INFLUENTA FACTORILOR EXTERNI ASUPRA ORGANISMULUI UMANDROGURILE Oamenii primesc droguri pentru a-si schimba gndirea, comportamentul si simturile. Aceste feluri de substante se numesc psihoactive si includ alcoolul si tutunul, la fel si drogurile naturale si produse. n trecut, majoritatea drogurilor folosite erau produse din plante naturale, asa ca tufa de coca pentru cocaina, opiu de mac pentru heroina si cannabis pentru hasis si marijuana. Mai recent, drogurile ca extazi sau LSD au nceput a fi produse pe cale sintetica de variate ntreprinderi chimice. Oamenii care folosesc droguri provin din toate paturile sociale, desi statistica demonstreaza ca probabil unele paturi sociale utilizeaza drogurile mai mult dect alte paturi. De exemplu, probabilitatea utilizarii drogurilor este mai mare la barbati dect la femei, la barbatii celibatari dect la cei casatoriti, la locuitorii oraselor dect la cei rurali, la tineri dect la batrni. Prizonierii si copiii strazii, de asemeni, demonstreaza o nalta frecventa a abuzului de droguri. Datele recente sporesc nelinistea cu privire la ntrebuintarea sporita a drogurilor n rndul tinerilor din toata lumea. Datele disponibile demonstreaza ca raspndirea printre tineret tinde sa fie de trei ori, de patru ori mai nalta dect raspndirea ntre populatia generala. Care sunt efectele? Toate drogurile pot fi clasificate n trei categorii: Depresantele (spre exemplu heroina, barbiturate) sunt sedative care actioneaza asupra sistemului nervos. Relaxarea artificiala si usurarea de la neliniste si stres mintal tinde sa produca dependenta psihologica si renuntarea de la utilizarea lor este problematica. Dependenta poate duce la supradozare acuta, care la rndul sau poate cauza moartea din cauza depresiei respiratorii.Stimulantele (spre exemplu cocaina, crackul, amfetamine) sunt agenti care activeaza, sporesc sau maresc activitatea neurala. n primul rnd ei cauzeaza frisoane, dureri de cap, hipertensiune si batai de inima sporite. Efectele de lunga durata sunt greata, insomnia, pierderea greutatii, convulsii si depresia. Halucinogenele (spre exemplu marijuana, extazi, LSD) sunt un grup chimic divers care produce schimbari mintale profunde, cum ar fi euforia, nelinistea, distorsiunea senzoriala, halucinatii vivide, deluzii, paranoie si depresie. Nu exista drog ilicit, care ar putea fi considerat sigur. ntr-un fel sau altul utilizarea substantelor psihoactive modifica functionarea normala a organismului uman si n termen lung, poate cauza daune serioase. Aerul In compozitia chimica a aerului, se remarca doua categorii de elemente: unele care se afla in mod constant si altele care se gasesc numai in mod accidental.1Elementele constante ale aerului, oxigen (20,95%), bioxid de carbon (0,03%), si azot (78,09%), se gasesc in proportii aproape fixe, pe cand ozonul (1-2 mg la 100 m3), vaporii de apa, gazele rare (heliu, argon, neon, xenon etc.), amoniacul, oxidul de carbon (1-15 mg la m3) se gasesc in proportii variabile. La acestea se adauga fumul si particulele fine de praf, care au efecte iritative, traumatice ale mucoasei tractului respirator, putand oficia in acelasi timp rolul de vehiculant al diversilor germeni patogeni. Omul poate supravietui cateva saptamani fara hrana, cateva zile fara apa, insa numai cateva minute fara aer. Aerul este esential pentru viata. Cinci minute fara aer provoaca leziuni ireversibile la nivelul celulelor nervoase, cu consecinte grave asupra sanatatii, amenintand viata. De ce aerul este atat de important ? Pentru ca el contine oxigen. Cand inspiram aerul in plamani, oxigenul este transferat in globulele rosii ale sangelui, care il vor duce mai departe la toate celulele organismului. La nivelul acestora, au loc reactii chimice vitale. In urma lor, rezulta bioxid de carbon, pe care tot globulele rosii il transporta la plamani, care-l vor da afara din corp prin expiratie, caci este un produs rezidual. Zilnic, prin plamanii nostri trec 10.000 de litri de aer. Aerul contine, pe langa oxigen