Rãsunetulcultural An. V; Nr.8 (52), august 2017

Apare lunar sub egida Filialei Cluj aUniunii Scriitorilor din RomâniaSupliment literar ºi artistic realizat de Societatea Scriitorilor din Bistriþa-Nãsãud

EDITORIALEDITORIALEDITORIALEDITORIALEDITORIAL

55555

Antologie SSBN:Aducerile-aminte:

Rãsunetul cultural - august 2017

C i t i t o r u l º t i e d e s i g u r c e s - a î n t â m p l a tl a 2 5 s e p t e m b r i e î n a e r u l d u p ã - a m i e z i if r a t e l e m e u r i m b a u dz ã m i s l i s e u n p o e m î n g â t u l u n e i m i e r l em a m a m e a m a r i am i - a m ã s u r a t u m b r aa c o n j u g a t v e r b u l a f id e - a l u n g u l º i n e l o r d e t r e n

î n ã l þ i m e a v o a s t r ã c i t i t o r u l ea c e a s t a e o c h e s t i u n e d e l o g i c ã n u - i a º ad e a t u n c i c a l e a f e r a t ã n u m a i d u c e n i c ã i e r ii a r e u l - a m v ã z u t p e e lî n l e s n i n d u - m i i n t r a r e a l a º c o a l a d eh i e r o g l i f ee l c e l c a r e s c r i s e s e c u s â n g e

V â r º e þ , 1 9 8 8

PETRU CÂRDU (1852-2011)

S c r i e r e a c u s â n g e

Ceea ce deranjeazã în fantomaticul „Dicþionar moldovenesc-românesc” al lui VasileStati nu este lipsa oricãrui demers ºtiinþific, fie el cât de palid, nici mãcar perversele slujiri(de la slugã!) a intereselor muscãleºti, tot mai insistente ºi tot mai sofisticate, ci faptul cãdumnealui îl considerã pe potenþialul cititor suficient de redus mintal, suficient de lipsitde orice elementare cunoºtinþe de istorie, de simþ al apartenenþei de neam, de depozitarea valorilor spirituale în limba pe care o moºteneºte ºi pe care o vorbeºte, cu alte cuvinte,fie-mi iertatã expresia la care mã obligã, suficient de idiot ca sã îl ia în seamã. Aici ºi-afãcut o seamã de calcule greºite. Dacã opul dumnealui a fost vândut, cum se laudã, afost desigur pentru cã oamenii voiau sã vadã pânã unde poate ajunge o minte bolnavã.

Conºtiinþa noastrã de neam (românesc!), ideea unitãþii românilor au fost afirmateîncã din vremea cronicarilor, în special a celor moldoveni, ºi a scriitorilor remarcabili,printre care cei din Moldova (citaþi trunchiat de autor!) ocupã un loc de prim-plan. S-auscris ºi se vor scrie volume despre acest lucru. Nu pot însã sã nu amintesc „Sentinelaromânã” a lui Vasile Alecsandri sau memorabilele versuri din „Doina” lui Eminescu: „Dela Nistru pân’ la Tisa,/ Tot românul plânsu-mi-s-a...” (sublinierile ne aparþin).

Mult mai interesant decât aberaþiile pseudo-lingvistice ale domnului Stati, mi s-a pãrut un soi de joc lingvistic existent pe internet, prin care tineri din Basarabia comunicãexpresii ºi locuþiuni de circulaþie regionalã, aºa cum existã pretutindeni ºi care dau culoaregraiurilor. Pagina este completatã sãptãmânal. De altfel, domeniul este intitulat chiar„culmea prostiei”, pentru a relativiza totul, pentru a exclude orice tentativã de speculaþieºtiinþificã în favoarea aspectului distractiv, þintind ludicul ºi buna dispoziþie. Respectarea

M a r e k a l h o z ! ( 3 ) „ D e l a N i s t r u p â n ’ l a T i s a ”unei pronunþii moldoveneºti, chiar exageratã pe alocuri, este de naturã sã sporeascãfarmecul acestei alcãtuiri spontane. Apoi, cum este de aºteptat, existã multe împrumuturidin limba rusã, intrate sub presiunea sistemului limbii române ºi utilizate ca atare, cumodificãri semantice deseori. Expresiile pãstreazã un specific local, nu lipsit de umor(„mi sã pari cã ai luat-o pin patlageli”, pentru „credcã eºti în afara subiectului”; „þi s-o ahuitcabina”, pentru „te dai mare”; „kent”, pentru „bãiat cu influenþã”; „prost di put colþunii”,superlativ º.a.m.d.

