CONSPECT ANATOMIE

7/25/2019 CONSPECT ANATOMIE

http://slidepdf.com/reader/full/conspect-anatomie 1/18

CURS 11. APARATUL EXCRETOR (URINAR)

Aparatul excretor, alături de respirator, digestiv şi tegument elimină o serie de substanţe din organismpul proceselor metabolice, nutrienţii, aduşi de aparatul digestiv, şi oxigenul sunt utilizaţi la sinteza diverbstanţe sau la producerea de energie. În urma acestor procese se formează o serie de reziduuri, care treminate din organism, pentru menţinerea homeostaziei. La fel cum nutrienţii sunt trransportaţi de sânge, la este reziduuri sunt ndepărtate tot cu a!utorul aparatului circulator. "#$ este eliminat prin expiraţie, apa n erurile, o serie de reziduuri azotate, şi chiar căldura n exces sunt eliminate prin piele.

olurile aparatului excretor:- principalul sistem responabil de menţinerea echilibrului apei şi a electroliţilor. Electroliţii sunt minerale ca

desfac în ioni când sunt dizolvaţi în apă. Echilibrul lor este atins când numărul celor care intră este egnumărul celor care părăsesc corpul.

- eliminarea compuşilor nitrogenaţi (ureea şi creatinina).- eliminarea substanţelor toice care pot rezulta din metabolismul unor microorganisme- eliminarea unor medicamente sau a unor droguri

ate aceste roluri sunt îndeplinite prin formarea urinei de către rinichi.aratul ecretor (#g. $%&) este format din'1) Rinici!) C"ile urinare:

a. Ureterele#. $e%ica urinar"c. Uretra

1) RinciiLocali%are:unt localizaţi pe peretele posterior al cavităţii abdominale între a $&-a vertebră toracală şi a -a verlombară (T1!&L'). *inichiul drept este cu $+, & cm mai os decât cel stâng datorită prezenţei #catului.situaţi retroperitoneal (în afara peritoneului).orolo*ie:/iecare rinichi are aspectul unei #oa#e +e a,ole+ culoare roşu maronie+ datorită puternicei vascularizlungime de $$+&, cm şi o lăţime de ,+, %+% cm. ar*inile laterale ale #ecărui rinichi sunt con-exe+ înce ar*inile e+iale sunt conca-e. 0a nivelul marginii mediale se găseşte ilul renal (prin care intrăelementele pediculului renal' artera renală+ vena renală+ ureterul+ vase limfatice şi nervi).Polul ,uperior al rinichiului este acoperit de *lan+a ,uprarenal".Structur" (/*. 10'): rinichiul este proteat de trei foiţe'

Eterior' a,cia renal" (ţesut conunctiv #bros) care ancorează rinichii de peritoneul parietal peretele abdominal1edian' cap,ula a+ipoa," (o masă de ţesut adipos)2ntern' cap,ula renal" (o capsulă #broasă) care aderă strâns la suprafaţa rinichiului3 capsproteează de traume sau de răspândirea unor infecţii.

n secţiune frontală se pot observa ! re*iuni aore în rinichi'Cortexul renal: roşu maroniu şi cu aspect granular datorită prezenţei a numeorase capilaree+ula renal": este mai închisă la culoare+ iar prezenţa tubilor renali şi a vaselor sanguineaspect striat. 1edula renală este formată din 5 $, pirai+e renale. 6ntre acestea se gprelungirile corteului renal+ care formează coloanele renale. 7ârful pirmadei renale poartă denude papil" renal". "ceasta pătrunde în cavitatea rinichiului+ care colectează urina. 8avitatea

formată din calicele ici+ care preiau urina prin papila renală. "ceste calice mici se unesc câte formează calicele ari. 8alicele mari se varsă în #a%inet care se continuă cu ureterul.

9nitatea morfo-funcţională a rinichiului este neronul. "cesta este responsabil de formarea urinei. :efrosesc localizaţi în corteul rinichiului. /iecare rinichi conţine peste $;; milioane nefroni încouraţi de vase sangu,culari%a2ia riniciului (/*. 103):

*inichii prezintă o vascularizaţie puternică+ ce permite #ltrarea sângelui. 4rin hilul renal pătrunde anal". "ceasta se rami#că în artere interlo#are+ care străbat coloanele renale printre piramide. 0a baza piranale se împart în artere arcuate. "cestea se rami#că în artere interlo#ulare. "rterele interlobulare dau nateriolelor aerente care se capilarizează şi formează *loerulul renal. <lomerulul renal se continuteriola eerent". "ceasta se capilarizează din nou în urul tubului nefronului formând capilarele peritubularentinuă cu -ene interlo#ulare+ -ene arcuate4 -ene interlo#are4 -en" renal". "ceasta părăseşte rinichiursă în vena cavă inferioară.



Neronul (/*. 1054 106)te format din'• Corpu,culul renal alpi*i:

o Cap,ula 7o8an: are aspectul unei cupe+ care prezintă o foiţă viscerală la interior şi o foiţă parla eterior. 6ntre acestea se găseşte spaţiul capsular.

o 9loerulul renal: este format din capilare provenite din arteriola aferentă. "cesta conţine pori nfenestre care permit trecerea sângelui în capsulă. =eşi aceşti pori sunt mari+ nu permit treccelulelor sanguine.

• Tu#ul urinier: începe printr-o porţiune sinuoasă tu#ul contort proxial care se continuă cu o po în formă de 9 numit an,a lui enle. "nsa este o porţiune mai subţire şi are o porţiune descendentă ş

ascendentă. "nsa se continuă cu tu#ul contort +i,tal. 1ai mulţi tubi uriniferi se deschid în tu#ul cole !ubii colectori formează pirai+ele renale. "nsa >enle aunge mai mult sau mai puţin în medulă. 6n fude acest aspect nefronii se clasi#că (#g. ,) în uxtae+ulari (la care ansa >enle pătrunde putermedulă) şi corticali ( la care ansa >enle pătrunde puţin în medulă).

a. Uretereleunt localizate retroperitoneal+ la fel ca şi rinichii. unt organe tubulare+ de aproimativ &, cm lungime încep de la nivelul pelvisului renal şi coboară până la nivelul vezicii urinare. 4eretele ureterelor este aldin trei tunici'

ucoa,a (la interior) este continuarea tubilor renali. Este formată din epiteliu de tranziţie+secretă un mucus ce proteează peretele.u,culara (dispusă la miloc) est formată din & straturi de #bre musculare netede+ un strat inte#brele dispuse longitudinal şi un strat etern+ cu #brele dispuse circular. 6n plus+ treimea proim

ureterului mai conţine un strat longituinal peste cel circular. 9nde de contracţie peristalticmusculaturii împing urina prin ureter.A+-enticea (dispusă la eterior) este formată din ţesut conunctiv la care acoperă şi protecelelalte straturi.

eterele sunt vascularizate din mai multe surse. &amuri ale arterei renale vascularizează porţiunea superiterele gonadale vascularizează porţiunea mi!locie şi artera vezicală superioară vacularizează porţiunea pelveterelor. 'ângele venos este colectat de venele omoloage.

calcul urinar se poate dezvolta n orice organ al aparatului excretor. %n calcul renal se formează n rinichi şi pstrucţiona ureterele. "a urmare creşte peristaltismul lor şi apar dureri care radiază n toată regiunea pelvianlcul urinar produce deasemena un re(ex simpatic ureterorenal care determină constricţia arteriolelor renale, aminându)se o cantitate mai mică de urină din rinichiul afectat. *actorii care contribuie la formarea calculilor t include ingestia excesivă de minerale, o scădere a consumului de apă şi o hipersecreţie a glandelor paratircalcul renal constă n oxalat de calciu, fofat de calciu şi cristale de acid uric +acesta din urmă se formează

gradarea bazelor azotate din structura acizilor nucleici.a. $e%ica urinar"

7ezica urinară este un organ cavitar cu rol în depozitarea urinei între micţiuni. Este localizată (#g. $%%) posm#zei pubiene şi anterior rectului. 0a femei+ este în contact cu uterul şi vaginul. 0a bărbaţi+ sub vezica urinaseşte prostata. /orma vezicii urinare este dată de cantitatea de urină pe care o conţine. ? vezică urinară goalmă piramidală+ pe parcursul umplerii ei devine ovoidă. 0igamentul median ombilical se etinde de la marterioară şi superioară a vezicii până la nivelul ombilicului. @aza vezicii urinare primeşte ureterele+ iar untinuă vezica urinară la partea inferioară. *egiunea care înconoară deschiderea uretrei se numeşte gâtul vnare. 4eretele vezicii urinare este format din patru straturi' ucoa,a (tunica intern") este formată din epiteliu de tranziţie care devine subţire când vezica urinară

plină. =istensia mare a vezicii este posibilă datorită eistenţei unor pliuri ale mucoasei+ care pot # văzute



vezica este goală. 8ute ale mucoasei localizate la locul de pătrundere a ureterelor se comportă ca nişte pentru a preveni reîntoarcerea urinei.

