Proiect Psihologia educatiei

Lavinia GușuAn 3, grupa LC31 (LUC-FR)Recuperare seminar Psihologia educației

Care sunt principalii factori subiectivi de notare și cum le putem reduce influența?

Această lucrare își propune să identifice, cu ajutorul surselor bibliografice și a

experiențelor personale, care sunt principalii factori care determină subiectivitatea în notare,

ce înseamnă aceasta, atât pentru profesor, dar și pentru elev, și ce putem face pentru a ridica

gradul de obiectivitate în notare/evaluare.

Idealul obiectivității în notare este afectat de anumite circumstanțe care pot induce varietăți

semnificative ale rezultatelor. Specialiștii în domeniu au identificat cateva cauze semnificative

care generează distorsiuni subiective ăn notarea școlară:

- insuficiența informațiilor primare folosite în cadrul evaluării;

- alegerea defectuoasă a metodelor și strategiilor de evaluare;

- particularități ale relației elev-profesor, componente avective;

- influențe directe ale mediului psihosocial statutul familiei elevului, presiunile

colectivului didactic, etc);

- influențe datorate contextului pedagogic în care se efectuează evaluarea (nivelul

general al clasei, imaginea școlii) ;

- starea de spirit a profesorului la momentul notării;

Factorii care generează o obiectivitate scăzută în evaluarea didactică se pot grupa

raportându-i la personalitatea profesorului, la materia de învăţământ, la elev, precum şi la

specificitatea metodelor de evaluare şi la circumstanţele sociale în care se realizează

evaluarea didactică.

În literatura de specialitate se vorbește despre tipurile de variabilitate ale notării și aflăm

astfel că rezultatele aceleiași lucrari pot varia de la un examinator la altul (variabilitate

interindividuală), dar și la același examinator (variabilitate intraindividuală).

Așadar, ne putem da seama în astfel de situații că o notare obiectivă este foarte greu de

realizat, mai ales atunci când profesorul nu o conștientizează.

1


În continuare vom prezenta cele mai populare efecte ale subiectivității și manifestările

acestora, încercând să ilustrăm cu exemple consecințele acestora:

Factorii perturbatori ai aprecierilor generaţi de activitatea şi trăsăturile de personalitate ale

cadrului didactic:

- Efectul halo constă în supraaprecierea sau subaprecierea rezultatelor unui elev sub

influenţa impresiei generale pe care şi-a făcut-o în timp profesorul despre elevul respectiv. În

acest caz, există tendinţa de a trece cu vederea unele greşeli sau rezultate mai slabe la elevii

cu bună reputaţie şi de a ignora progresele şcolare sau răspunsurile excelente date de aşa-

numiţii „elevi-problemă”.

* Cu toții am fost „victimile”acestui efect. Deși nu excelam la desen, sport sau muzică,

primeam mereu note foarte mari la aceste materii pentru că punctul de reper în evaluare era

nota de la un obiect așa-zis important (limba română sau matematica). Acest lucru s-a

întâmplat sa-i demotiveze sau interiorizeze pe copiii cu o reală înclinație spre aceste materii și

de asemenea să le transmită false valori celor notați pe nedrept.

- Efectul blând se exprimă în tendinţa de a aprecia cu indulgenţă persoanele cunoscute,

profesorul dovedind o mai mare precizie în notare abia după cunoaşterea mai bine a tuturor

elevilor.

* Acest lucru l-am observat, de exemplu, la venirea unor profesori noi care nu cunosc

elevii și se atașează instinctiv de câteva persoane mai extrovertite din clasă, riscând ca

inclusiv după ce se familiarizează cu întreg colectivul, aceștia să fie favorizați.

-Efectul de generozitate constă în acordarea unor note excesiv de mari în raport cu nivelul

de pregătire a elevilor prin probe deosebit de uşoare şi o exigenţă scăzută. Această atitudine se

produce, de regulă, în cazurile în care profesorul este interesat să escamonteze realitatea

datorită eşecurilor în demersurile sale instructiv-educative, să prezinte unele rezultate

superioare pentru a fi apreciat în calitate de cadru didactic sau când se manifestă o empatie

excesivă care în final duce la o demotivare a elevilor.

* Se întâmplă de multe ori la școlile de renume, pentru conservarea standardului sau pentru

beneficiile profesorului. Acest lucru nu numai că duce la o demotivare a elevilor, dar ci și la

demascarea profesorului în cazul în care elevii sunt examinați de un alt cadru didactic (lucru

indicat pentru stabilirea unor rezultate obiective și reale).

2


- Efectul Pygmalion sau efectul oedipian are ca efect modificarea comportamentului elevului

în raport de convingerea profesorului că acel elev nu poate satisface cerinţele şcolare. Acest

comportament indus elevului duce, în final, la elev.

* Lucru des întâlnit în școlile noastre, are ca principal efect scăderea sau chiar anihilarea

dorinței elevului de a progresa pentru că știe că oricum nu va putea schimba părerea

profesorului. Există cazuri în care elevi foarte capabili au încetat să facă eforturi fiind

convinși de atituinea profesoruluică nu vor reuși.

- Efectul de contrast sau de ordine constă în mărirea diferenţelor în aprecierea unor

răspunsuri succesive. Astfel, dacă după un elev care a răspuns bine, urmează un răspuns bun,

există tendinţa de a-l subevalua pe cel din urmă. Şi reciproca este valabilă, adică un răspuns

bun, de regulă, este supraevaluat dacă succede unui răspuns foarte slab.

