media1.wgz.romedia1.wgz.ro/files/media1:4b192415cc9cb.docx.upl/Evreii... · Web viewSe mananca...

34
Evreii Cuprins: I. Origine si Itorie. A. Scurt istoric al Israelului B. Istoria poporului Evreu II. Traditii, obiceiuri si sarbatori evreiesti. A.Talmud-ul B. Cele 613 Mitzvot ale Torei C. Sarbatori evreiesti D. Nunta traditionala evreiasca E. Traditii culinare evreiesti III. Etici Iudaice. A. Pirke Avot (Etica Patriarhilor) B. Lashon Hara C. Tzedakah Dreptate – Caritate D. Etica Afacerilor E. Etica cu privire la animale IV. Iudaismul. V. Pamantul Israelului. VI. Conflictul Istraeliano-Palestinian. VII. Holocaustul. I. Origine si Itorie.

Transcript of media1.wgz.romedia1.wgz.ro/files/media1:4b192415cc9cb.docx.upl/Evreii... · Web viewSe mananca...

Page 1: media1.wgz.romedia1.wgz.ro/files/media1:4b192415cc9cb.docx.upl/Evreii... · Web viewSe mananca lucruri dulci care sa simbolizeze dorintele noastre pentru un an nou bun si dulce. Cele

EvreiiCuprins:

I. Origine si Itorie.

A. Scurt istoric al IsraeluluiB. Istoria poporului Evreu

II. Traditii, obiceiuri si sarbatori evreiesti.

A. Talmud-ulB. Cele 613 Mitzvot ale ToreiC. Sarbatori evreiestiD. Nunta traditionala evreiascaE. Traditii culinare evreiesti

III. Etici Iudaice.

A. Pirke Avot (Etica Patriarhilor)B. Lashon Hara C. Tzedakah Dreptate – CaritateD. Etica AfacerilorE. Etica cu privire la animale

IV. Iudaismul.V. Pamantul Israelului.VI. Conflictul Istraeliano-Palestinian.VII. Holocaustul.

I. Origine si Itorie.

A. Scurt istoric al Israelului

Israelul este o tara in Orientul Mijlociu, pe coasta estica a Marii Mediterane. Este o democratie parlamentara si, prin politica nationala, un stat evreu. Populatia Israelului e predominant evreiasca, cu o minoritate neevreiasca consistenta, formata in special din arabi musulmani, din crestini sau druzi.Israelul a fost intemeiat in anul 1948. Are o suprafata de 21596 km˛. Aici se include Ierusalimul de est si Inaltimile Golar, ambele cucerite de Israel in urma razboiului, dar in urma tratatelor de pace cu palestinienii aceste doua regiuni au intrat sub jurisdictie palestiniana. Ierusalimul este considerat cel

Page 2: media1.wgz.romedia1.wgz.ro/files/media1:4b192415cc9cb.docx.upl/Evreii... · Web viewSe mananca lucruri dulci care sa simbolizeze dorintele noastre pentru un an nou bun si dulce. Cele

mai mare oras al Israelului, dar datorita disputelor pentru Ierusalimul de est, O.N.U. nu recunoaste acest oras drept capitala, de aceea Tel Aviv-ul a preluat functia de capitala a Israelului. Tara Israel e numele ebraic antic al tarii locuite de evrei inaintea exilului lor. Dupa exilul multor evrei din populatia Tarii Israelului, romanii au fost cei care au schimbat numele tarii cu dorinta sa piarda amintirea independentei evreiesti. Romanii au dat tarii numele de Palestina, in amintirea unui popor antic de origine greceasca pe nume Philistini, popor ce a invadat limanul Tarii Israelului, au construit cinci orase si sau luptat cu evreii multi ani. La sfarsit Philistinii au fost invinsi de evrei si au disparut din istorie. Monarhia evreiasca din Tara Isrelului, s-a impartit in doua, monarhia Iehuda si monarhia Israel. Numele statului modern Israel provine din acelasi nume. Istoria iudaismului si a poporului evreu incepe in timpuri stravechi si continua sa existe si in ziua de astazi. Poporul evreu este unul dintre cele mai vechi popoare din lumea civilizata. Iudaismul se bazeaza pe ideea monoteismului etnic si se ocupa in principal cu comportamentul etnic al oamenilor unul fata de altul. Biblia ebraica numita Torah este cea mai influenta carte din istoria omenirii. Cele zece porunci, documentul cel mai faimos din Biblie, au contribuit la imbunatatirea comportamentului etic uman mai mult decat orice alta lege din istorie. Dupa traditia evreiasca , Torah contine 613 porunci care include etica, credintele de baza, sarbatorile si evenimentele ciclului de viata.

B. Istoria poporului Evreu

Evreii aveau un foarte pronunţat simţ al trecutului. Considerau că omenirea, fiind opera Creatorului, are evoluţie liniară. Această concepţie, strâns legată de credinţa monoteistă iudaică, este ilustrată de prima carte a Bibliei, Geneza. În mod tradiţional, istoria ebraică cuprinde mai multe secvenţe: epoca, Patriarhilor, robia egipteană, epoca Judecătorilor, epoca regatului unitar, epoca regatelor Iuda şi Israel, epoca dominaţiei persane, epoca elenistică şi epoca romană. Populaţia pre-israeliană era de origine semitică. În Canaan, epoca neolitică este reprezentată de numeroase descoperiri arheologice, cea mai cunoscută fiind aceea de la Ierihon. În conformitate cu textul biblic, epoca Patriarhilor se deschide cu figura lui Avraam, cel care a făcut primul pact cu divinitatea, şi în jurul căruia s-a cristalizat primul nucleul ebraic originar în Ur-ul Chaldeiei. Urmând îndemnul divin, Avraam şi soţia sa Sarra, în fruntea clanului lor, au pornit spre nord, oprindu-se în cetatea Harran, lângă Sodoma. Din Harran, Avraam se îndreaptă spre Canaan, pământul făgăduit de Dumnezeu urmaşilor săi, lăsând în Harran o parte a însoţitorilor săi condusă de Lot. În Canaan, clanul lui Avraam va întâlni populaţii canaaneite. După tradiţia biblică, fiul lui Avraam, Iosif, a fost trădat de fraţii săi care l-au vândut unor negustori care îl duc în Egipt; acolo ajunge la mare cinste la curtea faraonului şi, profitând de poziţia sa, cheamă în Egipt pe tatăl şi pe fraţii săi. Astfel începe, conform tradiţiei, perioada egipteană, cunoscută şi sub numele de robia egipteană. Originea sud-mesopotamiană a nucleului originar ebraic, ridică serioase semne de întrebare. Numele de Chaldeea a apărut relativ târziu, nu mai devreme de secolele XIX a.C., el fiind folosit mai cu seamă în timpul Regatului Noului Babilon (sfârşitul sec. VII. a.C.), deci mult mai târziu decât perioada când se presupune că a trăit Avraam (3000-2800 a.C.). Apoi, originea din Ur-ul Chaldeei este foarte îndoielnică, deoarece descoperirile din ultimele decenii de la Ebla (azi Tell-Mardik) din Syria, precum şi altele mai vechi din Mari, de pe cursul mijlociu al Eufratului, au scos la lumină numeroase documente care pun într-o nouă lumină povestirea biblică. În conformitate cu inscripţiile descoperite în aceste localităţi, exista în această arie geografică un număr de antroponime care ţin de ciclul lui Avraam şi de antroponimia ebraică cum ar fi Abramu, Ibrium sau Ebrium, Israilu şi Bene Iamina, care amintesc de nume familiare Bibliei, ca Avraam, Eber, strămoşul său, Israel şi tribul ebraic al beniamiţilor care, toate, îi fac pe cercetători să considere că, dacă povestirea despre Avraam conţine ceva istoric în ea, atunci în această regiune trebuie căutată originea nucleului primitiv ebraic, sau măcar nucleul originar al temei. În tot cazul, faptul că evreii primitivi se ocupau cu

Page 3: media1.wgz.romedia1.wgz.ro/files/media1:4b192415cc9cb.docx.upl/Evreii... · Web viewSe mananca lucruri dulci care sa simbolizeze dorintele noastre pentru un an nou bun si dulce. Cele

creşterea vitelor, explică bine aceste perigrinări, deoarece ei erau în permanentă căutare de noi locuri pentru păşune. Perioada egipteană a istoriei evreilor nu este cunoscută şi din surse extrabiblice, ceea ce este greu de explicat dacă Iosif a jucat, aşa cum spune Scriptura, un rol atât de important la curtea faraonului. De fapt, cea dintâi menţionare a Israeliţilor în vreun document egiptean este Stela lui Israel, din vremea faraonului Merneptah (1237-1223), în care sunt lăudate victoriile regelui egiptean, prin care a reuşit să supună pe Israel. Deoarece scriitorii biblici nu amintesc nimic despre victoria lui Merneptah asupra lui Israel, eveniment care, în conformitate cu cronologia biblică a avut loc în epoca judecătorilor, se poate deduce ca aceştia nu aveau amintiri autentice despre o perioadă şi mai veche. Probabil că nu este o întâmplare că în naraţiunea despre şederea evreilor în Egipt, faraonii nu au niciodată nume proprii. În Egipt, evreii locuiau în răsăritul Deltei, în ţinutul Goşen. Nu ştim cu siguranţă cât au stat acolo. După o perioadă în care evreii au trăit în bune relaţii cu statul egiptean, cu timpul aceste relaţii s-au deteriorat, făcându-i pe evrei să părăsească Egiptul. Nu ştim exact când a început exodul evreilor din Egipt. Coroborând datele biblice cu cele egiptene, unii cercetători consideră că perioada cea mai probabilă ar fi primele decenii de domnie ale faraonului Ramses al II-lea (aprox.1290-1280). Cel care a condus pe evrei din Egipt către Ţara Făgăduită a fost Moise. Acesta a făcut un nou legământ cu Divinitatea pe muntele Sinai, unde a şi primit legile pe care toţi credincioşii trebuiau să le respecte. Drumul din Egipt către Canaan a durat mult timp, 40 de ani, presărat cu numeroase peripeţii. Înainte de a ajunge în pământul făgăduit, Moise moare, iar cel care duce la îndeplinire planul divin a fost Iosua. Cucerirea Canaanului a durat mult timp. În conformitate cu cronologia biblică evreii ar fi revenit în Canaan către a doua jumătate a secolului al XIII a.C. Şi în legătură cu istoricitatea acestei povestiri biblice, sunt unele semne de îndoială. După Biblie, evreii au asediat Ierihonul, dar cercetările arheologice au dovedit indubitabil că în vremea aceea, această cetate nu mai exista de secole. Dubii serioase sunt şi cu privire la epoca Judecătorilor, deoarece, în conformitate cu Biblia, această epocă corespunde cu epoca Regatului Nou egiptean, când Egiptul a stăpânit mult timp Canaanul. Or, este foarte ciudat că în Cartea Judecătorilor nu este nici o aluzie la dominaţia egipteană, iar sursele egiptene ignoră cu desăvârşire personajele amintite în această carte. În Canaan, triburile israelite s-au organizat într-o confederaţie al cărui centru este reprezentat de un sanctuar comun. La Silo, la nord de Ierusalim, a fost aşezat chivotul sfânt, unde erau păstrate vechile scrieri sfinte ebraice. Epoca Judecătorilor nu reprezenta un stat teocratic, deoarece aceşti judecători aveau o putere politică limitată. La temelia autorităţii lor, era harul divin. Printre judecători s-au remarcat Gedeon şi Debora. Apariţia statului evreu s-a petrecut în contextul aşezării filistenilor în Canaan. Aceştia reprezentau una dintre numeroasele populaţii, numite de sursele egiptene “ale mării”, care au provocat mari distrugeri în Anatolia, Syria, Fenicia, Canaan şi în Egipt. Venirea lor în Canaan este plasată între anii 1175-1172. De la această populaţie a rămas până astăzi numele de Palestina. Originea lor nu este sigur cunoscută. Biblia spune că ei veneau din Keretim, adică din Creta, dar nici o descoperire din această insulă nu confirmă spusele Scripturii. Unii cercetători vorbesc despre originea balcanică a filistenilor, datorită unor apropieri toponimice precum şi asemănării dintre ceramica filistenă şi cea miceniană. Alţii consideră că aceştia ar fi migrat din vestul sau sud-vestul Asiei Mici. Învăţatul american W.F.Albright consideră că ei erau originari din Lydia, deoarece singurul cuvânt filisten păstrat seran, cu înţelesul de conducător, este apropiat de cuvântul lydian, tyranos care are aceeaşi semnificaţie. Apoi, eroul biblic Goliath are o terminaţie care este obişnuită în antroponimia lydiană. Probabil limba filistenilor era indo-europeană. În Canaan, filisteni vor domina mai cu seamă sudul ţării, cu centrele mai importante la Gaza, Ascalon, Asdod, Ecron, Gad şi Lachiş, unde arheologii au descoperit urme

