Predici la Duminica - Vindecarea slugii sutaşului

8/6/2019 Predici la Duminica - Vindecarea slugii sutaşului

http://slidepdf.com/reader/full/predici-la-duminica-vindecarea-slugii-sutasului 1/180

Predici la Duminica a IV-a după Rusalii - Vindecarea slugii sutaşului

Index

Evanghelia şi Apostolul zilei...................................................................................!omentarii patristice - Evanghelia vindecării slugii sutaşului............................"Părintele Ilie !leopa - Predică la Duminica a IV-a după Rusalii - Despre puterea rugăciunpentru aproapele....................................................................................................#$%&'ntul Ioan (ură de Aur ) Predică la Duminica a *-a după Rusalii - +ristos de o,icurmează voina celor care- roagă......................................................................#/

%&'ntul Ioan (ură de Aur - !uv'nt la Duminica a IV-a după Pogor'rea %&'ntului DuhDespre 0mpăcare şi despre iu,irea vră1maşilor...............................................2#%&'ntul Ioan (ură de Aur - 3milii la Epistola catre Romani - 4re,uie să &ugim de relemici5 &iindcă cele mari din cele mici se nasc.....................................................26

%&'ntul 7icolae Velimirovici - Predică la duminica a patra după Rusalii - Evanghelia credin.................................................................................................................................6%&'ntul 4eo&an 8ăvor'tul ) 4'lcuiri....................................................................6"Părintele Arsenie 9oca - Predică la Duminica a IV-a după Rusalii - Vindecarea slugii sutaşul) !redina sutaşului..............................................................................................6/Părintele Arhimandrit 4eo&il Părăian ) Predică la Duminica a *-a după Rusalii - Virtusutaşului - virtuile noastre...................................................................................:$7icolae %teinhardt ) Admiraiile Domnului - !azul sutaşului roman..............:/;itropolitul Augustin de <lorina - Predică la Duminica a IV-a după Rusalii - !rezi= ">



Ips Augustin la Duminica a IV-a - Predică la Duminica a IV-a după Rusalii - Idolatrcontemporani......................................................................................................"*

Ierodiacon Visarion Iugulescu - Predică la Duminica a IV-a după Rusalii - Vindecarea slugsutaşului..................................................................................................................""

Rugăciune............................................................................................................/6Preot (heorghe %ălăgian - Predică la Duminica a *-a după Rusalii - Vindecarea slugsutaşului................................................................................................................../"

Pr. ect ?niv. Dr. !onstantin 7ecula - Vindecarea slugii sutaşului................#>#Pr. Dr. Dorin 3ctavian Picioruş - Predică la Duminica a *-a după Rusalii. . .#>2Părintele Ion !'rciuleanu - Duminica a IV-a după Rusalii - Vindecarea slugii sutaşului #>

Părintele Ion !'rciuleanu - Predică la Duminica a IV-a după Rusalii - Vindecarea slugsutaşului.............................................................................................................##$

Părintele Iosi& 4ri&a ) Evanghelia Duminicii a *-a după Rusalii.....................##:4raian Dorz - @ndură-4e5 o Doamne.................................................................#$>Pr. (eorge Dimopoulos - Duminica a IV-a după Rusalii - !redina unui sutaş#$$Pr. (heorghe 7eamiu - Duminica a IV-a după Rusalii ) Doamne5 nu sunt vrednic #$Pr. ;ihai 4egzeş - Duminica a IV-a după Rusalii - Iisus şi străinii................#$/

Pr. Vasile Ro, - Duminica a IV-a după Rusalii..............................................#2#Pr. Ioan A,adi şi Pr. Alexandru 9uzalic - Duminica a IV-a după Rusalii - Vindecarea slugsutaşului................................................................................................................#2*Părintele !iprian 7egreanu - Predici la Vindecarea slugii sutaşului - păg'nul care Ba ştiut durerea aproapeluiC5 care şi-a ascultat conştiina5 0mplinind Blegea &iriiC şi 0l ,ucură Dumnezeu cu smerenia credinei sale................................................................#2:Părintele 4eo&an Popescu ;ăn. Putna - $> iunie $>#> - Predică importantă şi trezitoare Duminica vindecării slugii sutaşului..................................................................#*6%luga sutaşului. Predică importantă despre discreia credinei5 inima milostivă vers

Bgeneraia euC şi păcatul superiorităii care os'ndeşte. !um pot ortodocşii5 Bnoul IsraelC5 repete căderile Bpoporului alesC=.......................................................................#*/Predici scurte5 dar puternice la Duminica a IV-a după RusaliiF Puterea rugăciunii unorpentru alii şi cercetarea credinei noastre. B7u va lăsa Dumnezeu deşartă o mare năde1pusă 0n El de cel smeritC.....................................................................................#"Părintele 7icolae 4ănase - Predică la Duminica a IV-a după Rusalii - Vindecarea slusutaşului - 7i se va lua @mpărăia5 pentru că nu o preuim.............................#62Părintele 7oGl 4anazacH - Vindecarea slugii sutaşului....................................#6:Părintele Vasile (ordon - Predică la Duminica a IV-a după Rusalii - Vindecarea slugsutaşului................................................................................................................#6/

Pr. Dr. 9ogdan-Aurel 4eleanu - Predică la Duminica a IV-a după Rusalii ) Dispreul &aă d9iserică5 simptom al unei civilizaii decadente.................................................#:*Pr. pro&. univ. Petre %emen - Predică la Evanghelia duminicii a IV-a după Rusalii Vindecarslugii sutaşului - !redină de militar................................................................#:"Părintele !laudiu Rugină - Acoperişul sutaşului.............................................#"$BDu-te5 să-i &ie după cum ai crezutC 3are noi avem credină=.....................#"*P% %e,astian5 Episcopul %latinei şi Romanailor ) Vindecarea slugii sutaşului sau despre upăg'n care ne dă lecii.........................................................................................#/$IP% aureniu %treza5 mitropolitul Ardealului - Vindecarea slugii sutaşului#/



Prea&ericitul Părinte Patriarh Daniel - Predică la Duminica a IV-a după Rusalii - Vindecarslugii sutaşului......................................................................................................#/:

Evanghelia şi Apostolul zilei

Evanghelia



Matei 8, 5-13

5. Pe când intra în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş, rugându-L,. !i "icând# $oamne, sluga mea "ace în cas%, sl%&%nog, c'inuindu-se cumplit.(. !i i-a "is )isus# *enind, îl +oi +indeca.8. $ar sutaşul, r%spun"ând, )-a "is# $oamne, nu sunt +rednic s% intri su& acoperişul meu, numai "i cu cu+ântul şi se +a +indeca sluga mea.. C% şi eu sunt om su& st%pânirea altora şi am su& mine ostaşi şi-i spun acestuia# $u-te, şi duce şi celuilalt# *ino, şi +ine şi slugii mele# % aceasta, şi /ace.10. u"ind, )isus 2-a minunat şi a "is celor ce +eneau dup% El# de+%rat gr%iesc +ou%# la nimen

în )srael, n-am g%sit atâta credin%.

11. !i "ic +ou% c% muli de la r%s%rit şi de la apus +or +eni şi +or sta la mas% cu +raam, cu )saaşi cu )aco+ în 4mp%r%ia Cerurilor.

1. )ar /iii împ%r%iei +or /i aruncai în întunericul cel mai din a/ar% acolo +a /i plângerea scrâşnirea dinilor.13. !i a "is )isus sutaşului# $u-te, /ie ie dup% cum ai cre"ut. !i s-a îns%n%toşit sluga lui în ceasuacela.

Apostol



Epistola către Romani a %&'ntului Apostol Pavel

Romani 65 #"-$2

18. !i, i"&%+indu-+% de p%cat, ai de+enit ro&i ai drept%ii.

1. *or&esc omeneşte, a+ând în +edere sl%&iciunea trupului +ostru. C% aşa cum m%dulare+oastre +i le-ai /%cut roa&e necur%iei şi /%r%delegii spre /%r%delege, tot ast/el /acei-le acumm%dularele +oastre - roa&e drept%ii spre s/inire.

0. C%ci la +remea când erai ro&i ai p%catului, li&eri erai dinspre partea drept%ii.

1. Ca urmare, ce road% a+eai atunci6 roade de care acum +% ruşinai pentru c% s/ârşitacelora este moartea.

. $ar acum, eli&erai /iind de p%cat şi ro&i /%cându-+% lui $umne"eu, a+ei roada +oastr% sps/inire, iar s/ârşitul, +iaa +eşnic%.

3. Pentru c% plata p%catului este moartea, dar 'arul lui $umne"eu este +iaa +eşnic% înt7ristos )isus, $omnul nostru.



!omentarii patristice - Evanghelia vindecării slugii sutaşului

Mt. 8, 59 Pe când intra în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş, rugându-L.



Unii spun că sutaşul, prin înfăţişarea faptelor, a sugerat motivul pentru care nu a adus pe slujitorsău la Iisus, spunând: Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, cinuindu!se cumplit, ca şi cum fi fost pe cale să!şi dea ultima suflare sau ciar după cum a spus "uca, era să moară #"c$ %, &'După părerea mea, motivul pentru care nu l!a adus cu el a fost un semn în sine al credinţei saciar mai mare decât a celor care l!au coborât pe paralitic prin acoperiş #"c$ (, )*' $ Deoaresutaşul ştia sigur că era destul să poruncească pentru a ridica pe sluga sa, nu a mai considernecesar să o mai aducă$

2/ântul )oan :ur% de ur, E+ang'elia dup% Matei, ;milia .1, traducere pentru $o<ologia.de Lucian ilip9

Mt. 8, 9 !i "icând# $oamne, sluga mea "ace în cas%, sl%&%nog, c'inuindu-se cumplit.

+l foloseşte cuvântul băiat #eplicaţia lui -eodor vine de la faptul că pais poate însemna atât fiu, cşi slujitor . n$tr$' pentru a se referi la sluga casei$ "uca arată aceasta vădit, numindu!l slugă saslujitor$

=eodor de Mopsuestia, ragmentul >)., traducere pentru $o<ologia.ro de Lucian ilip9

Mt. 8, (9 !i i-a "is )isus# *enind, îl +oi +indeca.

/e a făcut Iisus0 /eva ce nu mai făcuse înainte$ Dacă alte dăţi doar împlinea dorinţa celor carecereau câte ceva, acum dimpotrivă, se implică mai mult$ 1e oferă nu numai să!l vindece dar să vină în casa sa$ Din aceasta aflăm despre marea credinţă a sutaşului, căci de nu i!ar fi oferit asta şiar fi spus, 2ergi în drumul, fie ca sluga ta să se vindece, noi nu am fi cunoscut toate acesta$

2/ântul )oan :ur% de ur, E+ang'elia dup% Matei, ;milia 0,traducere pentru $o<ologia.ro dLucian ilip9

Mt. 8, 89 $ar sutaşul, r%spun"ând, )-a "is# $oamne, nu sunt +rednic s% intri su& acoperişul meci numai "i cu cu+ântul şi se +a +indeca sluga mea.

/ând Domnul i!a spus sutaşului că va veni în casa lui să!i vindece sluga, el a răspuns: Doamne, nsunt vrednic să intri sub acoperişul meu, ci numai zi cu cuvântul şi se va vindeca sluga me3ăsindu!se nevrednic, s!a arătat pe sine vrednic ca 4ristos să vină nu doar în casă, ci şi în inima s5u ar fi spus aceasta cu o aşa mare credinţă şi smerenie dacă nu "!ar fi primit deja în inima sa

/el care avea să!i vină în casă$ 6entru 4ristos nu ar fi fost nici o bucurie să intre în casa sa şi să nintre în inima sa$ /ăci Domnul smereniei, atât prin cuvânt, cât şi prin faptă, a şezut şi în casa unfariseu mândru, pe nume 1imon şi deşi a şezut în casa lui, în inima lui nu era loc$ /ăci în inima lu7iul 8mului, nu a putut să!şi plece capul #pentru a se odini n$tr$' #2t$ 9, &' $

ericitul ugustin,Predica .1,traducere pentru $o<ologia.ro de Lucian ilip9

Mt. 8, 89 $ar sutaşul, r%spun"ând, )-a "is# $oamne, nu sunt +rednic s% intri su& acoperişul meci numai "i cu cu+ântul şi se +a +indeca sluga mea.



+ste curios că, atunci când 2arta, care era foarte apropiată de Iisus,a zis ştiu că oricâte vei cere deDumnezeu, Dumnezeu îţi va da #"c$ )), &&' , a fost departe de a fi lăudată, ci dimpotrivă, a focorectată de către Domnul pentru că nu grăise ciar potrivit; /ăci Iisus o învăţa că +l însuşi esfântâna a toate lucrurile bune, învierea şi viaţa, ca şi cum ar fi spus: 5u aştept să primesc puterecăci este deja în mine$

2/ântul )oan :ur% de ur, E+ang'elia dup% Matei, ;milia ., traducere pentru $o<ologia.

de Lucian ilip9.Mt. 8, 9 C% şi eu sunt om su& st%pânirea altora şi am su& mine ostaşi şi-i spun acestuia# $u-tşi se duce şi celuilalt# *ino, şi +ine şi slugii mele# % aceasta, şi /ace.

< fost un semn al înţelepciunii sutaşului că, doar gândind în sinea sa ce ar fi fost cu putinţă, a crezasemenea lucruri despre 4ristos$ /ăci spune: că şi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub minostaşi şi!i spun acestuia: Du!te, şi se duce= şi celuilalt: >ino, şi vine= şi slugii mele: 7ă aceasta, face$ 1utaşul nu a venit la 4ristos ca la 7iul lui Dumnezeu şi Domn a toată creaţia #la acea vremînainte de răstignire, aceasta nu era cunoscută nici ciar de ucenici'$ Dimpotrivă, a venit la +l ca

un om care, datorită virtuţilor 1ale, a primit de la Dumnezeu o autoritate mai mare decâtoamenilor$ 6entru aceasta spune căci şi eu sunt om$ De!ndată ce i!a spus spune doar, ceea ce poapărea potrivit doar lui Dumnezeu, pe bună dreptate adaugă şi mărturia: căci şi eu sunt om, de parar fi zis nu ar fi nimic incredibil dacă tu, un om care a primit autoritatea de la Dumnezeu, ai putface asemenea lucru, de vreme ce şi eu, un om ca tine, am în stăpânire şi sunt pus peste ei ca să comand aşa cum doresc$

=eodor de Mopsuestia, ragmentul >1 , traducere pentru $o<ologia.ro de Lucian ilip9

Mt. 8, 109 u"ind, )isus 2-a minunat şi a "is celor ce +eneau dup% El# de+%rat gr%iesc +ou%# lnimeni, în )srael, n-am g%sit atâta credin%.

4ristos se găseşte uimit de către sutaş$ ?şi îndreaptă atenţia către el şi!l onorează cu darul împărăţicemând şi pe alţii la acelaşi zel$

2/ântul )oan :ur% de ur, E+ang'elia dup% Matei, ;milia ., traducere pentru $o<ologia.de Lucian ilip9 .

Mt. 8, 109 u"ind, )isus 2-a minunat şi a "is celor ce +eneau dup% El# de+%rat gr%iesc +ou%# l

nimeni, în )srael, n-am g%sit atâta credin%.

8mul acesta era dintre neamuri, căci era până la urmă un sutaş al oştilor Imperiului @oman tărâmul evreiesc$ <cest om se afla în comanda oştilor de acolo, în măsura în care putea un sutaş$ +sub ascultare şi avea sub ascultare$ /a subordonat, era supus= ca unul ce avea subordonaporuncea; /iar dacă Domnul nu a intrat fizic în casa omului, a fost prezent în toată măreţia 1vindecându!i credinţa şi sluga$ /u toate acestea, acelaşi Domn apăruse trupeşte între oamenlegământului 1ău$ 5u s!a născut într!o altă ţară$ 5u a pătimit, nu a călcat, nu a îndurat suferinţesale omeneşti şi nici nu făcut minuni în alte ţări$ -otuşi, prin sutaş, s!a împlinit proorocia: cel pe ca



nu!l cunoşteam m!a slujit$ Ai cum "!a recunoscut sutaşul0 6rin ascultând de mine prin auzul urec#6s$ )%, B9'$

ericitul ugustin,Predica ., traducere pentru $o<ologia.ro de Lucian ilip9

Mt. 8, 11-19 !i "ic +ou% c% muli de la r%s%rit şi de la apus +or +eni şi +or sta la mas% c+raam, cu )saac şi cu )aco+ în 4mp%r%ia Cerurilor. )ar /iii împ%r%iei +or /i aruncai

întunericul cel mai din a/ar% acolo +a /i plângerea şi scrâşnirea dinilor.Cagă de seamă cum ceea ce ai auzit în +vangelie, ca ceva ce are să vină, s!a petrecut deja$ Iislaudă credinţa sutaşului, a cărui trup nu era din partea locului dar al cărui du era din casa credinţ"ui i!a spus 4ristos, mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu <vraam, cu Isaaşi cu Iacov în ?mpărăţia /erurilor$ Iar fiii împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai din afară$

/are fii ai împărăţiei0 >orbeşte despre oamenii legământului, care au primit şi "egea$ "a ei au fotrimişi proorocii$ "or li s!a dat templul şi preoţia$ +i au sărbătorit anticipările celor viitoarsimbolic, dar fără să fie conştienţi de prezenţa lor reală$ De aceea, vor fi aruncaţi în întunericul cmai din afară= acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor$ /iudat, nu!i aşa0 /ă ei vor fi alungaţi,

timp ce creştinii de la răsărit şi de la apus vor fi cemaţi să participe la ospăţul ceresc, cu <vraamIsac şi Iacov, a căror pâine este dreptatea şi a căror cupă este înţelepciunea$

ericitul ugustin,Predica .,traducere pentru $o<ologia.ro de Lucian ilip9

Mt. 8, 139 !i a "is )isus sutaşului# $u-te, /ie ie dup% cum ai cre"ut. !i s-a îns%n%toşit sluga lui ceasul acela.

"a Dumnezeu nu eistă silă$ ?n permanenţă ne vrea doar binele şi dă oamenilor şi îngerilor #şi

fiinţe raţionale' , cărora le!a dat şi puterea de a alege, doar sfaturi de nădejde$ /ei ascultători au cece este bun în mod liber şi pe bună dreptate$ +ste dat de Dumnezeu, dar de către ei păstrat; Duomului are voinţa liberă de la început, şi la fel şi Dumnezeu, după al cărui cip şi asemănare a focreată lumea$ 8mul este îndemnat să se ţină cu putere de ceea ce este bine şi prin aceasta să asculde Dumnezeu, ceea ce nu se referă numai la fapte, ci şi la credinţă$ Dumnezeu a lăsat să eiste în olibera voinţă ca să poată fi folosită de către om;după cum se arată şi în răspunsul lui Iisus cătsutaş: Du!te, fie ţie după cum ai crezut$

2/ântul )rineu al L?onului, Contra ere"iilor 3.3(.1, >-5, traducere pentru $o<ologia.ro dLucian ilip9



Părintele Ilie !leopa - Predică la Duminica a IV-a după Rusalii - Despre puterea rugăciunipentru aproapele

!i a "is )isus sutaşului# $u-te@ ie ie dup% cum ai cre"ut #2atei 9, )'

Iubiţi credincioşi, în 1fânta +vangelie de astăzi se arată cum a vindecat 2ântuitorul pe sluga grbolnavă a unui conducător de oşti roman care locuia în /apernaum, un mic oraş de lângă 2ar3alileei$ Minunea aceasta îns% are câte+a caracteristici aparte.



Ea s-a săvârşit datorită credinţei dregătorului roman păgân, care se închina la idoli. Apoi poate şi sluga lui, care zăcea în casă bolnav, era tot păgân, deci străin de Legechiului !estament.

"e asemenea vedem că #ântuitorul vindecă bolnavul de la distanţă, $ără să $ie adus de $aţceea ce mai rar se întâmpla. #ultora le poruncea pentru bolnav% Aduceţi-l aici la #ine& '

pe alţii îi întreba% (rezi că pot să $ac Eu aceasta) *i dacă bolnavul sau părinţii şi însoţitorlui mărturiseau cu tărie credinţa în minunile lui "umnezeu, îndată minunea se săvârşea

bolnavul se $ăcea sănătos de orice boală era cuprins.

6e sutaşul roman nu l!a întrebat, însă, de crede în dumnezeirea lui 4ristos, căci îi cunoştea credininimii$ Ca nici nu l!a aşteptat să!i spună ce doreşte$ /i îndată ce sutaşul s!a apropiat de +l şi I!a zi$oamne, sluga mea "ace în cas% sl%&%nog, cumplit c'inuindu-se Mântuitorul, cu mul&lândee, i-a "is# *enind, 4l +oi +indeca #2atei 9, E!%'$ $ar sutaşul, pe lâng% credin% mare, a+şi mult% smerenie. De aceea răspunde: $oamne, nu sunt +rednic s% intri su& acoperişul meu, numai "i cu cu+ântul şi se +a +indeca sluga mea@ u"ind aceasta )isus 7ristos, 2-a minunat dcredina sutaşului şi a "is# de+%r gr%iesc +ou%# Aici în )srael n-am g%sit atâta credin%@ $aceea +% spun c% muli de la r%s%rit şi de la apus +or +eni şi +or sta la mas% cu +raam, cu )saaşi cu )aco+ în 4mp%r%ia Cerurilor. )ar /iii împ%r%iei +or merge în întunericul cel mai dina/aracolo +a /i plângerea şi scrâşnirea dinilor. poi i-a "is sutaşului# $u-te, şi dup% cum ai cre"ut, /ie@ !i s-a /%cut s%n%tos sluga lui în ceasul acela +#atei , -/0.

*edei credin% la un om p%gân6 *edei cât poate credina curat% unit% cu smerenia6 <mândola un loc fac adevărate minuni$ !redina pogoară harul asupra aceluia ce se roagă şi smereniadeschide inima. *edei leacul prin care se poate +indeca lumea6 !redina şi smerenia. /ă daomul a decăzut moral atât de mult, este numai din cauză că s!a depărtat de Dumnezeu şi dsmerenie$ 5ecredinţa în Dumnezeu şi mândria au adus fiinţa umană în starea în care se găseş

astăzi$ *edei care este calea cea scurt% şi mai sigur% a mântuirii noastre6

/redinţa şi smereniaF !redina că Dumnezeu există şi are milă de lumea pe care a creat-o5 &iecare dintre noi5 şi 0n acelaşi timp5 smerenia sinceră5 mărturisită că nu suntem vrednici intre +ristos 0n casa şi 0n inima noastră din cauza mulimii păcatelor pe care le-am &ăcut. Ialeacul care poate vindeca omul de astăzi$ 2% cread% cu t%rie şi dreapt% credin% în )isus 7ristos s% se socoteasc% cel mai p%c%tos de pe p%mânt.

Gicea sutaşul roman către 4ristos: Au sunt +rednic s% intri su& acoperişul meu, ca s% ne în+eepe noi creştinii de a"i cum s% ne apropiem de El. /um să ne apropiem de rugăciune, de 1fânCiserică, de cele sfinte din <ltar, de 1fânta 1criptură şi mai ales de 1fânta ?mpărtăşanie$ (ăci dane rugăm lui "umnezeu $ără $rică şi cutremur, dacă intrăm în biserică cu nepăsare şi răutate inimă, dacă citim 1$ânta 1criptură cu mândrie şi cu duh de iscodire, toate ne sunt spre păcat2 căne lipsesc cele două virtuţi amintite mai sus - credinţa tare şi smerenia. <ceeaşi osândă ne aşteapdacă ne apropiem de -rupul şi 1ângele lui 4ristos nevrednici, nepocăiţi, cu păcate nespoveditcertaţi cu aproapele nostru sau cu canonul neîmplinit$

>edeţi că acest om, p%gân dup% credin%, a+ea inim% de creştin dup% /apt%. 5ecreştin fiind, emai credincios ca iudeii de odinioară şi ca mulţi creştini din zilele noastre$ De aceea 2ântuitorul



laudă în public, zicând: de+%r gr%iesc +ou%, c% nici în )srael n-am g%sit atâta credin%@ 5u numîntre evrei, dar nici între creştinii de astăzi nu se găsesc oameni cu mai multă credinţă că acest suta/redinţa şi smerenia lui l!a mântuit, i!a vindecat slugă şi l!a făcut nemuritor$

Iubiţi credincioşi, nu de mult am avut ocazia să discut cu nişte oameni rătăciţi de la dreapta credin6rintre altele ei susţineau despre copiii mici că nu pot fi botezaţi pentru că, ziceau ei, copiii mici nau credinţă$ 5u pot fi botezaţi spuneau ei, deoarece 2ântuitorul a zis către <postoli când i!a trim

la propovăduire: Cel ce +a crede şi se +a &ote"a, se +a mântui iar cel ce nu +a crede se +a osân#2arcu )E, )E'$

<vând în vedere că aceşti oameni rătăciţi de la adevăr pe mulţi îi înşeală cu cuvintele lor greşite, mam gândit că în predica de azi să arăt că nu numai credinţa personală în Dumnezeu aduce mântuişi folos, ci şi credinţa celor din jur poate vindeca, ierta păcatele altora şi poate ciar sfinţi pe alţiiînvia din morţi$

Aşa de exemplu vedem 0n egea Veche5că prin credinţa lui 'osua a lui 3avi, "umnezeu a oprit apele 'ordanului până ce a trecut t

poporul şi preoţii cu sicriul Legii darului +'osua 3avi /, -2 4, 5-6/0.*i tot cu credinţa sa a oprit soarele şi luna din mersul lor pe cer până ce a bătut pe vră7maş

săi +'osua 3avi 8, 8-40.!ot aşa prin credinţa lui 9hedeon, cei trei sute de ostaşi au biruit pe #adianiţi +:udecători 5-6;0.

<rin credinţa unei văduve sărace marele <rooroc 'lie a înviat pe $iul ei +''' =egi , 68-660,

iar prin credinţa 1unamitencei, Elisei proorocul a înviat pe $iul ei +' =egi 4, /8-/50.

@n egea 7ouă5 ;'ntuitorul nostru Iisus +ristos a &ăcut multe şi mari minuni prin credin

unora asupra altora. Aşa vedem minunea pe care ne-o arată 1$ânta Evanghelie de azi, cum #ântuitorul, prcredinţa cea mare şi tare a sutaşului, a vindecat de la distanţă pe sluga sa +#atei , /0.

Altă dată prin credinţa neîndoielnică a patru oameni ce purtau pe slăbănogul d(apernaum, >ristos a vindecat şi a iertat păcatele celui purtat de ei, poruncindu-i să-şi

patul şi să meargă la casa sa +#atei ?, 6-50. <rin credinţa lui 'air, #ântuitorul a înviat pe $iica sa +#arcu ;, /5-4/0. <rin credinţa $emeii (ananeence, "omnul a vindecat de duh necurat pe $iica sa +#atei 66-60.

<rin credinţa #artei şi #ariei, surorile lui Lazăr, #ântuitorul a înviat pe $ratele lor mort patru zile, căci ziceau cu credinţă% "oamne, dacă ai $i $ost aici, nu ar $i murit $ratele nost+'oan , 60.

'arăşi, vedem că pentru credinţa tatălui său, #ântuitorul a vindecat pe tânărul lunatic +#a, 0.

Dar nu numai vindecare şi înviere din morţi poate face cineva prin credinţa altora, ci şi sfinţire, dumărturia marelui <postol 6avel care a zis: 2e s/ineşte &%r&atul necredincios prin /emecredincioas% #I /orinteni %, )B'$



<şadar, fraţii mei, dacă cineva vă spune că pruncii nu se pot boteza deoarece nu au credinţă, voi spuneţi că ei cu adevărat nu au credinţă, dar la botez se sfinţesc prin credinţa părinţilor lor şinaşilor de la botez care mărturisesc credinţa în locul pruncului celui ce se botează$ Aaşii de la &otsunt p%rinii spirituali ai pruncului care se naşte la o +ia% nou% în $u'ul 2/ânt, aşa cum p%rintrupeşti l-au n%scut pe el trupeşte. -otodată naşii sunt şi garanţi în faţa lui Dumnezeu şi a Ciseric1ale că fiul duovnicesc va fi crescut în credinţa ortodoă şi va fi un om credincios$

$ac% cel r%t%cit de la ade+%r +a "ice c% nu ştie copilul când îl &ote"i, şi deci nu este +oia lui li&ea se &ote"a, la aceasta s% se r%spund% c% &ote"ul Legii Aoi, adic% &ote"ul creştin prin ap% şi pri$u' poruncit de $omnul #Ioan , (' a înlocuit &ote"ul Legii *ec'i, adic% t%ierea împreBur , despcare mărturiseşte 1fântul <postol 6avel, zicând: 4n 7ristos ai şi /ost t%iai împreBur, cu t%iene/%cut% de mân%, prin de"&r%carea de trupul p%catelor c%rnii, întru t%ierea împreBur a l7ristos, îngropai /iind cu El prin ote" #/oloseni &, ))!)&'$

După cum tăierea împrejur în "egea >ece se făcea la opt zile după naşterea pruncului şi după cuIsaac s!a tăiat împrejur după opt zile, nu cu voia, ci cu ştirea lui, c%ci era numai de opt "ile #7ace)%, )!)B= "evitic )&, ', aşa şi pruncul în "egea 4arului nu ştie când a fost botezat$ Dar pr

mărturia preotului care l!a botezat, a părinţilor şi a naşilor care mărturisesc credinţa în locul lui, face valabilă -aina Cotezului, deoarece pe m%rturia a doi sau trei martori se +a re"ema tcu+ântul #Ioan (, &= II /orinteni ), )= I -imotei (, )*'$/ât despre vindecarea bolnavilor şi pocăinţa multor păcătoşi prin credinţa şi stăruinţa rudelor, esde ajuns să ne gândim la atâtea fapte minunate din zilele noastre$ Câi creştini nu se roag% acas%la &iseric% pentru cei dragi ai lor st%pânii de &eie, des/râu şi necredin%6 $umne"eu +%"ânlacrimile, rug%ciunea şi credina lor, întoarce la credin% şi poc%in% pe soii şi /iii st%pânii dp%cate. celeaşi minuni se s%+ârşesc şi cu rudele care /ac 2/ântul Maslu pentru &olna+ii lor dspitale, ce nu pot /i de /a% şi cu darul lui 7ristos li se uşurea"% durerea sau se +indec% depli

Câi nu se roag% lui $umne"eu pentru cei din c%l%torii, pentru cei din primeBdie, pentru cameninai cu moartea şi pentru cei din e<amen6 $atorit% credinei, rug%ciunilor, MântuitoraBut% şi sal+ea"% pe cei din primeBdie şi împlineşte cererea credincioşilor noştri.

$ar şi sluBitorii isericii noastre se roag% la 2/ântul ltar pentru +ii şi mori, pentru tot /elul neca"uri, &oli, secet% şi neînelegeri de /amilie. Credina lor şi 'arul $u'ului 2/ânt, pe mu&olna+i îi +indec%, pe cei certai îi împac%, ploile adap% p%mântul lo+it de secet%, cei ro&ii dpatimi se întorc la poc%in% şi multe su/lete ale celor r%posai în p%cate sunt sal+ate din munciiadului. =oate acestea sunt ade+%rate minuni ale credinei sluBitorilor şi credincioşilor noştcare, în numele dragostei creştine, se roag% lui $umne"eu pentru /iii su/leteşti ai iseric

;rtodo<e, pentru aButorul şi mântuirea tuturor.

1ă vă relatez un caz adevărat din zilele noastre, ca să vedeţi cum o femeie credincioasă, datoricredinţei ei, şi!a salvat copilul de la moarte şi soţul de la necredinţă şi ucidere$

; /emeie de curînd c%s%torit% a r%mas îns%rcinat%. 2oul ei îns% nu +oia nicidecum copiluemeia a cerut s/atul du'o+nicului care i-a spus# DC'iar dac% te +a l%sa sau te amenin%, s% nuci"i copilul. Mai &ine sacri/ic%-te şi d%-i +iaa pentru copil şi +ei /i num%rat% în rândmucenicelor, decât s%-l uci"i şi s% /ii c'inuit% în iad ucigaş. oag%-te cu credin% lui $umne"e

pentru soul t%u şi cred c%-l +a îm&lân"i mila LuiD.



ugându-se mult cu post şi lacrimi într-o noapte /emeia a adormit puin şi a a+ut un +în/ricoşat. 2e +edea c% mergea singur% pe o +ale de munte. Pe marginea drumului din dreapta+%"ut copaci mari încinşi de /oc şi câte o /emeie ce /%cuse a+orturi legat% de trunc'iul lor, ia+ulturi cu g'eare şi cioc de /oc +eneau şi le mâncau pieptul. 4n stânga drumului, iar%şi, copaaprinşi şi /emei ucigaşe de prunci legate cu /unii de ei, iar şerpi /ioroşi le sugeau sânii.

Plângând de spaim%, a +%"ut un tân%r /rumos +enind spre ea şi l-a între&at# D$oamne, tu eşMântuitorul 7ristos6D )ar el i-a r%spuns# DAu sunt 7ristos, ci sunt sluga Lui şi îngerul t%p%"itor, care pururea te p%"esc în aceast% +ia% şi am +enit s% te scot de aici. !i l-a între&/emeia# Dcare este p%catul acestor /emei ce se c'inuiesc aşa de cumplit, legate de copacii încinde /oc6D )ar îngerul i-a r%spuns# Dceste /emei au ucis copiii lor în pântece şi n-au +rut s%nasc% dup% porunca lui $umne"eu. $e aceea aşa se +or c'inui în +eci. )at%, aici a+eai s% c'inui şi tu, dac% ascultai pe &%r&atul t%u şi-i a+ortai copilul...D.

$eşteptându-se din somn cuprins% de spaim%, /emeia a spus toate cele +%"ute soului ei. )ar emişcat de $u'ul 2/ânt, i-a cerut iertare, /%g%duind c% niciodat% nu o +a mai sili la acest p%c

cumplit. poi a cerut s% /ie dus şi el la preot s%-şi m%rturiseasc% p%catele. !i aşa credina /emeiisal+at şi copilul şi soul de la pier"are.

Iubiţi credincioşi, s% cerem de la &unul nostru Mântuitor s% ne dea şi nou% credina sutaşulroman din E+ang'elia de ast%"i. /redinţa şi smerenia lui, ca şi dragostea lui pentru sluga bolnavsunt virtuţi care lipsesc multor creştini din zilele noastre$ 2% cerem de la $umne"eu în rug%ciuninoastre mai mult% credin% şi toate +irtuile p%rinilor noştri, care ne-au n%scut şi crescut. ;ade câte ori s-au rugat şi s-au Bert/it pentru noi tata şi mama6 ;are nu credina lor curat% lacrimile lor ne-au /%cut de atâtea ori s%n%toşi, ne-au aButat în neca"urile +ieii, ne-au înt%rit

credin% şi ne-au inut aproape de 7ristos61ă facem deci şi noi ce au făcut părinţii şi sfinţii noştri$ 1ă le imităm viaţa, credinţa, smerenirăbdarea şi jertfă lor$

2% ne rug%m cu credin% tare în $umne"eu pentru toat% lumea, începând cu cei din canoastr%.

2% ne rug%m lui $umne"eu pentru ca /iii şi rudele noastre s% ai&% credin% tare şi curats% +in% la &iseric% regulat, s% se /ereasc% de secte şi p%cate, s% se +indece de &oli su/leteşşi trupeşti şi s% urme"e în toate lui 7ristos.

2% ne rug%m pentru înt%rirea dreptei credine şi a unit%ii creştine în lume. 2% ne rug%m cu credin% pentru cei &olna+i care su/er% greu şi aşteapt% rug%ciunea mângâierea noastr%.

2% ne rug%m pentru s%raci, pentru or/ani, pentru toi oamenii şi pentru credina dragostea noastr% îi +a milui $umne"eu.

)ar $umne"eul dragostei, al milosti+irii şi al iu&irii de oameni +a primi rug%ciunea şi credinnoastr%, +a intra în casele şi inimile noastre, +a înt%ri credina şi pacea în lume, +a +indeca şi +alina su/erinele noastre su/leteşti şi trupeşti, +a &inecu+ânta p%mântul cu ploaie timpurie



târ"ie, +a aButa pe cei pentru care ne rug%m, ne +a ierta şi nou% p%catele şi +a mântui în dasu/letele noastre.

Am

%&'ntul Ioan (ură de Aur ) Predică la Duminica a *-a după Rusalii - +ristos de o,iceiurmează voina celor care- roagă

din P2 3 - F;milii la MateiG Ed )M;

3milia VI - &ragment

H)ntrând )isus în Capernaum,s-a apropiat de El un sutaş, rugându-L pe El şi "icând#$oamnsluga mea "ace în cas% &olna+, cumplit c'inuindu-se. !i i-a "is )isus# H*enind îl +oi +indecaG

I"eprosul s!a apropiat de Domnul, pe când Domnul 1e pogora de pe 2unte= sutaşul, pe când Domnintra în /apernaum$

- Pentru ce nu s-au urcat pe Munte nici leprosul, nici sutaşul 6

! 5u din pricina trândăviei ! că la amândoi credinţa le era fierbinte !, ci ca să nu întrerupă învăţătuDomnului$



<propiindu!se de 4ristos, sutaşul a zis: H2luga mea "ace în cas% &olna+, cumplit c'inuindu-seG.

Unii comentatori spun că sutaşul a spus pricina pentru care n!a adus cu el şi sluga, pentru a se scuz5ici nu era cu putinţă, spun aceştia, să!l aducă= era paralizat, cinuit de dureri şi pe moarte$ /ă epe moarte o spune evangelistul "uca: HEra pe moarteG.

+u însă susţin că aceste cuvinte ale sutaşului sunt o dovadă a marii lui credinţe, cu mult mai ma

decât a acelora care au coborât pe slăbănog prin acoperişul casei$1utaşul socotea că e de prisos să!şi aduci sluga la 4ristos, pentru că ştia bine că era de ajuns numporuncii lin 4ristos ca să vindece pe cel bolnav$

! !i ce-a /%cut )isus6

! 5!a făcut ce făcuse mai înainte$ 7ristos de o&icei urmea"% +oina celor care-L roag% acum îno ia înainte şi nu numai c%-i /%g%duieşte sutaşului c%-i +a +indeca sluga, dar şi c% se +a duce îcasa lui. ; /ace ca s% a/l%m credina sutaşului. Dacă nu i!ar fi făgăduit aceasta, ci i!ar fi spus: HDte acasă, să fie vindecată sluga taF, n!am fi ştiut cât e de mare credinţa lui$ "a fel şi cu cananeanc

numai că în sens invers$

1ulaşului îi spune, $ără să $ie chemat, că 1e va duce acasă la el, ca să a$li credinţa sutaşului marea lui smerenie2 cananeencei însă îi re$uză datul, pentru a $ace să stăruie în cererea ei.

Doctor înţelept şi iscusit fiind, ştie să dobândească cele contrarii prin contrarii$ @ntr-un caz, prducerea 1a de bună voie în casa sutaşului2 în celălalt, prin amânarea îndelungată şi prin re$uz1ău, descoperă credinţa $emeii.

Aşa $ace şi cu Avraam, spunându-i% HAu +oi ascunde de sluga Mea +raamG , ca să a$li dragostde oameni a lui Avraam şi purtarea sa de gri7ă pentru sodomiţi$

La $el şi cu Lot2 îngerii trimişi la el au re$uzat să intre în casa lui, ca să a$li cât de mare era iubirde străini a dreptului Lot.

- Ce a r%spuns sutaşul6

HAu sunt +rednic s% intri su& acoperişul meuG.

2% ascult%m aceste cu+inte toi câi a+em s%-L primim pe 7ristos@ C% e cu putin% s%-L primim acum. 2% le ascult%m, s% le urm%m ca s%-L primim tot cu atâta râ+n%@ Când primeşti în casa pe cel s%rac, pe cel /l%mând şi pe cel gol, pe 7ristos 4l primeşti, pe El 4l 'r%neşti.

HCi "i numai cu cu+ântul şi se +a t%m%dui sluga mea@G

Iată că şi sutaşul, ca şi leprosul, are despre 4ristos părerea cuvenită "ui$ 5ici sutaşul n!a ziH/eamă!" pe Dumnezeu în ajutorF, sau: Hroagă!te "ui şi cere!IF, ci: HPorunceşte numai@G. <ptemându!se ca nu cumva Domnul, din smerenie, să refuze, a adăugat:



HC% şi eu sunt om su& st%pânire, a+ând su& mine ostaşi şi spun acestuia# H$u-te G şi se duce celuilalt# H *ino@G şi +ine şi slugii mele# H% aceasta@G şi /aceG.

- !i ce-i cu asta, m-ar putea între&a cine+a, dac% sutaşul credea c% 7ristos este $umne"eu6 Pmine m% interesea"% s% a/lu dac% 7ristos încu+iina aceast% credin%, dac% o înt%rea6

! ?ntrebarea este bine şi înţelept pusă$ 1ă o cercetăm şi vom vedea că lucrul care s!a petrecut

leprosul s!a petrecut şi cu sutaşul$ După cum leprosul a spus: H$ac% +reiG ! că noi susţinem cu tărDumnezeirea şi puterea lui 4ristos, întemeiaţi nu numai pe cuvintele leprosului, ci ciar pcuvintele Domnului= că Domnul nu numai n!a veştejit părerea leprosului, ci a întărit!o şi mai muadăugind ciar ce era de prisos să spună, adică: H*reau, cur%eşte-te@J, tocmai pentru a!i întcredinţa ! tot aşa este drept să vedem dacă s!au petrecut la fel lucrurile şi cu sutaşul$ Ai vom găsi s!au petrecut la fel$ Când sutaşul a spus despre $omnul lucruri atât de mari, când a m%rturisit care o atât de mare putere, 7ristos nu l-a inut de r%u, ci i-a primit cu+intele şi a /%cut mai mudecât c% le-a primit. Aici e+ang'elistul n-a spus numai c% $omnul a l%udat spusele sutaşului, car%tând, cât de mult l-a l%udat, spune c% 2-a şi minunat de credina sutaşului şi nu numai c% 2minunat de credina lui, ci l-a şi dat ca pild% întregului popor şi celorlali, pentru a-i urm

credina.

*e"i, dar, c% /iecare din cei ce au /ost martori la cu+intele Lui se mirau de puterea lui 7ristos6

H!i se mirau şi mulimile de în+%%tura Lui, c% îi în+%a c% cela are putere G. !i nu numai $omnul n-a inut de r%u mulimile, ci luându-le, 2-a pogorât cu ele de Munte, iar pr+indecarea leprosului, le-a înt%rit credina.

Leprosul spunea# H$ac% +rei, poi s% m% cur%eştiG = iar $omnul nu numai c% nu l-a mustrat, ci

a şi t%m%duit şi l-a cur%it, aşa precum leprosul 4l rugase iar sutaşul )-a "is# HIi numai cu+ântul şi se +a t%m%dui sluga meaG iar $omnul, minunându-2e de credina lui, i-a spus# HAîn )srael n-am a/lat atâta credin%G.

IIDar îţi voi dovedi Dumnezeirea lui 4ristos pe o altă cale, contrară celei de până acum$ 2arta nu Ispus Domnului ce I!a zis leprosul şi sutaşul, ci cu totul dimpotrivă: H;ricâte +ei cere de $umne"eu îi +a da F , de aceea Domnul nu numai că n!a lăudat!o ! cu toate că!I era cunoscuapropiată şi una din persoanele cu multă râvnă pentru +l !, ci ciar a mustrat!o şi a îndreptat!o, că ngrăise bine despre +l, zicându!i: HAu i-am spus c% de +ei crede, +ei +edea sla+a lui $umne"eu6G

< ţinut!o de rău, ca pe o necredincioasă$ Ai iarăşi, când 2arta I!a spus: H8ricâte vei cere de Dumnezeu Iţi va da, Domnul îi scoate din minte o părere că aceasta şi o învaţă că +l n!are nevosă primească o astfel de putere de la altul, ci +l este izvorul bunătăţilor, spunându!i: HEu suîn+ierea şi +iaaG = adică: 3u aştept să primesc putere, ci $ac totul cu propria #ea putereB.

De aceea Domnul îl laudă pe sutaş, îl dă ca pildă poporului, îl cinsteşte, dându!i împărăţia cerurilşi ceamă şi pe alţii să meargă pe urmele lui$ Ai ca să afli că a spus acestea ca să înveţe şi pe ceilasă creadă cum a crezut sutaşul, ascultă precizia cu care evangelistul arată acest lucru, spunând:

H!i întorcându-2e, )isus a "is celor ce +eneau dup% El# HAici în )srael n-am a/lat atâta credin%



:ândeşte deci şi tu lucruri mari despre 7ristos@ :ândul acesta aduce credin%, împ%r%cerurilor şi celelalte &un%t%i.

4ristos nu 1!a mărginit să!l laude pe sutaş doar prin cuvinte, ci i!a dat, în scimbul credinţei sasănătos pe cel bolnav, îi împleteşte cununa strălucită şi!i făgăduieşte mari daruri, grăindu!i aşa:HMuli de la r%s%rit şi de la apus +or +eni şi se +or odi'ni în sânurile lui +raam şi ale lui )saac

ale lui )aco+, iar /iii împ%r%iei +or /i aruncai a/ar%G.4ristos le vorbeşte cu mai multă îndrăznire, pentru că făcuse multe minuni$ <poi, ca să nu creacineva că Domnul vrea să!l linguşească pe sutaş cu aceste cuvinte, arătând tuturora ce suflet avsutaşul, i!a zis:H$u-te, dup% cum ai cre"ut, /ie [email protected] îndată a urmat vindecarea, mărturie a puternicei credinţei sutaşului:H!i s-a +indecat sluga lui din ceasul acelaG.

<şa s!a întâmplat şi cu cananeanca= că şi aceleia i!a zis: H;, /emeie, mare este credina ta@ ie

precum +oieşti@ !i s-a +indecat /iica eiG.

Dar pentru că evangelistul "uca, istorisind minunea vindecării slugii sutaşului, adaugă şi alte fapcare se deosebesc de cele spuse de evangelistul 2atei, este de neapărată treubuinţă să lămurescdeosebirile acestea$

- Ce spune Luca6- C% sutaşul a trimis la )isus pe &%trânii iudeilor s%-L roage s% +in% Matei, dimpotri+%, spune cc'iar sutaşul s-a dus la )isus şi )-a spus# HAu sunt +rednicG.

Unii comentatori spun că e vorba de doi şutaşi deosebiţi, deşi sunt multe asemănări între istorisiricelor doi evangelişti$ Despre sutaşul de la uca5 ,ătr'nii poporului spunF HEl ne-a "idsinagoga noastr% şi iu&eşte neamul nostruG = despre sutaşul de la ;atei Iisus spune: HAici )srael n-am a/lat atâta credin%G , dar despre cel de la uca n-a spus căFHMuli +or +eni de la r%s%rit şi de la apusG , ceea ce ne &ace să ,ănuim că sutaşul de la uca eiudeu.

Ce +om r%spunde, deci6+plicaţia dată de aceşti comentatori este uşoară, dar întrebarea este dacă e şi adevărată$ Dup

părerea mea, în amândouă istorisirile evangelice este vorba de una şi aceeaşi persoană$

- Cum poate /i una şi aceeaşi persoan%, m-ar între&a cine+a, când Matei spune c% sutaşul sapropiat de $omnul şi )-a spus# HAu sunt +rednic s% intri su& acoperişul meuG, iar Luca spunc% a trimis la )isus pe &%trânii iudeilor ca s%-L c'eme s% +in%6

! 1unt de părere că "uca, în istorisirea sa, ne descoperă linguşeala iudeilor, că în nenorociri oamensunt nestatornici şi îşi scimbă de foarte multe ori părerile$ 6robabil că sutaşul, vrând să plece Iisus, a fost împiedicat de iudei, linguşindu!l şi spunându!i: H5e ducem noi să!" aducemF >ezi



ciar propunerea lor este plină de linguşeală, pentru că au spus: HAe iu&eşte neamul nostru şi ne"idit sinagog%G.5ici nu ştiu cum să!l laude$ <r fi trebuit să grăiască aşa: H< vrut el să vină să -e roage, dar l!aoprit noi, văzându!i nenorocirea şi pe bolnav zăcând în casă$ <şa ar fi trebuit să grăiască, pentru aarăta lui Iisus cât de mare este credinţa sutaşului$

Dar ei nu grăiesc aşaF Din pricina invidiei nici n!au voit să descopere credinţa sutaşului, ci au vo

mai bine să umbrească virtutea sutaşului, pentru care veniseră să facă rugămintea, decât să!şi ajunscopul venirii lor, lăudându!i credinţa$ Invidia e în stare să întunece judecata$ $ar $omnul, Cacunoaşte cele ascunse, împotri+a +oinei &%trânilor iudeilor, l-a l%udat pe sutaş.

/ă aceasta este adevărata interpretare, ascultă!) iarăşi pe "uca, care însuşi dă această interpretarEl spune aşa# H!i ne/iind )isus departe de cas%, a trimis sutaşul la El "icând# H ;, $oamne, nu osteni, c% nu sunt +rednic s% intri su& acoperişul meuG. /ând a scăpat deci sutaşul de gubătrânilor iudeilor, a trimis la Iisus, spunându!I: H2% nu socoteşti c% de lene n-am +enit, ci m-asocotit ne+rednic s% te primesc în casa meaG.

III5!are importanţă dacă 2atei spune că sutaşul n!a rostit aceste cuvinte prin prietenii săi, ci le!a roscu propria sa gură$ @ntrebarea este dacă $iecare evanghelist a în$ăţişat râvna sutaşului şi dasutaşul a avut despre >ristos părerea ce ' se cuvenea. 1e poate ca însuşi sutaşul să se $i dus la 'isudupă ce a trimis pe prietenii săi, şi să-' $i spus aceleaşi cuvinte.

"acă Luca n-a spus că s-a dus sutaşul la "omnul, apoi nici #atei n-a spus că a trimis pe prietenlui la El.

3u este deci o contrazicere între un evanghelist şi altul, ci unul completează cele lăsate la o parde celălalt.

Uită!te că "uca a lăudat şi în alt cip credinţa sutaşului, spunând că Hsluga lui era pe moarteG. <însă nu l!a deznădăjduit, nu l!a făcut să!şi piardă nădejdea, ci nădăjduia cu tărie că se va fasănătos$

$ac% Matei a spus c% 7ristos a "is# HAici în )srael n-am a/lat atâta credin%G , iar prin acescu+inte a ar%tat c% sutaşul nu era israilitean, iar dac% Luca a spus c% a "idit sinagoga iudeilodeci s-ar p%rea c% este iudeu, nici aceasta nu e o contra"icere între Matei şi Luca. Era cu putin

s% nu /ie iudeu şi totuşi s% "ideasc% sinagog% şi s% iu&easc% poporul iudeu.-u nu!mi cerceta numai cuvintele sutaşului, ci adaugă la ele şi slujba lui, şi atunci vei vedea virtutbărbatului$

/ă mare este mândria oamenilor care sunt în slujbe şi nici nenorocirile nu le moaie cerbicia$ 8mîmpărătesc de la evangelistul Ioan ?l ceamă pe Iisus acasă la el, spunându!I: H/oboară!-eF /opimeu trage să moară$

1utaşul nu!i ca acesta, ci!i cu mult mai bun şi decât acest om împărătesc şi decât cei care au cobor

pe slăbănog prin acoperişul casei$



1utaşul nu!I cere Domnului prezenţa 1a trupească, nici n!a adus pe cel bolnav lângă doctor$ <ceasarată că nu avea o părere mică despre Iisus, ci una cu cuviinţă dumnezeiească$

$e aceea a şi spus# HIi numai cu cu+ântul@G nici n-a spus de la început# HIi numai ccu+ântul@G, ci la început îşi po+esteşte numai durerea c% nici nu se aştepta, din pricina marii lsmerenii, c% 7ristos s%-i /ac% îndat% pe +oie şi s% 2e duc% acas% la el.

$e aceea, când L-a au"it spunând# HEu +enind îl +oi +indecaG, )-a spus# HIi numai cu+ântul@G .

Durerea nu i!a întunecat judecata, ci ciar în suferinţă filozofa, uitându!se nu atât la sănătatea slugsale, cât la a nu părea că face ceva necuviincios$ Deşi nu "!a silit el pe 4ristos, prin rugăminţisale, să!i vindece sluga, ci 4ristos, de buna 1a voie, i!a făgăduit vindecarea$, totuşi şi aşa se temsă nu pară că cererea îi depăşeşte dregătoria şi că primeşte un lucru mai presus de merit$

i +%"ut înelepciunea sutaşului6 Uită!te şi la prostia bătrânilor iudeilor, care spuneau: HEs

+rednic s%-i /aci darul acestaGJ. <r fi trebuit să facă apel la iubirea de oameni a lui Iisus= dar eivorbesc de dregătoria sutaşului= şi nici nu ştiu cum să vorbească$ 1utaşul însă n!a grăit aşa, ci Ispus că!i cu totul nevrednic nu numai de binefacerea Domnului, ci şi de primirea 1a în casa lui$ Daceea, după ce a spus:H2luga mea "ace în cas% &olna+G , n!a mai adăugat: H1pune să se vindeceF, temîndu!se cănevrednic să primească darul, ci I!a vorbit numai de durerea sa$ 5!a stăruit mai departe rugămintea lui, nici când "!a văzut pe 4ristos binevoitor, ci a rămas mai departe modest, păstrânmăsura cuvenită$

Dacă cineva m!ar întreba: Pentru ce 7ristos nu l-a cinstit pe sutaş, ducându-2e în casa lui6, îi vrăspunde aşa: 7ristos l-a cinstit /oarte mult. Mai întâi, pentru c% a ar%tat tuturor de ce sim%minera însu/leit sutaşul când a spus c% nu-i +rednic s% se duc% în casa lui apoi, pentru c% i-a dîmp%r%ia cerurilor şi l-a preuit mai mult decât pe tot poporul iudeu. Pentru c% sutaşul ssocotit ne+rednic s%-L primeasc% pe 7ristos în casa sa, a aBuns +rednic de împ%r%ia cerurilor +rednic de do&ândirea &un%t%ilor de care se &ucur% +raam.

! $ar pentru ce leprosul, m-ar între&a cine+a, n-a /ost l%udat de 7ristos, deşi a spus lucruri mmari decât sutaşul6 5!a spus ca sutaşul atât: HIi numai cu cu+ântulG , ci ceva cu mult mai muH*oieşte numai@G = aceleaşi cuvinte pe care profetul le!a rostit despre -atăl: H=oate câte a +oit

/%cutG.

! < fost lăudat şi leprosul$ /ând Iisus i!a spus leprosului: H$u darul pe care l-a poruncit Moispre m%rturie lorG , nu i!a spus altceva decât: ei $i acuzatorul lor, pentru că ai crezutB. De altnu!i acelaşi lucru să crezi fiind iudeu şi să crezi nefăcând parte din neamul iudeu$ /ă sutaşul nu eiudeu se vede şi de acolo că era sutaş, dar şi din cuvintele Domnului: HAici în )srael n-am a/latâta credin%G.

I>



+ste mare lucru ca un om, care nu făcea parte din neamul iudaic, să aibă despre 4ristos o părere ade mare$ După socotinţa mea, sutaşul se gândea că oştirile cele cereşti, bolile, moartea şi toacelelalte se supuneau lui 4ristos, aşa cum i se supuneau lui ostaşii săi$ De aceea şi spune: HC% şi esunt om su& st%pânireG = cu alte cuvinte sutaşul spunea: !u eşti "umnezeu, eu sunt om2 eu sunt sustăpânire, !u nu eşti sub stăpânire. Aşadar, dacă eu, om $iind şi sub stăpânire, am atâta putere, cmult mai mult !u, (are eşti "umnezeu şi nu eşti sub stăpânireB.

1utaşul voia să!" încredinţeze cu tărie pe Iisus că nu rosteşte aceste cuvinte ca să arate că este vrasemănare între ei, ci, dimpotrivă, foarte mare deosebire$ "acă eu, spune sutaşul, care sunt usupus şi sunt sub stăpânire, pot atâta, datorită micii mele $uncţii, încât nimeni nu-mi poate sîmpotrivă, ci se va $ace tot ce poruncesc , chiar când poruncile sunt di$erite C (ă zacestuia%B"u-te&B şi se duce, şi altuia %Bino&B şi vineB- cu atât mai mult vei putea !u&B.

Dnii citesc din #atei aşa% (ă dacă eu, care sunt omB2 apoi, după ce pun un semn de punctuaţadaugă% Având sub stăpânirea mea ostaşiB.

