Rãsunetulcultural An. II; Nr.12 (21), decembrie 2014

Apare lunar sub egida Filialei Cluj aUniunii Scriitorilor din RomâniaSupliment literar ºi artistic realizat de Societatea Scriitorilor din Bistriþa-Nãsãud

EDITORIALEDITORIALEDITORIALEDITORIALEDITORIAL

ADUCERILE-AMINTE:

Colinde, colinde!(din variante, 1878)

Colinde, colindeSosirã colindeleLuminile-ntindeªi toate aprinde-le.

Christos muritoriiÎn faºe l-împãture,

Sã vie pãstoriiªi magii alãture.

ªi lui i se-nchinãCu floarea cuvintelorC-aduce luminãÎn noaptea mormintelor.

Mihai Eminescu(Opere, vol. V, 1958, p. 366)

Sala BaudelaireScriu despre Sala Baudelaire, pentru cã ea nu mai existã. Nu pentru cã i-ar fi pus cineva

gând rãu, ci pentru cã lumea se înnoieºte mereu – este foarte bine cã se întâmplã aºa! –pentru cã edificiul Colegiului Naþional Petru Rareº în care se afla Sala Baudelaire intrã într-unproces de reconstrucþie, de modernizare generalã, motiv de bucurie, fãrã doar ºi poate. ªi totuºi… nimic nu poate pune stavilã unei nostalgii la trecerea ei în lumea amintirilor, la gândul cãa fost gazda reuniunilor Cenaculum, cã acolo au vibrat vocile unor importanþi scriitori ailiteraturii noastre de azi. Acolo a citit din romanul sãu memorialistic, „Arta de a fi pãgubaº”,realizatorul monumentalei ediþii critice a operei complete a lui Liviu Rebreanu. Acolo au cititsau au comentat autori care reprezintã valori ale scrisului românesc, precum: Adrian Popescu,Ion Mureºan, Radu Þuculescu, Ion Simuþ, Nicolae Creþu, Mircea Petean, Viorel Mureºan,Echim Vancea, Sergiu Pavel Dan, Ilderim Rebreanu, George Vasile Dâncu, Luigi Bambulea,Iulian Dãmãcuº, Andrea Hedes, Ioan Mãrginean, Corneliu Lupeº, Horia Muntenuº, IoanPavel Azap, Mircea Popa, Ioan Diaconescu, Mircea Popovici ºi alþii care mã vor ierta dacã i-am uitat. Prin Sala Baudelaire au trecut mai toþi scriitorii importanþi din Bistriþa-Nãsãud,scriitori pe care nu-i pomenesc aici, de teama unor omisiuni, pentru cã ei s-ar putea sã nu fiela fel de iertãtori precum cei mai îndepãrtaþi. Tot acolo au ucenicit o seamã de tineri care astãzisunt certitudini ale scrisului românesc.

Deasupra uºii, trona un portret al lui Charles Baudelaire, original, creion alb pe hârtieneagrã, semnat de pictorul Marcel Lupºe. De sub o sticlã, versurile poetului „blestemat” teinvitau la reflecþie: „Homme libre, toujour tu cheriras la mer…” De pe stâlpii sãlii vegheauBalzac, Lamartine, Hugo, Apollinaire, Vigny. Aerul sãlii era bolnav de spiritele lor, iar maladia risca în orice moment sã devinãcontagioasã. Pe o masã odihnea bãtrânul filtru de cafea, apoi nelipsitele sticle de apã, iar prin câtevafarfurioare de plastic, uscãturi pentru cei care îºi aminteau cã au stomacul gol. Într-un colþ,pentru cunoscãtori, se mai afla ºi câte un pic de coniac sau o sticluþã de þuicã primitã în darde popa Pintea de la rudele din Runcul sãu natal ºi rãtãcitã pe vecie acolo. În rest, ziare ºireviste de tot felul, precum la o cafenea vienezã din secolul al XIX-lea. Printre mese îºi fãcea loc, nu fãrã dificultate, Zorin Diaconescu, preocupat sã filmezepentru o televiziune localã, la care lucra. Mereu la aceeaºi masã, Falub rupea câteva pixuri ºifolosea trei perechi de ochelari ca sã scrie cronica de cenaclu. Dacã povestea cu pixurile aºfi priceput-o în cele din urmã, nici pânã azi nu pot înþelege de ce avea nevoie de trei perechide ochelari. În Sala Baudelaire s-au citit pagini de literaturã adevãratã ºi s-au rostit lucruri importante.Devenise într-o vreme un soi de reper cultural pentru o zonã întinsã, care depãºea cu multgraniþele judeþului. Sala Baudelaire trece într-un alt timp ºi cu ea devin amintire momente ºi oameni care auînnobilat ºi înnobileazã prin creaþie lumea în care trãiesc, aºa cum au crezut ei cã este mai binesã o facã. Lumea se înnoieºte, pentru cã pânã ºi zeii se schimbã, iar cei noi vor aºterne un altcer deasupra muritorilor.

