Răsunetul cultural iulie 2015

4
Rãsunetul cultural An. III; Nr.7 (28), iulie 2015 Apare lunar sub egida Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România Supliment literar ºi artistic realizat de Societatea Scriitorilor din Bistriþa-Nãsãud EDITORIAL EDITORIAL EDITORIAL EDITORIAL EDITORIAL Grâu cu cruci în sudul Basarabiei (zoom.mediafax.ro) Doina (fragment, din variante) Codrule Mãria Ta Umbra dã-mi ºi mila ta De mi-i dor ºi de mi-i jale Sã mã plâng Mãriei Tale ªi mã plâng de strâmbãtate Ca la inimã de frate ……………………… C-au fãcut moºia mea Trecãtoare altuia Dat-au þara vântului Iar faþa pãmântului Pe copita calului Pe talpa Muscalului ………………………. Într-al þãrii mele sfat Se-ncuibarã – un pãcat ªi mã vând, mã bucãþesc Zilnic mã precupeþesc. Mihai Eminescu (Opere, vol. III, Fundaþia Regele Mihai I, 1944, p. 22) Spiritul Basarabiei Se întâmplã cã nu miturile ºi legendele, de care Basarabia nu duce lipsã, nu valorile pe care oamenii sãi le-au produs au marcat profund prezenþa sa în istoria neamului românesc, ci destinul ei de un tragism înãlþãtor. Nu Ardealul (zãmislitor de energii) este provincia care reprezintã componenta tragicã, existentã la orice popor menit sã fie o prezenþã unicã ºi inconfundabilã în concertul popoarelor lumii, ci Basarabia. Iar asta pentru cã acolo s-au scris pagini memorabile ale neamului românesc, pentru cã acolo este încã vie gloria Muºatinilor, pentru cã la graniþa de rãsãrit s-au înãlþat cele mai puternice cetãþi de apãrare ale domnitorilor moldoveni (Soroca, Hotinul, Cetatea Albã), unele ajunse acum în hotare strãine, pentru cã este pãmântul martor al unor izbânzi peste care praful vremii este greu sã se aºeze, pentru cã acolo sufletul oamenilor este rãpitor de frumos, iar doina se aude mai tulburãtor decât oriunde. Nu este de mirare, iatã, cã a stârnit gelozia zeilor, precum eroii homerici. Lovirea s-a întâmplat brutal, absurd ºi prin trãdare. Când ruºii, în pragul invaziei lui Napoleon (1812), nu mai sperau nimic prin tratatul de pace cu turcii (Bucureºti, la Hanul lui Manuc), li s-a pus în braþe, în mod surprinzãtor, þinutul românesc dintre Prut ºi Nistru, prin uneltirile unui trãdãtor de profesie: Manuc Bei. Acest Manuc, armean nãscut în Bulgaria, unul dintre cei mai bogaþi oameni ai Europei de atunci (îi împrumuta cu sume considerabile pe domnitorii români), cu un han impresionant (pentru vremea aceea, dar ºi pentru cea de acum) la Bucureºti, deopotrivã în slujba turcilor care l-au fãcut bei de Moldova, ca ºi în a muscalilor care i-au eliberat un paºaport rusesc, a fãcut jocul celor din urmã. Ironia sorþii face ca acest Iuda al neamului românesc sã îºi fi dus restul zilelor în Basarabia þaristã, unde este ºi înmormântat, iar noi, românii de azi sã dedicãm cântece romanþioase hanului ce stã încã în picioare ºi care este mai degrabã un loc al crucificãrii. Pentru românii din þinutul care avea sã se numeascã de atunci Basarabia, marile încercãri abia aveau sã înceapã. Nimeni nu a simþit mai profund ºi nu a redat mai rãscolitor o astfel de durere decât Mihai Eminescu: „Din Hotin ºi pân-la mare/ Stau duºmanii în picioare/ ªi Muscalii ºi Calmucii/ ªi nici ciuma nu-i mai duci/ ªi nici Nistrul nu-i îneacã/ Saracã þarã, saracã!” (M. E., din variantele la poezia „Doina”, Opere, III, 1944, p. 11) Particularitãþile fonetice ale graiului moldovenesc nu sunt întâmplãtoare. Eminescu avea sã intuiascã dimensiunea tragicã a neamului prin frângerea Moldovei: „Tu numai îþi ºtii chinul ce inima-þi sfãramã/ Ai plânge dar n-ai lacrimi, Moldovo – mamã, mamã!/ Zãdarnic codri mândri de vânt mereu îi clatini,/ Pierdutã- i pân-ºi umbra mãreþilor Muºatini.” (Ibid., p. 21) Tragicul nu este doar o regretabilã ºi nemeritatã coborâre, o prãbuºire, ci mai degrabã o înãlþare a spiritului care pluteºte senin ºi întãritor peste toate dezastrele. Nu este de mirare cã aici s-au scris cele mai frumoase poezii despre limba româneascã, bunul cel mai de preþ, prin care un popor s-a ivit ºi prin care urcã în istorie, fie ea ºi, vremelnic, vrãºmaºã: „Limba noastrã-i limbã sfântã,/ Limba vechilor cazanii,/ Care-o plâng ºi care-o cântã/ Pe la vatra lor þãranii.// Înviaþi-vã dar graiul,/ Ruginit de multã vreme,/ ªtergeþi slinul, mucegaiul/ Al uitãrii-n care geme.” (Al. Mateevici, „Limba noastrã” în „Poezii”, Bucureºti, 1926) Pagina aceasta, iubite cititorule, nu este o lamentaþie, ci – sper! – un neînsemnat omagiu adus Clopotelor Învierii. Andrei Moldovan ADUCERILE-AMINTE:

