Înv.Murariu MarianaLiceul Tehnologic „Mihai Eminescu”, Dumbrăveni

Recenzie “Şase pălării gânditoare”, de Edward De Bono

Edward de Bono, psiholog şi doctor în psihiatrie, s-a născut în 1933 în Malta. A scris 65 de cărţi traduse în peste 37 de limbi. La editura “Curtea veche “ s-au publicat: “Cursul de gândire al lui Edward de Bono”, “Gândirea laterală”, “Cum să avem o minte”, “Şase pălării gânditoare”. A mai scris cartea “Învăţaţi-vă copiii să gândească”.

Este unul din puţinii oameni din istorie despre care se poate spune că au avut un impact major asupra modului de gândire omenesc. Edward de Bono spunea: “ Este uimitor cât de puţină atenţie acordă educaţia deprinderii de a gândi. Există convingerea absurdă că informaţiile şi inteligenţa sunt suficiente. Inteligenţa este precum caii-putere ai unei maşini, însă gândirea reprezintă abilitatea cu care este condusă o maşină. Există oameni deosebit de inteligenţi care au o gândire slab dezvoltată şi oameni mai puţin inteligenţi cu o gândire bine dezvoltată”. A fost numit “părintele gândirii despre gândire”. Este inventatorul termenului de gândire laterală.

Cartea” Şase pălării gânditoare” a marcat o schimbare importantă în gândirea umană din ultimele 23 de secole ce are la bază analiza, judecata şi argumentul.

Lucrarea a apărut ca urmare a aplicării conceptului metoda celor şase pălării gânditoare în derularea şedinţelor în business, în marile corporaţii, în justiţie, la NASA, dar şi în şcoli,cu scopul de a eficientiza gândirea. “Gândirea reprezintă resursa supremă a omenirii” spune Edward de Bono, de aceea pentru a face un pas înainte scopul gândirii este nu acela de dovedi că ai dreptate, ci acela de a dezvolta creativitatea, intuţia restructurantă, inovaţia.

În prefaţă autorul ne prezintă câteva din convingerile care stau la baza conceptului celor Şase Pălării. În gândire principala dificultate este confuzia. Încercăm să facem prea multe deodată. Suntem copleşiţi de emoţii, informaţii, logică, speranţă şi creativitate. Este ca şi cum ai încerca să jonglezi cu prea multe mingi. În carte se avansează conceptul care permite gânditorului să facă lucrurile pe rând. Punerea pe cap a unei pălării defineşte un anumit tip de gândire, ale cărui natură şi contribuţie sunt descrise în cele şase capitole, respectiv: Pălăria albă, Pălăria roşie, Pălăria neagră, Pălăria galbenă, Pălăria verde, Pălăria albastră.

Dar ce este gândirea în paralel?

Autorul a inventat termenul de gândire colaterală în 1965 şi acum el face parte în mod oficial din limba engleză

În această carte Edward de Bono asimilează procesul gândirii cu întocmirea unei hărţi, pentru care mai întâi se explorează terenul şi se fac observaţii, apoi se stabilesc traseele posibile şi, în final se alege drumul de urmat.

1

Înv.Murariu MarianaLiceul Tehnologic „Mihai Eminescu”, Dumbrăveni

Edward de Bono ne invită să gândim „ce poate fi” nu doar „ce este”. Un subiect este explorat în întregime când este privit în paralel din acelaşi unghi de toate persoanele. Dacă in gândirea tradiţională doi oameni nu sunt de acord, apare o discuţie în contradictoriu. În cadrul celuilalt tip de gândire, ambele puncte de vedere, oricât de diferite, sunt puse în paralel. Direcţiile în care sunt invitaţi oamenii să privească sunt indicate de pălăriile gânditoare. Prin simbolurile pe care le reprezintă pălăriile solicită un anumit tip de gândire, un anumit comportament. Edward de Bono remarcă:„Dacă eşti agresiv, nimeni nu te va face mai puţin agresiv. Dar dacă foloseşti pălăria galbenă îţi vei orienta agresiunea în acea direcţie”. Făcându-i pe oameni să intre în joc, îşi pot schimba comportamentul. În acelaşi timp concentrarea abilităţii mentale a mai multor persoane asupra unei probleme uşurează rezolvarea ei.

Întreaga carte este construiră pe exemple concrete despre felul în care ne putem direcţiona gândirea. Fiecare capitol are mai multe subcapitole, iar la sfârşitul fiecărui capitol autorul realizează o sinteză a gândirii cu pălăria respectivă.

Mă voi opri pe rând la fiecare pălărie.

Pălăria albă se concentrează pe informaţii. Se referă la fapte, figuri, informaţii disponibile sau necesare. Edward de Bono ne atrage atenţia asupra neutralităţii (albul, lipsa culorii) Ne putem imagina un calculator care furnizează cifre sau o foaie de la imprimantă. Când poartă pălăria albă, gânditorul trebuie să imite calculatorul.Ce informaţie este disponibilă? Ce informaţie am dori să avem? De ce informaţie avem nevoie? Ce informaţie lipseşte?