Page 4: media1.wgz.romedia1.wgz.ro/files/media1:4b192415cc9cb.docx.upl/Evreii... · Web viewSe mananca lucruri dulci care sa simbolizeze dorintele noastre pentru un an nou bun si dulce. Cele

însemnate ale prezenţei filistenilor. După tradiţia biblică, dominaţia filistenilor a durat 40 de ani, până către 1136. Cel care a început lupta de eliberare de sub dominaţia filistenilor a fost Samson, care a fost judecător timp de 20 de ani (1136- 1116). Regatul Israelului apare pe la 1050-1020, în condiţii internaţionale favorabile, când marile state orientale, Assyria, Babilonul şi Egiptul erau într-un pronunţat declin. Cel care a contribuit la apariţia acestui stat a fost Samuel, care a combinat funcţiile de profet, preot şi judecător. Sub conducerea sa, Israelul a revenit la vechiul legământ al lui Moise, prin aceasta contribuind mult la renaşterea spiritului comunitar. El a contribuit de asemenea la ascensiunea lui Saul din tribul Beniamiţilor ca să domnească peste evrei.Cartea I a Regilor ne dă informaţii despre disputele dintre Saul şi David, în urma cărora David este nevoit să se retragă la Gaza, şi cu sprijin filisten să ducă un război de hărţuire împotriva lui Saul. În urma morţii acestuia şi a fiilor săi, David devine rege, către anul 1010. Regele David (1010-970) este cel care organizează pe baze noi statul evreu unificat. El duce lupte cu filistenii, pe care îi învinge, transformându-i în vasali. În cel de-al şaptelea an al domniei sale, cucereşte Ierusalimul, care devine capitala statului şi centrul religios al evreilor. Chivotul legământului a fost aşezat aici într-un cort pe muntele Sion, înlocuit mai târziu de templul lui Solomon. Organizează curtea regală, administraţia şi armata. Acordă o deosebită atenţie culturii. După tradiţie, regele era un bun cântăreţ, pe seama lui fiind puşi Psalmii. A înfiinţat la curte funcţia de cronicar, care a fost reprezentată de Iosaft, cel care a întocmit probabil Cronica regelui David din Cartea I a Cronicilor. Probabil tot pe timpul lui David a fost întocmită Cartea Rut, care va primi forma definitivă mai târziu, ce relatează despre originea familiei regale. Lui David îi urmează la domnie fiul său Solomon (970-930 a.C.). Tradiţia biblică îl prezintă în general în culori favorabile, el fiind considerat, pe bună dreptate, cel care a făcut din statul evreu unul din puterile importante ale vremii. Această situaţie a fost favorizată şi de o perioadă de relativă linişte care a fost în regiunea syropalestiniană. Şi el contribuie la o mai bună conducere a statului. Face o reformă administrativă înlocuind vechea organizare pe cele 12 triburi, în 12 provincii conduse de funcţionari regali, fiecare regiune trebuind să suporte o lună pe an cheltuielile necesare întreţinerii curţii şi a aparatului birocratic. A construit mari edificii care îl apropie pe regele evreu de marii monarhi orientali. După 4 ani de domnie, începe zidirea templului, la care s-a lucrat şapte ani. Timp de douăzeci de ani s-a lucrat la palatul regal. În politica externă, Solomon a stabilit relaţii amicale cu regele Hiram al Tyrului. Cu sprijinul acestuia, construieşte o puternică flotă cu ajutorul căreia evreii făceau comerţ în întregul bazin al Mediteranei. Toate acestea au necesitat mari resurse, care au fost mobilizate prin numeroasele dări şi corvezi la care a fost supusă populaţia. Pe seama regelui Solomon sunt puse Proverbele lui Solomon, Eclesiastul şi Cântarea cântărilor, care în realitate au fost realizate mai târziu. Opera istoriografică a continuat prin Cronica regelui Solomon din Cartea a III-a a Regilor. După moartea lui Solomon, statul evreu începe să decadă. În timpul domniei lui Roboan (930-913), în Israel au loc numeroase răscoale. Cu ajutorul faraonului Şeşonk, Ieroboan reuşeşte, în 926, să-l înfrângă pe Roboan. Ierusalimul a fost cucerit şi templul jefuit. Luptele ţin 50 de ani şi se vor solda cu dispariţia statului evreu unitar, din care se vor desprinde 2 state, Iudeea şi Israelul. În Iudeea va continua să domnească regi din dinastia lui David, în timp ce în nord, în Israel, dinastiile se vor schimba repede. Cea mai importantă a fost aceea întemeiată în anul 885 a.C. de comandantul militar Omri, în timpul căreia ţara va cunoaşte o relativă prosperitate. În anul 841 a.C., dinastia întemeiată de Omri este înlăturată prin revolta lui Iehu, care inaugurează o nouă perioadă caracterizată prin interzicerea închinării la idoli. Prin anul 745 a.C., dinastia lui Iehu a fost desfiinţată prin campania regelui assyrian Tiglatpalasar al III-lea, care a cucerit Damascul şi Israelul, procedând la deportări masive

Page 5: media1.wgz.romedia1.wgz.ro/files/media1:4b192415cc9cb.docx.upl/Evreii... · Web viewSe mananca lucruri dulci care sa simbolizeze dorintele noastre pentru un an nou bun si dulce. Cele

de populaţie, în locul celor deportaţi fiind aduşi alţi locuitori. Aceştia au fost aşezaţi în provincia Samaria, şi, deşi au fost treptat iudaizaţi din punct de vedere religios, ei nu au fost niciodată complet asimilaţi. În 722-721 a.C., Israelul este desfiinţat ca stat în urma ofensivei regelui assyrian Sargon II. Şi cu această ocazie s-au făcut deportări masive. Regatul Iuda, a acceptat să fie vasal Assiriei. După prăbuşirea Assyriei, Egiptul şi Regatul Noului Babilon îşi dispută supremaţia în regiunea syro-paelstiniană. În anul 597, Nabocodonosor al II-lea cucereşte Iudeea. O parte a aristocraţiei evreieşti este dusă în captivitate la Babilon. Noul rege Sedechia, impus de babilonieni, va încerca după zece ani, să înlăture jugul străin. Dar iudeii sunt din nou înfrânţi, aristocraţii au fost masacraţi şi cea mai mare parte a populaţiei este dusă în captivitate în Mesopotamia unde va sta până în anul 538 când, după prăbuşirea regatului babilonian, regele persan Cyrus le permite să revină în patrie şi să-şi reconstruiască templul. În timpul dominaţiei persane, Palestina a fost o provincie a Imperiului persan. Atitudinea statului persan fată de evrei a fost în genere tolerantă,ceea ce explică de ce scriitorii biblici înfăţişează cu o anumită simpatie petru regii perşi. În urma campaniei lui Alexandru Macedon, care a avut ca rezultat desfiinţarea Imperiului Persan, Palestina va face parte din imperiul acestuia şi, după moartea sa, teritoriul va fi disputat de cei doi principali moştenitori ai imperiului lui Alexandru, Egiptul Lagizilor şi statul Seleucizilor. În anii 323-cca. 200, Palestina a fost inclusă în Egipt, după care va face parte din Regatul Seleucizilor. Ca urmare a unei neîncetate lupte pentru independenţă, în anul 129 Iudeea este recunoscută ca stat independent, sub regele Ioan Hircan (134-104). Pentru a-şi menţine independenţa, noul stat iudeu a trebuit să poarte războaie aproape neîncetate cu Lagizii sau cu Seleucizii. În anul 63 a.C., în urma campaniei sale orientale, generalul roman Pompeius reorganizează teritoriile recent cucerite. El include statul elenistic al Iudeei în Provincia Syria, ca stat clientelar autonom. Începe astfel epoca dominaţiei romane, care va dura până în anul 634, când arabii au cucerit Palestina.

II. Traditii, obiceiuri si sarbatori evreiesti

Evreii cred ca le-a fost data pe langa Torah care este Vechiul Testament, si Torah Orala, iar cea mai mare parte a evreilor traditionalisti sunt de accord ca ar fi fost data pe muntele Sinai. Traditia orala serveste ca o explicatie a multora dintre poruncile din Torah, care sunt mentionate , dar nu sunt detaliate in mod special. Credinta intr-o traditie orala este obligatorie, macar pentru faptul ca fara ea foarte putine dintre porunci ar avea vreun sens. Aceasta Torah orala se numeste Talmud. Talmud-ul este impartit in sase sectiuni menite sa codifice legile intr-o ordine usor de inteles. Prima sectiune se numeste

1. Zera’im (semintele) si se ocupa cu detaliile agriculturii Isrelului antic.2. Mo’ed (sarbatoare) se ocupa cu legile asociate sarbatorilor, ca de exemplu

Pesach, Shabbat si Yom Kipur.3. Nezikin (despagubirile) discuta legile evreiesti civile si penale.4. Nashim (femeile) vorbeste despre problemele dintre sexe, ca de exemplu

casatoria si divortul.5. Kodshim discuta legile sacrificiului si taierii rituale.6. Tahorot contine legile puritatii si impuritatii.

A. Talmud-ul

Talmudul este impartit in sase sectiuni menite sa codifice legile intr-o ordine usor de inteles. Prima sectiune se numeste Zera'im (semintele) si se ocupa cu detaliile agriculturii Israelului antic. Mo'ed (sarbatoare) se ocupa cu legile asociate sarbatorilor, ca de exemplu Pesach, Shabbat si Yom Kippur. Nezikin (despagubirile) discuta legile evreiesti civile si penale, Nashim (femeile) vorbeste despre problemele dintre sexe, ca de exemplu casatoria si divortul, Kodshim discuta legile sacrificiului si taierii rituale si Taharot contine legile puritatii si impuritatii.

Page 6: media1.wgz.romedia1.wgz.ro/files/media1:4b192415cc9cb.docx.upl/Evreii... · Web viewSe mananca lucruri dulci care sa simbolizeze dorintele noastre pentru un an nou bun si dulce. Cele

In cadrul acestor diviziuni, Talmudul este impartit in 63 de carti, fiecare ocupandu-se cu teme specifice, care pot fi incluse in categoriile mentionate mai sus. Printre numele cartilor sunt si Juramintele, Succot si Rosh Hashana. Acestea variaza in lungime, de la 20 la 160 de pagini duble.

Procedura de baza este dupa cum urmeaza. Mishna,culegere de opinii care cintine cele 6 ordine de mai sus, afirma o lege, adesea citata in numele unui rabin. Apoi, rabinii din Gemara, comentarii de analiza, incearca sa clarifice sensul unei legi, in special felul cum se aplica in cazuri particulare. Aceasta se face adesea printr-o dezbatere. Iata un exemplu de felul cum functioneaza Talmudul.

MISHNA: "Daca un om ar angaja muncitori si le-ar ordona sa munceasca dimineata devreme si noaptea tarziu, nu ii poate obliga sa lucreze devreme si tarziu daca acesta nu este obiceiul in acel loc."

GEMARA: "Nu este evident [ca un angajator nu le poate cere sa schimbe obiceiurile locale]? In cazul de fata cel care i-a angajat le-a dat un salariu mai mare decat era normal. In acest caz, se poate argumenta ca acesta le-ar putea spune "Motivul pentru care v-am dat un salariu mai mare decat in mod normal este acela ca voi sa lucrati dimineata devreme si seara tarziu." Atunci legea ne spune ca muncitorii pot raspunde: "Ne-ai dat salariu mai mare decat este normal pentru munca mai buna [nu pentru ore mai multe de munca]."

Persoanele din Mishna au trait pana in timpul Rabinului Yehudah Printul. Ei se numesc Tanaim. Cativa dintre cei mai importanti Tanaim sunt Hillel si Shammai (fondatorii a doua din principalele scoli prezente in Mishna), Rabinul Akiva, Rabinul Meir, Rabinul Yosse si Rabinul Yishmael. Cei care apar in Gemara au trait pana in timpul Rabinului Ashi si Ravina. Acestia se numesc Amoraim. Cativa dintre principalii Amoraim sunt Rav si Shmuel (fondatorii a doua dintre scolile prezentate in Gemara), Rava si Abaye, rabinul Papa si rabinul Huna. Sunt multe dezbateri in Talmud in legatura cu alegerea corecta in cazul anumitor legi, ceea ce se datoreaza poate faptului ca, asa cum se temea rabinul Yehudah, traditia orala incepea deja sa fie uitata. Talmudul este o incercare de a impaca diferitele opinii si astfel sa le echilibreze. Totusi, de regula, Amoraim nu au controverse cu Tanaim pentru ca Tanaim sunt mai aproape de sursa traditiei. Talmudul este scris in aramaica.

