Rãsunetulcultural An. V; Nr.6 (50), iunie 2017

Apare lunar sub egida Filialei Cluj aUniunii Scriitorilor din RomâniaSupliment literar ºi artistic realizat de Societatea Scriitorilor din Bistriþa-Nãsãud

EDITORIALEDITORIALEDITORIALEDITORIALEDITORIAL

55555

Antologie SSBN:Aducerile-aminte:

Rãsunetul cultural - iunie 2017

Magda Pelmuº

Ion Luca Caragiale – (1852-1912)Bietul Ion

A tot rãbdat Ion, rãbdat,Pânã când foc s-a supãrat,Cã prea-ºi bãteau joc toþi de el,Ba cã-i nerod, ba cã miºel!ªi câte alte, fel de fel! –A scos un par din gard, ºi – feri!De-or hi mojici, de-or hi boieri;Cã e pornit ca un netot,ªi dã-i la cap, ºi stricã tot!O zi întreagã a sbieratªi val-vârtej a alergat,Pe toþi în spaime i-a bãgat...Când tocmai seara-ntr-un târziu,

Hop!, iatã, dete de zapciu,ªi aoleu!, ºi vai!, ºi chiu!,Cã ºi l-a-ntins zapciul jos,L-a legãnat foarte frumosªi-l adormi întors pe dos...S-a scãrpinat a doua ziBietul Ion când se trezi,Se duse drept acasã – ºi,MoralãDe necazul satului,Rupe dunga patului.

(„Convorbiri”, 1907)

De puþinã vreme mi-a fost dat sã vãd volumul „Dicþionar moldovenesc-românesc” de Vasile Stati,ediþia a II-a, din 2011 (prima ediþie în 2003), apãrut la Chiºinãu, fãrã sã menþioneze editura (doartipografia Academiei de ªtiinþe a Moldovei – o fi suficient atât?), dar cu ISBN. Cu atât mai mult cucât am auzit de multe ori vorbindu-se despre o imaginarã limbã moldoveneascã, distinctã de limbaromânã, voiam sã vãd cu ochii mei cum justificã autorul ºtiinþific faptul cã limba vorbitã de mine senumeºte pânã la Prut românã, iar dacã trec apa ea devine limbã moldoveneascã, câtã vreme, aºa cumtoatã lumea ºtie, este un grai, precum cel oltenesc, bãnãþean, maramureºean º. a. m. d. În paginatehnicã, rezervatã editurii, autorul ne încredinþeazã cã avem în faþã o lucrare ºtiinþificã. Acest lucruvoiam sã vãd ºi eu: Care sunt criteriile lingvistice care te îndreptãþesc sã o consideri o limbã distinctã?Cum a apãrut ºi cum a evoluat? Cãrei familii de limbi aparþine ºi în ce raporturi se aflã cu acestea?Care sunt structurile care o guverneazã? Speram sã dau de asemenea lãmuriri esenþiale în lunga„Expunere de motive”, în chip de studiu introductiv, marcatã de intertitluri ciudate („Lichidarealingvisticii moldoveneºti”, „Prihvatizarea cuvintelor moldoveneºti”, „Mama limbii româneºti”,„Aroganþã ºi ignoranþã” etc.). Doamne, ce naiv am putut sã fiu!

Cu toate cã în fiecare paginã ºugubãþul autor þine sã aminteascã faptul cã a realizat o lucrareºtiinþificã, niciun criteriu ºtiinþific nu existã. Dimpotrivã, deapãnã o poveste ca la uºa cortului despreo limbã care a fost furatã de hoþi, iar el este în cãutarea fãptaºilor care, cu siguranþã, vor fi nevoiþi são restituie. În aceste condiþii, renunþãm a mai cãuta criterii ºtiinþifice, ci ne mulþumim sã urmãrim unbasm fãrã cap ºi coadã, menit sã serveascã doar eternelor interese politice muscãleºti. Din punctulsãu de vedere, limba moldoveneascã nu are nevoie de definire, ci existã pur ºi simplu, iar cei rãi, cucare autorul, în chip de Alioºa cel Frumos, se rãzboieºte sunt „valahii, azi români”. Ei au „prihvatizat”sau au „furluat” (preluarea unei creaþii lingvistice a lui Creangã) cuvintele moldoveneºti, adicã le-au„ciordit”, cum „traduce” Stati în româneºte, printr-o expresie din þigãneºte. De altfel, el sugereazã cãromâna, ca termen, vine de la cuvântul rrom. Asta pentru cã aºa vrea dumnealui, cu argumentesentimentale. Toate rãutãþile din lume le poartã „ceata de lexicografi”, cum îi numeºte el pe lingviºtiiromâni. Pe cei din arcul carpatic îi scoate din ecuaþie, „Transilvania fiind o mie de ani regiune istoricãa Ungariei”. Pânã ºi copiii ºtiu cã dupã Mohaci (1526) Ungaria nu a mai existat ca regat, iar Transilvaniaa fost principat autonom, când sub turci, când sub austrieci. Sã nu fie la curent Vasile Stati? Nimeni nu a pus vreo clipã la îndoialã contribuþia esenþialã a scriitorilor moldoveni, de dincolosau de dincoace de Prut la formarea limbii române literare. Dacã leagãnul ei îl constituie graiul dinsudul Transilvaniei ºi nordul Munteniei, este ºi graþie tipãriturilor bisericeºti în limba românã, cu omare pondere în aceste regiuni, rãspândite în toate þinuturile locuite de români, contribuind ºi în acestchip la pãstrarea unitãþii limbii române, pentru cã, trebuie sã-i spunem ºi domnului (sau tovarãºului?)Stati cã avem o limbã printre cele mai unitare din întreaga Europã, chiar dacã nu va fi sã audã cuurechea dinspre noi. Este cât se poate de limpede cã autorul amintitului dicþionar confundã lingvistica cu ideologia.

