Formarea competentelor tehnice prin corelarea pregatirii teoretice cu pregatirea

in laborator si instruirea practica

Corelatia intre pregatirea profesionala si succesul in cariera este una foarte stansa,formand o

relatie de interdependenta.De aceea este foarte important ca fiecare dintre noi sa fie pregatit profesional

intr-un domeniu ce reprezinta un adevarat punct de interes ,daca nu o pasiune.In acest fel suntem dispusi

sa ne perfectionam in mod constant chiar continuu in domeniul respectiv, prin aceasta avand sanse foarte

mari de a a avea o cariera de succes si a ne pune in valoare aptitudinile.Alegerea profesiei este una dintre

cele mai importante decizii din viata unei persoane iar ca urmare a acestei alegeri survine succesul sau

insuccesul.

Meseria, aceasta indeletnicire cu caracter permanent pe care o practica orice muncitor pe baza unei

calificari corespunzatoare, capata valente deosebite.

Productia industriala moderna a modificat nu numai continutul , ci si caracterul muncii, specificul

solicitarilor la care este supus lucratorul in procesul de productie.

Rolul decisiv in calificarea muncitorului industrial il dobandeste competenta profesionala –

capacitatea intelectuala si manuala de a utiliza si conduce masinile si utilajele intr-un proces tehnologic

in continua transformare si perfectionare. In aceste conditii noi, competenta profesionala nu implica

numai manipulari de unelte si masini, ci si cunostinte privind sistemul lor de functionare, capacitatea de

a intelege si a inova.

Continutul invatamantului prin care se face educatia tehnologica a elevilor are ca obiectiv

fundamental integrarea tineretului in civilizatia epocii sale, intelegerea profunda si logica a rolului pe care

il are tehnica in existenta omului si in progresul societatii.

Disciplinele tehnologice ocupa un rol aparte in continutul invatamantului, dat fiind caracterul

activitatii pe care o determina si finalitatile acesteia, cunoasterea constructiei si functionarii

mecanismelor, dispozitivelor, masinilor, utilajelor si instalatiilor folosite in productie. In zilele noastre nu

poate fi inteles conceptul de cultura generala fara cunostintele de baza in domeniul stiintei, tehnicii si

productiei moderne, tot asa cum acestea nu pot fi concepute fara o bogata cultura umanista.

Incepand cu clasa a X –a de liceu si SAM finalitatile diferitelor discipline se formuleaza in

termeni de competente pe care trebuie sa le indeplineasca elevii la sfarsitul secventelor de predare –

invatare.

Competentele sunt ansambluri structurate de cunostinte si deprinderi dobandite prin invatare. Din

punct de vedere profesional competentele dobandite permit practicarea cu succes a unei meserii,

1

exercitarea unei functii sau executarea unei sarcini. In acelasi timp competentele dobandite exprima

pregatirea adecvata saltului la o treapta superioara de invatamant sau inceperii unei cariere profesionale.

Continutul invatamantului este stabilit si precizat prin planurile de invatamant, programe si

manuale scolare, prin care se delimiteaza campul de informatii si volumul cunostintelor necesare

pregatirii de specialitate a elevului.

Curriculum-ul axat pe stabilirea de competente permite orientarea activitatii didactice spre

achizitii concrete care sa raspunda exigentelor vietii sociale si pietei muncii si sa asigure astfel succesul

absolventilor.

O actiune competenta declanseaza mobilizarea cunostintelor acumulate si resurselor mentale si

antreneaza transferuri de la situatii invatate la situatii similare din realitate.

Fixandu-si drept tinte ale activitatii didactice competentele pe care le vor avea elevii, profesorul

devine organizatorul unor experiente de invatare utilizand metodele si mijloacele cele mai potrivite,

pregatirea sa de specialitate si talentul sau pedagogic. Centrarea pe competente asigura pragmatismul

actiunii instructive in care profesorul realizeaza conexiunea dintre ce invata si de ce invata elevii.

Invatarea pentru atingerea anumitor competente devine un proces de asigurare a motivatiei

actionale si accentueaza latura formativa a procesului de evaluare. Fixarea activitatii pe competente

faciliteaza stabilirea unor criterii de performanta care reduc divergentele de notare la evaluare..

Stabilirea competentelor se face pe fondul cerintelor de pe piata muncii care determina ariile

curriculare si obiectele de studiu.

