alili2001.files.wordpress.com€¦ · Web viewPerspective developmentale. Pe măsură ce...

Dezvoltare personală Activitatea 2

Ce este important pentru mine?

Perspective developmentalePe măsură ce adolescenţii îşi urmează drumul spre găsirea propriei identităţi, aceştia încearcă în mod constant să clarifice ce este important pentru ei. Deoarece influenţa prietenilor este atât de puternică în acest stadiu de dezvoltare, este deosebit de important pentru adolescenţi să-şi clarifice propriile valori şi convingeri, astfel încât să nu fie influenţaţi negativ de prieteni.

Obiective> Să-şi clarifice valorile şi obiectivele

Materiale> O copie a Fişei de ierarhizare „Ce este important pentru mine?" (Fişa 2) şi creion pentru fiecare elev.

Procedură1. începeţi lecţia prin a cere elevilor să ofere exemple de lucruri pe care le valorizează sau de

convingeri importante pe care le au. Indicaţi faptul că în timpul adolescenţei aceste convingeri şi valori sunt puse uneori la încercare ca rezultat al presiunii prietenilor, al dorinţei de a experimenta sau al imboldului de a reacţiona împotriva părinţilor sau a altor adulţi. Scopul acestei lecţii este să-i ajute să-şi clarifice aceste valori şi convingeri.

2. Distribuiţi câte o copie a Fişei de ierarhizare „Ce este important pentru mine?" (Fişa 2) fiecărui elev. Instruiţi elevii să ierarhizeze itemii de la cel mai important până la cel mai puţin important, în funcţie de valorile lor.

3. După ce elevii au realizat acest lucru, împărţiţi-i în grupuri de câte patru pentru a discuta ierarhiile lor.

4. Discutaţi întrebările de Conţinut şi Personalizare

DiscuţiiÎNTREBĂRI DE CONŢINUT

1. Cât de dificil a fost pentru voi să ierarhizaţi itemii de pe listă?2. Ce procese aţi utilizat pentru a ordona itemii?3. Cum v-aţi simţit când aţi împărtăşit ierarhia cu ceilalţi?

4. Ierarhiile voastre au fost similare cu ale celor din grupul vostru?5. Aţi fost surprinşi de cât importanţi sau cât de lipsiţi de importanţă aţi consideratanumiţi itemi? (încurajaţi discuţii pe această temă.)

ÎNTREBĂRI DE PERSONALIZARE1. Ce faceţi pentru lucrurile care sunt importante pentru voi?2. Alegeţi vreodată să compromiteţi lucrurile importante pentru voi? Dacă da, în ce situaţii

faceţi asta?3. Credeţi că pe măsură ce veţi creşte veţi considera alte lucruri ca fiind importante? De exemplu, credeţi că aţi fi ordonat la fel itemii acum un an?

4. Ce aţi învăţat despre voi din această activitate?

1

Clasa a IX-a

Dezvoltare personală Activitatea 2 Clasa a IX-a

Activitate de folow-upCereţi elevilor să construiască propria listă cu itemi adiţionali care sunt importanţi pentru ei. Invitaţi-i să-şi prezinte lista în grupuri de câte doi, cerând partenerilor să ierarhizeze itemii.

Ce este important pentru mine?FIŞĂ DE IERARHIZARE

Nume:______________________________________ Dată:

Instrucţiuni: Citiţi cei 15 itemi de pe listă şi ierarhizaţi-i conform gradului de importanţă pentru voi (1= cel mai important. 15 = cel mai puţin important).

_____________A fi non-violent

_____________A merge la biserică/ A-mi practica religia

_____________A avea performanţe bune la sport, muzică sau teatru

_____________A-mi petrece timpul cu prietenii

_____________Reputaţia mea

_____________A aparţine unui grup

_____________A avea libertatea de a face ceea ce vreau

_____________A nu bea sau a nu lua droguri

_____________Egalitatea rasială

_____________Banii

_____________Egalitatea dintre bărbaţi şi femei

_____________A avea performanţe bune la şcoală

_____________A fi popular

_____________Relaţia mea cu părinţii

_____________A avea un iubit sau o iubită

Managementul emoţiilorFIŞA 2

2


Perspective developmentaleSuişurile şi coborâşurile emoţionale din adolescenţă se datorează modificărilor hormonale care au loc în organism. Adolescenţii se simt adesea lipsiţi de puterea de a controla aceste modificări emoţionale, simţindu-se adesea copleşiţi şi descurajaţi când nu îşi pot realiza managementul emoţiilor. Fiind copleşiţi şi descurajaţi pot ajunge uşor să-şi exprime emoţiile în modalităţi nesănătoase sau pot avea comportamente impulsive, cu consecinţe pe termen lung. Este crucial ca ei să fie învăţaţi să-şi realizeze managementul emoţiilor.

Obiective> Să identifice strategii eficiente pentru managementul emoţiilor> Să distingă între strategii sănătoase şi nesănătoase de management al emoţiilor

Materiale> Hârtie, creioane, o foaie de poster şi un marker pentru fiecare grup de patru elevi> O rolă de bandă izolantă> O Fişă de sortare „Managementul emoţiilor" (Fişa 7) şi un plic cu Cârduri de joc

„Managementul emoţiilor" (Fişa 8) pentru fiecare grup de patru elevi.

Procedură1. începeţi activitatea cu o discuţie despre informaţiile din Perspective developmentale.

împărţiţi elevii în grupuri de câte patru şi distribuiţi câte o foaie de poster şi un marker pentru fiecare grup de patru elevi. Fiecare grup va desemna o persoană care să noteze ideile pe poster. Cereţi elevilor să discute ce fac ei pentru a-şi controla emoţiile. După ce au terminat, cereţi grupurilor să-şi împărtăşească ideile. Afişaţi posterele cu listele de sugestii pentru a putea fi văzute ulterior.

2. Oferiţi ficărui grup Fişa de sortare „Managementul emoţiilor" (Fişa 7) şi un plic cu Cârduri de joc „Managementul emoţiilor" (Fişa 8). Explicaţi-le că membrii grupului vor citi cârdurile din plicuri şi le vor sorta pe spaţiile din fişa de sortare. Oferiţi-le timp pentru a realiza activitatea şi apoi discutaţi întrebările de Conţinut şi Personalizare.


1. V-a fost dificil să identificaţi lucrurile pe care le faceţi pentru a vă controla emoţiile? Ideile voastre au fost similare cu cele identificate de alte grupuri?

2. A fost dificil să decideţi unde să plasaţi sugestiile pentru managementul emoţiilor pe fişa de sortare? Care dintre ele au fost mai uşoare? Care dintre ele au fost mai dificil de sortat? Aţi fost de acord cu cei din grupul vostru în legătură cu sugestiile pe care să le puneţi în fiecare spaţiu?

1. Gândiţi-vă la itemii pe care i-aţi pus în spaţiile pentru consecinţe negative. Dece credeţi că oamenii încearcă aceste lucruri pentru a se simţi mai bine? Chiar funcţionează pe termen lung?

ÎNTREBĂRI DE PERSONALIZARE

FIŞA 2

3


1. Aţi încercat vreuna din aceste idei pentru a vă controla emoţiile? Care dintre ele au funcţionat cel mai bine pentru voi?

2. Care dintre idei pare mai logic de încercat data viitoare când veţi experienţia suişuri şi coborâşuri emoţionale?

3. Aţi încercat vreodată ceva care să vă ajute să vă simţiţi mai bine pe termen scurt, dar care a avut consecinţe negative pe termen lung? (Invitaţi-i să ofere exemple.)

4. Ce aţi putea face pentru a evita să încercaţi lucruri care ar putea avea consecinţe negative pe termen lung, chiar dacă aţi considera că pe termen scurt vă pot face să vă simţiţi mai bine?

5. La ce vă veţi putea gândi pe baza informaţiei învăţate în această lecţie?

Activitate de follow-upDupă ce au trecut câteva zile, iniţiaţi o discuţie de follow-up pentru a vedea pe care dintre idei le încearcă şi care par să funcţioneze cel mai bine pentru ei.

Mangementul emoţiilorFIŞA DE SORTARE

Instrucţiuni: Citiţi cârdurile din plic şi sortafi-le pe cele cinci spaţii de pe această fişă.

Foarte util

Oarecum util

Inutil

Inutil/consecinţe negative

Ar putea să fie util sau inutil

Managementul emoţiilorCÂRDURI DE JOC

FIŞA 2

4


Instrucţiuni pentru lider: Copiaţi şi tăiaţi; oferiţi un plic cu cârduri la fiecare grup de patru elevi.Ascultă muzică tarei

Ia medicamente prescrise, de exemplu i antidepresive•

•

Scrie poezii i Modifică-ţi modul de a gândi astfel încât să nu faci presupuneri false care să te superei Scrie scrisori oamenilor care te-au supărat

•• • •

Fă activităţi fizice: jogging, baschet sau plimbări■

încearcă să te sinuciziTaie-te (automutilare)

Nu mai mânca (înfometează-te)> • ■ i Răzbună-te pe alţi oameni; Mănâncă într-un mod compulsiv (mănâncă şi iar mănâncă)•

Pleacă din acea situaţie

Spune cuiva•>

Im bată-te sau droghează-te

■ ■

Loveşte ceva, o pernă•

Vorbeşte cu unul dintre părinţi

■

Loveşte ceva, o uşă sau un peretei «

Vorbeşte cu un profesor sau cu un consilier ji

i Uită-te la TV sau citeşte pentru a-ţi distrage atenţia Vorbeşte cu un prieten

Caruselul emoţiilorPerspective developmentale

Deşi suişurile şi coborâşurile emoţionale care caracterizează adolescenţa timpurie nu mai sunt atât de frecvente în acest stadiu de dezvoltare, măsura în care adolescenţii experienţiază schimbări emoţionale bruşte depinde de vârsta la care au intrat la pubertate. Aşadar, nu este ceva neobişnuit ca cei de 15,16 ani să experienţieze aceste suişuri şi coborâşuri.

Obiective> Să înţeleagă suişurile şi coborâşurile emoţionale care caracterizează adolescenţa

Materiale> O copie a Povestirii „Caruselul emoţiilor" (Fişa 9), hârtie şi creion pentru fiecare elev

Procedură1. începeţi activitatea prin a cere elevilor să realizeze un scurt brainstorming pentru a găsi cuvinte care le vin în minte când aud termenul carusel. Discutaţi pe scurt despre faptul că unii oameni aseamănă adolescenţa unui carusel datorită suişurilor şi coborâşurilor emoţionale care caracterizează această perioadă de dezvoltare.2. Distribuiţi o copie a Povestirii „Caruselul emoţiilor" (Fişa 9) fiecărui elev şi cereţi-le să o citească.

