Capitolul 7 Prietenie (Автосохраненный)

8/16/2019 Capitolul 7 Prietenie (Автосохраненный)

1/69


2/69

dar întotdeauna rămân, inclusiv după divorţ. Foarte importante sunt poveştile caic spun la prima întâlnire

dintre aspiranţii la iubire. Autorul consideră că, în acest catl istoriile de dragoste precedente trebuie să îmbinecât mai strâns similaritatea cu compH mentaritatea. Pe baza unei destul de întinse experienţe, aş ace

observaţia că, în gcnerl deliberat sau nu şi ără să urmărească minciuna şi escroc!eria sentimentală,

povcţtl" celor doi sunt spuse în aşa el încât să#i avanta$eze% iubita sau osta iubită a înşelat, ' avut

anumite vicii, era exagerat de geloasă etc.

Aşadar, în ond, poveştile de iubire propuse de (. )ternberg ca iind însăşi cset" relaţiilor de dragoste se

înscriu, aşa cum am mai arătat, în concepţia mai largă a cii lulul vieţii şi, în consecinţă, a istoriilor de viaţă

ale indivizilor, metode recvent utilizate *** paradigma calitativistă +vezi şi capitolele &, şi -.

într#o relativ recentă carte despre dragoste, The New Psychology ofLove, coordonai/ de (. )ternberg şi 0.

1eis +2334, se acordă un spaţiu larg concepţiilor biologll" considerându#se că resortul biologic principal, şi

anume cel de reproducere, expl" oarte mult din enomenologia dragostei romantice. 5iologii nu ignoră

variaţiile culturalii dar susţin că dieritele condiţii de mediu izic au determinat în principal comportamcnll

deosebite şi în privinţa dragostei. )e consideră că, din punctul de vedere al mecanismelor neuronale privind

selecţia partenerului de dragoste +sex, uncţionează trei componenţi interrelaţionate +prezente la mamierelesuperioare, şi anume % ataşamentul, atracţia +6 oameni, dragostea romantică şi pornirea, dorinţa sexuală.

Aceasta din urmă este asoi mirt cu tendinţa de a avea contacte sexuale cu alţii +aproape indierent cu cine.Atracţia exlt7 ocalizată pe un partener anume, este determinată de ailiere şi de preocuparea perina nentă de

a o apăra de rivali, iar ataşamentul este caracterizat prin sentimentul securităţi/ şi al conortului, căutând

mereu proximitatea celuilalt. Pe plan uman, aceasta înseal" dragostea companională +)ternberg şi 1eis,

2334, p. 4.

Alături de alte tipuri de dragoste, surprinse în capitolul despre taxonomie, o categorii interesantă este cea

care se numeşte 8dragoste goală9 +empty Iove), în care, deşi lipseai pasiunea şi intimitatea, persoanele simt

nevoia să rămână împreună, uncţionează un guiţ de ataşament şi, în orice caz, probabil că motivul principal

pentru această decizie cita anxietatea separării.

)ternberg şi 1eis apreciază că o contribuţie semniicativă în înţelegerea complexului şi variatului

enomen al dragostei este viziunea prin prototipurile practicate la nivelul vieţii cotidiene. :amenii obişnuiţiau teorii implicite despre dragoste şi prezenţa acesteia în viaţa reală, dezvoltând modele +prototipuri, dintre

care cele mai relevante suni dragostea pasională şi, mai ales, cea companională. ;ercetările conirmă că,

statistic, bărbaţii sunt mult mai înclinaţi spre primul model, iar emeile spre prototipul dragostei

companionale +)ternberg şi 1eis, 2334, p. 22


3/69


4/69

P)=H:B:M=C ):;=ABA & ):;=:P)=H:=.:6==

ceva pozitiv, iar 22, că nu e nici pozitiv, nici negativL pentru băieţii din anul =, 23QG

consideră că aventura sexuală e ceva negativ,


5/69

"(((0?X( , ?HAF=:)==. ;A)A:(==L

im actori, adolescenţii şi tinerii adulţi, ci şi la părinţii acestora şi la populaţia generală liluelnţeles că, ără

date empirice culese prin mi$loace ştiinţiice, este !azardat să n piununţăm asupra amplorii transormărilorL e

clar însă că mentalitatea tradiţional rural ti mi erit modiicări vizibile. Astăzi, nu ne surprinde dacă auzim

mamele spunând despr iicele lor că sunt 8cu prietenul la mare9 ori că locuiesc 8împreună cu prietenul9, ceei

i p nu cu mult timp în urmă se întâmpla oarte rar.

7 J. Dragostea şi căsătoria

&& mare parte dintre relaţiile de iubire şi coabitare premaritale se inalizează prin căsătorii =m uliele nu. în

ansamblu, la scară statistică, marile iubiri +pasionale nu sunt un but *m dlotor pentru întemeierea maria$ului

şi stabilitatea acestuia. Altel spus, nu înseanuil i == imensitatea trăirilor de dragoste, cu atât mai mult a celor

timpurii +adolescentine "liniră o mai mare probabilitate de căsătorie şi mai ales trăinicia ei. @ar airmaţi.

=nversă nu este adevărată. @impotrivă, căsătoria este percepută tot mai pronunţat în toaii i uluirile lumii

având ca undament dragostea. în cultura euro#americană, asociereL tlluiie dragoste şi căsătorie a devenit o

normă. =maginea populară circumscrisă aiei,

.....novată şi de romanele şi ilmele de dragoste, era aceea în care e greu de conceput i

luluie adevărată ără nici un gând de căsătorie, după cum un maria$ neîntemeiat pe i!niîoste era reprezentat

ca iind ceva aproape imoral. @e câteva decenii încoace, aţă de =ubire şi sex neînsoţite de intenţia maria$ului,

atitudinea marelui public s#a îndulcii nui?iderabil, mass#media iind suprasaturată de libertina$ul sexual,

impregnat nu de puţine ori de obscenităţi, cinism şi violenţă, în timp ce versantul celălalt al problemei,

tD>.iioria bazată pe dragoste, s#a consolidat.

Această ultimă tendinţă este uşor evidenţiată şi în tabelul O, în care igurează irtupunsurile la următoarea

întrebare, adresată la peste & 333 de studenţi americani =n pmioade dierite% 8@acă un băiat +o ată ar avea

toate calităţile dorite de tine, le ai lluliori cu acea persoană c!iar dacă nu ai i în relaţii de dragoste cu eaR9.

$ = ste notabilă sc!imbarea de atitudine în rândul etelor, ale căror răspunsuri negative && icscut de la 2G,în &4- la aproape O


6/69

P)=H:B:M=C ):;=ABY Z= ):;=:P)=H:=.::==

următoarelerezultate % în cazulamericanilor, & dintre bărbaţi şi O-dintre emeiL =n

$aponezi, O& dintre bărbaţi şi O


7/69

maiinstituţionalizată,iind proesată d*

specialişti, în aaracasei şi amiliei.

Pe măsură ce

amilia şi#a pierdutdin relevanţa

economică, politică,religioasă şl dţinstruire

proesională,controlul

persoanelor mai învârstă asupratinerilor a devenit

mul puţin apăsător.@acă în societăţilear!aice şitradiţionale maria$ulera o c!estiune ceavei în vedere

interesele oarte prozaice ale amiliei,

ale 8clanului9, aletribului ca întro$,astăzi, datorită unuicomplex cauzal+actori te!nico#economici, politici,socioculturali,alegerea parteneruluicon$ugal este tot maimult o problemă a

individului în cauză.=D la căsătoriilearan$ate de părinţi şirude s#a trecut la

căsătoriile având la bază lilWoiD alegere.

întrucât funcţiile familiei s$au

eplasat e la cele

instrumental$

economicr hi cele

expresiv$emoţionale

+conort psi!ic,dragoste, aecţiune,

alegerea parteneruluitiudl să se acă pe

baza aecţiunii, asentimentelor dedragoste. Analizând

pe un material

concret din punct devedere istoric şi

etnograic relaţiadintre tipurilemaritale şi amillal şi alţi actori sociali,Moode +&-3 indicădeterminaţiilereciproce dintrerespeciivell tipuri şi

industrializare,modernizare,structuri sociale şi

politice. Cl susţinecă evoluţH i către oamilie nucleară

bazată pe nevoiemoţional#expresive

se datorează şi uneiîneliimţl6 într#oanumită măsurănaturale a indivizilor de a#şi aran$a unspaţiu intim satuiattl aectivitate,tendinţă care a ostconştientizată decătre ei. în studiile

de specialitate,acall$ enomen senumeşte ipote&a factorului ieologic

+concepţiaindivizilor umani că

amilia nuclearăîntemeiată pesentimente pozitiveeste ormulamaritală cea maidezirabilAi

Bibera alegere a partenerului


8/69

con$ugal bazată pesentimentul pur aliubi rii +drăciaromantică este orealitate însocietatea de astăzi.

@ar, dincolo de ea şicontrar a ceea u**

cred mulţi oameni+mai ales tineri,operează o gamălargă de actori, careac în Dşa ral [ încâtrespectiva alegere sănu ie c!iar atât de8liberă9, iar căsnicia

astel întemeiată .nu ie c!iar atât detrainică şi ericitQ.Aşa cum vom vedeaîn cele ce urmează,în opţiunea

indivizilor pentru un partener nu există

indierenţă aţă decriterii cum ar liv+lista, proesia,clasa socială, etniasau religia. Ba scarăstatistică, cele maimulte iiiiuia$e sunthomogamice %numărul căsătorieiîntre indivizi de

aceeaşi etnie, deaceeaşi ' lunăsocială, cu vârstăapropiată etc. este

mult mai ridicat. 'eterogamia

+căsătoriile =ntreindivizi cu statutesociodemograicedierite estestatistic mai redusă.)ă menţionăm li!l\că distincţia dintre!omogamie şi

!eterogamie esterelativă, punându#seurmătoareaîntrebare% după cecriteriu avem de#aace cu o

!omogamie+!eterogamieR @at

iind =nimi i căacelaşi individ poatesă acă parteconcomitent din maimulte grupurisociale şi in aibămai multe statusuri+etnic, religios,

proesional, de clasăetc., !omogamia şilirleiogamia sunt înmare măsură

parţiale.lin exemplu

elocvent alrelativităţii

!omogamiei şi!eterogamiei estev(rsta. =n i nliuraeuro#americană,oamenii secăsătoresc îngeneral cu parteneride aceeaşi vti siăD == = de vârstăapropiată. Cxistă

totuşi o abateresistematică +ar ideci o regulă ce ţinede =n iciogamie

către o vârstă maimare a bărbatului la

căsătorie decât a partenerei sale =n ?lnlcle 6nite,numai &


9/69

căsătoresc cu emeice au 2,< ani mai

puţin decât ei."edia *77pectivă sedierenţiază destulde mult în uncţie de

vârsta la căsătorie.Astel, bărbaţii iii

23 de ani secăsătoresc cu eteavând vârsta mediede & aniL cei de 2<de ani cu &&&&W icavând vârsta mediede 22 de ani, iar ceide 3 de ani au soţii

cu o vârstă medie dede ani. în ţărileoccidentale, cudierenţe serioase dela o ţară la alta,vârsta la prima

lA .Atorie acunoscut o creştere

semniicativă însecolul al ElE#lea,apoi o oarecare Diadere după al @oilea(ăzboi "ondial, iar la ora actualăcunoaşte din nou ocreştere li*naiă. @eexemplu, în )tatele6nite , în &O3,

vârsta medie lacăsătorie a ost de24,& *Intru bărbaţi,iar pentru emei de

22 de ani. în &43,media de vârstă a

ost de 22,O laBilWaţi şi 23, laemei, iar în &O3 aost de 2,4 pentru

bărbaţi şi 2&,O pentru emei liJ=isc!ler et al.,

&O4. )tatisticile

oiciale recente din)tatele 6nite aratăcă atât la ainei, câtşi la bărbaţi, vârstala prima căsătorie acrescut şi mai mult,

îndeosebi pentru iluna de mi$loc, dar

care este ma$oritarăîn totalul populaţieiamericane.