(va urma)Andrei Moldovan

Mare „kalhoz”! (I). Trecândprin ºtiinþã fãrã sã se ude

66666 Rãsunetul cultural - iunie 2017VIAÞA CÃRÞILOR

Volumul „Înalt este numele tãu” (EdituraHumanitas, Bucureºti, 2017), cel de-al treileaal Ioanei Bradea, se revelã cititorului subforma unei reflecþii complexe ºi grave pemarginea destinului omului, a societãþii ºi arelaþiei individului ºi maselor cu istoria trãitãºi divinitatea, vãzutã ca unicã înfãptuitoare a

tuturor lucrurilor ce se petrec în lume.Î ntâmplãrile relatate au loc într-un micburg „uitat de rege ºi sfinþi” în care putemrecunoaºte Bistriþa medievalã. Câtevalegende locale sunt inserate de autoare încartea sa, utilizându-le în economianaraþiunii pentru a conferi constructuluiculoare ºi miez epic, dar ºi pentru a ilustrauna dintre premisele volumului, ºi anumeaceea conform cãreia vieþile oamenilor suntdeterminate de varii stãpâniri sub care seaflã cetatea.

Mai mult decât prozã în adevãratul sensal cuvântului, textul Ioanei Bradea constituieun roman de atmosferã. Ambianþaapãsãtoare a lumii medievale din cetateatransilvãneanã reiese, gravã ºi liricã înacelaºi timp, din cele patru viziuni asupravieþii ºi ale lumii ce se împletesc în scriereaaceasta.

Trebuie spus cã instanþa narativã nu semodificã aici. Avem de aface cu un naratoraflat deasupra tuturor evenimentelor ºitotodatã cumva implicat în lirismul paginilor.Ceea ce se modificã, este personajul prinochii cãruia lumea ajunge la noi. Seschimbã, altfel spus, personajul cãruia îisunt adresate rândurile, textul fiind scris într-o notã solemnã ºi profundã, la persoana adoua. În felul acesta, naraþiunea lasãimpresia unui lirism întors cãtre sine, a uneievocãri care se are ca obiect pe sine. Un soide conºtiinþã de sine a personajelor ce areacces la cele mai ascunse cotloane aleminþii, la cele mai tainice gânduri sau dorinþe

Oameni ºi burguripãtimaºe.

Umanitatea din „Înalt este numele tãu”redatã prin formule asemãnãtoare celorincantatorii, devine masã comunã cu burgul,transformat el însuºi într-un personajconvulsionat de schimbãrile de direcþie aleistoriei. Astfel cã romanul reprezintã ºi prilej

de meditaþie asupra relaþieiomului cu istoria, a istoriei „trãite”cu cea oficialã ºi chiar a literaturiicu istoria etc.

Transformându-se înmetatext pe alocuri, scriereareflectã maniera în care suntîntocmite cronicile vremurilorredate, punându-le în acelaºi timpîn opoziþie cu formula narativãaleasã în roman. „Câteva clipe sãfi durat toatã întâmplarea, dacã ofi fost aievea, cãci dacã nu, oasemenea ruºine nu poate sãaparã totuºi în istoria cetãþii, lacare munceºti cu stãruinþã ºiîndârjire de ºase ani de zile deja,tot adunând informaþii ºi frânturi depoveºti, punându-le cap la cap ºicaligrafiindu-le rar pe foi, cucernealã scumpã.”(p. 8)

Din imbricarea aceasta apoveºtilor personale ºi a istoriei,textul Ioanei Bradea se dezvoltã cunaturaleþe confesivã. Un monologmultistratificat ce devine mãrturieliricã a raporturilor individului cuistoria ºi societatea ºi care emanãimaginea vie ºi frãmântatã a cetãþiimedievale.

