CURSUL NR. 2 – PROCESUL INVESTIȚIONAL ȘI DOCUMENTAȚIILE PRIVIND REALIZAREA UNEI INVESTIȚII

Procesul investiţional cuprinde studiul repartizării investiţiilor pe domenii de activităţi şi categorii de obiective în funcţie de cerinţele pieţei, evaluarea şi analiza variantelor tehnologice şi constructive posibile pentru edificarea proiectului, alegerea variantei optime prin determinarea eficienţei financiare şi economice, precum şi proiectarea şi executarea obiectivului. De asemenea, se analizează căile şi metodele de creştere a eficienţei investiţiilor, elaborând mecanismele de folosire a pârghiilor economice în vederea fundamentării deciziilor pentru atingerea scopului la nivelul, calitatea şi termenul stabilite.

Totalitatea activităţilor utile din societate, efectuate pentru expansiunea, modernizarea, reutilarea şi restructurarea activelor fixe reprezintă procesul investiţional. În cadrul procesului sunt alocate resursele (R), care trec prin faza de investiţii neterminate (IN), pentru ca în final să capete forma de active fixe (AF).

Cel care dirijază întreaga activitate în legatura cu obiectivul de investiții este beneficierul lucrării, viitorul proprietar al obiectivului. Adesea el nu participă la realizarea efectivă a investiților, dar prezența sa se face simțită în toate etapele investiției.De fapt, realizarea unei investiții este opera urmatorilor participanți: beneficiarul, proiectantul și executantul.

2.1. Participanții la creșterea eficicienței economice a investițiilorÎn vederea realizări unei investiții beneficiarul trebuie sa analizeze

următoarele etape prezentate în figura 2.1.Trebuie totuși să precizam că dacă beneficiarul este de obicei o singură

întreprindere, instituție sau persoană fizică în schimb pot exista două, sau mai multe institute sau firme de proiectare. De asemenea, denumirea de executant acopera cel puțin două întreprinderi: una industrială, care fabrică utilaje necesare, și una de construcții, care execută lucrările pe șantier), dar în majoritatea cazurilor executantul este reprezentat de un număr mare de întreprinderi din diferite ramuri industriale (construcții de mașini, metalurgie, electrotehnică, chimie, industrie ușoară,etc.), precum și din alte ramuri ale economiei naționale: construcții (organizații de construcții propriu-zise, de instatații etc.), transporturi etc.

BENEFICIARULBeneficiarul unei investiții este, de fapt, proprietarul viitorului obiectiv sau

mandatarul acestuia. În primul rând, de el depinde orientarea investițiilor pe ramuri și subramuri ale economiei naționale. Beneficiarul este acela care cunoaște necesitatea unei investiții și mobilizează fonduri pentru realizarea acesteia. El dispune de aceste fonduri și răspunde de gospodărirea lor judicioasă, ceea ce influențează bineînțeles asupra eficienței investițiilor. Beneficiarul este primul

factor decizional în materie de investiții, el determină prioritățile în repartizarea investițiilor pe obiective și eșalonarea lor judicioasă în timp.

Figura nr. 2.1. – Schema de desfășurare a vieții economice a unui obiectiv de investiții1

Mai mult decât atât, beneficiarul determină mărimea obiectivului de investiții, el stabilețte, până la urmă, structura lucrărilor, ceilalți factori neavând decat rolul de a realiza ceea ce beneficiarul a comandat.1 Vasilescu I., Românu I, Cicea C., Investiții, Editura Economică București, 2000.

Apariția necesității unei investiții

Fundamentare necesității unei investiții

Adoptarea deciziei de a investi

Elaborarea documentațiilor tehnico-economice

Aprobarea documentațiilor tehnico-economice

Deschiderea finanțării lucrărilor de investiții

Realizarea lucrărilor de investiții

Recepția lucrărilor de către beneficiar

Punerea în funcțiune a investiției

Atingerea parametrilor proiectați

Funcționarea noului obiectiv în regim normal

Scoaterea din funcțiune a obiectivului

De regulă beneficiarul reprezintă un agent economic cu profil fie el industrial, fie agricol, o instituție cu caracter social-cultural, etc . Beneficiarul nu reusește întotdeauna să formuleze precis cerințele, lăsând proiectantului și executantului o mare libertate de acțiune.

PROIECTATULProiectarea – întreaga activitate de concepere a viitorului obiectiv de

investiții, de la definirea principiilor de funcționare a acestuia și până la elaborarea documentațiilor tehnico-economice după care se execută lucrările de investiții, cu rol esențial în creșterea eficienței economice a investiției.

