Ilie Miniat - Predici

8/10/2019 Ilie Miniat - Predici

http://slidepdf.com/reader/full/ilie-miniat-predici 1/307

Ilie Miniat - Predici

Partea I Puneţi ascultătorilor, înaintea ochilor minţii voastre, o închisoare întunecoasă ce estededesubtul pământului, un abis foarte adânc al întunericului celui mai dinafară; unmormânt plin de noroi împuţit, o locuinţă fără bucurie a plângerii şi a întristării; sau unfoarte înfricoşător cuptor de foc cu totul întunecat cu flacără nestinsă, nemăsurat de lat si de oadâncime neînchipuită. Si aici, închis înăuntru, îngropat şi arzând, închipuiţi-vă pe unnenorocit chinuit, pe care-1 răneşte, veşnic şi fără încetare, puternica mână a celui preaînalt cu cele trei suliţe, în cele trei puteri alese ale sufletului, în minte, în voinţă şi înmemorie, făcându-i trei răni înfricoşătoare, o căinţă amară fără folos, o durer e nespus de marefără uşurare şi o dorinţă cumplită fără nădejde. Nenorocitul acela se găseşte într-o astfel destare încât pare că este pironit eu memoria pe pământ, cu mintea în iad şi cu voinţa în cer.Este cu memoria pe pământ, amintindu-şi de viaţa lui trecută; este cu mintea în iad,

gândindu-se la chinul prezent; este cu voinţa în cer, nemaiavând nici o nădejde de slavacerească, pe care are s-o dorească necontenit zadarnic. Ce chin! Acesta este cu adevărat iad!Scrâşnirea dinţilor (Matei VIII, 12; XIII, 42, 50; XXIV, 51; XXV, 30; Luca, XIII 28),viermele neadormit (Marcu IX, 48), întunericul cel mai dinafară (Matei VIII.12; XXII, 13;XXV, 30), focul nestins (Matei III, 12; Marcu IX, 43,48; Luca III, 17), tovărăşia dracilor şichinul provocat de ei şi cele asemenea, auzite din dumnezeiasca Scriptură, sunt o parte cutotul mică a iadului. Acestea reprezintă numai chinul trupului, cu mult mai mic în comparaţiecu acelea ce vi le spun si care reprezintă chinul sufletului.

- Este o poveste deşartă a vechilor poeţi, afirmaţia lor că toţi care se duc în iad beau maiîntâi acea apă a uitării prin care uită complet toată viaţa lor trecută. Totuşi adevărul este

întărit puternic pe consensul unanim al teologilor, că toţi care trec în lumea cealaltă, cu toatecă sunt lipsiţi de toate darurile suprafireşti, ale harului dumnezeiesc, totuşi păstrează toateînsuşirile firii omeneşti, în deplină funcţiune cele cinci simţiri ale trupului: auzul, vederea,gustul, mirosul şi pipăitul; în deplină funcţiune cele trei puteri ale sufletului: mintea, voinţaşi memoria; şi păstrează mai cu seamă mai vii şi simţurile externe trupeşti, dar şi facultăţilesufleteşti interioare. Aceasta şi pentru ca să sufere mai mult, dar şi pentru ca să cunoascămai bine ceea ce sufăr. Prin aceasta se naşte o desăvârşită suferinţă, care este adevăratul iad.

- Prima suliţă deci, care răneşte în memorie pe osândit, es'te o vie aducere aminte a vieţiitrecute. Aducere aminte, vai mie! Amară, care dă naştere unei căinţe şi mai amare. O, dacă s-ar putea ca viaţa noastră atât de scurtă care se vestejeşte ca o floare (Psalmi Cil, 15) şi dispare

