11/5/2015 Numarul Curent ­ Educatiaazi

http://educatiaazi.wgz.ro/meniu/numarul­curent 1/16

ISSN 2457­8428 ISSN–L 2457­8428

REVISTA EDUCATIA AZIDespre Revista Colegiul Redactional Arhiva Revistei Numarul Curent Anul I Apel articole Indexari

Ionescu Sas Mihaelass_mihaela@yahoo.com

Universitatea din Oradea, România

Evaluarea liberalizării pieţei de gaze naturale din România

Rezumat: Această lucrare reprezintă partea a doua a unui studiu ce are ca scop evaluarea liberalizării pieţei de energie din România, în contextul finalizăriipieţei interne unice. Autorul încearcă să realizeze o analiză comparativă cu privire la liberalizarea pieţei de gaze naturale în ţările UE şi în România, liberalizarereflectată prin gradul de deschidere al pieţelor, taxele naţionale din sectorul energetic şi preţurile la consumatori.

Cuvinte cheie: consumatori industriali, directivă, liberalizarea pieţei, nivel de preţuri

1. IntroducereEuropa încearcă să­şi construiască o piaţă unică, competitivă, în două sectoare care până de curând erau dominate de actori naţionali cu putere de monopol:energia electrică şi gazul. Scopul final este acela de a construi pe termen mediu şi lung o piaţă unică de energie, în care consumatorii au posibilitatea de a alege,inclusiv peste graniţe, şi în care preţurile vor ajunge la acelaşi nivel.

2. Reglementări europeneUniunea Europeană (UE) a intenţionat să liberalizeze piețele de energie europene în a doua jumătate a anilor 1990. Directivele adoptate în 2003 au impus normecomune pentru piața internă de energie electrică și gaze naturale. Au fost stabilite date pentru deschiderea piețelor și au permis clienților să­şi aleagă furnizorul:de la 1 iulie 2004 pentru clienții industriali și începând cu 1 iulie 2007 pentru toți consumatorii. Anumite țări au anticipat procesul de liberalizare, în timp ce alteleau fost mult mai lente în adoptarea măsurilor necesare. Drept urmare, Parlamentul European și Consiliul au adoptat un al treilea pachet de propuneri legislative în iulie 2009 cu scopul de a asigura o alegere reală șieficientă a furnizorilor, precum și beneficii pentru consumatori. Ideea centrală o reprezintă despărţirea zonelor de concurenţă faţă de cele ce constituie monopolnatural şi folosirea avantajelor pe care primele le pot aduce printr­o folosire optimă a resurselor.Liberalizarea pieței este de natură să sporească concurenţa, ceea ce ar asigura o producţie de energie mai eficientă, la prețuri mai mici. Însă în unele pieţe nusunt îndeplinite condițiile necesare să urmeze teoria economică standard (Brakman, 2009).

3. Componenţa preţului la gaze naturaleComponenta en gros a prețurilor reflectă în mod normal costurile suportate de societăți pentru a furniza gaze. Aceasta include preţul de achiziţionare a gazului,transportul și înmagazinarea acestuia, precum și costurile de întreţinere şi funcționare.Componenta cu amănuntul reprezintă costurile legate de vânzarea energiei către consumatorii finali. Costurile de rețea cuprind costurile aferente infrastructurii de transport și distribuție, legate de întreținerea și extinderea rețelelor, serviciile de sistem și pierderiledin rețea. Deseori, la tarifele de rețea se adaugă taxe suplimentare pentru a acoperi alte costuri, precum cele legate de obligațiile de serviciu public și de sprijinultehnologic. În final, se aplică impozite și taxe care pot fi parte a sistemului de impozitare generală (TVA, accize) sau taxe specifice, menite să susțină anumitepolitici orientate în domeniul energetic.Impozitele și taxele pentru finanţarea politicilor în domeniul energetic constituie în general elementul cel mai redus. Însă, în majoritatea statelor membre, în cazul taxelor (TVA, accize) s­au înregistrat creșteri semnificative.

4. Efectele liberalizării pieţei de energie asupra preţurilor gazelor naturale în Uniunea EuropeanăDrept urmare a liberalizării pieţei de gaze naturale în Uniunea Europeană prețurile de consum ale gazelor au înregistrat creșteri semnificative în aproape toatestatele membre, dar decalajele dintre diferitele preţuri naționale au rămas la fel de mari: consumatorii din statele membre care au cele mai ridicate prețuri

Publicitate

Creaţi­vă gratuit propriul site web Esti supraponderal?Laptopuri DELL la promotieLady PopularTranzactionare forex online

11/5/2015 Numarul Curent ­ Educatiaazi

http://educatiaazi.wgz.ro/meniu/numarul­curent 2/16

plătesc până la de 2,5 ori mai mult decât cei din statele membre cu prețurile cele mai mici. Diferenţa dintre prețurile cele mai ridicate și prețurile cele mai micis­a adâncit în timp, mai ales în ceea ce privește prețul gazului pentru consumatorii casnici. Astfel, în locul unei convergențe a preţurilor din Europa și a evoluțieipiețelor către eficiență sporită, se mențin diferenţele la nivel naţional (Tabelul 1).

Tabel 1: Preţul gazului natural la consumatorii casnici în UE (în Eur/KWh), 2014Ţara Preţul de bază Taxe (fără TVA) TVA Toate taxeleBE 0,051 0,003 0,011 22,04%BG 0,041 0,000 0,008 16,70%CZ 0,045 0,000 0,010 17,34%DK 0,037 0,036 0,018 59,58%DE 0,051 0,006 0,011 24,78%EE 0,039 0,002 0,013 21,38%IE 0,056 0,004 0,008 17,47%EL 0,058 0,006 0,008 19,36%ES 0,060 0,002 0,013 20,48%FR 0,058 0,003 0,010 17,12%HR 0,037 0,000 0,009 20,04%IT 0,053 0,015 0,011 33,25%LV 0,038 0,002 0,008 20,87%LT 0,046 0,000 0,010 17,35%LU 0,048 0,002 0,003 10,15%HU 0,029 0,000 0,008 21,10%NL 0,046 0,020 0,014 42,23%AT 0,055 0,007 0,013 25,94%PL 0,040 0,000 0,009 18,61%PT 0,071 0,005 0,018 23,66%RO 0,016 0,009 0,006 48,22%SI 0,050 0,005 0,012 25,19%SK 0,042 0,000 0,009 16,73%SE 0,065 0,030 0,024 44,93%UK 0,057 0,000 0,003 4,83%LI 0,058 0,009 0,005 19,75Sursa: Eurostat, 2014

În Tabelul 2 este prezentat clasamentul preţurilor la gaze pentru consumatorii industriali în ţările UE. Preţurile cuprind preţul de bază la care se adaugă taxelespecifice fiecărei ţări (conform datelor disponibile ale Eurostat).

Tabel 2: Pretul gazului natural cu taxe la consumatorii industriali (în Eur/KWh), 2014Ţara Preţul de bază Taxe Toate taxeleBE 0,030 0,001 3,81%BG 0,034 0,001 2,84%CZ 0,030 0,001 3,49%DK 0,027 0,010 26,54%DE 0,041 0,004 8,91%EE 0,034 0,001 3,97%IE 0,038 0,004 8,96%EL 0,044 0,006 11,38%ES 0,037 0,001 1,60%FR 0,037 0,001 3,62%HR 0,041 0,001 1,20%IT 0,035 0,003 8,73%LV 0,033 0,002 4,86%LT 0,041 0,000 0,00%LU 0,042 0,000 0,94%

11/5/2015 Numarul Curent ­ Educatiaazi

http://educatiaazi.wgz.ro/meniu/numarul­curent 3/16

HU 0,039 0,001 3,27%NL 0,030 0,013 29,76%AT 0,034 0,009 20,61%PL 0,037 0,001 1,33%PT 0,042 0,001 1,87%RO 0,021 0,009 28,76%SI 0,038 0,005 11,14%SK 0,036 0,001 3,51%FI 0,036 0,010 22,22%SE 0,041 0,009 17,84%UK 0,035 0,002 4,34%LI 0,052 0,009 14,71%Sursa: Eurostat, 2014

5. Efectele liberalizării pieţei de energie asupra preţurilor gazelor naturale în RomâniaÎncepând cu luna martie 2011, Directiva privind gazele naturale (2009/73 / CE) a fost transpusă în legislația națională, împreună cu două noi regulamente ­ unulprivind înființarea unei agenții pentru cooperarea autorităților de reglementare din Domeniul Energiei (ACER) (Reg.713/2009) și celălalt privind condițiile deacces la rețelele de transport al gazelor naturale (Reg.715/2009). Odată cu aderarea României la UE și pe fondul lipsei presiunilor externe credibile pentru continuarea reformelor, piața românească a cunoscut un adevărat blocajîn perioada 2007­2011. Liberalizarea și prețurile au fost înghețate, ca și continuarea reformei companiilor de stat și a reglementărilor. Însă, în ultimii trei ani,piața de gaze s­a transformat semnificativ, iar la începutul lui 2015 se liberalizează definitiv piața consumatorilor non­casnici. Conform Legii energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/ 2012, până la data de 31 decembrie 2014 clienţii noncasnici au beneficiat de furnizarea gazelornaturale la preţ reglementat şi în baza contractului­cadru, după această dată preţurile finale reglementate pentru această categorie de clienţi încetându­şiaplicabilitatea. Creșterea prețului pentru gaze până la paritatea celui de import a făcut ca cererea din partea marilor consumatori industriali din industrii energointensive să scadă.Acest lucru a avut loc prin închiderea unor unități ineficiente și prin eficientizarea consumului unor consumatori industriali. Pentru consumatorii casnici carereprezintă cca. 24% din consumul total, liberalizarea a fost însă amânată pentru anul 2021, întârziere care nu aduce niciun beneficiu.

6. ConcluziiLiberalizarea pieţei de gaze naturale în România a depins de funcţionarea pieţei concurenţiale atât angro cât şi de retail, precum şi de eliminarea bariereloradministrative în calea tranzacţionării cu gaze, cum este preţul reglementat.Pentru consumatorii industriali, preţul reglementat a fost desfiinţat, odată cu liberalizarea de la 1 ianuarie 2015, rămânând un preţ reglementat doar pentruconsumatorii casnici până la finalizarea liberalizării. Cu toate acestea, există opinii să se menţină în continuare pentru consumatorii non­casnici un preţ virtual cao referinţă de preţ pentru cei 170.000 de consumatori. Scopul ar fi ca, în lipsa altor informaţii disponibile privind preţurile, consumatorii recent liberalizați să aibăinformații ca să negocieze prețuri mai bune cu furnizorii. Totuși, un asemenea preţ reglementat ar putea întârzia liberalizarea efectivă, reducând stimulentelepentru consumatorii non­casnici mici să­și schimbe furnizorul, căutând în piață pe cei cu cea mai bună ofertă. Ca să funcționeze cu adevărat, piața liberalizatăpresupune eforturi și din partea consumatorilor să solicite ofertele cele mai avantajoase, iar reglementatorul să asigure informarea acestora privind ofertele depreț. În ultimii ani nu au crescut doar prețurile pentru gaze naturale, ci și celelalte tarife (transport, distribuție, înmagazinare subterană), care nu au legătură culiberalizarea propriu­zisă. Aceste creșteri au fost și ele semnificative. Tarifele de rețea au o pondere importantă din prețul final, deşi prețul final reglementat este încă la un nivel scăzut. Astfel, tarifele de distribuție au inregistrat majorări semnificative, care au variat în funcție de categoria de consum, ajungând sădepășească 45% pentru anumite categorii.În România calendarul de eliminare treptată a preţurilor reglementate la gazele naturale este, în fapt, un program de reglementare a creşterii preţurilor producţieiinterne şi a preţurilor finale pentru toţi consumatorii, nicidecum o liberalizare a preţurilor producţiei interne.

