CUPRINS

1. Stabilirea temei şi motivaţia...............................................................................................2

2. Documentarea asupra temei................................................................................................3

3. Fixarea obiectivelor cercetării............................................................................................4

4. Elaborarea premiselor cercetării.........................................................................................5

5. Încadrarea teoretică a premiselor........................................................................................5

6. Conceptualizarea.................................................................................................................9

7. Operaţionalizarea conceptelor..........................................................................................11

8. Universul cercetării...........................................................................................................12

9. Stabilirea instrumentului de cercetare.............................................................................12

10. Elaborarea instrumentului de cercetare..........................................................................13

Bibliografie ..........................................................................................................................15

1

1.Stabilirea temei şi motivaţia

Voltaire spunea că: “Omul se naşte bun, societatea îl face rău” şi astfel intuia un mare adevăr şi anume că mediul îşi pune amprenta asupra caracterului uman. Educaţia nu se învaţă numai în şcoală, ci şi din comportamentul şi atitudinea celor din jurul nostru.

Kant spunea că: “Omul devine ceea ce este prin educaţie”. Un om educat dispune de toate condiţiile de a înfrunta şi învinge toate probleme de zi cu zi, dar mai ales îşi formează deprinderile necesare obţinerii succesului în drumul ales pentru a avea o carieră.

Astfel, în această lucrare am ales să abordez tema educaţiei, în special posibilitatea tinerilor rromi de a parcurge un învăţământ universitar şi beneficiile acestora.

Educaţia reprezintă “ansamblu de măsuri aplicate în mod sistematic în vederea formării şi dezvoltării însuşirilor intelectuale, morale sau fizice ale copiilor şi ale tineretului, ale oamenilor, ale societăţii etc.; rezultatul acestei activităţi pedagogice; bună creştere, comportare civilizată în societate.”1 Acest fenomen încearcă să acapareze un număr cât mai mare de indivizi, indiferent de rasă, deorece este necesar atât pentru dezvoltarea personalităţii proprii, cât şi pentru societate. Însă mereu apar anumite obstacole, generate de o serie de precarităţi materiale, ierarhii sociale, prejudecăţi culturale şi tradiţiile strămoşeşti, care, împreună, îngreunează accesul la educaţia şcolară a rromilor.

După părerea mea, această temă este de interes general, deorece o minoritate privată de educaţie poate influenţa părerea generală din exterior despre ţara pe al cărei teritoriu se află. În ultimii ani, România trece prin această criză de imagine datorită acţiunilor rromilor la nivel internaţional. Prin integrarea în sistemul educaţional universitar, aceştia vor avea posibilitatea să îşi construiască un viitor decent şi astfel, se va reduce nivelul de infracţionalitate la nivelul comunităţii rrome.

Scopul acestei cercetări este de a introduce în sistemul educaţional român un segment de dezvoltare educaţională a rromilor, ce are obiectivul de a-i învăţa pe aceştia să îşi formeze un plan de carieră în viitor şi de a se dezvolta în comunitatea lor, în acelaşi timp participând şi la dezvoltarea comunităţii propriu-zise. Astfel, li se aduc la cunoştinţă importanţa faptului că au dreptul la o facultate fără a plăti taxele corespunzătoare; beneficiind de acest lucru se pot împlini material şi spiritual însuşi, inclusiv comunitatea din care fac parte şi ţara în care locuiesc.

1 Dicţionar explicativ al Limbii Române (ediţia a II-a), 2008

2

2. Documentarea asupra temei

Dreptul la educaţie este al tuturor copiilor şi tinerilor, indiferent de origine socială sau etnică, de sex sau apartenenţă religioasă, garantat de Constituţia României este departe de a constitui o realitate în cazul populaţiei de etnie rromă. Începând cu 1992, Ministerul Educaţiei din România a luat o serie de măsuri în privinţa rromilor şi a educaţiei acestora, inclusiv discriminarea pozitivă pentru a asigura intrarea rromilor la universitate, numirea inspectorilor la nivel judeţean pentru a monitoriza educaţia rromilor, specializarea profesorilor de limba rromă, dezvoltarea unui plan de învăţământ pentru limba rromă predată în şcoli, organizarea de tabere de vară pentru copiii rromi şi oferirea de cursuri suplimentare de alfabetizare pentru rromi.