Andrei Moldovan

ªtefan Pelmuº

IIIIIIIIII VIAÞA LITERARÃ Rãsunetul cultural - decembrie 2014

Volumul de versuri ”Dumnezeu de lângãmine” (Editura eLiteratura, Bucureºti, 2014),se deschide cu o întrebare: ”Cine esteautoarea acestei cãri?”, iar întrebarea, nurãmâne una retoricã, câteva date despreautoare ºi parcursul ei reproducând ºi noiaici:absolventã de Litere, Stela Iorgadebuteazã în 1992 în Revista Zig-Zag larubrica ”Maºina de scris” condusã de Alexªtefãnescu, obine Premiul II la FestivalulInternaional ”Lucian Blaga”, în 1996, în 1997primeºte ”Premiul pentru debut în volum” alConcursului ”Porni Luceafãrul”, din 1998,când debuteazã editorial cu volumul ”Mizape 13Bis” publicã alte 5 volume, urmate în

2014 de ”Dumnezeu de lângã mine” ºi”Imposibila mireasã”.

Despre talent, despre scris, Stela Iorgamãrturisea într-un interviu: ” E nativ. Dar fãrãdoar ºi poate este vorba de un bagaj ge-netic specific. Talentul þi-l dã Dumnezeu. ªila ce þi se dã trebuie sã îndeºi în dãsagã dingreu toatã viaþa. Decalogul tot trebuie sã fieîn desãguþa ta, toiag ºi opinci de oþel, multãluptã cu partea cea din stânga ta ºi, mai ales,multã umilinþã ºi cel mai mult de tot : iubirede oameni. Scrisul este, nu îmi este teamãa face asemenea comparaþie, un soi de„Rugãciune a inimii”.”*

Poemele cuprinse în acest volum, nuîntâmplãtor intitulat Dumnezeu de lângãmine, deseneazã intinerariul interior alpoetei, precum ºi rãscrucile de drumuri: viaaºi moartea, Dumnezeu ºi iubirea. PoemeleStelei Iorga sunt poemele unei peregrinãriprin abis, prin infern, printr-un deºert altãtarilor, printr-un deºert al inimilor, prin viaacare pare cotropitã de cele zece plãgi aleEgiptului ºi totuºi, în ciuda acestor încercãri,poemele mustesc de viaã, de avânt, dezbucium ºi de candoare, sunt zbatere ºistrigãt, incandescenã ºi contorsionare.Dragostea lumeascã, refuzatã eului liric,aºeazã sufletul pe calea eremitului, amorulprofan, e înlocuit cu filia ºi agape ºi cu rugi,

Agonie ºi extaztoate convertite în poezie.

Volumul cuprinde nu mai puin de 161 depoeme, iar, din pãcate, acest lucru îl face sãfie unul ingeal din punct de vedere valoric.Alãturi de poeme de o mare sensibilitate ºifrumusee, precum în poemul ”poveºtiscurte: o pasãre îºi iubea aerul/ atât de mult/încât ºi-a clãdit o cuºcã din el/ a murit în ziuaîn care aerul s-a dilatat/ ûindcã nu maiînþelegea/ viaþa.” sau ” ***cum ar û sã seîndrãgosteascã de umbra-i/ pinul/ ºi sã seîntoarcã spre el însuºi/ într-atât/ încât sãredevinã la loc/ sãmânþã?” sau în poemul”lent: trag încet/peste suûet/ ca pe o plapumãalbastrã/ întinsa mare moartã/ cu grijã/ sã