Analizând rolul proiectantului trebuie să ne referim și la cercetarea științifică, activitate care precede proiectării, între eforturile și rezultatele lor de multe ori existând o împletire strânsă. Datorită faptului că investițiile se referă întotdeauna la crearea de noi mijloace fixe, cercetarea științifică este chemată să elaboreze procesele tehnologice care corespund cel mai bine scopului urmărit, asigurând totodată performanțele cele mai ridicate alea acestora, în funcție de cele mai noi cuceriri ale progresului tehnico-științific mondial.

Orice investiție se execută pe baza unei documentații tehnico-economice elaborate de proiectant, constituită din baza de documete – texte, calcule și desene pe baza carora se execută utilajele, construcțiile și celelalte elemente care compun investițiile. Prin proiectele de execuție iau forma concretă profilul viitorului obiectiv, principiile sale de funcționare, modul de execuție, utilajele, instalațiile tehnologice și obiectivele de construcții, amplasamentul și mărimea teritoriului afectat noului obiectiv, precum și celelalte elemente necesare pentru execuția investiției.

În cadrul activității de proiectare, se stabilește locul tuturor clădirilor, construcțiilor și utilajelor, instalațiilor tehnico-sanitare, obiectivelor cu caracter social, etc.

Proiectarea poate îmbrăca două aspecte distincte: proiectarea tehnologică și proiectarea construcțiilor.

Proiectarea tehnologicăSe cunoaște faptul că între potențialul tehnico - științific al unei societăți și

dezvoltarea economică a acesteia există o strânsă interdependență, progresul tehnico - științific determină creșterea economică de ansamblu.O bună proiectare tehnologică se conscretizează în obiective de investiții de înalt nivel tehnic, cărora le este proprie o eficiență economică sporită. Asigurarea conditiilor pentru dezvoltarea proiectarii tehnologice are drept rezultat realizarea unor fabrici si uzine care functionează la parametri înalți, contribuind la sporirea eficientei economice a investițiilor.

În cadrul activității de proiectare este necesar sa se desfășoare intense studii economice privind prognoza cererii interne, posibilitățile de export al produselor finite, evoluția preturilor și a tendințelor lor în viitor.

Daca în urma efectuarii unor analize temeinice rezultă necesitatea construirii noului obiectiv de investiții, atunci pentru obținerea unei înalte eficiențe economice, există căi multiple, printre care menționăm:

a) Introducerea în proiecte a celor mai moderne soluții și procedee tehnologice, la nivelul cuceririlor știintei și tehnicii mondiale.

b) Crearea și punerea în funcțiune a acelor utilaje tehnologice capabile să funcționeze cu parametri ridicați, comparabili cu nivelul atins de tehnica mondială.

c) Proiectarea de utilaje și instalații cu gabarit și greutate reduse, pentru a aduce însemnate economii de materiale.

d) Prevederea în proiectul noului obiectiv a acelor utilaje care economisesc forța de muncă, conducând la o înaltă productivitate a muncii.

e) Proiectarea de utilaje care asigura un consum redus de materii prime și materiale, la același volum de producție finită.

f) Adoptarea acelor soluții tehnologice care prevăd folosirea rațională a resurselor energetice.

g) Proiectarea noilor investiții ținând seama de necesitatea reducerii, la minimul necesar, a importurilor, cât și în procesul exploatării noului obiectiv, al realizării produselor finite.

h) Stabilirea profilului viitorului obiectiv, determinarea întregii game de produse și sortimente care se vor fabrica ținând seama de solicitarile pieței interne și externe.

i) Includerea în proiectele de investiții a acelor utilaje prin care se realizează produse cu caracteristici superioare.

j) Proiectarea utilajelor caracterizate printr-o înaltă siguranță în funcționare, durabilitate, mentenabilitate, materializată într-o îndelungată perioadă de funcționare.

k) Includerea în proiecte a pieselor, subansamblurilor și chiar a utilajelor tipizate și standardizate care sunt ușor de produs, au performanțe testate, sunt interschimbabile, etc.

l) Includerea în proiecte a acelor utilaje care necesită cheltuieli minime pentru achiziționarea și montarea lor.

m) Dimensionarea optimă a capacităților de producție.n) Elaborarea proiectelor de execuție a noilor investiții pe baza celor mai

raționale metode de organizare a procesului de producție.Proiectarea construcțiilorDupă cum este cunoscut, prin construcții se înteleg două categorii de

obiective de investiții, ți anume: clădiri și construcții speciale.

