fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol...

96
ANUL IV. Nr. 5 - 6 MAI-IUNIE 1938 Dr. Seb. Stanca : Un moment din viaţa lui Octavlan Goga ca student la Universitatea din Budapesta 195 C. Ştefăniu : Drum (versuri) 198 Dumitru Isac: Lucian Blaga teoretician al cunoaşterii 199 I. Moldoveanu : Elegie, Valuri, înaltă destrămare, Prietenie (versuri) . 232 Leontin Brudaşcu : Din carnetul unui adolescent 235 George Todoran : Dorinţă, Meditaţii, Poem, Final 240 I. Crişanu : Schiţă iolklorică a comunei mele „Aghireş" jud Cluj . 243 G. Racoviţă: Şcoala primară ardeleană sub regimul legilor Appony 1907-1918 254 IDEI, OAMENI, FAPTE Alexandru Tohaneanu : Pictorul Grigorescu 260 CĂRŢI Alexandru Tohaneanu : Dr Heinz Brandsch ! Pedagogi români con- temporani. Trad. V. Beneş. Editura revistei „Satul şi Şcoala", Cluj 1938 261 Alexandru Popescu: Vasile F. Calugăru i Şapte ani sub steagul ,As« trei - Şoimii Carpaţilor* •, Welter , „Lumina delà mormânt" ; D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului Român" •, Antó- niádé I Machiavelli 264 TEATRU Horia Stanca ; Al. Sera Furpa i Cărăbuşul de lumină 267 Horia Stanca : Claudia Míllian i Vreau să trăesc 272 ÎNSEMNĂRI Emil Manoliu: Străjeria în şcoala primară 278 Aurel Mitrea: Un mic istoric asupra Huedinului—Cluj 2S0 Increstări 282 Tipografia „Cartea Românească" Cluj, Calea Regele Carol II, No. 14 f 4 F

Transcript of fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol...

Page 1: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

ANUL IV. Nr. 5 - 6 MAI-IUNIE 1938

Dr. Seb. Stanca : Un moment din viaţa lui Octavlan Goga ca student la Universitatea din Budapesta 195

C. Ştefăniu : Drum (versuri) 198 Dumitru I s a c : Lucian Blaga teoretician al cunoaşterii 199 I. Moldoveanu : Elegie, Valuri, înaltă destrămare, Prietenie (versuri) . 232 Leontin Brudaşcu : Din carnetul unui adolescent 235 George Todoran : Dorinţă, Meditaţii, Poem, Final 240 I. Crişanu : Schiţă iolklorică a comunei mele „Aghireş" jud Cluj . 243 G. Racoviţă: Şcoala primară ardeleană sub regimul legilor Appony

1907-1918 254

I D E I , O A M E N I , F A P T E Alexandru Tohaneanu : Pictorul Grigorescu 260

C Ă R Ţ I Alexandru Tohaneanu : Dr Heinz Brandsch ! Pedagogi români c o n ­

temporani. Trad. V. Beneş. Editura revistei „Satul şi Şcoala", Cluj 1938 261

Alexandru Popescu: Vasile F. Calugăru i Şapte ani sub steagul ,As« trei - Şoimii Carpaţilor* •, Welter , „Lumina delà mormânt" ; D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului Român" •, Antó­niádé I Machiavelli 264

T E A T R U Horia Stanca ; Al. Sera Furpa i Cărăbuşul de lumină 267 Horia Stanca : Claudia Míllian i Vreau să trăesc 272

Î N S E M N Ă R I Emil Manol iu : Străjeria în şcoala primară 278 Aurel Mitrea: Un mic istoric asupra Huedinului—Cluj 2S0 I n c r e s t ă r i 282

Tipografia „Cartea Românească" Cluj, Calea Regele Carol II, No. 14 f 4 F

Page 2: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

F I * E A m A BU L Ş C O A L E I Revistă de Cultură Generală a î n v ă ţ ă t o r i l o r din judeţul Cluj

COMITETUL FONDATOR :

Dordai Augustin, Chintoanu Vasile, Popescu Damian, Găgescu Nicolae Moldovan Vasile, Căiugăru Vasile, Ţăuţan Dumitru, Racoţi Gheorghe Mihoc Eronim, Marin D. Nicolae, Bularda Nicolae, Pop Simion, Oros-foian Silviu, Ciociu Pavel, Onişor Gheorghe, Vasu Dumitru, Trifu Va­

sile, Matei Simion, Mureşan loan, Mitrea Aurel, Pleşa Gheorghe, şi Dâneţ loan

Corespondenţa pt. redacţie şi administraţie : Şcoala primară Nr. 18 str. Vânătorilor

Telefon: 1613.

• • •

Revista apare la 1 ale fiecărei luni •

Abonamentul 120 Iei anual. Pentru autorităţi şi comitetele şcolare 150 lei anual

• Oricine primeşte un număr, dacă nu-1 înapoiază în timp de 10 zile,

se consideră abonat •

Primim schimb de reviste şi cărţi pentru recenzii *

Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază *

Rugăm colaboratorii revistei noastre să trimeată manuscrisele între 1—15 ale fiecărei luni la Redacţia : „Freamătul Şcoalei", Şcoala primară de Stat No.

18, Str. Vânătorilor Cluj.

Page 3: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

FREAMĂTUL ŞCOALEI

D I R E C T O R . R E D A C T O R :

V A S I L E C H I N T O A N U N I C O L A E G Ä G E S C U

G r u p a r e a revistei:

Zevedeiu B a r b u Vasi le Câ lugâru Ana to le Chircev V. Copi lu Cheat râ Dumi t ru Isac Ion Cr işan Nico lae Mar in T ra ian Mora r iu Ion Moldoveanu Pet re Nis tor A lexandru Popescu George Racoţi Geo rge T o d o r a n A lexandru Tohăneanu

ANUL IV. Nr. 5—6 MAI—IUNIE 1938

Page 4: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

t OCTAVIAN GOGA

Page 5: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

Un moment din viata lui Octavian Goga ca student la Universitatea din Budapesta

Dr. Seb. Stanca

Tinerimea română delà Universitatea din Budapesta, delà începutul veacului nostru, a avut o bună parte de contribuţie la luptele politice din această vreme. Acţiunea d-lui Dr. Aurel Vlad delà Orăştie, pentru abandonarea pasivităţii şi intrarea în activitate politică, a răscolit adânc păturile largi ale poporului românesc, având ca prim succes alegerea d-lui Vlad în 1903 de deputat român naţionalist în parlamentul din Budapesta. In cu­rând i-au urmat apoi în alegerile din 1905 alţi 13 parlamentari români naţionalişti.

Evident, că tinerimea română s'a angajat delà început în lupta activităţii naţionale. Studenţii români delà Budapesta, grupaţi în jurul societăţii „Petru Maior", erau pasionaţi mai mult de această problemă, decât de activitatea literară fixată în statute.

In anul şcolar 1903/4, subsemnatul am deţinut postul de preşedinte al societăţii. Şedinţele săptămânale erau adeseori extrem de furtunoase, întrucât tot se mai ivia câte un glas care din consideraţii de oportunitate milita pentru principiul pasivi­tăţii politice. Sgomotul acestor şedinţe, în cari de obicei cel mai pasionat cuvântător, ridicat pe scaune, era Octavian Goga, a trecut repede dincolo de zidurile localului delà „Petru Maior",

Svonul a ajuns la urechile poliţiei, care a sesizat Rectora-tulUniversităţii, La câteva zile în urmă, o adresă delà Rectorat ne-a avizat că societatea „Petru Maior" se suspendă, localul se

Page 6: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

închide şi orice acces în acest local este interzis. Concomitent am fost citaţi la Rectorat subsemnatul în calitate de preşedinte al societăţii, împreună cu Octavian Goga şi Ion Lupaş.

Rectorul Heinrich Gustav, neamţ de origine şi profesor de limba şi literatura germană, om cu vederi mai largi, ne-a primit în biroul său cu toată maniera omului civilizat. Era asistat însă de un secretar, ungur neaoş, îmbâcsit de şovinism, care în cursul interogatorului nostru arunca săgeţi fugerătoare din ochi şi zâmbete ironice de pe buze.

Rectorul ne-a citit acuza care ne timbra de agitatori şi con­travenienţi ai disciplinei universitare şi cerea eliminarea noa­stră din Universitate. Ne-a provocat să răspundem. Am negat fireşte fiecare la rând învinuirile, accentuând că ne facem da­toria de civi ai Universităţii şi respingem afirmaţiile acuzei de agitatori, câtă vreme n'am luat parte la nici una din manifesta­ţiile politice, obicinuite în acea vreme pe străzile Budapestei.

La urmă, Rectorul ne-a invitat să semnăm procesul verbal, pe care secretarul îl avea ticluit gata. Goga, care era cel mai în­drăzneţ între noi, bănuind o cursă, a cerut să se citească pro­cesul verbal. La ordinul Rectorului, secretarul a fost nevoit să-1 citească.

Şi procesul verbal cuprindea cam următoarele : „Subsem­naţii studenţi ai Universităţii regale maghiare din Budapesta, ascultând acuzele poliţiei, recunoaştem că în calitate de cetă­ţeni ai ţării maghiare, cu buze valahe, am contravenit legilor şi regulamentelor universitare şi am jicnit demnitatea statului na­ţional maghiar. Iar pentru aceasta ne rugăm să ni se dea iertare, promiţând că în viitor ne vom feri de asemenea acte".

Auzind această falsificare mai mult ca îndrăzneaţă, Oct. Goga a sărit nervos de pe scaun şi izbind cu pumnul în masa secretarului, a strigat : „Domnule Rector, o astfel de declaraţie noi nu iscălim !"

Rectorul se vede că în sufletul lui era convins de îndrep­tăţirea acestei revolte şi de turpitudinea secretarului. A potolit pe Goga cu vorbe domoale şi a îndrumat pe secretar să facă alt proces verbal.

Iar Goga s'a răstit la secretar : „Scrie domnule aşa cum eu

Page 7: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

îţi dictez." Şi plimbându-se agitat cu manile la spate prin faţa Rectorului şi muşcându-şi mereu mustăcioara, a poruncit secre­tarului să scrie cam următoarele :

„Protestăm împotriva calificativului de agitatori. Protestăm împotriva acuzelor poliţiei, rău şi tendenţios informată. Sun­tem civi ai Universităţii din Budapesta, In această calitate n'am fost dovediţi cu nici un fel de contravenientă sau acte de indisciplină. Suntem însă fii ai neamului românesc şi conştiinţa aceasta nu ne poate fi sugrumată, după cum nu poate Fi sugru­mată nici conştiinţa naţională a oricărui alt cetăţean al ţării. Societatea „Petru Maior" este garantată de lege, între zidurile ei ne cultivăm limba şi datinele strămoşeşti şi nici un străin nu are voie să pună piciorul în localul ei. Societatea nu face poli­tică militantă. Iar noi dacă facem individual politică acasă în satele noastre, o facem în calitate de cetăţeni ai ţării cu dreptu­rile garantate de lege şi nu facem politică în Budapesta, unde activitatea noastră în această direcţie nu ar avea nici un rost. Asta-i treaba parlamentarilor,"

Secretarul a înghiţit noduri, dar a fost nevoit să scrie şi să citească această declaraţie, pe care apoi am semnat toţi trei.

Rectorul a strâns mâna lui Goga mai semnificativ decât manile noastre şi ne-a dimis.

La câteva zile apoi am fost chemat subsemnatul ca preşe­dinte al societăţii în cabinetul Rectorului, care zâmbind priete­neşte, mi-a întins rezoluţia. Hotărârea Rectorului dispunea ri­dicarea opreliştii, deschiderea localului şi continuarea activităţii societăţii „Petru Maior", cu avertismentul ca studenţii să nu facă politică în această societate. Şi a mai adăogat Rectorul confidenţial : „Sunt nevoit să mărturisesc că atitudinea d-voastră mi-a plăcut. Goga are minte luminată şi va fi un ele­ment de valQare pentru d-voastră. înţeleg perfect de bine re­volta sufletească şi sensibilitatea d-voastră tinerească. Aşa ar trebui să fie toţi tinerii oricărei naţiuni. Un lucru vă rog însă : ţineţi seamă de situaţia d-voastră ca studenţi în capitala Unga­riei, până sunteţi studenţi, şi nu vă faceţi dificultăţi. Dupăce ve-ţi pleca de aici, intraţi în arena publică, acolo este locul d-voastră şi utilizaţi oiplomele câştigate şi libertatea conştiinţei d-voastră în folosul neamului din care faceţi parte."

Page 8: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

Rectorul mi-a întins mâna, cerându-mi să nu divulg spusele lui. Prevederile lui asupra lui Oct. Goga s'au verificat cu vârf şi îndesat.

Scena aceasta, prinsă numai din crâmpeele unor amintiri vagi de acum 35 ani, ar putea fi reconstituită exact, dacă cineva delà legaţia noastră din Budapesta ar scoate din arhiva Univer­sităţii de acolo procesul verbal amintit mai sus.

D r u m M'am regăsit pe câmpul greu de rod Ingenunchiat pe brazdele străbune, Cu sufletul svâcnind a rugăciune In orice spic şi 'n fiecare nod.

Şi m'am iscat în auriul spic Cu fruntea înălţată către soare,

Ca 'n primăveri cu strai de sărbătoare In spicul greu din nou să mă ridic.

Ci într'o toamnă, adunat în şură, M'or treera în veselii şi 'n cânt Şi m'or svârli — sămânţă — în pământ,

Doinind urmaşii mei pe arătură. C. Şteîăniu

Page 9: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

Lucian Blaga teoretician al cunoaşterii*)

Dumitru Isac

1. Din domeniul de multiplă ramificaţie în care s'a mani­festat personalitatea major-creatoare a lui Lucian Blaga în cul­tura românească, ne-am propus să detaşăm în cele ce urmează acea parte a operei sale, unde se vădeşte cu o singulară forţă de gândire, cu o subtilitate de speculaţie impresionantă şi cu o lu­ciditate logică admirabilă, teoreticianul cunoaşterii.

Pentru lămurirea deplină a cititorului asupra spiritului în care am conceput această expunere, e bine să precizăm de pe acuma că nu ne-am mulţumit să silabisim încheieturile unei cu­getări ce s'a vrut să fie unitară, sau să încercăm o catalogare amorfă a ideilor ei de bază. O încercare de acest fel e sortită a priori să nu aducă — în cazul Iui Blaga — un serviciu prea preţios nici gândirei acestuia, a cărei difuzare ar fi, nici citito­rului dornic să o cunoască într'o redare mai clară şi mai simplă. Explicarea faptului stă în aceea că o atare expunere ar avea neajunsul de a înlătura tocmai ceeace este personal şi original în creaţia Iui Blaga : inegalabila sa putere de expresie, cuceri­toarea bogăţie de gând şi stilul ei măestrit. Opera lui Blaga su­feră inevitabil o degradare în orice expunere a ei, pentrucă ni­meni nu poate avea pretenţia că i-a redat trăsăturile fundamen­tale nici cu atâta talent, nici cu atâta claritate ca însuşi auto­rul ei

Punctul nostru de vedere a ţintit ceva mai departe; într'un

*) Deoarece pasajele citate din operele lui Blaga sunt numeroase şi ar fi încărcat prea mult subpaginile, ne-am luat libertatea de a nu le mai indica sursa, aşa cum se obişnuieşte. In schimb ne păstrăm răspunderea pentru exactitatea literii şi spiritului lor.

Page 10: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

anume sens el implică un gând preconceput : am vrut să vedem dacă teoria cunoaşterii la L. Blaga cuprinde elemente de natură să deschidă inedite perspective în câmpul metafizic şi ne-am în­trebat apoi, întrucât aceste elemente duc mai departe limitele fixate cunoaşterii omeneşti în filosofia de până acum, aşa cum ne era aceasta cunoscută. Cu alte cuvinte, încercăm o expunere a teoriei lui Blaga asupra cunoaşterii, privind în mod critic această teorie, interesându-ne de valoarea cognitivă a elemen­telor noi aduse de ea în spaţiul epistemologic. Importanţa pe care o acordăm acestui punct de vedere, — dealtfel destul de ignorat în discuţiile filosofice, — am vrea-o cât se poate de ac­centuată. Ea se sprijină în ultimă analiză pe convingerea ce o avem, că în gândirea critică şi nu altundeva trebuie căutată te­meinicia şi justificarea oricărei filosofii.

Acestea spuse, ne rămâne să precizăm că deşi problema cunoaşterii se află discutată şi în unele lucrări de început a lui Blaga, totuşi ne vom referi numai la cele trei opere care for­mează ciclul de teorie a cunoaşterii din sistemul său : Eonul Dogmatic, Cunoaşterea Luciierică şi Censura Transcendentă ; aceasta pentrucă după însăşi mărturisirea autorului lor, numai aici trebue căutată gândirea sa sistematica şi definitivă. înainte însă de a intra în expunerea şi discuţia ideilor lor fundamen­tale, vom face, credem, un buni serviciu clarităţii articolului no­stru, dacă vom evidenţia delà început importanţa pe care Blaga înţelege să o acorde poziţiei ideologice adoptată în ele. Şi pen­tru aceasta trebuie să indicăm, — deocamdată fără nici un alt amănunt, — cuprinsul fiecăreia : Eonul dogmatic vrea să intro­ducă sau mai bine zis să reactualizeze în filosof ie metoda dog­matică; Cunoaşterea Luciierică este o teorie propriu zisă a cu­noaşterii, iar Censura Transcendentă încearcă o explicaţie me­tafizică a cunoaşterii.

Ce importanţă acordă Lucian Blaga acestei metode, acestei teorii şi metafizici a cunoaşterii ? Răspunsul îl vom da cu ajuto­rul propriilor sale cuvinte.

2. Se cunoaşte din istoria sistemelor filosofice că la între­barea în ce măsură transcendentul este accesibil în mod real minţii omeneşti, răspunsul dat de marii gânditori s'a împărţit în trei concepţii bine distincte, pe cari Blaga le prinde în urmă-

Page 11: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

toarele expresii : I. „Transcendentul e raţionalizabil şi formula-bil" (Eleaţii, Aristot, Spinoza, Leibniz) ; II. „Transcendentul e neraţionalizabil şi neformulabil" (agnosticismul, criticismul kan­tian) şi III. Transcendentul e neraţionabil dar îormulabil" (dog­matismul philonic, gnostic, creştin). Ineditul concepţiei lui Blaga stă în încercarea sa de a readuce pe planul actualităţii filosofice această din urmă teorie, după care există o posibili­tate de transcendere din lumea cronospaţială în absolut, dato­rită însă unei funcţiuni speciale a intelectului logic, funcţiunea ecstatică sau dogmatică. In felul acesta se validează în meto­dologia filosofică încă un procedeu de asaltare a misterelor su-prasensibile şi se înscrie în lista uneltelor de lucru a minţii încă o facultate cognitiva : intelectul ecstatic. Acest procedeu, e drept, nu vine cu pretenţii dictatoriale şi această facultate nu vrea să le înlăture pe celelalte ca inutile. „Dogma, nu vorbim de o anume dogmă, ci de dogmă ca mod de a gândi, e un procedeu metafizic prin excelenţă; nu singurul desigur, dar unul care ne-îndoelnic înseamnă o încheiere, o rotunjire a tuturor celorlalte şi, dece nam spune-o, o încoronare?" Dar, orice s'ar spune, metoda dogmatică vrea să fie „o încoronare" a celorlalte şi este, în concepţia lui Blaga, singura noastră posibilitate de transcen­dere. „Gândirea omenească are la îndemână încă un tip de cu­noaştere. Un tip de cunoaştere care de cel puţin o mie de ani e disponibil şi ieşit din uz, E tipul dogmatic". Şi el se cere scos la suprafaţă şi valorificat. Pentru a arăta însă şi mai precis pretenţia çu care acest nou tip de gândire îşi face apariţia pe scena actualităţii filosofice, e bine să deschidem ultimele pagini ale Eonului dogmatic, acolo unde Blaga leagă teoria sa asupra ecstasiei intelectuale cu o impresionantă viziune de filosofie a culturii. Nu numai valoarea intrinsecă a gândirii dogmatice ple­dează pentru reactualizarea ei, ci există şi raţiuni de filosofia culturii, care arată că funcţiunea ecstatică a intelectului e sor­tită să fie piatră de temelie unei noi lumi spirituale. „Conside-raţiuni cu totul de altă natură, cari nu ţin nici de teoria cunoaş­terii, nici de logică ci de filosofia culturii sau de filosofia isto­riei, ne fac să credem că însuşi ritmul istoric ne duce spre afir­marea ecstasiei intelectuale ca fel posibil de a gândi pentru o întreagă epocă". După cum la apariţia ei, dogma a fost provocată

Page 12: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

oarecum de către marea criză a culturii eleniste, în cadrul căreia ea a avut rolul de soluţie creatoare, acelaş rol ar putea să-1 repete şi în cadrul recunoscutei crize prin care trece cul­tura contimporană. „Dacă vom căuta în trecut o epocă în care să surprindem chipul timpului nostru ca într'o oglindă, ne-ar întâmpina una singură: epoca elenistă. îşi au şi epocele istorice câte un alter-ego". Nu intrăm în amănunte pentru a arăta ele­mentele cu care Blaga stabileşte similaritatea celor două epoci culturale. Aceleaşi simptome se manifestau şi în criza uneia şi în a celeilalte- Criza culturii eleniste a rezolvat-o dogma, Ce soartă o aşteaptă pe cea modernă? Spengler trâmbiţează sfâr­şitul culturii europene. Keyserling crede într'o nouă spiritua­litate. Berdiaev prezice un nou ev-mediu în cadrul creştinismu­lui. Tuturor acestora, Blaga le spune o viziune eonică.

„Eon înseamnă pentru noi o nouă lume spirituală de lungă durată". Criza culturii eleniste a însemnat o trecere delà o mul­tiplicitate de culturi locale la o epocă de mare spiritualitate (eonul creştin, în prima mie de ani) ; criza culturii contimporane va duce şi ea la un nou eon spiritual, în care „spiritul va îndura o deplasare delà intelectul enstatic spre intelectul ecstatic". „Se poate prezice, cu suficientă probabilitate — afirmă Blaga — ivirea ca şi în trecut a unui nou eon dogmatic, a unui eon spiri­tual care sub aspectul gândirei îşi va primi impulsurile de crea­ţie dintr'o iniţială reabilitare a intelectului ecstatic, cu toate ris­curile pe cari acesta le implică". Şi pentru a completa viziunea mare a lui Blaga, trebue să mai subliniem că în eonul întrevăzut de el pe planul viitorului imediat, se va realiza şi acea mult visată unitate în concepţiile metafizice : „individualismul îşi trăieşte agonic ultimele excese, şi astfel metafizica de mâne pro­babil nu va mai fi metafizica unuia sau a celuilalt, expresie trecătoare a personalităţii gânditorilor desbinaţi între ei de pe­nibile tendinţe spre atomizare individualistă, ci o metafizică clă­dită încetul cu încetul printr'un proces continuu, cu peripeţii, cu înfrângeri şi biruinţi, printr'o muncă de generaţii subt zodia in­telectului ecstatic".

Pe scurt deci, metoda dogmatică este sortită unei grandioase cariere. Ea este singura posibilitate de transcendere, sabia ce

Page 13: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

va tăia nodul crizei în cultura actuală şi emblema noii lumi spi­rituale.

3. Să păşim deci la analiza şi explicarea acestei metode, într'un sens, nouă, aşa cum se găseşte ea expusă în Eonul Dog­matic, înaintea oricărei alte lămuriri e bine să arătăm grija cu care Blaga delimitează înţelesul termenului „dogmă" ca „tip de gândire" de înţelesul ce i se dă în teologie şi în filosof ia de până acum- „Pentru teologi, dogma este o „formulă de credinţă" (unanim acceptată de sinoadele ecumenice pe temei de revelaţie) ; iar filosofia, acceptând pentru „dogmă" şi „dogmatic" sensul dat de criticismul kantian, „sens pe care aceste cuvinte îl poartă pe frunte ca un semn ars de osândă", înţelege prin „dogme", „teze filosofice, cari depăşesc mai mult sau mai puţin experienţa şi cari sunt acceptate fără de un prealabil control al cunoaşterii în sine şi al posibilităţilor ei".

„Dogmă" şi „dogmatic" pentru Lucian Blaga însemnează altceva. De aceea prima stăruinţă ce trebue depusă pe lângă ci­titor este de a elimina definitiv cele două sensuri precizate mai sus şi care, datorită obişnuinţii, ar putea foarte uşor să vină şi să se substitue noului conţinut. Dogma a apărut în istorie în­tr'un moment de criză a intelectului. Epuizându-şi întreaga sa putere de înţelegre fără a putea crea ultime sinteze, intelectul a renunţat la un moment dat la funcţiile sale logice, a evadat din sine, ancorând în câmpul dogmaticului. într'o asemenea di­lemă irezolvabilă pe cale logică s'a găsit şi Philon, primul gân­ditor care propune formule dogmatice- Problema care i se pu­nea era în esenţă următoarea: fiind stabilite premisele că există o substanţă primară divină şi că din aceasta emanează lumea, se poate oare trage de aici concluzia că substanţa divină pierde ceva prin această emanaţie sau trebue să se admită că ea ră­mâne întreagă? Se ştie că Heraclit afirma o prefacere parţială a substanţei primare în „lume", iar Stoicii admiteau că întreaga substanţă primară se transformă în „lume". Pentru Philon însă lucrurile stăteau altfel. El găsea că ideea de divinitate este in­compatibilă cu aceea a unei pierderi sau degradare; cum însă pe de altă parte trebuia să admită emanaţia lumii din substanţa primară, a ajuns să formuleze momentul de interferenţă a acestor două linii logice dilematice într'o „dogmă": „din sub-

Page 14: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

stanţa primară emanează existenţa secundare, fără ca prin acest proces substanţa primară să sufere vre-o scădere". Din criza în care se găsea în faţa dilemei, intelectul a efectuat o ieşire din sine, o părăsire a funcţiei sale logice, o evadare în paradoxal, în antinomic. Sinteza s'a efectuat, însă cu sacrificarea logicului, pentrucă din punct de vedere logic nu se va putea admite uşor că din ceva poate emana altceva şi totuşi acel ceva să rămână întreg.

Dogma, în înţelesul lui Blaga, se deosebeşte deci radical de dogma religioasă sau de dogma filosofică- Ea este un fel de a gândi concretizat în anume formule a căror caracteristică esen­ţială este tocmai opoziţia netă ce o declară logicului. Atributul, sine qua non, al dogmei este de a cuprinde o infracţie la regulele intelectului. Astfel, dogma trinităţii creştine „Dumnezeu e o „fiin­ţă" în trei „persoane" prezintă evidente dificultăţi de înţelegere logică. Noţiunile „fiinţă" şi „persoană" fiind noţiuni solidare nu poţi vorbi despre ceva că e alcătuit din trei persoanei fără să implici că e format şi din trei fiinţe. Afirmaţia că „Dumnezeu e o fiinţă" ar trebui deci în mod normal şi logic să fie comple­tată prin aceea că e şi o singură persoană. Totuşi se formulează „o fiinţă în trei persoane", disociindu-se concepte care în spa­ţiul experienţii sunt date solidare. In felul acesta dogma devine opacă pentru inteligenţă. Este ea atunci un nonsens ? Nu pentrucă în ea se subînţelege un gând de transcendere, o aluzie de corespondenţă cu un mister supransesibil şi suprainteligibil faţă de care, ea ar fi numai uni simbol, un semn în lumea cronospaţială- Pretenţia implicată în dogma tri­nităţii şi prin care singură, ea capătă o semnificaţie este că vrea să fie o formulă corespondentă a unei existenţe transcedente, care ca transcendenţă ar putea să fie „una" ca „fiinţă", dar „trei" ca „persoană". In faptul postulării unui obiect corespunzător „dincolo" stă şi încercarea de escamotare oarecum a antinomi­cului prin scindarea forţată a noţiunilor solidare, de fiinţă şi persoană printr'o transfigurare a paradoxului. Dogmele repre­zintă un mister transcendent; ele ascund sub masca lor antilogică un adevăr incomprehensibil. „Dogmele sunt antinomii transfigu­rate de misterul pe care ele-1 reprezintă". Definiţia şi diagnosti-

Page 15: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

cul lor se fac în funcţie de structura interioară antilogică a ra­portului dintre conceptele componente.