nu sfãrâm peºtii/ când mãîntorc în somn/ ºi nici alteoraºe în care odinioarãlocuiam/ singurã sunt/ faþã înfaþã doar cu moartea/ ºi cusomnul mãrii/ care mãacoperã/ ca o mantie/ cât desingurã sunt/ cã nici peºtii nurespirã lângã mine / fug/ câtmai departe/ vãlurit/ spre altepoveºti/ cu mult mai frumoase/ca aceea a unui om mort deneiubire/ºi de dumnezei”existãºi multe altele a cãror cuvenitãsituare ar fi fost în ceea ce secheamã ”ºantierul poetului” ºinu în lumina tiparului. Ele dauseamã despre un parcurs,despre exerciii ºi încercãri decreºtere, despre oechilibristicã a cãutãrii ºidevenirii specifice oricãrui cre-ator, dar care se cuvine sãrãmânã în umbrabinefãcãtoare a sertarului. Fãrãa cãdea în derizoriu, ºi în poezie(sau mai ales în poezie),enunul ”calitatea (ºi nucantitatea!) e cea mai bunãreetã” este perfect valabil. Acestfapt se cuvine a fi amendat, maicu seamã fiindcã autoarea nu

este nici pe departe la primul volum ºi îicunoºtea importana, aºa cum reiese dinmãrturisirea sa” Am credinþa cã o carte bunãþipã ºi îþi ia respiraþia, de cum pui mâna peea. Plus cã o carte este o realã radiografierea sufletului creatorului ei. Dar cele de poeziesunt cel mai cumplit de sincere radiografii!”** Ori e de preferat ca o carte sã fie oradiografie a ceea este construcie ºi nu aceea ce este moloz, mai cu seamã cã, aºacum se ºtie, ceea ce orice autor doreºtepentru propria carte este ”sã rãmânã”.

”Fiecare cuvânt scris/ se plãteºte cu obucãþicã de carne/ din mine/ pânã ce pajurafermecatã din poveste/ mã va treceprãpastia/ numai cã la mijlocul prãpastiei/mã întreb disperatã/ dacã nu e aceastaprãpastia/ pe care trebuie sã o trec/ care mi-e scris sã o trec.” Un viitor volum, supus uneiechidistante epurãri, trecut prin alambiculunei prealabile ºi înalte distilãri interioare ainfluenelor, ecourilor faã de care afinitateapoetei aratã permeabilitate ar putea fi dovadacurajului ”de a fi trecut prãpastia” ºi de a ficâºtigat lupta cu fiecare cuvânt scris ºi cusine însãºi.

Andrea Hedes

*http://adevarul.ro/locale/galati/stela-iorga—scr i i t o r -pub l i c i s t -poe t - rugac iun i i - i n im i i -1_50ae83367c42d5a6639d714d/index.html

Volumul lui Radu Mareº de proze scurte,„Sindromul Robinson” (Editura Polirom, Iaºi,2014) oferã lectorului o viziune ternã,însinguratã, excepþionalã în izolarea sa a

umanului. Într-o cadenþã narativã lentã (închip voit), creând impresia mãrturisirii, aconfesiunii, cele patru proze ce alcãtuiescvolumul trateazã în mod unanim teme ºi ideicomune. Iar ceea ce pare sã le uneascã la oprimã vedere, cea de ansamblu, esteizolarea, singurãtatea asumatã (sau nu...).Lumi retrase din lume pare sã imaginezecu subtilitate prozatorul aici.

Cãlãtorul ce cautã un loc de odihnãpentru câteva zile din „O bãtaie în uºã”,scriitorul retras la o cabanã în munþi pentrua crea din proza ce dã titlul volumului,bãtrânul ce filosofeazã pe margineaconceptului de moarte din „Antimetafizica”ºi chiar Irina din cel de-al patrulea text, „Liniiºi cercuri”, toþi sunt oameni izolaþi, indivizi cecautã forma cea mai intimã de libertateinterioarã, cea care nu rezidã decât însingurãtate.