description

Supliment literar şi artistic realizat de Societatea Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud

Transcript of Răsunetul cultural iulie 2015

  • Rsunetulcultural An. III; Nr.7 (28), iulie 2015Apare lunar sub egida Filialei Cluj a

    Uniunii Scriitorilor din RomniaSupliment literar i artistic realizat de Societatea Scriitorilor din Bistria-Nsud

    EDITORIALEDITORIALEDITORIALEDITORIALEDITORIAL

    Gru cu cruci n sudul Basarabiei(zoom.mediafax.ro)

    Doina(fragment, din variante)

    Codrule Mria TaUmbra d-mi i mila taDe mi-i dor i de mi-i jaleS m plng Mriei Talei m plng de strmbtateCa la inim de frate

    C-au fcut moia meaTrectoare altuiaDat-au ara vntuluiIar faa pmntuluiPe copita caluluiPe talpa Muscalului.

    ntr-al rii mele sfatSe-ncuibar un pcati m vnd, m bucescZilnic m precupeesc.

    Mihai Eminescu(Opere, vol. III, Fundaia Regele Mihai I, 1944, p. 22)

    Spiritul BasarabieiSe ntmpl c nu miturile i legendele, de care

    Basarabia nu duce lips, nu valorile pe care oamenii sile-au produs au marcat profund prezena sa n istorianeamului romnesc, ci destinul ei de un tragism nltor.Nu Ardealul (zmislitor de energii) este provincia carereprezint componenta tragic, existent la orice popormenit s fie o prezen unic i inconfundabil nconcertul popoarelor lumii, ci Basarabia. Iar asta pentruc acolo s-au scris pagini memorabile ale neamuluiromnesc, pentru c acolo este nc vie gloriaMuatinilor, pentru c la grania de rsrit s-au nlatcele mai puternice ceti de aprare ale domnitorilormoldoveni (Soroca, Hotinul, Cetatea Alb), unele ajunseacum n hotare strine, pentru c este pmntul martoral unor izbnzi peste care praful vremii este greu s seaeze, pentru c acolo sufletul oamenilor este rpitorde frumos, iar doina se aude mai tulburtor dect oriunde.Nu este de mirare, iat, c a strnit gelozia zeilor, precumeroii homerici.

    Lovirea s-a ntmplat brutal, absurd i prin trdare.Cnd ruii, n pragul invaziei lui Napoleon (1812), nu maisperau nimic prin tratatul de pace cu turcii (Bucureti, laHanul lui Manuc), li s-a pus n brae, n mod surprinztor,inutul romnesc dintre Prut i Nistru, prin uneltirile unuitrdtor de profesie: Manuc Bei. Acest Manuc, armeannscut n Bulgaria, unul dintre cei mai bogai oameni aiEuropei de atunci (i mprumuta cu sume considerabilepe domnitorii romni), cu un han impresionant (pentruvremea aceea, dar i pentru cea de acum) la Bucureti,deopotriv n slujba turcilor care l-au fcut bei deMoldova, ca i n a muscalilor care i-au eliberat unpaaport rusesc, a fcut jocul celor din urm. Ironia soriiface ca acest Iuda al neamului romnesc s i fi dusrestul zilelor n Basarabia arist, unde este inmormntat, iar noi, romnii de azi s dedicm cnteceromanioase hanului ce st nc n picioare i care estemai degrab un loc al crucificrii. Pentru romnii din inutul care avea s senumeasc de atunci Basarabia, marile ncercri abiaaveau s nceap. Nimeni nu a simit mai profund i nu aredat mai rscolitor o astfel de durere dect MihaiEminescu: Din Hotin i pn-la mare/ Stau dumanii npicioare/ i Muscalii i Calmucii/ i nici ciuma nu-i mai