Dreptul la educaţie este unul dintre drepturile universale ale omului. Totuşi, aşa cum ne arată studiul despre politicile educaţionale şi situaţia şcolară a copiilor din unele ţări europene, accesul chiar şi la învăţămîntul definit drept obligatoriu este problematic. Mai ales în cazul copiilor rromi.Unii afirmă că în România s-au definit şi implementat deja suficiente iniţiative şi s-au cheltuit suficienţi bani în vederea îmbunătăţirii accesului copiilor de etnie rromă la educaţia şcolară. Alţii nu sînt deloc convinşi de acest lucru (printre ei, câţiva activişti rromi susţin chiar că toată strategia incluzionistă este un eşec), iar alţii consideră că îmbunătăţirea de factori din această sferă a vieţii se va putea asigura doar cu armonizarea politicilor educaţionale pentru rromi cu politicile din celelalte domenii (locativ, al muncii, al sănătăţii etc.) şi numai în contextul schimbării radicale a întregului sistem de învăţămînt românesc.

Este evident că analfabetismul este o sursă primară de excluziune extrem de semnificativă pentru populaţia de rromi din România. Practic cei 39% anaflabeţi si semianalfabeţi au în primul rând şanse minime de participare pe piaţa muncii. Importanţa pe care şcoala o are pentru copiii rromi este extrem de mare. Practic este, în multe cazuri, singurul mod prin care ei pot scăpa din cercul vicios al excluziunii sociale: sărăcie, analfabetism, lipsa unei profesii şi a salariului etc.

În România, politicile educaţionale pentru rromi s-au elaborat în două cadre generale – cel al politicilor privind minorităţile naţionale şi cel al politicilor privind accesul la educaţie a grupurilor dezavantajate, ele structurîndu-se în politici pentru oportunităţi egale, politici privind segregarea/desegregarea şi politici referitoare la limbă şi cultură (şi la educaţia multiculturală sau, mai nou, la cea interculturală).

Primele măsuri vizînd politicile pentru oportunităţi egale, aduse între 1998 şi 2000, au fost acţiunile afirmative care asigurau locuri speciale pentru rromi la universitate (în primul rînd, la specializarea de asistenţă socială) şi la liceu. Mai departe, crearea poziţiei de inspector pentru rromi la inspectoratele şcolare judeţene şi a consilierului pentru rromi la Minister, lansarea programului de mediere şcolară „A Doua Şansă“. Atitudinea rromilor faţă de educaţie este însă în continuare negativă. Atunci când nu este obligatorie, educaţia

3

formală este în bună parte refuzată de rromi, chiar dacă este gratuită, precum facultăţile de stat. Situaţia frecventării ciclurilor de învaţământ este şi mai gravă: dacă abia 5 % au terminat liceul, doar 0,2% au urmat o facultate. Ministerul Educaţiei şi Cercetării a acordat pentru anul universitar 2009, 415 locuri speciale pentru candidaţii rromi la admiterea în facultăţile a 26 de universităţi de stat. Procesul de repartizare a locurilor pentru candidaţii rromi presupune însă că aceştia vor fi admişi doar dacă reuşesc să obţină minimum media 5 la concurs. Universitatea Transilvania din Braşov dispune în acest context de 17 locuri speciale pentru rromi.

La nivelul judeţului Braşov, ponderea populaţiei de etnie rromă este de 3,1%, iar populaţia rromă cu vârsta cuprinsă între 18 şi 35 de ani reprezintă aproximativ 31% dintre care doar doar 2,9% din totalul populaţiei de etnie rromă a absolvit o formă de învăţământ superior de lungă durată. (sursa: Institutul Naţional de Statistică, Direcţia Judeţeană de Statistică Braşov).