Fãrã ambiþii care sã treacã dincolo de un joc recreativ pe seama unui grai,pagina amintitã relevã ºi unele aspecte lingvistice de luat în seamã. Este ºtiut faptul cãlimba românã are propriul ei sistem de apãrare împotriva împrumuturilor, care constã îndeteriorarea lor, în aruncarea lor în derizoriu. Spre exemplu, cuvântul „rahat” numeºte odelicatesã turceascã, de unde am luat ºi cuvântul, de pus în cozonac. Unde l-a aruncatlimba românã ºi ce înþeles i-a mai dat, este de prisos sã insistãm aici! Existã numeroaseastfel de exemple, unele înregistrate ºi de distractiva paginã de pe net. Luãm doar unexemplu. Cuvântul „kalhoz”, denumind forma prin care þãranilor sovietici li s-a rãpãtpãmântul, exportat ºi la noi prin „colhoz”, aflãm cã a ajuns sã fie utilizat de basarabeni cuînþelesul de „orgie, sex în grup”. Nu e aºa, tovarãºe Stati, cã dicþionarul dumneavoastrã seamãnã cu un „marekalhoz”!?

Andrei Moldovan

Desen de Petru Cârdu

66666 Rãsunetul cultural - august 2017VIAÞA CÃRÞILOR

Iacob Naroº este unul dintre oamenii deculturã ai judeþului nostru care s-au ocupatºi se ocupã cu migalã ºi trudã de opera ºibiografia rebrenianã. Recentul volum, „LiviuRebreanu ºi Cuibul visurilor” (Editura ªcoalaArdeleanã, Cluj-Napoca, 2016) propunecititorului un compendiu al legãturilor lui LiviuRebreanu cu satul Maieru, aºa cum pot fie

ele întâlnite atât în pagini de jurnal sau chiarîn scrieri literare ale autorului, cât ºi înmãrturii ale celor care l-au cunoscut peromancier.

Construit în jurul acestei teme mari,studiul lui Iacob Naroº debuteazã sub formãmonograficã, istoricul literar identificând înopera rebrenianã (ºi nu numai) fragmentecare ilustreazã maniera în care copilãriaromancierului a fost marcatã de perioadapetrecutã de familia sa în localitatea Maieru.Fireºte, în ajutorul oricãrui cercetãtor careîºi îndreaptã atenþia cãtre opera saubiografia Liviu Rebreanu, vine „Ediþia criticã”întocmitã pe parcursul a mai bine de patrudecenii de cãtre Niculae Gheran.

Atât Iacob Naroº, cât ºi alþi filologi care s-au ocupat de copilãria marelui romancier,au identificat în perioada petrecutã la Maierucâteva elemente semnificative asupracãrora s-a insistat, stabilindu-se legãturiîntre aceasta ºi opera rebrenianã. ªedereala castelul contelui Zichy, povesteabaronesei, impresiile ºi urmele lãsate deimaginea localitãþii ºi a oamenilor sãi înmintea ºi sufletul scriitorului, primele lecturi,jocurile copilãriei, hora din sat, primele iubiri,toate acestea având un impact puternicasupra scriitorului, determinându-l laplecarea din Maieru sã scrie: „În Maieru amtrãit cele mai fericite zile ale vieþii mele. (…)De la Maieru la Nãsãud, cale de cinci ore cutrãsura, am plâns amarnic, parcã instinctulmi-ar fi spus cã nu voi avea niciodatã bucuriade viaþã ce am simþit-o în comuna mare,bogatã, de la poalele Ineului cel cu zãpadãeternã…” (p. 21)

M a i e r u l l u i L i v i u R e b r e a n uAstfel cã, acribic în demersul sãu, Iacob

Naroº aprofundeazã ºi pune în ordine toateaceste date ºi impresii, oferind lectorului opaginã importantã de istorie literarã,clarificând în mod definitiv acest momentimportant din biografia lui Liviu Rebreanu.Mai mult decât atât, autorul indicã puncteleîn care biografia se revelã în creaþia

romancierului, pornind, desigur,felul în care memoria copilãriei(amintiri legate de localitateaMaieru, în acest caz)reverbereazã în creaþia de maitârziu.

