Revista Dunarea de Jos 128

PDF created with pdfFactory Pro trial version www.pdffactory.com

http://www.pdffactory.com

Nr.128

Dunărea de Jos MMXII

foto 2

Cro

nici

cultu

rale

gălăţe

ne

În cadrul Zilelor Europene ale Patrimoniului, la Muzeul Satului din Pădurea Gârboavele, s-au inauguratatelierele de olărit şi de împletituri nuiele. Elevii şcolilor 9, 16, 22, 41 şi Liceul cu Program Sportiv au participat lademonstraţii ale meşterilor Mocanu Maricel (olărit) şi Jenică Vrabie (împletituri nuiele). Cu ocazia acestui evenimenta fost lansat şi filmul etnografic Meşterul dogar, realizat în comuna Smulţi în atelierul lui Vasile Burlibaşa.

Întâlnirea directorilor şcolilorpopulare de artă din ţară

Întâlnirea directorilor şcolilor populare de artă din ţară, găzduiţi de Preşedintele Consiliului Judeţean Cluj, Horea Uioreanuşi directorul şcolii din Cluj, Vasile Corpodean, unde a fost prezent şi directorul CCDJ Galaţi, Sergiu Dumitrescu.

Zilele Europene ale Patrimoniului





1

În acestnumăr Septembrie

REVISTASU

MAR

paginile 8-9

paginile 10-15

pagina 25

pagina 16

Pr.Eugen Drăgoi pagina 36

pagina 34 Metamorfoză LXXV

Când cobor din bloc un înger mă ia de mânaŞi cu ochii închişi mă duce la colţul străzii

Îngerul de acoloMă ia de ceafă şi începe

Să-şi facă pantofii cu mineEu nu am nimic împotrivă

Mă bucurSunt şi eu bun la ceva

Îngerul de la colţul străzii îşi admirăChipul în oglinda pantofilor

Mă ia de mână şi cu respiraţia mirosind a colivăMă duce pe malul Dunurii

Îngerul de acolo nu e îngerSe terminaseră

Sau erau în concediu cu toţiiPescăruşul - înger mă ia de mânăŞi mă hrăneşte cu bucăţi de pâine

Înmuiate în vodcă

Mă reîntorc acasă pe acelaşi drumMirându-mă de unde au apărut

Atâţia îngeri

Poeme de Gabriel Gherbăluţă

paginile 22-23

Rubrică nouă:Atelier de demontat păpuşi,

de Simona Toma

pagina 38

pagina 26

FESTIVALULNAŢIONAL DE

EPIGRAMĂ„UMOR LA MILA 80”

paginile 3, 20 şi 21

CENTENAR ION MINCU

România, citeşte-mă!semnează Katia Nanu,

Radu Moţoc şi Georgiana Nadă

AL ŞAPTELEA DE PE CUTEZĂTORUL (II)

PetreManolache

75 de ani

pagina 21

Un Om de rugăciune...pagina 27

Poeme de Laura Dan

Un renumit ambasador alnavigaţiei la Dunărea de Jos

CARTEA DE DUHOVNICIEA PREOTULUI NICOLAE

DRĂGUŞ

OCOLULPĂMÂNTULUI ÎN 80

SCHIŢE UMORISTICE

Morphochroma- la pagina45

Cronici de cartesemnate de

N.Colceriu, D.Anghel,a.g.secară




Nr.128


2

foto 8

Eve

nim

ent

Concursul Internaţional deMuzică Pop pentru tineri

„Silver Yantra”

Ecouri în mass media - Angela Ribinciuc a scris în cotidianulViaţa liberă:

Fotografii de Nicolaie Sburlan

“Cea de-a zecea ediţie a Concursului Internaţional de Muzică Pop pentru tineri „Silver Yantra”, desfăşurată înBulgaria, la Veliko Târnovo, a reunit solişti valoroşi din 15 ţări. Deşi a fost cel mai greu concurs la care au participat pânăîn prezent, elevii profesoarei de canto Monica Măciuceanu, de la Centrul Cultural „Dunărea de Jos”, s-au întors şi de dataaceasta cu premii frumoase, pe măsura talentului şi muncii lor: Ramona Popa a primit Premiul I (la categoria de vârstă13-16 ani) precum şi calificarea la două festivaluri, la San Remo şi în Malta. Inclusiv câştigătoarea Trofeului, o solistă dinAlbania, a felicitat-o pe Ramona, spunându-i că are o voce extraordinară.

Sorina Caramfil (la categoria de vârstă 9-12 ani) a primit Premiul juriului copiilor pentru cea mai bună prezenţă scenicăşi invitaţia de a merge anul viitor în Malta. Gabriela Munteanu (tot la categoria 9-12 ani) şi Diana Movilă (la categoria5-8 ani) au primit câte o Menţiune, iar profesoara Monica Măciuceanu a fost recompensată cu Premiul de Excelenţă pentrucea mai bună şi mai complexă prezenţă în festival a reprezentanţilor şcolii de muzică din Galaţi.

Cu alte cuvinte, copiii noştri sunt la înălţime peste totpe unde se duc, impresionând atât juriul, cât şi publicul prinvoce, ţinută, mişcare scenică, dar şi prin alegerea inspirată arepertoriului. Pe 20 octombrie, urmează Festivalul Neghiniţăde la Bacău, unde le ţinem, din nou, pumnii strânşi.”

În fotografia 2, Răzvan Sburlan, invitat de onoare almanifestării cu o expoziţie foto primind o distincţie din parteaunui organizatorilor.





3E

veni

men

te

Cu prilejul Festivalului Naţional deEpigramă „Umor la Mila 80”, ediţiaa XV-a, desfăşurat la Galaţi în zilele de 12-14oct. 2012, s-a organizat un concurs deliteratură umoristică pe două secţiuni:

1. Secţiunea „EPIGRAMĂ” cu temele :„Plagiat “ şi „Umbră”

Au participat 69 de autori din 5 ţări:România - 64 autoriR. Moldova - 2 autoriCanada - 1 autorSerbia - 1 autorGermania - 1 autorComisia de jurizare, formată din epigramiştiigălăţeni : Ion Moraru, ConstantinCristian şi Vasile Plăcintă, a acordaturmătoarele premii:

Premiul I - Petru Ioan Gârda - ClujNapocaPremiul II - Vasile Larco - IaşiPremiul III - Gh. Constantinescu - BraşovMenţiune - C-tin Tudorache - PloieştiMenţiune - Vasile Vajoga - IaşiPremiul special „In memoriam- VictorFeru” - Gh. Bălăceanu- IaşiPremiul special „In memoriam- IonBahu” - Ionel Negruţ- Brăila

2. Secţiunea „CARTE DE EPIGRAME”Au participat un număr de 16 volume deautori de epigrame.

FESTIVALUL NAŢIONAL DE EPIGRAMĂ„UMOR LA MILA 80”

Ediţia a XV-a, Galaţi, 12-14 oct. 2012

Comisia de jurizare, formată din scriitoriigălăţeni: Cezarina Adamescu, DanCăpruciu şi A.G. Secară a acordat premiiurmătorilor autori:

-Gh. Bâlici, T.Popovici, Ion Diviza -Chişinău- „Umor la puterea a treia”-Florina Dinescu Dinu - Ploieşti -„Cu muzala taifas”-Ioan Toderaşcu-Costeşti, Vaslui - „Aripi cuţepi de alint”-Mihai Sălcuţan - Buzău - „Zbor cuparapoanta”-Eugen Albu- Cluj Napoca - „În cursul zileide azi-noapte”-Ştefan Cornel Rodean- Sibiu - „Daţi-mivoie!”Premiul special „In memoriam-FlorinCristea”:-George Zarafu – Bucureşti - „Lumea princare am trecut”Premiul special „In memoriam-PaulNegulescu” :-I.V. Maftei Buhăieşti - „Întâlnire cuPăstorel”

Felicităm premianţii şi le dorim succes înactivitatea literar-umoristică!La paginile 20-21 aveţi o selecţie dintrecele mai reuşite epigrame.

Ion Moraru -Preşedintele Clubului Umoriştilor„VERVA”- Galaţi

Semnale editoriale




Nr.128


4

Numele lui Caragiale se leagă, într-un modparadoxal, de cel al lui Cuza, domnitorul care dă primalege a învăţământului obligatoriu de patru clase în oriceaşezare ce avea deja o biserică. Sfătuit de miniştriisăi, printre care Alecsandri şi Kogălniceanu eraunumele cele mai cunoscute, Cuza hotărăşte ca preotulsă se ocupe de ridicarea unei construcţii, evident peterenul bisericii, în care să adune copiii satului şi să legăsească un învăţător, iar dacă nu reuşeşte să le fie elînsuşi dascăl, astfel ca, în câţiva ani, toţi cei care ar fiputut fi luminaţi prin carte să treacă prin metamorfozaaccederii la cuvânt prin litera scrisă sau tipărită. Întârgurile moldo-muntene situaţia era puţin mai bună,căci aici existau deja câteva şcoli patronate fie debiserică, fie de comunităţile locului. Într-o astfel deşcoală, regândită în vremea lui Cuza, s-a luminatîntr-ale scrisului şi copilul Ion Luca, cel născut într-ofamilie de greci ce-şi câştigau traiul zilnic luând înarendă pământuri ale mănăstirilor închinate SfântuluiMunte. Chiar dacă domnitorul Cuza va secularizaaverile acestora, dar şi ale celor moldoveneşti saumunteneşti, lipsindu-i pe părinţii săi de privilegiulpreemţiunii în dobândirea dreptului de exploatare apământurilor mănăstireşti, Caragiale, matur fiind, îşiva aminti cu duioşie şi lirism de dascălul său şi dedomnitorul care le-a vizitat şcoala. A fost o întâlnireîntru nemurire, căci copilul Ion Luca va deveni pesteani un clasic al literaturii române, iar domnitorul îşi valega definitiv numele de Unirea cea mică din 1859,fără de care n-ar fi fost posibilă cea din 1918. Dincolode mirajul descoperirii actului citirii, graţie unei legiînţelepte, destinul celor doi se aseamănă spre final deexistenţă prin exilul impus voievodului în 1866 sau pecel autoimpus al dramaturgului din 1902 în acelaşi spaţiucultural al Germaniei. În plus, moartea i-a avut pe ceidoi în mod similar, ambii fiind readuşi din spaţiul tedescspre a fi înhumaţi şi veneraţi în pământul şi între semeniipe care i-au iubit slujindu-i cu sceptrul sau cu condeiul.E un episod de istorie, rareori scrisă, pe care însă untânăr o poate descoperi citind sau recitind textecaragialiene şi punându-şi minime întrebări despremotivele care l-au îndemnat pe dramaturgul matur

AnulI.L.Caragiale A-l citi şi a-l reciti

pe…Caragiale

George Lateş

să-şi amintească cu atâta căldură de un dascăl şi unvoievod din alte vremuri.

I se atribuie, pe merit, lui Caragiale calitatea declasic al literaturii române, iar canonul literar nu-locoleşte indiferent cât de restrâns sau de larg ecuprinsul său. Contestaţiile la adresa omului au luatforma câtorva cârteli, în genul celei a lui Caion, darcele la adresa scrisului său încă n-au apărut; nu-i exclusca aşa ceva să se întâmple într-o zi. Cine credea pânămai deunăzi că nişte tineri rebeli, împinşi de la spatede câţiva critici maturi, vor putea scrie, deci gândi şipune în cuvinte, articolele din Dilema de mai bine deun deceniu? Ceea ce s-a vrut o bătălie canonică s-atransformat într-un bluf pe care istoria literară l-aînregistrat deja la categoria bizarerii de diferite facturi.A avut însă şi un efect benefic, acela de a fi consolidatşi pus în evidenţă soliditatea edificiului literar al poetuluiclasic. De aceea ne întrebăm dacă n-ar fi utilă şi ocontestaţie la adresa scrisului dramaturguluiemblematic al cărui efect previzibil ar fi fost unul deconsolidare a statului de clasic al literaturii, adică, însens etimologic, demn de studiat în şcoală. Aproapecă e de preferat o astfel de încercare a rezistenţei laschimbările de mentalitate şi percepţie culturală celeicăreia i se supun un Ion Creangă sau Ioan Slavici, acăror lipsă din multe manuale şcolare n-o mai deplângenimeni. Argumentele didacticienilor nu sunt de ignorat,dar nasc o întrebare care ne tulbură: ce s-ar întâmplacu textele lui Caragiale, mai ales prozele scrise în genulscurt (momente, schiţe, nuvele, povestiri, basme etc.)dacă programa şcolară le-ar ocoli. Cât de citit, căci derecitit de aproape nu îndrăznim să vorbim, ar mai fiatunci I.L Caragiale? Cât de frecventabil ar mai finumele său pentru editori de carte şcolară dacă ar fiocolit de curriculă?

Ar putea televiziunea, prin arhiva ei de înregistrărifăcute în anii antedecembrişti să menţină viu interesulpentru acest tip de texte ale marelui dramaturg sau arfi doar un remember la ani rotunzi de viaţă sau moarteai acestuia?





5O atare perspectivă, care ne tulbură

gândirea de cititor care a considerat mereu mairelevantă relectura decât lectura primară, aasumărilor de suprafaţă, factologice şiimpresioniste, n-o putem ignora.

Ceea ce-l salvează pe scriitorul Caragialee însă dramaturgia sa, piatră de încercarepentru orice actor, regizor sau instituţie teatrală,inclusiv pentru autorii de momente şcolare carepropun ca text reprezentativ pentru genulcomediei O scrisoare pierdută, din lipsă dealtceva echivalabil ca valoare clasică şi nuneapărat dintr-un ataşament necondiţionat faţăde numele autorului acesteia.

Dusă mai departe, ideea valorizării prinlectură naşte altele la fel de problematice la

care doar sociologii lecturii ar putea răspunde.Prima întrebare care ne incomodează gândul de

practician ar fi aceea legată de capacităţile de iluzionareale generaţiei Internetului; cât de dispusă mai e aceastade a se lăsa sedusă de un univers ficţional în carecuvântul nu mai e dublat de imagine şi sound.

A doua e cea legată de distanţa ce separă(temporal şi spaţial chiar) lumile conturate de Caragialeîn maniera puzzle de ceea ce oferă astăzi mass mediasau cartea pentru cei încă dispuşi să mai citească ceva.Nu cumva secolul scurs de la moartea autorului a adusschimbări atât de mari în imaginarul colectiv, încâtdecodificarea textelor sale reclamă subsolului depagină care să depăşească eventual textul autorului?A treia întrebare dintr-o serie mult mai largă e aceealegată de potenţialul remarcabil de traductibilitate altextelor sale, mult peste cel al lui Eminescu sauCreangă, insuficient exploatat de traducători care săfie vorbitori nativi ai limbii primitoare şi creatori denotorietate în cultura ţării lor.

Din când în când Caragiale mai e şi tradus în limbide largă sau redusă circulaţie, ecoul acestor traducerie minimal, iar efectul de lectură în alte spaţii culturaleca şi inexistent.

Să ne păstrăm totuşi optimismul: Caragiale a fost,este şi va fi o certitudine a literaturii române. A-l citiseamănă cu o scufundare de scurtă durată. A-l recitie cu totul altceva, căci cuvântul se aşază altfel încontext, enunţul, extrem de parcimonios, devine discursincitant şi luminator, iar efectul de durată e cel defidelizare a cititorului care va reveni cu plăcere sporităla acelaşi text tocmai pentru a-şi verifica abilităţile dedescoperitor de sensuri noi ale textelor favorite.

Ca să ajungi la relectură nu poţi ocoli însă lectura!

Emisiune filatelică România- Armenia 1.

Biserica mănăstiriiarmeneşti Hagigadar

la 500 de aniNu departe de Suceava

pe vârful Dealului Bulai,acum 500 de ani, doi fraţiarmeni au poposit îndrumul lor spre Budapesta,unde intenţionau să-şivândă turma de vite.

În timpul somnului,celor doi fraţi le-a apărut învis Maica Domnului carele+ar fi spus: ”Văbinecuvântez să văizbutească negoţul şifamiliile voastre să trăiascăîn bunăstare. Şi dacă va fiaşa, vă cer ca atunci cândvă veţi întoarce pe locul acesta să ridicaţi o mănăstire cu hramulMaicii Domnului”.

Afacerile celor doi fraţi au mers bine, şi la întoarcere s-auoprit din nou pe vârful dealului, au mulţumit Maicii Domnuluişi au hotărât să ridice o mănăstire din piatră, fortificată, pecare au numit-o Hagigadar (în limba armeană: hagiuik - dorinţăşi gadarel – a împlini).

Mănăstirea Hagigadar, aflată în satul Bulai din comunaMoara (jud. Suceava), este atestată începând cu anul 1512.

Biserica armenească a fost construită în timpul domnieilui Bogdan cel Orb, de către Drăgan Donavac, negustor armeande vite, fapt menţionat într-o inscripţie dăltuită lângă uşa deintrare în biserică.

Biserica a fost ridicată în trei etape, prima fiind între1512-1513, când exista numai naos şi altarul. A doua etapăeste înscrisă în a doua jumătate a sec. al XVII-lea când s-aconstruit actualul pronaos şi o turlă octogonală. În a treiaetapă, din a doua jumătate a sec. al XIX-lea, s-a demolat zidulcare separă pronaosul de naos, iar biserica a dobândit actualaconfiguraţie.

În perioada cât Bucovina a fost sub ocupaţie habsburgică,biserica a devenit o mănăstire de maici sub denumirea „Metoculcel armenesc”.

Hagigadarul nu este cunoscut numai ca loc unde seîmplinesc dorinţele, este şi locul unde în toamna anului 1943,arhimandritul Vazken Balgian (născut la Bucureşti în anul1908), viitorul Catolicos de Ecimiadzin şi Patriarh Suprem altuturor armenilor (1955-1994) a petrecut o perioadă canonicăde 40 de zile, după hirotonie.

Mănăstirea Hagigadarul a fost inclusă în anul 2004 înlista Monumentelor Istorice din judeţul Suceava.

Datorită valorii sale istorice şi estetice şi a faptului că seîmplinesc 500 de ani de existenţă a Bisericii MănăstiriiHagigadar, aceasta a fost aleasă ca element tematic al emisiuniicomune de mărci poştale România � Armenia, pe careRomfilatelia a introdus-o în circulaţie. (R.M.)

1 Data introducerii în circulaţie: 11.08. 2012




Nr.128


6

Sub îndrumarea artistului emerit Theodor Vasilescu şi amaestrului coregraf Marin Barbu (foto 1), dansatorii ansambluluifolcloric „Doina Covurluiului” pregătesc momente inedite. Dupăînsuşirea şi interpretarea ireproşabilă a suitei de dansuri dobrogene,membrii ansamblului deprind mişcări şi dansuri tradiţionale, pentru

îmbogăţirea repertoriului, pe ritmuridin zona Munţilor Carpaţi, în specialdin Ardeal şi Întorsătura Buzăului,dar nu numai, de la aceste repetiţiisurprinzând noi imagini în acestfoto-reportaj realizat în ziua de 10octombrie 2012.

Timp de câteva zile, în a douasăptămână a lunii octombrie, în salacu oglinzi a Centrului CulturalDunărea de Jos s-au auzit îndemnurile: „Învârtita s-o jucăm, măi/S-o jucăm, să n-o uităm, măi” sau „Ăsta-i jocul de învârtit, măi/De-nvârtit, de potrivit, măi/ Să jucăm o săptămână, să dăm fata pesub mână...”

Dragi iubitori ai dansului popular,vi se pregăteşte ceva!

Nicovala şi ciocanele pe care le zăriţi într-o fotografie cu neaMărin ne dovedesc că dansul nu este numai ritm, joc, transpiraţie,perseverenţă, ci şi meşteşug adevărat!

Foto-reportaj:a.g.secară





7

Sesiunea naţională de comunicări ştiinţifice Istro-PonticaInstitutul de Cercetări Eco - Muzeale Tulcea a organizat în perioada 20-22 septembrie 2012 Sesiunea

naţională de comunicări ştiinţificeIstro-Pontica. Structurată pe maimulte secţiuni: Modalităţi noi devalorificare expoziţională apatrimoniului muzeal, Conservarea şirestaurarea bunurilor culturale şiEducaţie muzeală, manifestarea areunit specialişti şi personalităţi îndomeniu din întreaga ţară. Cu acestprilej, în cadrul Muzeului deEtnografie şi Artă Populară a fostvernisată expoziţia “Dragu mamiicopilaş”, într-o abordare multietnică,în cadrul căreia a fost valorificatpatrimoniul muzeal, care reflectăritualurile de naştere.

Centrul Cultural “Dunărea de Jos”, prin Secţia Cercetare, Conservare şi Valorificare a Creaţie şi TradiţieiPopulare a participat la această manifestare ştiinţifică, în cadrul primei secţiuni, cu tema “Noi abordări înpromovarea tradiţiei şi creaţiei populare”, bucurându-se de aprecieri din partea asistenţei.

Anişoara Stegaru Ştefănucă

În perioada 27-29 septembrie 2012, Asociaţiade Ştiinţe Etnologice din România, în parteneriat cuComplexul Naţional Muzeal ASTRA Sibiu au organizatediţia a VIII -a a Conferinţei Naţionale ASER, cu temaViziuni şi metode în etnologia actuală. Organizată înincinta Muzeului Civilizaţiei Populare TradiţionaleASTRA, conferinţa a reunit personalităţi recunoscuteîn plan naţional şii n t e r n a ţ i o n a l ,specialişti, în domeniule t n o l o g i e i ,reprezentând un bunprilej pentru schimbulde idei, cunoştinţe şipreocupări în domeniu.În cadrul SecţiuniiProiecte recente ,Centrul Cultural“Dunărea de Jos”, prin Secţia Cercetare, Conservareşi Valorificare a Creaţie şi Tradiţiei Populare aprezentat o serie de proiecte şi publicaţii dintre careamintim: Costumul popular unitate şi varietate la“Dunărea de jos” - proiect finanţat prin ProgramulOperaţional Comun România - Ucraina - RepublicaMoldova; Muzeul Satului - Gospodărie Tradiţională -�

Conferinţa Naţională a Asociaţiei de Ştiinţe Etnologice dinRomânia

proiect finanţat AFCN; “La Dunăre de Sânziene” - proiectfinanţat AFCN; şi “Horelor surorilor” - antologie de jocuripopulare din judeţul Galaţi. Proiectele prezentate s-aubucurat de un interes deosebit din partea specialiştilor.

În cadrul acestei întâlniri s-au stabilit bazele unuiparteneriat între Centrul Cultural “Dunărea de Jos” şiMuzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale ASTRA Sibiu, în

vederea realizăriiunui schimb deexperienţă privindmodalităţile deconservare şiprotejare apa t r i m on i u l u imuzeal, şicolaborarea cuspecialişti dincadrul instituţiei

amintite, în vederea cercetării şi identificării în judeţul Galaţia unor elemente de arhitectură tradiţională, având ca rezultatreprezentarea unei gospodării tradiţionale din zona noastrăîn cadrul Muzeului Civilizaţiei Populare TradiţionaleASTRA Sibiu.

A.S.Ş.




Nr.128


8

CENTENAR ION MINCU(1852-1912)

Personalitatea lui Ion Mincu este legată de perioadade formare a arhitecturii moderne româneşti.Dezvoltarea ştiinţelor, artei şi culturii din care face parteşi arhitectura, sunt legate de evoluţia istoriei.Denumirea de „arhitect” în Ţările Române, până laînceputul secolului al XIX-lea, nu era cunoscută, seutiliza termenul de „staroste de zidari”. O excepţie oconstituie spătarul Mihai Cantacuzino, care la începutulsec. al XVIII-lea studiase în Italia şi arta arhitecturii,ceea ce însă constituie un caz izolat 1.

Constituirea statului român modern şi câştigareaindependenţei au creat condiţiifavorabile dezvoltării activităţiidin domeniul construcţiilor, carevizau locuinţe private şi sedii deinstituţii, precum: bănci, ministere,palate de justiţie, etc.

Soluţiile adoptate pentruarhitectura noilor clădiri nu puteaufi altele, decât cele încadrate înstilul eclectic caracteristica c a d e m i s m u l u işcolii franceze, care dominaarhitectura Europei din perioadarespectivă. Pentru acele timpuri,în România era firesc, caarhitecţii după planurile cărora aufost construite aceste clădiri săfie francezi sau români, cu studiila „Şcoala Naţională de ArteF r u m o a s e ”din Paris.