Iată deci caracterele determinante ale noiei formule de cu­noaştere: dogma este o afirmaţie (formulă) în care conceptele componente au un corespondent real (concret sau imaginabil) dar raportul lor este alogic şi această formulă vrea să reprezinte o existenţă transcedentă- „Spre a preîntâmpina orice confuzie cu alte tipuri de ideaţie formula dogmatică trebue înţeleasă ca expresie a unui mister. Dogma implică o „paradoxie" care o apropie în mod primejdios de non sens. Deosebirea între ele e că paradoxiei dogmatice i se postulează o soluţie dincolo de lo­gică şi concret".

Noua metodă propusă de Blaga în termeni străluciţi, — am spus, — nu are pretenţia de a înlătura celelalte metode de cu­noaştere ci vrea să li se alăture, să le completeze şi să le înco­roneze. O oarecare întâietate şi o valoare superioară îi este însă neîndoelnic implicit rezervată. Totuşi noua metodă nu vine de­cât la urmă, după ce toate celelalte puteri de cunoaştere, logică, intuitivă, mistică, etc- şi-au epuizat speranţele de convertire a misterelor. Motivele pentru care metodele enumerate aici nu pot converti transcedentul la o revelare pozitiv-adecvată vor con­stitui metafizica cunoaşterii; ea este expusă în „Censura Trans­cedentă" şi asupra ei vom reveni. Pentru ceeace ne interesează acum subliniem că dogma ca mod de a gândi în discordanţă cu logicul şi cu concretul nu vine decât după ce intelectul logic pe care Blaga îl numeşte enstatic şi-a spus cuvântul. „Distingem — spune el — două stări fundamentale ale intelectului: starea „en-statică" şi starea „ec-statică". Cât timp intelectul se aşează în cadrul funcţiilor sale logice normale e enstatic. Din moment ce intelectul pentru a formula ceva cu ajutorul conceptelor ce-i stau Ia dispoziţie trebue să evadeze din sine, să se aşeze cuTio-tărâre înafară de sine, în nepotrivire ireconciliabilă cu funcţiile sale logice, el devine ecstatic". Această ipostază din urmă a intelectului, a cărei produs este dogma, vrea Blaga să o „rein­tegreze în toate drepturile sale".

Unde stă însă mobilul acestui salt al intelectului din sine însuşi? Cine provoacă ecstazia intelectuală? Răspunsul este: „impulsul saltului ecstatic" aparţine obiectului; „pentru orice

Page 16: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

nouă formulă dogmatică în sens filosofic poate cădea în discuţie ca „impuls şi justificare a ectaziei", numai experienţa".

Când, deci, intelectul enstatic nu poate prelucra materialul dat de experienţă în întregimea lui şi nu ajunge la ultime sin­teze, atunci intervine intelectul ecstatic. „Intelectul ecstatic intră în funcţiune numai dupăce toate metodele enstatice au fost epui­zate fără rezultat concludent". Şi în definitiv ce spune acest intelect ecstatic despre transcedent; care e poziţia şi rezultatul dat de él în cunoaştere? După cum am afirmat la început, me­toda dogmatică se diferenţiază de raţionalism fiindcă el pretinde să se instaleze în absolut, pretenţie nejustificată- In concepţia lui Blaga, transcendentul implică mai multe zone: una care poate cădea în sfera posibilităţilor de raţionalizare şi care devine deci obiect al intelectului enstatic; alta care devine opacă pentru în­ţelegerea logică şi cere intervenţia ecstaziei, iar altă zonă, cu totul inaccesibilă nouă: „în transcendent există fără îndoială şi momente în întregime străine nouă în sensul de invincibile go­luri metafizice". Dogmatismul, spre deosebire de raţionalism nu are pretenţia de a raţionaliza transcendentul, ci numi de a-i formula misterele, ca mistere. Acest moment al gândirii lui Blaga trebue reţinut şi subliniat: „dogma formulează transcendentul fără de a-i răpi caracterul de mister". Cunoaşterea dogmatică se caracterizează deci prin aceea că ea nu intenţionează o con­vertire a misterelor, cum ar vrea cea raţională, ci numai o prin­dere, o fixare a misterului şi uneori o potenţare, o adâncire a lui, ca mister.

Posibilităţile de cunoaştere ale minţii omeneşti, ar evolua, după Blaga, delà o extremă unde misterele sunt raţionalizate, sunt transformate de structura subiectului cunoscător în ele­mente asimilabile înţelegerii logice, ar trece apoi printr'un punct unde misterele devin inaccesibile şi nu putem lua faţă de ele altă atitudine decât aceea de a le declara ca mistere şi tind spre o zonă unde misterele sunt şi potenţate, în grade diferite, în caracterele lor de lucruri ascunse. Prima extremă înseamnă o cunoaştere propriu zisă (nu interesează acum dacă e adecvată sau nu transcendentului), o cunoaştere pozitivă, deaceea poate fi însemnată cu + şi numită pluscunoaştere: punctul central în linia de evoluţie a cunoaşterii

Page 17: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

înseamnă o zerocunoaştere, iar domeniul dintre aceasta şi ex­trema a doua este domeniul dogmaticului, acolo unde misterul se potenţează în diferite grade; este sfera minuscunoaşterii.

Originalitatea lui Blaga, ineditul concepţiei sale, stă, după cum singur o mărturiseşte, în aceea că „înzestrează cunoaşterea cu mai mult decât o dimensiune", că introduce minuscunoaşte-rea ca mijloc de formulare a transcendentului. Prin aceasta s'a deschis o nouă dimensiune, s'a dat un nou sens, o nouă direcţie cunoaşterii. „Prin stabilirea variantei dogmatice nu se introduce numai un nou tip în cadrul cunoaşterii, ci şi un al doilea sens, şi anume acela de potenţare la maximum a unui oarecare mis­ter". Plus-cunoaşterea tinde către o reducere cantitativă şi cali­tativă a misterelor, minus-cunoaşterea dimpotrivă, măreşte mis­terul, Zerocunoaşterea exclude atât o operaţie cât şi pe cealaltă. Obiectul către care tind toate este misterul, transcendentul, dar nu reuşesc să-1 atingă niciuna pentruca se interpune lumea cro-nospaţială, fenomenală sau cum o numeşte Blaga, „complexul de semne ale misterului". Valoarea pe care o prezintă intelectul, fie în ipostaza sa enstatică, fie în cea ecstatică, în încercarea sa de convertire a misterelor este îndoelnică. „In sine metodele in­telectului enstatic şi cele ale intelectului ecstatic nu prezintă nici o garanţie că ne duc în miezul realităţii". Dealtfel, după mărturisirea autorului Eonului Dogmatic, rezolvarea problemei, dacă lumea spaţiotemporală e o „apariţie", o „iluzie", nu condi­ţionează existenţa dogmatismului. Pentru acesta, obiectul pur al cunoaşterii e misterul, lumea fenomenală nefiind decât un "complex de semne ale misterului"-

Primele şi ultimele cuvinte ale lui Blaga în Eonul Dogmatic, pledează insistent pentru introducerea şi recunoaşterea minus­cunoaşterii ca metodă şi fel de gândire atât în ştiinţă cât şi în filosofie. „Minus-cunoaştere, — spune el, — nu înseamnă lipsă de cunoaştere şi nici o etichetă inofensivă aplicată erorilor cu-noaşterei, ci o cunoaştere cu o anume direcţie oarecum contrară celei obişnuite, cunoaştere capabilă de progres şi spor imprevizibil în acelaş sens". Astfel definită, minus-cunoaşterea poate da loc la oarecare obiecţii, dar despre aceasta, mai la vale. La primele pagini am amintit importanţa pe care Blaga o acordă noii me­tode- Faptul că până acum sistemele filosofice s'au mărginit să

Page 18: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

apeleze numai la serviciile intelectului enstatic şi că toate cu­prind în afirmaţiile lor, într'un fel sau altul, o contradicţie, este pentru el un semn că trebue să se facă loc şi minus-cunoaşterii în construcţiile speculative. „Dacă s'ar apela şi la intelectul ecstatic, contradicţia ar intra constitutiv-dogmatic, sau prin transfigurare, în metafizică, şi nu prin nebăgare de seamă pro­ducând fatale locuri de minoră rezistenţă în cupola sau temelia clădirei". Ba mai mult decât atât, intelectul ecstatic va aduce după sine o oarecare unitate în diversitatea mereu crescândă a concepţiilor. „Diversele concepţii substituindu-se inutil din zece în zece ani, ţin metafizica într'o fază de provizorat compromiţă­tor" pe când „în cadrul dogmaticului e în mai mare măsură dată posibilitatea unei colaborări a metafizicienilor".

Acestea sunt ideile fundamentale ale Eonului Dogmatic, redate schematic şi de aceea fără bogăţia de gând a textului şi departe de forma proprie numai unui talent de talia lui Blaga. Cum însă punctul de vedere din care ne-am propus să privim operele sale de teoria cunoaşterii implică anumite întrebări şi tensiunea interioară cu care le-am citit reclamă anumite răspun­suri, trebue să recunoaştem că teza expusă de Blaga şi rapor­tată la atitudinea critică a întrebărilor comportă anumite difi­cultăţi. Cu alte cuvinte, valoarea metodei dogmatice cercetata în mod critic nu dă câştig de cauză pretenţiilor cu cari ea se prezintă. Pană acum n'am luat contact decât cu Eonul Dogma­tic, dar acesta trasează osatura şi a celorlalte două opere de care ne ocupăm şi care ne vor provoca la rândul lor unele ne­dumeriri ce le vom semnala. Am crezut însă că e bine ca încă de pe acuma să facem loc obiecţiilor mai de seamă ce se pot aduce metodei dogmatice.

4. Expunând aici câteva observaţii critice cu privire la filoso-fia lui Blaga, n'am vrea totuşi ca tonul de siguranţă şi încredere cu care scriem aceste pagini să se dubleze în mintea cititorului cu o ideie greşită asupra pretenţiilor articolului de faţă. E sigur că obiecţiile ce le aducem tezei lui Blaga constituesc acele pa­gini la care autorul lor ţine mai mult, dupăcum e sigur că ace­stor obiecţii le acordăm, — până la noi convingeri, — o anu­mită valoare; dar nu ţinem în nici un chip ca ele să însemne în mintea cititorului mai mult decât nişte reflexii personale. Ră-

Page 19: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

mâne în seama şi în răspunderea fiecăruia convingerile ce şi le face; noi am crezut însă că exprimându-le e bine totodată să lămurim, pe cine ar fi de altă părere, că nu ţinem să facem din ele lege universală.

Blaga recunoaşte că „diformările de perspectivă, evadările din spaţiul logic a elementelor conceptuale cari alcătuesc for­mula dogmatică, se prezintă oricărei minţi normale ca absurde şi monstruoase"- Ea se opune şi logicului şi concretului. Sin­gura sa valoare nu trebuie căutată deci decât în aceea că vrea să fie semnul unui mister transcendent. Aici însă, lucrurile se încurcă grav. Punctul de plecare al lui Blaga presupune într'a-devăr rezolvate mai multe probleme, şi într'un fel indiscutabil afirmativ : /. că există un transcendent; II. că tuturor concepte­lor noastre le corespunde un mister acolo; III- că, însfârşit, chiar când conceptele cad în câmpul logicului într'un cerc ab­surd, totuşi le mai corespund mistere dincolo.

Oricine, îşi dă imediat seama că aceste probleme presupus rezolvate de Blaga, nu sunt dintr'acele peste cari se poate trece cu o singură trăsătură de condei. Aici, trebue să o spunem, meta­fizicianul Blaga a luat-o cu mult înainte teoreticianului cunoa­şterii, sau, cu alte cuvinte, s'a făcut o teorie a cunoaşterii lăsân-du-se în urmă poziţiile critice, pe cari le considerăm absolut ne­cesare aici. Ca orice metafizician, Blaga a uitat că nu întotdea­una conceptele acopăr o realitate, şi că în orice caz, punctul de piecare în filosofia cunoaşterii trebuie să fie discuţia raportului între concepte şi realitate, discuţia existenţii însăşi a transcen­dentului. E drept că „o antinomie poate să reprezinte şi echiva­lentul intelectual al unui mister", dar unde există dovada că într'adevăr şi este; şi în genere, se poate aduce o asemenea do­vadă ?

Dar chiar admiţând ca demonstrat că există un transcen­dent şi că poate să fie reprezentat în unele mistere ale sale prin formule dogmatice, o altă întrebare vine să clatine optimismul cu privire la valoarea cognitivă a dogmei : ce ne spune în defi­nitiv dogma despre acest mister al cărui echivalent este ?

Blaga singur recunoaşte că „dogma diformează raporturile logice inerente acestor concepte în aşa fel, că sinteza lor devine irealizabilă în concret ; sinteza lor fiind aci imposibilă, se postu-

Page 20: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

lează o sinteză în transcendent". Pe planul experienţii deci, dogma nu dă nimic accesibil înţelegerii noastre, ci dimpotrivă apare „absurdă şi monstruoasă". Are ea mai multe şanse când e vorba de misterul transcendent ? Nu facem decât să dăm cu­vântul lui Blaga : „Formula dogmatică vrea determinarea unui mister, conservând acestuia caracterul de mister în toată inten­sitatea sa" Apoi : „Dogma formulează transcendentul fără de a-i răpi caracterul de mister."

Nici nu se poate mai clar. Dacă nu ne înşelăm cumva asu­pra termenului mister, atunci putem spune că formula dogma­tică, vrând să determine misterul prin păstrarea lui ca mister, însemnează că se învârte delà început într'un cerci vicios. Ea ne apare suspendată în vid : ruptă de legăturile ei cu logicul, nerealizabilă în concretul experienţii cronospaţiale; nu-i mai ră­mâne altă raţiune decât aceea de a semnifica totuşi un mister; dar chiar dacă i-ar corespunde un asemenea mister, — ceeace pentru noi nu e de fel un lucru delà sine înţeles, — însuşi Blaga recunoaşte că metoda dogmatică nu face decât să conserve mi­sterul „în toată intensitatea sa." Cu marea sa luciditate critică, Lucian Blaga a văzut singur marginile metodei dogmatice. Şi valoarea acesteia nu poate fi decât în consecinţă-

înţelegem grija lui Blaga de a defini dogma ca un „mod de a gândi", vizându-i mai mult structura interioară decât posibili­tăţile ei de realizare „pe teren", dar pentru teoria cunoaşterii, cât şi pentru metafizică, acest din urmă criteriu de judecare a unei metode este esenţial. „Dogmatismul rămâne dogmatism, fie că noţiunile cu care operează sunt potrivit tezei realiste echiva­lentele unor realităţi, fie că acestea sunt numai ficţiuni utile orientării omului în lumea dată"; afirmaţia este perfect adevă­rată din felul cum s'a definit dogma, dar ea implică subordona­rea valorii metodei dogmatice rezolvării unei alte probleme : aceea a raportului dintre concept şi realitate. „O formulă dog­matică nu poate avea un mai intens raport cu realul decât au noţiunile cu ajutorul cărora e formulată". Vom da cuvântul tot lui Blaga şi când e vorba de a hotărî care -dira cele două inte­lecte exprimă mai adecvat realitatea, care are prin urmare o mai mare putere cognitivă : „Se concepe un singur caz când dog­maticul, nu trebuie, dar ar putea avea mai multă corespondenţă

Page 21: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

cu realul decât formulele obţinute prin metode de ale intelec­tului enstatic". Dar acest caz ar fi posibil numai cu condiţia ca „noţiunile să exprime în adevăr esenţe reale" şi ca „logicul în sine, adică legile sale, să fie un ce nereal, fictiv" „In cazul ace­sta, dogmaticul ar exprima realul mai adecuat decât intelectul enstatic". Insă raportul noţiune—obiect nu este considerat, — cel puţin de marea majoritate a filosof iilor din toate timpu­rile, — ca fiind unul de esenţială similaritate, iar transcenden­tul, cu toate că nu a dat dovezi că e de natură pur logică în structura sa, nu poate fi considerat nici că ar fi o veşnică in-fracţie la regulele raţiunii. Acestea ne par a fi concluzii bine stabilitate, şi rezultanta lor nu poate fi decât ceeace însuş Blaga lasă să se înţeleagă perfect de clar : că metoda dogmatică nu depăşeşte în puterea ei reprezentativă a esenţei lucrurilor va­loarea metodelor intelectului logic. E drept că metoda dogma­tică poate face abstracţie de problema acestui raport între con­cept şi obiect. Ca mod de a gândi, „dogmaticul se închipuie foarte bine şi pe uni plan de pure ficţiuni", dar pentru teoria cunoaşterii şi pentru metafizică un „mod de a gândi" conside­rat ca metodă, nu poate prezenta importanţă decât în măsura în care aruncă fâşii de lumină în zona realului, în măsura în care, sondând lumea fenomenalului, poate scoate la suprafaţă esenţă din esenţa lumii,

Minuscunoaşterea pentru care pledează Blaga prezintă, orice s'ar spune, un caracter cel puţin curios; despre ea se spune că este „o cunoaştere cu o anume direcţie", ceeace înţe­legem foarte bine după lămuririle ce ni s'au dat, dar în paran­teză ni se mai spune : „formulele minuscunoaşterii evoluiază delà un minimum de incomprehensibilitate spre un maximum de incomprehensibilitate", „0 formulă dogmatică — se spune mai departe — e susceptibilă de developare, de precizare, de­vine tot mai neinteligibilă, înregistrând un spor de „carate" dog­matice,"

Ce se spune, la dreptul vorbind, în aceste fraze ? Că minus­cunoaşterea este o cunoaştere care evoluiază în spaţiul incom­prehensibilului. Din această afirmaţie ne este foarte greu să nu scoatem concluzia că dacă este ceva incomprehensibil, atunci acel ceva este modul cum minuscunoaşterea, — incomprehensi-

Page 22: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

bilă fiind şi tinzând spre neinteligibil, — mai poate fi totuşi cunoaştere.

Aici se deschide, evident, o problemă pe care Blaga pare că a soluţionat-o într'un anume fel, dupăcum reiese din frazele citate mai sus, dar cu a cărei soluţionare noi nu ne putem pune de acord. Problema ar fi enunţabilă prin următoarea întrebare : poate exista o cunoaştere fără înţelegere ? Căci minuscunoaşte-rea, aceasta vrea să fie : un mod de a gândi care evoluiază în spaţiul incomprehensibilului. Este sau nu paradoxalul, absur­dul, limita înţelegerii omeneşti ? Se poate oare construi o meta­fizică înglobând în ea elemente incomprehensibile, şi totuşi aceasta să aibă pretenţii de definitivat mai accentuate decât le-au avut sistemele „enstatice" de până acum ?

Răspunsul nostru implică o mare îndoială cu privire la po­sibilitatea de soluţionare afirmativă a acestor întrebări. Cu toată incomparabila abilitate speculativă şi cu toată profunzimea ana­lizei efectuată în Eonul Dogmatic, minus-cunoaşterea e departe de a poseda — după părerea noastră — acele virtuţi cognitive cu care ar vrea uneori să o înzestreze metafizicianul Blaga. El însuşi observă că dogma este în contradicţie şi cu logica şi cu concretul; singurul sens ce-i mai rămâne să-1 aibă este de a fi un corespondent al unui mister, dar de vreme ce pe acesta nu-1 cuprinde decât negativ — (chiar când ea revelează un mister, nu-1 revelează decât criptic (ascuns) —, ea rămâne oarecum în vânt, izolată şi faţă de experienţă şi faţă de transcendent. (Dealtfel e greu de conceput cum îl cuprinde negativ. Aici tre­buie să înţelegem o simplă raportare abstractă la ceva; cât des­pre „caratele" misterului, acestea ni se par că nu marchează grade de „tenebrozităţi", ci mai mult tensiunea interioară cu care este trăit un mister, ceeace pentru problema determinării obiective a misterului prezintă o mică importanţă).

5. Eonul Dogmatic este conceput de autorul său „numai ca o temelie pentru viitoare lucrări" şi acest caracter de temelie va reieşi în evidenţă din similaritatea de conţinut şi din unita­tea principiilor cardinale care orientează acelaş curent de gân­dire în toate celetrei opere de care ne ocupăm. El a vrut să stabilească dintru început o nouă metodă, sau, ca să fim mai precişi, să reactualizeze şi să valorifice o veche şi uitată unealtă

Page 23: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

de lucru a filosofilor- Am văzut în ce constă ea şi ne-am dat cu părerea asupra valabilităţii ei.

„Cunoaşterea Luciierică", pornind şi sprijinindu-se necon­tenit pe concluziile stabilite în „Eonul Dogmatic", va încerca să dea exprimare unei teorii a cunoaşterii bazată pe ideea de mister.

Primul pas făcut de gândirea lui Blaga aici este de a des­pica în două ramuri deosebite în structura şi natura lor, cunoa­şterea omenească. Pornind simplu, delà poziţiile cunoscute în filosofie, se poate afirma că există o cunoaştere care se orien­tează după datele primite prin simţuri, înjghebate de maginaţie sau procurate de abstracţie, pe care organizându-le şi subsu-mându-le mai mult sau mai puţin complet conceptelor sau cate­goriilor, le priveşte ca obiect în sine şi se declară mulţumită prin cunoaşterea lor. Este cunoaşterea numită paradisiacă. Pen­tru ea, obiectul aşa cum este dat conştiinţei printr'unul din cele trei moduri numite mai sus şi determinat în caracterele sale constatabile, este pe deplin explicat, cunoscut. Pentru cine este familiarizat cu gândirea kantiană şi are în vedere deosebirile ce le face Blaga între terminologia acesteia şi a sa, am putea spune, fără a ne îndepărta prea mult de sensul strict al „Cunoaşterii Luciferice", că prin cunoaştere paradisiacă se înţelege cunoaşte­rea care vizează numai fenomenalul, fără a-şi pune întrebări asupra „în sinelui" lucrurilor- Ea priveşte fenomenul ca lucru în sine, de aceea „îşi e sieşi suficientă" şi nu simte nevdie ,,de nici un fel de cunoaştere alături de ea."

Celălalt fel de cunoaştere de care vorbeşte Blaga, cunoaşte­rea luciierică, priveşte, cel puţin la început, aceleaşi obiecte, acelaş material ca şi cunoaşterea paradisiacă, dar vizează ceva cu mult mai adânc decât simpla înfăţişare a acestuia. Cunoaşte­rea luciierică operează o despicare a obiectului privit ca întreg şi unitar de cea paradisiacă, şi anume îl desface în două : într'o parte cunoscută, arătată şi într'o alta ascunsă, misterul. Pe când cunoaşterea paradisiacă declara explicat obiectul numai prin datele accesibile conştiinţei venite delà el, cea luciferică nu se mulţumeşte cu atât, ci declarând obiectul paradisiac drept apa­renţă, simptom al adevăratului obiect îl caută pe acesta şi el este misterul.

Page 24: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

Cunoaşterea paradisiacă rămâne astfel la suprafaţă, pe când cea luciferică pătrunde în adâncime, pentru ea lumea fe­nomenelor e „un complex de semne ale unui mister" pe care vrea să-1 pătrundă. Acţiunea viziunii luciferice tocmai la aceasta ţinteşte : să deschidă în fenomen un mister, „spre a-i imprima pe urmă variaţiile de cari misterul e susceptibil". Am spus mai sus că materialul asupra căruia se aplică amândouă cunoaşterile este acelaş, dar pe când faţă de cunoaşterea paradisiacă obiectul are un raport fie de prezenţă, fie de absenţă, pentru cunoaşterea luciferică obiectul este sau „arătat" sau „ascuns" (mister)- „Cu­noaşterea luciferică încearcă să pătrundă tot mai adânc în esenţa ascunsă, a obiectelor". Necunoscutul paradiziac aduce prin revelarea sa o întregire a cunoscutului, se sumează, se ada­ogă acestuia; necunoscutul luciteric tinde să se substituie ară­tatului ca fiind esenţă şi să-1 declare accident.

Odată obiectul paradisiac intrat în „criză", despicat în par­tea lui de arătare (fanicul) şi partea lui ascunsă (cripticul), mi­sterul este „deschis". Bazaţi pe premisa că diferenţa dintre cele două cunoaşteri este esenţială, vom observa procese diferite în câmpul uneia sau celeilalte. Astfel, procesele cunoaşterii para-disiace sunt două : de reducere cantitativă a misterelor prin subsumarea diversităţii obiectelor la concepte unice (reducere numerică) şi procesul de progresare „extensivă în necunoscut prin scoaterea la iveală de noui obiecte". Cunoaşterea luciferică „deschide" misterele asupra cărora acţiunea ei exercită o pre­facere de conţinut, o variere calitativă. In ce constă această variere calitativă care e propriu zis obiectivul cunoaşterii lucife­rice ? Intr'una din următoarele trei posibilităţi :

„1- Un mister deschis poate să îndure o atenuare în cali­tatea sa",

„2. Un mister deschis poate să fie permanentizat în calita­tea sa".

„3. Un mister deschis poate să fie potenţat în calitatea sa". Ele pot să fie, în ordinea numerotării, denumite : pluscu-

noaştere, zerocunoaştere, minuscunoaştere. Procesul s'ar înfăţişa în felul următor : optica luciferică

desparte fanicul (partea care se arată) şi cripticul (partea care se ascunde) obiectului prin „deschiderea" misterului- Cripticul

Page 25: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

benelficiind de un caracter de esenţialitate faţă de fanic, i se substituie şi-1 degradează la ceva accidental. Dar la rândul său cripticul instalat în drepturile fanicului poate să sufere şi el acelaş proces : să fie luat drept fanic, să fie supus „crizei", să fie deschis misterul şi un alt criptic să vină să-1 degradeze şi să-i ia locul. Iar acest de al doilea criptic ar putea păţi la fel şi procesul poate continua indefinit până când se găseşte în situa­ţia de a nu mai putea „atenua" misterul deschis, din cauza rezi­stenţei acestuia şi atunci se ancorează în zerocunoaştere (până acum am fost în zona pîuscunoaşterh), sau — când fanicului i se substituie o construcţie antinomică — în minuscunoaştere (mi­sterul e potenţat).

Citând un exemplu dat de Blaga, lucrurile vor părea mai clare. Să luăm complexul de fenomene în legătură cu lumina : propagarea ei, reflexia, refracţia, interferenţa, dispersiunea spectrală, etc. Cunoaşterea se vădeşte luciferică în momentul când consideră acest grup de „fapte" ca semne numai, ale unui mister, sau ca fanic al unui criptic. Cunoaşterea luciferică pro­cedează atunci la găsirea cripticului şi printr'o construcţie ima­ginară îl găseşte în „ondulaţia în eter"- Acum, lumina ca mister deschis este reprezentată prin „ondulaţie în eter" şi nu prin acel complex de fenomene care cade pe al doilea plan. Dar se poate ca însuşi cripticul „ondulaţie în eter" să fie luat drept fanic, să fie declarat „mister deschis" şi să i se caute un fenomen mai simplu, cripticul. Şi aşa mai departe. Procesul de trecere delà fanic la criptic presupune însă încă un element : o idee care serveşte drept „punte de salt", ideea teorică; în cazul luminii, ideea determinismului mecanicist.