Acknowledgment Lucrarea a beneficiat de suport financiar prin proiectul cu titlul “SOCERT. Societatea cunoaşterii, dinamism prin cercetare", număr de identificare contractPOSDRU/159/1.5/S/132406. Proiectul este cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007­2013. Investeşte în Oameni!

Bibliografie1. Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei, Raport anual 2012. 2. Brakman, S., van Marrewijk, Ch. and van Witteloostuijn, A. (2009). Market Liberalization in the European Natural Gas Market: The Importance of CapacityConstraints and Efficiency Differences. [Working Paper] s.l.: CESifo, No. 2697.

11/5/2015 Numarul Curent ­ Educatiaazi

http://educatiaazi.wgz.ro/meniu/numarul­curent 4/16

3. Consiliul Uniunii Europene (COM, 2014) Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și ComitetulRegiunilor ­ Prețurile și costurile energiei în Europa, Bruxelles, 23 ianuarie 2014.4. Communication from the Commission to the Council and the European Parliament of 10 January 2007 entitled Prospects for the internal gas and electricitymarket COM(2006) 841 final. 5. Communication from the Commission of 10 January 2007 entitled “Inquiry pursuant to Article 17 of Regulation (EC) No 1/2003 into the European gas andelectricity sectors (final report)” COM(2006) 851 final. 6. Commission Decision 2003/796/EC of 11 November 2003 on establishing the European Regulators Group for Electricity and Gas, Official Journal L 296,14.11.2003. 7. DG Energy, Market Observatory for Energy, Quarterly Report on European Gas Markets, Volume 6, Issue 2, Second quarter, 2014.8. Eurostat. 2015. Energy price in EU. Eurostat. [Online] European Comission, Martie 2015. Cited: 27 April 2015.9. Legea nr. 123/2012 a energiei electrice şi a gazelor naturale, Monitorul Oficial al României nr. 485 din 16.7.2012. 10. Pachetul 3 ­ Energie ( Directiva 2009/72/CE, Directiva 2009/73/CE, Regulamentul (CE) nr. 713/2009, Regulamentul (CE) nr. 714/2009, Regulamentul(CE) nr. 715/2009) (TPE). 11. Regulation (EC) No 1775/2005 of the European Parliament and of the Council of 28 September 2005 on conditions for access to the natural gas transmissionnetworks conditions for access to the natural gas transmission networks Official Journal L 289, 3.11.2007. 12. Strategia Energetică a României pentru perioada 2015­2035. Departamentul pentru Energie, 2015.

Butnaru Lenuța

e­mail: lenuta_butnaru@yahoo.com

Școala Gimnazială „Ion Creangă”

Târgu Frumos, jud. Iași

EDUCAȚIA PERMANENTĂ ȘI AUTOEDUCAȚIA ­ UN PASCĂTRE SUCCES

Rezumat: În acest articol urmărim să răspundem următoarelor întrebări: Cum privim educația? Ce reprezintă educația permanentă?Care sunt caracteristicile educației permanente? De asemenea, vom discuta despre Autoeducație ca și componentă a Educației Permanente,

dar și despre cele 4 axe ale Educației viitoare, anume:

1.„A învăța să cunoști”;

2.„A învăța să faci”;

3.„A învăța să trăiești împreună cu alții”;

4.„A învăța să fii”.

Cuvinte cheie: educație permanentă, societate educațională, autoeducație, învățare continuă.

Ce este educația și la ce ne folosește?

Acest cuvânt cu o mare importanță este prezent tot timpul în vocabularul și viețile noastre.

De ce este atât de importantă educația?

Simplu: un om educat este un om liber! Un om liber este un individ capabil, încrezător în forțele proprii, ce deține capacitatea de a decide singur,

de a alege, de a învăța, de a evolua, de a descoperi, de a se adapta, de a ține piept problemelor și de a face o schimbare.

De ce educăm sau suntem educați?

Pentru ca tinerii, copiii, elevii să fie ajutați să înțeleagă atât lumea în care trăim cât și talentul ce le aparține, devenind oameni împliniți și cetățeni

cărora le pasă.Educat fiind poți înțelege societatea cu regulile ei, pe care mai apoi le poți depăși împreună cu barierele impuse, dar asta este posibil

doar deținând informații.Educația este o necesitate universală și deține un rol esențial în succesul din viață și în liniștea personală.

Poți defini educația, dar este o explicație relativă. Da, este formare, este modelare, este o sursă de informații, de bune maniere, de respect.

Dar se știe, omul cât trăiește se autoeducă pentru că evoluează, se autodisciplinează.

Educația permanentă reprezintă un principiu organizatoric și filozofic care presupune că educația este un „continuum existențial” ce poate

avea la bază un sistem complex de mijloace care trebuie să răspundă nevoilor și aspirațiilor de ordin educațional și cultural ale fiecărui individ.

Condițiile care au impus acest principiu în practica educațională sunt: evoluția științifică și tehnologică care a dus la explozia cunoașterii

concomitent cu fenomenul de perisabilitate rapidă a cunoștințelor; noile mutații din viața economică, socială, politică și culturală care au dus la

schimbarea statutului economico­social al oamenilor, ceea ce presupune eforturi permanente de adaptare la schimbări de integrare

11/5/2015 Numarul Curent ­ Educatiaazi

http://educatiaazi.wgz.ro/meniu/numarul­curent 5/16

socială;schimbările petrecute în structura demografică care indică o creștere a numărului oamenilor în vârstă comparativ cu ponderea pe care o

dețin tinerii.

Caracteristicile educației permanente:

1.Educația nu se termină odată cu finalizarea studiilor , ea acoperă întreaga experiență a individu­lui;

2.Educația nu înseamnă exclusiv educația adulților, ea unifică toate componentele și etapele edu­cației: educația preșcolară, educația primară,

educația secundară, educația liceală, educația universi­tară, educația postuniversitară;

3.Educația include modalitățile formale, dar și pe cele nonformale: învățarea planificată, învăța­rea accidentală(spontană);

4.Comunitatea, grupurile sociale, întregul mediu dețin un rol important în educarea individului;

5.Școala va avea rolul de a integra și de a coordona toate celelalte influențe educaționale;

6.Împotriva caracterului elitist al educației, educația permanentă se afirmă cu un caracter univer­sal și democratic;

7.Principalele funcții ale educației permanente: integrare și adaptare reciprocă a individului și a societății;

8.Scopul final al educației permanente este să sporească calitatea vieții.

Trecerea de la paradigma educației centrată pe școală la paradigma educației permanente

s­a realizat pe baza lansării unei noi perspective sociale, și anume „societatea educativă” definită prin următoarele trăsături: învățare continuă,

responsabi­litate față de propria evoluție socială și profesională, evaluare centrată mai mult pe confirmarea progreselor decât pe constatarea

eșecurilor, participare civică și muncă în echipă, parteneriat social.

Autoeducația (educație prin sine însuși) reprezintă o componentă a educației permanente, ea asigurându­i continuarea și finalizarea.Aceasta

se bazează pe capacitatea și nevoia individului de a se defini ca subiect și obiect al propriei formări. Saltul spre autoeducație se realizează în

adolescen­ță, odată cu tendința tânărului de emancipare și de afirmare a propriei personalități.

Patru axe pentru educația viitoare ­ Pornind de la înțelegerea educației ca tot, ca experiență globală ­ în plan cognitiv, practic, personal și

social ­ Raportul UNESCO pentru secolul XXI elaborat de Comisia Internațională pentru Educație, a avansat direcțiile de dezvoltare a educației:

1.„A învăța să cunoști”, care presupune însușirea instrumentelor intelectuale, cu accent pe trăirea valorilor și aplicarea informației;

2.„A învăța să faci”, axă ce pune problema formării profesionale, adică a competențelor persona­le și specifice activității profesionale;

3.„A învăța să trăiești împreună cu alții”, ceea ce presupune învățarea nonviolenței, a cooperării, a dialogului și empatiei;

4.„A învăța să fii”,a se determina pe sine, a fi capabil de autonomie și spirit critic.

Așadar cu toții la rândul nostru suntem niște educatori deoarece prin ceea ce spunem și ceea ce facem, demonstrăm , îi influențăm voluntar

sau involuntar, în sens bun sau în sens rău, pe cei din jur. Dacă avem cu toții o menire, ce ne împiedică să nu facem lucrurile ca la carte? Ce te

împiedică, dacă ești tânăr să îți trăiești viața frumos și manierat, câștigând respect, acumulând cu­noștințe, învățând, împărtășind și ascultând? Ce te

împiedică părinte fiind să sădești valori morale în viața copilului tău?

Bibliografie:

1. Cristea, S., Dicţionar de pedagogie, Chişinău, Editura Litera Internaţional, 2002;

2. Cucoş Constantin, Pedagogie (Ediţia a II­a revăzută şi adăugită), Ed.Polirom, Iaşi, 2002;

3. Dave R.H., (coord.), 1991, Fundamentele educaţiei permanente, E.D.P., Bucureşti, 1991;

4. INTRODUCERE ÎN PEDAGOGIE (curs), UNIVERSITATEA „SPIRU HARET” DEPARTAMENTUL PENTRU PREGĂTIREA PERSONALULUI

DIDACTIC, accesat online la adresa: http://www2.spiruharet.ro/data/zone/5784fd508221e406f85bb5e9bc84de44.pdf;

5. Potolea, D., Scopuri şi obiective ale procesului didactic, în Radu, I.T., (coord.), Sinteze pe teme de didactică modernă, Bucureşti, Culegere

metodică editată de Tribuna Şcolii, 1996;

Dragoş Huţuleac,e­mail: hutuleacd@yahoo.com

Universitatea „Ştefan cel Mare”­Suceava

Mircea Eliade – mişcarea legionară, folclorul şi religia­ o perspectivă filosofică­

Rezumat:Acest articol urmăreşte să aducă clarificări cu privire la implicarea lui Mircea Eliade în Mişcarea Legionară şi asupra influenţei pe care aceasta

11/5/2015 Numarul Curent ­ Educatiaazi

http://educatiaazi.wgz.ro/meniu/numarul­curent 6/16

opţiune politică a exercitat­o asupra operei sale. De asemenea, acest studiu tratează din punct de vedere filosofic, opiniile autorului român cu privireala importanţa folclorului şi a religiei, ca domenii prin prisma cărora putem cunoaşte mai bine realităţile spirituale la care s­a raportat omenirea înîntreaga ei evoluţie.