Semnalăm câteva dintre cele mai importanteclădiri ridicate în această perioadă:

- Banca Naţională a României, care constituieopera arhitecţilor Cassien Bernard şi Albert Galleron(1883-1885);

- Ateneul Român, conceput de arhitectul francezAlbert Galleron în spiritul eclectismului de şcoalăfranceză. (1886-1888);

- Palatul de Justiţie din Bucureşti, executat dupăplanurile arhitectului A. Ballu. (1890-1895);

- Palatul Ministerului Agriculturii, construit în anul1896, arhitect Louis Blanc;

- Palatul Casei de Economii şi Consemnaţiuni,arhitect Paul Gottereau. (1896-1900);

- Universitatea „A.I.Cuza” din Iaşi, construitădupă planurile arh. Louis Blanc. (1896);

- Teatrul Naţional din Iaşi (1896) şi cele din Clujşi Oradea, constituie opera arhitecţilor Fellnerşi Helmer;

- Palatul Poştei Centrale, opera arhitectului Alex.Săvulescu. (1900) 2.

Arhitectura românească dinultimul deceniu al sec. al XIX-lea şi primele două decenii aleurmătorului secol, a făcut un pasînainte pe drumul eliberării desub tutela atotputernică a ce senumea, academismul „Şcolii deBelle-Arte” din Paris. În ţărileeuropene se afirma ideea de ase utiliza specificul naţional înartă. Acest spirit l-a preocupatşi a fost promovat de cătreAlexandru Odobescu, care îiîndemna pe arhitecţii români să:„studieze cu atenţie şi să nupiardă nici o ocazie de a folositoate elementele artistice, carese regăsesc în monumenteleromâneşti rămase din trecut” 3.

Primul arhitect care a încercat să opunăeclectismului din arhitectura acelor timpuri, opere noi,în ale căror forme se afirmau pentru prima datătrăsături specifice naţionale, a fost Ion Mincu(Fig 1).

Ion Mincu s-a născut la Focşani, în data de 20decembrie 1852. Studiile secundare şi le face la Liceul„Unirea” din Focşani, în perioada anilor 1863-1871. Înanul 1871 se înscrie la „Şcoala Naţională de poduri şişosele” din Bucureşti, pe care o absolvă în anul 1875,obţinând diploma de inginer. Paralel cu ingineria, astudiat câţiva ani la „Şcoala de bele-arte şi pictură” de

Episodul I, de Radu Moţoc





9

Note:

1 Mihai Caffé, Ion Mincu, Ed. Minerva,Bucureşti, 1970, p.5.

2 Grigore Ionescu, Arhitectura pe teritoriulRomâniei de-a lungul veacurilor, Ed. Academiei,Bucureşti, 1982, p. 538-539, 541-542, 544-545.

3 Ibidem, p. 548.4 Mihai Caffé, op. cit, p.23.5 După mărturisirea primului biograf , scriitorul

N.Petraşcu.6 Mihai Caffé, op. cit, p. 26.

la Bucureşti. După o practică de doi anica inginer, renunţă la cariera de inginer şi înanul 1877 se înscrie la celebra deja „Écoledes Beaux-Arts” din Paris, obţinând diplomade arhitect în anul 1884. Remarcat deAsociaţia arhitecţilor francezi, primeşte dinpartea acestora, un premiu în anul 1883.

Călătoria de studii pe care Ion Mincu oefectuează în Spania, îi va deschide universulcoloristic şi pitoresc al artei iberice.

„Spre deosebire de alţi arhitecţi, el n-adevenit un rob al manierei deprinse pe băncileşcolii, referitor la academismul eclectic, carestăpânea minţile multor arhitecţi din Franţa”,afirmă profesorul arhitect Grigore Ionescu.Pentru a concepe lucrări noi de arhitectură,cu motive naţionale, era nevoie de a cunoaşte

temeinic arta populară şi cu precădere arhitecturaromânească veche.

Lucrările lui Ion Mincu nu sunt numeroase.1. O primă grupare o constituie o serie de locuinţe

de tip vilă sau locuinţe reprezentative, ale unor familiiaristocrate, cum sunt:

- Casa Vitzu - 1884- Casa Lahovary - 1886- Casa Monteoru – 1889- Casa Vernescu – 1889- Casa Robescu din Bucureşti – 1890- Casa Robescu din Galaţi – 1896- Vila Robescu din Sinaia – 1897- Casa N.Petraşcu – 19042. Din categoria edificiilor publice, care includ şi

cele două proiecte nerealizate: „Ospelul Comunal”(Primăria Capitalei) şi faţada Ministerului de război,trebuie amintite următoarele proiecte finalizate prinexecutarea clădirilor:

- Şcoala centrală de fete – 1890-Palatul administrativ din Galaţi – 1904- Banca Comerţului din Craiova, construcţia

finalizată în anul 1912- „Bufetul” sau „Cârciuma românească” din

Bucureşti – 18923. Pe lângă cele două categorii de clădiri

menţionate , trebuie amintită şi arhitectura cavourilor,pe care arhitectul le-a realizat în cimitirul Belu dinBucureşti, pentru familiile: Gheorghieff, Cantacuzinoşi Ghica, care întregesc opera arhitectului „cu o notăde gravitate monumentală” 4.

4. Pentru a întregi complexitatea lucrărilorabordate de arh. Ion Mincu, merită a fi semnalată

atenţia acordată de acesta artelor aplicate, precumproiectarea mobilierului catedralei din Constanţa.

Pentru a doua comandă primită ca arhitect, „CasaLahovary” din Bucureşti, Ion Mincu a studiat timp deun an mai multe mănăstiri şi case vechi ţărăneşti dinjudeţul Argeş şi Vâlcea, după care a trecut laexecutarea proiectului 5. Această clădire ridicată înanul 1886 a produs oarecare senzaţie în lumea artistică,pentru că era prima încercare de a se realiza oarhitectură inspirată din tradiţia naţională. (Fig. 2)

O caracteristică a lucrărilor lui Ion Mincu, carese regăseşte şi la Casa Lahovary, îl constituie arcullanciolat (are forma unui vârf de lance), despre care

specialiştii o consideră „nu doar o imagine pitorească,reflectând unele înclinaţii romantice de inspiraţiemauro-veneţiană. Originea arcului lanciolat dinmajoritatea lucrărilor româneşti ale lui Mincu trebuiecăutate în faptul că el constituia un elementcaracteristic ultimei perioade a sec. al XVIII-lea dinBucureşti, şi care se recunoaşte - printre altele - labiserica Sf. Elefterie, Batişte şi mai ales Stavropoleos”6.Ce este deosebit de expresiv la Casa Lahovary şi careconstituie elementul dominant, este peronul de accesacoperit, pe care arhitectul îl tratează sub forma unuipridvor de casă boierească.




Nr.128


10

Katia Nanu

Internet tango

Cum deschizicalculatorul, ţipă Facebook-ul la tine: „Deschide-mă,deschide-mă!” Ai mesaje necitite, chemări neurmate,apeluri ignorate. Internetul te cheamă să socializaliezi,dar şi să îţi satisfaci curiozitatea. Deschizi cutia cuminuni, căsuţa ta cu mailuri. Mesajele sunt atât dediverse încât pierzi noţiunea timpului. Te poţi plimbaliniştit prin America să vezi marele Canion din avion,ai posibilitatea să faci cunoştinţă cu o ţară miraculoasă,Katar, să vezi cum se mai distrează turiştii în Greciasau ce are pe dinăuntru catedrala din Albi, Franţa.Şiasta dacă eşti interesat de geografie, de turism saude artă, pentru că, pe lângă documentarele BBC saualbumele cu picturi celebre, orizontul tău se poatelărgi cu ajutorul internetului până la miraculoaselebroderii pe frunze, desene pe asfalt, felicitări dinceramică sau lampadare din cristal colorat etc. Şidansul continuă. Există informaţii utile, sute de reţetepentru mâncăruri şi prăjituri, site-uri cu vinuri şicozonaci, fructe exotice şi alimente dietetice, sfaturieco şi vegan, medicamente miraculoase, reacţiinecunoscute ale propriului organism, propuneripentru diete miraculoase, sfaturi pentru creştereacopiilor, forumuri pentru boli, simptome, medicamenteşi multe, multe altele. Viaţa socială, politică,divertismentul, muzica, lectura, orice poate fi asiguratcu câteva clicuri. Şi nu trebuie nici măcar să cauţi,pentru că o lume întreagă vine către tine, ţi se pune ladispoziţie în format prescurtat, pe limbajul tuturor,gata mestecată, numai bună de îngurgitat fără efortprea mare. Scurte sau lungi, interesante sau anoste,răutăcioase sau pur informative, mesajele pe internetsunt atât de multe încât, dacă îţi pui mintea, pierzi zileşi nopţi căutând să te ţii la curent, să le vezi pe toate,să le compari, să faci o analiză, să cauţi ce nu ştii casă înţelegi ce primeşti. Asta pentru un om matur, carea mai trecut şi cu ochii printr-un număr oarecare decărţi în viaţa lui. Virginii într-ale bibliotecilor suntvictime sigure ale acestei lumi miraculoase şi atât de

România, citeşte-mă!

ofertante. Internetul te poate face prizonier într-oînchisoare cât dimensiunile unui ecran. Şi încă n-amvorbit de jocuri…

Partener, televizorul!

Mai există un buton care, odată apăsat, te ducecu mintea în toate părţile şi cu timpul către bătrâneţe.Televizorul. Indiferent în ce categorie de telespectatorite încadrezi, cei pasionaţi de ştiri, de politică, detelenovele, filme serioase, animale sau descopeririştiinţifice, lumea micului ecran este darnică şiatotcuprinzătoare. Uneori nici nu mai trebuie să citeşti,ci doar să asculţi, iar viitorul pare să ne pregăteascăsurprize şi în această direcţie. Se propun legi pentrusubtitrarea filmelor, să nu ne mai obsim să urmărimliterele micuţe din josul ecranului, să ciulim doarurechea şi informaţia e gata. Mă gândesc că obiceiulamericanilor de a mânca hrană semipreparată, atâtde hulit în ultima vreme când reîntoarcerea la naturăcâştigă teren, e nimic pe lângă mestecarea replicii şiregurgitarea ei pe limba română. Am văzut dejainclusiv filme muzicale pentru copii… cântate pe limbanoastră. Nu contează că interpretul nu era deloc detalia… originalului. Şi încă n-am spus nimic desprefilme sau seriale captivante, despre canalele TVpoziţionate într-un anumit domeniu, artă, muzică,desene animate, concursuri, cumpărături etc. Ofertaeste de-a dreptul năucitoare. Iar cititutul un minimderanj adiacent.

Un ziar, o carte

Undeva pe aproape, în sfera comodităţilorimediate, stau lecturile dirijate. Şi nu mă refer aici lapresă, deja speriată de propria sa putere şi libertateşi care a ajuns să nu mai transmită informaţii ciconserve de adevăr preambalat, însă second hand...Această presă, sedusă de voiorismul cancaneriilor şi





11

REVISTA

de sclipiciul vedetelor siliconate nu mai scriescrisori, ci lasă mesaje. Scurte, defective desubiect sau predicat, şchioape şi, de cele maimulte ori, neinspirate. Ce să mai citeşti cândfotografiile vorbesc de la sine? Şi totuşi,această presă este cea care a umplutbibliotecile românilor, cam anapoda, uneorifără un plan exact sau o direcţie clară, cu cărţi.Iniţiativa generoasă şi inteligentă a ziarului”Cotidianul”, urmat de ”Jurnalul naţional” şiapoi toate celelalte publicaţii cu posibilităţi şioameni inspiraţi la cârmă, a eşuat deja înpietrele şi DVD urile oferite astăzi de ”Gazetasporturilor”. Însă existenţa ei nu poate treceneobservată.

România şi-aexpus biblioteca pentrutoţi, fosta BBT, atât deîndrăgită de generaţiamea, pe toate tarabele, cumândria unei naţiuniînvingătoare. Căr ţilecăutate pe sub tejghea pevremea lui Ceaşcă, trasela xerox sau cumpărate lasuprapreţ, vă vine săcredeţi că o pilă la librărieera un miracol?, au devenitaccesibile tuturor. Uneori cu o traducere mult mainecăjită, alteori pe hârtie de împachetat, dar venitecu ritmicitate în fiecare săptămână, titlurile literaturiiromâne sau universale au intrat în casele oamneilor,s-au aşezat în rafturi, aproape strigând la copii şitineri: „Citeşte-mă, citeşte-mă!” Poate nu toate aufost şi citite, dar existenţa lor e palpabilă şi ar puteafi oricând scoase din raft pentru a-şi împlini menirea.

Poveşti de adormit copiii

Povestea asta cu lectura, pentru că a devenit unfel de poveste, plictiseşte deja copii. Cum vorbeştidespre citit cu un adolescent bine crescut şi inteligent,cu note mari şi tableta sub braţ, cum te priveşte obositşi matur, întrebându-te dacă nu ai cumva altă treabă.Cei mai mulţi citesc, dar în engleză, să-şi dezvolteabilităţile pentru a doua limbă vitală în existenţa lor.Pe prima - limba română, vezi bine!- o au în folosinţăde la părinţi, uzual corectă gramatical în funcţie denorocul fiecăruia - adică mediu familiar, profesori,

anturaj - mutilată cu argoul vârstei, îmbătrânită datoritămodului îmbâcsit de predare şi limitată la întrebuinţărimărunte. Idealurile, sădite pe solul studiilor înstrăinătate şi al viitorului cel puţin european se traducaproape mereu într-o limbă străină.

Uneori, mă şi mir. Pruncii sunt acum educaţi săse uite în cărţi de la vârsta de un an, li se cumpărăcolecţii întregi de poveşti prescurtate, li se citesc poezii.Şi totuşi, imediat ce scris-cititul devine cunoscut şiobligatoriu, bucuria lecturii se stinge de la sine.Înlocuitorii de mai sus se insinuează subtil în viaţatuturor, cărţile se prăfuiesc în rafturi, librăriile sunt loculde unde cumperi coperţi din plastic, caiete, penarecu bile sau ghiozdane personalizate. Ce copii, cepărinţi mai cumpără cadou la o aniversare, cărţi? Şide unde? Îndemnul de mai sus, „Româniaciteşte-mă” ar putea fi valabil pentru reclamele de latelevizor, pentru benerele din campania politică,pentru firmele cafenelelor sau magazinelor... Dau şieu câteva exemple.

Zilele trecute am găsit la anticariat, evident în ediţiaBBT, Capul de zimbru, al lui Vasile Voiculescu. Amrecitit nuvelele din carte şi

m-am întrebat dacă inclusivbunăvoinţa de a fi lecturatemai este suficientă. Înţelesullor se pierde deja undevaîntr-o lume paralelă aexistenţei româneşti. Cu alted i m e n s i u n ietice, estetice...

Aş striga şi eu“România, citeşte-mă!”pentru atât de multe dintrecărţile care m-au constituit,mă cutreieră încă, dar nuprea mai ştiu către cine. Nuvreau să deranjez, aşa că mă

îndrept înspre mine. Şi nu strig, doar şoptesc: câtăbucurie în cărţile acestea, toate!




Nr.128


12

Radu MoţocRomânia, citeşte-mă!

Cartea rămâne o bucurie pentrumulţi cititori care doresc să seinformeze, dar şi să simtă în mânăpreţiosul volum cu foşnetul paginilorşi mirosul inconfundabil de hârtie.Tirajele ediţiilor sunt din ce în ce maimici şi concurenţa internetului estegreu de imaginat în viitor. Din acestmotiv trebuie să apreciem eforturileşi riscurile la care sunt supuseediturile în prezent. Nu atâtconcurenţa cât lipsa cumpărătorilordetermină inevitabil falimentul multoredituri.

Alegerea autorilor şi a subiectelorabordate constituie de multe ori cheiasuccesului la o editură.

Fidelitatea ideii de a publica cărţivaloroase din domeniul socio-uman precumşi manuale şcolare a făcut din Editura OscarPrint o activitate de succes începând cu anul1993, când a luat fiinţă.

Pentru a demonstra cheia succesuluiacestei edituri este suficient să parcurgemcronologic temele abordate şi respectiviiautori. Este şi un bun prilej de a semnalaevenimente editoriale demne de a fi cunoscute pentruspecialişti şi amatorii de istorie şi artă naţională:

- „Memorii involuntare” ElisaBrătianu şi Ion I.C.Brătianu, prezentate deMarian Ştefan ca „documente literar-istorice de incontestabilă importanţăpentru reconstituirea unor evenimenteistorice de primă rezonanţă” 1

- „Prietenia şi corespondenţaliterară a Împăratului brazilian Dom Pedro al II-lea cu cele două Prinţese române, Elena Ghica şiRegina Elisabeta a României (1870 -1890). Gestul

de profundă generozitate pe care l-a făcutdoamna Angela Comnène de a donaMuzeului Naţional de Istorie a Românieicelebra colecţie de decoraţii moştenite dela socrul său, Nicolae Petrescu Comnène,cunoscut diplomat şi ministru de externeal României interbelice, a determinat Ed.Oscar Print să publice aceastăcorespondenţă care a constituit rodul uneiactivităţi desfăşurată de doamna AngelaComnène în Brazilia. 2

- Tragedii şi suferinţeneştiute. Volumul îngrijit deAndrei Şiperco are la bazădocumente provenite dinArhivele federale elveţiene dinBerna şi din ArhivaComitetului Internaţional alCrucii Roşii din Geneva.Volumul este grupat în douăcapitole: 1. Situaţiaprizonierilor de război şi ainternaţilor civili supuşi aiPuterilor Centrale deţinuţi înRomânia (1917-1918). 2.Situaţia prizonierilor şiinternaţilor civili unguri deţinuţiîn România (1919). 3

- Comerţul exterior alRomâniei cu ţările din sud-estul Europei (1878-1914).Subiectul propus de Daniela

Buşă vine în sprijinul specialiştilor, istorici şieconomişti preocupaţi de istoria comerţuluiexterior şi relaţiile României cu ţările vecine din

Balcani. Interdependenţa dintre comerţul exterior alRomâniei cu parteneri din Balcani este analizată şi





13din punctul de vedere al politiciivamale şi a tarifelor cu ideologiileaferente. 4

- Interesele austriece laDunărea de Jos (1526- 1791).Interesele militare şi strategice darşi contactele comerciale întreCasa de Austria şi spaţiul sud-esteuropean a constituit o interesantăanaliză făcută de Ileana Căzan. Oevoluţie cartografică cu oprezentare artistică alb-negru,constituie un capitol inedit. Sunt prezentaţi 20de pictori, gravori, editori, care au contribuitla realizarea unor hărţi de mare interes în

perioada semnalată, privind principatele dunărene şia bazinului pontic.5

Începând cu anul 2009, Editura Oscar Print faceun salt considerabil privind modul de prezentare avolumelor editate şi preţiozitatea reproducerilor. Cusiguranţă editura s-a confruntat cu o lucrare deexcepţiei în care subiectul fiind gravura şi litografia, afost necesară o schimbare a politicii editoriale axatăîn principal în acest caz pe reproduceri.

- Grafica pe teritoriul României însecolul al XIX-lea, constituie un studiu fundamentalal gravurii, impresionant prin dimensiunea subiectului,realizat de Doina Pungă care poate fi considerat o

continuare a lucrărilor luiGh. Oprescu. Nutrebuie să surprindăafirmaţia celui care aprefaţat lucrarea, RaoulŞorban, care afirmă că„Cercetarea este unmod de a-ţi trăi viaţa”.După ce trateazăsubiectul sub prismareperelor istorice, atehnicilor utilizate larealizarea litografiilor,autoarea studiuluiabordează sistematic

această artă în spaţiul românesc din Transilvania,Moldova şi Ţara Românească. Un capitol aparte esteconsacrat gravurii în acvaforte. Sunt catalogate şi

descrise pe autori, 717 lucrări, dintrecare 514 sunt şi reproduse cu oacurateţe exemplară.6

O conjunctură favorabilă poateconstitui un eveniment editorial atuncicând se întâlnesc patru factori careconcură în aceiaşi direcţie. Primulfactor îl constituie autorul ca indicedinamic de valoare şi care poategaranta succesul unei lucrări. Al doileafactor îl constituie subiectul abordatcare trebuie să fie de interes cât mai

general. Al treilea factor poate fi editura care facedovada unei colaborări de excepţie şi garantarea uneiţinute cu accente de preţiozitate a volumului propusspre editare. Şi nu în ultimul rând comanditarul caretrebuie să deţină resursele financiare suficiente pentrua coagula toate pretenţiile unor tratate cu tentebibliofile.

Aceşti patru factori au concurat favorabili laapariţia unei „colecţii” care se referă în mod specialla Banca Naţională a României. Autorul care acoordonat aceste lucrări este istoricul CristianPăunescu. În ordine cronologică începând cu anul2009 apar cinci volume care tratează istorie bancară,bancheri, legende şi tezaurul Băncii Naţionale aRomâniei.

- Banca, banii şi bancherii - Pagini deistorie bancară.

Volumul constituie un bun prilej pentru autor dea trece în revistă istoria BNR de la înfiinţare şi pânăla anul 1947. Sunt tratate sucursalele BNR dinB u c o v i n a ,Basarabia şiCadrilater dar şi„Palatele BătrâneiDoamne”; Aurulpolonez păstrat laBNR cât şicontribuţiile BNRla sprijinirearomânilor dinstrăinătate. Un altsubiect interesant îlconstituie „ctitoriileBNR” în Italia.Toate sunt subiecte de mare interes naţional.7




Nr.128


14- Legendele Bătrânei

Doamne - Oameni şiîntâmplări din trecutulBNR.

Autorul pune învaloare „cutezanţa,

trăinicia, eleganţa sobră şi echilibrulsău desăvârşit” când vorbeşte desediul BNR şi ne îndeamnă „să privimcu dragoste şi admiraţie spretrecut”. Evocările din volum au fost„găzduite timp de mai bine de undeceniu în paginile revistei Magazinistoric - şi-au păstrat intactăprospeţimea, iar ordonarea lor intr-un volum le-adat şi o altă respiraţie. S-a dorit a fi un omagiuadus publicistului Cristian Popişteanu, celcare - împreună cu acad. Mugur Isărescua provocat ciclul de articole consacratecivilizaţiei bancare româneşti şi a iniţiatun simpozion ce-i poartă numele”. Dingaleria celor care au condus BNR suntamintiţi Eugeniu Carada, Theodor Rosetti,Mihai Manoilescu, Ion Lapedatu, AurelVijoli, etc. Un capitol pitoresc îl constituiep e r s o n a j e l emisterioase aflate înjurul tezaurului dus laMoscova. 8

O ultimă copertă(imaginea alăturată)redă monumentulridicat la 17 martie1924 în amintirea luiEugeniu Carada şicare a fost înlăturat deautorităţile comunisteîn anul 1952.

- - Istoria Băncii Naţionale a României îndate: Vol. I (1880- 1914); Vol. II (1915-1918).

- Cele două volume care impresionează prinnumărul de pagini (1200 pagini) şi conţinut, suntredactate respectând cronologia evenimentelorbancare şi nu numai. Printre subiectele interesantemerită a fi semnalat cel referitor la „Împrumuturileacordate statului român de BNR în perioada 1914-1918 sau despre costurile realizării României Mari”.Eroii acestor pagini, mărturiseşte guvernatorul BNR,

1. Memorii involuntare. Elisa Brătianu, Ion I. C.Brătianu, Ed. Oscar Print, Bucureşti, 1999. Pag. 7.2 . Prietenia şi corespondenţa literară a Împăratuluibrazilian Dom Pedro al II-lea cu cele două Prinţeseromâne, Elena Ghica şi Regina Elisabeta a României(1870-1890)), Angela Comnene, Ed. Oscar Print,Bucureşti, 2001, pag. 7.3 . Tragedii şi suferinţe neştiute, Andrei Şiperco, Ed.Oscar Print, Bucureşti, 2003, pag. 7.4 . Comerţul exterior al României cu ţările din sud-estulEuropei (1878-1914), Daniela Buşă, Ed. Oscar Print,Bucureşti, pag. 6.5 . Interese austriece la Dunărea de Jos, Ileana Căzan, Ed.Oscar Print, Bucureşti, 2006, pag. 192.6 . Grafica pe teritoriul României în secolul al XIX-lea,Doina Pungă, Ed. Oscar Print, Bucureşti, 2009, pag. 6.7 . Banca, banii şi bancherii - Pagini de istorie bancară.Cristian Păunescu, Ed. Oscar Print, Bucureşti, 2009.8 . Legenda Bătrânei Doamne, Cristian Păunescu,Marian Ştefan, Ed. Oscar Print, Bucureşti, 2009, pag. 7.9 . Istoria BNR în date. Mihaela Tone, Cristian Păunescu,Nadia Manea, Bucureşti, 2009 (vol I, 1880-1914), 2010(vol.II, 1915-1918) pag. 10.10 . Tezaurul BNR la Moscova, Cristian Păunescu, MarianŞtefan, Ed. Oscar Print, Bucureşti, 2011, pag. 8,9.

acad. Mugur Isărescu „ Indiferent deceea ce au fost obligaţi să înfrunte,un singur reper rămăsese laorizont: realizarea idealului unităţiidepline a românilor... Ei ne-aulăsat o lecţie de patriotism şi deprudenþã, dar ºi de curaj” 9

- - Tezaurul Băncii Naţionalea României la Moscova.