=u uit%-mi-te c% sutaşul a ar%tat c% 7ristos poate s% st%pâneasc% moartea ca pe un ro& şi poa

s%-i porunceasc% ca 2t%pân. /ând spune: H>inoF şi vine şi: HDu!teF şi se duce , sutaşul acesspune "acă porunceşti să nu vină peste el moartea, nu va veniB.i +%"ut cât era de credincios6 /ăci ceea ce avea să fie cunoscut tuturora mai târziu, sutaşul o ştiştia că 4ristos are putere asupra morţii şi vieţii, că pogoară la porţile iadului şi ridică$

Ai n!a vorbit numai de ostaşi, ci şi de slugi, la care ascultarea e şi mai mare$ Ai deşi avea o credinatât de puternică, se socotea totuşi nevrednic$

7ristos îns% ar%tându-i c% este +rednic s%-i intre în cas%, l-a cinstit şi mai mult l-a admirat, l

l%udat înaintea tuturora şi i-a dat mai mult decât i-a cerut.2utaşul +enise s% cear% numai s%n%tate trupeasc% pentru sluga sa şi a plecat luând cu sine împ%r%ia cerurilor.i +%"ut c% s-au şi împlinit cu+intele# HC%utai împ%r%ia cerurilor şi acestea toate se +or ad%ug+ou%G.

Pentru c% a ar%tat mult% credin% şi smerenie, 7ristos i-a dat cerul şi i-a ad%ugat şi s%n%tatslugii. !i nu l-a cinstit numai cu atâta, ci i-a ar%tat c% intr% în locul celor scoşi din împ%r%cerurilor.

Iar prin aceasta 4ristos face cunoscut tuturora că mântuirea se dobândeşte prin credinţă, nu prfaptele legii veci$

De aceea darul împărăţiei cerurilor nu este numai pentru iudei, ci şi pentru păgâni= şi mai mupentru păgini decât pentru iudei$

H2% nu socotii, spune 7ristos, c% darul împ%r%iei cerurilor s-a dat numai sutaşului@ $aracesta +a /i dat întregii lumi@G



1punea acestea, profeţind despre păgâni, dându!le bune nădejdi$ /ă în mulţimile de oameni, careurmau, erau şi păgâni din 3alileea neamurilor$

1punea acestea ca să nu-i lase $ără năde7de pe păgâni şi să alunge din mintea iudeilor gândul cnumai ei sunt poporul ales.

4ristos nu vorbise până acum de venirea păgânilor la credinţă, pentru ca nu cumva cuvintele 1a

să supere pe ascultătorii 1ăi şi pentru ca să nu le dea pricină de atac= prilejuit însă de credinsutaşului, vorbeşte şi de asta, dar nici acum nu rosteşte cuvântul Hpăgân= n!a spus: Hmulţi păgânici: HMuli, de la r%s%rit şi de la apusG.< arătat pe păgâni, dar n!a supărat pe iudei: cele spuse erau învăluite$ 5u numai aceasta învăluieşnoutatea învăţăturii 1ale, ci şi prin înlocuirea Hîmp%r%iei cerurilorG cu Hsânurile lui <vraam$

(ă nici nu le era cunoscut numele de împărăţia cerurilorB2 şi "omnul vorbeşte de sânurile lAvraam, pentru că pe iudei îi ustura mai mult această pierdere.

-ot aşa şi Ioan Cotezătorul n!a vorbit îndată despre geenă, ci le a le!a spus ceea ce!i durea m

mult: H2% nu +i se par% c% putei "ice# H2untem copiii lui +raamG@.

8dată cu aceasta 4ristos a arătat că nu este potrivnic >eciului -estament$ 6reţuind pe patriari numind sânurile lor fericirea celor buni, surpă din temelii această bănuială$ 5imeni să nu creadă pe iudei îi ameninţă numai o singură pedeapsăF

(ă dublă este pedeapsa iudeilor şi dublă este şi $ericirea păgânilor2 iudeii nu numai că au pierdsânurile lui Avraam, ci au pierdut ce era al lor2 păgânii nu numai că au dobândit împărăţcerurilor, ci au dobândit ce nu se aşteptau2 şi pe lângă acestea şi o a treia, că au luat cele a

iudeilor.>ristos îi numeşte pe iudei $iii împărăţieiB, pentru că împărăţia cerurilor lor le era pregătită. aceasta îi durea mai ales pe iudei. *i-i izgoneşte din sânurile lui Avraam, după ce le-a arătat prin $ăgăduinţă trebuiau să $ie în sânurile acelea. Apoi, pentru că spusele lui >ristos erau hotărâre, o $ace crezută prin minunea săvârşită, după cum minunea la rândul ei a $ost întărită dpro$eţia realizată mai târziu.

/el ce nu crede deci în însănătoşirea de atunci a slugii sutaşului, să creadă pe temeiul profeţirealizate astăzi$ /ă şi profeţia, ciar înainte de realizarea ei, a ajuns cunoscută atunci pe temei

minunii$

$e aceea )isus a rostit mai întâi pro/eia, dup% aceea a +indecat sluga &olna+%, pentru ca s% /cre"ute cele +iitoare pe temeiul celor pre"ente şi ceea ce este mai mic, pe temeiul a ceea ce esmai mare.

5u!i deloc nefiresc, ba, dimpotrivă, o lege raţională şi dreaptă, ca cei virtuoşi să se bucure bunătăţi, iar cei păcătoşi să sufere dureri= dar e mai presus de fire să înzdrăveneşti un slăbănog şi învii un mort$



-otuşi, la acest lucru, mare şi minunat a contribuit, nu puţin, şi sutaşul= lucrul acesta l!a arătat 4ristos prin cuvintele: H$u-te şi cum ai cre"ut, /ie ie@G.

i +%"ut ca +indecarea slugii a proclamat puterea lui 7ristos, a /%cut cunoscut% credinsutaşului şi a /%cut cre"ut% pro/eia6 $ar, mai &ine spus, toate au proclamat puterea lui 7ristoC% )isus n-a t%m%duit numai trupul slugii, ci, prin minune, a atras la credin% şi su/letsutaşului.

=u îns% nu mi te uita numai c% sutaşul a cre"ut, c% sluga s-a +indecat, ci minunea"%-te şi diueala +indec%rii. ceasta a ar%tat-o e+ang'elistul prin cu+intele# H!i s-a +indecat sluga lui ceasul acelaG , aşa precum a spus şi despre lepros# Hîndat% s-a cur%itG.

6uterea lui 4ristos s!a arătat nu numai prin aceea că a vindecat sluga sutaşului, ci şi prin aceea vindecarea s!a făcut în cip minunat şi într!o clipită$

!i nu numai prin aceasta ne este /olos, ci şi prin aceea c% de câte ori /ace )isus câte o minun+or&eşte şi de împ%r%ia cerurilor şi caut% s% ne atrag% pe toi spre ea.

/iar pe cei pe care!i ameninţă că are să!i alunge din împărăţia cerurilor, nu!i ameninţă ca săalunge, ci ca să!i înfricoşeze cu aceste cuvinte, spre a!i atrage la împărăţia cerurilor$

Iar dacă nu se folosesc nici de pe urma acestei ameninţări, apoi toată vina e a lor şi a tuturor celor suferă de aceeaşi boală$

6oţi vedea că s!a întâmplat aceasta nu numai cu iudeii, ci şi cu cei ce au crezut$ /ă şi Iuda era fiu împărăţiei şi auzise împreună cu ucenicii: H*ei şedea pe cele dou%spre"ece tronuriG, dar a ajuns fal geenei= iar etiopianul, barbar fiind ! din cei de la răsărit şi de la apus ! s!a bucurat de cunu

împreună cu <vraam, cu Isaac şi cu Iacov$<ceasta se întâmplă şi acum în vremea noastră$ HC% muli dintâi +or /i pe urm%, a spus 7ristos,cei de pe urm%, întâiG.

7ristos a spus aceste cu+inte pentru ca nici cei din urm% s% nu se trând%+easc%, gândindu-se cnu mai au nici o putere s% aBung% în /runte, şi nici cei dintâi s% nu se încread% prea mult în înşişi gândindu-se c% sunt în /runte.

<celaşi lucru l!a profeţit mai înainte şi Ioan Cotezătorul, spunând: H$umne"eu poate şi din pietre

acestea s% ridice /ii lui +raamG.

Ai pentru ca profeţia avea să se împlinească, a fost predicată mai dinainte, pentru ca nimeni să nu tulbure la împlinirea ei de un lucru aşa de minunat$ Ioan o dă numai ca posibilă, că o spusese prim4ristos insă o dă ca sigură şi o întăreşte prin minunea săvârşită îndată după săvârşirea profeţiei$



%&'ntul Ioan (ură de Aur - !uv'nt la Duminica a IV-a după Pogor'rea %&'ntului Duh -Despre 0mpăcare şi despre iu,irea vră1maşilor



FAu +% r%"&unai +oi singuri, iu&iilor. C%ci scris este# H mea este r%"&unarea, Eu +oi r%spl%"ice $omnulG. $rept aceea de /l%mân"eşte +r%Bmaşul t%u, d%-i lui pâine, de însetea"%, adap%-c%ci aceasta /%când, c%r&uni de /oc gr%m%deşti pe capul luiG . +=om. 6, ?- 680.

Dacă Dumnezeu ar voi să pedepsească, după cum se cade, toate atacurile, ce noi săvârşim împotri"ui, în adevăr noi n!am mai trăi nici o zi$ ?ncă 6almistul a zis: H$e te +ei uita la /%r%deleg$oamne, cine +a putea su/eriG6 #6s$ )&*, '$ ără a gândi la toate păcatele cele ascunse, pe canumai conştiinţa păcătosului le cunoaşte, şi care numai "umnezeu le vede, $ără a pomeni toaacelea, dac% noi am tre&ui s% d%m socoteal% numai de p%catele noastre cele +%"ute, cum aputea noi do&ândi iertarea lor6

Ce iertare am putea noi do&ândi, dac% $umne"eu ar +oi s% cercete"e lene+irea şi nerespectnostru la rug%ciune6 Când noi prin rug%ciunea ne apropiem de $ânsul şi 4l c'em%m, adeseonu-) ar%t%m nici atâta cinste şi stim%, cât% o&işnuiesc a ar%ta ro&ii st%pânului, soldaii o/ierils%i şi prietenii prietenilor.

C%ci când +or&eşti cu prietenul t%u, /aci aceasta cu &%gare de seam%# iar când ceri de

$umne"eu iertare şi l%sare p%catelor tale, adeseori eşti uşor la minte şi împr%ştiat, şi cânîngenunc'e"i şi &u"ele tale lim&uesc, gândurile tale "&oar% în deşert pretutindeni, prin casa tprin târg, pe ulii. !i aceasta aşa de adeseori se întâmpl% cu noi@ $eci dac% $umne"eu de toaacestea ar cere de la noi socoteal%, cum am putea noi do&ândi iertare6

$ac% mai departe $umne"eu ar Budeca de/%im%rile, care noi în toate "ilele arunc%m unul asupaltuia şi criticile noastre cele aspre şi nedrepte asupra celor deaproape ai noştri, cu ce ne-ade"+ino+%i, ce am putea "ice6

$ac% peste acestea El ar +oi s% pedepseasc% dup% cum se cade toate pri+irile noastre cepri'%nite şi necurate, po/tele cele p%c%toase ale inimii noastre, toate +or&ele noastre cenecu+iincioase, ce mare pedeaps% am tre&ui noi s% su/erim6



$ac% El ar cere socoteal% de la noi pentru toate +or&ele cele de ocar%, cum am cute"a noi "icem m%car cel mai mic cu+ânt spre de"+ino+%irea noastr% , când şi acela este +ino+at /oculg'eenei, care "ice /ratelui s%u# ne&une6 #2at$(, &&'$

!i dac% se +a cerceta înc% şi sla+a cea deşart%, cu care noi ne mândrim pentru postul

milostenia noastr%, dac% s-ar cerceta, nu de c%tre $umne"eu, ci de c%tre noi p%c%toşii, cum aputea noi atunci s% mai c%ut%m la cer6

$ac% pe lâng% aceasta se +a Budeca şi necinstea, cu care noi urm%rim unii pe alii, l%ud%m poameni în /a% dar pe din dos îi cle+etim, cum am putea noi su/eri pedeapsa pentru aceasta6

Ce tre&uie s% "ic eu despre Bur%mintele cele mincinoase, despre mânia cea nedreapt% şi desppi"ma, cu care noi adeseori nu numai pe +r%Bmaşi, dar şi pe prieteni îi prigonim6

Ce tre&uie s% "ic eu despre aceea, c% noi ne &ucur%m, când altora le merge r%u şi ne des/%t%întru nenorocirea aproapelui6

Acestea toate sunt păcate vădite5 care tuturor sunt cunoscute şi mai toi le săv'rşesc. %unt 0nşi altele5 care sunt cunoscute numai conştiinei păcătosului.

/e ruşine pentru noi, când ele în ziua judecăţii se vor vădi înaintea a toată lumeaF

?nsă de acea ruşine împreună şi de însuşi păcatele cele mari, precum şi de pedeapsa cea mare, nputem scăpa, dacă vom ierta aproapelui nostru atacurile sau vătămările, ce el ne!a făcut$ /ăci ?nsuDomnul Dumnezeu zice: F$e +ei ierta oamenilor greşelile lor, şi =at%l +ostru cel ceresc +a ier+ou% greşelile +oastre iar dac% nu +ei ierta altor oameni, nici =at%l +ostru nu +% +a iergreşelileG #2at$ E, )B!)('$ Iar <postolul 6avel zice: Hdragostea acoper% mulime de p%cateG6etru B, 9'$



$ar poate tu "ici# ai /ost /oarte r%u +%t%mat şi cle+etit. =otuşi p%"eşte-te, de-ai r%"&una singneca"ul ci las% lui $umne"eu r%"&unarea, El +a ap%ra a/acerea ta, mai &ine decât poi tu dori. =eşti dator numai a te ruga pentru duşmani, iar ceea ce are s% se întâmple cu acesta, $umne"eure"er+at sie. )nc% nici s% doreşti r%u duşmanului t%u, ci îndeo&şte s%-l laşi în Budecata $omnulu

)ar dac% noi ne rug%m pentru duşmanii noştri şi ne împ%c%m cu ei, $umne"eu nu-) +a iertpân% ce ei înşişi nu se +or /ace mai &uni. El nu-) iart% pentru propriul lor /olos.

6e tine +l te laudă pentru împăcarea ta cea înţeleaptă, iar pe dânşii îi pedepseşte, pentru ca ei să nse facă mai răi$

5etemeinică şi deşartă este aşadar pricinuirea acelora, care zic, că numai pentru acea ei nu iartă

duşmanul lor, pentru ca să nu!l facă încă mai rău şi pentru a nu!l lovi în mândria lui$

+i adaugă: se socoteşte slab cel ce face întâiul pas spre împăcare şi voieşte a se pune la cale cvrăjmaşul$ -oate acestea sunt vorbe deşarte$ ;c'iul lui $umne"eu, care totdeauna pri+eg'ea"cunoaşte gândurile, şi tu nu tre&uie s% &agi seam% de +or&ele celui împreun% cu tine ro&, numdac% Budec%torul, care are s% te Budece în cealalt% lume, este mulumit cu tine. 1ocoteşti tu însăadevăr, că potrivnicul tău, prin mlădioşia ta s!ar face încă mai rău, atunci să ştii, că el nu se va fa

mai rău prin acesta, ci mai rău s!ar face mai vârtos atunci când tu nu te împaci cu dânsul$

Ai ciar de ar fi el cel mai rău, totuşi el, deşi nu o spune şi o tăinuieşte, va proslăvi întru inima bunătatea, blândeţea şi înţelepciunea ta$

Dacă el cu toată iertarea ta, totusi rămâne întru răutatea sa, atunci trage aupraşi cea mai mapedeapsă a lui Dumnezeu$ <şadar nu grăi cuvintele acele reci: eu nu pot cel dintâi a întinde mânde împăcare, ca să nu socotească potrivnicul meu, că eu $ac aceasta de $rica lui, şi să se $acă încmai semeţ către mineB. <stfel de cuvinte arată un du copilăresc şi fără judecată, care se lasă a ameţi de socotinţa oamenilor$



/readă cineva, că tu te!ai împăcat de frică, răsplătirea ta va fi cu atât mai mare, dacă tu ai prevăzaceasta şi totuşi ai răbdat toate prin frica de Dumnezeu$ "impotrivă cine se împacă, spre a $i lăudde oameni, acela însuşi îşi răpeşte tot câştigul dintru acesta.

5umai cu un vrăjmaş nu trebuie să te împaci tu niciodată= acesta este 1atana$ /u acest vrăjmaş nuîmpăca nici odinioară$ Iar asupra confraţilor tăi să nu cugeţi niciodată duşmăneşte$

Ai de s!a ivit între voi vreo ceartă, să nu dureze peste zi căci <postolul zice: H2% nu apun% soareîntru mânia +oastr%G #+fes$ B, &E'$ )ar dac% +r%Bm%şia ta durea"% mai mult, atunci ea nu esurmare a pripirii, ci a r%ut%ii celei l%untrice, a unui su/let p%c%tos.

6rin fiecare amânare împăcarea se va face tot mai grea, căci trecând o zi tu te ruşinezi mai mu

decât la început, şi încă mai mult după ce au trecut două sau trei zile= iar dacă a trecut a treia şipatra, atunci va trece încă şi a cincea zi, ba şi a zecea, ba şi a douăzecea, ba şi a suta, şi răul va fi totul nevindecabil$

/u cât mai mult timp trece, cu atâta noi mai mult ne depărtăm de potrivnicii noştri, cu atâta mdeparte ajungem unii de alţii$

Acum c'nd tu5 ştii toate acestea5 gră,eşte-te a ieşi 0naintea aproapelui tău cu 0mpăcare5 şi inl tare5 p'nă el cu totul se va muia de tine. Aceasta este ceva greu şi aspru. Dar g'ndeşte5 că &aci toate acestea pentru Dumnezeu5 şi că pentru aceasta vei do,'ndi m'ng'iere şi deplinrăsplătire de la Dumnezeu.

$eşteapt% su/letul t%u cel întâr"ietor şi trânda+, care se ruşinea"% de aceasta şi strig% la el# Cîntâr"ii şi "%&o+eşti6 Este +or&a despre /ericirea ta $umne"eu cere de la noi împ%carea, poruncile Lui tre&uie pre/erate înainte de orice.

6otrivnicul tău poate din nou să te atace şi să!ţi sporească toate relele, noi toate trebuie să le sufercu răbdare= căci aceasta este de mai mare folos pentru noi, decât pentru dânsul= şi dintre toate faptecele bune ale noastre în ziua judecăţii mai mult se va lăuda împăcarea $



Aoi adeseori am atacat pe $omnul, adeseori am p%c%tuit , dar în împ%carea cu cei de aproape noştri $umne"eu ne-a ar%tat calea prin care s% putem do&ândi şi noi împ%care şi iertare.

şadar, s% lep%d%m p%catul neîmp%c%rii şi al r%"&un%rii, ca s% ne putem /ace p%rtaşi împ%r%icereşti, pe care /ie ca s% o do&ândim prin 'arul şi prin iu&irea de oameni a $omnului nostr)isus 7ristos, c%ruia împreun% cu =at%l şi cu 2/ântul $u' /ie cinstea, sla+a şi înc'in%ciuneacum şi pururea şi în +ecii +ecilor. min.

%&'ntul Ioan (ură de Aur - 3milii la Epistola catre Romani - 4re,uie să &ugim de relele mic&iindcă cele mari din cele mici se nasc

H;meneşte +or&esc, pentru sl%&iciunea trupului +ostru. C%ci precum ai /%cut m%dularele +oastroa&e necur%iei şi /%r%delegii, spre /%r%delege, tot aşa /acei acum m%dularele +oastre roa&

drept%ii, spre s/inenieG +=omani 5, ?0.

Deoarece până acum <postolul a cerut o mare stricteţe în viaţă, poruncind a fi morţi pentru lummorţi şi păcatului, rămânând nemişcaţi de ispita spre păcate, aceasta le!ar fi părut poate multoceva greu, mare şi covârşind natura omenească$ De aceea, el voieşte să le arate că nu cere ceva pesmăsură, şi nici după cât ar trebui să se ceară de la cel ce s!a bucurat de un atât de mare dar, ci cevcumpătat şi uşor, iar această intenţie şi!o arată trecând deodată la idei cu totul contrare celor vorbpână acum, zicând: H;meneşte +or&escG , ca şi cum pare că ar zice: H*or&esc din raionamen



omeneşti, ieşite din o&işnuin%G. /ăci el indică ori aceasta, ori cumpătarea cerinţelor sale, care sunt mai presus de cerinţele omeneşti, după cum zice şi în altă parte: HAu +-a cuprins ispit% care /i /ost peste puterea omeneasc%G #I /orinteni ), )'$

HC%ci precum ai /%cut m%dularele +oastre roa&e necur%iei şi /%r%delegii, spre pier"anie, tot a/acei acum m%dularele +oastre roa&e drept%ii, spre s/inenieG.

"eşi C spune el C este o mare deosebire între aceşti stăpâni, totuşi eu vă cer o măsură egală robie. 1e cuvenea, desigur, să vă lăsaţi mai mult în robia dreptăţii, cu atât mai mult cu cât aceasrobie este mai bună şi în toate privinţele superioară celeilalte2 totuşi eu nu vă cer nimic mai muldin cauza slăbiciunii voinţei voastreB.

+l n!a zis: Hpentru slăbiciunea aplecării voastre, sau a puţinei voastre voinţe, ci: Hpentsl%&iciunea trupului +ostruG , făcându!şi cuvântul mai puţin aspru, deşi acolo este necurăţenia, aici sfinţenia, acolo este nelegiuirea, pe când aici dreptatea$ HDeci, cine poate fi atât de mişel . zi. sau atât de ticălos ca să nu întrebuinţeze în robia lui 4ristos măcar pe atâta sârguinţă pe câtă puîn robia păcatului şi a diavolului0 <rin urmare, ascultă cele ce urmează şi vei cunoaşte lămurit noi nu întrebuinţăm nici măcar această mică sârguinţăB. Ai fiindcă acestea, spuse la întâmplare, ar fi părut a fi vrednice de credinţă, şi prin urmare n!ar fi fost nici bine primite, şi nici nu ar fi sufe

cineva să audă că nu slujeşte lui 4ristos nici măcar pe atât pe cât a slujit diavolului, de aceea prcele ce urmează el îşi ia măsuri ca cuvântul său să fie vrednic de crezare, aducându!ne din nou faţă acea robie şi spunând în ce fel i!au slujit ei$

HC%ci atunci, când erai ro&i p%catului, erai li&eri /a% de dreptateG #E, &/eea ce el spune aici, aşa şi este$ HCând +ieuiai în r%utate, "ice, în necucernicie şi în relele cemai gro"a+e, +oi +ieuiai cu atâta supunere şi ascultare, încât nimic &un nu /%ceaiG. <ceasemnifică epresia Herai li&eri /a% de dreptateG , adică nu eraţi supuşi ei, ci cu totul străini, fiind

nu împărţeaţi deopotrivă robia, nu slujeaţi deopotrivă dreptăţii şi păcatului, ci vă predaserăţi cu totrăului$ 6rin urmare şi acum, fiindcă v!aţi scimbat şi aţi trecut de la răutate la dreptate, e drept să vpredaţi cu totul virtuţii, nemaifăcând nici un rău, ca măcar astfel să întrebuinţaţi o măsură dreapdeşi altminteri nu numai că e mare deosebire între aceste stăpâniri, dar e mare deosebire între cedouă robii$

<cest lucru îl şi eplică el cu multă claritate, arătând la ce anume au slujit atunci şi la ce anum



slujesc acum$ Deocamdată nu vorbeşte desluşit despre vătămarea pricinuită prin acea viaţă, ci numdespre ruşinea căpătată$

H$eci ce road% a+eai atunci6 oade de care acum +% e ruşineG #E, &)'$

st/el a /ost acea ro&ie, c% numai amintirea ei pricinuieşte ruşine şi dac% numai amintirpro+oac% ruşine, cu atât mai mult îns%şi /apta.

Hşadar +oi acum, ai câştigat îndoit întâi c% +-ai i"&%+it de ruşine, şi apoi c% ai cunoscut /ine relele în care +% g%seai atunci dup% cum şi atunci îndoit% era şi +%t%marea, întâi c% /%cea/apte +rednice de ruşine, şi apoi c% nu cunoşteai ruşinea, ceea ce este mai mare decât /aptdintâi. !i totuşi ai stat sluBind p%catuluiG.

Deci, după ce a arătat cu prisosinţă vătămarea provocată de faptele de atunci, de la ruşine treimediat la însuşi faptul în sine$ $eci care a /ost la urm% /aptul6 HPentru c% s/ârşitul acelora K "iK este moarteaG. 7iindcă ruşinea nu pare a fi un lucru atât de grav, <postolul trece la ceea ce e mgrozav decât orice, şi vorbeşte de moarte, deşi ajungeau şi cele vorbite mai înainte$

-u poţi înţelege cât de mare era răul, dacă, izbăviţi fiind de pedeapsă, totuşi de ruşine nu era

izbăviţi$ HCe r%splat% aştepi oare K "ice K de la /apte, când, deşi ai sc%pat de pedeaps%, totunumai prin amintirea acelor rele tu roşeşti şi-i acoperi /aa de ruşine, cu toate c% te g%seşti acuîn asemenea 'ar6 4ns% nu la /el sunt şi cele ale lui $umne"euG.

H$ar acum, i"&%+ii /iind de p%cat şi ro&i /%cându-+% lui $umne"eu, a+ei roada +oastr% sps/inire, iar s/ârşitul, +ia% +eşnic%G #E, &&'$

dic%, roada acelora, c'iar şi dup% i"&%+irea lor, este ruşinea, pe când roada acestora ess/inenia, şi unde este s/inenie, acolo este şi un mare curaB. oada acelora este moartea, pe câna acestora este +iaa +eşnic%.

i +%"ut cum el arat% c% unele din acestea ne sunt deBa date, iar pe altele le a+em în speran%, c% din cele deBa date, anume din s/inirea ce o a+em câştigat%, se ade+eresc şi cele +iitoar



precum +iaa +eşnic%6 /a să nu zici tu că pe acelea le avem numai în speranţă, iată că el arată că deja ai cules roade:

întâi că te-ai izbăvit de acele rele, de care numai amintindu-ţi te ruşinezi,

al doilea că te-ai $ăcut rob dreptăţii,

al treilea că te bucuri de s$inţenie, şi

al patrulea că te-ai învrednicit de viaţa veşnică, iar nu trecătoare, Hîns% c'iar aşa /iind "ice -, sluBeşte deopotri+% şi aici. $eşi st%pânul acestora din urm% este cu mult supericelui al celorlalte, şi deşi este mare deose&ire între sluBiri şi recompensele ce le capei dele, totuşi eu nu cer nimic mai multG.

După aceea, fiindcă a amintit de arme şi de împărat, stăruie încă în această metaforă, zicânHPentru c% plata p%catului este moartea, iar 'arul lui $umne"eu, +iaa +eşnic%, în 7ristos )isu$omnul nostruG #E, &'$

Gicând Hplata păcatului, nu a păstrat aceeaşi ordine şi pentru cele bune, căci n!a zis: Hiar plameritelor voastre este;, ci: Hiar 'arul lui $umne"euG , arătând că s!au izbăvit nu prin propriile l

fapte, nici că au avut pe Dumnezeu ca datornic şi că, prin urmare, au primit aceasta ca răsplatăostenelilor lor, ci că toate acestea s!au făcut prin arul "ui$ <şa că şi de aici se vede superioritatfaptului, fiindcă nu numai că s!au izbăvit de rele şi au trecut la cele bune, ba mai mult, nici măcar ns!au ostenit câtuşi de puţin$ Ai nu numai că i!a izbăvit, ci încă a dat şi ceva mai mult, căci a dat şi 7iul 1ău cel Unul 5ăscut$ 6e toate acestea le!a pus <postolul în discuţie, fiindcă a vorbit de ar, mai departe urma a doborî "egea$ "eci ca nu cumva amândouă aceste $apte să-i $acă mai leneşi, a pus în vedere curăţenia vieţii, trezind pretutindeni auditoriul spre practicarea virtuţii. Când numeşte moartea plat% a p%catului, îşi în/ricoşea"% ascult%torii şi îi asigur% de cele +iitoar

<mintindu!le de cele de odinioară, îi face şi recunoscători, în acelaşi timp îi şi asigură mai mupentru toate cele viitoare$

1fârşind aici cu cestiunile morale, trece iarăşi la cele dogmatice, zicând astfel: H;are nu şti/railor K c%ci celor ce cunosc Legea +or&esc -, G #%, )iindcă mai sus a spus că noi am murit păcatului, aici arată mai departe că nu numai păcatul nu mai stăpâneşte, ci nici Legea2 şi dacă nu mai stăpâneşte legea, atunci cu atât mai puţin păcatul.



îndulcind oarecum vorba, învederează aceasta printr-un eFemplu omenesc. 1!ar părea că prin aceemplu el vorbeşte de un singur lucru, în realitate însă urmăreşte două deodată:

întâi, că murind bărbatul, $emeia nu mai este sub ascultarea legii bărbatului, şi nici nu m

eFistă ceva care să o împiedice de a deveni $emeia altuia2 şi

al doilea, că aici nu numai bărbatul a murit, ci şi $emeia, aşa că şi libertatea de care s

bucură ea este îndoită.

Dacă murind bărbatul, ea s!a izbăvit de puterea şi stăpânirea lui, apoi cu atât mai mult va fi libecând şi ea însăşi va muri păcatului$ $ac% un singur /apt petrecut o poate sc%pa de puterea Legnu cu atât mai mult când amândou% concurea"% în aButorul ei6

Deci, urmând a trece la dovada celor zise, mai întâi porneşte cu un discurs laudativ la adreauditorilor săi, zicând: H;are nu ştii, /railor K c%ci celor ce cunosc Legea +or&escG , adic% e+or&esc de un lucru m%rturisit de toi, de un lucru e+ident, şi le spun acestea celor ce cunosc ce<actitate toate ale Legii. HC% Legea are putere asupra omului, atâta timp cât el tr%ieşteG. 5u a zHasupra bărbatului sau Hasupra femeii, ci Hasupra omului, denumire comună ambelor see$ HC%Cel ce a murit K "ice el K a /ost cur%it de p%catG #E, %', şi prin urmare "egea este valabilă pentcei vii, iar celor morţi nu le poate porunci$ i +%"ut cum el a ar%tat li&ertatea îndoit%6

<ceasta deci lăsând a se înţelege începutul acestui capitol, mai departe îşi îndreaptă cuvintele asup

femeii, zicând astfel: HC%ci /emeia m%ritat% e legat%, prin lege, de &%r&atul s%u atâta timp cât tr%ieşte iar dac% i-a murit &%r&atul, este de"legat% de legea &%r&atului. $eci, tr%indu-i &%r&atuse +a numi adulter% dac% +a /i cu alt &%r&at iar dac% i-a murit &%r&atul este li&er% /a% de legca s% nu /ie adulter%, luând un alt &%r&atG #%, &, '$

5econtenit se învârte în jurul acestei idei, şi încă cu multă eactitate, fiindcă îl încurajează şi!l ajumult în ceea ce el vrea să spună$ @n r'ndul ,ăr,atului el pune egea5 iar 0n r'ndul &emeii pe tocredincioşii. <poi şi concluzia nu o adaugă după regulă, căci ar fi trebuit să zică: H<şa că, fraţii m"egea nu vă mai stăpâneşte, căci a murit= însă n!a spus aceasta, ci în propoziţia de faţă lasă doarse înţelege acest lucru, numai prin deducţie$

Ai, pentru a nu!şi face cuvântul dezagreabil, o prezintă pe femeie ca fiind moartă, zicând: Hşa c/raii mei, şi +oi ai murit LegiiG #%, B'$

Hşa c%, dac% şi aceasta s-a petrecut, ca şi aceea, şi dac% aceeaşi li&ertate +-a o/erit, atunci ce +



împiedic% de a nu /i pe placul Legii, când /aptul acesta cu nimic nu +%t%m%6G. (ăci $ememăritată e legată, prin lege, de bărbatul său atâta timp cât el trăieşteB, zice.

nde sunt acum cei ce de/aim% legea6 1ă audă de aici, cum 6avel, deşi fiind silit de împrejurătotuşi nu!i desfiinţează autoritatea, ba încă spune lucruri mari despre autoritatea "egii, dacă trăind iudeul este legat, iar cei ce calcă legea şi o părăsesc fiind vie sunt taaţi drept preadesfrânaţi$ ?n

dacă au părăsit!o după ce aceasta a murit, nu este nimic de mirare, pentru că şi printre oameni neste defăimat cel ce face astfel$ H)ar dac% i-a murit &%r&atul, este de"legat% de legea &%r&atului +%"ut cum prin acest e<emplu arat% c% Legea este moart%6 ?nsă nu deduce, ci doar arată preemplu$ H$eci, tr%indu-i &%r&atul, se +a numi adulter% dac% +a /i cu alt &%r&atG. 6riveşte cumstăruie mereu în acuzaţiile aduse celor ce încalcă "egea fiind aceasta vie$ ?nsă după ce "egeaîncetat, la urmă cu cea mai mare siguranţă îi face pe plac, fiindcă de aici înainte nu mai vatămcredinţa cu nimic$

H$eci tr%indu-i &%r&atul, se +a numi adulter% dac% +a /i cu alt &%r&at şa c%, /raii meiGdupă care ar fi fost natural a zice: H"egea murind, nu sunteţi judecaţi ca preadesfrânaţi, dacă voferiţi altei legi, după cum nici femeia care se leagă de alt bărbat după moartea bărbatului legitim, însă nu spune aşa, zic, ci: Hşi +oi ai murit LegiiG , iar dacă sunteţi morţi, atunci nu msunteţi sub "ege$ /ăci dacă murind bărbatul, femeia lui nu mai este răspunzătoare, cu atât mai muatunci când a scăpat de puterea "egii, murind şi ea$

i +%"ut înelepciunea lui Pa+el, cum a do+edit c% legea c'iar +oieşte s% se dep%rte"e de ea cineşi s% de+in% /emeia altui &%r&at6 H5u împiedică . zice . ca femeia să trăiască cu alt bărbat, murinbărbatul ei dintâi$ Ai mai mult, cum se face că, ciar trăind bărbatul, ea permite ca femeia să despartă dobândind carte de despărţire de la el0$ ?nsă aici nu spune aceasta, căci ar fi fost oarecuo vinovăţie a femeilor= ciar dacă "egea permitea acest lucru, totuşi dacă el ar fi spus!o aici, nu arputut scăpa de învinovăţire$ /ând cineva are victoria câştigată prin dovezi necesare şi recunoscunu mai caută lucruri de prisos$

"a fel face 6avel peste tot, nefiindu!i proprie lungirea inutilă a cuvântul?nsă faptul minunat este că însăşi legea ne scapă de răspundere, când ne depărtăm de ea, astfel atunci noi facem voia lui 4ristos$ 7iindcă şi +l a murit, şi noi am murit, deci îndoită este desfiinţarea "egii$ <postolul însă nu se mulţumeşte numai cu aceasta, ci arată şi cauza$ El n-a +or&de moarte pur şi simplu, ci reaminteşte iar%şi /aptul care a lucrat toate acestea, anume cruce/%cându-ne prin aceasta responsa&ili. HAu +-ai i"&%+it printr-un mod oarecare K "ice K, ci prmoartea 2t%pânuluiG. Hi murit Legii K "ice K prin trupul lui 7ristosG. Ai nu numai prin aceasta



captează, ci şi prin superioritatea celui de!al doilea bărbat, pentru care şi adaugă: Hspre a /i altuia, ai Celui ce a în+iat din moriG. Iar apoi, ca nu cumva ei să zică: *i dacă noi nu voim trăim cu al doilea bărbat) iindcă Legea nu consideră preades$rânată pe $emeia văduvă care mărită a doua oară, însă nici nu o obligă să se măriteB.

/a să nu zică aceasta, deci, <postolul arată că din înseşi faptele petrecute noi ar trebui să ne otărâa face astfel, după cum şi în altă parte o spune, încă mai clar: H2au nu ştii c% trupul +ostru estemplu al $u'ului 2/ânt şi c% +oi nu suntei ai +oştri6G = şi iarăşi: HCu pre ai /ost cump%raşi iarăşi: HAu +% /acei ro&i oamenilorG #I /orinteni E, )*= %, &'= şi iarăşi: H!i a murit pentru toca cei ce +ia"% s% nu mai +ie"e loruşi, ci celuia Care, pentru ei, a murit şi a în+iatG #II /orinte(, )('$ <cest lucru ni!l dă de înţeles şi aici prin epresia Hprin trupul LuiG. <poi ne îndeamnă şisperanţe mai bune, zicând: Hca s% aducem roade lui $umne"euG $ H6e atunci . zice . aduceaţi roamorţii, iar acum lui Dumnezeu cel >iu$

HC%ci pe când eram în trup, patimile p%catelor, care erau prin Lege, lucrau în m%dularenoastre, ca s% aducem roade moriiG #%, ('$

i +%"ut câştigul &%r&atului dintâi6

Ai nu zice: Hpe când eram în lege, păzindu!se în orice împrejurare să nu dea pricină ereticilor= Hpe când eram în trupG , adic% în /aptele cele rele din +iaa trupeasc%.

Ai iarăşi nu zice că, dacă înainte de aceasta erau în trup, acum au ajuns în fine fără trup= şi nici nindică drept cauză a păcatelor de atunci legea, dar nici nu o apără de ură= s!a păzit, cu alte cuvinde a fi acuzator aspru al legii, şi a scos la i+eal% doar p%catele$ /el ce porunceşte multe unuia ca

nu voieşte a se convinge, desigur că în loc să!l facă pe acela să se depărteze de păcate, va faopusul, şi mai mult încă va spori în păcate$

Ai nici nu zice: Hpatimile păcatelor făcute sub lege, ci: Hcare erau prin legeG , adic% cecunoscute, cele în+ederate prin lege.



<poi, ca să nu acuze nici trupul, priveşte că el n!a zis: Hpăcatele pe care le lucrau mădularevoastre, ci: Hlucrau în m%dularele +oastreG , ar%tând prin aceasta c% începutul r%ului era în alparte, în raionamentele omului şi în li&era lui +oin%, iar nicidecum în m%dularele trupului. 5citara singură este în stare să producă sunete armonioase, ci sufletul muzicantului o sileşte producă acele sunete$ Prin urmare5 şi aici5 nu trupul este mădularul cel &als sau displăcut5propria noastră intenie şi li,erul ar,itru5 care purced din su&letul nostru.

H$ar acum ne-am des/%cut de LegeG #%, E'$

*e"i cum aici el cru% şi trupul, şi legea în acelaşi timp6

/ăci n!a zis: Hcă legea s!a desfiinţat, sau că Htrupul s!a desfiinţat, ci că Hnoi ne-am des/%cutG.

!i cum ne-am des/%cut de lege6

nume c% omul cel +ec'i, st%pânit de p%cat, a murit şi s-a îngropat, ceea ce o şi învederează prepresia următoare: Hmurind aceluia în care eram inui ro&iG , ca şi cum pare că ar zic

HLeg%tura care ne inea s-a rupt şi a murit, aşa c% ceea ce ne inea K adic% p%catul K nu mpredomin% acumG. ?nsă ca să nu cazi din nou, sau să devii mai nepăsător, deşi te!ai eliberat, totuvei sluji din nou în alt mod, adică Hîntru înnoirea $u'ului, iar nu dup% slo+a cea +ec'eG. 4ns% +rea s% însemne ceea ce el spune aici6 +ra necesar să descopere aceasta aici, ca atunci când voajunge la pasajul ce tratează despre această cestiune, să nu ne tulburăm$

"upă ce Adam a păcătuit C zice C şi trupul lui a devenit muritor, şi a primit în el multe de$ec

naturale, după aceea şi calul a devenit mai puţin vioi şi mai nesupus. @nsă >ristos, venind, ni l$ăcut mai sprinten prin botez, mişcându-l cu pintenul "uhului. "e aceea nici nu ne mai stau acuîn cale aceleaşi prăpăstii ca la cei vechi, din care cauză nici drumul nu era atât de uşor pe atunc$e aceea şi 7ristos nu ne cere numai a /i curai de ucideri, dup% cum legea cerea celor +ec'i, şi a /i curai de mânie nu ne porunceşte numai s% /ugim de des/rânare, ci c'iar şi de pri+ireneîn/rânat% nu ne porunceşte numai a /ugi de Bur%mântul /als, ci c'iar de a ne p%"i şi Bur%mintele drepte şi ne mai porunceşte ca pe lâng% prietenii şi rudele noastre s% iu&im şi pduşmani c'iar. *i, cu un cuvânt, în toate celelalte ne-a deschis un cerc mai larg de activita



spirituală, iar dacă noi nu vom asculta, ne ameninţă cu gheena, arătând că cele cerute nu depinde ambiţia celor ce se luptă pentru ele, ca de pildă $ecioria şi sărăcia de bună voie, ci că suimpuse şi numaidecât trebuie a le săvârşi. !oate aceste porunci sunt dintre cele absolut necesare urgente, iar cel ce nu le îndeplineşte va $i aspru pedepsitB.

De aceea a şi zis +l: H$e nu +a prisosi dreptatea +oastr% mai mult decât a c%rturarilor şi/ariseilor, nu +ei intra în împ%r%ia cerurilorG #2atei (, &'$

7iindcă cel ce nu priveşte spre împărăţia cerurilor, cu siguranţă va cădea în geenă$

De aceea şi 6avel zicea: Hp%catul nu +a a+ea st%pânire asupra +oastr%, /iindc% nu suntei su& legci su& 'arG #E, )B', şi aici iarăşi: Hca noi s% sluBim întru înnoirea $u'ului, iar nu dup% slo+a c

+ec'eG. cum nu mai este litera care condamn%, adic% Legea +ec'e, ci $u'ul Care aBut%. "aceea, când printre cei vechi se arăta câteodată vreun caz de $eciorie, era un $apt $oarte uimitor, pcând astăzi virtutea aceasta s-a împrăştiat pe toată $aţa pământului. (hiar şi moartea, puţibărbaţi erau care să o nesocotească, pe când astăzi în sate ca şi în cetăţi sunt o mulţimnenumărată de mucenici, mulţime compusă nu numai din bărbaţi, ci şi din $emei.

Deci, după ce a zis acestea, ivindu!se iarăşi o obiecţie, o rezolvă, iar în dezlegarea ei întrebuinţea

ideile şi epresiile pe care le voieşte$

De aceea nu oferă mai dinainte dezlegarea ei, ci tocmai acum, prin contrazicerea din pasajurmător, ca astfel în dezlegarea ei să aibă ocazia de a spune ceea ce voieşte, iar acuzaţia pe care leaduce să fie mai uşor de primit$

După ce mai sus a zis: Hîntru înnoirea $u'ului, iar nu dup% slo+a cea +ec'eG , a şi adăugimediat: HCe +om "ice, deci6 u doar% Legea este p%cat6 AicidecumG #%, %'$

Ai cu toate acestea, tot el a zis mai sus: Hpatimile p%catelor, care erau prin Lege, lucrau m%dularele noastreG #%, (', şi Hp%catul nu +a a+ea st%pânire asupra +oastr%, /iindc% nu suntesu& legeG #E, )B', şi că Hunde nu este lege, nu este nici c%lcare de legeG #B, )(', şi HLegea a intrşi ea ca s% se înmuleasc% greşealaG #(, &', şi că Hlegea pricinuieşte mânieG #B, )('$ Deci fiindtoate acestea ar părea că sunt zise spre defăimarea "egii, <postolul, pentru a îndepărta o asemenbănuială, vine şi presupune aici o antiteză, zicând: HCe +om "ice deci6 u doar% Legea este p%ca



p%catul, adic% nep%sarea şi dispo"iia greşit%, au aBuns la r%u în loc de &ine. ?nsă această vinovănu aparţine doctorului, ci bolnavului, care a întrebuinţat rău medicamentul prescris$

Legea a /ost dat% nu pentru a incita po/ta, ci pentru a o stinge îns% dac% s-a întâmplat cu totin+ers, +ina nu este a ei, ci a noastr%. 5ici doctorul nu ar putea fi învinovăţit pe drept, dacă n!a d

voie celui bolnav de friguri să!şi umple stomacul cu apă rece, ciar şi dacă pofta celui bolnav spori încă mai mult în îndeplinirea acelei dorinţe dăunătoare lui, fiindcă datoria doctorului este deopri, iar a se păzi ţine de cel bolnav$ !i ce urmea"% dac% p%catul a luat pricin% prin Lege6 7iindşi mulţi dintre cei răi îşi iau motivul relelor lor din poruncile cele bune$

*i diavolul ast$el a pierdut pe 'uda, $iindcă, cu$undându-l în iubirea de argint, l-a $ăcut s

$ure din a7utoarele săracilor2 însă pentru aceasta nu era de vină punga ce i se încredinţa

spre păstrare, ci intenţia lui rea şi vicleană.

*i Eva, $ăcând pe Adam să mănânce din pomul acela, l-a scos din rai, însă cauza scoaterii l

de acolo nu a $ost pomul, deşi de alt$el pricina el a $ost.

?nsă dacă <postolul vorbeşte de "ege cu asprime, să nu te minunezi, fiindcă este foarte grăbit, şi nle lasă celor bănuitori nici o ocazie să se agaţe de cele vorbite$ De aceea şi arată multă grabă înîndrepta totul în pasajul prezent$ Deci, cele vorbite aici să nu le eaminezi despărţite de ceprecedente, ci adaugă la ele şi subiectul din care sunt rezultate acestea$ ?n acelaşi timp, judecă furia iudeilor, ca şi ambiţia lor îndărătnică, pe care voind a o răsturna cu totul, pare că atacă "egcu asprime, pe când el nu intenţiona a defăima "egea, ci de a le diminua îndrăzneala$ "acă vina $i $ost a Legii, deci că din ea ar $i luat păcatul pricină, sau mai bine zis că ea a $ost cauza păcatuluatunci s-ar putea găsi mulţi care să spună că aceasta se întâmplă şi în Legea nouă. /ăci şi aici sumulte legiuiri, adică multe porunci date, şi pentru fapte cu mult superioare= şi acelaşi lucru ar putvedea cineva şi aici, nu numai în privinţa poftei, ci şi pentru orice răutate$ H$e n-aş /i +enit, "ice,

nu le-aş /i +or&it, p%cat nu ar a+eaG #Ioan )(, &'$ HDeci, ar putea zice cineva, iată că păcatul îşi aînceputul aici, adică în venirea lui 4ristos pe pământ, şi tot de aici vine şi mărimea osândei$ iarăşi 6avel, discutând despre ar, zice HCu cât mai aspr% /i+a pedeapsa cu+enit% celui ce a c%lcîn picioare pe iul lui $umne"euG #+vrei ), &*'$

Deci, şi cea mai groaznică pedeapsă s!ar spune că îşi are originea aici, adică în cea mai mabinefacere a lui Dumnezeu$ $e asemenea, s-ar putea spune c% şi elinii sunt /%r% de r%spun



deoarece /iind onorai cu înelepciune, şi cunoscând /rumuseea /%pturii, şi prin ea putând a în%la la Creator, totuşi nu au între&uinat &ine înelepciunea lui $umne"eu. i +%"ut cum peste tot pot reieşi cau"ele unei pedepse mai mari, c'iar din /aptele cele mai &une petrecute omenire6 @nsă nu pentru aceasta vom acuza noi ,ine&acerile lui Dumnezeu5 ci chiar mai mule vom admira şi după aceasta5 şi vom de&ăima numai intenia celor ce le 0ntre,uinează &apte contrare celor ,une.

-ocmai aceasta o spunem şi cu privire la "ege$ H4ns% K "ici tu K aceasta este uşor de îneles înspune-ne ceea ce este neîneles# cum de "ice postolul c% Nn-aş /i ştiut po/ta, dac% Legea n-ar /"is# 2% nu po/teşti@O, /iindc% dac% omul nu a ştiut ce este po/ta înainte de a primi Legea, cum de/ost potopul6 $e ce a ars 2odoma6G. $eci, ce +om "ice noi6 . postolul +or&eşte aici de po/agra+at%, ampli/icat% şi ieşit% din 'otarele /irii. $e aceea el nici nu "ice c% Ha lucrat în minpo/taG, ci Htot /elul de po/teG , dând de îneles aici gra+itatea /aptelor.

H!i care e câştigul Legii K "ici tu K dac% patima a sporit6 5ici unul= ba încă şi paguba este mmare$ 4ns% +ina nu a /ost a Legii, ci a celor care au primit Legea. C%ci dac% p%catul a lucrat mine tot /elul de po/te prin Lege, adic% a+ând pricin% Legea, apoi nu a /ost aceasta intenia Legci cu totul din contr%.

@nsă, zici tu, în urma Legii, păcatul a devenit mai puternic şi mai grozavB. @nsă nici aceasta neste vina Legii, ci a nerecunoştinţei acelora.

H/ăci fără "ege, păcatul era mort, zice= adică nu era atât de cunoscut$ Atiau şi cei mai înainte d"ege că păcătuiau, însă după darea "egii au aflat mai eact, şi de aceea erau şi mai murăspunzători$ 5u este tot una: a avea acuzator numai natura, şi după aceea pe lângă natură a mavea ca acuzator şi "egea, care neîncetat ţi!a spus pe faţă toate păcatele de care trebuia sa te păzeşt

H)ar eu când+a tr%iam /%r% legeG #%, *'$

!i când, spune-mi6 Mai înainte de Moise. 6riveşte cum el încearcă să arate ca îngreuiată natuomenească, din câte a făcut şi din câte n!a făcut Dumnezeu$ HDar pe când eu trăiam fără lege, zicnu eram atât de condamnatG.H$ar dup% ce a +enit porunca, p%catul a putut prinde +ia% iar eam murit@G #%, *!)'$



Aceasta s-ar părea că este o acuzaţie adusă Legii, însă dacă cineva ar eFamina amănunţit, ar putgăsi aci o mare laudă adusă Legii. +l n!a arătat că păcatul a stat de faţă neeistând mai înainte, ci era ascuns, ceea ce este o mare laudă adusă "egii= căci dacă mai înainte de ea păcătuiau pnesimţite, după venirea ei însă, ciar dacă nimic altceva n!ar fi folosit, cel puţin au putut să afeact că au păcătuit, fapt care nu este mic şi de nebăgat în seamă pentru izbăvirea de rău$ ?nsă danu s!au izbăvit de rău, nimic nu se poate imputa "egii, care a făcut totul pentru aceasta, ci toavinovăţia se întoarce asupra intenţiei celor ce au primit!o, intenţie care era coruptă, contrar oricăraşteptări$ ?nsă apoi, a susţine că prin cele de care se foloseşte cineva este vătămat, nici nu se împacu bunul simţ$ De aceea şi zicea: H!i porunca, dat% spre +ia%, mi s-a a/lat a /i spre moarteG. 5zice Hs!a făcut moarte sau Ha născut moartea, ci Hs-a a/latG , eFplicând ast$el noutatea curiozitatea unei asemenea absurdităţi, iar totalul ei se întoarce asupra capului lor.

H$ac% +oiai s% cunoşti scopul Legii, ai /i a/lat c% ea ducea la +ia%, şi de aceea a /ost dat% îndac% de aici a ieşit moartea, +ina este a celor ce au primit porunca, c% nu i-a dus la +ia%G.

-ot această idee mai clar încă o arată în pasajul următor, zicând: HPentru c% p%catul, luând îndemprin porunc%, m-a înşelat şi m-a ucis prin eaG #%, ))'$

i +%"ut cum peste tot el se aga% de p%cat, iar legea o scuteşte de orice în+ino+%ir

De aceea şi adaugă: H$eci, Legea e s/ânt% şi porunca e s/ânt% şi dreapt% şi &un%G #%, )&'$

?nsă dacă voieşti, vom aduce în faţă şi eplicaţiile pe care le dau unii falsificatori ai acestor idei, căastfel şi cele vorbite de noi vor fi mai clare$ ?nii zic că cele spuse de Apostol nu privesc egea l;oise5 ci legea &irii5 iar alii spun că se vor,eşte de legea dată lui Adam 0n rai. !i cu toaacestea, peste tot, scopul lui Pa+el era de a sc%pa Legea de în+ino+%ire, pe când /a% de legenatural% şi de cea dat% lui dam, el nu a+ea nici un cu+ânt pentru a le discuta aici. !i pe drepcu+ânt, /iindc% iudeii, cu Legea lui Moise, speriau şi în/ricoşau pe alii în certurile şi disputele le a+eau pentru 'ar.

6orunca dată lui <dam în rai nu se vede nicăieri numită de 6avel lege= nici el şi nici altul nu a numporunca lege$ ?nsă pentru ca din ciar cuvintele lui să se arate aceasta mai lămurit, să le eaminăîndreptându!ne cuvântul ceva mai sus$



Discutând cu ei despre stricteţea vieţii, zicea: H;are nu ştii, /railor, c% Legea are putere asupomului, atâta timp cât el tr%ieşte6 şa c% şi +oi ai murit Legii #%, ), B'$ Deci, dacă acescuvinte sunt spuse despre legea naturală, atunci ne vom găsi că nu mai avem lege naturală$ Ai daaceasta e adevărat, atunci suntem mai neraţionali decât animalele necuvântătoareF ?nsă nu este aşnu$ Despre cele din rai nici nu mai este nevoie a ne certa, şi ca să nu ne luăm o osteneală zadarnicnoi ne vom servi de cele mărturisite$

Cum deci "ice el# Hn-am cunoscut p%catul, decât prin LegeG 6 El nu +or&eşte aici de necunoştintotal% a p%catului, ci de o cunoştin% mult mai e<act%.

$ac% acestea sunt "ise despre legea natural%, atunci ce raiune ar a+ea e<presia# H)ar eu cândtr%iam /%r% legeG 6 C%ci nici dam, şi nici altul dintre oameni, nu a tr%it +reodat% /%r% lege

natural%. $umne"eu a pl%smuit şi legea natural% şi pe om, şi pe acea lege a aşe"at-o în esta&ilindu-i ast/el un con+ieuitor sigur cu întreaga natur%. A$ară de aceasta nu se vede nicăiecă Apostolul ar $i numit legea $irii poruncăB, pe când Legea lui #oise este numită poruncdreaptă şi s$ântă, şi lege duhovnicească. egea &irii nu ni s-a dat de către Duhul5 &iindcă ,ar,arii şi elinii şi toi oamenii de pe &aa păm'ntului au această lege. De aici este învederat <postolul vorbeşte peste tot aici de legea lui 2oise$ De aceea o numeşte şi sfântă, zicând: H$eLegea e s/ânt% şi porunca e s/ânt% şi dreapt% şi &un%G. Dacă însă iudeii şi după lege au devennecuraţi, nedrepţi şi lacomi, aceasta nu desfiinţează însuşirea bună a legii, după cum nici necredin

lor nu doboară credinţa în Dumnezeu$ Din toate acestea este clar că <postolul vorbeşte aici "egea lui 2oise$

Htunci, ce era &un, "ice, s-a /%cut pentru mine pricina morii6 Aicidecum@ Ci p%catul, ca s% arate p%catG #%, )', adic% pentru a se ar%ta cât de mare r%u este p%catul, intenia cea apatic% trânda+%, aplecarea omului spre mai r%u, în /ine îns%şi /apta, şi Budecata lui per+ertit%, c%aceasta este cau"a tuturor relelor.

postolul ampli/ic% c'iar p%catul, spre a în+edera superioritatea 'arului lui 7ristos, şi-i în+adin ce mare r%u a i"&%+it neamul omenesc, care, cu toate medicamentele doctorilor, de+enise mr%u, şi mai mult sporea prin piedicile puse. De aceea şi adaugă, zicând: Hpentru ca p%catul, prporunc%, s% /ie peste m%sur% de p%c%tosG.



i +%"ut cum peste tot p%catul se îm&in% cu porunca6 i +%"ut cum postolul, tocmai prin ceprin care era acu"at% Legea, arat% înc% mai mult +aloarea Legii6 /ă ea nici n!a făcut vreun lucmic şi neînsemnat, arătând cât de mare rău este păcatul, dezvăluind întregul lui venin, şi punânduîn vedere$ <ceasta a învederat!o zicând: Hpentru ca p%catul, prin porunc%, s% /ie peste m%sur% p%c%tosG , adic% s% se arate ce /el de r%u este p%catul, şi cât d%unea"%, ceea ce s-a încredinat prin porunc%. Din toate acestea arată şi covârşirea arului faţă de "ege= covârşirea, zic, adisuperioritatea, iar nu lupta lui cu "egea$

!u să nu vezi numai aceea că cei ce au primit Legea au devenit mai răi, ci gândeşte-te că ea nnumai că nu voia a se întinde răul mai departe, ci încearcă chiar a-l tăia şi pe cel ce eFistă mdinainte. "acă, însă, n-a putut $ace aceasta peste tot, tu încununează pe cel ce din propria sintenţie a $ost bun, în acelaşi timp închină-te mai mult puterii lui >ristos, de vreme ce, tăind drădăcină un rău atât de variat, mare şi prime7dios, l-a nimicit cu totul. Când au"i de p%cat, s% nu

înc'ipui c% ar /i o putere oarecare în /iin%, o putere e<istent%, ci o /apt% rea, care pururea naşte şi dispare, şi nu e<ist% mai înainte de naştere, precum şi dup% naştere iar%şi dispare. Daceea şi "egea a fost dată$ 4ns% legea niciodat% nu se d% pentru des/iinarea celor /ireşti, ci pentcoriBarea /aptei rele pro+enite din intenia /%ptuitorului. <cest lucru îl ştiu toţi legiuitorii profadar şi întreaga suflare omenească$ ;rice lege are menirea de a împiedica numai /aptele rei"+orâte din lenea şi trând%+ia omului, şi nu /%g%duiesc câtuşi de puin a t%ia din r%d%cin% cedup% /ire, /iindc% nici nu e cu putin%. /ele după fire rămân în noi nemişcate, ceea ce de multe ov!am spus în convorbirile noastre$

De aceea, lăsând la o parte aceste lupte de idei, să ne folosim iarăşi mintea în cestiuni morale, depe drept vorbind, şi luptele acestea sunt o parte oarecare din cele dinainte$ $ac% noi alung%r%utatea şi în locul ei introducem +irtutea, prin aceasta +om în+%a şi pe alii l%murit c% r%ul ndin natur% este r%u iar celor ce întrea&% de unde pro+ine r%ul, le +om putea cu uşurin% înc'idgura nu numai cu +or&e, ci şi cu /apte, deoarece împ%rt%şindu-ne de aceeaşi natur% ca şi ei, ntotuşi ne-am i"&%+it de r%utatea lor.