Su#ucoa,a: are rolul de a susţine mucoasa şi este formată din ţesut conunctiv. u,culara constă din trei straturi musculare întrepătrunse cunoscute sub denumirea de muşchi detruso

nivelul gătului vezicii muşchii sunt modi#caţi pentru a forma s#ncterul uretral intern. A+-enticea: se găseşte doar la partea superioară a vezicii urinare şi reprezintă peritoneul parietal.

-ascularizaţia vezicii urinare este dată de artereel vezicale superioare şi inferioare, care se desprind dterele iliace interne. 'ângele care drenează vezica este colectat n plexul venos vezical, care se eeschide n vece interne. ervii care a!ung la vezica urinară provin din plexurile pelvice. /nervaţia simpatică pleacă de la măinării 01$)L1 şi L$ şi se distribuie la s2ncterul uretral intern şi la vasele sanguine ce se distribuie la acest oervaţia parasimpatică provine de la măduva sacrală +'$)'3 şi se distribuie la muşchii vezicii. 0ensioreceptorzică sunt sensibili la distensie, trimiţând impulsuri nervoase la sistemul nervos central prin nervii pelvici.-ezica urinară se infectează uşor şi pentru că uretra femeilor este mai scurtă, femeile sunt predispuse

cvent la infecţii. # infecţie a vezicii urinare se numeşte cistită. Aceasta poate avansa spre uretere, deoaucoasa este continuă. # infecţie a pelvisului renal se numeşte pielită.dacă afectează şi nefronii se numelonefrită.

#. Uretra (/*. 10;)

Este un organ tubular care elimină urina din organism. 4eretele uretrei prezintă o mucoasă înconurată deusculare netede dispuse longitudinal. <lande prezente în peretele uretrei secretă un mucus protector în caetral. 9retra este prevăzută cu două s#nctere' ,/ncterul ,uperior (intern) este format de muşchii vezicii urinte sub control nervos involuntar. S/ncterul inerior format din #bre musculare striate de tip scheleticntrolat voluntar.

0a femei uretra are o lungime de aproimativ A cm şi elimină urina la eterior în vestibulul format de cele &ci. ?ri#ciul uretral este poziţionat între clitoris şi ori#ciul vaginal. 0a femei uretra îndeplineşte doar rolulmina urina.bărbat uretra are dublu rol' elimină atât urina+ cât şi sperma.

Are o lungime de aproximativ $4 cm şi formă de ' datorită formei penisului. 'e pot identi2ca 5 regiunea prostatică +are cam $,7 cm lungime şi străbate prostata situată sub vezica urinară8 primeşte $ caculatoare şi $ ducte de la prostată, regiunea membranoasă +are cam 4,7 cm lungime şi străbate diafraogenital şi regiunea spongioasă +este cea mai lungă porţiune 17 cm, a!ungând până la glandul penisului. Acerţiune este ncon!urată de ţesut erectil al corpului spongios al penisului8 glandele bulbouretrale se deschid laetrei spongioase.

<i%iolo*ia aparatului excretor4rincipala funcţie a aparatului ecretor este aceea de a puri#ca plasma de substanţele nefolositoare (pr

ali de metabolism)' uree+ acid uric+ creatinină+ ioni.ocesul de puri#care include'

$. <iltrarea *loerular": se realizează la nivelul corpusculului renal+ între capglomerulului şi peretele capsului @oBman+ conform legilor difuziunii. Elementele #gurproteinle plasmatice+ având moleculă mare nu pot trece prin capilare. 0ichidul #ltrat formurina primară şi are aceeaşi compoziţie cu a plasmei+ mai puţin proteine. 6n &A oformează aproimativ $5; litri de urină primară. =in aceştia numai $+& l sunt eliminaţi cade#nitivă.

&. Rea#,or#2ia tu#ular": se face la nivelul tubilor uriniferi. ? reducere aşa de mare a #ltrglomerular se eplică mai ales printr-o puternică reabsorbţie a apei. e reabsorb compunele substanţe din urina primară+ ca de eemplu+ glucoza+ aminoacizii. 8apacitatereabsorbţie a tubilor variază cu #ecare substanţă. "stfel unele substanţe se reabsorb pas

altele activ. "minoacizii şi glucoza se reabsorb activ+ apa şi sărurile minerale se reapasiv.

. Secre2ia tu#ular": este considerată un mecanism secundar care intervine în formareaatunci când procesul de #ltrare nu reuşeşte să realizeze singur curăţarea plasmei. "stfe în urină din capilarele peritubulare C D+ >D+ acid uric şi medicamente.

*larea unc2iei renale:- 1ecanisme nervoase' inuenţează doar vasele sanguine renale+ determinând vasoconstricţie

vasodilataţie.- 1ecanisme umorale' "=> (antidiuretic) creşte reabsorbţia renală. >ormonii mineralocorticoizi

reabsorbţia de :a şi eliminarea de C. 4arathormonul scade reabsorbţia fosfaţilor.

c2iunea



*eprezintă reeul de eliminare a urinei din vezica urEste o funcţie compleă care implică eistenţa unor stimuli specicontrolul nervos voluntar şi involuntar.

0a copiii mici+ micţiunea este un ree simplu care se declancând vezica se umple. 8ontrolul voluntar al micţiunii este dezvoltat& ani. 8ontrolul voluntar implică dezvoltarea unei abilităţi inhibicorteului cerebral şi maturarea unor regiuni din măduva spinării.-olumul de urină produs pe zi de un adult este de circa 1,$ l, dar p

varia n limite normale ntre 944 şi $744 ml. "apacitatea mevezicii urinare este de circa :44 ; <44 ml. %n volum de $44 ;

destinde vezica su2cient pentru a provoca re(exul de micţiune. "e

acestui re(ex este localizat n măduva spinării '$)'3. "a urmastimulării acestui centru prin impulsuri venite de la receptorii prezevezica urinară, nervii parasimpatici stimulează muşchii vezicii uri'timularea acestor muşchi cauzează o contracţie ritmică a vez

axarea s2ncterului uretral intern. În acel moment apare senzaţia imperioasă de a urina, dar există ncă un coluntar asupra s2ncterului uretral extern. "ând condiţiile permit realizarea micţiunii, comenzile de la tivează motoneuronii +'3 care prin nervul ruşinos relaxează musculatura s2ncterului uretral extern şi arcţiunea.

*. 10' Structura riniciului

CURS 0. APARATUL RESPIRATOR =I RESPIRA>IA

A. Alc"tuire (<i*. 13?):) Căile respiratorii extrapulmonare (Fig. 141)

a) Na,' F vestibul nazal (care se deschide la eterior prin nări) F fosă nazală (care se deschide la interior prin coane)' & tipuri de mucoase' olfactivă (situnivelul cornetelor nazale superioare) şi respiratorie (în rest). :asul D sinusurile paranazale (căptuşmucoasă respiratorie) F spaţii de rezonanţă pentru sunete

b) <arin*e' cale de încrucişare a căii respiratorii cu cea digestivă- :azofaringe (se deschid canalele faringotimpanice)- ?rofaringe ( cale comună)- 0aringofaringe (cale comună)' face legătura cu esofagul şi cu laringele.

0a nivelul faringelui eistă amigdalele (tonsile faringiene)' nazofaringiene+ palatine+ linguale+ tubc) Larin*ele' 8A-8G superior' se ataşează de hioid şi comunică cu faringele prin ori#ciu glotic

- inferior' se continuă cu traheea- H cartilae' - perechi' cuneiforme+ corniculate+ aritenoide - neperechi' tiroid+ cricoid+ epiglotig- mucoasa laringelui F cute corzi vocale false - corzi vocale adevărate

d) Traeea' localizată la nivelul gâtului şi mediastinului+ anterior.- $G-&; inele cartilaginoase incomplete

e) 7roniile priare' se aă în continuarea traheei şi pătrund în plămân la nivelul hilului pulmonar.formate din cartilae complete.