Trebuie spus cã Naroºutilizeazã, pe lângã operarebrenianã (incluzând aici paginide jurnal sau caiete aleromancierului), scrieri aleoamenilor care au intrat în con-tact cu Liviu Rebreanu saucercetãtori care i-au studiat, larândul lor, biobibliografia. Fie cãvorbim aici de Fanny Rebreanu,Tiberiu Rebreanu, NiculaeGheran, Sever Ursa, Adrian DinuRachieru etc., exegetul preia dinmãrturiile sau studiile acestoraacele elemente care vin însprijinul temei propuse. Certeste cã, în mod unanim Maierueste considerat un punctesenþial, determinant în traseulexistenþial ºi creator al lui LiviuRebreanu. Denumitã „leagãn alcopilãriei” sau „cuib al visurilor”,localitatea a fost martorã fericiriicopilãriei creatorului.

Cea de-a doua parte a volumului conþinetexte scrise de autor pe marginea unoraspecte mai puþin dezbãtute din creaþiarebrenianã. Autorul insistã mai întâi peactivitatea de traducãtor a romancierului,dezbãtând în acelaºi timp texte prelucratede el. relevante sunt, dincolo de cercetareapropriu-zisã, concluziile formulate de exeget;nu vorbim aici aºadar de simple inventarieriale unor date din perspectiva istorieiliteraturii, ci ºi de interpretarea saucontextualizarea lor. „Aºadar, dac-ar fi sãconcluzionãm, traducerile amintite cât ºiunele prelucrãri i-au folosit lui Rebreanu dedouã ori, întâi ca un exerciþiu de scriere, întinereþe, prin ele, autorul fãcând studii dupãmodel, pe lângã copiile dupã naturãacumulate din locurile pe unde a trecut; apoi,ca mijloc de supravieþuire materialã înmomentele dificile de început scriitoricesc.”(p. 114)

Nu este un secret faptul cã Iacob Naroºeste, el însuºi, mãierean. Drept pentru care,demersul sãu, aparþinând eminamenteistoriei literaturii, conþine ºi valenþe sufleteºti.„Liviu Rebreanu ºi Cuibul visurilor” este omanifestare îndoitã de dragoste ºi preþuire.Mai întâi, prin vasta sa implicare filologicãpe marginea biobibliografiei rebreniene,autorul revelã un intens ataºament pentruopera romancierului nostru. În acelaºi timpînsã, Naroº scrie o paginã semnificativã înistoria localitãþii în care trãieºte ºi activeazãca dascãl ºi filolog, statornicind prin acestvolum legãturile strânse ce existã întrecopilãria lui Rebreanu (cu bucuriile ºirevelaþiile ei) ºi localitatea Maieru.

Vasile Vidican

În teatrul lui ªtefan Mihuþ, atât în cel jucatînainte de 1990, ºi mã refer aici la farsa îndouã pãrþi „Umbre în plin soare” (1977) ºidrama „Ultima percheziþie” (1980), cât ºidupã perioada postdecembristã dincomedia „Vaca olandezã” (1996), vom gãsiimagini veridice ale epocilorcorespunzãtoare cu tarele ºi idealurileeterne ale fiinþei umane.

Recenta sa carte de teatru „Balurile dintranziþie” (ed. Astra, Dej, 2016) îmi confirmãaceastã afirmaþie. Personajele din cele douãpiese: „Expertul universal” ºi „Frizeriitranziþiei”, cuprinse în volumul amintit, ne suntcontemporane. Protagonistul care dã titlulprimei comedii amare, de actualitate, esteun fost lider de sindicat, care fãcuse lucruride mântuialã în organizaþie, dar, fiind o licheacu „soluþii ingenioase”, dornic de onoruri ºicâºtiguri financiare fãrã efort ºi având dreptmodel un înaintaº ce fusese racolat de

partid, ajuns deputat în Parlament, de unde„în doi timpi ºi trei miºcãri” a fost promovatministru, are experienþã pentru a urmaacelaºi traseu politic. Expertul nostru estetrimis de la centru în control la o filialã dinprovincie, unde este întâmpinat de Activistullocal – la rândul sãu fost bodyguard - carevine cu propunerea de a înjumãtãþi numãrulangajaþilor din orchestra judeþeanã, întrucâtpartidul le-a cumpãrat instrumentele, iar eitrebuie sã cânte ce le dicteazã partidul,argumentându-ºi aserþiunea astfel în faþaCameramanului: „Dacã partidul le cumpãrãinstrumentele ºi uniforma, sã le spui cã n-au voie sã cânte cu ele numai melodiile pecare le indicã partidu’ prin dom’ preºedinte”,iar dacã se va întâmpla ca unul dintreinstrumentiºti sã cânte altã melodie decâtcea indicatã, instrumentul sã-i fie confiscat,iar vinovatul sã fie dat afarã din serviciu, libersã cânte cu gura „orice hore, da nu cuinstrumentu’ partidului”. Acelaºi activistpovesteºte cu mare aplomb ºi cu titlu deglorie, cum a fost bãtut în campaniaelectoralã anterioarã de propriii colegi de

