Puncte de vedere privind religia

7/30/2019 Puncte de vedere privind religia

1/6

PUNCTE DE VEDERE DIFERITE PRIVIND RELIGIA

LA SIGMUND FREUD SI CARL GUSTAV JUNG

Critica ideilor despre religie a constituit un punct de plecare in analiza operei a doua mari nume

controversate in psihanaliza: Sigmund Freud si Carl Gustav Jung. Michael Palmer,prestigios

academic tutorla Scoala de teologie de pe langa Westminster College(Oxford), in opera Freud si

Jung despre religie, tradusa de dr. Leonard Gavriliu, trateaza tema religiei , mai exact, expune

doua psihologii diferite ale acesteia.

Despre Sigmund Freud se stie ca s-a nascut la 6 mai 1856, in orasul catholic Freiburg dinMoravia intr-o familie numeroasa, cu opt copii ai sotilor Jacob Freud si Amalia(a doua

sotie)descendenti din evreimea galitiana. Familia a investit in tanarul Freud toate sperantele deoarece

era intelligent, avea har literar,si era extreme de sarguincios. La 17 ani a devenit student la medicina ,

a cercetat cu prisosinta anatomia sistemului nervos central in laboratorul lui Ernst Brucke, a lucrat lSpitalul General din Viena, lector neuropatologic si-n cele din urma consultant in boli nervoase istala

in practica private la Viena , in 1886. Relatia cu Joseph Breuer(1842-1925) a fost cea care l-a marca

cel mai mult pe Freud. Impreuna au publicat lucrarea Studii asupra isteriei in 1895. Instrainareade Breuer s-a produs din cauza atentiei pe care o acorda Freud, sexualitatii. Acesta va modifica metod

denumitacatharsis(a lui Breuer)dar si teoria . In ceea ce priveste formatia religioasa a lui Freud,

este de mentionat faptul ca avea o descendenta pur evreiasca,. Sotia sa fiind si ea evreica proveneadintr-o familie care a insistat sa se faca o cununie ebraica , spre marea repulsie a lui Freud ,care

cocheta mai curand cu convertirea la protestantism, numai ca sa scape de corvoada. Privind spre

copilaria lui Freud, acesta a beneficiat de ingrijirile unei dadace catoliceacea batrana preistorica,

dupa cum o numeste insusi Freud.Ea il ducea la Biserica, ii vorbea despre rai si despre iad si se parea

ca ateismul lui Freud in mare masura intelectual si formal,avea legatura cu faptul ca nu se respectauritualurile in familia sa. Ernest Jones spune ca probabil influenta ei inspaimantatoare a contribuit la

aversiunea lui de mai tarziu privind credintele si ceremoniile crestine(1)

Peter Gay considera ca identitate evreiasca a lui Freud nu are nici o relevanta deosebita

crearea psihanalizei, ci, mult mai importanta este orientarea sa stiintifica si pozitivista.

Toata viata sa Freud a fost un determinist rigid ,care considera ca toate fenomenele , inclusiv

toate actiunile si optiunile umane aveau loc conform principiului universal al cauzalitatii, adica, oriceveniment are o cauza. Pe plan psihanalitic lucrul acesta ar fi transpus astfel: inconstientul este acela

care determina ceea ce vor fi impuls si actiune constienta. Adeziunea sa la determinism se datoreaza

si istruirii stiintifice printre materialistii de la asa-numita scoala de medicina Helmoltz(alaturi de

profesorii sai Brucke si fiziologii: Emile du Bois-Reymond,Hermann Helmholtz si Carl Ludwig

Acelasi Peter Gay relataEi, medicii materialisti, nu au facut din el un ateu, nu i-au trezit ostilitateafata de religie, dar au pus cel;e mai bune temelii posibile si pentru una si pentru alta.(2) Freud nu a

redus toate fenomenele la categoriile explicative ale fizicii si chimiei, dar niciodata nu s-a indepartatde ideile pozitiviste , deterministe, si ateiste. El sustine ca religia si stiinta sunt esentialmente

incompatibile.