Desi este o incercare de a clarifica legea, Talmudul ramane o opera greu de studiat. Intr-adevar, un studiu adecvat necesita o perioada de instruire cu un profesor. Unii spun ca rabinii care l-au compus au vrut sa mentina spiritul traditiei orale si legaturile pe care aceasta cauta sa le pastreze intre generatii. Pana la urma a fost nevoie de alte comentarii pentru a clarifica intelesul legilor. In editia folosita cel mai ades, Talmudul are de o parte comentariile lui Rashi (rabinul Shimeon Yitzchaki 1040-1105) si de cealalta comentariile studentilor lui Rashi, numiti Tasafot. Comentariile lui Rashi si criticile studentilor sai sunt considerate un aspect important al studiului Talmudului. Intr-adevar, fara comentariile sale, Talmudul ar fi putut deveni o opera uitata.

Talmudul ramane sursa legii evreiesti. S-au scris multe comentarii asupra Talmudului de catre unii dintre cei mai mari rabini ai iudaismului. Din acele timpuri, discutiile despre legea iudaica au ca scop o mai buna codificare a deciziilor si discutiilor legilor din Talmud intr-un text mai usor de manuit. Marile lucrari despre legea iudaica scrise de atunci incolo. Aceleasi pe care ne bazam si noi astazi, sunt toate incercari de a dezvalui hotararile Talmudului in anumite probleme. Intr-adevar, lucrari influente despre legea ebraica, ca acele ale lui Moses Maimonide si Josef Kairo (autor al Codului de legi evreiesti - Shulchan Aruch; a trait in Israel 1488-1575) sunt considerate comentarii in sine asupra Talmudului. Influenta Talmudului continua in epoca moderna, cand intrebarile legii evreiesti pun accentul pe aplicarea principiilor Talmudului la probleme actuale. De exemplu, problema folosirii curentului electric de Shabbat.

Dezbaterea continua si in zilele noastre in legatura cu noi intrebari ridicate de progresele din

Page 7: media1.wgz.romedia1.wgz.ro/files/media1:4b192415cc9cb.docx.upl/Evreii... · Web viewSe mananca lucruri dulci care sa simbolizeze dorintele noastre pentru un an nou bun si dulce. Cele

tehnologie si de trecerea timpului. Tot timpul, savantii incearca sa inteleaga mai bine Talmudul si intentiile sale in anumite cazuri. Astfel, Talmudul ramane principala ocupatie a studentilor de la Yeshiva, (Academia de studii Rabinice) din toata lumea, datorita dificultatii, dimensiunilor si importantei sale practice foarte mari. Intr-o zi oarecare, studentii examineaza un text anume, urmaresc discutiile despre acel text in surse diferite si in comentarii si ajung la o anumita concluzie despre acea lege sau despre intelesul acelei legi in acel caz. In plus, studentii isi dedica timpul incercand sa acopere cat mai mult din Talmud. Unii studiaza cate o pagina dubla pe zi, terminand astfel Talmudul in sapte ani.

Cei mai mari savanti ai iudaismului s-au dedicat studiului Talmudului in moduri extraordinare. Se spune despre Vilna Gaon: majoritatea orelor sale erau dedicate studiului Torei si nu dormea mai mult de doua ore pe zi. Nici macar aceste doua ore nu dormea incontinuu, niciodata mai mult de jumatate de ora consecutiv. Imediat dupa aceasta scurta odihna, se scula, se spala pe maini si isi continua studiul. Se spune despre Hata''am Sofer: sambata seara se aseza si studia timp de 24 de ore incontinuu, nu dormea si nici nu manca pana duminica seara. Dupa ce-si spunea rugaciunea de seara se culca pana la ora 23 cand se scula, bea cafea si manca un pateu, iar apoi studia pana seara urmatoare. Apoi isi spunea rugaciunea de seara, manca si nu dormea toata noaptea. Marti era de asemenea treaz, prin urmare era treaz doua zile consecutiv, cu exceptia unui singur moment si s-a tinut de acest program doi ani intregi. Se spune despre rabinul Haim Shmuelvitz, un mare invatat din Lituania: adesea putea fi vazut mancand paine si peste sarat dimineata pentru a se arunca apoi in studiul Talmudului pentru 30 de ore consecutiv, cu mare pasiune si cu un efort deosebit care a lasat o impresie de nesters.

Talmudul este de asemenea plin de povestiri si de sugestii etice. Cea mai mare colectie de principii etice se gaseste in Mishna si se numeste Etica parintilor nostri. In ea, rabinii comenteaza asupra relatiilor interumane, asupra adevaratului sens al fericirii si despre cum sa duci o viata buna si etica. Povestirile din Talmud inregistreaza adesea evenimente din vietile rabinilor menite sa explice legi, precum si alte povestiri fantastice care trebuie intelese ca fiind alegorice. Un exemplu din cele dintai ilustreaza o lectie foarte importanta pentru studiul Talmudului si al legii evreiesti in general, si pentru intelegerea traditiei orale si a legaturii lui Dumnezeu cu poporul evreu.

Intr-o discutie aprinsa, un grup de rabini dezbateau daca un cuptor poate fi folosit pentru copt. Era folosirea lui in concordanta cu legile kashrutului? Rabinul Eliezer era pentru folosirea cuptorului si a prezentat ceea ce el credea ca sunt argumente clare in favoarea sa. Totusi, colegii lui nu au fost convinsi si i-au contestat opiniile. Dupa o lunga dezbatere, rabinul Eliezer a aratat catre un copac care crestea in fata ferestrei si a declarat: "Daca legea este de partea mea, fie ca acest copac sa o dovedeasca." Nici nu termina el de vorbit, cand copacul sari departe de locul unde crestea! Dar rabinii au raspuns "Nici o hotarare rabinica nu a fost vreodata facuta de un copac." Rabinul Eliezer a raspuns: "Daca ceea ce am spus este in concordanta cu legea, fie ca izvorul sa o dovedeasca, " si chiar atunci apele izvorului si-au schimbat sensul si au inceput sa curga inapoi. Dar rabinii nu au fost impresionati si au raspuns cu calm: "Nici un argument nu a fost dovedit vreodata de apele unui izvor." Rabinul Eliezer, si mai hotarat, striga: "Daca legea este de acord cu mine, fie ca zidurile acestei case de studiu sa ofere dovada suprema!" si in acel moment zidurile au inceput sa se pravaleasca peste rabini. Dar rabinul Joshua a intervenit, certand peretii: "cum indrazniti sa schimbati o lege care ne-a fost data la Muntele Sinai?" Si peretii s-au oprit din respect pentru rabinul Joshua, dar au ramas strambi din respect pentru rabinul Eliezer. In sfarsit, rabinul Eliezer a cerut Cerului sa ofere dovada si o voce a rasunat in incaperea de studiu: "De ce va certati cu rabinul Eliezer? El are dreptate in toate privintele!" Neinduplecat, rabinul Joshua s-a ridicat si a anuntat: "Dovada in favoarea unei anumite hotarari nu vine de sus si nici macar Cerul nu are dreptul sa se amestece in discutia noastra. Cuvintele legii au fost deja predate din Ceruri omului pe Muntele Sinai. Ele trebuie interpretate de rabini prin discutii academice, nu de catre Ceruri. De aceea trebuie sa lasam majoritatea sa hotarasca. Si rabinii au decis impotriva rabinului Eliezer. La scurt timp dupa aceea rabinul Nathan s-a intalnit cu profetul Elijah pe care l-a intrebat: "Care a fost reactia lui Dumnezeu cand a auzit aceasta discutie a

Page 8: media1.wgz.romedia1.wgz.ro/files/media1:4b192415cc9cb.docx.upl/Evreii... · Web viewSe mananca lucruri dulci care sa simbolizeze dorintele noastre pentru un an nou bun si dulce. Cele

rabinilor? Elijah a zambit si a raspuns: "Dumnezeu doar a ras si a spus 'Copiii Mei m-au invins, copiii Mei m-au invins.'"

Aceasta povestire ilustreaza faptul ca desi legile sunt ale lui Dumnezeu, ele au fost trecute in mainile oamenilor. Prin urmare, depinde de noi sa hotaram adevaratul inteles al legilor si al intentiilor lui Dumnezeu cat mai bine cu putinta. Aceasta este esenta traditiei orale si spiritul Talmudului.

B. Cele 613 Mitzvot ale Torei

Conform traditiei, Tora contine 613 Mitzvot (porunci). Multi oameni cred in mod gresit ca aceste porunci nu se ocupa decat de ritualuri. Pe langa ritualuri, poruncile se aplica in domenii precum etica personala, comportamentul social, etica universala si justitia sociala. Evreii care cred ca nu sunt absolut deloc practicanti ar trebui sa recunoasca faptul ca, daca nu intretin relatii sexuale cu mama, tatal, sau fratii si surorile lor, ei respecta deja trei dintre Mitzvot.

Dupa traditia iudaica, evreii au primit de la Dumnezeu Tora, acum aproximativ 3200 de ani. Multe dintre Mitzvot, inclusiv faimoasele Zece Porunci, au avut o influenta enorma asupra dezvoltarii societatii occidentale, atat direct cat si indirect. Numeroase valori ce se regasesc astazi in civilizatia occidentala si care sunt de obicei considerate ca fiind de la sine intelese, cum ar fi 'sa nu ucizi', nu erau valori universale atunci cand au aparut in lume Tora si cele 613 Mitzvot,  acum mai mult de trei mii doua sute de ani.

Multe, insa nu toate conceptele etice ale iudaismului, provin direct din versiunea scrisa a Torei si din cele 613 porunci ale sale. Unele dintre legile morale sunt notate in Talmud si in alte surse iudaice mai tarzii, considerate post-biblice. Aceste etici si legi 'post-biblice' sunt de obicei legate si bazate pe versete si porunci din Tora si adesea elaboreaza si clarifica Tora.

Mitzvot sunt adesea clasificate in doua categorii. Prima categorie implica relatii interpersonale si etice si se numeste bein adam la-khavero, intre om si tovarasul lui. A doua categorie, care include ritualul, este cunoscuta ca bein adam la-makom, intre o persoana si Dumnezeu. Totusi, multe dintre Mitzvot nu pot fi incluse cu usurinta intr-una din cele doua categorii si se potrivesc in amandoua. De exemplu, legile care cer sa se tina kosher (legile alimentare) sunt adesea considerate ritualistice, dar au si importante elemente etice. Pentru ca un animal sa fie kosher trebuie sa fie ucis dintr-o singura lovitura cu un cutit special extraordinar de ascutit, ca sa fie omorat intr-un mod cat mai putin dureros cu putinta. Animalele care sunt ranite si sufera in mod inutil, ca de exemplu animalele vanate, nu sunt considerate kosher si nu pot fi mancate.

Din cele 613 Mitzvot ale Torei, cateva sute nu se mai respecta astazi. Multe dintre Mitzvot-urile rituale nu au fost aplicate decat in perioada in care a existat in Ierusalim Beis Hamikdash (Marele Templu Evreiesc). Din moment ce astazi nu exista un Beis Hamikdash la Ierusalim, Mitzvot-urile legate de acesta nu mai pot fi practicate. Chofetz Haim, un mare rabin Est European, care a trait intre 1838 si 1933, a calculat ca in zilele noastre mai sunt practicate mai putin de trei sute dintre Mitzvot.

C. Sarbatori evreiesti

1. Postul Esterei (20 martie/ 13 Adar). Postul Esterei este un post minor care precede Purimul. Comemoreaza perioada cand regina Estera i-a condus pe evreii din Persia intr-un post de trei zile si s-a rugat ca acestia sa fie salvatide la masacrul pe care Haman il pregatise pentru ei.

2. Purim (21 martie/ 14 Adar). Purim comemoreaza ziua cand Haman planuise sa omoare pe evreii din Persia, dar prin interventia lui Mordechai si a reginei Estera, evreii au fost salvati si in schimb au fost omorati cei care intentionasera sa-i omoare. Se citeste povestea Esterei din Megillah. In timpul zilei se sarbatoreste. Se da de pomana la doi oameni nevoiasi. O delicatesa care se serveste de Purim este humentaschen, prajiturele in trei colturi umplute cu jeleu sau cu seminte de mac, miere si nuci.