- O mărturisire demnă de unguvernator BNR, în cazul nostru,acad. Mugur Isărescu, este cusiguranţă şi cea scrisă în prefaţa

acestui volum:” Pe lângă vieţile omeneşti şi sumelede bani, BNR a mai depus pe altarul unităţii

naţionale o importantă jertfămaterială - tezaurul adăpostit laMoscova şi nerecuperat încă”.Autorii acestui volum sunt CristianPăunescu şi Marian Ştefan, careprin cercetările făcute în arhive auadus noi date care completează pecele scrise de Mihail Gr.Romaşcanu în 1934 în volumulTezaurul român de laMoscova.10 (va urma)

Note:





15

O deschid încet, dorind să simt fiecareemoţie, fiecare tresărire înainte de a începe.Îi simt mirosul familiar şi un zâmbet mi seaşterne pe buze. Literele micuţe şi negre seaştern în faţa ochilor mei, îndemnându-măparcă să le descifrez. Bucuria anticipării îmiinundă sufletul şi fiecare părticică din mine.Este la fel ca de fiecare dată, numai că maibine! Mă gândesc lapersonajele pe care le

voi descoperi şi de dataaceasta, la întâmplările carese vor succeda, la misterelecare aşteaptă să fie dezlegatede o minte isteaţă, şi mă simtîmplinită ştiind că eu am unsecret : peste ceva timp, cândtoţi ceilalţi vor fi împovăraţide propria viaţa, eu voi puteasă mă retrag şi să trăiescviaţa altcuiva, să-i cunosctemerile şi plăcerile. Voi trăisute de vieţi, pe când alţiidoar una.

Aşa ar trebui să începacest articol, să-mi arăt bucuriade a citi, să o împărtăşesc şicelorlalţi. Dar nu cred că aceştiavor înţelege, până nu le arătgreşelile pe care le fac,gândirea superficială pe careo au. De aceea m-am hotărâtsă prezint aceste aspecte, şipoate cei vizaţi vor încerca să le schimbe în ceva maibun, mai prosper pentru ei şi pentru societatea noastră.

În mintea fiecăruia s-a născut la un moment datîntrebarea celor de la “Făra Zahăr” : “De ce te-amâncat mămică limba / Să mă naşti în România?”.Răspunsurile sunt diverse. Majoritatea tinerilorconsideră că ţara noastră nu mai are nimic de oferit,nicio oportunitate, şi mai toţi încearcă să evadeze prinţări străine, căutând ŞANSA care apare o data în viaţă.Considerăm că în România totul e posibil, totul e peducă, totul e anapoda.

De ce?

În timpul şcolii, liceului ni se prezintă diferiteromane, nuvele, care au fost apreciate la un momentdat, însă noi am cam uitat cum să o facem. Ni se ceresă le citim, pentru note, pentru că aşa trebuie, pentrucultura noastră generală. Dar s-a întrebat cineva dacătoţi vor să aiba şi acest element în cultura lor generală?NU.

La sfârşit, unii elevi rămân cu ideea că Ion o băteape Ana de o omora şi vroiadoar pământul, Mara era unditamai detectivul,Moromete a fost un luptătorpentru libertate de care setemeau duşmanii, poezia“Sburătorul” este un omagiuadus aviatorilor români, etc.Citatul lui B.F Skinner s-arpotrivi perfect situa ţieinoastre :”Nu ar trebui săpredăm despre marile opere,ci ar trebui să predămdragostea de a citi.” Înaintesă le cerem elevilor săcitească, ar trebui să vedemcine ar fi interesat, şi poatedintr-o clasă de 30 de elevisunt măcar 5 care doresc.Probabil că aşa, profesoriinu ar mai avea bătăi de capîncercând să le explice unoraimportanţa lui Eminescu .Când vorbim despre situaţiaaceasta mulţi au tendinţa săspună :”Aşa e în România!”.

Însă ne putem consola gândindu-ne că nu suntemsingurii care nu acordă atenţia care ar trebui, cititului.

Sunt atâtea modalităţi prin care am putea citi dacaam vrea:

· În unele ţări se încearcă o instigare la cultură,aşa cum s-a întâmplat şi la noi recent. S-au amplasatvolume în staţii de metrou, iar cei care aveau plăcereaputeau citi puţin, cât timp aşteptau metroul. Darromânul, mare iubitor de cultură s-a gândit să ia şi el

Georgiana-Alina Nadă

*urmarea la pagina 18




Nr.128


16

CONSTANTIN TĂNASE

AL ŞAPTELEA DE PE CUTEZĂTORUL (II)

Era aceeaşi secţie de poliţie unde fusese duslaolaltă cu ceilalţi şase prinşi la furat pe epava uneinave care generase atâta zarvă în lumea politică, înpresă, în societatea civilă şi prin alte părţi încât uniichiar au crezut că toată acea luare de poziţie avea săschimbe câte ceva. Nu s-a schimbat nimic şi nimenin-a scos vreun cuvânt în acest sens. Doar aşa, palidde tot, acel lider neconfirmat de lege, de vreme cesindicatul lui nu era înregistrat la tribunal, a încercat,prin intermediul unui miting pentru care nu primiseaprobare de la autorităţi şi folosindu-se de unii caalde Ion Gheorghe, să spună ceva cum ar fi un protest,ori o acuză publică faţă de condiţiile de muncăinumane, salariile de mizerie, şomaj, infracţionalitate,inexistenţa asistenţei medicale pentru cei nevoiaşi şialtele, însă neavând o susţinere (financiară ori politică)a fost rapid redus la tăcere, iar cei ce l-au urmat-umflaţi de poliţie.

Era aceeaşi secţie, dar fără inspectorulprincipal Adrian Veleru, ”băiat de la cămin” ca şi el,care i-ar fi luat apărarea desigur, nu pentru a-l scoatebasma curată în cazul că ar fi fost vinovat de una saude alta, ci doar să le spună ălora că el era Iongheorghe- într-un singur cuvânt pentru cine îl cunoştea - şi doarpentru ceilalţi, Ion Gheorghe - în două vocabule. Numai era nici măcar subinspectorul cel nou care,invocând principii străvechi formulate într-o limbăcândva cu pretenţii de universalitate, astăzi moartă,ar fi clarificat situaţia şi i-ar fi lăsat să plece acasă oriîn port unde sosise un cargou şi aştepta la descărcare.Lâncezea pe o bancă într-o sală de aşteptare (deşi,aparent, el nu aştepta nimic bun) cu tencuiala pereţilorscorojită pe alocuri şi cu panouri atârnate strâmb,conţinând texte din Codul penal spre a-i avertiza pecei ce se perindau prin acel loc deprimant că legeapedepseşte mărturia mincinoasă, favorizareainfractorului, tăinuirea şi câte şi mai câte abateri arputea săvârşi unul derutat cum era el. Căci, dupăexprimarea sergentului de jandarmi pe când raportasuperioriorilor săi starea de lucruri din piaţa mare asindicatelor, transformată de corifeii locali ai nouluisistem economic în expoziţie de brânzeturi, ei nu erauîn fond decât nişte derutaţi. Capacitatea lor de

înţelegere (cum ar veni – analiza critică) nu le-aasigurat acea rezistenţă care să-i protejeze deînrâurirea nefastă a cântecului de sirenă intonat deperfidul lider al sindicatului ilegal.

Se putea aştepta, prin urmare, potrivit textelorafişate pe acei pereţi coşcoviţi, la o pedeapsă cuînchisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.“Care drepturi?” se întreba Ion Gheorghe simţindu-şigura uscată şi o apăsare în piept. De multe ori, liderulsindicatului lor (legalmente inexistent) le explicase,citindu-le din Constituţie, în ce constau drepturile unuicetăţean al Republicii şi îşi amintea acolo, în acea salădezolantă, că enunţurile erau clare, fără echivoc şică, potrivit lor, autoritatea statală avea mari datoriifaţă de ei, din acest punct de vedere.

“Daaa, domnule,” le-o reteza scurt unul dintreresponsabilii cu prezenţa la lucru ori de câte ori seîncingea o discuţie pe această temă. ”Nu uitaţi însă căn-aţi fi nimic fără stăpânii voştri.” ”Stăpânii noştri! Aispus stăpânii noştri? Noi n-avem stăpâni!” Într-unasemenea moment de tensiune, îşi amintea IonGheorghe, liderul lor şi-a ieşit din fire (mai târziu aufost cu toţii de acord că nu cadra cu ceea ce îşiasumase, chiar şi fără vreo confirmare) şi a proferat oserie de înjurături, pretext mai mult decât suficientpentru jandarmi să-l amendeze cu o sumă egală cutrei salarii minime pe economie şi a trebuit sămuncească trei luni de zile la danele de mărfurigenerale ca să plătească acea datorie către stat .Numai că liderul lor nu era omul care să se laseintimidat cu una cu două şi a continuat lupta. Aorganizat alte greve şi alte mitinguri până au ajuns înacel punct, adică la secţia de poliţie, el în sala deaşteptare, liderul cu alţi tovarăşi - în camerele deaudiere, unde dădeau explicaţii în legătură cu tulburăriledin piaţa sindicatelor. “Aţi încălcat ordinea de drept,”se auzea vocea gravă a inspectorului principal care îlînlocuise pe Adrian Veleru. “Şi aşa-ceva nu se iartă!””Da’ să murim de foame se iartă?”

Ion Gheorghe asculta involuntar acele strigăteantitetice chinuit de uscăciunea gurii şi de junghiul dinpiept. ”Vă este sete, domnule? Doriţi un pahar cuapă?” Glasul îmbietor părea venit de departe, poate

Proză





17dintr-o altă lume, desigur mai bună, concesivă,clementă, fără măsuri poliţieneşti şi amputăride salarii. Fireşte că s-a trezit brusc din reverieşi a răspuns năucit că ”Da, mi-e sete! Vreauapă, un pahar, două, mă simt extenuat şideparte de ce am visat.” ”Dar încă mai visaţi,domnule, după cum se vede. Nu aveţi cum sănegaţi acest lucru.” Era o femeie cu un paharîn mâna întinsă către el desprinsă dintr-un grupde vreo zece-doisprezece inşi stând mai la oparte şi şuşotind între ei. Şi-a amintit că îivăzuse în aceeaşi formaţie la mitingul lor şi cănimeni nu-i cunoştea ca fiind lucrători în port.Unul, cu un aer mai îndrăzneţ, s-a apropiat şii-a întins mâna rostind ferm, ca şi cum ar fifost pentru

ultima dată: ”PavelMilitaru.” Apoi s-arăsucit către ceilalţifăcându-le un semnde parcă i-ar fiprevenit asupra aceea ce avea săurmeze şi din noucăt re IonGheorghe: ”Undeeste liderul?””Acolo,” i-arăspuns arătândcătre uşile închise.” M o d u ldumneavoastră de a proceda este cât se poate deanacronic,” s-a dezlănţuit el şi nimic din sala de-adreptul insalubră nu părea să-i justifice intonaţia,intenţia şi, în definitiv, insolitul demers. ”Acestcomportament dual, anarhisto-comunist, pe de oparte, utopic-socialist pe de altă parte este jalnic.Figuri vetuste precum Kropotkin, Bakunin, Malatestasau Prudhon, Lassalle ori Herzen ar fi ştiut mai binece şi cum. Măcar ăia aveau nişte idei, nişte direcţii,nu orbecăiau la întâmplare. Nu ştiţi altceva decâtsalarii, sporuri, condiţii, asigurări, repaos şi atât.N-aveţi nici o deschidere, nici un orizont şi ca înversurile imnului vostru desuet – luptaţi ca totul voisă fiţi. Nu v-aţi pus niciodată problema că existenţavoastră nu este necesară, dar că o acţiune ordonatăşi coordonată este indispensabilă? Nu văd printre voiniciunul capabil să sesizeze esenţialul, oportunitatea,fisura eşafodajului care ne apasă şi ne sufocă, să

declanşeze o iniţiativă şi să o ducă până la capăt.Peste toate astea sunteţi izolaţi, lipsiţi de orice fel desusţinere, inclusiv şi mai ales - financiară. Păi vă puneţivoi, cu salariile voastre minime, cu miliardarii ale cărorinterese se intersectează cu portul? Cum îndrăzniţi săvă imaginaţi că asemenea oameni vor tolera să leîncurcaţi voi afacerile...”

“Cine sunteţi dumneavoastră, domnule?”s-a hotărât Ion Gheorghe să-l întrebe înapoind paharulgol femeii, convins de adevărul spuselor ei că încămai visa, ori în tot cazul, începuse să viseze când eaşi cei zece-doisprezece inşi au pătruns în sala deaşteptare. Ar fi vrut să plece, mai ales că aşteptândsă fie chemat la interogatoriu i-a încoţit bănuiala căinspectorii uitaseră de el dat fiind faptul că era un

participant de rând laacele încurcături culegea, însă oc u r i o z i t a t e airepresibilă de a aflacine era pretinsulPavel Militaru, îlreţinu. “Cinesunteţi...” a vrut el sărepete, dar uşa uneicamere de audiere s-a deschis şi noulinspector principal aieşit în întâmpinareaacestuia: ”Amonoarea să vă salut,

domnule Militaru! Prezenţa dumneavoastră nebucură.” ”Cu aceeaşi onoare,” a răspuns cel salutatde inspectorul principal. ”Vă aduc mesajul FederaţieiNaţionale şi, bineînţeles, al meu personal.” Cei doişi-au strâns mâinile cordial şi în urma lor a rămas ecouluşilor. ”Până la urmă cine e tipul?” a întrebat-o IonGheorghe pe femeie. ”Nu l-aţi recunoscut pe liderulFederaţiei Naţionale?”

În clipa aceea şi-a spus că a revenit în realitateşi că putea să părăsească secţia de poliţie existândsuficiente indicii că uitaseră de el ori nu le folosea lanimic depoziţia lui. Dar nu a plecat decât după celiderul lor şi ceilalţi tovarăşi au ieşit de la interogatoriuşi s-au dus cu toţii la prima bodegă să pună ţarala cale.

(Va urma)




Nr.128


18

cărţile alea, chiar dacă erau prinse culanţ, că doar în librării sunt scumpe tare!

· Tehnologia a încercat şi ea să ne ajutecât a putut. Cu un singur “search” pe internetgăseşti orice carte doreşti să citeşti, însă cinesă caute aşa ceva? Revistele de scandal suntmai aventuroase, te informează mai mult! Laurma urmei şi asta tot “citit” se numeşte, nu?

· Te poţi duce la biblioteca locală, undegăseşti o diversitate de cărţi şi poţi alegecâteva pentru o lună de zile, dar şi pe acolocam bate vântul. În general, persoanele învârstă sunt interesate să împrumute cărţi;atunci când se dă o anumită temă la şcoală,se înghesuiesc şi elevii încercand să găseascătoţi aceeaşi carte, de care până atunci nu erauinteresaţi niciunul; o altă categorie de tinerisunt interesaţi de accesul la intenet pe care îloferă biblioteca; şi într-un final există şi omână de adolescenţi care au descoperitplăcerea de a citi, aşa că împrumută curegularitate cărţi.

Şi acestea sunt doar câteva modalităţiprin care am putea citi dacă am vrea cuadevărat.

Nu trăim într-o ţară perfectă, dar pânăla urmă cine trăieşte? Probabil o să maitreacă multă apă pe Dunăre până săconştientizeze măcar jumătate din populaţiaRomâniei importanţa cititului. Atunci cândvom face asta o să ne dăm seama că ceicare nu vor să citească nu sunt cu nimic maipresus de cei care nu pot face acest lucru.Tot ceea ce facem în viaţă este pentru a nedezvolta capacitaţile, aşa că de ce să nu le şifolosim atunci când le avem?

De ce?*continuare de la pagina 15

REGULAMENTFestival-Concurs Naţional de Literatură

„Moştenirea Văcăreştilor”Ediţia a XLIV-a, Târgovişte, 9-10 noiembrie 2012

În organizarea Centrului Judeţean de CulturăDâmboviţa, Societăţii Scriitorilor Târgovişteni, ComplexuluiNaţional Muzeal „Curtea Domnească”, Universităţii „Valahia”,cu sprijinul Uniunii Scriitorilor din România , se desfăşoarăConcursul Naţional de Literatură „Moştenirea Văcăreştilor”, cupatru secţiuni de creaţie (poezie, proză scurtă, eseu şi teatruscurt), ajuns anul acesta la ediţia a XLIV-a. Concursul se adreseazăcreatorilor din toată ţara, care nu au împlinit 40 de ani, nu suntîncă membri ai uniunilor de creaţie şi nu au volume de autor.

Concursul doreşte să descopere, să sprijine şi săpromoveze o literatură de certă valoare umanist-estetică, deschisătuturor abordărilor, căutărilor şi inovaţiilor din interiorul oricărorexperienţe ale canonului specific românesc ori universal.Concurenţii se vor prezenta la concurs cu un grupaj de 10 titluripentru secţiunea de poezie, 3 proze însumând maxim 8 pagini lasecţiunea proză scurtă, 1-2 piese de teatru scurt (inclusiv piesepentru copii), pentru secţiunea teatru scurt, care vor abordateme la alegere, şi 2 lucrări de circa 4-5 pagini la secţiunea eseu,cu tema „Şcoala prozatorilor târgovişteni. Radu Petrescu - întreroman şi jurnal”.

Lucrările vor fi editate în word, cu caracter Times NewRoman , corp 12, la un rând şi jumătate. Acestea vor avea unmotto, ce se va regăsi într-un plic închis, conţinând un CV detaliat(numele concurentului, data naşterii, activitatea literară, adresaşi, obligatoriu, numărul de telefon), şi vor fi trimise prin poştă(imprimate pe hârtie şi pe un CD), până la data de 27 octombrie2012, pe adresa: Centrul Judeţean de Cultură Dâmboviţa, str. A.I. Cuza nr.15, cod poştal 130007, Târgovişte. În cazul în care,lucră rile vor fi trimise prin poşta electronică ( e-mail:[email protected]), acestea vor fi însoţite de un motto, precum şide datele personale solicitate mai sus, organizatorii asigurândconfidenţialitatea acestora până ce juriul va delibera şi va stabilipremianţii ediţiei.

Concurenţii care au obţinut un premiu la una dintresecţiuni, în ediţiile anterioare, se vor putea înscrie în concursdoar la o altă secţiune.

Concurenţii care nu vor trimite toate datele deidentificare (în special data naşterii) vor fi eliminaţi din concurs.

Nu vor participa la concurs lucrările care vor fi trimisedupă 27 octombrie 2012, data poştei.

N.B. Premianţii vor fi invitaţi de către organizatori în

zilele 9 şi 10 noiembrie 2012, la Târgovişte, la manifestărileorganizate în cadrul Festivalului-Concurs Naţional de Literatură„Moştenirea Văcăreştilor” – ediţia a XLIV-a, 2012.

Premiile, în număr de 18, în valoare de circa 7000 lei,vor fi acordate concurenţilor numai în prezenţa acestora învechea Cetate de Scaun, cu ocazia festivităţii de încheiere aconcursului. De asemenea, lucrările premiate vor fi publicateîntr-un volum editat de Centrul Judeţean de Cultură Dâmboviţa,în colaborare cu Editura „Bibliotheca”.

Relaţii suplimentare:Centrul Judeţean de Cultură Dâmboviţa –

telefon-0245/613112; e-mail – [email protected];

Notă finală:Orice modificare a actualu lui regulament va fi

notificată în procesul-verbal de jurizare şi adusă la cunoştinţapublicului de către juriul naţional, alcătuit din personalităţirecunoscute ale vieţii cultural-literare naţionale.

Org anizator ii


mailto:[email protected])

mailto:[email protected];




19

Avan

prem

ieră

edi

tori

ală

VALS CU UMBRELE TOAMNEI

1

duminica a ruginitşi teii s-au smuls din visaretresar în nedumerireade a intra în inimile noastrecu vuietul straniual unui anotimp echivoc

între lucrurie calmă rotire de sfereun dansîn care putem recompune lumeaşi dezordinea din fericireo nostalgie în care amurgulprevesteşte călătorii fără ţintăparadoxurio mare nelinişte predestinată

2

dincolo de cuvintee zarea în care plutimca două mari păsări de mătase

suntem de la începuturi o căutaredar şi limanul ei de întrebări

în labirintul de forme şi lumină fragilăsuntem braţe arcuite care se cheamăşi cresc unele din alteleîntr-o nouă jertfă

încă alergăm pe muchiile ceruluiîncă învăţăm să ne croim aripilepe ecourişi o umbră mirată rămâne în urmă

3

oraşul meu e albo linie caldă peste gânduriîn care silabele străbato ficţiune neîncăpătoare

din punctul în care gesturile devin impersonalepoţi şlefui statuete de linişteînvelişuri de apăsau îţi închipui mersul ca pe o culoarece se rostogoleşte rupe liniile oarbeprelungind nălucirea clipeişi metafizicaîn sunetul sincopat al materiei fluide

4

vals în melancolia secundeiprivirea se rotunjeşte în palmele toamneialeile au respiraţia oprităcăci vântul golul haosulîn noiembriepictează mâinile noastre de aer

REGULAMENTIpostaze etnografice – Concurs de imagini-document

Ediţia a III-a, noiembrie 2012

Având ca obiectiv cercetarea, cunoaşterea şipromovarea specificului etnografic al zonei noastre, SecţiaCercetare, Conservare şi Valorificare a Tradiţiei Populare aCentrului Cultural „Dunărea de Jos” Galaţi organizează a treiaediţie a expoziţiei „Ipostaze etnografice � Š– #Š–� Concursde imagini document”.

Concursul se va desfăşura pe două secţiuni:

1. Prima secţiune - Fotografie digitală - Tema„Nunta-obicei, ritual, ceremonial” are caracternaţional. Sunt acceptate fotografiile a lb-negru şicolor. Cerinţe: În concurs sunt acceptate fotografii care prinsubiectul tratat se încadrează în tema secţiunii. Fiecare autorpoate trimite cel mult 5 lucrări, atât listate cât şi în formatelectronic, fără pass-partout, iar dimensiunile se vor încadraîntre minim 20/30 cm şi maxim 30/45 cm.

2. A doua secţiune are caracter localLa această secţiune vor participa fotografii din colecţii

particulare - „Din amintirile bunicilor”. La această categorienu este impusă o anumită temă şi nici un număr de fotografii,concurenţii având la dispoziţie o gamă variată de posibilităţi.În concurs vor fi înscrise fotografii cu caracter etnografic,care prezintă: aspecte din viaţa satului, elemente de arhitecturălocală, obiceiuri [nuntă, botez, înmormântare, obiceiuri depeste an etc.] , costume populare purtate, meşteşuguritradiţionale, obiecte folosite în gospodărie/industrie casnică.Menţionăm faptul că la această secţiune fotografiile vor fireturnate participanţilor.

În cadrul concursului se vor acorda următoarelepremii importante în bani.

Alte menţiuni :Se admit doar fotografii cu caracter etnografic care

respectă tema [în cazul primei secţiuni] şi care vizează judeţulGalaţi [în cazul celei de-a doua secţiuni].

Nu sunt acceptate prelucrări/intervenţii, fotografia avândun caracter de document. Nu se acceptă fotografii făcute înmuzee, colecţii publice, instituţii de cultură.

Selecţia lucrărilor va fi făcută de un juriu de specialitate,acestea rămânând în patrimoniul Centrului Cultural „Dunăreade Jos” Galaţi pentru realizarea de expoziţii itinerante. Juriulîşi rezervă dreptul de a redistribui valoarea premiilor în funcţiede calitatea lucrărilor din concurs.

Centrul Cultural „Dunărea de Jos” Galaţi îşi rezervădreptul de a folosi imaginile din concurs în scopul promovăriispecificului zonei, a promovării lor în mass-media şi Internet,pe pagina web a instituţiei, www.ccdj.ro precizând întotdeaunanumele şi prenumele autorului fotografiei, fără vreo pretenţiede ordin financiar din partea autorilor.

