ei i-au întors favoarea lui Dinamo, în ultima etapă. Împreună cu

CFR Cluj - Dinamo, fusese amânat, mimând fair-play-ul, şi UTA – Uni-versitatea. Partidele ar fi trebuit să înceapă la aceeaşi oră, doar că la Cluj dinamoviştii au făcut tot ce le-a stat în putinţă să amâne startul meciului. Cum Universitatea a pierdut cu 0-1 în Ardeal, Dinamo avea nevoie să se impună la patru goluri diferenţă în faţa ceferiştilor, pentru a depăşi Craiova la golaveraj. Cu “îngăduinţa” gazdelor (aşa cum chiar clujenii au recunoscut câteva decenii mai târziu) şi ajutorul arbitrului Anderco, care a inventat şi un penalty, repriza a doua a fost amânată cu 20 de minute, motivaţia fiind o ploaie de vară de câteva zeci de secunde care a căzut în timpul pauzei. Deşi a reuşit cel mai bun sezon din istoria sa în secolul trecut, CFR-ul l-a încheiat într-un mod ruşinos, predându-se în faţa lui Dinamo (0-4) şi ajutând-o să fure Craiovei titlul pe care oltenii îl meritau şi care ar fi fost primul din istoria lor. Manta - Bădin, Sameş, Desel-nicu - Ivan, Strâmbeanu - Ţarălungă, Bălan, Oblemenco, Niţă şi Marcu, sunt numele campionilor morali ai acelei ediţii de campionat! Ion Oblemenco a câştigat, pentru a patra oară, titlul de golgheter al României, cu 21 de goluri marcate. Universitatea a fost şi rămâne cea mai înfloritoare echipa din provin-cie. În trecut ne lăudăm că suntem prima echipă din România care a eliminat o echipă din Anglia (Leeds United,1979), că suntem prima echipă din România care a eliminat o echipă din Germania (F.C Kaiserslautern,1983), că suntem prima echipă din România care a par-ticipat de 10 ori la rând în cupele euro-pene, ne lăudăm cu Ion Oblemenco de patru ori golgeter al României. Azi ne mândrim cu faptul că suntem cea mai în formă echipă din ţară, că avem cel mai tânăr şi capabil lot de jucători din ţară şi al treilea ca medie de vârstă din Europa, ne lăudăm cu pofta de joc şi de gol a fraţilor Co-stea, ne lăudăm cu Bornescu fiind prin-tre primii trei portari din România, ne lăudăm cu o echipă care nu peste mult timp va lupta pentru titlu şi pentru reve-nirea în cupele europene.

21

Review-Penumbra: RequiemOvidiu Avrămuş,clasa a X-a C

Ştii cum e atunci când cumperi ceva şi eşti nerăbdător să îl foloseşti, să te “joci” cu el? Ceva nou, interesant, care îţi place foarte mult? Cam aşa simt eu despre jocuri, în special când mă ia prin surprindere. În cazul ăsta e vorba despre Pe-numbra: Requiem, al treilea dintr-o serie de genul mister/groază care m-a im-presionat foarte mult. Obişnuiam să stau cu lumina stinsă, ca pe ace, strângând mouse-ul până îmi obosea mâna, mergând puţin câte puţin mai în faţă, către sursa unui zgomot care în nici un caz nu voiam să ştiu ce e, dar nu aveam de ales. Dacă îţi place genul aventură, cu siguranţă îţi va plăcea şi ăsta. În marea majoritate a timpului nu trebuie decât să rezolvi “puzzle-uri”, ca să treci mai departe, să te afunzi mai mult în în-tuneric şi să descoperi misterul care te-a adus aici. Partea bună e că nici tu nu ştii unde exact e “mai departe” sau ce te aşteaptă acolo şi asta te face să stai în permanenţă încordat, cu inima bătând mai mai să-ţi sară din piept. Nu mă înţelegeţi greşit, scenele de acţiune nu lipsesc şi sunt foarte in-citante, în special din cauză că puteţi interacţiona cu multe lucruri din îm-prejurimi într-o manieră naturală şi realistică. Un exemplu ar fi uşile care se deschid uşor, treptat, pe măsură ce împingeţi mouse-ul şi scot un scârţâit sinistru care vă face să vă doriţi să nu fi deschis deloc uşa, sau obiectele cu care se apără jucătorul, pe care le folosiţi ca şi cum le-aţi avea cu adevărat în mână. Astea sunt genul de jocuri despre care auziţi că unii jucători mai ies din joc din când în când din cauză că le e prea frică să continue (aşa era şi în cazul meu).Grafica fiind un element foarte impor-tant pentru “pseudo-gamerii’ din ziua de azi, e foarte reuşită. Totuşi, nu vă aşteptaţi la grafică gen Crysis. Grafica este foarte reuşită, nu dezamăgeşte şi pentru jocurile de genul ăsta e pe deplin