Atât la realizarea clădirilor, cât și a construcțiilor speciale, cerința de bază care trebuie respectată este cheltuirea unor fonduri minime. Acest lucru este posibil printr-o judicioasă proiectare care se realizează pe multiple căi, și anume:

a) Reducerea suprafețelor construite, prin dimensionarea strictă a clădirilor și construcțiilor speciale în funcție de noile capacități de producție.

b) Economia de teren ocupat cu construcțiile, prin analiza minuțioasă a posibilităților de realizare, cu precădere, a clădirilor înalte, precum și prin amplasarea cât mai compactă a clădirilor.

c) Concentrarea activităților într-un număr cât mai mic de clădiri.d) Combaterea gigantismului și a exagerărilor arhitectuale, acordându-se

prioritate elementului funcțional.e) Proiectarea unor finisaje simple, necostisitoare (este indicat, mai cu seamă

la clădirile tehnologice, depozite, etc. să se renunțe la finisajele interioare sau, în orice caz, acestea să fie cât mai simple).

f) Necesitatea unei analize temeinice în cazul construirii obiectivelor administrative și a celor cu caracter auxiliar, căutându-se renunțarea la unele dintre ele care nu sunt de strictă necesitate.

g) Reducerea pe cât posibil a spațiilor de circulație din interiorul clădirilor contribuie de asemenea la diminuarea cheltuielilor.

h) Proiecatrea clădirilor având în vedere consumuri minime de materiale și construcții. În acest context trebuie evidențiată eficiența utilizării prefabricatelor, a înlocuitorilor confectionați din materiale plastice.

i) Folosirea proiectelor tip, ceea ce permite obținerea de însemnate economii atât în faza de proiectare, cât și în procesul de execuție a construcțiilor.

j) Reducerea ponderii clădirilor în ansamblul investițiilor și, dacă acest lucru este posibil, amplasarea utilajelor în aer liber, de exemplu, utilaje capsulate, stațiile electrice de transformare, etc.

k) Eșalonarea judicioasă a investițiilor. O eșalonare corespunzătoare a investițiilor poate permite reducerea creditelor, a fondurilor bănești necesare execuției în continuare, acestea putând fi procurate din profitul realizat prin punerea în funcțiune parțială aa unor capacități de producție.

l) Asigurarea asistenței tehnice necesare, întărirea puterii pe care proiectantul o are față de executant pentru soluțiile pe care le-a preconizat.

EXECUTANTULContribuția cea mai importantă la realizarea investițiilor o au cele două

ramuri ale economiei naționale – industria și construcțiile, reprezentând executanții principali ai acestor lucrări, astfel:

IndustriaIndustria reprezintă executantul cu ponderea cea mai mare în lucrările de

investiții. Ea apare în calitate de producătoare de utilaje tehnologice, materiale de

construcții și utilaje pentru ramura construcțiilor și se mai numește, în practică și furnizor de utilaje.

La lucrările de investiții nu participă întreaga industrie, ci numai o serie de subramuri. Influența industriei asupra eficienței economice a investițiilor poate fi sintetizată în următoarele:

a) Reducerea costului producției industriale conduce în mod nemijlocit la diminuarea cheltuielilor de investiții.

b) Promovarea progresului tehnic în industrie constituie premisa creșterii eficienței economice a investițiilor. Progresul tehnic din industrie își spune cuvântul direct asupra nivelului calitativ la care se realizează o anumită variantă de investiții.

c) Introducerea de execuție a soluțiilor tehnologice avansate.d) Punerea în valoare a resurselor naturale ale țării.e) Reducerea importurilor.f) O mare importanta pentru eficiența economică a investițiilor o are

realizarea de către industrie a unor produse de calitatea superioară.g) Rentabilitatea viitorului obiectiv, în intreaga durata de funcționare,

depinde de durabilitatea utilajelor fabricate în industrie. La acest considerent se adaugă și siguranța în functionare, atribut al utilajelor executate în condiții tehnice superioare.

h) Posibilitățile de automatizare a proceselor de producție.i) Reducerea duratei de execuție în construcții, realizarea materialelor de

construcție moderne, a înlocuitorilor sunt de neconceput fără aportul industriei.j) Trebuie subliniată, de asemenea, contribuția industriei la mecanizarea

lucrărilor de construcții, mai ales a proceselor grele de muncă, cu un consum mare de manoperă.