Participanţii pot trimite lucrările până cel târziuluni, 12 noiembrie 2012 (data poştei), la sediul CentruluiCultural „Dunărea de Jos” Galaţi, str. Domnească nr. 61, cod800008, Galaţi şi pe adresa de [email protected]. Fiecare lucrare va fi însoţită înmod obligatoriu de talonul de participare explicativ şi cv-ulconcurentului.

Vernisajul va avea loc pe data de 20 noiembrie 2012la Salonul Artelor de la Centrul Cultural „Dunărea de Jos”, lao oră care va fi ulterior anunţată.

Informaţii suplimentare se pot obţine la CentrulCultural „Dunărea de Jos Galaţi, tel. 0236/418 400, tel [fax]0236/415 590, Carmen Serea şi Carmen Bojii, e-mail:[email protected]

Trimiterea lucrărilor înseamnă acceptarea tu turorcondiţiilor din regulament.


http://www.ccdj.ro

mailto:[email protected]




Nr.128


20

TEMA 1 : „PLAGIAT”

Unui epigramist

Îţi spun discret un adevăr:Ai poante trase mult de părDar e mai rău că-s trase toateDin „părul” unui bun confrate!

Vasile Larco-Iaşi

Unuia care locuieşte la bloc

Când, prea gelos pe soaţa lui cu nuri,O bănuieşte de diverse viniŞi-o bate uneori, cu strigături,Îl plagiază încă doi vecini!

Grigore Chitul-Bistriţa

Plagiator din „lumea bună”

Pe „doctorul”, cel cu propteleCe-a copiat din alte tezeUitând să pună ghilimele,Să-l punem noi...în paranteze!

George Petrone-Iaşi

Unui nerecunoscător

Îşi strigă-n public supărareaŞi nu-l mai înţeleg de fel:De nu îi plagiam lucrarea,Nici dracu n-auzea de el!

Petru Ioan Gârda-Cluj-NapocaAutorul prudent

Deşi ar vrea enorm, se pare,Nu poate-ajunge consacratCă ţine opera-n sertareDe teama unui ...plagiat!

Rodica Hanu-Tg. Ocna

Paternitate

Băiatul meu, e lucru doveditCă-i seamănă vecinului leit,Încât trăiesc cu teamă ne-ncetatSă nu m-acuze că l-am plagiat.

Vasile Vajoga –Iaşi

FESTIVALUL NAŢIONAL DE EPIGRAMĂ „UMOR LA MILA 80" Ediţia a XV-a, Galaţi, 12-14 oct. 2012 (Selecţie din epigramele trimise la concurs)

Păstorel către plagiatori

Fiindcă văd că mă iubiţi nespusŞi-n epigramă eu vi-s idealul,Prevăd că sigur veţi ajunge sus...Când reuşiţi să-mi plagiaţi...finalul!

Gheorghe Bălăceanu-Iaşi

Dramă familială

Duc viaţă grea şi-anevoioasăDe când am două soacre-n casăCăci, zi de zi, precum bag seama,Soţia-şi plagiază ... mama!

Nicuşor Constantinescu-Bucureşti

La băcănie

Când poanta altuia citezi,Pe autor îl onorezi,Când spui că-ţi aparţine ţie,Atunci te faci de băcănie!

Nicolae Paul Mihail-Sinaia

Bârfa lumii la naştere

Pe lângă pruncul nou născut,Ce-i fără păr şi fără dinţi,Au dat verdictul la minut:E plagiat după părinţi!

Mihai Sălcuţan-Buzău

Plagiatorilor mei

Din multele lucrări perene,Confraţii-fără de ruşine-Normal că mi-au furat catrene(La second hand se vând mai bine!)

Nae Bunduri- Braşov

TEMA 2: „UMBRA”

Epigonii

La umbra marilor copaciNici iarbă nu e pentru-o vită,Dar cresc lăstari pentru araciŞi-o iederă... care profită!

Ion Ruse- Constanţa

Unui soţ slăbănog

De nevasta lui cea grasă,Chiar de-i face viaţa sumbră,Este mulţumit, n-o lasăCă măcar îi ţine...umbră!

Ionel Negruţ –Brăila

Umbra mea

Că-i în faţă sau în spate,Eu o simt ca pe-o iscoadă,Parcă-i o securitateCe mă calcă şi-azi pe coadă!

Gavril Moisa-Cluj- Napoca

Doina nedreptăţitului

Contrar la tot ce străluceşte,De umilinţă ros, constatCă-n viaţa asta te umbreşteTot unul mai întunecat!

Gheorghe Bâlici- Chişinău

Întâlnire

Mai ştii tu bradul din pădureSub care culegeam noi mure?Hai, vino, şi-l vom revedeaLa fabrica de cherestea!

Mihai Danielescu-Ploieşti

Concurs de epigrame

Când se întrec condeie culte,Obol să-i dea lui Păstorel,Roiesc prin preajmă umbre multeCe vor să semene cu el!

Eugen Ilişiu-Deva





21

Strategia dictatorului

A ţesut, cu bună seamă,Un sistem cum altul nu-iCa poporul să se teamăŞi de umbra umbrei lui!

Constantin Tudorache-Ploieşti

După privatizare

Şomerii, dacă mă gândescSă-i definesc acuma bine,Sunt umbre care rătăcescÎn umbra fostelor uzine.

Gheorghe Constantinescu-Braşov

Mie, sărac şi bolnav

Viaţa mi-e atât de sumbrăŞi-am slăbit aşa de tareCă, să fac o dată umbră,Stau de două ori la soare!

Eugen Albu Cluj-Napoca

Arşiţă mare

Ştiu c-a mea soaţă depăşeşte sumbraCaniculă ce peste noi apasă,Că am aflat c-o răcoreşte umbraCe mă pândeşte când mai plec de-acasă!

Alexandru Hanganu-Brăila

Precauţie

Parlamentarul, fire precaută,Când e pe plajă, şade doar la soare...Căci, sub umbrelă, starea-i neplăcută:Îi sugerează că e...la răcoare!

Laurenţiu Ghiţă-Bucureşti

Schimb de noapte

Bărbatul a plecat la schimbŞi soarele încet apuneLăsând pe al soţiei nimbO umbră...de suspiciune!

Ion Diviza- Chişinău

Selecţie întocmită de Ion Moraru

PetreManolache

Bursucii

Ce mi-e şi cu freneziaarta - se joacă prin şoproncu sticleţii - când crezică ai rupt-o spre bine

apare brusc majordomulla uşa cortului - vorbelecui ne ţin de foameîmpărţim peste tot îndoiala –

bursucii intră-ieshabar nu au cum îi macinăsindromul behăielilor sacre

şi sunt fascinaţide dogmele suprapuseori de răutatea inchizitorului.

Ultimul scarabeu

Ultimul felinar pe strada uitatăultima sărbătoare-ntristatăultimul scarabeu inutilîmpingând bomba de bălegar cu fitil

ultima redingotă soioasăîmbrăcată la balul viermilor de mătasăultima cină pe întunericcu diavolul bătrân şi coleric

ultimul motiv de disperarepentru corabia piraţilor înghiţită de mareultimul noroi chior

ce a mai rămas pe un fund de urcior –toate-s bucate ultime câteodatăcând sfinţii dorm beţi sub masa bogată

Pururi stup

Râurile curg înspre tineînfloresc migdali răzvrătiţi pelângă potecile ce ducneodihna spre inima muntelui

numai Dumnezeu ştie cums-a întâmplat – o fi adunatfragmente de nefericiri apoine-a arătat o icoană în

muguri, bună să stingă seteabărbatului - asta eşti tu,cea păzită de îngeri,

înălţată în slăvi,coborâtă-n infernpururi stup al dorinţelor.




Nr.128


Despărţirea de Nichita...

În mansarda mea tocmai a murit un licornl-am primit când se topeau stelele în nămeţisau nămeţii în stelenu mai ştiu exact cum eradoar că ellicornul era puicu ochii larg închişi către lumea sa de piatrăcreştea ca în basme licornul meumai întâi s-a făcut câtun pescăruşiar după alte câteva poeziicât o lebădămai avea puţin până să ajungă un licorn maturpuful de începuse să lase loculcoamei lungi si mătăsoasedin care cădeau apele logosuluidintăi

.Îţi spunCă tocmai am ucis un licornDragă, bătrâne,Şi că ieri te-am abandonat pe o masăDe cafeneaÎn Romană

Metamorfoză I

Continui să te metamorfozeziÎn vara asta în care soareleNe pârjoleşte simţurileTransformând străzile în râuri de asfalt lichid

.Calc pe curcubeul întins sub tălpiBlană de leuDată jos din peretele cu trofeeŞi aruncată din dragoste de noiLa marginea patuluiCare nu va fi niciodată conjugalContinui metamorfozaNici pescăruşul nici lebădaNu cântă ca tine

Şi totuşiEşti şi lebădă şi pescăruşÎn cântecul pe careDoar eu îl aud

.Continuăm prelingerea prin râurile de smoalăNumite de unii străziEvitând umbra ce ne-ar retrimite brutalÎn realitateCurcubeului i s-au topit culorileIar din tine a rămas doar o pană cenuşieLipită de asfalt

.Odille a dispărut iarăşiLăsând în urmă o scenă goală si spectrulSoarelui negruAtârnat pe un cerFără culoare

Metamorfoză II

Cititorilor cu un IQ peste medie

Încerci să fii tu…Oare cum ai putea să o faci când nu mai ştiiCum eşti cu adevărat ?Îmi spuiIubite, adevărata faţă nu o poti vedea decâtCu ochii sufletuluiMăştile nu pot ascunde ce vrem să ascundemSunt doar alte chipuri ale unui egoCare încearcă să se definească…Îţi spun cum să găsesc mascaperfectăcare te defineştecând fiecare dintre noi este o mască ?

.Îmi răspunziDe aia a fost inventatBalul mascat.

GabrielGherbăluţă

Metamorfoze





23Ly

rik

Metamorfoză VII

Nu mai cred în reîntoarcerile cu geamantanulplin de visuriDin călătoriile imaginare în care doar noiPlecamGlobul pământesc şi-a tocit meridianeleDin cauza degetelor care le străbăteauAu putrezit demult corăbiile deşertuluiIar Ali Baba este doar un bunicuţ perversCare trage cu coada ochiului la nepoatanubilă tocmai ieşită de la duş

.Muşcă timpul din visurile noastreIubitoMuşcă şi din noi cu aceeaşi poftă

A prădătorului tânărCare nu dă doi bani pe îndrăgostiţiiDe întoarceriLeu tânăr timpul variantăA leoaicei stănesciene muşcă din tine şi minePână ne consumă dorulDe reveniri

.Nu mai cred în ieri iubitoAm ajuns la vârsta la care ieri e o iluzie ca şi mâineO răscruce între meridian şi paralelăScobită de o unghie care fixează limiteÎmi ling tăcerileAscultându-ţi-le pe ale taleIar gândurile îmi zboarăCătre Hiroshima mon Amour

Metamorfoză IX

Au fugit toţi Hriştii de pe cruceÎn urma lor au rămas doar găurile făcute de cuie înlemnPe marginea drumuluiCresc tufele mari de scaieţiDin care I-au făcut coroanami-a pătruns un spinÎn coaja crescută în jurulInimiiOchiul căzut din cerContinuă sa vadă dintr-o DeltaCare îl impiedică să adoarmăDin ce in ce mai rarBat clopoteŞi când bat nu le mai aude nimeniNici măcar HemingwayCare se odihneşte demult

Cu puşca de vânătoare în manăE Fiesta, iubitoAu dat drumul la toţi taurii pe străziA înnebunit lumeaDoar tuStai liniştită pe terasăŞi sorbi încrâncenată din paharulDe oranjadăPeste mine tot trec taurii gata să moarăÎn corrida!.A început nebunia, iubitoIar sângele de pe stradă miroaseA buzele tale

Metamorfoză LXIX

E seară, e toamnă şi-mi spuiMai ţii minte colivia cu greieriDin copilărie ?Îi prindeam seara culeşi din stratulCu regina nopţiiAnesteziaţi de mirosul sălbaticAl florilorGreierii nu îşi reveneau decât a doua ziCând se trezeau închişi în borcanul colivie.Ce mică a devenit lumeaSpuneau eiCând se loveau cu anteneleDe pereţii de sticlăŞi îşi continuau cântecul…Lumea văzută din interiorul unui borcanPrin ochii greierilorCaptiviEste aceeaşi lume văzută prin ochii mei/De copil.IubiiiiNe-a alungat inocenţa din pântecele eiÎntr-un borcan uriaşAm devenit fără voieGreieriMai greieri decât greierii din copilărieNumai căScripcile noastreNu vor putea sparge pereţii care ne izoleazăDe restul

Îţi spun căLa Fontaine a fost fratele nostruMai mareŞi încă îl aud cântândCu noiAtunci când e toamnă, e seară şi-mi spui…




Nr.128


24

Lyri

k LauraDan

Rapsodie urbană

îmi deschizi o poartă mică, în inimămuguri tineri sunt gata să izbucneascăatâta bucurie mă sperieîncep să vorbesc multmi se pare că sunt mai înaltăcă lucrurile au coborât cu o treaptăochii tăi au o culoare nemaivăzutăhai la minenu există în tot oraşul o casă ca a meaputem bea ceai din ceşti goaleşi ne putem odihni mai ceva ca-ntr-o grădinăun vecin îţi va spune că locuiesc aici de foarte mulţianică mama îmi trimite pachetepe care nu le desfac niciodatăhai la minedacă îmi pun o rochieo să vezi că am picioare frumoaseşi dinţii sunt frumoşimi i-ai văzut?hai, fă-mă să râdca să vezi cât sunt de albi.

vorbesc mult pentru că mi-e fricăinima îmi bate tot mai tareîţi povestesc că în grădinăpărul meu blond pare un soare căzut în iarbăcă doar atunci când scriuo pătură verdeîmi acoperă încet rănile.

simt că devin uriaşă şi roşieca un baloncare s-ar putea sparge.

mă priveşti curiosai ochii mari ca un buchet de ghindeînţeleg căn-ai să-ţi îngropi viaţaîn grădina astaînghesuităîntre patru pereţi.

* * *

Camera e luminatăla fel ca atuncipisica s-a aşezat pe rochia mea cu volane şi toarcemă priveşti într-un fel anumespui că o să scrii ceva despre mineca să-ţi mulţumesc fredonez un cântecel care-ţi placeafară începe să plouăfrunzele se lipesc de geam ca nişte palme

câţi privesc acumdin stradăfereastra luminată a unei camereîn carenu vor intra niciodată!

În Gara de Nord

când oraşul doarmecitesc un poemsingura luminăpe careo pot aprindefără să vă tulbur somnul

peronul devine mai înaltpulsează

în faţa meaoamenii se opresc

se îmbrăţişează

călătorii recităla difuzorul peronului

îşi rup biletele de tren





îşi aruncă în aer valizele

vin spre mineca nişte flori roşii, năucitoare

am ascuns la piept o pietricicăcu care să mă apăr

am cititîmi închipui că sunt protejată

s-ar putea nici să nu mă vadă.

Crăciun

bunica şi mamami se lipesc de trup ca o uniformăpână seara sunt un soldatgata să moară pentru ele

inima meao uzină dezafectatăîn care răsună muzică de sărbători.

În parc

păsărilezboarădouă câte două

euatât de singurăîncâtîmi vine să îmi sap o groapă.

Greta Bogdan

Basm

O seară dulce, parfumatăO lună caldă, colorată,Un ochi cuminte la geam veghează-O stea fierbinte, un ciob de rază.

O fată îmbrăcată-n dorCântă uşor, liniştitorDespre cum nu se pot vedea...În seara asta, el şi ea.

Privirea sa cade pe gânduriLa visul lor purtat de fluturi,La clipe dulci ce-au fost cândva,La clipele ce vor urma.

Căci sus, pe bolta-mpărăteascăE scris c-o să se împlineascăTot ce-au visat şi vor visa...Tot ce vrea EL; tot ce vrea EA.

În camera asta

singurătatea seamănă cu un copac înalt, fără frunze.vorbele mele sunt o colonie de omizi flămânde.

pentru ei sunt un morman de cheaguri şi asta mă face săscriu. şi scriu până când ochii mei se fac roşii ca şi cândar fi plini de sânge.

mama mă urmăreşte îngrijorată. privirea ei: o grămăjoarăde sare aşezată pe răni.

în carnea mea, ei aşează totul frumos ca-ntr-o vitrină. îşiîntind braţele spre mine. au aflat că-mi însemnez bărbaţiişi tata e hidra în sângele căreia îmi otrăvesc săgeţile.

cândva, locuiam aici ca-ntr-o pâine caldă. acum locul eplin de cioburi. tata e un cadavru care taie dacă întinzimâna. tăietura lui coace până puţi a peşte mort.

vorbesc cu capul în jos ca şi când aş fi vinovată.

* * *

Închizi fereastra. aprinzi lumina.o viaţă liniştită ar putea începe aşaprin peretele alăturat răzbate o voceîntr-o cameră la fel ca a noastră un tată e fericitcopilul său a învăţat să meargăîn inima lui ar putea încăpea oraşeşi asta mă sperie atât de tare încâtnu ştiu cum o să adormmă simt ca în iarna aceeacând mi-era frigoricât de multe pături ar fi pus mama pe minetu nu ştii, oamenii bunimă înspăimântă ca o apă adâncăte privesc speriată ca atuncicând preotul mi-a spuscă într-o zi cineva o să aibă grijă de mineşi am fugit din bisericăşi nu m-am mai întors niciodată.

* * *




Nr.128


26

Edgar Cayce

Autor prolific de roman scurt (poate de aceeastîrneşte reacţii controversate), Amélie Nothomb trăieşteîn rîndul autorilor cu spor contagios de scris, adică esteunul dintre cei ce te determină să scrii, nu să te laşi descris. Aflînd despre numărul mare de romane publicate,m-am gîndit că trebuie să fie o reţetă paulo-coelho-iană.Apoi, citind-o mai mult pe Amélie, mi-am dat seama călabirintul său este asemeni stradelelor italiene şi cititorul,turist rătăcit cu harta în mînă, descoperă pe neaşteptatedupă multe ziduri patinate de timp (ce?) Fontana di Treviîn toată splendoarea şi măreţia ei.

O copilăr ie şi o adolescen ţăexotice marcate de misiunilediplomatice ale tatălui său, pot facebine la C.V. după presupusele calculede marketing zărite de cîrcotaşi, dartocmai aici se găseşte miezul şimaiaua stării de agregare a romanelorsale. Amélie este o senzaţie, nu „desenzaţie”, de aceea am tăiat semnulegal în alăturarea ei cu Paulo Coelho.Se aşterne în toată natura saautobiografică reluînd, prinîmbrăcarea personajelor sale, motivecheie ale istoriei personale. Locuitoral ţării Niciodată, niciodateza (dinBiografia foamei) poate avea dreptulde a exista în fiecare pagină a scrisuluisău deoarece aceşti locuitori ai ţăriifără de întoarcere „sînt incapabili săconstruiască o casă, o locuinţă sauorice ar duce cît de cît cu un adăpoststabil şi locuibil”, „niciodatezii sîntnişte mari constructori ai iubirilor, aiprieteniilor şi ai altor edificii sfîşietoarecare-şi conţin deja ruinele”. Destinulsău ca o enumeraţie de ţări şi adrese (Japonia, China,S.U.A, Bangladesh, Birmania, Laos, Belgia) se întîlneşteîntr-o anumită măsură cu destinul Aglajei Veteranyi, alacelei copilării din rulotă şi trupa de circari.

Am mai spus, Amélie este o senzaţie, este senzaţiaevantaiului deschis al cozii de păun pentru că „niciodatănu s-a spus ceva mai frumos” prin vocea Antigonei luiSofocle: „fac(e) parte din rasa celor care iubesc, nu dinrasa celor care urăsc” (Antichrista). Căutînd-o maimult, am găsit-o în Metafizica tuburilor unde rosteştecă „trupul nu va fi decît tub”, iar la capătul său e moartea.Obsesia sfîrşitului este des întîlnită. Iată de ce eroinaacestui roman autobiografico-fictiv în vîrstă de trei ani

ajunge la „ceea ce a fost prima - şi pînă azi, ultimatentativă de sinucidere”! „Existenţa nu m-a plictisitniciodată, dar cine-mi poate spune dacă de cealaltă parten-ar fi fost mai interesant?” În Dicţionar Robert denume proprii , autorul apare în carne şi oaseintersectîndu-se cu Plectrude, personaj bîntuit deegoismul parental şi asasinate. Finalul romanului mizeazăpe legea în virtutea căreia o victimă devine cel mai buncălău. Sau, poate, aceasta vine ca o salvare a scriitoruluicare nu ştie unde să ducă şi unde să termine un personaj.Şi astfel se produce o schimbare, o răsturnare.

Personajul îşi omoară autorul caîntr-o succesiune de imaginioglindă în oglindă. Autorul scriecum personajul îşi omoarăautorul care scrie cumpersonajul…etc. După„eliminarea” lui Amélie Nothombprin asasinat pe motivul „n-amgăsit altceva mai bun de făcutca s-o împiedic să-şi dezvolteelucubraţiile”, apare un altscriitor care salvează încheiereacrizelor de personaj dîndu-le maideparte existen ţă „din acelmoment, viaţa lor deveni,aproape silabă cu silabă, o piesăde Ionesco: „Amélie sau cum săscapi de ea”. Era un cadavrufoarte inoportun... Ce să faci cucorpul?

Da, aceasta e (cum spuneaun mare prieten) o declaraţie dedragoste şi boala contagioasă decare sufăr de două săptămîni: senumeşte Amélie cu toată

simplitatea şi simplismul său. A meritat să relecturezemoţii deja trăite precum ascultarea unor melodiipreferate. Cred, şi sunt aproape sigură, că m-a atrasîndoiala şi sinceritatea sa în a-şi privi sinele. Cum spuneea, tot fără mască, în O formă de viaţă: „Un artistcare nu are dubii e un individ la fel de penibil ca unseducător care se crede într-o ţară cucerită. În spateleoricărei opere, se ascunde o pretenţie enormă: aceea dea-ţi expune viziunea asupra lumii. Dacă o asemeneaaroganţă nu e echilibrată cu agonia îndoielii, ai de-a facecu un monstru care e pentru artă ce e fanaticulpentru lege.”

Atelier de demontat păpuşi

Pretenţia şi îndoiala

Simona Toma





27

La Editura Centrului Cultural Dunărea de Jos aapărut un nou volum care adună în paginile salestudii şi alte texte care au fost prezentate la ediţiadin 2010 a Colocviilor anuale de filosofie „IonPetrovici” de la Tecuci, ediţie dedicată unui savantisihast, epistemologul Alexandru Mironescu, născutîn 1903 la... Tecuci, care a făcut parte din mişcareade rezistenţă spirituală „Rugul aprins”, făcând anigrei de temniţă şi din această pricină în vremearegimului comunist.

Apropiat (deşi gândirea sa a avut o dialecticădeosebit de interesantă - despre evoluţia gândiriilui Al.Mironescu semnalăm studiul MarieiMichiduţă, „Epistemologie şicredin ţă la Alexandru

Mironescu”, p.14, de unde aflăm chiarcă „Misterul” de care vorbim douărânduri mai jos chiar era dezavuat!) şi deconcepţia ontologică şi epistemologicăa lui Lucian Blaga, considerând căMisterul este „piatra de hotar între afilosofa şi a gândi”, „nodul tuturorproblemelor”, scriitor şi om de ştiinţă(chiar dacă a scris, sic, chiar „Limitelecunoaşterii ştiinţifice”!), ca să ne limităm(şi noi!) doar la câteva atribute alactivităţii sale, poate fi deosebit deprovocator, după cum observăm înfinalul singurului său text reprodus învolum, „Puterea de vindecare arugăciunii” (de fapt o conferinţă radiodifuzată în 23 februarie 1936):„Formaţiunea morală a individuluitrebuie să devină punctul cardinal aleforturilor noastre, pentru că activitateamorală este singura în stare să acorde un sens existenţei, săconstituie o forţă de viaţă şi să determine acel echilibru alstărilor de conştiinţă, care poate fi fructificat şi pe terensocial.

Este o eroare a promova, în orice condiţiuni, inteligenţa.Prin ea nici individul şi nici societatea nu se poate ridica laînălţimea marilor bucurii. De altfel, naţiunile cele maicivilizate, cele care tind către un ideal de colectivitate, nusunt cele mai inteligente, ci acelea care au un simţ maiprofund al moralului.