In esenţă, deci, cunoaşterea luciferică implică următoarele faze în acţiunea ei de atenuare a misterelor :

„1. Deschiderea unui mister. Despicarea obiectului în fanic şi criptic-

2. Punerea unui accent pe cripticul misterului deschis. 3. Punerea unei idei teorice ca punte de salt în cripticul mi­

sterului deschis. 4. Revelarea cu ajutorul ideii teorice a cripticului misteru­

lui deschis ; printr'o „construcţie"-

Page 26: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

5. Degradarea fanicului iniţial al misterului deschis. 6. Reducţia misterului deschis la cripticul său revelat." Deşi operează cu acelaş material ca şi cunoaşterea paradi-

siacă, ea se deosebeşte fundamental de aceasta prin faptul că priveşte complexul de semne ale misterului nu ca scop, ca ţintă ultimă, ci numai ca mijloc, ca bază de operaţii. Ţinta ei ultimă est varierea calitativă a misterelor, revelarea cripticului lor. „Cunoaşterea luciferică îşi ajunge ţinta consistând în varierea calitativă a unui mister deschis, prin aceea că scoate la iveală, revelează cripticul misterului deschis, şi această revelare se poate face pe trei planuri : empiric-concret, imaginar-concret şi al înţelegerii conceptuale, care toate aparţin pluscunoaşterii, zerocunoaşterii şi minuscunoaşteril In domeniul pluscunoaşterii, misterul deschis suferă o atenuare calitativă, în acela al zero­cunoaşterii o permanentizare, iar în minuscunoaştere o poten­ţare.

„Cunoaşterea luciferică" oferă la îndemâna cititorului su­ficiente exemple luate din diferitele ştiinţe pentru fiecare fel de revelare. Noi nu vom reproduce aici decât unul de permanenti­zare a misterului deschis şi altul de potenţare.

Ştiinţa a ajuns la un moment dat la convingerea că viaţa organică e un produs al materiei anorganice. Când însă s'a în­cercat să se desvălue mecanismul intim al acestui fenomen, când s'a vrut să i se afle cripticul, nu s'a putut ajunge la o ex­plicare şi atunci savanţii „au fixat cripticul pe linia zerocunoa­şterii". Misterul rămânea deschis, — era permanentizat.

In cazul minuscunoaşterii, misterul variază în sens negativ, mărindu-şi caratele de incognoscibilitate- Aici intervine, cum am văzut încă din Eonul Dogmatic, intelectul ecstatic. Wundt, pornind delà examinarea unor procese psihice (sensaţia tonuri­lor), a ajuns să afirme că „întregul fenomenului psihic conţine mai mult decât suma elementelor sale"; de ex, sensaţia unui acord e mai mult decât suma sensaţiilor tonurilor cari îl alcă­tuiesc. „Formula, — spune Blaga, — nu atenuiază calitativ na­tura fenomenelor în chestiune, ci le revelează ca pe ceva „con­ceptual" neinteligibil. Prin această formulare antilogică a unui criptic, misterul este potenţat; ea aduce o minuscunoaştere. In acest punct, „Cunoaşterea Luciferică" se întâlneşte cu „Eo-

Page 27: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

nul Dogmatic", care declara metoda dogmatică tocmai ca prin­dere extremă a unui mister prin potenţarea lui.

Pentru o stabilire precisă a tuturor variaţiilor pe cari le suferă un mister deschis de cunoaşterea luciferică, Blaga oferă câteva grafice şi câteva tabele pe cari nu le mai reproducem-

Foarte important ni s'a părut capitolul întitulat „inconver-tibilitata iraţionalului". Iraţionalul se află peste tot în ceeace e obiect dat. Blaga enumera 7 tipuri de iraţional şi spune : „Cele şapte tipuri de iraţional epuizează anume tot ce poate fi obiect al cunoaşterii paradisiace şi luciferice". Raţionalul, — con­tinuă el nu are loc printre obiectele cunoaşterii. Raţionalul poate fi cel mult „obiect" al gândirii; el aparţine „logicei". Ra­ţionalul, în câmpul epistemologic nu există decât subt forma re-ductibilităţii în genere a iraţionalului."

Această stare de lucruri pledează şi mai mult pentru me­toda dogmatică. Cunoaşterea paradisiacă şi cea luciferică nu fac în fond decât să reducă iraţionalul, numeric, sau să-1 varieze calitativ. Şi atunci, „cum nicăeri cunoaşterea în contact cu „lu­mea" nu izbuteşte să înlocuiască iraţionalul prin raţional, cum cunoaşterea reuşeşte doar să imprime o variaţie iraţionalului, nu ştim dece nu s'ar admite să se imprime iraţionalului toate variaţiile pe care el le comportă, adică variaţia epistemologică în direcţia minus".

In rezumat, „Cunoaşterea luciferică" vrea să arate toate încheieturile unui fel de cunoaştere în care ideea de mister îşi are o poziţie centrală. Ultimul cuvânt al lui Blaga este şi aici o pledoarie pentru introducerea minuscunoaşterii în domeniul de operaţie a minţii omeneşti. Pretenţia lui ultimă este de a opune raţionalismului superficial — zice el — „un raţionalism care ştie că nu poate ieşi din cercul de vrajă al iraţionalului, un raţiona­lism care trage toate consecinţele şi e gata să accepte uneori rezultate cari înseamnă ieşirea din sine a raţiunii". „Am numit altă dată această poziţie „intelectualism ecstatic", dar tot aşa ea poate fi numită „raţionalism ecstatic."

Noi am urmărit numai în linii mari structura acestui nou raţionalism, asupra căruia ni se aruncase o lumină destul de clară şi din „Eonul Dogmatic"- Trebuie să recunoaştem acum că în „Cunoaşterea Luciferică", teoria nouei metode este com-

Page 28: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

pletă şi impecabilă în articulaţia ei interioară. De aceea nu ne gândim nici un moment să-i constestăm realitatea ei psiholo­gică; problema aceasta nici nu ne-o punem. Pentru punctul de vedere adoptat de noi interesează în mai mare grad altceva ; in­teresează valoarea cognitivă a acestui aşa numit „raţionalism ecstatic". In încercarea noastră de a da un răspuns, ne vom în­tâlni cu o mare dificultate în faptul că L. Blaga n'a ţinut să aplice metoda propusă asupra unui material, pentru a ne putea face o ideie precisă şi clară despre valoarea metafizic-cognitivă a ei. El s'a mulţumit s'o articuleze în abstract; ne-a prezentat numai planul ei, rămânând ca metafizicile viitoare să verifice speranţele puse în ea. Lucian Blaga recunoaşte aceasta : „Ni s'ar putea obiecţiona că nu arătăm unde şi în ce chip ar fi de aplicat metodele minus-cunoaşterii- Limitele subiectului abordat ne interzic însă o aplicare a minuscunoaşterii asupra unui obiect precis. Ne ocupăm numai de semnificaţia oarecum virtuală a minuscunoaşterii, de locul şi amploarea ei posibilă în marginile cunoaşterii în genere",

6. Teoriei lui Blaga ar fi să i se aducă şi unele obiecţii mai de amănunt, Ia cari renunţăm, cu excepţia uneia. „Cunoaşterea Luciferică" implică întreaga problematică a cunoaşterii filosofice şi ca atare multe părţi din conţinutul afirmaţiilor sale se vor fi găsind, — desigur sub altă formă şi în alte construcţii —, şi la alţi gânditori. La limită s'ar putea prea bine spune, că în mod conştient uneori, altădată inconştient, metoda luciferică a fost unealta de lucru a filosofilor din toate timpurile. Ea este impli­cată în orice sistem care îşi pune problema unei substanţe, a unui substratum al lucrurilor, fie că acesta e declarat accesibil sau nu cunoaşterii umane- Ba mai mult, cunoaşterea luciferică este utilizată şi de ştiinţă (dovadă exemplele date de Blaga) şi nu devine propriu zis cunoaştere metafizică decât în operaţia ei finală, la capătul acelui „indefinit" al operaţiei luciferice. Am putea chiar spune că numai această fază interesează meta­fizica. Dar asupra acestui fapt vom reveni.

Este natural deci ca Lucian Blaga s'o fi întâlnit şi la alţi gânditori, — poate sub nici un nume, dar real operantă. Ceeace e curios însă, e că totuşi Blaga deabia îi recunoaşte vechimea. Dealtfel el nici nu face asemănare sau identificare între „cunoa-

Page 29: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

şterea filosofică" din toate timpurile şi „cunoaşterea luciferică", în măsura în care această identificare e permisă de natura im­primată cunoaşterii luciferice- De aceea şi pare oarecum sur­prins de faptul că Tales, recunoscut până astăzi ca primul filosof al gândirii occidentale, utilizează mai întâi metoda luciferică. El spune : „începutul istoriei filosofiei coincide din întâmplare cu întâia întrebuinţare luciferică a conceptului categorial de „sub­stanţă". Nouă nu ni se pare de fel că această „coincidenţă" e „din întâmplare", fiindcă toată analiza ce o face Blaga cunoa­şterii luciferice arată clar că în esenţă ea se confundă cu ceeace are mai intim spiritul filosofic de totdeauna.

O altă afirmaţie curioasă a „Cunoaşterii Luciferice" e fă­cută în legătură cu filosofia lui Kant. Se cunoaşte locul pe care acesta îl ocupă ca teoreticiani al cunoaşterii în timpurile mo­derne. Pentru Blaga însă, Kant n'a ajuns până la cunoaşterea luciferică, toată teoria sa priveşte numai paradisiacul. Iată pa­sajul : „Precum rezultă din analizele de mai sus, teoria cunoa­şterii, aşa cum ne-a lăsat-o Kant (şi prin imitaţie atâţia după el), o teorie de basilicală monumentalitate, care reduce cunoaşte­rea la intuiţie, categorii (apercepţie transcendentală) şi la sche­matismul intermediar, e în fond numai o teorie a cunoaşterii, pe care noi ne-am învoit s'o numim „paradisiacă".

Nu ne vom întinde aici la o discuţie mai amplă, dar după părerea noastră filosofia kantiană cuprinde — deşi într'un mod cu totul netrâmbiţat — ide ea de mister într'o măsură cu mult mai mare decât oricare alta. Ce altceva este acea fantomă a „lucrului în sine", prezentă pe fiecare pagină a „Criticii Raţiunii Pure", ca un „memento" ? Cum s'ar explica altfel faimosul „scandal", la care a dat loc acest concept de „lucru în sine" în lumea kantienilor şi antikantienilor, imediaţi sau de mai târziu ?

E drept că pentru Kant exista, în mod valabil, numai cu­noaşterea fenomenului, dar el a arătat prin toată forţa Criticii Raţiunii Pure, dece nu se poate vorbi de o cunoaştere a trans­cendentului. El era cu mult mai pretenţios şi mai econom în gândire : de vreme ce nu admitea că transcendentul poate fi cunoscut şi că deci cunoaşterea atinge totdeauna numai fenome­nalul, a vorbi despre o nouă cunoaştere nu i se părea justificat. Kant n'a schiţat cunoaşterea luciferică aşa cum o schiţează

Page 30: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

Blaga, dar spiritul acesteia domină întreaga sa gândire, cum domină întreaga filosofie.

In ce priveşte concluziile mari ale „Cunoaşterii Luciferice", acestea, dată fiind similaritatea lor cu acele ale „Eonului Dog­matic" — vor atrage după ele aproape aceleaşi obiecţii şi obser­vaţii-

Dupăcum se va vedea şi dini „Censura Transcendentă", Lu­cian Blaga nu crede în posibilitatea de transcendere a cunoa­şterii omeneşti sub forma ei positiv-adecvată. Tot procesul inde­finit şi pătrunzător al gândirii luciferice nu depăşeşte imanen­tul. După cum se va fi observat la timp, conceptele de tanic şi criptic, cu care ea operează, nu sunt absolute, ci dimpotrivă foarte relative, întrucât fiecare criptic se transformă în cele din urmă în fanic. Operaţia luciferică ancorează în cele din urmă într'una din aceste poziţii : sau revelează misterul în domeniul pluscunoaşterii în unul din cele trei planuri, ceeace însemnează o instalare în nonmister, sau se opreşte la linia zerocunoaşterii, când misterul e declarat pur şi simplu mister, sau în cele din urmă se poate trece în minuscunoaştere, unde nu avem de-a face decât cu mistere mărite, potenţate. Convertirea misterului în nonmister nu este posibilă. Blaga recunoaşte explicit : „Cunoa­şterea luciferică pătrunde în sens intensiv în necunoscut, dar cu­ceririle ei pot să însemne cel mult substituirea unor mistere des­chise prin altele cari faţă de misterele iniţiale reprezintă mi­stere calitativ metamorfozate în diverse direcţii". Cunoaşterea luciferică nu poate duce decât la acest rezultat.

Filosofia modernă cunoaşte, în linii mari, două atitudini în ce priveşte valoarea cunoaşterii. Una este de părere că se poate prinde transcendentul fie pe cale raţională, fie pe cale in­tuitivă, iar cealaltă declară incognoseibilitatea absolută a su-prasensibilului. Lucian Blaga vrea să ia o atitudine interme­diară, asupra căreia vom reveni când va fi vorba de „Censura Transcendentă", dar nu reuşeşte să ajungă decât tot la un rela­tivism absolut.

Se cunoaşte foarte bine în filosofie imposibilitatea de con­vertire a transcendentului în termeni umani şi există sisteme filosofice care au pe frontispiciul intrării lor, ca o sentinţă fără drept de apel, afirmaţia că misterul rămâne mister, că orice în-

Page 31: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

cercare de raţionalizare rămâne dacă mu de drept, atunci sigur de fapt, pentru totdeauna imposibilă; că există incompatibilitate între structura facultăţilor cunoaşterii omeneşti şi transcendent. In fond, falimentul cunoaşterii raţionale a fost declarat de mult chiar de către „raţionalismul superficial"- Toată teza lui Lucian Blaga, cu profunda şi originala analiză a actului luciferic, nu ve­dem să adaqge ceva mai mult. Omul este tot atât de departe de transcendent ca şi mai 'nainte.

Dar dacă aceasta e poziţia lui Blaga, dacă şi pentru el, cu toată varierea calitativă a misterelor nu se poate ajunge la o convertire a lor în nonmistere, atunci prin ce se mai justifică marile speranţe puse în metoda dogmatică sau în minuscunoa-ştere ? Oare nu este prin aceasta pecetluită şi valoarea „meta­fizicilor viitoare" pornite pe baze de minuscunoaştere ?

In materie de teoria cunoaşterii, o problemă mare şi o în­trebare gravă se pun oricărei ieşiri din raţionalismul clasic : duce metoda nouă cu ceva mai departe desvăluirea misterelor lumii sau nu ? Are ea prin urmare* o valoare mai mare decât cunoaşterea raţională obişnuită sau raţionalizantă? Aceasta este întrebarea crucială în materie de teorie critică a cunoaşterii.

Blaga cu neobişnuita lui luciditate în gândire, va da un răspuns la această întrebare. E drept, un răspuns indirect, dar sigur. Vom vedea însă că el infirmă în bună parte multe din afirmaţiile prea tăioase la adresa raţionalismului „logic" şi taie multe aripi din speranţele cu cari se prezintă noua metodă. In fond, minuscunoaşterea nu se prezintă cu puteri superioare faţă de intelectul logic- Delimitarea făcută între cunoaşterea paradi­siacă şi luciferică este foarte profundă şi justă, dar ceeace Blaga numeşte atenuare calitativă a unui mister nu înseamnă în realitate decât atenuarea nonmisterului, ceeace e altceva. Cu­noaşterea luciferică nu lucrează decât aparent cu mistere; ace­stea nu-i sunt propriu zis obiect, ci numai temă de lucru. Miste­rul rămâne tot mister în întregimea lui, pentrucă gândirea luci­ferică nu face decât să substituie unui nonmister, unui îanic, un alt îanic mai simplu (fenomenele luminii înlocuite prin „on-dulaţie în eter"). Ori aici ne învârtim încă tot în domeniul fani-cului, iar atenuarea calitativă priveşte calitatea fanicului, nu a misterului. Ca temă, deci, cunoaşterea luciferică e altceva decât

Page 32: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

cea paradiziacă, dar ca realizare, ca posibilitate de desvăluire a misterelor, ea nu duce mai dparte, pentrucă — încă odată — a substitui un fenomen mai simplu unuia mai complex nu însem­nează a atenua un mister, ci a simplifica un fenomen.

Filosofia implică în însăşi esenţa ei un paradox, singurul care explică pentru noi imposibilitatea de transcendere a minţii omeneşti. Ea este o cerinţă a convertitului, a transfiguratului, o întrebare fără sens în faţa absolutului şi deci fără posibilitate de răspuns- Ce vrea filosofia ? Vrea „să cunoască" „absolutul". Dar a cunoaşte însemnează a transfigura, însemnează a pune pe note umane, a converti. Ce ? Absolutul, care nu poate fi principial şi structural prins în sfere umane. Din acest paradox fundamental al cunoaşterii filosofice rezultă că filosofia este o întrebare a raţiunii, a umanului. Şi ori are un răspuns raţional, uman, care n'o satisface niciodată, ori atunci ea nu mai este filo-sofie. Formulele neraţionale, dogmatice, scapă înţelegerii noa­stre, — aceasta o recunoaşte şi Blaga, — ori dincolo de înţele­gere nu mai poate exista o filosofie valabilă. Este în aceasta un tragic paradox al filosofiei, dar el este absolut real.

In aceste consideraţii stă motivul pentru care punem un ac­centuat semn de îndoială deasupra oricărei mari speranţe în metafizici viitoare, cari ar avea la bază o metodă ce prescrie introducerea în gândire a incomprehensibilului, a „misterului ca mister- Şi tot de aceea considerăm ca eşuată orice pledoarie pentru o raţiune care în cele din urmă se mărturiseşte a nu mai fi raţională.

7. Ne mai rămâne acum să ne ocupăm de „Censura Trans­cendentă", despre car© trebue să spunem de pe acum că pre­zintă în unele părţi, — cu tot avântul metafizic şi cu toată stră­lucitoarea haină în care o îmbracă un gânditor dotat cu pană de mare talent, — cel mai puţin rezistent material ce se poate opune unei încercări critice.

„Censura Transcendentă" vrea să fie, după mărturisirea autorului ei, o metafizică a cunoaşterii; altfel spus, încearcă să răspundă la întrebarea dece cunoaşterea omeneasca (indivi-duată) este subiectivă, care sunt cauzele metafizice ale faptului că transcendentul se ascunde de ochii noştri. Pentru a repro­duce cât se poate de lămurit răspunsul dat de Blaga, va trebui

Page 33: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

mai întâi să stabilim principiile, sau mai bine zis postulatele la care el face apel.

Pentru Blaga există un principiu metafizic pe care îl nu­meşte Marele Anonim şi toate cunoştinţele ce şi le-ar putea face individul uman despre el sunt censurate de însuşi acest prin­cipiu- De aici rezultă că toată cunoaşterea omenească despre Marele Anonim este subiectivă.

In fond, subiectivitatea cunoaşterii a fost declarată de mult în filosofie şi ea a fost divers interpretată şi explicată. Idealiştii în genere, o explică prin insuficienţa structurală a subiectului, printr'un fel de infirmitate a acestuia, Blaga plasează cauza su-c-iectivităţii cunoaşterii mai central-ontologic, cum se exprimă el, făcând din ea un act al unei intenţionalităţi a Marelui Ano­nim, Din anume motive acesta interpolează între misterul exi­stenţial şi subiectul cunoscător individuat o censura. Cunoaşte­rea individuată este o „revelaţie" — nu însă în sensul teologic al cuvântului. Blaga spune : „numim orice eventuală isbucnire sau arătare pozitivă a unui mister existenţial în conul de lu­mină al cunoaşterii individuate — o „revelaţie"- Prin urmare orice cade în sfera cunoaşterii este o „revelaţie", dar toate la un loc sunt „disimulatoare", fiindcă totdeauna sunt censurate. Niciodată subiectul nu cuprinde în cunoaşterea lui „uni mister", ci numai o disimulare, o transfigurare, o mascare a acestuia. Di­simularea atinge atât cunoaşterea concretă (aici ea se manifestă intensiv, extensiv şi prin plenitudinea orizontului concret), cât şi pe cea înţelegătoare, mitică sau ocultă.

Poziţia luată de marii gânditori faţă de valoarea cunoa­şterii implică două atitudini opuse ; unii declară identitate între conţinutul revelării şi Marele Anonim (creştinii, Descartes, Spi­noza, Hegel), iar alţii susţin subiectivitatea cunoaşterii, însă pun cauza acesteia în individ, cu excepţia lui Berkeley (Nie­tzsche, biologiştii, Mach, Avenarius, James, Ortega y Gasset),

Blaga se declară hotărât subiectivist, dar spre deosebire de ceilalţi gânditori, el dă o altă explicaţie subiectivităţii şi pe deasupra nu neagă în mod absolut posibilitatea de transcendere a cunoaşterii. In ce constă explicaţia dată de el ? Cunoaşterea, am spus, este censurată de Marele Anonim, dar dece este ea censurată ? Blaga emite ipoteza unei triple motivări :

Page 34: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

1. O motivare minimală, după care cunoaşterea absolutului ne-ar împietri, ar aduce moartea oricărei creaţii spirituale ome­neşti.

2. O motivare medie : cunoaşterea absolută ar fi o primej­die şi pentru subiect şi pentru obiect.

3. O motivare maximală : cunoaşterea absolută ar fi o pri­mejdie pentru însuşi Marele Anonim, „care ar putea fi scăzut în potenţa sa şi în parte zădărnicit în intenţiile sale".

Acestea sunt motivele pentru care Marele Anonim aplică o censura cunoaşterii individuate. Dar, cum am spus, această censura nu aduce o absolută subiectivitate. Cordonul censurii transcendente este tăiat de ideea negativă de mister. Cunoaşte­rea disimulată îşi atinge obiectul şi-1 cunoaşte, dar el nu e mi­sterul, ci nonmisterul, travestirea absolutului; prin ideea de mi­ster se vizează însuşi cripticul misterului, se vizează numai, dar nu este atins. Ideea de mister are virtuţi de transcendere, dar numai de drept, nu şi de fapt. „Nu actul de transcendere în ge­neral e deci interzis cunoaşterii individuate, ci actul de trans­cendere în sens pozitiv". Ca o paranteză, amintim aici formula în care cu magistrală preciziune a sintetizat Kant posibilităţile minţii omeneşti de a cunoaşte absolutul : putem numai gândi, nu şi cunoaşte lucrul în sine. Blaga nu este de fel departe de această soluţie. După el, cunoaşterea luciferică are singură competinţa de a străbate censura transcendentă în mod pozitiv, substituind misterului o explicaţie, dar iată valoarea ei : „încer­cările luciferice de a converti un mister în nonmister, au un ca­racter tragic, deoarec, după infinite eforturi, toate sunt osândite să se prăbuşească".

In acest punct filosofia lui Blaga ia o nuanţă sceptică, în­trucât procesul luciferic implică o inevitabilă eşuare care îi dă un caracter dramatic. ,,Censura Transcendentă" va vorbi chiar de o „dramă interioară a cunoaşterii" cu următoarele faze, cari, dacă s'a înţeles bine procesul luciferic, nu mai necesită ampli­ficaţii :

1, Starea de graţie (cunoaşterea fanică). 2. Ieşirea din graţie (despicarea obiectului în fanic şi

criptic).

Page 35: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

4. Orgoliul luciferic (încercarea de înlocuire a fanicului prin criptic. Iluzorie) deci

4, Eşuarea, şi atunci, 5 Integrarea în mister (recunoaşterea misterului ca atare), Dar dacă Marele Anonim ne-a aplicat o censura, cum se

face atunci totuşi că avem o cunoaştere şi cum se face că acea­sta se referă la anumite obiecte transcendente ? De unde obiecti­vitatea cunoaşterii noastre, de unde puterea cognitivă a semne­lor din conştinţă ?

Kant explicase obiectivitatea şi deci posibilitatea cunoa­şterii prin conceptul de „conştiinţă în genere", Blaga înlătură acest criteriu. Pentru el, cunoaşterea individuată dobândeşte virtuţi cognitive prin constanţa sa reactivă în faţa aceluiaş mi­ster. „Când subiectul individuat răspunde constant uneia şi aceleiaşi transcendenţe cu unul şi acelaş fenomen de conştiinţă, obţine printr'un salt semnificaţia de semn disimulator al unei trascendenţe.

Aici ar putea să intervină o obiecţiune foarte serioasă îm­potriva afirmaţiei lui Blaga : în definitiv, de vreme ce afirmi că nu putem cunoaşte transcendenţa, de unde ştii că este una şi aceeaşi ? Nu presupune teza aceasta tocmai ceeace era princi­pial interzis ? Apoi el afirmă : „Orice variaţiuni în conţinutul cunoaşterii individuate se datoresc în cazul unei maxime stabi­lităţi reactive a factorilor subiectivi, exclusiv unor variaţiuni în conţinutul trancendenţei," Obiecţia este aceeaşi : cu ce drept se poate face această analogie, când — se recunoaşte iniţial — transcendentul este un mister neconvertibil în elemente fanice ?

Revenind la teoria lui Blaga, trebuie să accentuăm că pen­tru ea sunt imaginabile mai multe modele de cunoaştere :

1. Cunoaşterea ca absolută adecvaţie între conţinutul cog­nitiv şi obiect (cunoaşterea adecvată).

2. Cunoaşterea inadecvată, dar care ţine loc de cunoaştere adecvată (cvasicunoaşterea),

3. Cunoaşterea adecvată pe baza ideii negative de mister (cunoaşterea-negativ). Subiectul uman nu se poate însă bucura decât de modelul doi şi trei şi de combinaţiile lor. Pentru a ve­dea valoarea lor, dăm două citate din Blaga : „In cvasicunoa-

Page 36: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

stere subiectivitatea funcţionează în angrenajul unei aparaturi, astfel încât ţine loc de obiectivitate", iar ,,în cunoaşterea nega­tiv, obiectivitatea funcţionează astfel că poate fi echivalată cu simpla subiectivitate".

Prin urmare, Marele Anonim reuşeşte să-şi păstreze destul de bine secretele lui transcendente. El censurează cunoaşterea omenească în aşa fel, încât ea nu revelează în adevăratul înţe­les al cuvântului, nici un mister. Atitudinea lui faţă de om ia un aspect paradoxal : pe deoparte înzestrează individul cu da­ruri cognitive şi cu doruri de transcendenţă, iar pe de altă parte urmăreşte apărarea misterelor existenţiale de orice eventuală cunoaştere „pozitiv-adecvată". Motivul pentru care Marele Anonim aplică o cenzură cunoaşteri individuate l-am menţionat, însă fiindcă el ocupă un loc central în metafizica lui Blaga, mai dăm şi un citat : „un centru individuat, altul decât Marele Anonim şi alăturea, care ar fi în posesiunea adevărului absolut, adecvat şi nelimitat, ar reprezenta pentru echilibrul existenţial şi pentru planul în care şi spre care se articulează existenţa, un insuportabil isvor de perturbaţiuni."

Nu e nevoie acum de prea multă subtilitate pentru a înţe­lege că Marele Anonim este înzestrat cu o facultate de cunoa­ştere şi anume cu aceea care este refuzată structural şi prin censura omului : cunoaşterea absolut-adecvată. Blaga afirmă : „din moment ce suntem dispuşi să atribuim Marelui Anonim o „cunoaştere", nu putem să i-o atribuim decât în formă maxi­malista".

Observăm iarăşi că nu înţelegem de fel dece Blaga se simte „dispus" să acorde Marelui Anonim, care e supremul mi­ster, deci supremul incongnoscibil, un atribut aşa de uman cum e cunoaşterea, chiar dacă e în formă maximalista ! Dealtfel aceeaşi cunoaştere el o mai acordă, în mod limitat bineînţeles şi unui anume factor formativ în procesele biologice. Dar asupra acestui punct nu mai insistăm.