Tot de intertextualitate ºibucãtãrie interioarã a literaturii þinnotaþiile din roman care fac referirela acurateþea cu care textul istoric

redã lumea, lãsând la o parte detaliisubiective, emoþionale, dar care conþin largisemnificaþii pentru individul care trãieºte oepocã sau alta. „Abia târziu, când nimeni nu-ºi va mai aminti de încãlþãrile cu care ai fostaruncatã în groapã, nici de chipul, de ochiisau de obrajii tãi, degetele obosite alescribãlãului din cetate vor mâzgãli repezit, încatastiful pe care îl poartã mereu sub braþ, câtevacuvinte despre tine (...). Însã mâinile lui îngrijite,de om care toatã viaþa a þinut doar peniþa întredegete, nu ºtiu sã scrie despre mormanulcãcãniu de pãmânt scos din groapa ce teaºteaptã cu tot cu încãlþãrile moºtenite ºi cuochii înroºiþi de frig, din care încep sã curgãlacrimi în neºtire (...).” (pp. 71-72)

În lumina fragmentului de mai sus, unadintre mizele romanului Ioanei Bradea oconstituie creionarea complexitãþii relaþiei dintredestinul individului ºi felul cum scrierea denaturã istoricã poate sã altereze veridicitateaºi gravitatea lui. Fãrã a adopta vreo poziþiecriticã, autoarea aratã cã istoria tinde sã omitãîn consemnãrile sale patimile oamenilor,visele lor, frãmântãrile individului etc.

Iar textul acesta, luând forma uneiconºtiinþe „din exterior” pune sub lupa scrieriitocmai interioritatea, zbuciumul individual alomului în tumultul istoriei. Cele patru poveºti,subiecte ale unor legende locale, întâlnindu-se pe alocuri, oferã tot atâtea perspective(dinspre interior) asupra neliniºtii funciare aomului medieval, cu patimile lui, cu viselesau nevoile sale.

Vasile Vidican

Karin Gundisch ºi Iris Wolff - douã autoare deorigine românã - au succes în Germania

Astãzi vom semnala o manifestare literarãcare priveºte românescul, cel puþin la modultangenþial. Atât Karin Gündisch cât ºi IrisWolff, cele doua autoare la care ne referim,sunt nãscute în România, prima la Cisnãdie,cea de-a doua în Sibiu, amândouã fãcândparte din breasla scriitorilor germani carese bucura de succes, chiar dacã drumulscriitoricesc din Occident îºi are asperitãþilelui, iar cãile spre edituri sunt mai mult decâtanevoioase. Cu atât mai de lãudat e faptulcã scriitoarea Karin Gündisch este liberprofesionistã încã din 1984, anul în care aemigrat în Germania de Vest.

Se impune menþiunea cã Iris Wolff(nãscuta Martina Wolff) ºi Karin Gündischreprezintã atât prin vârstã cît ºi prin stilulscriitoricesc doua registre diferite. Primaface parte mai degrabã din generaþia luiFranz Hodjak, consacratã, cu cãrþi tradusenu numai în româneºte ci ºi în alte limbiprintre care ºi engleza ºi franceza, cea de-adoua, în plinã ascensiune, purtând cu eaatuul vârstei (40 de ani) ºi promiþãtoareleperspective pe care apariþia celor deja treiromane apãrute i le oferã. Dacã prima scrieo literatura adresatã copiilor ºi tineretului,cãrþi care se bucura de succes în rândurilecititorilor germani, ori chiar în cel al cititorilordin America, Iris Wolff scrie o literaturã careatinge mai îndeaproape poeticul, metafora,asociaþii de ordin analitic frizând pe alocuriintrovertitul, descrierile sunt ample dar nuinterminabile, limba de o rafinatã eleganþã.La Karin Gündisch uimeºte francheþea, stilulcu precãdere oral, cu personaje vii, aproapede scena teatrului, registrul lexical sehrãneºte cu termeni mai degrabã clasici, esteexact ceea ce presupune scrierile adresatecategoriei de vârsta amintita mai sus.

Ce au cele douã scriitoare ºi operafiecãreia comun cu terenul românescului?Multe. În primul rând, faptul de a fi vãzut lu-mina zilei între Carpaþi. La Gündisch, care avenit în þara înaintaºilor abia la vârsta de 36de ani, legãtura cu România este maiîndelungatã. A studiat la Cluj, a lucrat caprofesoara de germana în Bucureºti, cãrþileei sunt traduse ºi în româneºte. Unelepersonaje trãiesc retrospectiv la nivelulmemoriei, care adesea este una afectivã, înTransilvania tinereþii lor, ori în Rusiadeportãrii pe care au cunoscut-o atâþia saºidin Ardeal. Marta, personajul din ultima eicarte, suferinda de Alzheimer îºi aduce dintr-odatã aminte de poezii în limba românãînvãþate în clasele primare. Expresiiromâneºti le înlocuiesc când au putere maimare de exprimare, pe cele germane (depildã „Ce am fost, ºi ce-am ajuns, de „Wasich war und was von mir geworden ist”.