Se presupune astfel că dezvoltarea acestui segment de educaţie special creat pentru tinerii rromi are duce la diminuarea analfabetismului, dezvoltarea domeniului economic prin introducerea pe piaţă unui număr mai mare de persoane specializate, scăderea infracţionalităţii în rândul comunităţii rrome, îmbunătăţirea imaginii României pentru celelalte ţări europene. Dacă se tratează în continuare cu indiferenţă această probleme riscăm să cunoaştem efectele inverse ale celor expuse, la un nivel mai dezvoltat, ceea ce ne va afecta în mod direct ţara.

3. Fixarea obiectivelor cercetării

Identificarea factorilor ce determină tinerii de etnie rromă din judeţul Braşov să beneficieze de studiile universitare ca o perspectivă pentru viitorul lor, ca o posibilitate de a-şi îmbunătăţi statutul, de împlinire intelectuală, spirituală şi materială.

Identificarea părerilor tinerilor de etnie rromă din judeţul Braşov cu privire la crearea unui segment în sistemul educaţional universitar special creat pentru tinerii rromi.

Identificare părerilor oficialităţilor judeţului Braşov despre crearea unui nou segment în sistemul educaţional universitar special creat pentru tinerii din comunităţile rrome din judeţului Braşov.

4

4. Elaborarea premiselor cercetării

Dacă un tânar de etnie rromă beneficiază de educaţia necesară formării lui, atunci îşi va forma fundamentele activităţii de formare-dezvoltare permanentă a personalităţii umane, definitorii la nivel social.

Dacă un tânar de etnie rromă va absolvi o facultate, atunci va reuşi să aibă un viitor de succes, devenind astfel un model pentru comunitatea rromă, reuşind să îi stimuleze şi pe ceilalţi rromi să parcurgă acest drum.

Dacă un tânăr de etnie rromă are studii superioare, atunci va avea un anumit status social în comunitatea rromă, fiind apreciat pentru meritul său.

Dacă un tânar de etnie rromă va absolvi o facultate, atunci el va face parte din categoria elitelor din comunitatea sa.

5. Încadrarea teoretică a premiselor

Prima premisă are la bază TEORIA EDUCAŢIEI.

“Teoria educaţiei este o disciplină de bază, integrată în domeniul ştiinţelor pedagogice, care studiază fundamentele activităţii de formare-dezvoltare permanentă a personalităţii umane, definitorii la nivel de sistem şi de proces.Conţinutul teoriei educaţiei angajează un ansamblu de modele, principii, concepte, propoziţii, legi, aflate în interacţiune, care asigură explicarea activităţii de formare-dezvoltare a personalităţii umane într-o viziune sistemică, necesară pentru înîelegerea proiectării şi realizării acesteia conform finalităţilor pedagogice asumate la nivel social.

Teoria educaţiei analizează conceptele pedagogice de bază, care au o stabilitate epistemică maximă în raport cu variabilitatea fenomenelor care concretizează activitatea de formare-dezvoltare permanentă a personalităţii. Domeniul de cercetare angajat conferă teoriei educaţiei, calitatea de teorie axiologică, teorie formală, teorie explicativă, teorie practică. Teoria axiologică studiază valorile de maximă generalitate implicate în activitatea de