si hidrogen, azot si, uneori, elemente nocive datorita poluarii atmosferei pamantului nostru. Aerul, care patrunde pe caile respiratorii (nas, gura, trahee, bronhii, bronhiole), este filtrat, umezit si incalzit la temperatura corpului. In final, el ajunge in cele mai mici camarute ale plamanilor, numite alveole, care sunt tapetate cu o retea de vase de sange foarte mici, numite capilare. La nivelul acestor capilare se realizeaza schimbul de gaze - oxigen si bioxid de carbon. Acest schimb se realizeaza rapid; in aprox. un minut, tot sangele trece prin plamani. Aerul contine si praf. Nasul poate filtra acest praf, de aceea este bine sa respiram pe nas si sa-l ferim de infectii. Este foarte importanta calitatea aerului pe care-l respiram. Cel mai bun aer se afla in apropierea zonelor verzi, a padurilor, langa mari si oceane. Acest aer contine din abundenta oxigen si ioni negativi. Oxigenul se poate obtine numai prin respiratie. Este bine sa ne ajutam respiratia intr-o postura (pozitia corpului) corecta: umerii pe spate, pieptul in fata, spatele drept; prin imbracaminte lejera, prin respiratie diafragmatica (sa punem la lucru diafragma, muschiul abdominal in respiratie) si cat mai multa miscare fizica. Dusmanul modern cel mai aprig al aerului din incaperi este fumul de tutun. Este periculos atat fumatul activ, cat si contaminarea celor nefumatori din jurul nostru. Ozonul, gaz albastrui cu miros intepator, exercita influente benefice asupra organismului omenesc. Concentratia acestui gaz in atmosfera variaza cu altitudinea, in zonele muntoase gasindu-se mari cantitati de ozon, in comparatie cu zonele de ses. Concentratia maxima a ozonului se afla la aproximativ 30-35 km, unde alcatuieste ozonosfera, un adevarat filtru protector al pamantului. Aerul bogat in ozon, din zona muntoasa, exercita un efect stimulant asupra organismului, crescandu-i rezistenta la frig si la actiunea substantelor toxice, si avand efecte oxidative si bactericide, argumente cepledeaza pentru cura de aer din zona alpina in tratarea diverselor afectiuni ale aparatului respirator, cardio-vascular si nervos. In natura, aerul se ionizeaza sub actiunea radiatiilor cosmice, a radioactivitatii din sol, a descarcarilor electrice din atmosfera, sub influenta carora moleculele diferitelor substante din aer devin ioni negativi sau pozitivi. Efectul benefic al ionilor negativi asupra organismului rezida in facilitarea procesului de hematoza la nivelul membranei alveolo-capilare, in influenta favorabila exercitata asupra metabolismului celulei nervoase facilitand somnul si relaxarea, contribuind astfel la recuperarea si consolidarea sanatatii fizice si psihice. In contextul civilizatiei moderne de astazi, omul petrece mai mult de jumatate din viata in spatii inchise, iar mijloacele si caile de acces ale aerului spre aceste spatii altereaza mult din proprietatile terapeutice ale aerului proaspat. In contextul vietii trepidante, goniti de criza de timp, uitam ca pentru a ne pastra o sanatate viguroasa nu este suficient doar sa respiram, ci este necesar sa afectam 1015 minute de cateva ori pe zi unei gimnastice respiratorii sistematice, ampla, profunda, intr-un mediu cat mai putin poluat. Cura de aer se poate practica fie in repaus, stand intr-un mediu natural, respirand profund, fie efectuand complexe de exercitii fizice simple destinate atat tonifierii musculare implicate in respiratie, cat si a musculaturii corpului in general. CALITATEA SI CANTITATEA ALIMENTELOR Calitatea si cantitatea alimentelor si a utilizarii lor au un efect major asupra organismului uman. Conteaza asadar ce, cum, cat si cand mancam, si bem. Organismul are nevoie de proteine, hidranti, diferite grasimi, saruri minerale, vitamine, pe care trebuie sa le aleaga din alimente.Trebuie sa luam in considerare si faptul ca organismele umane sunt diferite. Exista organisme asa-zise: risipitoare, econoame si neutre. Acestea sunt determinate de metabolismul lor: rapid, lent sau echilibrat. Experimentele clinice