Un lirism acut se insinueazã înnaraþiunea lui Radu Mareº, lirism ceaprofundeazã ºi desãvârºeºte impresia deintimitate cu textul citit. Se simte o tonalitateaparte, specificã literaturii ce exploreazãteritorii sufleteºti cu ajutorul prozei. Fiecaredintre personajele enumerate mai sus segãsesc într-un stadiu al existenþei în carepare predispus la analizã introvertitã, lacontemplarea interioritãþii proprii.

Astfel cã, fie cãutat, fie oferit de destin,personajele despre care vorbesc gãsesc„locul”, toposul propice acestor demersuriexistenþiale. Naratorul din primul text, depildã, alege pensiunea tocmai din raþiunileprezentate mai sus: „Sunasem la poartãpentru simplul motiv cã mi-a plãcut poziþiastingherã a casei, dupã cimitirul plin de crucialbe ºi dupã livada de mãslini neîngrãditãde peste drum.” (p. 5) Iar locul în care Alconverseazã patetic cu prietenul sãu despre

Eseu despre însinguraremoarte ºi formele acesteia nu poate fi decâtconacul straniu, locul ce atestãinsensibilitatea brutalã cu care copiii sedesprind de pãrinþi, abandonându-i în cele

din urmã.Existã în volumul acesta o aplecare

finã înspre misterios. Retragerea dinlume a individului este îndreptatãînspre universuri închise, tainice prinexcepþionalul revelat, rupte într-unmod aspru de viaþã. Sigur, se poatediscuta mult despre locul enigmatic,încãrcat de mister în care se cazeazãpersonajul din prima prozã, casa depiatrã în care „(...) se instala tãcereaºi era ca ºi cum viaþa s-ar fi evaporat”(p. 16). Dar aspectul acesta esterecognoscibil ºi în restul textelor.Cabana din „Sindromul Robinson”este un loc de meditaþie, o lumealternativã, un univers al creaþiei ºial liniºtii.Fireºte, conexiunile cu RobinsonCrusoe ne stau la îndemânã.Isolarea personajelor la Radu Mareºreiese din fiecare prozã în parte.Notaþiile personajului din„Sindromul Robinson” ne trimit cugândul la jurnalul naufragiatului, cumenþiunea cã jurnalul scriitoruluiretras la o cabanã este unul maidegrabã al creaþiei. Aºa cumRobinson Crusoe consemneazãconstrucþia unei lumi în care sãpoatã supravieþui, însemnãrilepersonajului nostru reprezintã

demersuri creatoare în plan spiritual, elnotând temeliile unei lumi imaginare. Totdespre o formulã autosalvatoare vorbim.Diferit este doar palierul.

Un alt element semnificativ în povestirileacestea mi s-a pãrut imaginea intrusului, acelui care intervine în universurile izolate.Acesta este de cele mai multe ori binedelimitat în cursul narativ, el ieºind înevidenþã, chiar dacã apariþia lor nu perturbãîntotdeauna singurãtatea personajelor. Dareste limpede cã el este din „lumea de afarã”,alta decât cea interiorizatã a însingurãriieroilor. Oncicã, de pildã, este observatoruldin exterior, fãrã acces intim, al lumii Irinei ºia lui Doru: „(...) voi trãiþi ca într-un acvariu, tuºi Doru.” (p. 147) Chelnerul este mesageral destrãmãrii universului izolat în „O bãtaieîn uºã”, în timp ce fiica absentã a lui Alreprezintã imaginea dezinteresului pentrulumea (interioarã a) tatãlui, iar familia feteisalvate de narator (într-o oarecare mãsurã,fata însãºi este un intrus) constituiegrobianismul strãin ºi agresiv faþã de oriceformã de creaþie spiritualã.

Volumul lui Radu Mareº este genul acelade carte pe marginea cãreia ne punemîntrebãri de naturã existenþialã. Creând lumiîn care personajele sunt lãsate în voie sã-ºiconsume însingurarea, prozatorulorganizeazã patru microuniversuri narativecompacte, ce lasã impresia acutã a izolãriica formã posibilã de normalizare.Retrãgându-se într-un fel sau altul,personajele se instaleazã în veritabileanticamere ale existenþei. De-abia de aiciva putea începe viaþa lor, din punctul acesta.Iar finalurile deschise ale povestirilor suntelocvente în ceea ce priveºte consecinþeleexistenþiale posibile.