k) Realizarea utilajelor moderne de construcții, de mare randament, cu parametri înalți, depinde de nivelul tehnic al industriei.

l) Transferarea unei părți din activitatea de construcții către industrie se face prin procesul de industrializare a construcțiilor. Acest transfer al activității de construcții în industrie se realizează prin confecționarea în întreprinderile industriale a prefabricatelor, a panourilor mari pentru pereți și chiar a unor întregi unități funcționale, cum sunt apartamentele. Construcțiile capătă, astfel, aspectul unei activități de montaj a al pieselor fabricate în industrie.

Ramura construcțiiConstrucțiile reprezintă una dintre ramurile producției materiale ce are ca loc

de desfășurare a activităților șantierul, pe care prind contururi precise lucrările de investiții. În ramura construcții nu se realizează numai lucrări de investiții; principalele lucrări realizate sunt: lucrări de construcții-montaj cu caracter de investiții, reparații capitale la construcții, prestări de servici în construcții,etc. și pot

avea următoarea structură: obiective de construcții propriu-zise, instalații, construcții speciale, montaj de utilaje, etc.

Căile prin care construcțiile, ca ramura, își aduc contribuția la creșterea eficienței economice a investițiilor sunt:

a) Reducerea duratei de execuție a lucrărilor pe santiere contribuie la micșorarea perioadei de imobilizare a fondurilor, ceea ce face ca efectele să se producă mai devreme. O durată exagerat de mare atrage dupa sine cheltuieli suplimentare, energie electrică, amortismente, etc.

b) Reducerea cheltuielilor de organizare a șantierelor constribuie direct la ieftinirea investițiilor. Dupa cum se cunoaște, lucrările de organizarea șantierelor, reprezintă ansamblul operațiilor pregătitoare în vederea realizării unei construcții și cuprind defrișarea și nivelarea terenului, executarea dormitoarelor, depozitelor, drumurilor și căilor de acces, a birourilor, împrejmuirea locației, etc.

c) Reducerea dispersării frontului de lucrări.d) Îmbunătățirea organizării muncii și a proceselor de execuție pe șantiere,

introducerea metodelor moderne de management contribuie, de asemenea, la reducerea cheltuielilor de investiții.

e) Îmbunătățirea proiectelor de execuție, cu acordul proiectanților, are menirea să sporească performanțele noii investiții. Paralel cu introducerea anumitor soluții noi de execuție, mai rentabile, constructorul poate opera corectarea eventualelor erori strecurate în proiectele elaborate.

f) Înlocuirea materialelor scumpe, prevăzute în proiecte, cu altele mai ieftine.

g) Realizarea unor lucrări de buna calitate asigură înlaturarea cheltuielilor suplimetare ulterioare, în faza de exploatare, pentru întreținerea obiectivului respectiv, reducerea simțitoare a cheltuielilor cu reparațiile curente și capitale, mărirea duratei de funcționare a mijlocului fix nou creat.

h) Înlăturarea risipei de materiale.i) Creșterea productivității muncii pe șantiere este indisolubil legată de

mecanizarea operațiilor care necesită un volum mare de muncă, mai ales necalificată.

j) Procesul de industrializare a construcțiilor.k) Folosirea integralăa capacității utilajelor de producție.l) Folosirea deplină a forței de muncă.m) Pentru evitarea exagerărilor în materie de finisaje, pentru realizarea unor

construcții mai ieftine trebuie folosite finisaje simple, economice adecvate la specificul clădirii.

n) Reducerea costului producției de construcții-montaj.2.2. Documentațiile privind realizarea unei investiții

Orice lucrare de investiții, mai ales cele din sfera productivă, necesită fonduri investiționale importante, angajate pe o perioada relativ mare de timp; executia lucrării se face în 1-3 ani, în timp ce efectele (profiturile) sunt obținute într-o perioadă îndelungată de 10-20 ani (în cazul clădirilor, 70-80 de ani și chiar mai mult). De asemenea, trebuie avut în vedere și faptul că, adeseori, obiectivele de investiții sunt, în mod practic, unicate.

Iată de ce, înainte de realizarea investiției este necesară întocmirea unui ansamblu de studii, proiecte, documentații pentru o fundamentare temeinică a eficienței viitorului obiectiv.

