UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVAFACULTATEA : ȘTIINȚE ECONOMICE

CATEDRA : FINANȚE ȘI BĂNCI

LUCRUL INDIVIDUAL

La disciplina : Psihologie

Autor : Morozan Igor

Grupa FB 1551

Chișinău 2015

1 Tehnici de dezvoltare a gândirii.

FII ACTIV

O plimbare de 30 de minute de trei ori pe săptămâna şi va îmbunătăţi concentrarea, capacitatea de a învaţa şi gândi abstract cu până la 15%, potrivit cercetătorilor. De asemenea, plimbările ajută să reduca riscul de Alzheimer şi demenţă cu 60%.

MĂNÂNCĂ MAI MULT PESTE

Persoanele care consumă regulat uleiuri bogate în omega 3 au cu 60% mai puţine şanse de a deveni victimele demenţei.

Tonul, somonul, macroul şi heringul sunt cele mai bune surse de omega 3. Cei care consumă orice fel de carne de peste măcar o dată pe săptămâna prezintă cu 40% mai puţine şanse de a cădea pradă demenţei.

ÎNVAŢă O LIMBA NOUĂ

Oamenii care ştiu mai mult de o limba îşi dezvoltă mai bine gândirea. Efortul mental realizează schimbări structurale în creier.

Cu cât înveţi mai devreme o limba străină, cu atât sunt mai semnificative îmbunătăţirile, în cazul copiilor în vârstă de cinci ani având loc cele mai semnificative schimbări. Subiecţii bilingvi au materia cenuşie mai densă, această reprezentând acea zona a creierului responsabilă de memorie şi atenţie.

2Condiţii pentru memorare coeficienta.

DEZVOLTĂ-ŢI MEMORIA SELECTIVĂ

90-95% din informaţiile pe care le primim zilnic ne intră pe o ureche şi ne ies pe cealaltă. Este un proces natural, numit memorie selectivă. Dacă primeşti o informaţie importantă pe care nu vrei s-o uiţi, va trebui să faci un efort pentru a o ataşa memoriei de lungă durata.Chiar şi faptele care atrag atenţia sunt reţinute de memoria de scurtă durata timp de doar două minute, dacă nu alegi să le reţii pentru mai mult timp.

NEUROAEROBICA

Creată de un profesor american, neuroaerobica este un sistem simplu prin care construieşti zilnic exerciţii mentale. Sesiunile includ, alegerea unei noi rute de întoarcere către casă, descuierea uşii cu ochii închişi, shoppingul la un magazin nou etc. Cea mai mică schimbare în rutină zilnică îţi poate stimula simţurile şi ascuţi mintea.

Mişcând rapid privirea dintr-un punct în altul vei îmbunătăţi memoria. Participanţii care au realizat acest exerciţiu timp de 30 de secunde şi-au perfecţionat cu 10% abilitatea de a reţine o lista.

Trezirea mai devreme

Mintea noastră e mai "sprintenă" dimineaţă , studenţii care dădeau un test până în ora prânzului îşi măreau şansele de succes cu până la 5%. Dacă ai în program un interviu sau o sarcina importantă la serviciu, apucă-te de ea cât eşti fresh.

SCRIE ÎNTÂMPLĂRI DIN VIAŢă TA

Cumpără-ţi un jurnal sau o agenda drăguţă şi povesteşte o întâmplare recentă oferind cât mai multe amănunte. În primul rând, această este o modalitate foarte bună de a te relaxa, de a evada într-o lume fantastică.În al doilea rând, îţi vei îmbunătăţi vocabularul şi capacitatea creativă. Şi, mai ştii, poate chiar îţi descoperi stofă de scriitoare! Revenind la „exerciţiul de memorie”, vei observă după numai câteva zile că viaţă nu va mai trece pe lângă ţine neobservată.Vei începe să reţii din ce în ce mai mult pentru că orice poate fi „material de poveste” şi vei învaţă să pui accent pe detalii, pentru că ele dau savoare scriiturii.

GÂNDEŞTE CU VOCE TARE

Un studiu publicat recent în „Journal of Experimental Psychology: Learning, Memory and Cognition” a demonstrat că dacă vrei să reţii ceva, e mai bine să-ţi spui cu voce tare ce doreşti să memorezi. Rezultatele studiului au indicat faptul că vei ţine minte 50% dintre cuvintele rostite, în timp ce creierul o să reţină numai 10% dintre cele doar gândite.