Vasile Vidican

IIIIIIIIIIIIIIIPREMIILE "RÃSUNETULUI CULTURAL"Rãsunetul cultural - decembrie 2014

IUitaþi cum s-au petrecut lucrurile:Mai mulþi oameni în costume stãteau la omasã. Priveau în gol sau unii la alþii. Fumautrabucuri ºi beau whisky. Brusc unul dintreei spuse:- Ne trebuie o taxã nouã.Toþi oamenii cu costume s-au întors spre el.- Bunã idee, confirmã un altul.- Dar ce sã taxãm? Am pus deja taxepentru toate! comentã altul.- Sã ne gândim. Trebuie sã fie un lucrufoarte important pentru oamenii depretutindeni.- Dar care sã nu fie necesar pentru noi!Se lãsã din nou liniºtea.- Am gãsit! rãsunã glasul unui alt om, înfinal. Ce ziceþi de iubire? Putem pune taxãpefiecare minut de iubire simþit de ei!- Pe fiecare lucru ce poate fi iubit...- Exact!- Ei bine, eu spun sã punem taxa pe iubire,atunci. De acord?- De acord, au rãspuns simultan restul.ªi aºa a rãmas.

II(Peste câþiva ani, departe de aceastã stranieîntâlnire)M-am trezit într-o dimineaþã ca oricare altãdimineaþã. Am mâncat. Am mers la ore. Cândm-am întors acasã, Lucia stãtea încruntatã,cu mâinile în ºold ºi ºtiam cã nimic bun nupoate ieºi din asta. Pedeapsa a fost stabilitã.Mai târziu, mã gãseam curãþând curtea.„Oricum mã trimiteau afarã” gândeam eu întimp ce cãutam lopata. „Gãseau ei un motivsã o facã”. Eu nu le spuneam niciodatã nimic,dar cred cã simpla idee cã sunt acolo, într-un colþ întunecat al imensei case îideranjeazã. În afarã de ei doi, nu cunoscmultã lume. Mai este ºi Tybalt, profesorulmeu acru ca o lãmâie. ªi mai sunt câþiva

preabuna, preafericita cutricouri de la h&mîmi bag capul în apã fiartã. de 3 ori pe zi îmi pun nefericirea la fiertfaþa mea e învelitã în foiþe mici de egoismstraturi, straturi de foiþe si machiaj.

în faþa vitrinei de la actuelle sunt EU- o limbã oranj ce face semnmorþilor.

un rictus prins de tricou, de coaste, de coate. zâmbesc cu privirea ºi toatã lumea mã crede. nu poa’ sã fie altfel!

fulare second-handne aºezãm pe podeaºi sprijinim picioarele de uºã4 fulare ce se încolãcesc.seara, fularele noastre sunt roºii ºi miros a mentã. mentã adunatã-n bãtãturile cãlcâiuluicând am cãlcat în locul acelacare abia s-a deschis mai ºtii? pe terasã erau doi adolescenþice-ºi spuneau vorbe kilometrice dedragoste.

acum, fularele noastre se întind dincolo de marginea uºiipânã la genunchi. zâmbetul nostru-i o scarã rulantã

Festivalul Naþional de Prozã Liviu Rebreanu, 2014,secþiunea pentru eleviIubirea de libertate; libertatea de a iubi

- fragment -servitori prin casã, dar mereu s-au uitat cugroazã la mine, când încercam sã levorbesc.

Când am terminat, am mers în pãdureadin apropiere. Acolo nu are cine sã mãurascã. Copacii sunt mai de treabã decâtoamenii. În zilele în care stau în pãdure, nufac nimic în afarã sã mã plimb ºi sã cautveveriþe prin crengi. În acea zi, am gãsit însãun copac care avea sã îmi schimbe viaþa.Era un copac bãtrân, cu scoarþa puþin jupuitã,care mi-a vorbit. Pe scoarþa arborelui erauînscrise douã cuvinte lungi ºi încreþite: „Teiubesc”.