2% nu ne uit%m numai la aceea c% +irtutea este însoit% de multe osteneli, ci şi la /aptul c% este cputin% a o îndeplini şi dac% +om încerca cu st%ruin%, +om +edea cât de uşor ne +a /i reali"area ei. Dacă cumva îmi vei vorbi de plăcerea izvorâtă din rău, spune!mi totodată şi despsfârşitul răului, fiindcă totdeauna răul duce la moarte, după cum şi virtutea ne conduce la via2ai mult încă, dacă crezi, să eaminăm pe fiecare din acestea două ciar mai înainte de sfârşit,vom vedea răutatea plină de dureri, iar virtutea încărcată de plăcere$ Ce poate /i mai durerospune-mi, ca o conştiin% rea6 !i ce poate /i mai pl%cut ca o speran% &un%6 7imic nu ne apasă



nu ne str'mtorează at't de mult5 ca o conştiină rea5 şi nimic nu ne linişteşte şi nu ne &ace chide a z,ura c'te puin5 ca o conştiină ,ună. <ceasta se poate şti şi din cele ce se petrec cu noi$ /ce stau prin încisori şi!şi aşteaptă osânda, ciar de s!ar bucura de cele mai mari desfătări, totutrăiesc mai dureros decât cerşetorii, care, deşi întră aşa!zicând pe uşa cea strâmtă şi îngustă, au încu ei conştiinţa bună şi liniştită$

<şteptarea relelor nu!i lasă pe aceia să simtă desfătările ce le au la îndemână$ Ai ce vorbesc eu de cîncişi0 2eşteşugarii, care muncesc şi îşi petrec întreaga zi în osteneli, stau cu mult mai bine deccei ce se învârtesc pe drumuri degeaba, şi caută să se îmbogăţească, având conştiinţa rea$ Ai gladiatori de aceea îi deplângem, deşi de altfel îi vedem prin cârciumi îmbătându!se, ospătându!sedesfătându!se mai înainte de a intra în lupte, şi!i considerăm mai nenorociţi decât toţi, pentru nenorocirea sfârşitului ce!i aşteaptă este cu mult mai mare decât plăcerile pe care le!au gustat puţin mai înainte$ ?nsă dacă li s!ar părea plăcută această viaţă a lor, aduceţi!vă aminte de cuvântul

care necontenit vi!l spun, că nimic nu este de mirare ca cel care vieţuieşte în răutate să nu cautefugi de întristarea şi amarul răului$ /ăci iată, de pildă, cum un fapt atât de blestemat, celor ce!l facse pare a fi vrednic de iubit$ ?nsă noi nu!i fericim pentru aceasta, ci încă mai mult îi plângem, fiindnici nu cunosc relele în care se găsesc$ /e ai putea să!mi spui despre desfrânaţi, care pentruplăcere scurtă suferă o robie nedemnă, celtuială de bani, frică necurmată, şi, într!un cuvânt, dviaţa lui /ain, ba ciar mai groaznică decât a aceluia, căci se tem de cele prezente, iar de ceviitoare tremură, şi bănuiesc ca duşmani ai lor pe prieteni ca şi pe neprieteni, pe cei ce ştiu ca şi cei ce nu ştiuF Ai încă nu stau numai aici, spre a se izbăvi de această agonie, ci cugetul lor născoceşte multe visuri pline de groază şi!i sperie cu cele ce s!ar putea întâmpla$

4ns% nu tot aşa se petrec lucrurile cu omul înelept. Ci el îşi petrece întreaga +ia% în pace li&ertate mult%. <une deci în comparaţie acea plăcere scurtă cu valurile cele multe rezultate din ecompar-o după aceea şi cu durerea scurtă a în$rânării, cum şi cu liniştea unei vieţi veşnnetulburate, şi atunci vei vedea că această viaţă este cu mult mai plăcută decât aceea.

/el ce voieşte a răpi avutul altuia şi a se arunca asupra averilor străine, oare nu suferă o mulţime dureri, spune!mi, alergând el în toate părţile, linguşind slugile, şi pe cei liberi, şi pe paznicameninţând, înfricoşând, purtându!se cu neruşinare, privegind, tremurând în fiece moment, şi fiinbănuitor cu toate0 @nsă nu tot aşa este cel ce dispreţuieşte averile, ci el se bucură de cea mai mamulţumire, trăind în linişte şi în cea mai mare siguranţă. Ai toate celelalte părţi ale răului dacă ar vcineva să le eamineze, le!ar vedea pline de tulburări, pline de piedici$



Ai, ceea ce e mai mult, că cele ale virtuţii la început par foarte obositoare, şi numai după aceasta suplăcute, pe când cele ale răului cu totul dimpotrivă, căci după o plăcere scurtă vin durerile torturile, astfel că de aici dispare plăcerea cu totul$

După cum cel ce aşteaptă cununa nu simte nimic din greutăţile de faţă, tot aşa şi cel ce după plăce

îşi aşteaptă osânda nu poate să se folosească de o veselie curată, din cauza fricii ce!l tulbură înuna$ 2ai mult încă, dacă ar eamina cineva cu eactitate, ar putea găsi la el multă durere ciar mînainte de osânda faptelor lui, ar putea să găsească durere, zic, ciar în faptul că a îndrăznit a farăul$ Ai de credeţi, apoi vom eamina aceasta la cei ce răpesc averi străine, sau ciar şi la cei posedă averi, fie ele adunate în orice mod$ ?n vreme ce noi stăm departe de orice frică, de oriprimejdie şi groază, să ne încipuim că unul s!a îmbogăţit în linişte, şi că se ocupă fără teamă numcu paza averilor sale, ceea ce este cu neputinţă, însă fie aşa= deci, ce mulţumire are acest om0/ă şistrâns multe averi0 ?nsă tocmai acele averi nu!l lasă a fi mulţumit, căci pe cât timp el va dori

altele mai multe, se vor prelungi şi torturile$

6ofta numai când încetează şi stă pe loc, numai atunci îi procură omului plăcere şi mulţumirfiindcă şi noi când suntem însetaţi, numai atunci ne răcorim când bem pe cât voim= întrucât însă nvom fi însetaţi, ciar de am seca toate izvoarele, mai mare ne va fi tortura= ciar de am îngiţi murâuri, totuşi torturile setei vor fi mai grozave decât orice osândă$ -ot aşa şi tu, dacă vei pofti ciar după ce ai câştigat toate ale lumii, apoi mai mare vei face tortura, şi cu atât mai mare, cu cât de m

multe te!ai îndulcit$ "eci, să nu crezi că în a se îmbogăţi cineva se găseşte plăcerea şi mulţumireci în a nu dori să se îmbogăţească. ?ntrucât doreşti a te îmbogăţi, niciodată nu vei înceta a fi tortur6ofta de bogăţie este un amor nesatisfăcut niciodată, şi cu cât vei înainta mai mult pe această calcu atât mai mult te!ai depărtat de sfârşit$ "eci nu este oare aceasta o enigmă, o abrutizare şi o manebunie)

6rin urmare, să ne depărtăm de rele, sau, mai bine zis, de cel dintâi rău, adică de bogăţii, şi nici csă ne atingem de această poftă, iar de cumva ne!am atinge, să fugim categoric$ /eea ce înţeleptsfătuieşte a face cu femeia desfrânată, zicând: Hereşte-i calea ta de ea şi nu te apropia de ucasei eiG #6ilde (, 9', aceasta o zic şi eu pentru iubitorii de averi$ Dacă cumva vei cădea pe nesimţîn noianul acestei nebunii, cu greu vei putea ieşi de acolo$ După cum când eşti prins în vârtejuriapei nu vei putea scăpa uşor, oricât te!ai strădui, tot aşa, ba încă cu mult mai rău, când vei cădea adâncimea acestei pofte nu vei putea scăpa, şi te vei pierde pe tine însuţi împreună cu toate ale tale

De aceea vă rog5 să ne păzim dintru 0nceput5 şi să &ugim de relele cele mici5 &iindcă din ce



mici se nasc cele mari. Cel ce se deprinde a spune despre /iecare p%cat c% Haceasta nu e nimiccâte puin totul +a pierde. >orba aceasta a introdus răul, a descis tâlarului uşile, aceasta a dărâmzidurile cetăţii, vorba aceasta, zic, că Hasta nu este nimic, a adus tot răul în lume$

-ot aşa se înmulţesc şi bolile trupeşti, când cele mici, sau începutul bolii, este dispreţuit$

"acă 'sav nu ar $i dat mai dinainte drepturile sale de întâi născut, el nu s-ar $i $ăc

nevrednic de binecuvântările tatălui său, şi dacă nu s-ar $i $ăcut pe sine nevrednic de acebinecuvântări, nu ar $i po$tit să ucidă pe $ratele său 'acov.

*i (ain, dacă nu ar $i iubit primul loc, ci ar $i acordat lui "umnezeu acest drept, nu ar $i av

pe cel de-al doilea2 şi iarăşi dacă, având pe cel de-al doilea, ar $i ascultat de s$atul l

"umnezeu, nu ar $i zămislit în el omorul $ratelui său2 şi iarăşi, dacă după ce l-a omorât arvenit la pocăinţă, şi n-ar $i răspuns cu neruşinare lui "umnezeu, care-l chema, nu ar $i su$edupă aceasta acele rele mari.

Deci, dacă cei dinainte de lege, din cauza acestei leneviri, câte puţin şi pe nesimţite ajungeau cila capătul răului, atunci cuget% singur, ce +om p%timi noi care suntem c'emai la mai mari luptdac% nu +om /i cu &%gare de seam%, dac% nu +om preîntâmpina relele, şi dac%, mai înainte dese aprinde /ocul, nu ne +om gr%&i a stinge scânteia relelor.

<şa de pildă, iată ce zic:

îi calci Bur%mântul necontenit6 !u nu te opri doar aici, adică să nu-ţi mai calci 7urământul, nimiceşte chiar 7urământul cu totul, şi la urmă nu vei avea nevoie de osteneală, $iindcă este cu mumai greu ca, o dată ce ai 7urat, să nu-ţi calci 7urământul, decât de a nu 7ura deloc.

Eşti poate &atBocoritor, de/%im%tor şi &%t%uş6 1crie-ţi singur lege de a nu te în$uria şi de a nu răcdeloc, şi atunci împreună cu rădăcina răului se va nimici şi $ructul.

Eşti poate a/emeiat şi des/rânat6 <une-ţi iarăşi singur hotar, şi hotărăşte-te a nu te uita la $emeinici a te duce la teatru, şi nici de a privi în piaţă la $rumuseţi străine. Este cu mult mai uşor a nvedea de la început o $emeie $rumoasă, decât a o vedea şi a scoate din tine po$ta după ea, în acela



timp a scoate şi tulburarea ce ţi-a pricinuit vederea ei. Luptele sunt mai uşoare la început, ba încnu avem nevoie de luptă dacă nu deschidem uşa duşmanului, şi dacă nu vom primi nici chisămânţa răului. "e aceea şi >ristos îl pedepseşte pe cel ce priveşte $emeia cu nesaţ, ca ast$el să napere de o mai mare durere2 de aceea, zic, porunceşte a scoate din casă pe duşman înainte de deveni puternic, că atunci e şi mai uşor a-l scoate.

Care este necesitatea de lucruri prisositoare6 Ce ne+oie te sileşte a te apuca la ceart% cu cpotri+nici, când premiul îi st% de /a% şi /%r% lupt%, şi când poi a-l lua mai înainte c'iar dlupt%6 5u este atâta osteneală a vedea femei frumoase, pe cât este de a te stăpâni după ce le!văzut, ba ciar de a nu le vedea nu este nici o osteneală, pe când osteneala şi sudoarea cea mulvine după ce le!ai văzut$

şadar, când şi osteneala este mai mic% K deşi nici nu o poate numi cine+a osteneal% K şi când câştigul este mai mare, de ce atunci c%ut%m singuri a c%dea în noianul nenum%ratelor r%ut%i6nu este numai mai uşor a nu vedea femeie, ci încă de a te găsi şi mai curat de această poftă= ducum şi pentru cel ce o vede este mai greu a se izbăvi de osteneală şi de pata ce o are, dacă se mpoate numi izbăvire$

/el ce nu vede o fată frumoasă, este curat de pofta izvorâtă de aici, pe când cel ce doreşte a vedemai întâi îşi înjoseşte cugetul cu astfel de gânduri, şi după ce îl întină de nenumărate ori, apoi îscoate pe faţă pata rezultată din poftă, dacă o mai scoate$ $e aceea tocmai şi 7ristos, ca nu cum+s% p%timim în acest /el, nu împiedic% numai omorul, ci c'iar şi mânia, nu numai des/rânarea, şi pri+irea nes%ioas%, nu numai c%lcarea Bur%mântului, sau Bur%mântul /als, ci c'iar de a se Bucine+a, /ie pentru orice.

Ai nu s!a mărginit numai aici, sau ca măsura virtuţii să rămână aici, ci, fiindcă el a legiferat acesteapoi a mers mai departe$ 8prind omorul şi poruncind a fi curat de mânie, porunceşte în acelaşi tim

ca cineva să fie gata a pătimi şi rele, şi încă să se pregătească de a pătimi nu numai atât cât voieşduşmanul, ci de a merge încă şi mai departe, şi astfel a birui furia aceluia prin prisosinţa dragosteia fîlosofiei sale$ /ăci n!a zis el: HDacă te va lovi pe obrazul drept, tu rabdă cu bărbăţie, şi fii liniştici a adăugat cu aceea de a!i da şi celălalt obraz să!l lovească$ H4ntoarce-i, "ice, şi pe cel%laltG #2a(, *'$ <ceasta este biruinţă strălucită, de a!i da aceluia mai mult încă decât voieşte el, şi otarepoftei lui rele a le covârşi cu îmbelşugarea răbdării tale$ <stfel şi furia lui o vei doborî, şi răsplacel dintâi o vei lua din nou, şi, într!un cuvânt, vei împrăştia mânia lui$



6e lângă toate acestea, tu!ţi faci prin această purtare sufletul înţelept şi vei căpăta din partea tuturmii de laude, iar bănuiala ce era asupra ta prin acele vorbe degrabă o vei împrăştia$ De voieşti poasă te răzbuni pe acela, nu e nici o îndoială că, într!un fel, vei avea şi aceasta cu prisosinţă, fiind?nsuşi Dumnezeu îl va pedepsi pentru cele vorbite= iar ciar şi mai înainte de acea pedeapsînţelepciunea ta îi va pricinui ea însăşi lovitura cea mai grea$ Aimic nu poate atinge mai mult pe cce ne &atBocoresc decât simplul /apt c% noi râdem de toate &atBocurile lor.

cestea toate cugetându-le, s% /ugim dar, iu&iilor, de micimea su/leteasc% şi s% alerg%m splimanul îndelungii r%&d%ri, ca ast/el şi aici s% a/l%m odi'n% su/letelor noastre, dup% cum'ot%rât şi 7ristos, şi s% ne &ucur%m şi de +eşnicele &un%t%i, prin 'arul şi iu&irea de oameni$omnului nostru )isus 7ristos, C%ruia împreun% cu =at%l şi cu 2/ântul $u' se cu+ine sla+a +ecii +ecilor.

mi

%&'ntul 7icolae Velimirovici - Predică la duminica a patra după Rusalii - Evanghelia credin



Matei 8, 5-

Cum s% se mântuiasc% un om lipsit de smerenie, de &lândee, de supunere şi de ascultare /a% d$umne"eu 6

Cum s% se mântuiasc% necredinciosul şi p%c%tosul Hdac% dreptul a&ia se mântuieşteG #I 6etru)9' 6

<pa nu se adună pe crestele munţilor ci în locuri joase, adânci$ 5ici &inecu+ântarea lui $umne"nu se s%l%şluieşte în cei mândri, care se umflă pe sine în faţa "ui, ci în cei smerii şi &lân"i, care sau adâncit inima prin smerenie şi &lândee, prin înc'inare înaintea m%reiei lui $umne"eu ascultare de +oia 2a.



/ând o viţă de vie nobilă, îndelung îngrijită, se mânează şi se usucă, gospodarul o taie şi o aruncă foc şi în locul ei sădeşte o viţă sălbatică$

/ând fiul uită dragostea părintească şi se ridică împotriva tatălui său, ce va face acesta 0 ?l va alundin casa sa pe fiu şi va înfia pe străin$/um e în natură, aşa e şi între oameni$ 5ecredincioşii spun: /utare şi cutare lucru e după natură, după legile noastre= cei care au credinţă însă nu vorbesc în $elul acesta. Ei, care au dat la o parperdeaua legilor $ireşti şi omeneşti şi au privit în ochii strălucitori ai tainei veşnicei libertăvorbesc alt$el.

+i spun: lucrul acesta se întâmpl% din +oia lui $umne"eu şi spre &inele nostru.

$umne"eu scrie cu degetul 2%u, dar scrierea Lui tip%rit% cu /oc şi cu $u' în lucruri şi întâmpl%n-o pot p%trunde dintre oameni decât aceia care sunt în stare s% o citeasc%. /ei înaintea ocilcărora firea şi viaţa stau ca un maldăr de litere moarte, lipsite de noimă, vorbesc de Hîntâmplare$

H-ot ce se întâmplă, zic ei, He din întâmplare$ 6rin aceasta ei înţeleg că tot mormanul acela

litere se mişcă şi se amestecă singur, din amestecătură ieşind o întâmplare sau alta$

"e n-ar $i "umnezeu un "umnezeu al milei şi al îndurării, ce-ar mai râde de nebunia acesttâlcuitori de lume şi viaţă & Dar e cineva care râde cu răutate de nebunia lor: duul cel răvrăjmaşul neamului omenesc, cel fără de milă şi cruţare$

; gâsc% p%şind pe un co+or întins într-o gr%din%, poate +a crede c% i"+oadele şi culorile sunacolo din întâmplare, sau poate c'iar c% au crescut din p%mânt ca iar&a. tâta e mintea gâşte$ar es%torul care a ur"it co+orul şi l-a esut ştie c% n-a ieşit la +oia întâmpl%rii, dup% cum ştie

ce însemnea"% orice am%nunt al desenului şi culorii, şi de ce desenul şi culoarea sunt cum sunAumai cine a esut co+orul cu mâna lui poate s% îneleag% es%tura, şi cei c%rora el ledesluşeşte.

şa se preum&l% şi necredincioşii pe minunatul co+or al lumii şi +or&esc de HîntâmplareG. numai $umne"eu, care a esut lumea, cunoaşte înelesul /iec%rui /ir $umne"eu şi cei c%rorEl le desluşeşte.

Isaia a văzut, şi a scris: Hşa "ice $omnul# 2%l%şluiesc într-un loc înalt şi s/ânt şi sunt cu csmerii şi în/râni, ca s% în+iore" pe cei cu du'ul umilit şi s% îm&%r&%te" pe cei cu inima /rânt

#Isaia (%,)('$

Aşadar5 aici pe păm'nt Dumnezeu este numai cu cei cu inimă 0n&r'ntă şi duhul umilit. Icelor cu care este5 Dumnezeu le dezvăluie tainele lumii şi ale vieii5 şi ad'ncimile duhovniceşa tot ceea ce El a scris prin 0mpre1urări şi lucruri.+raam, )saac, )aco+, )osi/, Moise şi $a+id, toi aceştia au a+ut inim% în/rânt% şi du' umilit, şi aceea $umne"eu a /ost cu ei, şi le-a /%g%duit s% /ie şi cu urmaşii lor cât% +reme şi aceştia +orcu inim% în/rânt% şi smerit%.



$ar când deasa leg%tur% cu $umne"eu îl /ace pe om mândru, omul cade într-o pier"anie mgrea decât cei care n-au a+ut cunoştin% şi apropiere de $umne"eu.(el mai bun eFemplu îl avem chiar în israeliţi, coborâtori din mări şi lui "umnezeu plăcuţii părinpomeniţi mai sus.3emaiîncăpându-şi în sine de multa apropiere de "umnezeul cel adevărapoporul acesta a început să se uite la celelalte neamuri ca la pra$ul de pe pragurile lui "umneze"ar cu aceasta şi-a pricinuit ruinarea, pentru că mândria într-atât l-a orbit, încât din toadescoperirile $ăcute de "umnezeu prin pro$eţi şi prin plăcuţii 1ăi una doar a priceput% că el<oporul Ales.

Duul şi înţelesul revelaţiei celei veci a lui Dumnezeu s!a spulberat pentru ei cu totul, iar 1fân1criere a început să joace în faţa ocilor acestui popor ca o încâlcitură de litere de neînţeles$

/ând 4ristos a venit cu o descoperire nouă, poporul evreu în orbenia şi ignoranţa lui nu numai căcăzut pe aceeaşi treaptă cu neamurile păgâne, dar învârtoşat la inimă fiind şi cu vederea întunecata ajuns în multe privinţe ciar mai prejos decât păgânii$

Evanghelia de astăzi ne arată cum priveşte #ântuitorul lucrul acesta.

Ae arat% s%n%tatea între &olna+i şi &oala între cei s%n%toşi, credina între p%gâni şi necredinîntre cei ce se l%udau a /i poporul ales şi a a+ea credina cea mai curat%.Evanghelia aceasta a $ost scrisă drept învăţătură pentru toate vremurile şi pentru toate popoarepotrivindu-se la $el de bine şi nouă celor de astăzi.

E o 0nvăătură tăioasă ca sa,ia heruvimică5 limpede ca lumina zilei5 neaşteptată şi proaspăca &loarea de munteF ca să ne străpungă cu ascuişul ei5 să ne lumineze cu limpezimea ei5 şi ne scoată din apatia şi nepăsarea noastră. Li mai cu seamă să ne aducă aminte noucreştinilor ca nu cumva să ne &ălim cu mersul la ,iserică5 cu rugăciunea şi cu mărturisirea

+ristos5 spre a vedea la Mudecata de Apoi că cei dina&ara 9isericii au &ost găsii cu mai mulcredină şi &apte ,une dec't noi.

HPe când intra )isus în Capernaum, s-a apropiat de El un sutaş, rugându-L şi "icând# $oamnsluga mea "ace în cas%, sl%&%nog, cumplit c'inuidu-seG.<cest sutaş era un fel de ofiţer în garnizoana din /apernaum, cel mai însemnat oraş de la mar3alileii$ Dacă era direct în slujba @omei sau sub autoritatea lui Irod <ntipa, este o cestiusecundară, deşi mai probabil era sub stăpânirea @omei$ "ucrul de seamă e că acest sutaş esa păgşi nu iudeu$

Este primul o$iţer roman pomenit în Evanghelie c-a venit la credinţa în >ristos.

Altul este sutaşul de stra7ă lângă (ruce, cel care văzând în$ricoşătoarele semne care a zguduit $irea când >ristos *i-a dat ultima su$lare , a strigat% HCu ade+%rat iul l $umne"eu a /ost acesta@ G +#atei 6, ;40.

#ai este apoi (orneliu, sutaşul din (ezareea botezat de Apostolul <avel +apte 80.

/u toate că erau păgâni , aceştia au pătruns adevărul şi viaţa în 4ristos şi au ajuns la credinţă mrepede decât coortele cărturarilor învăţaţi, dar orbi$



H$oamne, sluga mea "ace în cas%, sl%&%nog, cumplit c'inuindu-seG.

5u era neapărat o slugă, potrivit cuvântului grecesc #păiş' folosit în +vangelie, ci un fecior, un fde ordonanţă, soldat pesemne la fel cu cel care cerea ajutor pentru dânsul$ 6aralizia e o boacumplită, iar tânărul, aşa cum ne povesteşte 1fântul "uca, se afla în pragul morţii$ 1e vede că sutaşţinea la el şi, auzind că 4ristos a ajuns la /apernaum, s!a ostenit să meargă şi să!" roage să vină ajutorul tânărului bolnav$

8ricine citeşte istoria aceasta povestită de cei doi +vangelişti, 2atei şi "uca, va socoti că între cedouă istorisiri este o mare deosebire$ ;atei scrie că sutaşul a venit 0nsuşi la +ristos rugămintea sa, pe c'nd uca zice că el a trimis mai 0nt'i mi1locitori dintre ,ătr'nii iudeilor iapoi5 &iind Domnul 0n drum spre casa lui5 a trimis prieteni care să-i spună că nu tre,uie să ostenească să vină p'nă la d'nsul pentru că el5 sutaşul5 nu este vrednic de acesteaJ citransmis el5 Hspune cu cu+ântul şi se +a t%m%dui sluga meaG.Deosebire este , într!adevăr, între aceste două istorisiri, dar contradicţie nu$)ar deose&irea st% în /aptul c% Matei nu pomeneşte de cele dou% solii trimise mai întâi $omnulde sutaş iar Luca nu pomeneşte +enirea acestuia, cu toat% smerenia sa, /a% c%tre /a% c

$omnul.

8mul duovnicesc se bucură de această frumoasă întregire a celor doi +vangelişti unul printr!altu

şa cum spune 2/ântul )oan :ur% de ur , dac% toate istorisirile ar /i /ost la toi E+ang'eliştii /el, ar /i putut spune cine+a c% ei au copiat unul de la altul.

$e ce ar mai /i tre&uit atunci s% /ie patru E+ang'elii şi patru E+ang'elişti 6 ?n orice instanţă de pământ ajunge mărturia a doi oameni pentru ca lucrul să fie crezut$ Dumnezeu ne dă însă, cu c

patru +vangelişti, de două ori doi martori, pentru ca cei ce vor să se mântuiască să creadă făîmpiedicare iar cei ce caută pierzania să nu aibă nici o acoperire$

4nc% ne-a mai dat $umne"eu patru E+ang'elişti, cu toate c% ar /i putut re+%rsa toaînelepciunea spre mântuire într-unul singur, pentru ca, +%"ând cum se întregesc între dânşii, sîn+%%m a /ace şi noi aşa în +ia%, potri+it cu /eluritele daruri pe care le primim /iecare de $umne"eu #I /orinteni )&'$

7iind mădulare ale aceluiaşi -rup, întrajutorându!se şi sprijinindu!se mădularele după rostul lo-rupul Hîşi s%+ârşeşte creştereaG #+feseni B,)E'$

/u cele două istorisiri, avem în faţă o icoană limpede a celor petrecute$ 2utaşul, au"ind puteream%rirea lui 7ristos, şi simindu-se pe sine p%c%tos şi ne+rednic, a trimis la $omnul pe niş&%trâni ai iudeilor ca s%-L roage s% +in% la dânsul. Au era sigur c% $omnul +a &ine+oi s% /aaceasta. !i-o /i spus omul# H Eu sunt un înc'in%tor la idoli, un p%c%tos cum o s% aud% de mino s% şi +ad%, cu p%trunderea pe care o are, lucrul acesta. Cine ştie de se +a în+oi sau nu s% intîn casa mea 6 2% trimit mai &ine pe iudei şi dac% +a spune nu, lor le spune, iar dac% +a "ice dmai +edem noiG



$ar când a +%"ut c% $omnul +ine, s-a tul&urat adânc. tunci şi-a trimis prietenii s%-i spun% l7ristos s% nu +in% pân% la dânsul, c%ci este p%c%tos şi ne+rednic, ci doar s% spun% cu cu+ântul, &olna+ul are s% e +indece. $ar numai ce-au sosit prietenii, c% a aBuns în urma lor şi sutaşul. $r%scolit ce era, nu putea s% stea locului acas%. Cum, s% +in% El su& acoperişul lui 6 Au, cu niun c'ip prietenii lui nu ştiu înc% cine-i El, deci n-o s% /ie în stare s%-) spun% ce se cu+ine. Cdespre &%trânii iudei, sutaşul tre&uie s% /i ştiut c% parte din ei erau potri+nici lui 7ristos şi ncredeau în El. şadar s-a gr%&it s%-) ias% c'iar el în întâmpinare, mai ales ştiind acum c

$omnul n-are s%-l resping% umilindu-l în /aa mulimii, c%ci era o/ier.'udeii îl vorbiseră de bine pe sutaş în $aţa lui >ristos% H*rednic este s%-i /aci lui aceasta c%iu&eşte neamul nostru şi sinagoga el ne-a "idit-oG #"uca %,B!('$ "ar toate cele spuse de ei natingeau miezul lucrului. Ei preţuiau vrednicia sutaşului după câştigul lor.

?ndeobşte, ofiţerii şi oficialii romani se uitau de sus la iudei, pe când acesta nu$ H2inagoga el ne"idit-oG (u alte cuvinte% (heltuie banii lui, noi îi economisim pe-ai noştri. 3e-a clădit pe banii lui un lde rugăciune de care aveam nevoie, şi pe care alt$el ar $i trebuit să-l plătim noi.B6arcă ar fi vorbit cu /aiafa, nu cu 4ristos F 4ristos însă nu le!a răspuns nimic la aceasta, ci Hmerg

cu ei$ <tunci I!au ieşit înainte prietenii sutaşului şi, în urmă, sutaşul însuşi$

2tând /a% în /a% cu 7ristos, sutaşul a tre&uit, desigur, s%-) spun% şi el cu gura lui totul lucrupe care $omnul le mai au"ise o dat% de la ceilali9. H!i i-a "is )isus# *enind, îl +oi +indecaG.

>edeţi cum vorbeşte Unul care are putere F 5u zice: H1ă mai vedem F*i, de astă dată, nici nu întreabă, cum i-a întrebat pe alţii% (rezi tu că pot $ace aceasta )B $ocitise în inima acestui om, îi +%"use credina. şa c% îi spune 'ot%rât, cum nici un doctor nîndr%"neşte s% spun%# H!i i-a "is )isus# *enind, îl +oi +indecaG.

nume a +or&it $omnul cu atâta limpe"ime şi 'ot%râre, ca s% poat% a+ea r%spunsul sutaşului d/a% cu iudeii, pentru c% $umne"eu lucrea"% în aşa /el încât lucrarea Lui atinge mai mulplanuri deodat%.

7ristos +oia ca /apta s% aBute mai multora# s% +indece &olna+ul, s% arate credina cea maresutaşului, s% mustre necredina iudeilor şi s% dea glas pro/eiei despre împ%r%ie despre cei aşteapt% s% intre în împ%r%ie, dar nu +or intra, şi despre cei ce nu aşteapt% nicidecum s% intrdar +or intra.

H$ar sutaşul, r%spun"ând, i-a "is# $oamne, nu sunt +rednic s% intri su& acoperişul meu, ci num"i cu cu+ântul şi se +a +indeca sluga meaG.

/e deosebire uriaşă între credinţa arzătoare a acestui om şi crezările îngeţate, de formă, afariseilor F Deosebire nu mai mică decât între un foc care arde şi un foc zugrăvit$/ând unul din farisei a poftit odată pe 4ristos la o cină în casa sa, socotea că!I face Domnuluimare cinste, şi nicidecum că Domnul, venind, l!ar onora cu ceva pe el şi casa lui$ 8braznic mândru cum era, şi!a uitat până şi de legile ospeţiei: n-a adus musa/irului s%u nici ap% s%-!i spepicioarele, nici nu L-a îm&r%işat de &un-+enit, nici nu )-a uns capul cu miresme #"uca %, BB!E'



Uitaţi!vă acum la acest păgân căruia nu i!a fost dat să audă de 2oise şi de profeţi= spre a deoselumina de întuneric, adevărul de minciună, el are drept singură făclie doar fireasca minte$

Cum se smereşte, cum se c%leşte înaintea $omnului@ ;rice om din Capernaum ar /i /ost onors% intre în casa lui, şi el ştie prea&ine lucrul acesta dar pe 7ristos nu-L socoteşte om o&işnuit $umne"eu.$e aceea şi spune# HAu sunt +rednic s% intri su& acoperişul meuG.

!e credină tare 0n +ristos şi 0n puterea ui HAumai "i cu cu+ântulG şi boala va fi învinsă, se ridica sluga mea F <postolului 6etru i!a trebuit multă vreme ca să ajungă la o asemenea credinţă$

%utaşul a simit 0n +ristos cerulF &oc din cer şi lumină din cer. De ce să intre sub acoperişul satâta foc când este de!ajuns doar o scânteie 0 De ce tot soarele când e destul o rază 0

Dacă sutaşul ar fi cunoscut 1cripturile aşa cum le cunoaştem noi astăzi, i!ar fi putut spuDomnului: -u, care prin cuvântul -ău ai zidit lumea şi pe om, poţi să!l tămăduieşti pe bolnav doar un cuvântF <junge un cuvânt al -ău, pentru că e mai tare ca focul şi mai strălucitor ca rasoarelui= Hnumai zi cu cuvântulF

8, cât de tare ar trebui să ne ruşineze pe noi cei de astăzi marea credinţă a acestui păgân F 5cunoaştem 1cripturile, dar cât de puţină credinţă avem F

"ar sutaşul nu se opreşte aici2 el eFplică acum lui >ristos cum anume crede el% HC% şi eu sunt osu& st%pânirea altora şi am su& mine ostaşi şi-i spun acestuia# $u-te, şi se duce şi celuilalt# *inşi +ine şi slugii mele# % aceasta, şi /aceG.

Ce-i un sutaş 6 <re sub ascultarea lui o sută de soldaţi, în vreme ce el însuşi e la ordinele altor

sută F /ei de sub comanda lui trebuie să facă ce spune el$ 8ri dacă el, om aflat sub o autoritate mumai mare decât a sa, şi căruia i s!a dat putere puţină, poate porunci soldaţilor şi slugilor sale, cu cmai mult 4ristos, care nu e în puterea nimănui, care e ?nsuşi puterea de deasupra firii şi oamenilorAi dacă atâţia oameni se supun cuvântului unui sutaş, cum s% nu se supun% toate lucruricu+ântului lui $umne"eu care este puternic ca +iaa, ascuit ca sa&ia, groa"nic ca &iciul #Deuteronom &!BE= 6ilde &, &!E'= Ioan )&, (= +feseni E, )%'0

Care sunt soldaii şi slugile lui 7ristos 6 ;are nu orice /%ptur% e înrolat% în oştirea Lui 64ngerii, s/inii şi toi oamenii cu /rica lui $umne"eu nu sunt soldaii lui 7ristos 62ti'iile, &oala, moartea, nu-s slugile Lui 6

Domnul porunceşte vieţii: HIntră în făptura aceasta, şi intră= H>ino înapoi, şi vine$

+l trimite viaţa= +l îngăduie boala şi moartea= +l vindecă şi +l învie morţii$

"a cuvântul 1ău oştile îngereşti se pleacă precum la suflarea unui vânt puternic$HEl a "is şi s-au /%cut, El a poruncit şi s-au "iditG #6salm &, *'$

5imeni nu poate sta înaintea puterii "ui, nimeni nu se poate împotrivi cuvântului "ui$ HAiciodat%

a +or&it un om aşa cum +or&eşte acest ;mG #Ioan %, BE'$



+l nu vorbeşte ca unul de sub porunca altuia, ci ca un 1tăpân, Hca unul care are putereG #2atei&*'$

)at% cum este Cel pe care L-a rugat sutaşul# 2% scoi &oala dintr-un om parali"at nu-i o lucrape care s-o poat% s%+ârşi un muritor dar pentru 7ristos e puin lucru El nici nu are ne+oie s%+ad% pe &olna+ nu are de ce s%-l apuce de mân% şi s%-l ridice. La El /apta se împlineşte num

Hcu cu+ântulG.Hu"ind acestea, )isus s-a minunat şi a "is celor ce +eneau dup% El# de+%rat gr%iesc +ou%# Aiîn )srael n-am g%sit atâta credin%G.

$ar de ce se minunea"% 7ristos dac% ştie dinainte ce +a spune sutaşul 6 $oar El a c'emat acer%spuns când a spus# H*enind, îl +oi +indecaG.$e ce se mai mir% acum 6

• 1e minunează spre învăţătura celor ce sunt cu dânsul$• 1e minunează spre a le arăta ce este de minune în lumea aceasta$• 1e minunează de credinţa cea mare a acestui om ca să!i înveţe pe următorii 1ăi să

minuneze şi ei de credinţa lui cea mare$?ntr!adevăr, nimic pe lume nu-i mai de mirare dec't credina tare a unui om.

Au s-a minunat 7ristos cât de /rumoas% e marea :alileii, c%ci ce-i acea /rumusee plâng% /rumuseea cerurilor desc'ise înaintea oc'ilor 2%i 6

5ici nu s!a minunat de înţelepciunea, de averea sau de puterea cuiva= pentru că toate sunimic pe lângă înţelepciunea, bogăţia şi puterea din împărăţia lui Dumnezeu$

5u s!a minunat nici de marea adunare naţională la praznicul din Ierusalim, pentru căsărăcăcioasă şi puţină pe lângă slăvita adunare a îngerilor din cer, care a stat înaintea "ui la întemeierea lumii$

/ând lumea admiră frumuseţea şi măreţia -emplului lui 1olomon, +l vorbeşte de nimicirea lui dtemelii$%ingură credina acestui om e vrednică de minunare. E cel mai mare şi mai &rumos lucru de păm'nt.6rin credinţă robul e liber, năimitul se face fiu al lui Dumnezeu şi muritorul are viaţa veşnică$

/ând dreptul Iov zăcea plin de răni pe maldărul de cenuşă rămas din casă şi din copiii săi, credinţaa rămas nevătămată$ Din mijlocul plăgilor şi durerilor a strigat: H!i a/ar% din trupul meu +oi +edpe $umne"eu. Pe El 4l +oi +edea şi oc'ii mei 4l +or pri+iG #Iov, )*, &E!%'$

a% de cine !i-a ar%tat $omnul uimirea 6a% de cei Hce +eneau dup% ElG $ ceştia erau apostolii 2%i.1!a minunat ca să le fie spre învăţătură$ Desigur că şi ceilalţi iudei care mergeau cu +l la casutaşului au auzit cuvântul cu care s!a minunat Domnul: Hde+%rat gr%iesc +ou%# Aici în )srael am g%sit atâta credin%G.



5ici în Israel, unde credinţa ar fi trebuit să fie mai mare decât la oricare alt popor, pentru că DomnAi!a arătat acolo încă de la început puterea, dragostea şi purtarea de grijă, făcând înaintea lor semnşi minuni mari şi grăindu!le cuvinte de foc prin profeţi$ Dar în Israel credinţa se uscase aproape totul, iar fiii aleşi se răzvrătiseră împotriva -atălui lor, plecaseră cu inima şi cu mintea de lângă -alor, orbind la minte şi împietrind la inimă$

3ici chiar apostolii, la început +<etru, ca să nu mai vorbim de 'uda0 nu au avut atâta credinţă >ristos ca acest o$iţer roman2 nici surorile lui Lazăr, în casa cărora intra adesea >ristos2 nneamurile şi prietenii 1ăi din 3azaret, printre care crescuse.<cum 4ristos, văzător în Du până la sfârşitul veacurilor, face o profeţie amară pentru iudei dspre bucurie neamurilor: HMuli de la r%s%rit şi de la apus +or +eni şi +or sta la mas% cu +raamcu )saac şi cu )aco+ în împ%r%ia cerurilor. )ar /iii împ%r%iei +or /i aruncai în întunericul cmai din a/ar% acolo +a /i plângerea şi scrâşnirea dinilorG.

6rofeţia aceasta s!a împlinit şi se împlineşte până astăzi$ "a răsărit şi la apus de iudei trăiau popoapăgâne$

Q=eo/ilact "ice# H$omnul nu a spus# Jmuli p%gâniR ci# HMuli de la r%s%rit şi de la apusG, cu toac% /%r% îndoial% îi are în +edere pe p%gâni. $e ce nu a spus Jp%gâniR6 Ca s% nu-i sminteasc% piudei, de aceea a spus# HMuli de la r%s%rit şi de la apusG.S

2ulţi au venit la credinţă cu neamul întreg: armenii şi abisinienii, grecii şi romanii, şi toapopoarele +uropei= în alte ţări, doar unii au ajuns creştini: dintre arabi şi egipteni, indieni şi persiacinezi şi japonezi, negri şi malaiezi, pe Hcând fiii împărăţiei #adică iudeii'au rămas neclintiţi necredinţă până astăzi= şi de aceea sunt împrăştiaţi peste tot pământul, alungaţi de la vetrele lor, ur

şi dispreţuiţi de popoarele între care se pripăşesc$Ai viaţa lor pe pământ s!a făcut întuneric, plâns scrâşnirea dinţilor$

Dar în lumea cealaltă, la masă fără de moarte a părinţilor lor, <vraam, Isaac şi Iacov, vor fi mmulte neamuri din toate colţurile lumii decât iudei$ Ai în acea lume pentru Hfiii împărăţiei Hvaiarăşi întuneric, plâns şi scrâşnirea dinţilor$

3ospodarul smulge vita uscată şi o aruncă în foc şi în locul ei sădeşte mlădiţe de vie sălbatic$omnul +a desp%ri pe /iii r%"+r%tii ai =at%lui lor de 2ine în +eci, şi în locul lor +a în/ia pstr%ini. !i aşa cel ales +a /i lep%dat iar cel lep%dat +a /i ales. !i cei de pe urm% +or /i cei dintâi, i

cei dintâi +or /i cei de pe urm%. Iar sutaşului i!a spus Iisus: H$u-te în drumul t%u, şi /ac%-se dupcredina taG.Ai s!a tămăduit sluga lui ciar în ceasul acela$ După profeţie a săvârşit minunea, nu numai răsplată a credinţei ci şi ca întăririre a marii profeţii$ < spus cuvântul, şi s!a vindecat sluga$

După cum la zidirea dintâi H$umne"eu a "is, şi a /ost aşaG , acum la zidirea cea nouă, Domnspune şi se face$

6araliticul pe care nu!l putea ridica toată împărăţia @omei, s!a sculat la dumnezeiescul cuvânt

2ântuitorului şi s!a vindecat$



oala e sluga lui $umne"eu şi când $umne"eu spune# HPleac%G, se duce, iar când spunH*inoG, +ine.

Colnavul s!a făcut sănătos fără leacuri şi unsori, pentru că slujitorul a auzit porunca 1tăpânului şi sdus$

7u doctoriile şi unsorile vindecăF ci Dumnezeu. Dumnezeu vindecă5 &ie nemi1locit pr

cuv'ntul %ău5 &ie mi1locit prin leacuri N după credina omului. 7ici un leac din lume nu poast'rpi ,oala &ără puterea5 prezena şi cuv'ntul lui Dumnezeu.

2la+% $umne"eului Celui *iu pentru /%r% de num%r t%m%duirile 2ale asupra credincioşilor 2prin cu+ântul 2%u cel puternic, din +remurile trecute şi din "iua de ast%"i.

Ae înc'in%m s/ântului şi puternicului 2%u cu+ânt, cu care "ideşte iar%şi, +indec% &olna+ii, ridipe cei c%"ui toate în )isus 7ristos iul 2%u cel nul-n%scut, $omnul şi Mântuitorul nostru în puterea 2/ântului $u'.

Cu oştile îngerilor şi ale s/inilor ne înc'in%m =at%lui, şi iului, şi 2/ântului $u', =reimea cea o /iin% şi nedesp%rit%, acum şi pururea şi în +ecii +ecilor.

mi

%&'ntul 4eo&an 8ăvor'tul ) 4'lcuiri



H=om. 5, -6/2 #t. , ;-/I.

!e credină avea sutaşul -a uimit chiar şi pe Domnul. Ea st% în aceea c% L-a m%rturisit p

$omnul ca $umne"eu al tuturor, 2t%pân totputernic al tuturor celor ce sunt de aceea L-a rugat# HIi numai un cu+ânt şi se +a +indeca sluga mea. Cred c% toate sunt supuse Tie şi asculde porunca =aG.

<ceastă credinţă o cere Domnul de la toţi ceilalţi= această credinţă o cere şi de la noi$ /el ce aasemenea credinţă nu duce lipsă de nimic şi orice ar cere primeşte$

<şa a făgăduit Domnul însuşi$ ;, de-am a+ea şi noi m%car o urm% a acestei credine@ $ar aceasta e un dar, iar darul acesta tre&uie cerut, şi cerut cu credin%.

1ă!) cerem, dar, cel puţin cu simţământul că avem nevoie de el= să!) cerem cu stăruinţă, fără cruţăm osteneala, ajutându!) totodată să se înfiripe în noi, prin cugetări potrivite şi în primul rân

prin supunerea faţă de poruncile lui Dumnezeu$



/ăpitanul roman se roagă pentru ordonanţă$$$

$ar nu numai rug%ciune, nu numai iu&ire de om, ca om, ci şi credin% +rednic% de $umne"e2utaşul roman L-a recunoscut pe )isus, $umne"eu.

Iudeii n!au putut face aceasta$

Aceasta -a mirat pe Iisus şi -a ,ucurat.

1ăvârşirea minunii nu ne mai miră$ 5u l!a mirat poate nici pe sutaş, de vreme ce aceasta era, du

credinţa sa, un fapt de la sine înţeles şi fără discuţie$

Cam ce-am putea potri+i pentru noi, din E+ang'elia cu sutaşul 6 !red că acesteaF

(e preţ are, înaintea lui "umnezeu, credinţa $ără discuţie în 'isus >ristos, ca "umnezeu.

(e bucurie-' $ăceau lui 'isus dovezile iubirii de oameni, - şi mai ales când aceştia

neînsemnaţi.

(ă nu-i neapărat de trebuinţă să vie #ântuitorul personal, pe 7os, oarecum, ca să

săvârşească lucrul lui "umnezeu.

(ă ar $i bine să avem şi noi smerenia pe care o avea sutaşul, a nevredniciei de-a intr

"umnezeu în casa noastră, - că tocmai această smerenie îl sileşte să vie şi să pună la rân

ale noastre, toate.

(ă numai o viaţă curată e în stare să asigure darurile acestea su$leteşti, care L-au bucurat p

'isus.

1ă-i $im recunoscători acelui sutaş roman, că ne-a dat model de credinţă şi curăţ

su$letească.



1ă-i $im recunoscători că, în locul nostru, totuşi s-a găsit cineva să-L bucure pe 'isus. Au m

$ost şi alţii% #arta şi #aria, surorile lui Lazăr2 cu Lazăr era prieten. Avea şi alţi Lazări, imai pe urmă L-au bucurat cuvintele înţelepte ale tâlharului de pe cruce.

m &%gat de seam% c% ori de câte ori &ucura cine+a pe )isus, )isus s%lta cu $u'ul şi spune

lucruri pri+itoare la +iaa +iitoare. şa a /ost şi cu prileBul &ucuriei pe care i-a /acut-o sutaşutunci a descoperit )isus soarta e+reilor pân% la s/ârşitul lumii# c% +or r%mâne cei mai de purm%, deşi au /ost c'emai cei dintâi în împ%r%ia lui $umne"eu.

Dar dacă noi, creştinii, suntem înaintea lor, aceasta n!o putem menţine decât cu credinţa dumodelul sutaşului$

Prislop. 10.*)).>

2merenie romană

:%seşti calit%i su/leteşti unde nu te aştepi. /ăpitanul roman al oraşului /apernaum, dator să fasimţită în Israel geara <Luilei romane, dă trei dovezi de om, care au mirat profund şi pe Iisus$

@omanul acesta era democrat: alerga până la Dumnezeu pentru ordonanţa sa= şi iubea şi pe cei de neam, pe iudei, pe care trebuia să!i apese, după rosturile lui oficiale printre ei$ omanul acescredea în $umne"eu, nu în zeii romani$ !i credea &ine în $umne"eu# în atotputernicia, atotpre"ena - şi deci în puterea la distan%, peste orice distan%, a Cu+ântului lui $umne"eu. Ecredea şi ce nu credeau iudeii# c% )isus e $umne"eu.

Ai în sfârşit, e omul real, care a trimis lui Iisus cuvintele: ,$oamne nu te osteni, c% nu sunt +redns% intri su& acoperişul meu, de aceea nici pe mine nu m-am socotit +rednic s% +in la tine, ci "i ucu+ânt numai, şi se +a t%m%dui sluga meaD.

<oate nicăieri pe pământ n-a găsit 'isus atâta smerenie. De aceea l!a şi ridicat mai presus de IsraC%pitanul roman din Capernaum era deodat%# omul ordinei, al st%pânirii romane, omul iu&ide oameni, omul iu&irii şi credinei în $umne"eu şi omul smereniei.



8m concret şi totuşi duovnicesc: reprezenta o centurie de ostaşi, dar mai mult, reprezenta un sspiritual a multe centurii de sfinţi$

De aşa oameni ascultă Dumnezeu în toate vremile$$$

/ine ştie dacă nu, sub cipul vameşului, Iisus a ascuns tocmai calităţile sutaşului din /apernaum, care!l dădea lumii model iubit de Dumnezeu$$$

Prislop, 2âm&%t% UU)) 1.U.> Luca (,1-1

Părintele Arhimandrit 4eo&il Părăian ) Predică la Duminica a *-a după Rusalii - Virtuilesutaşului - virtuile noastre



$in HCredina lucr%toare prin iu&ire

HAici în )srael n-am a/lat atâta credin%G

6rea /uvioase părinte stareţ, iubiţi fraţi şi iubiţi credincioşi, 6rin cele ce s!au citit din 1fân+vangelie la această "iturgie, ne!am întâlnit cu o altă minune şi cu un om minunat: cu o minuşi cu un om de care şi Domnul 4ristos s!a minunat$ +ste vorba de vindecarea servitorului unui sutdin /apernaum, aceasta este minunea pe care Domnul 4ristos a făcut!o de la depărtare, şi este vorde omul minunat, omul de care s-a minunat "omnul >ristos, sutaşul din (apernaum.

6entru noi este un om cunoscut, citim despre el în 1fânta +vangelie de la 2atei, capitolul 9, şi 1fânta +vangelie de la "uca, capitolul %$ 5e întâlnim cu el de câte ori citim aceste tete din 1fân+vangelie şi ar fi bine s% lu%m aminte de omul minunat, de omul de care s-a minunat $omn)isus 7ristos ca s% /im şi noi ca el# cu credin%, n%deBde, iu&ire şi smerenie. cestea sunt pat+irtui pe care sigur le-a a+ut sutaşul din Capernaum şi pe care tre&uie s% le ai&% toi creştiniisutaşul din Capernaum înc% nu era creştin - şi pe care le au toi s/inii# credin%, n%deBde, iu&irşi smerenie.



Despre sutaşul din /apernaum, ofiţerul mai mare peste ) de oameni, de care pomeneşte 1fân+vangelie #sfinţii evangelişti 2atei şi "uca', avea un servitor bolnav$ Ai în 1fânta +vangelie la "uca citim că stăpânul îl iubea pe servitorul cel bolnav$ 6entru că!l iubea îi dorea binele, îi căubinele$ Ai a auzit stăpânul acelui rob, care se cinuia cumplit, că este între oameni un om care poaface mai mult decât fac oamenii obişnuiţi şi s!a gândit să mijlocească pentru servitorul său bolnav$a prezentat 2ântuitorului situaţia slujitorului său şi Domnul 4ristos a zis: FEu +enind îl +t%m%duiG.

In 1fânta +vangelie de la "uca spune că au mijlocit pentru sutaşul din /apernaum şi nişte bătrâai lui Israel din /apernaum şi au zis că H este +rednic s%-i /aci lui aceasta - ser+itorului s%u -pentc% iu&eşte neamul şi sinagoga c'iar el a cl%dit-o F.

Domnul 4ristos era otărât să!l vindece pe slujitorul sutaşului şi de fapt l!a şi vindecat numai înainte de acestea s!au întâmplat nişte lucruri care!l pun în atenţie pe sutaşul din /apernaum$ Aştim cum l-a c'emat, nu ştim ce +ârst% a a+ut, nu ştim ce preg%tire a a+ut, dar ştim c% a a+ucredin%.

Ai o credinţă întemeiată, şi asta este mare lucru iubiţi credincioşi$ 2are lucru pentru noi care zicecă credem în Domnul 4ristos, că credem în Dumnezeu şi totuşi nu ducem o viaţă din care să se vacredinţa noastră$

1utaşul din /apernaum şi!a arătat credinţa în ceea ce a făcut el$ Ai anume, mai întâi de toate "rugat pe Domnul 4ristos să!l vindece pe servitorul său şi rugându!" era sigur că Domnul 4ristosva împlini rugămintea$Ai Domnul 4ristos i!a şi împlinit rugămintea$

!ine crede se roagă5 şi cine se roagă nădă1duieşte.

$eci sutaşul din Capernaum a+ea nu numai credin%, ci a+ea o credin% întemeiat% cu n%deBdEl a+ea sigurana c% $omnul 7ristos îl +a aButa cu puterea pe care o are, c% îl +a +indeca pser+itorul lui.



Ai aşa a fost, dar Domnul 4ristos a zis că va merge să vindece pe servitorul sutaşului, va intra casa acestui ofiţer, la acest om de treabă, dar sutaşul a zis că este prea mare cinstea ca Domn4ristos să intre în casa lui= se socotea nevrednic de această cinste şi a zis: H$oamne nu su+rednic s% intri su& acoperişul meu, ci "i numai cu cu+ântul şi se +a /ace s%n%tos ser+itorul meC% şi eu sunt su& st%pânire, şi eu am oameni su& st%pânirea mea si "ic unuia H $u-teG şi se duc

"ic altuia H *ino G si +ine, şi ser+itorului meu îi spun H % aceasta G şi /ace G #2c$ 9, 9!)'$

Ai Domnul 4ristos a zis că nici în Israel, acolo unde trebuia să fie credinţă, n!a găsit atâta credinţ1utaşul nu făcea parte din Israel, dar au zis bătrânii aceea că H iu&eşte neamul nostru F. 1minunat Domnul 4ristos de sutaşul acestaF

Iubiţi credincioşi, după ce a spus Domnul 4ristos acestea, a adăugat ceva care ne interesează, a zcă Hmuli de la r%s%rit şi de la apus +or +eni şi +or sta la mas% - se +or odi'ni, în împ%r%ia l$umne"eu - împreun% cu +raam, cu )saac şi cu )aco& în împ%r%ia cerurilorG.

Deci toţi cei care vor fi în împărăţia lui Dumnezeu se vor asemăna cu <vraam, cu Isaac şi cu Iacovor fi asemănători cu sutaşul din /apernaum, deci vor avea credinţă, nădejde, iubire şi smerenie$

2% c%ut%m şi noi s% a+em aceste +irtui, s% ne cercet%m pe noi înşine dac% a+em credinsutaşului.

Dar nu numai în împrejurări de felul acesta, împrejurări asemănătoare cu cea a sutaşului d

/apernaum, ci în toate împreBur%rile de +ia% s% a+em încredinarea c% ne aBut%. !i $omn7ristos se +a minuna de noi şi ne +a aButa.