Page 9: media1.wgz.romedia1.wgz.ro/files/media1:4b192415cc9cb.docx.upl/Evreii... · Web viewSe mananca lucruri dulci care sa simbolizeze dorintele noastre pentru un an nou bun si dulce. Cele

3. Pastele (20-27 aprilie/15-23 Nisan). Este o sarbatoare care dureaza opt zile, dintre care primele si ultimele doua implica stricta respectare a regulilor religioase. Se mananca matzah sin u se manancxa produse cu drojdie de-a lungul celor opt zile pentru a comemora painea nedospita pe care au mancat-o evreii cand au plecat din Egipt , deoarece nu avusesera timp sa lase aluatul sa creasca. Toata mancarea nedospita din casa trebuie cautata si vanduta sau distrusa inainte de inceputul sarbatorii. In primele doua seri ale Pastelui , se tine seder, timp in care se povesteste istoria evreilor care au plecat din Egipt pentru a-si dobandi libertatea. Aceasta poveste se citeste din Haggadah, o colectie de pasaje din Tora si din scrierile rabinilor, care descriu exodul din Egipt. In timpul sederului, se beau patru pahare de vin si se mananca maror, ierburi amare.

4. Yom Hashoa (2mai/ 27 Nisan). Aceasta este ziua Memoriala a Holocaustului, cand ne amintim de milioanele de oameni ucisi in Holocaust. In Israel, o sirena suna timp de doua minute la ora 11; atunci toata lumea se opreste din lucru si pastreaza un moment de liniste.

5. Yom Hazikaron (9mai/Ykar 4). O zi dedicata tuturor soldatilor cazuti in Israel.

6. Yom Ha’Atzmaut (10mai/5 Iyar). Aceasta este ziua independentei Izraelului, ziua cand evreii din Israel si-au proclamat independenta si au infiintat Statul Israel.

7. Lag B’Omer (23mai/18Iyar). Este cea de-a 33-a zi cand se numara Omer. Este o sarbatoare vesela care povesteste faptele r0abinului Akiva, ale rabvinului Shimon bar Yochai si Bar kochba in incercarea lor de a castiga independenta si suveranitatea evreilor din Israel fata de romani. Se obisnuieste sa se faca focuri de tabara sis a se cante.

8. Yom Yerushalaym (2iunie/28Iyar). Aceasta este cea mai noua sarbatoare evreiasca si sarbatoreste recapturarea Ierusalimului in timpul razboiului de sase zile din1967

9. Tisha B’Av (10august/9Av). Tisha B’Av este o zi de post care comemoreaza distrugerea primului si a celui de-al doilea Templu sfant din Ierusalim, precum si alte tragedii ale evreilor.

10. Rosh Hashanah (30septembrie/ Tishrei 1-2). Este anul nou evreiesc. Spre deosebire de celelalte sarbatori evreiesti, este de natura foarte personala. In timpul acestei sarbatori, evreii trebuie sa reflecteze asupra experientelor din anul precedent si sa-si evalueze in mod scrupulous actiunile – bune si rele. Se mananca lucruri dulci care sa simbolizeze dorintele noastre pentru un an nou bun si dulce. Cele o suta de sunete impresionante produse de suflatul in shofar (corn de berbec) in fiecare din cele doua zile de Rosh Hashanah sunt destinate san e “trezeasca” in mod simbolic, ca sa putem reflecta si deveni mai buni.

11. Postul lui Gedaliah (2octombrie/ 3Tishrei). In aceasta zi, postim pentru a comemora moartea lui Gedaliah, ultimul guvernator evreu al regatului Iudeei, asasinat in 586 i.e.n.. Moartea lui a fost inceputul unei perioade de persecutie pentru evrei.

12. Yom Kippur (9octombrie/10 Tishrei). Ziua rascumpararii. Intreaga zi este interzis sa mananci, sa bei, sa porti pantofi de piele, sa folosesti machiaj, parfum sau lotiuni, sa ai relatii sexuale si sa te speli.

13. Sukkot (14-21 octombrie/ 15-22 Tishrei) este o sarbatoare de opt zile, dintre care primele si ultimele doua implica stricta respectare a regulilor religioase. Se locuieste intr-o sukkah, o locuinta temporara, timp de sapte zile, timp in care se comemoreaza calatoria de 40 de ani a evreilor in desert, catre Israel, perioada in care nu au putut sa-si construiasca un adapost permanent. Peretii acestei sukkah sunt in mod normal facuti din lemn sau din panza si tavanul este facut din crengi taiate. Trebuie lasate gauri intre crengi pentru ca oamenii dinauntru sa poata vedea stelele. Toate mesele trebuie mancate in sukkah si se spune o binecuvantare speciala. De asemenea, se binecuvanteaza cele patru specii: palmier, mirt, salcie si lamai.

Page 10: media1.wgz.romedia1.wgz.ro/files/media1:4b192415cc9cb.docx.upl/Evreii... · Web viewSe mananca lucruri dulci care sa simbolizeze dorintele noastre pentru un an nou bun si dulce. Cele

14. Shemini Atzeret (21 octombrie/ 21 Tishrei) este a opta zi din Sukkot. In Israel, Shemini Atzeret si Simchat Torah sunt combinate intr-o singura zi. Ele culmineaza in celebrarea multumirilor pe care le aducem lui Dumnezeu pentru ca i-a retinut pe evrei in desert.

15. Simchat Torah (22 octombrie/ 23 Tishrei). Este ziua cand ne bucuram de Torah, in momentul in care terminam ciclul annual al citirii Torei si cand incepem sa citim din nou pentru anul urmator. Este una din cele mai fericite zile ale iudaismului. Seara, toate sulurile Torei sunt scoase din arca si sunt date membrilor marcanti ai congregatiei in timp ce acestia marsaluiesc intr-un hakafah sau circuit in jurul sinagogii. Ceilalti membri ai congregatiei danseaza si canta in timp ce se strabate acest circuit. Cand grupul ajunge inapoi la arca, un nou grup are onoarea de a tine sulurile Torei. In cursul serii se fac sapte hakafot. Dimineata, toti sunt chemati sa binecuvanteze Tora. Cele mai multe congregatii se impart in grupuri mai mici pentru rugaciuni in scopul de a face loc la cati mai multi oameni. Se indeplinesc alte sapte hakafot, intr-o atmosfera de bucurie.

16. Chanukah (prima seara 21-29/ 25 Kislev- 2 Tevet). In prima seara se aprinde o lumanare si se adauga cate una in fiecare din cele opt seri. Chanukah sarbatoreste ridicarea Templului din Ierusalim de catre maccabei in 167 i.e.n. si victoria lor impotriva grecilor si a evreilor elenisti. Prin traditie, oamenii se joaca cu titirezi cu patru fete, numiti dreidles. Se mananca mancaruri prajite, ca de exemplu chiftelute de cartofi sau lotkes, gogosi cu jeleu sau safganiot, datorita asociatiei miracolului de Chanukah cu uleiul.

17. Cea de-a zecea zi de Tevet(5 ianuarie/ 10 Tevet) este o zi de post care comemoreaza inceputul atacului babilonienilor asupra Ierusalimului. In statul Israel, Kaddish,rugaciune, se recita in aceasta zi pentru oamenii carora nu li se cunoaste ziua decesului.

18. Tu B’Shevat(8 februarie/ 15 Shevat). Este anul nou al pomilor. Se obisnuieste sa se manance din cele sapte specii care cresc in Israel: grau, secara, struguri, smochine, curmale, rodii si masline. In Israel se obisnuieste de asemeni sa se planteze pomi.

D. Nunta traditionala evreiasca

Casatoria religioasa evreiasca impune anumite exigente datorita faptului ca un astfel de eveniment este relative rar, mai des intalnite fiind casatoriile mixte. Destinele mirilor sunt legate de regula de sinagoga, iar ceremonia este realizata de rabin. Mazel Tov! (Noroc Bun!) este expresia care se spune atunci cand mirele sperge o cana sau un pahar, moment care marcheaza finalul ceremoniei, prin care cei doi miri sunt recunoscuti, din punct de vedere religios, sot si sotie. Exista sapte binecuvantari care le sunt dedicate, mirelui si miresei, insa doar in ultima, li se recunoaste noul statut, de intreg, de noua familie constituita. Dupa momentul inmanarii inelului, mirele semneaza un contract matrimonial prin care se angajeaza la constructia unui “nou templu”, cel al unei casnicii. Cel de-al treilea moment “cheie” al ceremoniei este acela cand cei doi se retrag intr-o incapere separate, pentru cateva minute, simbolizand momentul de intimitate al mirilor, care, conform traditiei, nu au voie sa se vada inainte de ceremonia nuntii, timp de trei zile. Tot ceremonialul se petrece sub baldachin, unde la sfarsit, in acordurile klezmerilor, femeile care au insotit miresa la altar, danseaza. Sala de receptie unde se face ceremonia ori are un antreu unde se face un buffet suedez cu tot felul de mancaruri, carnuri diferite, si sunt locuri unde se prepara carne la gratar si este taiata si servita de bucatari, salate, somon, si exista un bar de unde se poate bea tot ce se doreste, ori se organizeaza in restautante care au gradina si fac acest aranjament al bufetului suedez si al cortului de ceremonie al nuntii afara. In faza initiala, invitatii sosesc, langa usa se afla un mic seif in care se bagaplicurile cu bani, si dupa aceea sunt primiti de parintii mirilor. Invitatii le vor ura acestora “mazel tov”.In aceasta sala se sta aproape o ora- 1ora jumatate, timp in care oaspetiimananca si beau, iar mirii sunt intr-oi camerra cu rabinul, si semneaza contractul prin care sotul se angajeaza sa aiba grija de sotie.

Page 11: media1.wgz.romedia1.wgz.ro/files/media1:4b192415cc9cb.docx.upl/Evreii... · Web viewSe mananca lucruri dulci care sa simbolizeze dorintele noastre pentru un an nou bun si dulce. Cele

Dup ace se termina cu semnarea contractului, mirii sunt anuntati si sunt primiti de invitati, cu muzica si aplauze. Mirii isi fac aparitia si se indreapta direct spre cort. Mesele sunt aranjate aranjate astfel:in mijloc o glastra cu flori,in jurul acesteia sunt aranjate tot felul de bauturi in jurul bauturilor se aranjeaza salatele. Pe masa langa glastra se afla meniul serii care consta in 3 feluri de mancare si un desert fiecare fel doua sau trei alternative. De obicei nunta este coordonata de muzicanti numiti kletzmetri alaturi de care sta o persoana care conduce programul. La vreo 10 minute de la livrarea invitatiilor, isi fac intrarea si mirii, tot in aplauze sip e riotmuri musicale, si acestia se opresc in mijlocul ringului de dans unde danseaza primul dans impreuna ,inconjurati fiind de toti invitatii.Dupa dansul mirilor,acestia,impreuna cu invitatii se duc la mesele lor si incep sa consume numai bucate traditionale evreiesti. Este un obicei ca mirele si mireasa sa fie asezati pe scaune si ridicati (deasupra capetelor de barbati)sis a danseze astfel cu ei ,asta simbolizand ca in acesata zi ei sunt regi. Prietenii calor doi miri danseaza intotdeauna in jurul lor si fac atmosfera nemaipomenita. Mirii colinda tot timpul printre mese si vorbesc cu inviitii toata seara. In Israel, nuntile au loc cam intre 7-8 seara pana la 1-2 noaptea si au loc in timpul saptamanii.

E. Traditii culinare evreiesti

Traditia de Anul Nou evreiesc cere la inceput sa fie pe masa un platou cu mancaruri amare (frunze de patrunjel, coaja de lamaie), felii de mere si miere. Mesenii trebuie sa guste din mancarurile amare (care simbolizeaza binele care va urma in anul ce incepe) Se pare ca traditia este mult mai pregnanta pentru Paste decat la Anul Nou. Masa incepe de obicei cu o supa de gaina, sau mai nou cu salate si entrees dupa principiile spuse mai inainte. Urmeaza o friptura de miel, de pasare ori un peste la cuptor. De Rosh ha shana (anul nou) se mananca:-peste, sub orice forma preparat;-felii de mere inmuiate in miere pentru un an dulce;-paine alba impletita;-prajituri, mai ales facute cu miere;-preparate de carne;-tot ce se poate servi la o masa festiva;Se aprind lumanari. De rosh hashana Se mananca mere si miere. Se mananca un fruct nou care este menit san e dea un alt semn ca a inceput un an nou. Multi mananca partea din fata a pestelui, pentru ca in anul care vine sa facem parte din cap si nu din coada. De asemenea se face Tashlich, adica evreii merg la o apa sau la un turn de apa daca nu este in zona nici o apa si isi arunca in mod simbolic pacatele. Ceremonia se bazeaza pe versetul biblic al profetului Micah “si Tu(Dumnezeu) le vei arunca pacatele pe fundul marii”.

III. Etici iudaice

Iudaismul le cere evreilor sa tinda catre idealuri inalte si nobile. Acestea nu sunt usor de atins, dar daca incercam sa ajungem la stele, cel putin ne asiguram ca nu ne murdarim mainile cu noroi. Chiar si cele mai mari personalitati iudaice din Tora (Biblia ebraica), ca de exemplu Avraham, Iacob si Moise, erau fiinte omenesti cu imperfectiuni omenesti. Ca evrei nu se presupune ca suntem perfecti, dar trebuie sa ne cunoastem limitele si defectele si sa ne straduim ca in timp sa devenim mai buni.