satisfăcătoare. Indiferent de ce gen de jocuri vă plac, eu zic că seria Penumbra trebuie cu siguranţă să o încercaţi, cred că v-ar putea surprinde plăcut. Bănuiesc că nu mai e nevoie să zic că trebuie să începeţi cu primul, că doar aşa e normal. Primul, Penumbra: Overture - Episode 1, a apărut în 2007, al doilea, Penumbra: Black Plague, în 2008 şi expansiunea (al treilea…), Penumbra: Requiem, tot în 2008 (pe 27 august).Nu pot spune că Penumbra: Requiem m-a dezamăgit, dar nici nu se compară cu primele două.Dacă nu le-aş fi jucat pe primele, poate m-ar fi dezamăgit. Singurul motiv pentru care am fost în permanenţă ca pe ace, aşteptându-mă la orice, a fost experienţa din primele jocuri. O singură dată pe tot parcursul jocului, care a propos a durat doar 3 ore, am avut ocazia să îmi amin-tesc cum erau primele două, să imi amin-tesc cum e să mergi prin beznă, mai-mai să ţi se termine bateriile de la lanternă şi să auzi nişte zgomote ciudate care vin din faţă, scenariu care îmi accelera bătăile inimii şi mă făcea să sar de pe scaun când ajungeam la sursa zgomo-telor.În Penumbra: Requiem, dacă nu le-aţi jucat pe primele (ceea ce e o alegere foarte proastă, căci astfel jocul nu are absolut nici o noimă), nu prea aveţi niciun motiv să vă speriaţi. Sunteţi în rolul unui tip care merge pe negură cu lanterna, nu ştiţi că următoarea uşă ar putea fi ultima pe care o veţi mai deschide vreodată, nu ştiţi că trebuie să vă aşteptaţi la orice de oriunde, nu ştiţi că întunericul e cel mai mare duşman al vostru.Culmea e că în Penumbra: Requiem găsiţi medicamente la fiecare pas, însă nu aveţi nici pe aproape la fel de multă nevoie de ele precum în primele jocuri, când pupaţi monitorul la văzul unei cutii de pastile.Penumbra: Requiem şi-a cam pierdut din farmecul primelor jocuri. Tunelele din Pe-

numbra: Overture şi sunetele înfricoşătoare care îmi ridicau părul pe mâini atunci când se apropriau fără să văd nimic, coridoarele din Penumbra: Black Plague pe care eram fugărit cu sufletul la gură, vizibilitate zero şi bucăţica de speranţă şi fericirea nespusă pe care o aveam când mai vedeam câte-o lumina în depărtare, lumină care speram să fie salvarea mea. Aşa ceva nu există în Pe-numbra: Requiem. E şi ăsta înfricoşător, dar după cum ziceam, doar din cauză că le-am jucat pe primele.Părţi bune:- atmosfera sinistră, tipică seriei - mai multe puzzle-uri- revederea, oarecum, a unui vechi prieten- grafica reuşită- motorul fizic reuşit- gameplay neobişnuit, atrăgătorPărţi rele:- lipsa pericolelor abundente, tipice primelor două jocuri- bateriile lanternei se consumă extraordinar de încet (nu am reuşit niciodată să cobor sub 100%, iar în primele două jocuri ţineam la ele ca la ochii din cap, îmi era teamă să o ţin aprinsă)- nivele puţine şi scurte (totuşi, e o expansi-une mică, aşa că e oarecum normal)- jocul nu inspiră nici pe aproape la fel de multă frică precum primele douăÎn concluzie, îi dau jocului nota 8, cu multă indulgenţă. Cu toate astea, îl recomand tu-turor anilor seriei. Gameri, dacă nu aţi jucat niciunul din jocuri, apucaţi-vă de ele, nu ştiţi ce pierdeţi.

Ovidiu Avrămuş,clasa a X-a C

22

DENISA ŢACU

RADU FLOREA

ANDREEA PAPA

DENISA FIRIUCĂ

GABRIEL BROŞTEANU

GABRIEL BROŞTEANU