3. După ce au terminat de citit, cereţi-le să răspundă întrebărilor de la sfârşit.4. Discutaţi întrebările de Conţinut şi Personalizare.


1. Care au fost unele dintre emoţiile trăite de adolescenta din poveste?2. Din ce cauză s-a simţit aşa?

FIŞA 2

5


3. Ce a încercat să facă pentru a-şi controla emoţiile mai bine?

ÎNTREBĂRI DE PERSONALIZARE1. V-aţi identificat cu adolescenta din poveste? Dacă da, în ce fel?

2. Dacă aţi experienţiat suişuri şi coborâşuri emoţionale similare, cum aţi încercatsă le faceţi faţă?

Activitate de follow-upInvitaţi elevii să scrie despre aceste schimbări emoţionale şi despre cum încearcă să le facă faţă. Oferiţi-le posibilitatea să-şi împărtăşească experienţele în grupuri mici.

Caruselul emoţiilorPOVESTIRE - PAGINA 1

Nume:_____________________________________________________ Dată:______________________

Instrucţiuni: Citiţi această povestire adevărată, apoi răspundeţi întrebărilor de la final.

Am 15 ani. în ultimele câteva luni am avut multe modificări ale stării de dispoziţie. Câteodată mă trezesc dimineaţa foarte entuziasmată că merg la şcoală să îmi văd prietenii, dar chiar înainte să ies din casă cad intr-o dispoziţie proastă. Poate să fie ceva atât de nesemnificativ precum faptul că nu îmi stă bine părul sau că nu îmi place cum m-am îmbrăcat. Dar de cele mai multe ori mă simt supărată fără nici un motiv evident; nu pare să existe ceva semnificativ care să mă facă să mă simt astfel. Oh, uneori poate mă cert cu o prietenă sau mă înfuriu pe mama deoarece nu mă lasă să fac ceva ce vreau eu, dar de obicei emoţiile apar fără nici un avertisment. Odată ce ajung la şcoală poate ies din acea stare, dar dacă nu, nici măcar nu vreau să vorbesc cu cineva.

Partea proastă este că atunci când mă simt supărată, mă speriu. Uneori mi se pare că aceste emoţii negative nu vor trece niciodată şi îmi vine să renunţ. Când sunt supărată am tendinţa de a mă gândi la lucruri care mă fac să mă simt şi mai supărată şi devine tot mai rău. Mă simt confuză pentru că mă simt atât de rău şi apoi trec brusc la altă stare, simţindu-mă foarte bine şi fericită. Aşa mi-ar place să mă simt tot timpul. Atunci pot râde, pot face lucruri distractive cu prietenele şi mă pot simţi bine.

Uneori când sunt supărată devin foarte certăreaţă. Strig la mama sau mă iau de prietenii mei fără motiv. După o vreme mă simt vinovată deoarece m-am comportat aşa. Data trecută eram cu tatăl meu şi am strigat la el în restaurant. Oamenii au început să se uite la mine şi m-am simţit jenată. Nu este de parcă aş fi plănui să mă comport aşa, dar simţeam că nu am nici un control. Singurul lucru care mă ajută să ies din aceste stări este să mă forţez să ies afară şi să fac ceva. Este nevoie de mult efort, dar dacă fac acest lucru de obicei mă simt mai bine. Ştiu că atunci când stau fără să fac nimic încep să mă gândesc la lucruri care nu mă ajută să mă simt altfel, aşa că trebuie să încerc să mă simt bine centrându-mi atenţia pe altceva decât pe propria persoană. Aceasta nu este o garanţie că starea de bine va dura, dar cel puţin mă ajută pentru o vreme. De asemenea, mă ajută să fac diverse lucruri cu prietenii. Ne putem distra petrecând timpul împreună.

Nu vreau să sune de parcă aş avea o viaţă groaznică sau de parcă aş fi deprimată tot timpul. Nu este aşa. Cred că sunt o adolescentă normală. Dar câteodată oricât de mult încerc, tot mă cuprind emoţiile negative. Ştiu că mulţi dintre prietenii mei se simt şi ei aşa. Cred că nu avem ce face

FIŞA 2

6


altceva decât să intrăm în „carusel" şi să încercăm să nu le lăsăm copleşiţi de aceste emoţii. Eu încerc să-mi tot reamintesc că acest lucru nu va dura pentru totdeauna şi asta mă ajută.

-Liz, 16 ani

FIŞA 9 40

Caruselul emoţiilorPOVESTIRE - PAGINA 2

1. Crezi că emoţiile acestei fete constituie o parte normală a adolescenţei?

2. Crezi că se sperie când începe să se simtă aşa?

3. Crezi că funcţionează să te forţezi să faci lucruri deşi nu ai chef?

4. Ai avut emoţii similare cu cele descrise în povestire? Dacă da, cum le-ai făcut faţă?

Furia este...Perspective developmentale

Furia este o emoţie frecventă la adolescenţi, deşi mulţi şi-o exprimă în modalităţi inadecvate. Este foarte important pentru dezvoltarea lor emoţională ca ei să fie ajutaţi să înţeleagă cum să facă faţă în mod eficient furiei.

Obiective> Să înveţe mai multe despre furie şi despre originea acesteia

> Să înveţe modalităţi eficiente de a-i face faţă

Materiale> O tablă de scris> O copie a Fişei de lucru „Furia este..." (Fişa 10) pentru fiecare elev> O copie a poeziei „Furia este " (Fişa 11) pentru fiecare elev> Creion pentru fiecare elev

FIŞA 2

7


Procedură1. începeţi lecţia prin a distribui Fişa de lucru „Furia este..." (Fişa 10) fiecărui elev. Cereţi

elevilor să citească fişa şi să decidă rapid dacă sunt de acord sau nu cu fiecare item. După ce au terminat, cereţi-le să-şi discute răspunsurile împreună cu un partener şi apoi să discute cu grupul itemii la care au notat acord/dezacord.

2. Distribuiţi poezia „Furia este..." (Fişa 11) fiecărui elev. Cereţi-le să o citească şi să scrie un scurt comentariu la sfârşitul paginii. Iniţiaţi o discuţie despre aceste comentarii.

3. Cereţi-le elevilor să găsească parteneri cu care să facă brainstorming pentru a găsi modalităţi eficiente de a face faţă furiei. Cereţi perechilor să îşi împărtăşească răspunsurile cu grupul mare. Notaţi răspunsurile pe tablă.

4. Explicaţi-le că furia este o emoţie puternică şi uneori scapă de sub control. Subliniaţi ideea că dacă oamenii reuşesc să treacă de la furie intensă la iritare sau furie medie, au o probabilitate mai mică de a spune lucruri pe care nu le cred sau de a face lucruri care pot avea consecinţe negative. Invitaţi elevii să facă unele comentarii asupra acestei perspective:

Furia ia naştere din convingerea că lucrurile trebuie să stea într-un anume fel, iar când ele nu stau astfel, considerăm că situaţia este oribilă şi că nu o putem suporta. Prin disputarea acestor convingeri şi prin admiterea faptului că lucrurile nu stau întotdeauna aşa cum credem că trebuie să stea (şi că acest lucru de obicei nu este sfârşitul lumii), ne putem reduce intensitatea furiei. De asemenea, este util să ne întrebăm dacă furia ne ajută la ceva. De obicei strigătele, cearta sau jignirile ajută sau dăunează unei relaţii? Pot exista modalităţi mai eficiente de exprimare a furiei dacă intensitatea acesteia este mai redusă şi avem control asupra ei.

5. Discutaţi întrebările de Conţinut şi Personalizare.


1. Credeţi că este posibil să evitaţi furia? De ce sau de ce nu?2. Credeţi că furia se află sub controlul vostru? Dacă nu, ce puteţi face pentru a o împiedica să

vă controleze ea pe voi?3. Credeţi că este util să te înfurii? De ce sau de ce nu?

ÎNTREBĂRI DE PERSONALIZARE1. Vă simţiţi des furioşi?2. Care a fost cel mai eficient lucru pe care l-aţi făcut vreodată pentru a vă controla furia?3. Aţi încercat vreodată să vă reduceţi furia prin schimbarea modului în care gândiţi? Dacă da,

cât de eficient a fost acest lucru pentru voi?4. Ce idei aţi învăţat din această lecţie pe care le-aţi putea aplica data viitoare când vă simţiţi

furioşi?

Activitate de follow-upInvitaţi elevii să scrie propriile poezii despre furie.

Furia este...FIŞĂ DE LUCRU

Nume:_________________________________________________Dată:___________________

FIŞA 2

8


Instrucţiuni.Citiţi următoarele afirmaţii. Pentru fiecare, indicaţi acordul (A) sau dezacordul (D). _ 1. Furia este

o emoţie care îţi poate controla viaţa.

_______2. Furia poate varia de la a fi puţin iritat la a fi extrem de furios şi violent.

_______3. Când devii violent, ai nevoie de ajutor pentru a-ţi controla furia.

_______4. îţi poţi controla furia.

_______5. Furia este frecventă la adolescenţi.

_______6. Furia te poate face puternic.

______7. Este mai bine să te simţi furios decât trist.

______8. Furia poate fi cauzată de stres sau de tensiunea psihică.

______9. Este mai bine să-ţi exprimi furia decât să o ţii înăuntru.

______10. Poţi alege să nu fii furios.

FIŞA 2

9

Dezvoltare emoţională Activitatea 4

11

Furia este...POEZIE

Furia este înăuntrul tău.

Te arde ca şi flăcările iadului.

Te controlează, te umple.

Furia este roşie.

Este fierbinte, ca şi soarele.

Este puternică, la fel ca şi banii.

Furia are influenţă.

îţi cuprinde mâinile şi picioarele

Te învinge.

Furia este o rază aprinsă.

Este bătălia emoţională pe care încerci să o câştigi. Tu

împotriva furiei, oare cine va câştiga?

-Mark, 17 ani

FIŞA 10

10

Clasa a IX-a

Stemtarc socială Activitatea I

Certuri cu prieteniifyerjpective developmentale

La această vârstă, prietenii continuă să joace un rol important pentru adolescenţi. Dacă au ajuns în stadiul formal operaţional, relaţiile lor vor fi mai mature. Totuşi, pentru mulţi adolescenţi, prieteniile pot fi încă instabile, caracterizate de certuri care au ca rezultat emoţii negative. Deoarece prietenii constituie o parte semnificativă a vieţii adolescenţilor, ei au nevoie de abilităţi pentru a face faţă problemelor din relaţiile interpersonale.

Obiective> Să identifice motivele pentru care se ceartă cu prietenii> Să dezvolte abilităţi de a face faţă problemelor cu prietenii

• ' i t c r ia l e> Hârtie şi creion pentru fiecare elev> O rolă de bandă izolantă, un marker şi câteva foi de poster pentru fiecare grup de patru

elevi.