8. înainte de a trece la unele concluziuni generale, ne sim­ţim obligaţi să justificăm anumite afirmaţii făcute cu privire la „Censura Transcendentă". Spuneam că ea prezintă mai multe şi mai mari puncte de minoră rezistenţă unei cercetări critice, decât oricare din celelalte două opere. Pentru a ilustra această

Page 37: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

afirmaţie, voi semnala primul conflict pe care însuşi Blaga îl deschide în mod explicit între teza sa şi o atitudine critică a cunoaşterii. Şi anume, un teoretician critic va emite mai întâi de toate următoarea întrebare : Prea bine, se vorbeşte în „Censura Transcendentă" de un Mare Anonim, i se determină anume ca­lităţi, i se conferă funcţiuni, i se atribuiesc intenţii şi i se dau puteri, dar de unde rezultă că şi există acest Mare Anonim ? Nu cumva existenţa lui ar trebui să fie prima problemă de dis­cutat şi de rezolvat mai înainte de toate ?

Ce răspunde Blaga ? El constată : „Critica va pune între­barea : cu ce drept vorbim despre existenţa Marelui Anonim ? Dar cum critica e dispusă prin chiar firea ei să submineze orice metafizică, nu mai puţin metafizica, tot prin firea ei, va putea face şi ea o foarte reală critică criticei. Teza despre existenţa Marelui Anonim are caracterul unei viziuni metafizice, iar viziu­nile metafizice ştim că nu sunt un produs de absolută strin­genţă logică, ci de salt. La eficacitatea acestui salt contribue tot-dauna în chip decisiv un act de credinţă".

Rămâne în socoteala fiecăruia să dea câştig de cauză cui va crede de cuviinţă, pentru noi însă un lucru este clar şi defi­nitiv : întrebarea pusă de presupusul critic este de o importanţă capitală, iar răspunsul lui Blaga este nu se poate mai insufi­cient, pentrucă acest răspuns deschide drum liber incontrolabi-lului în materie de speculaţie. E drept că nu putem cere orică­rui avânt metafizic o minuţiozitate carteziană, dar istoria siste­melor stă dovadă că salturile făcute de viziunile metafizice pe deasupra şi în dispreţul criticei, au fost de obiceiu salturi în vid. Construcţiile care refuză un control, — pe orice cale ar fi făcut acesta, — al principiilor de bază, nu se pot lăuda nicicând cu o prea mare soliditate; iar credinţa pusă ca suport al saltului poate foarte uşor să ducă în sfera arbitrarului. Spusele noastre vor fi şi mai justificate, dacă vom mai reproduce încă o frază din „Censura Transcendentă" : „înţelegem grija criticei de a da speculaţiei o ţinută cât mai onorabilă, — întrebarea ei de mai înainte cu privire la dreptul de a vorbi despre existenţa Marelui Anonim are totuşi o înfăţişare prea logicistă decât să poată fi acceptată în vederea unui răspuns". E drept că noi nu vedem dece o asemenea întrebare e „logicistă" şi dece dacă e

Page 38: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

„logicistă" nu mai merită un răspuns, dar din toată afirmaţia lui Blaga rezultă un lucru precis : conceptul de Mare Anonim este o ipoteză gratuită pusă la baza metafizicii sale. Dealtfel credem că aceasta vrea şi el să spună când afirmă că făcând oarecari concesii criticei, consideră „propoziţia despre existenţa Marelui Anonim ca un simplu punct de vedere".

Lucrurile ar mai merge dacă noţiunea de Mare Anonim n'ar cădea în contradicţie cu însăşi teza unei censuri transcen­dente. Insă acest fapt are totuşi loc, căci dacă Marele Anonim aplică în mod conştient şi intenţionat o censura, atunci cum se face că noi mai putem şti că există un Mare Anonim şi pe dea­supra, — lucru uimitor, — îi cunoaştem şi cele mai intime gân­duri ale lui : motivele pentru cari ne censurează cunoaşterea ? Dacă într'adevăr e valabilă censura, atunci n'ar trebui să ştim nimic despre Marele Anonim, iar dacă ştim ceva, atunci însem­nează că nu e valabilă censura !

Blaga va simţi această obiecţie şi va reveni. Iată o afirma­ţie a lui de o mare importanţă pentru problema în discuţie : „Ideea despre primejdia metafizică implicată de o cunoaştere individuată absolută este — dacă o privim cu ochiu critic — un simplu termen metaforic pentru „motivul" pe cât de ascuns, pe atât de grav, care îndeamnă pe Marele Anonim la intercalarea censurii transcendente între existenţă şi cunoaşterea indivi­duată".

Foarte bine, i se poate răspunde, dar prin această „retra­gere" nu se face decât să se afirme implicit că toată teoria des­pre censura transcendentă e o metafora, în ultimă esenţă o con­strucţie verbală. Din această dilemă Blaga va ieşi cu greu.

Se vorbeşte apoi necontenit de imposibilitatea de transcen-dere a cunoaşterii obiectiv adecvate din partea individuaţiunii şi totuşi se trece permanent peste ea, vorbindn-se de Marele Anonim ca despre un fapt bine cunoscut: „Marele Anonim e în posesia unei cunoaşteri absolute. Acest absolut priveşte atât calitatea, cât şi extensiunea cunoaşterii. Ceeace înseamnă : Ma­rele Anonim e în posesia unei cunoaşteri pozitiv adecvate şi ne­limitate".

Noi ne întrebăm : cum a putut Blaga să afle aceste lucruri când pe pagina imediat anterioară constata: „cvasicunoaştersa.

Page 39: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

e prin conţinutul ei în întregime subiectivă", iar „aparatul de transcendere (al cunoaşterii negativ) funcţionează în aşa fel că rămâne cumva totuşi exterior obiectului" ?

Cunoaşterea atribuită Marelui Anonim e, după părerea noa­stră, o ipoteză absolut gratuită. Blaga îşi va da seamă şi aici de obiecţiile ce i se pot aduce, de aceea va reveni, se va retrage din nou de pe poziţii : „Marelui Anonim însuşi i-am atribuit în­tr'un chip pentru noi de neconceput, cunoaşteea absolută şi ne­limitată". „Prin aceasta voim numai să relevăm că natura cu­noaşterii Marelui Anonim trebuie să fie cu totul altfel decât na­tura cunoaşterii individuate".

Afirmaţiile lui Blaga nu pot avea nici o altă semnificaţie decât una verbală, pentrucă a vorbi despre o cunoaştere care, recunoşti în urmă că nu poate fi o cunoaştere; a spune că Ma­rele Anonim e dotat cu raţiune şi voinţă, dar că ele nu sea­mănă cu raţiunea şi voinţa umană, va conveni oricine că e un lucru greu de priceput cu o minte omenească.

9. Oprind aici consideraţiile asupra filosofiei cunoaşterii la Blaga, ne mai simţim obligaţi să precizăm unele lucruri. Recu­noaştem mai întâi, cu plăcere, că lectura operelor de care ne-am ocupat nu ne-a inspirat numai obiecţii şi dificultăţi. Dim­potrivă, mărturisim că subscriem încă odată cuvintele cu care am început acest articol şi subliniem că am rămas cu o mare ad­miraţie, pentru luciditatea logică la lumina căreia sunt tratate problemele, dar că in anumite puncte metafizicianul a luat-o cu mult înaintea teoreticianului cunoaşterii; graba de a construi a adus o reală debilitate a unor încheieturi ale sistemului. Nu trebuie să se uite însă nici un moment că problemele discutate sunt toate de natură să încerce din plin marginile puterilor de înţelegere ale minţii omeneşti şi că obiecţiile la cari poate fi supusă metafizica lui Blaga şi criteriile lor, se pot aplica în di­ferite măsuri tuturor încercărilor speculative.

Punctul de vedere adoptat în aceste pagini ne-a făcut să trecem mai uşor pe lângă unele reale şi mari calităţi ale scrisu­lui lui Blaga, cum ar fi neîntrecuta abilitate stilistică, impresio­nanta concisiune a termenilor, dar am ţinut să remarcăm delà început că ne aflăm în faţa unei minţi de rasă, a unui spirit me-

Page 40: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

tafizic cu o neobişnuită elasticitate, cu eminente şi uimitoare virtuţi de pătrundere speculativă.

Nu ignorăm nici una din aceste calităţi, dar ni s'a părut că încercarea de a apăra filosofia lui Blaga de o privire critică, aşa cum încearcă unii, este o atitudine săracă în spiritualitate şi în dâncime filosofică totodată. Drept exemplu vom aminti aici frumosul studiu al lui V. Băncilă închinat lui Blaga, unde ne mirăm nespus să întâlnim o afirmaţie care după părerea noastră n'ar fi trebuit nicicând să vadă lumina tiparului. Ea vrea să spună în fond că pentru filosofia de care se ocupă inte­resează mai puţin întrebarea critică asupra „adevărului" ce-1 cuprinde. Băncilă spune textual : „Nu ştim care e „adevărul" acestei filozofii şi rangul, pecare l-ar putea avea faţă de mo­numentele filozofice ale Apussului. Nu ştim şi nici nu ne poate interesa prea mult". („Gând Românesc, No. 3—4, 1938). Că „nu ştim" s'ar mai putea explica, dar că nu ne poate interesa" e o mărturisire care implică oarecare gravitate. Dealtfel, studiul lui V. Băncilă mai cuprinde şi alte bizarerii filosofice asupra cărora nu mai insistăm, acum.

Părerea noastră a fost că gândirea lui Blaga nu poate şi nici nu trebuie să fie ferită de o cercetare critică. Indeplinind-o, — după măsura puterilor noastre bineînţeles, — am ajuns la concluzia unor lacune şi această concluzie nu are dece speria, credem, nici un cap bine echilibrat.

Urmărind problemele pe cari Blaga vrea să le rezolve, tre­buie să mărturisim că punctul nostru de vedere a diferit uneori complet. In felul în care înţelegem noi filosofia, ea este o încer­care a minţii omeneşti de a cunoaşte lumea exterioară ca obiect dat şi din moment ce s'a convenit că aceasta prezintă o înfăţi­şare spaţiotemporală sau fenomenală şi alta transcendentă, fi­losofia, perforând scoarţa empiricului, vizează tocmai ceeace este mai intim în lucruri : esenţa lor metafizică.

Din motive asupra cărora nu mai insistăm acum, sistemele filosofice s'au văzut adesea silite să întregească experienţa cu construcţii mintale, să suplinească insuficienţa datelor concrete cu bogate adaosuri interioare. Aşa s'a ajuns uneori la construc­ţii chiar în afară de orice control al realităţii, Deaceea afirmaţia lui Blaga: „Construcţia, chiar cu riscul gratuităţii, e în destinul

Page 41: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

fílosofíei" este perfect justificată. Pentru noi însă ea trebuie completată printr'o alta, care, recunoscând că e în destinul filosofiei să construiască chiar cu riscul gratuităţii, trebuie să sublinieze că nu stă de fel în esenţa filosofiei dë a jongla cu ab­stracţii ce ignorează realitatea, ci de a constata o existenţă, anume existenţa metafizică a lucrurilor. Din aceste afirmaţii rezultă şi concluzia nu mai puţin importantă că orice metodă, oricât de logic şi de subtil înjghebată ar fi ea, îşi are valoarea stabilită în funcţie de capacitatea sa de revelare (în sensul de pozitivă adecvaţie a conţinutului perceptiv cu obiectul) a trans­cendentului. Iată dece nu înţelegem nedumerirea lui Blaga for­mulată în întrebarea : ,,dece ar fi adică inadmisibilă o filosofie fără obiect ?" După cum ni se pare neobişnuit de stranie acea-stălaltă : „nu ştim dece nu s'ar construi câteodată şi numai de dragul construcţiei în sine, rămânând ca ulterior să se caute şi obiectul corespunzător". Socotim aceste îndemnuri la „lucidă visare" ca aparţinând de domeniul istoriei, în nici un caz însă ca nişte principiu de filosofare actuală, chiar dacă delà apariţia „Crticii Raţiunii Pure" au trecut peste 160 ani. Metoda propusă de Blaga am crezut că prezintă evidente dificultăţi, cari o fac improprie unei reale transcenderi. De aceea în concluzie ultimă şi în urma motivelor arătate la locul lor în decursul acestor pa­gini, nu putem subscrie marile speranţe puse în metoda minus-cunoaşterii, în toate cele trei opere. Dorinţa noastră ultimă ar fi totuşi ca această frumoasă şi totodată profundă încercare de gândire filosofică născută pe plaiuri româneşti să îndemne spiritele tinere la mai mult decât o imitaţie formală cameleo-nică : la împlinirea lipsurilor ei şi la cercetarea izvoarelor ce ea le deschide.

Page 42: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

E l e g i e * )

Paserile, amintirile, anii Trec cu lacrimile Anii. Sunt tot mai grav, mai înţelept De când un semn, şi nu delà oameni, aştept.

Iubirea a trecut pe lângă mine Ca un cules cu panerele pline. Am rămas încă odată, gol şi inert, Nu am din mulţime pe nimeni să iert.

Şi bucurii au trecut : chemătoare şi crude Ca Someşul pe lângă sălcii ude. Trec prin vieaţă şi prin tinereţe Cu aceeaşi nesfârşită tristeţe.

M'aplec spre propriul meu destin Ca spre o unealtă a unui strein. Şi de câte ori din turn clopotul bate, îmi ciocăneşte orele, numărate.

Hei, a fost odată un mare elan. I-a rămas doar amprenta 'n sânge şi 'n an. Ci sufletu-i tot mai nesigur în horă Ca o corabie fără catarg şi proră.

*) Din volumul în manuscris „Sbor peste ape" ce va apare în editura Lanuri.

Page 43: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

V a l u r i Nainte, cerul era nalt şi clar Iar printre brazi şi mai înalt părea. Chemam din zarea vastă-o rândunea Ori poate-un vis trecut peste hotar.

Apoi mi-ai apărut ca din fântâni Ori ca din holde cu de aur spice, Pe-o clipă, cerul mi-a căzut din mâni Şi nu vedeam pe nimeni să-l ridice.

Dar timpu 'ntins mai tare ca un steag M'atinse 'n sbor cu-aripa-i lin pe frunte Şi nu ştiu cum, au început să cânte Ca la un semn, tristeţile-mi şirag.

Ci fost-a o sclipire ... Şi-am rămas Cu visele trudite strânse snop Sub bolta care fulguia potop In înserarea ruptă din atlas.

înaltă destrămare Uite, tinereţea mea în floare Cum se scutură şi moare. Mi-am închis de-acum pe veci cu lacăte Toate bucuriile râvnite n' treacăt. Tot elanul, copt ca un copac în soare L-am ucis ca pe-o minune mare.

Beat de soare şi avânt, închin Steagurile peste tot ce-a fost suspin. Dar şi clocot mult în piept şi 'n anii Ce sunau cum sună 'n noapte banii Şi creşteau cum creşte 'n holdă grâul Ori curgeau ca 'n matca largă, răul.

Page 44: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

Mamă, mâna ta şi cerut ochilor, Lanul stelelor şi ploaia snopilor, Cântecul de clopot al amiezii, Apele, pădurile şi iezii Şi Măriuţele de foc şi de omăt Jale mi-i cum no să le mai văd.

Creşte 'n jur de mine noapte grea. Nici un semn şi nici o rândunea, Nici o strângere de mână, lină Nu va poposi din mers, senină. Peste cer, şi gând şi înserare Se va 'ntinde poartă de uitare.

Clopoţei neauziţi de voi mor prinde Peste goluri ceaţa cum s'o 'ntinde. Eu voiu creşte cu amurgul mare, — Naltă şi trandafirie destrămare.

P r i e t e n i e Lui T. L. Valea

Plecarea aceasta a ta Ca un anotimp ori ca o stea, Prietene cu ochi buni, O ţin lângă amintiri şi minuni.

Inima, ca o pasăre mare, S'a deschis a mirare, Pentru soare, pentru tine şi veste, Pentru împărăţie de vis şi poveste.

Adormi aici cu lotuşii toţi. Adormi sub a visului roţi. De mână, apoi

Vom coborî în grădini amândoi. Cât cerul, cât apele mari Vom creşte al viselor dar, Vei creşte cu visele iar.

Ion Moldoveana

Page 45: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

Din carnetul unui adolescent Leontin Brudaşcu

T A B L O U

Viaţa, aici, în colţul acesta de pământ rustic, creşte şi moare în toate zilele la fel. Dimineţile sosesc, întotdeauna, sglo-bii şi fragede, coborând sprintene peste rotunzimi de dealuri, cu picioarele goale, umezite în inimi de rouă, să surâdă în fe­restre şi în suflete. Oamenii sunt veseli şi luminoşi; umblă pe drumuri înalţi şi spătoşi, cu coase răzimate uşor pe umeri, cu mustăţi desprinse din pagini clocotitoare de haiducie şi cu muş­cături de doine în colţ de buze. Furnică pământul şi-1 descântă pentru rod şi pentru prunci. Satul ardelean râde soarelui şi înălţimilor albastre; râd cosaşii aplecaţi ritmic peste brazde late de arome crude, râd obraji de maci, aprinşi, dintre holde de grâu, râde Dumnezeu în to ţ i . . .

Mai târziu, Vlădeasa, îşi coboară privirea sură peste văi şi câmpuri şi prinde a zâmbi răcoros. înălţimile crescute dârz în oglinzi de cer îi sărută mugurii sânului..

Atunci, apare în inima pământului furnicat de oameni, fata cu cosiţe de cărbune, şi cu priviri crescute în miez de mure. Poartă suflet de fântână tainică în cofiţă şi-a venit sări împartă bucuros şi vesel trupurilor scăldate în muncă. . . Pe urmă trece mai departe, svelt şi legănat ca o primăvară gingaşe şi parfu­mată, că vremea trece aşa de repede şi ţara-i aşa de mare . . . Unii o strigă simplu, ca pe o floare mică, alţii o desmeardă cu nume de isvoare, orăşenii îi spun Rodica, dar nimeni nu ştie că fata asta este fata pământului românesc..

M Ă R I U T A

întotdeauna când mă întâlnesc cu Măriuţa, creşte în mine inima ca un bujor. Şi întotdeauna când mă despart de ea, simt că se coboară în mine multă, foarte multă duioşie,..

Page 46: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

Am întâlnit-o într'o seară pe un drum colorat de vară, cu tinereţea adunată mugur în obrăznicia sânilor. Mergea uşor, senină, ca un gând sprinten şi curat. Am oprit-o şi obrazul ei m'a înseninat ca un răsărit de soare. I-am mângâiat cu degete tremurânde mătasa împletită din raze de lună a părului şi mi-am scăldat privirile în stropii de cer picuraţi în ochii ei.

De-atunci ne-am întâlnit mereu. Ii leagăn tinereţea şi gin­găşia în braţe şi-i spun poveşti frumoase cu Cosinzene, cu Feţi Frumoşi şi cu gâze mici, ca ea. Când i-am sărutat întâiaoară subţirimea buzelor tăiate în sânge cald, s'a supărat şi a plecat. A doua zi, însă, s'a reîntors şi s'a cuibărit la pieptul meu ca de obicei.. . Avea ochii plini de tristeţe şi obrajii puţin schimbaţi. Am privit-o nesăţios ca pe o floare rară, i-am spus toate pove­ştile, am legănat-o — păpuşe — în hamacul braţelor mele, până ce întunerecul a prins să coboare peste noi, negru şi tăcut. Pe urmă s'a pregătit de plecare. La poartă s'a oprit şi s'a răzimat de mine.

— Vezi, mi-a spus ea, cu ochii cerului, toate sufletele cu­rate se ridică odată acolo.. . Doamne şi câte sunt ! Priveşte cum lăcrimează deasupra noastră. Sus, stelele tremurau cu sclipirii dese în noapte. Undeva, un corn galben de lună spân­zura peste creasta unui deal. Măriuţa şi-a 'ntors lumina ochilor spre mine şi-a oftat :

— Dac'aşi muri în noaptea asta şi sufletul meu s'ar urca îndată acolo . . . Apoi n'a mai zis nimic. S'a desprins de lângă mine, mi-a trecut degetele peste obraz, peste păr, şi, deodată, buzele ei mi-au înfiorat gura şi trupul. Când mi-am dat seama, noaptea se încheiase în urma ei ca o poartă grea . . .

Nu ştiu câte zile au mai trecut de când n'am mai întâlnit-o. Poate trei, poate zece, poate douăzeci. Ştiu numai că un svon care plutea prin sat ca o uşoară adiere de vânt, mi-a cutremu­rat într'o seară adâncul fiinţei mele. Ţaţele şi cumetrele au slo­bozit printre dinţi vorbe veninoase şi murdare, care au lovit precis şi sigur în inima ascunsă în frăgezimi de primăveri mici. Deaceea, sunt absolut convins că deaceea, azi, când a trecut pe lângă mine cu un cârd de fete gălăgioase, şi-a plecat ochii în pământ şi n'a zis nimic. Nu, aş putea să jur că nu s'a uitat la mine şi nici n'a zis nimic. Ştiu asta şi mă doare, dar mă şi bu­cură. In mine, ceva plânge şi ceva râde . . .

Page 47: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

. ,. Aşadar, mâine cu primul t ren . . , Măriuţa, dacă în noaptea asta viaţa s'ar stinge în tine, cred,

cred dumnezeeşte că sufletul tău ar lăcrima sau ar zâmbi mâine, aşa cum mi-ai lăcrimat şi aşa cum mi-ai zâmbit tu mie, sufletului meu, fărâmei de viaţă din mine, tristeţei şi pribegiei mele, din înaltul şi nesfârşitul cerului.. .

Ţ I G A N I I

Spre seară, au poposit în satul cu suspine tainice, smulse din inima codrilor, o şatră de ţigani nomazi. Veneau de un­deva, din partea întinsă, fără hotar de cremene, a ţării, unde soarele se ridică dimineaţa din culcuş proaspăt de iarbă scăl­dată în miez de rouă, să surâdă ca un obraz fericit oamenilor şi vieţii, treceau cu pribegia adunată fruct în cărbunii privirilor şi 'n floarea sufletelor , ca un susur de apă, ca un murmur de cântec spre zarea tremurândă şi spre depărtările cari cheamă tainic, surd şi nepriceput de chinuit.

Popasul în satul cu amurg colorat, desprins din singurăta­tea sură a Vlădesei, a fost hotărât de Mituşca, nomadul cu pieptul gol, sărutat de toate vânturile, de toţi picurii rotunzi de ploae, şi de toţi anii cari i-au isbit durerea în crucea ochilor, în crucea umerilor,

îndată, femeile şi pruncii, au năvălit furnicătoare să bată în porţi şi să deschidă uşile caselor. Copiii au întins mâini ne­gre şi murdare, au picurat, atâta cât trebuie să înduioşeze, scâncet în glasuri, şi au cerut pâine şi slănină. Muierile şi-au cotrobăit ascunzişurile rochiilor, au scos rând pe rând, după obrazuri şi după momente psihologice, ghiocuri, cărţi în care se putea citi trecutul şi viitorul, inele, brăţări încrustate cu semne misterioase, cercei şi fel de fel de lucruri vechi, toate de prove­nienţă incertă şi dubioasă. Fetele, svelte şi sfidător de tinere, cu trupuri şerpuitoare şi neastâmpărate în rochii subţiri, au oferit spectacole de dans şi exhibiţii, în stradă, în cârciume, pretutindeni, pentru ţigări şi pentru gologani.

Târziu, când noaptea a coborât din munţi neagră şi pustie, au aprins focurile, au făcut cerc în jurul lor, şi-au picurat toată nostalgia şi taina sufletelor în glasuri şi 'n strune de viori... Mijlocul nopţii, care se aplecase ca o mână de uriaş peste- ei, i-a surprins aşa. Pe urmă au tăcut toţi. N'a mai svonit r.ici o

Page 48: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

şoaptă, nici un suspin. .. Murea, sub tăciunii încleştaţi, ca 'ntr'o luptă, jarul. Somnul biruia într'un sfârşit cald şi neînţeles, ge­nele. Mituşca a scăpat din mâna aspră şi uscată luleaua de chi-Hmbar şi-a căzut cu capul pe un bra ţ . . . Mâna nopţii se apleca peste ei grea şi prietenoasă.. . Dincolo, amorţise parcă şi svo-nul Crişului. ..

Am plecat cu prietenul Cent, cu tăcerea şi cu gândurile pumn în mine. Ştiam că paşii ne duc spre un loc luminos, unde trupurile se odihnesc pe arcuri moi, unde o lăcuită cutie cu bu­toane şi sârme, aşteaptă o mână să le mângâie, ca să isbuc-nească îndată glasuri aevea de oameni şi cântece de îndepăr­tate oraşe. .. Dar am trecut pe lângă locul luminos şi-am cău­tat o livadă cu iarbă deasă şi mare, în care ne-am răstignit cu mâinile căpătâi şi cu lacrimile cerului în cerul ochilor noştri , , .

1 C A

Când am intrat, în seara aceea, în odaia în care plutea o uşoară undă tămâiată şi trecută parcă prin miez de busuioc, oamenii erau în vervă şi în dispoziţie tinerească. Părintele Va-silie, subţirel şi delicat ca o mână de adolescentă, m'a primit cu zâmbet de bun-sosit, iar ceilalţi s'au ridicat sau şi-au întors capetele după felul şi gândul apărut efemer în cadra creerului.

De bunăseamă că, prietenul meu Cent, cel cu care hoină­resc în soare şi'n vară, a râs cu dinţi sănătoşi şi a clipit şiret şi semnificativ din ochi. (Câte n'are omul să-şi spună tainic, delà un minut la altul, dar delà un ceas sau delà o zi la alta ?) Cei­lalţi au continuat discuţiile, au aprins alte ţigări, au sorbit alte pahare de vin, şi au spus alt rând felurit şi colorat de întâmplări.

Fata cu păr mătăsos a râs iar cu strălucire de dinţi şi cu ochi zâmbitori. (Dece unii oameni ştiu să râdă aşa de cald ca un soare asvârlit strălucitor peste roua câmpurilor ?)

Era o fată care nu spunea nimic. Asculta şi râdea. îşi spri­jinea bărbia ascuţită în cupa palmei şi te privea ca un petec oval de cer tomnatec. Mai târziu când ne-am împrietenit, prin­tre cascade de veselie tinerească şi-a depănat toate amintirile, toate întâmplările din viaţa ei de fată cu năsuc obraznic asvârlit împungător în vremea care se punea deacurmezişul în faţa tine­reţii ei.