: problemăaparte pentru ţaranoastră o constituieco!ortele de copii

născuţi în &4- *l&4O. ]inând contde aptul că emeileşi soţii lor au ostsurprinşi în

planiicareatiinulială de decretul

prezidenţial din&44 cu privire lainterzicereaîntreruperii

sarcinilor. =n unii&4- şi &4O,numărul nou#născuţilor a ost dedouă ori mai mareca de obicei, i u*iilinăscuţi în această

perioadă au ost cuaproximativ 4- şi>4O Hiuulruletelor esteaproximativ egal cu


10/69

cel al băieţilor, iar dierenţa medie devârstă la lAtniorieeste de #G ani,rezultă că la unmoment dat ele sunt

lipsite de potenţialiînmuieri, iar cu

aproximativ trei animai târziu băieţii sevor ala în aceastăsituaţie ' Jv eiisiăasimetrie pe piaţamaritală a condus lao restructurare amodelului cuplării *

nu *iigale dupăcriteriul vârstei, înciuda dierenţeioarte mic i devârstă, 8decreţeii9

"7iutWrindu#sesemniicativ maimult între ei decâtco!ortele obişnuite.

+ uplurilecon$ugale nu se

ormeazăîntâmplător nici din

punctul de vedere alstatutului = * H = B=

.proesional +careeste puternic corelatcu şcolaritatea. 'omogamia

socioprofesioruil( ==n =mie înţeleasă în

sensul că indlvlJ.lltind să se grupezemarital între ei înacord cu clasa


11/69

socială şi stratul social sau cu categoria socioproesională din care ac parte şi cu T " a d u de şcolaritate.

Cxistă şi o !omogamie pe proesii speciice, dar aceasta e mult mai sliil% +medici cu medici, de exemplu.)tudiile de specialitate au conirmat cât de prezentă DW selectivitatea socioproesională în alegerea partenerului. ;u toată mobilitatea sociopr;P esională accentuată din ţările occidentale, se poate constataşi o remarcabilă reproductltS a selectivităţii de acest tip% !omogamia operează nu numai pentru statutulsoclr proesional al partenerilor, ci şi pentru cel al părinţilor lor. ;ercetând enomenul da alegere a partenerului în Franţa, Mirard +&-G constată că, în cadrul categoriilor sociali superioare, această tendinţăde reproducere !omogamică a crescut după &43.

@intr#un studiu pe un eşantion reprezentativ pentru mediul urban din (omânia înauili de &O a reieşitcă, dintre soţii muncitori, OO3 doar 2 dl! totalul maria$elor din )tatele 6nite erau mixte din punct de vedere alrasei. rebuie nnll" că tipul cel mai recvent de căsătorie interrasială din )tatele 6nite este între emeieal!* şi bărbat negru. @in &4O până în &O3, asemenea căsătorii au crescut cu un coieu>iil care a urcat de la3,2 la 3,< din totalul căsătoriilor. ;ele între emei negre şi bărbaţi albi au sporit în aceeaşi perioadă cu uncoeicient de la 3,& la 3,2 +isc!ler et al., l*n Cxplicaţiile acestor disparităţi sunt date de linia diverselor genuri de capitaluri şi resui I pe care indivizii le aduc pe piaţa maritală.

+partenenţa religioasă este în mare măsură asociată cu cea rasială şi etnică. )tudllla care au izolatdoar determinaţiile variabilei 8religie9 în alegerile maritale relev.i i A !omogamia religioasă nu este atât deintensă precum cea rasială, dar este încă marcanţii =nvestigaţii întreprinse în )tatele 6nite cu câtevadecenii în urmă +Hollings!ead, &"= indică un coeicient de corelaţie de 3,-- pentru religie, în timp ce, înuncţie de dana socială +şase straturi, coeicientul este de 3,-&. Atitudinile şi comportamentele aţă d7maria$ele interreligioase dieră substanţial de la o religie la alta. Cvreii şi catolicii suni mult mai intoleranţidecât protestanţii. Pe de altă parte, şi exigenţele s#au sc!imbat dc a lungul timpului. 5unăoară, 5iserica;atolică a renunţat în &-3 la cerinţa ca partenerul noncatolic dintr#un maria$ să promită că va creşte copiiiîn spiritul cultului catolic Biderii religioşi au totuşi rezerve serioase în privinţa căsătoriilor religioasemixte. 6 B /* dintre ei pretind că, astel, unul sau ambii parteneri sunt pierduţi pentru +o anuini6 religie. Alţilideri subliniază aptul că maria$ele interreligioase supravieţuiesc în procent mai scăzut. @atele cercetărilor concrete nu conirmă o legătură simplă şi neec!ivoci între !omogamia religioasă şi stabilitatea maria$ului.

i>0irrr?in, nnAnnvri . ;A)A:0==

= == zilele noastre, oricât de niuli iun crede =n lipsa barierelor ormale, =n cristalizai |ti=ric#niilor şi

căsătoriilor sau tn puterea =ubirii sincere de a =e depăşi, c!iar dacă miJL pr ..dragostea la prima vedere9, se

impune o condiţie prealabilă, şi anume să întlln +0moana respectivă. Aşadar este evident rolul proximităţii

spaţiale propin-uity) nm*uncţia maritală. în societăţile tradiţionale, acesta este un dat cu valoare cvasiax

"milci, Zi în societatea rurală din (omânia căsătoriile cu cineva din alt sat +ie ele veci amu rare şiconsemnate în producţiile olclorice ca iind încărcate de nostalgii şi dezilu l8in ai dat într#un alt sat9, 8am

plecat de lângă voi9 etc,. @ar şi în societatea modei mieriul geograic este încă relevant, deşi a pierdut dinimportanţă. într#o anc!etă d = imita realizată în &--, 24 dintre cuplurile interogate au declarat că soţul şi


12/69

soţia s liliait în aceeaşi comună, iar -& în acelaşi departament, în timp ce copiii lor căsătoi înrntionează

pentru prima situaţie &O, iar pentru a doua


13/69

a realiza acea acţiune +mecanismul 8ructului

oprit9.în acelaşi areal explicativ se înscrie şi

enomenul pe care îl putem numi 2ocul en fl

greu e cucerit playing har to get). ;onormconştiinţei comune, bărbaţii sunt atraşi d*

emeile care dau impresia că sunt greu decucerit. @atele experimentale nu conirmă 3&

având regularitate conţinutul acestei airmaţii.)#a pus din nou în evidenţă intervenţii

realismului perceptiv în alegeri, bărbaţii

neorientându#se automat spre emeile greu dl

cucerit, întrucât îşi dau seama de riscul de a

nu i acceptaţi. @ecelând între mai muli"

asociaţii de actori, C. 1alster şi colaboratorii

săi +&- au constatat că varianta cea mul

atractivă pentru un bărbat este cea oerită de

8emeia greu de cucerit, care este interesulQ

numai de el9.

nX^^^Hîn $ocul eectului 8greu de cucerit9 intră

anumite mecanisme de estimare a eulul, printre care următoarea logică +nu neapăratdeliberat practicată% cu cât voi avea ceva cleste greu de cucerit, cu atât înseamnă că suntmai valoros. Cste un mecanism general uman.

într#adevăr, rezultatele cercetărilor arată căeectul 8greu de cucerit9 este prezent şi laemei, şi la bărbaţi. rebuie remarcat că teoriacosturi#beneicii ar avea o alternativii multmai simplă şi mai convingătoare% cei careaişează că sunt greu de cucerit suni eectivgreu accesibili pentru că se percep +şi suntvaloroşi, iar iind valoroşi, prezinlAatractivitate.

"ulţi autori consideră că, deşi s#a produs

mutaţia de la alegerea de către amilie n

partenerului con$ugal la alegerea individuală

şi importanţa uncţiilor economico#productiva

a scăzut în avoarea celor emoţional#aective,scopul alegerii rămâne acelaşi% o opţiunci cât

mai bună. Prin căsătorie, oamenii realizează

sc!imburi de bunuri, dar mai ales dl servicii.

"ai mult sau mai puţin deliberat, iecare pretendent la căsătorie va încerca să#şl plaseze

cât mai bine, prin maria$, capitalul săumonetar sau nonmonetar. @eci, aşa cum

vorbim despre o piaţă a mărurilor şi a orţei

de muncă, suntem îndreptăţiţi să admitem

*l existenţa unei piele maritale. =n care

participanţii îşi etalează calităţile +avere, statutcicial, rumuseţe izică, capacităţi intelectuale

etc.. Ci oeră bunuri şi servicii şi aşteaptă, **

rândul lor, bunuri şi servicii.

rebuie menţionat că, spre deosebire de

piaţa de măruri, în piaţa maritală aceste =mnuri

şi servicii nu se pot doar înc!iria, ci evin

operante numai prin unirea partenerilor "ai

există o dierenţă marcantă aţă de piaţa de

măruri şi c!iar aţă de cea a orţei de muncă%

piaţa maritală este mai ifu&ă3 ea nu

uncţionează, de regulă, în locuri special

Dmena$ate şi în anumite momente +vezi totuşi, şi pentru societatea tradiţională românească,

8llrgurile de ete9. @ar multe locuri şi

împre$urări de viaţă cotidiană servesc drepl ni

aJii de desăşurare a virtuţilor +şi, eventual, de

ascundere a viciilor, cum sunt mediile ilr

muncă sau şcolare, cercurile de prieteni, seratele

dansante, discotecile, excursiile şi, ini mai mult,

agenţiile speciale care acilitează uncţionarea

pieţei maritale ca ormă de " liimb organizată.

Aşa cum anticipam, scopul prezentării pe

piaţă este de a găsi un partener cât mai plăcut,

aşa cum e deinit ca atare de gusturile personale,

de normele culturale şi, înti o Dnumită măsură,

de aşteptările din partea părinţilor şi a prietenilor. în consecinţă, valoarea iecărei

persoane pe piaţă este dată de gradul în caredeţine calităţile dorite de ceilalţi.

în concepţia tradiţională a secolelor al ElE#lea şi EE, bărbatul venea pe piaţă cu Dverea şi

statutul social, emeia cu rumuseţea, tandreţea

şi posibilitatea de a#i naşte şi de D i creşte

urmaşi. )c!imbul era deci între un suport

economic şi social din partea masculului şi un

suport erotico#aectiv din partea emeii. în

întreprinderea comună numită căsnicie, unuloerea în primul rând un capital economic şi

social, celălalt unul >inoţional#estetic. ;oncepţia

mai puţin tradiţionalistă a secolului EE

+participarea la 8aacerea9 maritală a celor doi

parteneri pretinde un capital economic, social,cultural+= emoţional de ambele părţi.