Prwcedură1. începeţi lecţia prin a cere elevilor să scrie trei cuvinte pe care le-ar folosi pentru a descrie un

prieten. Discutaţi cele scrise pe scurt, cu întreg grupul. Apoi cereţi elevilor să scrie cel puţin cinci motive pentru care prietenii se ceartă.

2. împărţiţi elevii în grupuri de câte patru şi cereţi fiecărui grup să desemneze o persoană care să scrie. Distribuiţi posterele, banda izolantă şi markerele fiecărui grup. Explicaţi-le că sarcina grupului este să ia în considerare motivele de ceartă scrise de fiecare persoană şi să ajungă la un acord asupra a trei motive pentru care prietenii se ceartă. Apoi, membrii fiecărui grup vor discuta despre cele mai bune modalităţi de a face faţă acestor probleme cu prietenii şi persoana responsabilă cu scrisul va nota până la şase sugestii specifice pe poster.

3. Cereţi apoi fiecărui grup să desemneze o persoană care să prezinte grupului mare ceea ce s-a scris şi oferiţi timp suficient pentru ca patru grupuri să reuşească să prezinte. Afişaţi posterele cu acele sugestii prin clasă, pentru a putea fi văzute ulterior.


BbcuţiiInHEBĂRI DE CONŢINUT

1. Aţi ajuns repede la un consens cu grupul în ceea ce priveşte motivele pentru care prietenii se ceartă?

2. Aţi ajuns repede la un consens cu grupul în ceea ce priveşte modalităţile în care se poate face faţă acestor probleme cu prietenii? Care idei vi s-au părut cele mai rezonabile?

3. Credeţi că certurile cu prietenii constituie o problemă semnificativă la această vârstă?ÎNTREBĂRI DE PERSONALIZARE1. Aţi utilizat vreuna din ideile prezentate pentru a face faţă certurilor cu prietenii? Dacă da,

cum au funcţionat?2. Vă certaţi mult cu prietenii? Dacă da, aţi prefera să nu faceţi asta? Cum credeţi că puteţi

reduce timpul pe care îl petreceţi certându-vă? (Invitaţi elevi care nu se ceartă atât de mult cu prietenii lor să împărtăşească motivele acestui lucru.)

11

Clasa a IX-a


Activitate de follow-upCereţi fiecărui elev să selecteze şi să implementeze una din ideile prezentate. Oferiţi-le timp să discute ulterior despre cum a funcţionat acest lucru.

Presiunea prietenilorPerspective developmentale

Deoarece la această vârstă adolescenţii sunt încă în căutarea acceptării sociale, prietenii continuă să joace un rol foarte important. Presiunea prietenilor este un factor important în multe relaţii şi este adesea vehicolul pentru includere şi acceptare.

Obiective> Să examineze aspectele pozitive şi negative ale presiunii pretenilor> Să identifice consecinţele rezistenţei la presiunea prietenilor

Materiale> O tablă de scris> Hârtie şi creion pentru fiecare elev> Următoarele 12 cuvinte sau propoziţii scrise (pe câte un card) pe cârduri de 10*16

centimetri:A consuma alcool/bere A fuma ţigări A face sexA consuma marijuana/stimulante/cocaină A fura A înşelaA-i minţii pe părinţiA te furişa afară din casăA lua note buneA nu consuma alcoolA nu consuma droguriA participa la activităţi sportive, muzicale, teatrale

Procedură1. începeţi lecţia prin a scrie expresia presiunea prietenilor pe tablă. Iniţiaţi o discuţie cu elevii

referitoare la semnificaţia acestui termen şi invitaţi-i să ofere exemple de presiune pozitivă şi negativă.

2. împărţiţi elevii în grupuri de câte patru şi oferiţi fiecărui grup una sau două cârduri scrise. Cereţi fiecărui grup să discute despre cum consideră că prietenii exercită presiune asupra altora pentru a se angaja în activităţile indicate pe cârduri. Cereţi-le să desemneze cîte o persoană care să scrie aceste idei pe spatele cârdurilor.

3. Oferiţi-le timp pentru a împărtăşi aceste idei în cadrul grupului mare. Apoi angajaţi elevii într-o discuţie despre ce cred ei că pot face pentru a rezista presiunii prietenilor şi despre consecinţele acestui lucru.

4. Cereţi elevilor să ia hârtia şi creionul şi apoi să scrie fiecare un exemplu personal de presiune a prietenilor (pozitivă sau negativă) şi să îl descrie pe scurt, în plus, elevii vor descrie cum s-au simţit în acea situaţie şi cum i-au făcut faţă.

12

Clasa a IX-a


(Accentuaţi ideea că aceste lucruri nu vor fi împărtăşite altora.) Ca şi concluzie, cereţi elevilor să identifice consecinţele rezistenţei sau lipsei de rezistenţă la presiunea prietenilor în situaţia indicată. 5. Discutaţi întrebările de Conţinut şi Personalizare


1. Credeţi că presiunea prietenilor este bună sau rea? Există presiune „bună" a prietenilor?2. Credeţi că există multă presiunea din partea prietenilor pentru angajarea în activităţi ca

fumatul, consumul de alcool sau sexul?3. Care credeţi că este cel mai dificil lucru legat de rezistenţa la presiunea prietenilor?4. Când vă gândiţi la presiunea prietenilor, vă este teamă ca dacă opuneţi rezistenţă nu veţi mai

avea prieteni? Chiar credeţi că se va întâmpla acest lucru sau este doar o presupunere? Chiar dacă acei prieteni nu vor mai vrea să petreacă timpul cu voi, asta înseamnă că nimeni nu va mai vrea?

5. Rezistenţa la presiunea prietenilor afectează relaţia cu aceştia în mod pozitiv sau negativ?

ÎNTREBĂRI DE PERSONALIZARE1. Dacă aţi trăit presiunea prietenilor, cum v-aţi simţit în legătură cu acest lucru?2. Dacă aţi trăit presiunea prietenilor şi i-aţi cedat, v-aţi gândit la consecinţe înainte?3. Dacă aţi trăit presiunea prietenilor, cum v-aţi simţit în legătură cu modul în care i-aţi făcut

faţă?

Activitate de follow-upCereţi fiecărui elev să scrie o scrisoare „Dragă prieten" despre o problemă curentă legată de presiunea prietenilor şi un răspuns care să sugereze modalităţi de a-i face faţă.

Feedback din partea prietenilorPerspective developmentale

Deoarece prietenii joacă un rol important în viaţa adolescenţilor, feedback-ul pe care îl primesc de la aceştia poate avea un impact major. Din nefericire, adolescenţilor le lipsesc adesea abilităţile necesare pentru a oferi şi pentru a primi în mod adecvat feedback.

Obiective> Să identifice diverse stiluri de a oferi şi de a primi feedback

> Să îşi dezvolte abilităţile de a oferi şi de a primi feedback

MaterialeChestionarul „Feedback din partea prietenilor" (Fişa 12), Fişa informativă „Feedback din partea prietenilor" (Fişa 13) şi Situaţiile „Feedback din partea prietenilor" (Fişa 14) pentru fiecare elev Un creion pentru fiecare elev

Procedură1. începeţi lecţia prin a cere elevilor să definească termenul de feedback (un proces

prin care oamenii oferă şi primesc informaţii despre comportament şi atitudini).Iniţiaţi o discuţie cu elevii despre cum se simt când primesc feedback şi cum

13

Clasa a IX-a


se simt când oferă feedback. încurajaţi-i să identifice modalităţi variate în care oamenii oferă feedback şi cereţi-le să se gândească dacă modul în care primeşti feedback-ul depinde în parte de modul în care el este oferit.2. Distribuiţi fiecărui elev Chestionarul „Feedback din partea prietenilor" (Fişa 12). Cereţi-le să completeze chestionarul şi să-şi împărtăşească răspunsurile unui partener. Apoi distribuiţi Fişa informativă „Feedback din partea prietenilor" (Fişa 13) despre stilurile de feedback. Cereţi elevilor să o citească şi să completeze spaţiile goale.3. Distribuiţi fiecărui elev Situaţiile „Feedback din partea prietenilor" (Fişa 14). împărţiţi apoi elevi în triade. Acordaţi fiecărui membru câte un rol: transmiţător, receptor sau observator. începând cu situaţia 1, cereţi transmiţătorilor să ofere feedback receptorilor, practicând ceea ce au învăţat din fişa informativă. Cereţi observatorilor să noteze cum a fost oferit şi primit feedback-ul şi să le spună transmiţătorilor şi receptorilor ce au notat. Cereţi-le apoi să-şi schimbe rolurile şi să repete procesul, utilizând Situaţiile 2 şi 3. După ce fiecare participant a avut toate rolurile, discutaţi despre experienţa de a oferi şi primi feedback şi comparaţi comentariile elevilor cu informaţia din Fişa informativă „Feedback din partea prietenilor".



1. Ce aţi învăţat despre voi înşivă din completarea chestionarului?2. Ce aţi învăţat despre cele trei modalităţi de a primii feedback? Sunteţi de acord cu aspectele

menţionate în fişă?3. Ce aţi învăţat despre modalităţile de a oferi feedback?

ÎNTREBĂRI DE PERSONALIZARE1. Care este stilul vostru de a primii feedback-ul? Cum funcţionează acest stil?2. Care este stilul vostru de a oferi feedback? Ce părere aveţi despre acest stil?

3. Pe baza a ceea ce aţi învăţat din această lecţie, este ceva ce aţi dori să schimbaţi la modul în care primiţi/oferiţi feedback? (Invitaţi-i să ofere exemple.)

Activitate de follow-upCereţi elevilor să lucreze în grupuri mici pentru a scrie situaţii similare celor din Situaţiile „Feedback din partea prietenilor" (Fişa 14). Strângeţi situaţiile astfel construite şi apoi cereţi elevilor să formeze grupuri noi, în care să existe câte un transmiţător, un receptor şi un observator. Distribuiţi situaţiile şi cereţi elevilor să practice oferirea şi primirea feedback-ului.

Feedback din partea prietenilorCHESTIONAR

Nume:___________________________________________________Dată:__________________________

Instrucţiuni: Citiţi itemii şi apoi bifaţi răspunsul care vă descrie cel mai bine. Discutaţi răspunsurile voastre cu un partener.

1. Când un prieten îmi oferă feedback iau în serios ce-mi spune şi încerc să fac ceva pentru aschimba situaţia, dacă prietenul meu crede că este nevoie de acest lucru.

Mi se potriveşte Q Mi se potriveşte uneori D Nu mi se potriveşte

14

Clasa a IX-a


2. Când ofer feedback unui prieten, încerc să-mi imaginez cum se simte el şi îi transmit mesajulîntr-o manieră sensibilă.

