CAROL I (1866-1914)PRIMUL REGE AL ROMÂNIEI

În 11 februarie 1866 Al. I. Cuza, domnitorul

României, este detronat şi este nevoit să semneze abdicarea

pregătită de către politicienii vremii.

Aceştia îşi motivau acţiunea prin faptul că hotărârea Divanurilor ad-hoc de dinaintea Unirii Principatelor

Române stabilea ca ţara să fie condusă de “un principe străin”.

Politicienii români îşi îndreaptă privirea spre un membru al familiei regale de Orleans din Franţa, Filip al

Belgiei, conte de Flandra. Acesta a refuzat politicos tronul, deoarece pentru un prinţ din Franţa era dezonorant să ajungă rege al unui stat vasal

Imperiului Otoman.

• Politicienii români, conduşi de către I.C. Brătianu, s-au dus în Prusia (Germania) unde au propus această

onoare prinţului Carol Eitel Friedrich Zephyrinus

Ludwig von Hohenzollern-Sigmaringen. Acesta a

acceptat, menţionând de la început că supunerea faţă

de sultan nu este o problemă atât de mare şi că va fi înlăturată la momentul

potrivit.• Înainte de a pleca, celebrul

cancelar al Germaniei, Bismark, i-a spus: „De ce

sa nu încerci? Dacă reuşeşti, cu atât mai bine

pentru tine!“

• Absolvent de şcoli militare, Carol era un

ofiţer trecut de tânăr prin lupte, un ostaş prusac

disciplinat, care participase în război, un fin diplomat şi un ofiţer apreciat de către soldaţi

pentru calităţile sale militare şi de

conducător. Pentru România, un lider tânăr,

cu calităţi militare şi diplomatice reprezenta

un mare avantaj. La acea dată abia împlinise 27 de

ani. Se născuse în 1839…

• Carol a plecat spre România cu un paşaport de om de afaceri, deoarece la acea dată între Germania şi Austria

era o stare de conflict, trecând în acest mod prin Austria şi Ungaria. Pe data de 10 mai a intrat în

Bucureşti, capitala României, unde a fost întâmpinat la Băneasa de 30.000 de români. În acea zi depune

jurământul de credinţă în calitate de domnitor, în limba franceză, pronunţând în română cuvântul “JUR”!

Primii ani ai domniei au fost grei pentru Carol. Domnitorul nu s-a

putut adapta la viaţa politică agitată a Principatelor Unite.

Venea dintr-o ţară unde ordinea şi disciplina făceau parte din

cultura ţării, iar în România, care mai bine de 100 de ani fusese condusă de domni fanarioţi, în general corupţi, ţara era într-o

luptă politică continuă. De aceea, în anul 1870, a fost la un pas de

abdicare, dar spiritul său de soldat care nu se predă l-a făcut

să nu renunţe. În 1869 s-a căsătorit cu Elisabeta

de Wied, iar în 1871 s-a născut Maria, prima principesă română din Dinastia de Hohenzollern. Din păcate, Maria a murit de scarlatină la numai 3 ani. De atunci, Carol nu a mai avut

urmaşi.

În 1877 România participă la războiul ruso-turc în mod direct, cu toată armata statului român. Calităţile de militar şi

conducător ale lui Carol sunt dovedite în război, timp de luni de zile participând alături de soldaţi direct în luptă. Sub conducerea sa armata română învinge, iar România îşi

cucereşte mult dorita libertate, devenind un stat independent. Se spune că la prima salvă de tun trasă de către turci de dincolo

de Dunăre înspre pământul românesc a certificat începutul războiului prin celebrele cuvinte: “Asta-i muzica ce-mi place!”

• Pacea de după război a consfinţit independenţa ţării, proclamată la 10 mai 1877, dar Rusia a trădat convenţia

semnată înainte de război cu România şi a ocupat cele trei judeţe atribuite Moldovei în 1856: Cahul, Ismail şi Bolgrad.

• României i-a revenit însă Dobrogea, teritoriu care i-a adus deschidere la mare şi care a contribuit la dezvoltarea

economică ulterioară a României.

România, devenind o ţară europeană independentă, şi-a schimbat statutul de Principat

şi, la 10 mai 1881, Carol I a primit titlul de Rege, iar

România a devenit Regat. Atât de mult a preţuit

dobândirea independenţei prin luptă, încât pe frunte i-a fost

pusă o coroană de oţel turnată din metalul unui tun turcesc capturat la Griviţa în 1877.