Atiind noi acestea, este firesc să ne întrebăm dacă avem credinţă$ 1ă ştiţi că la această întrebare cmai mulţi dintre oameni răspund: HDa, am credinţă$ Ai spunem, mărturisim credinţa noastră cuvântul când zicem /rezul$



3umai că nu avem o credinţă statornică, o credinţă care să schimbe ceva în viaţa noastră care ne $acă pe noi credincioşii alt$el de oameni decât sunt cei necredincioşi.

1unt unii oameni care sunt înclinaţi să facă fapte bune, sunt unii oameni care!s înclinaţi să mângâsă ajute şi să nu se gândească la Dumnezeu neapărat când fac binele$ Dar sunt şi lucruri pe care nle pot face oamenii care nu au credinţă în Dumnezeu$

n doctor care a lucrat în ;astea $omnului, odinioar%, mai înainte cu +reo >0 de ani, doctor)oan 2uciu, spunea c% mai ales dou% lucruri nu le poate /ace omul care nu are credin% $umne"eu şi anume s% creasc% copii &uni şi s% ra&de o su/erin% grea.

poi sunt şi alte lucruri pe care la /ac credincioşii, /aptul c% se roag% credincioşii se roagnecredincioşii nu se roag%9, credincioşii postesc, iar necredincioşii in regim, nu se poate spunc% postesc credincioşii merg la &iseric%, iar necredincioşii nu merg la &iseric% credincioşii su+oitori, iar necredincioşii sunt nep%s%tori.

Dar iubiţi credincioşi, sunt lucruri pe care credincioşii ar trebui să le facă mai bine ca să se asemencu credinţa sutaşului din /apernaum$

a credină tre,uie apoi să adăugăm năde1dea. %ă avem 0ncredere că Dumnezeu este cu nocă &ăgăduinele lui Dumnezeu se 0mplinesc5 să avem 0ncredere că nu suntem singuri 0n aceaslume.

poi, la credin% şi la n%deBde tre&uie s% ad%ug%m iu&irea, iu&irea /a% de $umne"eu şi iu&ir/a% de oameni.



Ai toate acestea trebuie învăluite în smerenie, adică să ne supunem cu mintea, asta înseamn% s% smerenie, s% te supui cu mintea la în+%%tura $omnului nostru )isus 7ristos. 1ă faci ceea cefăcut şi sfântul apostol 6etru când a zis: H$oamne, toat% noaptea ne-am trudit şi n-am prins nimdar pentru cu+ântul =%u arunc mreaBa în mare F.

1ă primeşti îndrumarea celor ce au rost de îndrumător, să nu te împotriveşti$

ineîneles c% în smerenie intr% şi simirea smereniei, adic% s% aBungi s% te simi îndestulat cceea ce poi /ace tu însui #n$ ed$: să fii mulţumit cu ceea ce ai' şi s% aştepi darul lui $umne"eu, aştepi puterea lui $umne"eu care ridic% pe cei smerii, îi înal% pe cei smerii. < şi zis Domn4ristos că H cel ce se smereşte pe sine se +a în%la G #"c$ )9, )B', va fi înălţat de Dumnezeu vameşul din pilda cu vameşul şi fariseul$

<şadar, iubiţi credincioşi, să avem în vedere aceste virtuţi ale sutaşului, să căutăm să le avem şi males s% c%ut%m s% ne întemeiem +iaa pe credina în $umne"eu, pe o credin% lucr%toare în iu&irpe o credin% în care se mani/est% +iaa noastr% l%untric%.

Pentru că măsura vieii5 &elul cum ne trăim viaa5 arată c'tă credină avem şi ce credinavem.

7ăde1dea ne dă linişte su&letească5 iu,irea ne dă &ericire5 şi smerenia ne pune 0n atenia lDumnezeu.

1ă fim deci cu grijă, să avem aceste patru virtuţi$ Cineînţeles că dacă avem acestea, avem şi mulaltele şi să ştiţi, iubiţi credincioşi, că smerenia nu este numai aceasta, s%-i recunoşti neştiina, si recunoşti p%catele, ci este şi o smerenie a s/inilor, a Maicii $omnului, a Preas/intei ecioa

Maria, care a "is# H )at% roa&a $omnului, /ie mie dup% cu+ântul =%u F. ceasta arat% smerenMaicii $omnului sau a s/ântului )oan ote"%torul care a "is# H cela ! adic% $omnul 7ristotre&uie s% creasc%, iar eu s% m% micşore" C #In$ ,'$

1merenia aceasta este smerenia sfinţilor$ 2/ântul )saac 2irul spune c% smerit cu ade+%rat nu esacela care caut% smerenia, ci care o are.



/âtă vreme noi căutăm să fim smeriţi şi suntem nemulţumiţi că nu suntem smeriţi, înseamnă că nsuntem smeriţi, dar când smerenia izvorăşte din sufletele noastre învăluitoare spre binele altorînseamnă că avem smerenie care poate fi şi o amintire a păcatelor noastre, dar poate fi şi o depăşia păcatelor, o ajungere la starea aceea pe care a avut!o 1fântul Ioan Cotezătorul când zicea cHcela tre&uie s% creasc%, iar eu s% m% micşore"G.

<şadar, iubiţi credincioşi, ne-am 0nt'lnit cu un om de care s-a minunat Domnul +ristos.

;are de noi s-ar putea minuna $omnul )isus 7ristos6 ;are credina noastr% este la m%susutaşului6 Ai doar ştiţi că sutaşul nu a avut cea mai mare credinţă cu putinţă$ u /ost alii care a

a+ut mai mult% credin% decât sutaşul din Capernaum, aceia care au su/erit c'inuri, aceia caau murit pentru $omnul )isus 7ristos, aceia au a+ut mult mai mult% credin%.

"ar cu credinţa sutaşului se începe% nu ai credinţa sutaşului, nu poţi avea nici credinmucenicului.

Ai când Domnul 4ristos s!a minunat de sutaş, s!a minunat de toate câte a avut, s!a minunat credinţa lui, s!a minunat de nădejdea lui, s!a minunat de iubirea lui, s!a minunat de smerenia lui, sminunat de sutaşul însuşi care, gândiţi!vă, iubiţi credincioşi, ce stare sufletească a avut încât lefăcut sinagogă iudeilor, le!a făcut sinagogă evreilor deşi nu era evreu, deşi nu avea credinţa celor care i!a ajutat să!şi manifeste credinţa$

5oi, creştinii, ar trebui să facem şi mai mult bine, pentru că noi ştim că avem poruncă de Dumnezeu să facem bine în lumea aceasta, nu numai la măsura în care suntem în stare să facebinele, ci să ne depăşim pe noi înşine, să tragem de noi înşine ca să putem ajunge nu numai măsura sutaşului, ci şi mai mult decât sutaşul$

; maic% care a întemeiat un ordin c%lug%resc pentru aButorarea celor mai s%raci dintre s%ra=ere"a de Calcutta, a cur%it r%nile unui &olna+, nişte r%ni /oarte urât mirositoare, şi a trec



cine+a pe lâng% ea şi a "is c% nu ar /ace aceasta nici pentru un milion de dolari. !i maica =ere"a "is# HAici eu nu aş /ace pentru un milion de dolari, dar pentru $umne"eu /ac F.

2% ne p%trundem de credina în $umne"eu, s% ne gândim c% omul de lâng% noi este lâng% npentru c% l-a adus $umne"eu lâng% noi, s% ne gândim c% a+em o datorie l%sat% de $umne"eu

+iaa noastr% s% /im m%car la credina sutaşului.

1ă avem măcar atâta iubire câtă a avut sutaşul care a mijlocit pentru servitorul său, să avem măcatâta smerenie câtă a avut sutaşul şi atunci sigur vom merge spre împărăţia lui Dumnezeu împreuncu <vraam, cu Isaac şi cu Iacob şi cu cei mulţi de la răsărit şi de la apus care vor sta la masă împărăţia lui Dumnezeu$

1ă avem deci încredinţarea aceasta că în măsura în care avem şi noi ce a avut sutaşul d/apernaum, putem avea parte împreună cu <vraam, cu Isaac şi cu Iacob în împărăţia lui Dumneze

2% ne rug%m &unului $umne"eu s% nu-l uit%m niciodat% pe sutaşul din Capernaum,

s% ne rug%m lui $umne"eu s% ni se modele"e su/letul dup% su/letul sutaşului dCapernaum,

s% ne rug%m lui $umne"eu s% ne înt%reasc% credina,

s% ne rug%m lui $umne"eu s% ne înt%reasc% n%deBdea,

s% ne rug%m lui $umne"eu s% ne înt%reasc% iu&irea,

s% ne rug%m lui $umne"eu s% ne înt%reasc% smerenia şi s% ne duc% $umne"eu pân% m%surile la care poate aBunge omul care începe cu credina sutaşului, cu n%deBdesutaşului, cu iu&irea sutaşului şi cu smerenia sutaşului.

Au mai &ost şi ali o&ieri5 oameni de trea,ă pomenii 0n %&'nta Evanghelie.



"e eFemplu Longhin, sutaşul care a stat la crucea "omnului 'isus >ristos când "omnul 'is

>ristos a $ost răstignit şi care a spus% HCu ade+%rat omul acesta iul lui $umne"eu a /ostdeci L-a mărturisit pe "omnul >ristos.

1ă ne gândim şi la (orneliu, sutaşul pe care l-a învrednicit "umnezeu să- întâlnească p

1$ântul Apostol <avel şi să-l convertească la creştinism, citim despre el în capitolul 8 d aptele Apostolilor.

1ă avem şi noi credinţa lui luliu, sutaşul care l-a însoţit pe 1$ântul Apostol <avel în drum

spre =oma, când 1$ântul Apostol <etru era arestat.

!i noi în împreBur%rile noastre s% ne silim s% a+em credin%, n%deBde, iu&ire şi smerenie şi darlui $umne"eu +a /i cu noi acum şi pururea şi-n +ecii +ecilor.

mi



7icolae %teinhardt ) Admiraiile Domnului - !azul sutaşului roman

din F$%ruind +ei do&and

(azul sutaşului roman #2atei 9, (!)= "uca %, &!)', pe a cărui mult iubită slugă o vindecă pe lşi de la distanţă, din admiraţie pentru credinţa şi smerenia lui.



!redinaF Hci numai "i cu cu+ântul şi se +a +indeca sluga mea=

smereniaF H $oamne, nu sunt +rednic s% intri su& acoperişul meu..

Drept care şi admirativa constatare a lui IisusF Hde+%rat gr%iesc +ou%# la nimeni,

)srael, n-am g%sit atâta credin%G.

;itropolitul Augustin de <lorina - Predică la Duminica a IV-a după Rusalii - !rezi=

H!i a "is )isus sutaşului# Mergi şi dup% credina ta /ie ieG ;atei "5 #2



Iubiţii mei, în vremurile de demult, înainte de venirea lui 4ristos, eistau sclavi$ /e erau sclaviDin punct de vedere fizic şi aceştia erau oameni, dar nu erau consideraţi oameni$ 5u aveau dreptude om$ 5u!i ocrotea nici o lege$ 1tăpânii lor făceau cu ei ce voiau$ ?i puneau la cele mai grele mun1ăpau ogoarele, cărau pietre şi noroi ca să construiască palatele stăpânilor lor, lucrau cu lanţuri picioare în mine, în ocne, trăgeau de vâsle la corăbii, se luptau cu fiarele sălbatice ca să priveascăsă se distreze stăpânii lor$ 5ici o plată nu luau pentru slujbele pe care le făceau$ 4rana lor era sărac/ase proprii nu aveau$ +ra vai dacă stăpânul lor nu era mulţumit de ei$ ?i pedepsea cu severitate$ lovea fără milă$ 6utea ciar să!i şi omoare fără să răspundă în faţa nimănui$ 8ricând dorea stăpânuîl lua pe sclav şi!l ducea în piaţa de sclavi, adică acolo unde se vindeau şi se cumpărau sclavii, cuastăzi se vând şi se cumpără animale$

OOO

Dar de ce vorbim aici despre sclavi0 6entru că +vangelia, pe care aţi auzit!o astăzi, vorbeşte şi despre un sclav, sclav care slujea unui stăpân oarecare$ cest scla+ s-a îm&oln%+it şi a c%"ut la paoala lui era gra+%. =rupul îi parali"ase. 2u/erea mult. +ra de acum un sclav nefolositor, cidacă era tânăr$ Deci cu acest sclav inutil ce s!ar fi aşteptat cineva să facă stăpânul său0 1ă arainteres, să!l ducă la medici, să!i cumpere medicamente0 <ltceva$ <şa cum am zis, un astfel interes nu arătau stăpânii faţă de sclavi$ Erau cu des%+ârşire indi/ereni şi-i l%sau s% moar%.

$ar st%pânul din E+ang'elia de ast%"i era /oarte di/erit de ceilali st%pâni. Era un om deose&5u era iudeu= era idolatru #încinător la idoli'$ 5u era preot, ci era o/ier , cu gradul de sutaş, adigradul pe care, în armat%, îl deine ast%"i c%pitanul. +ra un căpitan, care aparţinea nu unei putemici, ci celei mai mari puteri, aşa cum era atunci Imperiul roman$ /u armele se îndeletnice6robabil luase parte la bătălii şi războaie sălbatice$ 8ricine s!ar fi aşteptat ca sutaşul să aibă o inimaspră$ !i, totuşi, nici /uncia, nici originea, nici tic%losul mediu idolatru, în care tr%ia, nu a reuşs%-l in/luene"e pe acest om deose&it. 4n inima acestui om e<ista o scânteie, o scântedumne"eiasc%. 2utaşul îşi iu&ea scla+ul. 4şi pri+ea scla+ul ca pe o /%ptur% a lui $umne"eConştiina nu-i îng%duia s% /ie indi/erent /a% de scla+ul &olna+. şadar, a ar%tat interes, ca cum ar /i /ost copilul s%u. Ai medicamente a cumpărat, şi la medici l!a dus= tot ce!i stătuse în putefăcuse$ Dar ce ţi!e şi cu răul0 1clavul nu se făcea bine$ /ontinua să fie paralizat, să sufere$ durerile scla+ului erau durerile sutaşului. Ce no&il, ce om deose&it era acest sutaş@ ; &ucat% daur într-un munte de necur%ie. ; stea în groa"nicul întuneric al nemilosti+irii.



/ând a aflat că 4ristos e în cetatea în care slujea şi el ca şi comandant de piaţă, n!a pierdut ocazia$alergat s%-L întâlneasc% pe 7ristos şi s%-L roage pentru scla+ul s%u. Pentru c% au"ise c% 7rist/ace minuni. !i iat%-l deci pe sutaş înaintea lui 7ristos.

Minunai-+% de el. Cu cât% smerenie st% înaintea $omnului@ Cu cât% credin% îşi e<pun

rug%mintea ca 7ristos s%-l /ac% &ine pe scla+ul s%u@

- *oi +eni în casa ta s%-l +indec5 zice +ristos.

- Au, $oamne, nu sunt +rednic de o ast/el de +i"it%. =u, $oamne, c'iar de departe poi s%-l /a

&ine. şa cum eu poruncesc soldailor mei şi ei /ac tot ce le spun, aşa şi =u, $oamne, poi sporunceşti &olilor şi s% plece departe. !i autoritatea mea este mic%. =a este /oarte mare. Bungşi un cu+ânt al =%u, $oamne, ca s%-l +indece.

7ristos s-a minunat ascultând cu+intele sutaşului. < văzut că acest sutaş roman avea o credinmare$ ; credin%, pe care nu o a+eau milioanele de iudei. )udeii +edeau minunile pe care s%+ârşea 7ristos şi totuşi nu credeau, iar c%peteniile lor 4l urau şi +oiau s%-L dea la moarte.

sutaşul, care nu făcea parte din poporul ales al lui Dumnezeu, să aibă o astfel de credinţă0

7ristos, dup% ce l-a l%udat pe sutaş pentru credina lui mare, l-a +indecat pe scla+. L-a +indec/%r% a merge în casa sutaşului. L-a +indecat de departe. L-a +indecat doar cu un cu+ânt al 2%HMergi, şi dup% cum ai cre"ut, /ie ieG Matei 8, 139.

OOO

', dac% am /i a+ut şi noi aceast% credin% a sutaşului@ H$oamneG 5 a zis5 HaBunge un cu+ânt =%u ca s%-l /ac% &ine pe sluBitorul meuG .



$eoarece cu+ântul lui 7ristos nu este precum cu+intele oamenilor. ;amenii nu pot s% /ac% prcu+ântul lor ce /%cea 7ristos. +ste imposibil$ 2ii de porunci să dea focului, focul nu se va sting2ii de porunci să dea mării sălbăticite, marea nu se va linişti$ Mii de porunci s% dea materneînsu/leite, materia nu poate s% scoat% +ia% şi s% ias% din ea nu om, nu animal, nu pas%re, danici m%car un /luture, nici o /urnic%.

Cine a /%cut toate acestea6 +ristos. Cum6 Aumai şi numai cu cu+ântul 2%u. HEl a "is şi s-a/%cutG Psalm 1>8, 59. !i cu+ântul lui 7ristos are o atât de mare putere, pentru c% nu este cu+âal omului, ci este cu+ânt al lui $umne"eu, care a creat uni+ersul şi a +enit aici pe p%mânt în truomenesc şi continu% s% /ie pre"ent în iserica Lui, care este =rupul Lui. 7ristos este Capusuprema c%petenie şi autoritate. Dar, înaintea lui 4ristos, ca soldaţii care aşteaptă porunci, sttoate stiiile naturii, toate făpturile, soarele, luna, stelele, marea, râurile, oamenii, îngerii arangelii$ -oţi şi toate ascultă de +l şi +l stăpâneşte universul cu legile naturale şi supranatural

Ai face minuni în cer şi pe pământ$ !i dac% e<ist% oameni, care nu cred în El şi care nu +or s% /a+oia Lui, cu aceştia se +a împlini ceea ce s-a spus# G4l +or +edea pe Cel pe Care L-au împun8aharia #$5 #>J Ioan #/5 2:.

7ristos, iu,itul meu5 7ristos este $omnul, totputernicul, totîneleptul şi tot&unul $umne"e<sta a crezut sutaşul din +vangelia de astăzi$ <sta au crezut mii şi milioane de credincioşi, bărbşi femei, care cu ajutorul lui 4ristos au făcut minuni$

!i între&# =u cre"i ca sutaşul6 $ac% cre"i, arat%-i şi tu credina ta prin smerenie şi prin iu&ire/a% de aproapele, cum a ar%tat-o sutaşul. rat% cu /aptele credina ta. !i atunci +ei +edea şi tu +iaa ta, în mii de situaii, puterea lui 7ristos şi +ei au"i glasul Lui atotputernic HMergi, şi dupcum ai cre"ut /ie ieG Matei 8, 139.



Ips Augustin la Duminica a IV-a - Predică la Duminica a IV-a după Rusalii - Idolatrii

contemporani

Ciserica noastră, iubiţii mei, îi cinsteşte pe 1finţii <postoli$ ?i cinsteşte cu o sărbătoare aparte fiecare, dar îi cinsteşte şi pe toţi laolaltă printr!o sărbătoare comună, care, după cum ştiţi, are loc iunie$ Ai pe drept le acordă această cinste$ 6entru că 1finţii <postoli sunt stâlpii Cisericii, sugiganţii credinţei şi ai virtuţii, sunt marii binefăcători ai omenirii$



Desigur, unii dintre ei sunt în mod deosebit binefăcătorii binecuvântatului nostru popor, ai poporuelin$ 5imănui altuia nu!i datorează atât de mult patria noastră cât îi datorează <postolului 6avel<postolului <ndrei$ <cestora, noi, elinii$ le datorăm faptul că suntem creştini$ Dacă <postolul 6avnu ar fi urcat în <reopagul atenienilor să propovăduiască pe adevăratul Dumnezeu şi dacă <postol<ndrei nu s!ar fi răstignit în 6atra, noi n!am fi fost creştini$ 6rin predica, prin ostenelile, pr

lacrimile şi sângele apostolilor +lada a devenit o ţară creştină$

Dar se pune întrebarea: 2untem într-ade+%r creştini6 Unele lucruri sunt o raritate şi de aceea auvaloare mare$ @ar este aurul şi ciar mai rar este diamantul$ Dar şi decât aurul şi decât diamantmai rar în vremea noastră a devenit creştinul, adevăratul creştin$ <rătaţi!mi un creştin adevărat . ucreştin de &B de carate, creştin însă cum îl vrea +vangelia lui 4ristos şi <postolii şi 6redanCisericii noastre . ca să cad înaintea lui şi să mă încin$

8 specie rară a devenit creştinul în zilele noastre$ Ai aş putea să spun ceva ciar mai aspru, ceva cava părea ciudat$ /e0 ?nainte de 4ristos au eistat creştini, iar după 4ristos eistă idolatriiF Dar cu. veţi întreba . eistă înainte de 4ristos creştini0 5u spune +vangelia M/el ce va crede şi se boteza se va mântui #2arcu )E, )E'0 /ă acela care nu va trece prin cristelniţa 1fântului Cotez este creştin0 /um deci zici că au eistat înainte de 4ristos creştini şi după 4ristos idolatrii0

-ema, iubiţii mei, este foarte mare$ Dar cred că ajung unu, două eemple, şi să vedeţi că în epodinainte de 4ristos, o perioadă de rătăcire şi de pervertire, au eistat şi anumiţi oameni care au trăo viaţă aspră şi au avut cu adevărat un cuget superior şi putem să spunem că respectau poruncDomnului fără a le fi învăţat de la cineva$

6rimul eemplu$ 1pune, de pildă, Domnul . nu un preot sau un episcop, ci Domnul cerului şi

pământului ! M1ă nu te juri nicidecum, adică este interzis cu desăvârşire jurământul$ F2% /cu+ântul +ostru da da şi nu nuG Matei 5, 3>-3(9. Ai totuşi, ce facem0 <stăzi, în ţara noastră, fiecare zi de la tribunalul regional până la <eropag #/urtea 1upremă de Kustiţie' şi de la instanţecivile până la tribunalele militare, navale şi aeriene, oamenii nu fac nimic altceva decât să!şi întinmâinile pe +vangelie şi să se jure continuu$ 5u doar în probleme mari, ci şi pentru cele mai mi-oată patria noastră este afundată în acest iad$ Ai totuşi Domnul spune: M1ă nu te juri nicidecumF$



şadar, aceast% porunc% pe care noi creştinii nu o împlinim în +eacul nostru, cu şase +eacuînainte de 7ristos a împlinit-o K cine6 n /ilo"o/ care nu au"ise de E+ang'elie, Cliniaeaminteşte *asile cel mare. Clinias a+ea o r%/uial% în Bustiie cu un +ecin al s%u. !i tre&uidac% i se /%cea dreptate, s% câştige o mare sum% de &ani. 4i "ic la tri&unal# K Pune-i mâna pstatuia "eului, ca s% Buri. K Au, r%spunde, nu m% Bur. K$ar +ei pierde procesul. K2%-l pierd. !ipierdut procesul, pentru c% nu a acceptat s% se Bure@

>ă întreb: <cesta nu este creştin, iar noi suntem creştini0 5oi care mergem şi ne punem palma p+vangelie0 ?nainte de 4ristos a fost creştin acesta, iar după 4ristos idolatrii suntem noi$

>reţi alt eemplu0 "!am auzit astăzi: +ste sutaşul din +vangelie #vezi 2atei 9, (!)'$ +vreii, caau ştiut de adevăratul Dumnezeu şi de poruncile "ui şi au văzut atâtea minuni, nu au crezut

4ristos= dar acesta, care era un roman idolatru, o minune a văzut şi a crezut$ 5u a citit "egeDomnului şi pe profeţi, şi cu toate acestea în poziţia şi în comportamentul său observăm câtesemne importante ale credinţei lui în Dumnezeu$

<uzi deci cuvintele idolatrului$ ?i spune 4ristos: !>oi veni în casă să!ţi tămăduiesc robul$ .5u,zice el, nu e nevoie= poţi şi de departe să!l faci bine; /ompară acum această credinţă cu credinunora dintre noi$ Muli creştini ast%"i sunt in/eriori sutaşului. Cred, de pild%, c% $umne"eu /aminuni doar în anumite locuri. 4n mod sigur, accept%m şi noi c% e<ist% icoane /%c%toare dminuni şi locuri de înc'inare nu suntem protestani şi ie'o+işti. $ar, dac% ai inim% curat%, daccre"i, pretutindeni au loc minuni. F4n tot locul st%pânirii Lui, &inecu+ântea"%, su/lete al meu, p$omnulG Psalmul 10, 9 dac% îns% nu cre"i, c'iar dac% mergi la 2/intele Locuri, nu te +/olosi cu nimic. şadar sutaşul a a+ut o credin% curat% în $umne"eu.

< avut ciar şi smerenie$ Doamne, nu sunt vrednic să intri în casa mea, sunt păcătos$ +l îşi simţnevrednicia= noi cum ne simţim0 /um intrăm în Ciserică0 Dacă te!ar cema împăratul la palat, cute!ai duce şi cum ai sta0 /u frică şi cu cutremur$ Ai ce este un împărat pământesc în faţa ?mpăratultuturor0 De aceea, atunci când mergem la Ciserică, să spunem cu smerenie: Dumnezeul meu, eviermele, care am săvârşit atâtea păcate, cum să intru în biserica -a, unde îngerii şi arangelii -laudă în cântări0 Ai atunci când ne împărtăşim cu 6reacuratele -aine să ne întrebăm conştiin1untem vrednici să!" primim în noi pe 4ristos0



5e minunăm de sutaş pentru credinţa lui, ne minunăm de el pentru adânca lui smerenie$ Dar eisşi un alt element minunat în viaţa lui, şi acesta este dragostea lui$ ?l auziţi0 "a 4ristos au venit mucerând să fie tămăduit copilul lor sau vreun altul de!al lor$ <cesta ?l roagă pe 4ristos nu pentru vrerudă de!a lui, ci pentru un slujitor al său, un sclav, care în epoca aceea nu avea drepturi, nu econsiderat om= pe atunci, pe sclavi îi cumpărai, îi vindeai, îi omorai, făceai cu ei ce voiai$ <şadpentru acest sclav s!a îngrijit sutaşul$ < venit la 4ristos şi "!a rugat să!l tămăduiască$ Iată decreştin înainte de 4ristos$

?n scimb, acum0F; ?n ziua de azi, vin în <tena fete din eparie şi slujesc în casele mari$ ostenesc= primele se trezesc, ultimele se culcă$ Ai cum se comportă faţă de ele domnii lor creştin6entru abaterile copiilor lor, a fiului sau a fiicei lor, sunt îngăduitori= însă pentru un eşec pe care!l face servitoarea, doamna o cinuieşte şi o aruncă afară$ /ând însă vin /răciunul şi 6aştele, aceasdoamnă se va duce în Ciserică şi va face cruci mari şi va aprinde lumânări$ >ă întreb: <ceas

doamnă nu este idolatră după 4ristos0 Iar sutaşul nu este creştin înainte de 4ristos0

1ă luăm aminte, iubiţii mei, nu ne mântuiesc formele: milosteniile sau afierosirile, iconostasefăcliile, veşmintele ţesute cu aur ş$a; Cune sunt acestea, dar cu o condiţie: să fie însoţite de fonde esenţă$ Ai esenţa este eistenţa celor trei mari virtuţi: credinţa, nădejdea, dragostea$ 5u mântuiesc cuvintele MDoamne, Doamne= un singur lucru mântuieşte: Mcel ce face voia Domnu#2atei %, &)'$ <ltfel, eistă teama de a fi trimişi la cinuri$

2ă gândesc la ceva şi mă cuprind fiorii$ ?mi vine să plec într!un pustiu şi ar fi bine ca 1fântul 1insă mă pedepsească şi să mă trimită într!o mănăstire, să mă liniştesc după ostenelile atâtor ani$ "a mă gândesc0 /ând a venit 6avel în <tena, a cutreierat ca un străin întreaga cetate$ Idolatrii erau pretutindeni a văzut idoli$ /u toate acestea nu a auzit vreun atenian să!i înjure pe zei$ Dacă însă veni din nou astăzi, oriunde s!ar duce, îi vor bubui urecile de groaznicele înjurături de cedumnezeieşti$ <dică: ?nainte de 4ristos, creştini, iar după 4ristos, idolatriiF Iată de ce mă tem, ca ncumva într!o noapte fără nici un cutremur să vină sfârşitul$ De aceea, să spunem întru pocăinţFPomeneşte-m%, $oamne, când +ei +eni întru 4mp%r%ia =aG Luca 3, >9.

1ursa: /artea HNiriaOodromion <ugustinian #*& predici la duminici ale 2itropolitului <ugustin 7lorina'



;milia Mitropolitului de lorina, p%rintele ugustin Vandiotis, în 2/ânta &iseric% a 2/ântulndrei, Patision K tena 03.0(.109

Ierodiacon Visarion Iugulescu - Predică la Duminica a IV-a după Rusalii - Vindecarea slugisutaşului

!i a "is )isus sutaşului# $u-te, /ie ie dup% cum ai cre"ut@D !i s-a îns%n%toşit sluga lui în ceasacela Matei *))), 139.

7raţi creştini, în 2/ânta E+ang'elie de ast%"i, o&ser+%m un lucru de mirare, c% Mântuitorul lum$omnul nostru )isus 7ristos, în loc s%-!i atri&uie minunile pe care le s%+ârşea ca un $umne"etotputernic, le punea pe seama credinei oamenilor. El, puternic în /apte şi cu+ânt, de"leag% pcei st%pânii de du'uri necurate, +indec% pe cei &olna+i, în+ia"% morii, porunceşte m%rii +ânturilor, şi toate acestea le atri&uie numai credinei $$$$ /ie ie cum ai cre"ut J "ice sutaşulcare ceruse s%-i +indece sluga &olna+%.



El se mir% de credina sutaşului, "icând c% nici în )srael n-a g%sit atâta credin% se mir% credina cananeencei "icând# F ;, /emeie, mare este credina taD, pretutindeni +esteşte puterea/olosul credinei şi las% s% se îneleag% c% nimic nu se poate re/u"a credinei. Pentru aceasta, sascult%m cu luare aminte ca s% putem înelege mai &ine e/ectele credinei în leg%tur% cmântuirea noastr%.

Domnul nostru Iisus 4ristos se afla în al doilea an al vieţii 1ale publice$ -oată lumea îl admira, cşi păgânii$ ?nvăţătura 1a, deşi era simplă, era încă luminoasă şi raţională$ 6uterea 1a esupraomenească$ +l întindea mâna, rostea un cuvânt şi marea cu vânturile ei îl ascultau$ 6eşapelor, lepra frigurilor, paralizia, moartea se supuneau la gestul şi la glasul 1ău$ Dar, mai presus dtoate, )isus era &un, milos c%tre cei în su/erin%, îng%duitor cu cei sla&i, milosti+ cu cei s%ra6entru toate acestea poporul ?l numea trimisul lui Dumnezeu 2esia$

6ăgânii îl priveau pe tânărul profet ca pe un om etraordinar, de la care se puteau aştepta minuncele mai uimitoare$

<şa vedem în +vangelia de astăzi că un sutaş, un căpitan roman ce staţiona în /apernaum oastea sa, apelează în mod public la Iisus, cu gândul să!i vindece sluga care era grav bolnavă$ Iaîmprejurările acestui episod:

)isus, dup% ce termin% predica de pe munte, se scul% şi trecu prin miBlocul mulimii urmat ucenicii 2%i şi intr% în Capernaum.

2utaşul acesta, au"ind c% +ine $omnul 7ristos în Capernaum şi ştiind câte minuni s%+ârşise, sadresat /runtaşilor poporului e+reu, ca s%-L roage pe )isus s%-i +indece ser+itorul. ceştia a

mers la )isus şi-) "iser%# cest om merit% s%-i /aci ce cere, c%ci el iu&eşte neamul nostru şi elcl%dit şi sinagona noastr%D.

)isus plec% împreun% cu ei şi, când era aproape de casa sutaşului, acesta îi ieşi înainte şi-) "is$oamne, nu sunt +rednic s% intri su& acoperişul meu, ci numai "i cu cu+ântul şi se +a +indesluga mea. C% şi eu sunt om su& st%pânirea altora şi am su& mine ostaşi şi-i spun acestuia# du-tşi se duce şi celuilalt# +ino, şi +ine şi slugii mele# /% aceasta, şi /aceD.

Acest căpitan păgân, cu sinceritate şi îndrăzneală militară, declară că nu se simte vrednic deprimi o personalitate aşa de înaltă în casa sa. 1merenia acestui om era mare, dar şi mai mare e

credinţa lui$

"in 1$ânta Evanghelie de astăzi este uşor a cunoaşte /i"ionomia c%pitanului din Capernaum. este unul din acei p%gâni care înelege cu inima şi ador% pe $umne"eul lui )srael. Cu &anii s%i"idit marea sinagog% din Capernaum, ceea ce do+edeşte c% era &ogat şi +edem c%-şi între&uin&og%ia /%când multe milostenii , /apte rare pe atunci. $in aceste /apte s-a n%scut în inima l&un%tatea c%tre oameni. El iu&eşte pe scla+ul s%u şi-l îngriBeşte la &oal% , în acele timpuri cânali p%gâni îi pri+eau pe scla+i ca pe nişte +ite. 2utaşul tre&uie s%-L /i cunoscut pe Mântuitorul cpuin din au"ite, c%ci aici, în Capernaum, unde locuia el, )isus t%m%duise pe un îndr%c



îns%n%toşise pe soacra lui Petru şi +indecase pe toi &olna+ii din cetate. Lumina lui 7ristos, careor&ise pe iudeii cei pi"maşi, luminase pe credinciosul p%gân roman.

El crede în puterea Mântuitorului şi recunoaşte în El pe cel ce deine puterea dumne"eiasc%. $aceea, "ice cu credin% şi 'ot%râre#GEu nu sunt decât un o/ier su& st%pânire şi, cu toate acestecând "ic unuia din oamenii mei# +ino, el +ine. $ar =u, $oamne, eşti egele regilor, 4mp%ratîntregului uni+ers &olile sunt supuse Tie şi nu ai ne+oie s% /ii de /a% ca s% porunceşti. =oa

natura de la distan% Ti se supune.D2merenia acestui sutaş p%gân încununea"% toate +irtuile. El se socoteşte un mare p%c%tos şi, daceea, se crede ne+rednic a se pre"enta în /aa Mântuitorului. )isus admir% credina lui şi-l laudîn pu&lic, "icând# min, "ic +ou%, nici în )srael nu am a/lat atâta credin%.D

Mântuitorul admir% şi laud% credina sutaşului pentru ca s% în/runte pe e+reii cei îngâm/ai şi roşeasc% de ruşine, +%"ând cum credina p%gânilor o întrece pe a lor. De aceea, cu această ocaz+l le mai zice: M !i "ic +ou% c% muli, de la r%s%rit şi de la apus, +or +eni şi +or sta la mas% c+raam, cu )saac şi cu )aco+ în 4mp%r%ia cerurilor. )ar /iii împ%r%iei +or /i aruncai

întunericul cel mai dina/ar%.J

Iată cum 2ântuitorul îi mustră pe necredincioşii evrei de atunci care nu voiau să creadă şi recunoască că +l este 7iul lui Dumnezeu, că +l este 2esia cel proorocit de proorocii lor$ ?n &avrednic de luat 0n seamă este acela că 0n 7oul 4estament o&ierii romani au 1ucat un ronora,il.

Ast$el, pe 9olgota, tot un sutaş păgân, mişcat de cele ce se petreceau atunci, când a $orăstignit 'isus, văzând el cum soarele se întunecă, cum se cutremură pământul şi pietrele despică, cum $ulgerele şi trăznetele s$âşie văzduhul, iar morţii din morminte înviază, ace

sutaş numit Long'in a strigat plin de credinţă% JCu ade+%rat, acesta a /ost iul l $umne"eu@D.

@n (ezareea <alestinei, cel dintâi păgân care a $ost întors la credinţă de 1$. Apostol <etru $ost tot un o/ier centurionul Cornelie2 despre el se spune că era evlavios, $oarte milostiv temător de "umnezeu. ăcea multe milostenii şi se ruga "omnului.

<e 1$. Ap. <avel de două ori l-a scăpat de la moarte un general numit Lisias şi tot un căpit păgân i-a scăpat viaţa când călătorea spre 'talia, de aceea şi consemnează el, zicând% au"it şi pe Mântuitorul nostru )isus 7ristos în E+ang'elia de ast%"i cum a l%udat credinsutaşului. El, dac% nu ar /i a+ut credin%, smerenie şi /apte &une, sluga lui care era gra&olna+% nu ar /i /ost t%m%duit%. $e aceea, credina este o +irtute din cele mai mari, /%r% dcare nu se poate mântui nimeniD.

Prin credină ne &acem &ii ai @mpărăiei cerului5 prin credină &acem &aptele cele ,une5 cesu&leteşti şi trupeşti.

Credina ne /ace s% iu&im pe +r%Bmaşii noştri

credina ne /ace s% urâm pl%cerile lumeşti

credina ne /ace s% ne rug%m lui $umne"eu în su/erine, s% r%&d%m lipsuri şi s% alege+iaa în/rânat%.



Credina ne /ace s% spunem şi altora despre $umne"eu, despre +iaa +eşnic% şi desposândirea p%c%toşilor în iad.

Credina ne în+a% s% /im smerii, s% /ugim de sla+a deşart%, s% /ugim de oamen gâlce+itori, in+idioşi şi +icioşi.

Credina ne /ace s% ne iu&im unii pe alii, s% a+em o +ia% în/rânat%, o poc%in% sincer% clep%dare de sine.

5oi, prin vecimea credinţei noastre, prin nenumăratele binefaceri primite de la Dumnezeu, putem numi cu adevărat fiii ?mpărăţiei, dar să vedem dacă şi viaţa şi faptele noastre sunt la înălţimcredinţei pe care o moştenim$ 1ă vedem dacă viaţa noastră se potriveşte cu viaţa înaintaşilor noştridacă, nu cumva, ne asemănăm şi noi cu poporul evreu din vremea 2ântuitorului pe care l!a mustrcu aspre cuvinte ciar în faţa sutaşului păgân atunci când a zis:$$$ iar ei, /iii 4mp%r%iei, +or /i gonîn întunericul cel mai dina/ar%, acolo +a /i plângerea şi scrâşnirea dinilor J$

6oporul cel ales până la 2ântuitorul a fost poporul evreu$ De la 2ântuitorul încoace, Dumnezeu mai ţine seamă din ce neam face parte un creştin adevărat$ =oat% creştin%tatea &ote"at% în nume2/. =reimi, toat% turma creştin% de pe întregul p%mânt se numeşte Aoul )srael, poporul cel ales lui $umne"eu.

1unt mulţi însă care se laudă că au credinţă, dar faptele lor îi dovedesc că sunt mincinoşi, fiindcredinţa fără fapte bune este moartă, după cum trupul fără suflet este mort$ %u&letul credinei su&aptele. Pe creştin îl cunoaştem c% are credin% dup% /apte, aşa cum cunoaştem pomul duproade. Credina este pomul cu crengile lui, iar /aptele sunt roadele. <şa cum un om nu mulţumeşte de la un pom numai cu frunze şi umbră, nici Dumnezeu nu se mulţumeşte cu creştinfără fapte bune$

<aptele ,une ale credinei sunt multe5 dar mai principale sunt acesteaF

mergerea la &iseric% în duminici şi s%r&%tori s% se stea în &iseric% la sluB&a 2/. Liturg'cel puin aceste -3 ore, de la la 1, şi s% se ia parte la aceast% Bert/% a $omnulu

7ristos9

spo+edania şi împ%rt%şania, p%"irea posturilor, rug%ciuni şi milostenii

s% cre"i şi s% te /oloseşti de cele ( taine ale isericii

s% spui şi altuia de $omnul 7ristos, s% cinsteşti s/inii cu prinoase, s% cinsteşti s/inteicoane şi s% le ai în cas%.

s% aBui &iserica cu tot ce are ea ne+oie, s% cinsteşti persoanele &isericeşti şi s%-i /asemnul 2/. Cruci drept, pe /a%.

"uaţi seama, să ştiţi toate acestea, ca să nu se osteneasă cineva în zadar$ (el care nu îndeplineşaceste $apte nu se poate spune că are credinţă. /ând pronunţăm cuvântul acesta credinţă să gândim că de el sunt legate toate aceste fapte ale credinţei$

Creştinul tre&uie s% mai ia parte şi la masluri, s% se spo+edeasc% şi s% se împ%rt%şeasc%, c%ci danu /ace aceste /apte, nici celelalte rug%ciuni nu-i sunt primite. /redinţă, spun în gura mare că au



sectanţii şi toţi rătăciţii care s!au lepădat de Ciserică, de 1f$ -aine şi de preoţie, dar nu au acesfapte bune, aceste fapte ale dreptei credinţe$

1f$ 1criptură spune şi mai lămurit: MCredin% au şi dia+olii şi se în/ioar%J$ 8are nu ştiu ei cine făcut0 Desigur, dar faptele lor sunt drăceşti, rele şi nu vor să aibă smerenie să se întoarcă Dumnezeu şi să recunoască greşeala$

P%catele împotri+a credinei sunt mai multe, dar cele mai însemnate sunt acestea#

<rimul păcat% t%g%duirea e<istenei lui $umne"eu sau necredina total%. Acesta este cel m greu păcat şi cad în el cei ce duc o viaţă stricată, des$rânată, precum şi cei ce se încred cărţile cu conţinut imoral, în romane şi reviste pornogra$ice.

Al doilea păcat este credina /als% sau greşit% , cum o au popoarele cu religii deosebite cbudiştii, mahomedanii, evreii şi mulţi alţii care nu cred în "omnul >ristos şi care au rămtot în păgânism.

Al treilea păcat împotriva dreptei credinţe este indi/erentismul , adică indi$erenţa snepăsarea omului $aţă de problemele credinţei.

Al patrulea păcat este scepticismul sau îndoiala în materie de credin%. Aceasta este o boa sau o trândăvie su$letească ce nu îngăduie celui atins de ea să ia hotărâri temeinice $aţă dcredinţă. (ei atinşi de acest păcat au credinţă, cred în "umnezeu, dar nu vor să aibă de

$ace cu El2 nu vor să se supună legii lui "umnezeu.

Al cincilea păcat este aposta"ia sau lep%darea de credina ortodo<% şi trecerea la alreligie. Acest păcat este $oarte mare pentru că omul leapădă adevărul luminii depline îmbrăţişează întunericul minciunii şi al rătăcirii.

Al şaselea păcat este sc'isma sau de"&inarea , adică nerecunoaşterea autorităţii bisericeşti

Al şaptelea păcat este ere"ia sau abaterea de la unul sau mai multe din adevărurile credinţcreştine. Ereziile au produs mari tulburări în viaţa Gisericii.

Al optulea păcat este &igotismul , adică credinţă tare, dar neluminată, care pune preţ p $orme şi pe lucruri secundare şi negli7ează $ondul şi lucrurile principale. Aşa sunt une persoane care învaţă multe neorânduieli în viaţa Gisericii.

Al nouălea păcat este /ariseismul sau ipocri"ia, /%%rnicia2 adică acei oameni care acredinţă doar în aparenţă.

Al zecelea păcat sunt superstiiile , adică credinţă şi practici care nu au nici o bază raţiona(a de eFemplu% mulţi cred că le merge rău dacă au plecat din casă şi au călcat cu picior

stâng, întâi2 ori, dacă au uitat ceva şi s-au întors înapoi2 dacă le-a ieşit cineva în cale cu uvas de apă gol2 dacă le-a ieşit preotul în cale2 sau, cum cred unele $emei, că e păcat s

lucreze 7oile după <aşti, marţile după =usalii şi alte obiceiuri păgâneşti.

Al unsprezecelea păcat împotriva credinţe adevărate este ocultismul 2 adică magvră7itoria, necromaţia, ghicitul în palmă, în ca$ea şi multe altele.

<cestea toate sunt păcate împotriva credinţei adevărate$ De aceea, să luăm aminte să nu ni se palucru de glumă, că diavolul a întins multe curse celui ce vrea să creadă drept, ca să nu se poamântui şi să cadă într!una din aceste curse$ Iată de ce creştinilor noştri de astăzi nu le asculDumnezeu rugăciunile$ 6entru că, mai întâi, se târăsc în fel de fel de rătăciri şi n!au credinîntemeiată în Dumnezeul minunilor, Dumnezeul creştinilor Iisus 4ristos aşa cum a avut!o sutaşdin +vangelia de astăzi$



El a crezut temeinic în #ântuitorul 'isus >ristos că va putea să-i $acă sluga sănătoasă. El a vencu smerenie, deşi era o personalitate pământească, şi nu s-a socotit vrednic să intre 'isus în casa lşi, chiar mai mult, nici n-a îndrăznit să dea ochii cu El. El a avut $apte, dar ce $apte mari& (ă$ăcuse o biserică în cinstea lui "umnezeu, unde mergeau evreii şi se închinau, iar cât priveşcredinţa lui, am văzut cum chiar #ântuitorul s-a mirat.

/reştinii noştri de astăzi, foarte mulţi din cei ce se bat cu pumnul în piept că se duc pe la biserici că sunt credincioşi, când li se întâmplă vreo nenorocire sau boală aleargă mai întâi la vrăjitoare, mânjesc cu vrăji diavoleşti din tălpi până în creştet, spurcând atât trupul cât şi sufletul, arvunindu!pe amândouă pentru iad$ După ce fac toate acestea, vin apoi pe la biserică, zicând: 1ă o mai luămprin slujbeJ$<jungând la biserică, în loc să întrebe preoţii şi oamenii bisericii ce trebuie să facă, se lasă iarăînşelaţi de diavol, căci le iese înainte #până şi aici' câte o babă fără frică de Dumnezeu şi!i pun cale să aprindă lumânările cu vârful în jos în sfeşnic, să meargă pe la * biserici şi să pună numeduşmanilor în pomelnicul de morţi şi o mulţime de astfel de învăţături greşite, încărcându!se păcate$

2are greşeală fac, şi cei ce învaţă aşa, şi cei ce ascultă, fiindcă rugăciunea acestora se face sppăcat$

Pentru ca Dumnezeu să ne asculte rugăciunile5 tre,uie şi noi să 0ndeplinim unele condiii5 anumeF ?ntâi, rug%ciunea s% i"+orasc% din credin% neclintit%. <l doilea, s% /ie /%cut% cu inim% smerit%, nu cu mândrie ca fariseul$ <l treilea, s% nu cerem lucruri nedrepte sau +%t%m%toare altora.

<l patrulea, rug%ciunea s% /ie st%ruitoare, ca a femeii din parabola judecătorului nedrept$ <l cincilea, rug%ciunile şi darurile nu sunt primite, s% se ştie, acelora care poart% sup%rar

duşm%nie şi nu pot ierta. <l şaselea, s% se ştie c% rug%ciunile nu sunt primite celor necununai la &iseric%, c

&inecu+ântarea religioas% de c%tre preot, /ie c'iar şi acas%. /ei ce nu au cununie religioatrăiesc în desfrânare şi păcatul acesta este egal cu idolatria$ <cestora nu le sunt primite nimdin ce fac până nu se cunună religios= nici postul, nici rugăciunea, nici ajunarea, nilumânarea sau coliva$

<l şaptelea, nu sunt primite rug%ciunile p%rinilor pentru copiii care au murit în +reun

din religiile r%t%cite şi nici copiii nu pot /ace ce+a pentru p%rinii care au murit r%t%cii +reuna din secte, lep%dându-se de iseric%, de preot, de 2/. =aine, de s/intele icoane. <l optulea, nu sunt primite rug%ciunile /emeilor care se roag% cu capul descoperit, +opsit

/ardate, cu /ustele scurte, cu pantaloni, par/umate, în"or"onate toate acestea se roag% cmândrie şi sunt o scâr&% înaintea lui $umne"eu. De asemenea, nu sunt primite rugăciunacelor femei care vin cu îndrăzneală să se roage la icoanele din faţa 1f$ <ltar, în faţa sfinteluşi împărăteşti, fiindcă se fac o mare sminteală bărbaţilor$

<l nouălea, nu sunt primite rug%ciunile /emeilor care şi-au spurcat &%r&aii, punându-le mâncare sau &%utur% /el de /el de spurc%ciuni de la +r%Bitoare şi descânt%toare. <cfemeie care a făcut aşa să nu creadă că mai poate trăi în casă cu un asemenea om spurcat$ 1



nu se gândească că mai are vreo iertare fără spovedanie sinceră şi, mai ales, fără vreun canomare şi serios pe care să!l facă cu lacrimi toată viaţa$ Dacă a apucat moartea acest suflet aşa păcate grele, îl aşteaptă plângerea şi scrâşnirea dinţilor în întunericul cel mai dinafarcum a spus Domnul 4ristos în 1f$ +vangelie de astăzi$ <cea femeie care face astfel nu estecreştină, nici păgână nu se mai numeşte şi nici ciar animal, căci animalele nu fac aşa ceva$

/e înşelăciune grozavă este în lumea aceasta, fraţi creştiniF /um se mai străduieşte omul, din toa

puterile, să strângă, să aibă mult, să!şi împodobească trupul cu fel de fel de îmbrăcăminte scumpămodernă, să se distreze prin cefuri şi păcate$ 2ulţi şi!au vândut sufletul diavolului numai ca poată câştiga aceste lucruri trecătoare$ 8 tânără vândută demonului a făcut aceasta ca să se mărite cine vrea, să facă ce vrea în lumea aceasta, să fie bogată dar, nu mai poate scăpa de duul necurat nu numai de el, ci de o droaie de duuri necurate, şi acum plânge că nu ştie ce să facă, de luni zile nu mai poate dormi$

Iată lume înşelată de duuri necurate, pentru lucruri trecătoareF 1ufletul este lăsat în părăsire= care este cel mai scump, este ca un om necuviincios, bolnav şi paralitic, ca sluga sutaşului cazăcea spre moarte$ 2u/letul este în/ometat şi însetat pentru c% el caut% altce+a, o 'ran% şi

&%utur% s/ânt% care este Cu+ântul lui $umne"eu şi, dac% nu g%seşte aceast% 'ran%, îm&oln%+eşte, su/er% şi moare. -otuşi, această rană mântuitoare eistă, ea se găseşte în 1Ciserică, dar oamenii sunt aşa de întunecaţi, aşa de rătăciţi şi cu mintea împărţită, că parcă nu aunu văd, nu simt să vină în locaşul Domnului să se rănească$

?mi aduc aminte de o vece istorioară de unde putem trage o frumoasă învăţătură$ 2e spune c% dc%l%tori, r%t%cind printr-o pustietate, aBunser% în primeBdia de a muri de /oame şi de set$eodat%, în "are, se i+eşte un pom înalt cu um&r% deas%. Când aBung lâng% el &ieii c%l%tori, c&ucurie o&ser+ar% c% au g%sit o traist% de la ali c%l%tori şi, plini de &ucurie, n%d%Bduiau c% +o

g%si în ea ce+a de mâncare. u des/%cut în gra&% traista, dar, +ai, în ea nu g%sir% decât aur, iaurul acela nu putea s% le astâmpere /oamea şi setea. Puin mai departe de ei se g%sea un i"+cu ap% limpede, dar ei, neştiind, şi /iind /%r% putere, au murit acolo lâng% traista cu aur.

Aşa se întâmplă şi cu noi în pustiul acestei lumi. Lumea aceasta nu are nici o hrană pentru su$let,un pustiu $ără apă, $ără pâine su$letească. ai, câte su$lete mor de $oame şi de sete lângă bogăţiişi averile lumii acesteia trecătoare. Ei nu cunosc izvorul acesta limpede care este 1$. Giserică. Ei au credinţă şi nu pot să se adape şi să se hrănească în (asa lui "umnezeu, mor de $oame lângtraista cu bani. Gani sunt destui, dar su$letul e pustiu şi, dacă nu se întorc la "umnezeu, vor pieri blestem dumnezeiesc.

2% ne silim cu toii s% repar%m trecutul nostru, s% a+em o credin% +ie în $umne"eul cerului şi p%mântului, c% s/ânt este $omnul $umne"eul nostru şi s/ini tre&uie s% /im şi noi, s% nu "icem necredincioşii, c% de ce mergi aşa des la &iseric%, c% doar nu ai s% te /aci s/ânt6@ 1finţi trebuie ne facem, căci dacă vrem să locuim şi noi cu sfinţii, sfinţi trebuie să ne facem$ /ine vrea locuiască cu demonii în iad, să trăiască în păcate, să se întineze mereu, că la ei vor ajunge$

2% tr%im în s/inenie, /rai creştini, şi în +ia% curat%. 2% ne lep%d%m de toate p%catele care nspurc% su/letul şi trupul. <stăzi este ziua când trebuie să ne otărâm, până când nu e prea târzcăci dacă ne va apuca moartea în păcate grele ne va trimite şi pe noi în plângerea şi scrâşnir



dinţilor şi, acolo, în zadar vom striga să ne miluiască Dumnezeu$ <tunci vor blestema părinţii copii, căci şi!au pierdut sufletul pentru ei alergând să le agonisească fericirea pe pământ$

<tunci vor blestema copiii pe părinţi şi vor scrâşni cu dinţii asupra lor, zicându!le: Clestemaţi să fvoi, părinţilor, că nu ne!aţi arătat calea cea dreaptă a credinţei şi ne!aţi lăsat să ne tăvălim în noroiplăcerilor păcătoase= nu ne!aţi învăţat credinţa, să mergem şi noi la biserică, să ne spovedim, nu naţi sfătuit pe noi să ne cununăm, nu ne!aţi spus cât de greu este păcatul avorturilor, iar acum să

cinuim aici în veciJ$<tunci vor scrâşni cu dinţii soţiile împotriva soţilor şi vor zice: Clestemaţi să fiţi voi, că ne!aţi puscale să ne omorâm copilaşii în pântece şi ne!aţi împiedicat să mergem la biserică, nu ne!aţi dat vosă postim, să ne spovedim, să ne îndreptămJ$

<şa se vor cinui, vor plânge şi se vor tângui în întunericul cel groaznic împreună cu diavolul şi toţi cei înşelaţi de ei în vecii vecilor$ 1ă scuturăm solzii cei negri de pe ochi şi să ne întoarcem "umnezeu, acum cât mai e timp, strigând cu pocăinţă şi cu smerenie ca să luăm iertare.

Rugăciune

$oamne )isuse 7ristoase, $umne"eul cel ade+%rat, iul lui $umne"eu cel +iu, ai +enit în lume +indeci toat% &oala şi neputina, "i =u un cu+ânt dumne"eiesc acestor su/lete ce s-au adunat aiîn 2/ânt% Casa =a, /%, $umne"eul cerului, s% se t%m%duiasc% toi de &olile cele su/leteşti trupeşti.

$esc'ide oc'ii su/letelor celor ce =e caut% pe =ine şi care au +enit aici şi aBut%-ne la toi ca, "iua cea de apoi, s% ne odi'nim şi noi în s/ânt% 4mp%r%ia =a cu toi aleşii =%i cei din +eac.

mi



Preot (heorghe %ălăgian - Predică la Duminica a *-a după Rusalii - Vindecarea slugiisutaşului

=oate minunile $omnlui pe care le istorisesc 2/inii E+ang'elişti, sunt +rednice de mulmeditaie asupra lor. Ele dau su/letului e+la+ios o îm&elşugat% 'ran% du'o+niceasc%. 1unt însă,special, unele minuni, pe care 1finţii +vangelişti le epun mai pe larg şi amănunţit;, voind arate însemnătatea lor deosebită$ @n ele se desemnează caractere minunate şi din pricina aceasrămân pentru toţi vecii ca nişte învăţături însemnate pentru toţi creştinii.

şa este şi minunea +indec%rii slugii sutaşului din Capernaum, în care este e+ideniat% o credin+ie, în/r%it% cu o alt% +irtute nepreuit% şi anume 2MEEA). /a un adevărat istoric, 1fânt+vangelist 2atei ne prezintă persoanele şi locul minuni despre care vorbim= şi iată cum: FPe cânintra în Capernaum s-a apropiat de El un sutaş, rugându-L şi "icând# $oamne, ser+ul meu "asl%&%nog în cas%, cumplit c'inuindu-seG #2atei 9,(!E'$ cest e+eniment a a+ut loc imediat dupPredica de pe Munte. Când Mântuitorul 2e co&ora de pe Muntele ericirilor, a întâlnit mai întpe un lepros, pe care l-a +indecat, iar, când s% intre în Capernaum, 2-a întâlnit cu sutaşul.