    duci/ i nici Nistrul nu-i neac/ Sarac ar, sarac!(M. E., din variantele la poezia Doina, Opere, III,1944, p. 11) Particularitile fonetice ale graiuluimoldovenesc nu sunt ntmpltoare. Eminescu avea sintuiasc dimensiunea tragic a neamului prin frngereaMoldovei: Tu numai i tii chinul ce inima-i sfram/Ai plnge dar n-ai lacrimi, Moldovo mam, mam!/Zdarnic codri mndri de vnt mereu i clatini,/ Pierdut-i pn-i umbra mreilor Muatini. (Ibid., p. 21) Tragicul nu este doar o regretabil i nemeritatcoborre, o prbuire, ci mai degrab o nlare aspiritului care plutete senin i ntritor peste toatedezastrele. Nu este de mirare c aici s-au scris celemai frumoase poezii despre limba romneasc, bunulcel mai de pre, prin care un popor s-a ivit i prin careurc n istorie, fie ea i, vremelnic, vrma: Limbanoastr-i limb sfnt,/ Limba vechilor cazanii,/ Care-oplng i care-o cnt/ Pe la vatra lor ranii.// nviai-vdar graiul,/ Ruginit de mult vreme,/ tergei slinul,mucegaiul/ Al uitrii-n care geme. (Al. Mateevici,Limba noastr n Poezii, Bucureti, 1926) Pagina aceasta, iubite cititorule, nu este olamentaie, ci sper! un nensemnat omagiu adusClopotelor nvierii.

    Andrei Moldovan

    ADUCERILE-AMINTE:

  • IIIIIIIIII VIAA LITERAR Rsunetul cultural - iulie 2015

    Volumul Epistole al Luciei Sav (Prefade Andrei Moldovan, Editura Casa Crii detiin, Cluj-Napoca, 2015) st sub semnulunei luminoziti molcome, cumvanostalgice, cu care rndurile soieiregretatului poet i latinist Vasile Sav seinsinueaz n spiritul lectorului pe nebnuite.

    Fr a se ndeprta de cerinele esenialeale genului, scrisorile autoarei par maiapropiate de literatur, de universul ficiunilorblnde i al formelor ce caut intensesteticul.

    Sunt foarte rare desprinderile autoarei delumea seductoare a crilor. Mareamajoritate a textelor cuprinse n acest volum(poeme, le numete pe bun dreptate prefaatorul) fac referire la literatur. Fie cfac trimitere la textele destinatarilor, sau lacele proprii (sau ale lui Vasile Sav), epistoleleLuciei Sav sunt duioase ode cu accenteelegiace nchinate literaturii i celor caretrudesc pe altarele ei. Nici nu se putea poatealtfel, innd seam c vorbim despre ofamilie de literai n adevratul neles alcuvntului.

    Dei scrisorile sunt adresate unorpersoane care exist cu adevrat (IonMurean, Adrian Popescu, ConstantinZrnescu, Dan Damaschin, AndreiMoldovan, Iulia Cublean etc.), ele par maidegrab personaje desprinse dintr-unvolum de poeme n proz, cu personaje ntoat regula. Graie stilului i tonalitiitextelor, att destinatarii, ct i oamenii lacare face referire autoarea suntmetamorfozai n adevrate personaje.Deschid volumul la ntmplare: Preabunulnostru prieten Adrian, tu, prozator cu har,subtil, ironic i cronicar subire, cu judecioneste, cu fraze atent alese, bine cumpnite,i verdicte juste, ngduie-mi tu s-i trimitepistola aceasta care, ndjduiesc, o s-ipricinuiasc mai mult ncntare dectrevolt i-ntristare. (p. 76), i ncepescrisoarea Lucia Sav ctre Adrian ion.