Vedeþi? V-am spus cã unii copaci suntmai de treabã. Nu am auzit niciodatãcuvintele acestea de la un om. Doar la... acelbãieþel de pe deal. Doar el le-a spus. Le-apronunþat. Oare le putea scrie? Oare le puteascrijeli pe un copac? M-am întrebat adeseoriunde era. Ce se întâmplase cu micuþul bãiatcare strigase pe deal? Dacã el le scrise pecopac? Dacã era undeva, în apropiere, poatechiar în cartierul meu?

Atunci am auzit un suspin speriat printrecopacii goi ºi când am privit, un bãiat cu untopor stãtea în spatele meu. (…)

IVMinisterul a anunþat cã, în urmãtoarele

zile, taxa pe afecþiune va creºte cu minimum13%. „În urmãtoarea lunã este estimat cãtaxa ...”Mama pregãtea cina în timp ce asculta ºtirile.Uºa se deschise ºi cineva intrã. Era Eric.- Ai adus destule lemne? îl întrebã ea.- Mamã...Ea observã cã se întoarse fãrã lemne... Sautopor. Respira greu ºi panica i se citea înochi. „Oare l-au prins?” Trebuie spus cã erailegal sã tai lemne din pãdure. Ei însã nuaveau de ales. Nu îºi permiteau sã cumperelemne. Pedeapsa era, pe de altã parte, foarteasprã.- Ce este? Cine te-a vãzut, Eric? spuse eaîn timp ce îl zgâlþâia de umeri, speriatã demoarte.- Era o fatã. Stãtea acolo. Se uita la uncopac. S-a întors. M-a vãzut ºi am luat-o lafugã ... pânã aici. Am uitat... toporul, spuneael respirând greu.- Oh, Dumnezeule! ºopti ea ºi se aºezã peun scaun.Eric înghiþi, mai calm.- Nu o sã mã denunþe.- Cum?- De ce ar face-o? Toþi cei de pe ParteaNoastrã taie lemne, mamã. Condamnareamea arduce, în scurtã vreme, ºi la a ei. O sã overifice, iar cei de pe Partea Cealaltã nu vinniciodatã în pãdure. Nu au de ce.

Mama se liniºti- Dar este totuºi ceva.- ....?- În timp ce alergam, îmi striga ceva despreun copac ºi despre „Un bãieþel care a strigatpe un deal.”

Notã pentru cititor: El era acel bãieþel. (…)ªtefania Bodescu

clasa a IX-a, Palatul Copiilor Bistriþa

Concursul Naþional de Poezie George Coºbuc, 2014,secþiunea pentru elevi

între iubire ºi podea.

ca douã insomniidorm înspre mâinile talecare îmi apropie oraºulla schimb cu dragostea .sunt liniºtitã - pot sã o refuz,dar nu o fac .

tuºesc peste chipul acestacare se reneagã.ºi ca sã triºãm , altfeljocul ãsta nu se maiterminã,tragem cu ochiul pestetrupurile noastre.

sunt uºi pe care singurã nule pot deschide în vis.iau 3 guri de cafea în carenu adaug zahãrzahãrul si liniºtea îmiamintesc de tine.naufragiaþi la margineapãmântuluine privim urmele de copite

dintre valuri

vine frigul de vest, iar eubufnescacasã gâtul îþi stã imobilizat între cei dragiîn jos, spre toamna trecutãeºti abandonat în braþele tatãlui.toatã dragostea lumii între umerii tatãlui.vã rog sã mã credeþi aici mã simt în siguranþã.dacã mã credeþi e bine,dacã nu, la fel.eu nu inventez nimicetc.eu alerg. eu stau. eu bufnesc.tata lipit de spatele meuîmi þine de frig.când stãm câteodatã faþã în faþãel îmi zâmbeºte înfiorãtor de blândºi uit sã îl mai cert cã nu mi-a dat banii dechirie.pentru o clipã mã simt singurã, nenorocitã,nedemnã.apoi îmi aduc iar amintecã a uitat sã îmi cumpere cola,cã nu m-a dus la bistriþa de crãciun.el mã priveºte mândruºi are urechile cusuteca dumnezeu.