ªi cum stau lucrurile la IrisWolf? Autoarea a sosit înGermania la vârsta de optani, urmând sã se formezeaici. A studiat limba ºiliteratura germanã, ºtiinþelereligiei, precum ºi graficaºi picturã la universitateadin Marburg. Copilãriapetrecutã în Sibiu ºi înBanat (unde familia s-amutat din motive deserviciu ale tatãlui ei, preot

protestant) a marcat-o însã într-o astfel demãsurã încît personajele din scrierile ce vorurma îºi vor lua prototipurile de aici. Tatãl ei,cu care am avut ºi acuma ocazia de a mãîntreþine, vorbeºte cu plãcere româneºte, ºi,precum am auzit-o în nenumãrate rânduri,s-a vorbit ºi în aceastã searã culturalãdespre suculenþa ºi mai ales marea puterede pãtrundere, respectiv despre funcþia foarteimportanta de eliberare psihicã pe careînjurãturile româneºti o au în comparaþie cucele germane.

Cele doua autoare au citit pe rând dinpropriile creaþii. Karin Gündisch din Cosmin.Von einem, der auszog, das Leben zulernenatât în original (carte apãrutã în 2005)cît ºi în versiunea româneascã Povestea luiCosmin care a plecat de acasã sã cunoascãviaþa (trad. de Mariana-Virginia Lãzãrescu,apãrut 2007 la Editura Niculescu), un fel deroman de formare în care personajul princi-pal, Cosmin, plecat din mediul sãtesctransilvan, realizeazã necesitatea educaþiei,funcþia pe care o are ºcoala în formare.Universul este aºadar românesc,personajele de asemenea, chiar daca seatinge ºi partea etnicã, destul de sensibilã,cea a rromilor, noþiune cu care autoareaîncearcã ºi reuºeºte sã scoatã în evidenþãaspecte realiste ale vieþii þiganilor,marginalizaþi, chiar dacã imaginea lor s-amai îmbunãtãþit în ultimii ani.

Titlul preia din limba românã expresia „Ase face cã plouã” (So tun, als ob es regnet),apãrutã într-o prezentare grafica foarteatrãgãtoare, cum se vede mai sus. Amîntrebat-o pe autoare cum a înþeles eaaceasta expresie, care în limba germanã nucunoaºte aplicaþie, pentru simplu motiv cãea nu exista în aceasta forma. Online amgãsit urmãtoarea definiþie: „a se face cãplouã = (fam. ) a se preface cã nu are ºtiinþãde cineva sau ceva, cã nu bagã de seamãpe cineva sau ceva (Exemplu: ne cunoºteamde copii, dar când l-am întâlnit în Bucureºtiºi l-am salutat, s-a fãcut cã plouã. CezarPetrescu. Sursa: Dicþionar de expresii), caredin pãcate nu merge pânã la origineatermenilor. Iris Wolff mi-a spus cã nu s-adocumentat la nivelul originii, ci a preluatexpresia în accepþia consacratã. Are însãurmãtoarea eventualã interpretare, care,mãrturisesc, mi s-a pãrut foarte interesantã:Cineva este trimis la lucru afarã, se codeºteca ºi cum afara ar ploua ºi activitatea pecare ar fi avut-o de prestat nu ar mai putea fidusã, din cauza ploii, pânã la capãt.

Romanul se construieºte pe patrupovestiri ºi se întinde pe o axã temporalã deun secol, 1916 pânã în 2016.

Damaschin Pop-Buia

77777ªANTIER LITERARRãsunetul cultural - iunie 2017

Pãmântule, tu cel de glorii,Te caut prin strãvechi istorii,Cã- n vremea noastrã, de acuma,Ce-a mai rãmas din tine? Huma!Doar huma cu de aur fire,Ce de atâta siluireDe grabã nici pe ea , o, Doamne,N-o vom cunoaºte-n veri sau toamneRidicã-te din suferinþãªi din cazonã umilinþã. Ridicã-te, Basarabie , Trecutã prin foc ºi sabie Bãtutã ca vita pe spate Cu biciul legii strâmbate, Cu lanþul poruncitoarelor strigãte! Ridicã-te! Ridicã-te! Ridicã-te!Tu, preschimbatã într-o minãDe sfeclã ºi de nicotinãÎn care sunt înmormântateVieþi de sorã ºi de frateTu, preschimbatã într-o fermãÎn care-o mânã durã, fermãSe vârã pân’la cot ºi-nhaþãTot ce-am muncit de dimineaþãRidicã-te din suferinþãªi din cazonã umilinþã. Ridicã-te, Basarabie…. Tu ,preschimbatã într-o garãÎn care cine vrea coboarã,Prin care cine vrea se plimbãScuipând în datini ºi în limbã.Schimbatã crud de minþi dementeÎn cruce de experimente.