5

formare-dezvoltare a personalităţii: paradigmele educaţiei, finalităţile educaţiei, sistemul de educaţie, managementul educaţiei, reforma educaţiei. Ea are o funcţie prioritar interpretativă angajată la nivelul liniei de continuitate dintre filosofia educaţiei şi politica educaţiei . Teoria formală studiază "laturile educaţiei", care definesc, la nivel convenţional, principalele direcţii de proiectare a activităţii de formare-dezvoltare a personalităţii. Ea are o functie prioritar descriptivă care asigură "analiza conţinuturilor" la nivelul liniei de continuitate dintre dimensiunile şi formele educaţiei (intelectuală, morală, profesională, estetică, fizică - realizată în cadrul instituţional şi noninstituţional). Teoria explicativă studiază principalele linii de acţiune delimitate la nivel de sistem şi de proces: educaţia permanentă şi autoeducaţia, valorificarea deplină a educabilităţii, proiectarea de tip curricular. Ea are o funcţie prioritar prescriptivă care asigură orientarea activităţii educative, în general, a celei didactice în mod special în direcţia realizării unor acţiuni de maximă eficienţă pedagogică şi socială. Teoria practică studiază principiile generale de organizare a activităţii educative/didactice relevante la nivelul procesului de învăţământ. Ea are o funcţie prioritar metodologică angajată în direcţia optimizării acţiunii educative /didactice la nivel generală şi special. Teoria generală a educaţiei asigură asamblarea celor patru domenii la nivelul unei sinteze care asigură fundamentele unei construcţii epistemologice solide aflata la baza sistemului de principii şi strategii specifice ştiinţelor pedagogice. Pedagogia modernă şi postmodernă extinde problematica teoriei educaţiei la nivelul conceptelor de bază ale educaţiei care definesc fundamentale activităţii de formare-dezvoltare permanentă a personalităţii, adaptabile în orice context aplicativ. Această tendinţă, definitorie pentru teoria generală a educaţiei, răspunde cerinţelor de validare epistemologică angajate şi în domeniul ştiinţelor pedagogice (claritate, consistenţă, coerenţă, completitudine, aplicabilitate în sens probabilistic).” (E. Stănciulescu, Teorii sociologice ale educaţiei)

A doua presmisă se defineşte după TEORIA MODELULUI PENTRU COMUNITATE.

“Iniţial, modelele au fost folosite pentru a simplifica fenomenele, pentru a uşura conceptualizarea şi explicaţia. Orice formă ar lua, un model este un stimul al activităţii teoretice complexe şi ne îndreaptă atenţia spre concepte, variabile şi spre relaţia dintre ele. În ştiinţele sociale, modelele sunt iconice, simbolice, logice, statistico-matematice. Desemnează structura şi funcţionarea unui obiect real, generând o reprezenare relativ invariantă a acestuia. Modelul se apropie de tipul ideal, termen weberian care numeşte o clasă particulară a modelelor logice. De asemeni, acesta stabileşte praguri sau valori apriorice pentru parametrii obiectului folosite pentru măsurarea situaţiilor.” (C. Zamfir, L. Vlăsceanu Dicţionar de sociologie, , 1993, p.366)

6

A treia premisă este elaborată după TEORIA STATUSULUI SOCIAL.

„La un prim nivel, ansamblul atributelor care permit actorului să joace un rol social. Poziţia ocupată în diviziunea muncii în cadrul unui sistem dat sau o poziţie importantă într-o comunitate. Există două abordări ale conceptului de status în sociologie. În forma sa slabă, el desemnează pur şi simplu poziţia pe care o ocupă o persoană în structura socială, ca de pildă profesor sau preot.În sens tare, termenul se referă la o formă de stratificare socială în care grupurile de status sau straturile sunt ierarhizate şi organizate pe criterii juridice, politice şi culturale. Weber a definit poziţia de status în Wirtschaft und Gesellschaft în 1922 ca fiind „pretenţia convigătoare la respect social”. Aceste poziţii de status conferă deopotrivă privilegii negative şi pozitive, iar statusul se bazează în mod tipic pe un stil de viaţă deosebit şi pe o instruire formală. Statusul se exprimă şi este menţinut prin intermediul unor practici exclusiviste, ca de pildă căsătoria, convenţiile şi tradiţiile, ca şi modele de viaţă obişnuite. Un ansamblu de persoane având o poziţie de status comună formează un grup de status ce se bucură de un respect comun şi anumite monopoluri de status asupra resurselor grupului. Grupurile de status se află în competiţie deoarece ele încearcă să-şi apere privilegiile monopoliste prin excluderea rivalilor lor de la utilizarea acestor resurse.” (G. Ferreol, Dicţionar de sociologie, 1998, p. 208)

A patra premisă este susţinută de TEORIA ELITELOR.

