PROIECT,

privind Legea adopției internaționale în România

1

Secțiunea 1. Dispoziții generale

Art. 1 . (1) Prezenta lege are drept temei legal Noul Cod Civil, Capitolul III, Adopția, Art. 453, care prevede: Condițiile și procedura adopției internaționale, ca și efectele acesteia asupra cetățeniei copilului se stabilesc prin lege specială.(2) Prezenta lege este în conformitate cu:

a) Convenția europeană în materia adopției de copii adoptată la Strasbourg la 24 aprilie 1967 în materia adopției de copii, Convenție revizuită la data de 27 noiembrie 2008, ratificată de Parlamentul României prin Legea nr.138/2011.

b) Convenția asupra protecției copiilor și cooperării în materia adopției internaționale încheiată la Haga la 29 mai 1993, Convenție ratificată de Parlamentul României prin Legea nr. 84/1994.

c) Convenția cu privire la drepturile copilului adoptată la New York de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 20 noiembrie 1989, Convenție ratificată de Parlamentul României prin Legea nr. 18/1990.

Art. 2 . Principiile adopțieia) respectarea si promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului;b) egalitate de şanse şi nediscriminare;c) necesitatea de a asigura creșterea și educarea copilului într-un mediu familial;d) continuitatea creșterii și educării copilului, ţinându-se seama de originea sa etnică,

lingvistică, religioasă și culturală;e) celeritatea în îndeplinirea oricăror acte referitoare la procedura adopției;

Art. 3. DefinițiiÎn înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: a) adopția este operațiunea juridică prin care se crează legătura de filiație între adoptator și adoptat, precum și legături de rudenie între adoptat și rudele adoptatorului. b) adopţie internaţională - adopţie încuviinţată persoanelor sau familiilor care au reşedinţa obişnuită într-unul din statele semnatare ale Conventiei de la Haga;c) adoptat - persoana care prin actul juridic al adopţiei dobândeşte calitatea de fiu sau fiică faţă de persoana sau familia care a adoptat; d) adoptator — persoana care a adoptat sau doreşte să adopte în condiţiile prezenţei legi; e) atestat — constatarea evaluatorului, conform căreia persoana/familia care doreşte să adopte, îndeplineşte condiţiile materiale şi garanţiile morale necesare asigurării dezvoltării armonioase a copilului; f) Autoritatea Nationala pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adoptie, numită în continuare – Autoritatea, este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, cu atribuţii de supraveghere şi coordonare a activităţilor referitoare la adopţie; g) Comisia - Comisia pentru Protecţia Copilului, organism subordonat consiliilor judeţene, respectiv consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, în condiţiile legii, denumită în continuare - Comisie; h) copil — orice persoană în vârstă de până la 18 ani care nu a dobândit capacitate deplină de exerciţiu, în condiţiile legii; i) Convenția Europeană asupra adopției de copii adoptată la Strasbourg la data de 27 noiembrie 2008, ratificată de Parlamentul României prin Legea 138/2011.

2

j) Convenţia de la Haga — Convenţia asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale încheiată la Haga la 29 mai 1993, ratificată de Parlamentul României prin Legea nr. 84/1994, cu modificările ulterioare; k) Convenţia ONU – Convenţia cu privire la Drepturile Copilului, adoptată de Adunarea Generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite la 20 noiembrie 1989, ratificată de Parlamentul României prin Legea nr. 18/1990;l) Direcţia — Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, instituţie publică, cu personalitate juridică, înfiinţată în subordinea consiliilor judeţene, respectiv consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, în condiţiile legii, denumită în continuare – Direcția. m) domiciliu – locuinţa permanentă şi principală a unei persoane; n) familie - părinţii şi copiii aflaţi în întreţinerea acestora; o) Noul Cod Civil, actualizat la 15 noiembrie 2013, denumit în continuare – CC; p) OPA – Organismul Privat Agreat, cu competenţe în activitatea de adopţie, care urmăreşte exclusiv scopuri nelucrative în condiţiile şi în limitele fixate de autorităţile competente ale statului de agrement, denumit în continuare - OPA;q) părinte biologic — părintele care a dat viaţă copilului; r) persoană/familie adoptatoare — persoană, familie (soţ – soţie) care a adoptat sau dorește să adopte; s) reşedinţă – locuinţa temporară a unei persoane; ș) rază administrativ- teritorială – teritoriul (judeţ, municipiu, oraş, comună) în limitele căruia autoritatea administrativă este competentă; t) stat de origine – stat contractant, în care copilul îşi are reşedinţa obişnuită;u) stat primitor —stat ale cărui autorităţi competente au constatat că copilul este sau va fi autorizat să intre şi să locuiască permanent în acest stat.