Cuvinte cheie: Mircea Eliade, folclor, religie, mişcarea legionara, filosofie

1. IntroducereMircea Eliade se numără printre cei mai cunoscuţi scriitori români. Traseul existenţial, opera vastă şi atât de diversă, cu nu puţine volume ce l­auimpus în cultura universală, sunt la ora actuală, în întregime şi sub diferite aspecte, cunoscute de numeroase persoane în întreaga lume. Considerat deunii istoric al religiilor, pentru care literatura nu­i nimic altceva decât un capriciu, de către alţii un individ a cărui operă savantă a fost doar mascaoficială a literaturii, sau a „doctrinarului”, Eliade rămâne un personaj care fascinează şi animă lumea intelectuală indiferent de contextul cultural­istoricla care ne raportăm. Îl putem considera, potrivit opiniei lui Dan C. Mihăilescu „cea mai puternică, cea mai tenace şi mai captivantă energieautoconstructivă din cultura română. Sigur, multe au fost personalităţile care au avut din copilărie conştiinţa propriei valori şi viziunea împlinirii lorsociale, profesionale, politice, etc. însă nimeni nu s­a mai forjat şi cizelat cu atâta luciditate şi insistenţă, cu atâta siguranţă şi sistemă. Iar asta fără ­aparent – eforturi teribile, oricât ar părea de inumane tentativele de privare de somn, de claustrare şi înfrângere a instinctelor şi ispitelor.”Contemporanii săi, îl percepeau într­o manieră asemănătoare celei mai sus enunţate, Noica notând în 1925 despre colegul său de generaţie următoarele:„e un om care a trăit, care trăieşte, care loveşte ideile. Pentru a suferi de replica lor brutală, care se agasează spiritual, zdruncinându­şi şi menţinându­şitotuşi un echilibru, prăbuşindu­se şi crescând. Niciodată un cuget de aici n­a simţit mai aproape minunea experienţei plurale şi interdisciplinate. I­aplăcut să se joace ideal, să se distrugă prin chin, să încerce să se aventureze. A înţeles cel mai bine dintre noi acest resort spiritual: aventura.” De fapt,dacă stăm şi analizăm cu atenţie activitatea sa culturală, putem remarca uşor că întreaga lui evoluţie, atât ştiinţifică cât şi literară, stă sub semnulaventurii, în sensul că nu a ezitat să se ocupe de domenii care până la momentul respectiv erau privite cu reticienţă de către intelectualii vremii,întelegând că elementele de spiritualitate ale domeniilor respective nu fac altceva decât să întregească posibilitatea de înţelegere a spiritului uman. Bineînţeles, opiniile care care vizează opera scriitorului român nu sunt mereu în registru superlativ şi nicicum nu vom găsi mereu aceleaşi ideicristalizate în jurul unui singur adevăr, capabil să­i împace pe toţi. Din acest motiv, unii încearcă să vadă în opera sa, dincolo de sinteza ştiinţifică şiuniversul epic, o filosofie a culturii, o antropologie, în vreme ce pentru alţii, Eliade rămâne un diletant, important ca instanţă formativă pentru tânărageneraţie dintre războaie şi­atât. Mai sunt şi cei pentru care eseistul şi gazetarul din Oceanografie, Fragmentarium,, Insula lui Euthanasius, rămânemai important decât romancierul şi istoricul religiilor.

2. Eliade şi mişcarea de dreapta din RomâniaPentru a înţelege mai bine rolul lui Eliade în cultura românească, trebuie să reflectăm asupra relaţiei sale cu mişcarea politică de dreapta a perioadeiinterbelice şi raportul stabilit între el, opţiunea politică şi sentimentul naţionalist specific epocii.Se ştie că autorul român se număra printre numeroşii discipoli ai lui Nae Ionescu. Admiraţia tânărului intelectual faţă de profesorul său îl face să­lcompare pe acesta din urmă cu­n Socrate al anilor respectivi. Comparaţia este cum se poate mai nimerită, pentru că, aflăm de la Ioan Petru Culianuurmătoarele cu privire la relaţia dintre cei doi: „tânărul profesor (Nae Ionescu este născut în 1890) a avut funcţia unui Socrate faţă de discipolul încăneajuns la vârsta de 20 de ani pe care îl remarca prin 1926; la rândul său, Mircea Eliade, pare a fi fost un Platon al acestui Socrate, în măsura în careideile lui Nae Ionescu n­au căpătat întindere şi profunzime decât sub pana sa.” Relaţia care s­a stabilit între aceştia a marcat în mod evident destinultânărului de atunci Eliade, care a găsit în mentorul său un model la care s­a raportat constant în devenirea s­a ulterioară. Totuşi, considerăm că aceastăinfluenţă a contribuit mai mult la formarea ştiinţifică pe care Eliade şi­a însuşit­o, decât la opţiunea s­a politică. Afirmăm acest lucru, deoarecediscursul lui Nae Ionescu i­a dat încredere lui Eliade să studieze religia, aceasta fiind domeniul care i­a marcat întrega activitate, în slujba căruia adepus toate eforturile ştiinţifice pentru a­i descifra rosturile, în timp ce opţiunea politică a rămas un gest episodic, de picanterie boemă, care nu a ţinutdecât câţiva ani. În acelaşi timp, nu putem afirma că la baza opţiunii politici a tânărului scriitor Eliade a stat doar relaţia dintre el şi Nae Ionescu,factorii care au determinat această alegere fiind mult mai complecşi.Trebuie să menţionăm că la începutul anilor 1930, România era în plină criză financiară; venirea la putere a lui Carol al II­lea tulbură mediul politic,dând naştere unei atmosfere în care „mizeria şi indiferentismul copleşesc toate instituţiile, sterilizează toate entuziasmele şi întunecă şi mintea.”Astfel, în aceste condiţii, s­au creat premisele necesare apariţiei unei mişcări care să se opună mersului vremii, să redea demnitatea unui popor al căruidestin istoric, începând cu 1859, a tot evoluat, culminând cu anul 1918 când idealul unirii s­a înfăptuit şi aflat iarăşi la în dificultate. Soluţia găsită şiagreată de către societatea românească la noile probleme ale ţării a fost mişcarea legionară.Istoricul mişcării de dreapta din România începe cu anul 1923, când A. C. Cuza înfiinţează partidul Liga Apărării Naţional Creştine, dar grupareapolitică condusă de dânsul nu întruneşte un capital electoral pe măsura aşteptărilor. De aceea, în 1927, se înfiinţează Legiunea Arhanghelul Mihailcare, 3 ani mai târziu, se va transforma în Garda de Fier şi care, datorită contextului social­istoric prielnic al vremii, devine un fenomen de proporţii. Paradoxal, doctrina legionară adoptă unele principii ale grupului de la Oxford. Acest grup, întemeiat de către un pastor american, pe numele săuFrank Buchman, se definea ca fiind o mişcare internaţională de renaştere creştină. Apărut spre sfârşitul anilor 1920, cam în acelaşi timp cu Legiunea,principiile sale au fost imediat preluate da către doctrinarii acesteia şi adaptate nevoilor ţării. În fapt, respectivul grup, propovăduia „o renaştere a

11/5/2015 Numarul Curent ­ Educatiaazi

http://educatiaazi.wgz.ro/meniu/numarul­curent 7/16

individului şi a naţiunilor prin intermediul unei «teologii a acţiunii» care trebuia să dea naştere unui nou mod de a trăi şi a comunica în societate subsemnul mesajului creştin. Reîntemeierea unei comunităţi creştine presupunea recunoaşterea păcatului ca o legătură ce uneşte oamenii şi, concomitent,o viziune optimistă asupra posibilităţii unui acces colectiv la mesajul divin. Dacă abservăm cu atenţie aceste principii şi le combinăm cu afinitateaaproape organică a românilor faţă de creştinism, plus tensiunea existentă deja în rândurile societăţii, ne putem explica foarte uşor succesul reputat dedoctrina legionară în rândurile maselor.Intelectualii, la rândul lor, văd în mişcarea de dreapta o alternativă la ceea ce se întâmpla pe scena politică a vremii, o alternativă ce corespundeaexigenţelor colective, cu ajutorul căreia să se poată realiza o revoluţie spirituală prin care România să renască, construindu­şi viitorul pe alte baze, aresă corepundă nevoilor reale ale ţării . Această dorinţă era unanimă şi se datora în special dificultăţilor materiale întâmpinate de către lumea intelectualăa vremii. „Aici lucrurile merg din ce în ce mai greu. –îi scria Eliade lui Argentinescu în 1936­ Se câştigă anevoie chiar şi pentru un minim de traidecent. Dacă n­aş avea din când în când câte un roman, aş trăi la Mahala, fără cărţi şi chiar fără tutun.” Această nemulţumire face obiectul unor articoleîn care, autorul Istoriei religiilor, deplânge situaţia intelectualului român: „Articolele lui Eliade despre situaţia materială a intelectualului român nutrădează numai o angoasă împărtăşită. Prin ele vorbeşte, în acelaşi timp, conştiinţa revoltată a propriei sale valori în sânul unei societăţi pe care oconsideră indiferentă la chestiuni culturale. Aceste texte sunt şi o mărturie despre importanţa nouă pe care o dobândise problema raporturilor dintre statşi cultură în contextul crizei economice. După crearea sa în 1859, statul român îşi asigurase o funcţie culturală specifică, destinată tocmai întăririicaracterului său naţional. Din 1918, rolul practic şi simbolic al statului în viaţa culturală a ţării se întinsese şi asupra provinciilor dobândite de Româniaîn urma războiului. În acelaşi timp, odată cu împlinirea idealului naţional, acest rol se diminuase în anumite zone ale mediului intelectual, unde gustuldiversităţii şi al inovaţiei culturale devine tot mai important. Cu toate aceste, criza economică dăduse o lovitură grea tendinţelor de autonomizare dinspaţiul intelectual românesc. Intervenţia «statului cultural» era din nou cerută sau denunţată ca insuficientă. O nouă dezbatere asupra raporturilor dintrecultură şi politică avea să se prelungească de­a lungul anilor 1930.”­ consideră Florin Ţurcanu.În consecinţă, „Ceea ce Eliade numeşte «noua aristocraţie legionară» va fi «elita românească menită să schimbe sensul istoriei acestui neam», oaristocraţie a spiritului, dispreţuitoare faţă de duşmani, conştientă de misiunea sa mântuitoare în serviciul naţiunii.” Practic, istoricul religiilorinvesteşte cu încrederea sa o mişcare în care vede ca posibilă realizarea idealurilor sale, prin implicare acesteia în crearea unui climat cu mai multădeschidere către spiritualitate, spre adevăratele valori ale existenţei. La momentul respectiv, această mişcare era pentru Mircea Eliade singurul„vehicol” cu ajutorul căruia activitatea sa ştiinţifică putea să­şi urmeze traseul firesc în evoluţia lui ulterioară. Cu alte cuvinte, prin apropierea sa demişcarea de dreapta, autorul român nu face nimic altceva decât să­şi apere destinul.