În felul acesta ne întoarcem la un principiu mai vechide educaţie, neglijat în ultima vreme şi anume: formaţiuneamorală trebuie să constituie axa principală a străduinţelornoastre. Numai în măsura în care vom reuşi să adâncim şi săgeneralizăm activitatea morală, vom putea sărbători ovictorie a vieţii.”

Evident, sic, ca om de ştiinţă a cântărit şi calculat, apus în formule cum vine chestia cu naţiunile cele maicivilizate, dar importante sunt ideile, numai bune decontribuit la noi utopii...

Volumul, îngrijit de către Adrian Michiduţă şi ViorelBurlacu, cuprinde nu mai puţin de treisprezece contribuţiila evocarea personalităţii cărturarului, addenda având listecu lucrările sale, fotocopii diverse, fotografii de la colocviu,menţionata conferinţă, referinţe critice, o scrisoare de lafiica lui Mironescu.

Despre literatura sa, mai exact despre lirică, semneazăarticole Elena Dulgheru („Lirica lui Alexandru Mironescu: oalegorie a aventurii umane între creaţie şi creator”) şi DanielMazilu, într-un adevărat eseu denumit „(În)cântarea inimii.Însemnări hermeneutice printre strofele unui poem filocalic”(una dintre cărţile lui Mironescu se numeşte „Poemelefilocalice”), în care, la „prolog”, se schiţează o tipologie a

poeziei (cu care putem sau nu fi deacord): „Există un fel de poezie -facere a minţii - care nu dezvăluiealtceva decât înălţimile mărunte aleacesteia. Mai sunt şi poezii careexprimă faceri ale inimii, dar maipresus de acestea stă poezia careînfăţişează prefacerea inimii,(în)cântarea ei”. O astfel de poeziear fi şi cea a lui Alexandru Mironescu,încă prea puţin cunoscută, inclusivsubsemnatului, probabil parafrază (şinu numai, ci mai ales rugăciune-dialog cu Divinitatea) a textelor sacreîntru care ar trebui să se trăiască,altfel de „urmare a lui Hristos”, dacătot a fost retipărită recent cartea luiThomas à Kempis, cea despre carese spune că era citită, recitită de cătrePapa Ioan Paul al II-lea atunci cânda murit...

Dar, aşa cum o subliniază şi titlul antologiei, poate celmai important aspect al personalităţii sale este chiar„mărturisirea” care i-a fost viaţa întru credinţa ortodoxă,Ignatie Grecu, în „Rolul Sfintei Mănăstiri Cernica în viaţaspirituală a lui Al.Mironescu şi câteva cuvinte despreRugăciune” (p.32), considerând că i se potrivesc cuvintelelui Gandhi despre el însuşi, dar şi despre rugăciune:

„Nu sunt savant, ci îmi place să mă numesc Om derugăciune”.

După cum îl caracteriza şi Steinhardt, era un „creştinnebigot, nehabotnic, fără făţărnicie, de o mare curăţeniesufletească”, fiind apreciat şi de părintele Galeriu, părinteleAndrei Scrima sau de părintele Benedict Ghiuş, ca să dămdoar câteva nume...

Raportându-se la credin ţa Sfântului Ilar ie1,Al.Mironescu scrie: „Pentru mine am conştiinţa că datoriafaţă de Dumnezeu, de departe cea mai importantă a vieţii mele,

Un Om de rugăciune...





Nr.128


28

„Nu cred că există o pasiune a omuluicare să îl incite emoţional mai puternic decât

geologia umană…ce altceva este să cauţi ferestredeschise pentru a privi în intimitatea omului , acolo undeţi se permite şi cât ţi se permite”(Tănase Dănăilă,„Surâsul spiritului: convorbiri elective, Edit.Axis Libri,Galaţi- 2012)

Am citat din postfaţa volumului semnalat,propunându-vă lecturi cartea unui intelectual care apublicat de-a lungul a treizeci de ani poezie, cronicăliterară, eseu, reportaj şi interviuri. Am aşteptat curăbdare şi cu încredere cartea sa de colocvii sentimentale,cu convingerea că momentele convorbir ilor cupersonalităţi variate pot deveni durată. „Coborând înadâncul fiinţei, am trăit sentimentul că escaladeazăînălţimi”.

Împărtăşesc încredinţarea prefaţatoarei, scriitoareaKatia Nanu: „Cu adâncimi bine temperate şi curiozitatepoliticoasă, autorul îşi dirijează interlocutorii cătredezvăluiri interesante şi spectaculoase aduceri aminte”.Publicarea de interviuri e binevenită şi necesară pentrumaterialul informativ despre un context social-istoric şiideologic, despre mediul intelectual, propunândconcomitent valori exponenţiale cu stiluri şi convingeriidentitare sub semnul interogaţiei.

Născut la 22 mai 1948 în Smulţi, jud.Galaţi,dl.Tănase Dănăilă trăieşte azi şi scrie în Tecuci, undeeste membru al cenaclului literar „Calistrat Hogaş”(din1982)şi printre fondatorii Fundaţiei culturale „ŞtefanPetică”. Inclus de Vasile Ghica în dicţionarul „Nasc şiîn Tecuci oameni”, a primit în 1992 titlul de cetăţean deonoare al comunei natale. Am reţinut pentru aceste notebibliografice de perimetru sentimental şi sumareinformaţii despre alte două personalităţi exponenţiale dinspecia interviului originare tot din zona respectivă:

- I.Valerian, poet, romancier, publicist (născut laIveşti- 1895) autor şi al volumelor „Cu scriitori prinveac” – Interviuri (1967) şi „Chipuri din viaţa literară”-anchete (1971). G.Călinescu afirmă că autorul „a rămasîn istoria literaturii”ca un izvor de documentare.

- Gheorghe Gh.Arion, poet, prozator, publicist şiscenarist de film (născut la Tecuci – 1946) i-a adunatîn trei volume interviurile cu scriitorii de marcă ai epocii.Cei doi au oferit suficiente modele de urmat într-undomeniu cu bogată istorie.

- Felix Aderca „Contribuţii critice”- 1983; „Mărturiaunei generaţii”- 1967

Indicii bibliografici de consultat pentru temă şi,eventual, volume recomandate vă oferă bibliotecileimportante din ţară şi, uneori din străinătate.

În dialogurile domnului Tănase Dănăilă cuinterlocutorii săi, interviurile din aceste „convorbiri

elective”devin incitare emoţională, stimulând harulpasional al participăr ii bipolare la o „Istorieautobiografică” în egală măsură pentru cele două implicăricolocviale. 37 convorbiri subiective într-un perimetrusentimental, unde „scriitori, şi mai ales poeţi…, dar şiartişti, medici, preoţi se perindă prin faţa cititorilor,precum creştinii la spovedanie”, în mărturisiri autentice,„sub forma unor molcome şi calde taifasurimoldoveneşti”(prefaţatoarea).

Sumarul a păstrat texte publicate din perioada mai-2006 şi până la 11 aprilie 2012, dar nu şi în ordineacronologică a făptuirii. Proiectul a fost gândit într-o altăcompoziţie funcţională, în etajare de identităţi, psihologiişi experien ţe umane mărturisite ca „ferestre spreabsolut”(cel mai cuprinzător ciclu).

Altele sub titluri metaforic-inspirate: „Axiologiinecesare”, „Semne din amvon”, „Orizonturi reversibile”,„Verbul în haine de lucru” etc.

Volumul e deschis de întâlnirea cu marea sopranăAngela Gheorghiu, a cărei personalitate se dezvăluie îndialogul despre relaţia dintre artă şi sacralitate: „Fiecaremoment pe care îl aduce un artist este o revărsare dinbucuria sufletului său…Dumnezeu se serveşte de noipentru a ne aduce aminte că existăm”. Alte şi alte„cuvinte ziditoare”polarizează urcuşul spiritual lăuntricspre pace şi echilibru într-un veac în derivă. Notă: ar fifost oportună semnalarea publicaţiilor în care au apărutiniţial textele.

Mărturisirea de final aparţine d-lui Tănase Dănăilă:„Am simţit că fiecare dintre partenerii mei de dialog şi-a trăit răspunsurile şi rog să fiu crezut că şi eu mi-amtrăit întrebările…De are cineva curiozitatea să ştie caresunt cele mai interesante convorbiri şi partenerii ceimai speciali, fac aici o confidenţă: cei ce vor urma”.În ţeleg că este o promisiune, ca şi volumele înpregătire:”Spălându-mi cuvintele”- poezii, „Vinovateletăceri” şi „Orfevru şlefuind amăgiri”- eseuri, „Realităţisuprapuse”- vorbiri împreună. Suficiente motive oferitecriticii să-i urmărească evoluţia, empatic aşezată subdouă citări gnomice: „Când spiritul caută cu adevăratsă se înalţe, se naşte o cerească apropiere între oameni,oricare ar fi depărtarea (Marcus Aurelius).

„Eu sunt câte puţin din tot ce am întâlnit”(Homer)Între intenţii şi realizarea proiectelor rămâne

aşteptarea.

Nicolae Colceriu

Interviuri despre contemporani





29

Strada Portului

Volumul deantologie lirică, “StradaPortului”, EdituraTipoMoldova, Iaş i ,2011, colecţia OperaOmnia – Poeziecontemporană, 324 depagini, semnat de poetul

Corneliu Antoniu, cuprinde o selecţ ieresponsabilă şi reprezentativă din cele cincicărţi de poezie publicate de poet între 1978 şi2010 şi adună 251 de poeme.

Corneliu Antoniu este poetul non-agresiv, care-şi protejează excesul de adrenalină lirică printr-onativă platoşă de timid incurabil, percepută mai multca o povară şi de care încearcă să scape printr-unpseudoarţag artistic şi de paradă nonconformiste, cupreţul nedrept de a fi confundat, când de fapt tânjeştedupă certitudini pentru demersul său liric. Se expunesentimental cu un donquijotism altruist pe portativede o mare generozitate, într-o lume nu întotdeaunape măsura idealurilor sale şi, din aceste motive, ca şidin alte câteva, poetul riscă uneori o neaderenţă lalectura de prim contact şi admite nonşalant un deficitde înţelegere a poeziei sale valoroase.

Presupun că intuieşte inconvenientele, asumatedintr-un orgoliu specific timizilor generoşi dar şimarilor înţelepţi, deşi pare mai mult stânjenit decâtîncântat. Dar, acesta este scriitorul Corneliu Antoniuşi, certamente, se simte liniştit şi împăcat cu condiţiasa de poet, care nu dă socoteală nimănui de ceea cese întâmplă cu sufletul său, cu universul său liric,cu toată fiinţa sa...

Lirismul introvertit al domnului Corneliu Antoniuare modulaţii lirice de-o surprinzătoare contrarietatecu imaginea sa publică, în contrapunct ideatic cupoezia sa. Dintr-o pudoare excesivă, poetul se expuneoricăror posibile şi, mai ales, riscante ipostaze deartist al cuvântului. Uşor sfidător, inconşt ientdeliberat, aparent detaşat de orice adeziune publică,poetul “şi-a jucat cartea” succesului literar mizândpe prudenţa şi eleganţa cititorului avizat. Derutant înînţelegerea poeziei poetului Corneliu Antoniu estetocmai acest jemanfişism de comunicare cu cititorulde poezie modernă, pe care-l lasă singur să sedescurce decât încearcă să şi-l apropie. Aceasta,sigur, dintr-o orgolioasă şi până la urmă sinceră păreredespre opera sa poetică, despre pertinenţa demersuluisău liric, dincolo de riscurile neaderenţei.

De altfel, tot astfel este şi întreaga statură civicăşi culturală a omului Corneliu Antoniu, scriitorul cu

doar şase cărţi, publicate într-un ritm decent şiechilibrat într-o vreme, prezentă, de inflaţie editorialtipografică (...cinci, de poezie: “Ascunsa ninsoare,Editura Cartea Românească, 1978, debut editorial;“Supunerile”, Editura Eminescu, 1982; “Fluturele dediamant”, Editura Cartea Românească, 1986;“Amintiri din pădurile din Miconia”, Editura Eminescu,1991; “Fructe de [email protected]”, EdituraFundaţia culturală Antares, 2010; şi un roman “AdioKap-Blank”, Editura Galateea, 1997..).

Explicaţia s-ar afla şi în ipostaza sa de persoanăpublică activă: preşedintele filialei Sud-Est a UniuniiScriitorilor; director fondator al revistei Antares,director executiv al Fundaţiei Antares; iniţiatorul şiorganizatorul de douăsprezece ediţii ale FestivaluluiInternaţional de Literatură “Serile de poezie alerevistei Antares”; în anul 1997, instituie “OrdinulInternaţional al Cavalerilor Danubieni”. Pentru întreagasa activitate, Corneliu Antoniu este decorat, în 2004,cu “Meritul Cultural în rang de Cavaler”.

De la debutul editorial în urmă cu peste 30 de anişi până în pragul unei maturităţi lirice incontestabile,Corneliu Antoniu şi-a consolidat propria linie melodicăpe un portativ poetic, din care n-au lipsit nici dieziialternativi şi nici sincopele protestatare aleînregimentării de modă poetică şi nici aderenţa la noulval literar prestigios al pleiadei de poeţi reprezentativi,Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ioan Alexandru,Ştefan Augustin Doinaş , Geo Dumitrescu, AnaBlandiana, Adrian Păunescu. Dar, şi-aşa, poetulCorneliu Antoniu şi-a păstrat un timbru inconfundabil,autentic, printr-o imaginaţie febrilă, aparent anxioasă,caracteris tică unui căutător de frumuseţ i ş i depoeticeşt i stări sufleteş ti , într-o lume în caresensibilitatea, translucidă şi plesnind de tensiunelăuntrică, este percepută ca o slăbiciune, împinsă spredesuet şi penibil.

Aşa a şi început, cu “Ascunsa ninsoare”, în 1978,debutul editorial al unui poet cu virtuale valenţe lirice,între entuziasm lucid şi o senzualitate stăpânită, care-şi protejează prudent demersul sentimental prindedicaţii cuminţi şi de impact emoţional, “Părinţilormei” sau unor poeţi cunoscuţi ai momentului, NicolaeIoana, ca un scut protector dar şi ca o nevoie de model:“Se mai creşteau încă poeţii” Harul lor / Şi magia?Crezul reîncarnării lor / În sunete sacre?...” (“Desprepoet”, pag. 9); cu o lirică programatică, între orgoliide poet cuminte şi o speranţă rebelă, motivate dedecenţa răbdării: “...Că iată, peste nisipuri, înaltevedenii / Aşteaptă cu un deşert prelungit...” (Ibid.).

La peste 30 de ani, cât va fi având poetul, cânddebuta liric, într-o vreme de restricţii şi tabu-uriideologice de tot felul, dar şi cu tarele unei educaţii

Dumitru Angheldespre...





Nr.128


30civice pe măsură , i rumpe un gen de“protest în genunchi”, sufocat şi nu prea,pentru că revolta, neaderenţa sunt şi maievidente: “Să mă întorc în spa ţ iul /Lucrurilor necontrolate. / Să mă afund, cugura închisă pe dinăuntru, / Cu gurastrivită, cu gura însângerată - / Fără gură.

Fără gură. Fără gură” (“Peste întinderi”, pag. 10).Dar îşi ponderează “ţâvna” protestatară printr-o

elegiacă “pistă falsă”, ca un adagio sentimental, caredeturnează subtil o direcţie contestatară, împinsă sprenaiv, nevinovat, puţin pervers dar convingător: “Tuvii petrecută de un parfum greu / Şi de îngeri cu aripide măceş, / Tu vii cu o algă în jurul sânilor / Şi pegenunchii mei îţi aşezi somnul” (“Între ape”, pag. 12).De fapt, aşa şi este acest volum de debut liric alpoetului Corneliu Antoniu, o magică şi nostalgicăpoezie de îndrăgostit, preocupat de timpul, care atrecut pe lângă el şi i-a cenzurat, i-a îngrădit elanurileerotice, ocupat fiind cu alte treburi de bărbat atentsă-şi construiască o carieră: “Fată frumoasă cedansezi / Prin ploaia asta sunătoare / Cad din copaciiîncă verzi / Păsări şi fructe rotitoare / ... / Şi cadninsori mai de demult / ... / Şi nu mai pot să te ascult”(“Viziune”, pag. 13); pe partituri sentimentale, cu largivolute de tensiune lăuntrică, cu o poezie cuminte,clasică, cu rimă încrucişată (1-3, 2-4), ca la şcoală.Şi, chiar atunci când poetul îşi plânge de milă şi-şijustifică diplomatic înfrângerile, versurile sale, de dataaceasta, în metru alb, au o ritmică gravă, voit ritualică:“Şi dacă / Îmi vor zbura fluturii de pe buze / Tocmaicând întind palmele / Şi dacă / Îmi vor despodobivorbele / Eu să ştiu că sufăr / De păcatul acelei rostiri”(Şi dacă”, pag. 17).

Când şi-a adunat versurile pentru volumul dedebut, Corneliu Antoniu nu bănuia probabil c-ar puteaconvinge şi-şi proiecta imaginea de artist al cuvântului,scriindu-şi biografia şi apartenenţa la un anume arealcivic, cultural, sentimental, într-un amestec frapantde nesiguranţă şi orgolii: “Cu braţe-ntinse doar? / Cusufletul în palme? / Cum să încep? / În vârfulpicioarelor / În piruete scurte, / Pe sub copacii uzi şirari? / Pe-aici / Fiecare piatră mă cunoaşte / Fiecareanotimp / Fiecare fereastră? (“Strada portului”, pag.24), într-un lung poem, care a şi dat titlul antologiei.De altfel, există în acest volum de început o obsesiea obârşiei, a rădăcinilor, nu neapărat biologice ci maidegrabă a apartenenţei la un anume topos ideatic,sentimental, artistic, dogmatic, erotic, religios, într-o devălmăşie orgolioasă de ales, de reprezentant, demodel..., ca un laitmotiv pe acordurile unei sarabandepreclasice dar şi a unui lied melancolic, când trist,când exuberant, cu nevoia unei fiabilităţi, a uneiatitudini lirice: “Cine eşti tu? / Mă întreabă lucruriledimprejur, / Privind apele şi câmpiile şi stelele / Şitoate lucrurile dimprejur, toate zburdând” (“Poetul”,

pag. 45). Ca să-şi explice apartenenţa la un rangsocial, un cin nobiliar, sufletesc, ca un decalog moral,etic: “Să fii bun / Să fii de aur / Ce e mai minunatdecât să luminezi / Ca soarele” (“Monodelfia”, pag.49), într-un poem lung, lung, lung, elaborat cuîncrâncenarea de a convinge...

Pentru că poetul este convins că... “Trăim numaiatât / Cât ţine cântecul-” (“Ascunsa ninsoare”, pag.64), poemul, care a dat titlul volumului de debut din1978, intuit ca o “ars poetica”, văzut ca menire apoetului în lume, pe treapta sa socială, civică, desorginte mesianică.

Poezia din volumul “Supunerile”, 1982, ar puteafi una erotică, dar sunt şi atâtea altele stările de sufletîncercate de poet, încât cele 67 de poeme selectateîn Opera Omnia par a fi oglinda sufletului său răvăşitde prea multe încercări, din care răsar, mai mult ca orevoltă decât ca o stare de bine şi de senzaţii benefice,atitudini protestatare şi o dilematică alternativă: “Dintoate cel mai mult / Atingerea de vise / Mă doare...”(pag. 71), din motto-ul colecţiei ieşene, în ciuda uneideclarate intenţii de acceptare: “În visuri calme încăle mai ţin / Cu liniştea atoateştiutoare / Când dinspreanotimpuri zvonuri vin / Pe aripi fumegând deînspumare” (“Tot mai adânc”, pag. 73). Impasulsufletesc în care se află poetul are cel puţin o scuză,“Atingerea de vise”, şi-şi justifică, bravând, şi căderile,şi ezitările, şi nevoia de dragoste: “Mi-am copt viilemari de sânge / Arbori subţiri am în teascuri / Beauparfumul acestor întâmplări / Uit unde eram când sefăcea ziuă” (“Arbori subţiri”, pag. 78).

Pentru că, în ciuda unei rezerve, a unui acces depudoare, poezia din “Supunerile” rămâne una erotică,cum afirmam mai sus, decentă şi parcă din alteveacuri, mai romantice, mai ŕ la Petrarca sau CostacheConachi: “Umbra care / Ţi se strecoară în păr / Şizâmbetul din colţul gurii / ... / Teama de a nu fisurprinsă / Îngânând versuri / ... / Apoi roşeaţa palidă/ ... / Şi privirea umedă / Cu care chemi / Aburulcaldei vinovăţii” (“Perlissima”, pag. 79); iar poetulde secol XX este nevoit să accepte că... “Nu mai amde cine / M-ascunde” (“Cu inima”, pag. 85); şi că“...cel mai mult mă simt în înserarea / Acelei vorbenevegheată, vine / Cu dorul lumii-n spate şi-şi aşează/ Corola de luceferi peste mine” (“Dar cel mai viu”,pag. 86).

Iar el, poetul, ca un Don Juan, altul decât celcompromis de Istoria literaturii universale, salveazăreputaţia tuturor predecesorilor frivoli, ca un cavalermedieval curtenitor: “Nu ştii / Cum te aşteaptă / Nouata bejenie / Şi ce bine ţi-ar sta / Tatuată cu stânjenei”(“Poarta”, pag. 94), lăsând să se înţeleagă că bărbatulnu este întotdeauna “vioara întâi” în concertul uneiidile sincere şi curate: “Merge vestea că eşti a mea /Şi când colo sunt singur” (“Steaua polară”, pag. 98).

Există în “Supunerile” şi pusee de răzvrătiriexistenţiale brodate pe vina asumată de părintele





31străbun alungat din Rai, iar poetul îşi rezervărolul avocatului contemporan, riscândexcomunicarea divină, între credinţă şi tăgadă,mai mult mimată decât manifestă: “Niciunpetec cu obrazul gol / Nu ne îndeamnă la rugăşi smerenie / ... / Vine umbra, Adame, şi fluieră/ A pustiu în jurul nostru şi a pierzanie”(“Rugă”, pag. 122).

Cel de-al treilea volum de versuri cuprinsîn antologia “Strada portului”, “Fluturele dediamant”, 1986, cu 70 de poeme, contureazăpersonali tatea l irică a poetului CorneliuAntoniu, marchează o conştiinţă artistică,construită pe certitudini sprijinite şi de orgoliibine temperate, potenţate şi de descumpăniri,cu o detaşare emoţională, între sobru şi patetic:“Din atâtea şi atâtea lucruri / Rar întâmplateaievea; un crin - / ... / Şi eu tot tremurând /

Cu sufletul în palme / Ca frunza la o adiere de senin /Să nu-i tulbur cumva liniştea, / Curba de vis / Asingurătăţii mele” (“Întocmai ca atunci”, pag. 149).Dar îşi motivează şi elanurile poeticeşti, şi speranţele,şi izbânzi de artist al cuvântului prin... “dulcea amăgirea tinereţii” şi a elanurilor susţinute de vise, neuitândsă-şi ia măsuri de precauţie: “Zburam încet, / Zburamzadarnic, / .. / Între corzi de lumină, / Între corzi deîntuneric - / Dulce amăgindu-mă cu singurătatea. /Zburam încet / ... / Zburam liber - / Se făcea căzburam” (“Tânăr fiind”, pag. 154).

“Fluturele de diamant” este cartea de vizită aintrării poetului Corneliu Antoniu în lumea bună apoeziei, pe care şi-o adjudecă, la valoarea şi risculunui cec în alb, dar o face cu nonşalanţa sincerităţiidezarmante: “Acum surprins sunt / De propria meaimagine” (“Eu, toamna”, pag. 155); insistă, uşorpedant, pe sarabanda unui gând ezitant şi rebel, caun contrapunct preclasic de Bach, adjudecându-şiclemenţa cititorului: “Surprins eram / Intonând dinamintire un cântec / ... / Privindu-mă prin geam /Fără niciun fel de atitudine” (“Priviri”, pag. 170). Areşi motivaţii de “ars poetica”, prin 1986, într-operioadă de tiranică cenzură a sentimentelor şi dedonquijote-ască aliură civică, deoarece poetul CorneliuAntoniu, liric boem şi nonconformist, îşi motivează,în tonalităţi bucolice şi insinuant de cuminţi, opţiunilede neaderare: “Deoarece azi / Contemplu lanul de grâu/ Şi lumea străveche a magilor / ... / Şi peste toate sebineaşează / Spaima pe care am exilat-o” (“Deoareceazi”, pag. 177).