Secțiunea a 2-a. Condiţiile de fond ale adopției

Art. 4. Procedura adopției internaționale este inițiată și supravegheată de Autoritate în colaborare cu Direcția și OPA.

Art. 5. Persoanele care pot fi adoptate internațional(1) Adopția internațională se încuviințează de către instanța de tutelă, numai în interesul superior al copilului. (2) Poate fi adoptat internațional:

a) copilul pentru care nu au fost identificate persoane sau familii de adopție internă în primele șase luni de la declararea abandonului juridic al copilului.

b) Copilul poate fi adoptat până la dobândirea capacității depline de exercițiu.c) Persoana care a dobândit capacitatea deplină de exercițiu, dacă a fost crescută în timpul

minorității de către cel care dorește să o adopte. d) În cadrul procedurii de adopţie se iau măsurile necesare pentru ca fraţii să fie adoptați

împreună de aceeaşi persoană sau familie adoptatoare.(3) Adopția fraților, indiferent de sex, de către persoane sau familii diferite se poate face

numai dacă acest lucru este în interesul lor superior. (4) Pe tot parcursul procedurii de adopţie, Direcţia sau OPA în a cărei rază teritorială

domiciliază copilul sunt obligate să ofere copilului informaţii şi explicaţii clare şi complete, potrivit vârstei şi gradului său de maturitate, referitoare la etapele şi durata procesului de adopţie, la efectele acesteia, precum şi la adoptator sau familia adoptatoare şi rudele acestora.

3

Art.6. Persoanele care pot adopta(1) Pot adopta internațional persoanele sau familie cu reședința obișnuită într-un stat semnatar

al Convenției de la Haga. (2) Persoanele sau familiile cu reședința obișnuită într-un stat semnatar al Convenției de la

Haga, care sunt în posesia Atestatului de persoană sau familie aptă să adopte unul sau mai mulți copii din România.

(3) Adoptatorul trebuie să fie cu cel puțin 18 ani mai în vârstă decât adoptatul.(4) Pentru motive temeinice, instanța de tutelă poate încuviința adopția chiar dacă diferența de

vârstă dintre adoptat și adoptator este mai mică de 18 ani, dar nu mai puțin de 16 ani.(5) Adoptatorul sau familia adoptatoare trebuie să îndeplinească garanțiile morale și condițiile

materiale necesare creșterii, educării și dezvoltării armonioase a copilului.(6) Îndeplinirea garanţiilor morale şi a condiţiilor materiale prevăzute la alin. (5) se atestă de

către autorităţile competente din statul primitor.

Consimțământul la adopție

Art. 7(1) Persoanele care consimt la adopție sunt:a) părinții firești ori, după caz, tutorele copilului ai cărui părinți firești sunt decedați, necunoscuți, declarați morți sau dispăruți ori puși sub interdicție, în condițiile legii;b) adoptatul care a împlinit 10 ani;c) adoptatorul sau, după caz, soții din familia adoptatoare, când aceștia adoptă împreună;d) soțul celui care adoptă, cu excepția cazului în care lipsa discernământului îl pune în imposibilitatea de a-și manifesta voința.2) Nu este valabil consimțământul dat în considerarea promisiunii sau obținerii efective a unor foloase, indiferent de natura acestora.