)ociobiologii şi psi!ologii evoluţionişti

împărtăşesc teoria conorm căreia atât pentru

împerec!ere în general, cât mai ales pentru


14/69

căsătorie, emeile caută parteneri protectori, ou

resurse pentru întreţinere şi dezvoltare amilială,în timp ce bărbaţii sunt preocupaţi K=r alegerile

legate de atractivitatea izică. Cxplicaţia ar consta

în aptul că, în privinţa bărbaţilor, nu contează atât

de mult atractivitatea iindcă sunt capabili de

reproducere de =u pubertate până la bătrâneţe, pe

când la emei nu numai că perioada e limitată, dar

rumuseţea şi proporţionalitatea corpului sunt

semne ale producerii unor urmaşi sănătoşi

;oncepţia reeritoare la un soţ cu statut

socioeconomic ridicat şi o soţie tânără şi rumoasă

are deci un suport bioevolutiv solid. Această

pretenţie epistemologică s a dovedit însă, dacă nualsă, cel puţin mult exagerată, cercetări relativ

recente +HanVo et al., ./+3GL cf. 5aron et al.,

&-J2334 arătând că aspiraţia către un partener

bogat este prezentă în multe culturi şi la emei, şi

la bărbaţi, ceea ce nu poate i acceptat doar ca

exemplu, aşa cum pretind cu entuziasmapărătorii sociobiologiei şi ai psi!ologiei

evoluţii nişte. Apelul la actori socioculturali

este inevitabil.

"aria$ul ca afacere, ca tranzacţie +!argain),

presupune deci căutarea unui partener oare să#i

oere celuilalt, în sc!imbul a ceea ce acesta

poate oeri, cele mai preţioase +din punctul său

de vedere bunuri şi servicii. Prin urmare, mulţi

teoreticieni consideră că maria$ul este unul

dintre cele mai elocvente ilustrări ale validităţii

teoriei schim!ului în relaţiile interumane. @in

perspectiva acestei teorii, similaritateastatuturilor socioculturale, a trăsăturilor de

personalitate şi a atitudinilor, precum şi

complementaritatea nevoilor sunt cele mai

importante tipuri de sc!imburi maritale.


15/69

X. )canzoni +&-2 airmă că deplasarea de la controlul amiliei în selectarea partenerul la controlul

individual +de apt, al interacţiunii dintre parteneri a transormai m mecanismul sc!imbului, al evaluării

costurilor şi beneiciilor pe care le implică mai m*ul Perioada premaritală de 8curte9 reprezintă un timp mult

mai îndelungat, în care indivl" îşi descoperă şi veriică reciproc calităţile şi aşteptările. otodată, asumarea

respoul bilităţii alegerii partenerului con$ugal de către individ înseamnă şi costuri ridic.ne =ti privinţa

timpului, a banilor, costuri psi!ologice şi informaţionale. ;el care e în căiuai" partenerului de dragoste şicăsătorie trebuie să se inormeze unde poate găsi o piaţLi nuli bună şi, mai ales, trebuie să se intereseze cine

este persoana pe care şi#a ixat atenţia, tiu actor social cât de cât raţional va ace acest lucru, întrucât el ştiecă, dacă iniţiaJ) K prietenie şi, cu atât mai mult, o căsătorie pe baza unor date cu totul sumare despre parteiHl

o astel de 8aacere9 riscă să ie oarte costisitoare. Cl este conştient în acelaşi timp t* ruperea unei iubiri+prietenii mai avansate sau a maria$ului presupune costuri ridieiil7. ;ei mai mulţi indivizi prospectează

singuri piaţa maritală şi se inormează în privin*i+ persoanei vizate prin experienţă directă +perioada de

8curte9, întâlniri, dragoste romani0 S Pentru cei tineri, costurile implicate nu sunt atât de ridicate +în specialcel legat de timp, ei având încă 8viaţa în aţă9, cum se spune. "ai mult, dragostea romantică aduce şl tu

serie de beneicii, sub ormă de satisacţii. Persoanele care au mai puţin timp # cu cât eţll mai în vârstă +până

la o anumită vârstă/, cu atât ai mai puţin timp, iar presiunii7 interioare şi exterioare sunt mai puternice

pentru a te căsători # recurg tot mai mull =n mi$loace directe şi eiciente pentru a#şi găsi partenerul dorit.

@intre acestea, mii importante sunt agenţiile şi anunţurile matrimoniale.Analiza conţinutului anunţurilor ilustrează cererea şi oerta calităţilor pe piaţa maritalii @ecelând

anunţurile de la rubrica de maria$e din ziarul La 4entrale es Particulien, 5. Bemennicier +&OO descoperă

următoarea ierar!ie de calităţi pe care bărbaţii =" solicită emeilor% aecţiune +


16/69

=>0== = = ?il =HUAU=U&"=L, ;A)A:(=C

H =n acest spirit, "urstein +&-4 a dezvoltat un moel al alegerilor maritale ca I fum csualitate

multifactorială, ce cuprinde trei stadii premaritale principale, in primul = Hmllu, centrarea partenerilor este pestimulii pe care îi prezintă iecare, în al doilea

* .......lui pe sistemul de valori şi atitudini, iar în stadiul inal pe nevoile şi aşteptările de ml&&WD' iiceea, demersul lui "urstein se mai numeşte teoria stimul$valoare$rol. H= airmă că = evoluţia spre

maria$ se desăşoară în cadrul mai larg al sc!imbului social. ;ontrolul = "iimbului asupra relaţiilor dintre cei

doi e mai prezent în prima parte a procesului şi = luni scăzut în perioada apropiată căsătoriei. #n etapa

5stimuli6, impresiile pe eaie = *"itcnerii şi le ac în legătură cu atractivitatea izică, cu reputaţia şi cu statutul

lor social = mul determinanţii cei mai importanţi în atracţia reciprocă.

Atunci când stimulii sunt similari sau în raport de sc!imb ec!itabil +de pildă, ambii piineneri sunt rumoşi,

dar cu un statut social inerior, sau unul apare oarte rumos, d a i iiliac, pe când celălalt e bogat, dar mai puţin

rumos, cei doi progresează spre c l ap a 7 i 7mipati!ilităţii axiologice valorice). Acum ei îşi compară

interesele, atitudinile, ereJui i=c Wii nevoile, pentru a vedea în ce măsură acestea sunt compatibile. @eşiactorii de stimuli B mntinuă să ie prezenţi, în acest stadiu ei şi#au pierdut din semniicaţie.

în etapa a treia, ocalizarea este pe compati!ilitatea nevoilor e rol % iecare indiv id * 7e intreabă şi

încearcă să testeze în ce măsură celălalt îi poate satisace nevoia si aspiraţia > tic a avea în el un iubit, un prieten, un bun tată de amilie etc. ;u toate că şi în această lnJă compatibilitatea de stimuli şi cea valorică

sunt inluente, ele au trecut pe planul al doilea, atenţia cuplului iind îndreptată spre întrebarea dacă încăsnicie partenerul va putea $uca la cote suicient de înalte rolurile dorite. ;ând răspunsul este airmativ,

urinează, cu mare probabilitate, căsătoria. ;ercetări eectuate în rândul studenţilor de la colegiile americaneau conirmat în mare modelul preconizat de "urstein.

Perioada premaritală, care înseamnă într#un anumit el trecerea treptată de la aspccie exterioare la unele

mult mai intime, este consemnată şi în ritualul 8curţii9. @eşi secvenţa =mportantă numită logodnă este astăzi

mai rar întâlnită, ea iind înlocuită cu cea de coabitare, pe măsură ce se întrevede o uniune casnică,

întâlnirile dintre cei doi sunt lot mai dese şi mai lungi, cadourile sunt tot mai valoroase, iar anga$amentul

aţă de cei din *ur +părinţi, prieteni, colegi, cunoscuţi tot mai accentuat, înc!eindu#se cu anunţarea mai multsau mai puţin publică a căsătoriei.

=nvestigaţii recente de anvergură conirmă ceea ce ne indică şi experienţa de zi cu Ji, şi anume că, cel

puţin în cultura euro#americană şi în special la liceenii din clasele terminale şi la studenţi, aproape că nu

mai există perioada curtării. Ca a ost înlocuită cu petreceri în grup, unde tinerii 8se agaţă9 şi se cuplează

între ei, în perioada vacanţeloi de oarte multe ori cu cei din aara clasei, a şcolii sau a colegiului.

Fenomenul de 8agăţare9#cuplare hoo8ing) presupune de multe ori stări la limita dezirabiluluiL în ceea ce priveşte experienţele de prietenii şi sex de ocazie +sau, oricum, nu inalizate în unele de substanţă în timp,

răspunsurile subiecţilor la c!estionare denotă în general deJamăgire şi regret personal, dar în acelaşi timp eideclară că semenii lor nu trăiesc astel de sentimente +Bambert et al., 233, cf. 5aron et al.,

&-J2334.Aceste strategii de cuplare au existat de când lumea, numai că acum s#au masiical =n ele nu se

mai regăseşte decât in parte modelul lui "urstein, iind eludată în special etapa axiologică. )ăremarcăm insă că, mai ales cu gândul la prietenii de durată şi la căsătorii, în numeroase campusul i s au

creai Iebsite#uri care să adune studenţii interesaţi, după criteriul potrivirii == = I6= H +ie de nispiiimuri laîntrebări din c!estionare. întrebându se

2-)


17/69

cât de eicient este acest procedeu care în cultura americana se mai numeşte 8înt.ili

rapidă9 + spee ating , 5aron şi colaboratorii săi +&-J233+W airmă că nu exista = răspunsuri certe.:ricum,

a utiliza te!nologia pentru a găsi relaţii romantice nu e nici pe departe atât de idealul comparaţie cu aaştepta ca suletul tău să#şi găsească perec!ea, dar pare totuşi un nuni a mai eicient decât curtarea 8demodă vec!e9. ;el care, din dorinţa de a întâlni pe citi similar, este interesat să olosească mediulvirtual, apare ca iind mult mai sensibil decât ulii când, la o petrecere 8trăsnet9, se îmbată şi secuplează sexual cu un necunoscut +p. &),

7.3.2. Satisfacţie şi insatisfacţie în viaţa cuplului marital

Cvaluarea gradului de satisacţie amilială se ace prin inicatori o!iectivi şi su!ifetţ sau, poate mai corectspus, ai subiectivităţii. @intre primii, esenţiali sunt cei reeriţi la% acte de violenţă, certuri, tentative de divorţ

şi divorţ, starea de sănătate minl"l** @upă cum uşor se poate remarca, aceşti indicatori ne spun mai multe

despre insatisraH î n mod indirect. @ate despre trăirea eectivă interioară nu putem ala decât intero$ţltul

persoanele în cauză. )atisacţia şi ericirea sunt realităţi pur subiective, la care nu iivpm acces decât prin

mi$locirea declaraţiilor indivizilor. @esigur, construirea şi interprclitrl indicatorilor subiectivităţii trebuie să

ţină seama şi de posibilele distorsiuni introd6lH mai ales de eectul dezirabilităţii sociale.