arata ca aceeasi cantitate de alimente, de o aceeasi calitate, la indivizi de aceeasi varsta, are efecte diferite. Unii slabesc, altii se ingrasa, iar altii isi pastreaza greutatea dinaintea consumului de alimente. Astfel, un metabolism rapid necesita mai multa hrana, pe cand un metabolism lent necesita hrana mai putina. Cand sa mancam? Doar atuni sa mancam cand ne este foame. Foarte multi oameni se alimenteaza in functie de niste obiceiuri. In ceea ce priveste numarul meselor pe zi, putem manca o data, de doua, sau mai multe ori pe zi, esential este insa ca din cele 24 de ore, timp de 12 ore sa nu punem in gura alimente. De pilda, daca cineva ia cina la ora 8 seara, atunci sa nu manance pana la ora 8 dimineata, cel care ia cina la 9 seara, acela sa nu mai puna mancare in gura pana la 9 dimineata, asa vor avea organele insarcinate cu prelucrarea alimentelor, 12 ore de pauza neintrerupta.3Omul e o fiinta cu necesitati culinare variate, asa ca poate manca tot ceea ce este comestibil. Ceea ce se poate, sa manance crud, ceea ce nu se poate, sa manance usor fiert sau prajit. Printr-o fierbere, prajire exagerata, vitregim alimentele de efectul lor biologic. Alimentele expuse la temperaturi ridicate isi pierd vitaminele naturale, vitamine foarte importante pentru organism. Sa punem intotdeauna in prim plan alimentele de origine vegetala. Fructele si legumele proaspete mai traiesc, iar daca nu le expunem la temperaturi mari, ne dau mai multa energie, de aceea e suficienta consumarea unei cantitati mai mici. Pe langa carnea consumata in cantitati mici, cele mai importante sunt cerealele, produsele lactate, mai ales iaurtul si chefirul, ouale, precum si toate legumele si fructele. O atentie deosebita merita ceapa si usturoiul, care nu sunt doar alimente excelente, cat si plante medicinale. In locul zaharului sa folosim miere. Se consiliaza utilizarea painii "semi" sau integrale, in detrimentul celei albe, saraca in vitamine. Sa ocolim conservele ce contin diverse substante chimice in scopul pastrarii calitatii produsului. Cum sa mancam? E important sa mancam lent, si sa bem lent, sa mestecam foarte bine mancarea, sa imbibam bine cu saliva orice lichid, pentru ca acesta sa patrunda pregatit in stomac. Sa mestecam mancarea in gura pana cand are gust, deoarece sistemul nervos se hraneste cu arome. Din mancarea prost mestecata si inghitita rapid, trebuie sa consumi mai mult pentru ca organismul sa primeasca atata hrana cat are nevoie. Cel care mananca repede, apucat, isi largeste fara folos stomacul si intestinele, iar organele de prelucrare a mancarii se uzeaza la randul lor. Cu timpul, burta lui se deformeaza, iar omul da impresia de persoana care nu se alimenteaza bine (subnutrita). Alimentatia echilibrata e foarte importanta. Sa ne ridicam de la masa cu impresia ca am mai putea manca. In felul acesta nu ne incarcam prea mult stomacul. Intre doua mese sa bem doar apa. Este indicat sa pastram un echilibru in consumarea carnii, a zaharului, a sarii si a condimentelor. Sa consumam in mod echilibrat (adica cat mai putin posibil!) cafea, ceai exceptie fac ceaiurile din plante medicinale bauturile alcoolice, si pe cat se poate sa reducem -sau sa incetam- fumatul. Sa ocolim mancarea prea rece sau fierbinte. Alimentele sa fie la temperatura corpului nostru (cu aproximatie). In timp ce mancam sa nu bem nimic. De baut sa bem doar la jumatate de ora dupa mancare.Ce sa bem? APA. Apa potabila energizata (adica incarcata cu Energie- si Forta Vitala). (Pt acesta recomandam Echipamentele Aqua Optimizer AO 1000 si AO 2000, care nu numai ca incarca in cateva secunde un pahar de apa potabila -sau alta hrana a Dvs.,- ci si inlatura informatiile energetice negative si nocive din apa, practic repunandu-l in starea sa originala de APA VIE !) Daca se poate sa nu bem prea multa apa minerala, deoarece mineralele se depun incet-incet in organism. Putem bea sucuri naturale, care au efect benefic asupra organismului nostru. Cel care doreste sa aiba grija de