A N D R E I M U R E ª A N U ª I G R I G O R E V I E R U

RIDICÃ-TE, BASARABIE!Moto:”Basarabie,/Trecutã prin foc ºi sabie”

Dumitru Matcovschi

Îþi bat piroane-n mâini, picioare,Te-atingi ºi parcã nu te doare.Ridicã-te din suferinþãªi din cazonã umilinþã. Ridicã-te ,Basarabie….

S-a remarcat asemãnarea dintre creaþia liricã a poeþilorbasarabeni din ultimele decenii cu poezia patrioticã ageneraþiei paºoptiste ºi cu lirica patrioticã a lui OctavianGoga[1].Explicaþia acestei asemãnãri constã în primul rândîn comunitatea de idealuri (idealul libertãþii sociale ºinaþionale), izvorâtã dintr-un context social-politic cvasi-iden-tic. Grigore Vieru este în aceastã generaþie de poeþibasarabeni, numitã generaþia Vieru, un fel de port-drapel,un ºef de ºcoalã, aºa cum era Andrei Mureºanu în poeziapaºoptistã transilvanã. De aceea o poezie precum Ridicã-te, Basarabie, ”o poezie de luptã ºi unire” este comparabilãcu poezia Deºteaptã-te, române.

Publicatã în revista ”Totuºi iubirea”, An IV, 1933,nr.13(133)2-9 aprilie, pag.1, ea este inspiratã dintr-un moment tragical acestei provincii româneºti, ”trecutã prin foc ºisabie”(Dumitru Matcovschi) de atâtea ori în decursul istoriei,pânã în anii din urmã în infernalul rãzboi transnistrean. Aºacum Deºteaptã-te , române îºi trãgea accentele de profeþieºi energetism românesc din chemarea spre libertate ºidemnitate a românilor, rostitã pe Câmpia Libertãþii de laBlaj.

Poeziile transmit îndemnuri hotãrâte , repetate la Vieruchiar sub formã de refren: Deºteaptã-te Andrei Mureºanu),Ridicã-te (Grigore Vieru). La ambii poeþi,chemarea la luptãse face în numele unui mãreþ trecut istoric, incompatibil cuo umilinþã degradantã. La Grigore Vieru ”pãmântul… cel deglorii) pare ºi o reminiscenþã din oda patrioticã a luiEminescu ”Ce-þi doresc eu þie. dulce Românie/ Þara meade glorii, þara mea de dor”, dar are legãturã ºi cu versul luiMureºanu ce vorbea de ascendenþa românã. De numele”triumfãtor în lupte” al lui Traian, de” mãreþele umbre” ale

istoriei, Mihai,ªtefan, Corvine ceprivesc cuîncredere unînceput der e n a º t e r enaþionalã. Comuneste apoi în celedouã poezii acestcontrast, specificr o m a n t i s m u l u imesianic dintre untrecut glorios ºi unprezent umilitordin care n-aurãmas , vorba luiGoga, decât”slãvite fãrmituri”.La Grigore Vieruchemarea se facemai cu seamã

pentru redobândirea unei îndreptãþite demnitãþi, pentruridicarea din ”suferinþã ºi din cazona umilinþã”.Ultimele douãversuri din strofele de câte 10 stihuri sunt reluate sub formaunor îndemnuri repetate:” Ridicã-te din suferinþã/ ªI dincazona umilinþã”. Ideea unui samavolnic rapt este prezentãla ambii poeþi: la Andrei Mureºanu sub forma unui strigãtîmpotriva unei mari nedreptãþi: Strigaþi în lumea largã cãDunãrea-i furatã/ Prin intrigã ºi silã, viclene uneltiri”. GrigoreVieru contureazã un tablou dezolant ce sugereazã aceeaºiinjustã rãpire. Basarabia este preschimbatã ”într-o minã/De sfeclã ºi de nicotinã” sau ”într-0 garã/ În care cine vreacoboarã/Prin care cine vrea se plimbã.”Dar samavolnicia

rãpirilor culmineazã în amândouã poeziile cu pericolulpierderii sau batjocoririi limbii, ca primejdie iminentã apierderii naþionale. La Andrei Mureºanu: ”N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie/ Al cãrui jug de seculi cavitele-l purtãm/Acum se-ncearcã cruzii cu oarba lor trufie/Sã ne rãpeascã limba , dar morþi numai o dãm /.La GrigoreVieru: ”Tu, preschimbatã într-o garã/În care cine vreacoboarã/ Prin care cine vrea se plimbã/Scuipând în datini ºiîn limbã.”