T e a t r u l l u i ª t e f a n M i h u þpartid ºi nu a fãcut nicio plângere, ba este ºimulþumit, deoarece, dacã l-ar fi bãtut niºtestrãini, ar fi rãmas „ºi bãtut, ºi fãrã servici”.Absurdul se propagã pânã acolo încât alþicolegi îi cer sã le spunã numele bãtãuºilorpentru a fi ºi ei caftiþi în schimbul unei slujbeuºoare. Demagogia ºi populismul cu limbalor de lemn înfloresc în gura Expertului, „curatca lacrima, cinstit ºi ostaº credincios alpartidului”, cum se autocaracterizeazã, aActivistului obedient, cel care mulþumeºtepentru „indicaþiile preþioase”, dar, fiind dinaceeaºi stirpe cu Expertul, cunoaºteslãbiciunile superiorului de partid (femeileºi þuica), ºi a Liderului Sindical, personaj culiceul seral fãrã bacalaureat ºi cu ºcoalapopularã de artã din care „a ieºit trombon-ist”, „antrenat în arta oratoriei”. „Þelulpartidului este ridicarea standardului de viaþãal oamenilor” peroreazã Expertul la un mo-ment dat. ªi exemplele ar putea continua.

Noul Lider Sindical se lasã ºantajatde Expert care îi face niºte propuneritentante: echivalarea celor trei ani deºcoalã popularã de artã cu studiisuperioare ºi funcþia de ministru alarmatei. Morala acestei piese nu esteuna subtilã sau sofisticatã: o þarã undelocurile eligibile de deputat ºi de sena-tor se cumpãrã cu sume exorbitantede cãtre cei cu bani, neþinând cont decaracter ºi de cât de competenþi sunt,nu va progresa niciodatã.

De actualitate este ºi comedia„Frizerii tranziþiei”. Frizeria este loculunde dintotdeauna s-a fãcut politicã,s-au discutat vrute ºi nevrute, s-a bârfit.Într-o astfel de locaþie se petrece ºiacþiunea acestei piese. Aiciconverseazã Frizerul, care, deºi altoitbine de mineri în timpul mineriadelor,rãmâne un exponent al slugãrniciei ºiun ins priceput la osanale, ªomerul,ajuns în pragul sinuciderii din cauzasãrãciei, Alegãtorul, care poartã osacoºã goalã ce „reprezintã ruºineanaþionalã”, ºi Deputatul, fostnomenclaturist comunist pe vremeaÎmpuºcatului. Pânã la apariþiaDeputatului, celelalte personaje

comenteazã cu ardoare situaþia politicã ºisocialã a þãrii cu veºnicele comparaþii a ceeace a fost înainte de 1990. Dupã ce Frizerulpleacã din proprie iniþiativã sã-i aducã d-luiDeputat ceva rece de bãut, parlamentaruldã o sumedenie de telefoane din care aflãmlucruri „inedite” din viaþa acestuia: ba cã îºiconstruieºte o cabanã la munte ºi o vilã laþarã ºi cã materialele de la diverse firme suntdeja pe drum, ba cã a intervenit pentru unprieten la Camerã, bineînþeles aflãm cã areºi o pipiþã care îl aºteaptã nerãbdãtoare laun hotel discret de cinci stele, dar ºi cã valipsi de la ºedinþa deputaþilor, însã un colegbinevoitor va semna ºi va vota în locul sãu.Alegãtorul este singurul care criticã discursula la Caþavencu, mieros ºi umil al candidaþilorde parlamentari din timpul campanieielectorale, „gata sã se sacrifice pentru bineleþãrii”, deveniþi peste noapte credincioºismeriþi, dar ºi atitudinea arþãgos-distantã aacestora dupã ce primesc votul, susþinândcã minciuna lor a fost, de fapt, o nevinovatãexagerare atunci când au promis cã se vorocupa de soarta celor care le-au dat votul.

Icu Crãciun

77777DIALOGURI CULTURALERãsunetul cultural - august 2017

Vasko Popa (n. 29 iunie 1922, Grebena - d. 5 ianuarie 1991) este considerat cel mai important poet sârb algeneraþiei sale, fiind foarte aproape de câºtigarea Premiului Nobel pentru literaturã. Preºedintele BarakObama a declarat cã este poetul lui preferat. Poeziile sale au avut mare ecou nu doar în Serbia, ci ºi pestegraniþele acesteia.

