Școala Postliceală Sanitară „Henri Coandă” Sibiu

SINDROMUL ZGÂLȚÂIRII

COPILULUI

Sindromul zgâlțâirii copilului

Sindromul zgâlțâirii copilului este un termen utilizat pentru descriere semnelor și simptomelor rezultate în urma zdruncinării puternice a unui sugar sau copil mic. Gradul de afectare a creierului depinde de forța și de durata zdruncinării.

Sindromul zgâlțâirii copilului asociază o hemoragie intracraniană și hemoragii retiniene la copiii care au fost zdruncinați cu putere. Sindromul este mai frecvent în zonele cu dificultăți economice și cu un sistem medical deficitar.

Sindromul se întâlnește la copiii cu vârste între 1 lună și 15 luni, îndeosebi în jurul vârstei de 6 luni. Zgâlțâirea unui copil sub 1 an poate antrena probleme neurologice severe și permanente. Sindromul asociază în proporții variabile leziuni ale creierului, ale ochilor și oaselor. Mortalitatea este de 15%.

Zgâlțâirea coplului nu este întotdeauna rezultatul unui act răuvoitor. Uneori părinții scutură bebelușul pentru a-l face să nu mai plângă deoarece sunt exasperați de plânsetele sale. Unele jocuri, din păcate foarte răspândite, precum aruncarea unui copil în aer sau rotirea lui, pot provoca leziuni asemănătoare c cele întâlnite în cazurile de zgâlțâire a copilului.

Informarea tinerilor și a viitorilor părinți este prin urmare esențială pentru evitarea unor consecințe dramatice. În ceea ce-i privește pe părinți, ei rebuie să afle care sunt atitudinile adecvate ce pot fi adoptate în primele luni de viață ale coplului (jocuri, modul în care trebuie ținut în brațe...).

Medicii pediatrii nu trebuie niciodată să banalizeze cazurile în care părinții se prezintă la un consult cu un copil care plânge fără încetare. Prezentarea la medic în aceste cazuri poate însemna un strugăt de ajutor sau poate reflecta o situație pe punctul de a exploda.

Semne și simptomeSemnele și simptomele cuprind un spectru lar de modificări neurologice, atât minore

(iritabilitate, letargie, tremor, vărsături) cât și majore (crize, coma, moarte). Aceste modificări neurologice se datorează distrugerii celulelor creierului secundare traumei și lipse de oxigen la celule.

Hemoragiile retiniene la unul sau ambii ochi se găsesc în vasta majoritate a cazurilor. Fracturi ale oaselor lungi și/sau ale coastelor se întâlnesc în unele cazuri. Totuși, uneori nu există semne vizibile ale traumei.

VictimeleVârsta medie a victimelor este de 6 luni. Circumstanțele sunt aproape întotdeauna

aceleași: un copil care suferă de o infecție (otită sau alta) și plânge neîntrerupt, provoacă pierderea controlului persoanei care îl îngrijește. Aceasta zgâlțâie copilul cu puere pentru a-l face să se oprească din plâns.

Consecințe

Gradul de afectare a creierului depinde în primul rând de forța utilizată și de mărimea copilului. Dacă leziunile inițiale la nivelului creierului sunt grave, copilul va prezenta foarte rapid simptome alarmante precum o criză convulsivă, oprirea respirației și pierderea conștienței. Chiar și în condițiile primirii de îngrijirii medicale prompte, o victimă din 5 decedează.

Majoritatea copiilor care supraviețuiesc leziunilor cerebrale grave vor avea o incapacitate permanentă: paralizie, cecitate, retard mental și crize convulsive. Unele victime rămân într-o stare vegetativă.

Dacă leziunile inițiale sunt mai puți grave, riscurile de consecințe permanente sunt mai mici: probleme de locomoție și coordonare, deficit intelectual, probleme de învățare și convulsii.

Experiența până în prezent arată că bebelușii care supraviețuiesc unei leziuni cerebrale grave provocate de o zgâlțiere vor avea nevoie de îngrijiri speciale tot restul vieții. Chiar și cei cu leziuni mai puțin grave vor avea nevoie de servicii speciale atunci cand cresc și devin adulți.

Aproximativ 20% din cazuri evoluează cu decesul copilului în primele zile sau săptămâni după traumatism. Printre supraviețuitori, conform unor studii ¾ au sechele pe termen lung, în special invaliditate, afectarea vederii, mergând până la cecitate, epilesie sau retard mental.

PrevenireMăsurile de prevenire a sindromului zgâlțâiri copilului trebuie luate la diferite nivele.

Informarea asupra informațiilor cu risc de leziuni deosebit de periculoase – în care se situează în primul rând sindromul zgâlțâirii copilului – este un aspect al acestora. Este surprinzător faptul că până șispecialiștii subestimează riscul zdruncinării sugarilor și copiilor mici, în timp ce loviturile și căzăturile – mai ales dacă se datorează fraților sau surorilor mai mari – sunt considerate periculoase, uneori în mod exagerat.

Prevenirea din domeniul psiho-social este și mai importantă: vinovații sunt în general supuși unor constrângeri diverse care îi pot determina să își maltrateze copiii, din cauza surmenajului. Prin urmare, adolescenților și tinerilor care urmează să devină părinți ar trebui sa li se comunice care sunt alternativele comportamentale la reacțiile agresive în situațiile de stres:

- Nu trebuie niciodată zguduit un copil, indiferent de motiv- Dacă plânsetele copilului, refuzul său de a mânca sau de a i se schimba scutecul vă

exasperează, cereți unei persoane de în credere să vă înlocuiască mediat. Dacă nu puteți găsi rapid o persoană de încredere și bebelușul nu are cu adevărat o prolemă, puneți-l în pătuț și părăsiți încăperea pentru câteva minute. Este absolut necesar și nevoie să luați o pauză.

- Înainte ca plânsetele copilului să ducă la pierderea calmului, asigurați-vă că ele nu sunt cauzate de o problemă anume (îi este foame, frig sau cald, are febră, trebuie să i se schimbe scutecul)

- Dac bebelușul dvs. plânge foarte mult, înseamnă că are colici. Consultați medicul și puneți la punct un plan care să vă permită să faceți față cerințelor copilului. Fcaeți o listă cu persoane de încredere din membrii familiei, prieteni sau vecini care sunt dispuși să vină rapid atunci când sunt chemați să vă ajute.

De ce plânge copilul?Un copil perfect sănătos poate plânge între 2 și 3 ore pe zi deoarece îi este foame, este ud, se

afșă într-o poziție incomodă sau suferă de colici. Uneori, copilul poate plânge deoarece se plictisește, sau dimpotrivă deoarece este obosit și vrea să doarmă. Alteori însă, are nevoie de puțină afecțiune și atenție.

Cum se liniștește un copil care plânge?- I se dă biberonul sau tetina- Se masează ușor pe burtică- Se plimbă- I se vorbește sau i se pune muzicăDacă în ciuda tuturor încercărilor, bebelușul continuă să plânga, iar părinții devin neliniștiți și

nervoși, se recomandă consultarea unui medic pediatru.

Bibliografie

Resurse web:

http://www.romedic.ro/sindromul-zgaltairii-copilului