(1)Jones Ernest Sigmund Freud : A Sketch of his Life and Ideas, P F L (1979)

(2)- Peter Gay


2/6

In Noi prelegeri de introducere in psihanaliza (1933), Freud traseaza liniile de batalie intre

religie si stiinta; considera ca stiinta nu ofera ipoteze supraordonate si de fapt se distanteaza in moddelberat de cerinta emotionala de a-l pune pe cineva la adapost. Motivatia in stiinta mult mai

restrictiva: ea afirma ca nu exista alta sursa de cunoastere decat acelea care provin din observatia

verificabila si ca nici o cunoastere nu poate fi scoasa din surse alternative de felul revelatiei , intuitiei

sau ghicitului (divination),toate acestea fiind considerate realizari ale impulsurilor dorintelor. Stiintainvestigheaza si stabileste fapte , nu ofera alte ipoteze decat acelea care pot fi bazate pe observatia

critica a proceselor naturale: Gandirea stiintifica nu este diferita , in esenta sa ,de activitatea

normala a gandirii de care noi toti , credinciosi si necredinciosi , facem uz spre a ne rezolvaproblemele de zi cu zi ale vietiiAdevarul ramane obiectivul activitatii stiintifice , chiar daca nu

avem in vedere valoarea sa practica.(1).Freud este de parere ca psihanaliza este aduce un serviciu

special stiintei iar acesta consta in extinderea cercetarii in domeniul mental, in investigarea functiil

intelectuale si emotionale ale omului Aici se afla antagonismul cu religia. Aceasta (religia) depind

de forme speciale de cunoastere si prin aceasta prezinta o atotcuprinzatoare explicatie a naturii si

sopului lucrurilor. Psihanaliza explica de ce spiritual uman prefera mai presus de toate acest corp de

cunostinte si aceasta explicatie particulara: pe aceasta cale ea poate expune motivatiile deosebite afla

in spatele credintei religioase. Freud considera religia ca fiind ceva de origine pur umana,explicabilaexplicabila prin termenii dorintei umane naturale de protectie si fericire.Religia este o reintoarcere la

camera copiilor(nursery). El comparareligia cu obsesiile iluzionale ale nevroticilor. Considera caoricat de tare ar lupta , va fi in cele din urma invinsa de fortele ratiunii.Indiferent cate temeri sau

suferinte ar alina, indifferent cate precepte morale ar oferi pentru o mai buna comportare in viata,

religia opereaza intotdeauna dinauntrul unui system doctrinar autonom si care nu-si supune niciodata

ipotezele lumii reci a experientei verificabile In religie realitatea trebuie sa se conformeze ideii;instiinta psihanalizei contrariul este adevar:aici se construiesc ipoteze se confirma sau se resping numa

pe baza cercetarii experimentale.

In ceea ce priveste personalitatea lui Freud,,acesta era predispus sa creada in propiile sale teorinu din motive pur stiintifice, ci din motive care aveau de-a face cu propria- I personalitate. Isi intorc

necritator reflectorul asupra lui insusi. In Psihopatologia vietii cotidienerelateaza un scurt episod

care pune in evidenta faptul ca este superstitios: manios ca fiica sa e bolnava, arunca un papuc in

perete si strica o mica Venus din marmura iar mai tarziu afla ca aceasta s-a insanatosit. Afost interesasi de fenomenele parapsihologice:clarviziune,telepatie si transferal gandirii. Faptul ca nu era pregatit

sa utilizeze activitatea paranormala ca pe o justificare voalata pentru credinta religioasa este dovedit i

lucrarea Visele si occultismul(1933) (2). Freud considera ca ocultismul nu ofera un sprijin sigureligiei pentru ca ar cadea in fata principiului realitatii.