Studii: Belgrad, Bucureºti ºi Viena. A fondat Comuna Literarã Vîrºeþ, experienþã literarã unicã în lume, carenumãrã printre membrii de onoare poeþi din multe þãri ale lumii.

Debuteazã dupã rãzboi, cu versuri scrise în limba românã. Volumele Kora (Scoarþa) 1953, Nepolin-polje(Câmpia neodihnei) 1956 ºi mai ales Pesme (Poeme) 1965 îl impun atenþiei generale. Au urmat Uspravnazemlja (Þara verticalã) 1950-1972, Vuija so (Sare de lup) 1975, Zivo meso (Crane vie) 1975, Kuca nasreddruma (Casa din mijlocul drumului) 1975, Rez, 1981. Traduceri din opera sa: Collected Poems, Anvil PressPoetry, 1998, Homage to the Lame Wolf: Selected Poems, trans. Charles Simic (Oberlin College Press,1987), Earth Erect, Anvil P Poetry, 1973, Golden Apple, Anvil P Poetry, 1980.

Vasko Popa – Poemele Vârºeþului

„Condiþionat geografic, legat de sud-estuleuropean, prin dubla sa origine românã ºi sârbã,Vasko va fi poet ºi în numele acestei solidarizãri”.

Cornel Ungureanu - „Literatura Banatului”, Editura Brumar,Timiºoara, 2015

Ora de poezieStãm pe banca albãSub bustul lui Lenau

Ne sãrutãmªi aºa în treacãt vorbimDespre versuri

Vorbim despre versuriªi aºa în treacãt ne sãrutãm

Poetul se uitã undeva prin noiPrin banca albãPrin pietriºul de pe cãrare

ªi tace aºa de frumosCu frumoasele-i buze de aramã

În grãdina Orãºeneascã din VârºeþÎmi însuºesc aleneMiezul creaþiei în poezie.

Ochi de lupPânã la botez am purtat numeleUnuia dintre fraþiiPe care i-a alãptat lupoaica

Bunicã-mea întreaga-i viaþãM-a numit în valaha-i de borangicPui de lup

Îmi dãdea pe ascunsSã mãnânc carne crudãSã devin capul haitei

Eu credeamCã ochii or sã-nceapã sã-mi luceascãÎn beznã

Ochii încã nu-mi lucescPoate din cauzã cã adevãrata beznãN-a-nceput sã cadã

Corabia albãA eºuat o corabie albãTocmai pe vârful Muntelui

Nimeni dintre cei din Vârºeþ nu ºtieDe unde a sosit navigând printre ceruriNici încotro se îndreaptã

În pântece a încãrcat culaDe-a valma cu soarele degeratªi aºteaptã vântul prielnic

Noi copiii aruncãm zãpada de pe trotuarªi cu lopeþile de lemn scrijelãmFiguri nedesluºite.

Blândeþea lupilorStãm culcaþi pe iarbãÎn poiana Lupilor deasupra Vârºeþului

Se povesteºteCã aici au fost uciºi pânã la unul

Le-a rãmas în viaþãDoar numele

O blândeþe de fiarã ajunge pânã la noiDedesubtul ierbii zbârliteªi ne miºcã buzeleªi braþele ºi sângele

Ne iubim fãrã niciun cuvântEu ºi tânãra-mi lupoaicã

Cãruciorul din VârºeþZeul nostru strãvechi din pãmânt ºi uitareS-a ridicat dintre douã roþi

Rumegã ultimele boabeAle tãcerii sale de lupªi-ale rãbdãrii sale

În felul acesta fãrã soarele jucãriei saleEl nu e nimeni ºi nimic

Ale lui sfinte raþe aºteaptãÎnhãmate ºi gata de ducã

Îl rog sã-ºi aducã aminteMãcar de noi cei din VârºeþCând îºi va lua din nou zborul

Constelaþia pãmânteascãÎn faþa prãvãliei luminateDe pe strada Guduricika din VârºeþTrei muncitori bãtrâni tocmai dau peste capSticla de bere de searã

Capacele de tinichea au formatO constelaþie pe fâºia de pãmântDintre trotuar ºi drum

În amurg ea licãreºteAºteptându-ºi astrologul

Am ieºit dupã þigãriMai cer ºi-o sticlã de bereSã-i aflu ºi stelei mele locul

Idolul din VârºeþÎl þin pe palmã

Altãdatã el þinea soareleÎn colþii lui de lup

S-a jucat cu el dumnezeieºteÎl înãlþa în ceruriÎl pogora sub pãmânt

E plãmãdit din tineDin care când eram copil pe CaraºFãceam omuleþiªi îi mâncam solemn