Cele mai vechi principii etice generale se afla in Mitzvot-urile (poruncile) din Tora. Acestea ne spun sa cautam dreptatea, sa nu acceptam mita, sa nu barfim si sa nu furam. De asemenea, Tora ne invata sa-i protejam si sa-i aparam pe cei slabi, inclusiv vaduvele, orfanii, sclavii si strainii. In plus, Mitzvot-urile ne poruncesc sa-i respectam pe cei mai in varsta, sa dam de pomana celor saraci si sa fim blanzi cu animalele. Tora ii porunceste omului sa-si suprime instinctele rele si sa-si foloseasca intelectul pentru a invata si respecta aceste principii etice.

Multe natiuni aveau principii si reguli in urma cu mii de ani, dar comparati etica aflata in Tora cu, de

Page 12: media1.wgz.romedia1.wgz.ro/files/media1:4b192415cc9cb.docx.upl/Evreii... · Web viewSe mananca lucruri dulci care sa simbolizeze dorintele noastre pentru un an nou bun si dulce. Cele

exmplu, principiile si etica Romei,  considerata de multi ca fiind cea mai avansata civilizatie din antichitate. Romanii aratau o totala desconsideratie pentru drepturile animalelor, sclavilor si prizonierilor, care erau considerati posesiuni fara nici un fel de drepturi. In Roma antica, cetatenii puteau participa la lupte publice cu gladiatori, in care luptatori profesionisti se luptau pana la moarte atat cu oameni cat si cu animale. Cateodata, in timpul unor asemenea evenimente, cateva mii de oameni mureau pentru amuzamentului spectatorilor.

In Tora, profetii protestau impotriva ipocriziei si a nedreptatii sociale, "Ce iti cere Domnul: numai sa fii drept si sa iubesti milostenia si sa mergi cu umilinta dupa cum iti spune Dumnezeul tau" (Micah 6:8). Acesta este unul din multele pasaje care insumeaza principiile etice ce stau in centrul religiei iudaice si care mai tarziu au influentat religiile si societatea in general.

A. Pirke Avot (Etica Patriarhilor)

Pe langa principiile etice ce se afla chiar in Tora, mai exista si altele din surse iudaice ulterioare. In Pirke Avot (Etica Patriarhilor) sunt inregistrate invataturile etice ale marilor rabini si eruditi ai perioadei talmudice (din secolul 2 i.e.n. pana in secolul 2 e.n.) Un exemplu de etica iudaica cuprins in Pirke Avot este cel a  rabinului Shammai care ne invata: "Spune putine si fa multe si primeste-i pe toti oamenii cu o figura vesela" . Un alt mare rabin ale carui scrieri sunt incluse in Pirke Avot este rabinul Hillel care a spus "Intr-un loc unde nu se afla oameni, incearca sa fii un om." Rabinului Hillel ii se mai atribuie si alte principii etice, cum ar fi : "Nu iti judeca vecinul pana nu te afli in locul lui" ; "Nu te separa de comunitate" ;  "Daca eu nu sunt de partea mea, atunci cine este pentru mine? Si daca sunt numai pentru mine, atunci ce sunt eu? Si daca nu acum, cand?". Tot el a declarat ca "Cel care isi preamareste numele si-l distruge; cel care nu isi inmulteste cunostintele si le scade si cel care nu studiaza merita sa moara; cel care se foloseste de coroana Torei pentru cele lumesti se va vesteji".  Principiul etic pentru care rabinul Hillel este cel mai cunoscut este "Ce iti este tie urat, nu ii face vecinului tau", sau - in varianta romaneasca, "Ce tie nu-ti place, altuia nu face". Multi filozofi evrei, inclusiv Saadiah Gaon, ibn Gabirol, Maimonide si Luzzato, au scris carti importante despre etica. Filozofii de mai tarziu au continuat aceasta tendinta pana in timpurile moderne, dedicand multe speculatii acestui subiect si adesea extragand etica din locul ei fundamental ca parte integranta a respectarii religiei.

B. Lashon Hara

Din cele 613 Mitzvot din Tora, una, care este din nefericire foarte neglijata, este porunca ce interzice Lashon Hara (barfa/literal 'limba rea')

Interdictia impotriva Lashon Hara este exprimata clar.

"Sa nu umbli cu zazanii in poporul tau" (Leviticul 19:16).

Cuvintele au un potential atat de daunator incat un avertisment impotriva abuzului lor apare chiar in Cele Zece Porunci. A noua porunca spune:

"Sa nu marturisesti stramb impotriva aproapelui tau" (Exodul 20:13)

Conform iudaismului aceasta porunca inseamna ca este gresit sa vorbesti de rau o alta persoana, chiar daca ar fi adevarat, cu exceptia situatiilor cand este important pentru persoana cu care vorbesti sa auda informatia. Exemple de ocazii cand Lashon Hara este constructiva sunt atunci cand persoana cu care vorbesti urmeaza sa se casatoreasca sau sa aiba relatii de afaceri cu persoana despre care se vorbeste.

Page 13: media1.wgz.romedia1.wgz.ro/files/media1:4b192415cc9cb.docx.upl/Evreii... · Web viewSe mananca lucruri dulci care sa simbolizeze dorintele noastre pentru un an nou bun si dulce. Cele

O bine cunoscuta poveste evreieasca vorbeste despre un evreu care umbla prin comunitate si il vorbea de rau pe rabinul acesteia. Dupa o perioada de timp, omul a regretat ca l-a vorbit de rau pe rabin si i s-a infatisat pentru a-si cere iertare. Omul s-a aratat foarte mahnit pentru ceea ce facuse si era dispus sa faca aproape orice pentru a primi iertarea rabinului. Rabinul i-a spus atunci ca primul pas in a indrepta ceea ce gresise era sa ia trei perne mari de puf, sa le desfaca si sa lase vantul sa ia penele. Omul a ascultat instructiunile rabinului si s-a intors la el sa-l instiinteze ca i-a indeplinit cererea. Atunci rabinul i-a spus: "Acum esti gata pentru al doilea pas pe calea corectarii a ceea ce ai facut. Du-te si aduna toate penele. Desi s-ar putea sa regreti sincer si sa vrei intr-adevar sa repari raul pe care l-ai facut, este la fel de imposibil sa-l repari cum este sa aduni toate penele."

Dupa cum arata si povestea, barfa cauzeaza daune ireversibile.

Cuvantul ebraic pentru barfitor corespunde cuvantului pentru vanzator ambulant. La fel cum un vanzator ambulant merge din casa-n casa cumparand de la unul si vanzand la altul, tot la fel face si cel care barfeste. Barfitorul are o mentalitate de vanzator ambulant. Cand dam cuiva informatii intime sau negative despre o a treia persoana, ne asteptam ca persoana cu care vorbim sa ne dea informatii intime sau negative despre persoana despre care se vorbeste sau despre altcineva. Se face schimb de informatii intime si negative.

De obicei, cand ne gandim la etica, gandim in termenii actiunilor oamenilor fata de ceilalti, si daca aceste actiuni sunt corecte sau nu. Totusi, etica iudaica se ocupa si de felul cum oamenii comunica unii cu altii.

Cuvintele pot avea efecte puternice. Daca sunt folosite pozitiv, pot alina, incuraja sau binecuvanta o persoana. Pe de alta parte, cand sunt folosite in mod negativ, ele ii pot distruge prieteniile, familia, reputatia sau mijloacele de subzistenta.

Data viitoare cand vorbiti pe altii de rau, luati in consideratie una dintre maximele lui Israel Salanter (1810-1883), marele moralist evreu si invatator rabinic. Rabinul Salanter spunea ca de obicei ne confundam prioritatile. El a zis: "In mod normal ne preocupam de bunastarea noastra materiala si de sufletul vecinului: sa ne preocupam  mai bine de bunastarea materiala a vecinului si de propriile noastre suflete."

C. Tzedakah Dreptate - Caritate

Conform iudaismului, Tzedakah nu este un gest social care iti face placere, ci o obligatie. In general, in lume, daca cineva nu face acte de caritate, este considerat, in cel mai rau caz, egoist. Iudaismul, insa, considera un act de nedreptate sa nu dai Tzedakah.

Tzedakah vine din cuvantul ebraic Tzedek, care inseamna justitie. Una dintre cele mai importante Mitzvot din Tora este de a realiza acte de dreptate. Tora ne invata:

"Sa urmaresti dreptatea si iar dreptatea." Deuteronomul 16:20 Tzedakah este adesea tradus prin cuvantul "caritate". Totusi, natura pe care o are Tzedakah este foarte diferita de idea de caritate. Cuvantul "caritate" sugereaza un act benevol, generozitate, un act altruist al bogatilor in beneficiul nevoiasilor. Cuvantul "Tzedakahh" este derivat din radacina ebraica Tzade Dalet Qof, insemnand dreptate, justete sau cinste.

"Daca exista vreo persoana nevoiasa printre voi à nu-ti impietri inima si nu inchide mana in fata ei." (Deuteronomul 15: 7-11)

Un mod foarte raspandit printre evrei de a indeplini Tzedakah este sa dea pomana celor nevoiasi. Adesea, in casele evreiesti exista o pushke, o cutie pentru a colecta monede pentru saraci. De obicei, evreii pun bani in aceasta cutie si ii dau saracilor. Acest mod de a face acte de caritate este o reactie foarte raspandita, si chiar instinctiva, a evreilor pentru a-si exprima multumirea fata de Dumnezeu, pentru a-si cere iertare de la Dumnezeu sau pentru a cere o favoare de la Dumnezeu. Dupa traditia iudaica, beneficiul spiritual pe care il aduce actul de a da la saraci este atat de mare incat un cersetor ii face de fapt o favoare, dandu-i ocazia de a indeplini Tzedakah.

Page 14: media1.wgz.romedia1.wgz.ro/files/media1:4b192415cc9cb.docx.upl/Evreii... · Web viewSe mananca lucruri dulci care sa simbolizeze dorintele noastre pentru un an nou bun si dulce. Cele

A da la saraci este o obligatie in iudaism, o datorie de care nimeni nu este scutit, nici macar cei nevoiasi. Unii invatati au spus ca Tzedakah este cea mai importanta dintre porunci, egala cu toate celelalte combinate. Dupa legea evreieasca, suntem obligati sa dam o zecime din venitul nostru saracilor. Prin aceasta se intelege in general o zecime din venitul nostru net, dupa plata impozitelor. Cei care sunt dependenti de asistenta publica sau care traiesc la limita subzistentei, bineinteles, au voie sa dea mai putin.

Obligatia de a realiza Tzedakah poate fi indeplinita dand bani saracilor, institutiilor de binefacere, sinagogilor sau institutiilor educationale. Poate fi indeplinita si prin sustinerea copiilor dincolo de varsta cand esti obligat din punct de vedere legal sa o faci sau prin a-ti intretine parintii la batranete. Este obligatoriu sa se faca donatii atat evreilor cat si neevreilor.

Anumite feluri de Tzedakah sunt considerate preferabile altora. Talmudul descrie aceste nivele diferite de Tzedakah si Rambam le-a organizat intr-o lista. Nivelele de caritate, de la cele mai putin meritorii pana la cele mai meritorii, sunt:

1. Sa dai, dar cu invidie.

2. Sa dai mai putin decat ar trebui, dar sa dai cu bucurie.

3. Sa dai dupa ce ai fost rugat.

4. Sa dai inainte de a fi rugat.

5. Sa dai atunci cand nu cunosti identitatea celui care primeste, dar cel care primeste iti cunoaste identitatea.

6. Sa dai atunci cand tu cunosti identitatea celui care primeste, dar cand acesta nu cunoaste identitatea ta.

7. Sa dai atunci cand nici una dintre parti nu cunoaste identitatea celeilalte.

8. Sa-l ajuti pe cel care primeste sa se poata intretine singur.

D. Etica Afacerilor

In timp ce profetii evrei indrumau oamenii sa se poarte corect, rabinii Talmudului au definit detaliat ce inseamna comportament etic si dreptate in afaceri. In Talmud, rabinii discuta comportamentul adecvat in relatia dintre angajator si angajat, indatoririle salariatilor fata de angajatori, preturile corecte, greutatile si masurile adecvate, contractele corecte, competitia loiala si neloiala, intelegerea verbala ca un contract ce trebuie respectat. Legile talmudice in legatura cu etica de afaceri sunt pline de dreptate atat in spirit cat si in fapt. E adevarat ca intr-o lume plina de intelegeri de afaceri nemiloase este greu sa-ti pastrezi onestitatea in afaceri, dar este important ca evreul sa-si invete si sa-si pastreze idealurile. Iata cateva exemple de principii etice din Talmud care tin de afaceri. 