„De dreapta nu înseamnă de extremă dreaptă. Intelectualul de dreapta Eliade, aparţine unei structuri politice care poate aşeza alături români, evrei,francezi, italieni.” – susţine Cornel Ungureanu în cartea sa Mircea Eliade şi literatura exilului, unde tot el ne relatează concluzia la care a ajunscercetătorul american Seymor Cain cu privire la acest episod din viaţa omului de cultură român: „Cazul lui Eliade este mai complex decât acel aleminentului istoric al religiilor Jean de Vries, care a colaborat avid cu ocupanţii nazişti ai ţării sale.” Eliade nu face partenici măcar din categoriacolaboraţioniştilor gen Heidegger, care şi­a exprimat public speranţa că prin revoluţia lui Hitler, destinul şi misiunea Germaniei, inclusiv ale omeniriiîşi vor afla o nouă şi măreaţă şansă de realizare. Spre deosebire de gânditorul german „Eliade a aparţinut categoriei mult mai numeroase, care nu acrezut că democraţia liberală poate fi o speranţă pentru poporul din care face parte şi a simpatizat cu puterile care promiteau eliberarea de putereaeutarhică, de administraţia rea şi corupţie, neştiind ce monştri zămislesc aceste mişcări.” – conchide Cain Seymor, optând pentru o concluzie maireţinută în ceea ce priveşte raportul stabilit între Eliade şi extrema dreaptă, în sensul că nu putem minimaliza importanţa operei eliadene, oferind oatenţie execesivă opţiunii sale politice.

3. Apropierea de religie sau iniţierea în adevărul credinţelor arhaiceToată opera eliadiană, fie cea literară, fie cea publicistică, cea filosofică sau de istorie a religiei, o putem pune sub semnul iniţierii. Complexitateainformaţiilor cât şi a trăirilor pe care le regăsim în autorul Mircea Eliade corespund, într­un fel sau altul, propriilor noastre deziderate pe care le avemîn anumite momente ale vieţii. Avem aceleaşi întrebări la care aşteptăm diferite răspunsuri, dacă se poate cât mai personale şi cât mai personalizate. IarEliade asta face. Ne oferă fiecăruia răspunsul dorit. Asta, pentru că opera sa este atât de vastă încât, dacă o cercetăm cu atenţie, e aproape imposibil sănu găsim în ea un răspuns care să ne satisfacă, fie că ne dorim unul mai ştiinţific sau unui mai de suflet. Aceasta face ca Eliade să intre în galeriaoamenilor universali, care intuiesc nevoile spirituale ale semenilor şi caută să vină în întâmpinarea acestora cu explicaţii ce clarifică rostul lor în lume.„Întreaga aventură spirituală a lui Eliade poate fi considerată o iniţiere, important este că e o iniţiere individuală, care nu poate să fie subsumată niciunui curent sau grup ezoteric iniţiatic. Eliade concepe întreaga existenţă ca o iniţiere, fiecare eveniment fiind considerat iniţiatic, deschis salvării saueşecului. În această cheie trebuie interpretată geografia iniţiatică a lui Eliade, importanţa Centrului, simbolului Labirintului şi noţiunea scenariuluimitico­ritualic al Morţii şi Renaşterii” ­ susţine Roberto Scagno, profesor al Universităţii din Padova şi specialist în opera eliadiană. „Am subliniat –afirmă tot el ­ faptul că Eliade nu s­a limitat la o morfologie a religiilor, e contrar tuturor formelor de reducţionism în raport cu dimensiunea religioasă,adică acceptă comparatismul istoric între diferite forme religioase şi religii, dar depăşeşte această viziune şi foloseşte o formă hermeneutică. Prinhermeneutică, Eliade explică că dimensiunea religioasă (sacrul) este o dimensiune permanentă a conştiinţei umane şi, mai mult, este o deschidere cătretranscendenţă.” Adică, religia este legătura care permite omului să intre în contact cu realitatea ultimă şi implicit transcendentă de care individul credecă depinde existenţial prin raporturi culturale, teoretice, stabilite de om însuşi ca răspuns dat acestei realităţi. Tot ea, reprezintă un mod de a percepenatura, viaţa socială, iar rădăcina sentimentului religios este Dumnezeu, prezent în sufletul omului. Religia, ca fenomen, este unică, dar îmbracă

11/5/2015 Numarul Curent ­ Educatiaazi

http://educatiaazi.wgz.ro/meniu/numarul­curent 8/16

diferite forme istorice şi culturale sub impactul stadiului dezvoltării civilizaţiei umane la diferite ţări şi popoare. Practic, demersul său este acela de aînţelege lumea în ansamblul ei, sacrul fiind acea particolă de ancestral pe baza căreia s­au clădit toate şi prin prisma căreia, ceea ce ne înconjoarăcapătă semnificaţii mult mai profunde. „Scopul nostru –afirma autorul însuşi ­ nu era de a arăta pur şi simplu că un australian ori un african nu eraubiete făpturi pe jumătate sălbatice (incapabile să numere până la 5), pe care ni le înfăţişa folclorul antropologic acum mai puţin de jumătate de secol.Doream să arătăm ceva mai mult: logica şi măreţia concepţiilor lor despre Lume, a comportamentelor, simbolurilor şi sistemelor lor religioase. Cândtrebuie să înţelegi un comportament straniu sau un sistem de valori exotice, demistificarea nu este de nici un folos. Este o copilărie să afirmi, înlegătură cu credinţa atâtor «primitivi», că satul şi casa lor nu se află în Centrul Lumii. Numai în măsura în care accepţi această credinţă, în măsura încare înţelegi simbolismul Centrului Lumii şi rolul acestuia în viaţa unei societăţi arhaice, poţi descoperi dimensiunea unei existenţe care se constituieca atare tocmai pentru că se socoteşte aşezată în Centrul Lumii.”Începând cu mijlocul anilor 1920, în România, fenomenul religios a produs printre intelectualii vremii diverse dezbateri, cu atât mai mult cu câtortodoxismul formula în ultimă instanţă o nouă definiţie, antioccidentală, a identităţii româneşti. Trebuie remarcat că de fapt, conştiinţa naţională însăşiapare „odată cu bogata mişcare profetică, străbătută de viziuni apocaliptice şi de nădejdi eschatologice”, după cum aflăm de la acelaşi Eliade.Acest val de sensibilitate religioasă, contravine în ultimă instanţă gândirii paşoptiste care imita anticlericalismul francez, dar această atitudine este deînţeles din moment ce biserica acelor vremi era practic „fanariotă”, străină de credinţa neamului. Acum însă „Când ortodoxia românească a devenit dinnou naţională. Ea nu mai poate fi în conflict cu patriotismul. Astăzi, toate semnele ne vestesc o nouă intervenţie a creştinismului răsăritean, ortodox, înistoria românească.”[18] Deoarece, crede gânditorul: „creştinismul se străduieşte să salveze istoria; mai întâi pentru că atribuie o valoare timpuluiistoric, apoi deoarece pentru creştin evenimentul istoric, deşi se menţine ce este, devine apt să transmită un mesaj transistoric: toată problema rezidă îndescifrarea acestui mesaj.”Eliade se dedică încă din anii studenţiei studierii acestui „mesaj” care ia forma unei adevărate cercetări în domeniul religiei, intuind că adevăratul sensal creştinismului nu­l poate afla numai prin prisma tradiţiilor ortodoxe, cu atât mai puţin rostul şi felul de a fi al omului în univers. „Simţeam nevoiaunor anumite surse neglijate până în vremea mea. Îmi spuneam că omul, chiar şi cel european, nu este cel al lui Kant, Hegel sau Nietzsche. Că întradiţia europeană şi tradiţia românească, erau şi alte surse mai profunde. Că Grecia nu este numai Grecia poeţilor şi a filosofilor vrednici de admirat,dar şi acea a misterelor din Eleusis şi a orfismului, iar această Grecie avea rădăcini în Mediterană şi în anticul Orient Apropiat. Poate nu­mi dădeamseama că, de fapt, căutam omul exemplar, dar simţeam marea importanţă a unor izvoare importante ale culturii europene. Din aceste motive, amînceput în ultimul meu an de universitate, să studiez curente ermetiste şi oculte (Kabbala, Alchimia), în filosofia renaşterii Italiene”Aplecarea asupra unor astfel de subiecte era un lucru absolut nou şi scandalos în contextul epistemologic în care îşi desfăşoară studiile Mircea Eliade,context dominat aproape exclusiv de şcolile filosofice germană şi franceză (Kant şi neokantienii, Schopenhauer, Wundt şi Husserl, Taine sau Bergsonş.a), şi în care obrăznicia de a­i introduce pe italieni era dublată, în chip de­a dreptul neiertător, de preocupări suspecte, precum cele pentru orfism,ezoterism oriental, magie sau alchimie. Această abordare este primită reticent, chiar ostil de către colegii săi de breaslă. Atitudinea manifestată faţă destudiile sale este una de indiferenţă, atitudine explicabilă datorită spaimei de nou pe care o manifestă intelectualul român, a cărui operă, pusă faţă înfaţă cu noua perspectivă, riscă să treacă în plan secund. „În această cărţulie (Cosmologie şi alchimie babiloniană) se găsesc în nuce toate interpretărilemele în legătură cu simbolismul Centrului Lumii, modelele arhetipale ale templelor, oraşelor şi locuinţelor, structura platoniciană a gândirii arhaice şiorientale, inerpretări dezvoltate mai târziu în Le Mythe de l´eternel retour, Traite d´histoire de religion şi Images et symboles. Lucian Blaga, NaeIonescu, Tudor Vianu şi alţii au citit­o entuziaşti. Dar, evident, era greu să mă aştept la o adeziune totală a intelectualilor români. C. Petrescu îmireproşa că­mi risipesc inteligenţa şi cultura cu asemenea probleme fără interes, în loc, bunăoară să­l studiez pe Husserl şi să fac o analizăfenomenologică a artei. Iar alţi intelectuali naţionalişti deplângeau alienarea mea. Faptul că mă las absorbit de fenomene culturale exotice, în loc săstudiez creaţiile autentice româneşti. Or, ce s­o mai repet odată, cred că eforturile mele de a înţelege structura gândirii arhaice şi orientale contribuiaumai valabil la descifrarea valorilor spiritualităţii populare româneşti, decât bunăoară, exegeza lui Kant sau interpretările sociologice învăţate dupăultimele cărţi apărute în Germania, Franţa, sau Statele Unite.”În ciuda punctelor de vedere diferite, Eliade îşi continuă munca şi ne arată prin cercetările sale că înţelegând lumea folclorului, a exerciţiilor ritualicedin yoga, a tantrismului, am putea accede mai uşor către straturile mai profunde ale sensibilităţii şi imaginarului religios. Ne demonstrează că toatereligiile lumii au rădăcini în folclor, care depozitează în ritualurile sale, în jocurile sale, în meşteşugurile, cântecele şi poveştile sale o metafizicăarhaică de la care porneşte întreaga cunoaştere a lumii. Pentru Eliade, folclorul reprezintă inclusiv spaţiul mitului, al actului magic, unde evolueazăsitemul de reprezentări al unei comunităţi, arătând că acesta te pune în contact direct cu realitatea iraţională dar concretă, „cu o experienţă asociată încare s­a concentrat intuiţia globală a vieţii şi a morţii.” Pentru că altfel, consideră autorul, „N­avem nici un mijloc pentru a preciza originea şidezvoltarea credinţei în strămoşi, în perioade preistorice. Judecând după paralele etnografice, acest complex religios este susceptibil să coexiste cucredinţa în Fiinţe Supranaturale sau în Stăpânul Animalelor. Nu vedem de ce ideea strămoşilor mitici nu ar face parte din sistemul religios al oamenilordin paleolitic: Ea este solidară cu mitologia originilor –originea lumii, a vânatului, a omului, a morţii ­ specifică civilizaţiilor de vânători. De altfel, evorba de o idee religioasă universal răspândită şi fertilă mitologic, căci s­a menţinut în toate religiile, chiar şi cele mai complexe.”