Ancuþa BoraColegiul Naþional Liviu Rebreanu

Bistriþa

IVIVIVIVIV Rãsunetul cultural - decembrie 2014

Redacþia:Redactor ºef: Andrei Moldovan

Redactori: Icu Crãciun, Vasile V.Filip, Menuþ

Maximinian, Aurel Podaru,

Andrea Hedeº, Vasile Vidican

Prezentare graficã: Maxim Dumitraº

Tehnoredactare: Claudiu Moldoveanu

Adresa:str. Bistricioarei nr. 6, Bistriþa - jud.

Bistriþa-Nãsãud; email:rasunetul@rasunetul.ro

Poezie

Tudorica Bindea: Icoanã, Cubul, Odihna artistului,Lamento al ultimilor cântãreþi, Naturã moartã cu eroi (7)Ioan Borºa: Poeme creºtine (Întemeierea cuvântului,Oropsitul, Alchimie, Punctul, Muritorul) (3)Vasile Cihãrean: Un acatist pentru tine, Tablou, Pâlcuride suflete, Schit la Buscatu, Schit pe Meseº, Poem,Podul (4)George Vasile Dâncu: Universul Mama, XII. Viaþa ta,Copilãria mea. VI. La înmormântarea ta (11)Suzana Deac: Învârteºte-mã ºi uitã mãsurile, ªi azi ºimâine, Serile, cuflãcãri puþine, se întorc, Moareprimãvarala pas, Trandafirul din aºternut, Sãrutã-mã pebuze fãrã pete, Întrebare întoarsã din drum (6)Menuþ Maximinian: Nu ne maispunem nimic, E vremealeandrilor, Balerina bibelou, Mâinile, Satul din ilustratã,Cruci plutitoare (7)Ioan Mãrginean: Baladã pentru Amelie, Era alt timp, Fãrãgreº umbrele toate cântau, Nevãzutul nu coboarã înmorminte, Rãdãcinile nu rãspund, ele pun întrebãri,Vechile izvoare ca luna trec prin inimã (9)Victoria Fãtu Nalaþiu: Tabloul ce cântã, Tabloul durerii,Artiºti în þara nimãnui, Undeva departe, departe, Tãcerilede dincolo de timp (3)Aurel Podaru: firuþa din deal (4)Flore Pop: Încã o amânare, Rezistenþa materialelor,Întemeiere, Calmul împãrãþiei, Copii dupã documenteimportante (10)Veronica ªtir: Vis, Stradivarius, Iarbã de mai, Logodnã,Oraºul, Iunie, Ghiocelul (5)Ion Radu Zãgreanu: Risipitorul, Prin cãtarea ochelarilor,Statuia, Numere fãrã rãspuns (5)

Poeþi pictori: Vasile Cihãrean (Cândva), Victoria FãtuNalaþiu (Spaþiul dintre gânduri), Gheorghe Mizgan (Ritmulsecundelor), Maria Olteanu (Îmi place sã cred) (8)

Prozã

Olimpiu Nuºfelean: Un fulg de nea în palma fierbinte (1)Traian Parva Sãsãrman: Ceteraºu (2)Aurel Pop: Plouã. Început de decembrie (6)

Comentarii critice

Andrea Hedes: Fals tratat despre suflet (Adrian Suciu)(2), La asfinþit de Eden (Leon-Iosif Grapini) (3), Sonatalunii (Cassian Maria Spiridon) (4), Fratele mai mare (NinaComan) (5), Precum în Poem (Ioan Pintea) (6), Partir…(Radu Ilarion Munteanu) (7), Cartea descrierii þãrilor lumiidupã Ioan (Ioan Cioba) (8), Dresurã de cuvinte (Marius

Sumarul anului 2014 al “Rãsunetului cultural”Grama) (9), Pescuitorul de perle (Adrian Popescu) (10),Petite chanson de carillonneur (11), Agonie ºi extaz(Stela Iorga) (12)Ioan Es. Pop: Locul unde se fabricã timp (11)Vasile Vidican: Sã-l cunoaºtem mai bine pe Rebreanu(Andrei Moldovan) (2), În cãutarea Omului Cosmic(Alexandru Cristian Miloº) (3), Þara Nãsãudului în amintiri(4), Apropierea de Marin Mãlaicu-Hondrari (5), Icu Crãciun– bucuria de a fi aproape de ceilalþi (6), Despre plãcerile pescuitului (Adrian Gagea) (7), Untalent confirmat (Cristi Ardelean) (8), Comori recuperate(Ioan Bindea) (9), Cum sã râdem amar (Daniel Bãnulescu)(10), Eseu despre însingurare (Radu Mareº) (12)