"Proprietarul magazinului trebuie sa-si curete masurile de doua ori pe zi, greutatile o data pe saptamana si cantarul dupa fiecare cantarire." (Mishna Bava Bathra 5:10)

"Un vanzator nu are voie sa combine produse de calitati diferite in acelasi vas à un vanzator al carui vin a fost diluat cu apa nu are voie sa-l vanda decat daca ii dezvaluie clientului cele intamplate si in nici un caz nu poate sa-l vanda unui alt comerciant, chiar daca ii dezvaluie acestuia calitatea

Page 15: media1.wgz.romedia1.wgz.ro/files/media1:4b192415cc9cb.docx.upl/Evreii... · Web viewSe mananca lucruri dulci care sa simbolizeze dorintele noastre pentru un an nou bun si dulce. Cele

produsului, de teama ca al doilea vanzator isi va pacali clientul." (Mishna Bava Mezia 4:11)

"Daca furi de la un hot, ai si tu parte de o bucatica de hotie." (Talmudul babilonian, Berakhot 5b)

E. Etica cu privire la animale

In conformitate cu traditia iudaica, oamenii trebuie sa fie blanzi si sa arate compasiune fata de animale. Aceasta atitudine miloasa si grija pentru Tzaar baalei hayim - care impiedica si reduce suferinta inutila a vietuitoarelor - a fost, de-a lungul istoriei,  un important principiu etic pentru poporul evreu

Dupa traditia iudaica, este interzis cu strictete sa omori un animal altfel decat pentru o nevoie umana importanta, iar torturarea unui animal este considerata un act criminal. Desi iudaismul nu considera ca animalele au aceleasi drepturi  ca si oamenii, acesta respinge ideea ca animalele ar fi hefker - fara valoare, simple obiecte ce pot fi folosite gresit sau de care se poate abuza. Unul din principalele motive pentru aceasta este ca animalele au un potential intelectual inferior si au adesea nevoie de interventia si ajutorul oamenilor. Oamenii trebuie sa arate compasiune asa cum face si Dumnezeu, a carui "mila este in toate actele Sale" (Psalmii 145:9).

In ceea ce priveste comportamentul potrivit fata de animale, Maimonide a scris, "Nu trebuie sa invatam cruzimea si sa le provocam animalelor dureri inutile, ci trebuie sa ne inclinam catre compasiune si mila." (Ghidul sovaielnicului). Rabinul Samson Raphael Hirsh, un important rabin si erudit din secolul nouasprezece, a scris:

"Probabil ca nu exista animale care au mai multa nevoie de protectia cuvantului divin impotriva rautatii oamenilor decat animalele care, la fel ca oamenii, au senzatii si instincte, dar al caror corp si vointa sunt supuse oamenilor. In relatie cu ele, oamenii uita adesea ca muschiul ranit al unui animal zvacneste la fel ca muschiul uman, ca nervii maltratati ai unui animal se imbolnavesc exact ca nervii umani, ca animalul este la fel de sensibil la taieturi, lovituri si batai ca si oamenii. Astfel fiinta umana devine torturatorul sufletului animalului  care i-a fost pus in slujba numai pentru implinirea unor scopuri blande si inteligente;  - cateodata din interes propriu, alta data pentru satisfacerea unor capricii, cateodata din nechibzuinta, chiar si pentru satisfacerea unei crude dorinte satanice.Aici sunteti fata in fata cu invataturile lui Dumnezeu, care va obliga nu numai sa va abtineti de la  a provoca suferinta inutila oricarui animal, dar si sa ajutati orice animal pe care il vedeti in suferinta, chiar daca nu din vina noastra."

1. VANATOAREA

Animalele omorate prin vanatoare nu sunt kosher si nu pot fi mancate. Sporturile care folosesc animale, cum ar fi luptele cu tauri, rodeo-urile, luptele cu caini si cu cocosi, sunt de asemenea impotriva eticii iudaice.

In secolul XVIII, rabinul Yehezkel Landau, rabinul orasului Praga, a spus urmatoarele despre vanatoare:

"Cum poate un evreu sa omoare un animal viu fara vreun alt scop decat satisfacerea dorintelor timpului sau? In conformitate cu Talmudul, ne este permis sa ucidem animale salbatice numai atunci cand invadeaza asezarile umane, dar sa le urmarim in padure, propria lor locuinta, atunci cand nu invadeaza locuintele umane, este strict interzis. O asemenea urmarire nu inseamna decat ascultarea unor dorinte nesabuite.

In cazul celor care fac asta de nevoie si isi castiga existenta din vanatoare, nu putem spune ca vanatoarea este in mod necesar cruzime, din moment ce omoram vite, pasari si pesti pentru nevoile umane. Dar la cei care vaneaza doar din placere, aceasta este cruzime.

IV. Iudaismul

Page 16: media1.wgz.romedia1.wgz.ro/files/media1:4b192415cc9cb.docx.upl/Evreii... · Web viewSe mananca lucruri dulci care sa simbolizeze dorintele noastre pentru un an nou bun si dulce. Cele

Iudaismul, cea mai veche dintre cele trei religii monoteisete, furnizeaza fundalul istoric pentru crestinism si Islamism. O caracteristica a sa este ca ofera o identitate bazata atat pe apartenenta la o religie, cat si la o natiune. Acest dualism complex este evident in statul Israel, infiintat in 1948, in care coexista sionismul laic si iudaismul ortodox. Legamantul cu Dumenzeu – Traditia iudaica spune ca Dumnezeu a facut unlegamant doar cu poporul lui Israel, teza fundamentala pentru religia iudaica. Dumnezeu, creatorul lumii si al omenirii, I-a numit pe evrei, incapand cu patriarhul Avraam, poporul sau ales. Constiinta acestui fapt era totodata o mare cinste si o povara. Omul este chemat sa asculte poruncile lui Dumnezeu , dar sa aiba un comportament etic responsabil si sa dea socoteala pentru pacatele sale. Relatia cu Divinitatea este perceputa ca un dialog intre Dumnezeu si neamul omenesc, El facandu-si adesea cunoscuta vointa prin profeti. Dintre acestia s-a remarcat Moise, care a adus oamenilor Legea, Tora. Potrivit traditiei iudaice, aceasta este doctrina, lege si cuvantul relevant intreg al lui Dumnezeu. Ea contine 631 porunci si interdictii. Moise a fost celcare a facut trecerea de la credinta in divintatea tribala a evreilor, “Dumnezeu Tatal” , la credinta intr-un spirit universal, “Yahve”. La inceput , acesta era cel mai puternic din panteon, devenind apoi unica divinitate. Taramul fagaduintei si diaspora – Moise nu a dat doar legea divina poporului lui Israel, ci l-a scos din robie din Egipt, ducandu-l in “Tara Fagadunintei”. Acest concept de taram promis a jucat un rol extrem de important in iudaism. Patriarhii Avraam, Isac si Iacob, cu care incepe istoria evreilor, erau nomazi sositi in tara Canaanului. Avraam a primit promisiunea ca urmasii sai vor fi un mare popor si ca Dumnezeu le va da tinutul Canaanului. Fagaduinta a fost indeplinita dupa ce Moise I- a scos pe evrei din Egipt. Dupa un lung pelerinaj prin desert, ei au ocupat Palestina si s-au stability acolo, infiintand Regatul Evreu, cu capitala la Ierusalim, si ridicand templul lor cel sfant. Chiar si in present, Ierusalimul si Muntele Templului sunt cele mai sacre locuri pentru credinciosii evrei. Iudaismul a fost influentat si marcat definitive de comunitatile de evrei din diaspora, care traiau ca minoritari, adesea persecutati, printer straini. Astfel s-a intamplat dupa ce regatul lui Israel a fost cucerit de catre asirieni, iar evreii au fost deportati in intregul Imperiu Asirian. In parallel cu regatul din Palestina a aparut un altul, cel a lui Iuda , la sudul Babilonului. Acesta a oscilat intre asimilare si segregare, dar avea propria lege si literature, pe care a reusit sa le impuna pana la venirea romanilor. Tora si Talmudul: literature iudaica – Iudaismul este o religie a cartilor prin excelenta, iar crestinismul si islamismul, celelalte doua “religii ale cartilor” cum au mai fost numite, au preluat si ele Tora. Crestinii au adopta-o sub forma primelor cinci carti ale Vechiului Testament, iar Iisus, fondatorul crestinismului, avea un fundament in iudaism si Islamismul recunoaste pe multi dintre profetii si patriarhii evrei, iar Avraam, sau Ibrahim, este considerat patrirahul supreme . Tora contine chintesenta religie evreilor, pentru care viata cotidiana este reglementata de porunci si oprelisti. Cunoasterea si studiul Torei sunt extrem de apreciate printre evrei. Din celemai vechi timpuri dateaza si Talmudul, care este o colectie de comentarii si interpretari facute de catre rabini. Exista doua variante ale Talmudului: cea palestiniana si cea babiloniana. Aceasta din urma a jucat un rol mai important si a fost la randul ei subiectul a nenumarate analize si interpretari. Conform traditiei iudaice, fiecare cuvant din Tora este fundamental. Iudaismul sub dominatia araba si crestina – In Evul Mediu, contactul cu alte culturi a dus la aparitia unor curente diferite in iudaism. Impartirea intre evreii orientali, askenazi (din Europa crestina) si sefrazi (din Spania maura si Africa) este valabila si astazi. Influentele islamismului si ale crestinismului , precum si circumstantele in care traiau evreii, au marcat practica religioasa, teologica si imaginea despre sine a acestora. Secole de-a randul, cominitatile de evrei , infratite prin aceeasi religie a cartii , au fost tolerate in timpul dominatiei arabe si s-au putu integra social. Viata intelectuala a evreilor a cunoscut un progress remarcabil, care s-a facut simtit pana in Franta si Italia. Aflat in Spania, in Cordoba ocupata de mauri, marele filozof si teolog evreu Maimonide a scris un important comentariu la Talmud. Kabbala – o forma de misticism iudaic, a aparut si ea in nordul Spaniei. Din contra, relatia dintre comunitatile crestine si cele evreisesti au fost tensionatede la bun inceput. Crestinii ii considerau pe evrei raspunzatori pentru moartea lui Iisus si I-au transformat prin urmare in tapi ispoasitori. Mai mult, prosperitatea evreilor astarnit invidie si resentimente, iar Biserica a profitat de asta . In europa Centrala si de Est , askenazilor nu li s-a mai permis sa isi practice profesiile traditionale mostenite in comert si imprumutul de bani, interzicandu-se in acelasi timp accesul la alte meserii, prin excluderea din ghilde. Au fost treptatalungati din orase in zona rurala. Pogromuri sangeroase au fost organizate impotriva evreilor in timpul Cruciadelor, dar si mai tarziu in Evul Mediu. Din aceasta experienta atat de dureroasa a luat nastere miscarea de reinnoire a hasidimilor, in special in Europa de Est. In Polonia si Rusia, unde se refugiasera majoritatea evreilor din vestul Europei, a aparut viata in shtetl. La inceputul erei moderne ,

Page 17: media1.wgz.romedia1.wgz.ro/files/media1:4b192415cc9cb.docx.upl/Evreii... · Web viewSe mananca lucruri dulci care sa simbolizeze dorintele noastre pentru un an nou bun si dulce. Cele

evreii din europa Centrala si de Est au fost din nou tinta unor persecutii intense. Li s-a permis totusi sa revina la imprumutul de bani si la comert. Evrei bogati se implicau si se faceau remarcati in viataculturala si intelectuala. In timpul iluminismului, sub indrumarea lui Moise Mendelssohn s-au facut eforturi de emancipare si iluminare in teologia iudaica. Holocaustul si sionismul – Antisemitismul European a culminat in sec. XX Holocaustul , un rezultat al ideologiei sangeroase a regimului nazist din Germania, a reprezentat o incercare de a elimina sistematic evreii din Europa si de a le distruge civilizatia. Incepand cu 1882 , au existat mai multe valuri de emigrare a evreilor inspre Palestina, fenomen intensificat dramatic de aparitia fascismului in Europa. Declaratia britanicilor de la Balfour din 1917 a creat speranta pentru infiintarea unui stat evreu in Palestina.Sionismul, o miscare politica axata pe regasirea patriei evreilor, nu a aparut de fapt dupa al doilea Razboi Mondial . A fost fondata in sec.XIX de catre Theodor Hertzl, insa a reintrat in atentia publica in perioada postbelica, prin problema teritoriala. Evenimentele din timpul si de dupa cel de al doilea Razboi Mondial au accelerat realizarea proiectului sionist. Statul Israel a fost infiintat in 1948, iar dintre cei aproximativ 14,4 milioane de evrei care traiesc astazi in intreaga lume, circa 4, 7 se afla intre granitele acestui stat. O comunitate mult mai mare locuiste in SUA. Religia are un rol importanta in politica statului modern Israel. Factiunile religioase extremiste isi fundamenteaza revendicarile nationaliste pe credinta lor. S-a dovedit imposibila gasirea unei cai de mijloc intre acestia si arabii palestinieni care au fost stramutati. Conflictul continua si in prezent. sursa:Istoria lumii –Litera

Int’l

V. Pamantul Israelului

Legatura evreilor cu pamantul Israelului este mentionata in Biblie, in Talmud si in legea evreiasca. Din aceste motive, ideea de a vizita Israelul, si in final de a face Aliyah, este esentiala pentru poporul evreu. Este o idee care se regaseste in mod repetat in iudaism: in rugaciuni, in psalmi si in cuvintele lui Dumnezeu.