Etapele realizării construcțiilor:Realizarea unei construcții presupune parcurgerea mai multor etape și

întocmirea unor documente.Principalele etape sunt:1.      Elementele de sistematizare a teritoriului;2.      Proiectarea, avizarea și aprobarea construcțiilor;3.      Execuția lucrărilor de construcții;4.      Recepția și darea în folosință a construcțiilor.2.2.1.Elemente de sistematizare a teritoriului

Pentru asigurarea unei dezvoltări economico-sociale optime a tutuor locațiilor este necesara stabilirea unor criterii de zonare macro și microeconomice adecvate. Această zonare are la bază valorificarea resurselor de materii prime, materiale și umane, creșterea eficienței economice și sociale a investițiilor, respectarea echilibrului economic și de protecție a mediului înconjurator, etc.

Zonarea macroeconomica a teritoriului cuprinde echiparea tehnică a teritoriului cu mijloace necesare dezvoltarii fiecarei ramuri economice si fiecarei localitati.

Structura complexă și specifică a fiecărei localități determină, la rândul său, zonarea microeconomică, ceea ce presupune delimitarea zonei industriale de zona de locuințe și alte constructii social-culturale, zone de circulație, spații verzi, etc.

Pentru buna desfășurare a unei activități sau zone sunt necesare studii complexe privind echiparea tehnico-edilitară (alimentarea cu gaze, apa, energie electrică, canalizare, rețele de drumuri, telecomunicații etc.) Amenajarea tehnică a teritoriului cuprinde un ansamblu de lucrări privind regularizarea cursurilor de apă, lucrări de desecări și irigații, etc.

2.2.2.Proiectarea, avizarea și aprobarea lucrarilor de construcții Proiectarea unei constructii este reprezentată de planuri scrise și desenate care să reflecte caracteristicile funcționale și structurale ale acesteia pe baza cerințelor beneficiarilor. Proiectul pentru investiții este un proces complex, prin care specialiștii determinș soluții optime funcționale, constructive și economice ce

definesc construcția, rezultând în esență un proiect de execuție și un deviz, pe baza carora se realizează obiectivul de investiții.

Ansamblul de lucrări scrise și proiectate (desenate) pe baza carora se execută obiectivul de investiții poarta denumirea de documentație tehnico-economică.

Documentația tehnico-economică prezinta cinci faze de realizare:1)   studiul de oportunitate (întocmit de investitor sau la comanda acestuia de

către consultant);2)     studiul de prefezabilitate (întocmit de investitor, cu ajutorul

proiectantului);3)     studiul de fezabilitate (intocmit de investitor, cu ajutorul proiectantului);4)      proiect tehnic (realizat de proiectant);5)      detalii de execuție (elaborate de proiectant).Studiul de oportunitateStudiul de oportunitate identifică posibilitățile de investiții și are ca scop

evaluarea generala a cererii de bunuri și servicii concomitent cu punerea în evidență a unor caracteristici, avantaje, trasături dominante ale ramurii economice, zonei geografice, domeniului de activitate, etc., vizate de studiul respectiv. Prin acest studiu se urmărește atragerea potențialilor investitori, acționari, antreprenori, etc., precum și formularea de formule de proiect cu scopul de a trezi interesul părților interesate. De regulă, studiul de oportunitate este schematic, prezintă estimări generale și are un cost redus.

Studiul de prefezabilitatePrin studiul de prefezabilitate se asigură soluția preliminară și definirea

proiectului. Deoarece elaborarea unui studiu de fezabilitate necesită cheltuieli financiare mari, este de preferat realizarea anterioară a unui studiu detaliat dar care angrenează resurse financiare reduse. Acest studiu preliminar este studiul de prefezabilitate, studiu care urmareste urmatoarele obiective:

      determinarea capacității pieței și agentului economic; studiul pietei; programul si capacitatea de productie;

      determinarea factorilor materiali de producție;      determinarea amplasamentului viitorului obiectiv;      aspecte tehnice relevante ale proiectului: determinarea tehnologiei și

echipamentelor necesare; lucrările de construcții necesare;      determinarea termenelor generale de fabricație, de administrare și

vânzare;      determinarea forței de muncă necesare, a personalului de execuție si de

conducere;      realizarea analizei financiare privind costurile de investiții, finanțarea

proiectului, costurile de producție estimate și rentablitatea obiectivului.