Dacã Rãsunetul lui Andrei Mureºanu are mai ales formaunui discurs versificat, în care imperativele ºi conjunctivelehortative dominã stilistic poezia , Ridicã-te , Basarabie esteo elegie patrioticã în care imaginea unui þinut înrobit ºi umilitamintind de unele versete din Cântarea României de AlecuRusso sau din poeziile lui Goga, alterneazã cu strofele-refren ale îndemnurilor: ”Ridicã-te, Basarabie/ Trecutã prin

foc ºi sabie/ Bãtutã ca vita pe spate/ Cu biciul legiistrâmbate….”

Cã Vieru a avut ca posibil model poezia lui AndreiMureºanu ne-o dovedeºte ºi pateticul sãu apel ”cãtre poeþiiºi compozitorii Basarabiei”, atunci când în 1994 s-a încercato agresiune asupra imnului naþional:” Dreptatea vablestema poetul ºi compozitorul care va îndrãzni sã ridicemâna asupra Imnului Deºteaptã-te, române, cocoþându-seel în locul strãlucirii ºi dureroasei lui necesitãþi”,[2]

În lirica patrioticã a lui Grigore Vieru, gravã ºi pateticã,Ridicã-te Basarabie reprezintã un moment de vârf ca ºi Rãsunetul care dominã întreaga poezie a lui Mureºanu ºi,într-un fel, sintetizeazã nu numai aspiraþiile unei generaþii ciidealurile sfinte ºi eterne ale unui popor. Aºa se explicãposibilele ”ecouri8”din poezia lui Andrei Mureºanu în elegiaînlãcrimatã Ridicã-te, Basarabie de Grigore Vieru.

Ion BUZASI[1]Fãnuº Bãileºteanu, Grigore Vieru, Editura Demiurg,Bucureºti, 1995, pag.84[2] ”Totuºi iubirea”,AnV,1994,nr.180, (9-16 martie), pag.1

Grigore Vieru

88888 Rãsunetul cultural - iunie 2017

Redacþia:Redactor ºef: Andrei Moldovan

Redactori: Icu Crãciun, Menuþ Maximinian,

Vasile Vidican

Prezentare graficã: Maxim Dumitraº

Tehnoredactare: Claudiu Moldoveanu

Adresa:str. Bistricioarei nr. 6, Bistriþa - jud.

Bistriþa-Nãsãud; email:rasunetul@rasunetul.ro

ÎN ÎNTÂMPINAREA CENTENARULUI MARII UNIRI

Î N C H I S O R I L E L U I I O A N S L A V I C I „Nu-mi era iertat sã tac, d-le Comisar regal, cãci eu nu sunt politician lihnit de cãpãtuire, nici patron nevoit a-ºi cãpãtui clienþii.”

Cel care a afirmat nu o datã cã „Soarele pentru toþi românii de la Bucureºti rãsare” (într-o scrisoare cãtre Nicolae Iorga, publicatã în „Neamul românesc”, dar ºi pe frontispiciul„Tribunei”), scriitorul Ioan Slavici (1848-1925), nu a fost scutit de arestãri ºi condamnãri pe motive politice, uimitor de diferite. A fãcut puºcãrie în închisorile din Austro-Ungaria pentru„agitaþie” pro româneascã în presã, iar autoritãþile din România l-au întemniþat în douã rânduri (1916 ºi 1919) pentru „spionaj” în favoarea Austro-Ungariei ºi colaborare cu inamicul.Caracterul integru al scriitorului este bine cunoscut cititorilor interesaþi. Ni se pare util, însã, sã republicãm aici câteva fragmente din cuvântul inculpatului Ioan Slavici înainte depronunþarea sentinþei în celebrul proces al ziariºtilor acuzaþi de trãdare dupã Rãzboiul reîntregirii (1919), aºa cum este el redat în volumul „Închisorile mele. Scrisori adresate unuiprieten din altã lume” (Editura Viaþa Româneascã, 1921).

R. C.

Domnule Preºedinte ºi onorabilã Curte,Voind sã înterverteascã ºirul în care eram

puºi sub acuzare, d-l Comisar regal m-a puspe mine în frunte spunând cã eu am zis cãsunt gata sã mor. Vorba e foarte grea.

Pentru ca D-voastre sã puteþi da verdictul,trebuie sã ºtiþi în care anume împrejurãriam zis-o aceasta, cãci în adevãr am zis-o.