Meritul cel mai mare al folclorului este acela că a păstrat forme de manifestare din mai multe ere, reprezentând etape mentale diferite, care studiate cuatenţie pot oferi clarificări cu privire la evoluţia civilizatiei umane de­a lungul timpului, sau după cum susţine gânditorul român, „a păstrat documenteautentice reprezentând experienţe mentale pe care actuala condiţie umană le face nu numai imposibile, dar chiar imposibil de crezut.” Eliade a înţelesacest aspect, precum şi oportunitatea pe care o oferă studierea lumii arhaice în care „obiceiul” ţine locul unei expuneri ştiintifice, care se foloseşte de

11/5/2015 Numarul Curent ­ Educatiaazi

http://educatiaazi.wgz.ro/meniu/numarul­curent 9/16

instrumentele simple, aflate la îndemâna omului simplu, pentru a explica fenomenele şi momentele care marchează existenţa umană de la începuturi,până în zilele noastre.

4. Spiritualitatea românească şi „liturghia cosmică”Aceste cercetări folclorice întreprinse de către gânditorul român, au aplicabilitate mai ales în cultura română, unde Eliade, găseşte două curentepopular­tradiţionale, curente ce reprezintă temelia culturii ulterioare celei arhaice: „Primul, curentul pastoral, este expresia lirică şi filosofică aciobanilor. Al doilea este expresia spirituală a sedentarilor, a populaţiei agrare.”­ne spune scriitorul. De asemenea, el consideră că acest orizont alspiritualităţii folclorice, foarte bine determinat în cultura noastră autohtonă, nu reprezintă un impediment în colaborarea cu aşa­zisa cultură „majoră” aEuropei, ci dimpotrivă, această afinitate a noastră cu modurile de sensibilitate şi de gândire arhaice prezente în zestrea folclorică românească, ne facemai apţi, decât celelalte culturi occidentale în a înţelege şi susţine dialogul cu lumea spirituală a culturii non­europene. În acelaşi timp, nu trebuie săuităm, atunci când ne raportăm la cultura clasică a Europei, neajunsurile pe care istoria le­a creat poporului român, împiedicând o dezvoltare paralelă,egală ca formă şi conţinut cu cea occidentală. Însuşi Eliade consideră că „Puţine neamuri se pot mândri că au avut atâta nenoroc în Istorie, ca neamulromânesc. Ca să înţelegem destinul culturii româneşti, trebuie să ţinem mereu seama de vitregia Istoriei românilor.”În opinia sa, istoria este cea care a obligat neamul românesc să­şi adâncească tradiţiile, împiedicându­l să participe la revoluţia culturală pornită deRenaştere şi Iluminism. Pentru că ocupaţiile cele mai întâlnite ale neamului românesc au fost cea de păstor şi cea de plugar, poporul nostru şi­aconcentrat forţele creatoare cu exclusivitate spre universul spiritualităţii populare. Din cauza evenimentelor istorice, geniul românesc s­a solidarizat cuacele realităţi vii pe care istoria nu le putea atinge, anume: cosmosul şi ritmurile cosmice. Având în vedere că strămoşii românilor erau creştini,simpatia faţă de Cosmos specifică spiritualităţii populare româneşti nu are conotaţii pagâne, ci se prezintă ca o formă a spiritului liturgic creştin.„Multă vreme s­a crezut că sentimentul naturii şi solidaritatea cu ritmurile cosmice trădează o spiritualitate necreştină. Prejudecata aceasta se datoraunei insuficiente cunoaşteri a creştinismului şi îndeosebi a creştinismului răsăritean, care a păstrat în întregime spiritul liturgic al primelor veacuri. Înrealitate, creştinismul arhaic nu a devalorizat Natura[...]. Pentru creştinismul arhaic. Aşa cum a fost el înţeles de către Sfinţii Părinţi orientali,Cosmosul nu a încetat o singură clipă să fie creaţia lui Dumnezeu, iar ritmurile cosmice au fost percepute ca o liturghie cosmică.[...] Or aceastăliturghie cosmică o regăsim în folclorul românesc. Asta înseamnă că, retrăgându­se în ei înşişi, concentrându­se asupra propriilor lor tradiţii, apărându­se împotriva lumii de afară – care era, să nu uităm, o lume ostilă, cea a barbarilor euroasiatici, veniţi să prade şi să distrugă ­ românii au păstrat, auadâncit şi au valorificat o viziune creştină asupra Naturii, aşa cum fusese ea exprimate în primele secole ale creştinismului. Prin urmare,conservatorismul şi arhaismul folclorului românesc a salvat un patrimoniu ce aparţinea creştinismului în genere, dar pe care, procesele istorice l­auanihilat. Lucrul acesta nu este fără imporatanţă, astăzi, când se încearcă revalorizarea tuturor formelor arhaice ale creştinismului pentru a putea faceproblemelor ridicate de reintrarea Asiei în Istorie.”Pentru a putea înţelege mai bine modul în care spiritualitatea populară românească rezonează cu ,,liturghia cosmică”, Eliade ne oferă exemplulbaladelor Mioriţa şi Meşterul Manole, unde moartea rituală ne este prezentată ca o valoare supremă, fiind cea mai nobilă împlinire pe care o poatenădăjdui existenţa omenească. Pentru că moartea, atât în viziune arhaică cât şi creştină, nu e decât o nouă iniţiere prin care omul se desăvârşeşte.După cum aminteam anterior, Mircea Eliade dă vina pentru lipsa creaţilor masive ale geniului românesc în plan mondial, pe ,,teroarea istoriei.”Absenţa unei perioade mai lungi de linişte în istoria ţării, a făcut ca spiritul creator naţional să aibă manifestări episodice de­a lungul timpului înplanul culturii savante, scrise. Dar asta nu înseamnă că geniul românesc nu a dat lumii creaţii care să se ridice la nivelul unor culturi savante. Vorbimaici despre un univers cultural cu caracter specific, care nu imita valori străine ci arăta „un univers spiritual necunoscut, sau imperfect cunoscut,Occidentului. E destul să­l amintim pe Spătarul Milescu, în sec. al XVII­lea şi pe Dimitrie Cantemir, în al XVIII­lea, pe Eminescu şi Haşdeu în alXIX­lea, ca să înţelegem pe ce plan s­au situat creaţiile savante româneşti: ele relevau acel orizont spiritual aproape uitat în Occident, deşi face parteintegrantă din Europa şi a dat foarte multe Europei, acel orizont spiritual în care s­au mişcat Orfeu şi Zamolxis, şi care mai târziu a nutrit spiritualitatearomano­bizantină”Cu alte cuvinte, gânditorul român consideră cultura românească ca pe o parte componentă a celei europene. Deoarece, aici nu vorbim despre cultura„geografică” a Europei, ci despre cea spirituală al cărei teritoriu depăşeşte graniţa ideilor preconcepute. „Nu trebuie să uităm, ­ afirmă acelaşi Eliade ­că acolo unde s­au întins Grecia, Roma şi creştinismul arhaic, s­a conturat adevărata Europă, nu cea geografică, ci Europa spirituală. Şi toate valorilecreate înlăuntrul acestor zone privilegiate fac parte din patrimoniul comun al culturii Europene. Nu ne putem imagina o cultură europeană redusănumai la formele ei occidentale. Culturaliceşte şi spiritualiceşte, Europa se întregeşte cu tot ceea ce a creat şi spaţiul carpatic­balcanic. Ceva mai mult:avem motive să credem că spaţiul în care s­au întruchipat Zalmoxis, Orfeu şi misterele Mioriţei şi ale Meşterului Manole, nu şi­au secătuit izvoarele decreaţie: acolo unde moartea e încă valorificată ca o nuntă, izvoarele spirituale sunt intacte. Europa este locul predestinat al creaţiei multiple, variate,complementare: spiritualiceşte şi culturaliceşte, Europa nu este ­ şi nici nu poate fi un bloc monolitic. Ea are, deci, nevoie de dimensiune orfică şizamolxiană pentru a se putea întregi şi a putea plăsmui noi sinteze.”

5. ConcluziiDupă cât se poate observa, Mircea Eliade îşi iubea ţara. În fond, vârsta căutărilor şi­a trăit­o aici. Experienţele ulterioare acesteia au fost, mai degrabă,nişte „specializări”, sau, dacă vreţi, nişte confirmări a unor răspunsuri deja intuite.Conştient fiind de potenţialul său încă de tânăr, Eliade a profitat de toate oportunităţile oferite de viaţă pentru a­şi îndeplini destinul. Hotărârea sa de arămâne în occident, nu face decât să confirme acest lucru. Întorcându­se în ţară, pe lângă faptul că ar fi riscat nişte ani de închisoare, datorită noului

11/5/2015 Numarul Curent ­ Educatiaazi

http://educatiaazi.wgz.ro/meniu/numarul­curent 10/16

regim politic instaurat, şansele de a trece în anonimat erau destul de mari. România acelor ani era una a limitelor, în care niciun spirit liber nu asupravieţuit fără a face compromisuri. Ori, pentru un om care nu­şi putea tolera somnul în adolescenţă, concesiile făcute noii doctrine ar fi fost cammult. Bineînţeles, unii pot susţine că Eliade a fost totuşi un om al compromisului, nu negăm asta. Numai că el îşi făcea concesii numai lui însuşi, nu şipentru ceilalţi. În fond, ca să fii liderul unei generaţii, trebuie să fii un egoist foarte bine temperat.În cele din urmă, important pentru noi ca popor este că Mircea Eliade nu a renunţat la a fi român. Astfel, opera sa aparţine în primul rând culturiiromâne şi mai apoi culturii universale, ca parte integrată a acesteia din urmă. Despre el şi opera sa, autorul afirmă: „De foarte mulţi ani mă consider unscriitor român postum: viu n­a rămas decât autorul cărţilor care apar în limba română.”

(Lucrarea a beneficiat de suport financiar prin proiectul cu titlul “SOCERT. Societatea cunoaşterii, dinamism prin cercetare", număr de identificare contractPOSDRU/159/1.5/S/132406. Proiectul este cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007­2013. Investeşte în Oameni!”)