ca un fulger ce trece prin fata ochilor noştri, dacă s-ar putea să dispară tot atât de repededin mintea noastră! De-am putea să ne pierdem aducerea aminte, precum pierdemdesfătarea plăcerilor lumeşti! Dar ceea ce s-a făcut nu este cu putinţă decât să fie făcut. Şiceea ce a fost făcut, s-a făcut în timp; timpul a trecut şi s-a terminat. Cu toate acestea ceea ce a fost făcut trece dincolo de timp şirămâne pentru totdeauna. Toate desfătările din lume sunt ca nişte prăjituri; cu toate acestea,sunt mâncăruri vătămătoare, care îndulcesc pentru o clipă gustul, dar produc durere,nefiind mistuite de stomac. Trec vremelnic şi încântă simţurile, dar rămân veşnic şi chinuiesc



amintirea. "Pentru moment, spune Marele Vasile, bucură pe cel care se desfătează de ele;dar mai târziu consecinţele sunt mai amare decât fierea". Toată viaţa trecută rămâne cu totul prezentă în amintirea celui osândit în iad. Şi viaţa lui are două feţe: dintr -o parte parefoarte scurtă, iar din cealaltă parte pare foarte lungă. Şi după cum ochianul printr -o parte alui arată mari lucrurile, iar prin cealaltă le arată mici, tot astfel memoria aceea chinuită, dintr -o

parte, când compară viaţa cu veacul nesfârşit al iadului, o vede foarte scurtă, o clipă, o nimica,"ca ziua de ieri ce a trecut" (Psalmi LXXXIX, 4) si aici cât chin! Să se gândească că pentruun lucru atât de * scurt a găsit o atât de lungă muncă! Din cealaltă parte, când comparăviaţa cu timpul petrecut pe pământ, o vede foarte lungă, un drum de mulţi ani. Si aici iarăşi câtchin! Să se gândească că într -o curgere de atâţia ani ar fi putut de mii de ori să se pocăiascăşi într -o curgere de atâţia ani a vrut necontenit să fie osândit! Rana pe care o faceaceastă suliţă în memoria celui chinuit în iad este o căinţă amară şi nefolositoare. Numaiatunci se pocăieşte de faptele ce a făcut, dar atunci nu mai este timp de iertare. Numaiatunci îşi plânge faptele dar lacrimile lui nu-i spală păcatele, ci-şi aţâţă mai mult flăcările. "Iniad, spune Grigore Teologul, nu este pocăinţă. Nu este pentru cei plecaţi în iad mărturisire

şi îndreptare". Aici în viaţa aceasta, păcătosul se pocăieşte şi se foloseşte; se mărturiseşte şieste iertat; plânge şi se curăţeşte. Asta pentru că viaţa de aici este timp bine primit (IICorinteni VI, 2), zice Apostolul, este timp de pocăinţă. In viaţa aceasta Dumnezeu a datcheile în mâinile preoţilor Lui, care deschid când vor pentru cei ce se pocăiesc uşaîmpărăţiei cerurilor (Matei XVI, 19). Dincolo, însă în cealaltă viaţă, nu este aşa. Asta pentru motivul că acolo este timpul răsplătirii, în care, după judecata care a avut loc, fiecarea primit după faptele lui. Acolo, Dumnezeu a luat cheile; şi după ce a judecat pe ceidrepţi şi pe cei păcătoşi, a încuiat uşa aceea, care rămâne în veci închisă. Uşa a fost încuiată,înăuntru, în împărăţia cerurilor, drepţii sunt fericiţi în veci. în afară izgoniţi pe veci, păcătoşii.Uşa nu de deschide; nu sunt chei, nu este iertare, nu este pocăinţă. Dar pentru ce spun că nueste? Este pocăinţă, dar amară şi nefolositoare.

- Odată Saul, împăratul lui Israil, urmăream luptă pe filisteni. A strigat la tot poporul să nuîndrăznească să mănânce ceva în toată ziua aceea până ce nu va birui complet pe duşman, jurându-se cu înfricoşător jurământ să omoare îndată pe cel ce ar călca poruncaîmpărătească, chiar dacă ar fi propriul său fiu, Ionatan (I împăraţi XIV, 24). Si în adevăr s-a întâmplat că Ionatan, fiul său, a găsit un stu p de albine acolo în câmpie; silit de foamea atins mierea numai cu vârful sceptrului său şi abia 1-a apropiat de buze (I împăraţi XIV,27), că a şi fost îndată condamnat la moarte de împăratul şi tatăl său: "Cu moarte, cu

moarte va muri astăzi!" (I împăraţi XIV, 43). Nu este îndurare, nu este milă. - Nenorocitul Ionatan este întrebat de tatăl său: - - "Spune-mi, ce ai făcut!" (I împăraţi XIV, 44).