) Plămânii - ?rgane de schimb respirator- &' F drept (I%;;g)

F stâng (IG;;g)- 0ocalizare' în cavitatea toracică+ de o parte şi de alta a mediastinului. ?cupă maoritatea spa

cuştii toracice (/ig. $A&).- Con/*ura2ia extern"'

F un vârf Fo bazăF feţe (costală+ mediastinală+ diafragmatică)F margini (muchii)' anterioară+ posterioară+ inferioară.

- 4e faţa mediană se găseşte hilul pulmonar. 0a acest nivel pătrund şi ies din plămâni' bronhia+ apulmonară+ cele & vene pulmonare+ artera bronşică şi vena bronşică+ nervii şi vasele limfatice. "formaţiuni alcătuiesc pediculul pulmonar.

- 8uloarea plămânului este roz la copii şi albăstruie cu zone negre la adulţi+ datorită sedimentepraf şi cărbune.

- Este moale+ rezistent şi cu aspect buretos.- 0a eterior plămânii sunt acoperiţi de o membrană seroasă+ numită pleură. "ceasta este forma

& foiţe' pleura eternă (parietală) şi pleura internă (viscerală). 6ntre cele & pleure eistă un spleural+ denumit cavitate pleurală+ în care eistă o presiune negativă (vidul pleural). 8avitatea deveni reală în unele afecţiuni+ când se colectează lichid seros (hidrotora)+ puroi (piotora)+ s(hemotora)+ sau aer (pneumotora)+ îndepărtând cele & foiţe una de alta. /eţele foiţelor pleurale

umezite de un lichid pleural+ într-o cantitate mică.- Structura pl"@nului:

i. C"ile aeriene intrapulonare (<i*. 13')@ronhia primară se rami#că în plămân în bronhii secundare F bronhii terţiare F b

cuaternare..... F bronhii intralobulare F bronhiole terminale F bronhiole respiratorii Fcanale alveFsaci alveolari

0obulul pulmonar (/ig. $AA) este unitatea anatomică şi #ziologică a segmentului pulm"cesta are formă piramidală+ cu vârful orientat spre hil şi este alcătuit din acini pulmonari ( acinuformat dintr-o bronhiolă respiratorie+ -, canale alveolare+ #ecare terminându-se cu saci alveo"lveola este structura cea mai caracteristică pentru plămân. 0a nivelul ei are loc schimbul de "lveolele fac ca suprafaţa respiratorie să aibă $G; m&.

ii. Parenciul pulonar se găseşte între acinii pulmonari şi lobulii pulmonari. Este form

celule conunctive+ #bre de colagen şi elastice.iii. Re2eaua ,an*uino&liatic". 4lămânul prezintă o vascularizaţie dublă' circulaţia funcţ

şi circulaţia nutritivă. Circula2ia unc2ional" reprezintă mica circulaţie. *amuri ale apulmonare+ care aduc sânge neoigenat din ventriculul drept urmăresc traiectul arbbronşic+ iar la nivelul alveolelor capilarele desprinse din arteriole se unesc formân vpulmonare+ care aduc sânge cu oigen la inimă.Circula2ia nutriti-" se realizează pe seama arterelor broşice+ cae iau naştere pe sarterei aorte. Ele urmăresc ramurele arborelui bronşic+ fără să pătrundă în lobuli. "rtbronşice duc sânge încărcat cu oigen şi nutrimente la bronhii+ arterele şi venele pulmonpleure. :u eistă comunicare între cele reţele sanguine. 7enele bronşice drenează sângeregiunea mediastinală a bronhiilor şi se deschid în venele azigos+ iar restul trece în sisvenelor pulmonare.

iv. Re2eaua ner-oa,": plămânii sunt inervaţi de nervulo vag şi de nervii simpatici cervictoracali

7. <i%olo*ia re,pira2iei4rin respiraţie se asigură oigenul necesar celulelor pentru arderea substanţelor organice şi producereenergie.

Re,pira2ia

1. Externă: schimbul e ga!e intre organism "i meiu extern!. Intern" (ti,ular"): la ni-elul celulelor

1. Re,pira2ia extern":a. #entila$ia pulmonară:



in,pira2ia' - durează I $s.- 8ontracţia muşchilor intercostali eterni determină orizontalizarea coastelor şi împingerea lor î

F creşte diametrul antero-posterior şi transversal- 8ontracţia diafragmului$ F creşterea diametrului vertical (inspiraţia normală determină cobo

diafragmului cu I $+, cm+ iar inspiraţia forţată determină coborârea cu $; cm)- 0a începutul inspiraţiei presiunea alveloră J presiunea atmosferică. 8ând se declanşează inspira

muşchii cutiei toracice se contractă F creşte capacitatea cutiei toracice F presiunea alveolară scu $mm >g F pătrunderea aerului în plămâniF epiraţia'

- dureazăK &s.- pasivă+ are loc relaarea muşchilor inspiratori F volumul cutiei toracice scade- în timpul epiraţiei forţate se contractă muşchii intercostali interni+ coastele #ind trase spre in

deasemenea şi muşchii abdominali participă la tragerea coastelorb. %chimbul e ga!e e la ni&elul al&eolelor pulmonare (Fig'14 )- "erul inspirat cedează o parte din oigen& sângelui- 8?& din sânge este cedat parţial alveolelor pulmonare- chimbul de gaze are loc datorită diferenţei de presiune ale gazelor din capilare şi alveole şi da

grosimii reduse dintre cele două suprafeţe de schimb respiratorc. ransportul ga!elor

?igenul este transportat prin sângele arterial sub & forme'F>b?& (H5L)Fdizolvat în plasmă (&L)8?& este transportat prin sângele venos'

Fdizolvat în plasmă (,L)F>b8?& (L)Fbicarbonaţi (>8?

-)' H&L!. Re,pira2ia ti,ular": utili%area oxi*enului Bn proce,ele +e oxi+ore+ucere (itocon+9@!*"! (glucid) D ?& F 8?&M D >&? D Energie ("!4)

4entru ca funcţia respiratorie să se adapteze respiraţia internă şi cea eternă trebse acorde între ele. 8ând nu eistă acest acord apare insu#cienţa respiratorie. "cse poate datora unei proaste ventilaţii (paralizia muşchilor respiratorii+ fractucoaste) sau a reducerii suprafeţei de schimb respiratoriu (!@8).

*eglarea respiraţiei- *espiraţia pulmonară este o funcţie ritmică. *itmicitatea mişcărilor este dată de activ

permanentă a centrilor respiratorii bulbo-pontini (trunchiul cerebral)- emnalulA (transmis la început mai lent) este transmis de la centrii de mai sus prin motone

nervului frenic şi determină contracţia muşchilor respiratorii şi determină inspiraţia.- 6n cazul unei supradistensii a plămânilor+ inspiraţia este limitată ree. !ensioreceptorii din

respiratorii transmit informaţii centrilor respiratorii bulbo-pontini+ care declanşează încetinspiraţiei J re(exul =ering)>re?er de distensie.

- 8ontrolul respiraţiei se datorează informaţiilor venite de la diverşi receptori'Fmecanoreceptorii' stimularea lor prin colabare determinând re(exul =ering)>re?er inversat Fchemoreceptorii' sesizează variaţii ale ?& şi 8?&. >iperventilaţia care apare în cazul după hemsevere se datorează acidozei (>8?

-)Fbaroreceptorii' sunt sensibili la scăderea presiunii sanguineFpolipneeFproprioreceptorii din muşchi+ tendoane' stimulează indirect centrii respiratorii în timpul mişcărilFtermoreceptorii' ecitanţii reci aplicaţi pe tegument pot bloca respiraţia.