Prima carte a Torei, Geneza, introduce ideea ca poporul evreu este legat de pamant. In Geneza 17:8, Dumnezeu ii spune lui Avraham: "Iti dau tie pamantul pe care locuiesti, tie si urmasilor tai, intregul pamant al Canaanului, sa il posedati pe vecie." In acest loc Dumnezeu isi anunta in mod oficial intentia de a darui un teritoriu poporului evreu. Aceasta afirmatie este adresata mai tarziu in cartea Genezei lui Isaac si Iaacov. Includerea unor asemenea afirmatii in Torah si faptul ca se afla in prima carte arata ca ideea de a fi legati de o patrie care le-a fost promisa evreilor de catre Dumnezeu este o notiune esentiala pentru poporul evreu.

"De la inceputurile sale iudaismul s-a axat nu numai pe un popor ci si pe un teritoriu - Eretz Yisrael." Dupa distrugerea primului templu, acei evrei care au fost trimisi sa traiasca in Babilon s-au considerat exilati din Israel si vorbeau adesea de intoarcerea in patrie. In acele timpuri s-a scris un psalm faimos ce exprima dorul evreilor dupa pamanturile lor: "Langa apele Babilonului, acolo ne-am asezat si am plans, cand ne-am amintit de Sion". Aceasta credinta, care s-a transformat curand in speranta, i-a ajutat pe evrei sa supravietuiasca in exil pana cand s-au putut intoarce in tara.

Intr-un final, evreilor li s-a permis sa se restabileasca in regiunea Israelului. Totusi, foarte curand urmau sa treaca printr-o tragedie care sa ii forteze sa isi paraseasca din nou tara. Distrugerea celui de-al doilea templu in anul 70 e.n. i-a fortat din nou pe evrei sa fuga si sa-si paraseasca patria mult iubita. Multe dintre rugaciunile standard  care au aparut dupa distrugerea celui de-al doilea templu vorbeau despre speranta. Se crede ca in acele timpuri, cei care au codificat legea evreiasca au confirmat notiunea ca "este o datorie religioasa pentru un evreu" sa traiasca in Tara Sfanta. Aceasta credinta continua pana in ziua de astazi.

Un alt aspect legat de ideea atasamentului fata de pamant este conceptul de Aliyah. Aliyah inseamna in ebraica a "se ridica" si este folosit cu referire la cineva care isi paraseste tara natala pentru a se muta in Israel. Cineva care traieste in Israel si apoi emigreaza se numeste "yerida," cineva care a "coborat." Acesti termeni sun considerati de unii oameni ca depreciativi, dar sunt auziti adesea cand se vorbeste despre mutatul in sau din Tara Fagaduita. Aceasta are de-a face cu ideea ca Mesia va veni atunci cand toti evreii vor trai in tara pe care le-a promis-o Dumnezeu.

Page 18: media1.wgz.romedia1.wgz.ro/files/media1:4b192415cc9cb.docx.upl/Evreii... · Web viewSe mananca lucruri dulci care sa simbolizeze dorintele noastre pentru un an nou bun si dulce. Cele

O alta legatura pe care o are iudaismul cu tara poate fi vazuta intr-o explorare mai adanca a celei de-a cincea porunci. Cea de-a cincea porunca spune: "Respecta-ti Tatal si Mama". In Exodul 20:12 se spune "Respecta-ti tatal si mama pentru a putea rezista pentru mult timp pe pamantul pe care Domnul Dumnezeul tau ti-l da." Aceasta este o corelatie directa intre porunca si pamantul poporului evreu. Nu arata numai importanta poruncii ci si a pamantului si cum acesta este legat de una dintre poruncile esentiale. La celalalt capat al spectrului, pedeapsa data de Dumnezeu considerata a fi cea mai cumplita este captivitatea si apoi exilul din tara. Aceasta idee arata inca o data cat de strans legata este ideea de pamant de Dumnezeu si de religie.

VI. Conflictul Istraeliano-Palestinian

Conflictul din Fâșia Gaza se dovedește a fi, încă o dată, unul de uzură, destul de imprevizibil.

Început practic odată cu crearea statului israelian în 1948 pe meleagurile arabe stăpânite de Imperiul

Britanic încă din anul 1917 (după căderea Imperiului Otoman), această luptă este vie și astăzi. Statele

arabe din zonă au început imediat după anul 1948 atacuri constante împotriva evreilor care însă au

rezistat în principal cu sprijinul american. În anul 1987 a luat ființă gruparea Hamas, o organizație

paramilitară ce luptă pentru independența Palestinei. Acestea sunt așadar antecedentele unui conflict

ce a culminat cu atacul armatei israeliene din luna decembrie a anului 2008 asupra aceastei mici

regiuni din Orientul Mijlociu, Gaza.  Pentru a avea o imagine clară asupra acestei lupte aflate în

prezent în desfășurare, trebuie să observăm așezarea geografică a teritoriului disputat. Fâșia Gaza

este o parte a Palestinei istorice (acest indiciu demonstrează legitimitatea susținută de palestinieni

asupra teritoriului din sudul coastei de est a Mării Mediterane). Acestă așezare este, în urma

acordurilor încheiate la Oslo în 1994, o provincie autonomă sub autoritate palestiniană, cu un spațiu

aerian ce aparține Israelului. Cei care controlează în prezent militar regiunea cu dimensiuni foarte

reduse (deoarece pe acet teatru de război controlul este militar și mai puțin politic) sunt membrii

grupării hamas Hamas, care a obţinut majoritatea la ultimele alegeri parlamentare de pe teritoriul

Autorităţii Palestinene. Până aici avem clar un conflict teritorial, cu o provincie disputată de trei puteri:

Hamas, Israel și autoritatea palestiniană. Numai că acestă grupare teroristă, insurgentă, rebelă

Hamas este pe deasupra și radical islamică. Gaza pune pe tapetul internațional al confruntărilor

armate în secolul 21, un nou capitol al conflictului religios între islam și religia mozaică a israelienilor.

La prima vedere pare clar, însă cauzele conflictului sunt ceva mai complexe.   După procesul de la

Oslo, Israelul nu a renunțat la prospăt adjudecata provincie a Palestinei, începând o strategie ușor

diferită de cea armată. Aceștia au început așa numita criză a locuințelor. Acestă criză a locuințelor,

care se pare că a stat la baza actualului conflict, s-ar traduce printr-o colonizare israeliană progresivă

a Cisiordaniei. Cercetările arătau 116.000 de israelieni stabiliți în Cisiordania și Fâșia Gaza în anul

1993. În 2000, numărul crescuse la 198.000. Criza s-a accentuat gradat, iar acum se pare că nu

există cale de întoarcere. Coloniștii israelienii din Gaza sunt hotărâți să lupte pentru fiecare

centrimetru de pământ.

Page 19: media1.wgz.romedia1.wgz.ro/files/media1:4b192415cc9cb.docx.upl/Evreii... · Web viewSe mananca lucruri dulci care sa simbolizeze dorintele noastre pentru un an nou bun si dulce. Cele

            De cealaltă parte, luptătorii palestinieni au atacat constant provincii israeliene între anii 2000-

2005, atunci când Israelul și-a retras trupele din Gaza, abandonând poziții strategice grupării Hamas.

Aceste raiduri au continuat și după ce Hamas a câștigat alegerile parlamentare în martie 2006 (fapt ce

a provocat un conflict intern cu gruparea rivală Fatah). Ca răspuns la aceste bombardamente, Israelul

a atacat Gaza pe data de 27 decembrie 2008. „Cotidianul”, citând surse Reuters relatează despre

intensitatea acelor bombardamente: „Bilanţ negru după două zile de raiduri aeriene israeliene

asupra Fâşiei Gaza: peste 280 de morţi şi aproape 800 de răniţi. Hamas ameninţă cu

declanşarea unei noi Intifade, în timp ce Israelul pregăteşte invazia terestră.” Pe plan

internațional acestă opoziție nu este trecută cu vederea. Poziția SUA (principala putere militară

mondială) este una precaută în acest moment. Vechiul sprijin al Israelului, militar și în special financiar

a adoptat o tactică defensivă, declarând că va interveni numai dacă palestinienii atacă populația civilă

a evreilor. În schimb, Consiliul de Securitate al ONU a cerut încetarea ostilităţilor, un demers susținut

de Uniunea Europeană și Rusia. Acastă poziție tranșantă a fost generată de amploarea fără

precedent a atacului militar evreu asupra Hamas și populației civile din Fâșia Gaza în special (din

1967 nu au mai fost confruntări de o asemenea amploare). Stategia israeliană de a răspunde foarte

violent atacurilor cu bombe artizanale ale rivalilor (mișcări de gherilă ce au avut efectul de a agasa

oficialitățile evreilor) se dovedește a fi una de impact psihologic pentru lumea arabă, un fel de

avertizare cu privire la puternica armată a rivalilor. Conflictul din 2008 atinge cote foarte ridicate, cu

moartea a peste 500 de persoane în urma bombardamentelor, majoritatea copiii. Propaganda media,

indispensabilă în orice război al secolului actual, nu a lipsit, însă occidentalii au fost privați de mare

parte din ea, scenele grotești ale cadavrelor palestinienilor fiind accesibile lumii arabe în special,

pentru a consolida efectul psihologic de care vorbeam anterior. Consiliul ONU pentru Drepturile

Omului va acuza Israelul de crime de război în decembrie 2008, conform unui articol apărut în ziarul

Ziua. În martie 2009, primul ministru israelian Ehud Olmert a declarat că Israelul vrea să se retragă din

Fâşia Gaza „cât mai curând posibil”, conform unui articol din ziarul Gândul. Atacurile au încetat astfel,

pentru moment, Israelul dovedind că este o putere capabilă să mențină controlul în zonă, o putere ce

are o forță armată considerabilă. Un conflict puernic dar suficient de scurt încât să nu creeze o foarte

mare vâlvă se închere cu victoria (dacă se poate numi așa) a evreilor.

Interesele geopolitice ale SUA în zonă nu trebuiesc însă negate sau ingnorate. Un interes care în

mod clar va împiedica o reală pace în zonă. Această luptă împotriva terorismului depășește granițele

Americii, Irakului sau Afganistanului. SUA încearcă să se mențină implicată cât mai puțin momentan în

acestă zonă având în vedere criza din Afganistan, unde se pregătește o tactică de insurgență diferită,

mai „implicată” a americanilor. Lupta împotriva terorismului cuprinde o mare parte din lumea arabă, o

lume foarte naționalistă, ancorată în conservatorism, religie și tradiționalism pentru a ceda presiunii

unei democrații forțate. Dezrădăcinarea combinată cu numărul crescând al victimelor este o amintire

suficient de puternică pentru a alimenta un conflict de lungă durată. Gershom Gorenberg, Cealaltă

criză a locuințelor, articol apărut în numărul 8 al revistei Foreign Policy România

Page 20: media1.wgz.romedia1.wgz.ro/files/media1:4b192415cc9cb.docx.upl/Evreii... · Web viewSe mananca lucruri dulci care sa simbolizeze dorintele noastre pentru un an nou bun si dulce. Cele

``Articol apărut în ziarul Cotidianul, în periada atacurilor israeliene.``

VII. Holocaustul

Holocaustul ( holo-întreg ; caustos-ars,gr.) reprezenta initial unritual religios prin care o ofranda adusa zeilor era arsa înîntregime. În zilele noastre cuvântul face legatura mai ales cuexterminarea aproape în totalitate a evreilor din Europa de catreGermania nazista.

În secolul XIX evreimea din Europa devenea din ce în ce mai emancipata si, în majoritatea tarilor,

ajunsese sa aiba o situatie egala cu restul populatiei. Totusi, din când în când evreii erau defaimati si

hartuiti de grupari antisemite care-i considerau o "rasa" straina, ce nu putea fi asimilata în interiorul

culturii europene; însa acestea nu au initiat niciodata cu adevarat o campanie antisemita coerenta.