Romantic perseverent dar lucid şi deschis oricăroralternative sentimentale, Corneliu Antoniu opteazăpentru registrul în gama majoră a gândului păcătos alereziei sfidând dogmatica şi rigida “crede şi nucerceta”, nu neapărat în orizontul spiritual religios,ci în viaţa de toate zilele: “Află mai întâi că e noapte /Şi că noaptea are coloane de marmoră, / Că întreatâtea mozaicuri şi ogive / Locul îngerilor s-a îngustat”

(“Căderea păsărilor”, pag. 195); şi apelează practicla învăţăturile, verificate de timp, ale unui “Proverb”,pentru nevoia de echilibru, pentru controlul reacţiilorintime, pentru fuga de emoţii: “Cu inima lipită de zid/ Cu inima în bătaia lunii / ... / Cu inima în gheare şidinţi / ... / Cu inima de gât – cine face ca mine / Camine să păţească” (Op. cit., pag. 197).

Volumul “Amintiri din pădurile de Miconia”, 1991,se remarcă printr-o limbă de-o acurateţe delicată, uşorpedantă prin rigoarea gramaticală şi topica frazei, înmaniera esteticii prozodice a lui Stephane Mallarmé.Formula novatoare a formei poetice este evidentă şiîn plan ideatic, cu o lirică în nota dominantă aîntâmplării, a hazardului, a necesităţii şi întâmplăriica opţiune filosofică: “Să mai văd sau să-mi închipui/ Cum îşi lasă frunza duzii / Şi din pragul disperării /Luminează cu iluzii” (“Nu ştiu cum dar toate sunt”,pag. 258). Este volumul de versuri în care poetulCorneliu Antoniu scrie o poezie de maximă intensitatesentimentală, sfidând desuetul, contracarând ataculla poezia decentă, valoroasă, al liricii licenţioase şichiar a exagerărilor dincolo de limitele bunului simţartistic: “Şi în timpul tău / Să vin în altă mantie, / Înaltă cântare, / Să vin din partea unui singur dor –”(“Ploaia de ieri”, pag. 264).

Corneliu Antoniu este poetul poeziei în stare purăiar demersul său artistic îşi păstrează acurateţea şi înlogosul biblic, unde tabu-urile dogmatice i-ar fi pututrestricţiona imaginaţia febrilă: “Să nu-mi spuneţi voică nu ştiu totul / Că nu mai sunt ninsori în Ghetsimani/ Mai e-n fiordul nopţii o vecie / Mai ard spre apamorţii nişte ani” (“Grindina”, pag. 271). Iar poemul“Amintiri din pădurile de Miconia”, care dă şi titlulvolumului, pare a fi cea mai stranie opţiune lirică aunui poet aparent “cu capul în nori”, dar echilibratde-o nonşalantă stare de împăcare cu sine, pe fondulunei tensiuni lăuntrice ş i a unor descumpăniriadiacente: “În visul tău înota visul meu / Ochii meiprintr-ai tăi deşteptau zorile / În gândul tău gândulmeu îşi avea culcuş / În inima mea / Inima ta desfăceaapele / Nu mă priviţi stele - / Ce aveţi cu mine, /Unde-mi duceţi lacrima?” (Op. cit., pag. 281); ca săconvingă, cu “armele” elocvenţei poetice, invocândîn egală măsură inocenţa şi acordul conciliant: “Toatese-aşează-ntre distanţe şi depărtări. / În mijloc drumulsubţire de coral / Şi pădurile de Miconia ard nesfârşit”(Ibid, pag. 284).

O lirică, potenţată de crispări existenţiale şi deconştiinţe culpabile, induce un tempo alternativ depatetic şi de joc, între ludic nativ şi ironie, când blândăcând aspră; o cavalcadă wagneriană cu nuanţări denibelungenlied, într-o imprevizibilă, greu de stăpânitstare emoţională sinceră, în cele câteva, vreo 13,poeme din subcapitolul “Umbrela lui Robinson





Nr.128


32Cărţi despre care se va mai vorbi sau…

Cum să nu povesteşti o carte... (I)

Un debut remarcabil: tânărulartist faţă în faţă cu Leoaica de

Carte!

Alexandru Maria – Omul Metodă, Convorbiriliterare, Iaşi, 2012. ( Premiul Revistei „Convorbiri literare”la Concursul „Porni Luceafărul...”, ediţia 2011)

Cu mai bine de un an în urmă, citeam un manuscriscare în linii mari a constituit materialul cărţii despre carescriu mai jos. Ca de obicei, m-am jucat cu mai multevariante de titlu pentru cartea ce urma să apară, toateraportându-se la versuri de-ale autorului... Unele însă sepotriveau ansamblului, altele numai cîte unui grupaj, dacăAlexandru Maria le-ar fi împărţit în grupaje sau capitole...Ceea ce nu ar fi fost neapărat necesar... Oricum,consideram că ar fi trebuit să aibă subtitlul de „poeroze”.Iată acele variante de titluri: „Frigul, oamenii şi altenecuvântătoare”; „Ceva care să ţină de cald”, „Prea mulţica să vedem”, „Pinguinul verde”, „Pinguinul verde şi omulmetodă” (deşi omul metodă cam apărea doar la urmă, înultimul sfert al manuscrisului), „Poezia, aşa cum este...”,„Pielea care fuge ca o iubire de un milion de furmici”(dacă autorul şi editorul ar fi apreciat formele lungi),„Liniştea între degete”, „În vârful papucilor e calea...”,„Nimic din ce mă înconjoară nu este complicat”, „Peruşiişi eternitatea noastră”, „Hărmălaia, Poezia şi frigul”(Zgomotul a fost folosit şi de Faulkner şi de IonicăAvram ), „Poezia şi Frigul”, „Câtă poezie zace în lume!”,„Straniu, străin...”, „Păşind pe becuri”, „Un fel de ommare”, „Singurătatea mea” (banal dar plecând de la nişteversuri care mi-au plăcut: „cine eşti tu, am întrebat-o,singurătatea, mi-a răspuns, şi eu am luat-o cu mine”...

Până la urmă, a rămas doar... „Omul Metodă”, unde,comentând la o a doua impresie (lectură), plecând de lamoto-ul camusian care deschide volumul, ar trebui să nuse găsească „linişte sau căldură” (bine, bine, o fi citatuldin „Neînţelegerea” camusiană, „Şi nimeni nu o săgăsească aici linişte sau căldură” referitor la lumea caatare, dar noi vorbim de cartea lui Al.Maria!)...

„Ca într-o nu ştiu care” aşezare - vorba cântecului! -de la primul poem este, într-adevăr o „nelinişte” generală:copiii zburătăcesc vrăbiile, câinii pisicile, vântul norii,destinul oamenii şi fiinţele în genere... Doar „eul liric” –doar de aceea avem o carte de poezie! - , doar el doar seuită, contemplă, schiţează mai apoi „starea” într-un poem...

Şi, totuşi, căldura...

Căldura inerentă unei autentice poveşti dedragoste se simte! Poate chiar de la al doilea poem,nu neapărat straniu, poate doar suprarealist (poatenu exemplar, metodic asumat, lucrătura firesculuifiind mai pregnantă, chiar dacă apar pinguini verzi),unde doar invocarea unei fuste albastre te şiîndeamnă să vezi păsările celea verzi pe pereţiiobsesiilor moderate!

De la al treilea poem câte ceva se clarifică,măcar câte puţin: „acum câteva zile ploua, stăteampe canapea, butonam televizorul, lângă mine era ohaină, era o coapsă, era o femeie, îmi era cald, dara bătut la uşă...”

Sfârşitul inevitabil al oricărei iubiri (nu la finalulmetafizic, posibil întru eternitate, mă refer)transformă, din când în când, căldura acesteiaîntr-un frig cosmic, de vid... Poate la acest frig„lipsă” se referă scrierea... Şi probabil încă nu s-ainventat „ceva” care să ţină de cald când „bileverzui”, cu pene, cu oase, furnici şi miros acru„înăuntru”, astfel de bile sunt la tot pasul, se lovescde noi (şi amintirile noastre), amintindu-ne,amintindu-ne...

Şi de faptul că de cele mai multe ori poezia„zace” în lume: aceeasta ni se aduce la cunoştinţăîn poemul 13 („13” de la numărul paginii, altfelneexistând titluri, cel mult poate doar sugestia căîntregul volum este un poem de sine stătător), defapt al cincilea în economia cărţii, poem care este,într-un fel, „ars poetica” tânărului AlexandruMaria. „Acolo” simţi cu toată „fiinţa” cum este săte îndrăgosteşti: de viaţă, de poezie, de tot ceea cepoţi să te îndrăgosteşti.





33În curând, „personajul liric Omul Metodă”

va apărea, nu în carne şi oase, ci în hârtie şicerneală (sau, dacă vreţi, tuş!), poate „alter ego”sau pur şi simplu „altcineva” (faustic, oedipiansau cine mai ştie!): tăindu-i autorului „limba cufirele de păr ale femeii în fustă albastră”(p.15)...

Intriga este gata: avem un triunghi amoros,non-amoros, avem temeri, avem nervi, „maieste loc de altceva”... Şi tensiunea se simte,„ceva crunt vrea să se întâmple” (poate totulnu e decât o parodie sau o parafrază la un „TheShining”, la un „paradis pierdut”, la „o ţară aminunilor”, dar n-ai cum să ştii, n-ai cumsă ştii...):

„ceva se întâmplă. ne aflăm într-o cutiede margarină goală, plină cu scrum, fără nici o şansăde ieşire şi fără chibrituri la noi”

Viaţa este însă un scriitor, mai bun sau mai rău,care te scoate mai mereu la un fel de lumină: şi tepune să laşi urme, să vorbeşti despre sensuri, „desprepoezie, ca o curvă, de care să te ştergi sau nu după ceo scrii” (p.19), despre experienţe care te pot marcapentru tot restul” (p.18).

Uneori se poate zice şi despre „linişte” (din cândîn când există, în pofida perspectivei de a rămâne şifără punctele de suspensie ale iubirii!): „şi e atâta linişteîntre degetele noastre încât sângele meu trece prinmâinile tale”...

**

Aproape concluzionând, Alexandru Maria îşiaduce o binevenită contribuţie estetică la marele tratatantropologic) indiferent dacă este vorba despre„oameni de carne”, „oameni de piatră” - hei, Leporello,lasă-l pe Don Giovanii, e prea târziu! -, „oamenipapagali”, oameni care ar putea fi peşti, oameni carerămân şi oameni care pleacă...

În scris (altfel nu putem şti, monografic vorbind –sic!), Alexandru Maria este un calofil moderat,dispreţuind frumosul artificial, care, evident, nu maieste frumos, fiindd produs al celor „care urâţescurâtul” (p.9). Este printre scriitorii din noul val caremai ştiu aprecia o călătorie cu trenul („...plecăm pentruprima dată din oraş. Stăm amândoi lângă geam, faţăîn faţă. în noi se văd soarele, cerul, copacii (unul are oscorbură, în ea două bufniţe fac dragoste, fireşte cănoi nu le vedem), şoselele, restul. ascultăm muzică,vorbim lucruri nu prea importante.” - p.30), care ştiesă-şi îmblânzească decent fiarele din el şi destinul

(despre care străinii pot intui câte ceva: „despre nopţileîn care nu dormeam pe un pat şi mama dormea pescaune, despre oamenii fără chip mergând în 6, un felde miriapozi metalici, despre cum aş fi vrut să sar penoile mele picioare”), unii putând să şi-l imagineze cape un cântăreţ de rock, cineva între Chris Martin de laColdplay şi Thom Yorke de la Radiohead (cum văplace!), lucid arătând prin literatură că literatura nupoate mima (şi în sens bun, şi în sens rău) emoţiileautentice, literatura autentică fiind un miracol de altănatură, poate eschatologic, poate nu...

Poet autentic, firesc (de aceea nici nu prea semai simte aşa, cf. paginii 36), găsind „ceva ce nu-imusai să fie”, are în felul său (şi exprimă) sentimentulveşniciei şi plenitudinii acesteia, în care se răsfrânge,ca o femeie care te poate iubi; zădărnicia şi ipocritatristeţe a acesteia... Poemul de la pagina 37 exprimătoate acestea cu ironie, exemplar...

Iubirea îl face nemuritor, cu măsura...poeziei...peste toate acestea plutind duhul întrebăriinecesităţii existenţei „omului metodă”, probabil nimenialtcineva decât Celălalt (infern ori ba!), răspunsul fiindumbra, opusul omului firesc, autentic, mai exact Logicaumbrelor, Logica din afara Logosului dăruitor decăldură, viaţă, iubire...

Această obsesie aproape sceptică, aproapepesimistă, l-a forţat probabil să aleagă acest titlu alcărţii, titlu frust, aproape ster, aproape nemilos (chiarşi cu sine însuşi: „sunt un sfeşnic fără lumânăr, suntun toiag fără lemn”), aproape veşnic (Doar veşnicianu este implicit roditoare!)

Metaforic, Alexandru Maria este într-un loc detext aproape arghezian, comparând Zeul cu o cloşcăraţă căreia i s-au pus ouă de găini la clocit, din acesteaieşind, desigur, oamenii care, mai mult ghicim, nu preareuşesc să înoate când...

Da, spune Al.Maria, „orice aş face, omul metodămă va urmări mereu”... Şi noi ghicim raţionamentuldus până la capăt: „omul metodă” (sau sufletul) nuţi-l poţi alege! E precum fratele autist din „Rain man”sau precum „fratele porc” la care se refereaC-tin Noica!

Trebuie să pleci cu el, cineva trebuie să-l iubeascăşi pe el, mai ales când pietrele încep şi ele să aruncecu pietre, conform unei imagini convingătoare,terifiante (una dintre cele pe care le puteţi găsi citindcartea!)...

Concluzionând acum de-a binelea (şi parafrazândîn acelaşi timp poemul care încheie cartea), AlexandruMaria a scris (cunoscut, iubit) şi a publicat o carte-leoaică (da, „Cartea-leoaică” ar fi fost şi ea bună detitlu! Şi nu vă gândiţi la „leoaică tânără iubirea” că nuvă gândiţi prea bine!): „de undeva îmi păşeşte în faţă




Nr.128


34o leoaică, abia atinge pământul (...)//merge şi cu fiecare pas al ei este maiaproape de mine, ce este o leoaică, nimeninu ştie, dar asta este o leoaică şi pringhearele ei voi găsi ce caut. Acolo plutesc,în mine pluteşte ea, leoaica are pe osprânceană un neg şi este foarte frumoasă,

ce înseamnă frumoasă, nu este un om,// este unanimal şi nu este om (...)// păşeşte uşor şi apoi,dintr-o săritură, este în palma mea, îmi strânglebedele şi ea mi le muşcă, acum este în mine şizboară spre creierul meu. e ceva schimbat lamine, e ceva schimbat la ea, aş spune că sunt unmonstru ale cărui margini nu se văd încă.// în zarese aud răcnete şi limbi de foc, iar eu mă îndreptspre ele, leoaica e acum în picioarele mele şialeargă cu mine. lumea fuge, pentru că dacă îmivoi pune talpa pe ea,// leoaica gata, a mâncat-o, elinişte şi împrejur.” Aproape ca într-un videoclipcu Woodkid... desfăşurarea imaginilor...

Da, Alexandru Maria ne-a făcut săconştientizăm: multe dintre cărţile autentice aufiinţa lor proprie, simbiotică sau nu cu autorul, suntcărţi-animal, care au drumul lor (apropo deetimologia cuvântului „metodă”!), au instinctelelor, nu le pasă mai deloc de cultura şi/sau falsacultură care ne înstrăinează de noi înşine, de fiareleori de aproape îngerii care putem deveni...

Imaginea finală: Omul-Metodă faţă în faţăcu Leoaica de Carte, Necuvântătoarea doldorade cuvinte!

Pe o câmpie întunecată, parte a imaginaruluiunui poet care este acum o certitudine pentru ceicare nu pot fără certitudini...

a.g.secară

Tudose Tatu

File de istorie

Un renumit ambasador alnavigaţiei la Dunărea de Jos

În impresionanta serie de volume ce poartănumele de Arkhiv Kniazia Vorontsova, 40 de cărţibătute pe muche, de corespondenţă aparţinândcelebrei familii civilizatoare a stepelor pustiite alesudului Rusiei, aflată la Biblioteca Academiei Românedin Bucureşti prin strădaniile cărturarilor de veac 19,şi astăzi încă aşa cum au ieşit din tipografie, cu paginilenetăiate, dovada interesului cercetătorilor începândcu 1895, se află şi cheia devenirii a două oraşe.

Unul este Sulina, aflat încă în stadiu de proiect îndeceniul 4 al veacului nationalităţilor.

Celălalt, veşnicul Galaţi, schela neasemuită şiindependentă a celor două principate româneştidunărene.

Autorul uneia dintre scrisorile aflate între coperţilevolumului de sfârşit al colecţiei este nu mai puţincunoscutul în epocă Karl Ludwig von Ficquelmontori Charles Louis de Fiquelmont (foto 1), pentrufrancezii din Alsacia şi Lorena, reprezentantuldiplomatic al imperiului habsburgic la Sankt Petersburgvreme de o decadă, mai precis între anii 1829-1839.

El va fi semnatarul, alături de Mihail SemionoviciVoronţov, şi destinatarul notei aflate în atenţia noastră,a unui act de maximă importanţă în istoria fluviuluieuropean şi anume Convenţia de la SanktPetersburg din 12/25 Iulie 1840 dintre Rusia şiAustria privitor la navigaţia pe Dunăre.

Cuprinsul corespondenţei diplomatice din datade 1 (13) aprilie 1836 dezvăluie tuturor celorinteresaţi de istoria acestor meleaguri scăldate de apelemâloase ale ei, învăluită încă în ceaţa timpului şidezinteresului academic, evoluţia relaţiilor dintre celedouă imperii ce se vor întâlni prin natura lucrurilor laDunărea de Jos.

Iată cuprinsul ei:Subsemnatul, ambasador al Maiestăţii Sale

Imperiale şi Regale Apostolice, s-a învrednicit dea aduce la cunoştinţa guvernului său nota oficialăpe care Excelenţa Sa, domnul vice-cancelar de





35Nesselrode (foto 2) i-a făcut onoarea de a io adresa în data de 9 ianuarie trecut – 9ianuarie 1836 n.n. – cu privire lastabilirea unei legături directe întresocietatea de vase cu aburi din Vienaşi cea din Odessa, legătură care a fostpropusă de domnul guvernator-general contele de Woronzoff. (ArkhivKniazia Vorontsova, vol. 40, pag.132-136.)

Ştim că începând cu anii 1829-1830, Austria, cu sprijinul tehnologic alunor întreprinzători britanici de careForeign Office nu era deloc străin,începe să-şi dezvolte legăturile pe apăîn cuprinsul imperiului ei multinaţional,

multietnic, multiligvistic, multireligios etc. etc. auplin de petice.

Imperiul Dunării din 1834 îşi va extindeşi impune monopolul în privinţa traficului depasageri şi marfă pe ruta Viena - Constantinopol cunavele cu aburi şi zbaturi, piroscafele companieiErnste Kaiserlich-Konigliche Donau-Dampfschiffarts Gesellschaft.

Primul vas al acesteia, Argo, pe ruta Viena-Galaţi,avea să sosească în portul Moldav pe 29 Martie/10Aprilie a citatului an şi desigur urma să constituie cel

mai mare eveniment nu numai în viaţa urbei, aprincipatului, ci şi a Dunării de Jos.

În paralel, lai n i ţ i a t i v aguvernatoruluigeneral alNovorossiei şiBasarabiei, MihailS e m i o n o v i c iVoronţov (foto 3),un împătimit alprogresului tehnicîn materie denavigaţie încă depe la 1826, cândîşi achiziţionasepentru nevoipersonale primulvas cu aburi dinAnglia, în anul

1833 se înfiinţează compania de navigaţie Odessa-Constantinopole Steam CommunicationCompany, având ca baze în sudul Rusiei porturileOdessa, Ialta şi Berdiansk.

Astfel căpropunerea dejoncţiune a celordouă linii maritimeînaintată deluminatul dregătorţarist era firească.

În împărţireafrăţească asferelor deinfluenţă.

G a l a ţ i ,punctul deîntâlnire alvaselor celordouă societăţi

Cum avea să reacţioneze partea chezaro-craiascăaflăm din rândurile ce urmează:

Societatea din Viena căruia i-a fost adusă lacunoştinţă această propunere s-a învrednicit să


foto 1

foto 2




Nr.128


36

Personalitate a vieţii bisericeşti gălăţene din primajumătate a secolului al XIX-lea, preotul NicolaeDrăguş (1776-1861)1 unul din puţinii cronicari dinMoldova secolelor XVIII-XIX, a avut şansa de laDumnezeu de a se păstra documente contemporaneasupra biografiei sale. Nu cu mult timp în urmă, înpaginile acestei prestigioase reviste a CentruluiCultural „Dunărea de Jos“ publicam Cartea prin carepreotul respectiv era transferat, în octombrie 1814,de la Puţeni (azi Valea Mărului, jud. Galaţi) la bisericaSf. Spiridon din oraşul Galaţi2, unde a slujit până lamoarte, document descoperit între manuscriselepăstrate la Muzeul de Istorie din Galaţi.

Acum dăm publicităţii integral, pentru prima dată,un alt document, din 17 august 1820, anume Carteade duhovnicie eliberată preotului Drăguş de cătreepiscopul Eparhiei Romanului, Gherasim (1803-1826)3. Documentul se află, din mai 2012, la ServiciulJudeţean al Arhivelor Naţionale din Iaşi, FondEpiscopia Romanului, Pachetul XXV/3:

Gherasim, cu mila lui D(u)mnezeu, episcopRomanului,

Smerenia Noastră, prin Dumnezeescul Darşi puterea a Prea Sfântului şi ÎncepătoriuluiSăvârşirilor Duh, dă molitvei tale preote NicolaiDrăguş, de la bisearica din oraşul Galaţi de laţinut Covurluiului, a Eparhiei Episcopieinoastre, slujba părinteştii duhovnicii. De carelucru ţi să cade să primeşti gândurile şi tot fialiulde patimi ale celor ce vor veni cătră molitva tala mărturisire; să te arăţi cătră dânşii lin, blând,învăţătoriu, mângâitoriu, ispitindu-i4 şicercetându-i de toate faptele şi cugetele lor cuamăruntul. Şi să nu te mieri5 de mulţimea saumărimea păcatelor, nici să te porneşti cu mâniela cuviincioasa mustrare. Ci mai vârtos, cu chipiscusit să tocmeşti pocăinţa şi îndreptarea lor,

CARTEA DE DUHOVNICIE APREOTULUI NICOLAE DRĂGUŞ

Pr. Eugen Drăgoi

prin canonisire6 potrivită cu starea fieştecăruia.Să legi ceale ce să cade a lega şi să dezlegi cealece să cade a dezlega, după cum vii cunoaşte dinispitire, zdrobirea inimii7 şi umilinţa8

fieştecăruia.Însă fără de nici un fialiu de luare sau

cearere9 ca nu cumva pentru leanea sau vreorăpire ceva înşălându-te să te faci părtaşiupăcatelor streine.

Iar care pricini vor fi mai mari şi nu te veiputea dumeri spre a da canon potrivit, datoriueşti a veni la Noi să ne faci arătare fără a să ştiacea faţă şi vei lua povăţuire.

Pentru care ţi s-au dat şi această a noastrăarhierească carte, întărită cu pecetea Episcopieişi de Noi iscălită ca să-ţi fie spre încredinţare.Anul 1820, luna avgust, 17. Gherasim,Episcopul Romanului.

Pentru cei mai puţin familiarizaţi cu limbajulbisericesc vechi, precum şi necunoscători aiprevederilor canonice ale Bisericii Ortodoxereferitoare la ministeriul Spovedaniei şi condiţiileadministrării ei de către preotul duhovnic, se impuncâteva precizări şi explicaţii.

Nu orice preot poate spovedi ci doar acela căruiaarhiereul locului îi dă o delegaţie specială şi-lhiroteseşte, adică îi citeşte o rânduială specială careîi dă dreptul să administreze Taina Sfintei Mărturisiri10.În vechime acest dar se dădea numai preoţilor mai învârstă, care aveau autoritate şi experienţă; astăzi, deregulă, după hirotonia în preot, ori la puţine zile dupăaceasta, arhiereul îl hiroteseşte duhovnic pe tânărulpreot. De exemplu, Îndreptarea Legii, numită şiPravila Mare sau Pravila lui Matei Basarab,tipărită la Târgovişte în 1652, prevedea, la glava(capitolul) 319 vârsta de la 40 de ani în sus pentrupreotul care voia să se facă duhovnic11.