M-am pomenit odatã (în 1916, n. n.) cãam fost arestat ºi dus la Vãcãreºti. LaVãcãreºti am petrecutcele mai urâte zile alevieþii mele.

Mai întâi ºi mai întâi, când am sosit acolo,eu, om bãtrân, cum zice cu atâta patosdomnul Comisar regal, a trebuit sã dorm pescânduri.

Nu e destul atât: era o murdãrieîngrozitoare!

Eu am citit „Divina Comedia” a lui Dante,am vãzut Capela Sixtinã, unde Michelangeloa înfãþiºat iadul, am vãzut Campo Santo dinPisa, am vãzut pe la mãnãstirile noastre,aºa cum e înfãþiºat, iadul: toate aceste suntnimic în comparaþie cu ceea ce am vãzut laVãcãreºti.

Las la o parte mormanele de gunoi deprin curte ºi murdãria de pe scãri. Era însãacolo râie, ºi gardianul îmi spunea sã nupun mâna pe balustrada scãrii, cã iau râia.Mai era febrã recurentã, era vãrsat, era tifosexantematic, iarã eu stãteam în mijloculacestui focar de infecþiune.

Ne aflam 17-19 într-o salã. Când mãdeºteptam noaptea, îi vedeam pe ceilalþi goiîn cel mai curat înþelesal cuvântului ºispãlându-ºi tot trupul cu prtrol pentru capãduchii sã fugã de la dânºii. Eu nu puteamsã fac lucrul acesta ºi-mi ziceam: „Vai ºiamar de tine, cãci toþi pãduchii fug de ladânºii ºi dau nãvalã asupra ta!”

Când ieºeam pe afarã, vedeam pe josaruncaþi câte 4-5 morþi cu ochii deschiºi,oameni morþi fãrã lumânare; nimeni nu le-aînchis pleoapele; niciun preot n-a venit sã leciteascã vreo molitvã. Aºazãceau goi pe jos

ºi câte doi-trei erau vârâþi într-un coºciug.Desine se-nþelege dar, cã colegii mei au

fãcut o cerere, ca sã fie lãsaþi de la Vãcãreºti,unde viaþa le era-n primejdie ori sã fie puºiîn libertate provizorie. Au subscris toþi cerereaaceasta, apoi au venit la mine s-o subscriuºi eu. Le-am zis: „Oameni buni, degeaba ofaceþi aceasta, cãci n-o sã fiþi puºi în libertate.”– ”Ba nu, mi-au rãspuns. Sã subscii ºi D-ta,cã reuºim”.

Am subscris, dar în modul urmãtor:„Subscriu ºi eu cererea de mai sus, curezerva cã sunt gata sã mor aici, dacã marileintereseale neamului românesc o ceraceasta.”

Ce era aceasta?Eram în adevãr în fiecareclipã ameninþat

de moarte ºi vã spun D-voastre acum: dacãmã mai trimiteþi pe mine un timp oarecare,douã-trei sãptãmâni, la Vãcãreºti, aceastaeste pedeapsãcu moarte pentru mine! (...)

Oriºicât de-ngrozitori ar fi fost nemþii careau venit aici, D-voastre trebuie sã ºtiþi, ºi fãrãca sã vã spun eu, cã în ajunul venirii nemþilors-au pus foarte multe stãruinþe ca maghiari,turci ºi bulgari sã nu intre în Bucureºti maiînainte de a fi intrat germanii. Dece? Pentrucã cei de aici ne temeam de maghiari, deturci ºi de bulgari ºi-n acele împrejurãri tristeîi socoteam pe germani drept un fel deocrotitori ai noºtri contra aliaþilor lor. N-aveþidecât sã cercetaþi pentru ca sã vã încredinþaþicã aºa era. Îngrozitoare lucruri au fãcutbulgarii prin oraºele ºi prin satele noastre,chiar ºi la Bucureºti ce-ar fi fãcut, dacã nu i-ar fi oprit germanii?

Spunea d-l Comisar regal cã la Capºabulgarii trebuiau sã stea cu perdelele lãsate.Eu vã mai spun cã, în cele din urmã, n-aveauvoie sã poarte armã. Dece? Cine-i oprea?Hotãrât cã nu noi, care n-aveam nicio putere.

Este iubirea de oameni ºi durerea deneam ceea ce ne-a fãcut sã vorbim cum amvorbit, nu numai pe noi, ci pe toþi.

Îndeosebi eu mai aveam ºi un alt cuvânt,încã mai puternic, pe care mai ales D-voastre, oºtenii, îl veþi înþelege.