Mi se potriveşte □ Mi se potriveşte uneori Nu mi se potriveşte

3. Când cineva îmi oferă feedback negativ, presupun imediat că eu sunt de vină şi că este cevaneînregulă cu mine.

Mi se potriveşte □ Mi se potriveşte uneori □ Nu mi se potriveşte

4. Când ofer feedback, spun exact ce am în minte şi nu mă gândesc la cum va reacţiona cealaltăpersoană.

Mi se potriveşte □ Mi se potriveşte uneori □ Nu mi se potriveşte ]

5. Când primesc feedback negativ, de obicei mă simt supărat.

Mi se potriveşte □ Mi se potriveşte uneori □ Nu mi se potriveşte

6. De obicei nu ofer feedback prietenilor deoarece îmi este teamă că nu mă vor mai plăceaulterior.

Mi se potriveşte □ Mi se potriveşte uneori □ Nu mi se potriveşte □

7. Când primesc feedback, de obicei devin defensiv.


8. Când primesc feedback pozitiv, de obicei îl ignor.


FIŞ

A

12

57

Feedback din partea prietenilorFIŞĂ INFORMATIVĂ - PAGINA 1

Nume:________________________________________________Dată:_____________________

Instrucţiuni: Citiţi următoarele informaţii care descriu diferite stiluri de feedback. Când ajungeţi la întrebări, scrieţi-vă răspunsurile în spaţiile goale.

Există trei modalităţi principale în care oamenii primesc feedback:

15

Clasa a IX-a


> Internalizează imediat ce spune cealaltă persoană şi presupun că tot ce li se spune este adevărat.

> Desconsideră imediat ce spune cealaltă persoană şi resping feedback-ul.> Se gândesc la ce s-a spus, resping părţile care nu sunt adevărate şi acceptă ceea ce

consideră că merită.

Există un pericol în ceea ce priveşte primul stil. Să presupunem că primeşti feedback de la o persoană care îţi spune că eşti insensibil. Presupui imediat că ceea ce îţi spune persoana este adevărat şi te superi, începi să te evaluezi global negativ (ceea ce înseamnă că îţi formezi o imagine negativă despre propria persoană. Nu te gândeşti că este doar părerea unei singure persoane. Deşi poate să fie adevărat (cel puţin uneori, doar cu acea persoană), crezi că toată lumea gândeşte la fel despre tine şi devii foarte supărat.

Există un pericol şi în cazul celui de-al doilea stil. Să revedem exemplul anterior. Când primeşti feedback de la o persoană care îţi spune că eşti insensibil, desconsideri imediat acest feedback. Presupui că este doar opinia acelei persoane şi crezi că ea nu ştie nimic. Pericolul este următorul: poate să fie adevărat faptul că eşti insensibil cu această persoană (cel puţin uneori, cu această persoană). Dacă desconsideri mesajul, comportamentul tău nu se va schimba.

Al treilea stil este, evident, cel preferat. Primeşti un feedback şi te gândeşti la el obiectiv. Te întrebi: „Este adevărat acest lucru?" Poate să fie adevărat, caz în care poţi alege să-ţi schimbi comportamentul dacă nu vrei să mai primeşti acest feedback. Sau, dacă opinia acestei persoane nu contează pentru tine, poţi alege să desconsideri feedback-ul. Avantajul acestui stil este că, deşi poţi recunoaşte că feedback-ul acelei persoane este adecvat, nu îţi formezi o opinie negativă despre tine, presupunând că toată lumea crede la fel sau presupunând că eşti insensibil şi, aşadar, nu eşti bun de nimic.

Feedback din partea prietenilorFIŞĂ INFORMATIVĂ - PAGINA 2

Ne-am centrat pe feedback-ul negativ. Dar uneori oamenii desconsideră feedback-ul pozitiv, presupunând că este doar opinia unei persoane şi că aceasta nu prea ştie nimic. De aceea este mult mai utilă adoptarea celui de al treilea stil: examinezi ceea ce crezi că este acurat, dar faci acest lucru fără a te desconsidera sau fără a considera că feedback-ul este fals, cel puţin până nu ai reflectat asupra lui.

Care este stilul tău de a primi feedback-ul?

Modul în care oferi feedback-ul este de asemenea important de luat în considerare. Eşti atât de direct încât cealaltă persoană devine defensivă sau se supără pentru ceea ce îi spui? Ceea ce spui poate să fie foarte acurat, dar modul în care transmiţi feedback-ul are un impact foarte puternic asupra modului în care persoana va reacţiona la el. De exemplu, să presupunem că vrei să-i spui unui prieten că exagerează în cazul unei probleme cu prietena lui. Poţi să oferi un mesaj care să înceapă cu „TU", asemănător celui care urmează: „Tu eşti prea defensiv în ceea ce o priveşte pe prietena ta. întotdeauna ai o reacţie exagerată la ceea ce face ea. Calmează-te." Sau poţi să-i transmiţi un mesaj

16

Clasa a IX-a


care să înceapă cu „EU", asemănător celui care urmează: „Eu cred că tu exagerezi uneori cu privire la ceea ce face prietena ta şi poate dacă nu ai proceda aşa, voi doi v-aţi înţelege mai bine."

Vedeţi vreo diferenţă între aceste stiluri? Care dintre ele credeţi că ar fi cel mai eficient? Depinde cu totul de tipul de relaţie pe care o ai cu persoana? Există o a treia opţiune: poţi să taci şi să nu spui nimic. Dar în acest caz pericolul este că dacă taci, uneori, în funcţie de situaţie, sentimentele tale legate de acea presoană vor deveni tot mai negative, până în punctul în care nu vei mai dori să o vezi, ceea ce îţi va pune în pericol relaţia cu ea.

Care este stilul tău de a oferi feedback?

Feedback din partea prietenilorSITUAŢII

Instrucţiuni: Utilizaţi aceste situaţii pentru a exersa primirea feedback-ului. Liderul vostru vă va oferi instrucţiuni mai detaliate.

Situaţia 1

Timp de câteva săptămâni, prietenul tău a fost nepoliticos şi certăreţ - nu doar cu tine, ci şi cu alţii colegi. Crezi că acest lucru îi afectează relaţiile şi decizi să îi spui ceva.

Transmiţător: Oferă mesajul.Receptor: Reacţionează/răspunde la mesaj.Observator: Notează cum este transmis mesajul şi cum acest lucru afectează modul în care este receptat. De asemenea, notează cum răspunde receptorul.

Situaţia 2

Auzi câţiva colegi vorbind despre faptul că unul dintre prietenii tăi a început să iasă cu un grup de copii cu reputaţie proastă. Tu nu ai nici o legătură cu acest grup şi eşti îngrijorat pentru prietenul tău. Decizi să-i spui ceva.


Situaţia 3

Abia poţi suporta să stai în preajma colegului cu care îţi împărţi dulapul deoarece îi demoralizează întotdeauna pe ceilalţi şi are o atitudine negativă în orice situaţie. Decizi să îi spui ceva.


17

Clasa a IX-a


Gândeşte, Simte, AcţioneazăPerspective developmentale

în funcţie de rata de maturizare, adolescenţii de 15 ani încep să gândească mai abstract, fapt care le permite să privească lucrurile dintr-o perspectivă mai bună şi să se gândească mai serios la consecinţe. Dacă înţeleg legătura dintre gânduri, emoţii şi comportamente, ei pot face faţă mai eficient stresorilor situaţionali şi developmentali.

Obiective> Să înveţe despre modul în care gândurile influenţează emoţiile şi comportamentele

Materiale> O tablă de scris> O copie a Fişei de lucru „Gândeşte, Simte, Acţionează" (Fişa 15) şi creion pentru fiecare

elev

18

Clasa a IX-a

Dezvoltare cognitivă Activitatea 1

Procedură1.

2.

Citiţi elevilor următorul scenariu şi cereţi-le unora dintre ei să spună cum s-ar simţi în acea situaţie.

Aseară ai învăţat mult timp pentru examen. Nu este una dintre cele mai uşoare materii. Azi este ziua examenului. Profesorul intră şi spune că testul va fi amânat până mâine.

După ce aţi obţinut câteva răspunsuri de la elevi (care se presupune că vor fi diferite), întrebaţi-i de ce unii dintre ei s-ar simţi uşuraţi, alţii dezamăgiţi, şi aşa mai departe. Arătaţi-le că ceea ce gândesc despre eveniment le influenţează emoţiile: Dacă ei cred că mai au nevoie de timp pentru a învăţa, având în vedere că este un subiect dificil şi vor să aibă o notă bună, se vor simţi uşuraţi. Dacă vor doar să dea testul, ei se pot simţi dezamăgiţi. Dacă nu le pasă, această indiferenţă le va afecta de asemenea şi emoţiile. Subliniaţi conexiunea dintre gânduri şi emoţii şi cereţi elevilor să ofere şi alte exemple. Explicaţi că atunci când oamenii au emoţii negative puternice, se gândesc de obicei că ceva este groaznic, că ei nu pot suporta acea situaţie, că ceea ce se întâmplă nu este corect sau că nu ar fi trebuit să se întâmple, că ceva nu este în ordine cu ei, că ei sunt lipsiţi de valoare sau vinovaţi. Aplicaţi această explicaţie scenariului anterior: dacă unii dintre elevi s-au gândit că este groaznic că acel test a fost amânat deoarece nu pot suporta anxietatea încă o zi, ei vor fi mai supăraţi decât dacă s-ar fi gândit că amânarea este doar un incovenient şi nimic mai mult. Subliniaţi ideea că modul în care o persoană se simte îi influenţează comportamentul. Cereţi fiecărui elev să se gândească la o ocazie recentă în care a fost furios. întrebaţi-i cum se comportă când sunt furioşi şi scrieţi diversele

19

Clasa a IX-a


comportamente pe tablă. (De exemplu, unii poate au strigat la alte persoane, unii poate şi-au ascuns furia înăuntru şi alţii poate au lovit alte persoane sau lucruri.)

4. Distribuiţi Fişa de lucru „Gândeşte, Simte, Acţionează" (Fişa 15) fiecărui elev. Apoi cereţi-le să completeze fişa şi să-şi discute răspunsurile împreună cu alţi doi colegi.