Ar fi trebuit să mă aştept că la vârsta aceasta, o preocupă

Page 49: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

idei mari de emancipare şi descătuşare din viaţa cu lanţuri tari şi prejudicii absurde. Dar, ca orice fată cu îmbujorarea tinereţii în obraji, cu nări palpitânde după ceva iluzoriu, cu piept tresăl-tând după începuturi frumoase de dragoste curată, uită că e pornită cu aviditate să cucerească un petec de hârtie, o situaţie socială şi un bărbat, şi devine femeie, (Ah ! ce frumos când o femeie se reîntoarce la sufletul ei şi devine femeie !) Atunci îşi culcă buclele de spice coapte pe braţele lungi şi delicate, în­chide ochii şi visează. Ce ? Nimeni n'ar putea să ştie. Când se trezeşte, îţi râde prietenos şi te priveşte lung. Am pus-o într'o zi să-mi spună un basm , . . S'a făcut mică pe divan şi-a ciripit o poveste cu buze rumene. (Cred că dacă aşi fi un bărbat care vi­sează aventuri idioate, aşi fi sărutat-o. Unii bărbaţi însă au mai mai întâi raţiune şi nu şi-ar putea niciodată permite să strice farmecul unui tablou de nevinovăţie cu apucături de libidinos şi aere de don juan irezistibil. Intr'adevăr, bărbaţii sunt foarte perverşi şi niciodată nu ar putea să declanşeze atâta subtilitate şi gingăşie ca o femeie). Fata, pe care aşi vrea s'o cheme Una, poate pentrucă ochii şi părul ei mi-amintesc de fiorduri şi de privelişti pierdute în coaste aspre de pământ şi tălăzuiri de valuri uriaşe, are ceva de sepie în fizionomie, dacă acum îşi trece! o crispare mică peste frunte şi o uşoară ţuguire de buză a neînsemnat necaz, peste câteva clipe obrazul i se luminează ca o rotunzime şireată de lună. Cred că atunci când spune că nu poate iubi decât fragmentar şi de scurt timp, minte. (Mai târziu m'am convins de acest adevăr care se cuibărise în mine. A fost deajuns să sosească aici, în satul cu vară poposită din munţi, prietenul acela subţire şi negru ca un ţigan, ca fata cu ochii verzi să frământe nopţi de-arândul perna în pumnii mici şi să aştepte dimineţile cu nerăbdare, să-şi culeagă bucuriile în ochi şi 'n inimă). Şi cred că atunci când te priveşte în ochi, pe sub gene sau printre degete, se gândeşte la alt cineva. Totuşi e o femeie foarte agreabilă, nespus de plăcută în conversaţii, bună şi fermecătoare tovarăşe de vagabondaj şi cu o extraordi­nară feminitate, într'o bună zi, însă, va pleca. Drumurile vieţii vor fi întortochiate şi grele ca deobicei. In urmă va lăsa un gând, o amintire şi un freamăt,., Pentrucă oamenii aşa pleacă, lasă 'n urmă gânduri, o undă de parfum şi amintiri svonite noaptea de zefiri,,,

Page 50: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

D o r i n ţ ă Aş vrea să plec din mine, undeva departe Să las durerile sâmbrie pentru carte, Şi s'o apuc apoi pribeag prin lume Pe drumuri neumblate, fără nume.

Să vă sărut pe rând, 'nainte de plecare Ca orice om ce pleacă 'n lumea mare Fără a şti în care noapte va cădea, Lovită de cuţitul cerului o stea.

Iar de va fi să mă opresc la o fântână La umbra anilor, cu fruntea în ţărână îmi iasă fata visului, blajină şi cuminte, Cu anotimpurile — pâine caldă — înainte.

Şi mă petreacă pe cărare până sus, In sânul nepăsător al naturii de-apus, Unde creşte 'nţelepciunea vremilor sărace, Din răsboiul dragostei de pace.

Aş vrea să plec departe, în ţara scrisă 'n strună Să-mi crească amintirea 'n urmă, soră bună Şi mânzii timpului peste tristeţi s'apuce, Dar mână nu-i, să mă coboare de pe cruce.

M e d i t a ţ i i Ingândurare fată de 'mpărat M'aplec peste amurgul de povară Sub care fruntea noastră-a sângerat, In fiecare seară pe vioară.

Page 51: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

Nu ştiu ce caut. Poate leacul Amăgirilor de-a crede în iubire, Dar mă simt din ce în ce cu veacul, Mai străin de lege şi simţire.

Din gândul bun am vrut să fac O sărbătoare pentru cei flămânzi, Să strâng sub cerul meu de prinţ sărac Rândunelele din geana ochilor plăpânzi.

Dar la ospăţu-acesta, mare cât o taină Rămas-am singur — vers de pâine Să caut pribegiilor prin vreme haină, Şi rostul cântecului, între Azi şi Mâine.

Coboară iar şi intră 'n satul meu încetinel... Că cineva pe legea primăverilor a pus zăvoare Şi plâng copiii visului în glas de clopoţel, Ingândurare, soră bună 'ngândurare.

P o e m Mi-e cântecul bolnav de drum şi de tristeţi, Corabie pornită 'n blânde dimineţi Spre ţara fără nume, dincolo de veac, Să caute iubirilor din carte leac.

In graba mare abea de şi-a luat merinde In traista de vis, din care zilnic vinde Tot numărând câte un pumn de flori, Anilor ce scriu călătoria în viori.

F i n a l * ) Pe câmpuri de lumină a căzut o stea Cine plânge 'n slove rugăciunea mea ?

*) Din volumul apărut recent „Rod peste mâine".

Page 52: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

Poate-s lacrime fierbinţi de mamă Răstignite 'n colţuri de năframă.

Liniştite trec apoi cu anii de mână Prin ţara gândului, ce mângâieri îngână.

Călătorul a întârziat prin nopţi cu lună Şi caută flămând o vorbă bună.

Mâini plăpânde frânte pe viori Umplu groapa amintirilor cu flori.

Şi 'n tăcere, drumul se întoarce 'n sine S'adune buchetele de mâhniri în terţine.

Nu-i nimeni să culeagă 'n baladă de paltini Pâinea de lege nouă din datini.

George Todorán

Page 53: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

Schiţă folclorică a comunei mele „Aghireş" jud. Cluj*)

/. Crişan

Motto : „Icoana sufletului unui popor o formează folclorul. Se impune să colectăm şi să pă­străm cu sfinţenie această plină de prospe­ţime şi vitalitate comoară a pământului".

I.

Realităţile, asupra cărora învăţătorul trebue să-şi concen­treze întreaga sa muncă şi capacitate, sunt copilul şi satul. Dacă în ce priveşte prima realitate — studiul copilului — ne găsim într'un incontestabil progres faţă de trecut — în ce priveşte cu­noaşterea autentică a vieţii satului suntem abea la început. De­sigur, mobilizarea preconizată sub augustele auspicii ale M. S. Regele Carol II, este un capitol frumos şi promiţător. Realitatea satului românesc este însă atât de cuprinzătoare şi zăcămintele-i inedite nutresc atâtea virtualităţi, încât, se impune o mobilizare generală pentru scoaterea la suprafaţă a acestor valori.

E vorba mai ales de valorile folclorice. Acest aspect psiho­logic — folclorul — arată creaţia în lungul veacurilor a spiri­tualităţii şi imaginaţiei poporului care-1 are. Arată însăşi valoa­rea poporului. „Etniceşte trăim în folclor. In el ne desluşim, ne zugrăvim, ne arătăm aşa cum suntem, mici sau mari, leneşi sau activi, inerţi sau creatori".*)

Datorită faptului că „limba este un organism viu", sipus

*) Lucrare prezentată la concursul instituit de revista „Freamătul Şcoalei", Cluj.

*) „Cartea misionarului" : Gh. D. Mugur. V, Voiculescu.

Page 54: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

legilor de evoluţie şi disoluţie, inerente organismelor, aceste va­lori sunt mai uşor expuse pieirii. Acest proces al dispariţiei, în­cete dar sigure, a tradiţiei, se accelerează, cum e şi natural, odată cu propagarea, în spaţiu şi timp a civilizaţiei. Cu geniala-i intuiţie, Eminescu a sesizat-o printre primii :

„Şi cum vin cu drum de fier, Toate cântecele pier". (Doine).

O elementară datorie, impune, deci, scoaterea cu un ceas mai de grabă a acestor valori destinate pieirii. Pentrucă un lu­cru este cert, cel puţin în această materie, istoria nu se repetă. E foarte probabil să asistăm la fenomenul naşterii unui nou folc­lor, ce începe a se înfiripa prin satele noastre, sub influenţa — mai directă pe alocuri, mai discretă în alte părţi, — a civilizaţiei. In el, însă, ne vom vedea mai mult sau mai puţin, diformaţi de influenţe străine. Sau dacă totuşi un fond de autenticitate va dăinui, în el se vor putea citi doar amprentele momentane ale unui suflet colectiv. Perspectiva istorică a comunităţii româ­neşti, o vom cunoaşte numai prin ceea ce istoria a depozitat în cărţile-i succesive.

II.

Culegerea de faţă cuprinde o modestă pagină din cartea mare a folclorului românesc, cules din comuna mea natală. N'a-vem nici o pretenţie de originalitate, după cum nu facem nici un fel de consideraţii. Acestea sunt atribute ale specialiştilor în materie. Rolul nostru este de simpli culegători.

Şi aici, cu toată modestia, trebue să remarcăm greutăţile, nu de neglijat, pe care le-am întâmpinat în timpul colectării. Acestea mai ales în ce priveşte: credinţele, descântecele şi în special vrăjile. Adeseori, numai cu un deosebit tact şi într'un timp lung poţi ajunge în posesia lor, cele câteva babe ale satului, suspectându-ţi cele mai bune intenţii.

Mai uşor este în privinţa strigăturilor. Aici materialul este mai vast. Dar totodată şi mai flotant. Multe din strigăturile de aici le-am întâlnit şi în locuri depărtate de regiune, ca jud. Nă-săud şi Ţara Oaşului, de pildă. Un specific regional şi chiar lo­cal, se va găsi totuşi şi aici.

Page 55: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

Nu ne îndoim apoi de sugestiile pe care sociologul, istoricul, poetul, etc. le va găsi. Voiu da un singur exemplu.

Comparaţii ca în versurile :

„Tu mândruţă trup de iarbă Nu te pot uita de grabă."

,,Ţucu-ţ' mândră buzile Că-s subţâri ca frunzile".

ori construcţie de versuri ca :

„Mult mă mustră Frunza 'ngustă „Dece fac cărări prin pustă .. ."

le credem pline de savoare pentru poetul aplecat cu inima spre acel plin de prospeţime şi de vitalitate „duh al pământului".

Fie şi numai pentru bucuria pricinuită de o singură atare frumuseţe, culegerea noastră o credem îndreptăţită.

III.

Materialul l-am colectat parte cu elevii şi tineretul satului, în cadrele Străjeriei şi a Şoimilor, parte personal şi parte prin legăturile directe cu anturajul vizat. Repartizarea, oricât ar părea de arbitrară şi elastică în acest domeniu, am făcut-o to­tuşi, pentru uşurinţa lectorului, pe capitole. Aici am deosebit :

I. Credinţe, II, Descântece,

III. Vrăji. IV. Literatură propriu zisă : a) Poezii populare, b) Stri­

gături.

I. Credinţe

Părinţii, care doresc să afle destinul noului născut, în prima noapte după naştere, tatăl copilului, se va culca cu capul pe pragul odăii unde s'a născut copilul şi ursitele îi vor spune vii­torul copilului.

Page 56: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

Fata care doreşte să fie bună jucăuşa, să fure o bucată din funia cu care se trage clopotul la biserică şi s'o poarte tot timpul la ea.

Când în urechi, se simte un sgomot asemănător cu sunetul clopotului, înseamnă veste rea, — va muri cineva din familie.

Spre recoltare, ca să aperi lanurile de grâu de pagubele pe care le fac păsările, stăpâna locului, spre perioada de coacere, într'o Vineri noaptea la orele 12, va ocoli lanul de grâu de trei ori. Femeia va fi desbrăcată.

* Funia cu care s'a spânzurat o persoană e bine s'o păstrăm

în casă, deoarece aduce noroc. *

Mireasa care vrea să fie autoritară, în timpul cât preotul îi cunună, va ţinea piciorul peste al mirelui, va ocoli masa din biserică înaintea mirelui, iar la eşirea din biserică, va da cu pi­ciorul în pragul uşii.

Copiii, care se nasc cu păr pe cap, numai după un an să fie tunşi şi tot timpul să poarte părul la ei, aduce noroc.

Femeia, care nu poate să nască, să bea apă în care s'a scăl­dat o bucată de funie furată delà clopotul bisericii.

*

Numai acele femei au putere mare în descântece şi vrăji, care în viaţă au văzut sau au prins căţelul pământului1).

Contra deochiultti : La mâna dreaptă să se poarte strună furată delà vioara unui ţigan, de care se va lega o panglică roşie.

In contra strigoilor : a) La Sf, Gheorghe, sie aşează la uşi şi fereşti ramuri de

trandafiri sălbatici.

!) Animal mic din ordinul rozătoarelor, vioiu şi sprinten, din a cărui blană se fac căptuşeli.

Page 57: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

b) Seara când cântă cocoşii, strigoii caută să vină în sat. Se aruncă jar pe pragul uşii, ca să împiedece pătrunderea stri­goilor în sat.

*

Fata care doreşte să afle cu cine se va mărita ;

a) La sărbătoarea „Intrarea în biserică", dacă se ajuna şi seara se culcă, sub cap având şurţul2) pe care 1-a avut în ziua aceea, noaptea va apare în vis cel sortit.

b) In locul unde stă preotul să consacre casa la „Botezul Domnului", noaptea să se culce cu capul pe şurţ şi va visa per­soana care-i este destinată. In ziua aceea va ajuna.

//. Descântece

Contra frigurilor3). Persoana care sufere de friguri, indife­rent de cauza care a provocat această stare, se va duce sau va fi dusă noaptea într'un cimitir, la mormântul unui cunoscut şi va rosti de trei ori următoarele cuvinte :

„Bade sau lele (spune numele celui înmormântat) Mi-o venit în casă un şalău4) Te rog să-mi dai un lipideu5). Dacă şalăul s'o duce, Lipideul iar l-oi aduce".

După fiecare rostire, cel suferind se culcă deasupra mor­mântului. La plecare, ia în poala cămăşii ţărână de pe mormânt. Peste trei zile, ţărâna va fi adusă înapoi. Pământul luat, se pune într'un săculeţ şi se poartă în cele trei zile Ia gât.

Contra durerilor de cap : Cel care are dureri de cap şi do­reşte să scape de ele, va lua nouă aşchii de lemn şi se va duce cu ele la o apă curgătoare. Cu fiecare aşchie va lua apă şi arun­când-o peste cap, zice :

2 ) O făşie de pânză ce femeile o poartă înaintea jumătăţii inferioare a corpului. In Oltenia, pestelcă. (Tr. surţ = nemţeşte schürze).

3) Stare bolnăvicioasă caracterizată prin accelerarea pulsului şi prin mărirea căldurii corpului. Bolnavul simte frig.

4) Musafir. B ) Cearceaf.

Page 58: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

„Du-te soare de-i de soare, Că te-ajunge alt sfânt soare, Du-te soare întunecos Că te-ajunge luminos."

Se face înainte de apusul soarelui, dacă nu trece se repetă. Boală câinească6). In cele patru colţuri ale cuptorului de

copt pâine, se aprind patru mânuşi de paie. Se ia copilul şi cu ajutorul lopeţii, se vâră copilul de nouă ori în cuptor, spunân-du-se descântecul :

„Doamne, Sf. Maică Precestă ! Eu bag mort şi scot viu" (9 ori). Dacă paiele în timpul acesta se sting, copilul moare.

De nimăt ; 7) Se ia un fir de păr delà sâta de cernut, se în­vârteşte de şapte ori în jurul ochiului bolnav, în timp ce se ro­steşte descântecul :

„Nimăt cu ceaţă, Nimăt cu albeaţă, Cu sâta cerne-1-oíu, Cu abor sfânt sufla-l-oiu, Delà capăt de vânt, Delà capăt de pământ, De 99 de ori 1-oiu sufla, De 99 ori în Marea Roşie 1-oiu arunca".

Se rosteşte de trei ori. De scrintit : 8 ) In timp ce se poartă mâna deasupra locului

unde s'a produs luxaţia, se zice : „Sfântă Maică Precestă ! Eu mă rog Tie, ajută-mi mie. Mă

luai pe cale, pe cărare, când am fost la mijlocul cărării am pi­cat şi m'am potignit l a . . . (mână sau picior). Mă cotai, mă co­tai, nime' în lume nu m'aude, numai Doamna Cerului, din scau­nul Sfântului.

6 ) Copiii care se nasc slabi şi au fire de păr pe corp, se zice că suferă de boală câinească. (In dicţionarul d-lui L. Şăineanu, umflarea pântecelui la copiii de ţâţă).

7 ) Se înţelege o boală de ochi. Se aseamănă cu conjuctivita. In alte părţi nu i-am găsit această numire.

8 ) Luxaţie.

Page 59: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

— Ce te cânt'9) (numele persoanei bolnave). — Cum nu m'oi cânta, cum nu m'oi văieta, am picat şi m'am

potignit la . . . (mână sau picior). — Nu te cânta, nu te văietajţc'oi da tare şi oi întâlni os cu

os, mână cu mână (picior cu picior) şi 1-oiu forosti10) cum foro-steşte covată aluatul şi ciocanul fierul".

Suflă de trei ori într'o parte şi alta şi scuipă. Se repetă des­cântecul de trei ori. Se obişnuieşte să se facă şi masaj (ungă).

De fapt : 1 1 ) a) Se pune într'un vas apă, dintr'un pârâu, râu, sau altă apă curgătoare, care va fi luată ţinând vasul cu gura încotro curge apa. Se poate umplea vasul şi cu stropi delà roata morii. Persoana care descântă, ia cana cu apă spunând cuvin­tele :

„Sfântă Maică Precestă ! Eu nu cot 1 2) de altceva numai de fapt. Fapt alb, fapt negru, fapt roşu, fapt de 99 de feluri, lua-te-oiu şi arunca-te-oiu, peste-nouă mări, peste nouă ţări şi să te duci unde cocoş negru ne cântă, în codri şi munţi pustii, unde vacă neagră nu calcă, nu răjeşte, că acolo ţi-e casa, acolo ţi-e masa, acolo ţi-e satul, acolo ţi-e patul, lasă oamenii, pruncii1 3) să se odihnească şi de boală să nu suferească".

Se suflă de trei ori şi scuipă. Copilul, se scaldă în apa aceasta de mai multe ori. Apa care rămâne, se aruncă de unde s'a luat.

b) Cine mu voieşte să meargă la vrăjitoare, ia o bucată de stofă de lână şi freacă bine corpul bolnavului, apoi scutură stofa deasupra focului; boala trece.

De foc viu : 1 4 ) Se topeşte într'un vas untură veche, rân­cedă. Se încălzeşte uni şurup de fier până ce se înroşeşte. Şu-

9) Vaieţi. 1 0 ) Suda. n ) Se manifestă cu fierbinţeli mari şi apar pe corp pete roşii, mărunte.

Produc mâncărimi mari. Se crede că apare la persoanele care au călcat pe locul unde s'a culcat un măgar. Dacă am călcat într'un astfel de loc, trebue să scuipăm de trei ori

1 2 ) Caut. Ï 3 ) Copii. I 4 ) Boala se manifestă sub pete mari roşii, care apar de obiceiu pe

mâini, faţă şi picioare. Sunt foarte dureroase. Şi azi, se crede că singurul leac este descântecul.

Page 60: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

rupul înroşit, se aruncă în untura topită. Se ia nouă fire din-tr'o mătură, care însă să nu fie cumpărată din comerţ — mă­tură de grădină. Fiecare pai, se aprinde şi se vâră în untura to­pită, în care timp se spune :

„Sfântă Maică Precestă ! Eu potol nouă focuri" (9 ori). Dacă n'avem decât trei paie, pe fiecare îl aprindem de trei ori. Untura topită se aruncă într'un vas cu apă. Cu această untură se unge plaga roşie de trei ori, apoi se spală cu apă caldă şi săpun.

De deocheat ; 1 5 ) într'un pahar cu apă, se pun trei sau nouă cărbuni aprinşi. După fiecare cărbune aruncat în pahar se face semnul crucii, rostindu-se cuvintele :

„Ajută Sfântă Maică Precestă ! Eu nu potol 1 8) focul acesta» ci potol durerea de pe inima" . . . (numele).

La sfârşit se scuipă în laturi de trei ori,. Cel suferind bea apa din vas. Tot astfel se caută şi la animale.

De ulcior: 1 7) Se ia usturoi şi se învârteşte în jurul ochiu­lui în timp ce se rosteşte descântecul :

Ulcior cât un bou, Ulcior cât un ou, Ulcior cât un mac în patru crepat, Ulcior să nu fii nici de leac".

Se rosteşte de trei ori. După fiecare dată se face semnul crucii şi se scuipă în laturi. Usturoiul apoi, se aruncă după uşe»

Dacă vrem să aflăm dacă persoana bolnavă va muri : Se ia un ciur şi se pun nouă fire din toate seminţele pe care

le avem în casă. Luăm foarfecă şi o vârâm în rama ciurului. In­troducem degetul mic delà mâna stângă în urechile foarfecii şi zicem :

„Sfântă Maică Precestă ! Dacă va murii.. . (numele persoa-

1 B ) Fermecat cu privirea. Puterea aceasta o au numai femeile rele. Se manifestă cu indispoziţii generale, dureri la cap, stomac, însoţite d e ameţeli. Şi animalele pot fi deochiate. Gradul mare de deochi, se numeşte potcă. In caz de potcă, este neapărat nevoie de intervenţia descântătoarelor.

1 6 ) Stâng. Potol = verbul a potoli, stânge, i f ) Umflătură inflamatorie pe marginea pleoapelor în forma unui fir

de orz. (Latineşte urceolus = ulcior).

Page 61: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

nei bolnave) să se învârtă ciurul; dacăWa rămânea, să stea ca un stan de piatră".

De spartet.- 1 8) Bolnavul, se culcă cu faţa în jos. Descântă-toarea, în timp ce face, pe spinarea persoanei bolnave, semnul crucii, rosteşte descântecul :

Ajută-mi Doamnă Sfântă Maică Precestă ! Cu ajutorul Tău, de-i spăriet de prunc botezat, de prunc nebotezat; de-i spăriet de om botezat, de om neboteza; de muiere 1 9) botezată, de mu­iere nebotezată; de s'o spăriet de câine, de s'o spăriet de mâţă 2 0 ) , de s'o spăriet de apă, de foc, de s'o4 spăriet de 9, de 8, de 7, de 6, de 5, de 4, de 3, de 2, de 1, de nici unu, să rămână curat, cum Dumnezeu l-o dat." (De trei ori).

Descântec cu care putem readuce laptele la vacă :20)

Se caută în sare sau în făină de porumb. Cu un cuţit bine ascuţit, se face în sare sau în făină semnul crucii şi se rosteşte următorul descântec :

„Se luară 9 nurori, 9 strigoi, cu 9 lăuătoare 2 2), cu 9 gâci-toare, cu 9 fete frumoase, cu 9 cuţite scoase. Nime 'n lume nu le vede, numai Maica Sfântă din poarta cerului, care le întreabă :

— Unde mereţ' voi nouă nurori şi strigoi ? — Merem la vaca. .. (numele persoanei a cărei vacă e bol­

navă) c'am auzit că-i spornică, harnică, grasă, frumoasă, vlăs-toasă, lăptoasă, cu ţâţele s'o tiem, cu săjeţâle s'o săjătăm, sân-jile să i-1 bem, carnea să-i mâncăm şi în potcă şi aas rău s'o lăsăm.

— Hai nu mereţ' acolo, că vă întorc cu sorocul meu şi a lui Dumnezău. Mereţ' la mare că ieste o buruiană grasă, frumoasă, tomnită 2 3) pe treaba voastră. Cu cuţâtele o tăiăţ', în potca cea

1 8 ) O stare psihică anormală, urmarea unei spaime mari. 1 9 ) Femeie. 2 0 ) Pisică. 2 1 ] Se crede că multe femei au puterea de a lua laptele delà o vacă

şi a-1 duce la a ei. Obişnuit, se ia îndată după fatare, Femeile acestea rele aproape în fiecare sat se cunosc. Sunt foarte multe procedee de a readuce laptele.

2 2 ) Femei care spală haine. Delà verbul a l-a spăla. 2 3 ) Pregătită. Destinată.

Page 62: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

mare o băgat' şi 'n ceas de moarte o lăsat', numai. . . (numele vacii) să rămâie curat cum Dumnezeu l-o dat".

Făina sau sarea se dă animalului cu pricina. De bubă ; 2 4 ) Se iau trei usturoi. Se prinde bolnavul de

degetul mic delà mâna stângă şi în timp ce se unge cu usturoiul partea bolnavă, se descântă :

„Sfântă Maică Precestă ! Bubă petroasă, bubă veninoasă, bubă albă, bubă neagră, bubă roşie, bubă de 99 de, forme, bubă de 99 de chipuri, ieşi din creerii capului, din rădăcina măsele­lor, sgârciurilor şi încheieturilor, din toate oasele şi meri în marea mării 2 5) în marginea Dunării, acolo să per', acolo să resper' ca roua de soare, ca scoptitul sub picioare."

Se scuipă şi se calcă repede sub picioare. Se procedează la fel cu fiecare usturoi. Se va avea gri je ca în momentul când se termină descântecul, usturoiul să-1 aducem pe braţ în jos la degetul cel mic. Usturoiul se aruncă.

De măritat :

a) Fata care trece de vârsta măritişului şi voieşte să-şi forţeze orânda 2 6), cu o furculiţă, se va duce într'o Luni, Marţi şi Miercuri seara în grădină la un prun, mai preferabil e un măr dulce, unde va înfige furculţa de 9 ori, zicând :

„Nu împung prunul — sau mărul — acesta, ci împung data şi orânda mea".

In ziua aceea va posti. Nu peste multe zile, cel destinat se va prezenta,

b) Se fixează o zi de Marţi, în care se ajuna. Seara se va mânca turtă sărată, care tot timpul cât s'a copt a fost împunsă cu furculiţa şi s'a rostit un descântec, care oricât am încercat să-1 aflu, nu l-am putut, (In locul descântecului, se obişnueşte să se spună toate rugăciunile ştiute). Se aprind trei lumânări. Persoana interesată, se va culca noaptea cu capul pe şurţ. In vis, se vor prezenta trei persoane, care îi vor da apă. Delà care bea apă, cu aceea se va căsători.

2 4 ) Mi-a fost uşor să găsesc descântecul, fiind credinţa că nu te poţi servi de el numai dacă-1 furi an timpul cât se serveşte de el descântătoarea.

2 5 ) Adâncimea mării, 2 6 ) Destinul. E credinţa că fiecare om are trei orânzi.

Page 63: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

De ceas rău : 5 7 ) Se ia un cuţit şi în timp ce se face semnul crucii pe spinarea celui suferind, se rosteşte descântecul :

Ajută-mi Sf. Maică Precestă ! Cu ajutorul tău, Dumnezău mi-a dat cuţit de şatră în mâna dreaptă să apăr pe . . . (numele persoanei) de lei, de smei, de ceasul cel rău". Se rosteşte de trei ori. n T >

(Va urma).

\

2 7 ) Boala se primeşte în urma unei spaime mari. Se simt dureri mari in spate.

Page 64: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

/

Şcoala primară ardeleană sub regimul legilor Appony

1907—1918 George Racoţi

1. Şcoala confesională greco-catolică. 2. Şcoala primară de Stat maghiară. 3. Secţia maghiară de pe lângă şcoala primară

de Stat românească 1918—1926.

1. Principiul susţinerii şcoalei confesionale greco-catolice în Transilvania, conform legii instrucţiunii publice din 1868 (art. XXXVIII) era acela al „Contribuţiei benevole" — al re­partiţiei pe cap de locuitor — şi o cotă de 5% după impozitul plătit la Stat de contribuabil. Pentru o mai deplină asigurare, susţinătorii erau obligaţi a-şi creia oarecare avere fundamen­tală (fond) în bani gata sau imobile şi succesiv a-şi augmenta această avere 1)

Cota de 5% se încasa prin organele Statului şi se vărsa şcoa-lelor. „Confesiunile însă puteau să eiecteze şi o contribuţie mai mare de 5% asupra credincioşilor lor" şi aceasta a fost baza de susţinere a şcolilor confesionale în acele timpuri. Nu se plătea clin silă, ci cu conştiinţa împăcată că aşa trebuie să facă, ştiind că contribuind la susţinerea şcoalei, ajută conservarea noastră naţională. Acest lucru s'a observat mai bine în această perioadă delà 1907—1918, când cu toate că Statul oferea ajutoare şcoa-lelor neajutorate în înţelesul art. XXVII 1907, cele mai multe au renunţat la ele, ştiind că Statul apoi va condiţiona „siste­mul metodului de învăţământ".