Bibliografie: 1. Constantin Noica, Semnele Minervrei, Bucureşti, ed. Humanitas, 19942. Cornel Ungureanu, Mircea Eliade şi literatura exilului, Bucureşti, ed. Viitorul Românesc, 19953. Emilia Guliciuc, Istoria filosofiei româneşti, Suceava, ed. Universităţii Ştefan cel Mare, 20044. Edward Kanterian, Cazul Heidegger – o retrospectivă, Observator Cultural (varianta online)5. Florin Ţurcanu, Mircea Eliade – prizonierul istoriei, Bucureşti, ed. Humanitas, 20076. Ion Petru Culianu, Mircea Eliade şi Nae Ionescu, Iaşi, revista Timpul, nr.10, 20067. Mircea Eliade, Fragmentarium, Bucureşti, ed.Humanitas, 1994,8. Mircea Eliade, Imagini şi simboluri, Bucureşti, ed. Humanitas, 1994,9. Mircea Eliade, Istoria credinţelor şi ideilor religioase, Bucureşti, ed. Ştiinţifică, 1992,10. Mircea Eliade, Memorii, Bucureşti, ed. Humanitas, 1991,11. Mircea Eliade, Romanul adolescentului miop, Bucureşti, ed. Cartex, 200212. Mircea Eliade, Sacrul şi Profanul, Bucureşti, ed. Humanitas, 1995,13. Roberto Scagno, Întreaga aventură spirituală a lui Eliade poate fi considerată o iniţiere, Iaşi, rev. Timpul, nr.112, 2008

Felicia Ciulu­Costinescu (1), Johny Neamțu (1), Ionela Belu (1),

Ani­Simona Sevastre (1), Andreea Simionescu (2)Cornelia Bejenaru (1),

Larisa­Marina­Elisabeth Chirigiu (1)

1. Faculty of Pharmacy, University of Medicine and Pharmacy of Craiova, Petru Rares Street, Romania, Postal Code 200638

2.Department of Chemistry, University of Craiova, 107 I Calea Bucureşti, 200478, Craiova, Romania

1.Corresponding author: 2­4 Petru Rares Street, 200638 Craiova, Romania, e­mail: felicia.costinescu@yahoo.com

DETERMINAREA PROPRIETĂȚILOR REOLOGICE PENTRU UNGUENTUL TIP EMULSIE A/U CECONȚINE COMPLEXUL CAPSAICINĂ: α­CICLODEXTRINĂ

Rezumat: studiul efectuat de noi se referă la urmărirea proprietăților reologice ale unguentelor tip emulsie A/U ce conține complexul capsaicină:α­ciclodextrină. S­a constatat că unguentul se comportă ca un semisolid cu proprietăți asemănatoare unui tixotrop, în anumite condiții detemperatură și la anumite valori ale vitezei de forfecare. Scăzând valorile vitezei de forfecare, observăm că, unguentul tip emulsie A/U se îndeparteazămult de semisolidul ideal. Asemănător unguentului tip emulsie A/U, pentru baza de unguent la valori minime ale vitezei de forfecare, valorilevâscozității sunt net diferite față de cele caracteristice tixotropului.

Cuvinte cheie: unguent, capsaicină, reologic, tixotrop

Capsaicina este ingredientul principal din ardeiul iute (Capsicum annuum sau Ardeiul de Cayenne) și responsabilă de efectul înțepător pe care îl

11/5/2015 Numarul Curent ­ Educatiaazi

http://educatiaazi.wgz.ro/meniu/numarul­curent 11/16

generează. Ardeiul este originar din America Centarală și de Sud, și, prin intermediul colonizatorilor englezi a ajuns și în Europa la sfârşitul secoluluial XV­lea, răspândindu­se inițial ca o plantă ornamentală. Ulterior s­a folosit ca și planta condimentară. După colonizare fiecare stat i­a dat denumireaproprie: englezii l­au numit Red pepper, Chilli Pepper, Cayenne pepper, italienii l­au denumit Peperone, Peperoncino, Paprika, Pepe rosso sauDiavoletto. Spaniolii l­au denumit Pimienta de Cayena, Pimienta picante, Halapenos sau Cayena inglesa, francezii l­au botezat Poivre de Cayenne sau

Poivre rouge, nemții l­au denumit Roter Pfeffer, Cayenne­Pfeffer, Chili­Pfeffer, Beißbeere1.Capsaicina este un principiu activ natural, componenta majoră pungentă din speciile aparținând genului Capsicum (Fam. Solanaceae).

Capsaicina s­a dovedit a avea o multitudine de efecte farmacologice, fiind utilizată în studii recente publicate în literatură ca agent antineoplazic2 pe

mai multe tipuri de linii celulare inițiate din diferite tipuri de tumori precum cancerul de sân3, carcinomul de colon4, nazofaringeal5, cancerul gastric și

pancreatic6. Capsaicina și analogii săi prezintă o serie de proprietăți farmacologice, fiind utilizați pe scară largă în medicina. Preparate ce conțin astfelde substanțe sunt utilizate în tratamentul astmului, enurezisului, afecținilor tractului respirator, aparatului urinar sau tratamentul bolilor inflamatoriiintestinale. De asemenea, se utilizează în diversele boli în care sindromul dureros este prezent precum osteoartrită, artrita reumatoidă, nevralgiepostherpetică, neuropatia diebetică sau nevromul postmastectomic. În afară de utilizările medicale, se mai utilizează în cosmetică, în preparatele pentrustimularea creșterii părului, reducerea mătreții, în pastele de dinți pentru eliminarea mirosurilor neplăcute, în produsele pentru înlăturarea dăunătorilorcasei (insecte, rozătoare) sau datorită faptului că este iritant ocular se folosește în spray­urile lacrimogene pentru auto­aparare.

Capsaicina,.

Figura 1. Structura capsaicinei

Se consideră că, atât capsaicina, cât și analogii săi, denumiți și capsaicinoizi sunt substanțe produse de către plantă, ca o barieră naturală împotriva

animalelor ierbivore cât și a ciupercilor7.După cum am precizat, capsaicina este o substanță sub formă de cristale albe sau incolore, fără miros și cu un gust extrem de arzător. Este o substanțăextrem de iritantă pentru ochi, tegumente sau tractul respirator. Intervalul de topire este între 64­66,3°C, temperatura de fierbere între 210­220°C (0,01Torr), temperatura de sublimare 115°C, masa molară 305,41g/mol. Spectrul UV: λmax =227nm (ε=7000), 281 nm (ε=2500). Capsaicina este insolubilă

în apa rece și eter de petrol, foarte slab solubilă în apă caldă, HCl concentrat sau sulfura de carbon. Capsaicina este foarte solubilă în solvenți organiciși soluții alcaline. Are un caracter slab acid fenolic, conținând grupari hidroxilice și poate fi considerată ca vanilamida acidului decilenic.Un inconvenient al utilizării acestei substanțe este reprezentat de slaba solubilitate în apă, fapt ce reduce biodisponibilitatea acestuia, la administraretopică sau per os.În ultimul timp a crescut importanța preparatelor topice, odată cu creșterea numărului de pacienți de vârste diferite, care preferă o terapie localizată, îndetrimentul uneia sistemice, evitându­se astfel efectele adverse ce apar la o administrare orală. Medicamentele utilizate pentru aplicare topică cuprindaerosoli, creme, emulsii, geluri, loțiuni, pomezi, paste, pudre, soluții sau suspensii. Aceste forme farmaceutice sunt în general utilizate pentru efect

locală sau, mai rar, efect sistemic.8

Conform FR. X unguentele sunt preparate farmaceutice semisolide destinate aplicării pe piele sau pe mucoase, în scop terapeutic sau de protecție; sunt

constituite din excipienți (baze de unguent) în care se pot încorpora substanțele active9. Unguentele au fost oficializate înca din prima ediție a

Farmacopeei Romane, din 1863, care înscria 6 exemple de cerate și 8 de unguente10.Preparatele farmaceutice semisolide aplicate pe piele sunt fie destinate îngrijirii pielii, protecției și îngrijirii epidermei fie pentru protecția față defactorii nocivi, sau pentru a servi drept vehicul medicamentelor care urmeaza a fi absorbite în piele și pe mucoase (pentru tratarea afecțiunilor

dermatologice) sau, daca este cazul în circulația generală (terapeutice)11. Farmacopeea Europeana înscrie mai multe categorii de preparate semisolidepentru aplicațiile cutanate: unguente, geluri, creme, paste, cataplasme, plasturi medicinali.Încă din etapa de formulare a unguentului putem deduce și proprietățile reologice ale acestuia (elasticitate, deformare, curgere, vâscozitate) care indicavariațiile de formă pe care le poate suferi sistemul dispers sub acțiunea forțelor de forfecare interne sau externe, a căror influența este strâns legată departicularitățile de microstructură și conformație moleculară.

Efectuarea testelor reologiceGeneralități

Reologia descrie deformarea corpurilor sub acțiunea diverselor tensiuni aplicate. În acest context, prin corpuri înțelegem solide, lichide saugaze. Solidele ideale se deformează elastic,energia necesara deformării fiind complet recuperată în momentul în care tensiunile sunt eliminate. Fluidele

ideale se deformează ireveribil (curg)12. Energia necesară deformării este disipată în interiorul fluidului sub formă de căldură și nu poate fi recuperatăprin simpla îndepartare a tensiunilor. Majoritatea lichidelor prezintă un comportament reologic care le situează între lichide și solide, lichidele in acest

sens avand proprietati de la elastic la vâscos, stare pe care o putem denumi “vâscoelastică”13. Instrumentele care masoară proprietățile vâscoelasticeale semisolidelor și lichidelor se numesc Reometre.

11/5/2015 Numarul Curent ­ Educatiaazi

http://educatiaazi.wgz.ro/meniu/numarul­curent 12/16

Rezistența unui fluid împotriva oricarei schimbări ireversibile de poziție a elementelor sale de volum se numește vâscozitate. În timp ce solidele șilichidele reacționează diferit atunci când sunt deformate de tensiuni, proprietatile reologice între lichide și gaze fiind asemanatoare. În cazul lichidelor

și al gazelor vâscozitatea este invers proporțională cu temperatura14. Vâscozitatea lichidelor și semisolidelor este și o consecintă a mișcării browniene.η este vâscozitatea dinamică a unui fluid și este dependentă de proprietățile fizico­chimice ale substanței, temperatură, presiune, rata de forfecare,durata masurării, sau de câmpul electric.

Materiale și metode. Substanțele utilizate în formulare și preparare sunt: Capsaicina (Merck), α­Ciclodextrină (Fluka Chemie AG), Vaselina (Sasolwax Germania,lot 18103) respectiv Lanolina (Stella Lanolines Belgia, lot 02209).Ca aparatură de laborator s­au folosit mojare farmaceutice, pahare Berzelius, balanța electronică, pipete, seringi de 20 ml, lingurite din plastic,termometru, vâscozimetru Thermo Scientific HAAKE.Deoarece aplicarea topică a capsaicinei ridică probleme datorită solubilității scăzute în apă, deci o biodisponibilitate scăzută, am preparat complexulcapsaicina: α­ciclodexextrină în raport de 1:1 prin complexare în fază lichidă.La prepararea unguentului am respectat prevederile FR X: inițial am preparat baza de unguent, în care ulterior am încorporat sub formă de emulsieA/U soluția apoasă ce conține complexul capsaicină:α­ciclodextrină. S­a obținut un unguent omogen, alb­gălbui cu miros slab caracteristic. Unguentulobținut a fost condiționat în cutii de polietilenă, bine închise și au fost conservate ferite de lumină și căldură, la cel mult 25°C.

Folosim un vâscozimetru HAAKE Viscotester 55015 pentru a determina proprietățile reologice respectiv vâscozitatea unguentului preparat,temperatura fiind menținută constantă cu ajutorul unei băi de apă cu recirculare, model ERWEKA PM30. Conform literaturii de specialitate, determinarea acestui parametru s­a făcut în condiții bine determinate, respectiv la temeperatura de 35°C(temperatura tegumentului) iar intervalul de timp fiind de 5 minute între măsurători.