5. După ce au avut suficient timp de discuţie, arătaţi-le că pot schimba modul în care se simt şi modul în care se comportă prin a schimba modul în care gândesc. Faceţi referire Ia prima situaţie de pe fişa de lucru. Explicaţi că dacă elevul arfi fost supărat deoarece nu a fost ales prim instrumentist, el s-ar fi putut gândi probabil că situaţia a fost nedreaptă, caz în care s-ar putea înfuria şi ar putea striga la profesoară. Sau acest elev s-ar putea simţi fără valoare, ar putea deveni tot mai deprimat şi s-ar putea îndepărta de ceilalţi. Pentru a-şi schimba aceste emoţii şi comportamente, elevul ar trebui să se întrebe: „Sunt oare complet lipsit de valoare dacă nu am devenit prim instrumentist? Doar pentru că nu am reuşit acest lucru, asta înseamnă că nu am nici un talent?" După aceste întrebări, elevul ar trebui să aibă o perspectivă mai bună asupra situaţiei. Deşi emoţiile negative ar putea persista, elevul nu se va mai simţi la fel de lipsit de valoare şi nu ar mai fi la fel de deprimat. Dacă elevul s-ar fi gândit că profesoara a fost nedreaptă, întrebările utilizate pentru disputare ar trebui să fie diferite. „Pot eu oare să controlez ce face profesoara? Chiar dacă eu cred că este nedrept, probabil că ea are motivele ei. Cred că lucrurile nu sunt întotdeauna corecte, dar la ce mă ajută să mă supăr din această cauză?" Din nou, deşi emoţiile negative ar putea persista, elevul s-ar simţi mai puţin furios după ce şi-a disputat gândurile. Fiind într-o stare mai calmă, mai puţin supărat, el ar putea discuta despre acea situaţie cu profesoara, într-o modalitate asertivă, mai degrabă decât într-una agresivă.

6. Cereţi elevilor să lucreze cu grupurile lor pentru a identifica întrebări de disputare pentru a doua situaţie şi pentru situaţia scrisă de ei şi să prezică modul în care aceste întrebări le-ar schimba emoţiile şi comportamentele.



1. Aţi avut vreo dificultate în a identifica gândurile, emoţiile şi comportamentele din exemplele de pe fişă?

1. Care este legătura dintre modul în care gândim, ne simţim şi ne comportăm?2. Ce aţi învăţat când aţi lucrat cu grupul la întrebările de disputare? Vedeţi cum adresarea

acestor întrebări poate schimba modul în care vă simţiţi şi vă comportaţi?

ÎNTREBĂRI DE PERSONALIZARE1. Gândiţi-vă la situaţia personală pe care aţi scris-o pe fişă. Cât de dificil a fost să identificaţi

gândurile, emoţiile şi comportamentele?2. V-aţi aflat vreodată într-o situaţie în care v-aţi schimbat gândurile şi apoi, ca rezultat,

emoţiile şi comportamentele voastre s-au schimbat? (Invitaţi-i să ofere exemple.)3. Cum credeţi că puteţi aplica ce aţi învăţat despre gânduri, emoţii şi comportamente la

propriile probleme?

Activitate de follow-upCereţi fiecărui elev să identifice gânduri, emoţii şi comportamente pentru cel puţin cinci situaţii din săptămâna care urmează. Apoi cereţi-le să îşi adreseze întrebări de disputare pentru a-şi schimba gândurile, emoţiile şi comportamentele. Oferiţi-le timp pentru a raporta modul în care acest proces a funcţionat în cazul lor.

20

Clasa a IX-a


Gândeşte, Simte, AcţioneazăFIŞĂ DE LUCRU

Nume: Dată:

Instrucţiuni: Citiţi primele două scenarii şi identificaţi posibilele emoţii şi comportamente. Apoi gândiţi-vă la o situaţie din propria viaţă şi faceţi acelaşi lucru.

Situaţia 1Cânţi la vioară în orchestra şcolii şi ai încercat să ajungi prim instrumentist. După ultima lecţie, profesoara îţi spune că nu eşti suficient de bun pentru a fi prim instrumentist. Orchestra este foarte importantă pentru tine.

1. Ce ai gândi?2. Ce ai simţi?3. Cum te-ai comporta? Ce ai face cu emoţiile tale?

Situaţia 2Ai dat o probă pentru rolul principal în sceneta şcolii şi nu ai reuşit. A doua zi după ce ai aflat că nu ai luat rolul principal, auzi două prietene vorbind despre tine în vestiar. Ele spun că meritai să nu primeşti rolul deoarece păreai aşa de sigură că îl vei avea.


Propria situaţie


A 15

Rezultate grozave21

Clasa a IX-a


Perspective developmentaleDeşi adolescenţii sunt adesea capabili să identifice consecinţele probabile ale decizilor lor, ei le ignoră deoarece nu le pasă sau deoarece vor să vadă dacă pot scăpa basma curată. Din nefericire, unele dintre deciziile lor pot avea consecinţe negative de lungă durată. Este important ca ei să fie ajutaţi să se gândească înainte şi cu seriozitate la consecinţe.

Obiective> Să evalueze decizii şi să identifice consecinţe> Să înveţe modalităţi de modificare a comportamentelor negative

Materiale> O copie din Povestirea „Rezultate grozave" (Fişa 16) şi câte un creion pentru fiecare elev

Procedură1. începeţi lecţia prin a cere elevilor să se gândească la decizii foarte bune pe care ei sau alte persoane le-au luat. Apoi cereţi-le să se gândească la decizii foarte slabe pe care ei sau alte persoane le-au luat. Iniţiaţi o discuţie despre tipuri de decizii bune sau rele. încercaţi să identificaţi ce face ca o decizie să fie bună sau rea, accentuând importanţa consecinţelor de lungă şi scurtă durată.2. Distribuiţi Povestirea „Rezultate grozave" (Fişa 16) fiecărui elev. Cereţi elevilor să citească povestirea şi să sublinieze fiecare decizie. După ce au terminat de citit vor scrie cel puţin opt consecinţe ale deciziei pe spatele fişei.3. împărţiţi elevii în grupuri de câte patru şi cereţi-le să discute între ei despre deciziile pe care le-au identificat şi despre consecinţele scrise. Cereţi-le ca apoi să discute despre ceea ce consideră ei că 1-a determinat pe adolescentul din povestire să se răzgândească şi să nu mai ia decizii care au consecinţe negative.



1. Care au fost unele dintre deciziile luate de adolescentul din povestire?2. Credeţi că el s-a gândit la consecinţe înainte să decidă să se comporte astfel?3. Ce credeţi că 1-a determinat în final să se gândească la alegerile pe care le făcea?

ÎNTREBĂRI DE PERSONALIZARE1. Vă asumaţi vreodată riscuri doar pentru a vedea ce se întâmplă, la fel ca şi adolescentul din

povestire? Dacă da, ce consecinţe au existat?2. Aţi luat decizii pe care ulterior le-aţi regretat? Dacă da, acest lucru vă va influenţa

comportamentul în viitor?3.Ce aţi învăţat din această lecţie şi aţi putea aplica în propria viaţă?

Activitate de follow-upCereţi elevilor să scrie propriile povestiri despre rezultate grozave, inspirate din viaţa lor sau din viaţa prietenilor lor.

Rezultate grozave

22

Clasa a IX-a


POVESTIRE - PAGINA 1

Nane: Dată:

batrucţiuni: Citiţi povestirea şi subliniaţi fiecare decizie.

Aveam 14 an şi mă simţeam mizerabil. Mă gândeam că mai bine aş muri. Am încercat să îmi pun capăt vieţii luând multe pastile, dar tot ce am reuşit cu asta a fost că mi s-a făcut foarte rău. Apoi am început să-mi tai venele şi să privesc cum îmi curge sânge, dar asta nu a fost suficient, aşa că am decis să fac ceva care să aibă un rezultat rapid şi eficient. Am mers în camera tatălui meu, am luat una dintre puştile sale şi am încărcat-o. Dar după ce am încărcat-o le-am spus la doi dintre prietenii mei, iar aceştia m-au convins să nu fac acest lucru. Acum mă bucur că au făcut-o, însă atunci m-am gândit că m-au oprit ei, dar voi încerca eu altă dată.Deoarece mă simţeam în continuare atât de rău, am început să iau droguri pentru a-mi ameliora suferinţa. Apoi am început să chiulesc de la şcoală. Am fost prins de către administrator şi am fost pus absent nemotivat şi avertizat să nu mai fac acest lucru. Am mai chiulit, iar şi iar, dar nu era suficient. Vroiam să văd până unde pot merge dacă mă joc în continuare cu sistemul şcolii. în final sistemul m-a ajuns şi am fost suspendat până la sfârşitul anului şcolar.Apoi a venit vara de iad. I-am trecut prin multe pe părinţii mei. Nu veneam acasă până la 2:00, 3:00 dimineaţa. Mama era extrem de îngrijorată. Credea că sunt mort pe vreo margine de şanţ deoarece nu ştia niciodată unde şi cu cine îmi petrec timpul pentru că refuzam să-i spun. Ştiam că plânge până adoarme, dar nu îmi păsa prea mult de asta atunci. De obicei eram beat sau drogat. Am experimentat multe droguri şi credeam că acestea mă fac să par cea mai grozavă persoană. Când eram drogat credeam că toată lumea vrea să mă cunoască şi să petreacă timpul cu mine, dar nu era aşa. în realitate, multor persoane le plăcea mai mult de mine când nu mă drogăm. Dar atunci nu-mi păsa ce credeau. A început anul şcolar şi am decis să nu chiulesc de la ore. M-am gândit că îmi va fi bine. Dar în prima zi am chiulit de la a cincea oră deoarece era chiar după masa de prânz şi nu aveam chef să mă întorc la şcoală. Cei din clasa a IX-a nici măcar nu aveau voie să iasă din clădire pentru a lua masa, dar eu am ieşit. Mă gândeam că nu voi fi prins. Apoi am început să chiulesc de la mai multe ore doar pentru a mă droga şi luam cât de multe droguri puteam pentru a trece prin restul zilei. Chiar am mers la o oră drogat şi am stat acolo ameţit, încercând să ascult.După câteva luni, administratorul şi-a dat seama ce fac şi m-a prins. Mi-au oferit trei şanse să mă redresez. Tatăl meu chiar a venit la şcoală şi m-a urmărit pentru a fi sigur că merg în clasă. Asta a fost jenant. Am decis să mă adun şi nu am mai chiulit ;imp de două săptămâni, dar apoi am început din nou. De această dată am fost dat afară şi trimis la un centru de disciplină şcolară. Uram acel loc. Puteai să faci detenţie pentru cel mai mic lucru. Eram un elev bun şi puteam arăta destul de inocent, aşa că mulţi dintre profesori se întrebau de ce eram acolo. Dar în final i-am făcut să-şi schimbe părerea deoarece am fost prins fumând şi am fost suspendat pentru o zi deoarece îmi tot aduceam ţigări la şcoală. După asta, nu am mai dus ţigări la şcoală niciodată.