!) Dr. Baló József : Organîzaţiunea învăţământului poporal din Un­garia. Trad P. Pipoş. Arad. 1911.

Page 65: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

Şcoala din Gilău n'a avut un asemenea ajutor, mărginin-du-se numai la „repartiţia benevolă" şi cota de 5%, care era mai mică decât „repartiţia". Iată tabloul veniturilor şi a isvoarelor de unde provin, a şcoalei confesionale din Gelou :

Nr.

cor

. |

Ani

i

Fond

ul c

ultu

ral

Arc

hídi

ecez

an

Fon

dul

Petr

an

Rep

artiţ

ie

bene

volă

5% d

upă

impo

» zí

tul c

ătre

Sta

t

Are

nde

Din

pet

rece

ri

1

Dep

uner

i

însc

rier

i

Don

aţiu

ni

Tot

al

1 1 9 0 7 — 3 2 5 5 5 3 8 0 2 1 9 0 8 — 6 0 — 2 6 1 — — — 5 3 — 3 7 4 3 1 9 0 9 — 6 0 1 8 5 1 5 0 — — — 9 1 — 4 8 6 4 1 9 1 0 - 1 2 0 1 1 4 2 8 7 — 4 2 — — — 5 6 3 5 1 9 Í 1 — — 4 9 5 1 3 5 — — — — — 6 3 0 6 1 9 1 2 4 4 9 1 2 0 8 0 1 2 0 — 1 1 0 — — 2 0 8 9 9 7 1 9 1 3 8 9 9 6 0 3 2 5 1 5 0 6 1 — 2 0 0 — 2 0 1 7 1 5

Total 1 3 4 8 4 2 0 1 5 2 4 1 Í 0 3 6 1 1 5 2 2 0 0 1 9 9 4 0 5 0 4 7 coroane

Legea învăţământului primar ungar din 1868 a fost una-, dintre cele mai liberale, dar nu s'a aplicat niciodată. Această duplicitate şi modificările legislative îngreunătoare de mai târ­ziu au pregătit spiritul reacţionar al naţionalităţilor, cari au lucrat la o lentă descompunere a Patriei Austro-Ungare. In 1893, din cauza traiului, care se înăsprise, învăţătorii confesio­nali români, prin „Reuniunile" în care erau grupaţi, cer celor două biserici o mărire de salarii. Statul maghiar, găseşte mo­mentul oportun ca printr'o lege specială art. XXVI din acel an să impună confesiunilor o ridicare de salarii învăţătorilor, delà 400 cor. până la 1800 cor. Situaţia bisericilor şi şcolilor româ­neşti se înrăutăţeşte considerabil. Ca o consolare, sunt îndru­mate la „ajutor de Stat", care se acorda cu anume condiţii : ca acolo unde şcoala primeşte un ajutor mai mare, de 120 cor. anual, Statul să numească învăţătorul ! Asta însemna netezirea drumului spre înfiinţarea şcolilor de Stat, în locul celor confe­sionale, care se făcea când trei ani consecutivi şcoala confesio­nală respectivă primea cele 120 cor. Salarului învăţătoresc i se adăoga o gradaţie numită „qviiwenal", care în 30 ani de servi­ciu putea atinge suma de 1100 cor, anual. Fiecare învăţător tre­buia să depună următorul jurământ : „Eu N. N., învăţător or-

Page 66: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

dinar, mă jur pe Dumnezeul cel mai viu, că faţă de Patria mea Ungară şi Constituţiunea ei, întotdeauna mă voi purta cu cre­dinţă fermă şi neclintită, voi ţinea legile sancţionate ale ţării şi obiceiurile ei legale, voi împlini cu credinţă şi punctualitate ordinaţiunile legale ale autorităţilor din Patrie, precum şi da-torinţele împreunate cu oficiul meu învăţătoresc şi voi educa tinerimea încredinţată îngrijirilor mele în iubirea faţă de Pa­tria Ungară.,Dumnezeu mie aşa să-mi ajute !" Şcolile confe­sionale cer ajutoare în această strâmtorare, dar în primul rând instituţiilor culturale, de credit româneşti, ca : Astra, băncile Albina, Economul etc.

„Situaţia şcoalelor noastre confesionale preste tot este în­deajuns cunoscută. Zilele lor sunt numărate mai ales acolo unde există scoale de Stat. In atari locuri, ajutor delà Stat nu să poate câştiga — şi dacă din poterile proprii nu să poate susţinea, acea e expusă peirii. Intre astfel de împrejurări, stăm şi noii cu şcoala confesională din Gilău 2). De aceia ne îndrep­tăm către Soc. Astra, că luând în considerare starea noastră critică să binevoiască a ne ridica ajutorul ce-1 primim din fun-daţiunea fericitului loan Petrán — delà 60 cor. la 300 cor. anual — căci nu mai avem de unde acoperi nici „qvinvenalul" ce compete acum unui învăţător; — să nu ajungem vremuri aşa de triste, ca în Gilău, care a dat neamului un bărbat aşa de dis­tins ca loan Petrán, să nu avem şcoală romanească".

loan Petrán, fiu al comunei noastre, care în ierarchia ad­ministraţiei Statului a ajuns până la gradul de Prefect, prin „fundaţiunea" pe care a lăsat-o, a contribuit într'o mare mă­sură la susţinerea şcoalelor confesionale româneşti ardelene şi în special a celei din Gilău. Greaua sarcină a susţinerii şcoale­lor rămânea tot pe umerii Archidiecezei, care nu putea face nici ea faţă situaţiei, fără a recurge la ajutorul credincioşilor sub diferite forme3).

Banca „Economul" începând cu anul 1910 a acordat „şcoa-lei confesionale române din Gilău un ajutor de 1500 cor., cu

2 ) I. Isaicu : Scrisoare către Asoc. Astra, Gilău. Dec, 1908. 8 ) Victor Smiegelschi : „Obligaţiuni pentru Fondul Cultural al Ar­

chidiecezei Blajului". Blaj. 1909.

Page 67: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

condiţia să susţină Reuniunea de Credit din comună, sistem Raiffeisen, cu concursul învăţătorilor".

Din anumite consideraţiuni politice lesne de înţeles, nu se puteau primi întotdeauna pe faţă aceste ajutoare, încât în 1911 protopopul prevenea preotul din Gilău ,,că suma de 300 cor., ce o are şcoala delà Economul, nu poate fi trecută în protocol ca delà bancă, ci delà biserică".

In 1908 se decretează gratuitatea învăţământului primar în Ungaria. Acest lucru apărea aproape paradoxal pentru şco­lile confesionale româneşti, cari trăiau din taxe percepute delà elevi. Confesiunile îşi păstrară acest drept, cu condiţia că „dacă cutare şcoală confesională încasează didactru (taxe) şi n'ar întrebuinţa acesta pentru scopul determinat de lege, va fi închisă după 6 luni".

Problema vitală a învăţământului ardelean era dar exi­stenţa şcoalelor, care se discuta în prea dese împrejurări. Cele­lalte probleme erau de organizare : cu planul de învăţământ, orarul, agendele şcoalei, şi mijloacele de învăţământ (aparatele didactice), cari şi ele erau în continuă evoluţie. Cu anul şcolar 1906/907, conform ord. ministerial Nr. 2202/905, intră în vi­goare un nou plan de învăţământ, care prevedea spre deosebire de cel din 1879 trei ore de limba maghiară în plus, 7 de gim­nastică, 2 de cânt şi se introduce ca studiu obligatoriu : lucrul manual.

Conform acestor dispoziţiuni, „Un plan de învăţământ şi îndreptar metodic"4) de proporţii mari în 360 de pagini a pu­blicat Archidieceza Blajului, cu „o împărţire a obiectelor de metodică din şcoala primară despărţită şi nedespărţită".

Numărul orelor în „şcoala nedespărţită", adecă cu un sin­gur învăţător la 6 clase, era de 33, iar la cea despărţită, cu 6 învăţători, 145 ore. In caz de scindare, se făcea după criteriul : fete, băeţi.

înmulţirea crescândă a orelor de limba maghiară în şcoa-lele româneşti ardelene era un simptom rău. Şi dacă în anul 1879 şcolarii se sporiseră în Gilău încât se cerea înfiinţarea unui al treilea post de învăţător, apoi după legea din 1907, cu

4 ) Blaj. 1911. Tip. Semin. teologic.

Page 68: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

13 ore de limbă maghiară săptămânal şi aHe mărunte şicane, şcoala noastră confesională era în declin. Impuţinându-se elevii şi ne mai putând susţinea doi învăţători, preotul cere să fie menţinut numai unul singur.

Această dorinţă Prea Veneratul Consister n'o află de justă, „Ci superfluă este numai cerbicoşia credincioşilor noştri. Iar delà Frăţia Ta, se aşteaptă ca să fii păzitor energic al institu­ţiilor noastre de acolo".

îndoiala justificată a credincioşilor se izbea de conserva­torismul intransigent al bisericii, care voia să nu piardă măcar o brazdă din terenul câştigat.

Iată :

Situaţia şcoalei primare conf. din Gelou delà 1907—1918

Nr.

co

r. Anii

şcolari

însc

rişi

6—

12 a

ni

Pro

mov

aţi

Proc

entu

l pr

omo«

va

ţilo

r fa

ţă d

e în

scri

şi

Num

ărul

înv

ăţă­

tori

lor

Ele

vi p

rom

ovaţ

i de

un

în

văţă

tor

Ne

inst

ruiţi

de

loc

Rom

âni

cari

um

­bl

au l

a şc

oala

m

aghi

ară

I 2 3 4 5 6 7 8

1 9 0 7 / 8 1 9 0 9 / 1 0 1 9 1 0 / 1 1 1 9 1 1 / 1 2 1 9 1 2 / 1 3 1 9 1 3 / 1 4 1 9 1 4 / 1 5 1 9 1 6 / 1 7

1 1 5 1 1 4 1 0 6 1 1 5 1 6 2 1 9 3 1 0 4 1 6 8

88 9 5

1 0 0 7 3 88 7 5 9 7 5 7

760/0 S00/ 0

94° o 6 3 % 540/0 380/0 930/0 330/0

2 2 2 2 2 2 2 1

44 47 5 0 3 6 44 3 7 4 3 5 7

2 7 2 1

6 4 2 7 4

1 1 8 7

1 1 1

8 1 9 0

Total . . 1 0 7 7 6 7 1 6 2 % — 3 5 6 4 0 6 -

Media . . 1 3 4 8 4 6 2 % — 4 2 5 0 —

Războiul se apropia. In 2 Aug. 1914, a fost mobilizat unul din învăţători la Reg. 22 honvezi în calitate de „Póttartalékos". Biserica continua să-1 salarizeze cu 1800 coroane anual. Nu era deajuns că lipsise şcoala de un învăţător, mai trebuia ca însăşi şcoala, elevii chiar, să fie mobilizaţi pe loc pentru „apărarea Patriei." In 1914, „în urma ordinaţiunei ministerului de culte în coînţelegere cu cel de război, se cerea conducătorilor delà in­stitutele de învăţământ, ca de urgenţă să se îngrijească a aduna

Page 69: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

prin elevii şcoalelor frunze de mure (fructicosus), necesare la facerea de „thea" (ceai) pe seama armatei."

Mai mult decât aceasta, trebuia întărită credinţa şi în tine­rele vlăstare de şcoală în biruinţa Ungariei asupra „duşmanu­lui". Sărbătorile naţionale şi altele anume isvodite, erau un pri­lej pentru acest lucru.

Elevii, trebuiau să contribuie efectiv, chiar material, la sus­ţinerea războiului prin intermediul „Crucii Roşii" din Buda­pesta, prin care îşi trimeteau obolul lor „pentru Crăciunul os­taşilor"5) Se primeau : bani, haine şi alte daruri. Ziarele din Budapesta în 1916 anunţau un succes formidabil al acestor co­lecte, „când numai din colecta învăţătorilor români s'au strâns obiecte ce s'au transportat în 18 vagoane şi preţul lor atingea un milion coroane".

Exageraţia era evidentă şi se vedea cât de colo, cu ce scop. Adevărată contribuţie dădeau din Gilău, cei 400—500 ţărani români luptători pe toate fronturile delà Isonzó până în Gali-ţia, pentru un ideal strein, dar cu nădejdea la ai lor, în tabăra cărora au trecut cu primul prilej, angajându-se ca voluntari în armata română, în vreme ce fiii lor — elevi la şcoala primară — erau „organizaţi în ceata şcolarilor muncitori în folosul altora", pentru a preîntâmpina dezastrul economic al ţării 6), care tot n'a întârziat să sosească, aducându-1 şi pe cel politic.

(Va urma)

5 ) Şcoala din Gilău în 1915, 1916 a trimis aproximativ 400 cor. 6) Dr. E. Dăianu, protopop. Circulară. 3. III. 1915. Cluj.

Page 70: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

CBR=ON=l=CBl D E I , O A M E N I , F A P T E

Pictorul Grigorescu

S'au împlinit o sută de ani delà naşterea pictorului care a făurit o operă ca o legendă. Nicolae Grigorescu a creiat, în cu­loare şi lumină, legenda poporului şi ţării noastre. Opera lui Grigorescu este isvorâtă din acelaş suflet, din care a isvorât doina, poveştile noastre străbune şi portul de sărbătoare al ţă­ranilor noştri; este o rază de lumină sbucnită din adâncul, in­candescent, al sufletului neamului nostru. Grigorescu a fost suflet crescut din pământul acestei ţări, din pământul în care s'au topit toate bucuriile şi tristeţile generaţiilor trecute şi din care se plămădeşte, permanent, viaţa neamului.

In sufletul nimănui n'a trezit un ecou mai adânc orizontul ţării noastre — pierdut în ceaţa de lumină — şi poporul no­stru, pe care îl înţelegea cu suflet de frate. Nimeni n'a înfăţişat mai minunat, decât el, tot ce are ţara aceasta mai frumos şi mai măreţ.

Împlinirea celor o sută de ani delà naşterea celui mai mare pictor al nostru trebue să însemne, pentru neamul acesta, un moment de pioasă înţelegere a aceluia care, în timpul vieţii lui, nu prea a fost înţeles.

A fost uluitoare apariţia acestui pictor şi imensa lui operă, într'un timp când arta noastră plastică, în sensul întreg al cu­vântului, era la începuturile ei; aşa că nu este de mirare că mulţi nu l-au înţeles, că unii nu l-au crezut şi că alţii, din invi­die josnică, au căutat să-i scadă meritele.

După ce omul a dispărut, ne mai incomodând pe nimeni, este păcat, ca acela care a fost una dintre cele mai strălucite figuri pe care le-a dat neamul nostru, unul dintre făuritorii de cultură românească, să rămână neînţeles şi nepreţuit.

Alexandru Tohăneanu

Page 71: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

• C Ä R T I •

Dr. Heinz Brandsch: Pedagogi romani contemporani1) Traducerea V. Beneş. Editura revistei „Satul şi

Şcoala", Cluj 1938.

Dr. Heinz Brandsch2), un eminent pedagog sas, a publicat în revista „Schule und Leben" o serie de studii asupra celor mai importanţi pedagogi români contemporani. Aceste studii le-a înmănunchiat, apoi, într'o broşură.

Face în această carte succinte, dar documentate, prezentări ale vieţii şi operelor următorilor pedagogi români : Spiru Ha-ret, Dr. G. G. Antonescu, Dr. Onisifor Ghibu, Dr. Vladimir Ghi-dionescu, Dr. Ştefan Bârsănescu, Dr. I. Găvănescul, Dr. Con­stantin Narly (în această ordine sunt aşezaţi de traducător).

Pe Spiru Har et îl prezintă : 1) ca un mare legiuitor şcolar, 2) ca reformator social şi 3) ca pe un metodician pedagogic şi ca pe un om de ştiinţă. Subliniază că centrul de greutate, al operei lui Haret, stă în reformele sale făcute în domeniul in­strucţiei publice şi problemelor de educaţie.

In legătură cu opera de reformator a Iui Spiru Haret, auto­rul spune că studiul dării de seamă către Rege poate fi util nu numai pentru aceia care se ocupă cu istoricul şcolilor româ­neşti, ci şi pentru saşi, care găsesc în opera lui Haret unele paralele pentru propriile lor tendinţe.

Despre Dr. G. G. Antonescu, Brandsch spune că îl caracte­rizează : „construirea conştientă pe baze cât mai solid posibil folosofico-ştiinţifice, o anumită rezervă în concluziii, o evitare a salturilor şi tendinţelor spre efect, o repeţire permanentă a ceia ce consideră ca bază, pe lângă care are însăşi un ochiu mereu atent pentru tot ce-i nou, pentru ceea ce ar promova munca pentru educaţie."

Opera pedagogică a lui Antonescu este adânc influenţată

!) Revista ,,Satul şi Şcoala" editată de profesorii C. Iencica şi D. Goga, a publicat acest volum în colecţia „Biblioteca învăţătorilor", în traducerea d-lui V. Beneş.

2 ) Dr. Heinz Brandsch este directorul şcoalei normale confesionale evanghelice din Sighişoara. Tot el editează şi revista pedagogică „Schule und Leben".

Page 72: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

de gândirea germană. „Această influenţă germană este atât de puternică — spune Brandsch — încât noi, care am primit din aceleaşi isvoare puterile creiatoare ale existenţei noastre spiri­tuale, ne bucurăm că putem să mergem în armonie alături de el în toate problemele esenţiale şi că ascultăm la el glasul unui confident şi al unui înrudit".

Din întreaga operă a lui Antonescu se desprinde un prin­cipiu fundamental, care ar trebui să conducă întreg învăţămân­tul şi lucrările de educaţie, principiu pe care însuşi Antonescu 1-a sintetizat prin numele de „şcoală formativ-organicistă".

Spre deosebire de seninătatea filosofică a lui Antonescu, „Ghibu însă, tună şi fulgeră delà început până la sfârşit... se duice o luptă nu numai contra ideilor, ci contra <a popoare şi oameni, cu o pasiune şi o plăcere de luptă cum rareori se mai află în cercul pedagogilor. Şi săgeţile sale nimeresc, căci nu un arc copilăresc îi serveşte ca armă, ci material ştiinţific greu : cifre, date, documente şi dovezi.

Şi Ghibu ştie să descopere întotdeauna locurile slab apă­rate ale adversarilor şi să-şi îndrepte într'acolo săgeţile, cu o înspăimântătoare siguranţă,.. Ghibu e un luptător propriu zis, poate cel mai tipic reprezentant al pedagogiei militante româ­neşti.

„Cine caută să meargă alături de Ghibu, este frământat în­coace şi încolo, este mai ales animat spre contrazicere; trebue insă, dacă se pune pe punctul său de vedere — şi acesta este cel naţional românesc — să-i subscrie la toate chestiunile esenţiale.".

Dintre toate lucrările lui Ghibu — Brandsch — instistă mai cu seamă asupra celor predominant pedagogice. Dealtfel Ghibu are peste optzeci publicaţii; un complex de preocupări, in do­menii multiple : pedagogie, istoria învăţământului, scrieri po­lemice, lucrări de drept bisericesc, scrieri naţional-culturale, etc.

Poate cea mai expresivă lucrare este cea care i-a format teza de doctorat „Der moderne Utraquismus oder die Zwei­sprachigkeit in der Volksschule". Carte cu răsunet, care a in­spirat chiar o reformă a instrucţiei publice din Grecia.

„Revolta hotărâtă în contra nedreptăţii la care este supus poporul său, apare în fiecare rând . . . "

„Ea este încă şi astăzi lucrarea dătătoare de ton în ce pri­veşte problema utracvismului".

întreg studiul închinat lui Ghibu arată frământarea labo­rioasă a unui mare pedagog şi luptător. Aprecieri pline de ad­miraţie, ce se desprind din acest studiu, arată îndeajuns preţui­rea ce un pedagog sas o dă unui pedagog român.

In timp ce Ghibu este pedagogul militant, un frământător dinamic de probleme multiple, unele depăşind cadrele preocu­părilor pur pedagogice, Vladimir Ghidionescu „poate să con-

Page 73: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

teze ca reprezentantul clasic al pedagogiei experimentale ro­mâneşti". „De abia se mai găseşte un alt pedagog, care să fie atât de adânc fixat în pedagogia românească, ca profesorul universitar cluj an Vladimir Ghidionescu". Acesta a asemuit în­treaga pedagogie cu un pom, al cărui trunchi îl formează peda­gogia experimentală, înfigându-şi rădăcinile în biologie, iar ra­murile ridicându-se spre filosofic

Ghidionescu este unul dintre cei mai consecvenţi cercetă­tori din România, care încă înainte de război a luptat pentru pedagogia ştiinţifică, drum pe care a mers înainte şi merge şi azi

Operele lui Ghidionescu pot fi împărţite în : a) Lucrări pregătitoare pentru pedagogia experimentală şi b) Lucrări în domeniul psihologiei copilului şi a igienei şcolare. E de amintit apoi activitatea sa ca director al Laboratorului de pedologie şi pedagogie experimentală.

încheierea caracterizării lui Ghidionescu, Brandsch, o face prin o frază a unui alt pedagog român (Bârsănescu) : „Prin V. Ghidionescu ia astfel cunoştinţă publicitatea pedagogică româ­nească despre sforţările de pătrundere ştiinţifică ale pedago­giei şi primeşte imboldul de-a adapta învăţământul nouilor ce­rinţe".

Ocupându-se de profesorul ieşan, Ştefan Bârsănescu, auto­rul îl prezintă ca pe un temeinic! cercetător al manifestărilor su­fletului copilului; ca pe unul care a adus o bogată contribuţie publicisticei pedagogice române, prin studiile ce au rezultat din propriile sale observaţii ştiinţifice şi anchete. Bârsănescu, pe de altă parte, caută să studieze în mod ştiinţific şi critic politica culturală a statului nostru, ajungând la concluzii că a fost lip­sită de unitate din cauza concepţiilor diferite care au prezidat în acest domeniu, delà un guvern la altul şi chiar în sânul unuia şi acelaş guvern.

Cunoscând înzestrarea ştiinţifică a lui Bârsănescu, „dato­răm . . . şi aşteptăm delà el nu opere de istorie, ci opere valo­roase de sinteză şi lucrări din domeniul psihologiei pedagogice".

„Faptul că cunoaşte şi utilizează mai ales literatura peda­gogică germană, nu numai că ni-1 apropie, ci îl conduce pe baze solide, sigur şi repede, la ţelul care şi-1 propune, de a servi şcoala românească prin opere ştiinţifice.

/. Găvănescul este prezentat ca unul ce ia o atitudine ca­tegorică contra influenţei pedagogiei şi cui turei germane. „Tre­bue ca noi să luăm aceasta şi ca un produs al fatalului timp al războiului şi nu dorim ca prin afirmaţiile politicianului Găvă­nescul, care sunt exagerate şi nedrepte şi care pe noi, ca Ger­mani, ne dor, să ni se ia bucuria faţă de omul cinstit şi neobo­situl pedagog Găvănescul".

Idealistul Găvănescul se caracterizează ca un pedagog so-

Page 74: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

rial şi ca un mare naţionalist. Injtr'o lungă carieră de o vastă activitate teoretică şi practică, a fost călăuzit de un mare şi dominant ideal : înălţarea neamului românesc prin şcoală. Brandsch închee printr'o cracterizare a profesorului C. Narly : „Viaţa profesorului Găvănescul, prezentată tineretului de o pană artistică, ar putea fi una dintre cele mai eficace pilde, unul din mijloacele educative cele mai propice pentru recule­gerea şi reconfortarea actualelor generaţii, atât de anemice şi în ce priveşte idealul şi în ce priveşte sforţările depuse de el".

Profesorul C. Narly trebue considerat ca reprezentant al pedagogiei personalităţii. Lucrările sale se referă la istoria pedagogiei, pedagogie sistematică, învăţământ, studiul indivi­dualităţii, organizarea şcolară şi practica învăţământului.

„Deşi a scris multe alte opere, istoria pedagogiei apare ca un domeniu principal al lui Narly". . . „dela d. Narly suntem în drept să aşteptăm singura istorie a pedagogiei în limba română".

Dintre realizările acestui pedagog, merită să fie relevat şi faptul f înfiinţării şi conducerii Revistei de Pedagogie, „care apare şi astăzi şi stă pe un nivel înalt, demn de toată recu­noaşterea".

Narly ia o atitudine favorabilă pentru noua situaţie cre-iată prin educaţia premilitară şi străjerie.

Acest profesor universitar de pedagogie, cel mai tânăr dela noi, „e abia Ia începutul unei cariere ştiinţifice mult promiţă­toare, care va fi interesantă şi utilă de urmărit mai departe".

Alexandru Tohăneanu

Vasile F. Călugăru: Şapte ani sub steagul „Astrei-Şoimii Carpaţilor"

Se cuvine ca pe răbojul cărţilor de îndrumare în viaţa noastră extraşcolară să însemnăm cartea cu titlul de mai sus, a dlui Vasile F. Călugăru, directorul şcoalei primare din Aghireşu, care, fără nici o pretenţie de a scoate în relief meri­tele sale, se mărgineşte a ne aduce sub ochi o muncă intensă de şapte ani.

E cartea unde se vede: germinizarea unei idei sănătoase, desvoltarea ei, aducerea Ia îndeplinire pe teren, pe o linie sigură cu hotărîre, ajungând la un rezultat, poate nescontat nici de domnul Călugăru, umplând de fericire inimile celor ce se inte­resează de această latură a ridicării neamului nostru. E scrisă metodic, având în vedere a reda tot mersul muncii în mod cro­nologic, ceeace îi dă aspeetul unei cărţi de iniţiere, pentru cei care ar dori să activeze pe acest teren. Deasemenea nu scapă

Page 75: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

din vedere pe nici un colaborator dintre intelectualii comunei, care sigur formează de asemenea o pildă de urmat.

„Şapte ani sub steagul Astrei-Şoimii Carpaţilor" se poate numi pe drept cuvânt un îndreptar, o călăuză pentru cei care ar dori să evadeze dintre cei patru pereţi ai şcoalei. E ghidul care trebue deschis oricând.

Welter : „Lumina delà mormânt", e cartea care s'a lansat în vitrinele librăriilor acum câteva luni, al cărei titlu îţi pro­voacă o sumă de frământări de idei, iar la deschiderea coperţii, cuvântul Poem deasemenea te pune într'un fel de perplexitate. Abia jdupă ce parcurgi în întregime cele aproape 150 pagini, începi să înţelegi de ce poartă acest cuvânt de poem. Citind-o, ai să constaţi bunăoară că ai de a face cu o adevărată înşiruire de concepţii de natură filosofică, ce au luat naştere şi au fost aduse în conştient în faţa unui corp muribund, în faţa unui cos­ciug, în faţa unui mormânt ce fără nici o milă înghite pentru totdeauna->pe cea mai scumpă fiinţă a d-lui Welter, pe mama sa. Fenomenul morţii mamei sale îl erijează între moarte şi viaţă, determinându-1 la o sumă de reflecţii asupra vieţii.

însuşirea cărţii, care o ridică din anonimat, o mai formează şi felul cum autorul tratează şi alte probleme, spre exemplu cea moralo-religioasă.

Pentru foarte mulţi lectori, cartea aceasta le va îmbogăţii unele cunoştinţe, pe alţii îi va trezi la o sumă de frământări de idei, iar altora le va întregi.

. D. Rădulescu-Motru : ,<Psihologia Poporului Român". Ne obişnuisem ca în majoritatea lucrărilor domnului profesor Ră­dulescu-Motru, să avem întodeauna cărţi voluminoase, în toată regula, pentruca de data aceasta să avem o desiluzie în ceeace priveşte volumul. După anunţurile din unele reviste, m'am aş­teptat la o paginaţie mai mare.