- *espiraţia este reglată şi voluntar de centrii superiori (vorbit+ cântatul vocal şi la instrumen

suat)

7olume+ capacităţi şi debite respiratorii

6n timpul unei respiraţii normale sau forţate se introduc şi se epulsează din plămâni volume caracteristice delumele respiratorii reprezintă cantităţi de aer din anumite momente ale ciclului respirator + iar capacităţilembinaţii de volume.-olumul curent ("8) este cantitatea de aer (,;; ml) care este inspirată sau epirată în timpul unui act resprmal.

ec2ionarea ner-ului renic ce iner-ea%" +iara*ul +eterin" a,/xiereaa nivelul alveolelor pulmonare presiunea ?& este de $;;mm>g+ în timp ce în sânge este doar de % mm>g

n sânge presiunea 8?& este de A% mm >g+ în timp ce în alveole este de A; mm>g.e declanşează la s.3 transmiterea semnalului lent are ca scop evitarea respiraţia gâfâitoare



-olumul inspirator de rezervă (72*) este cantitatea de aer care poate # inspirată forţat după o inspiraţie no;;; ml).-olumul expirator de rezervă (7E*) este volumul de aer (circa $$;; ml) ce poate # epirat forţat după o eprmală.-olumul rezidual (7*) reprezintă volumul de aer rămas în plămâni+ (circa $&;; ml) după o epiraţie maimăschiderea spaţiului pleural se produce pneumotora+ când plămânul se retractă în urul hilului şi epulsentitate de aer numită volum de colaps. 8eea ce rămâne în plămâni constituie volumul minimal. "mbelecţiuni ale volumului rezidual. 9n ţesut pulmonar+ care conţine aer minimal+ pluteşte la suprafaţa apei (pcimaziei pozitivă)+ 4lămânul unui nou-născut+ care nu a respirat niciodată+ nu conţine aer minimal' în acesoba docimaziei este negativă (plămânul nu pluteşte). "ceste probe se utilizează în criminalistică."apacitatea vitală pulmonară (87) reprezintă cantitatea de aer care poate # epirată forţat după o insp

aimă. "re o valoare de circa AG;; ml şi rezultă din însumarea "8D72*D7E*."apacitatea inspiratorie (82). 8uprinde volumul de aer ce poate # inspirat forţat . "re o valoare de circa ,;8D72*)."apacitatea funcţională reziduală (8*/) reprezintă cantitatea de aer de circa &;; ml care rămâne în plămân

epiraţie normală (7* D7E*)."apacitatea pulmonară totală (84!)+ de circa ,5;; ml+ cuprinde toate volumele menţionate+ #ind cantitatea dre se găseşte în plămâni la sfârşitul unei inspiraţii forţate ("8D7E*D72*D7*).8u ecepţia volumului rezidual+ celelalte volume şi capacităţi se determină spirometric.@ebitul respirator de repaus sau minut)volumul respirator reprezintă cantitatea de aer proaspăt care vent

ămânii în decursul unui minut. *ezultă din produsul volumului curent cu frecvenţa respiratorie. 6n condiţii de reoarea lui este de 5-H l. 4oate aunge în condiţii de efort până la $;;-&;; l.'paţiul mort anatomic include spaţiul căilor respiratorii aeriene la nivelul cărora nu are loc schimb de gaze.'paţiul mort 2ziologic cuprinde în plus şi alveolele aerate+ dar care nu sunt irigate. 0a persoanele sănăt

aţiul mort antomic este egal cu cel mort #ziologic+ deoarece toate alveolele sunt funcţionale.

<i*ura 131 Re*iunea ,uperioar" a c"ilor re,piratorii<i*ura 13? Aparatul

,pirator

CURS 15. SISTEUL ENOCRIN

<landele din corpul uman pot # clasi#cate în două categorii mari+ în funcţie de structură şi funcţie'$) 9lan+e exocrine' e. glandele salivare+ sudoripare+ mucoase. "cestea prezintă ducte prin caretransportat produsul de secreţie. /iecare tip de glandă eocrină funcţionează ca şi componentă a diferitsisteme din corp.

&) 9lan+ele en+ocrine formează un sistem propriu+ sistemul endocrin. "ceste glande nu prezintă dprodusul de secreţie (hormonii) #ind eliberat direct în circuitul sanguin sau în lichidul interstiţial. âtransportă aceşti hormoni spre anumite celule+ numite celule ţintă+ unde îndeplinesc funcţii speci#ce.

istemul endocrin funcţionează împreună cu sistemul nervos în reglarea proceselor metabolice şi menţimeostaziei. istemul nervos reglează activităţile organismului prin intemediul impulsurilor electrice transmitre neuroni. *ăspunsurile sunt rapide şi de cele mai multe ori scurte. 6n schimb+ glandele sistemului endcretă substanţe chimice care sunt transportate prin intermediul uului sanguin sau a lichidului interstiţial pâulele ţintă. "cţiune lor este lentă+ dar efectele sunt de durată. *ăspunsurile neurologice sunt de o

lisecundelor+ în schimb cele hormonale necesită secunde până la zile. 9nii hormoni au un efect ce durează c



nute+ alţii au efecte de ordinul săptămânilor sau chiar lunilor. istemul nervos şi endocrin funcţiompletându-se şi reglându-se unul pe altul şi tot organismul. !rei glande sunt localizate la nivelul cutiei crande anumite structuri ale encefalului stimulează sau inhibă producerea de hormoni. 4e de altă parte+ anrmoni pot stimula sau inhiba activitatea sistemului nervos.9lan+ele ,i,teului en+ocrinistemul endocrin este unic prin faptul că glandele ce intră în alcătuirea lui sunt răspândite în mai multe re

e corpului (Fig. 265).>ipotalamusul+ hipo#za şi epi#za sunt asociate encefalului+ în cutia craniană. !iroida şi paratiroidele sunt di

nivelul gâtului. 4ancreasul şi suprarenalele sunt localizate în abdomen. <onadele femele sunt localizate în cavlviană+ în timp ce testiculele sunt localizate etraabdominal+ în scrot. 4ancreasul şi gonadele sunt considande mite+ deoarece prezintă şi porţiune eocrină. 6n plus faţă de glandele enumerate mai sus+ orga

oducţie endocrină sunt considerate şi timusul+ stomacul+ rinichii+ celulele mucoase ale duodenului şi placenta.oronii Di o+ul lor +e ac2iune>ormonii sunt substanţe chimice care acţionează ca mesageri ai sistemului endocrin. >ormonii sunt derivaţi

minoacizi sau de la colesterol. "cţiunea hormonilor este de a încetini sau accelera metabolismul celulelor pacitatea hormonilor de a acţiona asupra unor celule ţintă depinde de prezenţa receptorilor în celulă sprafaţa membranei.

Controlul ,ecre2iei oronale*ata secreţiei hormonale şi utilizării lor de către celulele ţintă sunt în permanenţă echilibrate. :ivelul opt

rmonilor este menţinut prin două mecanisme' feed-bacN negativ şi prin intermediul sistemului nervos vegetat<ee+&#ac&ul ne*ati- este un mecanism homeostatic care menţine echilibrul între producerea de horm

rinţele celulelor ţintă. ? glandă endocrină va continua să secrete hormoni care acţionează asupra unor celulenă când sunt transmise semnale de la aceste celule că este produs su#cient hormon. "ceste semnale inhibă g

a mai secreta hormon. <landa va elibera din nou hormonul+ când nivelul semnalelor eliberate de celulele ţintăn nou scăzut în sânge.2mpulsuri nervoase plecate din sistemul nervos vegetativ determină secreţia de hormoni de către anumite gl

m ar # medulosuprarenala. 9n tip special de impulsuri nervoase leagă hipotalamusul şi hipo#za. 6n acestcreţii chimice ale neuronilor secretori ai hipotalamusului+ numite factori eliberatori+ inuenţează producerermoni speci#ci de către diverse celule ţintă ale adenohipo#zei. timularea hipo#zei prin aceşti factori detecreţia de hormoni speci#ci. >ipotalamusul continuă să elimine aceşti factori eliberatori+ până când este detectvel normal al hormonului controlat.

ipo/%a (*lan+a pituitar")

>ipo#za este localizată la baza creierului+ în regiunea diencefalului+ #ind ataşată de hipotalamus prin tia pitupo#za este o glandă piriformă de aproimativ $+ cm în diametru. Este acoperită de dura mater şi este situ

aua turcească a osului sfenoid. Este foarte bine vascularizată.tructural şi funcţional+ hipo#za este divizată în'- 0obul anterior (adenohipo#za)- 0obul posterior (neurohipo#za).