“Teoria elitelor, formulată la începutul secolului de sociologii italieni V. Pareto si G. Mosca, apărea ca reacţie împotriva unidimensionalei viziuni marxiste asupra claselor sociale şi a puterii. Propun o nouă abordare, care va face carieră nu doar în sociologie, ci şi în celelalte ştiinţe sociale. Astfel, Vilfredo Pareto (1848-1923) dedica un întreg capitol din al său "Trattato di sociologia generale" (1916) celei ce s-ar putea numi "classe elette". Se postulau acum observaţiile lui Gaetano Mosca (1858-1941) din "Elementi di scienza politica" (1896), cu privire la existenţa şi importanţa, în orice tip de societate, indiferent de regimul politic (fie acesta monarhic sau republican) sau de cel economic (capitalist sau socialist), unui grup redus de persoane care exercită o dominaţie incontestabilă asupra societăţii respective. În tratatul său, Pareto definea elitele din două perspective pe cât de diferite, pe atât de complementare. Pe de o parte, dintr-un punct de vedere strict statistic, elita semnifica acea categorie socială cuprinzând indivizii cei mai apreciaţi în domeniul lor de activitate. Se poate astfel vorbi de o elită diplomatică, religioasă, politică sau chiar interlopă. A doua abordare paretiană este, însa, cea care s-a impus şi anume cea bazată pe exercitarea puterii. Apărea acum importanta distincţie dintre elita guvernantă (dominantă) şi cea guvernată (dominată), prima desemnând ansamblul indivizilor care participă direct

7

sau indirect la luarea deciziilor ce privesc întreaga comunitate. Dispariţia elitelor este explicată de Pareto atât ca funcţie de criterii demografice, cât si psihologice. Se introducea ,astfel, termenul de "circulaţie socială", semnificând trecerea indivizilor de la un grup social la altul, cu tot cu aptitudinile latente ale acestora. Pentru perpetuare, clasa guvernantă trebuie să fie întreţinută, numeric şi calitativ, de indivizi dotaţi din păturile de la baza societăţii. Ea trebuie, de asemenea, să elimine din rândurile sale pe cei care şi-au pierdut calităţile necesare pentru a face parte din elită. Această circulaţie a indivizilor constituie elementul determinant al stabilităţii unei societăţi, absenţa sa generând mişcări sociale profunde. În funcţie de viteza de circulaţie şi de deschiderea clasei guvernante către receptarea elementelor capabile din păturile supuse, schimbarea capată forme evoluţionare (dacă rata de schimb este suficientă pentru absorbţia indivizilor care pot pretinde puterea) sau revoluţionare. "Revoluţiile se produc pentru că, fie din cauza unei încetiniri a circulaţiei elitelor, fie dintr-o altă pricină, elemente de calitate inferioară se acumulează în straturile superioare. Aceste elemente nu mai posedă reziduurile capabile să le mentină la putere, şi ele evită să facă uz de forţă, în vreme ce în clase inferioare se dezvoltă elemente superioare, care posedă reziduurile necesare pentru a guverna şi care sunt dispuse să facă uz de forţă". Schema îi permitea lui Pareto să descrie linia descendentă pe care se situa burghezia europeană din acele vremuri, ca şi ascensiunea unor elite provenite din mediul muncitoresc şi socialist.

Această circulaţie neîntreruptă împiedica formarea unei clase dominante închise în sine însăşi, cum considerau teoreticienii marxişti. Tot în contradicţie cu aceştia, se declară imposibilitatea existenţei unei societăţi lipsite de clase, postulându-se obligativitatea existenţei unei elite, a unui grup restrâns de indivizi care exercită puterea.

