Recenzie „Anna Karenina” de Lev Tolstoi

Anna Karenina, este cred, un nume universal cunoscut, atât în rândurile iubitorilor de lectură, cât și înafară. „Anna Karenina” este un roman clasic în sensul cel mai pur al cuvântului. Este un roman frumos, clasic, descriind o epocă apusă, dar cea mai frumoasă epocă din literatură, în opinia mea. Este un roman semnat Lev Tolstoi și majoritatea criticilor recunosc că specificul acestuia este de a scrie romane atât de complexe ( cu sute de personeje),dar într-o asemenea manieră care te face să te simți în mijlocul acțiunii,astfel încât îl cunoști pe fiecare și ori de câte ori îl reîntâlnești știi cine este și ce reprezintă. De asemenea, Tolstoi, prin talentul său deosebit face cititorul să se teleporteze, oarecum, la sfârșitul secolului al XIX-lea și să se simt pe deplin membru al acelei societăți. De altfel, ecranizările romanului de asemenea mi-au plăcut prin faptul că au creat atât de autentic imaginea epocii. Lev Tolstoi este un maestru absolut al subtilităților și detaliilor, al sentimentelor și exprimării acestora.

Romanul „Anna Karenina” are, oarecum, o construcție circulară, pentru că începe cu tragedia morții sub șinele unui tren și sfârșește la fel. De fapt, această imagine o urmărește pe eroină pe parcursul întregului roman, cumva, la nivel de subconștient, ceea ce duce la sfârșitul ei tragic. Conform criticilor, romanul urmărește două povești de dragoste paralele, eu consider că romanul urmărește în paralel, o poveste, care reflectă dragostea adevărată și o poveste care nu este decât o pasiune distrugătoare, trăită de o persona impulsivă, specifică, deosebită, care se autodistruge inconștient și face să sufere și pe ceilalți(dar nu o judec pe Anna deloc,și nici nu o compătimesc). Anna este o femeie contradictorie, interesantă,dar care nu a lăsat posibilitatea unui alt final prin însăși firea sa. Cealaltă poveste, de dragoste, frumosă, se naște și continuă între Konstantin Levin(personajul meu preferat)și Kitty Cerbațki. Aceștea sunt un model autentic de dragoste frumoasă, trăită simplu în rutina sa,de la țară.

Romanul de asemenea face o paralelă dintre viața nobilimii de la oraș și viața țăranilor de la sat, problemele cu care se confruntă ei și rutina în care sunt implicați. În opinia mea, nici tragedia Annei, nici frumoasa dragoste dintre Kitty și Levin, nu sunt mesajul pe care a vrut Tolstoi să-l transmită, sau dacă da, într-o manieră secundară. Ideea principală, sau ideile principale, care se întrezăresc pe durata întregului roman, dar foaret foarte subtil sunt cele ce țin de viață și moarte, de credință, onoare, cunoaștere de sine, familie, dragoste, statut social, prejudecăți,inegalitatea gender etc. Fiecare dintre personajele principale apelează la credință, la Dumnezeu, în anumite momente, fiecare dintre ele se gândește la coraportul dintre viață și moarte la un moment dat,fiecare se întreabă cine este, de unde vine și care este finalitatea, de ce și pentru ce fac anumite lucruri, dar acest lucru este mult mai accentua în privința lui Levin, al cărui monologuri sunt întîlnite des. De fapt, Tolstoi ne demonstrează profilul psihologic al fiecărui personaj prin monologurile sale (tactică întâlnită și la Dostoievski), cât și prin sentimentele trăite.

Specific romanelor lui Tolstoi, implicit și acestuia, pe lângă tema, sau temele de bază, îți lansează o mulțime de întrebări și răspunsuri privind o mulțime de teme, pe care nu aș putea să le descriu, pentru a putea beneficia de această mare învățătură este necesar de a citi romanul.