)tudiile întreprinse prin analiza işelor medicale, prin c!estionare standard "== interviuri calitative au

pus în evidenţă importante deosebiri pe planul conortului pslli*** şi al satisacţiei #ntre !ăr!aţi i femei în

cuplurile maritale. @ierenţe şi mai pronunţul apar însă între soţiile care lucrea&ă i cele casnice. Astel, deşi

există rezultate empii 6 divergente, cercetările din )tatele 6nite au arătat că emeile necăsătorite şi cele

căsătoi liQ care au slu$bă sunt, din punct de vedere izic şi psi!ic, mult mai sănătoase decâi i el casnice, pe

când bărbaţii căsătoriţi +în principiu, şi cu slu$bă par mai sănătoşi decât i "l necăsătoriţi. Femeile de vârstămi$locie căsătorite şi casnice sueră într#o mai mm măsură de depresie decât bărbaţii de aceeaşi vârstă, pe

când cele de vârstă ml$loiil necăsătorite sau care lucrează nu prezintă dierenţe în privinţa gradului de

depresie lnţA de bărbaţi. Cxplicaţia ar i dată de aptul că bărbaţii +la el ca emeile care lucrează nu două

surse virtuale de satisacţie % amilia şi locul de muncăL astel, eventualele diicultăţi dintr#o parte pot i

compensate prin cealaltă, ceea ce nu se întâmplă în cazul emei =m casnice. în plus, acestea din urmă,

ocupându#se 8doar9 de gospodărie şi de copii, au un statut social mai scăzut c!iar în aţa membrilor

propriului grup amilial.

=nteresant este însă că emeile casnice căsătorite declară în acelaşi timp în propotţl+ mai mare decât cele

necăsătorite sau căsătorite şi cu slu$bă că sunt ericite +5ernaid, &-2. )#ar părea că în $oc se ală

conormarea la aşteptările tradiţionale de rol emlnl0 ale modelului cultural american % soţie casnică, centrată

pe uncţia expresiv#emoţionnl1 al cărei soţ câştigă suicient pentru a asigura la cote înalte bunăstarea

amiliei. =l**$ moment ce s#au conormat cu succes acestui deziderat, ele 8trebuie9 să ie ericite. )ulH însă

ipoteze bazate pe anumite date empirice care airmă că, indierent dacă lucrează ?H=* nu, întrucât în8economia9 de ansamblu a ericirii în viaţă la emei contează mai mul/ decât la bărbaţi reuşita în căsnicie, în

ond, ele beneiciază spiritual mai mult de mm ltili

2-4 P)=H:B:M=C ):;=ABA Z= ):;=:P)=H:B:M==i


18/69

)atisacţia maritală dieră mult şi pe parcursul ciclului familial. @e regulă, naşterea imului copil aduce cu

sine multe diicultăţi Zi tulburări emoţionale în cuplul tânăr, l a pil, intervalul de vârstă 4#&G ani este unul de

presiuni economice, psi!ologice şi laie. întrucât soţul este preocupat mai mult de proesie, constrângerile

multiple s e llilîAng mai ales asupra soţiei. =luzia unei iubiri ce depăşeşte toate obstacolele s e ^"inunădeseori cu o viteză apreciabilă după naşterea copiilor, iar distanţele culturale şi 6lucutive ale soţilor ies acum

la iveală mai pregnant în activităţile domestice cotidiene llNlenă, alimentaţie, socializare. @ierenţele şitensiunile sporesc şi mai mult în perioada iiQ adolescenţă a copiilor, când problemele erotice şi sentimentale

ale acestora, precum *l vidorile 8tinereşti9 pot conduce nu numai la o criză intergeneraţională, ci şi la una56rcon$ugală +)egalen, &O-.

i liestiunea satisacţiei şi ericirii amiliale se dierenţiază şi în uncţie de categoi iile Ktn a profesionale.Probabil că însăşi insistenţa noastră asupra satisacţiei emoţionale şi Kpiiltuale pe care amilia trebuie să o

oere este o proiecţie a condiţiei de intelectual =n m Jui multor amilii, distribuite neuniorm şi neproporţional

pe categorii şi clase soeiale, ni>uleiul amiliei ca unitate pragmatic instrumentală, cu uncţii oarte prozaice+sex, V6tcl, reproducere biologică este cel predominant.

/ntr#o investigaţie ce urmărea problemele ma$ore cu care se conruntă amilia, Kcctuată în &OG#&O<

+=luţ şi ;ordoş, &O4, ne#a interesat şi percepţia cuplurilor Hiiţ*ugale reeritoare la sursele e satisfacţie i

insatisfacţie maritală. Pe baza apreeiei u i"int itemi cum ar i 8consumul de alcool9, 8înţelegerea cu socrii9,

8distribuirea llrclnilor gospodăreşti9 şi din convorbirile de tip nediri$at, intensiv cu subiecţii şi eu iiiill experţi

în problemele amiliei, rezultă că motivele tensiunilor grave şi apoi ale illioclerii +de apt sau de drept a

amiliei sunt oarte strâns legate între ele, ormând un HiUu de sinrom al incapacităţii e convieţuire

con2ugală normală. în viziunea subiecţilor iiu speţă a emeilor, în centrul acestuia ar sta 8lipsa

sentimentelor de dragoste9 Acest lin =6 contează oarte mult mai ales la cuplurile tinere, dar aici apare maidegrabă ca un

K l e e l al altor cauze, nu ca o variabilă independentă. ;ând se reeră mai ales la bărbaţi, Dliidromul areîn centru consumul exagerat de alcool, care înseamnă de cele mai multe "= B şi c!eltuirea banilor,

distribuirea inec!itabilă a sarcinilor, gelozie ne$ustiicată şi violentă. ;ând sunt vizate emeile,

nucleul sindromului pare a i reprezentat de relaţiile

K nuicon$ugale +ixareaerotico#aectivă extrasoţ, care atrag după sine negli$area amiliei, laporturi

încordate cu amilia de provenienţă etc. 5ineînţeles, situaţia poate i inversă, in ipccial inidelitatea

din partea bărbaţilor. @e asemenea, aşa cum au declarat numeroşi Hiil"ecţi, cele două nuclee

principale ale sindromului sunt în strânsă relaţie cauzală Dli oolismul bărbatului duce la

inidelitatea soţiei sau descoperirea inidelităţii conduce la +"u accentuează consumul de alcool.

@iscutând despre sursele tensiunilor grave din amilie, am încercat să circumscriem un nucleu actorial

responsabil pentru acestea, un sindrom al incapacităţii de convieţuire iHirmală. ?e putem întreba pe bună

dreptate % care ar i constelaţia e factori ai reuitei himilialeR +=deală ar i ericirea amilială. în

clasamentul condiţiilor unei vieţi de limiilic reuşite, pe primul loc igurează 8sinceritatea şi respectulreciproc9. Cste o

i ondiţie, dar, aţă de alţi actori ce contează oarte mult în reuşită +recunoscuţi ca atareii de subiecţi, este în mare măsură şi un eect, pentru că între dieriţi actori ce concură =n

armonia din amilie există, bineînţeles, o strânsă legătură +de pildă, între potrivire m>xualâ şiidelitate, între idelitate, respect şi sinceritate etc.. 5unăoară, în urma unor

P(=H=6?=0 H0A::==7, ;Y)Y:(=C 2-


19/69

=#)=H:= oMiiL ):;=ABY si sorioi>)inoi ::==

cercetări longitudinale de prounzime, Previti şi Amato +233G au conirmat ideea curoiH că mulţi soţi +de

ambele sexe se anga$ează în sex extramarital ca urmare a neînţelegeriiS nesatisacţiilor din cuplu, iar

anumite probleme şi disuncţii grave apar din motive m inidelitate.

încercând câteva consideraţii pe tema constelaţiei de actori şi condiţii ce detertnll reuşita în viaţa

amilială, consideraţii ce se bazează nu numai pe răspunsurile subiecţiiS investigaţi, să observăm că % a spre

deosebire de sindromul tensiunilor, nucleul laciorll al reuşitei este mult mai greu de circumscrisL b nu

există o simetrie între actorii = conduc la tensiuni grave în amilie şi cei care asigură reuşita. @e exemplu,

consnitlll exagerat de alcool duce aproape invariabil la grave neînţelegeri şi destrămări +legale nit nu în

amilie, dar absenţa lui nu înseamnă automat reuşita +şi cu atât mai puţin ericlrtl în amilie. ;ondiţiaerotico#sexuală este poate mai decisivă, 8mai simetrică9, în seiu6H că nepotrivirea duce direct sau indirect la

tensiuni, iar satisacţia pe acest plan este _"= actor important al reuşitei. )tudiile de specialitate, inclusiv cele psi!iatrice, experienţa cotidiană şi c!iar unele date ale cercetării noastre arată însă că însăşi potrivirea

erotico#sexuali este intens inluenţată de alţi actori, unii de natură cultural#axiologică +interese comun7atitudinea aţă de lume şi de viaţă etc..

C oarte probabil că în cazul amiliei uncţionează un model asemănător celui || cunoscutei teorii aierar!iei nevoilor a lui "asloI % nevoile de reuşită intră în acţiune pt măsură ce sunt satisăcute cele de bază+sex, conort etc.. @esigur, ar i "orba dna# despre o analogie sugestivă, pentru că, dacă "asloI se reeră lamotivaţia indi"idualii în amilie avem de#a ace cu interacţiunea +convieţuirea a cel puţin doi membri, laidnt n teoria ierar!iei nevoilor este valabilă doar ca o tendinţă statistică în sens oarte genei nl, cu atât maimult se poate stabili un model explicativ +şi eventual terapeutic peniiu cuplurile con$ugale. otuşi, doar cutitlu ipotetic, am putea spune că, la scară statistic$% reuşita amiliei este asigurată prin absenţa actorilor tensionali ce ormează sindromul incapacităţii de convieţuire normală, la care s#ar adăuga% deplina înţelegereerotico& #sexuală, un anumit conort material şi social şi o anumită consensualitate cultural#axioli iglgl+valori undamentale comune, nu neapărat 8gusturi9 speciice identice. 'onlea(i% bineînţeles, şi condiţiile

premaritale, cunoaşterea proundă reciprocă înainte de căsăiot le iind destul de importantă. Pe aceastădirecţie, mai recent +5aron et al., &-J2333. "W ace tapa$ de discrepanţa dintre similaritatea asumatăînainte de căsătorie şi cea nul i +constatată de unul sau ambii parteneri în timpul maria$ului. Aş spune că poate mal decisivă este disparitatea în termenii aşteptărilor de roluri +vezi =luţ, 233


20/69

P(===0?== @(AM:)C, ;Y)Y:(=C

li) stilurile cognitive de a se apăra faă e factorii e stres şi de a le ace aţă coping). !irtenerii ce

reacţionează identic sau asemănător în conruntarea cu greutăţile sunt mai satisăcuţi de relaţiile maritale

decât cei care au stiluri dierite de coping 3 n caracteristicile iniviuale cum ar i ostilitatea, tendinţele

depresive +nevroticismul in general, respectul de sine sunt asociate şi cu satisacţia şi ericirea amilială

sau cu opusul acestora. în general, atât la emei, cât şi la bărbaţi, cei care se autodcsci iu ca având o înaltă

stimă de sine şi sunt capabili să#şi exprime emoţiile declară cu o mai mare probabilitate satisacţia în viaţa

con$ugală.