37

Revenind la Cartea de duhovnicie a preotuluiDrăguş, constatăm că acesta dobândeşte dreptul dea fi duhovnic la o distanţă de 12 ani de la hirotonireasa întru preot (care s-a petrecut în anul 1808)12, înmomentul eliberării cărţii care-l făcea apt săadministreze Taina Sfintei Pocăinţe, având vârsta de44 de ani.

Episcopul Gherasim îl sfătuieşte pe clericul de labiserica Sf. Spiridon cum să se comporte în scaunulMărturisirii („să te arăţi cătră dânşii lin, blând,învăţătoriu, mângâitoriu, ispitindu-i şicercetându-i de toate faptele şi cugetele lor cuamăruntul”), potrivit „învăţăturii către preotulduhovnic” din Molitfelnic şi rânduielii din SlujbaMărturisirii13. De asemenea, ierarhul de la Roman îlatenţionează pe proaspătul duhovnic asupradiscernământului la Spovedanie, după cum scrie şi înÎnvăţătura pentru spovedanie din Molitfelnic: „Lamărturisire să iei seama, duhovnice, ca să judecipăcatul după priceperea şi înţelegerea ce arefiecare, iar nu în alt chip. Că de vei lua aminte,vei afla copii de 12 ani, care pot să aibă mintemai multă decât bărbatul de 30 de ani; şi iarăşi

vei afla om de 25 ori 30 de ani, care poate să aibăminte sau pricepere mai puţină decât un copil de15 ani“14.

În fine, Cartea de duhovnicie îndatora pepreotul duhovnic, în situaţia în care nu ştia cum săprocedeze într-un caz mai delicat de păcătuire, dincauza lipsei cunoştinţelor canonice ori a experienţeiduhovniceşti („iar care pricini vor fi mai mari şinu te vei putea dumeri spre a da canon potrivit”)să apeleze la competenţa ierarhului („datoriu eşti aveni la Noi să ne faci arătare“); în această situaţiepreotului nu-i era îngăduit să spună cine anume seafla în acea situaţie („fără a să şti acea faţă”, adicăpenitentul); numai păcatul în sine trebuia adus lacunoştinţa ierarhului, care urma să ofere duhovniculuisoluţia salvatoare pentru cel care se spovedise.

Documentul respectiv, conservat foarte bine, înpofida celor aproape 200 de ani care s-au scurs dela emiterea lui, este o mărturie a lucrului bine făcut şia păstrării tradiţiei vechi canonice în BisericaRăsăritului, cu efecte pastorale notabile în epocă.

Notele la pagina următoare:




Nr.128


38

1 Vezi pr. Eugen Drăgoi, Preotul Nicolae Drăguş şicronica sa, Editura Partener, Galaţi, 2010, 58 p. + 3 pfoto.2 Pr. Eugen Drăgoi, Cartea de transfer a preotuluiNicolae Drăguş. Document inedit, în „Dunărea de Jos“,serie nouă, an. X, nr. 109, Galaţi, martie 2011, p. 12-13.3 Din acest document s-au citat fragmente de către pr.Scarlat Porcescu, Episcopia Romanului, Roman, 1984,p. 264-265; Paul Păltănea, Vechi locaşuri de cult şi viaţabisericească în sudul Moldovei până în anul 1864, în„Monumente istorice şi izvoare creştine“, Galaţi, 1987,p. 238.4 Cu sensul de a pune întrebări.5 Să nu te miri.6 Adică prin aplicarea canonului (epitimiei) pe care celcare se mărturiseşte este dator să-l împlinească, capedeapsă şi îndreptar, în vederea iertării păcatelor.7 Părerea de rău pentru păcatele săvârşite.8 Smerenia.9 Adică să nu pretindă plată pentru Sfânta Taină.10 A se vedea canoanele 6, 7 şi 43 ale Sinodului de laCartagina (anul 419), în Arhid. prof. dr. Ioan N. Floca,Canoanele Bisericii Ortodoxe, Sibiu, 1993, p. 245, 259.11 Îndreptarea Legii, 1652, Editura Academiei,Bucureşti, 1962, p. 295.12 Pr. Eugen Drăgoi, Preotul Nicolae Drăguş şi cronicasa, p. 13.13 Pentru toate acestea a se vedea pr. Eugen Drăgoi,Îndrumarul duhovnicului, Editura Episcopiei Dunăriide Jos, Galaţi, 2000, p. 12, 25, 28.14 Ibidem, p. 23.

CARTEA DE DUHOVNICIE APREOTULUI NICOLAE DRĂGUŞ

Note:

Jock Carroll (Canada)

Cum să-ţi facicumpărăturile prin telefon

După cum prea bine ştie orice soţ, femeilefac parte din categoria celor mai neîndemânaticicumpărători din lume. În primul rând le lipseştesimţul organizatoric, în sensul că pierd o după-amiază întreagă la o cafea în vecini şi sfârşescprin a-şi cumpăra o perucă roşie care le cademereu pe nas. Cutreieră tot oraşul, de dimineaţăşi până seara, şi se întorc acasă doar cu picioarelepline de bătături.

Nevastă-mea e un caz clasic. Am încercats-o ajut acum câteva zile, i-am arătat cum oameniicu scaun la cap îşi fac cumpărăturile prin telefon.Tocmai auzisem de noile aspiratoare industriale,nişte monştri în toată regula, de felul celor care sefolosesc în garaje. Aveam nevoie de un aspiratorperformant, drept care pur şi simplu am ridicatreceptorul şi am făcut comanda.

M-am gândit că, dacă tot se apropia şiziua de naştere a nevesti-mii, împuşc doi iepurideodată. Doar cu un mic telefon. Ce-i drept, n-azis prea multe când a deschis cutia, dar cred că însinea ei a fost destul de impresionată.

Azi-dimineaţă, când am văzut-o căfoloseşte tot vechiul aspirator, am întrebat:

- Ce s-a întâmplat? Unde-i cadoul pe careţi l-am făcut?

- Iubitul tău aspirator a sosit cu patruperechi de picioare şi fără accesorii.

- De ce nu trimiţi înapoi cele două perechide picioarele în plus ca să primeşti accesoriile în loc?

- Mda, am s-o fac şi pe asta, când am săies în oraş ...

- Şi să pierzi o zi întreagă? Lasă că aranjezeu. Imediat. Prin telefon.

Am format numărul magazinului unde nefacem de obicei cumpărăturile. A răspuns oîncântătoare voce feminină:

- Bună dimineaţa! Cu ce vă putem fide folos?

- Bună dimineaţa. Acum câteva zile amcomandat de la dumneavoastră un aspiratorindustrial. Dar l-am primit cu patru perechi depicioare şi fără accesorii. Asta ...





39

OCOLUL PĂMÂNTULUI ÎN 80SCHIŢE UMORISTICE

- O clipă, vă rog. Vă fac legătura cu raionulde aspiratoare.

Clic. clic. O altă voce încântătoare a spus:- Bună dimineaţa! Cu ce vă putem fi de folos?- Bună dimineaţa. Acum câteva zile am

comandat de la dumneavoastră un aspiratorindustrial. Dar l-am primit cu patru perechi depicioare şi fără accesorii.

- Hmm. Nu pare a fi un produs de-al nostru.Ce nume are?

- E industrial. Un fel de aspirator folositîn garaje.

- Atunci să vă fac legătura cu garajul ...- Nu, nu! Nu vreau garajul.- Atunci cred că ar fi mai bine să vorbiţi cu

unul din şefii noştri.Judecând după cât i-a trebuit să ajungă la

telefon, şeful trebuie să fi stat ascuns pe undeva, îngaraj probabil. A început foarte bine dispus:

- Bună dimineaţa. Cu ce vă putem fi de folos?Începeam să intru la bănuieli. Am repetat

istoria cu cele două perechi de picioare în plus şi cuaccesoriile fantomă, care acum până şi mie mi se păreaincredibilă.

Şeful a rămas nedumerit:- Mda. Cred că ar fi mai bine să vorbiţi cu

domnul Smith, expertul nostru în astfel de probleme.O clipă.

Clic, clic.- Biroul domnului Smith.- Bună dimineaţa, domnule Smith. Acum

câteva zile ...M-a întrerupt o doamnă pe un ton glacial:- La telefon nu este domnul Smith. Domnul

Smith este în concediu. Dacă doriţi să-i lăsaţi un mesaj...

- E ceva în legătură cu un aspirator ...- Vă fac legătura cu raionul de aspiratoare.- Nu, nu!Prea târziu. Clic, clic. Din nou în legătură cu

raionul de aspiratoare.- Cu ce vă putem fi de folos?De data asta era o voce nouă, aşa că am luat-

o de la capăt:- Acum câteva zile am comandat de la

dumneavoastră un aspirator industrial. Dar l-am primitcu patru perechi de picioare şi fără accesorii ...

- Aha, un aspirator industrial. Asta ţine deraionul de feronerie, nu de raionul de aspiratoare.Sunteţi amabil să sunaţi din nou la centrală?

Am sunat din nou şi am cerut raionul deferonerie. Clic, clic, clic, clic.

- Îmi pare rău, a spus centralista.Sună ocupat.

Mi-am făcut o cafea, mi-am mai aprins oţigară şi am format iar numărul. La o adică, amcugetat eu, ce-ar fi să dau un anunţ la ziar ca să-lgăsesc pe cel care s-a ales cu două rânduri de accesoriişi fără nici un picior? Schimbăm între noi şi gata. Încele din urmă am izbutit să prind raionul de feronerie.

- Bună dimineaţa, a spus un bărbat foartevesel. Cu ce vă putem fi de folos?

- Am patru perechi de picioare şi nici unaccesoriu.

După o pauză lungă, omul a replicat:- Aici e raionul de feronerie.- Ştiu. E vorba de un aspirator industrial pe

care l-am comandat de la dumneavoastră şi care nuare accesorii.

- Aaa, daaa. Accesoriile se trimit separat. Dar,din păcate, aici nu ţinem accesorii. N-aveţi un catalogde comenzi prin poştă?

- Un catalog de comenzi prin poştă! amscâncit eu. Eu întotdeauna îmi fac cumpărăturile printelefon, e mai comod. N-ar fi mai simplu să telefonezla „Comenzi prin poştă” şi să le cer nişte accesorii?

- Mai rău v-aţi încurca. Cel mai bine e să-irugaţi să vă trimită un catalog. Căutaţi numerelepieselor pe care le doriţi şi faceţi comanda.

Am telefonat la „comenzi prin poştă” şi amcerut un catalog.

- Ne pare rău dar, pe moment, nu avem niciun catalog. Cel de toamnă va ieşi cât de curând. Azi,totuşi, ca o favoare pentru clienţii noştri, oferim uncatalog special cu lăzi de gunoi ...

Am pus receptorul în furcă, mort deoboseală şi învins. M-am îmbrăcat cu pardesiul.Nevastă-mea şi-a ridicat ochii de pe bătrânul nostruaspirator cu care tocmai curăţa covorul.

- Unde te duci?- Dă-mi picioarele alea şi nu mai pune

întrebări prosteşti.

Traducere de PETRU IAMANDI




Nr.128


Interviu cuCristian Peppino

40

Mitruţ Popoiu

Academice...

Nota de subsol / Hearat Shulayim, 103 min.Israel, 2011

Regia/Scenariul: Joseph Cedar; cuShlomo Bar-Aba, Lior Ashkenazi şi Aliza Rosen

Numărul de telefon, numărul de card, numărulde asigurare socială, de buletin, de înmatriculare auto,

toate guvernează viaţa omului modern din ce în cemai mult, devenind ştampilele sale în mediul public.Articolele de îmbrăcăminte, alimentele, cărţile, toateposedă şi ele un cod de bare şi sunt citite de un aparat,care la sfârşit tipăreşte chitanţa la una din zecile decase de la supermarket. Aşa se face că, încet-încet,

numele uzuale ale lucrurilor din jur şi chiar şi aleoamenilor devin cifre, iar personalitatea umană unicăşi irepetabilă, aşa cum se tot zice, începe să se ascundăîn spatele anonimei -pentru noi- combinaţii de cifreşi litere fără însemnătate logică. În realitate două

persoane cu numele Ion Popescu, având vieţi,familii, cunoştinţe, interese şi domicilii diferite nuau cum să fie confundaţi de aparatele de control aidentităţii. Acestea dau chiar un număr unic şiirepetabil. Viziunea se răstoarnă şi nu prea. Totuşi,fără a fi tentat de paranoia codului de bare careascunde în sine o chestiune diabolică, este evidentcă o simplă eroare de cifre transformă toatăordinea computerizată într-un haos. Nu prea greute poţi trezi că, dorind să cumperi un kilogram demere, la casă ţi se va cere vreo câteva sute de leinoi, fiindcă ultima cifră, întâmplător „8”, a fost cititădrept „3” şi se potrivea unui cuptor cu microundeşi grill.

O astfel de comedie a erorilor - da, uneorimai poate fi şi comedie -, a imaginat regizorulisraelian Joseph Cedar, atunci când a scrisscenariul filmului „Hearat Shulayim”, peromâneşte, Nota de subsol. Nu o eroare decoduri, ci una de secretariat duce la un haos înfamilia de intelectuali Shkolnik. Tată şi fiu, ambiiprofesori universitari, ambii preocupaţi cu

cercetarea Talmudului, numele lor unul lângă altul încataloagele universităţii şi numerele de telefon unulsub altul. „Alo, profesorul Shkolnik?” – „Da” – „Aiciministrul culturii. V-am sunat să vă felicit pentruprimirea premiului Israel”. Ce se întâmplă însă, dacăîn loc să fie contactat un tânăr profesor cu talent,harismă şi numeroase publicaţii, la telefon răspunde





41

3

Cronicile amatorului… de cArte şi de alte arte

bătrânul tată, şoarece de bibliotecă, ursuz, invidios şi care nu a reuşitdecât performanţa academică de a fi amintit într-o notă de subsol deun mai titrat savant?

Ideea acordării anuale a unor premii naţionale de excelenţă nueste invenţia noastră. Spre exemplu, cel mai prestigios premiu pentrupromovarea culturii şi filosofiei evreieşti, acordat începând cu anii ‘50la Ierusalim, este „Premiul Israel”. Distincţia este foarte râvnită decercetători în domeniile umaniste, dar şi în ştiinţele exacte şi rivalizeazăîn bună măsură cu mult mai cunoscutul Nobel. Formalităţile deacordare ale acestui premiu constau în contactarea telefonică anominalizatului, care trebuie să se declare de acord cu primirea

distincţiei. Mult mai târziu, într-o ceremonie televizată, premiul este înmânatoficial, laureatul primind prin aceasta recunoaşterea naţională pentru contribuţiaadusă culturii. Astfel, în acest răstimp se pot redistribui premiile, alcătui elogiileşi - de ce nu? - anula erorile.

Tragicomedia israeliană atinge un subiect destul de sensibil pentru însuşisufletul naţiunii. În contextul religios al naşterii poporului ales, au existatîntotdeauna conflicte, sau cel puţin rivalităţi, între tată şi fiu: Noe şi Ham celblestemat, Isaac şi Iacov, favoritul mamei, David şi Abesalom cel cu pleteleîn vânt. Mai mult, întreaga istorie a neamului care ne-a dat Biblia este oistorie destul de romanţioasă dintre un Tată transcendent dar gelos şi un fiupe alocuri recalcitrant, pe alocuri artist, însă rareori ascultător, însuşi poporulIsrael personificat. Nu departe de aceeaşi tensiune se clasează şi Galut-ulsau filosofia exilului, respectiv Shoah-ul sau filosofia holocaustului. Departede a-şi pune cenuşă în cap şi a se considera vinovat, poporul ales îi ceresocoteală Părintelui pentru nedreptăţile istoriei.

Ca mai întotdeauna, într-o formă sau alta există şi un tampon între celedouă tabere cu săbiile ascuţite şi trăgaciul pregătit, iar aceasta este de genulfeminin. Locul ei la mijloc este de-a dreptul un martiriu: alături de soţul ales,sau de fiul iubit, fără o soluţie la îndemână. Şi ca să fie totul şi mai complicat,fiul destupat la minte şi dispus spre compromisuri, la rândul său tată de fiu,pare să repete la un alt nivel aceeaşi greşeală. Conflictul generaţiilor, al ideilor,al valorilor nu se termină niciodată. Iar la mijloc se află, ca mai întotdeauna,răstignită între două orgolii diferite, o fiinţă vulnerabilă care ştie toate secreteleşi care înăbuşă în sine imposibila dragoste.

Un film cu umor fin, cum numai evreii ştiu să facă, dublat de un jocactoricesc de calibru. Cu toate astea, Oscarul pentru filmul străin 2012 aaterizat în curtea vecinului iranian, pentru istoria divorţului imposibil dintreNader şi Simin.

O nouă carte de laEditura Partener

Cărţi şi revisteprimite laredacţie

Cel mai nou număr al revisteieditate de Asociaţia Cultul

eroilor

Repere literare, care apare laPloieşti, redactor-şef

Gabriel-Vincenţiu Mălăescu




Nr.128


Explozie lirică

42

Crusoe”, ataşat volumului “Amintiri din pădurile deMiconia”: “Cum merg aşa-i şi drumul: încolţit / Pe-omuchie de apă şi cuţit / Cu plopii toţi căzuţi în asfinţit- / ... / La slujbă mă gândesc ... puteam lipsi / Căcibucuria asta de a fi / E treaba celor care nu sunt vii”(“Cum merg aşa-i şi drumul”, pag. 287); cu o formulăprozodică interesantă, şi clasică şi novatoare, cuterţine în rimă încrucişată şi cu titlul preluat de laprimul vers, cules cu italice. Poetul îşi asumă şi oorgolioasă misiune de artist damnat: “Acum sunt singurpoţi să mă întrebi / Cum de-am ajuns să tremur înlumină / Într-un ungher de linişte deplină -”, cuconştiinţa artistului-cetăţean: “Căci noaptea mea lanimeni nu se-nchină, Şi-n mulţumirea asta stau acei,/ Care nici nu se zbat, nici nu suspină” (“Acum suntsingur”, pag. 291); pentru că el, poetul militant,rămâne acelaşi naiv perpetuu, optimist incurabil,romantic, din vremuri curate, în faldurile somptuoaseale crezului său poetic: “Eu tot mai cred că viaţa-i opoveste / Şi că-n poveste zace un colind / Pe care-lştiu cu ochii-nchişi...” (“Eu tot mai cred”, pag. 293).

Volumul “Fructe de [email protected]” are doarcinci poeme în limba română, deşi în volumul publicatîn 2010, la Editura “Fundaţia Culturală Antares”, existăşi variantele în alte trei limbi de circulaţie europeană,engleză, francează şi germană. Surprinzător, autoriicolecţiei Opera Omnia – Poezie contemporană, ValeriuStancu, Cătălin Bordeanu, Cristian Almăşanu şi AurelŞtefanachi s-au oprit, pare-se nu întâmplător, la unsingur poem-argument, cel care a şi dat t i tlulvolumului, “Fructe de [email protected]”, structuratîn trei secvenţe, pe o singură componentă tematică,voit programatică, cu valenţe de ars poetica: “şi voimă întrebaţi ce e poezie / şi eu vă răspund: sunteţichiar în faţa ei!” (Op. cit., pag. 303); ca şi cum armai fi fost nevoie de alte argumente lirice, ca să seştie cât de mare, de autentic şi de... “modest” estepoetul Corneliu Antoniu, în nota uşor persiflantă,sinceră şi autoironică, dezarmantă dar convingătoare:“Pentru că / o viaţă întreagă am umblat ca Vodă prinlobodă / îmblânzind oglinzile perfecte / - micadeşertăciune a deşertăciunilor - / m-am mutat acumîn / turla bisericii «Sfintele Principate» / într-o lucarnăpe unde intră curcubeul / şi imnurile cereşti în câteşapte limbi deodată” (Ibid.)

Un univers poetic, un crez poetic, pe un conturliric sinuos dar ascendent, insinuant şi obsesiv, darcu trimitere imperioasă spre condiţia de poet a poetuluiCorneliu Antoniu, pe un lait-motiv orgolios, pecare-l transcriu din nou: “şi voi vă întrebaţi ce e poezia/ şi eu vă răspund: sunteţi chiar în faţa ei”, o poeziecu totul interiorizată, cu modulaţii sentimentale grevatede rigori şi efecte contradictorii.

Strada Portului*continuare de la pagina 31

este să vorbesc despre El în tot ceea ce gândesc şi înceea ce spun.”

„Al.Mironescu subliniază – arată N.Rădulescu2

– că rugăciunea neîncetată este singurul mijloc al omului de a serealiza în propria lui umanitate, în propria lui omenie. Am înţelescă această problemă foarte personală, dar şi comună unei marifamilii de oameni, este problema regăsirii de sine; cu alte cuvinte,rugăciunea inimii prin care să intri în posesia a ceea ce eşti tuînsuţi cu adevărat. Să pătrunzi în sinea ta, acolo unde te întâlneştiîn chip viu cu omenia ta, cu icoana profundă a omului, a Omuluicare eşti, şi pe care a întrupat-o deplin Hristos.”

Interesantă şi definiţia lirică a Mănăstirii, aflată într-unpoem numit „În pragul limilor”, scris în 30 aprilie 19693:

„Mănăstirea e un fapt, nu este o problemă, o dilemă.E poarta şi e pragul, inefabila frontieră, întrepătrunderea a

două lumi (...)Biserica nu e azil, nu este consolare, nici refugiul neputinţei,E sânul unde trebuieşte suptă credinţa şi puterea neclintită,Secretul care scoate la iveală omul din fiecare om...”Pentru a ne da şi mai bine seama de forţa personalităţii

cărturarului, iată cum începe un alt articol din carte, „Cultura –arta de a sluji Viaţa. Marginalii la Azaria şi Misail. Dialog asupraculturii.”4:

„Academicianul Zoe Dumitrescu Buşulenga scria în prefaţacărţii profesorului Alexandru Mironescu, „Serile singurătăţii”, oapreciere cu o încărcătură deosebită: Este de ajuns să parcurgicu băgare de seamă o pagină scrisă de Alexandru (Codin)Mironescu, pentru pentru a-ţi da seama, chiar de la primul nivelal receptării, că te găseşti nu în faţa unei fiinţe obişnuite, chiardeosebit de dotată, ci în faţa unei conştiinţe de o adâncime şiacuitate cum greu se mai găseşte. Cuvântul care dă greutateacestei fraze este „conştiinţă”. A fi conştiinţă înseamnă a realizacă exişti ca persoană şi că, în acelaşi timp, porţi în tine întregulunivers şi eşti responsabil pentru întregul univers. CONştiinţaeste memorie care vine din trecut şi se impune acum ca judecată,este apreciere imediată a sufletului, dar mai este şi forţă şi imperativpentru viitorime. Este luciditate şi responsabilitate. Ea îl face peom să trăiască în toate cele trei dimensiuni ale timpului...”

Aşadar, un cărturar de redescoperit, mediatizat printr-ocarte binevenită... Şi pentru că nu s-a insistat asupra prozei sale,ne face curioşi şi în această privinţă, mai ales din perspectivaunei istorii a literaturii şi scriitorilor din spaţiul covurluiano-tecucean.

a.g.secară

Note:1 Cf. paginilor 49-52 din cartea recenzată aici, articolulAlexandru Mironescu – Mărturisitorul, scris deNicolae Rădulescu.

2 Ibidem, p.51.3 Rolul Sfintei Mănăstiri Cernicaîn viaţa spirituală a lui

Al.Mironescu şi câteva cuvinte despre Rugăciune, p.40, acelaşivolum omagial.

4 P.83, articol de Valentin Vesa.

Un Om de rugăciune...*continuare de la pagina 27







DICŢIONAR– Artişti plastici gălăţeni (66) –

43

Paginile 43 - 46,realizate de Corneliu Stoica

Art

e vi

zual

e

MANOLE, Aurel - pictor. S-a născutla 17 aprilie 1953, în satul Adam, comunaDrăguşeni, judeţul Galaţi. A absolvit Facultateade Arte Plastice din Iaşi, secţia Pedagogia arteişi desen (1978); Licenţiat în arte decorative şidesign (1996). Doctor în arte vizuale,Universitatea Naţională de Arte, Bucureşti.Profesor la Liceul de Artă din Brăila; 2002-2003, Profesor invitat la cursurile de vară,Universitatea Cornelll, New York, S.U.A.Membru al UAPR, secţia pictură, din 1990.Preşedinte al Filialei Galaţi a UAPR din 2006.