<cesta s!a grăbit să!" roage pe Iisus să!i vindece servitorul, care atins de o boală grea, căzuse paralizie şi se cinuia cumplit= deci, acest sutaş este persoana cea mai însemnată, în jurul căruia învârte relatarea şi eplicarea acestei minuni$ 5eîndoios, acest sutaş era dintre neamuri #păgâni', ceea ce priveşte religia lui$ +l era născut şi crescut în idolatrie$ ?şi petrecuse o mare parte a viesale în rândurile armatei romane şi acum se afla în suita lui Irod, avându!şi garnizoana împrejurimile oraşului /apernaum$ 5umele de 1U-<A provine de la o sută, adică era comandantla ) de militari, ecivalentul în zilele noastre şi în armata română cu căpitanul, care îndeplineşfuncţia de comandant de companie$ 1utaşul, vom vedea, căci era totuşi un cinstitor de "umnezeu.

>iaţa cea restrânsă din tabără şi din armată, disciplina militară aspră şi silnică, jafurile pe care comiteau soldaţii romani şi pe care le pomenea 1fântul Ioan Cotezătorul, mustrându!i foarte asprputerea pe care o aveau superiorii asupra soldaţilor şi care era lipsită de blândeţe, smerenie

evlavie, toate acestea constituie piedici, dar ele nu sunt de netrecut, când cineva are voinţă să treapeste ele$ $o+ada este c% muli ostaşi, precum smeritul sutaş, apoi sutaşul Corneliu şi atâia ao/ieri superiori, precum 2/ântul 2e&astian, 2/ântul :'eorg'e, cei doi =eodori şi alii, pân% "ilele noastre, s-au ar%tat şi se arat% cinstitori de $umne"eu.

$in ostaşi ai puterii p%mânteşti, ei se /ac ostai ai lui 7ristos şi ai 4mp%r%iei 2ale. <cest fenomnu se eplică altfel decât aşa: că Dumnezeu îşi are partea sa de credincioşi din toată rânduiala, d

toate funcţiile şi din toate poziţiile sociale şi economice din toate timpurile$ "a fel are şi diavol/ei indiferenţi la mântuirea lor, să ia bine seama la adevărul acesta şi să nu îşi scuze niciodanecredinţa şi mondenitatea lor, prin poziţia, prin situaţia sau prin serviciul lor$ De eemplu şi la nla români, pe timpul dictaturii comuniste, pentru un cadru militar era foarte greu să!şi manifespublic credinţa religioasă, mulţi declarându!se, nu din convingere, ci din obligaţie atei$ "e!am putgăsi scuză, dar eemplul sutaşului din +vangelia de azi, nu permite acest lucru$ 5u!l permite n2ântuitorul, /are zice: FPe cel ce M% +a m%rturisi pe Mine înaintea oamenilor, 4l +oi m%rturisi Eu pe el înaintea =at%lui Meu Care este în ceruri dar de cel ce se +a lep%da de Mine înainte

oamenilor, de acela M% +oi lep%da şi Eu înaintea =at%lui Meu Care este în ceruriG #2atei ),'$

<şadar, sutaşul din Capernaum era un su/let &un, gata s% primeasc% ade+%rul şi s% lucre"+irtutea. Mai înainte de a-L cunoaşte pe 7ristos, sutaşul primise în su/letul s%u în+%%turiudeilor despre un singur $umne"eu ade+%rat. Cu autoritatea pe care o a+ea ca o/ier al armat



romane, el înt%rea pe iudei şi de+enise un &ine/%c%tor deose&it al lor. Lucru acesta l-am%rturisit c'iar e+reii, ast/el# Mc% iu&eşte neamul nostru şi sinagoga el ne-a "idit-oG #"uca %,('$

Ce putem în+%a de la acest sutaş6 ?n primul rând, sutaşul s-a apropiat de +ristos5 rug'ndu-1!a apropiat de Domnul, nu ca unul care are stăpânire şi din pricina poziţiei înalte, manifestă ac

mândrie şi trufie pe care o dau de obicei dregătoriile înalte$ 1!a apropiat, nu în felul lui 5eema1irianul Fcu cal şi tr%sur%G #B @egi (,*', ca să!şi afle tămăduire$ 1utaşul s!a apropiat de Iisrugându!se$ +l a venit fără pompă, fără fală, cu toată simplitatea, cu înfăţişarea şi aparenţa rugător, care simte în adâncul sufletului său nevoia de a se smeri în faţa <celuia /ăruia I adresează= aceasta findcă şi cei mai de frunte oameni, conducătorii cei mai puternici şi mai slăviaristocraţii cei putrezi de bogaţi, când se adresează lui 4ristos, nu sunt decât nişte cerşetori umili$

<şadar, sutaşul, atât prin înfăţişarea lui smerită, cât şi prin cuvântul D8<25+, cu care I 1adresează lui 4ristos, recunoaşte în Domnul 1tăpânirea cea mai presus de toate$ 2utaşul a+ea str%/undul su/letului s%u con+ingerea /ormat%, c% este de-aBuns s%-) spun% lui )isus ne+opentru care a +enit s%-L roage. ?nsă pentru cine se ruga sutaşul0 5u cumva pentru soţia sa0 5u$ 5cumva pentru fiul său precum a făcut un slujitor împărătesc0 5u$ 5u cumva pentru o rudenie desa0 5u$ 2utaşul se roag% pentru ro&ul s%u, deşi în +remea aceea, &oala sau moartea unui ro& nera considerat% ca un e+eniment care s% pro+oace nici cea mai mic% mişcare su/leteasc% /amilia care a+ea ro&i. 1clavii nu erau nici ca servitorii zilelor noastre, care, în familiile de creşti

autentici, sunt consideraţi ca membrii familiei$ @obii erau consideraţi mai prejos decât vite1tăpânii lor aveau dreptul să!i folosească după bunul lor plac: să!i omoare când vor, să!i pună să omoare între ei cum era în luptele de gladiatori, să!i taie în bucăţi şi să!i dea mâncare peştilor$

@omanii aveau dreptul să!i ducă pe robii bătrâni şi bolnavi într!o mică insulă a -ibrului, ca să moaacolo flămânzi şi netrataţi$ -ocmai datorită acestui fapt milostivirea sutaşului pentru robul său aparnu numai neobişnuită pentru acea vreme, ci şi foarte asemănătoare cu iubirea de oameni creştiniubire pe care o putem constata că în zilele noastre s!a răcit foarte tare, noi fiind creştini, mai mucu numele, decât cu fapta$ +ste un lucru de o importanţă strategică în această pericopă evangelică

1utaşul, care până ieri a fost încinător la idoli, nu aleargă la vrăjitori, la fermecători sdescântători, cum fac mulţi creştini în zilele noastre$ +l aleargă la 4ristos, creştinii ?l părăsetreptat pe 4ristos$ 2% a+em credina ortodo<%, dar s% /ie tare ca şi a sutaşului, ca s% do&ândiîmp%r%ia lui $umne"eu.

mi



Pr. ect ?niv. Dr. !onstantin 7ecula - Vindecarea slugii sutaşului

"aolaltă cu 4ristos în /apernaum #2t 9, ('$ <ici, Domnul este întâmpinat de vestea unei boli, a unJslăbănogiriJ$ 5u era întâia dată$ ?n fapt, +l pentru aceasta şi venise, ca să ne vindece dJslăbănogeala cea sufleteascăJ #2arcu <scetul', ridicând, o dată cu vindecarea, blestemul ca

cuprinsese cu moarte sufletul nostru$ ; dragoste ne&un% ni L-a trimis pe 7ristos în întâmpinarst%"i, El este Cel întâmpinat de dragostea sutaşului, care miBloceşte pentru sluga lui. ; dragoscare are acelaşi caracter de /ond cu dragostea =at%lui, Care L-a trimis pe iul 2%u, nul-A%scuca s% moar% pentru noi. E dragostea n%scut% din durerea de durerea celui de lâng% tine.

Un cetăţean roman, ostaş al imperiului care subjugase neamul lui Israel ! oricum, un asupritor ! roagă pentru sluga lui #2t 9, E'$ 7isura se făurise prin intrarea în lume a Dumnezeului Iubirii,Dumnezeului /are este Iubire$ Ai rezona acum această Iubire cu iubirea omului acestuia, carerenunţat la orice fel de orgoliu, mai ales la acela ! deloc uşor de purtat ! al cotropitorului care are tfelul de drepturi$ 1utaşul acesta se deşartă de slava sa, se revarsă de slava lui #cum ar zice 6ărinte



1tăniloae' omenească, umplându!se de iubire, de dragoste născută din durere$ Ai aceasta, dinaint/elui /are, Jcip de rob luândJ, +l ?nsuşi 1e deşartă de slavă #7ilip &,%', ca să umple lumea de slasmereniei 1ale$

De aceea se entuziasmează Dumnezeu înaintea sutaşului$ ?nţelege că nu a venit degeaba, că dearul pe care fapta ?ntrupării 1ale îl revarsă peste lume mişcă lumea, o restaurează$ $$ /ă @aiul culege deja oamenii, dintre care sutaşul are ceva deosebit$ 6rin el, JneamurileJ #JgoimiJ, cum i!

zice evreul' sunt apte să vibreze la Dragostea întrupată$1e entuziasmează 4ristos pentru că, +l ?nsuşi aflat în slujba -atălui /are "!a trimis în lume şi/ărui voie o caută în permanenţă, află un alt sutaş, care, deşi pus peste o sută de oameni, nu cebiruinţe în bătălii sau arginti făuriţi din mită, nici vitejie peste a celorlalţi, ci, preîncipuind parsau mai bine spus, pre!împlinind parabola cu 6ăstorul cel Cun, căuta mai întâi #din eact o sută oi' pe oaia cea slăbănogită, pierdută prin valea morţii, fără de care turma nu i!ar mai fi întreagă$

/iudată predispoziţie la unul care n!ar trebui să pună prea mare preţ pe soldaţi, câtă vreme nocuceriri ale Imperiului îi ofereau un rezervor de înlocuiri posibile$ +act această predispoziţ

entuziasmează pe 4ristos$ <nume aceea a celui care caută pe oaia cea pierdută, semn că!l doainima de oi, că nici una nu!i este indiferentă$6utem bănui orice$ /ă bătălii făcute împreună îi uniseră pe cei doi$ /ă vor fi împărţit arşiţa zilei frigul nopţii= că, poate, altădată, în vreo bătălie omenească, sluga îl salvase pe sutaş$$$ 8ricum,prietenie bărbătească pare că!i uneşte şi!i aduce dinaintea lui Dumnezeu$ 7ie acestea toate adevăraşi tot merită sutaşul cinstea pomenirii în +vangelie, căci toate acestea l!au unit nu doar cu sluga sci şi cu 1tăpânul cel 2are, /are este 4ristos$ -aina nevăzută a prieteniei cu 4ristos$ +a se favădită şi aici$ /ă nu pot fi prieteni decât bărbaţii de acelaşi cin, de aceeaşi tărie spirituală$ Ai sutaşare ceva din 4ristos în el, din această dragoste durută, născută din durere$$$ <ceastă dragoste care,

toate iubirile adevărate, este foarte atentă la toate amănuntele, dragostea discretă şi suavă caratingând acum boalăa moartea #căci orice boală are ceva de moarte în ea', o învinge, cu boala pboală călcând, înainte de a călca cu moartea pe moarte$$$

<şa este mereu cu 4ristosF >ibrează mereu la ceea ce!Ai află al 1ău în noi, în fiecare dintre noi parte$ "a rănile noastre făcute pentru +l şi pentru +vangelia 1a ! mai întâi ! dar şi la rănile care naseamană cu rănile pe care +l le poartă de dragul nostru$ Un sutaş roman, duşman şi fals stăpânlui Israel, scos din anonimat prin gesturi atât de fireşti, atât de necesare totodată pentru ca 4ristos nu fie lăsat în anonimatul istoriei$ +l, omul de alt neam, făcându!se poarta de aur intrării noastre arul lui 4ristosF -oţi ceilalţi, de alt neam decât iudeu, prin modul de a fi al sutaşului, ne facem fr

ai lui 4ristos, mijlocitori ai vindecării celor de lângă noi$?n >iaţa şi petrecerea 6ărintelui Dometie 2anolace #de la 2ănăstirea @âmeţi ! +d$ +icon, &' povesteşte cum acest Jduovnic al moţilorJ a murit cărând, la vreme de grea inundaţie, pâimaicilor şi celor din larga obşte a ucenicilor săi, peste munte$$$ 1ub greul sac al merindei acesteia apă şi făină, făcutu!s!a 6ărintele acesta icoana celui ce!şi pune viaţa pentru 4ristos ! /el căzut su/rucea 3olgotei, ca niciodată să nu mai murim de foamea de cer ! împlinind, la superlativ #adică JsfinţenieJ' arisma sutaşului, punându!şi viaţa pentru prietenii săi$ /ăci mereu trimite 4ristoslăbănogilor, sutaşi milostivi, ostenitori ai dragostei născute din durere$



1ă luăm aminte darF <zi, în /apernaum şi oriunde se vesteşte +vangelia aceasta, 4ristos bucurăF <flat!a în sutaş prieten de nădejdeF <flat!a oare şi în noi0



Pr. Dr. Dorin 3ctavian Picioruş - Predică la Duminica a *-a după Rusalii

Iubiţi fraţi şi surori întru Domnul, E+ang'elia "ilei P2t$ 9, (!)Q este o su&liniere /aptic%m%reiei credinei. E o punere în relie/ a ceea ce înseamn% s% te încre"i în $umne"eu.

6entru că ecatontarulR centurionul nu "!a ispitit pe Domnul, nu "!a pus la încercare ca să vadă dapoate să facă această vindecare şi nici nu a negociat vindecarea slugii lui ci s!a încrezut în cuvânt

Domnului, în voia "ui$ "e aceea şi "omnul a mărturisit credinţa lui curată, autenticîncredinţareaK lăsarea lui în voia lui "umnezeu şi ne-a dat-o drept paradigmăK eFemplu pentru toţ

Ai de ce este paradigmatică încrederea totală în Dumnezeu0 6entru că aceasta nu caută răstălmăcească cuvintele -radiţiei, nu încearcă să!i ridiculizeze pe 1finţi, nu încearcă să scape greutăţi într!un mod necuvios, ci suportă durerile, aşteptările, neîmplinirile cu încrederneţărmurită, fără margini în Dumnezeu, /are este credincios făgăduinţelorR promisiunilor 1ale$

"acă e să îl aducem pe ecatontarh în zilele noastre, el ar $i un ortodoF riguros în viaţa lui, atent toate detaliile şi care în $iecare clipă a vieţii lui se simte văzut şi condus de "umnezeu. #otiv pent



care nici nu se necă7eşte prea mult când e vorbit de rău şi nedreptăţit şi nici nu se bucură când ccare îl nedreptăţesc se îmbolnăvesc, sunt $ăcuţi de ruşine sau prinşi cu matrapazlâcuri.De ce0 6entru că +l ştie că istoria şi viaţa cotidiană nu se desfăşoară după voia eclusivă oamenilor, ci după voia lui Dumnezeu şi a oamenilor$ C% $umne"eu punctea"% clip% de clip% +ianoastr%, c% El nu ne las% singuri şi c% dac% 4l simim pe El cu noi şi în noi, atunci nedrept%ireneca"ul, durerea, &oala, nu sunt o urmare a îndep%rt%rii lui $umne"eu de noi ci de l%murire înt%rire du'o+niceasc%.

<şa se judecă istoria: duovniceşteF Din perspectiva scimbărilor interioare ale oamenilor$ 5u duce se petrece în afară, în mod eterior;ci după ce se petrece înlăuntrul oamenilor$

6entru că bucuria poate aduce şi infatuare, după cum nefericirea poate aduce şi umilinţă$ IDumnezeu potriveşteR îngăduie vremurile, anotimpurile, intemperiile, bucuriile şi necazurile măsura interiorităţii oamenilor$ Pentru c% $umne"eu caut% îndreptarea tuturora, c'iar dac%, mod /aptic, doar câi+a îneleg în mod a&isal sc'im&%rile istoriei, moti+ele pentru care se petrlucrurile şi care cer şi recon/igurareaW sc'im&area noastr%.

)ar E+ang'eliile se tot repet% în cultul isericii pentru ca s% ne /ac% s% înelegem c% +or&edespre lucruri eseniale, care ne sunt proprii şi nou% ca şi celor de acum 000 de ani.

Pentru c% şi ei şi noi şi urmaşii noştri au ne+oie de o +ia% +ertical%, de o +ia% tr%it% în n%deBde/%g%duinelor lui $umne"eu cu iserica 2a.

Ai credinţa ecatontarului e credinţa de care cu toţii avem nevoie pentru că măreţia ei înseamnaşteptarea şi ascultarea necontenită a voii lui Dumnezeu cu noi$ şteptarea lumin%rii de $umne"eu, a aButorului 2%u, a intuirii a ceea ce tre&uie s% /acem clip% de clip%.

cesta e moti+ul pentru care ortodocşii caut% s/at la oamenii du'o+niceşti, la oamenii pe caresimt mai aproape de $umne"eu, prin cunoaşterea, e<periena şi cur%ia +ieii lor. /er cuvintedupă cum ecatontarul cerea numai cuvântul vindecător al Domnului pentru însănătoşirea slugii lparalitice$

!i când ceri cu+ântte ceri pe tine, îi ceri normalitatea, îi ceri aşe"area în relaia +indec%toarcare te scap% de su/erina ne+or&irii, a necomunic%rii, a necomuniunii, a neiu&irii.

4n mod indu&ita&il, $omnul cunoştea credina centurionului, pentru c% e $umne"eul tuturo

Care cunoaşte toate gândurile şi /aptele noastre mai înainte ca noi s% ne naştem. 4ns% 2/ântMatei spune c% $omnul H2-a minunatG, 2-a umplut de uimire pentru /rumuseea credinei,încrederii ecantotar'ului în $umne"eu.

!i s-a spus acest lucru pentru ca s% a/l%m c% 7ristos ca om sau dup% umanitatea 2a 2-a minunde credina lui, pentru c% omul cu+ios se &ucur% imens când g%seşte în altul o +ia% &ogat% credina în $umne"eu.

4ristos 1!a uimit, 1!a bucurat mult, pentru că 4ristos Dumnezeu a umplut umanitatea 1a şi prin e

şi pe a noastră, de normalitatea trăirilor şi a manifestărilor umane trăite în comuniune cu Dumneze



El 2-a uimit, pentru ca noi s% ne uimim, s% ne &ucur%m când întâlnim un om care tr%ieşte drepcare creea"% lucruri enorm de /rumoase şi de înelepte, care are mult eroism şi mult% candoare +iaa lui.

<şa înţelegem cât de dezastruos este pentru noi păcatul împotriva arului lui Dumnezeu$ 6entru atunci când nu sprijinim pe omul care gândeşte şi acţionează cuvios, pe cel care are proiecte mariînălţătoare pentru toţi, când nu!l călăuzim cu frică şi cu cutremur pe cel care ?l caută cu înfocare

Dumnezeu, luptăm împotriva arului lui Dumnezeu, a lui Dumnezeu ?nsuşi, /are îi sprijină pe toaceştia$

M%reia credinei e m%reia conştiinei curate.

?nsă până acolo, până la această imensă credinţă, trebuie să încurajăm pe oricine caută adevărata dreapta credinţă şi să!l călăuzim la izvoareleR sursele credinţei noastre$ Ai trebuie să ?l ducem pfiecare ortodo şi pe fiecare om care caută adevărul îndumnezeitor al 8rtodoiei la 1finţii 6ărinţi8rtodoiei, care tălmăcesc 1criptura, cultul, viaţa ortodoă şi la teologii care caută să cuprindă cmai mult din autenticul vieţii cu Dumnezeu$

Ai dacă începem să citim pe secole pe 1finţii lui Dumnezeu şi pe teologii Cisericii vedem grija lconstantă pentru păstrarea credinţei şi a modului autentic de vieţuire ortodoă, care e în Cisericprin participarea la slujbe şi la o viaţă de frăţietate şi de curăţie virtuoasă$

6entru că derapajele morale vin din derapajele religioase$

8biceiurile şi faptele rele vin dintr!o nealtoire frumoasă, autentică, la tot modul de a gândi şi detrăi al 8rtodoiei$

4ns% numai dac% îi asumi greşelile şi +rei s% le îndrepi în mod coerent aBungi s% te pui, tot mmult, în palmele lui $umne"eu, pentru ca El s% te poarte spre 2ine.

6entru că asta a făcut, iubiţii mei, ecatontarulR centurionul +vangeliei de azi: s!a lăsat la cuvântlui Dumnezeu, la voia "ui, la decizia "ui$ < lăsat viaţa şi ieşirea din durerea imensă a slugii luilatitudinea lui Dumnezeu$

@nsă această lăsare a noastră în voia lui "umnezeu nu înseamnă pasivitate& (i, dimpotrivînseamnă un tot mai mare dinamism. <entru că noi ne lăsăm în mâinile lui "umnezeu, în voia L

pe măsură ce devenim tot mai proprii Lui, tot mai curaţi, tot mai atenţi, tot mai pro$unzi în citircuvintelor Lui.

+catontarul credea în vindecarea slugii prin cuvântul Domnului dar a venit şi I!a şi spusDomnului$ +l a venit atât de convins de vindecarea slugii lui încât privea lucrurile ca şi cânvindecarea se produsese deja$

Pentru c% asta înseamn% s% te rogi lui $umne"eu# s% nu te îndoieşti nici o clip% de împlinirrug%ciunii tale. 2% cre"i c% $umne"eu +a asculta şi împlini rug%ciunea ta aşa cum El +a dori

când +a doridar o +a împlini.



!i ştii ce se petrece interior cu un ast/el de om, care se încrede cu totul în rug%ciunea s% c%tPrea Curata =reime6 Au mai e ap%sat de griB% şi nici de o încordare p%c%toas% pentru "iua mâine, pentru c% El aşteapt% +oia Lui.

*i când @l aştepţi pe "umnezeu cu adevărat, El nu întârzie prea mult& El nu te lasă să aştepţi premultpentru că El e credincios $ăgăduinţelor 1ale şi e binevoitor cu cei care @l primesc cu toainima.

/u alte cuvinte: nu +% stresai peste /ire cu griBi p%c%toase, ci l%sai-+% conduşi de eli&erareinterioar% pe care i-o d% +iaa tr%it% în aşteptarea +oii lui $umne"eu cu noi@

+l va veni şi nu va întârziaF Domnul 1e va arăta prea minunat în viaţa noastră şi nu ne va ocoliF

4ns% El 2e +a ar%ta în +iaa noastr%, în primul rând, ca $umne"eul Care ne cur%eşte de p%catCare ne iart%, Care ne luminea"% asupra +ieii noastre, Care ne îndrum%, Care ne s/%tuieştCare ne înt%reşte, Care ne simpli/ic%, Care ne în/rumuseea"%, Care ne &ucur%, Care n

eli&erea"% de /ricile o&sedante.

Ai prin asta observăm perena actualitate a +vangeliei de astăzi, pentru că ea ne vorbeşte despneabdicarea de la voia lui Dumnezeu$

6entru că demonii ne sugerează continuu că tocmai viaţa noastră religioasă şi dreptatea noastră sumotive de stagnare şi de neîmplinire socială$

?nsă +vangelia de azi vine şi ne spune contrariul: că împlinirea reală e împlinirea interioară,

simţirea faptului că Dumnezeu e cu noi;şi nu prosperitatea socialăF 7ără prosperitatduovnicească, fără simţirea prezenţei lui Dumnezeu în viaţa noastră, prosperitatea socială e ucin, o dezolare, o traumă continuă$

6entru că omul nu trăieşte numai prin prisma banilor, a divertismentului şi eceselor de tot felulîn primul rând, din liniştea conştiinei şi din &ucuriile credinei, dintr-o educaie s%n%toas% comple<%, dintr-un mod ec'ili&rat şi du'o+nicesc de împreun% +ieuire cu $umne"eu şi coamenii. min@



Părintele Ion !'rciuleanu - Duminica a IV-a după Rusalii - Vindecarea slugii sutaşului

-etul +vangeliei din Duminica de astăzi ne aminteşte de o stare socială din vecime, care a înjomultă vreme demnitatea umană şi care este condamnată de toate legile omeneşti$ +ste vorba dsclavie sau de robie$



6e vremuri, un rob sau o slugă nu era preţuită ca o fiinţă omenească, ci era înjosită şi complet discreţia stăpânului care avea drept de viaţă şi de moarte asupra ei$

Iisus vindecă pe sclavul sau robul unui sutaş păgân, adică al unui ofiţer din armata romană, cererea stăruitoare a acestuia$

7aptul că, deşi era un ofiţer superior şi străin de neamul iudeilor, poartă de grijă slugii sale, ara

respect şi smerenie faţă de Iisus şi faţă de neamul iudeilor, dovedeşte că sufletul său depăşasprimea orânduirii sociale a sclaviei, că nu era robit prejudecăţilor sociale ale vremii$ 1utaşului i face milă de suferinţele slugii sale şi are milă pentru un suflet necăjit de slugă, care nu are alt sprijdecât bunătatea inimii omeneşti$

7apta de iubire a sutaşului este vrednică de luat în seamă, mai ales că acesta a fost pătruns adevărul că are înaintea lui pe Domnul şi făcătorul firii, înaintea căruia se pleacă şi pe care îl ascutoate puterile cereşti, aşa cum îl ascultă şi pe el . sutaşul . cei ce stau sub a lui stăpânire$ Credinsutaşului este mare şi puternic% şi îm&r%cat% în +eşmântul smereniei, când a cerut aButorul l)isus, 4n+%%torul care +indeca multe &oli şi neputine în popor# F$oamne, sluBitorul meu "a

neputincios.! >oi veni şi!l voi vindeca, a răspuns de îndată Domnul 4ristos$

<tunci, o rază de lumină a credinţei şi smereniei a strălucit în inima sutaşului şi a zis: MDoamne, nsunt vrednic de cinstea de a!mi trece pragul casei mele$ 1unt păgân, sunt păcătos, nu merit atâosteneală$ 6utere ai să porunceşti, precum am şi eu autoritate peste oştenii mei$

?n aceeaşi clipă, de pe buzele 2ântuitorului au răsunat cuvinte de negrăită laudă la adresa sutaşulpăgân, cum nu le!a auzit nimeni dintre fiii poporului ales: M5ici în Israel n!am aflat atâta credinţă

2ergi şi să!ţi fie precum ai crezutF +vangelia se înceie cu mărturia că puterea 7iului lDumnezeu a lucrat când i!a spus sutaşului: MDu!te, fie ţie după cum ai crezut$ Ai s!a însănătosluga lui din ceasul acela #2at$ 9, )'$

Cunoscând coninutul, s% ne între&%m# ce în+%%m din aceast% pericop% e+ang'elic%, ce mesaB ntrimite peste +eacuri nou%, creştinilor de ast%"i6 $in 2/ânta E+ang'elie de a"i în+%%m desptrei lucruri /oarte importante pentru noi şi a noastr% mântuire# iu&ire, smerenie şi credin%.

Iubirea este porunca supremă şi legea fundamentală a creştinismului$ Dumnezeu este iubire$ Din izvorăşte adevărata iubire şi la +l trebuie să ajungă orice iubire$ /redinţa, mântuirea lumii su

dovezi nezdruncinate ale iubirii nemărginite şi necuprinse a lui Dumnezeu$ 8mul este creat diubire şi nu poate trăi fericit fără iubire$ /u drept cuvânt se spune că sufletul omului este atât dmare cât este şi iubirea lui$

2/inii P%rini numesc iu&irea regina tuturor /aptelor &une şi c% ea tre&uie îndreptat% c%tre oriom, ori de ce neam, credin%, stare social%, culoare ar /i el.

/el ce face bine aproapelui, ba mai mult, îi face bine aceluia căruia nu ar fi vrednic de o astfel iubire, imită pe Dumnezeu, care nu face deosebire între oameni, buni sau răi, între grâu şi negi

până la seceriş$ 6orunca iubirii aproapelui rămâne obligatorie cât va fi lumea$ Ca ea va fi valabilă



pentru alte păcate$ Dar şi faptele bune pot fi izvor de trufie, şi ea se furişează în sânul oamenilspre a!i pierde$

2/inii P%rini "ic# 2merenia este temelia s/ineniei Ciprian9 Ea este cea dintâi +irtucreştineasc% )eronim9 Este temelia şi mama tuturor +irtuilor 2/ântul :rigorie9 Este r%d%cince d% +ia% roadelor inimii creştine 2/ântul )oan :ur% de ur9.

<m avut noi smerenia sutaşului0 /redinţa este puternică şi mare şi îmbrăcată în aina smereniMDoamne, nu sunt vrednic, ci zi numai cu cuvântul şi se va tămădui$ +l credea că 2ântuitorul escel <totputernic, 1tăpânul cerului şi al pământului$ +ste <totştiutor, adică ştia trecutul lui, ştia caducea la +l$ +l credea că este <totvăzătorul, că o vedea pe sluga sutaşului cinuindu!se$ 8aDumnezeu, care este însăşi bunătatea, se va milostivi spre el0 1utaşul face o comparaţie: M+u suom sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi şi!i spun acestuia: du!te, şi se duce, şi celuilalt, vinşi vine, şi slugii mele: fă aceasta, şi face$ 1utaşul era convins şi a mărturisit că moartea şi viaţbolile şi bucuriile sunt ca nişte slugi supuse stăpânului, pe care el le conduce după voia sa$ 1!a mirşi 2ântuitorul de o astfel de credinţă ca aceea a sutaşului$

6recum fără oci nu putem vedea lumea înconjurătoare, precum fără minte nu putem înţelelucrurile din jur, spre a le pune spre folosul nostru, tot aşa fără credinţă nu!l putem cunoaşte pDumnezeu$ 2copul principal al credinei este cunoaşterea şi mântuirea su/letului.

$in E+ang'elia de a"i în+%%m s% aşe"%m în su/letul nostru cele trei +irtui principale# )u&irecare rodeşte mil% şi r%&dare 2merenia, care te apropie de om şi Credina, care te leag% d$umne"eu. min.

Părintele Ion !'rciuleanu - Predică la Duminica a IV-a după Rusalii - Vindecarea slugiisutaşului



Duminica a I>!a după @usalii ! >indecarea slugii sutaşului ! @ugăciunea are foloasele ei$

Dreptmăritori creştini, 1fânta +vangelie de astăzi ne prezintă cipul luminos al unui sutaş dcetatea /apernaum$ <cesta avea o slugă bolnavă, Hcinuindu!se cumplit #2t$ 9, E'$ 6robabsutaşul, cuprins de milă şi compasiune, a vegeat lângă patul acestui suferind şi probabil a cemun medic să!l vadă şi să!l trateze$

>ăzând însă că boala persistă, ostaşul roman a cerut ajutorul 2ântuitorului 4ristos, /are vindetoată boala şi neputinţa în popor$ @ugăciunea sutaşului, făcută cu adâncă smerenie şi credinţă, a fo

ascultată de Domnul$ +vangelia ne spune că Hs!a însănătoşit sluga lui în ceasul acela #2t$ 9, )'Iubiţi credincioşi, prin rugăciune putem vorbi direct cu Dumnezeu, 6ărintele nostru ceresc, /are esgata să ne răspundă şi să ne ajute$

?n 6redica de pe munte Iisus spune: HCerei şi +i se +a da c%utai şi +ei a/la &atei şi +i se desc'ide. C% oricine cere, ia cel care caut%, a/l% şi celui ce &ate i se +a desc'ide. 2au cine esomul acela între +oi care, de +a cere /iul s%u pâine, el îi +a da piatr%6 2au de-i +a cere peşte, el +a da şarpe6 $eci, dac% +oi, r%i /iind, ştii s% dai daruri &une /iilor +oştri, cu cât mai mult =at+ostru Cel din ceruri +a da cele &une celor care cer de la El@G Mt. (, (-119.

?n 1fânta +vangelie avem eemple când oamenii au cerut ajutor la 4ristos şi +l le!a răspuns: cei leproşi= tâlarul de pe cruce #pocăit'= cerşetorul orb care I!a strigat: H7iul lui David, miluieşte!măFIair, care a mijlocit pentru fiica sa bolnavă, ş$a$$

?n toate aceste împrejurări, oamenii au cerut Domnului ajutor şi totdeauna Domnul le!a răspuns rugămintea lor$ +l nu 1!a scimbat şi încă aude rugăciunile noastre, pentru că ne iubeşte şi ne poarde grijă, fiecăruia personal$



@ăspunzându!ne rugăciunilor, 2ântuitorul 4ristos nu ne dă totdeauna ceea ce vrem, pentru că, făsă ne dăm seama, cerem lucruri care n!ar fi bune pentru noi$ +l ne răspunde rugăciunilor noastre maniera 1a proprie, înţeleaptă, dându!ne ceea ce ştie că va fi pentru noi cel mai bine$

2/ântul Macarie ne îndeamn% s% înc'eiem /iecare rug%ciune cu aceste cu+inte# Hie +oia =$oamne, pentru c% =u ştii mai &ine decât mine ceea ce este &un şi /olositor pentru mineG.

5oi putem să!I cerem lui Dumnezeu orice$ 5imic nu este prea mic sau neînsemnat$ Dar, trebuie cerem cu credinţăF <ceasta înseamnă ca noi posedăm certitudinea că Dumnezeu aude şi că +l, înadevăr, răspunde într!un cip cunoscut "ui ?nsuşi$ <ceasta mai înseamnă că singura noastră cereadevărată şi nescimbătoare este cea spusă nouă de 4ristos în cuvintele şi în faptele 1ale: H-atnostru$$$facă!1e voia -aF$

@ugăciunea este una din datoriile fundamentale ale creştinului$ De aceea, 1fântul 6avel, adresândse tesalonicenilor, le spune: H@ugaţi!vă neîncetat #I -es$ (, )%'$ ug%ciunea este o conlucratainic% a su/letului cu 'arul dumne"eiesc.

1tarea sufletească a credinciosului în rugăciune este de încredere, de împotrivire la cemărijosnice, de mobilizare a energiei noastre spre Dumnezeu, de încadrare a voinţei proprii în voinţa lDumnezeu$

>ieţuirea în rugăciune întăreşte credinţa în prezenţa şi în eistenţa lui Dumnezeu$ După cum cel cevăzut lumina poate fi convins de eistenţa ei, tot aşa, pentru cel ce se roagă, Dumnezeu esterealitate pe care n!o mai poate întuneca norul îndoielii$Domnul ne spune: H6e toate câte le veţi cere, rugându!vă cu credinţă, le veţi primi #2t$ &), &&'$

A te ruga cu încredere înseamnă a avea inima şi puritatea unui copil care se lasă cu totul

seama celui ce l-a născut. A te ruga cu năde7de înseamnă a avea convingerea că @nţelepciunea divină îţi va răspuncum cunoaşte ea că poţi $i a7utat mai bine.

De multe ori, răspunsul -atălui ceresc poate să nu ne placă sau rezultatul rugăciunii poate să fcontrar la ceea ce am cerut$ /u toate acestea, cu 1tăpânul /el veşnic niciodată nu suntem în pagub

n scriitor apusean m%rturiseşte# Hm cerut lui $umne"eu putere s% muncesc El m-a /%cut slaca s% în+% a m% supune. )-am cerut s%n%tate s% pot ispr%+i multe mi s-a dat &oal% ca sîmplinesc lucruri mai &une. M-am rugat pentru &og%ii, s% /iu /ericit mi s-a dat s%r%cia ca

r%mân înelept. m cerut s% /iu l%udat de oameni am de+enit umil ca s% simt ne+oia aButorullui $umne"euG.

@ugăciunea bine făcută săvârşeşte minuni= ea coboară pe Dumnezeu în mijlocul nostru şi înasufletul credinciosului către +l$ +ste o minune ce o putem săvârşi zilnic, plecând genuncîmpreunând mâinile şi înălţând privirea şi cugetul spre Domnul$ 7ără legătura constantă Dumnezeu, prin rugăciune, viaţa credinciosului îşi pierde dinamismul, frumuseţea şi prospeţimefăcându!şi loc în ea lâncezeala, trândăvia, nonsensul$



$e aceea şi 2/ântul român )oan )aco& "ice# HCând l%s%m, de &un% +oie,Wânduiarug%ciunii,WPrinde mare îndr%"neal%W*iermele deşert%ciuniiG.

6rin Cotez, creştinul are în el H?mpărăţia lui Dumnezeu #"c$ )%, &)', cum adevereşte 2ântuitorultâlcuieşte 1fântul Ioan /asian$ ?ntreaga noastră viaţă se desfăşoară în mediul umplut de prezenţa lDumnezeu, cum spune <postolul: HDumnezeu nu e departe de fiecare din noi, că noi în +l trăimne mişcăm şi suntem #7apte )%, &%!&9'$

/a Hplantă cerească, omul trebuie să absoarbă mereu ozonul din prezenţa lui Dumnezeu, ca astsă poată oigena permanent fiinţa sa, eliminând otrava păcatului şi rănind virtuţile$ 8r, acest procde continuă oigenare este rugăciunea care, după epresia 1fântului 6aomie, Heste rănitoartuturor virtuţilor$

"a îndemâna fiecărui creştin, cât de simplu sau cât de învăţat, stă rugăciunea cea mai scurtă care sformat în decursul vremii şi prin care 1finţii au atins piscul sfinţeniei$

C%tre Mântuitorul, e &ine s% se rosteasc% în gând, de multe ori# H$oamne, )isuse 7ristoase, i

lui $umne"eu, miluieşte-m% pe mine, p%c%tosulG. C%tre Maica $omnului# HPrea 2/ânA%sc%toare de $umne"eu, miluieşte-m% pe mine, p%c%tosulG. C%tre 4ngerii şi 2/inii din ceH=oate Puterile cereşti şi toi 2/inii, rugai-+% lui $umne"eu pentru mine, p%c%tosulG.

/reştinii vremurilor de demult obişnuiau să rostească aceste rugăciuni scurte, fiind astfel în dialstatornic şi iubitor cu /el de 1us$

1e zice că un bătrân pustnic împletea funii de papură pentru coşuri, dar cu mintea zicea aceasrugăciune scurtă$ 5ici nu a simţit când a trecut timpul şi funiile fuseseră gata$ <ltul, de asemene

toată viaţa lui nu a lăsat lucrul din mână şi nici rugăciunea neîncetată, această rugăciune suindu!la Dumnezeu şi făcându!l pe el smerit şi cuviincios$

$up% cum în+%a 2/ântul *asile cel mare, Hîn urma necurmatei şi curatei aduceri aminte $umne"eu, se întip%reşte în su/letul nostru amintirea Lui ca o pecete de-a pururi neştears%, imprim% numele lui )isus 7ristos şi ast/el, do&ândim dragoste de $umne"eu şi im&oldul deîmplini poruncile LuiG.

Dacă cineva se roagă, înseamnă că!şi face timp pentru Dumnezeu, ?i face loc în inima şi în casa srecunoaşte în +l suprema valoare, singurul /are, în această lume a nebuniei, poate să ne ajute şi

rezolve toate problemele noastre$

Un 1fânt 6ărinte spune că Hrugăciunea este ceia vistieriei darurilor dumnezeieşti$ <ceaînseamnă că prin ea descidem Huşa milostivirii lui Dumnezeu şi primim toate cele necesare pentsufletul şi pentru trupul nostru$

4n aceast% pri+in%, a+em un e<emplu edi/icator o/erit, în secolul al )*-lea, de o scla+% creştindin Li&eria. 4ntre p%gânii de acolo, care nu a+eau medici, era o&iceiul ca dac% se îm&oln%+ea ucopil, acesta s% /ie purtat din cas% în cas% cu sperana c% cine+a poate o/eri un leac pentr

+indecarea celui &olna+.



4ntr-o "i, a /ost adus un copil şi la casa scla+ei creştine, care le-a spus c% nu ştie despre +reuleac p%mântesc, dar este con+ins% c% $umne"eul pe Care-L cinsteşte ea poate reda s%n%tatec'iar şi acelora care şi-au pierdut orice speran% de a mai tr%i. $up% ce a aşe"at copilul pe patei, a îngenunc'eat şi a început s% se roage la capul lui în numele lui )isus 7ristos. $up% câte+clipe, copilul se îns%n%toşi, iar e+la+ioasa scla+% l-a dat mamei sale.5u ne îndoim de această minune, pentru că Iisus ne spune: H/ereţi şi vi se va da #2t$ %, %'$

Iubiţii mei, rugându!ne cu credinţă, devenim mai buni, mai înţelegători, mai umani$ 3ândurile înalţă, inimile se purifică, ne simţim ca fraţii şi o binefăcătoare pace se aşează între noi$ 6rrugăciune, dobândim ajutorul lui Dumnezeu, /are alungă duurile rele şi risipeşte gândurinecurate$

6rin rugăciune, ne întâlnim cu Dumnezeu, bolile ni se vindecă şi păcatele ne sunt iertate$ @ugândne regulat, avem posibilitatea să primim de la Dumnezeu nenumărate daruri şi binecuvântări$

Dacă aştrii, în mersul lor, cântă lui Dumnezeu o muzică cerească, se cade nouă să!I înălţăm /e

/e ne!a zidit şi ne!a mântuit cântare de laudă şi de mulţumire, să ne întâlnim cu +l în rugăciuneîncetată$

4ntâlnirea cu $umne"eu ne +a o/eri clipe de mângâiere cereasc% şi &ucurie s/ânt%, încât +osimi ne+oia s%-) strig%m ca /ericitul ugustin# H=u ai r%spândit mireasm% şi am respirat suspin dup% =ine. =e-am gustat şi mi-e /oame şi sete. M-ai atins şi ard de dorina dup% pace=a@G.

/ând rugăciunea va deveni marea respiraţie a sufletului nostru, atunci va fi ca un minun

catalizator, ca un medicament care face să se liniştească durerile şi necazurile vieţii$ Dacă ne plecăgenuncii la rugăciune, vom simţi că ne ridicăm la cea mai nobilă demnitate, că ne facem părtaşi cele mai nebănuite puteri şi că trăim realitatea că nu suntem singuri pe lume$ <tunci avecertitudinea că Dumnezeu este Domnul şi 1!a arătat nouă în 4ristos, /ăruia I se cuvine toată slavcinstea şi încinarea$ <min$

Părintele Iosi& 4ri&a ) Evanghelia Duminicii a *-a după Rusalii



Din cunoaşterea stării noastre celei păcătoase iese smerenia noastră în faţa oamenilor şi în faţa lDumnezeu$ Aimic nu smereşte mai mult, "ice un 2/ânt P%rinte, decât cunoaşterea p%catului. Daceastă cunoaştere ies şi lacrimile de căinţă= iese alergarea noastră la /rucea 2ântuitorului, iecredinţa şi mântuirea noastră$?nsemnaţi!vă bine un lucru: cel dintâi cuvânt ce l!a grăit Dumnezeu către cel dintâi om a foîntrebarea: <dame, unde eşti0; ?n ce stare te afli0 /u această întrebare a trezit în el cunoştinţa stăsale celei păcătoase$

6ână nu se trezeşte în om această cunoştinţă, carul mântuirii stă pe loc$ 6e calea mântuirii se păşecu doi paşi$

− Dn pas îl $ace cunoaşterea stării noastre celei păcătoase cunoaşterea tot mai adâncă mai adâncită că noi nu preţuim nimic. 1untem nişte bieţi păcătoşi, smeriţi şi neputincioşi.

− (elălalt pas îl $ac credinţa şi încrederea noastră tot mai mare şi mai adâncită în dragoste #ântuitorului, în a7utorul Lui, în :ert$a Lui cea 1cumpă şi 1$ântă.

?naintând pe calea mântuirii, noi trebuie Hsă scădemM mereu, cum zicea Ioan Cotezătorul, iDomnul Hsă creascăM$ H+ulM nostru, vrednicia noastră trebuie să se topească mereu în strălucir/rucii de pe 3olgota$

?nceputul mântuirii e cunoaşterea şi recunoaşterea păcatelor, dar să băgăm de seamă că satan umbşi aici să atragă pe calea lui acest început$ 1atan le şopteşte păcătoşilor treziţi că sunt prea păcătopentru a fi iertaţi şi mântuiţi$ 1puneţi oamenilor să se ferească de această ispită$

;ricât de p%gân şi de p%c%tos ai /i tu, drag% cititorule, nu te teme@ Mântuitorul te iu&eşte şi primeşte aşa cum eşti. $e la tine nu se cere altce+a decât s% te laşi do&orât şi îngenunc'eat d

greutatea p%catului şi, cu credina sutaşului, s%-L rogi pe Mântuitorul, "icând# Mântuitorul$oamne, în casa trupului meu "ace un &olna+ iu&it, care cumplit se c'inuieşte, su/letul meu a îm&oln%+it în p%cate cumplite şi grele şi nimeni nu-l poate t%m%dui, decât =u, $octorul cmare al su/letelor noastre. Pe =ine, $oamne, =e rog şi în /aa =a stau, ca s% primesc iertare, mişi t%m%duire.

8, ce lucru minunat mai văd eu, pe lângă aceste învăţături, în +vangelia cu sutaşulF Un căpitan armată, la a cărui poruncă tremurau o sută de oameni, stă smerit în faţa 2ântuitorului şi se roagpentru el şi pentru robul lui$ 8cii mei se umplu de lacrimi când mă uit la cipul sutaşului şi mgândesc la cei mulţi, mulţi slujbaşi HcreştiniM de prin cazărmi şi cancelarii, care . cuprinşi de păcattrufiei . înjură pe bunul Dumnezeu, înjură tot ce are sufletul mai scump şi mai sfânt$ 1unt plinsatele şi oraşele de slujbaşi care vor să!şi arate puterea lor prin înjurături aspre$+u am cunoscut un om cuminte care, îndată ce a ajuns primar în sat, a început să înjure răst1ărmanulF ?n trufia lui, el îşi încipuia că!i mai tare şi mai respectat dacă înjură= el credea că înjurătura se ţine de slujbă, ca şi pecetea şi protocoalele$ 1utaşul HpăgânM, din +vangelia de msus, stă ca o mustrare pentru mulţi, mulţi slujbaşi HcreştiniM din zilele noastre$



8, ce lucru plăcut şi binecuvântat este un slujbaş care!" cunoaşte pe Domnul şi se face el însuşi uvestitor al DomnuluiF <cela de o mie de ori poate stăpâni poporul mai uşor şi mai bine decât ccare crede că trebuie să stăpânească cu puterea şi cu; înjurăturile$

Dn o$iţer vorbea odată cu un prieten al său C un bun creştin C despre viaţa militară. @ntre altelprietenul o$iţerului întrebă%C "e ce se $olosesc aşa de mult în7urăturile şi în armată)C M, dragul meu, răspunse o$iţerul, în armată $ără în7urătură nu merge lucrul&C a $i, dar eu cunosc un o$iţer care nu $olosea niciodată în7urătura şi totuşi lucrul lui mergea bide tot.C #i-ar plăcea să-mi spui cine este un ast$el de o$iţer.C Apoi, acest o$iţer a $ost, dragul meu, căpitanul din (apernaum, căci el zicea despre ostaşii lui dacă unuia dintre ei i-ar zice numai atât% #ergi&J C acela merge2 şi altuia% ino&J C şi vin+#atei , ?0.

Doară nici într!o tagmă nu pătrunde aşa de greu vestirea mântuirii sufleteşti decât în lumslujbaşilor şi a militarilor$ De ce0 6entru că aici lucrează mai cu putere ispita trufiei$ /ând se ved

omul poruncitor peste alţii, îl fură ispita trufiei$ 5u!l lasă trufia să îngenunceze şi să se smereasîn faţa /rucii 2ântuitorului$

1utaşul din /apernaum este şi o învăţătură despre cum să se poarte stăpânii faţă de slugi$ 1utaşul iubea sluga ca pe copilul său$ 1luga, slujnica şi ucenicul trebuie să fie în casa stăpânului ca şi coplui$ 2t%pânilor, "ice postolul Pa+el, dai slugilor +oastre ce le datorai şi ce li se cu+ine, ştiind cşi +oi a+ei un 2t%pân în cer Col. >, 19 erii-+% de amenin%ri, ca unii care ştii c% 2t%pânlor şi al +ostru este în Cer şi c% înaintea Lui nu se are în +edere /aa omului E/eseni , 9.

<şijderea, slugilor le zice <postolul 6avel: 2lugilor, ascultai de st%pânii +oştri p%mânteşti 2luBii-le nu numai când suntei su& oc'ii lor, ca şi cum ai +rea s% pl%cei oamenilor, ci ca nişslugi ale lui 7ristos, care /ac din inim% +oia Lui. 2luBii-le cu &ucurie, ca $omnului, nu coamenilor E/eseni , 5-(9.

P%rintele )osi/ =ri/a, =âlcuirea E+ang'eliilor duminicilor de peste a



4raian Dorz - @ndură-4e5 o Doamne

?ndură!-e, o Doamne,de toţi ai -ăi, mereu,dar şi mai mult -e!ndurăde cei ce plâng mai greuF

<proape fii, o Doamne,de toţi cei asupriţi,

dar fii şi mai aproapede cei mai greu loviţi$

/u milă caută!i, Doamne,pe toţi câţi sunt pierduţi,dar şi mai mult pe!aceiace!s mai adânc căzuţi$

Ai mângâie!i cu milăpe toţi cei amărâţi,



dar şi mai mult să!i mângâipe cei mai doborâţi$

6e toţi ascultă!i, Doamne,şi scapă!i -u degrab,dar şi mai grabnic scapă!lpe cel bolnav şi slab$

De -ine toţi au lipsă,dar dintre toţi câţi pier mai mult au cei ce singurişi părăsiţi -e cerF



Pr. (eorge Dimopoulos - Duminica a IV-a după Rusalii - !redina unui sutaş



<cest centurion, această căpetenie romană, a ascultat glasul Dumnezeului cel mare şi adevăr/reatorul şi 1usţinătorul lumii$ 5u a contat pentru el faptul că sclavul său era sclav= era o fiinumană, icoană şi imagine a lui Dumnezeu$ F!i a /%cut dintr-un sânge tot neamul omenesc, ca locuiasc% peste toat% /aa p%mântului, aşe"ând +remile cele de mai înainte rânduite şi 'otarelocuirii lor, ca ei s% caute pe $umne"eu, doar L-ar pip%i şi L-ar g%si, deşi nu e departe de /iecardintre noi. C%ci în El tr%im şi ne mişc%m şi suntem, precum au "is şi unii dintre poeii +oştri# c%ai Lui neam şi suntemG apte 1(,-89. <stfel le vorbea <postolul 6avel filozofilor din <tena$

După cum indică tetul evangelic, centurionul a fost întâi la medici, celtuind o sumă importande bani, şi totuşi nu a obţinut vindecarea pentru sluga sa bolnavă$ 5u mai eista nici o speranţă . afară de IisusF

Iubiţi fraţi, cât de des Iisus este ultima noastră speranţă, când ar trebui de fapt să fie prima, cea mmare, cea mai puternică speranţă a noastrăF 7ără îndoială centurionul auzise despre, şi poate cifusese martor la unele miracole şi acte supranaturale ale 2ântuitorului$ /enturionul îl roagă pe Iissă poruncească de la distanţă, cu încrederea că aceasta va aduce vindecare sclavului său$ /u uimiIisus admiră credinţa centurionului, spunând: M5ici în Israel n!am aflat atâta credinţă #"uca %,*Dumnezeu este întotdeauna mulţumit de credinţa şi faptele fiilor 1ăi atunci când acestea sunt

conformitate cu legea 1a morală$ 1luga şi!a redobândit sănătatea$ MAi a zis Iisus sutaşului: Du!te, fţie după cum ai crezut #2atei 9,)'$1fântul 2arcu ne redă în +vangelia sa cuvintele adresate de Iisus discipolilor 1ăi înainte ?nălţarea 1a, cuvinte adresate tuturor celor care cred în +l: FMergei în toat% lumea şi propo+%duE+ang'elia la toat% /%ptura. Cel ce +a crede şi se +a &ote"a se +a mântui iar cel ce nu +a crede +a osândi. )ar celor ce +or crede, le +or urma aceste semne# în numele Meu, demoni +or i"goni, lim&i noi +or gr%i, !erpi +or lua în mân% şi c'iar ce+a d%t%tor de moarte de +or &ea nu-i ++%t%ma, peste cei &olna+i îşi +or pune mâinile şi se +or /ace s%n%toşiG Marcu 1,15-189.