0a făt eistă un lob intermediar+ care la adult este unit cu adenohipo#za. "denohipo#za produce un număr hormoni care stimulează o serie d eprocese #ziologice şi biochimice ale organelor ţintă. /iecare hormon

cretat de celule diferite+ cu ecepţia celulelor gonadotrofe+ care secretă atât />+ cât şi 0>.A+enoipo/%a este conesctată cu hipotalamusul prin sistemul port hipo#zar. "cesta provine prin capilari

erei hipo#zare superioare+ provenite din trunchiurilor carotidiene interne. 8apilarele provenite din vena poesc în vena ugulară. "stfel+ sângele arterial care aunge la hipo#ză+ trece întâi prin hipotalamus+ unde se înfactori eliberatori.oronii pro+uDi +e a+enoipo/%"

oroni tropi: care controlea%" ,ecre2ia altor *lan+e en+ocrine (TS4 ACT4 <S4 L)oroni nontropi (ST4 prolactina F PRL)$. oronul +e creDtere (ST4 ,oatotrop) este un hormon de natură proteică. Eliberarea lui în circ

sistemică este episodică şi pulsatilă. 8ele mai importante creşteri ale concentraţiei sanguine a somatotroau loc în timpul somnului cu unde lente. ecreţia !>-ului se realizează toaotă viaţa+ având funcţii multip

Eectele #iolo*ice: CreDterea scheletului+ ţesutului conunctiv+ muşchilor+ viscerelor+ caz în care !>-ul acţionează sin

împreună cu alţi hormoni (tiroidieni+ adenocorticotrop+ gonadali+ etc.). timularea creşterii scheleturealizează prin accelerarea condrogenezei şi calci#erii. 2mportanţa !>-ului în procesele de creşteredemonstrată de tulburările care apar înn hipo şi hipersecreţie. În hiposecreţie apare nanismul hipo Acesta apare n perioada de creştere a organismului sau poate 2 de natură congenitală şi se dato

de2cienţei sau absenţei celulelor somatotrofe. 'e caracterizează prin ntârzâierea creşterii, a matusexuale, inteligenţa normală şi comportament pueril. =ipersecreţia n perioada de creştere exager



creşterea scheletului şi apariţia gigantismlui. @acă hipersecreţia survine la maturitate, după osi2cartila!elor de creştere, are loc creşterea ţesuturilor moi +piele, limbă, viscere, relauarea creşterii oascurte +mandibulă, falange, boală numită acromegalie (Fig. 2+2).

Ac2ionea%" a,upra eta#oli,ului: Proteic: stimulează transportul aminoacizilor+ intensi#când proteinosinteza+ mai ales

musculară. 2nhibă catabolismul proteic şi utilizarea aminoacizilor ca sursă energetică. Lipi+ic:

stimulează hidroliza trigliceridelor din adipocite creşte concentraţia plasmatică de acizi graşi şi glicerină stimulează utilizarea ca substrat energetic a acizilor graşi+ cruţându-se util

aminoacizilor şi a glucozei. 9luci+ic:

o >iperglicemieo timulează glicogenolizao 2nhibă absorbţia glucozei de către ţesuturile insulinodependente (ac2iune antiin,ulin

Electrolitic:o *ealizează un bilanţ pozitiv asupra principalilor ioni' 8a&D+ 1g&D+ :aD+ C D+ 8l- (creş

concentraţiei plasmatice)o timulează absorbţia plasmatică la nivelul tubului digestiv şi a nefronilor.

*larea ,ecre2iei ST&ului- /eed-bacN scurt' hipotalamusul produce & factori' somatostatina şi somatoliberina.- >ipoglicemia+ hiperaminoacidemia+ stressul stimulează secreţia de !>.- 8orticoizii şi concentraţia plasmatică crescută a acizilor graşi inhibă secreţia de !>.

!. oronul corticotrop (ACT)

Este un hormon de natură proteică. Efectele biologice principale ale sale sunt' stimularea sintezucocorticoizi de către corticosuprarenală.*larea ,ecre2iei:- 8*> (hormon eliberator de corticotropină)- 4rin feed-bacN+ în funcţie de nivelul hormonilor glucocorticoizi- Epunerea corpului la factori stresanţi+ cum ar #' epunerea organismului la eter+ frig+ căldură+ şoc ele

traume #zice+ emoţii cresc secreţia de "8!>.

. Tireotropina (TS) glicoproteină care controlează sinteza de hormoni tiroidieni. inteza !>-ului este rede !*> (hormonul reglator de tireotropină). /rigul+ stresul emoţional stimulează sinteza de !>.

A. oronul oliculo,tiulant (<S). 0a bărbaţi+ /> stimulează testiculele să producă spermatozoifemei+ />-ul stimulează dezvoltarea foliculului ovarian şi ovulţia. =e asemenea+ stimulează secreţestrogeni.

,. oronul luteotrop (L). 0>-ul acţionează împreună cu />-ul+ împreună formând gonadotropinefemei+ 0>-ul stmulează ovulaţia şi formarea corpului galben3 de asemenea+ stimulează producereprogesteron. 0a bărbat+ 0>-ul este numit hormon stimulator al celulelor interstiţiale (28>) şi stimucelulele interstiţiale 0eOdig să producă testosteron. *eglarea se realizează+ după cât se pare+ prin feednegativ+ prin <n*>-ul produs de hipotalamus.

G. Prolactina. 4rolactina este secretată atât la femeie+ cât şi la bărbat+ dar funcţionează după part4rolactina susţine secreţia lactată a glandelor mamare. >ipotalamusul are rol important în elibehormonului prin producerea de hormon inhibitor de prolactină+ numit dopamină.

%. oronul elanocito,tiulator (S). "cţiunea eactă a 1>-ului la om nu este foarte bine elucdar se ştie că determină pigmentarea pielii prin stimularea dispersiei granulelor de melanină din melanecreţia de 1> este stimulată de 8*> şi inhibată de dopamină.

Lo#ul po,terior (neuroipo/%a) este conectat prin #bre nervoase cu hipotalamusul. "cest lob depozitermoni produşi de nucleii anteriori ai hipotalamusului (ocitocina şi "=>).$. Ocitocina (oxitocina) inuenţează funcţionarea sistemului reproducător femel. Este eliberată spre sfâ

sarcinii şi determină contracţii ale uterului+ declanşând astfel naşterea. =e asemenea+ stimulează cont



celulelor mioepiteliale din canalele galactofore ale glandelor mamare+ determinând eecţia laptelui. ?itadministrată după naştere are rolul de a reduce volumul uterului şi a opri sângerarea.

&. oronul anti+iuretic (A). "=>-ul este+ ca şi ocitocina+ un hormon polipeptidic produs de hipotalamanterior. /uncţia principală a hormonului este reducerea cantităţii de apă eliminată prin rinchi+ realizatăstimularea reabsorbţiei+ la nivelul tubului contort proimal. >ormonul se mai numeşte şi vasopresină deodetermină vasoconstricţie+ în concentraţii ridicate. 6n cazul lezării hipotalamuslui sau a neurohipo#zei+ diabetul insipid caracterizat prin poliurie şi polidipsie.

9lan+a tiroi+"

<landa tiroidă este localizată la nivelul gâtului (Fig. 266)+ dedesubtul laringelui. 4rezintă & lobi de circa care+ situaţi de o parte şi de alta a traheei şi conectaţi anterior printr-un istm. !iroida este cea mai mare gdocrină+ cântărind cam &, g. Este foarte bine vascularizată (5;-$&; mlPmin).

=in punct de bedere structural (Fig. 267)+ glanda este formată dintr-o matrice conunctivală în care eistă foidieni+ vase de sânge+ nervi şi celule parafoliculare. /oliculii ovarieni sunt structuri sferice+ delimitate de un epboidal. 6n interiorul folicului eistă un coloid. 8elulele cuboidale secretă hormonii tiroidieni principali (triiodottiroina tirozină iodată) care sunt apoi depozitaţi în coloid. 8elulele parafoliculre produc calcitonina.

1. Tiroxina (T3) Di triio+otironina (T') sunt principalii hormoni tiroidieni+ a căror secreţie este contde către !>.Rolul oronilor tiroi+ieni:

8reşterea şi dezvoltarea organelor şi creirului la copil (inenţează diferenţeierea neuroformarea tecii de mielină şi a sinapselor)timulează sistemul cardiorespirator (tahicardie) şi schimburile nutritive din organism

4e sistemul nervos determină iritabilitate+ nelinişte8ontolează dezvoltarea gonadelor şi menţine activitatea lor normală3 determină dezvogonadelor în perioada intrauterină1enţin+ împreună cu prolactina+ secreţia lactată1enţin greutatea corpului în limite #ziologice2nuenţează metabolismul'

Energetic' stimulează consumul de ?&+ stimulează oidările celulare+ având efect calorig @azal' creşterea metabolismului bazal în aproape toate ţesuturile active (mai puţin c

uter+ testicule) <lucidic' hiperglicemie (creşterea absorbţiei intestinale de glucoză+ creşterea catabolis

tisular de glucoză+ glicogenoliză hepatică 4rotidic' creşterea catabolismului proteinelor musculare şi plasmatice 0ipidic' efect lipolitic (eliberează acizii graşi în sânge+ scade nivelul de coşlesterol)

l#ur"ri:>iposecreţie'

6n copilărie' cretinism guşogen şi nanism tioridian0a maturitate' miedem+ căderea prului+ anemie+ senzaţia permanentă de frig+ reacţii motorii şi ps întârziate+ creşterea în greutate+ uneori enoftalmie

>ipersecreţie' boala @asedoB <raves (#g. &%)!. Calcitonina este un hormon polipetidic produs de celulele parafoliculare. *eglează nivelul ca

sanguin+ având efect ipocalceiant.Paratiroi+ele

unt & glande pereche+ situate pe faţa posterioară a tiroidei. tructural+ glandele sunt formate din & tipu

ule epiteliale. 8elulele secretoare de hormon sunt cele principale+ diseminate printre celulele oi#le+ cu rsţinere. >ormonul produs de aceste glande este parathormonul. "cesta are acţiune antagonică calcitoninei+ aect hipercalcemiant.