6n predictor de mare acurateţe pentru insatisacţiile şi, în inal, destrămările amiliale == constituie

narcisismul, dispoziţia personalităţii ce desemnează puternica pornire a =ndivizilor de a se considera superiori

semenilor, de a căuta admiraţie şi de lipsa empallci a simpatiei aţă de ceilalţi. @intr#o listă lungă a

caracteristicilor de personalitate similare, mmsta pare a i singura care nu întăreşte, ci dezbină iubirile şi

cuplurile maritale = sic oarecum logic ca doi indivizi similari pe linia narcisismului să ie incapabili de relaţiice pn#supun respect, admiraţie şi empatie reciprocă. Aceştia şi mulţi alţii pot i incriminaţi "= actori cauzali

ai satisacţiei şi ericirii maritale, ai înţelegerii în cuplu, dar suni =nterpretabili cel puţin parţial şi ca eecte alesatisacţiei, ale bunei înţelegeri şi mulţumirii Dulleteşti pe care maria$ul o procură celor doi. Pe planul

explicativ mai general, a$ungem illn nou la ideea ertilităţii epistemice a ipotezei circularităţii cauzale L bunăoară, respectul ile sine este şi rezultanta satisacţiei maritale, stare pe care, la rândul ei, o întreţine şi o

dezvoltă.

?umai studii de mare ineţe ne pot dezvălui operarea concretă a interacţiunii unor "= = iabile şi mecanisme

într#un proces atât de subtil cum este cel al evoluţiei raporturilor niii$ugaleL asemenea cercetări poartă mai

curând pecetea 8localului9 şi idiograicului ilecât pe cea a globalului şi nomoteticului +vezi capitolul &. @e

altel, c!iar şi în cazul dinelor statistice la nivel macro, nu trebuie să ne lăsăm seduşi de iluzia

universalismului, întrucât şi acestea stau sub semnul 8localului9 temporal şi spaţial. Astel, în )tatele 6nite,

dierenţa în privinţa satisacţiei şi ericirii bărbaţilor necăsătoriţi în comparaţie cu emeile căsătorite nu mai

este atât de mare ca în trecut, în sensul că bărbaţii se declară imn ericiţi comparativ cu anii >43 şi >-3. în ?orvegia, investigaţiile arată că indiviJii K ăsătoriţi sunt mai satisăcuţi de viaţă # rată mai mică de sinucideri

şi un grad mai înalt tio mulţumire autodeclarată # până în $urul vârstei de G3 de ani, dar după aceea avanta $ul

maria$ului cunoaşte un declin rapid cf. 5aron et al., &O.

7.3.3. !isrupţia maritală" cau#e şi consecinţe


21/69

l>robleme şi tensiuni se ivesc în aproape iecare cuplu con$ugal, dacă avem în vedere un naseu mai lung

al existenţei sale. în )tatele 6nite, numai &,2 dintre cuplurile con$ugale nu spus că nu au avutniciodată neînţelegeri, cei mai mulţi dintre respondenţi declarând t.& ele apar lunar sau mai des

+"cMonagle et al., &2. în cercetarea eectuată de noi llluţ şi ;ordoş, &O4 pe cuplurile tinere # cuplultânăr era deinit ca iind cel în care ninbii parteneri aveau sub < de ani şi cel puţin cinci ani de căsnicie #,

O au declarat că au avut neînţelegeri şi aproape K+ 8neînţelegeri grave9. Atunci când li s#a cerut sămenţioneze ce înseamnă 8neînţelegeri grave9, subiecţii au invocat violenţele izice,aptul că nu au mai avut

relaţii intime, că nu au "orbii un timp% că s&au dus să sten părinţi şi că au ameninţat cu despărţirea. )n mare,motivele declarate ale unor asemenoi neînţelegeri sunt cele arătate la sindromul incapacităţii de convieţuire

normală, şi anutti| consumul exagerat de băuturi alcoolice, inidelitatea, gelozia, distribuirea inechitabilă asarcinilor gospodăreşti, modul în care sunt c!eltuiţi banii etc., la care s#a mai adăugat unul recvent pomenit%8amestecul socrilor şi al rudelor9. 5aron şi colaboratorii s** +&-J2334 au subliniat aptul că într#un cuplu

intervine inevitabil tensiunea d ini r t nevoile şi preerinţele iecăruia şi convieţuirea intimă, apropiatăL în

)tatele n+ cvasitotalitatea căsătoriţilor +O,O declară că s#au ivit neînţelegeri din acest moti"% c,- maimulţi dintre ei airmând că acestea s#au produs o dată pe lună sau mai des -p. 2/#% Potenţialul tensional este prezent în orice cuplu şi amilie. înţelepciunea celor cum vor să păstreze maria$ul constă în a evita ca

tensiunile să se manieste la cote ma0ime *l să se transorme în conlicte sau, dacă acest lucru s#a întâmplattotuşi, să şt ie it depăşească momentele de criză. )atul este uşor de dat, însă mai greu de urmat. @in varii

motive, oamenii reacţionează dierit în situaţii conlictuale şi de nemulţumim proundă. Analizând şi

interpretând un volum mare de date empirice, (usbult şi colaboratorii săi +&O-, cf. aNlor et al., &G auelaborat un moel al reacţiei la insatisftu lle valabil pentru relaţiile interumane în general, dar care şi#a

dovedit valabilitatea mai ni seamă în cele de muncă şi maritale. Ci au identiicat patru modalităţi principaled răspuns la insatisacţie +maritală, pe care le#au numit% ver!ali&are po&itivă volcn loialitate loyalty),

negli2are neglect şi ieire fermă exit). =ată, succint, care ai II conţinutul lor%

9 :er!ali&area po&itivă are loc atunci când persoana în cauză deineşte şi e0primi verbal problema

respectivă, când caută a$utor +inclusiv psi!oterapie, când )ncearu1 să se sc!imbe, să inluenţeze

partenerul, să modiice situaţia, să acă unele compui misuri discutând intens cu partenerul # într#un cuvânt, când încearcă să îmbunătăţea " = relaţia cu celălalt. Această reacţie este tipică în cazul partenerilor care până atunci au avut satisacţie în viaţa de cuplu, au investit mult în ea şi, în aara

acestor "ariabile% se pare că este mai recventă la emei.

9 Loialitatea înseamnă un mod pasiv, dar optimist de a aştepta să se îmbunătăţeaţi situaţia. Persoana

loială partenerului şi statutului său marital speră şi, e"entual% roagă ca lucrurile să se rezolve de la

sine. Acest tip de răspuns este caracterimlti indivizilor care consideră că neînţelegerile nu sunt

grave, nu trăiesc insatisacţia la cote înalte şi, oricum, nu văd alte variante.

9 Negli2area este tot o aşteptare pasivă, dar neînsoţită de speranţa de mai bine% el% dimpotrivă, de

gândul că relaţia tot se va sârşi odată şi#odată. Persoana cu aceimtl atitudine îşi ignoră partenerul,

reuză să discute probleme cu el şi c!iar se compună urât. (ăspunsul de acest el este asociat cu

lipsa de satisacţie maritală şi în trecut% || atunci când nu s#au ăcut mari investiţii în viaţa amilială.

9 Ieirea fermă din relaţia de cuplu se realizează prin intentarea divorţului, dar pot a"1| loc şi altecomportamente substitutive sau adiacente respectivului act% părăsirei domiciliului comun,

şicanarea şi agresarea continuă a partenerului etc. 3upe+ relaţiei con$ugale are loc cu o mai mare

probabilitate în cazul când s#a investit puţin +material şi psi!ologic în căsnicie, când trăirea

insatisacţiei este de ordinul neericiţii şi când se întrevăd alternative atractive.= > 6 = = = = ? =B = = * + A + = + W ) &&/ , ;Y)Y:(=C 2-

=eşirea din relaţie tnseamnl, aproape prin deiniţie, divorţulL negli$area conduce de li mai multe ori la

acest enomen, in timp ce loialitatea, deşi în aparenţă pozitivă, in unde serioase riscuri de disrupţie, iindcă e

însoţită deseori de alsa percepţie din T_"=ii .t celuilalt% crezi că eşti loial cu partenerul +şi declari acest lucru,dar, când acesta = întrebat, va răspunde că nu a simţit aşa ceva. :ricum, neînţelegerile grave din amilie,

2- -


22/69

^rezolvarea lor, însoţite de insatisacţii cronice sau episoade emoţionale tulburătoare, HH"=6= în cele din

urmă la disoluţia cuplului, c!iar dacă aceasta nu presupune întotdeauna lapiuarea legală.= @lsrupţiile con$ugale sunt mai numeroase decât divorţurile oiciale, deoarece, datorită linti multor actori,

printre care penuria locuinţelor şi sacriiciul aţă de viitorul copiiloi, lup/ continuă să stea sub acelaşiacoperiş, ără a mai constitui practic un cuplu = nnuiatăm însă că enomenul destrămării cuplurilor maritale a

luat proporţii epidemice, ni deosebire după cel de#al @oilea (ăzboi "ondial. Astel, în )tatele 6nite, în &43,la = &&&3333 de căsătorii s#au înregistrat aproape


23/69

: cauză ma$oră a creşterii ratei divorţialităţii o constituie emanciparea economi a femeii, aptul că în

societatea industrială şi postindustrială soţiile sunt anga$ate =n muncă şi, prin urmare, au venituri care le oeră

o mare independenţă, ără să mai suport orice din partea soţilor. ;ând soţia consideră că 8nu mai merge9,nemaiiind dependen material de soţ, despărţirea este o soluţie posibilă, ceea ce era mai greu de imaginai

trecut, când constrângerile sociale, cu precădere cele economice, le determinau pe ctll mai multe emei,

inclusiv prin socializare, să nu a$ungă la gândul că 8nu mai merge9 ** la divorţ.Cmanciparea emeii s#a produs pe undalul industrializării, modernizării, urbaniJ.ii u automatizării şi

creşterii nevoii de orţă de muncă în sera serviciilor. Aceasta a atril după sine şi istanţarea #ntre ha!itat i

locul e muncă. Posibilitatea pentru ambii parteneri de a întâlni alţi indivizi şi de a stabili legături de

aecţiune este acum mult mii mare. Pe de altă parte, dezvoltarea economică şi creşterea urbanistică auînsemnai =n ţările avansate şi rezolvarea pro!lemei locuinţei, care era un impediment serios =n/ privinţa

divorţului.


24/69

P(=56?=6, @(AM:)C, ;Y)Y:(=C 2H&

iolenţa este invocată de respondenţl +=n speţă de către emei pe primele locuri drept muză a divorţului

+5e$an şi 5uruiană, &O.

Zi în ceea ce priveşte violenţa amilială, literatura de specialitate cea mai extinsă este im americană, nu

neapărat pentru că în amiliile americane ar exista mai multă violenţă, && pentru că acolo ea a ost studiată.

)pecialiştii americani se întreabă, în primul rând, ilm a violenţa a crescut în societate aţă de trecut.