23

Clasa a IX-a


Rezultate grozavePOVESTIRE - PAGINA 2

în final am decis să mă liniştesc, să-mi văd de treabă şi să nu mai intru în buclucuri. Directorul mi-a spus că dacă fac asta, mă vor lăsa să merg înapoi la şcoala mea. îmi era dor de prietenii mei şi de grupul în care eram. Aşa că am muncit foarte mult şi după trei luni am reuşit să merg înpoi. A fost grozav să-mi pot vedea prietenii pe care nu îi mai văzusem de mult timp. Acum sunt înapoi la vechea şcoală de nouă săptămâni şi nu am chiulit niciodată.Nici nu plănuiesc să chiulesc. Nu vreau să ajung iar la centrul de disciplină şi nu cred că viaţa mea avea o direcţie bună înainte.Privesc înapoi la deciziile pe care le-am luat în ultimii doi ani şi mă gândesc la cât de prost eram. Fiecare alegere făcută mi se pare fără sens acum. Nu mai chiulesc de la şcoală şi, deşi se întâmplă să mă droghez ocazional, nu o mai fac nici pe departe atât de frecvent ca şi înainte. Am trecut de toate problemele cu ajutorul familiei şi prietenilor mei care nu s-au îndoit nici o clipă de mine şi care mi-au fost întotdeauna alături şi la bine şi la rău. Aş vrea să le mulţumesc pentru asta şi acum ştiu că într-adevăr mă pot baza pe ei. Chris, 15 ani

FIŞA 16

24

Clasa a IX-a


Oglindă, oglinjoară de pe peretePerspective developmentale

Deşi până în acest stadiu de dezvoltare adolescenţii capătă încredere în sine şi încep să îşi stabilească individualitatea în cadrul unui grup, la această vârstă ei îşi exprimă această individualitate prin modul de a se îmbrăca sau de a-şi aranja părul. Atunci când se privesc în oglindă ei nu se mai consideră copii, ci se întreabă cine vor fi ca adulţi. Deşi pot gândi mai abstract, ei au încă tendinţa de a se evalua fie pozitiv, fie negativ, nereuşind să se evalueze ca persoane care au atât trăsături pozitive cât şi negative.

Obiective> Să distingă între evaluarea de tip „totul sau nimic" şi evaluarea trăsăturilor

Materiale> O oglindă (dacă grupul este mare pot să fie necesare mai multe)

> Hârtie şi creion pentru fiecare elev

Procedură1. începeţi lecţia prin a trece oglinda prin clasă şi a cere elevilor să se privească pentru scurtă

vreme. (Dacă realizarea acestui lucru în cadrul unui grup mare pare să fie neplăcută pentru ei, ţineţi oglinda ridicată şi cereţi-le să-şi imagineze că se privesc în ea.)

2. Cereţi fiecărui elev să scrie repede patru lucruri pozitive pe care le-a văzut când s-a uitat în oglindă.

3. Cereţi elevilor să se gândească la toate însuşirile lor, nu doar la modul în care arată. încă o dată, cereţi-le să identifice patru aspecte pozitive (bun patinator, bun ascultător, bun lider, etc.)

4. Treceţi oglinda prin clasă din nou (sau cereţi-le să-şi imagineze acest lucru), dar de această dată cereţi-le să identifice patru lucruri care nu le-au plăcut atunci când s-au privit în oglindă. Apoi cereţi-le să scrie aspecte negative care nu sunt relaţionate cu modul în care arată (nu sunt buni la sport, nu se descurcă la matematică, etc.)

5. După ce au terminat de scris, cereţi-le să întoarcă foaia, să deseneze un cerc mare şi să marcheze câteva plusuri (+) şi minusuri (-) în cerc.

6. Cereţi-le să scrie unele din trăsăturile identificate înainte lângă plusurile şi minusurile din cercul lor.

7. Discutaţi despre faptul că oamenii au tendinţa de a se evalua în mod „totul sau nimic", când de fapt, în realitate, toţi suntem fiinţe umane cu plusuri şi minusuri. Putem lucra pentru a îmbunătăţi unele dintre aceste minusuri, dar, chiar dacă nu facem acest lucru, suntem în continuare persoane valoroase. Accentuaţi cât este de important să nu se evalueze ca persoane bune sau rele pe baza unei singure trăsături.



1. Care dintre trăsături au fost mai dificil de identificat, cele pozitive sau celenegative?

2. Dacă aveţi trăsături negative, ce spune acest lucru despre voi?

25

Clasa a X-a


3. Credeţi că este posibil ca toată lumea să aibă doar trăsături pozitive sau doartrăsături negative?

ÎNTREBĂRI DE PERSONALIZARE1. De care dintre trăsăturile voastre pozitive sunteţi mai mândri?

2. Pe care dintre trăsăturile negative v-aţi dori cel mai mult să o schimbaţi? Credeţi că este posibil să faceţi acest lucru, şi dacă da, cum?3. Vă puteţi gândi la un moment în care v-aţi evaluat fie ca fiind persoane bune, fie ca fiind persoane rele pe baza unei singure trăsături? De exemplu, v-aţi gândit vreodată că sunteţi persoane rele pentru că aţi avut o performanţă slabă la un joc de baschet sau la un examen? în realitate, chiar sunteţi persoane rele? (Invitaţi-i să ofere exemple.)4. Care au fost consecinţele negative ale faptului că v-aţi evaluat global negativ pe baza unei singure trăsături sau pe baza câtorva dintre trăsăturile voastre?5. Ce mesaj aveţi nevoie să vă transmiteţi vouă înşivă în legătură cu propria persoană - sunteţi persoane bune sau rele?

Activitate de follow-upCereţi elevilor să scrie povestiri „Mă accept pe mine însumi ca persoană care...", încorporând trăsăturile pe care le-au identificat în activitate sau alte trăsături.

Eu sunt o persoană care...Perspective developmentale

Dezvoltarea identităţii este o sarcină majoră în timpul acestei faze de dezvoltare. Nu este neobişnuit ca adolescenţii să îşi schimbe interesele, planurile şi prietenii şi să adopte maniérisme sau convingeri diverse în timpul acestei căutări a identităţii. Toată această experimentare este o parte importantă a dezvoltării tinerilor.

Obiective> Să clarifice aspecte ale propriei identităţi

Mater ia l e> O copie a Fişei de sortare „Eu sunt o persoană care..." (Fişa 1) şi un plic cu bileţele cu

propoziţii „Eu sunt o persoană care..." (Fişa 2) pentru fiecare elev

Procedură1. începeţi lecţia prin a cere elevilor să răspundă prin gesturi: să ridice mâinile în aer şi să le fluture dacă ei consideră că ştiu cine sunt ca persoane. Să îşi lase mâinile jos şi să le mişte dacă nu le este clar cine sunt şi să-şi scoată palmele în faţă dacă au o oarecare idee despre cine sunt.2. Distribuiţi o copie a Fişei de sortare „Eu sunt o persoană care..." (Fişa 1) şi un plic cu bileţele cu propoziţii „Eu sunt o persoană care..." (Fişa 2) pentru fiecare elev. Cereţi-le să citească bileţelele cu propoziţii şi să le sorteze în funcţie de categoriile de pe fişa de sortare.3. După ce elevii au terminat de sortat, invitaţi-i să îşi împărtăşească rezultatele cu un partener.


26

Clasa a X-a



1. Cât de uşor a fost pentru voi să sortaţi propoziţiile?2. Aţi avut rezultate similare cu partenerii voştrii?3. Unii dintre itemi au fost mai dificil de categorizat? Dacă da, care dintre ei?

ÎNTREBĂRI DE PERSONALIZARE1. Pe baza acestei activităţi, aţi putea spune că vă cunoaşteţi la fel de bine pe cât credeaţi înainte?2. Ce aţi vrea să aveţi în categoria „Mi se potriveşte foarte bine" şi acum nu aveţi? Dar în categoria „Nu mi se potriveşte deloc"?3. Pe baza răspunsurilor la întrebarea anterioară, există lucruri pe care aţi vrea să le schimbaţi la propria persoană? Este posibil? Cum puteţi face acest lucru? (Invitaţi elevii să ofere exemple specifice.)

1. Să presupunem că nu puteţi schimba nimic. Vă puteţi accepta aşa cum sunteţi?2. Ce aţi învăţat despre voi din această activitate?

Activitate de follow-upCereţi elevilor să-şi stabilească obiective realizabile pentru a schimba acei itemi din categoria „Nu mi se potriveşte deloc" pe care ar prefera să îi aibă în categoria „Mi se potriveşte".

Sunt o persoană care...FIŞA DE SORTARE

Nume: ____________________________________________________Dată:________

Instrucţiuni: Citiţi bileţelele cu propoziţii. Apoi plasaţi-l pe fiecare în categoria care descrie cel mai bine măsura în care respectiva propoziţie vi se potriveşte.

Mi se potriveşte foarte bine

Mi se potriveşte

Mi se potriveşte oarecum

Nu mi se prea potriveşte

27

Clasa a X-a


Nu mi se potriveşte deloc

FIŞ A 1

ir

28

Clasa a X-a


Sunt o persoană care...BILEŢETE CU PROPOZIŢII

FIŞA 2

29

Clasa a X-a

■ Sunt o persoană de încredere.• Sunt o persoană care munceşte din greu.! Sunt o persoană căreia îi place să-şi asume • riscuri.i Sunt o persoană fără griji.i; Sunt o persoană responsabilă.i Sunt o persoană care cedează la presiunea ! prietenilor.i Sunt

o persoană care este atentă la sentimentele i celorlalţi.Sunt o persoană care crede că trebuie să fie perfectă.i Sunt un lider.Sunt o persoană nesigură.| Sunt o persoană care îi urmează pe ceilalţi.Sunt o persoană care îşi pune o „mască" şi nu sunt multe persoane care să mă cunoască prea bine.: Sunt o persoană sportivă.Sunt o persoană mult mai sensibilă decât las să se vadă.• Sunt o persoană care este onestă cu părinţii.Sunt o persoană care se înfurie foarte repede.i Sunt o persoană preocupată de performanţa ! şcolară.Sunt o persoană care se simte inadecvat în i situaţii sociale.' Sunt o persoană care se îngrijorează mult în legătură cu părerea celorlalţi.Sunt o persoană care îşi realizează bine i managementul timpului.Sunt o persoană care se îngrijorează pentru viitor.Sunt o persoană căreia îi este ruşine de unele : lucruri făcute în trecut.Sunt o persoană care îşi face prieteni cu uşurinţă.Sunt o persoană respectată de alţii.Sunt o persoană care se adaptează cu uşurinţă la situaţii noi.Sunt o persoană mulţumită de propria viaţă, ji •Sunt o persoană care îşi susţine drepturile.Sunt o persoană care poate face greşeli fără a i începe să se desconsidere.Sunt o persoană preocupată de propria reputaţie.Sunt o persoană independentă.