La formarea competentei profesionale concura nemijlocit disciplinele de specialitate, laboratorul

tehnologic si instruirea practica, insusirea acestora este conditionata de existenta cunostintelor,

priceperilor si deprinderilor prevazute in programele scolare ale disciplinelor de cultura generala

fundamentale, respectiv a disciplinelor de specialitate.

Formarea competentelor profesionale a absolventilor invatamantului preuniversitar tehnic este

asigurata prin instruirea lor complexa si progresiva, pornind de la probleme generale ale domeniului de

activitate spre cele specifice unei anumite meserii.

Cultivarea si dezvoltarea intereselor si aptitudinilor profesionale constituie un obiectiv important

in preocuparile profesorului. In acest sens este necesara pregatirea unei personalitati care sa utilizeze

judicios mijloacele moderne de productie, sa contribuie substantial la perfectionarea tehnicii si

tehnologiilor de fabricatie, intrucat principala sfera de manifestare a componentei profesionale este

activitatea productiva. Activitatea oamenilor este cu atat mai eficienta, cu cat acestia sunt mai competenti

din punct de vedere profesional si cu cat se simt mai impulsionati sa-si manifeste aceasta competenta.

Competentele modulului ,, Tehnologii in mecanica motoarelor “ se formeaza prin instruire

teoretica, practica si laborator tehnologic.2

Pregatirea teoretica , concura la dezvoltarea intelectuala a elevilor, a gandirii lor, la formarea si

consolidarea deprinderilor de munca intelectuala, la imbogatirea sferei emotionale si la dezvoltarea

interesului pentru invatatura. Prin disciplinele tehnologice elevii dobandesc cunostinte , priceperi si

deprinderi specifice meseriei, se educa calitatile morale si intelectuale, ca: inventivitatea, gandirea

tehnica, creativitatea, curiozitatea stiintifica, interesul pentru tehnica si productie, obisnuinta de a aplica in

practica cunostintele teoretice si de a cauta in procesele tehnice explicatia stiintifica, dragostea si respectul

fata de munca.

Lucrarile de laborator sunt importante ca legatura intre lectiile teoretice si instruirea practica,

datorita lor, se creeaza abilitati de concretizare a notiunilor teoretice. In laboratorul tehnologic, elevii

trebuie ,,sa invete arta de a invata” continuu, de a se autoinstrui intr-o meserie anume.

Pentru efectuarea lucrarilor practice de laborator este necesara amenajarea si dotarea cu un minim

necesar de masini , aparate si instalatii care sa acopere exigentele curriculare. In laborator elevii

aprofundeaza fenomene, cunosc aparate si instalatii, inteleg tehnologii de masurare, isi dezvolta gandirea

si aptitudinile legate de specialitate. Pentru dobandirea competentelor prevazute in standarde, activitatile

de invatare –predare utilizate vor avea un caracter activ, interactiv si centrat pe elev, cu pondere sporita

pe activitatile de invatare si nu pe cele de predare, pe activitatile practice si mai putin pe cele teoretice..

Activitatile de instruire practica sunt decisive pentru formarea lucratorului in mecanica de

motoare. Elevii sunt familiarizati nu numai cu manuirea unor utilaje, masini, dispozitive, aparate si tehnici

moderne cu care se vor intalni in viata, dar si cu operatiuni de utilizare creatoare a cunostintelor teoretice

insusite, cu accentuarea gandirii deductive si perceptiei structurate, concomitent cu simplificarea

informatiei cat si reducerea la minim a invatarii bazate pe memorare/ reproducere la nivel perceptiv –

inteligibil.

Instruirea practica constituie perioada de consolidare, completare si perfectionare a deprinderilor

dobandite si creaza elevilor interes si dragoste fata de meseria pentru care se pragatesc. de elevi.

Oricare dintre cele trei categorii de instruire poate duce la rezultate superioare scontate numai daca

vizeaza fondul afectiv al elevilor. Lectiile – teoretice sau practice- care nu ajung sa modeleze vointa,

pasiunea, comportamentele sunt lectii nereusite.

Bibliografie:

1. A. Nesteriuc -Ghid metodic pentru ingineri- Univ. Stefan cel Mare, Suceava2. M. Ionescu, I. Radu – Didactica moderna, Ed. Dacia;3. Ghid metodologic, pentru aplicarea programelor scolare – tehnologii – C.N.C. 2000;4. N.I. Cerchez – Didactica specialitatilor – Ed. Polirom 2005;5. Programe scolare;6. P. Cociuba, P. Matos, E. Radu -Metodica pentru perfectionarea maistrilor instructori, Ed.

Economica Preuniversitaria,2000;3

4