Pălăria roşie dezvăluie intuiţiile, emoţiile şi sentimentele (opusul informaţiilor neutre, obiective) Ea permite gânditorului să spună: “Aşa simt în această chestiune” fără a se motiva. Intuiţia se poate baza pe multă experienţă. Un exemplu de gândire la adăpostul pălăriei roşii poate fi: “Am sentimentul că va da înapoi la greu” sau, “Pur şi simplu nu ne putem sincroniza în această problemă”.

Purtând pălăria neagră, ne concentrăm direct asupra aspectelor legate de „precauţie”. Pălăria neagră este pălăria supravieţuirii. Autorul menţionează un exemplu de supraviţuire: „Un animal trebuie să înveţe care fructe sunt otrăvitoare şi să citească semnalele omise de un potenţial atacator” Astfel, gândind prin prisma pălăriei negre, scoatem în evidenţă erori procedurale ale gândirii înseşi. Creierul este sensibilizat să găsească posibile primejdii, probleme sau obstacole. O funcţie importantă a pălăriei negre constă în estimarea riscurilor. Exemplu:”Este posibil ca lumea să se plictisească de călătorii. Tehnologia ar putea oferi modalităţi noi de a te distra acasă. Bolile contractate în locuri îndepărtate pot descuraja turismul”

Pălăria galbenă este mai greu de purtat decât pălăria neagră. Creierul este dotat cu un mecanism natural care ne ajută să evităm pericolele. Nu există un asemenea mecanism natural în

2

Înv.Murariu MarianaLiceul Tehnologic „Mihai Eminescu”, Dumbrăveni

cazul pălăriei galbene. Trebuie să ne dezvoltăm o “sensibilitate la valoare”, la câştig. Nu poţi să fii creativ dacă nu eşti capabil să recunoşti o idee bună. Valoarea şi beneficiul nu sunt întotdeauna evidente. Gândirea constructivă ţine de pălăria galbenă, ea este pozitivă în atitudine, direcţionează mintea gânditorului către conceperea unei propuneri, a unor sugestii concrete. Galbenul simbolizează lumină, strălucire şi optimism. Exemplu: “Faptul că a picat la examen este cel mai bun lucru care s-ar fi putut întâmpla. Nu ar fi fost fericită ca profesoară” sau “ Există o foarte mică şansă ca, în urma prăbuşirii avionului să existe supravieţuitori. Trebuie să mergem să vedem”.

Persoana care îşi pune pălăria verde va folosi limbajul gândirii creatoare. Culoarea verde simbolizează fertilitate, creştere şi valoarea seminţelor. Fiecărui participant la discuţie i se rezervă un anumit timp pentru a face un efort creator. Pentru majoritatea oamenilor a fi creativ este dificil. Creierul funcţionează mai mult ca o maşină de recunoaştere. Creativitatea presupune provocare, explorare şi asumarea riscurilor. Dacă aloci mai mult timp căutării de soluţii, ai şansa de a le descoperi. Fără posibilităţi, fără provocări nu poţi avea progres. Provocarea întâmplătoare poate duce la idei noi. De exemplu: asocierea cuvântului ţigară cu broască poate să ducă la idea unor ţigări scurte care se fumează în 2-3 minute, se sting repede, ceea ce ear fi de folos la prevenirea incendiilor.

Albastrul simbolizează controlul global aşa cum cerul acoperă totul; sugerează detaşare, păstrarea calmului şi a stăpânirii de sine. Pălăria albastră este pălăria controlului. Gânditorul cu pălărie albastră este asemenea dirijorului unei orchestre. Defineşte problema şi configurează întrebările. Întrebările pot fi de două tipuri. Există întrebări-nadă, care explorează şi întrebări-lovitură, cu răspuns direct, de tipul da sau nu. Pălăria albastră defineşte problema. Exemplu: „Nu vremea rea este problema reală. Percepţia lumii asupra vremii reci este problema. Iar pe aceasta o putem schimba”. O funcţie a pălăriei albastre este să proiecteze combinaţia pălăriilor de la o situaţie la alta. Ea oferă o vedere de ansamblu asupra realizărilor, este cea care trebuie să facă recapitularea finală şi să pregătească raportul. Se îngrijeşte de respectarea jocului, asigură disciplina.

În finalul cărţii, autorul vorbeşte despre beneficiile metodei celor şase pălării. Deciziile se pot lua mai uşor.

În concluzie Edward de Bono subliniază cele două mari scopuri ale conceptului „Şase pălării gânditoare”. Primul este simplificarea gândirii, prin faptul că-i permite gânditorului să trateze problemele pe rând. Al doilea scop principal al conceptului este să permită o schimbare a gândirii. Aceste concepte pot face parte din limbajul cotidian, ca un mijloc eficient al procesului de gândire.

3