În timpul acum nu tocmai scurtei melevieþi am ostenit, m-am expus ºiam adusjertfe ºi, repet ceea ce am zis la interogatoriu,nu e între contemporanii mei niciunul care afãcutatâtca mine pentru unitatea sufleteascãa românilor de pretutindeni. În lupta grea ºiîndelungatã, am avut tovarãºi oameni culepãdare de sine, care au ostenit ºi ei, s-auexpus ºi au adus jertfe.

S-au stins unul dupã altul aceºti vredniciºi mie neuitaþi luptãtori, tovarãºii mei demuncã ºi de suferinþe ºi eu am rãmas singuraproape. Nu e oare o datorie de pietate sãstãrui în convingerile noastre ºi sã port în

grelele vremuri de azi steagul sub careamluptat? Dacã n-aº face-o, ei s-ar ridica dinmormintele lor ºi-ar striga: „Nemernicule,Dumnezeu þi-a fãcut parte de o maiîndelungatã viaþã pentru ca, de fricã, sã telepezi de noi ºi sã taci!?”

Nu-mi era iertat sã tac, d-le Comisar re-gal, cãci eu nu sunt politician lihnit decãpãtuire, nici patron nevoit a-ºi cãpãtuiclienþii. (...)

Mai rãmâne o obiecþiune pe care am s-oînlãtur, ºi aici nu vorbesc numai de mineînsumi, ci ºi de toþi cei ce am stãruit ºi maistãruim în politica tradiþionalã.

S-au schimbat împrejurãrile ºi astfel numai avem nici noi sã ne-ncãpãþânãm.

Aceasta nu!Nu sunt eu, nu e d-l Comisar regal,

nimeni în lumea aceasta nu e în stare sãscrie istoria faptelor nepetrecute. Nu maicercetez ce s-ar fi întâmplat dacã nu s-ar fiîntâmplat cele întâmplate, sunt însã stãpânitºi azi de gândul cã bine nu e cum este.

M-am pomenit în lume cu simþãmântulcã cel mai neînduplecat ºi mai primejdiosduºman al neamului românesc au fost, suntºi rãmân slavii care ne-mpresoarã din toatepãrþile, viaþa mea toatã mi-am petrecut-osãvârºind fapte pornite din simþãmântulacesta ºi nu osândã mi se cuvine pentru cãstãrui în convingerea cã pe calea cea bunãsunt aceia dintre fruntaºii neamului nostrucare ne spun cã, din legãturile noastre cuslavii ºi cu sprijinitori ai slavilor, pentrupoporul român, numai rele pot sã purceadã.

Se poate cã ei greºesc þi greºesc ºi eu,

dar greºeala nu e crimã ºi procesul acestaau sã-l judece urmaºii noºtri, care vorcunoaºte ºi urmãrile faptelor sãvârºite azide noi. (...)

Cu toate acestea, d-l Comisar regal cerepentru mine cea mai asprã pedeapsã, cãci,în gândul nu ºtiu cui, interesele superioareale neamului românesc o cer aceasta.

Nu, Domnule Preºedinte. Adevãrateleinterese ale neamului românesc cer, dincontra, ca oamenii ca mine sã nu fie puºi înrândul fãcãtorilor de rele.

Eu am scris o mulþime de cãrþi care suntcitite azi ºi vor fi citite ºi-n viitor, mai ales detinerime. Nu este în interesul neamuluiromânesc ca cei ce le citesc sã zicã: „Darcel ce-a scris era un fãcãtor de rele!”

Eu am scris niºte broºuri în care daupoveþe asupra educaþiunii naþionale, asupracelei fiscale ºi asupra celei morale. Nu ebine ca cititorii lor sã zicã: „Iatã, omul carele-a scris aceste era un ticãlos care, neavândla vreme de bãtrâneþe ce sã mãnânce, s-afãcut trãdãtor! Avem sã-i aruncãm cãrþile-nfoc!”

În toate cãrþile de citire sunt scrieri de alemele, în toate manualele de istorie literarã,e trecutã biografia mea.

Au sã fie aruncate-n foc?De ce?Pentru cã n-am voit sã mã leapãd ºi eu,

când s-au lepãdat alþii, de convingerile încare au stãruit bunii ºi pãrinþii noºtri ºi pânãieri am stãruit ºi noi cei încã în viaþã. (...)

Domnule Preºedinte ºi onorabilã curte,vã vorbesc acum ca ºi când n-ar fi vorba demine, acuzatul Slavici, ci nãpãstuitul scriitorIoan Slavici.

Dacã þineþi seamã de efectele morale aleverdictului, nu e destul sã mã achitaþi: trebuiesã-mi daþi satisfacþiune pentru toatenedreptîþile ce mi s-au fãcut, pentru modulîn care am fost tratat.

Dacã nu puteþi s-o faceþi aceasta, daþi-mi, vã rog, o pedeapsã grea, care nu mãjigneºte, nu mã umileºte.