Poate că romanul „Anna Karenina” este văzut ca descrierea tragediei unei femei puternice, cuprinsă de o dragoste absolută, mistuitoare etc. Pentru mine nu este așa. Cred că, întreg mesajul și ideia principală a romanului nu este aceasta, este una mult mai profundă și ar fi prea simplu pentru Tolstoi să descrie o simplă poveste de dragoste tragică. „Anna Karenina” este un roman pe care eu l-am lecturat greu și cred că așa va fi pentru oricine înceracă să descifreze orice subtilitate, este un roman complex, poate unul dintre cele mai complexe, este un roman 100 % clasic și un roman la finele căruia simți că ai învățat multe.Lectură plăcută!

Citate:

„...vezi tu, prietene, femeile sunt resortul care pun în mișcare totul pe lumea asta.”

„De altfel, farmecul, variația, frumusețea vieții se datorează numai nuanțelor.”

„Fiecare are câte un skeleton în sufletul său.”

„Nu-nțeleg, de ce nu există lege împotriva unor asemenea oameni haini și ingrați?”

„ Cu cât ai mai mult cap, cu atât ai mai multă minte,la fel, cu cât ai mai multă inimă, cu atât există mai multe feluri de a iubi.”

„După el, gelozia era o jignire pentru femeie și se impune să ai încredere în ea.”

„A îmbrățișa gândurile și sentimentele altcuiva era pentru el un act moral străin, îl considera ca pe ceva dăunător, primejdios.”

„Dacă n-ar fi auzit că iubirea există, n-ar fi întrebuințat niciodată cuvântul acesta. Nici nu știe măcar ce e iubirea.”

„Da. Dumnezeu trimite crucea și dă oamenilor trăirea să o poarte.”

„Ipocrizia,oricare ar fi ea, poate să scape uneori celui mai inteligent și mai pătrunzător om, dar cel mai mărginit copil o recunoaște fără greutate și își întoarce capul, oricât de isteț ar fi ea tăinuită.”

„...acel care nu și-a cunoscut decât nevasta și a iubit-o, cunoaște mai bine femeia decât cel care a cunoscut o mie...”

„Muncesc și uit că totul are un sfârșit, că suprema țintă este moartea.”

„Poți să jignești un om cinstit și o femeie cinstită, dar să spui unui hoț că e hoț, asta nu e decât „la constatation d’un fait”(constatarea unui fapt).”

„Nu poți să judeci situația mea mai aspru decât o condamn eu însumi.”

„Cine urmărește un scop admite și mijloacele de a-l atinge.”

„Poți să salvezi pe cel care nu vrea să piară, dar dacă firea sa este atât de depravată și de coruptă încât însăși pierzania îi pare o salvare- ce pot să faci?”

„Tot ce privea categoric în ura și în mânia sa îi apărea simplu și luminos acum când ierta și iubea.”

„Am auzit că sunt unele femei care iubesc bărbații pentru viciile lor, dar eu îl urăsc pentru virtutea sa.”

„Oamenii care nu sunt capabili de ceva sunt datori să propage specia, iar ceilalți să contribuie la dezvoltarea intelectuală, la fericirea umanității.”

„Iar când cineva iubește așa o ființă, o iubește așa cum e, nu cum ar dori să fie.”

„Fără sprijinul religiei nici un părinte nu poate să ducă la bun sfârșit educația copiilor săi.”

„Cine caută perfecțiunea nu este niciodată mulțumit.”

„Nu există împrejurări cărora omul să nu li se poată adapta, mai ales dacă vede că toți din jurul său trăiesc la fel.”

„Ca să se poată face ceva într=o căsnicie, trebuie să existe sau un dezacord complet între soți, sau o armonie afectuoasă.”

„ Respectul a fost inventat ca să acopere locul gol al iubirii.”

„Da, a murit așa cum trebuie să sfârșească o astfel de femeie, chiar și moartea și ales-o urâtă, lașă.”

„Dacă binele are un motiv încetează de a fi bine.”

Semnat Daria Ungureanu