Analiza financiară efectuată asupra investitorului se bazează pe estimarea indicatorilor mentionați de obiectivele studiului de prefezabilitate, făcând referire la perioada de rambursare a creditelor angajate de investitor și mărimea dobânzilor, raportul venituri – costuri din punct de vedere actual, pragul de rentabilitate, rata interna de rentabilitate financiară, cursul de revenire la export net actualizat, venitul net actualizat, analiza cash – flow, etc.

Analiza economică se realizează în context național și cuprinde precizarea economiilor sau cheltuielilor în valuta, gradul de diversificare a producției, estimarea numărului de locuri de muncă nou create, gradul de protecție a mediului, venitul net actualizat, rata interna de rentabilitate, etc.

Studiul de fezabilitateStrategia de concepere și realizare a obiectivelor de investiții, în conexiune

cu rezultatele economico-financiare preconizate, este cuprinsă în studiul de fezabilitate, studiul elaborat pentru fiecare obiectiv de investiții.

Prin studiul de fezabilitate se întelege ansamblul documentației elaborate – cuprinzând calcule tehnico-economice, desene, memorii de fundamentare, măsuri concrete de acțiuni manageriale – privind necesitatea realizarii viitorului obiectiv de investiții, ținând cont de sursele de aprovizionare de materii prime, pietele de desfacere aferente, posibilitatile de asigurare a capitalului (lichidități și credite), rezultatele scontate, amplasamentul obiectivului, etc.

Prin studiul de fezabilitate se analizează elementele esențiale ale investiției și ale procesului de producție, se evaluează eficiența economică a proiectului de investiții.

Structura de baza a studiului de fezabilitate este identică cu cea a studiului de prefezabilitate, dar mult mai detaliată.

Studiul de fezabilitate standard cuprinde urmatoarele capitole:1.  Date privind identitatea agentului economic (societate comercială,

instituție publică, etc.).2.  Analiza diagnostic privind situația actuală a societății comerciale.3.   Prognoza produselor, tehnologiilor, factorilor de producție.4.   Variante optime de dezvoltare și de restructurare.5.   Calcule de eficiență economică pentru variantele analizate.6.    Analize privind incertitudinea, riscul si sensibilitatea variantei alese.7.     Formularea deciziei de investitie.2.      Analiza diagnostic.Prin analiza diagnostic se realizează evaluarea la zi a agentului economic,

evoluția acestuia în ultima perioada și identificarea măsurilor manageriale de urmat pentru asigurarea creșterii eficienței economice.

Aceasta evaluare se realizeaza din punct de vedere calitativ, cantitativ și structural și vizează toate compartimentele organizatiei analizate (total societate si pe fiecare sectie sau atelier, etc.).

De regulă, analiza diagnostic cuprinde următoarele capitole:a) Generalități și aspecte specifice – prezintă o caracterizare generală a

organizației economice (forma de proprietate, evoluție, conducere, metode de management).

b) Rezultate economico-financiare obținute.Rezultatele economico-financiare se prezintă în unități valorice curente și

comparabile. Stabilirea acestora se va face numai pe baza datelor din bilanțul contabil al ultimului an, precum și din documentele oficiale.

c) Producția realizata. Calitatea acesteia.Se prezintă producția realizată în ultimii 4 – 7 ani, fizic și valoric, pe total și

sortimente, în prețuri curente și comparabile, iar producția efectivă se va compara cu capacitatea de producție.

d) Dotarea tehnică. Tehnologii de producție. Fluxuri tehnologice.Acest capitol cuprinde aspecte privind dotarea tehnică.e) Personal, salarizare, indicatori de evaluare.Capitolul prezintă evoluția numărului de salariați pe total și pe structură.

Se stabilesc formele de recrutare, selecție și angajare a forței de muncă, modalități de formare, perfecționare și conversie a forței de muncă, formele de salarizare, stimulentele acordate. Se calculează indicatorii de evaluare a folosirii forței de muncă: productivitatea muncii, înzestrarea tehnică a muncii, salariul mediu, corelația dintre ele.

f) Prețuri și tarife practicate.Sunt prezentate prețurile și tarifele practicate în comparație cu ale

concurenței și se stabilesc cauzele modificării prețurilor (politica economică guvernamentală, raportul cerere – ofertă, calitatea produselor).

g) Investiții.În acest capitol se analizează investițiile în curs sau cele prevăzute a se

realiza în viitor, modul cum ele au influențat rezultatele economice ale societății comerciale. Sunt prezentate obiectivele care s-au realizat, structura fondurilor alocate, posibilitățile de dezvoltare viitoare. Sunt analizate sursele de finanțare folosite, metodele de conducere și organizare a lucrărilor de construcții, se fac aprecieri asupra lor și se formulează un set de propuneri pentru acțiunile viitoare.

