Aditivi alimentariAditivii alimentari sunt substane adugate intenionat alimentelor pentru a le oferi proprieti suplimentare fata de cele de baza, de exemplu culoare, ndulcire sau pentru conservare.

Aditivii alimentari sunt definii de ctre legislaia Uniunii Europene ca orice substan care nu este consumata n mod obinuit ca i ingredient al unui aliment indiferent daca are sau nu valoare nutritiva, adugarea lui intenionat la un produs n scop tehnologic fcndu-l componenta directa sau indirecta a acelui produs.

Aditivii alimentari sunt unul dintre subiecte care i ngrijoreaz pe consumatori.Aditivii alimentari sunt folosii de secole. Conservarea alimentelor a nceput cnd omul a nvat s pstreze roadele din recolta pana n urmtorul an, carnea si pestele cu sare si fum. Egiptenii foloseau colorani i arome pentru a intensifica atractivitatea unor feluri de mncare, iar romanii foloseau condimente i colorani pentru conservarea alimentelor. Aceste metode de conservare sunt valabile i astzi.In ultimii 50 de ani s-au descoperit multe substane noi care ndeplinesc numeroase funcii n alimente, numite aditivi alimentari: emulsificatori in margarina, ndulcitori in produsele care conin calorii puine si o gama larga de conservani si antioxidani. Aditivii ndeplinesc numeroase funcii n alimente. Alimentele sunt supuse condiiilor de mediu, cum ar fi schimbrile de temperatura, oxidare si expunere la microbi, factori care pot schimba compoziia lor originara. Aditivii alimentari joaca un rol important n meninerea calitii si caracteristicilor alimentelor pe care consumatorii le cer. Aditivii alimentari sunt autorizai de Uniunea Europeana pentru toate statele membre, la fel ca si pentru Norvergia si Islanda.Legislaia Uniunii Europene prevede ca pot fi folosii doar acei aditivi care sunt autorizai. Majoritatea aditivilor pot fi folosii n cantiti limitate n anumite produse alimentare. Daca nu sunt prevzute limite pentru folosirea unui aditiv, atunci acesta va fi utilizat conform procedurilor de fabricare, adic doar n cantitatea necesara pentru obinerea efectului tehnologic dorit.

Aditivii alimentari pot fi autorizai doar daca:- sunt necesari din punct de vedere tehnologic pentru producie;- nu neal consumatorul,- nu reprezint un risc pentru sntatea consumatorului.nainte de a fi autorizat un aditiv alimentar este evaluat de ctre Comitetul tiinific al Alimentelor, un grup de experi care avizeaz Comisia Europeana despre date legate de siguran administrrii.Utilizarea aditivilor alimentari trebuie sa fie ntotdeauna precizata pe ambalajul produselor, pe categorii (antioxidani, conservani, colorani, etc.). Se precizeaz fie numele aditivului fie denumirea E - numr. Bazat pe informaii primite de la Statele Membre, Comisia Europeana a elaborat un raport despre aditivii care pot fi folositi n Uniunea Europeana. Substanele aromatizante sunt acele substane folosite pentru a da gust sau miros alimentelor. Legislaia comunitii definete diferite tipuri de arome si anume: naturale, identice cu cele naturale si artificiale. Acestea sunt obinute din plante sau au origine animala, sau pot fi obinute prin nclzire sau afumare. Si utilizarea acestor substane este reglementata prin directive directe de la Comisia Europeana.In anii 1970, civa cercettori au sugerat ca schimbrile n dieta au coincis cu o cretere a numrului de copii cu probleme comportamentale. Ideea ca aditivii alimentari si coloranii, in mod particular, ar putea fi cauza hiperactivitii, a generat numeroase interese si controverse. Studiile nsa au infirmat aceasta legtura.

Aditivii alimentari sunt folosii pentru conservarea si mbuntirea proprietilor organoleptice ale produselor nc din cele mai vechi timpuri. De exemplu conservarea alimentelor prin saramura, cu oet, sare pentru prezervarea crnii sau dioxid de sulf pentru prezervarea vinului. La sfritul secolului XX au fost introdui mai muli aditivi de origine naturala sau artificiala. Pentru a reglementa aceti aditivi, pentru a informa consumatorii, fiecrui aditiv i s-a administrat un anumit numr. Iniial acetia au fost E-numr utilizai n Europa pentru toi aditivii aprobai. Lista acestor numere a fost adoptata si se extinsa de ctre Comitetul Codex Alimentarius care identifica toi aditivii indiferent daca sunt aprobai sau nu.Numerele E sunt toate cu prefixul E, dar tarile dinafara Europei utilizeaz doar numrul chiar daca n Europa este aprobat sau nu. De exemplu acidul acetic este aditivul 260, deci este prezent pe ambalajele alimentelor comercializate n Europa ca E260. Aditivul 103, alknet, nu este autorizat sa fie folosit n Europa deci nu are un numr E dei este aprobat n Australia si Noua Zeelanda.Ce sunt de fapt aceti aditivi alimentari? Cea mai mare parte a lor sunt substane chimice de sinteza care nu se gsesc n mod natural nici n regnul vegetal nici n cel animal, deci nu ar trebui sa fac parte din alimentaia noastr. Organismul uman, vzut prin prisma biochimica, nu deine cai metabolice proprii acestor substane, iar pe de alta parte, aceste substane care sunt obinute n urma unor reacii chimice "n eprubeta", sunt lipsite de energiile vitale pe care n mod natural substanele produse de natura le conin. Din acest punct de vedere, putem spune ca aditivii alimentari sunt substane "moarte", ba mai mult, ei sunt, prin mprumutarea de cai metabolice necesare biotransformrii lor n vederea eliminrii din organism, consumatori de energie vitala din rezerva proprie a organismului.