Tema lucrării mele de disertație se intitulează „Casa Regală a României” și este rezultatul unei curiozități intelectuale. Motivul alegerii acestei teme derivă din dorința de documentare asupra Casei Regale și a aspectelor vieților regilor și reginelor.

În această lucrare voi vorbi despre descendența Casei Regale a României, viața politică a regilor și reginelor, dar și despre viața personală a acestora. Motivatia alegerii acestei teme este aceea cǎ am vrut sǎ-mi însușesc bazele acestui subiect, sǎ rǎman cu niste idei principale despre ceea ce înseamnă să duci o viață bazată pe reguli, să conduci un popor într-o anumită direcție, să pui națiunea mai presus de propria persoană.

În primul capitol am luat în discuție originea Casei de Hohenzollern-Sigmaringen și originea Casei Regale a României.

Hohenzollern-Sigmaringen este o ramură a dinastiei de Hohenzollern, care au condus Prusia şi ulterior Germania până în 1918. Ultimul prinţ, Karl Anton, a fost prim-ministru prusac,iar cel de-al doilea fiu al său, Karl Eitel Friedrich de Hohenzollern-Sigmaringen a devenit Domnitor al Principatelor Române (1866–1881) şi apoi rege (1881–1914) de România, sub numele de Carol I de România, iar casa dinastică înfiinţată de el a rămas pe tron până la sfârşitul monarhiei române în 1947.

Reședința Hohenzollernilor se află în munții Pădurea Neagră la granița franco-germană, locul de unde izvorăște Dunărea. Deviza acestei case era Nihil sine Deo (Nimic fără Dumnezeu) care a fost preluată și de către Dinastia Română

In cel de-al doilea capitol am luat în discuție regii României.

Carol I- Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, a fost domnitorul, apoi regele României, care a condus Principatele Române și apoi România după abdicarea forțată de o lovitură de stat a lui Alexandru Ioan Cuza.

Soția sa, Regina Elisabeta îl caracteriza ca fiind o persoană care își poartă coroana și în somn. Era foarte meticulos și încerca să își impună stilul fiecărei persoane care îl înconjura.

Ferdinand I de Hohenzollern ajunge pe tronul țării în 1914, fiul cel mare al fratelui lui Carol, Leopold. Prins în anturajul regelui și al reginei care îl instruiau de aproape, el se îndrăgostește de fumoasa Elena Văcărescu, domnișoara de onoare a reginei Elisabeta, poetă și ea, ce descindea din vechea familie boierească a Văcăreștilor. Cea care le-a influențat și sprijinit idila a fost nimeni alta decât regina Elisabeta, romantică din fire, neluând în seamă statutul casei regale care a stabilit ferm prin lege că nu îngăduia căsătoria moștenitorului decât cu o fată străină. În comparație cu firea neînduplecată și severă a unchiului său Carol, Ferdinand era stângaci, timid, șovăielnic, astfel că vulcanica sa soție, englezoaica Maria, l-a influențat să accepte intrarea României de partea Antantei, ca o garanție a împlinirii visului de unitate național-statală.

Carol al II-lea a fost primul născut al regelui Ferdinand , dobândind prin naștere titlul de Principe de Hohenzollern-Sigmaringen, transformat mai târziu apoi în Principe al României. S-a remarcat în timpul Primului Război Mondial prin dezertarea din armată și căsătoria ilegală cu Ioana Lambrino, ceea ce a avut drept urmare două renunțări la tron. După dizolvarea acestui mariaj, a făcut o lungă călătorie în jurul lumii, la capătul căreia a cunoscut-o pe Principesa Elena

a Greciei, cu care s-a căsătorit în martie 1921, cuplul având un copil, pe principele Mihai. Carol și-a părăsit familia și nu s-a mai întors din străinătate în decembrie 1925, renunțând din nou la Tron și trăind în Franța cu Elena Lupescu, sub numele de Carol Caraiman. Mihai a moștenit Tronul la moartea Regelui Ferdinand, în 1927.

Mihai I este ultimul rege al României și unul dintre puținii șefi de stat în viață din perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Fiu al principelui moștenitor Carol, Mihai a moștenit de la naștere titlurile de principe al României și principe de Hohenzollern-Sigmaringen, la care a renunțat mai târziu. În iunie 1948 s-a căsătorit cu prințesa Ana de Bourbon-Parma, cunoscută și sub numele de regina Ana a României, cu care are cinci fiice. Din 8 aprilie, regele Mihai este membru de onoare al Academiei Române.

În capitolul III am vorbit despre reginele României.

Regina Elisabeta a avut parte de o educație intensă în diverse specialități umaniste și științele naturii, dar și în deprinderea mai multor limbi străine.

Pseudonimul literar al reginei era Carmen Sylva, ceea ce se traduce din limba latină prin „Cântecul pădurii” . În ultima parte a vieţii, regina Elisabeta a avut o influenţă covârşitoare în promovarea culturii române. În primul rând, regina a promovat muzica românească şi în special pe cea a muzicianului George Enescu, ulterior devenit celebru în Europa Occidentală, pe care îl numeşte „copilul ei sufletesc“ în dedicaţia apărută în cartea In der Lunca (În luncă), 1904.