    A dori s remarc, n alt ordine de idei,

    Despre farmecul delicateii epistolareun aspect ce se impune a nu fi trecut facil cuvederea. n ciuda insistenei cu care autoareai exprim neapartenena la tagma criticilorliterari, nu se poate s nu semnalez aiciprofunzimea i consistena notelor sale delectur. Exist n textele acestea un spiritspeculativ pe care nu muli critici literari l

    au. Lecturnd volumul Alcool al lui IonMurean, scriitoarea remarc bunoar,faptul c (...) dincolo de nota ludic apoemelor, ni se dezvluie sentimentuliubirii cretineti, nelegerea adnc anaturii umane, refuzul domniei-tale dea-i dispreui i osndi pe cei slabi dinfire pentru rtcirile lor, solidaritatea cusemenii aflai n suferin. (p. 15)

    Deasupra tuturor textelor dinvolumul acesta ns, plutete un soi delumin intens i domoal n acelaitimp, aproape o senintate a minii i asufletului, aa cum spuneam. Cred csenintatea aceasta poate fi pus peseama faptului c lecturnd rnduriledoamnei Sav, asitm la un exerciiu denelepciunea spiritual. Dei scrise dinsuflet, epistolele acestea sunt trecuteprin mai multe filtre spirituale care,departe de a denatura n vreun felmesajul, i confer consisten (i nudoar literar!).Consider c lecia ce se cuvine a finvat nainte de toate din volumulLuciei Sav este aceea a curenieispirituale. Citind cu atenie, vom observacum rndurile autoarei transcedcotidianul, grijile lumii n care ne zbatem,meschinul la care suntem nevoii s

    asistm. Nu cu revolt exclamativ scriedoamna Sav despre ciorbia dietetic, saudespre omerul Vasile Sav, ci cu o seninresemnare, cu aproape o glnicie de carepuini suntem n stare. Atent i grijulie laforma textelor, autoarea nu ignor sub nicioform coninutul. Astfel c mesajul subsidiar,lecia de nvat la care fac referire secontureaz limpede n spatele cuvintelor.Epistola care exprim cu elocin celeexpuse mai sus, pe lng cea adresatcoanei Chiria, este cea adresat C(t)linei.Un adevrat poem (insist, grija pentruform): Doct copil, drgla copil, Clina,ngduie-mi s-i dau de veste, n epistolaaceasta, c nu-s pe tine suprat acuma cm-ai fcut tu de minune-n urbea noastr,cnd aspru tu m-ai criticat (...). (p. 127) Unastfel de text d msura manierei n careprivete un autor literatura i lumea literelor.Dincolo de duioasa condescenden ascriitoarei, niciun resentiment nu rbufneten scrisoarea sa. Ceea ce n multe cazuri setransform ntr-o replic acid i o disputde argumente, devine aici un text exemplarprin tonalitate i atitudine.

    Cred c tocmai din motivele expuse maisus, poemele cu care sunt nsoite epistoleleLuciei Sav sunt oportune i merg mn nmn. Ca n cazul scrisorilor, o ateniedeosebit este acordat formei acestorfulguraii elegiace, cele mai multe dintre elefiind dedicate fie lui Vasile Sav, fie altorpersonaliti din lumea literelor.

    Una peste alta, Epistolele Luciei Savreprezint o delicat mostr de spirit nobil,de echilibru sufletesc i intelectual, dedragoste pentru literatur i nu n ultimulrnd, de afeciune pentru semeni.

    Vasile Vidican

    A scrie astzi un roman istoric este un actde curaj i, n acelai timp, de risc: acela dea aluneca n cliee sau ntr-un didacticismpopularizator de evenimente i secvenerevolute din trecutul zbuciumat i neguros alistoriei. Actul ndrzne const n provocareape care o etaleaz varietatea formulelor istructurilor inspirate ale povestirilor iromanelor istorice ale naintailor;capodopere ale genului, att romneti cti universale; m gndesc la romaneleistorice ale lui Walter Scot, AlexandreDumas, dar mai ales la nuvela AlexandruLpuneanu de Costache Negruzzi sauDoamna Chiajna a lui Al. Odobescu, orimai trziu, nceputul secolului XX dominatde capodoperele lui Sadoveanu: FraiiJderi,, Neamul oimretilor, Creanga deAur.

    Tnrul scriitor, student la Istorie, MarianHorvat, autorul romanului Codrul ducelui,cu o prefa de Andrei Moldovan, 2012) i alpovestirii istorice Vasile Vod (ed. AVALON,2015, prefaat de Ovidiu Pecican), are acestcuraj, de abordare a unui gen literar ce parea-i fi epuizat structurile stilistice, nu ns itemele.