organismul sau, dar intampina dificultati in a indeplini conditiile biologice necesare, sa se straduiasca sa le indeplineasca macar partial; sa asculte vocea organismului propriu si sa-si aminteasca din cand in cand zicala: "Nu traim pentru a manca, ci mancam pentru a trai". TEMPERATURA SI UMIDITATEA Factorii climatici, adic temperatura aerului, umiditatea atmosferic, curenii de aer i radiaiile calorice tind, n general, s modifice echilibrul termic prin intensificarea schimburilor de cldur dintre organism i mediu. Temperatura sczut favorizeaz pierderile de cldur prin conducie i convecie, iar cea ridicat reduce pierderile de cldur sau favorizeaz chiar supranclzirea organismului pe aceste ci. Curenii de aer favorizeaz pierderile de cldur prin convecie ale organismului n cazul unei temperaturi atmosferice sczute, iar dac atmosfera nu este saturat n vapori de ap, i prin evaporare. In cazul c temperatura atmosferic este ridicat (ncepnd cu 34 C, 36 C) curenii de aer favorizeaz supranclzirea organismului i aceasta mai mult dac deficitul de saturaie n vapori de ap a aerului este aproape de zero, reducndu-se astfel i pierderile de cldur prin evaporare. Umiditatea atmosferic este gradul de ncrcare a atmosferei cu vapori de ap. Prin umiditate absolut se nelege cantitatea de vapori de ap n grame dintr-un metru cub de aer la o5temperatur anumit. Umiditatea maxim este cantitatea maxim de vapori de ap n grame care poate fi coninut ntr-un metru cub de aer la o temperatur dat. Umiditatea relativ este raportul procentual ntre umiditatea absolut i cea maxim. Vaporii de ap din atmosfer mresc conductibilitatea caloric a aerului i n acest fel favorizeaz, la temperaturi atmosferice joase, pierderile de cldur ale organismului, iar la temperaturi ridicate supranclzirea organismului. n ultimul caz, supranclzirea organismului se datoreaz i reducerii pierderii de cldur prin evaporarea sudorii i prin evaporarea pulmonar care nu mai poate avea loc ntr-o atmosfer saturat cu vapori de ap. Radiaiile calorice cu ct sunt mai puternice, determin diminuarea pierderilor de cldur ale organismului prin radiaie i favorizeaz supranclzirea acestuia. Reducerea intensitii radiaiilor calorice ca, de pild, n cazul existenei unor perei reci ai ncperilor de locuit i de lucru duce la intensificarea pierderilor de cldur ale organismului prin radiaie. Influennd laolalt schimbul de cldur dintre organism i mediu, factorii climatici condiioneaz n diferite combinaii meninerea echilibrului termic fr solicitarea mecanismelor de termoreglare, cu solicitarea mecanismelor respective sau tulburarea acestui echilibru atunci cnd aciunea complexului de factori climatici depete capacitatea i viteza de reacie a mecanismelor de termoreglare, iar organismul nu este suficient de bine protejat prin microclimat i prin mbrcminte corespunztoare. In cazul n care complexul de factori climatici acioneaz asupra organismului ntr-o combinaie care i asigur echilibrul termic fr solicitarea mecanismelor de termoreglare, i a crei expresie termic este asemntoare temperaturii corporale, apare senzaia de confort termic. Atunci cnd combinaia de factori ai ambianei nu asigur ca atare echilibrul termic al organismului, sunt solicitate mecanismele de termoreglare, iar senzaia de confort termic este nlocuit respectiv cu senzaiile de cald sau de frig, mai puternice n cazul n care intensitatea aciunii complexului de factoriclimatici depete capacitatea de reacie a mecanismelor de termoreglare, iar organismul nu este suficient de protejat prin mbrcminte corespunztoare. Senzaiile de cald i de frig nu depind deci de aciunea izolat a temperaturii atmosferice, ci de combinaiile diferite n care acioneaz concomitent asupra organismului factorii climatici. Ele comport i un grad de subiectivitate n funcie de specificul fiecrui organism (grosimea paniculului adipos, capacitatea de reacie a mecanismelor de termoreglare, sensibilitatea sistemului nervos etc). SOLUL Una dintre componentele deosebit de importante ale biosferei