S-a dovedit a fi fascinate de religie in ultima parte a vietii dup ace a stabilit elementele

esentiale ale psihanalizei. In Psihopatologia vietii cotidiene(1901) autorul descopera miturilereferitoare la paradis si la pacatul originar, la Dumnezeu , la bine si la rau. A scris si un prim eseu

major ,in articolul Acte obsesionale si practici religioase , unde a introdus diverse teme , aproapetoate dezvoltate in Totem si tabu. Freud a asemanat ritualul religios al credinciosilor cu actiunile

obsessive ale suferinzilor de afectiuni nervoase. Din acest punct de vedere ,religia se formeaza prin

suprimarea sau renuntarea la anumite impulsuri, si in concluzie, religia este o expresie a instinctelope care le-a suprimat . In 1910 , in studiul asupra lui Leonardo da Vinci a subliniat rolul fortelor

instinctuale in dazvoltarea nevrozei dar a asezat inceputul sentimentului religios de vinovatie si

cautarea protectiei in conditiile biologice ale copilariei. A acordat o mare importanta complexuluipatern pentru originea religiei; a sesizat rolul religiei in in renuntarea la placerile instinctuale in masu

n care acestea ofera securitate si protectie;gradul in care comportam entul religios reflecta


3/6

comportamentul obsesional.( toate detalierile se regasesc in Todem si tabu). In Viitorul unei

iluzii,1927, Angoasa si civilizatie , 1930, Moise si monoteismul,1939, abordeaza fenomenulreligiei:asocierea dintre religie si nevroza. Dupa opinia sa, nevroza nu numai ca explica originea

religiei ci si permanentul ei suport; nevroza inseamna refulare si complexul lui Oedip.

In lucrarile a caror denumire sunt precizate mai sus, Freud se indeparteaza de aspectul relgiei c

si origine si examineaza religia ca fenomen cultural major. In Viitorul unei iluziise refera la rolulideilor religioase si de ce sunt acceptate de credinciosi. Descrie din nou religia prin intermediul

termenilor de refulare, restrictie a dorintelor instinctuale in cadrul conceptului revizuit al Sinelui,

Eului, si Supraeului. In continuare, considera religia o iluzie, dar face diferenta intre iluzie siamagire:nu considera ideile religioase false, ci observa ca au rolul de a satisface dorintele

credionciosului. Iluzia nse preteaza prea putin la verificare . Spre deosebire de iluzie, religia se

bazeaza pe convingerile interioare, care nu cer justificare rationala ,iar originea lor este psihica

Religia ofera satisfactii pentru anumite cerinte:

-ajungerea la o intelegere cu fortele interne ale naturii ,care ameninta sa distruga umanitatea;

- ajungerea la o intelegere cu fortele interne ale naturii (adica instinctele umane)care nu sun

mai putin amenintatoare;

- satisfacerea nostalgiei universale a umanitatii privind figura tatalui.Freud explica faptul ca prn civilizatie, prin crearea de zei, fericirea noastra a crescut caci ne-am

asumat un control asupra nefericirii. Prin civilizatie se cauta biruirea amenintarii interioare careemana din viata nstinctuala a omului . Religia apare ca un raspuns la suferinta care se naste din

anagonismul dintre civilizatie si instinct. Fara legile si institutiile legii care constrang, viata sociala a

degenera(incest, canibalism,pofta de-a ucide) Paradoxul vietii civilizate consta in faptul ca acesta

produce o suferinta celor pe care cauta sa-I protejeze.In 1908, in lucrarea Hume, The natural History of Religion, pagina 32, se schiteaza rase

suferintei in relatia cu instinctele sexuale. Refularea si nevroza , pe scara mare, se produc ca urmar

a impulsului libidinal orientat in directia satisfacerii placerii mai degraba decat a reproducerii, cerintaproape imposibil de realizat avand in vedere moralitatea civilizata in societatea occidentala in care

actul sexual in afara casatoriei este limitat de scopul reproducerii. Impunerea restrictiilor de catre

civilizatie duce la refulare, frustrare resentiment si nevroza, iar privatiunea duce la agresiune(3).