Pancrea,ul en+ocrin (<i*. !6;)

4ancreasul este o glandă mită+ structura lui #ind discutată la sistemul digestiv (vezi cursul). 4artea endote reprezentată de insulele 0angerhans+ formate din mai multe tipuri de celule. Celulele G pro+uc *luca*olulele H pro+uc in,ulina. <lucagonul are eect iper*liceinat (glicogenoliză+ gliconeogeneză+ lip

sulina este pincipalul hormon ipo*liceiant (glicogenogeneză+ stimularea oidărilor celulare+ lipogenezucide). Re*larea secreţiei acestor hormoni se realizează pe cale uoral"+ în funcţie de nivelul glicemiei. 6n ei secreţii defectuoase de insulină apare diabetul zaharat.

9lan+ele ,uprarenale (<i*. !0?)

unt două glande situate la polii superiori ai rinichilor. /iecare este formată dintr-o porţiune corticală şedulară+ diferite din punct de vedere embriologic+ anatomic şi funcţional. 8orticala este dispusă la perife



Rcoala românească de endocrinologie (4arhon+ 1ilcu şi colaboratorii) aus dovezi în spriinul rolului de glandă endocrină al acestui organ alitalamusului. =enumită glandă pineală+ datorită formei sale de con de pin+i#za este situată în şanţul ce separă cei doi coliculi cvadrigemeni anteriori.atomic şi funcţional are coneiuni strânse cu epitalamusul cu care formează

sistem neurosecretor epitalamo-epi#zar. tructurile secretorii suntprezentate de cordoane celulare nevroglice (pinealocite)+ cu proprietatecretoare şi elemente nervoase (celule şi prelungiri)+ înconurate de o bogatăea vasculară+ şi conţine numeroase #bre simpatice. >ormonii secretaţi dei#ză sunt incomplet elucidaţi.

4ână acum a fost identi#cată melatonina+ derivat al serotoninei. "cestrmon are o acţiune frenatoare asupra funcţiei gonadelor.9n al doilea principiu activ de natură polipeptidică (vasotocina) a fost

lat din epi#ză de către grupuri de cercetători români (1ilcu+ :eacşu+ 4avel).bstanţa are o puternică acţiune antigonadotropă+ în special anti 0>.tractele de epi#ză au efecte metabolice+ atât în metabolismul lipidic+otidic şi glucidic+ cât şi în cel mineral. Epi#za are strânse legături cu retina.mulii luminoşi produc+ prin intermediul nervilor simpatici+ o reducere acreţiei de melatonină. 6n întuneric melatonina creşte+ frânând funcţia gonadelor.i#za este mai dezvoltată în copilărie şi adolescenţă+ după care involuează.

TIUSUL

"re un rol de glandă endocrină în prima parte a ontogenezei+ până labertate. Este o glandă cu structură mită+ de epiteliu secretor şi organ limfatic.e localizare retrosternală (/ig+ &%$). 0a pubertate involuează+ fără a disparemplet.

e dezvoltă din endoderm. 6ndeplineşte în organism funcţii importante'ol de organ limfatic centralol de glandă endocrină.

=eşi nu au fost individualizaţi hormoni ca atare+ se cunosc o serie de efecte ale etractelor de timus'ţiune de stimulare a dezvoltării gonadelor; <i*ura !65incipalele *lan+e cu ,ecre2ie en+ocrin"

cţiune de stimulare a mineralizării osoase3fecte de frânare a mitozelor.

/uncţiile timusului sunt puternic blocate de hormoni isteroizi+ care determină involuţia acestui organ. 9ntologică a timusului este lobulul timic format dintr-o reţea de celule reticulare între care se aă timocite. !imont celule hematoformatoare primordiale (stem)+ imigrate din măduva hematogenă şi transformate sub inuctorilor locali în celule limfoformatoare de tip S!S. !imocitele însămânţează şi alte organe limfoide (gang

mfatici+ splina+ amigdalele etc.).

CURS 1!. APARATUL REPROUCKTOR =I REPROUCEREA

Aparatul repro+uc"tor a,cul (<i*. 1;?4 1;1)- ?rganele genitale interne'

!esticule Epididim 8ăile spermatice

- ?rganele genitale eterne' 4enis crot

1. Te,ticulul (/*. 10J)- Este o glandă genitală pereche+ care are rolul de a produce spermatozoizii şi hormonii seuali- "re forma unui ovoid turtit lateral- 0ungimea' A-G cm- <reutatea de aproimativ &, g- 4rezintă' un pol superior+ un pol inferior+ o faţă internă şi una eternă+ o margine anterioară ş

posterioară

- tructura testiculului' la suprafaţă este învelit într-o seroasă (tunica -a*inal" a te,ticulului)



al#u*ineea+ situată sub seroasă3 este formată din ţesut conunctiv dens+ de culoare alb-side#marginea postero-inferioară a testiculului+ albugineea+ pătrunzând în interiorul acestuia+ forme îngroşare' mediastinul testiculului (corpul >ighmore). =e la acesta pornesc radiar+ numeroşi despărţitori+ care împart ţesutul propriu al testiculului în lobuli+ de formă piramidală (&,; ;;

>e,utul propriu al te,ticulului (parenciul te,ticular) este format din canale semincare alcătuiesc lobulii testiculari+ din ţesutul interstiţial şi ţesut conunctivo vascular.

9n lobul este alcătuit din tuburi subţiri numite canale seminifere (tubi seminiferi) contorte. 4elor este format dintr-o teacă conunctivă căptuşită+ la adult+ cu un epiteliu alcătuit din mai straturi de celule seminale spermatogonii+ spermatocite 2+ spermatocite 22 şi spermatide formează spermatozoizii3 printre acestea se găsesc nişte celule alungite+ numite celule ertoli

au rolul să le hrănească. 8analele seminifere dintr-un lobul se unesc într-un canal drept+ prinpărăsesc lobulul. 6ntre tubii seminiferi ai aceluiaşi lobul se găseşte ţesut conunctiv şi sanguine. 4rintre acestea se găsesc celule glandulare 0eOdig+ care produc testosteronul.

8analele drepte se adună în mediastinul testicular+ formând reţeaua >aller. =in aceasta iau na5-$, canale eferente+ care străbat albugineea şi formează canalul epididimar.

!. Epi+i+iulEste o formaţiune aşezată în raport cu marginea posterioară şi polii testiculului+ rezultată din aglometubilor de ecreţie a produşilor spermatici.4rezintă porţiuni'

- 8apul+ situat la polul superior al testiculului- 8orpul+ o porţiune mai subţire- 8oada+ care este etremitatea inferioară a epididimului şi este în raport cu polul inferior al testiculului.

8orpul şi coada epididimului alcătuiesc canalul epididimar. =e la regiunea cozii+ canalul se continuă cu cadeferent.

'. C"ile ,peratice4rin căile spermatice se înţeleg canalele prin care este condusă sperma de la tuburile seminifere+ în caformează+ până la uretră+ care este+ în acelaşi timp+ cale urinară şi spermatică.? parte din căile spermatice sunt reprezentate prin canalele +repte+ re2eaua aller şi canalele eerprecum şi prin canalul epi+i+iar. 8elelalte căi spermatice sunt reprezentate prin canalul +eerecanalul eaculator.Canalul +eerent este un tub cilindric+ lung de circa ,-A; cm+ care se întinde de la coada epididimuluila canalul eaculator. 0a fundul vezicii urinare+ canalul deferent prezintă o dilatare+ ampula canalului defecare se continuă cu un canal subţire ce se uneşte cu gâtul veziculei seminale şi formează canalul eaculat$e%icula ,einal" este un organ pereche+ cu formă de pară aşezată cu vârful în os+ alcătuind un rezercare se adună sperma+ pe măsură ce este produsă de testicul. Este organul care produce cea mai mare a lichidului spermatic. 4orţiunea ei mai subţiată+ unindu-se cu terminaţia canalului deferent+ formează caeaculator.Canalul eaculator se găseşte în continuarea canalului deferent şi rezultă din unirea acestora cu veziculei seminale. e aă în grosimea prostatei şi se deschide în porţiune prostatică a uretrei.