PLIMBĂRI LUNGI, PLANTE ÎN CASĂ

Nu trebuie să te duci la saloane sau spa-uri scumpe că să faci cromoterapie. Ajunge să-ţi pui adidaşii în picioare şi să ieşi la o plimbare lungă prin parc. Verdele natural are darul de a relaxa creierul şi de a-l face să funcţioneze mai eficient, pentru că un creier odihnit face faţă cu mult mai bine oricărei provocări, indiferent cât de dificilă.

Aerul curat are darul de a oxigenă creierul, aşa că după doar o săptămâna de plimbări zilnice, te vei odihni mai bine, nu te vei mai enerva la fel de repede şi vei avea o memorie cu mult mai bună.

FOLOSEŞTE GESTURI PENTRU A REŢINE

Într-o conversaţie, e mai puţin important ceea ce spui propriu-zis, prioritate are ce exprimi fără cuvinte, cu ajutorul gesturilor sau al mimicii. La fel stau lucrurile şi când vine vorba de memorie – vei reţine mult mai repede ce ai de făcut dacă asociezi acel task cu un gest.

De exemplu, dacă ai de terminat un proiect legat de modă, pune mâna pe o rochie şi priveşte-o. Aşa, vei asocia automat task-ul cu rochia şi, cum sunt zeci de purtătoare de rochii în oraş, sigur nu vei putea uită de activitatea respectivă.

LISTE ŞI PRIORITĂŢi

În mod ideal, ar trebui să nu uiţi nimic din ce ai de făcut, dar realist vorbind, asta nu e posibil. De aceea, că să nu te umpli de frustrări, mai bine pui cap la cap liste cu priorităţi pe care să le „arborezi” în locurile pe unde sigur le vei vedea de mai multe ori pe zi – într-un suport de fotografii, pe birou, pe frigider, pe oglindă de la baie, pe noptieră.

3 Rolul emoţiilor pentru sănătate.

Emoţiile pozitive pe care le trăim, de la recunoştinţă, bucurie, optimism, dragoste, încredere în sine, curiozitate, inspiraţie, speranţa, amuzament şi până la pacea interioară, joacă un rol important asupra întregii noastre bunăstări, contribuind, printre altele, la îmbunătăţirea modului în care gândim, a capacităţii de concentrare, a condiţiei noastre fizice şi intelectuale.Persoanele care experimentează emoţii pozitive sunt mai sănătoase, au arătat studii anterioare, iar asta s-ar datora faptului că acestea stabilesc mai multe conexiuni sociale, explică cercetarea efectuată de Barbara Fredrickson, de la Universitatea din Carolina de Nord şi Bethany Kok, de la Institutul pentru Ştiinţe Cognitive Umane şi ale Creierului Max Planck, publicată în jurnalul de specialitate Psychological Science. Concluziile studiului arată că elementul cheie al relaţiei dintre îmbunătăţirea stării de sănătate şi emoţiile pozitive este constituit de legăturile sociale pe care le stabilim.De asemenea, emoţiile pozitive ne ajută să construim relaţii mai bune, arată Positivity Blog. Atunci când există bunăstare între partenerii unui cuplu, de exemplu, cei doi acumulează sentimente plăcute atât unul despre celălalt, cât şi în ceea ce priveşte legătură dintre ei, care devine astfel mult mai puternică. În acest mod, conflictele şi emoţiile negative sunt tot mai rare.Emoţiile pozitive ne pot ajută să ne îmbunătăţim capacitatea de concentrare, contribuind, în acelaşi timp, la extinderea gândirii, notează W. Doyle Gentry, autorul ghidului Happines For Dummies, într-un articol pentru Dummies.com. Atunci când experimentezi emoţii pozitive, mintea ta este mult mai „deschisă", iar tu eşti mult mai curios. De aceea, este extrem de important să fii pasionat de ceea ce faci, de domeniul pe care ţi l-ai ales pentru a-l studia sau de locul de muncă pe care îl ai. Astfel vei privi într-o manieră pozitivă ceea ce faci, fără a te simţi frustrat din cauza unei noi zile de lucru, sporindu-ţi productivitatea şi sănătatea în acelaşi timp.În plus, bunăstarea interioară ne ajută să învăţăm mai uşor. De exemplu, copiii învaţă mult mai uşor anumite lucruri dacă le găsesc (sau le sunt prezentate) într-un mod distractiv, interesant. În acelaşi timp, ascultăm cu mult mai multă atenţie şi interes un discurs captivant, cu o notă de amuzament, prezentat de o persoană carismatică ce ne poate stârni curiozitatea asupra subiectului, şi deci avem tendinţa de a reţine mai uşor informaţia.Emoţiile pozitive ne ajută să ne îmbunătăţim şi condiţia fizică, pentru că în momentele fericite suntem mult mai dispuşi să facem mişcare, adaugă Gentry. Oamenii fericiţi au tendinţa de a face mai mult sport, ori de a se implică în diverse activităţi care implică jocul, că de exemplu tenisul, golful. Acest lucru s-ar putea datora nivelului de stimă de sine, care este mai ridicat în cazul celor care experimentează emoţii pozitive, spre deosebire de cei care au parte de mai multe trăiri interioare negative.Pe site-ul Positivity Ratio îţi poţi evalua nivelul emoţiilor pozitive cu ajutorul unui test realizat de dr. Barbara Fredrickson. În cazul în care nu eşti mulţumit de rezultatul obţinut, poţi integra în viaţă ta câteva obiceiuri pentru a-ţi spori bunăstarea interioară, iar apoi reia testul şi observă cum s-a modificat rezultatul.Pentru a-ţi dezvoltă emoţiile pozitive încearcă să faci în fiecare zi un lucru care îţi place. Timpul alocat pasiunilor tale te va ajută să te relaxezi şi să evadezi din rutină sau grijile cotidiene, lucru care te va ajută să te simţi bine şi mai fericit.Încearcă să găseşti o perspectiva pozitivă în orice acţiune. Chiar dacă ai trecut printr-un eveniment nefericit sau obişnuit, caută acel element pozitiv din întreagă situaţie. De asemenea, încearcă să cauţi oportunităţi în viitor, stabilindu-ţi obiective realizabile.Zâmbeşte! Acest lucru are efecte benefice asupra sănătăţii tale psihice şi fizice. Zâmbetul ajută inima să se refacă după ce a trecut prin evenimente nefericite, a arătat un studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea din Kansas. Mai mult, atunci când razi cu poftă contribui la întărirea sistemului imunitar, elimini tensiunea din muşchi şi îţi îmbunătăţeşti memoria.