Art. 8În cazul adopţiei copilului de către soţul sau soția părintelui său, consimţământul părintelui biologic se dă în faţa instanţei de tutelă odată cu soluţionarea cererii de încuviinţare a adopţiei. Art. 9(1) Consimţământul la adopţie al copilului care a împlinit vârsta de 10 ani se dă în faţa instanţei de tutelă, în faza încuviinţării adopţiei.(2) Anterior exprimării consimţământului, Direcţia sau OPA în a cărui rază teritorială domiciliază copilul care a împlinit vârsta de 10 consiliază copilul în exprimarea opiniei sale, aceasta fiind consemnată şi luată în considerare, în funcţie de vârstă şi de gradul său de maturitate.(3) În realizarea tuturor demersurilor care vizează adopţia copilului se urmăreşte asigurarea unei tranziţii uşoare în familia adoptatorului.

Art. 10Consimţământul adoptatorului sau familiei adoptatoare, dat în mod liber, în faţa notarului public, este exprimat de aceştia şi în faţa instanţei de tutelă, odată cu soluţionarea cererii de încuviinţare a adopţiei.

4

Art. 11. (1)Adopția internațională se încuviințează de către instanța de tutelă dacă este în interesul superior al copilului și sunt îndeplinite toate celelate condiții prevăzute de lege. (2) Cererea de încuviinţare a adopţiei internaţionale este transmisă Tribunalului din raza teritorială în care domiciliază copilul, de către Autoritate. (3) Cererea Aurorității este însoţită de următoarele acte: a)cererea persoanei sau familiei adoptatoare (soț – soție);

b)certificatul de naştere al adoptatorului sau al soţilor din familia adoptatoare, în copie legalizată; c) certificatul de căsătorie al soţilor din familia adoptatoare, în copie legalizată; d) cazierul judiciar al adoptatorului sau al soţilor din familia adoptatoare, original; e) certificatul medical privind starea de sănătate a adoptatorului sau a soţilor din familia adoptatoare, original;e) atestatul adoptatorului sau al soţilor din familia adoptatoare; f) ancheta psiho-socială a persoanei sau familiei adoptatoare; g) consimţământul persoanei sau familiei care doreşte să adopte din care să reiasă că a luat cunoştinţă despre starea de sănătate a copilului; h) raportul final întocmit de către specialiştii Direcţiei sau OPA, unde se vor consemna concluziile referitoare la constatarea compatibilităţii dintre copil şi persoana/familia adoptatoare, datele de identitate ale acestora, starea de sănătate; i) decizia Comisiei de la domiciliul copilului privind compatibilitatea dintre copil și persoana/familia potenţial adoptivă; j) certificatul de naştere al copilului, în copie legalizată; k) certificatul medical privind starea de sănătate a copilului, eliberat de către unităţi publice nominalizate de către Direcţia de Sănătate Publică; l) consimţământul părinţilor biologici sau, după caz, al tutorelui copilului ai cărui părinţi biologici sunt decedaţi, necunoscuţi, declaraţi morţi sau dispăruţi ori puşi sub interdicţie, în condiţiile legii; m) Hotărârea judecătorească definitivă prin care Tribunalul, în a cărui rază teritorială domiciliază copilul, a stabilit statutul de abandon juridic al copilului; n) consimţământul copilului care a împlinit vârsta de 10 ani;o) Hotărârea Autorității.

Art. 12Judecarea cererilor de încuviinţare a adopţiei se face cu citarea Direcţiei în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului, a persoanei sau familiei adoptatoare, a OPA, a Autorității. Art. 13Instanţa de tutelă admite cererea de încuviinţare a adopţiei numai dacă pe baza probelor administrate, rezultă că adopţia realizează interesul superior al copilului lipsit definitiv de dragoste și ocrotire părintească.

Art. 14. (1) Serviciile sociale sau OPA de la domiciliul copilului adoptat întocmesc rapoarte trimestriale cu privire la evoluţia copilului adoptat şi a relaţiilor dintre acesta şi părinţii săi adoptivi pe o perioadă de cel puţin 2 ani de la data emiterii sentinţei de încuviinţare a adopţiei. (2) Serviciile sociale şi OPA de la domiciliul copilului au obligaţia să asigure părinţilor adoptivi servicii postadopţie.