Or*anele *enitale externe

1. Peni,ul (1;!)- Este organul de copulaţie al bărbatului+ având rolul de a conduce sperma în organele genitale ale feme- "re forma aproape cilindrică şi i se deosebeşte rădăcina şi porţiunea liberă.- *ădăcina este cuprinsă în grosimea perineului şi este #ată de oasele pubiene.- 4orţiunea liberă este formată din'

8orpul penisului' are formă cilindrică. Este acoperit de piele+ care la acest nivel este #nă şi m0a partea terminală+ pielea depăşeşte marginea liberă a corpului.

<landul penisului se găseşte la etremitatea liberă a corpului. "re formă aproimativ conică şdeosebeşte un vârf şi o bază. 6n vârful glandului se deschide uretra. @aza glandului+ care p

denumirea de coroana glandului+ este mai groasă decât etremitatea corpului şi este separa



acesta printr-un şanţ+ ce se pierde spre faţa ventrală+ şanţul balanoprepuţial. 4ielea de peacoperă glandul+ fără să adere de el+ cu ecepţia liniei mediene ventrale. "ceasta form prepuţul+ care este un repliu cutaneomucos şi poate să se retragă de pe gland+ lăsându-l descopână la şanţul balanoprepuţial. "derenţa prepuţului de gland pe faţa ventrală formează prepuţial+ care este un repliu #bromucos. <landul este acoperit cu o tunică #broeleaalbugineea.

tructura penisului' Corpii erectili ai peni,ului'

• ! corpi ca-ernoDi' sunt aşezaţi pe părţile laterale ale corpului penisului. 6n starepaus+ au o lungime de $,-$G cm+ iar în stare de erecţie+ de &;-&$ cm. Au aspe

$ cilindrici care se ating pe linia mediană, 2ind despărţiţi de un perete, numit penian. 'eptul prezintă lacune, prin care cei $ corpi comunică ntre eextremitatea anterioară, ei se termină la baza glandului. "orpii cavernoşialcătuiţi din nveliş propriu, sistem de trabecule şi un sistem de areole. Înv propriu +albugineea este o membrană albicioasă, care acoperă corpii cavernntregime. @e pe faţa ei internă pornesc spre interiorul corpilor trabeanastomozate, care formează spaţii numite areole. Areolele sunt caanastomozate şi dilatate, care comunică cu arterele terminale ale artcavernoase. e de altă parte, ele dau naştere la vene. Aceste capilarecontractile.

• Corpul ,pon*io, al uretrei este o formaţiune nepereche+ aşezată pe faţa vent

penisului+ în urul uretrei. 0ungimea sa totală este de $&-$G cm. "nterior formglandul. 8orpul spongios are aceeaşi structură ca şi corpii cavernoşi. ,n&eli"urile corpilor erectili

o ,n&eli"ul cutanat 6 pielea din regiunea pubianăo -artosul penian6 se a(ă imediat sub penis şi este format din 2bre musc

netede. Are rolul de a comprima, n toată lungimea, corpii erectili, contribuindaceasta la erecţie.

o ,n&eli"ul celulos este reprezentat de ţesut con!unctiv lax, cu nervi şi vase sango Fascia penisului (n&eli"ul elastic) este o lamă con!unctivă elastică ce ade

corpii erectili, acoperindu)i ntr)o teacă comună.!. Scrotul

*eprezintă punga tegumentară în care sunt adăpostite testiculele. El are o formă ovoidă+ cu o lungimem+ la adult. 4eretele acestei pungi este format din mai multe tunici. 0a eterior este acoperit de piele sugmentată şi încreţită. 4e linia mediană prezintă o cută proeminentă rafeul scrotului. 6n dreptul rafeumează un perete conunctiv+ care împarte punga scrotală în & compartimente+ numite burse. 6n #ecare bursăăpostit un testicul.

an+ele anexe ale aparatului *enital a,cula. Pro,tata

Este un organ musculoglandular+ aşezat imediat sub vezica urinară+ în loa prostatică+ înconurând prima poruretrei. Este formată dintr-o capsulă #broasă şi o stromă conunctivă-musculară+ printre care se aă ;-, glostata este străbătută de uretra prostatică+ în care se deschid canalele eaculatoare. =e o parte şi de analelor eaculatoare+ la bază+ se deschid ori#ciile prostatei.

#. 9lan+ele #ul#ouretrale

e găsesc înapoia şi deasupra bulbului uretrei. unt glande tubuloacinoase+ ale căror canale se deschid în uniană.ecretă un lichid vâscos+ de culoare alb-gălbuie+ care participă la alcătuirea lichidului spermatic.

<i%iolo*ia aparatului repro+uc"tor a,cul

1. <unc2ia exocrin" a te,ticulului (Sperato*ene%a)

0a nivelul tubilor seminiferi se găsesc celule ale liniei spermatogene+ în diferite grade de evoluţie. 4rime

sesc la nivelul membranei bazale+ iar ultimele (spermatozoizii) se găsesc spre lumenul tubului seminifer (#g. &



permatogeneza începe de la ,perato*onii+ care sunt diploide (&nJAG cromosomi) şi se termiermatozoizii+ care sunt haploizi (nJ& cromosomi). permatogoniile se divid mitotic+ rezultând ,peratocitestea+ la rândul lor+ suferă prima etapă a diviziunii meiotice (etapa reducţională)+ rezultând ,peratocitJ& cromosomi bicromatidici). permatocitele secundare suferă etapa ecvaţională a meiozei şi dau naerati+elor (nJ& cromosomi monocromatidici). "cestea din urmă nu se mai divid+ ci doar se maturizmând ,perato%oi%ii. "ceastă ultimă etapă poartă denumirea de spermiogeneză . 6ntregul procermatogenezei durează aproimativ %A zile.

!. <unc2ia en+ocrin" a te,ticului8elulele 0eOdig+ prezente în lobulii testiculului secretă testosteronul+ care inuenţează metabolismul şi a

apariţia caracterelor seuale primare şi secundare.8aracterele seuale primare sunt' dezvoltarea testiculelor+ penisului+ prostatei şi veziculelor seminale8aracterele seuale secundare'

- istemul pilos- =ezvoltarea muşchilor- /orma tipică a corpului (umerii laţi+ şoldurile înguste)- chimbarea vocii- 4sihicul şi comportarea

Reexele ,exuale

Erec2ia. 6n urma ecitaţiilor tactile primite de terminaţiile senzitive de pe gland şi tegumentul conisului+ impulsul nervos aunge+ pe cale aferentă+ la centrul erectil din măduva spinării (S!&S3). =e aici+ peerentă+ impulsul nervos vasodilatator aunge la arterele corpilor cavernoşi. =atorită contracţiei unor m

rineali+ are loc o stază venoasă+ o îngreunare a întoarcerii sângelui+ şi astfel sângele umple spaţiile cavernnisul intrând în stare de tensiune+ erecţie.

Erecţia poate avea loc nu numai prin ecitaţii tactile+ ci şi prin ecitaţii vizuale+ auditive+ olfactive+ deci prmandă corticală.

Eacularea. 4rin ecitaţiile tactile repetate+ care aung pe cale aferentă la centrul eaculării din mămbară L1&L!+ impulsul nervos+ care porneşte acum de la acest centru+ pe cale eferentă+ declanşează motriciziculelor seminale şi evacuarea spermei (eaculare). perma este condusă la eterior printr-o serie de contmice ale muşchilor penisului.

=upă aceasta+ muşchii perineali care au au provocat staza venoasă se relaează+ astfel că sângele prăsi corpii cavernoşi şi penisul intră în repaus.

Aparatul repro+uc"tor eel (/*. 1;'4 1;3)

- I. Or*ane *enitale interne: ?vare !rompe uterine 9ter 7agin

- II. Or*ane *enitale externe (-ul-a)' 0abii mari 0abii mici

8litoris

I. Or*anle *enitale interne1. O-are (<i*. 1;5)

- <landele seuale femele+ în care se produc gameţii şi hormonii seuali.- unt dispuse în micul bazin+ de o parte şi de alta a uterului şi rectului- -, cm lungime- A-5g- "u o direcţie oblică de sus în os' etremitatea eternă se aă spre trompă+ iar cea internă spre uter.- ?varul este menţinut în poziţie #ziologică de ligamentul uteroovarian şi ligamentul tuboovarian.- tructura ovarului'

Epiteliu ovarian "lbugineea ovarului

Tesutul propriu ovarului'



• Uona corticală' este format dintr-o stromă conunctivă+ în care se găsesc foliculiiovarieni.