4 Factorii care influenţează la formarea carcterului.

Factorii care influenţează dezvoltarea personalităţii copilului sunt dezbătuţi şi la ora actuală de către specialişti în domeniu. Există mai multe teorii referitoare la factorii care determina conturarea personalităţii unui copil, cele mai cunoscute şi acceptate fiind ereditatea, factorii sociali, educaţia şi cultură.Personalitatea reprezintă un set complex de calităţi, opinii, gânduri, atitudini şi idei pe care şi le formează şi însuşeşte copilul şi care-l diferenţiază de alţi copii.

Descoperirea factorilor care influenţează modul în care se formează personalitatea reprezintă încă ţelul actual al multor cercetători, iar dezbaterile din jurul lor nu au încetat încă!

Ereditatea

Există o mulţime de teorii care pledează pentru ideea că ereditatea este unul dintre aspectele esenţiale care contribuie la dezvoltarea personalităţii umane. Se consideră că anumite trăsături de personalitate sunt transmise genetic prin intermediul unor procese de natură biologică în timpul sarcinii.

Factorii sociali

Un alt factor important în dezvoltarea personalităţii copilului îl reprezintă influenţă părinţilor sau mediul de acasă.Modul în care te comporţi cu micuţul, felul în care îl încurajezi să socializeze cu ceilalţi, cultură la care este expus şi care îi este inoculată de mic şi mediul emoţional în care este crescut contribuie din plin la dezvoltarea lui emoţională.Copilul începe să înţeleagă prima oară ce simte şi să recunoască emoţiile cu care se confruntă prin intermediul şi cu ajutorul mamei. Învaţă despre iubire, sprijin, înţelegere, empatie, generozitate de la părinţi.Pe măsură ce creşte, copilul dezvoltă şi alte emoţii, unele negative, altele pozitive. El experimentează şi stări şi sentimente de frică, anxietate, gelozie, furie şi timiditate.Depinde foarte mult de modul în care părinţii reuşesc să îl încurajeze pe copil să implementeze în personalitatea lui doar emoţiile pozitive şi să le lase deoparte pe cele negative.Copilul are nevoie de ambii părinţi pentru a-şi formă în mod armonios personalitatea. Absenţa unuia dintre părinţi îşi pune amprenta asupra dezvoltării emoţionale a copilului, implicit a personalităţii acestuia.Factorii sociali implică şi grupurile de oameni cu care copilul intră în contact (prieteni, colegi, rude, cunoştinţe), dar şi valorile religioase şi spirituale, care sunt moştenite prin intermediul familiei.