- - "Nimic altceva, răspunse el, decât că gustând, am gustat puţină miere; şi iată mor (Iîmpăraţi XIV, 44). Puţină miere am pus în gura mea şi mi se întâmplă să mor. O atât de micădulceaţă îmi este atât de amară; o desfătare atât de uşoară îmi pricinuieştep pedeapsă atât degrea. Blestemată miere! Miere prea amară! Dacă nu te-aş fi găsit deloc, dacă nu te-aş fiatins de buzele mele!"

- - "Nenorocite Ionatan, spune-mi ce-ai făcut!"



- - '.'Gustând am gustat puţină miere si iată mor! Vina mea este puţină miere şi pedeapsa mea

este moartea. De asta îmi aduc aminte şi-miface moartea atât de amară!" - Prea înalte împărate al veacurilor, care, după cum spui, ţii cheile iadului (Apocalipsă I,

18), dă-mi-le în ceasul acesta să descui acea înfricoşată închisoare unde sunt hotărâţila moarte veşnică călcătorii poruncilor Tale! N-am de gând să aduc balsam pentru rănile

lor, sau apă pentru flăcările lor. Nu! Vreau numai să întreb pe unul din acele nefericite sufleteşi să-i spun:

- - Chinuite suflete, spune-mi ce-ai făcut? Ce-ai făcut ca să te chinuieşti atât de groaznic? Ce-aifăcut ca să fii muncit aşa pe veci? Cine te-a adus într-un întuneric atât de mare? Cine te-aaruncat într-un astfel de cuptor? Ce-ai făcut?

- - Nimic altceva decât că gustând am gustat puţină miere. O gustare de un minut ("O gustarede un minut"; în V este următoarea lectură: "O gustare de o zi, de un ceas, de un minut")este toată greşeala mea, dar este şi toată pricina chinurilor mele. Ce-a fost acea desfătare adragostei mele drăceşti, din pricina căreia am înşelat nevinovăţia curată a atâtor fecioareneprihănite? Puţină miere! ("Puţină miere!", adăugat după V). Am întinat casele atâtor

femei cinstite, am dat avuţia, inima şi sufletul meu unei amante nepotolite! Ce au fostacestea? Puţină miere!' Ce-a fost acea plăcere pe care am simţit-o la ameţeală, la beţie, lamese şi la dansuri, la banchete, la distracţii şi la teatru? Puţină miere! Ce-a fost bucuria ce-am avut-o când m-am răzbunat, cănd am văzut nefericirea aproapelui meu, când i-amdefăimat cinstea ca să-mi satisfac patima şi invidia mea? Puţină miere! Ce-au fost oare acelecâştiguri nedrepte pe care le-a săvârşit pofta mea iubitoare de arginţi prin care mi-amîncărcat conştiinţa cu povara a nenumărate nedreptăţi şi fapte nelegiuite? Puţină miere!Ce-a fost slava aceea, cinstea şi tihna de care m-am bucurat în funcţiunile mele, îndemnităţile mele, în bogăţiile mele cu atâta mândrie, cu atâta pierdere, cu atât de puţină fricăde Dumnezeu? Puţină miere! Toate, toate sunt puţină miere şi aceea otrăvită de atâtea griji,