Spiritul său de ordine în crearea unui stat de drept, l-a

făcut ca, aşa cum la venirea sa în România, în 1866, să adopte legea de bază ţării, Constituţia,

să adopte modificarea Constituţiei, prin cea regală, din 1881, adaptată la noile

realităţi ale României.

• Ca ţară independentă, România începe o

dezvoltare fără precedent. Are dreptul să îşi bată monedă proprie, leul

devenind moneda naţională a României, cu

subdiviziunea sa, banul.• Este adoptat imnul regal, cu

text scris de Vasile Alecsandri şi stema regală.• Pe frontispiciul Casei Regale şi al tuturor actelor emise de aceasta este scris

crezul Regal “Nihil sine Deo” (Nimic fără

Dumnezeu).

• În cei 48 de ani de domnie Carol (1866-1914) - cea mai lungă

domnie din istoria românilor - el a realizat schimbări majore în viaţa

statului român.• Regele era un om extrem de

sever şi disciplinat, cu o moralitate absolută. El a impus celor cu care colabora stilul său

germanic, exact. • Regina Elisabeta spunea despre

soţul ei că “şi în somn el poartă Coroana pe cap".

• Regele Carol I s-a înconjurat de oameni politici străluciţi: I.C.

Brătianu, Mihail Kogălniceanu, Ion Ghica, P.P. Carp, Lascăr

Catargiu, Nicolae Ionescu, Titu Maiorescu, Ion I.C. Brătianu, Take Ionescu sau Nicolae Filipescu. Cu

ajutorul lor Carol a schimbat România din temelii, făcând-o un

stat modern, european.

• Carol a lăsat o Românie cu o complexă reţea de căi ferate, cel mai lung pod din Europa

(podul de la Cernavodă), portul de la Constanţa şi o reşedinţă de vară la Peleş -

demne de orice ţară europeană. 

• Cu sprijinul său au fost modernizate:- învăţământul – de Spiru Haret, - administraţia – de Vasile Lascăr, - apărarea naţională – de Nicolae Filipescu.• Bucureştii arătau în 1866 ca un orăşel, dar în 1914 erau

oraşul Ateneului, al Palatului Poştelor, al Palatului CEC, al Cercului Militar National, al hotelului Athenee Palace, al Palatului Regal - al tuturor marilor clădiri ale instituţiilor ţării şi Capitalei. A fost numit “Micul Paris”.

• Soţia regelui, Regina Elisabeta, vorbea mai multe limbi, era instruită şi a intrat în lumea literelor româneşti

sub numele de Carmen Sylva (Cântecul pădurii). Ea a scris şi mai ales literatură pentru

copii. Regina a sprijinit scriitori, muzicieni şi artişti

plastici români. • În timpul Războiului de Independenţă ea a înfiinţat

spitale, a organizat îngrijirea ostaşilor răniţi, a procurat

medicamente, a avut grijă de familiile sărace, s-a implicat

în acte caritabile si a încurajat soţiile oamenilor

bogaţi să facă la fel. • A rămas cunoscută de către

urmaşi în ipostaza de mamă a răniţilor şi protectoare a

artelor. Prin toate acestea a urmărit promovarea culturii

româneşti în Europa.

• În 1914 izbucneşte Primul Război Mondial. Carol I s-a văzut pus în faţa unei alegeri grele: aceea de a lupta

împotriva ţării sale de origine sau de a alinia România, împotriva voinţei acesteia, într-un război alături de

Germania.• Regele Carol nu s-a opus hotărârii Consiliului de

Coroană de a nu intra în război de partea Germaniei, dar acest moment a însemnat pentru el o grea lovitură.

• Se spune ca tocmai durerea pricinuită de o asemenea alegere a fost cea care i-a grăbit sfârşitul de la 10

octombrie 1914.

• În urma sa a rămas o Românie modernă, o ţară care a trecut de la un stat de tip balcanic la o civilizaţie de tip

occidental. • În 1914, Regele, la vârsta de 75 de ani, i-a lăsat nepotului

său, Regele Ferdinand, înfăptuirea a ceea ce el nu a putut să termine: lupta, în fruntea armatelor române, pentru

unirea provinciilor româneşti într-un singur stat.• A fost înmormântat la Curtea-de-Argeş, acolo unde i-a

urmat, după doi ani, şi soţia sa, Elisabeta…

• Regele Carol I va rămâne în istorie

ca fiind conducătorul care

a adus independenţă ţării

şi cel care a realizat

modernizarea României.

Muzica: Imnul “Trăiască regele” Realizare: Graţian Ordean 2010