Cultură

Factorul cultural este strâns legat cu cel social în formarea personalităţii unui copil. Modelarea personalităţii depinde, printre altele, şi de modul în care copilul asimilează şi interiorizează elementele culturii la care este expus de la naştere.În fiecare societate există o cultură predominantă. Cultură europeană corespunde unui anumit model de personalitate, care este conturat de către familie în educaţia şi modul de dezvoltare ale copiilor. Principalele caracteristici ale culturii europene sunt:

sociabilitatea;

competivitatea;

cooperarea;

pragmatismul;

punctualitatea;

creativitatea.

Educaţia

Şi educaţia îşi pune amprenta în conturarea personalităţii copilului, însă într-o măsură mai mică decât celelalte. Educaţia este esenţială în special în modelarea comportamentului copilului.Înscrierea la grădiniţă şi apoi la şcoală, îl supune pe copil unui nou mediu, din care are multe de învăţat şi asimilat.Şcoală nu înseamnă doar asimilare de informaţii, ci şi socializare, comunicare, reguli, iar modul în care este tratat un copil în şcoală de către profesori şi colegi are un impact puternic asupra dezvoltării personalităţii.

Tipurile de personalitate la copii

Pe baza îmbinării factorilor enumeraţi mai sus şi a ponderii mai crescute a unora dintre ei, iau naştere mai multe tipuri de personalitate la copii. Astfel, la vârstă preşcolară, copilul are deja formată o personalitate destul de stabilă şi funcţională.

Principalele categorii de personalitate în care se încadrează copiii la vârstă preşcolară sunt:

copilul temător (hipersenisibil);

copilul sfidător (obraznic);

copilul neatent;

copilul apatic (visător);

copilul activ (cu accente agresive).

5 Condiţii ascultării eficiente

În cadrul procesului de comunicare, păstrarea tăcerii merge mâna în mâna cu dezvoltarea capacităţii de ascultare, de primire a mesajului din partea partenerului, ascultarea reprezentând o componentă importantă a procesului de comunicare; un bun communicator este, în primul rând, un bun ascultător.Ascultarea este un act conştient de receptionare a informaţiei presupunând:

- auzirea( actul automat de receptionare a undelor sonore generate de emiţător şi transmiterea lor în creierul receptorului);

- înţelegerea( identificarea şi recunoaşterea sunetelor conform unui cod);

- decodarea codului în sensuri( prin implicarea memoriei şi experienţei receptorului);

- atribuirea de semnificaţii informaţiei procesate;

- evaluarea(efectuarea de judecaţi privind validitatea/obiectivitatea/utilitatea informaţiei decodificate).

Există o serie de factori ce pot afecta capacitatea de ascultare, şi anume:

- competenţă emitentului în a transmite mesaje şi a receptorului de a le prelua;

- abilitatea organelor de simt;

- capacitatea de concentrare;

- tipul relaţiilor de comunicare cu emitentul;

- motivaţia;

- scopul şi utilitatea comunicării;

- gradul de dificultate/complexitate a mesajelor;

- constrângeri de natură psihică şi fizică etc.

Studiile de specialitate subliniează importantă ascultării competenţe atât pentru precizia comunicării, cât şi pentru conţinutul relaţional al acesteia; este necesar că ascultarea să se desfăşoare concomitent cu observarea interlocutorului inclusiv a mesajelor transmise non-verbal. Astfel urmărirea şi aprecierea atentă a cuvintelor şi a sensurilor acestora, a modului de formulare a frazelor, a modului de exprimare şi a manierei de comunicare, a tonului şi a gesturilor conduc nu numai la evaluarea corectă a intenţiilor partenerului dar creează şi un climat de satisfacţie pentru emiţător, determinându-l să devină mai conciliant, mai cooperant.

Astfel, în cadrul procesului de comunicare este deosebit de important că interlocutorii să aibă dezvoltate atât abilităţi de ascultare “active” dar şi “interactive”. Ascultarea activă presupune o serie de activităţi menite să asigure recepţionarea corectă a mesajului, reţinerea lui optimă. În acest sens este necesar că partenerii să urmaresca atent mesajul verbal/non-verbal( cuvinte cheie, tipare verbale etc), eventualele contradicţii în argumentaţie, structura de organizare a mesajului

( pro/contra; plăcut/neplăcut; avantaje/dezavantaje etc) să rezume mental mesajul fie pe etape, fie în final, să realizeze o corelare a mesajului cu experienţă personală, să ia notiţe pentru a evita distragerea şi a demonstra interlocutorului interesul pentru cele transmise.