La jumătatea drumului între o teorie a puterii şi una socială, accentul fondatorilor cădea, cu precădere, asupra naturii necesarmente structurată ierarhic a societăţii umane, că şi a distribuţiei inegale a puterii. Mosca recunoştea, totuşi, specificitatea sistemului democratic, în care diferitele forţe sociale se echilibrau reciproc. În pofida acestor explicaţii oarecum formale şi aistorice, teoria "şcolii elitiste italiene" a fost periodic repusă în discuţie atât de sociologi, cât şi de istorici.” (M. Milca, Geneza teoriei elitelor, 2001)

6. Conceptualizarea

8

CARIERĂ- 1.Profesiune, ocupaţie; domeniu de activitate; timp cât cineva lucrează într-un anumit domeniu. 2. Etapă, treaptă în ierarhia socială sau profesională. 3. Poziţie în societate, situaţie bună

COMUNITATE- 1. caracterul a ceea ce este comun mai multor persoane sau grupuri sociale. 2. grup de oameni cu interese, credinţe, obiceiuri, norme de viaţă comune; colectivitate, societate. 3.Totalitatea organismelor vegetale care ocupă o anumită zonă geografică, având relaţii reciproce.

EDUCAŢIE- Ansamblu de măsuri aplicate în mod sistematic în vederea formării şi dezvoltării însuşirilor intelectuale, morale sau fizice ale copiilor şi ale tineretului sau, p. ext., ale oamenilor, ale societăţii etc.; rezultatul acestei activităţi pedagogice; bună creştere, comportare civilizată în societate.

ELITĂ- 1. ceea ce este mai bun, mai demn de a fi ales. o de ~ = ales, deosebit. 2. parte a unei societăţi împărţite în clase antagoniste, care are o poziţie superioară în ansamblul grupului social respectiv. o teoria ~lor = elitism. 3. plantă izolată care întruneşte în cea mai mare măsură complexul de caractere şi însuşiri pentru ameliorare.

ETNIE RROMĂ- unitate etnică, determinată în timp şi spaţiu, cu trăsături de civilizaţie şi cultură (limbă, tradiţii etc.) comune rrome.

MODEL- 1. Obiect, întrunind însuşirile tipice ale unei categorii, destinat pentru a fi reprodus; mostră; exemplu. 2. Obiect cu dimensiuni reduse care reprezintă un obiect real; machetă. 3. Obiect determinat după care se reproduc obiecte similare; tipar; şablon; calapod. 4. Reprezentare simplificată a unui proces sau a unui sistem. 5. Exemplul ideal care întruneşte caracterele esenţiale ale unui grup de obiecte sau fenomene similare. 6. A se purta astfel încât să trezească şi în alţii dorinţa de a-l imita, a constitui un exemplu demn de urmat.

POSIBILITATE- 1. Mijloc de realizare, de înfăptuire a ceva; putinţă, modalitate. 2. Faptul de a fi posibil; ceea ce poate deveni în viitor o realitate. 3. eventualitate, probabilitate. 4. Faptul de a fi posibil; categorie filozofică desemnând tendinţele de dezvoltare care duc la constituirea unui nou fenomen, premisele obiective ale viitoarei realităţ

9

TÂNĂR- 1. Care este, ca vârstă, între copilărie şi maturitate. 2. Care nu este încă matur.

3. Din fragedă vârstă, de timpuriu.

STATUS SOCIAL- Loc pe care îl ocupă un individ oarecare într-un sistem social şi la un moment dat.

STUDII UNIVERSITARE- 1. Ansamblu de cunoştinţe acumulate într-un process de învăţătură într-o universitate. 2. Parcurgerea succesivă a gradelor de învăţământ în cadrul unei universităţi. 3. Cursurile unei instituţii de învăţământ superior.

