CLASICI AI LITERATURII UNIVERSALE

LEVTOLSTOI

Anna KareninaTraducere din limba rus[ qi note de

MIHAIL SEVASTOS, $TEFANA VELISAR-TEODOREANUqi ROSTISLAV DONICI

Prefa{I de

ANTOANETA OUTEANU

,*4. mea este rlzbunarea, eu voi rispldti."1

PARTEA 1NTAI

I

Toate familiile fericite se aseam[ni intre ele. Fiecare familienefericitd, ins6, este nefericit[ in felul ei.

In familia Oblonski era mare tulburare. Sofia aflase cd b[rbatulsiu avea legdturi de dragoste cu guvernantafrancezlcare fusese inserviciul casei qi-l vestise cd nu mai poate trli sub acelaqi acoper[-mdnt cu d0nsul. Aceastl stare de lucruri finea de hei zile qi-i apisagreu pe sofi, pe ceilalfi membri ai familiei gi pe servitori. To{i sim-feau cd traiul lor laolaltd iqi pierduse rostul qi cd sunt mai lega{iintre ei oamenii ce se int6lnesc intAmpldtor infr-un han decdt erauacum membrii familiei qi servitorii casei Oblonski. Doamna numai ieEea din od[ile sale. Soful nu mai d[duse pe acasl de trei zile.Copiii alergau descumplnili prin toatl casa. Englezoaica se certasecu menajera gi scrisese cdteva rdnduri unei prietene, rug6nd-o si-icaute un alt loc. Bucdtarul plecase inc[ din ajun, la vremea mesei.Ajutoarea de bucltar qi vizitiul ceruser[ socoteala.

Afieia zi dupi cean\i,printul Stepanfukadici Oblonski - Stiv4cum i se spunea in societate - se fezi la ora obignuit5, adicl la optdimineala, dar nu in odaia de culcare a nevestei sale, ci in biroq pecanapeaua imbrlcat[ in marochin. igi risuci pe telurile canapelei tru-pul implinit qi ingriy'it, vrdnd cu tot dinadinsulparcd sI mai doarm[;stdnse cu putere pema in'bra{e qi o lipi de obraz, dar se ridicd re-pede, rlmase in capul oaselor pe canapea qi deschise ochii.

,,Da, da, cum a fost? se gindea Stepan Arkadici, incercAndsi-qi aminteascd visul. Da, cum a fost?Ah, da!Alabin dddea o masila Darmstadt. Ba nu, nu la Darmstadt. .. ci undeva in America. Da!Dar se frcea cl"Darmstadt-ul se afla in America. Alabin ne dlduse

I Epistola cdtre romoni a S/hnnlui Apostol Pavel 12:18.

l0 Lev Tolstoi

un prenz pe niEte mese de sticli. Da, da, qi mesele cdntatll mio te-

sorot.Banu Il mio tesoro, ci un cdntec mai frumos, Ei pe mese se

aflatr c6teva carafe mici, semin6nd cu nigte femei", igi aminti el.

Ochii lui Stepan Arkadici scdpdrar[ de veselie' C[zu pe gdn-

duri, zAmbind. ,,Da, a fost frumos, foarte frumos! Mai erau acolo

multe lucruri at6t de minunate, incdt nici nu sunt cuvinte care si lezugrdveasc[ qi nici cu mintea nu le pofi nlscoci cdnd eEti treaz-"

Apoi, zlrind o fhqie de luminl ce se strecura la o margine a drape-

riei de postav, StepanArkadici. plin de voie bun6, iqi scoase repede

picioarele din aqtemut, cdutdnd din degete papucii de marochin

auriu, brodali de solia sa (un dar primit de ziua lui, anul frecut) Ei,

frrd sd se scoale, dup[ un vechi obicei dob6ndit de vreo noud ani,

intinse m6na spre locul unde, in iatac, ii at6rna halatul. Deodat6 se

dumiri de ce nu dormise in odaia de culcare a nevestei sale, ci in

birou. Zdmbetul ii pieri de pe fap. Se incrunt[.