5

Art. 15 Poate fi adoptat internaţional copilul pentru care nu a fost identificată o familie de adopţie naţională timp de şase luni de la data dobândirii statutului de copil abandonat juridic, eligibil la adopţie. Art. 16Cererea de încuviinţare a adopţiei însoţită de documentele prevăzute la art. 13 se înaintează Tribunalului de către Autoritate.

Art. 17(1) Adopţia internaţională presupune deplasarea copilului pe teritoriul statului primitor în urma încuviinţării adopţiei de către instanţa de tutelă română. (2) Deplasarea copilului către statul primitor este posibilă numai după ce adopţia sa este confirmată de către Autoritate. Art. 18Adopţia internaţională este supusă dispoziţiilor legale privind reglementarea raporturilor de drept internaţional privat.

Art. 19(1) Cererea persoanelor sau familiilor care au reşedinţa obişnuită pe teritoriul altui stat, parte a Convenţiei de la Haga, care doresc să adopte un copil din România, este transmisă Autorității prin intermediul autorităţii centrale competente din statul respectiv sau al OPA. (2) OPA prevăzut la alin. (1) trebuie să fie autorizat de Autoritate, în conformitate cu Metodologia aprobată printr-o Hotărâre de Guvern. Art. 20(1) Cererea persoanei sau familiei adoptatoare transmisă Autorității este însoţită de următoarele documente: a) certificatele de naştere şi căsătorie, în copie legalizată; b) documentele de identitate, în copie legalizată; c) atestatul de persoană sau familie aptă să adopte, în original;d) cazierele judiciare, în original; e) certificat medical întocmit separat pentru fiecare adoptator, în original; f) documentul care confirmă că există garanţia ca adoptatul să intre şi să locuiască permanent în statul primitor; g) un raport întocmit de autorităţile competente din statul primitor, cuprinzând informaţii cu privire la identitatea persoanelor care doresc să adopte, capacitatea şi aptitudinea lor de a adopta, situaţia lor personală, familială, materială şi medicală, mediul social, motivele care îi determină să adopte un copil din România, precum şi cu privire la copiii pe care ar putea să-i primească spre adopţie; concluziile raportului vor fi susţinute prin documentele eliberate de autorităţile competente din statul primitor şi fotografii.(2) Documentele prevăzute la alin. (1) sunt însoţite de traducerea legalizată în limba română, autentificată la un notar public.

Secţiunea a 3 –a. Încuviinţarea adopţiei internaţionale

Art. 21(1) Autoritatea eliberează o Hotărâre prin care confirmă Decizia Comisiei privind compatibilitatea dintre copil şi familia potenţial adoptatoare.

6

(2) Cererea de încuviinţare a adopţiei, însoţită de documentele prevăzute la art. 13 se înaintează instanţei de tutelă din raza teritorială în care îşi are domiciliul copilul, de către Autoritate. (3) Judecarea cererilor de încuviinţare a adopţiei internaţionale se face cu citarea Direcţiei în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului, a persoanei sau familiei adoptatoare, a OPA, precum şi a Autorității. (4) Autoritatea are obligaţia de a se asigura că adoptatul beneficiază în ţara străină de garanţiile şi normele echivalente acelora existente în cazul unei adopţii naţionale. (5) La pronunţarea asupra cererii de încuviinţare a adopţiei, instanţa de tutelă va avea în vedere Decizia Comisiei privind compatibilitatea dintre copil şi persoana sau familia potenţial adoptatoare și Hotărârea Autorității.

Art. 22Pe baza hotărârii judecătoreşti de încuviinţare a adopţiei, Autoritatea eliberează în termen de 3 zile de la data comunicării acesteia un Certificat care atestă că adopţia este conformă cu normele Convenţiei de la Haga.

Art. 23(1) Deplasarea adoptatului din statul de origine în statul primitor este posibilă numai după învestirea cu Apostilă a hotărârii de încuviinţare a adopţiei și a noului certificat de naștere. (2) Adoptatul se deplasează însoţit de adoptator sau de familia adoptatoare în condiţii de siguranţă corespunzătoare nevoilor sale, doar după eliberarea vizei de către Ambasada statului primitor.