de atâtea temeri, de atâtea oboseli, de atâtea boli! Dar chiar dacă tot cursul vieţii mele arfi fost un şir neîntrerupt de zile fericite, dacă întreaga mea viaţă ar fi fost chiar cea mai lungăşi cea mai fericită, ce este ea în comparaţie cu această viaţă, care mă chinuie veşnic? Puţinămiere! Nimica! "Ca ziua de ieri care a trecut" (Psalmi LXXXIX, 4). De asta îmi aducaminte şi simt o flacără care-mi chinuie aducerea aminte, mai mare decât aceea care-miarde trupul. Am făcut un păcat de o clipă şi mă chinui veşnic. Ah, blestemată miere a plăcerilor trecătoare, tu mi-eşti otrava chinurilor veşnice! Ah, viaţă trecută şi vremelnică, tueşti pricina nesfârşitei mele munci! Ah, viaţă foarte scurtă! Dar de ce te numesc foartescurtă? Ai fost pentru mine lungă, ba chiar foarte lungă pentru mântuirea mea! Am trăitatâţia ani pe pământ şi aveam în mâinile mele cheile raiului. Ştiam că este iad pentru un păcătos ca mine. Ştiam ce să fac ca sa scap de iad. Uşor puteam s-o fac, dar n-am făcut-o!Eram om, eram liber, eram raţional. Cine m-a orbit? Cine m-a înşelat? Ah, viaţa meatrecută fie că mă gândesc la scurtimea ta, fie că mă gândesc la lungimea ta, tot atât de amarăîmi este amintirea ta. Ah, ani de aur, zile preţioase care aţi trecut, v-am pierdut şi am pierduttotul! Cine-mi dă mie acuma unul din acele ceasuri, care mi se păreau atât de lungi?Cine-mi dă mie puţin din acel timp, pe care 1-am cheltuit în păcate, sau 1-am lăsat să alergeîn deşertăciuni? Cine-mi dă o singură clipă spre a mă pocăi? Dar nu mai este timp; timpul s-a dus! îl doresc zadarnic şi-1 voi dori veşnic. O, suliţă, care-mi răneşti memoria! Vina



(Deuteronom XXXII, 23). "Voi aduna rele". Adunare, unirea tuturor relelor este stareacelor osândiţi. Toate otrăvurile supărărilor, adunate într -un singur pahar, toate flăcărilefocului nestins, unite îhtr-o singură flacără, tot chinul iadului, tot prezent într-o singurăclipă. "Si voi sfârşi săgeţile mele". Ce săgeată, ce suliţă în mintea chinuită a celui diniad? în faţa ochilor lui chinul îi este complet, nu se micşorează cu nimic, pentru că este

neîmpărţit, este pururea, nu se sfârşeşte niciodată, pentru că este veşnic. Cu altecuvinte, este un chin nemărginit, dar şi fără de odihnă şi fără sfârşit. Dacă iadul ar fi fostnumai fără de odihnă, dar să fi avut sfârşit, sau dacă iadul ar fi fost numai fără de sfârşit,dar să fi avut odihnă, totuşi şi aşa ar fi fost de nesuferit. Dar când este şi fără de odihnă şifără de sfârşit? Fiind aşa, este şi de nesuferit şi de neînţeles. "Care este înţeleptul care va

înţelege aceasta"? Cine va înţelege un rău atât de mar e? - Fără odihnă? Da! în iad tristeţea este foarte adâncă şi nu este somn ca s-o odihnească.

Rănile sunt de moarte, şi nu-i balsam să le tămăduiască. Durerea-i de nevindecat, şi nu-imilă s-o mângâie. Flacăra-i de nesuferit, şi nu-i o picătură de apă s-o răcorească.

- Ascultaţi pe bogatul acela osândit în iad, despre care povesteşte Evanghelistul Luca