    Cu dezinvoltur i elan tineresc, MarianHorvat se aventureaz pe acest drumbttorit de scriitori canonici celebri i i

    asum cutezana de a duce mai departesarcina de a terge colbul.de pe cronicebtrne, vorba lui Eminescu, i de a nedezvlui trecutul ntr-o formul artisticincitant, plin de aventur i fantezie; oredescoperire a romantismului romnesc,am zice noi, care a constituit o achiziie derezisten a literaturii noastre, valorificat deautor n mod stilistic original, dnd astfeldovad de talent, intuiie hermeneutic i osolid erudiie.

    Povestirea ne poart n ritmul negruzzianori odobescian prin ara Moldovei, un inutal belugului, ndestulrii i al mierii, dar ial nvlirilor, pustiirii i nestatorniciei ntr-oepoc de nesiguran i instabilitate politic,a trdrilor i schimbrilor de domnie

    Cu Vasile Vod, riti i ctigimanevrate de nalta Poart. Sunt prezentatedou tipuri antitetice de domnitori: tipuldomnitorului labil, slab i trdtor, avid debogie, care i prsete n mod la tronulgolind visteria rii, n persoana lui MoiseMovil.. La polul opus se afl personajul defactur machiavelic Lupu Coci, devenitVasile Lupu, un adevrat baibeu, cum seproclam el nsui n faa norodului i aboierilor. Vasile Vod este nzestrat cucharism, plin de voin i drzenie, maremeteugitor al cuvintelor cu care seducepoporul. Latura machiavelic i estesugerat disimulat prin unele atitudini icomentarii auctoriale, ca de exemplu nscena nscunrii: Lupu Coci se ridic depe tron i mbri sala cu privirea. Toi ceide fa l cercetau aproape ca pe un zeu, iasta nu putea dect s-i sporeasc ambiiile(p. 118).

    Vasile Vod al lui Marian Horvatconstituie o reflectare a trecutului istoric dinperspectiva unui ideal naional de afirmaren rndul naiunilor din Europa, aa nctelementele realitii istorice sunt distilate deviziunea i imaginaia naratorului ntr-o formde expresie original transfigurate ntr-orealitate nou spiritual-afectiv specificoperei de art, care d impresia de autentic,de realitate prezent. Autorul abordeaz o

    atitudine de intropatie, unEinfhlung, o transpunere n eurilepersonajelor i a naturiinconjurtoare n manifestrile ei vari-ate sau sublime i caut s exprimeomul integrat (der Mensch ganz),dup o sintagm a filosofului marxistGeorg Lukcs.Vasile Horvat pleac n romantismulsu artistic dintr-un sentiment aldatoriei, ca om de cultur, o datorieradical fa de izvoare, fa deuniversul istoric arhaic n scopuldefinirii trsturilor specifice aleneamului cu petele de lumini iumbre sau clarobscur. El sedovedete un maestru n folosireaunui limbaj arhaic specific epocii, adetaliilor i descrierilor de natur, darmai ales n analiza strilorcontradictorii ale personajelor. Chiari moto-urilor aezate la nceput decapitol, le d o funcie oracular,realiznd astfel i legtura cudocumentele i izvoarele istoricemotenite de la cronicari celebriprecum Miron Costin, Grigore Urechesau Dimitrie Cantemir.

    narmat cu erudiie i vasteinformaii culturale, precum i cu o nelegeredialectic a evenimentelor istorice, MarianHorvat ne ofer o imago mundi, unWeltanschung de calitate, creia i d valoarei verosimilitate prin fantezia i ficiunea sasclipitoare, convingndu-ne c istoria mainseamn magistra vitae i c ea poatedeveni un brand naional, un focar valorici nnobilator al sufletului, un formator decaractere sub auspiciile unui romantismistoric, exemplu fiind acei muchetarislujitori devotai ai domnului i ai riiMoldovei: Iancu Ruset, Oarga Sasul, BogdanCoribut, sau Marcu Nechita.Aadar, cu Vasile Vod, M. Horvat risc ictig!

    Ioan L. imon

  • IIIIIIIIIIIIIIIANTIER LITERARRsunetul cultural - iulie 2015

    MEMORIA FOTOGRAFIEIScriitori n sala Baudelaire (2)

    Sala Baudelaire agzduit cu ani n urm

    reuniunile Cenaculum,dar i alte importante

    ntlniri literare. Azi este oamintire, prin

    modernizarea total acldirii unde a existat

    (Colegiul Naional PetruRare Beclean). Aceast

    rubric se dedicscriitorilor care i-au trecut

    pragul, au citit sau auopinat acolo.

    n acest numr,poetul Ion Murean

    declamnd din noile salepoeme.