h) Managementul societății.Se prezintă sistemul de management al organizației, pe subsisteme de

management (subsistemul informațional, decizional, organizatoric și metodologic) prin analiza SWOT, cu scopul corectării aspectelor negative și perpetuării și îmbunătățirii aspectelor pozitive.

i) Activitatea proprie de cercetare – proiectare.Se prezintă activitatea departamentului cercetare – proiectare, sub aspectul

numărului de produse și al tehnologiilor realizate din activitatea de cercetare și modul în care au fost asimilate în producție, numărul de brevete și licențe realizate și care au fost valorificate în societate; fie au fost vândute terților, posibilitățile de colaborare cu institutele de cercetare specializate, etc.

j) Utilități și servicii.Sunt enumerate utilitățile de care beneficiază societatea comercială, sub

raportul calității, al gradului de accesibilitate și al costului lor: drumuri de acces, gaze naturale, rețele de canalizare, rețele telefonice, apa, aer comprimat, etc.

k) Informatizarea gestiunii și conducerea societății.Se studiaza posibilitatea introducerii unui sistem informatic (rețele de

calculatoare si soft – ware – ul aferent) capabil sa prelucreze automat în timp real, volumul de informații și să furnizeze managementului de nivel superior datele necesare adoptării deciziilor.

l) Estimarea patrimoniului societății.Este evaluată valoarea societății prin diferite metode de evaluare:

patrimoniale, bazate pe randament, combinate, etc.m) Produse unicate, deșeuri, refolosiri.Sunt evidențiate produsele unicate obtinuțe, numărul, tipul și cantitatea de

deșeuri rezultate și posibilitățile de valorificare a acestora.n) Publicitate, reclamă, promovarea produselor.Sunt analizate posibilitățile de realizare a reclamei (în ziar, posturi TV,

radio, etc.), costul acesteia, efectele obținute. Se studiază modalitatea de promovare și desfacere a produselor prin rețele proprii de magazine; prin intermediari, etc.

3.      Prognoza produselor, tehnologiilor, factorilor de producție.Este o etapă de bază în elaborarea studiului de fezabilitate, deoarece orice

prognoză greșită sau nerealistă conduce la rezultate eronate, cu implicații negative directe asupra eficienței activității economice. În această etapă se previzionează veniturile, costurile de producție și profiturile pe întreaga durată de funcționare eficientă a obiectivului de investiții.

4.      Variante de dezvoltare și de restructurare.Acest capitol prezintă variantele de investiții, precizând avantajele și

dezavantajele fiecareia, prin prisma creșterii de profit, a sporirii calității, creșterii cotei de piață, etc., dar și prin prisma cheltuielilor investiționale și de producție aferente.

5.      Calculul eficienței economice a variantelor studiate.Acest capitol reprezintă esența studiului de fezabilitate deoarece în cadrul

său este studiată eficiența economică a fiecărei variante în parte prin intermediul

unui sistem de indicatori de eficiență economică (statistici, dinamici, specifici diverselor ramuri, specifici metodologiei BIRD).

6.      Analiza incertitudinii, riscului și sensibilității variantei alese.După alegerea variantei optime, este necesară cuantificarea sensibilității

acesteia la influența factorilor perturbatori. Această etapă a studiului de fezabilitate presupune reluarea calculelor realizate în capitolul anterior, în condiții presupuse nefavorabile (ex.: scăderea vânzărilor, creșterea cheltuielilor salariale, creșterea taxelor, creșterea prețului la o anumită materie primă, etc.). Dacă prin aceste calcule se demonstrează că indicatorii respectivi nu diferă valoric foarte mult (prezintă o toleranță acceptabila) față de valorile normale, atunci se trage concluzia ca varianta aleasă este stabilă și deci poate reprezenta temelia obiectivului de investiții.

7.      Formularea deciziei de investitii.Conducerea unității formulează decizia de investiții, sub raportul

furnizorului de utilaje, numărului acestora, etc. Din enumerarea celor cinci faze se observă rolul important al proiectantului în elaborarea documentației tehnico-economice necesare realizării unui obiectiv de investiții.