Rezultate și discuții

Figura 2. Dependența vâscozității de viteza de forfecare, pentru unguentul tip A/U ce conține complexul Capsaicină ­ α­Ciclodextrină

Figura 3. Dependența vâscozității de viteza de forfecare pentru baza de unguent

În Figura 2. se poate observa ca, la viteze de forfecare cuprinse între 240 si 470 s­1 unguentul cu capsaicina se comportă ca un semisolid cu

proprietăți foarte asemanatoare unui tixotrop, în aceste condiții având vâscozitatea ~ 0,1 mPas. La viteza de forfecare sub 240 s­1 unguentul seîndeparteaza de comportamentul unui tixotrop, abaterile fiind pozitive, în valori absolute, cresc pană la o diferența de maxim 0,1 mPas. La viteze deforfecare foarte mici (aproape de valoarea 0) graficul evidențiază că amestecul nostru se îndeparteaza mult de semisolidul ideal.

În ceea ce privește Figura 3., la viteza de forfecare cuprinsă între 240 și 470 s­1, baza de unguent este evidențiată având un comportament apropiat de

tixotrop. Cu cât viteza de forfecare scade sub 240 s­1 , baza de unguent are vâscozități apropiate de 0,1 mPas. La valori minime ale vitezei de forfecare,valorile vâscozității sunt net diferite față de cele caracteristice tixotropului.

Concluzii§ A fost aleasă capsaicina ca principiu activ deoarece este un produs natural, observând în ultimul timp o redescoperire a potențialului terapeutic alproduselor vegetale și principiilor active de origine vegetală.§ Cercetarea pe care am prezentat­o în această lucrare a avut ca obiectiv formularea, prepararea și evaluarea reologică a unui unguent tip emulsie A/Uce conține complexul capsaicină:α­ciclodextrină. Pentru unguentul preparat am efectuat și studii de cedare in vitro, care au demonstrat o cedare

11/5/2015 Numarul Curent ­ Educatiaazi

http://educatiaazi.wgz.ro/meniu/numarul­curent 13/16

prelungită în timp, până la 7 ore a capsaicinei.

Comparând cele doua grafice putem concluziona că: la valori ale vitezei de forfecare de peste 240 s­1 capsaicina din unguentul A/U a produs o

îndepartare de proprietăți de tixotrop ale bazei de unguent. Același lucru se poate constata și la viteze de forfecare sub 240 s­1, dar de data aceasta însens invers.§ În condiții normale de aplicare topică a unguentului formulat și preparat putem spune ca acesta prezintă o stabilitate optimă.

Acknowledgement: This paper was published under the frame of European Social Found, Human Resources Development OperationalProgramme 2007­2013, project no. POSDRU/159/1.5/S/133377

Bibliografie

3 Chou CC, Wu YC, Wang YF, Chou MJ, Kuo SJ, Chen DR: Capsaicin­induced apoptosis in human breast cancer MCF­7 cells through caspase independent pathway. Oncol Rep 2009, 21:665–671.

12Gebhard Schramm, A Practical Approach to Rheology and Rheometry, 2nd Edition, 1998.

2 Govindarajan VS, Sathyanarayana MN: Capsicum– production, technology, chemistry, and quality. Part V. Impact on physiology, pharmacology, nutrition, and metabolism; structure, pungency, pain, and

desensitization sequences. Crit Rev Food Sci Nutr 1991, 29:435–474.

15 Instructions Manual HAAKE Viscotester 550.

10Iuliana Popovici, Dumitru Lupulasa ­ Tehnologie Farmaceutica­ editura Polirom, volumul 2, 2008, Bucuresti p. 651­814.

9Iuliana Popovici, Dumitru Lupuleasa, Lacramioara Ochiuz – Dictionar Farmaceutic­ Editia a IIIa, editura Polirom 2014, p.745­746.

4Kim CS, Park WH, Park JY, Kang JH, Kim MO, Kawada T, Yoo H, Han IS, Yu R:Capsaicin, a spicy component of hot pepper, induces apoptosis by activation of the peroxisome proliferator­activated

receptor gamma in HT­29 human colon cancer cells. J Med Food 2004, 7:267–273.

11Laura Graţiela Vicaş­ Tehnologie farmaceutică – Oradea: Editura Universităţii din Oradea, 2006 Bibliogr. ISBN (10)973­759­104­6; ISBN (13)978­973­759­104­3.

13Li X, Wang S.Q. Nonlinear rheological behavior of diphenylmethylv in silicone gum: an example of omogeneous shear. Rheol Acta. 2010, 49(89):94, 2010.

5Lu HF, Chen YL, Yang JS, Yang YY, Liu JY, Hsu SC, Lai KC, Chung JG: Antitumor activity of capsaicin on human colon cancer cells in vitro and Colo 205 tumor xenografts in vivo. J Agric Food

Chem 2010, 58:12999–13005.

14Miller R.R., Lee E. Rheology of solid propellant dispersions. J Rheol. 35: 901­920, 1991.

1Petruzzi M., Lauritano D., De Benedittis M., Baldoni M., Serpico R. Systemic capsaicin for burning mouth syndrome: short­term results of a pilot study J Oral Pathol Med, 33 (2): 111–114, 2004.

7Surinder Kumar Sharma, Amarjit Singh Vij, Mohit Sharma­ Mechanisms and clinical uses of capsaicin, October 2013, European Journal of Pharmacology.

6 Zhang R, Humphreys I, Sahu RP, Shi Y, Srivastava SK: In vitro and in vivo induction of apoptosis by capsaicin in pancreatic cancer cells is mediated through ROS generation and mitochondrial death

pathway. Apoptosis 2008, 13:1465–1.

Anca Bucuțăbucuta.anca@gmail.com

0724076163Doctorand la Universitatea Babeș­Bolyai din Cluj Napoca, FSEGA

11/5/2015 Numarul Curent ­ Educatiaazi

http://educatiaazi.wgz.ro/meniu/numarul­curent 14/16

Massive Online Open Courses­ o alternativă viabilă în educația pentru generația Y?

Rezumat:Generația Y este din punct de vedere sociologic și nu numai, un construct extrem de complex, membrii ei caracterizându­se printr­un set de trăsăturispecifice care le modelează și atitudinea față de educația superioară. Pe fondul acestei caracteristici, educația clasică pare să aibă nevoie de oschimbare la față pentru a atrage și fideliza studenții Y. Și una dintre cele mai mari inovații din ultimii ani în domeniul educației sunt așa numiteleMassive Online Open Courses. În acest context, acest articol urmărește să reliefeze câteva detalii cu privire la aceste MOOC­uri și viabilitatea lor îneducația pentru generația Y.

Cuvinte cheie: generația Y, educație, MOOC, educație 2.0

Una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă în ultimii ani furnizorii de produse și servicii, indiferent de natura lor, este aderarea la o așanumită abordare multi generațională. Pe scurt, această abordare constă în a identifica și segmenta consumatorii pe baza generației din care fac parte șide a le oferi produse și servicii care să răspundă nevoilor și caracteristicile fiecărei generații în parte. Pornind de la considerentele detaliate în rândurileprecedente, cred că acest concept de marketing multi­generațional trebuie aplicat și în domeniul educației superioare, pentru o atragere și menținere câtmai eficientă a studenților, în majoritatea lor încadrabili generației Y. Și asta deoarece generația Y aduce cu sine o serie de caracteristici absolutdiferite de cele ale generațiiilor precedente, particularități care modifică în mod fundamental și modul în care acești studenți percep educația superioarăși rolul ei, dar și desfășurarea proceselor academice propriu­zise.Câteva caracteristici specifice ale generației YStudiile efectuate în special în domeniul sociologiei generațiilor, au identificat 6 generații: Generația GI (1901­1926), generația marii crize saugenerația tăcută (1927­1945), generația Baby Boom (1946­1964), Generația X (1965­ 1980), Generația Y (1981­2000) și Generația Z (după anul 2001)(Novak, 2012). Studiile cu privire la aceste generații s­au făcut în special pe teritoriul SUA, de aceea cel puțin primele trei generații din cele șase suntconsiderate ca fiind diferite pe teritoriu SUA și cel European (Novak, 2012). În ceea ce privește însă ultimele trei generații cercetătorii în domeniuconsideră că ele sunt aproximativ similare indiferent de zona geografică în care trăiesc și asta în primul rând datorită globalizării, având însă și anumiteparticularități ce țin de dimensiunea culturală (Lazarevic, 2012). Dintre toate aceste șase cohorte generaționale, Y este considerată a fi unul dintre celemai complexe constructe sociologice din ultimii ani și asta deoarece această generația aduce cu sine o schimbare radicală de atitudini, stiluri de viață,comportamente, nevoi sau așteptări. Există câteva interval temporale propuse pentru a delimita cronologic această generație, cel considerat de minepentru acest articol și alte studii pe care le desfășor cu privire la această generație fiind 1980­ 2000 (Gurau, 2012). Cu alte cuvinte, segmentul deconsumatori de educație la care ma refer cuprinde persoane cu vârste cuprinse între 15 și 35 de ani, ceea ce înseamnă că vorbim despre studenți, viitoristudenți dar și profesioniști care poate urmează cicluri de educare și formare continuă.Fiind un construct extreme de complex, generația Y se delimitează printr­o serie de trăsături specifice foarte interesante, însă în acest articol mă voiaxa numai asupra câtorva, care cred eu, contribuie la formarea atitudinii lor specifice față de educație. Sociologic vorbind, generațiile se formează înjurul unui eveniment istoric marcant și definitoriu (Pilcher, 1993), iar evenimentul definitoriu pentru această generație este dezvoltarea explozivă atehnologiei, a Internetului și a dispozitivelor mobile (Gurau, 2012). De aceea, această generație se va caracteriza în primul rând printr­o existență cvasisimbiotică cu tehnologia (Novak, 2012), din care derivă o necesitate stringentă de conectivitate dar și dezvoltarea unor relații foarte strânse cumembrii grupurilor din care ei fac parte, fie că ne referim la grupuri fizice sau virtuale (Nimon, 2007). Valentine si Powers descriu membrii generațieiY ca fiind bine educați, avansați din punct de vedere tehnologic, sofisticați, maturi, și având o cultură a consumerismului adânc înrădăcinată, în primulrând datorită interacțiunii lor cu tehnologia (Powers, Th, Valentine, D, 2013). Fiind încă tineri au total alte priorități decât membrii mai în vârstă aisocietății, având o idee foarte clară cu privire la ceea ce li se cuvine, o foarte mare încredere în forțele proprii și dorința de a­și exprimaindividualitatea, lucru care devine vizibil mai ales în sala de clasă. (Talbott, 2012).Atitudinea Generației Y fața de educația superioarăCaracteristicile specifice ale acestei generații se răsfrâng în foarte mare măsură și asupra modului în care membrii generației Y percep și se raporteazăla educație. O primă caracteristică a generației Y în acest context o reprezintă faptul că spre deosebire de membrii generațiilor precedente, milenialiisunt mult mai educați, urmând mai multe cicluri educaționale decât cei din generația X, de exemplu (Williams, K , Page, R, 2009). Evoluțiiletehnologice din anii 1980, 1990 au schimbat desigur în mod fundamental și modul cum studenții învață și accesează informațiile. Dacă pentrugenerațiile anterioare aceste acțiuni presupuneau vizite fizice la bibliotecă sau apelul la persoane avizate, fiind procese de lungă durată, cei dinGenerația Y prețuiesc rapiditatea în accesarea informației, folosind de aceea interenetul (site­uri de tip Wikipedia cu predilecție) ca sursă principală deinformare (Nimon, 2007). Nu doar tehnologia ci și condițiile sociale (copii plănuiți, familii care au pus cariera pe primul plan, protecția copilului) încare s­au născut și crescut au modelat foarte tare caracteristicile membrilor acestei generații. Membri generației Y sunt considerați speciali și protejațide la naștere, de unde și optimismul și conștiința de sine care îi caracterizează. Această atitudine protectivă, încurajările primite constant din parteapărinților, fac ca în mediul academic acești indivizi să privească întregul mediu la modul superficial, să consideră că li se cuvine totul și nu detaliatemai sus și anume faptul că pentru membrii acestei generații dezvoltarea propriului sine este un motivator mai puternic decât aspectul financiar (Nimon,2007). Caracteristicile detaliate mai sus au un impact important asupra modului în care universitățile pot atrage și păstra potențialii studenți din aceastăgenerație. O provocare pentru universități este și reticența studenților de a­și creea angajamente pe termen lung. Din acest punct de vedere