    Era alt timpVeniciile i ntorceau ochii pe dosCum taina iubirilor trziiAmurgurile cocoate pe ceuriStteau s se coacn palma grbitei moriCu ochi istovii clipele plngCum ploile pe rana lumiiCeas pgn ecoul ca un scurt fluieratSingura grabNinsorile din furca buniciiCele pentru mil i rtciri pmnteneVorbesc cu umbrele toaten aceeai direcie a apelor strmteUnde au mai rmas doar teii i nota de platTu nu aveai cum fi acoloErai ca o oapt n alt luntren care peti ca nite literenotau n veacul lui HristCopacii ca gratii btrneFructiere ruginite ineau sngele toamneiSperietoarea de psri levita n transDeasupra mcieului n vlvtiLumina acoperi de zpadAvea miros cruntSrut trecut n foaia de observaieCafeaua ca un abur ncolcea clopotul

    POEME de Ioan Mrgineancatedraleii oraul vechii anticariatele cufundate-n lecturButoiul de Aur sttea la taifasi mai aducea aminteDe plcinta cu brnzi de rochia ta verdeCa bulevardele pline de rcaniDe ultima dimineai de cei douzeciicinci de leiCe mai pstrauTranspiraia din palma mamei

    Bunica e o grdin cu pomi i srbtoriRecunosc ceasul tnr i alba crizantemPdurea i-a fcut n jurul ei bisericCioplete cruci pentru cerbiNu-i oapt n leagnul eiS nu zmbeasc cuviosSi gnd ngenuncheatDeodat trei degete se unescn taine de luminii rugi n flarea tinereiiO cscioarUnde se nate un copilaLer din ler o leru-i lerCununa luiNu va trece cu lunaCi nici pas nu va lua din drumPe-nserat e ca o mireasTmind albastra lunCa o lacrim risipit n ploin care mi spl dimineilei parbrizuli copilria meaPe care a uitat-oLng oala cu ciorb

    Caii de mai danseaz pe piane stricateAu toporai n urechi i perucii piciorangeS vad pn la etajul doiUnde toate grijile nascAa cum nasc oriceii i leviatanulCe-i nghite pe cei nedoriiLumina ajunge mei repeden gri deprtateUrmrete fiece nechezatEu am crescut n oraul acelaUnde hoii de cai

    Aveau inima ptrati degetele mbrcate ca de mormntareAmanii veneau aiciCu aventuri cu totDuhnind a putrede lichioriCu cicatrici i nasul cum piramidele dormindFemei pariau pe divoruriBa chiar i pe mineCel ce clream un cal cu un ochi nchisCu nume ca o copit isclit pe nisipUnii caiVeneau direct din rzboaieCu care cu tot i cu horte de cnturiMamele i plngeau copiiii nu voiau s se mngiePentru c nu mai suntAu rmas n statui i-n ceruri adnciUnii se mai scald-n ierburii-n umbre de atene i romeDe dunri i nopi curgtoareInima urca sute de trepteCine va fi nvingtorul ?Cine va fi?Ceea ce am vzut i spun Ameliei mrturia mea are cldura sngeluiCe nu tia sfritulPleoapele ineau n dini frunze viiInima ta era ca o punteNisipul fierbinte peste care-n galopCaii dau buznan oraul spintecatCe se suie la cerOchii mei AmeliePori larg deschise

    n spatele meu, autobusulCel rouCa pragul ruinatCa fntna ce izvora fluturiNoapte caraghioasCara statuia zeului pgnToi condamnaiinva limba limitelorPe cel necunoscutPe care l-ai zidit n sursuril voi nate pentru nesfrite visrintr-un templuDin care luminantoarcea AreopagulPe cealalt parte

    O PARODIE DELUCIAN PERA:

    IOAN MRGINEAN

    Era alt timpEnoriaii m-ntmpinau cu ochipioiCnd m-ntorceamdin inevitabilacltorieDe la Dej, da, de la Deji erau bucuroiDin nou la Ccu sm tie.i frecau palmele isalutauCu ochii aburii de respect,Btrnele, unele, chiar lcrimaui eu le binecuvntam directAcolo-n poart, din mers,Pstram n minte imaginea lori noaptea o reproduceam n versi versul n poem rscolitor.i tu, draga mea, erai acolo,n amintirea aceasta frumoas,M ateptai de cele mai multe ori solo,Iar cteodat cu cteva vecine acas.C era primvar sau toamn,Totdeauna pe mas aveamO fructier cu mere i tu, ca o doamn,Ne serveai i noi cu poft mncam.Parc psri, mi amintesc,n cerul gurii atunci ne zburau,Aveau merele un gust dumnezeiesc,Dar i alte fructe acelai gust aveau.Cafeaua, e drept, uneori mirosea a nut,Dar nu mult timp, numai n post,Aveam la anticariat un poet cunoscutCare imediat mi fcea de cafea rost.Nici de brnz nu duceam lips,Ce de plcinte fcea mamaEi, dar timpul acela a intrat n eclips,Altor vremi dm acum vama.Important e c astzi pot despre orice sscriuC dac faci bine, gseti la fel bine,i mai ales faptul c la Ccuntlnirea scriitorilor nc se ine!

  • IVIVIVIVIV Rsunetul cultural - iulie 2015

    Redacia:Redactor ef: Andrei Moldovan

    Redactori: Icu Crciun, Vasile V.Filip, Menu Maximinian, Aurel

    Podaru,

    Andrea Hede, Vasile Vidican

    Prezentare grafic: Maxim Dumitra

    Tehnoredactare: Claudiu Moldoveanu

    Adresa:str. Bistricioarei nr. 6, Bistria - jud. Bistria-

    Nsud; email:[email protected]

    CONFLUENE

    Arcadie Suceveanu:Poemul de trecere

    S te transferi n starea unui teii s priveti prin prisma lui de floare,S ari lumina cu statui de zeiPeste cmpii de mituri necesare.

    S-mbraci viziunea ierbii i s veziC-i d n spic de dragoste chitara,S arzi ca roua i s n-ai dovezi,De glasul tu s creasc-n cmp secara.

    Clepsidra zilei s-o ncarci cu crini,nalt acord al muzicii din sfere.Cnd vei cnta n pomii anonimi,S se aprind muguri de-nviere.

    S ipe fructul, ca un prunc, n florii-n somnul pietrei iarba viitoare,S plng magii-n patul lor de norii steaua-n tronul ei de lcrimare.

    Emilian Galaicu Pun:Ikeban

    ca pe ace - trupurile noastre-ngenuncheate-n ikeban

    sub diferite unghiuri fa dedumnezeuca trei crucificai de pe golgota

    altfel (acor)dndu-i fiecaresufletulpentru a-L recepta

    att de singuri c se nate:eli eli lama sabacthami!

    i strigtul eliberat propaghotarele fiinei dincolode spaiul domestic unde

    - ca pe ace - trupurile noastre-ngenuncheate-n ikeban

    fac umbrpmntului i-ncearc-ncearc-ncearc s ptrunzdincolo de amin-tirea alor mei ti si - stafii pe mirite -

    ca pe ace - ngenuncheat ikebano ar-n patruzeci i ase: d-ne-onou astzi!

    cnd nsui Tatl nostru-asemeni noueste -ca pe ace - ngenuncheat ikebann trei fee: nu tie nici unace fac celelalte dou, fiindctac nu-aud nu vd nici chiar cu umbrele

    nu se intersec...

    Valeriu Matei:Ploi n aprilie

    plou n aprilie cu zgomot de pai obosiide parc-n prunci orfani azi plnge Dumnezeui-i nencptoare umbrela tinereii(mai tineri cu o moarte mereu)de lncile reci ale ploii cum stm sprijinii, e ziua nvierii, dar vestea nu-i are vestiiidestinului, ntru mplinire, i mai lipsete-un popor,ne-au ngropat n pulberea urii lorpelticii veseli lundu-i arginii i drumu-i mereu la-nceput, bifurcat ca o limb de arpe,meandrele i le poart dincolo de obinuin, de fire,din valea plngerii norii pogoar lent i subirefirele reci ale ploii ca strunele rupte din harpe... paii se ntrerup, radiai din indefinitul prezent,msura sfinxului pulverizat bntuie zrile,n scriptele clipei defileaz iertate erorile,apelul mueniei i flutur condica lent i plou de parc s-ar potoli setea morii fr de msurpe esuri cu mormintele proaspt arate... dureri i iluzii - golul ne are n captivitatei-adun fii de neant pe soclul statuii de zgur