Confluenþe

15 februarie: 174 de ani de la naºterea lui Titu Maiorescu.Pagini uitate (corespondenþã) (2)Niculae Gheran – 85: Emese Cîmpean (Iubite DomnuleGheran), Icu Crãciun (L-am vãzut ºi ascultat…), IacobNaroº (Din „Cuibul visurilor”, La Mulþi Ani!), OlimpiuNuºfelean (Editorul maratonist), Aurel Podaru (De ladezamãgire, la bucuria unei prietenii nemeritate), VirgilRaþiu (Prozatorul) (10)Gheorghe Pârja: Paharul scump, Piatra din alun, Mânia,O lume, Priveliºte tandrã, Noiembrie, spre searã, Poetulºi visul (3)Marcel Lupºe la 60 de ani, în dialog cu Aurel Podaru,spre un nou „Punct ºi delacapãt” (6)Aurel Podaru: Povestea unei ediþii (7)Luminiþa Pop: Cititorul prim ºi cititorul secund – aspecteale receptãrii psalmilor biblici (4)Monica Salvan: „armuri din pânzã de pãianjen” saudespre poezie ºi traduceri. Întâlniri cu poeta Letiþia Ilea(9)Un secol de la declanºarea primului rãzboi mondial (înliteratura popularã) (8)Echim Vancea: pact, aºteptarea, o lunã ca o bucuriefalsã (5)Ion Vlad – 85: Olimpiu Nuºfelean (ion Vlad ºi lecturacãrþilor ca eveniment al cunoaºterii (11), Mircea Petean,Aurel Podaru (Prin Ion Vlad la Pavel Dan), Maria Tofanã(11)

Premiile „Rãsunetul cultural”

Festivalul Naþional de Poezie George Coºbuc, 2014 –secþiunea pentru elevi: Ancuþa Bora (preabuna,preafericita cu tricouri de la h&m, fulare secon-hand, cadouã insomnii, vine frigul de vest, iar eu bufnesc) (12)Festivalul Naþional de Prozã Liviu Rebreanu, 2014 –secþiunea pentru elevi: ªtefania Bodescu (Iubirea delibertate; libertatea de a iubi) (12)

Antologie SSBN

Nicolae Avran: Psalm (3)Nicolae Bosbiciu: Dacã ne apropiem (10)George Vasile Dâncu: Biografia secretã (6)Ion Mãrginean: Poem copil (4)Alexandru Cristian Miloº: Chibrit roºu (2)Flore Pop: Testament (7)Veronica ªtir: Calendar (11)

Aducerile-aminte

Ben. Corlaciu: Noapte de mai pe front (8)Mihai Eminescu: Colinde, colinde (12)Carmen Sylva: Monumentul (5)[Despre Alexandru Hurmuzachi – fragment], din Familia,1866 (9)Grigore Vieru: Legãmânt (1)

Editoriale

Andrei Moldovan: Când tragi o linie (1), Bucãtãrie ºiculturã (2), Democraþie ºi cenzurã (3), Ce poate ºi ce nupoate literatura (4), Reginele României ºi literatura (5),Generaþii literare (6), Eminescu 125 – Cum ar îngheþamuculcondeiului (7), Literaturã ºi experiment (8), Poeþifãrã de poezie (9), Umbra cea vie a lui Liviu Rebreanu(10), Aniversãri (11), Sala Baudelaire (12)

Memoria fotografiei

Flore Pop ºi Corneliu Coposu (3)Spectacol de teatru la ªanþ în perioada interbelicã (4)

Diverse

Vocea redactorilor: Icu Crãciun (La mulþi ani, „Rãsunetulcultural”!), Vasile V. Filip („Rãsunetul cultural” la ora unuiprim bilanþ), Andrea Hedes (Despre lumini ºi umbre),Menuþ Maximinian (Proiectul), Aurel Podaru (Zece),Vasile Vidican (2013) (1)