(Luca XVI, 19-31). Ce cere? "Părinte Avraame, ai milă de mine si trimite pe Lazăr, să- şiude vârful degetului lui în apă şi să răcorească limba mea, că rău mă chinui în văpaia

aceasta! (Luca XVI, - 24). Părinte Avraame, care eşti părintele milei, arată milă faţă de mine! Mă ard, sunt

cuprins de flăcări, mă chinui într -un cuptor de foc nestins! Ah, trimite-1 pe acest fericitLazăr să-şi ude numai vârful degetelor lui cu puţină apă şi să vină să-mi răcorească limbamea cea aprinsă". Dar ce-i răspunde-Avraam? "Nu, nu, copilul meu! Te-ai bucurat dindestul cu bunătăţile tale în viaţa cea trecută. Ai luat cele bune ale tale în viaţa ta (LucaXVI, 25). Nu nădăjdui nimic mai mult". Ce nefericire! Cere atât de puţin şi nu găseşte niciatât de puţin? Aleargă la Avraam, părintele îndurărilor, oceanul milei, pentru o

singură picătură de apă ca să-şi răcorească puţin flăcările lui şi n-o capătă? Nu esteascultat? Nu, spune Hrisostom; pentru un osândit în iad nu este apă nici în ocean, adică nueste milă la Dumnezeu. Pentru aceea, precum zic, focul iadului este numai foc, fără răcoreală;este numai muncă, fără odihnă. în viaţa aceasta pământească nu este vreun rău atât demare, care, dacă n-are leac să-1 tămăduiască, să n-aibă sfârşit care să-i pună capăt. Mai cuseamă un rău cumplit ţine în general puţină vreme; dar răul care nu se sfârşeşte este cuadevărat rău. Oricât de nenorociţi am fi aici pe pământ, dacă nu se poate altfel, cândmurim, ne izbăvim de toate chinurile. Moartea, cel din urmă doctor, ne ridică odată cu'viaţa şi durerile. Starea celor munciţi în iad nu-i aşa. Acolo munca e cumplită şi n-areodihnă. Partea cea mai rea e că-i veşnică, n-are sfârşit, nu se termină niciodată, niciodată.Deşi vor trece mii de mii de ani şi milioane de milioane de ani, totuşi chinul este tot atât demar e ca şi la început. Dacă un păcătos chinuit în iad ar vărsa câte o lacrimă în fiecare an, şiva vărsa atâtea lacrimi ca să se facă râuri de lacrimi, totuşi n-a trecut nici o palmă din veaculacela de chin! Nu-i oare acolo jos moarte ca să pună capăt chinului celor munciţi, ridicându-le viaţa? Nu! Acolo moartea e nemuritoare; acolo viaţa este o moarte veşnică; acolo ceimunciţi îşi vor dori în fiecare ceas moartea, dar n-o vor găsi, după cum zice în ApocalipsăDuhul cel Sfânt. "Vor căuta moartea, dar n-o vor găsi" (Apocalipsă IX, 6). Dar cât vaţine munca? Totdeauna, totdeauna! Si nu se va sfârşi niciodată? Niciodată!



- N-a fost alt împărat al Constantinopolului mai nevrednic şi mai ticălos decât Zinon.Din pricina vieţii desfrânate şi ticăloase pe care o ducea, 1-a urât poporul, demnitarii,oştirile şi mai cu seamă soţia lui Augusta Ariadna. Ascultaţi ce se povesteşte că i-ar fifăcut ea. într -o zi, printre multe altele, împăratul din pricina unei mari beţii a rămas ameţit ca şi mort. împărăteasa a poruncit de 1-a băgat într -o groapă foarte adâncă pe care a astupat-o; a

poruncit apoi să nu îndrăznească să-1 scoată de acolo, ca să fie îngropat de viu împăratul caren-a fost vrednic nici de'împărăţie, nici de viaţă. Şi aşa s-a întâmplat. Negreşit că împăratul la urma urmelor s-a deşteptat din ameţeala lui şi înconjurat de atâta întuneric şi duhoare,este cuprins cu totul de groază. Strigă, loveşte, plânge, se mânie. Nu este însă nimeni caresă-i audă strigătele lui, să se înduioşeze de plânsetul lui, să-i deschidă la loviturile lui, sausă se plece la mânia lui. Piatră grea îl acoperă; odată ce a fost îngropat o dată, a fost îngropat pentru totdeauna.