Cultura sub forma de religie introduce justitia pasul decisive al civilizatiei( 4) sau constiinta moral

supraeul - o noua metda de controlare a instinctului agresiv. Este importanta legatura dintre

constiinta morala si vinovatie. . Prin cultura se cere la renuntarea la satisfactiile instinctuale(

libidnala, agresivitatea). Aceste dorinte nu pot fi ascunse supraeului si genereaza culpabilitatea Frica de autoritatea exterioara este inlocuita de frica de constiinta morala. Supraeul trateaza

Eulasa cum un tata sever trateaza copilul;constiinta morala provine din incapacitatea individului de

a-si controla instinctele libidinale si agresive ale Sinelui, din remuscarea colectiva originara,privind fapta tatalui. Adica , Freud, precizeaza ca vinovatia este o mostenire istorica, iar religia est

adusa pe orbita complexului patern . Natura si restrictiile creeaza sentimental neputintei, iar

oamenii creeaza o fiinta suprema- maginea tatalui-zeu, ar din acest punct de vedere, credinta,

considera Freud, este un duplicate al nevrozelor infantile si provin din Complexul Oedip (careinclude attudini poztive-afectiunea si negative-ostilitate); exista astfel veneratie pentru iubire , pe d

o parte, si frica, pe de alta parte. Dumnezeu- Tatal este obiect de iubire si admiratie(indeplineste oric

dorinta) dar este si autoritate negative, cenzorul atotvazator care nterzice dorintele si ii pedepseste pe

cei care incalca poruncile.Credinta absoarbe dorintele refulate si vinovatia si proiecteaza asupra lumii o figura la a

carei vonta si porunci ne supunem de buna-voie(securitate, ispasirea crimelor omise impotriva lui si a


4/6

oricarui tata.) . In lucrarea Moise si monoteismul,1939, Freud demonstreaza explicatia data de e

originii religiei printr-o analiza a originilor iudaismului si , in plan secundar, inceputurilorcrestinismului. Michel Palmer, in lucrarea Freud si Jung despre religie , la pagina 75 (5)precizeaza: Freud recomanda inlocuirea intelegerii religioase a preceptelor civilizatiei cu o

intelegere rationala, ajungand la concluzia ca ascultarea noastra fata de regulile , practicile si

institutiile sociale nu isi are originea in invataturile religiei, ci in necesitatea sociala. In Viitorulunei iluzii Freud adduce dovezi impotriva unei forme particulare de credinta, care, o data inlaturatava permite oamenilor sa-si gaseasca rostul in lume sio nu in afara acesteia, in lumea realitatii, nu a

iluziei ( Michel Palmer) .Criticile la adresa ideilor despre religie au fost vehement formulate de nume sonore cum ar fi:

A. L. Krocber, Evans-Pritchard, W. Schmidt si R. R. Sears( la 4 ani dupa moartea lui Freud , in

Survey of Objective Studies Psycoanalityc concept) (6). Branislaw Manilowski contesta faptul ca

fenomenul denumit de Freud Conceptul lui Oedip ar fi universal si este de parere ca nu complexulcreat cultura , ci cultura este cea care creaza complexul. El respinge pretentia lui Freud ca atasament

infantile fata de mama are esentialmente un caracter sexual.