Cu toate acestea — fiindcă seamănă mai mult cu o bro­şură — conţine mult adevăr, în multe locuri crud pentru noi, Românii, redat într'un mod concis, clar şi biciuitor, pe alocurea, încheindu-se cu marea întrebare asupra problemei burgheziei noastre, cu o retractare de învinuire ce pe timpuri o aruncase fostului partid liberal, care urmărea să creeze o burghezie clă­dită pe o bază impovizată, din ţările occidentale. Dealtfel ace­ste preocupări de natură socială s'au mai întâlnit la domnul Rădulescu-Motru şi în unele articole politice.

Antóniádé : Machiavelli. Din păenjenişul celor câteva sute de ani, ce s'au scurs delà moartea omului politic, trecut la ne­murire, domnul Antóniádé ne-a adus, chiar în timpurile de azi,

Page 76: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

o carte din care nu numai că ne pune în curent cu intrigile po­litice de pe vremuri, ci într'un mod involuntar ne face să tra­gem o mulţime de concluzii. Ni-se mai lămuresc deasemenea, noţiunile de : machiavelism, spirit machiavelic, politica machia­velică şi alte ponegriri şi denigrări, precum şi laudele ce i s'au adus acestui geniu politic. Se va mai vedea spre exemplu, că lui Machiavelli nu-i rămâne numele imortalizat numai din cauza politicii sale, dusă pe lângă atâtea reşedinţe de ducate, ci mai cu seamă din scrierile sale cu caracter politic, referitor la Flo­renţa sa scumpă şi chiar la o Italie reîntregită.

Vom mai descoperi că Machiavelli încă din acele timpuri se gândea la o Florenţa apărată de cetăţenii ei bine înarmaţi, nu de mercenari, cum se obişnuia pe atunci.

De aici reese că şi în ziua de azi Machiavelli se impune prin concepţiile sale, e actual, când te gândeşti că mercenarii care aveau rolul să apere o ţară, sunt înlocuiţi cu faimoasa Ligă a Naţiunilor, în sprijinul căreia ne-am lăsat atâta vreme.

Alexandru Bopescu

Page 77: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

. T E A T R U .

DOUĂ PIESE ROMÂNEŞTI.

Al. Sera Furpa : Cărăbuşul de lumină

Există în Mexic nişte cărăbuşi gigantici, cu aripile puter­nic fosforescente, pe cari indigenii îi prind, îi înfig în beţe şi-şi lumnează astfel cu ei drumul prin păduri, noaptea. Nenoroci­tul de cărăbuş n'are dreptul decât la mândria de a lumina calea individului ce se strădueşte să-1 înalţe cât mai sus, dar înfipt în vârful băţului.

Iată simbolizat în acest exemplu întregul zbucium al unei generaţii, care prin vicisitudinile epocei, esté redusă la rolul cărăbuşului de lumină. Renunţarea la independenţă, pentru simpla mândrie de a lumina calea altuia, acoperă, pentru acea­stă generaţie, singura ei şansă de a străbate în viaţă, unica ei posibilitate de a-şi câştiga un loc în lume. Umilinţa şi trădarea propriei personalităţi sunt singurele atribute cari îi deschid calea unui viitor şi cari îi asigură succesul. Pregătirea ştiinţi­fică, munca extenuantă de laborator, entuziasmul creator, toate acestea vor fi inutile. In complexul de mijloace abjecte, de in­famii cari circumstanţiază selecţia naturală, elementele de pro-pulsiune se diluiază, se sufocă, se descompun şi valorile reale rămân în urmă. In locul lor vor fi valorificate temperamentele minore, cinicii, canaliile, oamenii cu o pregătire ştiinţifică in­existentă, cu o lipsă totală de prestigiu şi de caracter. In locul elementelor excepţionale, talentate, pregătite, vor fi valorificaţi aceia, cari nu-şi fac scrupule din a-şi linguşi şefii, din a li se preţui zgomotos admiraţia lor venală.

Cazul în speţă va fi reprodus în drama d-lui Al. Sera Furpa. Evident, acţiunea se va desfăşura într'un cadru univer­sitar, acolo unde o anumită autonomie de catedră permite pro­fesorului să-şi impună vederile, să-şi realizeze orice capriciu, să-şi aleagă succesorii, servili sau demni, inculţi sau savanţi. In acest cadru se vor întâlni două personalităţi de construcţii psihice diametral opuse, de o egală forţă însă. Deoparte pro­fesorul Miricescu, delà Facultatea de medicină, puternic, in­fluent, maleabil, abil, cinic, lipsit de scrupule şi de nobleţe su­fletească; de cealaltă parte Goruneanu, docent universitar, şe­ful de lucrări al celui dintâi, sobru, rigid, corect, harnic. Intre

Page 78: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

aceşti doi se va da lupta, profesorul încercând să reducă pe docentul său la rolul cărăbuşului de lumină. In acest sens îi va propune a tranzacţie odioasă, pe care docentul o va refuza, de­sigur, cu indignare.

Goruneanu nu va putea niciodată accepta să împărtăşească pe profesorul Miricescu din gloria viitoare a epocalei descope­riri tee i se pare a o fi făcut asupra remediului cancerului. A studiat, e drept, problema în laboratorul clinicei lui Miricescu; a fost chiar elevul acestuia, dar a ştiut să-şi câştige o indepen­denţă ştiinţifică, a izbutit prin seriozitatea studiului său să-şi cucerească o notorietate de savant. Oricât va fi de tentantă oferta lui Miricescu de a-1 promova la una din catedrele va­cante, recalcitranţa tânărului docent va rămâne întreagă şi re­fuzul net, chiar atunci când agresivitatea atitudinei îl costă de­misia şi când odiosul său protector îi insinua viitorul ingrat ce-I aşteaptă.

Goruneanu va rezista cu încăpăţânare în poziţia cucerită de dreptul său unic la gloria descoperirii remediului cancerului. Şi va avea să sufere toate consecinţele acestei încăpăţânări. Va întâmpina un adevărat calvar din partea unei adversităţi care i se pune mereu'în cale, care îl va scoate din minţi şi până la sfârşit îl va distruge. Duşmănia oamenilor va concura pe aceia a destinului să-şi bată joc de el. Va vedea cum se ridică la ca­tedre toţi analfabeţii, toate lichelele şi el va rămâne mereu în umbră, în urma celorlalţi. O revoltă cumplită îi frământă nervii, îi stoarce creerii. O crasă neputinţă va contribui să-i adâncească prăpastia.

In acest haos psihic, un detaliu de cel mai mare preţ va adăuga restul pentru prăbuşirea decisivă a lui Goruneanu. Până aci mirajul gloriei de descoperitor îl va ţine în picioare. Ştie că gloria se obţine prin suferinţă, prin sacrificiu şi va înfrunta cu resemnare talazurile destinului său vitreg. Totul se va nărui însă într'o zi. Se va nărui în ziua în care Goruneanu va verifica insuccesul descoperire! sale. Experinţele sale cu atât de prompte efecte la animalele mari, se vor dovedi complect in­fructuoase la om. Remediul cancerului a fost o simplă iluzie. Nimic n'a fost adevărat.

Distrus materialmente, Goruneanu va fi distrus şi moral­mente. Nicăiri nu va afla un suport moral, un punct de sprijin» Nici chiar în dragostea lui, marea şi unica lui dragoste pentru Ionela, soţia lui Miricescu. Nici această dragoste din copilărie, care, prin singura întâmplare fericită din viaţa lui Goruneanu, i se descoperă acum, după atâţia ani de căutări zadarnice. Dim­potrivă. In proprii săi ochi se va vedea hidos, cu atât mai hidos, cu cât Ionela este soţia celui mai aprig al său duşman.

Dacă însă deocamdată insuccesul practic al descoperirii sale este încă un secret util, frământarea lui pentru o viitoare

Page 79: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

justificare ştiinţifică a concluziilor teoretice va fi cu atât mai zadarnică. Nu va avea nici timpul să-şi pregătească pledoaria justeţei cercetărilor sale.

O împrejurare nenorocită, ca atâtea altele, va veni să se înlănţue celorlalte, să-1 distrugă pe Goruneanu. Miricescu, pro­fesorul său, se va întoarce din străinătate cu diagnosticul de cancer la plămâni şi cu certitudinea inutilităţii tratamentului de radium. Va apela prin diferiţi emisari la serviciile lui Goru­neanu, pentru remediul său, şi-1 va pune pe acesta într'o groaz­nică dilemă. Dacă va refuza lui Miricescu tratamentul, sentinţa opiniei publice îl va condamna ca pe cel din urmă criminal. Dacă va accepta, şi va dovedi insuccesul remediului, va fi con­siderat un impostor şi reputaţia i se va consuma într'un penibil ridicol.

Alternativa e groaznică şi catastrofa de neînlăturat. Go­runeanu e pierdut. Nu însă şi onoarea lui, acceptând să-1 tra­teze pe Miricescu.

Finalul penibilei căderi a eroului va fi imprecis, spectato­rul având libertatea să şi-1 aleagă. Cei cari nu văd în Goru­neanu decât un erou de teatru, vor echivala dispariţia lui din scenă cu o sinucidere. Ceilalţi, preţuindu-i genialitatea şi mi­siunea, vor conveni că această dispariţie traduce intenţia lui Goruneanu de a începe o viaţă nouă. Şi iarăşi alţii, detestân-du-i slăbiciunile, vor accepta că eroul dispare să se adâncească undeva în necunoscut, unde să nu-1 poată găsi nici compasiu­nea trestră şi nici hula duşmanilor.

Iată piesa, iată tema Extrageţi semnificaţiile şi vă veţi găsi în faţa unei drame de puternice ecouri interioare, de adânc sens uman. Discerneţi rolurile şi veţi găsi faţă 'n faţă două forţe exclusive, imprimatul etern al binelui şi răului în luptă acerbă şi niciodată definitivă. Adânciţi sensul şi veţi întâlni un aer antic în recalcitranţa cu care eroul îşi urmăreşte desti­nul. Priviţi faptele şi veţi descoperi un rezid clasic în dilema eroului chemat să aleagă între onoare cu distrugerea reputaţiei şi între dezonoare cu păstrarea prestigiului. Coborâţi în adân­cul dramei şi veţi găsi formularul ibsenian al zădărniciei luptei cu viaţa.

Trebue să fii desăvârşit ca să poţi îndrepta1 lumea, va spune Ibsen. Şi Goruneanu nu va fi desăvârşit, cum nimeni altul nu este. Va fi uni savant, un om integru, un creator; dar va rămâne om şi se va împiedica în propriile sale greşeli.

Viaţa e minciună şi adevărul nu este o armă decât în mâna celor desăvârşiţi. Nimeni nu e desăvârşit; nimeni nu va avea deci dreptul să înfrunte viaţa. Aşadar, viaţa cere să fie menajată. Şi trebue să fie menajată. Goruneanu o va înfrunta, va izbi în ea cu toată ura şi cu tot dispreţul omului care trăeşte din adevăr, din onestitate.

Page 80: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

Viaţa trebue trăită aşa cum e, cu toate decepţiile ei, cu toate meschinăriile ei, cu tot noroiul din care se plămădeşte şi în care se frământă. O va trăi astfel Mirioescu — va izbândi. O va refuza astfel Goruneanu — se va prăbuşi.

Nenumărate vor fi problemele cari se înlănţue din ansam­blul dramei d-lui Al. Sera Furpa. Am amintit una din multip­lele faţete ale piesei : cea filosofică. Mai trebue oare să insistăm de pildă, asupra celei sociale, care pune în scenă oribilul pei­sagiu al privilegiilor de catedră universitară, supusă ambiţii­lor dinastice ale detentorilor ei, grăbiţi să-şi instaleze la succe­siune rudele apropiate, copii, nepoţi, etc., indiferent de capaci­tate şi de competenţă? Sau să stăruim asupra detestabilului aspect moral în care se ţese raportul pentru conflictul dramatic născut din pretenţia profesorului de a se împărtăşi din opera elevului său!? Ar trebui să înşirăm aci tot convoiul de turpitu­dini din cari se realizează viaţa sub toate aspectele ei. Şi mai de grabă decât să facem o cronică dramatică, ne-am trezit în drama vieţii făcând filosofie.

Nenumăratele probleme suscitate de drama dlui Al. Sera Furpa ocazionează, evident, nenumărate concluzii. Din păcate toate reies numai din alambicarea ansamblului dramei, din ana­liza ţesutului intim al piesei. Osatura nudă a dramei nu face decât să contureze câteva personagii, câteva incidente, în jurul unui conflict central cu revers de temă şi cu largi ecouri vitale. Vom avea o atmosferă adecvată. Vom avea un dialog susţinut, un stil elegant, o frază subtilă, grevată pe alocuri de termeni profesionali. Pe deasupra tuturor rămâne însă ca un superlativ dramatic galeria de personagii perfect construite. Detailate până în fibrele cele mai intime ale caracterului lor, personagiile dlui Sera Furpa sunt cel mai de seamă bun al piesei.

Tehnica de construcţie a dramei are pe alocuri mici neajun­suri, cari alternează momente de copleşitor efect. Distribuţia scenelor, minunat întocmită pentru actele I şi II suferă în actul III de o întrebuinţare excesivă a unui singur personagiu. Pre­zenţa quasi exclusivă a lui Goruneanu pe întreg parcursul unui act, precum şi ritmul năvalnic al acţiunii în plină desfăşurare până la epuizare, obosesc pe actor, obosesc pe spectator în de­trimentul interesului pentru piesa ajunsă abia în acest ultim act la adevăratul ei sens dramatic. Pentru o mai consistentă con-

Page 81: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

strucţie a dramei, o secţiune a acestui ultim act era necesară, întâi pentru degrevarea lui cantitativă, actul fiind încărcat cu putere de viaţă capabilă să umple mai multe acte; şi apoi pen­tru o mai normală repartiţie a dificultăţilor practice, actul co­pleşind şi cea mai excelentă condiţie fizică a singurului său actor.

Pe de altă parte detaliul sentimental al piesei, rămas într'un plan secundar, nu s'a ridicat nicăiri la proporţiile, nici materiale şi nici spirituale, ale incidentelor din restul acţiunii. Scenele de dragoste, prea puţine, n'au avut nici suficient suflu sentimental.

Oricum „Cărăbuşul de lumină" pus în cumpăna aprecierii se soldează cu un summum de calităţi cari îl fac viabil atât în teatru cât şi dincolo, în literatură. Destinul lui Goruneanu a în­duioşat sala, care a fremătat la replica onestităţii şi s'a indignat la cea a cinismului. Scena din actul al doilea, care a consumat ciocnirea dintre cele două forţe exclusive ale dramei, o scenă de extraordinar, de puternic şi copleşitor suflu dramatic, a rupt zăgazurile convenţionale, a trecut piesa dincolo de rampă în sufletul receptiv al spectatorilor cuprinşi de emoţie.

Interpretarea a înşirat actori cari şi-au înţeles rolurile, ju­când cu talent, cu nerv, cu suflet şi cu créer. Neamţu-Ottonel a descifrat în Miricescu pe omul puternic, stăpân pe sine, ingrat, fără scrupule, dar mereu la linia unui intelectual rafinat şi cu atât mai inuman. Lulu Aurelian a izbutit să-1 redea pe Goru­neanu cu toate atributele corespondente: tânăr, corect, onest, naiv faţă de vicisitudinile vieţii, răzvrătit, indignat, deprimat apoi. Poate prea manierat, prea elegant pentru savantul preocu­pat de probleme, de cancer, de laborator. A reuşit să susţină actul al treilea care, mult prea dificil pentru rol, epuizează re­zistenţa normală a oricărui artist. Efortul fizic concurat de cel psihic putea oricând consuma grija pentru detaliul de interpre­tare. N. Dimitriu a purtat pe parcursul celor trei acte delicate­ţea, bonomia şi fineţea sufletească a bătrânului şi cinstitului pro­fesor Titescu. Viguros, calculat şi plin de tupeu, aşa cum creia rolul asistentului şi mai târziu profesorului Tiberian, instrumen­tul lui Miricescu împotriva lui Goruneanu, a apărat N. Voicu. Dna Viorica Dimitriu a interpretat pe Ionela Miricescu cu gra­ţia unei femei frumoase, inteligente şi sentimentale. Mai puţin caldă ca altădată în scenele de dragoste. In roluri mărunte au

Page 82: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

contribuit, cu toate calităţile pe cari direcţia de scenă a dlui Neamţu-Ottonel le ştie întotdeauna valorifica, dnele Mateescu, Florica Ciura, dra Tanţa Brătăşanu şi dnii Cristea Hristea şi L. Irimieş.

Claudia Millian : Vreau să trăesc

Să recunoaştem din capul locului că nu e nimic mai dificil decât să păstrezi limitele realului într'un fragment în care viaţa se deslănţue tumultuoasă, în care rezidiile de elan vital palpită implacabile, în care fiecare personagiu vrea să trăiască şi să se împărtăşească de satisfacţii exclusive. De unde provine această dificultate nu e greu de înţeles când ştiut este câte padadoxe, câte contingenţe şi câte incidente, uneori complect neverosimile, circumscriu viaţa şi sufletul celor chemaţi să o trăiască. Căci este de netăgăduit adevărul că adeseori viaţa se realizează în planuri mai puţin verosimile decât cea mai îndrăzneaţă fantezie literară, lipsind astfel, şi în atari cazuri, pe autor de criterii obiective în limitarea realului transpus pe scenă. Singurul baraj în calea unei anarhii creatoare, în aceste cazuri, va rămâne ne­cesitatea justificării detaliului dramatic, justificare fără de care se exclude orice limită şi orice realitate a acelui detaliu.

Aşadar delà ansamblul dramei până la cel mai intim gest al cutărui personagiu totul trebue să fie justificat pentru a da cel puţin iluzia unei realităţi. Justificarea acţiunii, justificarea caracterelor, justificarea reacţiunilor diferitelor personagii, — iată singurul criteriu, după care o piesă poate fi apreciată ca având un cadru valabil, în conţinut real.

Dar dificultatea păstrării piesei în limitele realului, în limi­tele aparenţei de real, are şi alte cauze. Şi în primul rând cauze de ordin structural. Trebue să recunoaştem astfel că dacă ade­seori exagerările vin să depăşească limitele reale, nu arareori şi nu cu mai puţine efecte destructive aceste limite nici nu ajung măcar să fie atinse; pentrucă nu vor fi — uneori — suficiente cuvintele cari să traducă monstruosul egoism şi cinismul sălba­tic cu care îşi cere viaţa dreptul de a fi trăită.

Sunt în structura intimă a piesei cadre cari trebue să se acopere complect, resăvârşit. Cea mai simplă depăşire sau lipsă

Page 83: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

de suprapunere duce piesa în derută, o falsifică şi îi suprimă aparenţa de real. Evident şi prin consecinţă piesa îşi pierde imprimatele cari o fac accesibilă spectatorului venit să o guste. Esenţa de viaţă din teatru devine falsă şi apocrife vor fi toate detaliile dramatice extrase din ea.

Să aduci în teatru un fragment de viaţă în care un tată este înşelat (cu propria lui soţie) de propriul săul fiu este o îndrăz­neală care, lipsită de condiţiile dramatice reclamate de un atare subiect, poate părea mai de grabă un afront servit moralei fami­liare decât o piesă cu sens artistic. Ne gândim, când spunem aceasta, la toate detaliile înşirate mai sus, detalii necesare pen­tru a da aparenţa de verosimil unui fapt pe care ne vine aşa de greu să-l credem.

Un fiu pune atâta pasiune în dragostea Iui pentru mama vitregă încât, dincolo de orice scrupule, de orice respect şi onoare, dincolo de orice consideraţie pentru tatăl său, înţelege să trăiască cu ea în chiar casa tatălui său. Să recunoaştem; că faţă de condiţiile de viaţă normale subiectul văzut aşa de simplu poate părea o aberaţie şi în orice caz spectatorul ar avea motive să se indigneze. Dar, pentru Dumnzeu, literatura dramatică cu­noaşte cazuri şi mai grave fără să fi molestat cu ceva pe spec­tatori. Să ne amintim de pildă îngrozitorul incest al Jocastei, mama lui Oedip din trgaedia lui Sofocle, ca să ne rezumăm la un singur exemplu. Aşadar nu actul în sine este cel care dă to­nul piesei ci felul cum este încadrat în acţiune, felul cum este justificat de diferitele detalii dramatice când este suportul ac­ţiunii. Sub acest unghiu trebue privite cazurile cari apelează în teatru la aparenţa de verosimil, la aparenţa de normal, fără de care piesa s'ar zbuciuma zadarnic să trăiască, fără să o poată face.

Dna Claudia Millian şi-a dat seama de toate aceste condiţii de construcţie dramatică, din clipa în care şi-a ales subiectul. Şi ne grăbim să spunem că a ştiut să le împlinească, acoperindu-le la detalii cari contribue să pregătească, să susţină şi să rezolve conflictul dramatic.

Vom descoperi în Agata Nour, a doua soţie a arhitectului Tudor Nour, pe femeia instinctivă, pasionată, frumoasă şi tâ­nără, urmărită de obsesia fotografiei şi mai târziu însăşi a lui Radu, fiul ei vitreg, întors delà Paris să-şi facă armata, surprins

Page 84: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

de scarlatina în casa tatălui său. Frumuseţea lui bolnăvicioasă o tulbură, o chinue şi Agata, la început nelămurită asupra pro­priilor ei sentimente, va sfârşi prin a se convinge de dragostea ei pentru bolnav. Corespondenţe sufleteşti îi leagă, pe mamă şi pe fiul vitreg, într'o dragoste pătimaşe, iremediabilă. Agata va îngriji pe Radu cu toată pasiunea femeii care îşi apără fericirea de o nenorocire. Cu dragostea ei va alimenta lui Radu dorul de viaţă, îl reînvie şi îl reface să trăiască. Radu este pentru ea to­tul: bucuria ei, lupta ei, înfrângerea ei; Radu este ,,visul ei impo­sibil".

De cealaltă parte Radu, tânăr sentimental, nehotărât şi mai ales nepăsător. Fără să rămână încă de pe urma scarlatinei cu o deformaţiune psihică Radu, totuş, plictisit, desgustat de viaţă se agaţă cu disperare de dragostea pentru mama vitregă. îşi dă seama de întreaga lui turpitudine. In proprii săi ochi va apărea un netrebnic, o zdreanţă, dar nu se va putea împotrivi cu nimic năvalnicei porniri a inimii. Nici insinuările unchiului Voinea, omul onest şi sincer, care simte în aer fluidul nenorocirii ce se apropie şi cu atât mai puţin insistenţele Silviei, nu vor putea îm­piedica deslănţuirea marei nebunii a celor doi condamnaţi Ia iubire. Dar dacă doctorul Voinea se opreşte la bănuieli, Silvia, sora lui Radu, această fire nervoasă, plină de telepatii, cu o sen­sibilitate care presimte nenorocirea, care prevesteşte furtuna, păftrunde adevărul şi într'o zi îl va descoperi clar, în toată monstruozitatea lui. De aci înainte toate sforţările ei se consumă în a-í ascunde lui Tudor nenorocirea. Şi atunci când eforturile ei se epuizează, un gând îi încolţeşte în creeri: Agata . . . la vâ­nătoare . . . un glonte rătăcit . . .

Este normal ca acolo unde toţi au bănuieli, Tudor să le aibe şi el. Şi mai repede decât ceilalţi Tudor va avea certitudinea nenorocirii. Sinistra tragedie care i-a lovit familia îl decide la un mare act de voinţă: să moară ! E singura salvare a prestigiu­lui familiei. Tudor va simula o boală urmând să se otrăvească cu medicamente. Pentru aceasta are nevoe de complicitatea lui Voinea, medic legist, căruia îşi destăinue planul. Dar nu; Voinea nu va accepta lugubrul joc al lui Tudor şi mai înainte încă de a-şi consuma acesta intenţiile, va descărca un foc de armă asu­pra Agatei, lichidând prin moartea ei o dramă care îi răsculase întreaga fiinţă.

Page 85: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

Structural drama dnei Claudia Millian prezintă un echilibru perfect în angrenajul dramatic. Fără să dilueze desfăşurarea acţiunii în scene inutile şi fără să comprime conflictul în consi­deraţii retorice, piesa dnei Claudia Millian îşi rezuma proporţiile tehnice la strictul necesar unei normale evoluţii dramatice. 0 convergenţă activată pe parcursul celor trei acte, dirijează toate detaliile spre punctul central al dramei. Nîcăiri atenţia nu se deplasează din linia care duce la desnodământul final. Desbră-cată de aderenţe secundare piesa dnei Millian e concentrată asupra unei singure acţiuni căreia îi sunt destinate toate amănun­tele însoţitoare. Sunt cinci personaj ii cari duc acţiunea pe umeri. Sunt cinci caractere cari contribue la deslănţuirea tragediei. De oparte Radu cu toată gama de excese sentimentale. Agata cu tot zbuciumul ei pasional; de cealaltă parte Silvia, cu neli­niştile ei nervoase, cu predispoziţiile ei tragice şi doctorul Voi-nea, cu bonomia lui simplă şi scepticismul său nonşalant. Fie­care proclamă în felul său dreptul la viaţă. Fiecare vrea să trăiască. Cu deosebire Radu şi Agata, pentrucă ceilalţi doi nu sunt vizaţi de acest imperativ. In acest ansamblu numai Tudor vrea să moară, să-şi salveze prestigiul. Demnitatea lui nu su­portă promiscuitatea familiară.

Un singur detaliu pare a nu avea rost în piesă. Scena seratei, cu toate justificările mondene artibuite, este, pentru fondul dra­mei, inutilă. Nu contribue cu nimic în acţiune şi nici nu adaugă un plus în atmosfera piesei. Dimpotrivă. Aduce în piesă perso­nagii streine cari nu-şi justifică prezenţa decât prin decor. In rest totul e la locul său.

Deşi nicăiri nu se descoperă intenţia autoarei de a-şi broda acţiunea pe un suport tematic, totuşi o temă transpiră din an­samblul piesei. Şi anume; dacă dreptul la realizarea propriei vieţi poate dispreţui legile morale, dacă viaţa se poate realiza în detrimentul elementarelor cerinţe de consideraţie şi de res­pect uman.

Ataşată de un dialog sprinten, nu şi inteligent, fără să fie calculat sau măcar livresc, piesa dnei Claudia Millian mai are în plus avantajul unui stil de o răpitoare frumuseşe, de o rară eleganţă, fapt care adaugă la consideraţiile anterioare încă un elogiu critic. împreună cu propulsiunea de viaţă dozată în acest

Page 86: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

fragment, cu perfecţiunea încadrării personajiilor şi tehnica miş­cării lor în acţiune, cu promptitudinea replicei şi cu desăvârşita ştiinţă de utilizare a elementelor dramatice, dna Claudia M llian a reuşit să construiască o piesă care, în literatura noastră dra­matică rămâne un eveniment şi în teatrul românesc un mare succes. înlăturând dificultăţile structurale, pomenite la începu­tul acestei cronici, dna Claudia Millian, a impregnat drama fa­miliei Nour cu atâta viaţă, cu atâta suflu, încât transpunând titlul piesei aşa de categoric corect asupra efectului ei, să-i re­cunoaştem nu numai dorinţa de a trăi, ci mai ales datoria de a trăi..