Art. 24(1) Autoritatea are obligaţia să urmărească evoluţia copilului şi a relaţiilor dintre acesta şi părintele sau părinţii săi adoptivi cel puţin 2 ani după încuviinţarea adopţiei, prin intermediul autorităţii centrale competente sau al OPA din statul primitor. (2) În scopul îndeplinirii obligaţiei prevăzute la alin. (1), Autoritatea trebuie să solicite transmiterea de rapoarte trimestriale autorităţii centrale competente sau organizaţiei acreditate şi autorizate din statul primitor. (3) În cazul în care, ulterior adopţiei internaţionale, adoptatorul sau familia adoptatoare îşi stabilesc domiciliul în România, urmărirea evoluţiei copilului revine Direcţiei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul adoptatul.

Secțiunea a 4-a. Efectele adopţiei

Art. 25(1) Adopția produce efecte de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești prin care

a fost încuviințată.(2) Prin adopția internațională se crează legătura de filiație între adoptator și adoptat

precum și legături de rudenie între adoptat și rudele adoptatorului.(3) Raporturile de rudenie încetează între adoptat și descendenții săi, pe de o parte și părinții

firești și rudele acestuia, pe de altă parte.(4) Când adoptator este soțul părintelui firesc sau adoptiv, legăturile de rudenie ale

adoptatului încetează numai în raport cu părintele firesc și rudele părintelui firesc care nu este căsătorit cu adoptatorul.

(5) Adoptatorul sau familia adoptatoare are față de copilul adoptat, drepturile și obligațiile părintelui față de copilul său firesc.

(6) Adoptatul are față de adoptator sau familia adoptatoare; drepturile și obligațiile pe care 7

le are orice persoană față de părinții săi firești. (7) Efectele adopţiei internaţionale, precum şi efectele în cazul anulării acestor adopţii

asupra cetăţeniei adoptatului sunt cele prevăzute de Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 26(1) Informațiile cu privire la adopție sunt confidențiale.(2) Adoptatorii vor informa copilul că este adoptat, de îndată ce vârsta şi gradul de maturitate ale acestuia o permit.(3) La dobândirea capacității depline de exercițiu, adoptatul poate solicita Autorității informații referitoare la părinții săi firești. (4) Direcția din raza teritorială a adoptatului sau OPA vor facilita întâlnirea adoptatului cu părinții firești numai dacă aceștia sunt de acord.

Art. 27(1) Copilul adoptat dobândeşte prin adopţie numele de familie al celui care adoptă. (2) Dacă adopţia se face de către doi soţi ori de către soţul care adoptă copilul celuilalt soţ, iar soții au nume comun, copilul adoptat poartă acest nume. (1) În cazul mîn care soții nu au nume de familie comun, ei sunt obligați să declareinstanței care încuviințează adopția, numele pe care acesta urmează să-l poarte. Dacă soții nu se înțeleg, hotărăște instanța. (4) Pentru motive temeinice, instanţa, încuviinţând adopţia, la cererea adoptatorului sau familiei adoptatoare şi cu consimţământul copilului care a împlinit vârsta de 10 ani, poate dispune schimbarea prenumelui copilului adoptat. (5) Pe baza hotărârii judecătoreşti de încuviinţare a adopţiei, Serviciul de Stare Civilă în a cărui rază teritorială se află domiciul copilului întocmeşte, în condiţiile legii, un nou act de naştere al copilului, în care adoptatorii vor fi trecuţi ca fiind părinţi biologici. Vechiul act de naştere se păstrează, menţionându-se pe marginea acestuia întocmirea noului act.

(7) Pe baza hotărârii judecătorești de încuvințare a adopției și a noului certificat de naștere, Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor din raza teritorială a adoptatului, eliberează acestuia pașaportul.

Secțiunea a 5-a. Încetarea adopţiei

Art. 28Adopţia încetează prin desfacere sau ca urmare a anulării ori a constatării nulităţii sale.