Studii în domeniul artelor decorative aplicate,concretizate în brevetul de invenţie nr. 112176/1995,înregistrat la OSIM Bucureşti cu titlul „Amestec defuziune cromatică, procedeu de realizare şiinstrumente de lucru”.Membru al mai multorasociaţii şi fundaţii dinţară şi din străinătate:AFRA, Paris, Franţa;Asociaţia Europeană deScience Fiction;preşedinte al Fundaţiei„Astralis”, Galaţi;preşedinte onorific alCenaclului „Sfera”,Brăila. Expoziţiipersonale în ţară şi înstrăinătate: Bacău (1994,1999); Bucureşti (1986,1987, 1988, 1990,1991, 2000); Craiova (1999); Dortmund, Germania(1999); Galaţi (1980, 1981, 1982, 1983, 1984,1985, 1986, 1987, 1988, 1989, 1990, 1991, 1992,1993, 1994, 1995, 1996, 1997, 1998, 1999, 2000,2001, 2002, 2003, 2005, 2006, 2007, 2008, 2009,2010, 2011); Iaşi (1977, 1989); Fayance, Franţa(1990); Freundstadt, Germania (1992); Mamaia(1986); New York, S.U.A., Centrul Cultural Român(1992); Piatra Neamţ (1992, 1993); Râmnicu Vâlcea(1999); Toronto, Canada (1988, 1989, 1990);Jerssy, Anglia (1993); Tecuci (1997, 2010).Participări la Tabere de creaţie: Anina, Caraş Severin

(1984); Lazarea, Harghita (1987); Amara (1989);Reşiţa (2005, 2007, 2008); Celic Dere, Tulcea(2006, 2007); Tabăra Internaţională de pictură„Malko-Târnovo”, Bulgaria (2008); TabăraInternaţională de pictură Plopeni, Prahova şiHerculane, Caraş-Severin (2008). A publicat cartea„Noi modalităţi şi soluţii de amestec al culorilor.Fuziuni cromatice dirijate în practica picturii”, EdituraFundaţiei Universitare „Dunărea de Jos”, Galaţi,2009. Distincţii: Premiul III la arte vizualeROMCOM, Piteşti (1988); Marele Premiu deAnticipaţie, Amara (1989); Premiul naţional pentruarte vizuale ROMCOM, Bucureşti (1990); MarelePremiu EUROCON (1990); Premiul III pentrugrafică la Concursul de Arte Vizuale „Panait Istrate”,Fayance, Franţa (1991); Premiul pentru artă fantastică

E U R O C O N ,Vilnius, Lituania(1996); OrdinulMeritul Culturalîn grad de Ofiţer,categoria C -„Artele plastice”(2004). Lucrăriale sale se află încolecţii de stat şiparticulare dinRomânia şi dinAnglia, Brazilia,B u l g a r i a ,Canada, Franţa,Germania, Italia,

Israel, Lituania, Olanda, Polonia, Spania, S.U.A..Creaţia sa a străbătut câteva etape fără prea mari

diferenţe în privinţa temelor abordate, ci doar cucâştiguri ce privesc mai ales aprofundarea limbajuluiplastic. Aurel Manole a cultivat deopotrivă pictura şigrafica, dar s-a manifestat cu reuşite de-a dreptulimpresionante şi-n arta decorativă (tapiseriatridimensională). În pictură, ciclurilor „Efemeride”,„Engrame”, „Oraşul”, în care artistul pornea de ladatele realului, dar le transfigura, ridicându-le la rangulde metaforă şi simbol, le-au urmat o serie de tablourigrupate sub genericul „Structuri”. Ele conţin imagini

Curiozitate




Nr.128


Castelulzburator,

acvatinta, 620x760 mm

fantezie româneascã44

ale unei lumi fantastice, ireale, vecine cuarta science-fiction, evidenţiind cât de binese simte artistul în lumea nemărginită aimaginarului. Câteva elemente-simbol revinşi aici ca adevărate lait-motive: calul,inorogul, fluturii, lumea acvatică sau

minerală, cosmosul. Ca limbaj pictural ele sunt cutotul deosebite. Pasta este fluentă, proaspătă, uneoriea este astfel aşezată încât dă impresia reliefului.

Alteori capătăo patină defrescă. Lat e h n i c apictografiei,Aurel Manolea ajunspornind nu dela monotipie,cum au crezutmulţi, ci de lao tehnică multmai veche,aceea aencausticii.Pictate pelemn caşerat,pentru ca

astfel să fie înlăturată orice urmă de porozitate amaterialului, tablourile din ciclul „Structuri” sunt defapt nişte peisaje imaginare, proiecţii ale unei lumiposibile dincolo de cunoştinţele noastre sau dincolode actualele limite ale cunoaşterii umane. Culoareanu este niciodată aspră, rugoasă, ci dobândeştesonoritate şi strălucire, tonurile se întrepătrundîntocmai ca-ne n c a u s t i c ă .Lucrările det a p i s e r i etridimensională ausurprins prin ideilevehiculate de artist,cât şi prin realizareaplastică. Conceputeingenios, obiecteledecorative închipuieforme şi volumediferite: rădăcini,vârtelniţe, trunchiuride copaci, şerpi,

cuiburi de pasări, liane etc. Aurel Manole valorificăfirul de lână sau de bumbac, sfoara de Manilla (înforma naturală sau colorată), fibrele de sisal şi altemateriale sintetice, alcătuind compoziţii decorative cepot ornamenta oricând spaţii interioare mai mici saumai mari, înlăturând monotonia sau rigiditatea pereţilor,alăturându-le acestora frumuseţea şi nobleţea arteiautentice. Unele lucrări, ca cele reprezentând cuiburisau liane, creează chiar acea atmosferă de misterspecifică Deltei sau bălţilor Brăilei, amintindu-neîntr-un fel de proza şi minunatele descrieri ale lui MihailSadoveanu. După ce a încercat şi unele experienţecu ecouri din gramaticile constructivistă şu cubistă,Aurel Manole şi-a ancorat în ultimul timp creaţia înzona abstracţiei lirice (expoziţiile deschise subgenericul „Semne”). În lucrările de dimensiuni maimari, lirismul său este grav, reţinut şi meditativ, culorilesunt sobre, predomină roşul ternar, ocrul, albul,albastrul dramatic, brunurile, pământul de Siena. Înschimb, în tablourile de mici dimensiuni, artistul esteextrem de spontan, culorile se înmulţesc,păstrându-şi puritatea, prospeţimea şi strălucirea.Apar galbenurile solare, violeturile, verzurile deschise,rozurile. Materia picturală câştigă în intensitate,pictorul mizează mult pe forţa senzorial-expresivă,emoţională a culorii, pe virtuţile poetice şi muzicaleale acesteia.

Bibl.: Corneliu Stoica, Artişti plastici de laDunărea de Jos, Editura Alma, Galaţi, 1999; CorneliuStoica, Identităţi artistice, Editura Alma, Galaţi,2004; Corneliu Stoica, Întâlniri confortante, EdituraSinteze, Galaţi, 2007; Corneliu Stoica, Interferenţe,Editura Sinteze, Galaţi, 2009; Valentin Ciucă, Unsecol de arte frumoase în Moldova, vol. II, Editura

Art XXI, Iaşi,2009; ValentinC i u c ă ,D i c ţ i o n a r u lilustrat ala r t e l o rfrumoase dinMoldova 1800-2010, EdituraArt XXI, Iaşi,2011.

La o

glin

dă

Colină în amurg





45

Morphochroma

Eugen Holban şiFlorian Crihană -

Sub semnulsimfoniei griurilor

Asocierea într-o expoziţie a plasticienilorgălăţeni Eugen Holban şi Florian DoruCrihană poate fi considerată hazardată la

prima vedere, date fiind felul picturii practicate decei doi şi problematica abordată de fiecare. Şi totuşi,vizitându-le expoziţia găzduită de Galeriile de Artă„Nicolae Mantu”, constatăm că ceea ce-i uneşte estepreferinţa ambilor pentru simfonia de griuri colorate,astfel că lucrările se susţinprintr-un dialog de o deplinăcoerenţă.

Eugen Holban, cunoscut şipentru cercetările sale dindomeniul etnografiei şi arteipopulare din Moldova de Sud,materializate deocamdată înpublicarea unui splendid album şia numeroase articole apărute înpresa culturală gălăţeană şi înrevistele de specialitate din ţară, arevenit cu o expoziţie personalădupă foarte mulţi ani,demonstrând prin lucrărileprezentate pe simeze că acestecercetări nu au rămas fără ecou încreaţia sa. Tehnica în care suntrealizate cele 20 de lucrări este ceaa pastelului, o tehnică pretenţioasă şi puţin practicatăîn zilele noastre. Eugen Holban a pătruns adâncmotivele întâlnite în arta populară, le-a asimilat, le-aînţeles semnificaţia şi a reuşit să le abstractizeze încompoziţii în care doar discreţia culorii şi unele titlurisugerează izvoarele din care acestea îşi trag sevele.Totul este pictat în cheia abstracţionismului liric, înacorduri de un rafinament la care a ajuns în urmaunui exerciţiu îndelungat în tehnica pastelului. Fie căse intitulează „Nelinişte”, „Zbor întrerupt”, „Lebăda”,

„Solstiţiu”, „Melancolie” sau „Noaptea lupului”,„Sântoader”, „Somnoroase păsărele”, „Măruldiscordiei”, „Pasăre Măiastră”, Un basm se înfiripă”,compoziţiile sale atrag, emoţionează, îndeamnă laîndepărtarea vălului misterului şi la descoperireamesajului încorporat de artist în materia sensibilă aculorii. Sugestiile şi trimiterile sale la arta populară, lamotivele întâlnite pe scoarţele moldoveneşti, pe

ştergare sau pe vestimentaţiaportului popular de la Dunărea deJos sunt foarte discrete, făcute cusubtilitate. Eugen Holbanplăsmuieşte imagini care să-i punăîn valoare individualitatea stilistică,transpuse pe suportul de hârtie saude carton cu mijloace sintetice,sensibile, de mare fineţe, bazate pesimbol şi metaforă plastică. Poeticasa este a unui liric de substanţă, carepune pe primul plan reflexivitatea,înălţarea spre zonele rarefiate alespiritului. Compoziţiile rezultate aucoerenţă, sunt echilibrate, construitecu impecabilă ştiinţă, declanşează însufletul privitorilor o claviatură desentimente care-i tonifică şi le

trezeşte interesul pentru cunoaşterea culturii acestuipopor.

Grupate sub genericul „Bere de Bruges”, cele15 lucrări ale lui Florian Doru Crihană continuă ciclulexpus cu câtva timp în urmă, tot la Galeriile de Artă„Nicolae Mantu”, intitulat „Broderii de Bruges”, cucare artistul urmează să deschidă o expoziţie personalăîn Belgia. Berea, fiind alături de dantelă, un alt produsde faimă al acestei ţări (surse on-line arată că secunosc aproximativ 500 de specialităţi de bere),

Florian Crihană, Butoiul

Eugen Holban, Compoziţie I




Nr.128


46Crihană creează cuvervă umoristicăsituaţii comice plinede haz, care-lapropie pe iubitorulde artă şi-l

deconectează, îi înlăturătensiunile şi neliniştile acumulatezilnic, producându-i o stare derelaxare şi satisfacţie. Butoiulcu bere, halba, personajemasculine şi feminine surprinseîn varii ipostaze satiricepopulează tablourile sale,întâlnindu-le chiar şi în locuri deneimaginat. Fantezia artistuluinu cunoaşte limite. Berea serevarsă din abundenţă în valuripe terasa unui restaurant(„Spumă la terasă”), canalelecare traversează Bruges-uldevin „Canale cu bere”, halbaeste element de arhitectură alunor grandioase turnuri(„Turnul”), un camion încărcatcu butoaie este pe punctul de a se răsturna de laînălţimea unui pod, în timp ce berea se amestecă cuapa canalului („Camionul”). Butoiul ia forma ugeruluiunei vaci („Mulsul vacii”), este gata să zboare aidomaunui balon (Zborul”) sau este multiplicat într-oipostază ce seamănă cu înfăţişarea unei locomotive(„Locomotiva”). Femeile dantelărese sunt

transportate într-un vehiculalături de butoaie(„Dantelăresele”), doitransportatori ai unui butoi,obosiţi de efort, se odihnesc subun felinar stradal („Felinarul”),printr-un mare pahar răsturnatînaintează câteva bărci. Însăşipoarta oraşului Burges are casemne emblematice elementece-i invită pe turişti la unpelerinaj stropit cu lichidul auriu,spumos şi răcoritor. Este înobişnuinţa lui Florian DoruCrihană ca multe situaţii comicesă le proiecteze pe fundalul sauîn proximitatea unor edificii cuo arhitectură impunătoare, faptcare sporeşte interesulprivitorilor şi le dă prilejul săadmire măiestria artistului înconstruirea unor peisaje ample,

în crearea unei atmosfere de mare efectstenic. Gama de griuri colorate folosităeste subordonată unui desen clar,precis, intrat de mult în practica acestuimare meşter al penelului umoristic.

Apreciem prezenţa împreună acelor doi plasticieni gălăţeni pe simezeleaceleiaşi galerii, două personalităţidistincte, cu universuri artistice diferite,dar cu aceeaşi aplecare spre lucrul făcutcu seriozitate, menit să emoţioneze, săînalţe spiritual şi să rămână.

Eugen Holban,Nelinişte I

Florian Crihană, Dantelăresele

Florian Crihană, Maneken-Pis





47

declare că mijlocul cel mai propice pentruatingerea acestui scop pare a fi alegereaunei localităţi intermediare ca antrepozit,unde atât piroscafele austriece de Dunăre,cât şi cele de Odessa pot să-şi descarcemărfurile, debarce pasagerii şi să efectuzeschimbul lor reciproc.

Se consideră că, cu cât aceastălocalitate va fi mai aproape de gura devărsare a Dunării, cu atât aceasta va oferimai multe facilităţi piroscafelor de Odessa.

Punctul Sulina pare la prima vedere celmai covenabil; dar o examinare atentă a

localităţii i-a convins curând <pe oficialiisocietăţii> că Sulina nu oferănici-o facilitate care să asigurecondiţii care sunt indispensabilepentru înfiinţarea unui antrepozit,deoarece situarea sa dăunătoaresănătăţii şi lipsa totală a oricărorcomodităţi necesare se opunacestui lucru.

Era normal.La 1835, în data de 5 mai,

localitatea arăta în felul următor... .Souli sau Soulina era

odinioară un mic burg; astăzi nuse găsesc decât 8 barăciconstruite din stuf şi lemn undelocuiesc căpitanul vasului de pazăîmpreună cu familia sa, echipajulcanonierei şi câţiva pescari.

Pâlcuri de sălcii cresc pe acolo şi în mijlocullor fluviul cu o lăţime de 150 până la 160 destânjeni separă cele două maluri; pe cel din stângase afla deasemenea odinioară un far, câteva caseşi o cafenea turcească care nu se mai văd astăzi.

Acolo există încă urmele unei cazarmeconstruite în anul 1807 de Ruşi pentru a adăpostiun batalion.

Mulţi pescari locuiesc pe insulele Dunării,cîţiva dintre cei ce stateau lângă colibele lor conicesau care traversau fluviul vâslind în pirogile lorne aduceau aminte de imaginile oferite debăştinaşii din insulele din Oceanul Pacific, cu careseamănă frapant de mult.

File de istorie*continuare de la pagina 35

Să recunoaştem nu era un loc propice pentruoperaţiunile complexe de transbord a mărfurilor şipasagerilor, loc care, totuşi, la insistenţa aceluiaşiMihail Semionovici Voronţov avea să se transformecu timpul într-un oraş din Far West, ptiu drace, EstulÎndepărtat!

Aşadar, oficialii companiei dunărene de piroscafesusţineau alternativa cea mai viabilă.

Direcţiunea societăţii din Viena crede astfelcă poate propune Galaţiul, oraş situat pe malulstâng al Dunării, care, cu toate că este maidepărtat de gurile ei, oferă sub alte raporturi,avantaje şi facilităţi mult mai considerabile decâtcelelalte localităţi situate mai aproape de această

gură de vărsare.Prezenţa unui

consul al Austriei înaceastă localitate nueste mai puţinimportantă.

Astfel, acesta va fiunul din puncteleasupra căruia cele douăsocietăţi vor trebui să seînţeleagă şi nota demai sus citată deministerul imperial –din data de 9 ianuarie1836 s.n.- anunţă căsocietatea din Odessase află încă în aceleaşi

dispoziţii pe care le-a manifestat în această privinţăanul trecut.

Atenţie, anul propunerii avansate de MihailSemionovici Voronţov era 1835 şi aceasta fuseseconcepută în urma vizitei sale la gurile şi în DeltaDunării însoţit de Taitbout de Marigny, nu mai puţincelebrul hidrograf al Mării Negre din prima jumătatea veacului 19, între 4 şi o zi rămasă necunoscută alunii mai a anului menţionat.

Numai că exista o problemă.

(va urma)




Nr.128


Responsabilitatea pentru grafie, conţinutulopiniilor, argumentelor sau părerilor aparţine, înexclusivitate, autorilor. Materialele primite, publicatesau nepublicate, nu se înapoiază. Redacţia revistei nuîmpărtăşeşte întotdeauna ideile conţinute întextele publicate. Fotografii din arhiva Centrului sau altesurse, precizate când este cazul.

EDITOR:CONSILIUL JUDEŢULUI GALAŢI

CENTRUL CULTURAL “DUNĂREA DE JOS”

REVISTADIRECTOR:

SERGIU DUMITRESCU

Redactor-şef: Florina [email protected]

[email protected] de redacţie, layout, documentare:

a.g.secară[email protected]

[email protected]

Rubrici:Pr.Eugen DRĂGOI, Eugen HOLBAN,Ion HORUJENCO, Petru IAMANDI,

George LATEŞ, Radu MOŢOC, Katia NANU,Ionel NECULA, Nicoleta ONOFREI,Vasile PLĂCINTĂ, Mitruţ POPOIU,

A.G.SECARĂ, Corneliu STOICA, A.VELEACulegere şi corectură: Laura DUMITRACHERealizarea copertelor: Eugen UNGUREANU

Foto coperta I: Ionuţ Valentin ANGHEL

AgendaCentruluiCulturalDunărea de JosGalaţi

Alte detalii despre activitatea CentruluiCultural Dunărea de Jos Galaţi pot fi aflate pepagina web a instituţiei (http://www.ccdj.ro/) oripe adresa de facebook Ccdj Galati. Adresaon-line a revistei şi arhiva parţială se găsescpe aceeaşi adresă web.

Luna noiembrie cuprindeprogramele cu proiectele:

Am revenit la... Tematici!

Numărul 129 va avea ca temă

Facebook

Numărul 130

Cum vă petreceţi Sfârşitul lumii?

Numărul 131Winterfresh

tem

e pe

ntru

viito

r

Revista Dunărea de Jos este membrăAPLER (Asociaţia Publicaţiilor Literareşi a Editurilor din România)

ISSN: 1583 - 0225Adresa: Strada Domnească nr. 61, Galaţi

cod 800008; tel/fax: 0236/418400; 415590e-mail: [email protected] www.ccdj.ro

MEMORIA – Proiecte: Revista „Dunărea de Jos”,Cubul critic „OBLIO” , Clubul umoriştilor”VERVA”,Editare cărţi, CD-uri, DVD-uri, pliante etc.ROGVAIV – Proiect: Seri culturale ale etniilor(concerte, spectacole)VISIO – Proiecte: Arte Vizuale, Arta Fotografică,Artele SpectacoluluiMEGALOPOLIS - Proiecte: „POEZI-MĂ”- proiectde lecturi publice, fotograme, jurnal, campanieproletară, participare naţională,Parteneri: U.S.R.- Filiala Sud EstCLEPSIDRA- Proiecte: FILANTROPIA(concerte)POMUL VIEŢII- Proiecte: Tezaur etnofolcloric, CasaSatului, Valori autentice ale culturii popularetradiţionaleSATUL DIN NOI- Proiect: Tânărul şi tradiţiastrămoşilorRO-ETHNOS- Proiect: la români de sărbătoare,Şezătoarea, Selecţii locale pentru Festivalul de Datini şiObiceiuri de Crăciun şi Anul Nou „Tudor Pamfile”.PĂMÂNT ŞI SUFLET- Proiecte: Târgul MeşterilorPopulari - Târgul de Sf.Andrei






http://www.ccdj.ro/


http://www.ccdj.ro




exod

usPublicaţii din... Sud

sosite la redacţie

Pe drumul integrării europene…

Reîntâlnirea cu jurnalistul şi poetulPetru Botezatu, cu ocazia sărbătoririi LimbiiRomâne de la Cahul, din 31 august 2012,când a şi fost lansat volumul său de poezie,„Beresith” (Facerea), ne-a adus aminte şi depublicaţia coordonată de domnia sa,săptămânalul „Curierul de Sud”, sursă deinformare pentru locuitorii din sudulRepublicii Moldova... Într-un interviu realizatcu Cristina Stănculescu şi Julien DaneroIglesias, cercetători la Centrul pentruStudierea Vieţii Politice al Universităţii Liberedin Bruxelles, care au realizat un studiu

privind percepţia cahulenilor vizavi de fenomenulintegrării europene, se subliniază ideea că ar trebuisă se încerce să se depăşească diferenţeleinteretnice, fără a se renunţa la ce înseamnă să fimnoi înşine... S-a observat, referitor la dorinţa deintegrare, că nu este doar un discurs politic, ci şi„o aspiraţie la nivelul vieţii de zi cu zi şi că, pentruo mare parte a celor pe care” i-au întâlnit „integrareaîn Uniunea Europeană este o posibilitate de a trăimai bine, în primul rând, iar, apoi, poate îndeplineşteşi o aspiraţie mai veche, faptul că RepublicaMoldova se află pe harta Europei este considerat şiun drept în sine”.

O profesoară de istorie, Claudia Galaju, trageun semnal de alarmă în articolul „Studierea istorieiromânilor – un imperativ neglijat”, considerând „căeste necesară o perioadă de încă cinci ani destudiere separată a cursurilor de istorie universalăşi istorie a românilor, pentru a compensa etapele înevoluţia ştiinţei istorice din Republica Moldova,când nu se studia istoria naţională şi existaabordarea comunistă în predarea disciplinei”,aceasta deoarece în Republica Moldova,aflându-se în perioada de constituire a statutului,studierea istoriei integrate care, actualmente, sestudiază în ţările europene, ar fi oarecumnepotrivită...

In memoriam Constantin Carbarău

Numărul din august al revistei „Sud”, careapare în Giurgiu, îl omagiază pe unul dintrefondatorii revistei, Constantin Carbarău, plecatdintre noi la cele veşnice... În acelaşi timp, ni seaduce aminte că se împlinesc 140 de ani de lamoartea lui Dimitrie Bolintineanu, un scriitoraproape uitat... Semnalăm şi editorialul „Provincia”de Vasile Grigorescu... (a.g.s.)

Centrul Cultural „Dunărea de Jos” organizează în datade 18.10.2012, cea de-a cincea ediţie a Festivalului – concursde muzică populară pentru copii şi tineri interpreţi„Perla Dunării”.

Acest eveniment se adresează tinerilor solişti vocaliamatori; este gândit ca o competiţie artistică în domeniulinterptarii cântecului popular şi are ca scop promovareavalorilor, frumuseţea folclorului muzical şi descoperirea detinere talente din zona Galaţiului.

Concursul va fi structurat pe două categorii de vârstă: 6-11 ani şi 12-18 ani.

Concurenţii care se încadrează la prima secţiune(intervalul de vârstă 6-11 ani) vor trebui, la alegere, să prezintepe scurt un obicei tradiţional specific zonei, costumul popularsau să prezinte un fragment din literatura popularăromâneasca (snoave, cimilituri, întâmplări, ghcitori) şi uncântec interpretat cu acompaniament orchestral, iarconcurenţii care se încadrează la a doua secţiune (intervalulde vârstă 12-18 ani) vor trebui să interpreteze în modobligatoriu două piese din repertoriul muzicii populare dinzona Moldovei, după cum urmează:

§ -Un fragment de baladă sau doină fără acompaniament;§ - Un cântec interpretat cu acompaniament orchestral.Se vor acorda importante premii în bani pentru fiecare

dintre cele două categorii de vârstă. Festivalul se vadesfăşura sub forma unui spectacol concurs cu public.

Concurenţii vor fi acompaniaţi de orchestra de muzicăpopulară a Ansamblului folcloric „Doina Covurluiului”aCentrului Cultural „Dunărea de Jos”.

LOCAŢIE: TEATRUL MUZICAL „NAE LEONARD”,începând cu orele 16:00, intrarea fiind liberă.

Perla Dunării




Revista Dunarea de Jos 128

Documents

Transcript of Revista Dunarea de Jos 128