,,Vai, vai, vai.. ." gemu el, amintindu-Ei cele intdmplate. Din nou

i se infrfiqard in minte toate amdnuntele scenei cu so{ia lui, incurcS-

tura in care se afla qi, mai chinuitor decdt orice, propria vin6.

,,Da! N-o sd md ierte qi nici nu md poate ierta. $i - ceea ce-i

mai ingrozitor - tot plcatul cade asupra mea, m[car c5 nu-s vino-

vat. Aici e toatd drama", gdndi el. ,,Vai, vai, vai!" repeta deznd-

ddjduit, retrlind in minte momentele cele mai chinuitoare ale

acelei scene. Cea mai grea a fost prima clip[, cdnd Stepan Arka-dici, intorc6ndu-se de la teatru, vesel ;i mulgumit, cu o par[ mare

in m0n5 peqtru solia sa, n-o gisi in salon. Spre marea lui mirare,

nu era nici in birou. O gdsi in sfhrqit in odaia de culcare, linAnd inmAnI biletul blestemat care-i dezv[luise totul. Dolly cea veqnic

copleqit[ de griji qi de treburi - o femeie mirginitd, dupd pdrerea

lui - stbtea ca o stanl de piatrl, lin6nd scrisorica in mAn6, qi-l

privea cu o expresie de groazd, deznddejde gi mdnie.

- Ce-i asta? Asta? il intrebd ea, arltdndu-i biletul.Amintindu-qi toate acestea, Stepan Arkadici - cum se intdm-

p16 adesea - era chinuit nu atAt de faptele petrecute, cdt de felulcum rispunsese el insuqi la vorbele sofiei sale.

1 ,,Comoara mea" (it. in original), celebr5 arie dinoperaDon Giovanni

de W.A. Mozart.

Anna Karenina ll

in clipa aceea se intdmplase cu ddnsul ceea ce se petrece cuoamenii prinqi pe nea$teptate asupra unei isprivi prea ruginoase.N-avusese timp s[-qi preglteascl o min6 potrivitd situaliei incare se trezise in fala sofiei dup[ descoperirea p[catului sdu. Ar fitrebuit sI se aratejignit, si tigdduiascb, sd se scuze, sd ceari ier-tare, si r[m0nd chiar nepds[tor - orice ar fi fost mai potrivit dec6tceea ce ftcuse el. Fala lui, fErE voie, prinse deodatd a z0mbi (un,,reflex al creierului", se gdndea Stepan Arkadici, ciruia-i pllceafiziologia) - obiqnuitu-i zitmbet bun qi de aceea prostesc.

Nu-qi putea ierta acest sur0s nerod. Vdzdndu-i z0mbetul,Dolly tres[rise ca stripunsi de o durere fizicd,.Izbucnise cu infl6-clrare, ca de obicei, intr-un;uvoi de vorbe amare qi ieqise repededin odaie. De atunci nu mai dorea s[-qi mai vadl blrbatul.

,,Zdmbetul Ssta prostesc poartdtoat[ vina, iEi zicea StepanAr-kadici. Dar ce-i de fdcut? Ce-i de fbcut?" se intreba deznldljduit,frri si glseascd rlspuns.

II

Stepan Arkadici se sim{ea sincer faf[ de el ?nsuqi. Nu se puteainqela singur, clut0nd sI se conving[ cd se ciia intr-adevlr defapta lui. Nu se putea c6i de faptul cI el, b[rbat de treizeci gi patrude ani, frumos qi afemeiat, nu era indrdgostit de sofia sa, mai t0-ndri decdt ddnsul numai cu un an, mam[ a cinci copii, fEr[ s6-imai puni la socoteali pe cei doi care muriser[. Regreta numai unlucru: c[ nu gtiuse sI se ascund[ mai bine de ea. iqi didea ins[seama de gravitatea situafiei sale. ii era mild de sofie, de copii gi

de el insuqi. Ar fi Etiut, poate, s6-qi ascundi mai bine pdcatele fa1[de nevast[-sa, dacil ar fi fost in stare sd prevad5 c[ Etirea asta o vazgudui atdt de puternic; dar nu se gdndise niciodat[ serios la aqa

ceva. Avusese oarecum impresia cI so,tia il bdnuia inc[ mai demult de necredin!6, dar trecea cu vederea acest lucru. i;i inchipu-ise chiar c[ ea, femeie sleit[ de puteri, imb[tranit6, urd!it[, sim-pl[ - care nu avea nici o altl calitate deosebit[ dec6t aceea de a fio mami bund * trebuia, dintr-un sentiment de dreptate, sd fie in-g[duitoare. Se dovedise ins[ ci lucrurile stlteau cu totul altfel.