Art. 29(1) Adopţia se desface şi este nulă:

a) dacă a fost încheiată în alt scop decât cel al realizării interesului superior al copilului pentru care nu a fost identificată o familie de adopție națională în primele șase luni de la declararea abandonului juridic.

b) adoptatorul sau soții adoptatori au decedat;c) la cererea adoptatorului sau familiei adoptatoare dacă adoptatul a atentat la viața

adoptatorului sau familiei adoptatoare, ori asupra descendenților/ascendenților acestora. Adoptatorul sau familia adoptatoare poate cere desfacerea adopției în acest caz numai după dobândirea de către adoptat a capacității depline de exercițiu.

d) la a cererea adoptatului, pentru aceleași motive de la lit. c)e) când față de adoptat sunt necesare luarea de măsuri de protecție prevăzute de legea

8

statului primitor, dacă desfacerea adopției este în interesul adoptatului. (2)Adopția se consideră desfăcută la data rămânerii definitive a hotărârii prin care a dispus luarea măsurii de protecție în favoarea adoptatului.(3) Instanţa poate respinge cererea de declarare a nulităţii adopţiei, dacă constată că menţinerea adopţiei este în interesul celui adoptat.

Art. 30. Anularea adopției (1)Adopția poate fi anulată la cererea oricărei persoane chemate să consimtă la încheierea ei și al cărei consimțământ a fost viciat prin eroare asupra identității adoptatului, dol sau violență.(2) Acțiunea va putea fi formulată în termen de 6 luni de la descoperirea erorii sau a dolului ori de la data încetării violenței, dar nu mai târziu de doi ani de la încheierea adopției. (3)După dobândirea, de către adoptat, a capacităţii depline de exerciţiu, acţiunea aparţine numai acestuia. (4) Instanța poate respinge cererea privind nulitatea adopției dacă menținerea ei este în interesul superior al copilului.

Art. 31. Nulitatea absolută a adopției(1) Sunt nule adopția fictivă, precum și cea încheiată cu încălcarea condițiilor de formă sau fond, dacă, în acest din urmă caz, legea nu o sancționează cu nulitatea relativă.(2) Adopția este fictivă dacă a fost încheiată cu alt scop decât cel al ocrotirii interesului superior al copilului.(3) Acțiunea în constatarea nulității adopției poate fi formulată de către porice persoană interesată.(1) Cauzele privind declararea nulităţii adopţiei se judecă cu citarea: a) adoptatorului sau, după caz, a familiei adoptatoare; b) adoptatului care a dobândit capacitate deplină de exerciţiu; c) Direcţiei în a cărei rază teritorială s-a aflat domiciliul copilului adoptat.

Art. 32. Efectele încetării adopției(1)În situaţia încetării adopţiei, ca urmare a declarării nulităţii acesteia:a) părinții firești ai copilului redobândesc drepturile și îndatoririle părintești, cu excepția cazului în care instanța hotărăște că este în interesul superior al copilului să instituie tutela sau o altă măsură de protecție a copilului, în condițiile legii.b) adoptatul redobândeşte numele de familie, și după caz, prenumele avut anterior încuviinţării adopţiei. Pentru motive temeinice, instanța poate încuviința ca acesta să păstreze numele dobândit prin adopție.

Art. 33Hotărârea judecătorească privitoare la nulitatea adopţiei se comunică Autorității de către Direcţie, în vederea efectuării menţiunilor necesare în Registrul Naţional pentru Adopţii.

Secțiunea a 6-a. Dispoziţii generale

Art. 34(1) Instanţele de tutelă române sunt competente să judece cererile prevăzute de prezenta lege dacă cel puţin una dintre părţi are domiciliul în România. (2) Instanţele de tutelă române sunt exclusiv competente să judece procesele privind încuviinţarea adopţiei dacă cel ce urmează a fi adoptat are domiciliul în România şi este cetăţean român sau străin fără cetăţenie. (3) Cererile prevăzute de prezenta lege sunt de competenţa Tribunalului în a cărui rază

9

teritorială se află domiciliul adoptatului. Cauzele pentru judecarea cărora nu se poate determina instanţa competentă se judecă de Tribunalul Bucureşti. (4) Cererile de încuviinţare a adopţiei se judecă în prima instanţă potrivit regulilor prevăzute de Cartea III — Dispoziţii generale privitoare la procedurile necontencioase din Codul de procedură civilă. (5) Hotărârile prin care se soluţionează cererile prevăzute de prezenta lege nu sunt supuse

apelului. Exercitarea recursului suspendă executarea. Art. 35Cererile prevăzute de prezenta lege sunt scutite de taxa judiciară de timbru şi se soluţionează cu celeritate.