A fost poetă și prozatoare, o admiratoare sinceră a poetului român Mihai Eminescu, pe care l-a recompensat cu ordinul Bene Merenti, însoțit de o importantă sumă de bani. Poetul a refuzat să ridice premiul, profesând opinii antidinastice. Era o pasionată cititoare a poemelor sale, după cum rezultă dintr-o scrisoare trimisă de Titu Maiorescu lui Eminescu.

Regina Maria a fost a doua regină a României și soția regelui Ferdinand I. Viața publică și privată a reginei a fost una destul de tumultoasă, unul dintre cele mai controversate aspecte din viața ei au fost presupusele sale relații extraconjugale cu Zizi Cantacuzino, prințul Boris al Rusiei, si cu Joe Boyle.

Bună călăreață, binecuvântată de la natură cu gust și cu o frumusețe ieșită din comun, Maria a fost repede adoptată de Armată, care în foarte scurt timp au ajuns să o divinizeze. . Respectul și supunerea pe care o arătau de timpuriu ofițerii acestei femei va conta enorm mai târziu. Legătura sufletească între Maria și Armată a fost extrem de puternică și nu s-a spijinit  doar pe relația oficială dintre suveran și militari, ci pe fapte de război.

În anul 1933, când Regina Maria își întocmește testamentul, ea cere ca după moartea ei, inima să îi fie depusă în capela pe care o construise pe malul mării (Stella Maris), iar corpul să îi fie îngropat la Mănăstirea Curtea de Argeș.

Capela „Inima Reginei Maria” de la Bran este o copie a Capelei „Stella Maris”, din Balcic, unde a fost pusă caseta de argint și pietre prețioase cu inima Reginei Maria, într-un sarcofag de marmură.

Regina Mamă-Elena a fost soția principelui moștenitor Carol al II-lea și mama regelui Mihai I al României. A primit titlul de principesa mamă printr-o ordonanță specială, deoarece

Mihai devenea noul principe moștenitor. Integritatea, discreția, eleganța s-au împletit armonios în personalitatea sa cu determinarea, spiritul justițiar și curajul. Și-a făcut exemplar datoria față de condiția sa princiară și regală. . În timpul războiului, s-a opus cu dârzenie persecuţiei populaţiei evreişti din România, pe care a sprijinit-o prin toate mijloacele. Peste timp, meritele sale excepţionale în lupta contra ororilor antisemitismului i-au adus recunoaşterea sa ca ,,Drept între popoare”, distincţie acordată postmortem, în anul 1993, de către statul Israel prin intermediul Institutului Yad Vashem, din Ierusalim.

Regina Ana este soția, în viață, a regelui Mihai I. A fost alături de regele Mihai pe toată durata exilului, exil venit ca urmare a abdicării forțate de la 30 decembrie 1947. Cei doi au ținut aprinsă speranța românilor pe toată durata anilor întunecați de comunism. Pentru a-și câștiga existența, Regele și Regina au dezvoltat o ferma de pui și au construit un mic atelier de tâmplărie. Regina Ana s-a implicat voluntar în război alături de trupele franceze.

În ultimul capitol am încercat să fac o scurtă comparație între cele patru regine a României.

Patru regine a cunoscut România: Elisabeta, Maria, Elena și Ana. Prin cercurile culturale pe care le-au construit, prin poeziile sau picturile sub care și-au așezat semnătura, prin grija arătată celor orbi sau răniți în război, prin discreție, fiecare dintre reginele României spune o poveste.

Împreună cu soțul său, lângă maşina de scris, în cercuri literare, la căpătâiul bolnavilor, alături de nevăzători - acestea sunt cinci dintre cele mai cunoscute ipostaze în care Regina Elisabeta a României s-a afirmat în istoria şi cultura românilor. A fost prima Regină a României şi cea mai longevivă suverană din istoria noastră.

Regele Ferdinand şi Regina Maria s-au aflat la conducerea României în vremurile tulburi ale primului război mondial, iar Regina s-a remarcat ca o prezenţă activă pe frontul românesc, fapt ce i-a determinat pe soldaţi să o numească "Mama Regina". La fel ca Regina Elisabeta, Maria s-a dedicat artelor şi literaturii: a susţinut tinerii prin burse, a colecţionat lucrări de artă şi... ea însăşi a pictat şi a scris.

Regina Elena, soţia oficială a lui Carol al II-lea, cel de-al treilea Rege a României, şi mama Regelui Mihai a fost o regină retrasă. La 25 de ani a devenit soţia Prinţului Carol de România, dar nu a avut parte de o viaţă liniştită: aventurile soţului au umbrit personalitatea Elenei. Titlul de Regină, mai precis Regină Mamă, l-a primit odată cu urcarea pe tron a fiului ei, Mihai. Înainte de acest moment, Elena a avut rangul de prinţesă, iar pentru o perioadă nu a deţinut nicio poziţie oficială.

O viata spectaculoasă prin statornicie, modestie, firesc şi simplitate. Astfel a fost şi este descrisă viaţa Reginei Ana a României, într-o carte ce i-a fost dedicată de principele Radu de Hohenzollern-Veringen. Regină fiind, Ana a arătat aceeaşi disponibilitate, aşa că împreună cu Regele Mihai a construit o fermă de pui şi un atelier de tâmplărie. În 1992, Regina Ana a vizitat România pentru prima oară.