Istoricii ne spun că atunci când <leandru cel mare cucerea un oraş, aprindea un foc mare$ -oţi ccare i se supuneau înainte ca acel foc să se stingă nu aveau de ce să se teamă$ 5u urmau să fomorâţi sau făcuţi sclavi= erau eliberaţi$

?n urmă cu & de ani, Iisus 4ristos a aprins un foc pe acest pământ$ 7lăcările lui de învăţătuevangelică sunt răspândite în lumea întreagă$ -oţi cei care vin la Domnul Iisus înainte ca flacăvieţii lor să se stingă, nu au de ce să se teamă= vor fi binecuvântaţi şi fericiţi$ >or auzi cuvinteDomnului Iisus: M7ie ţie după cum ai crezut$

=raducere# adu Capa

Pr. (heorghe 7eamiu - Duminica a IV-a după Rusalii ) Doamne5 nu sunt vrednic



F$oamne, nu sunt +rednic s% intri su& acoper%mântul meu, ci spune doar un cu+ânt şi se ++indeca sluga mea.G Matei *))), 89

Dacă suntem cu luare aminte la felul de a vorbi şi de a se comporta al oamenilor cu care venim contact, putem descoperi destul de uşor nota lor dominantă, caracteristică= iar din această noputem deduce întreaga lor purtare$ Dacă bunăoară nota caracteristică a cuiva este egoismul,

putem face o idee aproimativă asupra felului cum se poartă el în familie şi societate, cu cei micicu cei mari, cu bogaţii şi cu cei nevoiaşi$ Ai nu ne vom mira dacă vom auzi că este capricios, zgârcînfumurat, dur, vanitos, deoarece toate aceste scăderi sunt fiice ale egoismului$

Dacă însă nota dominantă a cuiva este un nobil dezinteres, putem presupune fără teama de a greşi respectivul va trece printre semeni ca un înger bun, blând, răbdător, prevenitor, delicat, totdeaudisponibil, gata de a se dărui$ De aici nevoia de a ne cunoaşte bine pe noi înşine, atât în ce priveşslăbiciunile, cât şi în ce priveşte înclinaţiile spre virtute, pentru a le birui pe cele dintâi şi a le cultipe cele din urmă= ceea ce nu vom izbuti decât printr!o sinceritate cu noi înşine şi printr!o continstrădanie, unită cu rugăciune şi susţinută de primenirea în baia pocăinţei şi nutrirea cu 6âinea >ieţi

)$ 2editând asupra scenei la care am asistat astăzi, ascultând fragmentul evangelic citit, constatăcă nota dominantă a sutaşului păgân este profunda sa smerenie, din care răsare, luminoasă, credinsa uimitoare, după cum din sămânţă răsare floarea aducătoare de rod$

1utaşul era în slujba lui Irod <ntipa, cel care îl decapitase pe Ioan Cotezătorul$ +l avea în subordino sută de ostaşi . de unde şi numele ! precum şi slujitori, sclavi, după obiceiul de pe atunci$ Dar, d+vangelie reiese că se purta delicat şi cu inimă faţă de supuşi$ I s!a întâmplat, însă, că i sîmbolnăvit un servitor pe care îl iubea, ba ciar îl Mcinstea, şi aceasta o făcea nu numai din intere

fapt dovedit de demersul său îndrăzneţ pe care îl face pentru el la Iisus$ +ra deci milos şi generos$După cum reiese din tetul paralel al 1fântului evangelist "uca #>II, )!)', sutaşul, deşi aveapoziţie înaltă, fiind păgân şi ştiind despre Iisus că este evreu nu se simţea vrednic să mearpersonal la Iisus ca să!" roage pentru servitorul bolnav$ De aceea s!a adresat bătrânilor d/apernaum, rugându!i să se interpună pentru el$ Ai aceştia . spune evangelistul ! Mvenind la Iis"!au rugat stăruitor să!i împlinească ruga, Mcăci . motivau ei . Miubeşte neamul nostru, sinagoga el ne!a zidit!o$ /e suflet ales, nobilF 2odel de smerenieF Deşi le făcuse evreilor un datât de preţios, el nu se simţea vrednic să apară în faţa lui Iisus$



Dar ceea ce urmează ne uimeşte şi mai multF /ând Iisus ajunse aproape de locuinţa sutaşului, acestrimise întru întâmpinarea lui Iisus nişte prieteni ca să!" roage în numele său: MDoamne, nu osteni, căci nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu #;'$ /âtă modestie, câtă fineţe de taizvorăşte din smerenia acestui păgân$ +l ştia că evreii nu intrau în casele păgânilor, ca să nu pângărească= de aceea el nu voia ca Iisus să aibă neplăceri cu propriii coreligionari din priciajutorului pentru care apelase la +l, sau ca fapta lui Iisus să fie greşit tălmăcită$ <ceastă sincemărturisire a propriei nevrednicii, pe de o parte, şi delicateţea şi respectul pentru sentimente

religioase ale evreilor, pe de altă parte, sunt o splendidă dovadă a profundei smerenii ce îl însufleţpe acest păgân$

&$ Dar acolo unde este smerenie, încolţesc şi se dezvoltă toate celelalte virtuţi$ De aceea, profundsmerenii a sutaşului îi corespunde o tot atât de profundă credinţă$ 1merenia şi credinţa sunt strânsă corelaţie$ /u cât se adânceşte una, cu atât se dezvoltă şi se întăreşte cealaltă$

7ără îndoială, 6rovidenţa este aceea care l!a condus pe sutaş în ara 1fântă şi l!a făcut recunoască, cu bunul simţ, că credinţa evreilor într!un singur Dumnezeu, care a zidit toate şi cărutoate trebuie să I se supună, este neasemuit mai înaltă decât credinţa sa păgână$ 1merenia l!a făc

să vadă că evreii erau pe calea cea adevărată pe când ei, păgânii, orbecăiau în întuneric$ De aceea nu se sfieşte să recunoască printr!un gest public acest adevăr, construindu!le evreilor din /apernauo sinagogă$

1merenia însă l!a condus pe sutaş nu numai la credinţa în unicul Dumnezeu adevărat, ci şi credinţa în divinitatea lui Iisus$ Din tot ce auzise despre învăţătura şi minunile ce le făcea Iisusutaşul a tras concluzia că în acest trimis al /erului sălăşluia puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeşi această convingere şi!a arătat!o prin mesajul trimis lui Iisus, mesaj ce!l uimeşte până şi pe IisuMDoamne, nu te osteni . îl roagă sutaşul prin trimişii săi ! căci nu sunt vrednic să intri su

acoperământul meu= pentru aceea nici pe mine nu m!am socotit vrednic să vin la -ine, ci zi numun cuvânt, şi se va vindeca sluga mea$ /ăci şi eu sunt om rânduit sub ascultare= având soldaţi suascultare, şi zic acestuia: V2ergiW, şi merge, iar altuia: V>inoW, şi vine, iar servitorului: V7ă cutalucruW, şi face #"uca >II, E!9'$ /a şi cum I!ar fi spus lui Iisus: -u ai dovedit, de atâtea ori, că cuvântul -ău ascultă toate puterile firii, aşa cum slugile mele ascultă de cuvântul meu$ 6recuDumnezeu nu are nevoie să meargă la căpătâiul bolnavului ca să!l vindece, tot astfel şi -u calucrezi cu puterea "ui nu ai nevoie să vii la căpătâiul slugii mele, căci cuvântul -ău, spus fie şi ddepărtare, este de ajuns ca să!mi vindece sluga$

/e sublimă credinţăF 8 credinţă ce stârneşte uimirea şi lauda lui Iisus$ De atâta vreme Iisus predi

şi făcea minuni printre evrei$ Unii dintre ei au aflat învăţătura lui ca ne mai auzită, frumoasă mângâietoare= alţii, ucenicii săi, au recunoscut în +l, prin semnele ce le făcea, pe 2esia cel aşteptadar nici unul din ei nu s!a ridicat la înălţimea credinţei mărturisită atât de spontan şi ferm de acesutaş păgân$ De aceea, Iisus, Mauzind aceasta, s!a mirat şi a zis celor ce veneau după dânsul: V>zic: nici în Israil nu am aflat atâta credinţă$ Ai vă zic că mulţi vor veni de la <pus şi de la @ăsăritse vor odini cu <vraam şi cu Isac şi cu Iacob în ?mpărăţia /erurilor= iar fiii împărăţiei se vor arunîn întunericul cel mai dinafară: acolo va fi plâns şi scrâşnirea dinţilorW$ Ai a zis sutaşului: Vmergi, precum ai crezut să!ţi fieW$ Ai s!a vindecat sluga lui în acelaşi ceas #2atei >III, )!)'$



Iisus deci nu numai că răsplăteşte prompt credinţa sutaşului, vindecându!i servitorul, cu cuvântulde la distanţă ci, în mod indirect, prin reflecţia pe care o face, îl consideră pe acest păgân credincica pe unul care descide şirul mulţimilor de păgâni care se vor mântui primind solia +vangelieDupă cei trei magi de la @ăsărit, sutaşul va intra cel dintâi în ?mpărăţia /erurilor$ +l a primit, drerăsplată pentru credinţa sa, nu numai vindecarea servitorului, ci şi sfinţirea propriului suflet$

Iubiţii mei, să ne stea mereu vie în suflet pilda luminoasă a acestui om de aur, pildă de smerenie

credinţă$ /a şi el, să ne adâncim tot mai mult smerenia, spre a creşte tot mai mult în credinţă$ $ce este smerenia6 Este recunoaşterea ade+%rului /undamental c% noi înşine nu suntem decpornire spre r%u, spre p%cat, şi c% tot ce a+em &un în noi este un dar al lui $umne"eu, &un pcare tre&uie s%-l /ructi/ic%m spre sla+a Lui şi s/inirea noastr% şi a semenilor este recunoaşterec% noi, cu propriile puteri, nu putem /ace nimic pentru mântuirea noastr% şi, în consecin%, a+eo permanent% ne+oie de 'arul 2%u pe care tre&uie s%-l cerem neîncetat, cu încrederea sutaşului

<tât de mult doreşte 1fânta Ciserică să ne sădească în inimă sentimentul de adâncă smerenie şi neclintită credinţă a sutaşului, încât în "iturgia de rit latin ea pune pe buzele credinciosului momentul cuminecării cuvintele ce se desprinseseră odinioară de pe buzele sutaşului, doar puţ

modificate: MDoamne . sună această rugăciune . nu sunt vrednic să intri sub acoperământul meu, zi numai un cuvânt şi se va tămădui sufletul meu$ 6rin această scurtă invocare, Ciserica doreşte ne considerăm nevrednici de darul sălăşluirii lui 4ristos în noi şi să ne încredem în nemărginita putere care, ciar şi numai cu cuvântul, ne poate sfinţi sufletul$

1ă rostim şi noi această rugăciune, atât de frumoasă şi plăcută Domnului, şi s!o rostim nu numcând ne împărtăşim cu trupul şi sângele Domnului, ci şi atunci când, neputând asista la 1fânta Kert+uaristică, sau neputându!ne împărtăşi, nutrim totuşi dorinţa fierbinte de a!" primi în suflet în mspiritual, de a ne uni cu +l, ca să ne vindece de slăbiciuni sau porniri rele, ca să ne purifice inim

cuprinsă de griji şi nelinişti, de tristeţe ori descurajare$ MDoamne, nu sunt vrednic să intri suacoperământul meu, ci spune doar un cuvânt şi se va tămădui sufletul meu$ <min$



Pr. ;ihai 4egzeş - Duminica a IV-a după Rusalii - Iisus şi străinii

+vangelia relatează întâlnirea lui Iisus cu sutaşul de alt neam$ /omportamentul lui Iisus indituturor modul de raportare faţă de străini$ 1trăinii nu sunt doar cei de alt neam, ci aceia pe caremarginalizăm, îi ignorăm, îi condamnăm, îi vorbim de rău, îi abandonăm la greu, le refuzăm ajutorcând sunt în nevoi; nu le vorbim dacă ne!au supărat;

Dacă am fost atenţi la cuvintele +vangeliei de astăzi, trebuie să înţelegem că Domnul ne ceamă fim solidari până şi cu străinii, cu aceia pe care nu îi avem Mla inimă, faţă de care simţim o anumantipatie$ 5umai iubind, creştinul îşi respectă blazonul, numai aşa trece de la întuneric la luminnumai astfel împlineşte convertirea inimii pe calea luminii, a păcii şi a bunătăţii, în cuvinte şi fapte

1utaşul ne arată felul în care trebuie să ne prezentăm înaintea lui Iisus$ /enturionul este un aducare nu participă la cultul poporului Israel, ci este icoana Mdominatorului, din acele ţinutu1tatutul şi condiţia lui trebuiau să!l împiedice să ceară ajutorul unui evreu$ Dar el, având un slujitbolnav, nu ţine seama de legile care îi despart pe oameni$ 1tarea sănătăţii slugii sale este motiv

pentru care vine la Iisus$ 5u ştie prea bine cum să i se adreseze, dar înţelege că Domnului trebusă!i spună durerea inimii sale, iar Iisus îi împlineşte cererea$

1utaşul îi cere lui Iisus să spună numai un cuvânt$ /uvântul pronunţat de Domnul dăruieşmântuirea$

Iisus îl asigură că va merge acasă la el, pentru a!i vindeca slujitorul$ 5oi poate am fi profitat deastfel de generozitate gratuită$ 1utaşul însă se ruşinează şi mai mult, înţelegând nevrednicia saomului care apelează la cei pe care îi asupreşte şi spune: MDoamne, nu sunt vrednic să intri suacoperământul meu, dar spune numai un cuvânt şi slujitorul meu se va vindecaM$ 6rin cuvintele sasutaşul dă dovadă de multă umilinţă, ce uneori, nouă ne lipseşte, dar care este soluţia vindecăbolilor şi relaţiilor inter!umane$

De fapt, nu numai slujitorul va fi vindecat de Iisus, ci şi sutaşul, deoarece a descoperit că esnevrednic şi că interesul şi grija pentru alţii i!au transformat în cip surprinzător modul de a cugeşi odată cu el, viaţa$ +vangelia ne învaţă că Domnul oferă mântuirea tuturor celor care o caută$



/enturionul a avut credinţă în Iisus, deoarece a auzit vorbindu!se despre Dânsul$ Iată felul în care naşte şi creşte credinţa în inimile oamenilor$ 5oi vorbim celor dragi despre Dumnezeu0 Dacă aface acest lucru, cu siguranţă viaţa noastră ar fi mai bună$

+ste important rolul preoţilor în vestirea +vangeliei, dar şi ajutorul pe care creştinii sunt cemsă!l dea în acest sens, spre vindecarea multor bolnavi$ De fapt, este necesară citirea +vangelieicredinţa în Iisus, pentru a putea afla şi străbate calea binelui, a iubirii şi a mântuirii, la urma urm

Ai profetul Isaia ne cere să urcăm la Mmuntele Domnului, ca să ne arate căile pe care trebuie umblăm pentru ca urmându!le, să construim o ?mpărăţie a păcii şi a dreptăţii$ <min$

Pr. Vasile Ro, - Duminica a IV-a după Rusalii

Fie ie dup% cum ai cre"utG Mt. 8,

1fântul evangelist 2atei, în pericopa evangelică de astăzi, ne înfăţişează trei mari virtuţi ce

găsesc, nu într!un iudeu, ca reprezentant al poporului ales de către Dumnezeu, ci într!un păgâ



c$ /redinţa ! care!l face pe sutaş să!i spună lui Iisus: Meste suficient să spui doar un cuvânt şi slugmea se va vindeca$ 2t 9,*$

Despre credinţă 1fânta 1criptură ne învaţă, că: $ără credinţă nu se poate a7unge la cunoaştere2 dacă nu ai credinţă, nu ai nimic2

credinţa alungă păcatul şi $ace $aptele bune2 credinţa ne cere să vedem în aproapele nostru, prieten sau duşman, în omul de lângă ncreaţia şi măreţia lui "umnezeu2

credinţa ne cere să ne rugăm atât pentru noi cât şi pentru aproapele nostru a$lat la necaz2 credinţa este izvorul dragostei, al iubirii şi al smereniei.

1fânta 1criptură ne arată multe eemple în care credinţa a făcut minuni şi pentru edificare vaminti, câteva:

a$ >eciul -estament$− prin credinţă cei /88 de soldaţi a lui 9hedeon au reuşit să învingă armata medianiţil

+:ud., 5 - 6;02− 'lie învie pe $iul văduvei din 1arepta 1idonului +/=egi ,68 - 6602− Elisei învie pe $iul 1uramitei +4=egi 4% /8 - /502

b$ 5oul -estament$− vindecarea celui adus cu targa de cei patru oameni inimoşi +#t. ?,6 C 502− vindecarea slu7itorului sutaşului din Evanghelia de astăzi2

− vindecarea $iicei $emeii cananience +#t. ;,66 C 602

− vindecarea tânărului lunatic urmare credinţei tatălui său +#t. ,2

c$ ?nvieri datorită credinţei$− învierea $iicei lui 'air +#c. ;,/5 - 4/02− învierea $iului văduvei din 3ain şi vindecarea $emeii cu hemoragie +#t. ;,6 - 4/02− învierea lui Lazăr +'o. ,4/ - 4402

Ai aceste eemple ar putea continua pentru că puterea credinţei este incomensurabilă reuşind

sfărâme piatra, să mute munţii şi să oprească apele$

/redinţa este acea putere care vine de la Dumnezeu şi care, dată omului, este arma credinciosulîmpotriva ispitelor şi a uneltirii diavolului în dorinţa lui de a stăpâni şi a mutila sufletul omenesc$

De acea, ea, trebuie să fie tare, din toată inima, fără dubii şi adevărată, precum credinţa sutaşulcare a crezut şi a fost convins că Iisus poate să!i mântuiască sluga doar prin cuvânt$ <min$



lucruri imorale, şi alte fărădelegi, prin care mulţi creştini dovedesc, că nu!şi trăiesc credinţa în moautentic$

1fântul <postol Iacob scrie: V/e folos, fraţii mei, dacă zice cineva, că are credinţă, iar fapte nu ar8are credinţa poate să!l mântuiască0W #Iacob &, )B'$ V6recum corpul fără suflet este mort, astfel credinţa fără de fapte, moartă esteW #cf$ Iacob &, &E'$ /redinciosul ştie că viaţa pământească esscurtă şi că odată va avea de dat socoteală pentru ea, la Kudecata lui Dumnezeu$ +ste conştient

trebuie să păzească poruncile lui Dumnezeu, deoarece ele reprezintă calea sigură spre fericirveşnică$

/âţi dintre credincioşii Cisericii noastre, române unite cu @oma, greco!catolică, nu au dat dovadă credinţă, atunci când aceasta le!a fost pusă la încercare$ Unii au acceptat moartea de martir$ aceasta din fidelitate faţă de Dumnezeu şi de Ciserica "ui$ +i se roagă în cer pentru noi şi pentru ţanoastră$

@n timpul persecuţiei Gisericii catolice de către comunişti, unul dintre credincioşii acesteia, a $osupus 7udecăţii unui tribunal al cărui 7udecător era ateu.

:udecătorul i-a citit acuzaţia spunându-i% - Aţi răspândit literatură religioasă. ă recunoaştevinovăţia)

- 3u C a răspuns credinciosul C răspândirea literaturii creştine, reprezintă obligaţia $iecărcredincios creştin.

- "e ce nu $aceţi parte din Giserica, care conlucrează cu regimul nostru comunist, pentru că acolo sunt credincioşi) C l-a întrebat din nou 7udecătorul.

- "iavolul de-asemenea crede în "umnezeu şi se supune Lui, C a răspuns $erm credinciosul cauză.

- Dnde vă întâlniţi pentru rugăciunea comună) C l-a întrebat din nou 7udecătorul.

(reştinul i-a răspuns cu cuvintele lui 'isus >ristos consemnate în Evanghelia 1$ântului 'oaNAdevăraţii închinători se închină !atălui în 1pirit şi în adevărO, pretutindeni +4, 6/0. <entru acerăspuns îndrăzneţ, credinciosul respectiv a petrecut în închisoare cinci ani din viaţa sa. "e $apt, a $ăcut dovada unei credinţe vii şi neclintite în "umnezeu.

/u toţii suntem obligaţi să ne trăim credinţa aşa cum ne învaţă Iisus 4ristos şi Ciserica întemeiade +l: V<ceasta este biruinţa care a învins lumea: credinţa noastrăW #) Ioan (, B'$

Rugăciune

8, Doamne, voi începe de la credinţă, pentru a putea dobândi vederea: merg pe drum în căutarpatriei$ ?n timpul acestui parcurs sufletul îmi spune: că înaintea -a se află orice dorinţă a mea, faţă de -ine, nu!mi este ascuns nici un suspin$ Dar în patria cea cerească, nu mai sunt dator să m



rog pentru nimic, ci numai să -e măresc, căci acolo nu!mi va lipsi nimic$ <ici cred, acolo voi vedeaici am speranţă, şi acolo voi avea= aici mă rog, iar acolo voi primiF

<cum cumpănesc lucrurile, pe care le văd, şi cred în acelea, pe care nu le văd$ -u, o, Doamne, nm!ai părăsit cemându!mă la credinţă= ciar dacă îmi porunceşti să cred în ceea ce nu pot să vătotuşi nu!mi refuzi ca să văd acele lucruri, care mă ajută să cred în ceea ce nu văd;, dacă este neputinţă pentru mine să văd Dumnezeirea -a, în scimb pot să văd foarte clar omenescul -ău$ Ia

ai devenit 8m, pentru ca în aceeaşi persoană să poţi fi văzut şi să se poată crede în -ine$ <jută!msă mă bucur şi eu de Dumnezeirea -a$ <min$

+"upă 1$ântul Augusti

Părintele !iprian 7egreanu - Predici la Vindecarea slugii sutaşului - păg'nul care Ba ştiut d

durerea aproapeluiC5 care şi-a ascultat conştiina5 0mplinind Blegea &iriiC şi 0l ,ucură peDumnezeu cu smerenia credinei sale

M<vea această credinţă căreia îi pasă de celălalt, nu că mă interesează numai de ce îmi iese mie, dami se rezolvă mie, ci îi pasă şi de celălalt; "a asta ne ceamă Dumnezeu, la putinţa de a!l acceppe celălalt, de a!l răbda, de a!l îngădui, de a!l iubiF De a crede că el eşti tu$ "!a făcut Dumnezeu u

alt suflet, dar frate geamăn cu tine, în alt trup, cu alt cip, în alt neam, cu altă învăţătură, cu al



moştenire genetică, dar e aproapele tău, e fratele tău geamăn acelaF 6uteai să fii eact în locul lsau ca el şi tu îl judeci . pe tine te judeciF "!ai judecat pe fratele tău, pe tine te!ai judecat$ -u putesă fii în locul lui şi să faci lucruri mai grele decât acela, dar tu îl judeci cu asprime şi cu uşurinţă= ptine te judeciFM$

XXX

M< rămâne cu tine însuţi, de unul singur, e lucru grozav pentru cei care nu s!au împăcat cDumnezeu şi cu ei înşişi, pentru că eşti faţă în faţă cu tine însuţi şi cu toate nemulţumirile tale şi cglasul conştiinţei care îţi spune că n!ai făcut bine$ /onştiinţa nu poate fi ucisă;

Predica Pr. !iprian 7egreanu !lu1-7apoca la Duminica a IV-a după !incizecimevindecarea slugii sutaşului servitorului centurionului$>>/F

M?n numele -atălui şi al 7iului şi al 1fântului Du$ <min$

1untem în a patra duminică după @usalii, într!o duminică în care continuăm să citim din +vange

de la 2atei #în fiecare zi de la @usalii până acum tot citim de la 1fântul <postol şi +vangel2atei' şi auzim această +vangelie a vindecării slugii sutaşului, +vangelie amintită, mai în detalîntr!un fel, şi la "uca$ 5u ne reamintim din nou pilda, nu v!o repovestesc, nu vreau să insistăm ppilda în sine şi pe vindecare, ci mai mult pe cuvântul 2ântuitorului, care ne descoperă lucruri maşi dumnezeieşti$ <cest cuvânt e spus într!un mod mai ascuns pentru iudei şi pentru învârtoşarinimii lor, dar el, de fapt, e foarte descis$

1ă vedem despre ce cuvânt este vorba: de+%rat +% spun +ou% c% muli de la apus şi de la r%s%r+or +eni şi +or sta la mas% cu +raam, cu )saac şi cu )aco+, iar /iii 4mp%r%iei +or /i arunca

a/ar%.<cesta este cuvântul asupra căruia vrem să ne oprim puţin$ <cela era sutaş$ 2ulţi dintre zeloţii evrsocoteau o întinăciune ciar să vorbeşti cu un om de alt neam, nu numai samarinean, ci de alt neammai ales romani, care erau socotiţi asupritorii lor$ 3ândiţi!vă de eemplu, că n!au intrat căpeteniipentru că 6ilat îi cema înăuntru pe căpeteniile preoţilor, la judecată, ca să spună ce au împotri"ui, şi aceştia n!au vrut să intre în pretoriu şi la 6ilat, ca să nu se spurce$ <şa socoteau, căspurcăciune să intri în casa unui păgân, era o spurcăciune să vorbeşti cu un păgân$ De pildă, ei aravut o inimă mult mai strâmtă şi mai răutăcioasă legată de sluga acelui roman . Y/um a îndrăznacela să devină sluga romanului0 1ă!şi facă slugi din neamul lorFZ +ra socotit aşa, nu numai ce

josnic, ci mai mult era o spurcăciune că stă în casa unui păgân neîncetat acel evreu din neamul l<vraam care îi era slugă sutaşului$ Deci se spurcă neîncetat$

5u stă în casa lui şi în neamul lui acela, neam pe care ei îl socoteau a fi ales, se socoteau a fi aleşi,erau aleşi, dar nu erau aleşi pentru că erau mai deosebiţi ca ceilalţi, mai frumoşi sau mai cine ştcum decât ceilalţi, ci pentru că din neamul lor urma să se nască 4ristos şi pentru că ei au purtat sămânţa lor, între ei, binecuvântata linie de foc din care s!a născut 2aica Domnului şi după ace2ântuitorul$ 6entru aceea Dumnezeu i!a numit neamul 1ău, pentru că de acolo urma să 1e nasc7iul 1ău$ Dar nu erau cu nimic mai iubiţi decât alte neamuri, decât ceilalţi$



<ducându!ne aminte de lucrurile acestea, să vedem cum priveau cei din jur, mulţimea mare de iudcare ?l urmăreau pe 4ristos pretutindeni, ?i ascultau cuvântul, vedeau minunile "ui, cum au privapropierea acelui sutaş0 ?n primul rând au zis: Y/um îndrăzneşte ăsta să vină tocmai aici şi săroage ceva pe Domnul, pe profetul nostru0;Z, nu ştiu cum ?l socoteau ei atunci, că încă nu ştiabine că e 7iul lui Dumnezeu, şi s!au mirat şi mai mult că 2ântuitorul ciar i!a răspuns cu blândeţea vrut ciar să meargă în casa lui$ <sta era;F ?ntr!un fel, noi aducem totdeauna aminte numai faptul că acesta s!a smerit pe sine şi a zis:

Doamne, nu veni la mine, că sunt om păcătos, nu intra în casa mea, ci zi numai cu cuvântul şi se vîmplini; şi ne gândim că a fost om smerit şi s!a gândit că Dumnezeu poate împlini peste oriprezenţă fizică, să tămăduiască ciar dacă +l nu e de faţă$ +ste şi credinţa, este şi socotinţa că eom păcătos şi nu merită să intre în casa lui, dar mai era ceva$

<cesta ştia cum priveau iudeii, vă daţi seama, având slugă în casă iudeu, ştiau cum îl priveaceilalţi, mai ales că ţinea la această slugă, ţinea la el, din moment ce a venit să cadă în genunci şizis -ămăduieşte!mi sluga$ /ine dintre cei de astăzi s!ar duce să cadă în genunci în faţa unui medY-ămăduieşte!l pe slujitorul meuZ, vreun director oarecare$

5u ştiu, poate or fi, dar acesta era un om deosebit, fie şi numai prin aceasta se vede că era un odeosebit, pentru că el se ataşase de acest om, de acest slujitor al lui şi nu mai putea să!l vasuferind, în cinuri, şi la care ţinea foarte mult$ Ai ştia cât de grav era pentru iudei să intri în caunui păgân, să slujeşti unui păgân$ Ai atunci a zis: YDoamne, nu!i fă ie una ca aceastaZ, ca şi cuar zice: Y"asă că destul ?ţi caută nod în papură aceştia toţi, nu intra, nu e nevoie, lasă, fă numai cuvântulFZ /red că undeva a fost şi gândul acesta şi e un gând frumos, s!a gândit mai cu grăbire suferinţă şi la durerea aproapelui decât la lipsa lui$ <şa zicem noi, cu uşurinţă, de cele mai multe onoi să ne rezolvăm treaba, restul acum nu ştiu; Ai acest om s!a gândit, n!a fost nepăsător$

1ă ştiţi că credinţa lui, dacă era mare şi lăudat de Dumnezeu, nu era numai credinţa aceasta Dumnezeu poate pretutindeni, oriunde, fără să meargă +l personal în trup să 1e atingă de acel om doar cu cuvântul să zică şi toate puterile cereşti ?i slujesc şi toate I se încină "ui şi boala fuge şi ascunde de la faţa "ui$ $eci nu numai aceast% credin% a /ost l%udat% de 7ristos $umne"eu, cred, tainic, şi în celelalte semne ale credinei lui. 4ntâi, smerenia K socotea c% nu este +rednic sintre $umne"eu la el în cas%, se socotea ne+rednic, deşi la postolul Luca ni se spune c% /%cemulte lucruri &une şi aButa comunitatea iudaic% cum putea, deşi era roman.

6robabil că nici atunci banii nu erau cu uşurinţă daţi la o parte, adică nu erau spurcaţi, cum că n!arbuni, ci îi primeau$ < ajutat şi la ridicarea templului, deci era un om care, totuşi, făcea bine şi

acelaşi timp se socotea nevrednic$ Ai nu era o vorbă, căci el ciar avea nevoie ca 4ristos să vină casa lui, dar dacă a zis că e nevrednic înseamnă că era ciar smerit omul acela, şi mare este credinaceea care are smerenie$ Au credina în care i se pare c% i se cu+ine, c% eşti alesul lui $umne"ec%, dac% eşti alesul lui $umne"eu, i se cu+ine totul, c%, dac% eşti alesul lui $umne"eu, tooamenii s% i se plece, s% te asculte când tu +rei s%-i spui po+estea ta şi în+%%tura ta, pe care tooamenii tre&uie s-o accepte, /%r% s% comente"e, c% doar eşti alesul lui $umne"eu. 2utaşul romanu a+ea o asemenea credin%, ci una smerit% şi sigur asta )-a pl%cut lui $umne"eu.

După aceea, că a ştiut de durerea aproapelui său$ 1ă ne aducem aminte de 1fânta +ufimia, care, fii

ucisă în cinuri îngrozitoare, tăindu!i!se mâinile şi picioarele de la toate înceieturile cu securea,



fiind monaie, şi altele dintre surorile de mănăstire au venit acolo, în mulţime, să vadă şi una dintmaicile de acolo, uitându!se, a leşinat de grozăvia pe care o vedea$ Iar sfânta striga: Daţi!i apăF Dacolo, asta era treaba ei, adică ea era cea necăjită şi întristată şi tulburată şi ar fi putut să gândească numai la suferinţa ei şi la durerea ei, dar ea cumva se îngrijea de ceilalţi$

cest lucru îl +edem, de /apt, la Mântuitorul, c% /iind pe cruce, n-a c%utat s%-şi e<prime su/erinşi durerea, cum noi punem în cânt%ri de /elul# HPoporul Meu, ce am /%cut Eu ie şi cu ce Mi-a

r%spl%tit Mie6 4n loc de man%, cu /iere în loc de ap%, cu oet şi în loc a m% iu&i, pe cruce M-apironit@G Mântuitorul n-a "is, totuşi, aceste lucruri, c'iar dac% noi le cânt%m în cânt%ri, pentc% noi tre&uie s% ne aducem aminte c% aşa am /%cut, nu pentru c% $umne"eu ne imput%@ Pcruce, Mântuitorul 2-a gândit la p%catele acelor oameni şi 2-a gândit s% nu le /ie socotit% nim%car acea /apt%, cea mai mârşa+% înaintea lui $umne"eu, s% nu /ie trecut% în c%rile conştiinnoastre, ci $umne"eu s-o ştearg%. )art%-le, =at%, p%catul acesta, c% nu ştiu ce /ac@ La ei 2gândit $umne"eu, nu s-a gândit la 2ine, nu 2-a gândit s%-i &lesteme sau s%-i +or&easc% de r%u n-a l%sat +or&% ca mai-marele masonilor care a /ost ars pe rug şi a "is HM% +oi r%"&una şi +o+eni alii care m% +or r%"&unaG, ca un cântec de le&%d%. Au, ci a "is )art%-le, $oamne@ !i acolo/%cut aşa. !i atunci cei ce-L urmea"%, cum alt/el6 $e /apt, acest sutaş 4l urma pe 7ristos în

înainte de a +edea acest gest al Mântuitorului. QS +ea aceast% credin% c%reia îi pas% dcel%lalt, nu c% m% interesea"% numai de ce îmi iese mie, dac% mi se re"ol+% mie, ci îi pas% şi dcel%lalt.

+ mare lucru înaintea lui Dumnezeu şi cred că atunci când Dumnezeu a zis, cu bucurie: <tâcredinţă n!am găsit nici în IsraelF, pur şi simplu parcă n!a mai dat timp, nu l!a lăsat pe sutaş să pleca să spună după aceea aceste cuvinte, nu s!a ascuns de el, i!a arătat că nu!i e ruşine, nu!i e frică, şi cum i!ar fi spus: Y5u 2i!e teamă să spun adevărul, că tu eşti sutaş roman, şi eu n!o să le spun asnumai ucenicilor 2ei, în taină, ca să nu se zică cum că laud vreun romanZ, ci 1!a întors şi tot

faţă, tot clar, ca şi cum i!ar fi răspuns acelui roman la bine cu bine, la curaj cu curaj$ <cela venise curaj înaintea "ui, se plecase în genunci, el, romanul, vorbea cu un iudeu, el, romanul, ăsta ecuraj şi în faţa mai!marilor lui şi în faţa evreilor$ Ai tot aşa şi Dumnezeu, cu curaj 1!a întors şi a zca şi cum i!ar fi spus: Y5u 2i!e frică de moartea ce 2i!o pot aduce oamenii aceştia, n!am venit un fricos în lumea aceasta, ca unul care tăinuieşte cuvintele, ci să spun adevărulFZ "a fel cum ispus şi lui 6ilat: +u am venit în lume ca să mărturisesc adevărul$

Ai 1!a întors spre toţi şi le!a zis: /redeţi!mă, nici în Israel n!am văzut atâta credinţăF, ceea ce eramare palmă peste obrazul iudeilor, care se vedeau a fi fiii lui <vraam, cei care moşteneau credinţcei care se vor mântui şi ceilalţi nu, erau fără discuţie puşi deoparte . în sensul rău al cuvântului$

dintr!o dată a fost ca o palmă răsunătoare, deşi 2ântuitorul n!a căutat să fie ca o palmă, doar a spadevărul$

Dar în aceste cuvinte este o taină pe care Dumnezeu a spus!o puţin ascunsă, aşa, ca să nînvârtoşeze cu totul inima evreilor, şi le!a spus: 2ulţi de la apus şi de la răsărit vor veni şi vor sta ?mpărăţia lui Dumnezeu cu <vraam şi cu Isaac şi cu Iacov, iar fiii ?mpărăţiei vor fi daţi la o parte$

/ine erau cei de la apus şi de la răsărit0 +ra clar că nu erau evrei, pentru că atunci avea în faţă usutaş, deci era clar că era vorba de păgâniF Dar n!a zis Y2ulţi dintre păgânii pe care voi îi luaţi

râs şi ziceţi că voi sunteţi fiii lui <vraam;Z Ai a zis de la apus, că romanii veneau de la apus,



apoi de la răsărit vor veni şi vor sta la masă cu <vraam şi cu Isaac şi cu Iacov, ceea ce era masminteală pentru evrei$ De aceea nici n!a zis foarte clar Ymulţi dintre păgâniZ, ci mulţi de la apus de la răsărit; <tâta înţelepciune şi atâta adevăr este în cuvântul acestaF 5u e aşa de simplu$

Dintr!o dată Dumnezeu ne lămureşte vecea întrebare: dar cu cei care n!au auzit de 4ristos cum fi0 /u cei care n!au auzit niciodată şi nu le!a spus nimeni, cu cei care au crescut în alte credinţe, ccei care au fost educaţi de mici în cine ştie ce învăţături străine şi n!au ştiut, cu aceia ce va fi0 I

noi, ?n general, sărim să zicem: ?n iadF /um să zicem asemenea grozăvie0 /u ce!a greşit omul acecare s!a născut la 6ol, să zicem, şi nu ştia, sau e pigmeu şi nu ştia, sau până să vină misionarcreştini în <frica abar n!au avut$ +i, credeţi că Dumnezeu e nedrept0 5u e nedreptF 1fântul <pos6avel spune în capitolul & din @omani că cei ce n!au cunoscut pe 4ristos, n!au auzit de +l, vorjudecaţi după legea conştiinţei$ Deci au şi ei judecata lor, dar după legea firii, după legea conştiinpe care Dumnezeu a pus!o nouă$

Q omani , 11-1#11. C%ci nu este p%rtinire la $umne"eu@1. Câi, deci, /%r% lege, au p%c%tuit, /%r% lege +or şi pieri iar câi au p%c%tuit în lege, prin leg

+or /i Budecai.13. iindc% nu cei ce aud legea sunt drepi la $umne"eu, ci cei ce împlinesc legea +or îndreptai.1>. C%ci, când p%gânii care nu au lege, din /ire /ac ale legii, aceştia, nea+ând lege, îşi sunt lorulege,15. Ceea ce arat% /apta legii scris% în inimile lor, prin m%rturia conştiinei lor şi prin Budec%ilor, care îi în+ino+%esc sau îi şi ap%r%,1. 4n "iua în care $umne"eu +a Budeca, prin )isus 7ristos, dup% E+ang'elia mea, cele ascunale oamenilor.S

<ici se leagă cele două cuvinte ale 2ântuitorului şi ale 1fântului <postol 6avel, care şi acela numult discutat şi se pune cumva deoparte, neînţelegându!se bine ce e aceea legea firii$

Dar 6ărinţii lămuresc şi toată învăţătura ne spune că noi avem o lege morală, o lege a firii,conştiinţei, pe care Dumnezeu a lăsat!o în om de la naşterea lui, de la facerea lui, pe care o aremaomedanul şi budistul şi indusul şi oricine, şi încinătorul la idoli, în orice neam te!ai naşte naşti cu această lege morală, această lege a firii$

Despre asta Nant zicea că ce legătură este între cerul de deasupra mea şi legea morală din mine0 /

Dumnezeu le făcuse pe amândouă şi Dumnezeu le dăduse frumuseţea desăvârşită amândurora,cerului înstelat şi legii firii din om, lege care îţi spune ce să faci şi te mustră când faci prostii$ /inelăsat legea aceea, care, oricât de rea ar fi învăţătura pe care ţi!o dă vreo cultură, vreun neam, tot ntace şi murmură în adâncul inimii tale şi îți spune că n!ai făcut bine că ai lovit pe cel necăjit, n!făcut bine că n!ai dat celui oropsit, ciar dacă tu cauţi de multe ori s!o acoperi cu ceva, faci oricnumai să n!o auzi şi îţi umpli tot timpul cu câte ceva, ca nu cumva acel glas al conştiinţei să ntulbure prea tare0 6entru că a rămâne cu tine însuţi, de unul singur, e lucru grozav pentru cei care s!au împăcat cu Dumnezeu şi cu ei înşişi, pentru că eşti faţă în faţă cu tine însuţi şi cu toanemulţumirile tale şi cu glasul conştiinţei care îţi spune că n!ai făcut bine$ /onştiinţa nu poate

ucisă$ Dumnezeu ne spune: 4mpac%-te cu p%raşul t%u pe cale. 6ăraşul acesta e conştiinţa, imposib



de mituit, de redus la tăcere sau de ucis$ 1ingura cale prin care va tăcea este să te faci prieten cu eadică s!o asculţi$

+i, sunt mulţi care nu ştiu de legea lui Dumnezeu$ "egea lui Dumnezeu desăvârşeşte murmuracesta al legii firii din noi, care nu se aude desăvârşit$ -e mustră, te doare că ai făcut ceva, dar nu şbine eact ce să faci$ Atii în mare, dar nu desăvârşit, până unde şi cum$ "egea lui Dumnezdesăvârşeşte acest murmur al firii, ca şi cum dintr!o dată auzi şi înţelegi clar ce să faci şi cât şi un

şi cum$ /ei care au legea lui Dumnezeu prin Domnul nostru Iisus 4ristos vor şti mult mai clar legfirii din ei, legea conştiinţei e mult mai clară, vor da răspuns mult mai mult în faţa lui Dumnezpentru că ştiau mult mai mult$ /ei care au numai legea firii şi murmurul acesta al inimii, de careascultat sutaşul pe care l!a durut pentru sluga sa, care nu a vrut să!i facă vreun rău 2ântuitoruldacă "!ar fi pus să intre în casa sa, care s!a smerit şi şi!a văzut păcatele pe care i le arăta conştiinproprie, care a făcut legătura şi dintre glasul conştiinţei şi cerul înstelat şi a văzut lucrarea Dumnezeu şi minunile "ui şi a zis că Dumnezeu e pretutindeni şi poate orice, pe toate acestea leînţeles numai după legea firii luiF

Ai sunt mulţi de la apus şi de la răsărit care nu!l cunosc pe Dumnezeul adevărat, mintea lor doar

dibuieşte, dar nu!" poate numi şi despre care, ascultând de legea conştiinţei lor, Dumnezeu zice, într!o mare şi binecuvântată rezolvare a problemei, că mulţi de la apus şi de la răsărit vor veni şi vsta la masă cu <vraam şi cu Isaac şi cu Iacov; 5u simţim în asta mult mai mult dreptatea lDumnezeu0

Iicea p%rintele Paisie g'ioritul, +%"ând nişte ma'omedani, un turc /oarte &un la su/let cuminte şi îneleg%tor# HCred lui $umne"eu c% acest turc, nu dup% legea Coranului, ci duplegea /irii /%când atâtea lucruri &une, $umne"eu +a şti cum ar /i /ost omul acesta dac% ar /i /ocreştin şi câte ar /i /%cut şi în /uncie de asta îl +a Budeca şi multe daruri îi +a daG.

5u cred că a greşit părinteleF /ine cercetează cu atenţie 1cripturile se luminează şi descoperă în ebunătatea lui Dumnezeu şi dă la o parte răutatea noastră omenească cu care judecăm cu uşurin țărămân darul şi puterea şi mărirea lui Dumnezeu, peste care nu putem noi trece împăr țind @aiul bucăţi şi otărând cine unde are loc$ <cestea sunt tainele lui Dumnezeu$ Ai i!a smintit pe evgândul că mulţi dintre păgâni vor sta la masă cu <vraam şi cu Isaac şi cu Iacov, cu cei cu care lăudau ei că sunt ai lor, din neamul lor$ 1ă fim binecuvântaţi să stăm şi noi la masa aceea cu <vraaşi cu Isaac şi cu IacovF

+ minunat că Dumnezeu încipuie acea stare în ?mpărăţie ca o masă$ De multe ori face aceas

comparaţie cu masa, cu nunta$ ?n această stare urcuşul cel mare nu este eterior, aici vr2ântuitorul să ne aducă înţelesul$ Urcuşul cel mare al unui om care stă la masă nu este eterior, neste osteneala trupească, că nu!ţi este greu să stai pe scaun la o masă, ba ciar ţi!e bine$ 3reu esaltceva, urcuşul este interior$ 3reu este de a!l răbda pe celălalt, de a!l iubi pe aproapele, că nu poţi stai cu oricine la masă$ Dacă oamenii le sunt dragi unii celorlalţi, stau şi într!o cutie de cibritudacă nu le sunt dragi nu le ajunge nici un palat$ +i, a sta la masă cu oamenii înseamnă că e un urcuş duovnicesc, sufletesc$

Dumnezeu ne ceamă la alt urcuş, la altă osteneală, aceea a inimii, de a iubi, de a îngădui, de a

primi pe celălalt, de a sta la masă cu el, la masa bunătăţilor pe care ni le dă Dumnezeu$ Atiţi că



preîncipuie de acum masa aceasta, nu e numai dincolo, de acum ne dă Dumnezeu lumea întreaca o masă a ospăţului, nu numai a ospăţului fizic, ci a ospăţului ocilor, a ospăţului urecilorminţii de frumuseţea pe care ne!a dat!o Dumnezeu, de tot înţelesul pe care l!a pus Dumnezeu lume$ Deci e un ospăţ al lumii întregi în care ne!a pus Dumnezeu şi în care celălalt să nu ne fiadul, ci dragul cu care stai la masă, omul cu care stai la nuntă$ 1ă simţi că atunci când te aşezi masa aceea te aşezi printre ai tăi$ + o altă osteneală$

Dacă nu vrei să stai cu aceea la masă, pierzi şi ospăţul . e îngrozitorF 5!o să ţi se pună ţie un scaîntr!un colţ la o măsuță mică şi gata$ 5uF 5!ai vrut să!i accepţi pe ceilalţi şi să!i primeşti, vei pierşi ospăţulF "a asta ne ceamă Dumnezeu, la putinţa de a!l accepta pe celălalt, de a!l răbda, de aîngădui, de a!l iubiF De a crede că el eşti tu$ "!a făcut Dumnezeu un alt suflet, dar frate geamăn ctine, în alt trup, cu alt cip, în alt neam, cu altă învăţătură, cu altă moştenire genetică, daraproapele tău, e fratele tău geamăn acelaF 6uteai să fii eact în locul lui sau ca el şi tu îl judeci . ptine te judeciF "!ai judecat pe fratele tău, pe tine te!ai judecat$ -u puteai să fii în locul lui şi să falucruri mai grele decât acela, dar tu îl judeci cu asprime şi cu uşurinţă= pe tine te judeciF

Deci cu ospeţele şi cu nunta şi cu masa, Dumnezeu nu vorbeşte despre o ?mpărăţie a lui DionSsos

unei nesfârşite petreceri în sensul acesta foarte trupesc, ci este vorba de o altă lucrare despre care nvorbeşte Dumnezeu, aceea a!l accepta şi a!l iubi pe fratele tău şi de a te identifica cu el şi atunci ţi dă ţie tot ospăţul lui Dumnezeu$ Dacă ţie îţi place să fie şi acela acolo, îl primeşti şi pe el, ţi se dă ţtot= iar dacă nu!l primeşti, nu primeşti nici tu nimic$

!i aBungem s% /im ca aceia despre care un p%rinte dintr-o m%n%stire +or&ea aşa# oare de c+enind aici, la m%n%stire, unii p%rini se /olosesc, unii r%mân tot la /el şi alii c'iar scad6 !i i s-descoperit lui de un înger. Mergând la trape"%, unde st%teau mona'ii la mas%, p%rintele acela i+%"ut pe unii dintre mona'i mâncând l%turi, pe alii mâncând mâncare o&işnuit% şi pe al

mâncând mânc%ruri alese, ce nu se mai +%"user% pe mesele m%n%stirii. !i a "is# oare ce înseamnaceasta6 !i i s-a descoperit c% tuturor dându-li-se la /el, acelaşi mediu, aceeaşi m%n%stire, ununu-i place nimic, nici &une, nici rele, e nemulumit de orice şi de oricine şi toate îl /ac s% în+ârtoşe"e împotri+a lui $umne"eu K acestora tot darul lui $umne"eu li se trans/orm% în l%turlii sunt /ericii când e &ine, dar în+ârtoşai şi tul&urai când e r%u K aceştia sunt cei m%nânc% mâncare o&işnuit%. )ar alii, &inecu+ântai şi /ericii, sunt cei care, ori &ine ori r%indi/erent ce le d% $umne"eu, deşi &inele şi r%ul pentru noi sunt /oarte relati+e şi nu ştim, d/apt, ce e &ine şi r%u pentru noi, cum a "is )o+# $ac% am primit cele &une de la $umne"eu, oanu le +oi primi şi pe cele rele6 şi i s-au /%cut lui cele rele mai mari şi mai &une decât cele &unpân% la urm% K aceştia m%nânc% mânc%ruri alese şi au neîncetat &ucurie.

"umnezeu să ne a7ute şi să ne binecuvânteze



Părintele 4eo&an Popescu ;ăn. Putna - $> iunie $>#> - Predică importantă şi trezitoare laDuminica vindecării slugii sutaşului

. 8 paralelă între nerecunoaşterea de către evrei a lui 4ristos . ei fiind fiaţi doar pe ideea că supoporul ales . şi nerecunoştinţa creştinilor faţă de Dumnezeu, care uită uşor binefacerile 1ale ajung să cadă în păcate grele, ciar după cunoaşterea 1a$

. 5erecunoştinţa duce la întunecare şi la necredinţă, până acolo încât nu!" mai recunoşti pe 4ristocazi foarte rău, de sus$

. De multe ori simţim că ne!a scos Dumnezeu dintr!o încercare, boală, tulburare, patimă, foargrea, iar după ce scăpăm, uităm să!i mulţumim lui Dumnezeu prin; viaţa întreagă pe careducem, nu doar printr!o rugăciuneF

. Ispita neseriozităţii şi delăsării în problemele de credinţă$



. Două momente din istoria noastră, două daruri făcute poporului român de Dumnezeu, pentru canu am ştiut să!I fim recunoscători, iar darurile au fost pierdute$

. + foarte uşor să dăm vina pe alţii, pe comploturi, dar dacă este să judecăm duovniceşte, trebusă dăm vina pe noi înşine, în primul rând$

. 5u ştim să fim constanţi în credinţa noastră$ Dacă credem că putem muri oricând, mulţumir

noastră faţă de Dumnezeu ar trebui să fie continuă$. <pare o mulţumire de sine a ortodocşilor, pentru că suntem în dreapta credinţă$ <şa este, 4ristosîntemeiat o singură Ciserică, aici, în 8rtodoie este <devărul, restul confesiunilor doar au furnumele de Ciserică$ Dar eista tendinţa de a ne mulţumi cu aceasta şi de a!i dispreţui şi a!i privi dsus pe alţii, şi, prin aceasta, să ne împietrim$

. <u loc convertiri la dreapta credinţă de pe alte meridiane ale lumii şi aceştia sunt mai vii şi motărâţi în credinţă decât noi$

. Ai în zilele noastre se repetă şi se aplică cele referitoare la poporul ales de atunci, pentru nopopor ales, cel ortodo: M7iii ?mpărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul cel mai dinafară

. /u cât Dumnezeu îi da cuiva mai multe daruri, cu atât îi cere mai multF Ai gândiţi!vă câte daruavem, noi, ortodocşii şi nu ştim să ne folosim cum trebuie de ele$ Doar dacă ne gândim la 1finte-aine, care nu mai în 8rtodoie sunt cu adevărat;

XXX#;' <şadar, aici pe pământ, Dumnezeu este numai cu cei cu inima înfrântă şi duul umilit$ Iar cel

cu care este, Dumnezeu le dezvăluie tainele lumii şi ale vieţii, şi adâncimile duovniceşti a tot cece +l a scris prin împrejurări şi lucruri$

<vraam, Isaac, Iacov, Iosif, 2oise şi David, toţi aceştia au avut inimă înfrântă şi du umilit, şi aceea Dumnezeu a fost cu ei, şi le!a făgăduit să fie şi cu urmaşii lor câtă vreme şi aceştia vor fi cinimă înfrântă şi smerită$

Dar când deasa legătură cu Dumnezeu îl face pe om mândru, omul cade într!o pierzanie mai grdecât cei care n!au avut cunoştinţă şi apropiere de Dumnezeu$

/el mai bun eemplu îl avem ciar în israeliţi, coborâtori din marii şi lui Dumnezeu plăcuţii părinpomeniţi mai sus$ 5e mai încăpându!şi în sine de multa apropiere de Dumnezeul cel adevărpoporul acesta a început să se uite la celelalte neamuri ca la praful de pe pragurile lui DumnezeDar cu aceasta şi!a pricinuit ruinarea, pentru că mândria într!atât l!a orbit, încât din toadescoperirile făcute de Dumnezeu prin profeţi şi prin plăcuţii 1ăi una doar a priceput: că el6oporul ales$Duul şi înţelesul revelaţiei celei veci a lui Dumnezeu s!a spulberat pentru ei cu totul, iar 1fân1criere a început să joace în faţa ocilor acestui popor ca o încâlcitură de litere de neînţeles$



/ând 4ristos a venit cu o descoperire nouă, poporul evreu în orbenia şi ignoranţa lui nu numai căcăzut pe aceeaşi treaptă cu neamurile păgâne, dar învârtoşat la inimă fiind şi cu vederea întunecata ajuns în multe privinţe ciar mai prejos decât păgânii$

+vangelia de astăzi ne arată cum priveşte 2ântuitorul lucrul acesta$

5e arată sănătatea între bolnavi şi boala între cei sănătoşi, credinţa între păgâni şi necredinţa în

cei ce se lăudau a fi poporul ales şi a avea credinţa cea mai curată$+vangelia aceasta a fost scrisă drept învăţătură pentru toate vremurile şi pentru toate popoarepotrivindu!se la fel de bine şi nouă celor de astăzi$

+ o învăţătură tăioasă ca sabia eruvimică, limpede ca lumina zilei, neaşteptată şi proaspătă floarea de munte: ca să ne străpungă cu ascuţişul ei, să ne lumineze cu limpezimea ei, şi să ne scoadin apatia şi nepăsarea noastră$ Ai mai cu seamă să ne aducă aminte nouă creştinilor ca nu cumva ne fălim cu mersul la Ciserică, cu rugăciunea şi cu mărturisirea lui 4ristos, spre a vedea la Kudecade <poi că cei dinafarăa Cisericii au fost găsiţi cu mai multă credinţă şi fapte bune decât noi$ #;'

/u toate că erau păgâni, aceştia au pătruns adevărul şi viaţa în 4ristos şi au ajuns la credinţă mrepede decât coortele cărturarilor învăţaţi, dar orbi$ #;'

%luga sutaşului. Predică importantă despre discreia credinei5 inima milostivă versusBgeneraia euC şi păcatul superiorităii care os'ndeşte. !um pot ortodocşii5 Bnoul IsraelC5 să

repete căderile Bpoporului alesC=

M<vem în ţara noastră atâtea Ciserici, avem "iturgie zilnic, în atâtea locuri, în atâtea mănăsti

avem la îndemână tot ce ne trebuie în sporirea duovnicească dar, de multe ori prea puţin nfolosim, nu ştim să ne folosim, sau nu ştim să preţuim lucrurile pe care le avem$$$

XXXPărintele Arsenie ;ăn. !ornu ) Predică la Duminica vindecării slugii sutaşului $>##



M?n numele -atălui şi al 7iului şi al 1fântului Du, <minF

Fde+%rat "ic +ou%, nici în )sranu am a/lat atâta credin%

Iubiţi fraţi şi surori, după 6ogorârea 1fântului Du, duminicile acestea ce urmează sunt o înlănţuirun lanţ minunat$ Ai în toate aceste duminici primim ajutor pentru dobândirea 6reasfântului Dupentru că aceasta este viaţa Cisericii$ +le nu sunt la întâmplare rânduite, aceste duminici$ Duminitrecută am vorbit, ne!a vorbit în +vangelia care s!a citit la 1fânta "iturgie, despre grijile vieţii,mare piedică la primirea arului 1fântului Du$ <cuma, după ce duminica trecută ne!a pus înain+vangelia primejdiei grijilor vieţii, ca să ne ferim de ele, acum ne atrage printr!o pildă a frumusecredinţei, în duminica aceasta$

Ai frumuseţea acesta a credinţei o vedem strălucind într!un om, care, după aparenţa eterioară, nfăcea parte din Ciserica lui Dumnezeu$ +ra un păgân, un sutaş, adică un mai mare peste o sută d

ostaşi, şi el făcea parte din administraţia romană a inuturilor 1finte, deci nu făcea parte din neamevreiesc, şi nu făcea parte din Ciserica >eciului "egământ$ Ai iată că în acest om ne străluceşastăzi frumuseţea credinţei$ 8 frumuseţe atât de mare că pe ?nsuşi Dumnezeu ?l face să se minunezUn lucru frumos vedem astăzi: pe Dumnezeu minunându!1e de credinţa omului$

?ntâmplarea aţi auzi!o la 1fânta "iturgie şi o cunoaşteţi$ /a în fiecare an aţi auzit probabil merede multe ori, citindu!se această pericopă evangelică despre sutaşul din /apernaum care avea uslujitor bolnav şi care, ne spune . 1fântul 2atei este concis în întâmplările lui, ne dă miezîntâmplării= 1fântul "uca ne mai dă şi nişte amănunte . că acest sutaş a trimis mai întâi la Domn

bătrâni ai iudeilor ca să!" roage să tămăduiască pe sluga lui, pe slujitorul lui, care era slăbănog pat, cinuindu!se cumplit$

5u e rău să ne oprim puţin şi asupra lucrurilor pe care ni le spune 1fântul "uca$ < trimis, desutaşul la Domnul bătrâni ai iudeilor, ca să!şi dobândească dorinţa, să vindece pe slujitorul lui, iaceşti bătrâni ai iudeilor au venit la Domnul şi au zis: M>rednic este să faci aceasta, căci iubeşneamul nostru şi sinagoga el ne!a zidit!oM$

<ceste cuvinte ar părea la prima vedere cuvinte de bun simţ, cuvinte de înduplecare pentru Domnarătându!i un motiv ca el să vină sau nu neapărat să vină, ci să vindece sluga acestui sutaş$



Dar 1fântul Ioan 3ură de <ur ne dezvăluie însă altceva prin aceste cuvinte$ <cum, ca să înţelegece vreau să spun, dau un eemplu poate puţin nepotrivit cu Ciserica: aşa, ca şi când s!ar întâlnicomisie doctorală să acorde titlul de doctor în ştiinţe cuiva, şi ar zice membrii comisiei: >rednic esă!i acordăm titlul de doctor, pentru că poartă B la pantofi$ +emplul poate că nu e potrivit şi e upic eagerat, dar 1fântul Ioan 3ură de <ur, ne scoate în evidenţă acest lucru, că nici măcar n!cunoscut virtutea bărbatului, n!au găsit vreun motiv vrednic adevărat, ci se aveau în toate tot

sine vedere: M2iluieşte!l pe el, că mi!a făcut mie bineM$ 2otivul pentru care să!l miluieşti este Mmi!a făcut mie bine$

MIubeşte neamul nostru şi ne!a zidit sinagoga . iată primejdiile naţionalismului aici$ 1igur că aiceste vorba de neam, nu de naţiune$ 7ac o mică paranteză, şi poate nu este fără de folos aceasparanteză$ /onceptul de naţiune s!a născut mai târziu, iar evreii trăiau cu conceptul de neam, nu naţiune$ /onceptul de naţiune s!a născut mai târziu, şi!şi trage originea, mai ales în @evoluţfranceză, şi după @evoluţia franceză, acest concept care făcea parte dintr!o anume ideologie, a slula dezmembrarea vecilor imperii care aveau o structură creştină$ < fost un cal troian acest concepprin care ideologii care l!au propagat şi s!au folosit de ceva sădit în sufletul omului: iubirea faţă

neam, conştiinţa apartenenţei la un neam, lucru care este sădit în conştiinţa omului, că Dumnezeuîmpărţit limbile în Cabilon, şi au luat fiinţă neamurile atunci$ Dar conceptul acesta a fost foloscum spun, de o anumită ideologie, cu scopul numai de a destrăma vecile imperii$ Deci e o diferenîntre naţiune şi neam$ <tunci ei trăiau cu o simţire aceasta a apartenenţei unui neam, totuşi putem înţelegem că eistă şi aici primejdia de a idolatriza neamul sau naţiunea$

Domnul a continuat să se îndrepte spre casa sutaşului sau a pornit spre casa sutaşului$ 1fântul "une spune că apoi el a trimis prieteni la Domnul, şi să!" roage să nu vină, ci să zică numai cuvântuiar 1fântul 2atei ne adaugă faptul că după aceea ciar el a venit, sutaşul însuşi a venit înaint

Domnului când a văzut, că deşi i!au spus bătrânii, deşi i!au spus prietenii lui, Domnul totucontinua să vină spre casa lui$ Ai a venit el, şi înaintea Domnului a spus: MDoamne, nu sudestoinic să intri sub acoperişul meu, zi numai cu cuvântul, şi se va vindeca slujitorul meuM$

Ai i!a arătat Domnului printr!o pildă şi cum înţelege acest cuvânt: Mşi eu sunt om cu stăpânire, şi asub mine ostaşi, şi zic acestuia: du!te şi se duce, şi altuia vino şi vine, şi robului meu fă aceasta faceM$ < recunoscut pe Domnul că este <totţiitor, 1tăpân <totputernic, că doar la cuvântul "ui toase împlinesc$ M< zis Dumnezeu să fie lumină, şi a fost lumină$ < recunoscut în persoana Domnulnostru pe <totstăpânitorul, <totţiitorul$ <tât de mare era credinţa lui, încât pe Domnul a făcut să minuneze şi a zis: M5ici în Israel nu am aflat atâta credinţă ca a luiM$

Două gânduri, asupra două gânduri m!am oprit, citind această pericopă evangelică$

?ntâi, acest cuvânt al sutaşului e vrednic de pus în inima noastră: M5u sunt destoinic să intri suacoperişul meu, zi numai cu cuvântulM$

5oi trăim într!o lume în care este totul centrat pe eu, pe propria persoană$

P%rintele 2era/im ose numeşte generaiile de la el şi puin înaintea lui încoace, le numeş

generaia FeuG. !i "ice# )at%, Fgeneraia euG se apropie de iseric%, îns% când generaia eu



apropie de iseric% ea întâmpin% anumite pro&leme în apropierea ei de iseric%, pentru cîncearc% s% pre/ac% cum+a spiritualitatea pe care o g%seşte în iseric% dup% propriul c'ip.