SUCCES- 1. Rezultat favorabil, pozitiv (al unei acţiuni). 2. Izbândă, reuşită. 3. Primire favorabilă.

VIITOR- 1. Care va veni, care va fi, va exista, va apărea după momentul de faţă; proiectat într-o perioadă care va veni. 2. Timp verbal care exprimă o acţiune ulterioară momentului vorbirii. 3. Situaţie, stare care urmează să existe; perspectivă.

7. Operaţionalizarea conceptelor

Pornind de la ideea de bază şi anume BENEFICIILE PENTRU UN TÂNAR RROM DE A URMA STUDII UNIVERSITARE, voi descompune dimensiunile în concepte uşor de perceput în cunoaşterea comună.

10

Dimensiune socială

1. poziţie socială înaltă

2. model pentru ceilalţi

3. putere de decizie în comunitate

4. respect în faţa ceilorlalţi din comunitate

5. influenţă asupra indivizilor din comunitate

6. relaţii cu alţi oameni influenţi din comunitate

Dimensiune psihologică

1. siguranţă de sine

2. curajul de a-şi asuma riscuri

3. încrederea în sine

4. grad de inteligenţă ridicat

5. împlinire spirituală

Dimensiunea financiară

1. achiziţionarea strictului necesar necesar traiului decent

2. accesibilitatea la anumite facilităţi necesare( internet, tv, radio)

3. satisfacerea dorinţelor personale

4. accesul la grupuri exclusiviste bazate pe criteriul financiar

8. Universul cercetării

Pentru realizarea cercetării practice, se vor alege localităţile din judeţul Braşov cu ponderea populaţiei rrome cea mai mare, şi anume zona Rupea (39,2%), zona Făgăraş (20,9%), zona Braşov (17,9%) şi zona Săcele (17,1%). (sursa Institutul Naţional de Statistică, Direcţia Judeţeană Braşov). Cei intervievaţi vor fi tinerii cu domiciliul stabil din localităţile menţionate cu vârta cuprinsă între 18 şi 25 de ani, care au absolvit liceul.

11

De asemeni, se va aplica în faza a doua o cercetare practică şi oficialităţilor din localităţile menţionate, pentru a afla părerea acestora despre această iniţiativă, ţinând cont că aceştia au o mare influenţă asupra comunităţii pe care o conduc.

9. Stabilirea instrumentului de cercetare

Pentru elaborarea cercetării în lucrarea de faţă, am optat pentru cercetarea calitativă, implicând o abordare interpretativă şi naturalistăa subiectului studiat. Aceasta înseamnă o studiere a lucrurilor în mediul lor natural, încercând să se înţeleagă sau să se interpreteze fenomenele în termenii semnificaţiilor pe care oamenii le învestesc. Metoda pe care am ales-o pentru a realiza această cercetare este ancheta sociologică, pe care o voi aplica prin interviul semistructurat cu întrebări deschise pentru a se afla opinia intervievaţilor despre facilitarea accesului tinerilor de etnie rromă la învăţământul superior.

10. Elaborarea instrumentului de cercetare

Ghid de interviu

12

Bună ziua! Numele meu este Tudor Cristiana şi sunt studentă la Facultatea Drept şi Sociologie, specializarea Comunicare şi Relaţii Publice, din cadrul Universităţii Transilvania din Braşov. Realizez o cercetare pe tema accesului tinerilor rromi la învăţământul universitar şi aş dori să aflu opinia dumneavoastră despre acest subiect. Dacă sunteţi de acord, v-aş ruga să îmi răspundeţi la următoarele întrebări:

1. În prezent, să ai o diplomă în studiile universitare este foarte important pentru reuşită în carieră. Credeţi că tinerii rromi sunt bine informaţi despre acest lucru sau sunt necesare anumite acţiuni de conştientizare?