11/5/2015 Numarul Curent ­ Educatiaazi

http://educatiaazi.wgz.ro/meniu/numarul­curent 15/16

universitățile nu trebuie să se concentreze pe sublinierea beneficiilor pe termen lung ale unei educații superioare, ci mai degrabă pe cele imediate carei­ar putea ajuta să se dezvolte ca indivizi (oportunități de călatorie, networking, access la cele mai noi tehnologii) (Nimon, 2007). Contextul social încare ei au crescut are desigur și în acest caz influențe puternice, studenții Gen Y asteptându­se să aibă, la propriu un cuvânt de spus în propria educațieneputând accepta că anumite lucruri trebuie făcute în moduri prestabilite. Procesul de învățământ în sine trebuie să se schimbe și el când vine vorba deacești studenți care se așteaptă să fie implicate și să activeze într­un mediu bazat pe inovare (Nimon, 2007).Universitatea 2.0 și platformele de tip MOOCPentru a răspunde tocmai nevoilor unei generații cum este Y au luat naștere și forme noi de educație cum este Universitatea 2.0 sau platformele de tipMOOC. Paginile de web care se încadrează în categoria web 2.0. devin pentru utilizator mult mai mult decât o sursă de informare, ele aducând în primplan dimensiunea socială, ideea de contribuție și de dinamism. Această socializare fără granițe, specifice și generației Y după cum am arătat anterior,face necesară schimbarea în domeniu academic (Nimon, 2007). Cercetările arată că în condițiile create de studenții din generația Y sala de clasă devinedin ce în ce mai irelevantă. De aceea este necesar ca și în mediul universitar să se folosească toate aceste oportunități oferite de tehnologiile 2.0, înprincipal prin stimularea muncii colaborative între colegi (Logofătu, M, Logofătu, C, 2013) . În mod logic, universitatea care se folosește de pricipiileweb 2.0 în relațiile cu studenții, fir că ne referim la studenții de la zi, sau cei de la învățământ la distanță poate fi considerate o Universitate 2.0.Succesul acestor universități 2.0 este tot mai vizibil, cercetările la nivel mondial arătând că cel puțin în SUA în anul 2014 aproximativ 81% dintrestudenți au optat pentru o varianta de curs online, în detrimentul variantei în sala de clasă (Logofătu, M, Logofătu, C, 2013). Din conceptele deeducație 2.0 și universitate 2.0 derivă practic conceptul mai nou, de massive online open courses. Pentru a defini aceste platforme, cel mai simplu estesă pornim de la numele lor, care s­ar traduce cursuri online deschise cu participare masivă. Astfel, un MOOC se referă la acel tip de platformădisponibilă în mediul virtual care permite înscrierea studentului la un curs sau mai multe, gratis sau contra unei taxe. Cursurile se desfășoară și ele înmediul online, într­un format video, dar încercând să simuleze cât mai îndeaproape logica unui curs fizic ­ încercarea de interacțiune pe parcurs(întrebări fulger), evaluare finală, uneori chiar și posibilitatea de a obține credite academice (Hugh­Davies, S, Dickens, K, Leon M, Sanchez­Vera, M,2014). 2013 a fost anul în care aceste platform au luat cu adevărat avânt și asta deoarece instituțiile de învățământ superior din întreaga lume auinvestit mai mulți bani în dezvoltarea de MOOC­uri decât în ultimii zeci de ani în cursuri fizice. Fenomenul lansat initial în SUA, cu dezvoltareaplatformelor Coursera. edX sau Udacity a luat amploare în ultimii ani (Hugh­Davies, S, Dickens, K, Leon M, Sanchez­Vera, M, 2014), cu rol major înspecial în învățământul la distanță, influența lor răsfrângându­se și asupra învățământului la zi sau a educației continue (Hugh­Davies, S, Dickens, K,Leon M, Sanchez­Vera, M, 2014). La ora actuală, la scară largă sunt recunoscute două tipuri de MOOC: xMOOC și cMOOC. xMOCC­ seconcentrează în general pe conținutul cursurilor care pot fi accesate de pe o singura platform, în timp ce cMOOC­ se bazează pe interconectivitate,fiind structurate urmând principiile networkingului, plecând de la ideea că un om învață mult mai bine atunci când intră în contact cu alții (Hugh­Davies, S, Dickens, K, Leon M, Sanchez­Vera, M, 2014). Practic, se poate spune că există de asemenea și două generații de MOOC­uri, iar cele carese bucură de o deosebită popularitate în rândul generației Y fiind așa numitele cMOOC (Hugh­Davies, S, Dickens, K, Leon M, Sanchez­Vera, M,2014).Acesta fiind contextual teoretic, interesantă mi se pare explorarea în detaliu a motivelor participanților la acest tip de educație, prin participanțireferindu­ma aici atât la universitatățile care își publică conținutul educațional cât și la cursanți În ceea ce îi privește pe cursanți, studiile despecialitate efectuate evidențiază o serie de motivații de a participa la actul educational desfășurat pe o platformă online. MOOC­urile sunt gratuite șitotal deschise, întreg procesul de învățare fiind deschis nu doar anumite categorii de materiale. Cursurile sunt simplu de urmat și de integrat în viațafiecărui student indiferent de program, loc de muncă. Pentru studenții din generația Y (și cel mai probabil și din generația emergent Z) comunitateacare se formează în jurul platformelor, sau anumitor cursuri, sau profesori este un factor extreme de motivant (Hugh­Davies, S, Dickens, K, Leon M,Sanchez­Vera, M, 2014). Prin diversitatea foarte mare de cursuri, aceste platform satisfac interese și transmit informații foarte utile cursanților,oferindu­le posibilitatea să urmeze cursuri ale unor universități de prestigiu la care altfel nu ar avea aceess. De asmenea ele oferă posibilitatea deînvățare, specializare și dezvoltare continua, în special cursanților cu vârsta peste 30 de ani (Hugh­Davies, S, Dickens, K, Leon M, Sanchez­Vera, M,2014). Mai mult decât atât existența acestor platforme oferă studenților posibilitatea de a urma o formă hibridă de învățământ și a se concentra înacelași timp și practicii necesare într­o viitoare carieră. Și asta deoarece ăn majoritatea țărilor dezvoltate marile universități oferă și posibilitatea de aurma anumite cursuri online, creditele academic obținute la final fiind aceleași ca și în cazul participării la un curs fizic, în schimbul achitării unei taxesuplimentare (Hugh­Davies, S, Dickens, K, Leon M, Sanchez­Vera, M, 2014). Motivația universităților de a investi în lansarea unor platform de tipMOOC, ține cred eu tocmai de adoptarea acelui marketing multi generational despre care aminteam la începutul acestui articol. Identificând generațiaY ca segmentul dominant care trebuie abordat, segment cu numeroase trăsături specifice, universitățile au găsit în MOOC­uri cea mai bună metodă dea răspunde nevoilor educaționale ale acestui segment (Logofătu, M, Logofătu, C, 2013). Dacă în ceea ce îi privește pe studenți și motivația lor lucrurilesunt foarte clare, situația instituțiile de învățământ superior îți asumă și o serie de riscuri majore prin adoptarea acestor platform online (Hugh­Davies,S, Dickens, K, Leon M, Sanchez­Vera, M, 2014). Asta deoarece studiile cu privire la aceste platforme reliefează și o serie de probleme și limitari cucare se confruntă aceste forme moderne de educație. Astfe, o primă problemă este menținerea eticii academic în rândul studenților de pe acesteplatforme, dublată de asigurarea unei evaluari corespunzătoare, cu adevărat eficientă și realist (Hugh­Davies, S, Dickens, K, Leon M, Sanchez­Vera,M, 2014). O altă problemă spinoasă este eficiența acestor platforme pe termen lung pentru universități din punct de vedere al costurilor, cu alte cuvintecare sunt cele mai eficiente metode de a monetize plaformele de tip MOOC. Nu în ultimul rând o limitare ar putea­o reprezenta și necesitateastudenților de a avea anumite compentențe tehnice înainte să aibă acces la aceste informații sau raspândirea inegalităților, aceste platform fiind evidentdisponibile în primul rând potențialior cursanți din țări cu economii dezvoltate sau emergente, unde populația are access nelimitat la o conexiune

11/5/2015 Numarul Curent ­ Educatiaazi

http://educatiaazi.wgz.ro/meniu/numarul­curent 16/16

Internet (Hugh­Davies, S, Dickens, K, Leon M, Sanchez­Vera, M, 2014).La nivel de an 2015 platformele de tip MOOC sunt încă un subiect fierbinte, care cred eu că va constitui subiectul a numeroase cerecetări. În acestcontext consider că ar fi interesant de urmărit evoluția lor, dacă vor reuși să schimbe fața educației așa cum se previzionează acum sau în cele din urmăvor intra într­un con de umbra în fața puterii formelor clasice ale educației.

Bibliografie

1. Gurau, C. (2012). A lifestage analysis of consumer loyalty profile: comparing Generation X and Millenial consumers. Journal of ConsumerMarketing, Vol. 29, Ed. 2, 103­113.2. Hugh­Davies, S, Dickens, K, Leon M, Sanchez­Vera, M. (2014). MOOCs: what motivates the producers and participants? Communication andinformation science.3. Lazarevic, V. (2012). Encouraging brand loialty in fickle generation Y consumers. The Young Consumer, V.13(1), 45­61.4. Logofătu, M, Logofătu, C. (2013). From Web X.0 to University X.0. The 9th International Conference eLearning and software for Education, (pp.13­251). Bucharest.5. Martin, N, Prince, D. (2009). Factoring for X: An empirical study of Generation X's material attributes. Journal of Management and MarketingResearch, 66­70.6. Nimon, S. (2007). Generation Y and Higher Education: the ither Y2K. Journal of institutional research, 13(1), 24­41.7.Novak, J. (2012). The six living generations in America. Retrieved August 13, 2015, from Marketing Teacher:http://www.marketingteacher.com/the­six­living­generations­in­america/7. Pilcher, J. (1993). Mannheim's sociology of generations: an underevaluaded legacy.9. Powers, Th, Valentine, D. (2013). Generation Y values and lifestyle segments, V.30 (7). Journal of consumer marketing, 597­606.10.Talbott, S. (2012). Generation Y and Sustainability. University Of Tennessee Honor Thesis Project, (pp. 1­38). Tennessee.11. Williams, K , Page, R. (2009). Marketing to the generations. Journal of behavioral studies, 1­10.

Servere profesionale ieft ine

Online e simplu. Incepe aici .

Publicitate

Servicii oferite de Webgarden