Interpretarea cluj ană a înregistrat în piesa dnei Claudia Millian unul din succesele ei cele mai complecte. In primul rând dnele Magda Tâlvan şi Viorica Dimitriu s'au întrecut să reali­zeze cerinţele rolurilor. Dna Tâlvan a întreţinut în rolul Agatei toată atmosfera legată de imprimatele ei psihice. A fost pe rând fermecătoare, pasionată, instinctivă. A ştiut cu tot aparatul teh­nic de care dispune să dea viaţă unui personagiu aproape straniu în recalcitranţa cu care îşi urmăreşte dragostea. Agata îşi iu­beşte iubirea fără corespondenţele materiale la cari apelează mereu Radu. Aşadar rolul cere multă, aproape totală spirituali­zare. Dna Viorica Dimitriu în rolul Silviei a adus aerul de ner­vozitate necesar unei femei cu atâtea vestigii de receptivitate telepatică. Sigură pe mişcări, sigură în replicile, subliniate cu efecte de tonalitate, dna Viorica Dimitriu a imprimat Silviei o personalitate, care la cea mai mică deviere din rol putea pierde justeţea unui caracter aşa de paradoxal. Corectitudinea inter­pretării acestui rol dificil adaugă un succes în seria cu care ne-a obişnuit şi la care are datoria să se menţină. D. Tâlvan utilizând o mască prea tânără pentru cei 56 de ani ai arhitectului Tudor Nour a ştiut cu bogăţia şi variaţia sa tehnică să fie sever şi totuşi îngăduitor, alternând energia şi voinţa, cu blândeţea şi duioşia. O surprinzător de frumoasă interpretare a dat d. Constantinescu doctorului Vqinea, omului flegmatic, sceptic, onest şi misogin, D. Constantinescu a trăit cu doctorul Voinea toate emoţiile, toate neliniştile, toate trepidaţiile de viaţă revărsată. Bine a jucat d. Divarius pe Radu, deşi excesul de tânguire, de lacrimi cari cereau milă, n'a prea fost în nota indiciilor de text cari văd în Radu un nepăsător şi un sentimental nedecis. Cam leşinată

Page 87: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

interpretarea dlui Divarius din actul II, a ştiut totuşi să-şi re­capete vioiciunea în actul ultim unde a revenit în nota justă. Figuraţia a ţinut să-şi marcheze prezenţa prin gafa drei Savu, împiedecată la jumătatea cuvântului „pasionează". Un detaliu care putea lipsi într'un ansamblu aşa de îngrijit dirijat de gu­stul unui director inteligent de scenă.

Horia Stanca

Ţn editura revistei noastre au a p ă r u t următoarele cărţi:

Minciuna în lumea copilului Lei 6 0 - de BARBU ZEVEDEIU

Măsurarea inteligenţei la adulţi Lei 6 0 - de TUDOR ARCAN

In editura „Lanuri" a apărut recent

„Rod peste mâine" (poeme) Lei 4 5 - de GEORGE TUDORÁN

Toate aceste cărţi se pot comanda contra ramburs delà Redacţia Revistei „ F R E A M Ă T U L Ş C O A L E I " , Cluj,

Şcoala primară No. 18, Strada Vânători.

Page 88: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

. Î N S E M N Ă R I . •••lllllBiBlllllilllllllillllllllillllllllllBIl

Străjeria în şcoala primară

„Credinţă şi Muncă pentru Ţară şi Rege". Nici că se putea o îm­preunare mai fericită de cuvinte isvorîte din înalta înţelepciune a M. S. Regelui Carol II, care nu constitue numai idealul străjeriei, ci ar putea fi luat drept îndreptar de orice român.

Este imperativul categoric al realităţilor prin care trece astăzi ţara noastră şi ar trebui să fim mândri de realizarea acestei creaţiuni, — stră­jeria, — care îmbracă haina specificului românesc. Sunt deabia câţiva ani de când această aşezare educativă a tineretului şi-a început activitatea şi-i simţim din plin necesitatea şi binefacerile.

In aceste vremuri de mari prefaceri sociale, este necesar ca tineretul nostru să fie îndrumat pe căile sănătoase, care să ducă atât la fericirea individului, cât mai ales a Patriei.

Curentele aşa zise noui, care caută să-şi facă loc în dauna principii­lor sănătoase de viaţă şi care au fost in trecut garanţia desvoltării noastre naţionale, păstrătoare a tuturor comorilor spirituale, nu-şi pot găsi ecoul în sufletul curat al ţăranului român, isvor de energie, speranţa de azi şi de mâine a neamului nostru.

Este de datoria noastră să sprijinim şi să ajutăm din toate puterile orice acţiune care tinde spre consolidarea şi întărirea Patriei. De aceea, învăţătorimea a primit cu toată căldura acest nou postulat, aşa cum în trecut a îmbrăţişat toate acţiunile mari cu binecunoscuta ei desinteresare materială şi nesecată putere de muncă.

Din dorinţa însă ca această muncă să fie cât mai folositoare, avem datoria să ne facem şi obiecţiunile ce se constată din aplicarea pe teren a străjeriei.

In ultimul timp, d. maior Sidorovici comandantul Strajei Ţării, a făcut o vizită unităţilor străjereşti, în scopul de-a constata rezultatele ob­ţinute până în prezent şi desigur că, profitând de această împrejurare, s'a informat şi de unele îmbunătăţiri ce urmează a se aduce acestei institu-ţiuni.

E şi natural ca orice început să aibă şi latura lui negativă, care se constată atunci când lucrezi cu realitatea; dacă mai adăugăm la aceasta şi faptul că străjeria are un caracter dinamic, vom înţelege că n'o putem îngrădi în forme statice, ci-i vom înlătura obstacolele întâlnite în cale, pen­tru a urca spre culmile cele mai înalte ale idealului făurit.

Pornind delà aceste consideraţiuni şi bineînţeles fără a-i nega latura

Page 89: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

pozitivă, vom analiza pe rând unele din nevoile constatate,' dând pe cât posibil şi soluţia.

In primul rând nu se poate face întreg programul străjeresc, întru­cât programa învăţământului primar supraîncărcată, aşa cum este astăzi, nu face posibil acest lucru, iar cele 4 ore prevăzute în directivă sunt insu­ficiente. Ministerul Ed. Naţ. în colaborare cu Comandamentul Strajei Ţării trebue să adequeze în aşa fel programa, pentruca orele de străjerie, în număr suficient, să devină o obligaţiune reală şi să fie făcute efectiv. Acest lucru s'ar putea face cu mult folos azi, când subsecretar de stat al Minist. Ed. Naţ. e d-1 D. V. Toni, un adânc cunoscător al acestei probleme.

învăţământul Istoriei ar trebui trecut în bună parte în proramul stră­jeriei, făcând din el adevărate prilejuri de manifestări naţional-patrotice, pentruca în aceste momente de nesiguranţă şi nestatornicie, prin care tre­cem, să ţinem trează conşiinţa românească. Nu trebue să nesocotim faptul că cordonul de foc al celor ce ameninţă pacea, se strânge din; c e în ce mal mult în jurul nostru şi acestui tineret îi va fi dat poate fcă apere graniţele închegate cu jertfa unui milion de vieţi româneşti. Avem datoria deci să-1 pregătirfl pentru ziua cea mare.

Spiritului împăciuitor, care s'a manifestat după războiu la popoarele învingătoare, — deci şi Ia noi, —: şi care a avut un rezultat cu totul opus celui aşteptat, trebue să-i urmeze un nou spirit de duşmănie faţă de cele­lalte popoare, căci neamul nostru niciodată n'a râvnit la ce nu-i aparţine, dar totuşi este necesar de-a ţine trează conştiinţa românească faţă de agre­sori, altoind sămânţa naţionalismului pe faptele eroice din trecutul popo­rului nostru. De aceea zic că mai nimerit ar fi ca acest învăţământ să fie făcut în cadrele străjeriei şi, dacă nu exagerez, chiar cu 'n anumit cere­monial, care să impresioneze şi să lase în sufletele lor măcar dâra lăsată în inimile noastre la lecţiile de istorie făcute de învăţătorii români înaintea marelui răsboiu.

A treia problemă pe care o cred de mare actualitate este pregătirea cadrelor.

Desigur că bugetul nostru abia echilibrat, nu poate suporta nuoi greutăţi, dar, când e vorba de întărirea Patriei şi consolidarea acestui neam în hotarele lui fireşti, nici un ban cheltuit în plus nu înseamnă risipă, ci din contră, mare folos.

Trebuie să recunoaştem că cele 3 centre de iniţiere străjerească sunt cu totul insuficiente pentru pregătirea cadrelor, iar acele cursuri de 2—3 săptămâni sunt şi ele insuficiente pentru pregătirea temeinică a coman­danţilor. Şi iarăşi nu cred că soluţia cea mai fericită ar fi să se recruteze personal străin de corpul didactic.

Care e soluţia ? Noi ştim că sunt circa 6000 învăţători fără posturi. Oare n'ar fi bine, ca dintre aceştia să se recruteze, pe baza unui examen psiho-tehnic pentru constatarea aptitudinilor de bun comandant, elemen­tele de care are nevoie străjeria, care să facă la susnumitele centre un curs teoretic şi practic de un an ? Fiecare apoi ar fi numit ca instructor de străjerie pe lângă fiecare şcoală primară, cu salar de învăţător, fiind răs­punzător de instrucţia străjerească a întregei scoale, sau, la şcoalele cu

Page 90: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

efective mici, la un grup de scoale. In Acest caz, rezultatele educaţiei străjereşti în şcoala primară ar fi cu totul altele şi poate nu s'ar mai pune problema unei importante reforme a programei şcoalei, ci numai o delimi­tare a ei, în aşa fel ca să se poată completa una pe alta şi amândouă la un loc să tindă spre acelaş scop : formarea unui adevărat şi conştient cetă­ţean român. In acest caz, încetul cu încetul străjeria îşi va lua locul ce-1 merită printre instituţiunile fundamentale ale statului, fiind socotită drept chezăşia şi speranţa de mâine a Ţării Româneşti.

îndreptarea acestor neajunsuri din timp, va duce mai curând la scopul ce-1 are străjeria şi atât de scump inimilor noastre : „Credinţă şi muncă pentru Ţară şi Rege".

Em. Manoliu, înv., Cluj

Un mic istoric asupra Huedinului - Cluj

Ţinutul Huedinului din partea de Apus, în vremea preistorică era aproape întreg sub apă, afară de partea de miază-zi, adică partea nordică a Munţilor Apuseni, cari formau o insulă destul de însemnată în marea care era pe întreg platoul Ardealului. Dovadă sunt fosilele cari sJ'au găsit în acest ţinut, precum şi numuliţii formaţi la marginea mării, cari se gă­sesc şi azi în număr foarte mare pe hotarele comunelor Călăţele, Finciu, Văleni şi Mănăstireni, comune aşezate în partea de Nord a corn. Huedin, în linie dreaptă Răsărit—'Apus. Despre aceşti numuliţi, cari au forme ro­tunde, poporul zice că sunt banii Sf. Ladislau. Mai târziu, în urma prefa­cerilor geologice, prin erupţiuni vulcanice cari erau foarte dese în jurul Huedinului şi mai ales în partea Sud-Vestică a corn. Huedin, s'a ridicat platoul Huedinului cu vârful „Vlădeasa" (1834 m.) şi astfel apa mării a în­ceput să disipară încetul cu încetul, lăsând mai multe lacuri în urma ei, de cari avem şi azi în partea estică a judeţului (L. Geaca). Aceste lacuri, în bună parte erau locuite (lacustre) de oameni primitivi şi mai cu seamă după ce s'a desvoltat flora şi fauna, în urma climei ecvatoriale, populaţia s'a îndesit. Că de fapt a fost o vegetaţie ecvatorială şi foarte abundentă în material bine desvoltat, ne dovedesc pădurile cari au dispărut, dar din cari, transformându-se, avem astăzi cărbunele de piatră în tot platoul Huedinu­lui, precum şi întreg bazinul văii „Almaşului"; în cursul superior şi infe­rior se şi exploatează de zeci de iani. Popoare istorice apar pentru prima dată pe la anul 517, î. Ch. în Ardeal. Cel dintâi popor, despre care face amintire marele istoric Herodot sunt Agatârşii, cari se ocupau, în bună parte, cu scoaterea aurului din Munţii Apuseni şi-1 vindeau comercianţilor Fenicieni şi Greci, aflători pe coastele Mării Negre. Cu exploatarea aurului se ocupau şi locuitorii din jurul Huedinului, cari exploatau de pe valea Săcuielului, Răcătăului şi Raşca, cari erau în vechime centre mari de ex­ploatare, prelungindu-se până târziu în evul mediu. Despre dovedirea ace­stor lucruri ne stau la dispoziţie o mulţime de documente. Mai târziu, în jurul Huedinului, s'au aşezat Dacii, apoi Romanii; dovada acestui mers

Page 91: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

i s tor ic ne-o face mul ţ imea n u m i r i l o r de l o c a l i t ă ţ i şi topograf ie , ca r i ne-au rămas până astăzi . Călata, C ic lu , nume romane. Dara , Zárna etc., n u m i r i dace). L a Bologa era o cetate Resculum, pe t i m p u l R o m n i l o r ; pe la ceta­tea aceasta era un d r u m care ducea delà C lu j spre Poro l isum. M a i t â r z i u s'a făcut o a l t ă cetate, care ex istă şi azi , r i d i c a t ă de o r d u l I o a n i ţ i l o r după invazia T ă t a r i l o r în Ungar ia , ipe t i m p u l l u i Be la a l IV-lea. Această cetate p u r t a şi numele de cetatea H u e d i n u l u i , după cum se vede ş i se poate con ­stata d i n documente. A t â t pe t i m p u l Dac i lor , cât şi a l Romani lo r şi chiar şi ma i târz iu pe t i m p u l H u n i l o r , S lav i lor , î n j u r u l H u e d i n u l u i erau sate, H u e d i n u l însă nu exista. T e r i t o r i u l pe care este aşezat astăzi , era mai m u l t o m o c i r l ă î n c o n j u r a t ă de jur î m p r e j u r cu p ă d u r i seculare. N i c i chiar d r u ­m u l ce ducea delà C lu j spre P o r o l i s u m peste Bologa (Resculum), B u c i u m , nu trecea peste Hued in , ci numai p r i n Sâncrai . P r i n sec. V I I I , când S lav i i , car i s'au fu r işa t pe neobservate p r i n t r e Român i , au început mai intens l a cu l t ivarea p ă m â n t u l u i î n u r m a s t â r p i r i i p ă d u r i l o r seculare şi la în teme­ierea comunei H u e d i n , nu însă pe l o c u l care este astăzi , c i pe dea lu l d i n par tea n o r d i c ă a comunei, pe care e rau p l a n t a ţ i o m u l ţ i m e de mer i , gu tu i , î n l i m b a slav^| n u m i ţ i „hueda" , de unde şi numirea de H u e d i n . T r a d i ţ i a p o ­p o r u l u i r o m â n însă susţine că pe acest deal se odihneau M o ţ i i , ca r i cobo­r a u delà mnute cu cu m ă r f u r i l e lor şi porneau la ţa ră , aci pe acest deal p o p -seau, dădeau ca i lor de mâncare, ad ică era un loc de hodină. de unde ş i -a căpătat comuna şi numirea de Hued in . Cupr inzând U n g u r i i A r d e a l u l sub T u h u t u m , — după ce Gelu a p i e r d u t l u p t a de pe valea A l m a ş u l u i şi s'a retras spre castelul s ă u , d e l à G i lău , unde n a p u t u t ajunge, căci a m u r i t la p â r â u l Căpuş d i n cauza m u l t o r r ă n i p r i m i t e , e n a t u r a l şi comuna H u e d i n să f i a juns sub mâin i le lor î n u r m a căru i fap t numele de H u e d i n s'a schimbat î n numirea de H u n a d 1332—1337. Delà 1338 i-s'a schimbat î n numirea de H u n y a d şi era şi p ropr ie ta tea l u i S ighismund regele ungur i lo r . Pe la anul 1435 comuna H u e d i n a fost făcută donaţ iune fami l ie i G r o f u l u i Banf i , delà care fami l i e p r i n anul 1522 a şi p r i m i t numirea de B a n f f y h u n y a d . P o p o r u l r o m â n însă a rămas credincios numi re i vechi , până î n z iua de az i , H u e d i n ( H o d i n , hod ină ) .

P r i m i i l o c u i t o r i ai comunei H u e d i n au fost R o m â n i i şi S lav i i apoi de là veni rea u n g u r i l o r şi U n g u r i i . O t r a d i ţ i e spune că la anu l 1241, sub Batucan pe t i m p u l regelu i Be la a l I V T ă t a r i i au devastat H u e d i n u l complet , omorând şi t o ţ i bă rba ţ i i , in u r m a căruia. t> bună par te d in t re T ă t a r i au rămas î n H u e d i n şi s'au s tabi l i t aci , de unde l o c u i t o r i i H u e d i n u l u i n'ar f i adevăra ţ i u n g u r i c i t ă ta r i . Sunt şi p o r e c l i ţ i de conaţ iona l i i lo r : T ă t a r i i d i n Huedin . De a l t f e l a tâ t f i z ionomia lor cât şi răutatea î i deosebeşte de ce i la l ţ i U n g u r i ; tot asemenea sunt şi câteva n u m i r i de f a m i l i i de o r i g i n ă Tătărească aşa bunăoară este Czucza.

M a i există şi o a l t ă poveste î n popor păst ra tă până azi şi anume: pe la anul 1661 Iun ie 28, î n t r ' o zi de m a r ţ i (z i de t â r g săptămânal azî) a rmata i n care erau pe lângă T u r c i şi T ă t a r i şi m u l ţ i Români a îna in ta t spre H u e d i n . U n g u r i i d i n comuna H u e d i n sub comanda unu i conducător a l o r numi t^Pentec A n d r e i i -a în tâmpina t la u n p o d ce trece peste Criş pe şo­seaua C lu j -Oradea , î n Vestu l comunei , la o depărtare de 2% k m . de H u e d i n .

Page 92: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

Lupta a fost foarte crâncenă, în care toţi ungurii din Huedin au fost mă­celăriţi, în frunte cu conducătorul lor cu tot. De atunci poartă numele şi până azi de podul „Pentec". Rămânând în comună numai femeile, copiii şi oamenii bătrâni, în urma luptei, o bună parte din Tătari s'au aşezat în co­mună căsătorindu-se cu femeile rămase văduve. In evul mediu Huedinul era oraş cu târguri vestite ca şi azi şi era numărat între cele zece oraşe existente din judeţul Cluj. Până în secolul XV Huedinul aparţinea jude­ţului Bihor cu întreg jurul lui, până la comuna Bedeciu şi Almas. Scriitorul ungur Somaháry spune că Mihai Viteazul pentru menţinerea ordinei a aşezat în Huedin 180 de dorobanţi Români, pe cari trebuia să-i provadă cu cele necesare locuitorii Huedinului. Ungurii având mare ură pe Români — fiind şi resfiraţi pe la locuitori — într'o noapte i-a măcelărit pe toţi afară de zece cari au putut să scape neatinşi. Aceştia au fugit la Mihai ducându-i veste despre cele întâmplate. Mihai Viteazul a dus o trupă de soldaţi ca să pedepsească exemplar pe aceşti rebeli. Ungurii când au auzit de cele ce au să urmeze — au fost avertizaţi de Români — au părăsit comuna stând prin ascunzişuri până ce s'au mai liniştit evenimentele. Din cei rămaşi în comună au fost omorâţi zece bărbaţi. ^

In preajma revoluţiei lui Horea din 1784, Horea a stat câteva vreme în Ciucea. El a venit de mai multe ori la târg la Huedin pentru a lua con­tact cu Românii. Soţia lui era din Călaţa, o fruntaşă comună românească care a avut mult de suferit, în revoluţia delà 1848, a lui Avram Iancu, pen­tru sentimentele lor româneşti. Avram Ianou încă a fost' pe la Huedin. Tot asemenea se aminteşte de Andrei Şaguna, că în timpul absolutismului a fost la Călata ca să împartă ajutor împărătesc bisericilor arse şi se spune că a stat şi în Huedin.

Din acest mic istoric reiese clar, că târguşorul Huedín aşezat într'o masă mare de Români, delà poala muntelui Vlădeasa, trebue să devină un centru important românesc; de unde regiunea, destul de săracă, să se apro­vizioneze cu toate cele trebuincioase. Conducătorii trebue ca să înlesnească acest lucru şi să se ocupe serios de aceasta problemă vitală a neamului nostru.

Bibliografie:

Acte şi documente din arhiva bisericii reformate. Istoricul Somaháry. Istoricul Jancso. Diferite reviste ungureşti. Istoria de Lupaş.

Aurel Mitrea, Cluj

I n c r e s t ă r i

Colaboratorul revistei noastre Dl Dr. Tiberiu Morariu, Şef de lucrări la Institutul de Geografie din Cluj, a fost premiat de Academia Română cu cel mai mare premiu de ştiinţă, pentru lucrarea „Păstoritul în Munţii Rodnei.

Page 93: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

Contribuţia ştiinţifică pe care oi aduce Dsa cu această carte îl situează pe acelaş (plan ştiinţific cu regretatul G. Vâlsan.

Cei din jurul revistei suntem frumos impresionaţi de marele succes pe care 1-a avut iubitul nostru colaborator.

ASPECTE NOI IN VIAŢA LICEULUI „GH. BARIŢIU" CLUJ.

Evoluţia unui popor sub toate formele lui de manifestare spirituală se poate urmări în mare parte şi în şcoală. Ea este instituţia unde se află cristalizată tradiţia şi aspiraţiile unui popor. Este societatea celor tineri, care ia contact cu realitatea şi se formează pentru o nouă societate, legând astfel o verigă în evoluţia unui popor.

Armonia între evoluţia socială şi evoluţia şcoalei este un fapt de interdependenţă socială care se bazează pe un isistem de relaţii ai căror factori sunt profesorii şi elevii şcoalei.

Ei trăiesc aceste două aspecte ale aceleiaşi realităţi prin raporturile zilnice cerute de trebuinţele spirituale şi materiale.

Când profesorii pe de o parte şi elevii pe [de alta trăiesc aceste va­lori spirituale, produs al Vieţii sociale • şi al şcoalei, atunci se poate urmări acea sincronizare în desvoltarea atât a poporului cât şi a instituţiunilor lui.

In cadrul acestei atmosfere de înaltă valoare spirituală pulsează viaţa şi activitatea liceului „Gh. Bariţiu", datorită atât distinsului director Dl M. Prişcu, cât şi a eminenţilor profesori delà acest liceu.

Ilustrăm cele arătate cu unul dintre cei mai tineri profesori delà acest liceu. Este vorba de Dl Mesaroş profesor de filosofie, un tânăr entuziast şi cu realizări destul de frumoase pe planul activităţii didactice şi ştiinţifice

Larga înţelegere a Dlui director, om de ştiinţă şi distins biolog cu un simţ fin de observaţii în problemele vieţii, ai format un sprijin în activitatea Dlui Mesaroş. Astfel, graţie acestei armonii, profesorul de filosofie a înce­put un studiu serios asupra individualităţii elevilor, utilizând metode noi (aplicări de teste) elaborat de Institutul de psihologie. !

Studiul acesta va scoate la iveală probleme de ordin practic, dând posibilitatea unei bune orientări a elevilor şi scutindu-i astfel de tragedia încercărilor şi erorilor de mai târziu; iar pe de altă parte educaţia şi in­strucţia elevilor se va face adecvată realităţii în cazul nostru elevului, nu elevilor.

Iată deci cum se înţelege evoluţia unei scoale în interesul societăţii. Meritul Dlui director şi al Dlui profesor de~"filosofie stă tocmai în

această nouă orientare a învăţământului pe bază de realitate şi cu metode ştiinţifice.

Freamătul Şcoalei s

CHESTIONAR (referitor la aplicarea fişei individuale în şcoala primară).

Sunteţi insistent rugaţi să răspundeţi, cât mai pe larg, la chestionarul de mai jos. Ancheta întreprinsă are rostul să lămurească unele laturi ale aplicării fişei individuale în şcoala primară.

Page 94: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

Răspunsurile să exprime: 1. Punctul de vedere personal, 2. Experienţa fiecăruia.

I. Ce credeţi despre aplicarea fişei individuale în şcoala primară delà noi, în raport cu:

a) pregătirea psihologică şi pedagogică pe care o dă şcoala normală învăţătorului;

b) programa actuală a şcolii primare (delà noi); c) clasele suprapopulate; d) ocupaţiile învăţătorului din şcoală şi din afară de şcoală; e) organele de control; f) mentalitatea contemporană în legătură cu această problemă. II. a) Este bine că s'a legiferat ca obligatorie aplicarea fişei indivi­

duale în şcoala primară ? b) A fost pregătit terenul pentru această aplicare ? c) Cum credeţi că era mai potrivit să se procedeze? III. Cum completează învăţătorii, astăzi, fişa individuală? IV. Cum credeţi că ar trebui să fie completată fişa ? V. Diferite propuneri

Vă rugăm foarte călduros să nu lăsaţi fără răspuns phestionarul acesta. De răspunsurile Dv,, pe care le dorim cât mai întemeiate şi cât mai logice, depinde normalizarea profesiunii noastre.

Răspunsurile (la care indicaţi totdeauna numărul şi litera întrebării). Răspunsurile se vor trimite pe adresa : Laboratorul de Pedologie şi

Pedagogie Experimentală din Cluj, Str. Kogălniceanu Nr. 9.

S'AU PRIMIT LA REDACŢIE: CĂRŢI:

George Todoran, „Rod (peste Mâine" — poeme — Editura „Lanuri".

REVISTE: Gândul Vremii, Anul III, Nr. 2—3, Bucureşti. Făt-Frumos, An. XIII, Nr. 1, Cernăuţi. Gândirea, An. XVII, Nr. '4, 5 şi 6, Bucureşti. Familia, Seria III. Anul V, Nr. 3—4, Oradea. . Scântea, Anul IX, Nr. 3—5, Gherla. Revista Scriitoarelor şi Scriitorilor Români, Anul XII, Nr. 3—4 şi Nr.

5—6, .Bucureşti. Pagini Literare, Anul V, Nr. 4—5, Turda. Pentru Inima Copiilor, Anul XII, Nr. 8—9—10, Bucureşti. Lanuri, Anul V, Nr. 1—2, Mediaş. Gând 'Românesc, Anul VI, Nr. 3—4, Cluj. Ogorul Şcoalei, Anul IV, Nr. 8, Turda. Vatra, Ánul IV, Nr. 1—3, Năsăud. Ţara Bărsei, Anul X, Nr. 2 şi Nr. 3, Braşov. Curierul echipelor studenţeşti, Anul V, Nr. 4, 5 şi 6, Bucureşti.

Page 95: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

ATENŢIUNE! ATENŢIUNE!

L a 1 3 I u n i e Marea tragere finală a LOTERIEI DE STAT

30 milionari noui şi alte

117.432 c â ş t i g u r i în valoare totală de peste

Lei 317 milioane S c h i m b a t * l o z u r i l e !

L O T E R I A D E S T A T

Page 96: fTipografi 4 a „Cartea Românească Cluj, Calea Regele Carol ...dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/53206/1/BCUCLUJ_FP_450143_1938...D. Rădulescu-Motru i „Psihologia Poporului

HERCULES Către

Doamnele şi Domnii

Comandanţi Străjeri î

AVIZ IMPORTANT! Toate articolele pentru străjeriţe şi străjejri: 1. Uniforme complete . . delà 354 lei In sus 2. Piese: berete albe . . delà 39 „ „ „

cravată I calitate . . 28 „ inel pentru cravată . 5 „ centură veritabilă . . 55 „ r ' ciorapi . . . . delà 29 „ cămăşi . . . . „ 85 „ In sus pantaloni sau fustă „ 95 „ „ „

F A N I O A N , I N S I G N E L E N E C E S A R E Deasemenea : tunică, pantalon sau fustă şi tot felul de piese străjereşti pt. comandanţi : pro­curaţi numai delà

l e i f l a ^ a z i n H E R C U L E S C L U J , CA.LEA. R E G E L E F E R D I N A N D N o . 9

Comenzile colective cu rabat special.

BUN DE IMPRIMAT Praful U»i