Numele lui Carl Gustav Jung vine cu argumente diferite privind religia. Daca initial

cele doua nume sonore aveau puncte de vedere commune, incepand cu 1906, cand Jung a trimis laFreud prima sa lucrare despre asociatiile verbale, dupa 1910, mai exact in 1911, o data cu publicarea

lucrarii Psihologia inconstientului este foarte limpede ca nu exista un accord in privinta Complexului Oedip. Au urmat apoi critica pe fata a psihanalizei lui Freud iar asocierea a devenit to

mai dificila. Insasi viata pare tumultoasa pentru Jung. Mobilizat in 1914, activeaza in lagarele de

prizonieri ar reputatia sa a depins de lucrarea Tipuri psihologice, din care se vede contributia sa lpsihologia spiritului inconstient in care face distinctia intre cele doua atitudini fata de viata,introvertia si extravertita. A cercetat structura si activitatile incostientului ajungand la analiza ampl

a inconstientului colectiv a arhetipurilor si a procesului de individuatie impreuna cuformele sale associate:mitologie, gnoza, cabala si alchimie. Existenta lui Jung este legata de

ambianta religioasa a familiei; mama sa credea ca limba vorbita de ea , ebraica, este limba vorbita

Paradis. Trei experiente importante au marcat viata lui Jung:- un vis despre mancatorul de oameni ,de care vorbeste abia la 65 de ani , fata de sotia sa;- un vis despre un personaj straniu prima mea trauma constienta(7); in mintea sa ,iezuit a

devenit Iisus (7);

- opt ani mai tarziu a avut o viziuneDumnezeu stand pe tron iar de sub acsta cade unexcrement urias care naruie zidurile catedralei.

Dupa aceste experente , Jung considera ca i s-au relevant doua adevaruri: invataturile

traditionale nu mai ofereau sprijin ; iluminarea vine ca urmare a ascultarii de vointa lui Dumnezeu ,indiferent cat de infricosatoare este porunca data.

Prima sa impartasanie s-a dovedit gaunoasa;intrarea in Biserica i se parea difcila ;era martor l

dezintegrarea credintei tatalui sau.

A studiat stiintele naturii , dar a trecut imediat la medicina. A asistat in anul IV de studiu lasedintele de spiritism ale verisoarei sale si notele luate timp de doi ani au constituit baza lucrarii sale

de diploma.

A lucrat ca asistent a lui Eugen Bleuer la Spitalul de boli mintale Burhgozli-nume celebru ,

care a introdus termenul de autism si de ambivalenta in vocabularul psihiatriei; de asemenea a

inlocuit inadecvatul termen dementia praecox cu mult mai potrivitul termen schizifrenie. Alatude aceasta personalitate , Jung a avansat, a devenit adjunctul luyi Bleuer , rspectiv, conferentiar laUniversitatea di Zurich. Cel care a fost privit ca si discipol a lui Freud, omul destinat sa-I continue


5/6

munca, formidabil sustinator al teoriilor acestuia, sprijinul in momentele de grea cumpana,cand

comunitatea academica il ofensa( pe Freud),Jung, nici evreu ,nici austriac, era cel mai potrivit sa luptin numele psihanalizei, impotriva invinuirii de elitism intellectual si sectar iar interesul audientei

crestea. Jones nota: Freud insusi a perceput avantajul de a stabili o baza mai extinsa pentru opera s

decat ii putea sugera evreimea vieneza(8) ceea ce explica implicarea lui Freud de a-l aduce pe Jung

functia de presedinteal Asociatiei psihanalitice. Jung a raspuns cu sentimente de respect sidevotement filial; ceea ce-I lipsise in relatia cu tatal sau, era acum compensat de personalitatea

dominatoare a lui Freud(9) . Aceasta relatie bazata pe trebuinta psihologica reciproca, a avut elemen

perturbatoare:pentru Freud era vizibil a Jung voia sa-I ia locul, iar acesta la randul lui sesizase caautoritatea lui Freudii rapise propria independenta intelectuala. Lucrurile s-au precipitat in cursul une

calatorii in S.U.A. cand cei doi au inceput sa-si analizeze reciproc visele. Freud nu reusea sa

interpretezecu success ,desi acesta inca il mai privea ca pe o personalitate mai matura si mai

experimentata,si in aceasta privinta se simea ca un fiu(10). La randul sau ,Jung a sesizat ca Freudpunea autoriatea personala mai presus de adevar(10). Pana la sfarsitul vietii sale Jung descoperafoarte multe lucruri despre Freud darn u divulga nimic. In 1910,ceea ce suspectase de la inceputul