este solul, corp natural tridimensional situat la suprafaa uscatului cu proprietati si funcii specifice, capabil sa intretina viata plantelor teresre, produs in timpuri geologice prin aciunea factorilor climatici si biotici asupra rocilor de la suprafaa uscatului, conditionati de relief si uneori de apa freatica, la care se adaug, tot mai mult si mai intensiv, aciunea omului. Prin natura lui, solul prezint particularitati pe cat de deosebite de ale celorlali factori ai mediului inconjurartor, pe att de importante pentru biosfera, pentru om. Ca suport si mediu de viata pentru plantele superioare, solul, mai ales orizontul sau cu humus este unul dintre principalii depozitari ai substanei vii ai uscatului si ai energiei potenial biotice captate prin fotosinteza, ca si al celor mai importante elemente vitale ( carbon, azot, calciu, fosfor etc. ). Multitudinea ierburilor si a florilor din pajiti, pdurile, cmpurile de plante cultivate, toata aceasta vegetatie diversa depinde de energia solara si de fertilitatea solului. In orice ecosistem care cuprinde si solul, are doua funcii eseniale: de depozitar si furnizor de elemente nutritive si apa, pe de o parte, si de recipient si transformator de reziduuri si deeuri, pe de alta parte, avnd deci rolul de reglator al ecosistemului si de purificator al mediului nconjurtor. Datorita fertilitatii, respectiv capacitatii de a intretine viata plantelor, solul constitue principalul mijloc de producie in agricultura. Existenta si dezvoltarea societatii umane vor fi7condiionate vital, inca multa vreme in viitor, de abundenta si calitatea plantelor superioare terestre, care trebuie sa asigure oamenilor hrana si materii prime pentru imbracaminte, adpost, medicamente si alte cerine. Prin asigurarea omului cu produsele alimentare necesare vieii, solul constitue si condiia hotrtoare pentru reproducia lrgita a forei de munca. Solul odata distrus nu se mai reface aa cum a fost, dar prin utilizarea lui raionala, el nu se epuizeaz ci din potriva el este protejat si isi sporete fertilitatea. Din estimrile fcute pe glob suprafaa totala a terenurilor este de 13.395 miliarde hectare. Dei nu exista un consens in ceea ce privete populaia care poate fi suportata pe pamant, este cert ca acesta poate fi de cteva ori mai mare dect cea prezenta.Concomitent cu celelalte masuri de mrire a suprafeei arabile, de intensificare a produciei, este necesar daca nu cel mai important ca terenurile arabile sa nu li se diminueze suprafeele. In prezent o parte din solurile bune pentru cultura, chiar cele mai fertile sunt pierdute definitiv prin prin extinderea oraelor, cailor de comunicaie, a platformelor industriale, precum si prin eroziunea solului, unul dintre cele mai vechi procese de degradare, prin salinizarea si mlastinirea secundara datorita aplicrii neraionale a irigaiei, contaminarea si intoxicarea solului cu ageni patogeni, metale grele, reziduuri de pesticide si alte substane chimice utilizate in agricultura si silvicultura ca si prin diverse emisii provenite de la industrie. Cu toate aceste sunt puine tari din lume care se preocupa de protecia terenurilor agricole si nu cu fermitatea si rigurozitatea impuse de urgenta cu care ar trebui sa se acioneze. Sunt inca muli cei care gndesc ca amantul suporta multe, dar si solul ca orice corp natural are o limita de ncrcare, de suportare, peste care nu se poate trece fara pericolul degradrii. Spre deosebire de apa si aer, unde in general substamtele toxice se diluaeza pe msura ce se amesteca, in sol poate avea loc concentrarea lor datorita faptului ca aici circulaia substanelor este foarte lenta. Asadar poluarea solului inseamna orice actiune care produce dereglarea functionarii normale a solului ca mediu de viata, in cadrul diferitelor ecosisteme naturale sau create de om, dereglare manifestata prin degradarea fizica, chimica,biologica a solului care afecteaza negativ fertilitatea sa, respectiv capacitatea sa bio-productiva, din punct de vedere calitativ sau cantitativ.9