* În aceste cazuri este indicată folosirea unui barem în activitatea de evaluare și notare

pentru a nu dezavantaja/avantaja pe nedrept.

- Ecuaţia personală a examinatorului sau eroarea individuală constantă rezultă dintr-o

exigenţă specifică fiecărui cadru didactic în aprecierea rezultatelor şcolare.

-Eroarea de tendinţă centrală se concretizează în renunţarea acordării de note foarte mari

sau foarte mici a elevilor din precauţia de a nu greşi sau din dorinţa de a mulţumi pe toată

lumea.

* Profesorul trebuie să înțeleagă că nu toți evelii au același nivel și că este nedrept și greșit

din punct de vedere metodologic, etic și profesional ca elevii să fie privați de o apreciere

corectă. Un profesor care dorește să resprecte aceste reguli nu trebuie să se sfiască în a folosi

toată gama de note.

-Eroarea logică presupune înlocuirea unor criterii de apreciere a rezultatelor şcolare în

raport de obiectivele didactice cu variabile adiacente acestora cum ar fi: forma grafică,

acurateţea lucrării, modalitatea inedită de prezentare etc.

* Se întâmplă atunci când profesorul substituie obiectivelor principale scopuri secundare.

Acest lucru este des întâlnit în sfera obiectelor umaniste, unde nu există un barem fix și cadrul

didactic poate cadea foarte ușor în capcana subiectivității.

-Efectul curbei lui Gauss rezultă din dorinţa cadrului didactic ca distribuţia rezultatelor

şcolare în fiecare clasă să fie cât mai aproape de curba lui Gauss. Aceasta presupune ajustarea

exigenţei în notare în raport de nivelul general atins de fiecare clasă, astfel încât distribuţia

3


rezultatelor să reflecte, pe cât posibil, o distribuţie normală. Astfel, la clasă foarte bună

exigenţa creşte, iar la alta cu rezultate în general slabe, exigenţa scade. În acest mod, la cele

două clase de niveluri generale diferite există 2-3 elevi foarte buni şi 2-3 elevi foarte slabi.

Dacă luăm drept criteriu de clasificare stilul de evaluare, ar exista:

-profesori echilibraţi, care folosesc întreaga gamă a notelor, sunt stabili şi fideli în apreciere,

respectând criteriile de evaluare;

-profesorii extremişti severi sau indulgenţi;

-profesori capricioşi care notează în funcţie de dispoziţia pe care o au de impresia pe care şi-

au format-o despre ei înşişi, de conştientizarea propriei valori şi chiar de starea materială.

Elevul poate introduce, de asemenea, prin particularităţile sale de personalitate, elemente de

distorsionare în aprecierea obiectivă realizată de cadrul didactic. Astfel, un elev cu un

temperament extravertit poate fi supraevaluat la o verificare orală, datorită posibilităţile native

pe care le are în comunicarea orală; altul poate fi mai productiv la lucrările scrise. Starea de

inhibiţie la verificări, instabilitatea emoţională pot constitui impedimente în calea unei

evaluări exacte.

Există mai multe căi prin care cadrul didactic poate micşora influenţa factorilor perturbatori în

evaluarea didactică:

-cunoaşterea amănunţită de către cadrele didactice a acestor factori pentru a le sesiza

mecanismul de funcţionare şi implicit adecvarea comportamentului didactic de aşa natură

încât influenţa lor să fie minimă;

-mărirea numărului de probe curente date elevilor pentru micşorarea hazardului în aprecierea

şcolară;

-combinarea metodelor de evaluare pentru asigurarea unor judecăţi de valoare corecte având

în vedere că nici o metodă în sine nu este suficientă oricât de bine ar fi stăpânită şi aplicată

corect.

-asigurarea anonimatului probelor scrise, corectarea aceluiaşi lucrări de mai mulţi profesori

(în cazul examenelor), compararea rezultatelor evaluării cu cele realizate de directori sau de

inspectori şcolari constituie alte modalităţi de asigurare a unei evaluări corecte; de asemenea,

dacă profesorul nu este prea sensibil şi doreşte cu adevărat să evalueze obiectiv, poate cere

părerea colegilor şi, în anumite condiţii, chiar elevilor, poate a vedea cum este perceput ca

evaluator.

4


-dezvoltarea la elevi a capacităţii de autoevaluare şi, în acest sens, informarea elevilor la

începutul anului asupra obiectivelor instruirii şi asupra modalităţilor de evaluare.

Suntem de părere că autocunoaşterea trăsăturilor de personalitate, a factorilor sociali care

revin în relaţiile interpersonale cu celelalte cadre didactice, cu părinţii elevilor etc., asigură

fără îndoială cu comportament didactic adecvat ce permite o evaluare corectă, cât se poate de

obiectivă.

Bibliografie:

1. Cucoș, Constantin, Pedagogie, Polirom, Iași, 2002;

2. Cucoș, Constantin, Teoria și metodologia evaluării, Polirom, Iași, 2008;

3. Cosmovici, Andrei, Psihologie școlară, Polirom, Iași, 1998;

4. Crăciun, Corneliu, Metodica predării limbii și literaturii române în gimnaziu și în

liceu, Emia, Deva, 2011;

5. Onțan, Florica, Teoria și metodologia instruirii în Științele Educației, Editura

Universității din Oradea, 2009;

6. Sălăvăstru, Dorina, Psihologia educației, Polirom, Iași, 2004.

5

Proiect Psihologia educatiei

Documents

Transcript of Proiect Psihologia educatiei