<ceasta spune 6ărintele 1erafim şi noi trăim într!o vreme în care lucrurile s!au accentuat în aceasdirecţie$

1utaşul acesta ne învaţă să nu facem nimic prin care să atragem atenţia asupra propriei persoane$

Un duovnic contemporan spune că în Ciserică, atunci când avem de îndeplinit o lucrare, o slujirevă dau acest eemplu, fie de citit, fie de cântat la strană, fie numai ca preot când slujim . toatrebuie să le facem cât mai discret cu putinţă$ 6rezenţa noastră să treacă, aşa, cât se poaneobservată$ 6ărintele ciar menţionează un fapt care ciar ni se poate să ni se pară un pic azlidar nu este$ 1pune că la Institutul 1fântul 1ergie din 6aris un profesor, probabil de liturgică, ispus că eistă o prevedere nescrisă cum că preotul, în anumite momente când rosteşte anumiliturgii poate să înalţe mâinile când se roagă$ <ţi văzut că în momentul de începere al 1fint"iturgii preotul face nişte rugăciuni de invocare a 1fântului Du, rosteşte ?mpărate ceresc de trori şi înalţă mâinile atunci$ <şa prevăd rânduielile noastre de rugăciune, cărţile noastre de slujbe$

acest profesor îi spunea că eistă o prevedere ca preotul să înalţe mâinile, dar niciodată mai sus nivelul urecilor$ 1igur că această prevedere nu este importantă în partea ei, în aspectul ei tenic, spunem aşa, dar ce vrea să spună0

5u trebuie făcut nimic ecesiv, nimic prin care să atragem atenţia asupra noastră, nimic prin care manifestăm, cipurile, o evlavie ce întrece contetul în care ne aflăm$ <cum, să nu staţi niciodată vă uitaţi la preot, dacă a ridicat mâinile un centimetru mai sus de ureci, că totuşi nu aceasmăsoară smerenia preotului$ Dar cuvântul ne spune ceva, faptul cât de discret şi de delicat trebufăcute toate în Ciserică$ 6rin nimic să nu atragem atenţia asupra propriei persoane$ Deci importa

este până la urmă să ne judecăm lăuntrul, ca felul cum citim, felul cum cântăm, felul cum mişcăm, felul cum facem toate, să nu aibă asupra sine înclinaţia de a atrage atenţia asupra propripersoane, de a arăta prin manifestările noastre că avem o evlavie, că avem o credinţă$

5oi trăim într!o lume în care reclama este totul$ Dacă nu eşti cunoscut, dacă nu!ţi faci reclamă emort pentru lumea aceasta$ /e face un om de afaceri creştin dacă nu!şi face reclamă0 <reproblemă de conştiinţă, fără îndoială$ -ocmai aici este credinţa$ Ai omul, pe cât se dăruieşte credinpe atât vede împlinindu!se cu el minunile credinţei$ Ai fără să!şi facă reclamă poate să facă afacprofitabile, să câştige mai mult ciar decât cei care îşi fac reclamă, dar asta nu!i spune nimeni că va întâmpla de la început$ 6oate că Dumnezeu îl va pune la încercare$ Dacă nu!şi face reclamă

gândul că va câştiga mai mult, s!ar putea să nu câştige nimic$ Dar dacă nu!şi face reclamă pentru are încredere în pronia dumnezeiască, Dumnezeu pe nimeni nu ruşinează$ 5u este vreun om care se încredinţeze 6roniei dumnezeieşti şi căreia 6ronia dumnezeiască să nu!i răspundă$ Dumnezeu nAi bate joc de om$

Deci, de la sutaşul acesta învăţăm că atunci când trăim într!o discreţie, trăim omorând în npornirea de arătare, dorinţa de a impresiona pe alţii, ociul lui Dumnezeu ne vede$ <şa a văzociul lui Dumnezeu sufletul acestui sutaş, şi a rânduit Dumnezu un prilej ca această credinţă să iala iveală, şi a rânduit un prilej ca +l să spună cuvântul pe care l!a spus şi cu care am început Paceas

predicăQ: M5ici în Israel nu am aflat atâta credinţăM$



<cesta este al doilea gând: M5ici în Israel nu am aflat atâta credinţăM$

5oi trăim într!o vreme, dar probabil că întotdeauna a fost aşa, în care, paradoal, am ajuns să fim situaţia în care a fost Ciserica >eciului "egământ atuncea când "!a respins pe 4ristos, nu "cunoscut$ <m ajuns, paradoal într!o asemenea primejdie în timpurile noastre, ca atunci$ Ai acum întâmplă, nu am fost în occident, dar oameni care au fost la anumite mănăstiri, au răm

impresionaţi de faptul că acolo mulţi convertiţi, oameni trecuţi la ortodoie, de la protestantism, la catolicism, atât de mult însetau şi numai să vadă un preot, nu mai mult, măcar să!l vadă, măcar ia o binecuvântare de la el, sau măcar o dată pe lună sau poate şi mai rar să poată participa la 1fântă "iturgie, măcar o dată într!un an sau de două ori, de trei ori, să se poată spovedi$ Ai aceassocoteau o mare binecuvântare şi cu lacrimi în oci mulţumeau lui Dumnezeu că au văzut un preotnumai că l!au văzut, numai că au putut să ia o binecuvântare de la elF

8ameni cumva care se aseamănă cu acest păgân, roman$ 5u făcea parte din Ciserica >eciul"egământ, dar în sufletul lui era credinţă mai mare decât cei care prin naştere făceau parte daceastă Ciserică, şi care ţineau de un neam şi fuseseră de mici crescuţi într!un anume spirit$ D

aceea am spus acest cuvânt$

<vem în ţara noastră atâtea Ciserici, avem "iturgie zilnic, în atâtea locuri, în atâtea mănăstiri, avela îndemână tot ce ne trebuie în sporirea duovnicească dar, de multe ori prea puţin ne folosim, nştim să ne folosim, sau nu ştim să preţuim lucrurile pe care le avem$2ai marii iudeilor se socoteau superiori romanilor, şi bătrânii trimişi de sutaşul la Domnul să ceavindecarea slugii lui, se socoteau cumva superiori acelui roman$ 5ici nu!l considerau pe el, ca uom, după virtutea lui, vrednic de atenţie$ +ra bun pentru că iubea neamul lor şi le făcuse sinagogDe multe ori aşa se întâmplă şi cu noi$ /umva dispreţuim pe cei care nu fac parte din neamul nost

sau oricum ne considerăm superiori că am moştenit ortodoia din naştere$ Deci acesta este al doilgând asupra căruia m!am oprit: M5ici în Israel nu am aflat atâta credinţăM$ Ai să adâncim puţin acegând$

1ăptămâna care a trecut s!au citit în fiecare zi la 1fânta "iturgie anumite pericope evangelice$ acestea ne vorbesc tocmai despre starea poporului lui Dumnezeu, de ce a ajuns poporul lDumnezeu aşa, încât să nu!" recunoască pe Dumnezeu întrupat venit între ei0 /e s!a întâmplat cei0 6rimejdiile la care au fost ei supuşi ne atrag şi nouă luarea aminte$

Atiţi că 5icolae Iorga a spus că Mcine nu cunoaşte istoria este condamnat să o repeteM$ 7oarte mu

putem învăţa din ceea ce s!a petrecut atunci ca să nu păţim şi noi la fel$ Deci ce s!a întâmplat cu e5e spune Domnul$ ?ntr!una dintre +vangelii a zis Domnul despre ei: FCu ce +oi asem%na poamenii neamului acestuia6 2unt ca şi copiii care şed în piee şi strig% unii c%tre alii# *-acântat de &ucurie şi nu ai Bucat, +-am cântat de Bale şi nu ai plânsF.

<şa erau oamenii acelui neam, şi 1fântul -eofan Găvorâtul zice că aşa suntem şi noi, ca şi copcapricioşi, oricum ai da!o nu o scoţi la capăt cu ei$ 2ai bine vă citesc ciar ce spunea 1fânt-eofan$ 5e ceartă puţin 1fântul -eofan, dar să nu vă întristaţi de cearta lui, pentru că sfinîntotdeauna din dragoste sau cu dragoste ne ceartă$ 5u ar fi de nici un folos să ne menaje

patimile sau să ne odinească în patimile noastre, că atuncea ne!ar omorî, prin însăşi aceas



atitudine a lor$ /iar dacă este dureros, dar ei ne pun înainte adevărul, pentru că aceasta înseamndragoste$ Domnul spune că noi, cei ce nu ascultăam de +vangelie; . căci aceasta facem de cemai multe ori, noi nu ascultăm de +vangelie: dacă +vangelia spune celui ce te loveşte peste obrîntoarce!l şi pe celălalt, noi de!abia dacă ne abţinem să nu!i dăm vreo două pentru mâna care aprimit!o$ Deci noi nu facem ce ne spune +vangelia$ 5oi suntem în situaţia aceasta:

Domnul spune că noi, cei ce nu ascultăm de +vangelie, ne asemănăm acelora care dacă li se cân

cântece vesele nu dănţuiesc, iar dacă li se cântă de jale nu plâng$ 8ameni cu care nu o scoţi la cap5i se făgăduieşte ?mpărăţia /erurilor cea prea luminată şi veselitoare$ 5ici nu ne clintim, de parnu despre noi ar fi vorba$ 1untem ameninţaţi cu Kudecata cea nemitarnică şi cu muncile cele veşnic5u ne tulburăm$ 6arcă nici nu auzim$ ?ndobitociţi, am pierdut orice instinct al adevăraautoconservări$ 1untem mânaţi de!a dreptul spre pierzare, fără să ne îngrijim deloc de soarnoastră$ 5e!am pus mâinile în sân, ne!am lăsat pradă nepăsării$ /e!o fi, o fiF Iată care!i starnoastră$ 8are, nu de aceea sunt aşa de dese sinuciderile0 Ai aceasta este rodul învăţăturilor modernal viziunilor moderne asupra omului şi a însemnătăţii lui$ Iată care ne e progresul, iată care ne eluminarea$ 2ai bine să fi lipsit de orice învăţătură, dar să!ţi mântuieşti sufletul cu frica lDumnezeu, decât ca după ce ai căpătat titlul de luminat să pieri pentru vecie, neaducându!ţi măc

odată aminte în viaţă de ceea ce o să fie după moarte, de cuvântul lui Dumnezeu, care arată limpecine ajunge în ?mpărăţia /erurilor, şi cine ajunge în iad$ 5ici o iotă nu va trece$ -otul va fi precueste scris$ <şadar oricine ai fi, pune aceasta în inima ta, ca pe un lucru care te priveşte de!a dreptupersonal şi îngrijeşte!te de suflet cât poţi şi cât mai este vreme$

Deci aceasta este o stare a lucrurilor, pe care Domnul ne!o arată la timpurile de atunci, iar 1fânt-eofan ne!o traduce pentru timpurile noastre$ <şa erau oamenii neamului aceluia, ca şi copcapricioşi cu care, oricum ai da!o, nu o scoţi la capăt$

Dar, tot în +vangeliile care s!au citit săptămâna aceasta ni se mai arată şi altceva despre starlucrurilor de atunci şi despre starea lucrurilor de acum$ "a fel, 1fântul -eofan ne traduce cuvânDomnului, adresat cărturarilor şi fariseilor, ne traduce pentru timpurile noastre$

+ vorba de o întâmplare din viaţa Domnului şi a ucenicilor lui$ 2ergea Domnul cu ucenicii sâmbăprin semănături$ +ra vremea în care grâul se copsese$ Ai au flămânzit ucenicii, şi au început smulgă spice şi le frecau cu mâna, şi mâncau boabe de grâu$ Ai fariseii au văzut şi au zis: Iată, de fac ucenicii -ăi ceea ce nu se cade sâmbăta0 /ă nu se cade sâmbăta să faci treabă, să smulgi spicnu e potrivit, nu se cade, nu e bine sâmbăta$ Ai Domnul le!a spus: Dacă aţi fi ştiut ce înseamnă Mmvoiesc, iar nu jertfă, n!aţi fi osândit pe cei vinovaţi, n!aţi fi căzut în ispita de a osândi pe unii

sunt nevinovaţi prin ceea ce au făcut$

Ai iată cum ne traduce 1fântul -eofan cele petrecute: <şadar, pentru a ne izbăvi de păcatul osândirtrebuie să dobândim inimă milostivă$

6ăcatul osândirii stăpânea lumea de atunci, după cum se vede, lumea bună cum am zice noaoamenii care se preocupau de cele duovniceşti$ <şa se întâmplă şi astăzi, că doar singuri ştiţi cde răspândit este păcatul acesta al osândirii$ Din el derivând păcatul clevetirii$ <proape cănelipsit, aproape că nu se întâlnesc doi oameni să discute ceva, şi să nu pomenească ceva rău desp



cineva, oricine ar fi, despre cineva$ /red că este o raritate să se întâlnească doi oameni şi să ndiscute ceva rău despre cineva$

Fşadar, pentru a ne i"&%+i de p%catul osândirii tre&uie s% do&ândim inim% milosti+%. )nimmilosti+% nu Budec% nu numai înc%lc%rile p%relnice ale Legii, cum era aici Q- ea era numai înc%lcare p%relnic%, nu numai real% a Legii KS dar nici pe cele în+ederate tuturor. 4n loc sBudece, ea comp%timeşte şi mai degra&% +a plânge decât s% mustre. Cu ade+%rat, p%catul osândi

e rodul unei inimi nemilosti+e, a unei inimi care se &ucur% de r%ul alteia şi a/l% des/%tare înBosirea aproapelui, în pri'%nirea numelui acestuia, în ter/elirea cinstei lui. ceast% /apt% esucidere de om şi este s%+ârşit% în du'ul celui care e ucigaş de oameni dintru început. ici sal%tur% cle+etirea, care este din acelaşi i"+or, c%ci dia+olul se şi numeşte dia+ol, în greceşcle+etitor, întrucât cle+eteşte şi r%spândeşte pretutindeni cle+etiri. :r%&eşte-te s% tre"eşti în tinmil%, îndat% ce-i +ine reaua dorin% de a Budeca. !i cu inima plin% de mil% s% ca"i apoi crug%ciune la $umne"eu, ca El s% te miluiasc% şi pe tine, nu doar pe cel pe care ai +rut s%osândeşti, ci şi pe tine însui, care poate c% ai mai mult% ne+oie de mil% decât el, şi ispita cea reare s% piar%F.

Deci aceste două stări de lucruri dacă le spunem, şi poate că ne sunt de ajuns, cu privire la neamacela care era capricios cum sunt copiii$ M>!am cântat de bucurie şi nu aţi dănţuit, v!am cântat jale şi nu aţi plânsM, şi de asemenea, era împietrit într!o nemilostivire, şi cum spune 1fântul <postera vorba tocmai de oameni care se preocupau de cele duovniceşti, nu de ceilalţi, ci de cei cardupă judecata lumii stăteau în frunte atuncea, în împlinirea legii lui Dumnezeu$

+vangelia pe toate ni le pune înainte pentru a ne feri de primejdii$ /uvântul +vangeliei nu esîntotdeauna aşa de uşor şi nu este uşor de primit, însă, dacă!l primim, şi cea mai mică mişcareinimii noastre spre împlinirea acestui cuvânt este aducătoare de bucurie$ 6uţină este greutate

puţină este întristarea faţă de bucuria ce se descoperă apoi, celui care jertfeşte sinele său egoist ca facă voia lui Dumnezeu şi să împlinească porunca "ui$

5u putem ajunge dintr!un pas în vârful scării virtuţilor, dar, măcar auzind cuvinte duovniceşauzind cuvântul lui Dumnezeu în 1fânta +vangelie, bine ar fi dacă s!ar trezi în noi măcar simţirfaptului că avem nevoie de credinţă, avem nevoie de inimă milostivă, dacă se trezeşte în noi, cuspune /uviosul 6aisie <gioritul, neliniştea cea bună, totul s!a săvârşit$

<cesta este începutul, dar într!un fel totul s!a săvârşit, s!a făcut ceea ce trebuia făcut, de!acuîncolo va ştii ceea ce trebuie să facă$ -rebuie să păzească, aşa ca pe lumina ociului, acea nelini

cea bună, care s!a trezit în sufletul lui$ Deci nu putem ajunge vreodată să împlinim cuvântul acelde te loveşte cineva peste obraz, întoarce!l şi pe celălalt$ 5u putem, aceasta este o măsurădesăvârşirii, dar se poate trezi în noi dorinţa de a merge în acea direcţie, şi slava lui Dumnezeu daîn noi se deşteaptă această dorinţă$

/e vom avea însă de făcut însăşi dorinţa care s!a născut ne va învăţa, şi care este puterea şi dorinnoastră de a împlini lucrurile, eperienţa ne va învăţa$ Dar să ne ajute Dumnezeu să se trezească inimile noaste acest simţământ, să se trezească în noi dorinţa spre împlinirea voii, cuvântului lDumnezeu$ <minF



Predici scurte5 dar puternice la Duminica a IV-a după RusaliiF Puterea rugăciunii unora

pentru alii şi cercetarea credinei noastre. B7u va lăsa Dumnezeu deşartă o mare năde1depusă 0n El de cel smeritC

M<ceasta este Ciserica, ca unitate în Dumnezeu: prezenţa unora în inimile celorlalţi$



o întărire în starea tulburată sau slăbită a trupului, făcând ca substanţele infuzate în el medicamente să se încadreze deplin în organismul trupului şi să!i refacă ecilibrul tulburat, sau restabilească acest ecilibru ciar şi atunci când substanţele medicale infuzate se dovedesc făefect$ De câte ori nu ne spun medicii: trebuie să!ţi menţii curajul, trebuie să fii optimist, să încredere, trebuie să te fereşti de supărări, nu te lăsa deprimat de insuccese, de piedicile ce ţi se pude către cei ce nu!ţi vor binele, de durata boliiF 7ără aceasta, medicamentele nu!ţi pot fi de mafolos$

$ar când poate câştiga credinciosul mai mult% încredere, decât atunci când simte prin rug%ciunc% este în comuniune cu $umne"eu6 1fântul <postol Iacob spune direct că prin rugăciune nu vindecăm numai pe noi înşine, ci şi unii pe alţii$ <ceasta pentru că rugăciunea făcută pentru alţcând este însufleţită de o mare grijă iubitoare faţă de ei, este mai puternică decât rugăciunea pentnoi înşine$ @ugăciunea aceasta este plină de forţă şi de efect, spune 1fântul <postol Iacob$ $arug%ciunea în general nu este o simpl% înşirare de cu+inte, ci e plin% de putere, cu atât mai murug%ciunea pentru alii poart% în ea putere, poart% puterea /iinei noastre, mo&ili"at% şi sporit% puterea lui $umne"eu, spre cei pentru care o /acem.

3ândul şi cuvântul nostru bun îndreptate spre altul îi duc aceluia putere, căci noi nu suntem separunul de altul în planul nevăzut, atunci când suntem legaţi prin iubire$ /u atât mai mult îi duc aceluputerea gândul şi cuvântul nostru, când sunt gând şi cuvânt de rugăciune, când îl prindem şi pe aceîn legătura noastră cu Dumnezeu$ <tunci, de la noi la el curge nu numai puterea fiinţei noastre, ci puterea lui Dumnezeu care e în noi prin rugăciune$

?n rugăciunile ce le facem unii pentru alţii nu ne unim numai cu Dumnezeu, ci şi unii cu alţii Dumnezeu$ 6uterea lui Dumnezeu circulă atunci în noi$ <şa circulă puterea lui Dumnezeu în noi tocare ne rugăm împreună şi unii pentru alţii în vremea 1fintei "iturgii$ Ai prin însuşi acest fa

rugăciunea este o valoare şi o mângâiere prin ea însăşi$ +ste o bucurie şi o mângâiere să putem ziunii către alţii ceea ce a spus 1fântul <postol 6avel: H2untei în inimile noastre, ca împreun% murim şi împreun% s% tr%imF Corinteni (, 39. 6ropriu!zis, cei ce au pe alţii în inima lor şi praceasta ?l au pe Dumnezeu ?nsuşi nu mai mor, sau ciar dacă mor, ei sunt vii în vecii vecilor$ aceasta este iserica, ca unitate în $umne"eu# pre"ena unora în inimile celorlali. ceasunitate este în/%ptuit% şi tr%it% mai ales în rug%ciunile unora pentru alii.

Dă!ne, Doamne, duul acestei rugăciuni în toată vremea, ca odată cu aceasta să avem unirea cu -işi cu ceilalţi, să avem viaţa care nu se sfârşeşte$ /ăci viaţa este una cu dragostea şi dragostea în venu piere$ Dă!ne să -e lăudăm cu o gură şi cu o inimă, adică în deplină unitate a dragostei neînceta

şi veşnice$ <minF

Predic%9 la $uminica a )*-a dup% usalii, în re+ista :lasul isericii nr. 5-, 1(, pp. 50(-50şi pu&licat% şi în s%pt%mânalul FLumina de $uminic%G din data de 1 iulie 013

Ierom. (rigorie %anduF Vindecarea slugii sutaşului $>##



F$u-te, /ie ie dup% cum ai cre"ut

MIubiţi credincioşi nu degeaba a auzit sutaşul aceste cuvinte adresate lui de 2ântuitorul, căci virtudeosebit de rare a arătat el$ /e vi se pare mai de admirat la sutaşul din +vangelia citită astăzsmerenia lui sau credinţa şi nădejdea lui0 /ăci prin cuvintele HDoamne, nu sunt vrednic să intri suacoperişul meu a arătat smerenie, iar prin cuvintele Hzi numai cu cuvântul şi se va vindeca slumeaM a arătat credinţă şi nădejde$ Ai încă ce nădejdeF 5ădejde dusă la certitudine$ 5u vi se pare era sigur că va fi aşa0

-u ai smerenie, creştine0 1au te crezi vrednic de a fi cercetat de DumnezeuF H5u sunt vrednic intri sub acoperişul meuM, a zis păgânul acela$ Dar tu, creştine, prin 1fântul Cotez ai devenit -empal 1fintei -reimi$ <coperişul tău este trupul tău, iar sub acest acoperiş este sufletul tău$ +l este loc

în care ?l inviţi să intre şi ?l primeşti pe Domnul când vine$ <i pregătit tu, creştine, în mod cuviinciacest loc şi din smerenie tot nevrednic te mărturiseşti sau insişti cu îndrăzneală să!ţi onoreDomnul mândria prin venirea "ui, vădită prin împlinirea dorinţelor tale trufaşe0

< mai zis cineva, şi ştii bine cine era acela, Mieşi de la mine, Doamne, că sunt om păcătosM$ /âncazi în ispita de a te compara cu alţii, te găseşti a fi în faţa lui Dumnezeu cel mai rău dintre oamensau ?i mulţumeşti şi tu, plin de mândrie, ca fariseul, că nu eşti la fel cu ceilalţi oameni0 -îndreptăţeşti tu sau aştepţi să!ţi facă Dumnezeu dreptate0 /ăci, fiind drept, Dumnezeu nu va îngădla infinit o nedreptate$ 8 vă îngădui numai atât cât este nevoie ca să dovedeşti că eşti gata să o rabpână la sfârşit, după care va face +l dreptate$ -e scârbeşti de laude sau de ocări0 1uporţi să înfruntat în părerile tale0 Dar jignit0 Dar batjocorit suporţi să fii0 Iată în câte feluri îţi poţi verifismerenia$

Dar credinţă, tu ai, creştine, atât încât să iei în serios orice cuvânt din +vangelia 2ântuitorului0 Deemplu, cuvântul recent auzit în +vangelia de Duminica trecută: Hcăutaţi mai întâi ?mpărăţia lDumnezeu şi toate celelalte vi se vor adăuga vouă, pentru că ştie -atăl vostru din ceruri mai înainde ce aveţi nevoieM$ 5u te întreb dacă şi tu cauţi mai întâi ?mpărăţia /erurilor, ci te întreb cât de tanădăjduieşti că va avea grijă -atăl /eresc de nevoile tale$



"ocurile noastre la masa lui Dumnezeu le vor lua alţii, care au sinceritate, dragoste, nădejdecredinţă$ 2ântuitorul Iisus 4ristos mai face un comentariu: H<devărat grăiesc vouă că vor veni de<pus şi de la @ăsărit şi vor sta la masă în ?mpărăţia lui Dumnezeu$

5u ştiu dacă aţi fost puşi în vreo situaţie, dar poate că vi s!a ivit ocazia$ <ţi văzut, când mergemnuntă sau undeva, la o zi onomastică, este foarte important unde te aşează gazda$ < sta, la masă, eso cinste$ De aceea face şi 2ântuitorul 4ristos această comparaţie$

Iată unde ne propune +l să stăm la masă: în ?mpărăţia lui Dumnezeu$ 5e place să stăm la masă0 5place$ ?n primul rând ne rănim= în al doilea rând, mai stăm de vorbă= după aceea, gustăm dbunătăţile lui Dumnezeu$ + bine şi plăcutF Dacă!i bine şi plăcut pe lumea aceasta, trecătoare, putem noi spune despre lumea netrecătoare0 < sta la masă şi a mânca mâncare duovniceascnevăzută, nematerială în ?mpărăţia lui Dumnezeu$

2ântuitorul 4ristos mai spune că cine nu va sta la această masă, va avea parte de scrâşnirea dinţilşi de iezerul de foc$ /ând 2ântuitorul 4ristos zice: H>or veni unii de la <pus, alţii de la @ăsăritvor sta la masă în ?mpărăţia lui Dumnezeu, +l zice către evrei, gândindu!se la sutaş, care era păgşi nu ştia şi nu cunoştea "egea$

Dar cuvintele +vangeliei sunt cuvintele vieţii veşnice şi înseamnă că ele au avut valoare atunci au valoare şi astăzi, numai că astăzi se referă la noi$ <dică noi suntem fiii lui Dumnezeu, noi avedreapta credinţă$ 5oi, slavă Domnului, am cunoscut adevărul$ 5oi suntem botezaţi$ 5oi ne!alepădat în faţta uşilor Cisericii de satana şi de lucrările lui$ 5oi împlinim "egea, încercăm împlinim "egea$ /are "ege0 "egea pe care ne!a dat!o Domnul Dumnezeu$

Dar vor veni alţii şi ne vor lua locurile noastre rânduite în ?mpărăţia /erurilor$

<ţi văzut că uneori vin străini la biserică$ 4abar n!au ce se citeşte, abar n!au, pentru că nu înţellimba noastră, nici n!au participat vreodată la vreo "iturgie de!a noastră$ Ai stau în Ciserică atât datenţi, încremeniţiF Iar noi$$$0

De aceea se va lua ?mpărăţia de la noi şi se va da altora$ /ui se va da0 5ici nu ştimF [sta era unemernic de păgân care făcea binele, dar nu făcea voia lui Dumnezeu$ Ai a zis 2ântuitorpoporului Israel: H1e va lua de la voi ?mpărăţia pe care v!a promis!o Dumnezeu şi se va da altora

5u cumva noi suntem cei vizaţi în +vangelia de astăzi0 5u cumva noi suntem aceia cărora ni vor lua cele promise0 De ce ni se vor lua0 6entru că nu le!am preţuit$ Ai vin alţii care ! cu puţin

cunoştinţă, dar cu multă sinceritate a inimii, cu dragoste, cu nădejde, cu credinţă ! vin şi iau$ Dumnezeu dă acelora$$$$

Atiţi că în vremurile de demult, ca să vii la Ciserică ! la bisericile alea de sub pământ, în catacombtrebuia să spui /rezul$ Dacă nu ştiai /rezul, însemna că erai unul suspect, care n!aveai ce căuta Ciserică$ Ai la noi, naşii trebuie să ştie /rezul, aşa învăţăm şi aşa este bine$ 5oi toţi trebuie să şti/rezul$$$ $ <min$

Părintele 7oGl 4anazacH - Vindecarea slugii sutaşului



Iisus tocmai ce 1!a pogorât din 2unte, unde a rostit marea şi prima sa predică #7ericirile;' şi, îndată, îşi arată puterea 1a dumnezeiască, săvârşind trei vindecări uimitoare: vindecă un lepros, apsluga unui sutaş şi, în sfârşit, pe soacra lui 6etru$ +ste interesant de remarcat că începe prin a vorbpentru că este /uvântul lui Dumnezeu şi pentru că a venit pe pământ să vestească >estea cea Cună?mpărăţiei$ <poi, săvârşeşte fapte vindecătoare care confirmă adevărul cuvintelor 1ale şi îi arabunătatea, adică mărturisesc despre ceea ce spune$ <stfel, Domnul îi lasă liberi pe oameni . liberi

creadă în +l sau nu$ Dacă ar fi făcut altfel, noi n!am fi avut aceeaşi libertate$ +l eprimă <devăruapoi îşi arată compătimirea şi iubirea pentru oameni$ <devărul şi iubirea sunt de nedespărţit #teorşi prais'$

Dintre cele trei vindecări, cea a slugii sutaşului este cea mai uimitoare$ +ste una dintre cele mfrumoase pagini din +vangelie$ Iisus intră în Horaşul 1ău, /apernaum, unde locuieşte împreună ucenicii 1ăi, în H3alileea neamurilor, un loc al amestecurilor etnice, culturale şi religioase$ Usutaş ?i iese în cale şi!" roagă să vină să!i vindece sluga bolnavă de moarte$ -otul este etraordinîn această împrejurare$ 1utaşul este un soldat de meserie, un ofiţer roman, deci păgân, şi îndrăzneşsă meargă spre rabbi Iesoua pentru a!I cere ceva incredibil: vindecarea unui muribundF

Atim deja de la 1fântul <postol "uca . că acesta era prieten al evreilor şi că le construise o sinagoîn /apernaum$ Dar totuşi, ce îndrăzneală şi ce credinţăF <cest om prefigurează HneamurileCiserica$

<titudinea Domnului este surprinzătoare$ +l se arată imediat de acord, fără să pună întrebări, damână un pic aducerea la îndeplinire #Hmergând, îl voi vindeca'$ Ai ciar acest decalaj cronologicva permite sutaşului să!şi eprime credinţa$ 6utem să tragem deja o învăţătură importantă: 4ristnu este părtinitor, nu se uită la aparenţe$ Ai totuşi, după cum +l ?nsuşi spune, +l n!a fost trimis dec

către oile pierdute ale casei lui Israel$ Dar este înduioşat de bunătatea acestui om, acest ofiţer romafaţă de slugă sa, pe care o consideră ca pe un fiu$

<bia acum începe partea cea mai frumoasă$ ?n faţa acestui răspuns pozitiv al lui 4ristos, sutaşprinde îndrăzneală şi spune cuvinte de o înălţime uimitoare$ 2ai întâi: Hnu sunt vrednic să intri suacoperământul meu, dar spune numai un cuvânt şi se va vindeca sluga mea$ @ămâi mut admiraţie dinaintea unei asemenea smerenii şi a unei asemenea credinţe$ /are om în Israel a fovreodată în stare să rostească un asemenea cuvânt0 +ste una dintre comorile Cisericii, care de altfa introdus cuvântul sub o formă adaptată în slujbele sale #rugăciunile dinaintea împărtăşaniei în rit



roman: Doamne, nu sunt vrednic să -e primesc, dar spune numai un cuvânt şi se va tămădui sufletmeu'$

?nsă ce spune pe urmă, ca o dezvoltare eplicativă, este şi mai uimitor: H/ă şi eu sunt om sustăpânirea altora şi am sub mine ostaşi şi!i spun acestuia: du!te, şi se duce, şi celuilalt: vino, şi vinşi slugii mele: fă aceasta, şi face$ /e vrea să spună e aceasta: eu în slujba mea, ciar dacă suofiţer subaltern, poruncesc şi sunt ascultat$ /u cât mai mult -u, care eşti 1tăpânul făpturii, poţi

porunceşti oştilor îngereşti şi ele -e vor asculta$ 1tăpâne, nu -e osteni până la casa unui onevrednic ca mine . care nu sunt un fiu al casei lui Israel . ci porunceşte îngerilor şi sluga mea se vindeca$

/e credinţă, dar şi ce teologieF /âţi înţelepţi din Israel au avut acest nivel teologic şi aceasînălţime a duului0

4ristos este admirativ$ +ste o frază surprinzătoare, bogată din punct de vedere teologic$ ?nţelesul este că Dumnezeu nu este ca un păpuşar care trage de sfori şi face din făpturile 1ale tot ce vreDumnezeu nu face şi întrebările şi răspunsurile$ "ibertatea omului nu e o vorbă deşartă: es

oglindirea libertăţii dumnezeieşti$ Dumnezeu îl admiră pe omF ?şi admiră făptura$ + răsturnarvalorilor$ 4ristos admiră faptul că acest ofiţer roman, acest ofiţer păgân, prin efortul său interior,devenit mai înţelept decât fiii lui Israel$ De altfel, +l spune un cuvânt înfricoşător către Israel vesteşte Ciserica neamurilor: H<min zic vouă, nici în Israil n!am aflat atâta credinţă$ ?nsă zic vocă mulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor şedea odinindu!se cu <vraam, şi cu Isaac şi cIacov întru ?mpărăţia /erurilor$ Iar fiii împărăţiei se vor scoate la întunericul cel mai dinafară= acova fi plângere şi scrâşnirea dinţilor #2t$ 9, )!)&'$Ai de îndată fu tămăduită sluga$ Dar într!un fel pe măsura credinţei sutaşului: Hfie ţie după credinta$ 1utaşul a dobândit arulF



Părintele Vasile (ordon - Predică la Duminica a IV-a după Rusalii - Vindecarea slugii

sutaşului

HMuli de la r%s%rit şi de la apus +or +eni şi +or sta la mas% cu +raam, cu )saac şi cu )aco+ 4mp%r%ia Cerurilor...G Matei 8, 119.

Iubiţi credincioşi, capitolul al 9!lea din 1fânta +vangelie după 2atei, din care s!a citit azi episodvindecării slugii sutaşului, conţine mai multe minuni, între care cele mai multe sunt tămăduiri$

<stfel, 2ântuitorul vindecă un lepros, pe soacra lui 6etru, doi demonizaţi şi alţi bolnavi, spplinirea prorociei lui Isaia care zice: H<cesta neputinţele noastre a luat şi bolile noastre lepurtat#(, B'$



Ca şi-n ca"ul altor +indec%ri, nu tre&uie s% +edem doar /aptul i"olat, ca pe o minune de momentoate +indec%rile s%+ârşite de Mântuitorul pre+estesc, de /apt, Marea *indecare, mântuireneamului omenesc.

>om încerca, iubiţi credincioşi, în cele ce urmează, să pătrundem înţelesul mântuitor al 2a>indecări, făcând o legătură cu viaţa noastră din acest atât de zbuciumat sfârşit de secol \\$?nainte de a intra în subiectul propriu!zis, socotim, însă, necesar să observăm că 2ântuitorul n

făcut vindecări numai pentru bolnavii din sânul poporului Israel, ci şi din rândul altor neamuri$<vem ca eemplu pe fiica femeii cananience #2atei &, &)!&9' sau ciar cazul de astăzi, slujitorsutaşului roman$ <ceste fapte, alături de altele din 5oul -estament, ne arată universalitatmântuirii: nu doar poporul ales a fost cemat spre dobândirea ?mpărăţiei /erurilor, ci toaneamurile, aşa cum se înţelege şi din cuvintele evangelice prin care am început cuvântul de azH2ulţi de la răsărit şi de la apus vor veni şi vor sta la masă cu <vraam, cu Isaac şi cu Iacov$$$$ H>sta la masă, desigur, în ?mpărăţia /erurilor$

Un alt aspect preliminar, pe care este bine să!l observăm, este atitudinea 2ântuitorului faţă

ocupanţii romani$ 1ă ne amintim că poporul iudeu se găsea sub stăpânirea deloc comodă a romanilde aproape ) de ani ! în anul E î$ 4r$ 3eneralul 6ompei va cuceri 6alestina, favorizat dinterminabilele războaie fratricide iudaice$

6e vremea propovăduirii 2ântuitorului, ara 1fântă era condusă de regi locali supuşi întru tot?mpăratului de la @oma, care rânduise şi prezenţa militară spre a înăbuşi orice tentativă de elibera<şa se eplică eistenţa unui sutaş #comandant peste ) de ostaşi' în /apernaum, unde are lminunea din +vangelia de azi$

2ântuitorul vedea zi de zi, desigur, situaţia umilitoare la care conaţionalii 1ăi după trup erau supude jugul străin, cunoscând prea bine şi aşteptarea arzătoare a iudeilor în legătură cu venirea uneliberator politic, bănuit de ei a fi ciar în persoana "ui$

După logica omenească, ne!am fi aşteptat ca +l să reacţioneze cam aşa atunci când sutaşul "!a rugsă!i vindece slugă: H/um îndrăzneşti dumneata, un asupritor, să!mi ceri o favoare, atâta timp caccepţi să fii plătit ca să!2i ţii în jug poporul căruia aparţin0$

6recum bine ştim, nici vorbă de asemenea atitudine$ Dimpotrivă, fără să!i pună vreo întrebare ispus simplu: H>enind, îl voi vindecaF De ce0 6entru că +l a procedat după logica 1a dumnezeiasc

vrând să spună tuturor: H5!am venit în lume ca un eliberator politic, ci ca un 2ântuitor$ 5!am vennumai pentru poporul Israel, ci pentru întreg neamul omenesc$ /u puterea 2ea dumnezeiască aşputut, desigur, să!i alung pe romani, dar n!am făcut!o, spre a!i face şi pe ei părtaşi patimilor, morşi învierii 2ele$ <rma 2ea nu a fost sabia, ci iubirea jertfelnică, iubire care, la urmă i!a cuprinspe ei$ 5u ostaşii romani au răspândit, alături de apostolii 2ei, +vangelia în cele mai îndepărtalocuri0$$$$

Ai într!adevăr, cercetând istoria aflăm rolul ostaşilor romani încreştinaţi la vestirea +vangeliei, fadescris şi în cunoscutele romane pioase 7abiola, 2artirii, /ămaşa lui 4ristos, Cen 4ur, ]uo >ad

etc$



1ă ne amintim că şi pe teritoriul Daciei, după cucerire, romanii au adus din 6alestina "egiunea >2acedonica, instalată mai întâi în Dobrogea, apoi la 6otaissa #-urda' în care au fost, desigur mulţi ostaşi încreştinaţi, care le vor fi vorbit strămoşilor noştri despre Iisus şi +vangelia 1a$

Iată adâncul înţelepciunii lucrării 1aleF <titudinea 2ântuitorului faţă de romani trebuie să fielecţie şi pentru noi vizavi de străinii care şi!au găsit sălaş între graniţele @omâniei: nu alungându

sau arătându!le sabia #pistolul$$$', ci obligându!i, prin comportamentul nostru creştin, prin tactînţelepciune, să respecte legea creştină şi tradiţiile noastre, ciar dacă ei nu sunt cu toţii creştini$

Iubiţi credincioşi, aceste precizări legate de faptul că 2ântuitorul a vindecat şi pe cei de alneamuri şi a avut o atitudine pedagogică divină faţă de ocupantul roman, ne ajută acum să înţelegemai bine tema pe care ne!am propus s!o aducem azi în atenţie: prevestirea mântuirii prin vindecărsăvârşite, mântuire numită de noi marea vindecare$

2ai apropiat de gândul nostru este a vedea în actul mântuirii o vindecare a bolilor păcatului,revenire la Hstarea cea dintâi, adică la sănătatea trupească şi sufletească pe are <dam a avut

înainte de cădere$

/u alte cuvinte, o revenire la normalitate$ 6ăcatele sunt, desigur, nenumărate, ca şi bolile #de altfîntre păcat şi boală eistă o legătură directă, ca între cauză şi efect'$ Dar toate intră sub numegeneral de păcat al anormalităţii$

<normalitatea şi!a făcut loc tot mai accentuat şi în societatea noastră, sub felurite forme$ <supra se cuvine să ne concentrăm atenţia, evident cu scopul de a o elimina, desigur sub aspectele ce ţin dputerea omenească$

De curând #& iulie )**9' a avut loc un simpozion la <sociaţia 2edicală /ristiana din Cucureşdiscutându!se asupra problemelor ce ţin de Hbioetică: avortul, anticoncepţia, eutanasia, eugenfecundarea Hîn vitro, clonarea etc$ -angenţial şi despre omoseualitate şi prostituţie$$$ $"a simpozion au participat medici, farmacişti, preoţi profesori, preoţi de spitale, oameni politici ş+i bine, toate problemele de mai sus sunt, de fapt, abateri de la normalitate, altfel zis ! păcate$

?ntr!o societate românească altădată normală, atât cât omeneşte e posibil, acum anormalitateacâştigat teren într!un mod alarmant, riscându!se în curând ca normalul să apară ca o ecepţtolerată, nu ca regulă$

2ai trist este faptul că la acest simpozion unii dintre medici şi farmacişti #deşi s!au declarat cu tocreştiniF' sunt de acord cu unele dintre HmetodeleJ de mai sus, în special cu avortul, contracepţiplaning!ul familial etc$

Cât de actuale sunt cu+intele lui ++a ntonie din Pateric# H*a +eni +remea ca oamenii s% înne&uneasc% şi când +or +edea pe cine+a c% nu se înne&uneşte se +or scula asupra lui "icânduc% el este ne&un pentru c% nu este asemenea lor@G.



Pr. Dr. 9ogdan-Aurel 4eleanu - Predică la Duminica a IV-a după Rusalii ) Dispreul &aă de9iserică5 simptom al unei civilizaii decadente

2otto: N)"&%+indu-+% de p%cat, +-ai /%cut ro&i ai drept%ii...O p. omani, , 189.

2eminele de ade+%r

<dmiraţia 2ântuitorului nostru 4ristos faţă de credinţa sutaşului roman şi păgân din /apernaumcare îi ceruse să vindece de la distanţă, doar prin cuvânt, una din slugile sale, devine eplicabilă prprisma teoriei creştine a Mseminţelor de adevăr ale /uvântului lui Dumnezeu #semina verbi . lao spermatiOos teios logos . gr$', dezvoltată de 1fântul Iustin, martirul şi filozoful: H8ricine #fie este creştin, sau nu . n$n$', graţie seminţelor de adevăr înnăscute şi inerente lor, poate să întrevarealitatea, dar doar în mod indistinctiv #cf$ II <pologia, \III, ,('$

<ceastă concepţie o regăsim şi cuvintele pauline următoare: FPentru c% în parte cunoaştem şi parte proorocim. $ar când +a +eni ceea ce este des%+ârşit, atunci ceea ce este în parte se +de/iina. Când eram copil, +or&eam ca un copil, Budecam ca un copil dar când m-am /%c&%r&at, am lep%dat cele ale copilului. C%ci +edem acum ca printr-o oglind%, în g'icitur%, ia



atunci, /a% c%tre /a% acum cunosc în parte, dar atunci +oi cunoaşte deplin, precum am /ocunoscut şi euG ) Cor. 13 -19.

<devărul nu depinde de oameni, ci oamenii depind de adevăr, aşa cum Hnici Dumnezeu nu depinde lucrurile create, ci lucrurile create depind de Dumnezeu #cf$ 1f$ Irineu de "ion, /ontra le eresi+ditore +$ Cellini!3$ 2ascio, Kacca CooO, 2ilano, )**%, p$ )9'$

Aostalgia paradisului Intuiţia sutaşului este impresionantăF /redinţa sa se bazează pe ceea ce 5icifor /rainic numMnostalgia paradisului$ /uvintele româneşti dor sau doină, cred că, reprezintă cel mai bine aceasstarea de nostalgie$ 5ostalgia paradisului, un fel de deja!vu proustian, îndeamnă la introspecintuitive în interiorul propriei fiinţe de unde, prin descoperirea armoniei din lucruri, a raţiunildivine ce persistă în constituţia întregului cosmos în ciuda păcatului originar, cei mai sensibili dintoameni recunosc eistenţa unui /reator$

M/u alte cuvinte, nu cu ajutorul inteligenţei, care ar fi modelată de categorii pragmatice sau

concursul intelectului discursiv din a cărui funcţionare iau naştere adevărurile ştiinţei, vom putpătrunde în esenţa conştiinţei şi fiinţei umane, ci numai graţie unei operaţii speciale, adaptaMdatelor imediate ale conştiinţei, intuiţia #+rnest 1tere, <rtă şi filosofie, +ditura Kunimea, Ia)*%*, p$9'$

?nsă, numai simpla observare a raţiunilor divine din lucruri, fără o desăvârşire a acestei stări esinsuficienţă: Faiunea ipostatic% a lui $umne"eu e pre"ent% prin raiunea ei în toate şi nconduce pe noi prin raiunea noastr% cunosc%toare, dar şi prin raiunea /iinei noastre şituturor lucrurilor, spre $umn"euPropriu minii şi raiunii e $umne"eu. Pentru El sunt /%cu

acestea. Pe El 4l caut% ele şi în mediul creaiunii. Pân% când nu sunt unite cu El şi nu-L cunospe El deplin prin împ%rt%şirea de El, sunt nemulumite, pentru c% se ocup% cu ce+a ce e mpreBos de dorina lor. 4n /elul acesta mintea noastr% este în poten% dei/orm%, adic% se doreşumplut% de $umne"euG Pr. $umitru 2t%niloaie K not% la un te<t din m&igu%, P2, p. (9.

Culti+area sentimentului +alorii Intuiţia sutaşului demonstrează faptul că acesta era o persoană lipsită de prejudecăţi, ceea ce limbajul timpului nostru s!ar traduce ca fiind o persoană descisă #Mopen mind'$ 1tarea Mdescidere a cugetului său se datorează procesului de conştientizare a valorilor prin regăsireaidentificarea sinelui în acestea$ /onform gândirii eideggeriene, propriu fiinţei #MDasein!ului, cu

o numea el' trebuie să!i fie acel YY"ictungZZ #5icolai 4artmann, >ecea şi noua ontologie şi alscrieri filosofice, +ditura 6aideia, Cucureşti, )**%, p$ &*B' ce desemnează YYstarea descidereZZ, sinonimă întrucâtva cu adevărul, conceput de acelaşi autor #pe linia lui <ristotel' fiind YYstarea de neascundereZZ #^alter Ciemele, 4aeidegger şi 7enomenologia în colec2aeştrii spirituali, +ditura 4umanitas, Cucureşti, )**E, p$ ('$

/a punct de pornire al acestei analize considerăm potrivită opinia lui 5icolai 4artmann #)99)*(', sistematizată în epresia Mîngustime a conştiinţei valorii şi în conceptul complementacesteia Mfluctuaţia privirii valorice #5icolai 4artmann, Ibidem, p$ )*'$ /onform acestor teor

umanitatea nu poate avea acces dintr!odată şi integral în câmpul valorilor, ci doar printr



Pr. pro&. univ. Petre %emen - Predică la Evanghelia duminicii a IV-a după Rusalii Vindecareslugii sutaşului - !redină de militar

H6e când intra Iisus în /apernaum s!a apropiat de +l un sutaş rugându!" şi zicând:Doamnslujitorul meu zace în casă bolnav, cumplit cinuindu!se$ Ai i!a zis Iisus= venind îl voi vindec#2atei 9, (!%'$

1fântul Ioan 3ură de <ur observă aici un amănunt foarte important ce ţine de educaţia şi buncreştere a sutaşului$ /ă nu l!a agasat şi nici inoportunat pe Domnul în timpul misiunii, ci pe când epe cale, adică înaintea sau după îndeplinirea misiunii cuvântului cum de altfel au făcut şi abeneficiari ori intermediari ai vindecărilor de către Domnul$ 5u "!a deranjat nimeni vreodată drostirea cuvântului +vangeliei$

/enturionul cu frică de Dumnezeu

/a şi în alte ocazii, vindecarea miraculoasă săvârşită de Domnul este legată direct de credinsolicitantului şi probabil şi a beneficiarului deşi, despre acela nu ni se spune nimic$ 8ricum, Iisus întrista mult pentru cei care voiau semne şi minuni ca să creadă, ca şi pentru poporul care, nu dpuţine ori, dorea să fie prezent la minunile lui Iisus, doar pentru a!şi satisface dorinţa de spectaculo

6e de altă parte, s!a bucurat foarte mult de marea credinţă a unora care credeau că +l are putere facă orice doar cu cuvântul, cum este şi cazul acestui slujitor imperial$

5ici o altă calitate a omului nu a fost şi nu este apreciată şi lăudată de Dumnezeu cum este credinDin contet rezultă că sutaşul avea o credinţă vie şi lucrătoare$ +ste vorba de credinţa iudeilor care aderase şi care era secondată şi de smerenie ca şi de preocuparea de a şti cât mai multe desp



credinţa sa după cum rezultă din răspunsul dat lui Iisus: H5u sunt vrednic să intri sub acoperişcasei mele#2t$ 9, 9'$ Atia bine că iudeilor nu le era permis să se amestece cu păgânii iar el caprovenea dintre prozeliţi ştia că "!ar fi pus pe Iisus într!o situaţie jenantă faţă de iudei dacă "!arpoftit în casa "ui #cf$ 7apte )'$ <şadar centurionul, adică cel care avea sub comanda să ) soldaţi, cu toate că nu era iudeu din naştere se temea de Dumnezeu$

/redinţa gândită milităreşte

6rin +vangelia acestei duminici învăţăm, sau cel puţin trebuie să învăţăm, că cei plăcuţi lDumnezeu nu se află întotdeauna numai în tabăra noastră şi nici nu sunt doar cei care mărturiseaceeaşi credinţă cu noi$ 5efiind iudeu, sutaşul avea anumite virtuţi care l!au făcut foarte drag lDumnezeu$ ?n primul rând avea o credinţă lucrătoare despre care au mărturisit ciar bătrânii iudeillui Iisus: H>rednic este să!i faci lui aceasta căci iubeşte neamul nostru şi el ne!a zisinagoga#"uca %, B!('$ 6rin trei mari virtuţi a obţinut sutaşul preţiosul dar al rugăciunii şi anumHcredinţa în puterea cuvântului lui Iisus, Hiubirea faţă de aproapele, concretizată prin acte milostenie, întrucât a susţinut financiar sinagoga iudeilor şi nu în ultimul rând, Hsmerenimărturisită public: H5u sunt vrednic să intri în casa mea$

8mul era convins că dacă lui, care reprezenta puterea trecătoare a @omei, soldaţii îi recunoautoritatea ca pe ceva de necontestat cu atât, zice, H-u, Doamne care reprezinţi autoritatveşnicului Dumnezeu, toate câte sunt create trebuie să ţi se supună şi să asculte de cuvântul -ău+vangelia spunea pentru iudeii de atunci dar şi pentru noi, credincioşii de azi, că la auzul acestcuvinte, Iisus s!a întors către mulţimea care!" urma şi a zis: H<devărat vă spun că nici în poporIsrael nu am aflat o credinţă atât de mare$

/ertificatul nu!i de!ajuns

?ntr!adevăr, lumea a fost şi rămâne plină de surprize$ <colo unde ne!am aştepta să fie mai mulcredinţă, din păcate, lipseşte sau rămâne doar la nivel de opinie ori teorie$ +ra de aşteptat ca la iudsă fi aflat Iisus cea mai puternică credinţă, întrucât ei erau cei mai motivaţi$ "or li se revelaDumnezeu şi le trimisese profeţi care să le reamintească şi eplice cuvântul revelat$ De fapt, mirareste mai mult amărăciune că ai 1ăi nu "!au primit şi nu vor crede decât puţini în +l$ /a 6rofet, Iisvede că în viitoarea 1a împărăţie vor accede mai puţin cei pentru care a venit, dar în scimb se vconverti celelalte neamuri de pe pământ, cum a şi început din momentul /incizecimii şi se continua până la sfârşitul veacurilor$ Iar dintre cei care vor crede vor petrece în comuniune cu maeroi ai credinţei din poporul evreu, iar descendenţii acelor bărbaţi, adică ai patriarilor, vor

aruncaţi în întunericul din afara împărăţiei unde vor plânge veşnic scrâşnind din dinţi de necaz nu s!au învrednicit şi ei de a fi în comuniune cu patriarii <vraam, Isaac şi Iacob din care declarcu mândrie că descind după trup$

6rin cuvintele Hneamurile vor fi părtaşi bucuriei patriarilor se întăresc de Domnul vecile profecă prin <vraam Hse vor binecuvânta toate neamurile pământului#7acerea )&, = &E, B= &9,)B'$ Dpăcate, cu tristeţe Iisus prooroceşte iarăsi că cei pentru care s!a pregătit împărăţia, adică Hfiii Dumnezeu sau Hfiii împărăţiei, eclusiv din cauza lor, vor rămâne pe dinafară$ <vertismentDomnului ne poate privi direct şi pe noi creştinii de astăzi, anume că nu!i suficientă do



apartenenţa cu certificat de botez la o Ciserică spre a ni se descide uşile împărăţiei, dacă nu lucrăcu frică şi cu cutremur pentru mântuire, cum zicea 1fântul 6avel$

/ât de eficienţi sunt sfinţii0

Din contet se mai desprind alte două învăţături: prima că Dumnezeu dă întotdeauna darrugăciunii când vede iubirea sinceră şi lucrătoare pentru aproapele, ca cea a sutaşului pentru sclav

său, mai ales într!o lume în care sclavul nu era considerat om, ci pur şi simplu Ho unealvorbitoare, de viaţa căruia stăpânul său dispunea cum voia$ ?l putea vinde în piaţă ca pe o vită ociar ucide, fără remuşcări$

< doua idee, ar fi că în cazul sutaşului găsim o dovadă imbatabilă a rugăciunii de mijlociredrepţilor şi a sfinţilor la Dumnezeu pentru oameni$ 6e de altă parte, creştinul să nu se amăgească ideea că dacă Ciserica are atâţia sfinţi mijlocitori, în frunte cu 2aica Domnului, poate trăi liniştit, sfinţii vor rezolva ciar totul pentru el$ <r fi cea mai mare amăgire$ 1ă nu se uite că Iisus a zHrugaţi!vă neîncetatF 5!a zis Hconvingeţi!i pe alţii să se roage pentru voiF Ca mai mult, profetulIeremia, Dumnezeu i!a interzis de trei ori să se mai roage pentru ai săi, fiindcă erau nevrednici

darurile solicitate de profet$

@ugăciunea de pe pământ, mai tare ca cea din cer

Un alt amănunt important ce ţine de rugăciunile sfinţilor, ar fi că darurile pe care le cerem noi de Dumnezeu nu corespund deloc cu darurile pe care le cer ei în favoarea noastră, deoarece fiind lumină divină ei văd mai bine ce ne este nouă de folos$ <stfel, dacă noi solicităm mereu darumateriale aici şi acum ei cer de la 1tăpânul doar mântuirea în eclusivitate$

6atericul egiptean ne confirmă acest lucru$1e spune că s-au retras în pustie trei oameni şi s-au $ăcut monahi. Aceştia s-au legat cu 7urământ numele lui "umnezeu ca să nu aibă altă preocupare decât mântuirea su$letului, iar dacă unul dintei va trece primul la "omnul şi va a$la mila mântuirii, să se roage la "umnezeu ca să-i mântuiascşi pe cei care vor mai zăbovi în viaţă pe pământ.