Art. 36Cererile prevăzute de prezenta lege se soluţionează de complete specializate ale instanţei de tutelă, în camera de consiliu, cu participarea obligatorie a procurorului.

Art. 37(3) Opinia copilului care a împlinit vârsta de 10 ani, exprimată la judecarea cererilor prevăzute de prezenta lege, este luată în considerare şi i se acordă importanţa cuvenită, avându-se în vedere vârsta şi gradul acestuia de maturitate. În situaţia în care instanţa hotărăşte în contradictoriu cu opinia exprimată de copil, aceasta este obligată să motiveze raţiunile care au condus la neluarea în considerare a opiniei copilului.

Secțiunea a 7-a. Registrul Naţional pentru Adopţii

Art. 38Registrul conţine datele referitoare la adoptat, adoptator, precum şi cele referitoare la copilul pentru care a fost pronunţată o hotărâre judecătorească de declarare a nulităţii adopţiei. Art. 39(1) În scopul întocmirii şi organizării de către Autoritate a evidenţei prevăzute la art. 40, Direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului transmite Autorității, următoarele documente în fotocopii: a) hotărârea judecătorească de încuviinţare a adopţiei; b) hotărârea judecătorească de declarare a nulităţii adopţiei; c) atestatul de persoană/familie aptă să adopte unul sau mai mulți copii; d) Decizia Comisiei privind compatibilitatea dintre copil și familie;e) Hotărârea Autorității; f) certificatul de naştere, nou şi vechi, al copilului adoptat; (2) Documentele prevăzute la alin. (1) se transmit în termen de 5 zile de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti.

10

Secțiunea a 8-a. Dispoziţii finale, tranzitorii şi sancţiuni

Art. 40Autoritatea ia toate măsurile ce se impun, conform prevederilor Convenţiei de la Haga, în vederea prevenirii câştigurilor necuvenite, financiare sau de altă natură, ce ar putea fi realizate cu prilejul adopţiei şi descurajării oricăror practici contrare obiectivelor acestei convenţii şi prezentei legi.

Art. 41(1) Sunt interzise donaţiile şi sponsorizările, precum şi oferirea de către adoptator sau familia adoptatoare, în nume propriu ori prin persoane interpuse, în mod direct sau indirect, de orice foloase materiale necuvenite Autorității, direcţiilor implicate sau persoanelor fizice din cadrul instituţiilor publice implicate în procesul de adopţie. (2) Nimeni nu poate obţine un câştig material necuvenit dintr-o activitate ce vizează o adopţie.(3) Se pot cere şi plăti numai cheltuielile ocazionate, inclusiv onorariile profesionistilor care au prestat servicii pe toată perioada procesului de adopţie, stabilite prin contract.(4) Personalul OPA care participă la o adopţie poate primi o remunerare direct proporţională cu serviciile aduse.

Art. 42(1) Autorităţile române şi OPA pot colabora în ceea ce priveşte adopţia internaţională cu OPA care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul statului primitor, numai dacă acestea sunt acreditate de statul respectiv. (2) Serviciile şi activităţile ce pot fi derulate de către OPA se stabilesc prinMetodologia Autorității.

Art. 43(1)Pe tot parcursul procedurii de adopție internațională persoanele sau familiile străine aflate pe teritoriul României vor beneficia de servicii de asistență, protecție și securitate, asigurate de OPA, acreditat în statul de origine dar și în statul primitor.(2) Adoptatul, însoțit de adoptator, se va deplasa în statul primitor, numai după obținerea vizei de intrare în statul primitor, emisă de Ambasada statului respectiv.

Art.44Autoritatea, aflată în subordinea Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, încheie acorduri cu autorităţile centrale ale statelor care au semnat Convenţia de la Haga şi acţionează cu celeritate în vederea facilitării aplicării Convenţiei în raporturile lor reciproce.

Art. 45Metodologia și normele de aplicare a prezentei legi vor fi aprobate printr-o Hotărâre de Guvern.

11