,,Vai, ce grozdvie! Vai, vai, ce grozlvie!" repeta Stepan Arka-dici, frrI s[poati ndscoci ceva mai mult. ,,$i ce frumos fusese totul

12 Lev Tblstoi

pdni acum! Ce bine trdiam! Dolly era mu$umit5, fericiti chiar cu

copiii sdi. N-o stingheream deloc. O l[sam sI se ingrijeasc[ in voia

ei de copii qi de gospodirie. Ceea ce nu-i frumos, desigur, este fap-

tul cI femeia aceasta a fost guvemantilanoi' Nu-i frumos deloc. Echiar josnic, vulgar - sI faci curte unei guvemante din casa ta. Dar

ce guvemante! dqi aduse pe dati aminte de ochii negri, dr[coqi ai

domniqoarei Roland qi de z6mbetul ei') Cit timp a fost insi in cas[

la noi, nu mi-am inglduit nimic. Iar pe deasupra, nici nu mi mai...Parc[-i un blestem! Vai, vai, vai! Dar ce-i de frcut, ce-i de frcut?"

N-avea alt r[spuns afard de acela pe care via{a il db indeobqte

problemelor celor mai complicate qi insolubile: sd te iei cutrebu-rile zilei, adicl s6 ui1i. Nu mai putea cluta uitare in somn, cel

pu{in pdn6 la noape. Nu mai era in stare s[ se intoarcd,lamuzicape care o c6ntau carafele-femei. Nu-i mai r[mdnea dec6t sd caute

uitare in visul vie,tii.

,,Vom vedea!" iqi zise StepanArkadici qi, ridicdndu-se, iqi puse

tratatul cenuqiu cu ciptuqeatd de mitase azurie. innod[ ciucurii ha-

latului qi, dup[ ce trase ad6nc aerul in coEul pieptului s[u lat, se

apropie de fereastrd, miqc6ndu-qi vioi, ca de obicei, picioarele v0n-joase, ce-i purtau cu at6ta uqurinlI trupul implinit. Ridici storul 9i

sun[ prelung. La chemarea lui veni indatl valetul Matvei - vechi

prieten - care-i aduse hainele, ghetele qi o telegram[. DupS Matvei

intrfl frizerul cu toate cele necesare pentru bdrbierit.

- Am h6rtii dq la birou? il intreb[ Stepan Arkadici lu6nd te-

legrama qi pqezdndu-se in fala oglinzii.

- Sunt pe mas[, rlspunse Matvei, privindu-qi stlpdnul intre-

b[tor, cu compStimire. $i dup6 cdteva clipe de aqteptare, adlug[cu un surds qiret: A fost cineva de la birjar.

Stepan Arkadici nu r[spunse nimic' Se uitd numai la Matvei,

in oglind6. Dupd privirile pe care le schimbard acolo, se vedea

cdt Je bine se it 1"1.g"u,, amdndoi. Privirea lui Stepan Arkadicipdrea s[ intrebe: ,,De ce mi-o mai spui? Ce, tu nu qtii?"

Matvei iEi v6ri mdinile in buzunarele hainei, iqi frase ind[r6tun picior qi-qi privi stipdnul in tdcere, binevoitor, abia zdmbind.

- I-am spus sI vini duminica viitoare. Iar p6n[ atunci sI nu

se mai osteneasc[ degeaba qi nici pe dumneavoastrl sd nu v[ mai

supere, rosti el pesemne o frazd dinainte pregfltit[.

Anna Karenina

Stepan Arkadici ?nlelese ci Matvei wea s[ glumeasc6 qi s6-qi

dea importan!5. Desflcu telegrama, o citi, ghicind cuvinteleschimonosite ca de obicei, qi fa"ta i se insenin[.