    Maria Pilchin :omul de hrtie

    nu vreau s fiuomul de hrtieceluloza birocraticmi-a umplut epidermami st n gtm sufocde parc ard toatepdurile tiatei netiatevreau aeriarb cer vreauoameni vreaun jur doar soldaiilui papier marche

    Dumitru Crudu :ce mai faci dimitrie

    ea venea clare pe o musc pe un flutureprin camer i clrea i btea cu biciucaei ce mai faci dimitrie l ntreba fluturelebine bine i rspundea dimitriefluturele i bga pula ntre coapse ea gemea n aerdeparte departe

    dimitrie se descla de pantofiun obolan i rodea degetele i le mncade unde vii dimitrie l ntrebau mutele i i zmbeaui se aezau pe limb i i vorbeaui totui tu ce mai faci l ntreba ea i-i mngiamaele ficatul maiera i mbriada tu cine eti o ntreba dimitrieo cum nu-i aminteti i spunea ea ieind din apdndu-se jos de pe fluture i la plecnd

    Leo Butnaru:Hamlet cel btrn

    Precum i domniile voastrel tiam doar pe Hamlet cel tnrvenic tnrdar mare surpriz! l ntlnesc peHamlet mbtrnitmai btrn i mai neputincios chiar dect Leardin Lumea Shakespeare.La ce te gndeti? l ntreb.A fi sau a nu fi? mi rspunde Hamletcel btrnprecum veacuri n urmrspundeantrebndHamlet cel tnr.

    Moni Stnil:i nu o s-i vin s crezi castzi am s dansez cu tine n piaa uniriio s strivim teraselei o s umplem lumea de copiintr-o singur noapte

    o s nasc prin fiecare por al pieliicopiii care mine vor refuza intrarea n europai vor fraterniza cu ruii

    o s fiu o femeie mplinitcnd fiii mei mi vor rosti numele n limbalui Stavroghincnd tu vlguit nu vei mai fi dect imagineamamei lor strin i moart

    Poei basarabeni contemporani

    /ColorImageDict > /JPEG2000ColorACSImageDict > /JPEG2000ColorImageDict > /AntiAliasGrayImages false /CropGrayImages true /GrayImageMinResolution 300 /GrayImageMinResolutionPolicy /OK /DownsampleGrayImages true /GrayImageDownsampleType /Bicubic /GrayImageResolution 300 /GrayImageDepth -1 /GrayImageMinDownsampleDepth 2 /GrayImageDownsampleThreshold 1.50000 /EncodeGrayImages true /GrayImageFilter /DCTEncode /AutoFilterGrayImages true /GrayImageAutoFilterStrategy /JPEG /GrayACSImageDict > /GrayImageDict > /JPEG2000GrayACSImageDict > /JPEG2000GrayImageDict > /AntiAliasMonoImages false /CropMonoImages true /MonoImageMinResolution 1200 /MonoImageMinResolutionPolicy /OK /DownsampleMonoImages true /MonoImageDownsampleType /Bicubic /MonoImageResolution 1200 /MonoImageDepth -1 /MonoImageDownsampleThreshold 1.50000 /EncodeMonoImages true /MonoImageFilter /CCITTFaxEncode /MonoImageDict > /AllowPSXObjects false /CheckCompliance [ /None ] /PDFX1aCheck false /PDFX3Check false /PDFXCompliantPDFOnly false /PDFXNoTrimBoxError true /PDFXTrimBoxToMediaBoxOffset [ 0.00000 0.00000 0.00000 0.00000 ] /PDFXSetBleedBoxToMediaBox true /PDFXBleedBoxToTrimBoxOffset [ 0.00000 0.00000 0.00000 0.00000 ] /PDFXOutputIntentProfile () /PDFXOutputConditionIdentifier () /PDFXOutputCondition () /PDFXRegistryName () /PDFXTrapped /False

    /Description > /Namespace [ (Adobe) (Common) (1.0) ] /OtherNamespaces [ > /FormElements false /GenerateStructure false /IncludeBookmarks false /IncludeHyperlinks false /IncludeInteractive false /IncludeLayers false /IncludeProfiles false /MultimediaHandling /UseObjectSettings /Namespace [ (Adobe) (CreativeSuite) (2.0) ] /PDFXOutputIntentProfileSelector /DocumentCMYK /PreserveEditing true /UntaggedCMYKHandling /LeaveUntagged /UntaggedRGBHandling /UseDocumentProfile /UseDocumentBleed false >> ]>> setdistillerparams> setpagedevice