• Uona medulară' se găseşte în milocul ovarului şi este formată din ţesut conunctvase sanguine şi nervi.

- 0a nivelul foliculului ovarian+ are loc şi ovogenza şi producerea de hormoni seuali. 0a pubertate+ în corovarului apar folicului ovarieni în diferite stadii de evoluţie' foliculi primari+ foliculi secundari şi foliculi te(=e <raaf).

- <oliculul priar este format din ovocitul primar+ înconurat de un strat de celule foliculare aplat învelite într-o membrană vitroasă+ subţire (membrană lavansNi). 9nii dintre aceşti foliculi+ evoluândurmătorul stadiu+ dobândesc mai multe straturi de celule foliculare.

- <oliculul ,ecun+ar se caracterizează prin mărirea în volum şi prin prezenţa unei cavităţi numite anplină cu lichid folicular. 6n urul ovocitului se formează un strat hialin (zona pellucida)+ în care se gprelungirile celulelor foliculare. 6n afara acestei zone+ stratul de celule foliculare formează corona radiat

- <oliculul ter2iar aunge ca mărime până la $,-&; mm şi se maturizează alternativ câte unul din #eovar. =upă eliminarea ovocitului din foliculul terţiar+ acesta se transformă în corp galben. =acă nu afecundaţia+ după aproimativ & săptămâni+ corpul galben degenerează+ transformându-se în corp alb.

- Evoluţia clinică a foliculuilor ovarieni nu interesează decât un număr limitat de foliculi ovarieni. "proi;;-A;; aung la evoluţia ciclică completă şi devin foliculi evolutivi. /oliculii primari sau secundari caevoluează prezintă un fenomen de involuţie+ numit atrezie foliculară.

!. Tropa uterin"- Este un organ pereche tubular+ oviduct şi spermatoduct

- $;-$, cm lungime- "re rol de conducere a ovulelor spre uter şi a spermatozoizilor din uter+ pentru a avea loc fecundaţia- 4rezintă o etremitate eternă (infundibulul trompei uterine) care se termină cu capete franurate nu

#mbrii. "cstea au rolul de a capta ovulul- 2nfundibulul se continuă cu o porţiune mai dilatată+ ampula trompei- pre uter se îngustează+ formând istmul trompei uterine- !rompa se deschide în uter prin ori#ciul uterin al trompei- 1ucoasa este ciliată şi formează numeroase cute în special în ampulă

'. Uterul- Este un organ cavitar nepereche- ituat între rect şi vezica urinară- "re rolul de a purta embrionul şi fătul pe parcursul sarcinii- "re forma unei pere+ cu porţiunea mai mare în sus

- G-5 cm lungime- 0ărgimea este de A cm. 8avitatea uterină este virtuală+ #ind turtit dorso-ventral- 9terul prezintă porţiuni'

/undul uterului 8orpul 8olul uterin' se deschide în vagin prin ori#ciul etern al uterului.

- tructura uterului' eroasa 1usculara (miometru)' muşchi netezi+ dispuşi în straturi+ care în timpul sarci

hipertro#ază 1ucoasa (endometru)' epiteliu cilindric ciliat şi glande tubulare. 1ucoasa suferă mod

ciclice (ciclul uterin)3. $a*inul

- Este organul copulator al femeii- Este un canal musculo-membranos- 5-$& cm lungime- &+, cm în diametru- Este continuarea uterului+ începând de la colul uterin şi terminându-se la vulvă- 4osterior vine în contact cu rectul- "nterior' cu uretra şi vezica urinară- Etremitatea superioară a vaginului se inseră de ur-împreurul colului uterin+ formând fundul de sac vag- Etremitatea inferioară se deschide la nivelul vulvei. 0a acest nivel+ la femeia virgină se aă o memb

transversală+ semilunară sau inelară+ numită himen+ care prezintă un ori#ciu central ce permite scursângelui menstrual. 0a prima copulaţie+ sau+ în unele cazuri+ abia la prima naştere+ această membrarupe.

- tructura vaginului' tunica musculară şi mucoasa.



22. Or*anele*enitale externe sunt denum

generic vulvătructurile

vulvei înconoarăori#ciul genital şi sunt alc

din muntele lui 7elabiile mari+ labiile mici+ clito

vestibulul vagin

bulbii vestibulariglandele bulbare.

untele lui $enu, este o porţiune care acoperă sim#za pubiană şi este format din ţesut conunctiv adipos. 0a pubertate această regiune este acoperită de păr pubian.La#iile ari sunt două pliuri cutanate care conţin ţesut conunctiv la şi ţesut adipos şi musculnetedă. =upă pubertate părţile laterale ale lor sunt acoperite cu păr pubian. 0abiile mari se conanterior cu muntele lui 7enus. unt omoloagele scrotului şi proteează celelalte organe ale vulvei.La#iile ici sunt situate medial faţă de cele mari+ lipsite de păr. "nterior+ labiile mici acoperă pclitorisul. 0abiile mici proteează ori#ciul vaginal şi uretral.Clitori,ul este o structură situată la unirea anterioară a celor două labii mici. 8litorisul corespunstructură şi origine penisului.este mult mai mic şi nu prezintă uretra. =eşi mare parte din el este acode ţesuturile vulvei+ prezintă o porţiune eternă care conţine terminaţii nervoase senzitive.

$e,ti#ulul -a*inal este regiunea situată între cele două labii mici. 7aginul şi ori#ciul uretral se descvestibulul vaginal. ?ri#ciul uretral se aă posterior de clitoris şi anterior de ori#ciul vaginal. 0a ori#ciului vaginal se găsesc *lan+ele -e,ti#ulare care produc mucus în timpul actului seual.

9lan+ele anexe (*lan+ele aare) (/*. 1;6)- <lande tegumentare- 4rezintă pe milocul feţei convee+ o preominenţă cilindrică+ mamelon. 4e faţa superioară a lui se de

ori#ciile galactofore. 1amelonul este înconurat de o zonăpigmentată+ numită areolă.- <landele mamare au o structură lobulară. "cinii glandulari se deschid în canale galactofore. "cinii glan

produc laptele.

<i%iolo*ia aparatului repro+uc"tor eel

<unc2ia exocrin" (o-o*ene%a)

O-o*en%a prezintă aceleşi etape ca şi spermatogeneza+ deosebirea este că prima diviziune a meiozei înperioada intrauterină. "stfel o-o*oniile se înmulţesc prin mitoze în corticala ovarelor+ între lunile fetale a 222--a şi constituie un stoc de aproimativ & milioane de ovocite primare. "cest număr se reduce după naşterenă la A;; mii. !ot în timpul perioadei intrauterine+ începe prima etapă a meiozei (reducţională). O-ociare rămân blocate în profaza 2+ până când ovocitul respectiv aunge la ovulaţie. 8u $-& zile înainte de ovutermină etapa reducţională+ rezultând o-ocitul II şi priul *lo#ul polar. "cesta din urmă este o celulă

re degenerează rapid. ?vocitul secundar începe la ovulaţie a 22-a etapă a meiozei+ rămânând blocat în metab această formă+ de ovocit secundar+ este eliminată celula seuală femelă din ovar. =acă fecundaţia are lma ei se încheie meioza+ rezultând o-ulul şi al II&lea *lo#ul polar. "cesta din urmă degenerează rapid.

<unc2ia en+ocrin" (pro+ucerea +e oroni) (<i*. 1;0)

?varul produce & categorii de hormoni'- Estrogenii (hormonii feminităţii) inuenţează dezvoltarea caracterelor seuale primare (dezvoltarea ova

uterului+ vaginului) şi secundare (forma corpului+ dezvoltarea glandelor mamare+ nedezvoltarea larinpsihicul şi comportarea)+ stimulează contracţiile uterului+ intervin în tro#citatea pielii şi a glandelor adetermină vasodilataţie generală+ scad tensiunea

- 4rogesteronul (hormonul maternităţii)' opreşte menstruaţia+ favorizează nidaţia+ aduce modorganismului în graviditate (creşterea glandelor mamare)+ inhibă contracţiile uterului.



ura $5A "paratul reproducător femel vedere anterioară /igura $5$ "lcătuirea aparatului reproduascul secţiune frontală

CONSPECT ANATOMIE

Documents

Transcript of CONSPECT ANATOMIE