- Matvei, sora mea, Anna Arkadievna, soseqte m6ine, ziseel, oprind o clip[ mflna lucioasl Ei gras[ a birbierului, care alegea

o cirare trandafirie intre favori{ii s6i lungi Ei crefi.

- Slavl Domnului, spuse Matvei, aritind prin acest r[spunsci in{elegea, ca gi stdpdnul siu, insemndtatea acestei vizite, gi

anume c[ Anna Arkadievna, sora cea mult iubitl a lui Stepan

Arkadici, ar putea alutalaimpicarea sofilor. Singurl sau cu dom-nul? ?ntreb[ Matvei.

Stepan Arkadici nu putea vorbi, deoarece b5rbierul tocmai iipotrivea mustata labt;za de sus; ridici un deget. Matvei dldu dincap in oglind6.

- Singur6. S6-i pregdtesc odiile de sus?

- Spune vestea DarieiAleksandrovna. Dumneaei va hotiri unde.

- Dariei Aleksandrovna? repetlMatvei cu oarecare indoiald.

- Da, spune-i. Uite, ia telegrama gi d6-i-o. Vezi ce-o sd ziad.

,,Vre{i s[ facefi o incercate", pricepu Matvei, darnu rosti decflt:

- Prea bine.Stepan Arkadici, spilat, pieptinat, se pregdtea s[ se imbrace,

cind Matvei se intoarse in odaie cu telegrama in min6, c[1c6ndr5or cu cizmele-i care scdr{6iau. B[rbierul plecase.

- Daria Aleksandrovna mi-a poruncit si vd spun c[ pleac6.

-N-are decdt s[ fac6 tot ce pofteqte dumnealui", adicd dumnea-voastr6, zise Matvei, cu capul plecat ink-o parte, cu m6inile inbuzunare; qi, z6mbind numai din ochi, rlmase cu privirea ainritdEsLpra stipdnului.

Stepan Arkadici ticea. Apoi un surds bl6nd qi oarecum vino-vat se ivi pe fala-i fruinoasd.

- Ce zici, Matvei? rosti el clEtindnd din cap.

- Lisafi, cucoane, cE o s[ se dreagl lucrurile, r[spunseMatvei.

- O si se dreag6?

- Firegte!

-Crezi? Cine-i acolo? intreb[ Stepan Arkadici, auzind un

foqnet de rochie in dosul uqii.

t3

14 Lev Tolstoi

__ Eu sunt, se auzi un glas de femeie, r6spicat ;i pl6cut.in uql se ivi fafa asprl qi ciupitl de vlrsat a dldacei Matriona

Filimonovna.

- Ce-i, Matrioqa? o cercetl Stepan Arkadici, ieqindu-i inint6mpinare la uq6.

Deqi vinovat in toate privinfele in ochii soliei sale - lucrupe care-l sim{ea chiar el insugi -, aproape toli ai casei erau departea lui, pdnl gi dldaca Matriona Filimonovna, cea mai bun[prieten[ a Dariei Aleksandrovna.

- Ce se aude? intrebi el cu triste{e.

- Conaqule, ducefi-v[ inc[ o datb qi cerefi-i iertare; poate vlajutl Dumnezeu. Tare-i necljit[! Mi-e Ei mil[ sd md uit la dum-neaei. $i-apoi, totul merge anapoda in cas[. Fie-vI mil[, cona-qule, de copii! Cerefi-v6 iertare! Ce sd-i faci? Trebuie si tragiponosul, dac[...

- Dar nu mI primeqte...

- Mai incerca{i. Mare-i bunul Dumnezeu! Ruga{i-v6, cona-qule, ruga.ti-v[ lui Dumnezeu.

- Bine, bine, pofi pleca, ii spuse Stepan Arkadici, roqind de-odatl. Apoi se intoarse cltre Matvei: Hai, d[-mi sd m5 imbrac - Eicu o miqcare hot[r6t[ iEi lepid[ halatul.