Nu vrea sã-mi spunã nimicDespre sine despre lumea iar vãzutã

Cu toate cã sunt vechi vârºeþean

Cascada întineritãNoi trei cei vii ºi douã umbreAm vrut sã revedemLocul tainic al tinereþii noastre

Cascada noastrãUndeva pe Gruiul VârºeþuluiNu pot sã spun unde

Stãm la marginea cascadeiE aici o auzimDar n-o vedem

Acoperitã de desiºul tânãrªi flori galbene de porumbar

Unul din noi scapã printre dinþiEi îi e simplu

Cã poate înlãuntruSã-ºi închege ºi sã-ºi sfarme anii

Vremea mãturatãMãturãtorul adunã cu târnul frunzeleuscateDe sub castaniPe uliþa mare

Sub fiecare arbore se opreºteªi-l zgâlþâie cât îl þin puterile

Ar vrea sã grãbeascã toamna

Dacã o scoate la capãtVârºeþul va rãmâne de îndatãFãrã toamnã ºi celelalte anotimpuri

Îi va rãmâne mãturoiulSã-l ronþãie

I-aº fi atras atenþiaDacã o castanãNu mi s-ar fi oprit în gât

Cetãþeanul necunoscutAstrologul Vinko Ciorchinici e nãscutOdatã pentru totdeauna în Vârºeþ

L-au îmbãiat în vinªi l-au înfãºat în frunze de viþã

Prima jucãrie i-a fostOcheanul pentru citirea slovelor cereºtiMeºterit din cocean

A trãit ziua printre oameniNoaptea printre stele

Când i-a venit vremea sã moarãS-a mutat în trupulUnui concetãþean clarvãzãtor

Noi cei din Vârºeþ fiecarePutem fi chiar elDar n-o recunoaºtem

De-aici ºi eu dau din umeri

Paginã realizatã de Ioan Pintea

88888 Rãsunetul cultural - august 2017

Redacþia:Redactor ºef: Andrei Moldovan

Redactori: Icu Crãciun, Menuþ Maximinian, Vasile Vidican

Prezentare graficã: Maxim Dumitraº

Tehnoredactare: Claudiu Moldoveanu

Adresa:str. Bistricioarei nr. 6, Bistriþa - jud. Bistriþa-

Nãsãud; email:rasunetul@rasunetul.ro

CONFLUENÞE

Resursele vii ale documentului Nu este o noutate faptul cã Adrian Onofreiu publicã un volum de documente. A mai fãcut-o, cu mult profesionalism, ca un textolog experimentat. Noutate este faptul cã opul lacare facem referire („Viaþa cotidianã în Districtul Nãsãud (1861-1866) Contribuþii documentare”, Ediþie îngrijitã ºi note de A. O.) se citeºte ca un roman, pentru cã perspectiva asupraperioadei amintite este una ieºitã din tipare. În ea musteºte viaþa autenticã a oamenilor de atunci ºi de totdeauna, prezentate prin acte judecãtoreºti de un pitoresc surprinzãtor.Carcetãtorul afirmã: „… întreg volumul de documente reflectã societatea din fosta graniþã nãsãudeanã, a’a cum a fost, „dezbrãcatã” de prejudecãþi, false idolatrizãri sau „monumente”,fie ele, reprezentate de „instituþii” sau anumite „personaje”. Este lumea mutã ’i tãcutã, a celor mulþi, care beau, se ceartã, se „bat” pentru pãmânt, pentru roadele lui, trãiesc înconcubinaj, violeazã, se luptã pentru mo’tenire, contestã autoritatea statului, ba, mai grav, chiar a împãratului (!), deci, „au” tarele specifice epocii, ’i nu numai!” Redãm mai jos unepisod desprins parcã din proza lui Liviu Rebreanu.

R. C.

« Dochia Buhai, mãritatã Iacob Sângeorzan, din Rebriºoara, de 25 de ani, de religie greco-catolicã, fãrãprunci, mãritatã, economã cu purtare bunã, nu ºtie scrie, nici citi, este vinovatã la abaterea adulterului. »

· Protocol din 31 august 1868Susceput la Judecãtoria Singularã a Districtului Nãsãud

în cauza penalã a lui Iacob Sângeorzan contra lui SidorRotaru ºi Dochia Sângeorzan, toþi din Rebriºoara, pentruabaterea normatã în § 503 ºi 510. De faþã, subscriºii.