2. Ce ştiţi despre beneficiile învăţământului superior şi despre structura acestuia?3. Care ar fi cel mai mare impediment de a nu studia la o facultate? Argumentaţi.4. Cât de influenţi sunt cei care conduc comunitatea rromă în alegerea viitorului

tânărului rrom?5. Aveţi rude, cunoştinţe, prieteni care au urmat o facultate sau care au terminat

deja o facultate? Dacă da, ce părere au cei din comunitate despre ei?6. Care este părerea dumneavoastră despre acest proiect? Aţi vrea să studiaţi la o

facultate?7. Dacă prin acest proiect aţi avea posibilitatea de a obţine o poziţie socială mai

bună aţi urma o facultate?8. Dacă după terminarea studiilor universitare o să aveţi o mare influenţă în cadrul

comunităţii dumneavoastră şi nu numai, prin asigurarea unei slujbe bine plătite, aţi participa la acest proiect?

9. Dacă după terminarea unei facultăţi, aţi obţine un post ce v-ar asigura puterea de decizie aţi susţine acest proiect?

10. Dacă după terminarea studiilor univeristare, veţi obţine o slujbă bine plătită care vă va asigura respectul atât în comunitate, cat şi în afara ei, aţi urma acest proiect?

11. Dacă în urma absolvirii unei facultăţi, aţi deveni un model pentru cei din comunitatea dumneavoastră şi pentru cei care deja deţin o poziţie înaltă în societate, aţi sprijini acest proiect?

12. Dacă după terminarea unei facultăţi obţineţi o slujbă care v-ar oferi siguranţa şi încrederea în sine, v-aţi implica în acest proiect?

13. Dacă prin terminarea unei facultăţi, gradul dumneavoastră de inteligenţă ar fi mai ridicat şi acest lucru ar duce la împlinirea spirituală, aţi participa la acest proiect?

14. Dacă după absolvirea unei facultăţi a-ţi obţine o slujbă bine plătită ce v-ar asigura un trai decent, care ar fi impedimentele care nu v-ar lăsa să luaţi parte la acest proiect?

15. Dacă în urma terminării unei facultăţi aţi obţine o slujbă bine plătită care v-ar permite să vă satisfaceţi dorinţele personale, v-aţi înscrie în acest proiect?

16. Dacă vi se oferă posibiliatea să aveţi accesibilitate la anumite facilităţi care în zilele noastre sunt necesare, precum telefon mobil, internet, televizor etc.

13

achiziţionate în urma obţinerii unei slujbe după terminarea studiilor universitare, aţi alege să parcurgeţi acest proiect?

17. Care dintre următoarele satisfacţii ar fi cele mai importante pentru dumneavoastră după terminarea unei facultăţi: cea socială, cea psihologică sau cea materială? Argumentaţi.

18. Sunteţi dispuşi să sprijiniţi şi dumneavoastră acest proiect pentru viitoarele generaţii?

19. Cât de mult vă doriţi să participaţi la acest proiect după parcurgerea acestui interviu?

20. Care credeţi că este opinia comunităţii rrome despre acest proiect?

BIBLIOGRAFIE

Cace, Sorin, (2004), Cercetări cu privire la minoritatea rromă, ed. Expert, Bucureşti.

14

Ferreol, Gilles, (1998), Dicţionar de sociologie, ed. Polirom, Bucureşti.

Milca, Mihai, (2001), Geneza teoriei elitelor, ed. Economică, Bucureşti

Stănciulescu, Elisabeta, (2001), Teorii sociologice ale educaţiei, ed. Polirom, Bucureşti.

Vlăsceanu, Lazăr, Zamfir, Cătălin, (1993), Dicţionar de sociologie, ed. Babel, Bucureşti.

Zamfir, Cătălin, (1993), Ţiganii. Între ignorare şi îngrijorare, ed. Alternative, Bucureşti.

.

WEB

http://dexonline.ro/

http://www.brasov.insse.ro

http://www.edu.ro

15