- De la mormântul nenorocitului Zinon trec şi acum cu mintea la întunericul cel mai dinafară al iadului. Acolo mi se pare că văd un nenorocit de păcătos, îngropat de dreptateadumnezeiască. Evanghelia vorbeşte despre acel bogat chinuit în iad cu astfel de cuvinte:"A murit bogatul şi a fost îngropat" (Luca XVI, 22). Mi se pare că îl aud plângând şi strigând

cu voce tânguitoare: "Părinte Avraame, ai milă de mine! Dar, vai de mine, nu este nimenicare să mă audă!" E drept, căci, după cum spune Vasile cel Mare, este prăpastie adâncă,întuneric de nepătruns. Cheile acelei închisori aşezată în cele mai dedesubt ale pământuluile ţine Dumnezeu în mâinile Lui (Apocalipsă I, 18), ca să nu poată deschide nimeniînchisoarea. Piatră cu totul grea a veacurilor îl acoperă pe nenorocit, iar de,asupra pietrei suntscrise cuvintele Duhului Sfânt: "Si va fi timpul lor veşnic" (Psalmi LXXX, 14). A fost îngropatodată? A fost îngropat pentru totdeauna. Nu iese de acolo niciodată? Niciodată, niciodată.

- Dar poate că îmi vei spune: - - Şi pentru un păcat vremelnic este tot muncă veşnică? Este oare vreo potrivire între păcat şi

pedeapsă?

- - Dacă nu este potrivire, îţi răspund eu, între un păcat vremelnic şi o muncă veşnică, atuncinu este potrivire nici între tine un om, vierme netrebnic al pământului ca şi tine, şi unDumnezeu prea înalt, pe care L-ai insultat cu păcatul. Dacă ai fi trăit veşnic, ai fi păcătuitveşnic! Meriţi deci să fii pedepsit veşnic! Ai înaintea ochilor tăi un cuptor de foc nestins şi păcătuieşti? Meriţi deci să arzi în veci! Trebuia să mulţumeşti de mii de ori dreptăţiidumnezeieşti că a deschis o prăpastie de chinuri nesfârşite spre a te opri din drumulrăutăţii tale. Ce-ar fi fost oare viaţa creştinilor dacă n-ar fi fost atât de mare munca iadului?Judecata lui Dumnezeu este dreaptă!"Şi va fi timpul lor veşnic!" Totdeauna muncă?Totdeauna! Repaos si sfârşit? Niciodată, niciodată!

- 12Partea a Il-a - Cei vechi povesteau despre suliţă lui Ahile că avea o putere minunată să rănească şi să

vindece. Dar cele trei suliţe ale iadului pe care vi le-am descris au cu adevărat această putere minunată să şi rănească pe cel osândit în iad, dar să şi vindece pe păcătos. Ceadintâi suliţă răneşte memoria celui osândit şi-i pripinuieşte o căinţă fără folos atunci cândse căieşte de păcatele vieţii treeute, dar nu mai este timp să fie iertat. Dar dacă păcătosulîn viaţa aceasta de aici îşi va înfige această suliţă în memoria lui, spre a-şi aminti de păcatele lui, spre a-şi aminti că este iad pentru păcatele lui, atunci se pocăieşte şi este iertat.A doua suliţă răneşte mintea celui osândit în iad şi-i pricinuieşte o durere nespus de marefără odihnă atunci când are înaintea ochilor lui o osândă fără sfârşit. Dar dacă păcătosul în



viaţa aceasta pământească îşi va înfige această suliţă în mintea lui spre a se gândi la primejdia mare în care se găseşte în fiecare ceas de a fi osândit, simte durere cu zdrobirede inimă şi 'n durerea lui găseşte odihnă de greutatea lui şi sfârşit vieţii sale păcătoase. treiasuliţă răneşte voinţa celui păcătos şi-i pricinuieşte o dorinţă cumplită, fără de nădejdeatunci când doreşte neîncetat, dar nu nădăjduieşte să vadă faţa lui Dumnezeu, de care a fost