Instrucţiuni pentru lider: Copiaţi şi tăiaţi. Oferiţi câte un set fiecărui elev.


îmi urăsc greutateaPerspective developmentale

Stereotipurile imaginii corporale perfecte exercită multă presiune asupra adolescenţilor. în încercarea de a se conforma standardelor de frumuseţe, tot mai mulţi adolescenţi riscă să dezvolte tulburări de comportament alimentar. Aceste tulburări sunt tot mai frecvente printre tinerii băieţi, în special în rândul celor care practică unele sporturi care necesită o greutate corporală mare (cei care fac lupte). Aceste tulburări de comportament alimentar sunt foarte serioase, dar pentru că adolescenţii nu se gândesc de obicei la consecinţele de lungă durată, ei pot deveni victime înainte să-şi dea seama ce se întâmplă.

Obiective> Să înveţe mai multe despre anorexie şi bulimie> Să identifice problemele sociale, emoţionale, cognitive şi fizice asociate cu tulburările

alimentare

Materiale> O tablă de scris> O copie din Fişa informativă „îmi urăsc greutatea" (Fişa 3) şi din Povestirea „îmi urăsc

greutatea" (Fişa 4)> Un creion pentru fiecare elev

Procedură1. începeţi lecţia prin a scrie termenii anorexie şi bulimie pe tablă. Cereţi elevilor să definească aceşti termeni, scriind cât mai multe caracteristici posibile.2. Distribuiţi Fişa informativă „îmi urăsc greutatea" (Fişa 3) şi cereţi elevilor să o citească. După ce au terminat, cereţi-le să scrie la sfârşitul foii trei lucruri pe care le-au învăţat despre fiecare din aceste tulburări. Ulterior îşi vor discuta răspunsurile cu un partener.3. Distribuiţi Povestirea „îmi urăsc greutatea" (Fişa 4) fiecărui elev. După ce au avut suficient timp să o citească, cereţi-le să identifice patru efecte ale anorexiei care i-au impresionat cel mai mult. Cereţi-le să-şi împărtăşească impresiile cu partenerii lor.



1. Ce aţi învăţat despre anorexie?2. Ce aţi învăţat despre bulimie?

3. Care sunt unele dintre consecinţe de scurtă durată ale tulburărilor de comportament alimentar?4. Care sunt unele dintre consecinţe de lungă durată ale tulburărilor de comportament alimentar?

5. Care sunt impresiile voastre despre lupta pe care adolescenta a dus-o împotriva tulburării ei alimentare? Care au fost consecinţele de lungă durată pentru ea?

ÎNTREBĂRI DE PERSONALIZARE

30

Clasa a X-a


1. Aţi avut (voi sau altă persoană pe care o cunoaşteţi) probleme legate de vreo tulburare de comportament alimentar? Dacă da, care au fost efectele acestui lucru, în cazul vostru sau în cazul respectivei persoane?

2. Ce aţi învăţat din această lecţie care să vă fie util vouă sau altor persoane?

Activitate de follow-upInvitaţi un specialist în tulburări de comportament alimentar sau o asistentă care să vorbească despre semnele şi simptomele acestor tulburări. Dacă este posibil invitaţi o persoană care a avut o astfel de tulburare şi s-a tratat, pentru a le vorbi elevilor despre experienţa ei.

31

Clasa a X-a


îmi urăsc greutateaFIŞĂ INFORMATIVĂ - PAGINA 1

Anorexia şi bulimia sunt două dintre cele mai serioase tulburări alimentare. Persoanele cu anorexie se înfometează deoarece au o frică puternică de a se îngraşă. Ele au distorsiuni severe ale imaginii corporale şi consideră că sunt grase chiar şi atunci când au devenit extrem de subponderale. Anorexicii devin obsedaţi de mâncare; se îngrijorează în legătură cu ce şi cât pot mânca. Acest lucru interferează cu viaţa lor socială şi cu activităţile şcolare deoarece ei pot să nu dorească să mănânce în public de teamă să nu fie observaţi şi tachinaţi. Anorexia este o tulburare foarte serioasă. Poţi muri ca urmare a acestei tulburări deoarece nu mănânci suficient şi unele organe majore ale corpului se pot opri din funcţionare.

Bulimia este diferită de anorexie. Un bulimic consumă cantităţi foarte mari de mâncare odată. Acest lucru este adesea denumit mâncat compulsiv. După ce au mâncat, bulimicii îşi provoacă voma sau folosesc laxative. Un exemplu de mâncat compulsiv este consumul unei pungi mari de chipsuri urmată de câteva sandwich-uri, un pachet de prăjituri şi două shake-uri. Deoarece bulimicii nu vor să se îngraşe, ei doresc să scape de această mâncare, comportament denumit purgare. Comportamentul bulimic nu trebuie confundat cu a mânca mult când ţi-e foame. Dacă doar îţi place să mănânci mult, nu vei consuma extrem de mult pentru ca apoi să-ţi provoci voma sau să faci alte comportamente de purgare şi nici nu vei fi secretos în legătură cu ce şi cât mănânci.

Bulimia este adesea practicată de luptătorii care încearcă să câştige în greutate. Bulimicii mănâncă impulsiv şi pot fura bani ca să cumpere mâncare. La fel ca şi anorexia, bulimia este o tulburare foarte severă, dar este mai uşor de detectat datorită comportamentelor de mâncat compulsiv/purgare.

FIŞA 3

32

Clasa a X-a


Îmi urăsc greutateaFIŞĂ INFORMATIVĂ - PAGINA 2

Semne şi simptome ale Anorexiei

Pierdere severă în greutate

Lipsă de satisfacţie pentru imaginea corporală şi distorsiuni ale acesteia Realizarea multor

exerciţii fizice

îngrijorări intense legate de mâncare - când, ce şi cât să mănânci

Restricţie severă a consumului alimentar - existenţa unei liste cu „alimente sigure" care de obicei nu include dulciuri sau grăsimi

Dismenoree; posibilă infertilitate permanentă

Sentimente de vinovăţie în urma consumului alimentar sporit sau în urma nerealizării exerciţiilor fizice

Retragere de la activităţile sociale sau şcolare

Schimbări de dispoziţie: depresie, sfidare, iritabilitate

Stimă de sine scăzută

Lipsa energiei

Semne şi simptome ale Bulimici

Creşteri şi scăderi bruşte în greutate

Ascunderea comportamentelor de mâncat compulsiv şi de purgare Cicatrici pe degetele

folosite pentru provocarea vomei Nemulţumire şi distorsiuni severe legate de imaginea

corporală Provocarea vomei sau utilizarea laxativelor Stimă de sine scăzută

Iritabilitate, furie, vinovăţie, depresie, singurătate

FIŞA 3

33

Clasa a X-a

îmi urăsc greutateaPOVESTIRE - PAGINA 1

Aveam 9 ani şi îmi uram corpul. îmi amintesc că mă gândeam că dacă aş fi slabă, totul ar fi perfect şi aş fi fericită pentru tot restul vieţii. Nu prea ştiam în ce probleme intru.

Pe toată perioada şcolii elementare m-am luptat cu modul în care arătam. Ţineam o dietă nouă în fiecare săptămână. La sfârşitul clasei a 6-a eram sătulă de diete şi am decis să ţin un ultim regim - de data aceasta pentru totdeauna.

Am început prin a nu mai mânca felul doi la cină. Apoi nu am mai mâncat gustarea de la şcoală. Am reuşit să nu mai mănâc micul dejun minţind şi spunând că mă doare stomacul sau spunând că nu mă simt bine. îmi aruncam prânzul de la şcoală, astfel încât mama să creadă că l-am mâncat. Nu mai mâneam nici un desert sau dulciuri şi absolut nimic care conţinea chiar şi cea mai mică urmă de grăsime. Am scos cu totul carnea din alimentaţia mea.

Nu era greu să-ţi dai seama că slăbisem. Am o soră geamănă şi arătam întotdeauna la fel. Acum, nu doar că eram mai slabă, dar eram şi mult mai scundă. Nu creşteam destul în înălţime, dar pe atunci nu-mi păsa. Părul îmi cădea cu şuviţele, dar nu am făcut legătura cu lipsa nutrienţilor. Abia aveam energie să râd, să vorbesc sau chiar să zâmbesc. Purtam patru straturi de haine şi tot simţeam că îngheţ de frig. Am început să devin rea, egoistă şi iritabilă.

Totuşi, eram foarte bună la a minţi şi la a-mi ţine viaţa secretă faţă de ceilalţi. Purtam haine largi care îmi ascundeau coastele şi oasele. Ceream bani pentru mâncare în fiecare săptămână deşi nu îi foloseam. Eram genială în a găsi noi scuze şi minţeam când mi se spunea că nu mănânc. Oricum, cum putea să fie ceva neînregulă cu mine când aveam doar note bune şi excelam la orice activitate posibilă de la şcoală? Din afară păream perfectă, dar înăuntru strigam după ajutor.

Eram foarte confuză. Ştiam că mă înfometez deşi atunci nu vroiam să recunosc. Ştiam că ceea ce fac este greşit şi dăunător pentru corpul meu, dar credeam realmente că dacă voi fi tot mai slabă voi fi mai fericită, mai sănătoasă şi va fi cu atât mai bine. Eram dependentă de slăbit. Nu mă puteam opri. îmi spuneam că mă voi opri din slăbit când voi ajunge la o anumită greutate, dar greutatea mea nu scădea suficient de mult pentru a-mi atinge standardele. îmi spuneam că se poate şi mai bine şi mai slăbeam încă două kilograme şi ceva...

Mă simţeam extrem de vinovată că îmi minţeam familia, dar nu aveam ce face. Mă simţeam groaznic pentru că ştiam că sunt o prezenţă atât de neplăcută, dar îmi puneam tulburarea alimentară mai presus de orice, inclusiv de prieteni şi de familie. îmi era ruşine de mine însămi, dar în acelaşi timp, mă simţeam mândră. Nimeni de la şcoală nu avea o

voinţă la fel de puternică. întotdeauna deveneam foarte euforică atunci când îi vedeam pe alţii cum mănâncă în timp ce eu stăteam şi nu mâneam nimic. Simţeam că am putere şi că mă pot controla şi

Îmi urăsc greutateaPOVESTIRE - PAGINA 2

primeam atenţie. Credeam că singurul lucru la care eram bună era înfometatul, în ciuda faptului că aveam performanţe bune la tot ce făceam. Dar, ca şi la restul lucrurilor din viaţa mea, trebuia să excelez şi la înfometare; trebuia să fiu cea mai bună. M-am hotărât să devin cea mai slabă fată din şcoală. Doar când auzeam pe cineva vorbind despre o persoană care este mai slabă, începeam să fiu foarte geloasă. Credeam că dacă sunt cea mai slabă, voi fi populară, voi avea iubiţi şi cu siguranţă voi intra în echipa majoretelor.