(ăspunsul nu e uşor de dat, întrucât, pAiiă în anii >-3, nu existau cercetări sistematice în acest domeniu, iar

aceste cercetări nuK mi eectuat deoarece violenţa în amilie nu era considerată o problemă relevantă In =ncietăţile

patriar!ale şi în amilia tradiţională, autoritatea bărbatului şi a tatălui era dc =u sine înţeleasă,

nevasta şi copiii reprezentând un tip de bunuri pe care bărbatul le mlniinistra şi le admonesta ărăca acestea să ie prote$ate de comunitate, aceasta imrrvenind doar în circumstanţe extreme. Primele

studii americane în problema violenţei

nu concentrat asupra variabilelor psi!ologice, a trăsăturilor de personalitate şi comporta mintale. în viziuneaunor autori +5et! et al., &Oisoanelor implicate% soţi beţivi, mamenegli$ente, soţii ameninţătoare şi rele. ;erce idilic ulterioare au arătat că violenţa familială este un răspuns

complex la anumite

i undiţii% sărăcia, lipsa puterii sociopolitice, promovarea în mass#media a violenţei laţă ilr

emei, ideologia dominanţei şi agresivităţii masculine şi altele.

@esigur, aceşti actori 8macro9 contează oarte mult, iar studiile sociologice se li7 ilizează pe bună

dreptate asupra lor. ariabilele psi!ologice 8de blamare9 nu trebuie tir..7 negli$ate. )ituaţiile cotidiene,

precum şi investigaţiile empirice ne arată că, la aproximativ aceleaşi condiţii sociale, oamenii se comportă

dierit şi în privinţa violenţei liltr#o abordare mai concretă a violenţei din grupul amilial şi cu deosebire în

munca de ii>iistenţă socială, alături de actorii macrosociali trebuie luate în calcul variabilele de peiHonalitate.

;ele mai multe acte de violenţă domestică au loc între soţi. Potrivit unei anc!ete, in *i dintre toate

cuplurile americane soţii a$ung să se lovească +)traus et al., &O3. =n @micral, 8atacatorii9 sunt bărbaţii, la

violenţele cărora tot mai multe soţii răspund la nindul lor cu violenţă. otuşi, emeile sunt de departe într#omai mare măsură victime nlr agresiunii în amilie, mai mult c!iar decât copiii. @atele arată că variabile atât

K i>onomice, cât şi psi!ologice intervin în !otărârea soţiilor de a rămâne sau nu în relaţia utn$ugalăabuzivă +)trube şi 5arbour, &O. în privinţa cauzelor violenţei domestice, mulţi sociologi preeră

să o considere relectarea, rezultatul toleranţei şi c!iar al =m ura$ării agresivităţii din ansamblulvieţii sociale % violenţa de pe stradă, de la stadioane, ilitt locuri publice, din mass#media, conlictele

armate. însă oare nu sunt în $oc actori ce iiispund de agresivitate în general +deci şi în amilie,

neputând i ignoraţi cei de natură =niilogicăR Cxaminarea violenţei domestice şi a cauzelor acesteia

reprezintă un exemplu 7loc,vent de necesitate a abordării integrative, inter# şi transdisciplinare

+vezi capitolul &.

:ricum, studiile au arătat în consensualitate că violenţa nu re&olvă tensiunile in lnmllie, ci le ampliică.

"ai mult, violenta naşte violenţă şi o transmite prin socializare

ii învăţare socială. @eşi există cercetări care o contrazic, cele mai multe date validează n ni iatransferului generaţional al violentei familiale +)taceN şi )!upe, &O. ăzând şl " i n ţ i n d pe

propria piele bătaia din partea părintelui, copilul o va practica şi el când va == părinte.

1actori explicativi specifici Zi == = problematica divorţului sunt răspândite teoriile dc nivel microsocial, care

practică =ndividualismul metodologic, adică pornesc de la interesele.inormaţiile şi strategiile actorilor individuali. Bevinger +&- oeră un moel explica al disrupţiei

con$ugale cu trei imensiuni% atractivitatea maritală, alternativele existe şi barierele ce împiedică disoluţia.=ndivizii iau decizii în uncţie de recompensele ** costurile percepute, incluzând actori de natură economică

şi îndeosebi psihosocial +constrângeri religioase, presiunea rudelor, satisacţii atitudinale şi simbolice.


25/69

Asumpţia centrală a teoriei lui 5ecVer +&& este că, prin căsătorie, indivizii înccurll să maximizeze

valoarea.bunurilor şi a comodităţilor pe timpul vieţii, să obţină beneicii X ie direct economico#materiale, iede alt gen +în terminologia sa, 8monetare9 *l 8nonmonetare9. @isrupţia maritală are loc pentru că inormaţia

+despre partener a luat incompletă sau pentru că au survenit sc!imbări undamentale în valoarea partenerului @ivorţurile au loc preponderent în primii ani de căsătorie, deoarece, pe de o parte, ciupii

căsătorie inormaţia devine mult mai bogată şi ies la iveală eventualele incompatibilităţi, = iar pe de altă

parte, odată cu trecerea anilor, se acumulează un capital marital specl=loX cum ar i copiii şi proprietăţile, a

căror valoare scade prin disoluţie.

Ambele teorii menţionate mai sus au ost conirmate doar parţial la nivelul datelu = empirice. Aceasta şi

din cauza aptului că există diicultăţi serioase în stabilirea raportului cauzal dintre variabile şi în cazul

divorţialităţii. @e exemplu, o asociaţie statistică ridicaţii între statutul căsătorit#divorţat şi valoarea bunurilor

materiale nu spune aproape nintll despre relaţia de cauzalitate dintre ele, c!iar dacă am controla eectul altor

variabile, cum ar i vârsta şi şcolaritatea. Analiza longitudinală este un pas înainte, iindcă im indicălegăturile dintre cele două variabile la nivel individual. Astel, se ştie că emeii7 care au slu$be sunt mai

predispuse la divorţ. în urma unei cercetări obişnuite transversala, & vom constata o dierenţă semniicativă

în uncţie de această caracteristică între emclll divorţate şi cele căsătorite, în sensul că primele sunt cu o pondere mult mai nutin anga$ate în câmpul muncii. ?umai că s#ar putea să se i anga$at după divorţ, iar în

ac" caz e nevoie de analize longitudinale. @iicultatea ma$oră survine în aptul că nici analii/ longitudinalănu oeră siguranţă relaţiei cauză#eect. ;!iar dacă prin studii longitudinali se identiică anterioritatea

temporală aţă de divorţ a intrării în serviciu a emeilor, " pune întrebarea dacă acestea nu şi#au căutat delucru tocmai pentru că se proila i despărţirea. ?umai investigaţiile de mare complexitate +inclusiv cele

biograice put a$unge la date erme, punând în legătură metodele cantitative cu cele calitative +vo`* L

capitolul &.

Factorii şi variabilele mai speciice ar putea i grupate în trei mari clase%

&. :aria!ilele e orin premarital, dintre care semniicativă în privinţa divorţialilAţll este colaritatea.

)tudiile au arătat că şcolaritatea sensibil egală a soţilor descreţii disoluţia maritală. în ceea ce priveşte gradul

de şcolaritate al emeilor, există o legăunll nonliniară între şcolaritate şi divorţ. )oţiile cu studii superioare

divorţează într#o m**l mare măsură decât celelalte, dar, în acelaşi timp, cel puţin în )tatele 6nite, soţiile carii

nu au reuşit să termine un anumit nivel şcolar au, de asemenea, o probabilitate de divorţ mai mare +!orton,

&--.

Zcolaritatea corelează oarte puternic cu statutul social al individului +ţăran, muncilor, intelectual etc.,

astel încât, analizând şcolaritatea, ne reerim şi la statutul socialii Pentru divorţialitate contează extrem demult statutul social al părinţilor şi mediul da provenienţă. 6nele cercetări din ţara noastră au relevat că, pentru o instrucţie egală, distanţi = mare dintre mediile sociale de provenienţă produce instabilitate maritală+"i!ăilescu, &OL 5e$an şi 5uruiană, &OL (otariu, 233.

= > =6= 6 ?== > H"AFB:)6, ;Y)Y:(=C 2O

;u cât v(rsta la c(s(torie rsic mul mică, cu atât probabilitatea divorţului este mai =?iiie. Aceasta s#ar

explica astel%

dacă s#au căsătorit timpuriu, înseamnă că cei doi au întrerupt studiileL W celor doi le lipsesc

maturitatea şi suiciente inormaţii unul despre celălaltLcapitalul material adus în căsnicie este mai mic.

+î. 5ecVer +&& crede că motivul principal este acela că, divorţând la o vârstă tânără, posibilitatea de a

găsi ceva mai bun este mai mare.;ontează de asemenea rasa i etnia, în sensul că, la scară statistică, există tendinţa i ii maria$ele

interetnice şi, mai ales, cele interrasiale să ie mai puţin stabile. în general, ni cât dierenţa culturală dintre

. nnviIui5 XA#=rti,n LWi mu l6=>?=llll ++ ==


26/69

partenerii con$ugali este mai mare, cu atât riscuiile despărţirii sunt mai ridicate. @ierenţa culturală presupune

atât şcolaritatea, capitalul uillural, cât şi etnia şi rasa.) au constatat dierenţieri în disoluţia maritală comparând şi grupurile etnice intre vie în )tatele 6nite,

cuplurile aro#americane sunt mai predispuse la destrămare i milrolându#se anumite variabile#c!eie+şcolaritatea, statutul socioeconomic, vârsta etc.,

Q n evidenţiat determinaţia actorului etnic. )#au înregistrat mai multe divorţuri în rândul emeilor deculoare, precum şi mai multe separări de soţ +ără a divorţa. întrucât ele se in ăsătoresc mai puţin,

rezultă amilia matriocală, în cadrul căreia mama este capul luiniliei. ;omparativ cu aro#americanii, alte grupuri etnice nonalbe din )tatele @nile divorţează mai puţin +Huber şi )pitze,

&OO.

=n categoria variabilelor premaritale se încadrează şi cele legate de personalitate, nun ar i

extrovertitJintrovertit, irascibilitatea, ineţea suletească, desc!iderea la nou, mie îşi au originea în ereditatea

biologică, dar şi în cea culturală, iind decisiv procesul de socializare şi educaţie. @ar ceea ce este înnăscut nu

trebuie negli$at. Cxistă studii caic Dmin că actorul genetic legat de trăsăturile de personalitate acoperă între

3 şi G2 din lotalul riscului de divorţ +XoacVin et al., &4. ;!iar dacă alte cercetări nu au a$uns =n

nceleaşi concluzii în ceea ce priveşte importanţa actorului genetic prin variabilele de peisonalitate, să nu

negli$ăm aptul că acesta acţionează şi prin intermediul altor variabile +*ciilaritate, vârsta la căsătorie etc..