despărţit în veac. Dar dacă păcătosul, în viaţa aceasta pământească îşi va înfige această suliţăîn voinţa lui spre a dori cu adevărat pe Dumnezeu, nădăjduieşte negreşit să intre iarăşi în braţele Lui. Pentru că însuşi spune: "Pe ţel care vine la Mine nu-l voi goni afară" (loanVI, 37). în puţine cuvinte: munca iadului, care este în trupul şi în sufletul celui osândit unchin nemărginit, în mintea păcătosului este o doctorie mântuitoare. Nu, nu este muncit îniad cel care-şi aminteşte de iad. "Aducerea aminte de gheenă, spune Hrisostom, nu lasă săcadă în gheenă" (Sf. loan Hrisostom, Omilia XXXI la Epistola către Romani).

- Pe vremea când erau mai mulţi călugări în pustie decât în lume, şi mai mulţi sihastri decâtcerşetori, un sfânt sihastru a fost ispitit puternic de trup; diavolul i-a adus acolo îndată prilejde păcătuire în chipul unei femei spre a-1 îndemna mai mult. Dar Dumnezeu, care voia să-1 păzească ca să nu piardă nenorocitul într -o clipă ostenelile îndelungatei lui sihăstrii, duse de el,

i-a insuflat acest gând: înainte de a cădea în păcat şi-a băgat degetul în flacăra lumânării.Dar neputând să sufere durerea, 1-a tras îndată înapoi. Atunci a făcut cu mintea luiaceastă judecată: Eu nu pot răbda o singură clipă să mi se ardă degetul meu la flacăra uneilumânări; dar dacă voi face păcatul voi putea răbda oare să ard în întregime cu trupul şisufletul în flacăra muncii veşnice? Mergi înapoia mea, satano! Şi astfel sihastrul a alungatfemeia, a biruit trupul, a ruşinat pe diavol, a scăpat de păcat, şi-a mântuit sufletul. Nu, nueste muncit în iad cel care-şi aminteşte de iad! Când ne ispiteşte trupul, lumea, diavolul, ah,în acel ceas când vrem să facem răul, dacă fiecare şi-ar spune: pentru ceea ce fac mă voimunci veşnic în iad! Credeţi că am mai avea poftă să păcătuim? Nu, nu! O repet, nu estemuncit în iad cel care-şi aminteşte de iad! Dar care este omul care-şi aduce aminte de iad?

- Si-a adus aminte foarte bine de iad împăratul Constantinopolului, Mauriciu. Pentru căexemplul lui este cel mai înfricoşat şi mai de plâns, care se găseşte în toată istoria grecilor,daţi-mi voie să vi-1 descriu cu toate -împrejurările lui şi să vă înfăţişez întreaga scenă a aceleidrame vrednice de plâns, împăratul perşilor a năvălit în hotarele grecilor şi a luat robidouăsprezece mii de creştini, supuşi ai împărăţiei, împăratul perşilor a trimis solie laMauriciu şi a cerut pentru răscumpărarea fiecărui rob, mai întâi câte un galben, apoi câte omonedă de argint şi în sfârşit puţini bani.

- împăratul Mauriciu însă n-a vrut să dea pentru răscumpărare nici atât de puţin cât i s-a cerutîn urmă. Unii spun că a avut un motiv politic: n-a vrut să-i răscumpere pe oamenii aceştia pentru că ştia că-i sunt puţin credincioşi. Cei mai mulţi însă spun că a făcut-o din zgârcenie,împăratul perşilor s-a mâniat, a tăiat capetele celor douăsprezece mii de oameni şi

punând capetele lor în tot atâtea suliţe, le-a arătat oştirilor greceşti, mustrând astfelnemilostivirea şi zgârcenia împăratului. Sângele atâtor nefericiţi creştini, vărsat penedrept pe pământ, ca şi sângele lui Abel (Facere IV, 10), striga către Dumnezeurăzbunare împotriva lui Mauriciu. împăratul şi-a cunoscut greşeala lui, s-a căit şitemându-se de urgia dreptăţii dumnezeieşti, s-a rugat el însuşi lui Dumnezeu şi a pussă se roage întreaga Biserică lui Dumnezeu ca să-1 pedepsească pentru păcatul lui înaceastă viaţă cu cea mai grea pedeapsă şi nu în viaţa cealaltă cu munca veşnică. Dumnezeu1-a ascultat şi 1-a pedepsit aici, dar ascultaţi în ce chip. Se face răscoală si în Constantinopol