Proiectul tehnic și autorizația de construcțieProiectul tehnic, conform legislației actuale trebuie să cuprindă două părți

distincte –    o parte scrisă care cuprinde mai multe elemente obligatorii de evidențiat –     si partea de desen, care este elaborată pe baza documentației tehnice a

proiectului (schițe, desene, etc.).a)           Partea scrisă cuprinde urmatoarele capitole: 1.   Descrierea generală a lucrărilor – face referiri amanunțite la:

amplasament, topografie, climă și elemente specifice; geologia și seismicitatea zonei; prezentarea proiectului pe volume, brosuri, capitole; organizarea de șantier; căile de acces provizorii; sursele de apă, energie, gaze, telefon (pentru organizarea santierului si definitive); programul de executie a lucrarilor; trasarea, protejarea lucrărilor executate; relațiile dintre contractant (ofertant), consultant și persoana juridică achizitoare (investitor); memorii tehnice, etc.

2.      Caietul de sarcini – este elaborat de proiectant și face parte din proiectul tehnic și din documentele de licitație, reprezentând descrierea scrisă a lucrărilor care fac obiectul licitației.

3.      Listele cantitative de lucrări – cuprind toate elementele necesare masurării valorice și de durata a execuției investiției, astfel:

      centralizatorul lucrărilor pe obiective;      centralizatorul categoriilor de lucrări pe obiective;      listele cu cantitățile de lucrări pe capitole de lucrări, cu descrierea în

detaliu a acestora;

      listele cu cantitatile de utilaje si echipamente tehnologice;      specificatiile tehnice.

4.      Graficul general de realizare a obiectivului de investiții – este prezentată eșalonarea per ansamblul activităților pentru realizarea obiectivului economic.

b)       Părțile desenate. Constituie documentele principale ale proiectului tehnic, pe baza carora se

realizeaza părțile scrise. Principalele documente ale partii desenate sunt:

1.   Planurile generale 2.   Principalele planșe ale obiectivelor de investiție – fiecare obiectiv

subteran sau de suprafață este numerotat pe baza unui cod si a denumirii proprii, iar planșele sunt organizate intr-un volum propriu, pe fiecare obiectiv.

3.      Arhitectura cuprinde planșele principale privind arhitectura fiecărui obiectiv.

4.      Structura – cuprinde planșele principale privind alcătuirea și execuția structurii de rezistență.

5.      Instalațiile – cuprind plansele generale privind execuția instalațiilor.6.     Dotari si instalatii tehnologice – aceasta parte contine planurile principale

de tehnologie si montaj (sectiuni, dimensiuni, tolerante admise, etc.).7.      Dotări mobilier, inventar gospodăresc – cuprinde planurile principale de

amplasare și montaj, inclusiv cote, dimensiuni, sectiuni, vederi, tablouri de dotari.Autorizarea lucrărilor de construcțieÎn baza legislației in vigoare, edificarea de construcții civile, industriale,

agricole, sau de orice natură, presupune cel putin doua documente importante și anume:

a)      certificatul de urbanism;b)      autorizația de construcție.În afara celor două documente prezentate, mai există (conform legislației în

vigoare) o serie de aprobări, avize și autorizații necesare pentru autorizarea construirii și funcționării obiectivelor de investiții.

Devizul de cheltuieli pentru obiectivele de investițiiDevizul general este documentatia economică prin care se stabilește valoarea

totală estimativă a obiectivelor de investiții in faza de proiectare, studiu de fezabilitate și proiect tehnic. Devizul general se structurează pe capitole de cheltuieli, precizându-se valoarea totală, din care partea supusa licitației.

2.2.3.Executarea lucrărilor de construcțiiExecutarea construcției reprezintă materializarea practică a proiectului

tehnic și a detaliilor de execuție aprobate. Pentru deschiderea șantierului și începerea lucrărilor de execuție, constructorul trebuie să aibă la dispoziție:

        proiectele și detaliile de execuție a lucrării;

        proiectul de organizare a șantierului;        autorizația de construire.2.2.4.Recepția și darea în folosințî a construcțiilorRecepția construcției este actul final care atestă executarea lucrării, în

concordanță cu proiectul de execuție și respectarea normelor tehnice, a capacității și calității lucrărilor.

Recepția se efectuează de către comisii de specialiști numite de beneficiarul lucrării, conform normelor tehnice de realizare a investiției; acestea verifică scriptic și faptic executarea construcției conform proiectului, confruntând piesele scrise și desenate cu realitățile existente în teren, precum și prin măsuratori directe (cantitative și calitative) la elementele de rezistență, de instalații etc.