relatiei ,devenise aproape o certitudine:Freud nu admitea nici o opozitie si prin autoritatea sa critica

orice deviere de la punctele sale de vedere(despre sexualitate si religie). Sesiza ca Freud era obsedatde teoria sa si denunta religia si cultura si le considera niste consecine ale refularii, dogma sexualitati

ajungand sa inlocuiasca dogmele religiei. Cel care facuse mult caz de lipsa sa de religie ,isi construisacum o alta:zelosul Dumnezeu , pe care il pierduse , fusese inlocuit acum de o alta imagine

compulsive Zeul pierdut este acum de cautat dedesupt, nu deasupra. (11) Jung pretinde ca ceea ceare de spus Freud despre religie ese conditionat de propria psihologie. In timp ce Freud adopta o

intelegere a realitatii psihce pozitivist si determinist,preocupat de origineasexuala a nevrozei, dinpunct de vedere biologic, ( expunere reductionista), Jung adopta o abordare mai deschisa sustinand c

universal este mult mai bogat decat ne permite materialismul stiintific sa constatam;in consecinta, un

idei atat de vechi si de persistente ca ideea de Dumnezeu, trebuie sa se acorde calitatea de adevar

pshologic , o realitae psihica ,in mod eviden empirica fara afi respinsa ca aberanta. Jung, nu mai put

decat Freu crede in puterea vindecatoare a naturii, prin care omul are capacitatea , prin descoperirea

vietii sale inconstiente, sa se autoinsanatoseasca.

Punctele lor de vedere privind religia se contracareaza:Freud presupune eliminarea nevrozei

religioase din viata individului matur , in timp ce Jung e de parere ca nu prezenta religiei este simtom

de nevroza, ci absenta ei. Freud este sceptic atunci cand ia in considerare avantajele religiozitati, dar

Jung considera ca aceasta are o functie psihica, inseparabila de individ. In lucrarea Tipuri de

psihologie, Jung vorbeste de procesul de individuatie, prin care ind ividual integreaza partile

constiente si inconstiente ale personalitatii, un process cu totul spontan si natural dn cadrul Psyche,

comparabil cu procesele fizice de crestere si imbatranire . Personalitate este destinata individuatiei lafel cum corpul din punct de vedere biologic , este destnat caderii. Una din principalele sarcinile

practicii psihoterapeutice este sa identifice elementele obstructive. Pentru Jung, telul individuatiei es

realizarea Sinelui-arhetipul totalitatii, echilibrul adecvat intre laturile disparae ale Psyche, intre

constient si inconstient , o dispoztie a priori a omului. Individuatia nu este pur si simplu rezolvareaunui conflict interior ci determina indivizii sa aiba o relatie mai armonioasa cu societatea ca intreg.

Jung depisteaza doua sadii ale individuatiei: cel din prima jumatate a vietii, faza care incepe la

nastere, include pubertatea sau matureiatea sexuala s se termina in jurul varstei de treizeci de ani. In

aceasta etapa Eul se dezvolta gradual, apare sentimental identitatii personale. Tanarul ,daca estesufficient de bine pregatit,tranzitia de la copilarie la tinerete are loc fara nici o perturbare;daca se aga

de iluzii ce contrazic realitatea apar tulburari psihice( adaptarea Psyche la cerintele mediului). In