@ ;ercetările concrete ce au urmărit eectul varia!ilelor e investiţie s#au conceni ral iu *urul capitalului

domestic +locuinţă, bunuri, al existenţei copiilor şi al investiţiilor de tlltlln psi!ologic.

xistenţa copiilor în căsnicie aectează undamental !otărârea de a divorţa. ;onstituind un capital maritalspeciic, a cărui valoare scade odată cu despărţirea, copiii avorizează niii!ilitatea cuplului. 6nele date ale

investigaţiilor empirice conirmă însă şi celălalt eect .ii prezenţei copiilor% scăderea calităţii vieţii de amilie,mai ales când aceştia sunt inpii problemă +1aite et al., &O


27/69

P)=H:B:M=C ):;=ABA )= ):;=:P)=H:B::=C

calculelor raţional#economice, care să determine o mare stabilitate con$ugală, cone mitent cu acumulareacapitalului marital +actorii de personalitate, de pildă.

Investiţiile psihologice în maria$ +ataşament, sentimente, gri$a aţă de ceilalţi memb ai amiliei etc. aumecanisme şi eecte asemănătoare investiţiilor economico#monetnir anga$ându#te mai mult intelectual şiemoţional, te costă mai mult despărţirea, iar aturil când percepi neînţelegeri grave şi o eventuală ruptură, nu teanga$ezi psi!ic înlr t măsură prea mare.

)e pare că o variabilă independentă importantă pentru mărimea investiţiilor psi!olo7 gice este atituinea fată e ivorţ. @acă aceasta e restrictivă, atunci investiţiile vot l mari. Astel, atitudinea aţă de divorţ conteazăatât direct # cei cu atitudine negativă vo divorţa mai greu #, cât şi indirect, prin eectul ei asupra investiţiilor materiale fi psi!ologice. Ba rândul ei, respectiva atitudine este puternic corelată cu religia şi soclli lizarea. 6nelecercetări realizate printre grupurile religioase arată că la americani lalii divorţialităţii este mai scăzută în rândul

catolicilor +eac!man, &O. @ivorţul părinţilor induce o atitudine pozitivă aţă de divorţ la copii +Mreenberg şi ?aN, &O2, existând doi = o tendinţă de transmitere intergeneraţională de înclinaţie spre divorţ, dar mai puţinaccentuată decât cea înspre violenţă, pe care am discutat#o anterior.

. 1actorii e piaţă +orţa de muncă şi maritală, relectaţi în primul rând în statulu socioeconomic alsoţilor, reprezintă o clasă importantă de variabile în privinţa înţelegeri divorţialităţii. ?umeroase studii arată cădivorţul are o mai mare incidenţă în ;" = cuplurilor în cadrul cărora soţia este anga2ată #n muncă.@eterminaţiile sunt multiple * în acest caz % independenţa dată de câştig, sc!imbarea rolurilor tradiţionale înamlllR precum şi programul de muncă ale soţiei pot aecta nivelul de satisacţie al soţului

(eeritor la statutul socioeconomic al soţului, cercetările indică aptul că nu uidl nivelul absolut al acestuistatut aectează divorţul, cât mai ales schim!ările rapie HBB acestuia. ;uplurile în care soţul devine şomer pentru o perioadă mai lungă sau în cii câştigă în mod neaşteptat mult mai puţin ori mult mai mult decât înmod obişnuit "==" semniicativ mai predispuse la divorţ. )c!imbările pozitive în condiţia socioeconnuiii Q asoţului pot avea consecinţe contrarii. ;âştigând mai bine şi având un prestigiu soclli mai mare, valoarea

bărbatului creşte pe piaţa maritală, ceea ce incită la divorţ. în acclttl timp, el este mai atractiv pentrusoţie, ceea ce consolidează amilia.în mod tipic, ruptura pe care o p̂ upune divorţul este punctul inal al unui proces isoluţie maritală.

Cl nu poate i surprins prin date oiciale statistice, aşa cum întâmplă cu divorţialitatea. )tudiile peaceastă temă ac apel la intervievarea subiecţii implicaţi, adică la percepţia lor asupra enomenului. ?umeroase cercetări şi#au problema în ce măsură şi din ce motive partenerii con$ugali se gândesc la divorţ.= =u şi )pitze +&OO au constatat că împărţirea sarcinilor casnice inluenţează la emei gând la divorţ, dar nuşi la bărbaţi. Alţi cercetători +6drN, &O&L 5oot! et al., &OQ7 urmărit corelaţia dintre percepţiaalternativelor maritale şi resursele obiective +matei = şi psi!osociale ale partenerilor, constatând o toleranţămai mare aţă de disoluţie atu când resursele sunt mai mari şi când alternativele dorite sunt percepute caiind accesi!l ;ercetări mai recente +vezi şi 5aron et al., &-J2334L =luţ, 233?=llll ++ ==

iOG


28/69

4onsecinţele ivorţului. A Z = = cum am văzut, concepţia despre divorţ s#a schimba l>"====?@ în societatea

contemporană. @ivorţul nu apare ca eşec, ci ca o soluţie şi === ll0 eput pentru o viaţă mai !ună. )unt prezumate aici consecinţele sale po&itive. 3ealitate# empirică încon$urătoare, precum şi datele

investigaţionale ne arată însă multitudinei i unsccinţelor negative. în societăţile tradiţionale, acestea suntaduse în prim#plan di mentalitatea colectivă.

= a nivelul celor oi parteneri, eectele psi!ologice depind oarte mult de existenţi ="iplllor, deinvestiţiile aective ăcute în căsnicie, de cel care a iniţiat divorţul, di vnloarea partenerilor pe piaţa erotică şi

maritală, de densitatea reţelei de rude şi pricien ni iecăruia. )tudierea acestor aspecte şi eventualeleintervenţii terapeutice presupun mu ilri>i i!ă o abordare idiograică. @ivorţialitatea aectează în mod

dierenţiat emeia ş lili!atul. @acă există copii în căsnicie # iar aceştia, cu rare excepţii, rămân la mamă

dacă nu are loc recăsătorirea, atunci costurile psi!ologice sunt mai mari peniii !Hibaţi, iar cele materiale

pentru emei. "ama cu copilul au o situaţie materială mull li ml grea, comparativ cu amiliile complete sau

cu emeile +de aceeaşi vârstă şi şcolaritate necăsătorite sau iără copii.

+ onsecinţele asupra copilului sunt multiple. în societăţile tradiţionale, există tcndinţL iii ngmatizare a

copilului ai cărui părinţi sunt despărţiţi. în societatea modernă urbană, o.. a aspect aproape că nu contează.

Cxistă însă o serie de eecte psi!ologice în legăturii "= identiicarea de rol în privinţa sexului, a ormării unor

atitudini aţă de amilie ş muncă. 6nele studii sistematice arată că, în )tatele 6nite, o treime dintre copiii

părinţiloi divorţaţi au, pe termen lung, probleme de sănătate şi privind starea de bine. Cectele H " > iiive sunt şi

mai pronunţate dacă unul dintre părinţi se mută într#o altă localitate llliaver et al., 233.

"ai ales când copilul rămas cu mama este băiat, poate apărea enomenul de suprapro iulie maternă.;!iar dacă nu din motive reudiene, emeia rămasă singură cu iul işi marsă toată dragostea şi aectivitatea

asupra lui, crescându#& într#un el de seră, cu iililigaţii casnice minimale. Ca are un astel de comportament şidin cauza aptului că se li ieşle să ie acuzată de ostul soţ, de rudele acestuia, de propriile rude, de cunoscuţi

şi iln prieteni că îşi negli$ează copilul. Fenomenul de supraprotecţie poate avea la rândul lui niecinţe negativeasupra copilului, mai ales cu privire la viitorul său statut marital, ll=vind distribuţia sarcinilor domestice în

amilia pe care o va avea.

=n orice caz, investigarea mai îndeaproape a eectelor divorţului asupra copilului a nuanţat imaginea populară tipică asupra acestui enomen. Cxistă patru concluzii mai =mportante în acest sens %

K @acă, după divorţ, copilul continuă să interacţioneze pozitiv cu celălalt părinte, iu speţă cu tatăl,

dierenţele în proilul său psi!ocomportamental sunt nesemni l>icative în comparaţie cu amiliile

biparentale. în America există state în care, prin lege, după divorţ, copilul este lăsat în mod expres

în custodia ambilor părinţi +deşi. practic, el rămâne cu mama. @eocamdată, eectele unei

asemenea ormule nu au ost studiate sistematic +isc!ler et al., &O4.

K )tudiile au arătat că, cel puţin în ceea ce priveşte respectul de sine al copilului, el este aectat mai

mult +în sens negativ în cazul amiliilor cu conlicte decât al celoi monoparentale +;ooper et al.,

&O.


29/69

= ;omportamentul social +antisocial al copilului şi perormanţele sale şcolare nu sunt aectate în mod radical

de lipsa unui părinte, în particular a tatălui. Acesta e un exemplu elocvent de inluentă mascată a unor

variabile. Fiindcă, dacă acem comparaţie între copiii biparentali şi cei monoparentali, rezultă că aceştiadin urmi înregistrează perormanţe şcolare mult mai slabe şi mai multe cazuri de deviaul7 ;ontrolând însă

variabila 8venituri9, dierenţa aproape că dispare. într &ade"ll proporţional, amiliile monoparentale +celematriocale, de obicei sunt mai săra:" 6nele studii de mai mare ineţe dovedesc că, izolând actorul

8sărăcie9, lipsa lainlut are totuşi eecte de încura$are a comportamentului deviant, însă nu în măsuri prezumată de simţul comun. ;ontrolul statutului socioeconomic al amiliilor moi"" parentale ar trebui

luat în seamă şi atunci când se vorbeşte despre starea de sănătate a copiilor. ;ercetări extinse asupraamiliilor monoparentale din mai multe ţnn, inclusiv din (omânia, relevă precaritatea multiplă a acestui

tip de amilii +vezi şi "u, 2445#.K =mpactul negativ al divorţului asupra copilului depinde în principal de gradul dl conlictualitate a amiliei

care s#a destrămat, de sănătatea mintală a părinţilor, dll densitatea reţelei sociale a actualei amilii acopilului şi de vârsta pe care acesta Q avut#o la momentul divorţului +1allerstein şi 0ellN, &O3.

în general, divorţul are consecinţe negative şi asupra părinţilor celor care ivorţeaiil din mai multemotive % se perturbă relaţiile dintre bunici şi nepoţi, în care se investeşte mullll aectivitate şi de o parte, şi dealtaL în special în cazul emeii rămase singură cu copiii,/ părinţii trebuie să o a$ute materialL în măsura în caredivorţul este văzut ca un e$e;, părinţii celor divorţaţi sueră şi din cauza presiunii psi!ologice a rudelor şicunoştinţe =m ;!iar şi în ţările cu o rată oarte ridicată a divorţialităţii, numărul persoane =ni divorţate însocietate este mic, întrucât ma$oritatea se recăsătoresc. @e exemplu, llt )tatele 6nite, O3 dintre divorţaţiintră într#un nou maria$L în &O2, din loialul populaţiei de interval marital, 4,


30/69

P(== 6 ?= = ?6A@:)? , ;A)A:(=F .