Matvei ii qi finea c[maqa, desfdcut[ larg ca un ham. SuflI depe ea un fir de praf nevdzut qi, cu vlditl pl[cere, o trecu pe trupulingrijit al st[pflnului s6u.

m

Dupi ce se imbrbc6, StepanArkadici se parfum[, iqi trase m6-necile cdmdEii ;i, cu gesturile-i obiqnuite, impS(i prin buzunare:

figSrile, portvizitul, chibriturile, ceasul cu lan! dublu qi brelocuri.iqi deslEcu batista qi, simfindu-se curat, parfumat, sdnltos, intr-obund dispozilie frzicd, cu toatd nenorocirea lui, trecu in sufrage-rie cu un mers uqor sdltat. Acolo il aqtepta cafeaua, iar ald-turi - scrisorile Ei hdrtiile de la birou.

Citi scrisorile. Una dintre ele era foarte nepl[cut6: i-o trimiseseun negustor care voia sI cumpere pldurea de pe moqia sofiei sale.

Pldurea trebuia v6nduti; dar acum, pdni la impicarea cu sofia lui,nici nu putea fi vorba de a$a ceva. Era mai ales nepllcut ca in

4tma Karenina

chestiunea agopiatei impicSri s[ se amestece un interes material.Se simfea addnc jignit numai la g6ndul cI acest interes, vdnzareapadurii, l-ar putea indemna si caute imp[carea cu nevast6-sa.

Dup[ ce isprlvi de citit scrisorile, Stepan Arkadici trase spreei hdrtiile cu treburile serviciului siu, rdsfoi repede doul dosare,frcu citeva insemn[ri pe ele cu un creion mare qi, ddndu-le la otxrrc, recu la cafea.ln timp ce-qi bea cafeanra, desftcu ziarul dedimineafi, inc6 jilav, gi incepu s6-l citeascd.

Primea qi citea un ziar liberal- nu unul extremist, ci cel adop-tar de majoritatea opiniei publice. Deqi nici qtiinfa, nici arta, nicipolitica nu-l interesau in mod deosebit, Stepan Arkadici avea p6-rcri hotdrdte asupra acestor chestiuni, adici imp[rtdqea vederilernajoritalii oamenilor qi ale ziarului slu, qi nu le schimba decdtodati cu majoritatea publicului sau, mai bine zis, nu le schimba,o pdrerile se modificau de la sine, pe nesimlite, in mintea lui.

Nu-;i alegea nici concep,tiile, nici plrerile - acestea se lipeausmgure de el- aga cum nu alegea forma pdlSriei sau a redingotei,ci purta numai ceea ce era la mod[. Pentru ddnsul, care fr6ia ?ntr-outmriti societate qi simlea nevoia unei oarecare activitili intelec-tuale - tendinli ce se dezvoltdmai ales in anii maturitdlii -, a aveapdreri era ceva tot atdt de necesar ca gi a purta p6l6rie. Daci im-pirti5ea mai mult ideile liberale decdt pe cele conseryatoare. ca

multi din cercul lui, apoi asta nu se datora faptului cd g6sea ideileliberale mai intelepte, ci fiindcd acestea se potriveau mai bine culblul s5u de viali. Partidul liberal susfinea cd in Rusia totul mergeriu: ;i, ce-i drept, Stepan Arkadici avea multe datorii, iar baniinu*i ajungeau deloc. Partidul liberal spunea c[ institufia clsitorieicse invechitd, cd trebuie transformatl qi, ce-i drept, traiul conju-gal ii aducea lui Stepan Arkadici pu(ine pl6ceri, silindul si mintisi sd se prefac[ - ceea ce era impotriva firii lui. Partidul liberalsprmea sau, mai bine zis, lisa s[ se ?nfeleag6 c[ religia este numaiim frAu pentru clasa incultl a populaliei; gi, ce-i drept, Stepan Ar-kadici nu putea suporta nici mlcar un scurt tedeum f1rd s6-l doar[picioarele qi nu era in stare s[ priceap5 rostul cuvintelor solemne;r infricoqltoare despre cealaltdlume, cdnd poli s[ te veselegti atdt& bine pe lumea de aici. in afar[ de asta, lui Stepan Arkadici,amator de glume qi pozne, ii pl[cea s[ puni uneori in incurclturi

l5