"upă o vreme, unul din ei s-a mutat la "omnul, rămânând cei doi să-şi ducă mai deparrânduiala începută. @ntr-o zi oarecare, cel mai în vârstă îl trimite pe cel mai tânăr să aducă apă. pustie, apa se găseşte greu şi necesită mult e$ort de a găsi sursa. <e cale s-a întâlnit cu un leu ca

dădea semne evidente că vrea să atace. (el mai bătrân, văzând de la distanţă prime7dia, nu avecum să intervină, decât căzând în genunchi şi rugându-l pe "umnezeu să-l scape din gheareleului. (el răposat, din =ai, se ruga şi el lui "umnezeu, dar în contradicţie totală cu cel de ppământ, şi anume% îi cerea insistent lui "umnezeu ca să-l mănânce leul pentru a se mântui. credea că $iind la săvârşirea unei lucrări bune, dacă îşi va vărsa sângele i se va considera ca un ade martiriu şi negreşit se va mântui.

"upă o vreme, leul s-a îndepărtat şi $ratele a $ost salvat, spre bucuria celui care se ruga pe pămândar spre nedumerirea celui din =ai care a protestat înaintea lui "umnezeu că nu a vrut să-i de

darul rugăciunii. @n cele din urmă i s-a spus celui din ceruri că "umnezeu nu-i putea împli



cererea deoarece se cuvenea să-i $ie încredinţat darul celui de pe pământ unde viaţa presupunepermanentă luptă şi lucrare iar în ceruri este doar odihna.

Desigur tetul nu!i inspirat şi nu are aceeaşi valoare cu 1criptura, dar oricum ne pune pe gândudeterminându!ne să reflectăm mai serios la rugăciunile sfinţilor şi la propriile rugăciuni$

Părintele !laudiu Rugină - Acoperişul sutaşului

?ntâlnirea dintre Iisus şi un sutaş care îi cere să!i vindece sluga bolnavă ne face să observăm naspecte în relaţia om şi mai cu seamă în relaţia păgân!Dumnezeu$ +ram obişnuiţi cu poporul evrcare avea şi are o relaţie specială cu /reatorul$ ?nsă în episodul amintit ni se dezvăluie un alt fel percepţie când e vorba de lumea păgână$

"a început nu e nimic deosebit= funcţionarul roman vine cu o cerere firească, aşa cum au venit alţii la 2ântuitorul, /are se dovedise că!i poate vindeca şi ajuta la nevoie$ 5imic neobişnuit, dcontră un gest ce descoperă un mare caracter acolo unde poate nu puteam vedea decât forţă, duritaîmpietrire$ Ai mai ales în sânul poporului evreu care nu vedea în celelalte neamuri decât răutatlipsă de morală$ Iisus îi răspunde prompt şi se oferă să!l ajute promiţând că va veni cât de repede

casa lui$

<ici apare o reacţie care trebuie observată cu multă fineţe$ "a prima vedere pare un gest de smerencând sutaşul îi spune că nu e vrednic să!i intre sub acoperiş, ci că ar fi bine să spună numai ccuvântul şi totul se va rezolva$ +i bine, aici se descoperă un alt fel de percepere a credinţei$ + vorde lumea păgână care se poartă rece în legătură cu /reatorul$ ?l recunoaşte pe Dumnezeu, crede el, dar <cesta ar fi bine să stea la locul "ui, în cer, şi de acolo să dezvolte o legătură formală comul$ +ra credinţă, o laudă şi 2ântuitorul, şi să nu credem vreodată că noi suntem mai credinciodecât alţii$ <u făcut!o creştinii în istorie şi au ajuns la nişte fapte ce vor atârna greu de conştiinţa lo



+ vorba de o diferenţă în felul în care se consumă aceste legături între om şi Dumnezeu$ +vreii avut o altă abordare= ei au ştiut să!" primească pe Dumnezeu în casă şi mai mult decât atât, şi "!afăcut tată$ +i erau poporul ales, adică cel iubit$ 1utaşul rămâne la un nivel formal al credinţei$ <sera lumea păgână= ?l ţinea pe Dumnezeu la locul "ui, departe de treburile oamenilor$ ?l ţineau la u6e când, de partea cealaltă, iudeii au ştiut să şi!" apropie, şi!au devenit fiii "ui$

>edeţi gestul lui <vraam la antipod cu cel al sutaşului$ ?l pune pe Dumnezeu la masă la stejar

2amvri$ ?l primeşte şi ?l omeneşte$ ?l biruie pe Dumnezeu în sensul cel bun, cu o altă armă, sufletul, ceea ce sutaşul nu poate să facă$ #+ drept că îl uimeşte cu credinţă, dar aceasta poarămâne doar o performanţă fără rost în actul mântuirii'$ +l respinge autoinvitaţia lui 4ristos npentru că era rău, căci s!a dovedit contrariul, ci pentru că astea erau limitele teologice ale lumpăgâne, astea erau otarele peste care nu se putea trece$Ai pe cine inviţi la masă0 6e cine iubeşti$ 2asa este locul intim, e loc de împărtăşire şi de mântuir<duceţi!vă aminte de Gaeu ! "!a primit bucuros pe 2ântuitorul şi şi!a mântuit casa şi pe el$

Iată două atitudini diferite la fel de justificate prin credinţă, dar nejustificate prin trăiri, prsentimente$ 6oporul evreu se defineşte prin genialitatea lui religioasă, aşa cum poporul grec se

defini prin genialitatea lui raţională$ Unii cu gândirea, alţii cu inima$ <vraam a reuşit să facă dDumnezeu Cunul lui cel mai de inimă$Ai 4ristos, /are a iubit atât de mult să fie om, va întoarce acest gest al lui <vraam, îi va întoarmasa şi va întinde /ina cea de -aină omului, ca gest refle$ /ina cea de -aină este masa de răspupe care Dumnezu o dă lui <vraam ospitalierul, iubitorul de străini$

1utaşul nu!" primeşte pe 4ristos decât ca stăpân, ca Dumnezeu atotputernic /are poate împliorice cu cuvântul, cu logosul, adică cu raţiunea, dar nu şi ca om, aşa cum ?i place lui 4ristos să fprimit$

+vangelia aceasta trasează foarte clar acest otar pe care păgânul nu!l va trece$ De aceea poporevreu va rămâne special în privinţa aceasta$ 5!au fost nici ei copiii cei mai cuminţi, s!au luat de gcu Dumnezeu!-atăl în unele împrejurări, dar au ştiut să şi!" aducă pe Dumnezeu în inimă$ Ai "!făcut pe Dumnezeu rudă de sânge, şi ştiţi ce delicată e problema aceasta$

<cesta e mesajul, poate mai puţin vizibil, al acestei întâlniri, acela că pe Dumnezeu nu e de ajusă!" consideri ca atare, ci să!" sileşti să!ţi fie mai mult, să!ţi fie prieten= să!" iubeşti şi să iubească$ <sta face <vraam ! îi spune lui Dumnezeu Hvino să stăm la masă, îţi dau ce am, vino să împărtăşim amândoiM$ 1esizaţi ce relaţie se descide0 <vraam taie un viţel pentru Dumnezeu,

spală şi!" răneşte, pentru ca Dumnezeu, la vremea potrivită, să!i întoarcă cina supremă$BDu-te5 să-i &ie după cum ai crezutC 3are noi avem credină=



<ceste cuvinte, provenind din ultimul verset al +vangeliei care se citeşte astăzi, relatând dialog2ântuitorului cu un sutaş roman şi vindecarea slugii acestuia, reprezintă, am putea spuncintesenţa Kudecăţii prin care vom trece, fiecare, la sfârşitul vieţii$ (uvintele sună ca o sentinţăarată C aşa cum eFplică şi părintele =a$ail C că, într-un anumit sens, omul îşi $ace singur 7udecatcă $iecare îşi hotărăşte în mare măsură singur soarta su$letului său în veşnicie.

$ar ce înseamn% s% credem6 4nseamn% oare numai s% credem Fîn $umne"euG şi, cum "

protestanii adepi ai principiului Fsola /ideG, s%-L primim în inima noastr% pe )isus ca 2al+atal nostru şi gata, ne-am asigurat mântuirea6@ @n nici un caz

4nseamn%, atunci, c% e de aBuns s% Fcredem şi s% m%rturisim dreptG Cre"ul ;rtodo<, s% /im partea cea &un%, Ftradiionalist%G şi s% lupt%m împotri+a aposta"iei altora9 şi pentru p%"ircredinei şi a =radiiei curate, ne/alsi/icate6E $oarte bun şi necesar lucru, dar e departe de a ne îndreptăţi să ne considerăm credincioşi numprin aceasta& 2% ne amintim de acest episod din +iaa ericitului r'iepiscop american +erc'ie =ause+, undin prietenii apropiai ai 2/ântului )oan Ma<imo+ici#3dată5 c'nd Arhiepiscopul vor,ea5 ca de o,icei5 de semnele 0ndepărtării de +ristos5 un elpuse o 0ntre,are: BCu siguran% c% aposta"ia este groa"nic% şi am au"it despre ea, dar de ce atde mult6 Pân% la urm% suntem p%"ii prin /aptul c% suntem ortodocşi, lipindu-ne de tradi%untem 0n diaspora 9isericii Ruseşti - nu suntem ecumenişti5 nu avem nimic de-a &ace ctrădarea 3rtodoxiei care este des&ăşurată de alte 1urisdicii. 2untem în ade+%rata iseric%iserica ;rtodo<%. Au suntem în siguran%6 7ristos spunea c% porile iadului nu +or &iriserica 2aM$ ?it0ndu-se pătrunzător la cel care pusese 0ntre,area5 Arhiepiscopul Averchie50ntre,ă la r'ndu-i: F$ar ce-i poate da sigurana c% tu eşti în iseric%6G



Ce +rea s% spun% acest r%spuns neaşteptat6 (ă, deşi ştim bine care este Giserica şi că în ea avemântuire, a $i e$ectiv în Giserică sau a crede cu adevărat nu este atât de uşor şi nu se reduce nimic din cele eFterioare, ci reprezintă realităţi în primul rând ale duhului, ale inimii. #arnoastră problemă, cum scriam şi altădată, este +ne-0convertirea la nivelul de adâncime al $iinţnoastre, al inimii, convertire care s-ar concretiza în depăşirea nivelului pur psihologic, $iresc, dar în păzirea de supra$irescul de ordin demonic, al înşelărilor.

Credina care mântuieşte este o +irtute, una dintre cele mai mari sau este o sinte"%+irtuilor.Credina care mântuieşte nu este ce+a pe care s%-l ai o dat% pentru totdeauna şi s%-l porcu tine în &u"unar, /%r% s%-i mai /aci pro&leme.Credina care mântuieşte este o ne+oin%, este o lucrare l%untric% de toat% +remea, ce poas% creasc% în noi, s% /ie împuinat% sau c'iar s% moar%, în /uncie de cum tr%im# FCredin

/%r% /apte moart% esteG. $ar ce /el de /apte6 Pentru c% /aptele înseşi pot s% /ie moarte, dasunt /ormale, dac% sunt legaliste, dac% sunt i"+orâte din prisos de mândrie, dac% sumincinoase sau interesate, dac% sunt în alt du' decât în $u'ul de+%rului.Credina care mântuieşte înseamn% dreapta şi +ia înc'inare sau dreapta şi +ia relaie c%c%torul şi Mântuitorul nostru.Credina care mântuieşte este sinceritatea deplin% a su/letului cu $umne"eu şi cu sinînsuşi, este pur şi simplu +iaa tr%it% în $u' şi în de+%r.

%inceritatea 0n &ata conştiinei noastre este pasul cel mai greu şi cel mai important cătsmerenie5 &ără de care nu există credina adevăratăF

$ar sutaşul, r%spun"ând, )-a "is# $oamne, nu sunt +rednic s% intri su& acoperişul meu, ci num"i cu cu+ântul şi se +a +indeca sluga mea.

5oi, astăzi, cu greu mai ştim ce este credinţa, pentru că; cu greu mai ştim ce este smerenautentică şi rostirea sinceră a cuvintelor Mumilicioase, de priănire a noastră înşine$ 5e!am obişnucu Mmanierisme, ne!am învăţat să ne smerim Mautomat din cuvinte sau gesturi Mstandard, să ngemuim imaginar în ipostaze ale unei Msmerenii teatral!emoţionale, în care ne centrăm tot pestarea noastră de bine sau pe imaginea de sine$ 1au; ce să mai spunem de amarnica, de cumplit dureroasă rătăcire a celor care . parcă tot mai mulţi . au ajuns pur şi simplu să dispreţuiassmerenia însăşi, să nici nu se mai ostenească să o caute, invocând fie teamă de a nu cădea imitaţiile ei pietiste sau făţarnice, fie grijă #legitimă, altminteri' de a nu!şi pierde demnitatea$

2merenia ade+%rat% a aBuns ast%"i, mai mult ca oricând, /loarea cea mai rar% de p%mânt şi d&iserici. Ai cu cât se vorbeşte mai mult despre ea, cu atât este mai puţin de găsit$ !i nu ne re/eriaici la culmile acestei +irtui, la Fsmerenia lui 7ristosG pe care o tr%iau 2/inii, ci numai începutul acestei c%i, la prima treapt%, o&ligatorie pentru mântuire# a sincerit%ii interioare,ieşirii din minciun% /a% de sine, a realismului du'o+nicesc. 7ără a lupta mereu să primim şi cultivăm acest fel minimal şi esenţial de smerenie ne amăgim total cu numele de creştin$ Isinceritatea în fata conştiinţei noastre nu mai eistă pentru că nu mai eistă în realitate pocăinţpentru că nu mai avem deprinderea cercetării permanente de sine, pentru că; nu mai avem #da



am avut vreodatăF' viaţa lăuntrică, pentru că nu mai acordăm timp . uneori nici măcar când npregătim de 1fintele -aine . convorbirii fără menajamente cu noi înşine$

7ugim, fugim, fugim, fugim &B de ore din &B$ 7ugim îmbătându!ne cu planuri, cu vise, cu ambideşarte= fugim ca să ne umplem mintea cu imagini, informaţii şi idei care nu ne folosesc= fugim cunoaştem cât mai multe, să gustăm din toţi pomii raiului pământesc, să nu pierdem MocaziiMevenimente; 2ereu se petrece ceva important care să ne justifice fuga$ Ai dacă nu se petrec

totuşi, inventăm noi până la urmă ceva care să ne umple până la refuz agenda$ Ai nici măcar nmergem încet, ci în toate fugim; 5u mai ştim să citim ,nici cărţi sau articole duovniceşti decât fugă, nu mai ştim să ne rugăm decât pe fugă; 7ugim şi la cumpărături, fugim să ne distrăm, fugineapărat la mare acum, că e sezon şi nu putem rata ocazia #ce dacă suntem creştini Mbisericoşi, terminăm, domnule, cu falsele pudori, acolo ne dezbrăcăm în sfârşit, în voie, fără să se mai plânnimeni de indecenţa noastră;', intrăm pe Internet că să fugim de noi, scriem sau trăncănim, bârficât mai mult, real sau virtual, ca să fugim de noi, ne uităm la ->; din aceleaşi motive$ Dar nu, ndoar atât: ci facem multe Mfapte, de misiune, de mărturisire, de ajutor, proiecte de folos oamenilne implicăm în n activităţi; ca să ne dăm totuşi iluzia că Mfacem pentru Dumnezeu$ -răim maimum împrăştiat şi agitat, doar!doar om uita de cipul acela idos pe care l!am zărit ca într

străfulgerare, într!un ciob din oglinda conştiinţei$ 3u ne place deloc ce e acolo, cum nu ne pladevărurile dureroase, nu ne place să auzim cuvinte JtristeB, JpesimisteB, JapocalipticeB, care nar putea sili cumva să ne trezim din beţie, să ne oprim din alergare. 'ar dacă totuşi, măcar de $ricne lăsăm câteva clipe cercetaţi de conştiinţă, ne dăm atunci seama cât trăim în amăgire, că as$iFiază mândria şi minciuna, că ne e scârbă de noi înşine, că nu +mai0 avem de mult relaţia acevie cu "umnezeu, nu +mai0 avem credinţa aceea lucrătoare, care mântuieşte. "ar nu avem vremsă apro$undăm toate astea, nu putem să stăm să analizăm de ce am a7uns aşa şi cum putem ieşpentru că reîncepe $uga. Avem treburi, nu avem timp de pierdut&

1au, şi mai grav şi mai trist, fugim permanent de cinul a ne judeca pe noi înşine, găsindu!ne drerefugiu şi ocupaţie preferată şi cotidiană;$ judecarea altora, bârfirea şi poate ciar batjocorirea lorăfuiala publică, până acolo încât ! ferească Domnul ! ajungem să credem că Domnul cere de la nMsă sărim la gâtul altor oameni, să!i biciuim, să!i acoperim de invective, să!i scuipăm; Desiguînsă, totul în numele Mdreptăţii, al Madevărului, al Mcorectitudinii$ Dacă unii manifestă, cuscriam cândva, Mun comple al ne!judecării ! simţindu!se ecesiv timoraţi faţă de orice situacare cere o analiză sau o critică ecilibrată şi lucidă sau ciar o atitudine fermă, dar în du creştineşi izvorâtă din durerea inimii, iar nu din patimă . în acelaşi timp alţii ajung să creadă, practic, cporunca Mne!judecării nu îi priveşte pe ei, că nu are nici o arie de aplicabilitate în viaţa lor$ 1e poaajunge până la ceva înfricoşător, în care dispare, parcă, orice urmă de frică a lui Dumnezeu,

amintire că, totuşi, şi pe noi ne va judeca cândva, Dumnezeu şi că, poate, atunci, ciar vom avnevoie de milăF Dar nu, noi nu ne lăsăm până nu!l sugrumăm pe cel pe care!l socotim Mdatornicunostru :!#

1puneam că nu cred că a mai eistat niciodată vreo epocă în care printre credincioşii Cisericii să ngăseşti din ce în ce mai rar floarea smereniei$ Ai asta simt că are legătură cu profeţia DomnuluF$ar iul ;mului, când +a +eni, +a g%si, oare, credina pe p%mânt6G.



)ar Cu+iosul 2erap'im ose de"+olta# FAici m%car nu mai este +or&a de cine este un H&uncreştin-ortodo<, sau unul HprostG între&area care se pune acum este aceasta# +a mai supra+iem%car credina noastr%6GAi mă mai gândeam şi la alte profeţii legate de sfârşit, care îmi par, împotriva aparenţelor, a fi legacumva între ele$ Una, potrivit căreia Fcând ruşinea /emeilor +a disp%rea, atunci "iua Yudec%ii +/i aproapeF.

)ar o alta, primit% de la ++a $ionisie# n ucenic a între&at pe %trânul s%u când +a +es/ârşitul. !i %trânul a r%spuns# HCând se +a înmuli minteaG. !i asta o +edem ast%"i.

"ipsa de ruşine, de smerenie firească adică, acolo unde Dumnezeu a pus!o ciar în fire, am ziceste unul dintre semnele cele mai teribile şi mai urâte ale căderii generalizate în necredinericitul ilotei Ier+aZos se re/er% cu prec%dere la necu+iin%, la îndr%"neala necu+enit% în ceece pri+eşte îm&r%c%mintea. Dar acela e numai un simptom dintre multe$ M+manciparea femcreştine cunoaşte astăzi o multitudine de forme, sub influenţa mentalităţilor de tip feminist dsocietate, a unei educaţii nepotrivite$ 2odelul smereniei slujitoare şi mărturisitoare a femeilmironosiţe nu prea mai are astăzi căutare în Ciserică, în timp ce duul devastator al feminismul

face ravagii, iar tupeul sau obrăznicia se numesc Msinceritate sau Mîndrăzneală pentru 4ristos$

Un părinte spunea mai demult despre păcatul ambiţiei şi al iubirii de stăpânire, despre dorinţa afirmare de sine că sunt rele şi urâte în sine, oriunde s!ar afla, însă atunci când ele au loc întrfemeie, parcă sunt mai urâte decât oriunde, pentru că arată şi o pervertire a firii rânduite Dumnezeu$ 2ulte dereglări de aici pleacă, inclusiv în relaţiile de familie: că femeia creştină nu mvrea să se supună intru iubire, ci vrea neapărat să conducă, să domine, să!şi impună ideile, să aiîntâietate$ Ai de aici încep toate dezastrele$ ?n acelaşi timp, spunea acelaşi părinte, nu e nimic mfrumos şi mai odinitor decât femeia #ciar şi mărturisitoare prin cuvânt, ciar şi prezenţa

bloguri, am zice noi' care!şi ştie bine măsura proprie şi nu caută Jsă-şi adauge staturii sale un coiar asta . trebuie adăugat . fără ca bărbatul să se simtă însă îndreptăţit s!o umilească, să o trateze sus, să n!o iubească şi să n!o respecte sau s!o reducă la o statură dobitocească$

Dincolo de asta şi generalizând, duovnicii cu eperienţa de astăzi mărturisesc că a luat proporînfricoşătoare patima Mpărerii de sine, stare care premerge înşelării şi orbirii, în care omul este atde plin de sine, atât de sigur pe sine, atât de prins în plasa propriilor idei, proiecţii, îndreptăţiri Mcertitudini, până unde nu mai poate ieşi din gândul său şi din Mdreptatea sa, din realitatea paralelă, oricât de multă evidente contrarii i s!ar aduce$ Cu+iosul 2erap'im ose o numea şi &oalui# Feu ştiu cel9 mai &ineG. 8mul de astăzi crede atât de mult gândului său propriu, încât

socoteşte duşman pe oricine caută să!l îndrepte, oricâtă dragoste ar avea acela sau orice poziţie autoritate duovnicească ar avea$ <stăzi, urmând duul niilismului şi al anariei valorilor Ciserică, oricine poate să!şi dea cu părerea #şi să şi!o impună, nu să şi!o epună prudent şi smerdespre orice temă, oricine poate interpreta, protestant, după mintea sa, şi 1cripturile, şi -radiţia şi sşi aroge rolul de învăţător, ciar dacă abia a învăţat el însuşi primele litere ale alfabetului credinţepoate să răstoarne într!o clipită întreaga 6redanie, punând fără frică al său cuget deasupra cugetul6ărinţilor, a cugetului Cisericii$ Desigur, mulţimea de adepţi nu lipseşte, pentru că oricine se bucusă!i fie confirmate prejudecăţile, să!i fie justificate patimile, să fie întărit în convingerea că ntrebuie cumva să se scimbe din temelii, să!şi înnoiască mintea, ci poate să rămână aşa cum este,

cu un plus de Mîmpăcare şi de satisfacţie, pentru că a găsit calea perfectă de coabitare între du



lumesc şi +vangelie, între voia proprie şi voia lui Dumnezeu şi acum poate să doarmă liniştit$ (uspunea cineva, eFistă în su$letul nostru dorinţa de a împăca şi capra şi varză, şi nuca şi pereteadică a le împăca pe toate. "in această $rustrare şi dorinţă de uniune pot rezulta tot $elul dechilibre echilibristice care mai de care mai căldicele şi călduţe.

-ocmai de aceea, acum 1finţii 6ărinţi nu mai sunt interesanţi, iar cuvântul lor Msănătos nu mai esMsuferit, nu mai are greutate, nu mai are autoritate, poate fi oricând relativizat, de vreme ce

putem tocmai învăţători Mdupă poftele noastre, după cuvântul <postolului:C%ci +a +eni o +remcând nu +or mai su/eri în+%%tura s%n%toas%, ci K dornici s%-şi des/%te"e au"ul K îşi +or gr%m%în+%%tori dup% po/tele lor, şi îşi +or întoarce au"ul de la ade+%r şi se +or a&ate c%tre &asme.

Ai pentru că astăzi nu mai are cine să ne îndrepte, pentru că noi nu mai ascultăm decât de gândnostru, pentru că nu mai primim învăţătura şi mustrarea Duului, pentru că ne!am terfelit toareperele autentice de autoritate şi nimeni nu ne mai poate convinge de nimic, atunci Dumnezeu lasă în voile noastre, rămânem Mcondamnaţi să ne purtăm singuri povara propriilor alegeri, drăspunzând la Kudecată şi pentru cei pe care i!am smintit, când i!am îndreptăţit în minciună sau înşelare$ 5u ne mai sunt daţi 6ărinţi adevăraţi, pentru că pe cei pe care i!am avut i!am dispreţuit

nu am umblat în sfaturile lor, ciar şi dacă, poate, ne!am folosit de numele lor, când i!am luat drescut şi drapel$ 5u mai are cine să ne formeze în duul cel bun, să ne dăruiască Mgustul Mmireasma veritabile ale <devărului, pentru că; noi nu mai vrem adevărul, ci doar confortnostru psiologic şi satisfacerea orgoliului$ Duul suflă lângă noi ca o Madiere de vânt lin #subţiredar nu!" mai auzim, pentru că ne!am făcut plini de cerbicie şi vârtoşi la inimă$ <m viclenit amarnîn cugetele noastre şi ni se va da nouă după viclenia noastră, adică, aşa cum ştim din >eci-estament, până şi proorocii #duovnicii' vor fi orbiţi şi vor spune minciuni sau lucruri omeneşîntrucât noi asta vrem să auzim$

Dorim minciuni frumoase, Mliniştitoare şi atrăgătoare, dorim gândire trupească ambalată estetic pacetele virtuale cu referinţe duovniceşti legate în fundiţe roz, dorim să ne prefacem că nu eisnici un conflict între creştinism şi lume, nici între tradiţionalişti şi ecumenişti, că totul ar fi minundacă am recurge la magicul Mdialog #al negocierii, al compromisului0', că se poate trăi veşnic suzodia lui Mnici, nici sau Mşi, şi, ca să nu se supere nimeni şi să nu ne prigonească nimeni, că trebuie niciodată să facem alegeri cruciale şi răstignitoare, că putem visa în voie că se poate ?nvieşi fără /ruce, că se poate pocăinţă şi fără;$ pocăinţă, că @aiul, la o adică, poate fi şi pe pământ, timp ce sfârşitul lumii, bineînţeles, nu va mai veni niciodată #a, da şi dorim, dacă s!ar putea, încidem gura Mapocalipticilor ăstora nesuferiţi, care mereu ne strică ceful cu veştile lor proasteIar dacă am înseta sincer după adevăr şi numai după adevăr, atunci până şi un măgar ne!ar dezvăl

voia lui DumnezeuF /u alte cuvinte; MDu!te, să!ţi fie după cum ai crezutF $ar, m% între& uimire şi cu durere, atunci când ne alegem în+%%torii care ne Fdes/at% au"ulG, oare nu ngândim deloc la între&area Pro/etului )eremia#

Lucruri însp%imânt%toare se petrec în ara aceasta# Proorocii pro/eesc minciuni, preoîn+a% c% şi ei, şi poporului Meu îi place aceasta. $ar la urm% ce +ei /ace6

5u mai avem criterii să deosebim adevărul de fals, sarea cea curată de surogatele Midentic naturaleDacă am avea sinceritate, am avea şi criterii$ $ar, cum constat% trist şi p%rintele 2a+atie# F +en

+remea când /iecare tre&uie s% deose&easc% singur &inele de r%u şi minciuna de ade+%r. Au m



e<ist% argumente şi do+e"i pentru c% nu mai e<ist% o gândire i"+orât% din tr%ire. iecare înelegce +rea, dar mai &ine "is ce-i place. !i /iecare +a tr%i sau +a muri cu înelesurile saleG.

5iciodată până în vremea noastră omul n!a fost mai mândru, mai autosuficient, mai îndărătnic, mîncinător la idolul minţii proprii$ Deşteptăciunea şi cultura l!au dus pe omul contemporan până culmi nebănuite de rafinament şi subtilitate în găsirea unor modalităţi de a se păcăli pe el însuşi, a inventa justificări sofistice #dar teologice, duovniceştiF' verosimile pentru toate, de a se refugia

victimizări şi de a face în aşa fel încât Msă cadă mereu în picioare şi să nu se lase M#în'frânniciodată$ De a se strecura mereu profitabil şi oportun#ist', de a se descurca în toate, de a alunemereu pe lângă adevăr$5u e de ajuns să ştim multe, să avem o minte bună sau să credem că intuiţia sau trăirile noastre nne înşală niciodată #ceea ce deja este o mare înşelareF'$ Dimpotrivă, cu cât suntem mai bogaţi toate acestea, cu atât suntem mai în primejdie şi cu atât trebuie să ne smerim mai mult, ca să ncădem prada cumplitelor boli ale ego!ului umflat$ ?nsă astăzi sunt în vogă alte principii decât ceevangelice ale ascunderii virtuţilor, astăzi diavolul degizat în înger de lumină ne şopteşte: dacă nişte daruri, nişte Mtalanţi #cât de mult s!a pierdut şi înţelesul duovnicesc al Mtalanţilor, reduşi simplele daruri naturale;', foloseşte!i din plin şi arată!le şi celorlalţi= vezi că eşti valoros, e

înzestrat, poţi mai mult, meriţi mai multF

Cât% p%rere de sine a+em, atâta minciun% "ace în noi /%r% s% ştim, atâta iad al necredinei nst%pâneşte pe nesimite. Cu cât ne culti+%m mai mult du'ul demonic de am&iiFdeştept%ciuneaG şi patima drept%ii proprii, cu atât ne +om cunoaşte pe noi înşine mai puin +om pierde orice şans% la discern%mântul du'o+nicesc care +ine numai prin smerenie ascultare în ade+%r9.

Din toate aceste cauze, şi poate şi multe altele, creştinului de azi îi este tot mai străină smeren

credinţa şi inima plină de iubire a sutaşului din +vangelie$ Din aceste cauze, noi, ortodocşii cei mortodocşi, tocmai noi putem să fim cei mai vrednici de plâns apostaţi, pentru că vieţuim după un dustrăin, mândru, eretic, luciferic şi, astfel, ne încinăm, prin viaţa noastră, altor dumnezei$ -ocmnoi, cei care trăim uşuratic şi suficient ca şi cum am primit deja calitatea de Mfii ai împărăţiei, vorisca să auzim . să nu fieF . aceste cuvinte ale Kudecătorului:

!i "ic +ou% c% muli de la r%s%rit şi de la apus +or +eni şi +or sta la mas% cu +raam, cu )saaccu )aco+ în împ%r%ia cerurilor. )ar /iii împ%r%iei +or /i aruncai în întunericul cel mai din a/aracolo +a /i plângerea şi scrâşnirea dinilor.



Ceea ce ne impresionea"% la sutaşul de ast%"i este, în primul rând, rug%ciunea pentru sluga sCâi dintre noi putem pretinde c% ne rug%m cu aceeaşi +rednicie, nu pentru aproapele, ci pentrcei din /amilia noastr% m%car6 1utaşul de astăzi s!a rugat nu pentru unul dintre aceştia, ci pentslujitorul luiF; Ce su/let m%rinimos la acest p%gân care îşi trata ordonana ca pe o persoan+rednic% de a se ruga pentru ea@

?n al doilea rând, pornind de la $aptul că >ristos a ascultat rugăciunea sutaşului şi i-a tămădu

bolnavul de acasă, suntem încura7aţi să credem că şi rugăciunile noastre de aici, de la bisericpentru cei de acasă C $ie că sunt ocupaţi peste măsură, $ie că sunt bătrâni şi neputincioşi, $ie csunt bolnavi, ca slu7itorul de astăzi C pot $i ascultate. $ac% 7ristos a ascultat rug%ciunea unp%gân, +indecând de la distan% pe sluBitorul lui, de ce am crede noi c% ar putea r%mânneascultat% rug%ciunea noastr%6

/e altceva ne!a mai impresionat la ofiţerul de astăzi0 /âţi dintre dumneavoastră, dacă aţi fi fost locul lui şi aţi fi aflat că are de gând să vină 4ristos în casa dumneavoastră, nu aţi fi ,,luptat cu tdinadinsul să!I fiţi gazdă, în loc să vă gândiţi la nevrednicia proprie0 $omnul era gata s%-i /a

sutaşului cinstea de a +eni în casa lui, iar acela, în loc s% /ie mândru de aceast% onoare pe cale i se /ac%, a ar%tat o uimitoare smerenie. Au a dorit cinste, nu a c%utat o ast/el de /aim%, cipre/erat mai degra&% s% îm&r%işe"e smerenia, şi cu aceasta L-a ,,cuceritRR pe $omnul.

1e ştia păgân, se ştia murdar, se ştia vinovat de multe, aşa cum suntem şi noi$ < preferat, înscinstei şi onoarei de a!" avea pe 4ristos oaspete în casa lui, smerenia de a se considera nevrednic fie gazda lui Dumnezeu$ Este moti+ul pentru care 7ristos l-a l%udat ast%"i pe sutaş ca pe puialii. !i înc% ce+a a mai /ost# credina sa puternic%, pentru c% ,,i-a "is )isus# $u-te, /ie ie dupcum ai cre"ut@ !i s-a îns%n%toşit sluga lui în ceasul acelaRR.

<uziţi ce credinţăF 6e cât de simplă, pe atât de puternicăF De ce zic simplă0 6entru că el, potrivformării sale militare, s!a gândit că lucrurile stau şi la Dumnezeu la fel de simplu ca în armată, şi daceea a zis: ,,"i numai cu+ântul şi se +a +indeca sluga mea. C% şi eu sunt om su& st%pâniraltora şi am su& mine ostaşi şi-i spun acestuia#$u-te, şi se duce şi celuilalt# *ino, şi +ine slugii mele# % aceasta, şi /ace.RR <şa trebuie să fie şi la Dumnezeu, s!a gândit, simplu sutaşul$ Da+l este 1tăpânul lumii, nu trebuie decât să poruncească şi se vor împlini toate întocmai$

Impresionantă credinţa puternică şi deloc sofisticată a acestui militar păgân, care le!a dat o lecţteribilă iudeilor astăzi$ De aceea, să 0nvăăm de la elF

nu# 2% ne rug%m, pentru c% este de /olos şi primeşte $umne"eu rug%ciunea noastr% daici de la &iseric% pentru cei care nu +in cu noi la rug%ciune, dar pe care îi putem purta îminile şi inimile noastre întocmai cum purta acest sutaş pe sluBitorul s%u în inima şi rug%ciunea sa

$oi# 2% lu%m e<emplu de credin%, pe cât de simpl% pe atât de puternic%, de la acest p%gâcare, necunoscând mai nimic despre $omnul, i-a intuit totuşi puterea, iar pentru /aptul ca do+edit dragoste /a% de ,,casaRR 2a, $umne"eu i-a luminat du'ul mai mult decât cel

,,aleşiRR



!i, trei# 2% c%ut%m la smerenia lui şi s% nu ne l%s%m nicicând &iruii de mândrie ori d prea &una p%rere despre noi înşine, de gândul c% noi am /i ,,ga"de &uneRRale lui 7ristos, loc s% ne +edem sl%&iciunile şi nimicnicia noastr%.

Iată câte lucruri frumoase putem învăţa astăzi de la un păgân, dar de la un păgân care şi!a lipinima de ,,casa lui Dumnezeu şi a contribuit la construirea ei, aşa după cum fac şi astăzi o seamde buni credincioşi, cărora Ciserica noastră le este recunoscătoare şi se roagă pentru ei$ 2utaşul

ast%"i ne-a dat un e<emplu teri&il şi de rug%ciune, şi de credin%, şi de smerenie. $e aceea, s% naBute unul $umne"eu s% ne agonisim şi noi aceste +irtui, dar s% ne deprindem şi a iu&i ,,casa$omnului, adic% &iserica 2a, în care ne &ote"%m, ne cunun%m şi în care tre&uie s% p%str%leg%tura permanent% cu El prin spo+edanie, prin 2/ânta 4mp%rt%şanie şi prin celelalte =ains/inte ale isericii. min.

IP% aureniu %treza5 mitropolitul Ardealului - Vindecarea slugii sutaşului

?mi place să!mi reamintesc, de fiecare dată când Dumnezeu ne rânduie câte o mare bucurie, de u

lucru care e mai presus de orice şi care constituie pentru noi un criteriu de ecilibru, şi anume acecă nimic nu este întâmplător în lumea aceasta, de la cele mai mărunte lucruri, până la cele mfrumoase şi mai încântătoare$ Ai aduc ca mărturie un cuvânt scripturistic$

2ântuitorul le spune ucenicilor: M5ici un fir de păr din capul vostru nu se va ridica fără voia lDumnezeu$Iată, prin rânduiala Cunului Dumnezeu, ne aflăm astăzi, din nou, într!o altă sărbătoarîntr!o nouă Duminică a întâlnirii cu Dumnezeu, de această dată pe drumul înspre /apernaum$ 8riîntâlnire cu Dumnezeu este o sărbătoare, o înviere, un prilej de mare bucurieF ?n această bucurie înscrie şi sărbătoarea de astăzi, pentru că ea nu este o simplă duminică, ci este o dumini



pregătitoare şi pilduitoare pentru viaţa noastră duovnicească, de creştini aflaţi pe calea sp4ristos$

5e spune 1fânta +vangelie că Mîn vremea aceea, pe când Iisus intra în /apernaum, s!a apropiat +l un sutaş, rugându!" şi zicând: Doamne, sluga mea zace în casă, slăbănog, cinuindu!se cumplit

@emarcăm că sutaşul I se adresează 2ântuitorului la modul la care o făceau toţi ucenicii 1ăi, toţi c

care credeau că 4ristos nu este doar un profet sau un proroc oarecare, ci că +l este ?nsuDumnezeu$

Ai, mai ales, acest sutaş nu vine să ceară ceva pentru sine$ Ai nici nu vine poruncitor, în virtutfuncţiei sale şi a puterii cu care fusese învestit$ +ra conducător peste o sută de oameni$ <vea, făîndoială, o mulţime de servitori şi de servitoare$ 8r, iată, sutaşul nu face nici un gest care să îl aramai presus decât /el /ăruia I se adresează$ 1luga sutaşului zace bolnavă în casă, iar stăpânul vinese adresează lui 4ristos, cu smerenie de rob, să o tămăduiască$

Domnul îi răspunde: M>enind, îl voi vindeca$ /e îi spune însă sutaşul: MDoamne, nu sunt vrednic

intri sub acoperişul meu, ci numai zi cu cuvântul şi se va vindeca sluga mea$

/e credinţă mai mare decât aceasta aţi întâlnit altundeva în +vangelie0 Domnul 1e oferă să vină ?nsuşi în casa sutaşului, a celui care ?i solicită ajutorul, vindecarea, minunea, iar sutaşul, în scimare deplin conştientizată situaţia păcătoşeniei lui şi se simte atât de nevrednic de primir2ântuitorului, încât nici nu îndrăzneşte să se gândească la faptul că <cesta ar putea să!i treapragul$ ?nsă, ceea ce este foarte important de văzut aici, păcătoşenia sutaşului nu anulează credincă 4ristos poate, prin /uvântul 1ău şi prin puterea 1a, să!i vindece sluga$

/e spune sutaşul mai departe0 MAi eu sunt om sub stăpânirea altora şi am sub mine ostaşi şi!i spuacestuia: Du!teF şi se duce, şi celuilalt: >inoF şi vine$ Ai slugii mele: 7ă aceasta şi face$

Desigur, răspunsul acesta, cum ne minunează pe noi astăzi, "!a uimit şi pe 4ristos$ De fapt, ci1fânta +vangelie de la 2atei spune că Mauzind aceasta, Iisus 1!a minunatF + printre puţinemomente în care 1fânta 1criptură ne spune că Domnul nostru Iisus 4ristos M1!a minunat$ uimeşte, 1e minunează pentru că găseşte intre neamuri, intre păgâni, o credinţă etraordinarăF

Drept urmare, 4ristos îi dăruieşte sutaşului împlinire a dorinţei după credinţa lui: MDu!te şi fie ţdupă cum ai crezutF 1e vede că a crezut puternic sutaşul, pentru că, spune +vangelia, Ms

însănătoşit sluga sa în ceasul acela$

Iubiţi credincioşi, iată o minune care e pentru noi pildă vie pentru a ne apropia de Dumnezeu aceeaşi dragoste şi credinţă, dragoste şi credinţă că +l este într!adevăr 6ărintele nostru şi consideră pe fiecare dintre noi fii şi fiice ale 1ale$ Ai mai trebuie să reţinem ceva de aici: puterea lDumnezeu e atât de mare, încât nu eistă necaz, suferinţă, durere, şi nici ciar moarte să nu poatăbiruite de puterea lui DumnezeuF 5umai să credem cu adevărat că +l este stăpânul vieţii şi al morţ

6rin +vangelia sutaşului fiecăruia dintre noi ni se descide @aiul mântuirii, poarta ?mpărăţi

6entru că tot 1fânta 1criptură ne spune, imediat mai încolo, că Mmulţi de la răsărit şi de la apus vo



veni şi vor sta la masă cu <vraam, cu Isaac şi cu Iacov în ?mpărăţia /erurilor$ Iar fiii ?mpărăţiei vfi aruncaţi în întunericul cel mai dinafară= acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor$

ie ca pilda de smerenie, de credin% şi de dragoste a sutaşului s% se /ac% pild% +ie um&l%rnoastre. !i /ac% unul $umne"eu ca şi noi s% au"im, laolalt% cu acest sutaş# F$u-te, /ie ie dupcum ai cre"ut@G )ar credina noastr% s% t%m%duiasc% pe toi cei pentru care îndr%"nim crug%ciune c%tre $umne"eu.

Prea&ericitul Părinte Patriarh Daniel - Predică la Duminica a IV-a după Rusalii - Vindecareslugii sutaşului



Evanghelia "uminicii a '-a după =usalii ne relatează cum 2ântuitorul Iisus 4ristos a vindecat /apernaum pe servitorul #sluga' unui sutaş sau centurion roman$ <ceastă minune este plină înţelesuri duovniceşti, având un caracter pro$und caritabil sau $ilantropic şi în acelaşi timp caracter misionar $ *indecarea unui om &olna+ de alt neam decât e+reu şi de alt% religie decât ce

iudaic% are un caracter misionar sim&olic, şi anume ea pre+esteşte /aptul c% E+ang'elMântuitorului )isus 7ristos +a /i propo+%duit% în tot )mperiul oman, şi la toate popoarepentru c% $umne"eu iu&eşte pe toi oamenii. 2ântuitorul Iisus 4ristos arată acum ucenicilor 1ăi poate descoperi credinţă puternică şi în alte popoare decât în poporul evreu$

2utaşul preînc'ipuie di/eritele etnii care +or crede în 7ristos2ântuitorul Iisus 4ristos, văzând credinţa mare a sutaşului, zice: [de+%rat "ic +ou% c% muli de r%s%rit şi de la apus +or +eni şi +or sta la mas% cu +raam, cu )saac şi cu )aco+ în 4mp%r%cerurilor[ #2atei 9, ))'$ <ceastă profeţie a 2ântuitorului Iisus 4ristos nu se va împlini cândva, în

un viitor îndepărtat, ci începe a se împlini ciar acum, când 2ântuitorul laudă credinţa sutaşulroman$<cest sutaş sau centurion făcea parte din trupele de ocupaţie ale ării 1finte$ 1utaşul roman era, prtradiţie, un politeist: romanii se încinau la mai mulţi zei, dar printre ei s!au găsit şi oameni caadmirau învăţătura şi 6ersoana 2ântuitorului Iisus 4ristos$ >ăzând sau auzind de minunile "ui,înţelegând învăţătura "ui minunată, mulţi dintre păgâni au crezut în +l$ "eci, sutaşul dEvanghelia de astăzi preînchipuie etniile sau popoarele, altele decât poporul lui 'srael, care vveni la >ristos, vor crede în El şi se vor mântui. "e aceea zice #ântuitorul că [+or +eni muli de r%s%rit şi de la apus, de la mia"%"i şi mia"%noapte şi +or sta la mas% cu +raam, cu )saac şi c)aco+ în 4mp%r%ia cerurilor[. şadar, +or crede în El şi se +or mântui muli oameni pe care e+re

îi considerau necurai şi necredincioşi. )ar [/iii împ%r%iei, spune Mântuitorul, +or /i aruncai întunericul cel mai din a/ar%[ #2atei 9, )&', adic% cei care deşi se consider% popor ales, dar ncred în El, aceia se +or lipsi de comuniunea +eşnic% cu 7ristos în 4mp%r%ia cerurilor.

)u&irea milosti+% /a% de cel &olna+ înt%reşte credina sutaşului c% )isus poate +indeca peser+itorul s%u

>edem că, deşi sutaşul este mai mare peste ) de soldaţi, şi poate să înlocuiască un soldat bolncu un soldat sănătos, totuşi el este preocupat de sănătatea servitorului său credincios când acesta s

îmbolnăvit$ 4n /aa Mântuitorului )isus 7ristos, sutaşul e<prim% su/erina ser+itorului care n



poate cere el direct Mântuitorului s%-l +indece. Un centurion roman acordă atâta atenţie unservitor al său, încât bunătatea sa şi credinţa sa sunt lăudate de 2ântuitorul în auzul tuturor$ cesutaş este un om &un la su/let, un om milos, un om plin de compasiune, adic% p%timeşîmpreun% cu cel &olna+, su/er% împreun% cu cel su/erind. Iar această bunătate milostivă a lui îi curaj să meargă la 2ântuitorul Iisus 4ristos, despre /are a auzit că a vindecat o mulţime de bolnaşi să!I ceară vindecarea servitorului său$

*aloarea persoanei umane este mai presus de orice rang şi stare a +ieii Cunătatea milostivă a acestui sutaş roman faţă de servitorul lui, solidaritatea lui cu omul aflat suferinţă, ne arată că dincolo de ranguri di$erite, de $uncţii di$erite în societate, şi stări ale vieţceea ce contea"% în primul rând este demnitatea uman%, +aloarea /iec%rui om în /aa l$umne"eu , chiar şi atunci când omul nu mai poate $i e$icient, când nu mai este activ sau productdin cauza bolii ori a vârstei prea înaintate.

?n faţa bolii care îl cinuia pe servitorul său, sutaşul nu poate face nimic, întrucât nu are capacitatde a scimba starea de boală a servitorului său într!una de sănătate deplină$ $e aceea, el merge

)isus, $octorul su/letelor şi al trupurilor, *indec%torul Care /ace minuni. *%"ând grist%pânului /a% de sluga sa - nu este +or&a aici despre griBa unei slugi /a% de st%pânul s%u, ci dgriBa st%pânului /a% de slug% -, Mântuitorul îi spune# [*oi +eni şi îl +oi +indeca[ #2atei 9, %'$ L&un%tatea sutaşului, r%spunde şi 7ristos $omnul cu &un%tate, mai ales c% sutaşul nu-i cerece+a pentru el însuşi, ci pentru altcine+a, care nu îi este rud% şi nici superior, ci un simplsu&ordonat. ?nsă când sutaşul aude că 2ântuitorul Iisus 4ristos are intenţia să vină în casa lui,spune îndată: [$oamne, nu sunt +rednic s% intri su& acoperişul meu[ #2atei 9, 9', adică sacoperişul casei, al locuinţei în care el locuia de obicei$ 6robabil şi pentru că sutaşul roman ştia orice evreu care intră în casa unui păgân trebuie să suporte critica sau vorbirea de rău a celorla

evrei, întrucât aceştia considerau că romanii, fiind de altă credinţă, nu merită să fie vizitaţi$ Dcuvintele sutaşului se vede că el nu se consideră vrednic de o cinste atât de mare, şi anume ca Iisu4ristos Domnul să intre în casa lui$ De aceea, a zis: P"oamne, nu sunt vrednic să intri suacoperişul meuP. /ând I!a zis lui Iisus: P"oamne, nu sunt vrednicP , sutaşul "!a mărturisit deja Iisus ca fiind Domnul sau %tăp'nul vieii.

Cu+ântul lui 7ristos ridic% din &oal% şi din moarte,d%ruind s%n%tate şi +ia%

E+ang'elia ne arat% c%, pe lâng% marea +irtute a &un%t%ii sale su/leteşti, acest sutaş are şi o al

mare +irtute, anume smerenia. Deşi este comandant peste ) de soldaţi şi reprezintă puterstăpânitoare a @omei peste ara 1fântă, sutaşul se smereşte , zicând: [Au sunt +rednic s% intri suacoperişul meu, ci "i numai un cu+ânt şi se +a +indeca sluga mea[ #2atei 9, 9', iar apoi motiveaz[!i eu sunt su& st%pânire +adică sunt subordonat cuiva, n.n.0 şi am su& st%pânirea mea ostaşi şispun acestuia# $u-te, şi se duce şi celuilalt# *ino, şi +ine şi slugii mele# % aceasta, şi /ac#2atei 9, *'$ Pornind de la puterea mo&ili"atoare a cu+ântului, care pune în mişcare persoansutaşul, de /apt, +rea s% e<prime credina sa în puterea +indec%toare a lui )isus, despre Caau"ise c% a +indecat o mulime de &olna+i.



?nsă, deşi sutaşul vorbeşte despre puterea mobilizatoare a cuvântului său, de stăpân peste o sută soldaţi, totuşi el recunoaşte c% nu are putere +indec%toare asupra trupului omenesc. /ând trupservitorului său devine bolnav şi paralizat, cuvântul sutaşului nu poate scimba starea de boalătrupului acestuia$ Cu+ântul sutaşului era mo&ili"ator numai când ser+itorul s%u era s%n%totrupeşte. Din acest motiv, sutaşul cere acum Mântuitorului cu+ânt +indec%tor. 6rin aceassutaşul mărturiseşte indirect că #ântuitorul nu este un om obişnuit ca toţi oamenii, ci El areputere deosebită, alta decât cuvântul uman mobilizator. +ristos Domnul este şi are cuv'

vindecător şi dătător de viaă. !uv'ntul vindecător al lui +ristos este cuv'nt m'ntuitor sasalvator5 adică 0l ridică pe om din starea de ,oală la starea de sănătate5 şi din starea dimo,ilitate la starea de mo,ilitate5 0l ridică din păcat la s&inenie şi din moarte la viaă.

<uzind acest mod de a gândi al sutaşului, care era, de fapt, şi o m%rturisire a puterii 2adumne"eieşti, 2ântuitorul spune: [Aici în )srael nu am g%sit atâta credin%[ #2atei 9, )'$ <şadEl descoper% o credin% puternic% la un om de alt neam şi de alt% credin% decât neamul l)srael. De fapt, sutaşul şi-a abandonat păgânătatea lui, pentru că era ne$olositoare, ine$icientă, s-a apropiat de #ântuitorul 'isus >ristos, pe (are L-a mărturisit ca $iind vindecător, dătător sănătate şi viaţă.

Când Mântuitorul )isus 7ristos constat% c% sutaşul p%gân recunoaşte c% El este $umne"e+indec%tor, descoper% tuturor a treia mare +irtute a acestui sutaş, şi anume# credina lui pro/unc% )isus 7ristos este $omnul sau 2t%pânul +ieii, este $umne"eu. De fapt, acest sutaş a mărturidumnezeirea 2ântuitorului Iisus 4ristos, /are dăruieşte viaţă şi sănătate$ De aceea, 2ântuitorul iîmplinit cererea sutaşului, zicând: [$u-te, /ie ie dup% cum ai cre"ut[. Iar urmarea a fost aceasta:s-a t%m%duit ser+itorul lui în ceasul acela[ #2atei 9, )'$ >edem cum 2ântuitorul Iisus 4ristoprin cuvântul 1ău vindecător, mântuitor, ridicător, dătător de sănătate, de viaţă şi bucurie, a vindecpe servitorul sutaşului$ $up% ce 7ristos $omnul descoper% în su/letul sutaşului &un%tate

smerenia şi credina puternic%, îi r%spl%teşte aceste +irtui cu &ucuria +indec%rii ser+itorului s%pentru care el s-a rugat ca )isus s%-l +indece.

2% nu ne rug%m numai pentru noi înşine, ci şi pentru alii

E+ang'elia de a"i ne arat% şi importana rug%ciunii pentru alii 5 mai ales când oamenii sunt atde bolnavi, încât nici nu mai pot să se deplaseze şi nici nu mai pot eFprima su$erinţa lor grea copleşitoare.

+ând dragoste smerit% şi milosti+% pentru semenii lor, oamenii cu ade+%rat credincioşi se /

glasul durerii celor care nu îşi mai pot e<prima su/erina, se /ac rug%tori pentru s%n%tatea mântuirea semenilor lor. ?n acest sens, putem spune că Ciserica a învăţat mult de la sutaşul d+vangelia de astăzi şi de la alţii asemenea lui$ /a atare, iserica ne cere s% ne rug%m nu numpentru noi înşine, ci şi pentru toi &olna+ii, pentru toi cei su/erin"i, pentru cei care ştiu s% roage şi pentru cei ce nu ştiu s% se roage, pentru cei care pot şi pentru cei ce nu mai pot s% sroage ei înşişi, pentru cei care pot s% +in% la &iseric%, şi pentru cei ce nu mai pot +eni la &isericci "ac în pat, /ie în propria cas%, /ie în spital, /ie în case de &%trâni. 4ntrucât rug%ciunea pentalii este +indec%toare de su/erin% şi singur%tate, iserica ne c'eam% la toate rug%ciunile sluB&ele ei pentru cei &olna+i, precum şi la aButorarea &olna+ilor.



E+ang'elia de a"i ne îndeamn% s% înmulim rug%ciunea pentru cei &olna+i, pentru cei su/erin"s% îi +i"it%m pe cei care nu se mai pot deplasa, s% le alin%m su/erina prin pre"ena noastriu&itoare şi rug%toare, milosti+% şi aBut%toare lâng% ei, deoarece, c'iar dac% prin rug%ciuninoastre nu se +indec% &olna+ii imediat, în c'ip miraculos, totuşi aceste rug%ciuni aBut% musu/letul lor, alin% su/erina lor şi înt%resc iu&irea /r%easc% între cei &olna+i şi cei s%n%toşi.

*indec%m sau r%nim prin cu+inte6

7oarte adesea, la su/erina &olii se adaug% su/erina singur%t%ii. (uvântul omului milostiv cavizitează pe cei su$erinzi şi se roagă pentru ei îi poate, într-o anumită măsură, vindeca sau elibede su$erinţă şi singurătate, chiar dacă nu le poate vindeca boala trupului sau a psihicului. Uoameni au ajuns la deznădejde şi fiindcă nu era nimeni lângă ei să le spună cuvânt de încurajare, murit Pde inimă reaP, cum se spune în popor$ <lţii ciar şi!au pus capăt zilelor pentru că aflându!sestare de deznădejde şi de singurătate nu au primit un cuvânt întăritor care să le schimbe starsu$letului lor, să le dea cura7ul de-a trăi şi puterea de a-şi purta crucea vieţii.

2utaşul din E+ang'elia de ast%"i +or&eşte despre puterea cu+ântului mo&ili"ator, dar cere de

)isus cu+ântul 2%u +indec%tor, d%t%tor de s%n%tate şi +ia%.

6rin urmare, trebuie să $olosim cu toată responsabilitatea cuvântul, deoarece cu+ântul poate r%sau poate +indeca su/leteşte. n cu+ânt greu spus cui+a ne+ino+at îl r%neşte su/leteşte, iar ucu+ânt &un spus cui+a întristat îi poate +indeca r%ni ascunse şi sc'im&a st%ri su/leteşti. 1untmulţime de oameni care au fost răniţi sufleteşte în copilărie, în tinereţe sau în vreme de încercariar rana lor se vindecă foarte greu, mai ales dacă cel care a rănit pe cineva nu îşi cere iertare de acesta şi nu îşi scimbă atitudinea faţă de el sau nu se roagă pentru el$ Deci cuvântul rău poate răniar cuvântul bun poate vindeca. De aceea, tre&uie s% ne gândim nu numai la &olna+ii imo&ili"a

la pat, ci şi la cei care su/er% pentru c% sunt r%nii su/leteşte. 1ă ne gândim cum $olosim cuvintelrănim sau vindecăm prin cuvinte) "ispreţuim sau preţuim) (oborâm sau ridicăm pe semenii noşprin cuvintele adresate lor) @ndreptăm sau îndepărtăm pe cei cărora le $acem observaţie $olosincuvântul sever)

E+ang'elia de ast%"i ne c'eam% s% /olosim cu+ântul doar pentru a +indeca pe cel &olna+, penta ridica pe cel c%"ut, pentru a îndrepta pe cel ce a greşit, pentru a aButa şi pentru a înt%ri pe csla&i, pentru a culti+a comuniunea oamenilor cu $umne"eu şi întreolalt%, spre sla+a Preas/int=reimi şi spre a noastr% mântuire.

mi

Predici la Duminica - Vindecarea slugii sutaşului

Documents

Transcript of Predici la Duminica - Vindecarea slugii sutaşului