I. Dupã arãtarea lui Iacob Sângeorzan datatã 8august 1868, nr. 32/penal, este cercetarea urzitã contra luiSidor Rotaru ºi Dochia Sângeorzan.

Mã cheamã Iacob Sângeorzan, din Rebriºoara, de 50ani, de religiune greco-catolicã, nu ºtiu scrie, nici citi,nepedepsit. Eu rãmân la pãrerea mea datã la protocol în 8august 1868 cã Sidor Rotaru ºi muierea mea Dochia, pentrucã trãiesc laolaltã în concubinaj ºi mi-au stricat casa, sã fieambii pedepsiþi, dupã lege. La aceastã arãtare mai am aadãuga cã atât Sidor Rotaru, cât ºi muierea mea sunt niºteoameni tare desfrânaþi ºi e cu neputinþã a-i putea descãþadeolaltã, fãrã ajutorul judecãtoriei ºi pentru aceea mã rogsã fie pedepsiþi.

II. Inculpaþii.1. Mã cheamã Dochia Buhai, mãritatã Iacob Sângeorzan,

de 25 de ani, din Rebriºoara, de religie greco-catolicã, cupurtare bunã, nu ºtie scrie ºi citi.

Eu recunosc cã Sidor Rotaru a venit câte odatã la mineºi ne-am petrecut laolaltã, însã de culcat nu ne-amculcat nici odatã laolaltã; de almintrelea, eu nu trãiesc cubãrbatul meu laolaltã mai mult ca de un an; cauza pentru cãnu trãim laolaltã este cã bãrbatul meu a fost bãgat pe SidorRotaru slugã ºi aºa, a început a zice cã umblã dupã mine ºitrãiesc cu dânsul ºi pentru aceea, au venit fraþii Toma ºiVasile Ilieni ºi Ionicã Sângeorzan, însã cum cã eu aº trãi înconcubinat cu Sidor Rotaru, cu toate cã vorbesc ºi glumesccu dânsul când mã întâlnesc, nu e adevãrat. Altceva spredezvinovãþirea mea nu am a spune. În contra martorilor nuam nimic ºi nu pretind ca sã fie juraþi.

2. Inculpatul Sidor Rotaru nu s-a prezentat, cu toate cãcitaþiunea a primit-o de timpuriu.

III. Cercetarea s-a fãcut fiind inculpaþii pe picior liber.IV. Fapta e abatere normatã în § 503 ºi 510 Cod Penal,

despre adulter, stricare de casã prin Sidor Rotaru cu DochiaBuhai, mãritatã Iacob Sângeorzan.

V. Numele martorilor.1. Mã cheamã Tãnase Cârcu din Rebriºoara, de 45 de

ani, religiune greco-catolicã, econom, ºtiu scrie ºi citi. Euºtiu ºi am vãzut pe Sidor Rotaru mai mult ca de un an totmereu cã merge la casa Dochiei Buhai, mãritatã IacobSângeorzan, i-am vãzut cu ochii suind-se ºi scoborându-se din pod, i-am vãzut cã s-au suit seara în pod ºi s-auscoborât dimineaþa, de unde conchid cã s-au culcat laolaltã,în un cuvânt, Sidor Rotaru ºi cu Dochia Buhai, mãritatã IacobSângeorzan trãiesc laolaltã ca cum (sic!) trãiesc un bãrbatcu muierea sa; aceasta e tot ce ºtiu eu în cauza aceasta ºiîn caz de lipsã, aceasta o pot întãri ºi cu jurãmânt.

Ca speze pentru ziua de astãzi pretind cu totul, 40 cruceri.2. Mã cheamã Toader Olariþiu, din Rebriºoara, de 43 de

ani, de religie greco-catolicã, econom, ºtiu scrie ºi citiromâneºte. Eu ºtiu ºi am vãzut pe Sidor Rotaru mai mult cade un an de zile umblând tot mereu la Dochia Buhai,mãritatã Iacob Sângeorzan, i-am vãzut mergând la culcatlaolaltã ºi când s-au sculat, iar laolaltã. Cu un cuvânt, eu cavecin i-am vãzut umblând tot laolaltã, întocmai precum umblãbãrbatul cu muierea, din care purtare a lor nu poate omulaltceva conchide, decât cã dânºii trãiesc în concubinat,laolaltã. Atâta e tot ce ºtiu în cauza aceasta ºi acestea în cazde lipsã, le pot întãri ºi cu jurãmânt.