Ascultarea interactivă presupune posibilitatea de interacţiune directă cu interlocutorul şi se realizează fie prin punerea de întrebări, fie prin solicitarea de confirmare a mesajului, având că scop consolidarea relaţiei cu acesta. Punerea de întrebări este importantă întrucât clarifica şi stimulează comunicarea, fiind utilă şi pentru cel care le emite deoarece creează posibilitatea confirmării şi completării mesajului.

În ceea ce priveşte confirmarea mesajului această se realizează prin:

- “parafrazare” – repetarea cu propriile cuvinte a ceea ce s-a înţeles din mesaj, pentru a testa corectitudinea înţelegerii (“…după câte înţeleg”; “vreţi să spuneţi că…”; “deci credeţi că…”; etc.);

- menţionarea implicaţiilor posibile ale mesajului (“…ceea ce spuneţi ar însemna că…”; “deci prin cele spuse vreţi să sugeraţi că…” etc.);

- solicitarea de completări ale mesajului implicând interesul de ascultă în continuare (“…ajutaţi-mă să înţeleg de ce…”etc);

- rezumarea împreună cu interlocutorul pentru a verifică dacă nu s-a omis ceva la emiterea sau recepţionarea mesajului.

În general procesul de ascultare activă/interactivă va include un comportament verbal/non-verbal neevaluativ care să comunice doar că partenerul a fost auzit şi înţeles şi că mesajul sau este acceptat şi apreciat.

Un aspect important se referă la existenţa factorilor perturbatori ( bariere) în realizarea unei ascultări eficiente. Aceştia sunt fie de natură perceptuală ( care duc la o atenţie, înţelegere şi reţinere selectivă), fie factori dependenţi de relaţia între interlocutori, după cum pot fi factori de natură semantică, de natură externă fizică, factori fiziologici, dar şi lipsa deprinderii de a ascultă, atenţia prefăcută sau atenţia distrasă de evaluarea modului cum este prezentat mesajul sau cum arată interlocutorul.

Că urmare a acestor factori apar bariere specifice procesului de ascultare manifestate în: lipsa de interes şi dorinţa de a ascultă( se consideră că interlocutorul este incompetent sau nu are nimic nou de spus), în existenţa atitudinilor şi ideilor preconcepute ( că urmare a unor relaţii anterioare negative), în

diferenţele de statut ( sunt ascultaţi doar cei consideraţi superiori), în egocentrism ( respingerea”a priori” a argumentului celuilalt prin neascultare), în tendinţa de a polemiza

( mesajul nu e ascultat până la sfârşit, pregătindu-se contraargumentul), în rezistenţă la schimbare etc.

Pe lângă acestea există o serie de alte situaţii ce pot afecta în mod negativ ascultarea mesajului şi care este necesar să fie evitate următoarele situaţii:

- întreruperea repetată şi nejustificată a interlocutorului;

- anticiparea mesajului interlocutorului,”luându-i vorba din gură”;

- privirea îndreptată în altă parte/alte preocupări;

- poziţie necorespunzătoare ( excesiv relaxată, aşezare laterală etc);

- mimarea atenţiei;

- încercarea de memorare în locul înţelegerii ideilor;

- comportamente non-verbale indicând lipsa de interes;

- preluarea cu uşurinţă a altor mesaje ce distrag atenţia;

- neacordarea de feed-back legat de recepţionarea mesajului.

O altă situaţie ce poate avea un efect negativ asupra ascultării este diferenţa între ritmul vorbirii emiţătorului şi viteză de procesare a receptorului. De regulă, viteză de procesare este mai mare decât posibilitatea de emitere verbală şi din acest motiv gândirea tinde să anticipeze – corect sau eronat – ceea ce va urmă să fie spus; de aici şi tendinţa de a divagă cu gândirea spre alte subiecte determinate de cele spuse. Dacă procesarea este mai înceată decât emiterea, ascultarea va avea în mod cert de pierdut: receptorul nu va mai avea răgaz să observe sensurile non-verbale ale comunicării, să determine stările afective sau sensurile speciale în care anumite cuvinte sunt folosite de emiţător. De aceea este esenţial că receptorul să se concentreze şi să asculte ceea ce emiţătorul produce în acel moment.