Pe măsură ce greutatea mea scădea, părinţii mei erau tot mai îngrijoraţi. Am mers la doctor după doctor, am consultat nutriţionişti şi terapeuţi. Dar nimeni nu a putut face nimic pentru a mă ajuta deoarece nu vroiam să fiu ajutată şi nu credeam că am vreo problemă. în final, când am ajuns la cea mai mică greutate (1,46 m - 25 de kilograme), părinţii şi terapeutul meu mi-au spus că trebuie să mă internez. M-au luat de la şcoală prin surprindere şi am plâns tot drumul până la spital. M-au ameninţat dinainte că vor face asta dacă nu voi câştiga un pic în greutate, dar nu i-am luat în serios. Eram furioasă şi foarte speriată. încă credeam că nu am nici o problemă.

Primele săptămâni de tratament au fost cele mai rele din viaţa mea, dar acum privesc înapoi şi îi mulţumesc lui Dumnezeu că am fost forţată să merg acolo. Când doctorul mi-a spus că va face tot ce îi stă în putinţă să îmi salveze viaţa, ştiam că sunt acolo unde trebuia să fiu. Dar tot nu vroiam să îmi revin. îmi limitam consumul de alimente şi încercam să scap de a mânca prin orice mijloc. Aruncam mâncarea sau o ascundeam într-un şerveţel. Plângeam până adormeam în fiecare noapte. Singurul lucru pozitiv la acest tratament era că vorbeam cu alte fete care aveau tulburări de comportament alimentar. Am aflat că nu eram singura care are aceste convingeri ciudate despre mâncare. Nu eram singura care credea că o singură muşcătură din orice mă va face să mă îngraş patru kilograme. Nu eram singura care ştia cantitatea exactă de grăsimi şi calorii din orice tip imaginabil de mâncare. Nu eram singura care se considera supraponderală deşi coastele îmi ieşeau prin piele. Nu eram singura căreia îi era frică să mănânce de faţă cu alţii sau care era terifiată de orice situaţie care era legată de mâncare. Nu eram singura care era atentă la tot ceea ce mâncau ceilalţi.

Fiind frustrată de toate restricţiile de la spital, i-am dat în sfârşit o şansă tratamentului. Dacă refuzam să mănânc trebuia să stau mai mult. M-au ameninţat că mă vor hrăni intravenos deoarece eram periculos de slabă, aşa că m-am gândit că dacă tot trebuie să câştig în greutate, măcar să mănânc mâncare reală. Iniţial a trebuit să recunosc faţă de mine însămi că

sunt anorexică şi am nevoie de ajutor. Apoi am început să mănânc şi să merg la cursuri despre stima de sine, sexualitate, nutriţie, comunicare şi imagine corporală. De la terapia de grup am învăţat că tulburarea mea de comportament alimentar era doar un simptom şi că la baza ei stătea problema mea cu perfecţionismul.


După ce am făcut tratament cam o lună de zile, am reuşit să conving pe toată lumea, inclusiv pe mine însămi, că eram mai bine. în ieşirile din week-end mâneam perfect. Eram compliantă la tratament. M-au externat înainte să ating greutatea ideală. Eram speriată că rămân de una singură. Tratamentul fusese un spaţiu sigur, dar acum mâncatul era responsabilitatea mea din nou.

M-am descurcat bine până când a început şcoala în toamnă. Am început să fiu foarte ocupată şi asta îmi provoca stres. Practicarea obiceiurilor mele alimentare era singurul mod în care ştiam să-mi reduc stresul, aşa că am făcut acest lucru până în când, în clasa a X-a, problema s-a agravat. în acel an a trebuit să fiu internată din nou. Eram furioasă. îmi promisesem că nu voi mai reveni la această tulburare. Eşuasem atât în faţa mea cât şi în faţa familiei. Dezamăgisem pe toată lumea. Nu mai vroiam să fiu o anorexică, dar în acelaşi timp, nu vroiam să renunţ. Cine aş fi fost fără acest lucru? Eram aşa din clasa a IlI-a. Cum ar fi fost viaţa fără o tulburare de comportament alimentar? Nu eram pregătită să renunţ deoarece îmi era atât de familiară, dar, în acelaşi timp, îmi doream acest lucru.

Tratamentul nu m-a ajutat prea mult în clasa a X-a iar în clasa Xl-a fost şi mai rău. Pe lângă faptul că eram anorexică, devenisem deprimată şi obsesivă. Nu vroiam să mă trezesc dimineaţa şi de abia rezistam ziua la şcoală. Adormeam la orice oră. Profesorii îmi tot sunau părinţii şi toată lumea era supărată pe mine. îmi restricţionam alimentaţia la un bol de orez şi o sticlă de apă pe zi. Nu mâneam decât după ce îmi terminam de spălat hainele sau alte lucruri pe care le aveam pe listă. Nu puteam mânca până nu realizam exerciţiile fizice zilnice, care constau într-o alergare de 5-8 kilometrii, 40 de minute pe banda de alergare, 40 de minute pe o bicicletă statică şi 1600 de genoflexiuni. Nu ştiu cum reuşeam să scap de calorii pe care nici măcar nu le aveam. Am inventat noi reguli pentru mine. Meritam să mănânc doar dacă reuşeam să realizez multe. Am devenit tot mai strictă şi mai strictă. Am ajuns într-un punct în care era ora 11 seara şi eu nu mâncasem nimic deoarece nu terminasem suficiente sarcini până la acea oră. Trebuia să îmi spăl vasele - chiar dacă înainte fuseseră spălate în maşina de spălat, să fac duş şi să aspir pentru a simţi că lucrurile sunt destul de curate şi pot mânca.

Lucrurile au continuat să se înrăutăţească. Odată nu am mâncat nimic timp de 48 de ore. Am învăţat cum să ignor foamea. Uneori chiar dacă mă prăbuşeam pe jos nu era destul ca să-mi dovedească mie însămi că am nevoie de mâncare şi de odihnă. De fiecare dată când cedam şi mâneam, mă simţeam extrem de vinovată. Mă gândeam că sunt un porc care nu merită să mănânce, aşa că făceam cât de multe exerciţii puteam pentru a scăpa de mâncare.


Am reuşit să fac acest lucru timp de trei luni. Dar am pierdut 7 kilograme şi am fost internată în spital din nou. De această dată doream să merg acolo şi să mă fac bine, dar ştiam că nu pot face acest lucru de una singură. Ştiam acum că trebuie să mă fac bine pentru mine, nu pentru părinţi sau doctori. Am obţinut mai mult în urma acestui tratament decât în urma celor două anterioare combinate. Eram în sfârşit pregătită să-mi schimb vechile mele obiceiuri în care mă simţeam în siguranţă. Nu mai puteam duce o viaţă de anorexică, dacă s-ar fi putut numi viaţă. M-am luptat cu faptul că acum, pe lângă faptul că fusesem diagnosticată cu o tulburare de comportament alimentar, eram etichetată ca depresivă şi obsesiv-compulsivă. Acum eram şi mai ciudată decât credeam. Acum aveam trei tulburări cu care să mă lupt. Credeam că sunt nebună, mai ales când doctorii mi-au prescris Prozac. Dar trebuia să recunosc că aveam nevoie de ajutor şi a trebuit să-1 accept.

Mă simt mult mai bine de la acea internare. Nu mai spăl vasele de două ori şi nu mai fac duş de fiecare dată înainte de a mânca. Pot să aspir o dată pe zi şi să stau o zi întreagă fără a şterge praful. Nu îmi mai ia 30 de minute să aleg un măr din standul cu fructe. Pot mânca înainte de a merge la servici şi pot mânca la şcoală. De când am început să iau Prozac nu mă mai simt deprimată. Pot să stau cu prietenele mele şi să mă distrez. Am energie să fac diverse lucruri. Acum am o greutate mai mare decât am avut vreodată, dar mă şi simt mai bine decât m-am simţit vreodată.

Mâncarea şi greutatea sunt încă lucruri importante pentru mine, dar acum este mai important pentru mine să fiu fericită decât să fiu slabă. Ştiu că vreau să-mi revin, aşa că ar fi bine să încep acum. Aştept fiecare nouă zi şi, cu toate că încă fiecare masă este o provocare, le fac faţă una câte una.

De curând am aflat că una dintre prietenele mele care era în tratament deodată cu mine a murit din cauza anorexiei. Avea 12 ani. Acest lucru m-a făcut să îmi dau seama cât fusesem de proastă. Regret ce am făcut. Şi regret ce i-am făcut corpului meu. Nu voi putea avea copii deoarece nu am avut menstruaţie niciodată. M-am înfometat atât de mult timp încât nivelul colesterolului meu este extrem de mare. Nu voi creşte în înălţime deoarece m-am înfometat în timpul perioadei de creştere. Aş vrea să nu fi avut niciodată o tulbuare alimentară, dar am învăţat multe şi m-am maturizat în urma acestui lucru. Greşelile mele m-au făcut o persoană mai puternică, dar preţul plătit este prea mare. Sunt furioasă că societatea a creat un model nerealist al imaginii corporale feminine ideale. Câteodată, când văd o fată mai slabă decât mine, încă îmi mai doresc să fiu acea fată anorexică, dar acum ştiu că nu pot fi şi fericită şi anorexică în acelaşi timp. A trebuit să aleg între acestea două, şi în final am ales să fiu fericită.



Până în acest an mi-am ţinut secretă tulburarea de comportament alimentar pe cât de mult a fost posibil, dar m-am săturat să am o viaţă superficială. Nu pot pretinde că sunt altcineva. Eu sunt Cara, nu Cară anorexica. Prietenii şi familia mea o plac pe Cara cea reală mai mult. Şi la fel şi eu.

Să ai o tulburare de comportament alimentar nu este atât de strălucitor pe cât pare. Este ca şi cum ai fi dependent de droguri. Vrei să te opreşti, dar nu poţi. Te face euforic, dar în acelaşi timp, eşti atât de deprimat încât nu mai vezi nimic. Eşti în negare până când lucrurile ajung atât de departe încât te sperii de moarte. Mâncarea te controlează, devine viaţa ta. Tot ce faci se învârte în jurul mâncatului şi eşti ca un dependent... faci orice este nevoie pentru a putea merge înainte cu acea tulburare de comportament alimentar. Orice altceva este pe locul doi.

- Cara, 17 ani

Clasa a X-a


FIŞA 4 91

Clasa a X-a

alili2001.files.wordpress.com€¦ · Web viewPerspective developmentale. Pe măsură ce...

Documents

Transcript of alili2001.files.wordpress.com€¦ · Web viewPerspective developmentale. Pe măsură ce...