Ca speze pentru ziua de astãzi pretind cu totul, 40 cruceri.3. Mã cheamã Nicolae Rotaru, din Rebriºoara, de 60 de

ani, greco-catolic, econom, cãsãtorit, nu ºtiu scrie, nici citi.Eu în cauza aceasta ºtiu ºi am vãzut pe Sidor Rotaru cuDochia Buhai, mãritatã Iacob Sângeorzan, tot laolaltã i-amvãzut suindu-se amândoi în podul grajdului ºi mama Dochieile-a luat scara de la pod; i-am vãzut umblând tot laolaltã,tocmai ca bãrbatul cu femeia; culcaþi laolaltã încã nu i-amvãzut, fãrã din purtarea lor se poate conchide sigur cã eitrãiesc în concubinat laolaltã. Atâta e tot ce ºtiu în cauzaaceasta ºi în caz de lipsã, pot întãri ºi cu jurãmânt.

Pentru înfãþoºarea de astãzi nu pretind nimic speze de dezdãunare.4. Damnificantul Iacob Sângeorzan rãmâne întru toate la

arãtarea lui datã la protocol în 8 august 1868 ºi la reîntregireade sub punctul I, cu acea adãugare, cã dânsul îºi specificãurmãtoarele speze:

1. Pentru înfãþoºarea de astãzi pretind 1 florin;2. Pentru mai multe drumuri fãcute din cauzã ca sã pot

iar, ca sã trãiesc laolaltã cu muierea mea, apoi dauna miecauzatã, pretind cu totul suma de 20 florini, care sumãpretind ca sã mi-o plãteascã, iar pentru fapta comisã, sã fiepedepsiþi dupã lege.

x, Iacob Sângeorzan, prin Rãglean. (…)Sentinþa

Judecãtoria Singularã din Nãsãud, în cauza penalã urzitãîn contra lui Sidor Rotaru ºi Dochia Iacob Sângeorzan dinRebriºoara, pentru adulter ºi câºtig libidinos comis îndauna lui Iacob Sângeorzan din Rebriºoara, pe bazaprotocolului din 8 august 1868 ºi a pertractãrii verbale din31 august 1868, nr. 37/penal, cu pãrþile ºi cu martorii, apoiîn absenþa lui Sidor Rotaru, a recunoscut de drept:

1. Sidor Rotaru din Rebriºoara se recunoaºte de vinovatîn contumacie la abaterea adulterului, normatã în § 502 ºi503 Cod Penal.

2. Dochia Buhai, mãritatã Iacob Sângeorzan, dinRebriºoara, de 25 de ani, de religie greco-catolicã, fãrãprunci, mãritatã, economã cu purtare bunã, nu ºtie scrie,nici citi, este vinovatã la abaterea adulterului, normatã în §502 ºi 503 ºi a câºtigului libidinos din § 510 Cod Penal,pentru care abatere se dejudecã:

Sidor Rotaru din Rebriºoara, la arest riguros de 1 (una)lunã, conform § 502 Cod Penal, iar Dochia Buhai, mãritatãIacob Sângeorzan, la arest riguros de 1 ½ lunã (una ºijumãtate), conform § 502 ºi 510 Cod Penal, asprit pentruambii cu un post pe sãptãmânã, apoi ambii, la purtareaspeselor martorilor, câte 40 cruceri pentru un martor, cu1 florin 20 cruceri, in solidum, iar Dochia Sângeorzanse dejudecã mai încolo ºi la dezdãunarea damnificantuluicu 20 florini.

Inculpaþii vor avea, dacã se vor afla asupriþi cuaceastã sentinþã, conform § 203 Procedurã Penalã, în termende 24 de ore a insinua apelaþiunea în contra acesteia ºi apoi,în termen de 8 zile a o subºterne la aceastã judecãtorie.

Nãsãud, în 10 septembrie 1868

Anexa nr. 1.Consemnare oficioasã

Dochiei Buhai din Rebriºoara, care e dejudecatã pentruabatere la arrest de 1 "lunã ºi care deja a intrat în suferireapedepsei – având un prunc mic de" an la þâþã – conformnormativelor sus stãtãtoare, spre mai buna nutrire apruncului ei – sã i se dea pe zi "font de pâine ca extra-adaosºi pentru prunc pe zi, un pãtrar de lapte, începând din 6martie 1872, deoarece dânsa prezentându- se înainteajudelui cercual, se plânge cã, cu (sic!) porþiunea ei ordinarãnu se poate nutri pe dânsa ºi, ºi pe prunc, ºi avere privatãacasã nu posedã.De la Judecãtoria Regeascã Cercualã Nãsãud, 6 martie

1872.