6/6

doua jumatate a vietii ,lumea exterioara isi pierde valoarea, iar cerintele lumii interioare devin mai

presante(transformare psihologica fundamentala, o noua semnificatie, un nou scop al vietii nu este

senilitate,ci intelepciune(12). Jung considera ca procesul de individuatie este religios. Individuatia

este de asemenea religioasa Dumnezeu ca arhetip si arhetipul Sinelui nu pot fi in mod empiric

distinsi unul de altul(13). Forma arhetipala de Dumnezeu este cunoscuta numai prin imaginile pe ca

le genereaza, tot asa cum arhetipul Sinelui este cunoscut prin reprezentarile sale simbolice. Inconceptia lui Jung, arhetipurile de Dumnezeu si de Sine nu sunt identice.Simbolurile lui Dumnezeu ,

cat si simbolurile Sinelui sunt smboluri ale unitatii, private ca simboluri ale totalitatii psihice. Jung

precizeaza ca alchimia medievala, de data recenta, crestinismul primitiv si misticismul au aratat interpentru cercetarea oincidentei dintre imaginile Sinelui si imaginile lui Dumnezeu: Dumnezeu care I se

prezinta individului ca arhetip din profunzimile propriei finite psihice Dumnezeul interior, este

coceput de spiritual religios, ca Dumnezeu al itregului sau totalitatii.

Jung a examinat si problema raului in lucrarea Raspuns lui Iov, in care autorul

rastoarna doctrina traditionala a incarnarii- Dumnezeu devine om nu din cauza a ceea ce omul i-a

facut lui Dumnezeu, ci pentru ca Dumnezeu sa-si ispaseasca propria crima impotriva lui Iiv; in aceast

carte binele si raul stau alaturi. Coincidenta dintre imaginile Sinelui si imaginile lui Dumnezeu au si

alta implicatie:desi sunt inseparabile ele pot fi categorisite in cele trei stadii ale procesului deindividuatie. Sfanta Treime denota un process de maturizare a inconstientului care are loc in in

individ: Stadiul Tatalui(identificarea infantile cu figurile parintilor);Stadiul Fiului (imaginile luiDumnezeu devin mai differentiate; starea de semiinconstienta se transforma in constiinta totala;

notiunea de Tata incarnate in Dumnezeu-om-esenta invataturii crestine); Stadiul Sfantului Duh-sarea

de adult authentic;faza finala a procesului; Eul incepe sa descopre natura sa colectiva si

suprapersonala. In concluzie, fiecare stadiu reprezinta o faza particulara in dezvoltarea arhetipuluiDumnezeu. Validitatea imaginii luiDumnezeu depinde de experienta interioara. Indepararea de

conceptele de Dumnezeu, considerate demodate si irelevante apropie fiintele de

conceptele\fenomenele contemporane:spiritualism astrologie, teozofie, religie orientala. Cand nu suncreate noi simboluri, spune Jung, ne imbolnavim:daca in primul stadium Eul-constiinta este

nedezvoltata e normal ,dar daca persista in al doilea stadiu, se produc nevroze.

Toate aceste imagini ,fatis religioase sau nu ,corespund unei trebuinte psihologice ale tuturor

fiintelor umane.Daca la Freud imaginile religiei nu contin nimic altceva decat continuuri refulate , constellate

in jurul figurii taalui, la Jung ,in psihicul uman exista o potentialitate a priori a totalitatii, un instinct

care cauta sa integreze continuturile constiente si inconstiente intr-o totalitate psihica inchegata-Sinele, iar procesul se numeste individuatie.

Obiectivul atacului lui Freud a fost credinta in realitatea obiectiva a lui Dumnezeu: ca

exista in realitate un Tata transcendent , viu,concret,personificat care exista in afara Psyche care seregasesc in ritualurile religiei. Daca la inceput a fost de accord cu Freud ,in final l-a respins. Si-a

indreptat atentia exclusiv asupra produsului psihic, asupra imaginii lui Dumnezeu din Psyche, un

substrat colectiv si arhetipal al inconstientului.

In concluzie, adevarul metafizic si adevarul psihologic vor constitui subiect de disputa oricanatata timp cat exista preocupari de ambele parti.

BIBLIOGRAFIE:

(1)- Michael Palmer-Freud si Jung Despre Religie, Editura IRI,Bucuresti1999(traducere de dr. Leonard Gavriliu

Puncte de vedere privind religia

Documents

Transcript of Puncte de vedere privind religia