Când regimul nazist a ajuns la putere în Germania în ianuarie 1933, acesta a trecut imediat la adoptarea unor masuri antisemite sistematice. Un prim decret a reprezentat însasi definitia termenului evreu. Rolul crucial îl avea religia bunicilor unei persoane. Oricine avea trei sau patru bunici evrei era considerat automat de aceeasi confesiune, indiferent de apartenenta la comunitatea evreiasca. Cei pe jumatate evrei deveneau evrei numai daca aveau aceeasi religie sau daca erau casatoriti cu o persoana cu aceasta religie. Toti ceilalti jumatate-evrei si persoanele cu un singur bunic evreu erau denumiti Mischlinge (corcituri, hibrizi). Evreii si Mischlinge erau "non-arieni". În doctrina nazista o astfel de subliniere a descendentei era privita ca o confirmare a "rasei", dar scopul principal al acestor categorisiri era de fapt delimitarea unei tinte a legilor si directivelor discriminatorii. Între 1933 si 1939 s-au facut eforturi deosebite din partea Partidului Nazist, agentiilor guvernamentale, bancilor si a lumii afacerilor pentru eliminarea evreilor din viata economica. Non-arienii erau eliberati din posturile publice iar avocatii si medicii evrei îsi pierdeau aproape toti clientii. Firmele evreiesti fie erau lichidate si patrimoniul lor era confiscat, fie erau cumparate la preturi mult mai mici decât adevarata lor valoare de catre companii care nu apartineau sau nu erau conduse de evrei. Transferul prin contract al întreprinderilor evreiesti catre patroni germani era denumit "arianizare". Câstigurile oricaror vânzari, precum si economiile tuturor evreilor erau supuse unor taxe de proprietate speciale. Obiectivul declarat al regimului nazist era emigrarea evreilor. În noaptea de 9 noiembrie 1938, dupa asasinarea unui diplomat german la Paris de catre un tânar evreu, toate sinagogile din Germania au fost incendiate, geamurile magazinelor evreiesti au fost sparte si 20.000de oameni arestati. Aceasta Kristallnacht ("Noapte de cristal") a reprezentat un semnal pentru evreii din Germania si Austria sa plece cât mai curând posibil. Câteva sute de mii de oameni au reusit sa se refugieze în alte tari, dar tot atâtia, printre care multi batrâni si saraci, au ramas sa înfrunte o soarta nesigura. La începerea celui de-al doilea razboi mondial în septembrie 1939, armata nazista a ocupat jumatatea vestica a Poloniei adaugând aproape 2 milioane de evrei la sfera de putere germana. Restrictiile impuse asupra evreimii poloneze erau mult mai dure decât cele din Germania. Evreii polonezi au fost fortati sa se mute în ghetouri înconjurate de ziduri si sârma ghimpata. Acestea erau

Page 21: media1.wgz.romedia1.wgz.ro/files/media1:4b192415cc9cb.docx.upl/Evreii... · Web viewSe mananca lucruri dulci care sa simbolizeze dorintele noastre pentru un an nou bun si dulce. Cele

asemenea unor orase-stat captive. Fiecare avea un consiliu evreiesc care era responsabil cu gazduirea, cu salubritatea si cu productia. Mâncare si carbune urmau sa fie aduse în interior iar bunurile produse trebuiau trimise spre exterior. Aprovizionarea cu hrana permisa de germani, totusi, consta mai ales în cereale si legume ca napii, morcovii si sfecla. În ghetoul Varsovia ratia oficiala abia asigura 1200 de calorii pentru fiecare locuitor. Mâncarea de pe piata neagra introdusa în ghetouri era vânduta la preturi ridicate, dar somajul si saracia erau larg raspândite. Locuintele erau supraaglomerate, cu sase sau sapte persoane într-o singura camera, iar tifosul îsi facea aparitia. În timpul introducerii ghetourilor în Polonia o actiune mult mai drastica era lansata mai la est. În iunie 1941 armatele germane au invadat Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS) si în acelasi timp SS-ul a desfasurat 3000 de oameni în unitati speciale pe noile teritorii ocupate pentru a ucide pe loc toti evreii. Aceste detasamente mobile, cunoscute ca Einsatzgruppen (trupe de actiune), au trecut în curând la executii continue. Masacrele aveau loc de obicei în santuri sau râpe din apropierea oraselor. Din când în când la acestea asistau soldati sau localnici. În curând zvonuri despre ucideri au început sa ajunga în capitalele lumii. La o luna dupa începerea operatiunilor mobile în URSS-ul ocupat, Herman Göring, omul numarul doi de la conducerea Germaniei naziste, a trimis o directiva catre seful Serviciului de Securitate al Reich-ului (Sicherheitsdienst - SD), Reinhard Heydrich, prin care acesta era însarcinat cu organizarea "solutiei finale la problema evreiasca" în toata Europa aflata sub ocupatie germana. Pâna în septembrie 1941 evreii din Germania au fost fortati sa poarte insigne sau banderolemarcate cu o stea galbena - "steaua lui David". În lunile urmatoare zeci de mii de oameni au fost deportati în ghetourile din Polonia si în orasele capturate din URSS. Pe când aceasta operatiune era în plina desfasurare, o alta oroare era pregatita: lagarul mortii. Lagare echipate cu facilitati pentru gazarea oamenilor au fost construite pe teritoriul Poloniei ocupate. Majoritatea eventualelor victime urmau sa fie deportate din ghetourile aflate în apropiere.Numai din ghetoul Varsovia au fost deplasate peste 300.000 de persoane. Primele transporturi erau de obicei formate din femei, copii sau barbati mai batrâni care nu puteau munci; evreii capabili de lucru erau opriti în magazine sau în uzine, dar si acestia erau pâna la urma ucisi. Cele mai mari deportari au avut loc în vara si toamna anului 1942. Destinatiile transporturilor nu erau dezvaluite comunitatilor evreiesti, dar zvonuri despre uciderile în masa ajungeau în cele din urma la supravietuitori, precum si la guvernele din Statele Unite si din Marea Britanie. În aprilie 1943 cei 65.000 de evrei ramasi în Varsovia s-au opus politiei germane care intrase în ghetou pentru oultima adunare. Luptele au durat trei saptamâni. În toata Europa deportarile au generat foarte multe probleme politice si administrative. Numai în Germania s-au purtat discutii intense despre Mischlinge, care pâna la urma au fost scutiti. În tarile aliate cu Germania, cum ar fi Slovacia si Croatia, s-au dus negocieri diplomatice pentru a se putea ajunge la deportari. Guvernul Vichy din Franta, care îsi extinsese deja legile antisemite, a început sa închida evrei înainte de primirea unei cereri în aceasta directie din partea Germaniei. Guvernul fascist italian a refuzat sa coopereze cu Germania nazista pâna la ocuparea de catre fortele militare ale acesteia în septembrie 1943, iar guvernul ungar a refuzat de asemenea predarea evreilor pâna la patrunderea trupelor germane în martie 1944. Desi guvernul român s-a facut vinovat de câteva masacre ale evreilor în URSS, România a refuzat de asemenea predarea evreilor catre germani. Mii de evrei din Danemarca s-au salvat de la moarte prin fuga cu ajutorul unor barci mici în Suedia, tara neutra. De oriunde era posibil se adunau bunurile deportatilor. În Germania, conturile din banci si apartamentele acestora erau confiscate, iar din Franta, Belgia si Olanda era adusa mobila pentru a fi distribuita persoanelor care fusesera afectate de bombardamente. Transportarea victimelor catre lagare se facea în general cu trenul, politia trebuind sa plateasca cailor ferate germane câte un bilet de pasager la clasa a treia pentru fiecare deportat. Când într-un tren se încarcau 1000 de persoane, era permisa achitarea unei taxe de grup la jumatatea tarifului normal. Trenurile, alcatuite din vagoane de marfa, se deplasau încet cu un orar special catre destinatia lor. Adesea cei bolnavi si batrâni mureau pe drum. Punctele de sosire din Polonia erau Kulmhof (Chel/mno), Bel/zec, Sobibór, Treblinka, Majdanek (Lublin), si Auschwitz (Oswiecim). Kulmhof, aflat la nord-vest de ghetoul L/ódz, era aprovizionat cu

Page 22: media1.wgz.romedia1.wgz.ro/files/media1:4b192415cc9cb.docx.upl/Evreii... · Web viewSe mananca lucruri dulci care sa simbolizeze dorintele noastre pentru un an nou bun si dulce. Cele

gaz, aici având sa moara 150.000 de oameni. Bel/zec avea camere de gazare cu monoxid de carbon în care au fost omorâti circa 600.000 de evrei. La Sobibór au murit 250.000 de oameni, iar la Treblinka între 700.000 si 800.000. La Majdanek circa 50.000 au fost gazati sau împuscati; la Auschwitz numarul mortilor a depasit 1 milion. Auschwitz, în apropiere de Cracovia, era cel mai mare lagar de concentrare. Spre deosebire de celelalte, aici se folosea acidul cianhidric (cu un efect mult mai rapid) pentru gazari. Victimele de laAuschwitz veneau din toata Europa: Norvegia, Franta, Tarile de Jos, Italia, Germania, Cehoslovacia, Ungaria, Polonia, Iugoslavia si Grecia. Mare parte din detinuti, fie ca erau evrei sau nu, erau folositi la munca în industrie; unii prizonieri au fost supusi unor experimente medicale, în special sterilizarilor. Desi numai evreii si tiganii erau gazati regulat, alte câteva sute de mii de detinuti de la Auschwitz au murit din cauza înfometarii, a bolilor sau prin împuscare. Pentru a se sterge urmele crimelor din cele 4 camere de gazare, au fost construite crematorii uriase în care cadavrele sa poata fi incinerate. În 1944 lagarul a fost fotografiat de un avion de recunoastere al aliatilor care cauta tinte industriale; au fost bombardate fabricile, dar camerele de gazare au ramas. Pâna la sfârsitul razboiului au fost construite 22 de lagare de concentrare, în care au fost închisi între 7 si 8 milioane de oameni, în marea lor majoritate evrei. VI REZULTATELE HOLOCAUSTULUI La sfârsitul razboiului milioane de evrei, slavi, tigani, homosexuali, martori ai lui Jehova si alte categorii considerate tinte ale nazistilor murisera în Holocaust. Numarul evreilor morti depasea 5milioane: circa 3 milioane în lagare, 1,4 milioane în executii prin împuscare si peste 600.000 în ghetouri. Unele estimari depasesc chiar suma de 6 milioane de oameni. Înaintea si în timpul razboiului era un lucru des întâlnit ca oamenii sa treaca în Elvetia, alungati de persecutiile nazistilor, pentru a-si depune valorile pe care le aveau în conturi elvetiene. Practicilebancare permisive si legile stricte cu privire la secretul bancar favorizau ascunderea averilor din calea nazistilor. Bancile elvetiene permiteau oamenilor sa deschida conturi si sa depuna valori în conturi identificabile numai printr-un numar sau înfiintate sub nume false, pe numele unor corporatii, sau pentru terti. În timp ce aceste reguli faceau mai usoara ascunderea bunurilor înainte si dupa izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial, recuperarea lor dupa aceea devenea aproape imposibila. Deoarece multe dintre aceste conturi nu aveau informatii esentiale, cum ar fi chiar numele adevarat al posesorului bunurilor, devenea foarte dificila revendicarea lor de catre victimeleHolocaustului sau de catre mostenitorii acestora dupa terminarea razboiului. Legile cu privire la secretul bancar au facut si ele ca orice încercare de recuperare a bunurilor pierdute sa fie aproapeinutila. Evreilor care traiau în tarile comuniste de dupa razboi le-a fost si mai greu sa-si revendice valorile din cauza restrictiilor de calatorie la care acestia erau supusi. Un rezultat neprevazut al luptei antisemite din Europa a fost înfiintarea unui stat evreu. Holocaustul a adâncit dorinta supravietuitorilor si a zionistilor (nationalistii evrei) de a stabili Palestina ca stat capabil sa apere toti evreii ramasi în lume. S-au exercitat presiuni asupra Aliatilor pentru a se înfiinta aici un refugiu permanent pentru evreii supravietuitori. În cele din urma Adunarea Generala a ONU a recomandat împartirea Palestinei în state arabe si evreiesti separate si crearea unor enclave internationale care includeau Ierusalimul si Bethleemul, ambele având locuri cu o deosebita importanta religioasa pentru musulmani, evrei si crestini. În timp ce planul de împartire a fost acceptat de majoritatea evreilor, arabii din interiorul si din afaraPalestinei au gasit aceasta solutie ca fiind inacceptabila. Pâna în zilele noastre ostilitatea produsa de crearea Israelului ameninta pacea si stabilitatea în Orientul Mijlociu. Înfiintarea Israelului la trei ani dupa înfrângerea Germaniei a fost astfel un efect întârziat al Holocaustului.