3 întrebare undamentalii este ce eect are asupra evoluţiei relaţiei de iubire i$eali#area 8mlenerului

prin ilu&ionare po&itivă in laJa de început R ;ontribuie aceasta la întreţinerea lantiinentelor de dragoste sau se

vădeşte un pericol pentru destrămarea lorR B.ogica ?iiului#simţ ne spune că, mai devreme sau mai târziu, aşa

cum se întâmplă cu ma$oritatea lliiJiilor, realitatea se va impune, iar persoana idealizată îşi va pierde aureola

proiectată il cel în cauzăL prin urmare, nu numai că iubirea pierde din intensitate ori se stinge, dar +"!iie

interveni şi o dezamăgire puternică. Acest răspuns este dat şi de literatura dc Kpenalitate, iar parţial ni#&însuşim şi noi. Am văzut însă +în subcapitolul 4. că iluziile *inliosociale au şi avanta$e uncţionale în

relaţiile interumane, pozitivizarea celuilalt, iltuii ără o bază reală certă, având eecte beneice deopotrivă pentru producătorul de lltiJie şi pentru ţinta acesteia. în acest spirit se înscrie demersul investigaţional

întreprins n lniiv recent de "urraN şi colaboratorii săi +&4. Propunându#şi să testeze empiric =poteza beneiciilor iluziilor pozitive nu doar în geneza dragostei, ci şi în menţinerea et. mum ii au recurs la o

metodologie complexă +c!estionar, scale de autoapreciere, raportarea =n partenerul ideal şi la cel actual,

interviuri, care a încercat să rezolve două mari *itobleme%= )ă vadă în ce măsură aptul că cineva se iluzionează în legătură cu altcineva presupune comparaţia între

imaginea construită şi imaginea reală, adevărată a celuilalt. :r, cum putem accede la aşa cevaR Fără a

intra în discuţii subtile pe această temă, să spunem că u modalitate recventă de operaţionalizare este cea

de a pune în paralel autodescrie rea ţintei iluziei +imaginea de sine cu reprezentarea construită de ceilalţi,

ca autori ui iluziei despre ea. +)#a constatat că imaginea celui care idealizează este mai pozitiva c!iar aţă

de imaginea de sine, care nu e erită nici ea de iluzii pozitive. > izând corelaţia dintre idealizarea

partenerului şi gradul de satisacţie în relaţia cu el. autorii s#au străduit să controleze eectul dezirabilităţii

sociale # prin urmare, să se asigure că satisacţia este una reală, şi nu doar declarată, de dragul prezentării

într o lumină avorabilă în aţa celorlalţi sau, mai soisticat, a propriilor oc!i.

Aceste obiective au ost atinse, deşi nu la cotele cele mai înalte. Aşadar concluziile mi un nivel înalt de

credibilitate, dintre ele una iind ma$oră% intimitatea construită de Dgenţii iubirii prin iluzionare pozitivă este o

sursă de satisacţie durabilă. "icrospaţiul ii il=ci elaborat are menirea de a întreţine un tonus aectiv şispiritual ridicat între cei doi ii de a prote$a cuplul de vicisitudinile vieţii. în loc să constituie o bombă cu eect=nlArziat + sleeper effect), idealizarea devine un garant al bunei înţelegeri şi al stabilităţii du cuplu. +)#au

cercetat diade maritale şi de îndrăgostiţi 8cu vec!ime9. @ouă condiţii se =mpun însă ca iind indispensabile%

a idealizarea +iluzionarea să ie reciprocă L b idealizarea să însemne nu negarea realităţii +a unor însuşiri sau

comportamente mai puţin tleJlrabile, ci $ustiicarea acesteia, punerea, pe cât posibil, într#o lumină acceptabilă

Adăugăm la respectivele condiţii încă una, neormulată în studiul menţionat, dar la el de dei isivă şi

conirmată empiric % distanţa dintre idealizat şi real să nu ie prea mare, astel încât iubirea să nu devină

8casabilă9 în totalitate.


31/69

=ntimitatea şi uncţionarea de durată a acesteia se clădesc pe conidenţialitate, pe

imloe&văluire self$isclosure. Faţă de confienţialitate, termenul autoe&v(luire accen lucază că e vorba nu

despre orice lei de inormaţie transmisă cuiva cu convingerea că nu ti va divulga mai departe ce = s a

întâmplat unui coleg, de exemplu #, ci inormaţii private despre propria persoană Autodczvăluirea este

deinită de !Nlor şi colaboratoriisăi +&G 8tipul special de conversaţie prin care împărtăşim inormaţii

intime sentimente cu o altă persoană9 +p. &- şi are următoarele motivaţii principale %

K Nevoia e a exprima sentimentele i g(nurile unui apropiat, pur şi simplu de a 8descărca9

povestind ce ţi s#a întâmplat şi ce ai simţit în dierite situaţii. +> anumite evenimente te aectează

mai mult, abia aştepţi să te întâlneşti cu persoun de încredere pentru a le relata.

K @estăinuirea contribuie la autoclarificare L prin dialog cu ceilalţi, a$ungi să dein mai bine

propriile probleme şi să întrezăreşti anumite soluţii, îţi limpezeşti ideile sentimentele.K ăzând cum reacţionează cei apropiaţi la relatările tale, îţi veriici corectitudin exactitatea

reprezentărilor şi ideilor pe care le ai. Prin valiarea socială ne asigu dacă gândurile şi evaluărilenoastre sunt normale sau nu. (ezultatele cercel A sistematice sugerează că, prin destăinuiri, în

timp ce alăm dacă părerile noastre $uste sau nu, urmărim spontan sau conştient conirmarea,

apro!area semeni motiv de creştere a preţuirii de sine.

K ;eea ce dezvăluim altora despre noi, inclusiv celor oarte apropiaţi, constituie instrument de

exercitare a controlului psiho)social, subliniind lucrurile caro avanta$ează şi trecând cu vederea

sau distorsionând, uneori până la minciună, i maţiile ce ne#ar putea deavoriza.

K în paralel şi în prelungirea acestor raţiuni, autodezvăluirile reciproce au uncţlit a precipita

cristalizarea iubirilor şi de a le îmbogăţi şi dezvolta. Cxaminând îndeaproape procesul de

consoliare a intimităţii, Altman şi aNlor +&- m.i acesta e în strânsă interdependenţă cu

penetrarea socială, concept prin cat desemnează trecerea tot mai accentuată, c!iar dacă nu total

lineară, de la discu unor subiecte ără importanţă personală, convorbiri ormale, 8de supraaţă9 #

d vreme, ilme, sport etc. #, la unele tot mai private. Penetrarea socială prea sporirea calităţiicelor discutate din punctul de vedere al intimităţii lor, dar .şi cio cantitativă, registrul de teme

abordate iind tot mai larg.

)e înţelege că, pentru a contribui la evoluţia pozitivă a relaţiilor interpein autodezvăluirile trebuie să

ie reciproce. "ai mult, unele cercetări au dovedit că 7 mutualitate nu este suicientă, ci e nevoie ca

destăinuirile să aibă loc la acelaşi ul intimitate şi progresiv +Altman şi aNlor, &- L 0aplan et al., &-G L

@erlega şi U> &-


32/69

in nensul că emeile se destăinuit7 mul niull decât bărbaţii +aNlor et al., &G. ]ăranii ni =n special,

ţărăncile +probabil că nu numai lu noi în ţară, ci în toată lumea sunt repede dltpugi să dezvăluie date

personale i despre amilie, aşteptând acelaşi lucru de la inicilocutor. : călătorie cu trenul sau autobuzul vă

poate conirma cu uşurinţă observaţia % +li mai sus. Persoanele de vârsta a treia au de asemenea o predispoziţie mai pronunţam *H "= = = 6 convorbiri ce înclină spre conesiuni.

@acă ne reerim la trăinicia relaţiilor de dragoste, aceasta nu este punctiormă ca ilt".v, urare, evoluţia

tipică iind cea e la o fa&ă pasională, romantică, la unu c mnlimcntare i raţionali&are a sentimentelor,

impregnată de stimă şi respect reciproc, 5iitWt uni şi de intimitate suletească stabilă. în cazul maria$ului, laconţinutul propriu Jis **l iliagostei se adaugă interese comune legate de gospodărire şi creşterea copiilor, care

6nill>ică şi ele rezistenţa la disoluţie. Cste unanim acceptată ideea că, pe acest traseu. "ul emotivului, cu

toată gama sa de maniestări, inclusiv cele iziologice, apare toi mai $!iliu pregnant. emperarea reacţiilor

emoţionale se explică prin aptul că într#o interne Hnin tle lungă durată noutăţile şi surprizele sunt mai rare,idealizarea partenerilor începe ' tic eontrapunctată de imperecţiunea umană, instalându#se rutina şi 8viaţa

aşezaiă9 =? că este însă interesantă şi pertinentă ideea lui 5ersc!eid +&O privind statutul 'nitlllor în

relaţiile de durată. Autoarea susţine că, alături de tendinţa menţionată mai H, udată cu intensiicarea

interdependenţelor dintre cei doi parteneri creşte şi puicii

iDJiiJ ilc emoţii puternice, întrucât suntem strâns legaţi de persoana respectivă, ini iulmiele sale ne aectează pround viaţa. Paradoxal, deoarece într#o relaţie de lungă === n \ =ndivizii învaţă să#şi coordoneze şi să#şi

armonizeze activităţile, recvenţa cu cai c uiaiillestă asemenea emoţii scade, însă potenţialul acestora iese

la supraaţă de iecare =? ' nud sc iveşte ocazia. Astel, dacă partenerii sunt despărţiţi mai mult timp+călătorii. =ttlt război, înc!isoare etc., ei resimt pround singurătatea, simt dorinţa puternică de ** vi dea,

trăiesc reîntâlnirea la cote emoţionale maxime. (eacţii emoţionale deosebit HiHH ante însoţesc geloziaşi inidelitatea.

ii vum concentra acum asupra unei întrebări oarte importante, tulburătoare din Hi de vedere epistemic

şi concret uman% cum se a$unge, de la o dragoste atât de lllilt a. la insatisacţii şi dezamăgiriR 6nul dintrerăspunsurile tipice este că înlcle m unu neînţelegerea dintre cei doi parteneri are la bază satisacţia sau

insatisfacţia Hiilii = xistă mult adevăr în această presupunere. ulburări grave de dinamică sexuală tlliue

precoce, neatingerea orgasmului, lipsă de apetit sexual conduc la insatisacţii @ltiltuil între cei doi

parteneri +recunoscute sau nu, iar aceste tulburări necesită = = + _ = medicală de specialitate.

indeiea actorilor psi!ologici, în particular a celor cognitivi, în relaţiile sexuale t *W7i irneri este însă

masivă, începând cu ceea ce gândeşti în timpul actului sexual =" =deile şi reprezentările generale

reeritoare la sex. C cunoscut, de pildă, cât de t>iiiiienză 8anxietatea perormanţei9, rica de a nu i

destul de 8bun+ă9 în timpul nexual, teamă care c!iar determină o lipsă a perormanţei. Apoi, dacă

cineva lQi A că partenerul îl oloseşte doar ca obiect sexual şi nu#i pasă prea mult dc Iniele şi trăirile

sale, apetitul sexual propriu#zis scade, iar această stare aectează. =ul el, gândurile, emoţiile şi

conduitele partenerului.ui mie o dimensiune centrală a vieţii con$ugale, dar dezamăgirile şi insatisacţiile ln* se dutorează şi unor

mecanisme psi!ologice mai extinse, cum ar i cel pe care Hi*eiat de$a, al

Capitolul 7 Prietenie (Автосохраненный)

Documents

Transcript of Capitolul 7 Prietenie (Автосохраненный)