printe cetăţeni şi în afară de oraş, între armate. Toţi într -un gând nu-1 mai vreau ca împărat peMauriciu şi cheamă la curţile împărăteşti, prin îngăduinţă dumnezeiască, pe tiranul Foca.Acesta este proclamat împărat, intră biruitor în cetate, se aşează pe tronul împărătesc şi înaceeaşi zi porunceşte să prindă pe Mauriciu, pe împărăteasa, femeia lui, şi pe copiii lui.Pe toţi îi trag ca pe nişte oi spre junghiere la locul de osândă. Nenorocitul împărat sade

acolo legat în lanţuri, căzut din atâta slavă în atâta nenorocire. Totuşi, deşi era atât denenorocit, îşi stăpâneşte suferinţele sale. Nu se tânguieşte, nu se mâhneşte, nu se nelinişteşte.Cu tot atâta inimă poartă greutatea nenorocirii lui, cu câtă purta şi greutatea împărăţiei lui.Un singur cuvânt se auzea din gura lui: "Drept eşti, Doamne, si drepte sunt judecăţile Tale"

(Psalmi, CXVIII, 137). Călăul înaintează, îşi scoate sabia şi taie mai întâi capul împărătesei.Ea îşi îndreaptă ochii spre ochii bărbatului ei, fiindu-i milă de el şi căutând milă. O vede şi lavederea sângelui iubitei lui soţii nu scoate nici o lacrimă: "Drept eşti, Doamne, şi drepte

sunt judecăţile Tale!" Cu aceste cuvinte numai îşi ia rămas bun de la ea. Uciderea trecede la mamă la copii, care în zadar îşi întind mâinile când spre tată, când spre călău.Călăul îi seceră unul după altul, lăsându-i să se tăvălească în sângele lor. Iar tatăl, lauciderea fiecărui copil, rosteşte aceleaşi cuvinte: "Drept eşti, Doamne, şi drepte sunt

judecăţile Tale!" A mai rămas pruncul cel mic, crud, în braţele doicii. Ea este cuprinsăde durere din pricina marei nenorociri; şi pentru ca să nu se verse tot sângeleîmpărătesc al lui Mauriciu, ascunde pe copilaşul împărătesc şi dă în locul lui spre junghiere pe propriul ei copil. Mauriciu simte aceasta şi spune: "Nu, nu! Păstrează-ţi,femeie, copilul tău, care n-a gr eşit cu nimica şi dă-1 pe al meu, fiul unui părinte păcătos". Este junghiat şi pruncul, iar Mauriciu spune iarăşi: "Drept eşti, Doamne, si

drepte sunt judecăţile Tale!" în sfârşit şi el, ridicându-sl ochii la cer şi mulţuminddreptăţii dumnezeieşti şi-a plecat grumazul şi a primit moartea.

- într-o singură zi, cât de mare nenorocire! S-a vărsat pe pământ tot sângele împărătescal lui Mauriciu şi s-a stins toată moştenirea lui. în toate acestea împăratul cel curajos

şi cu suflet mare a fost mulţumit; ("împăratul cel curajos şi cu suflet mare a f ostmulţumit, lipsă în M. adăugat după V.) a fost mulţumit să plătească păcatul lui înaceastă viaţă şi nu în cealaltă; să primească o pedeapsă atât de cumplită şi să nu vadămunca aceea veşnică. Cât a ţinut pedeapsa primită de el? O zi şi s-a sfârşit. Dar se vasfârşi vreodată munca iadului? Niciodată, niciodată! Noi însă "dacă primim cea mai micăsupărare de la Dumnezeu pentru pedepsirea păcatelor noastre ni se pare lucru foarte greu.Dar cum ni se va părea o muncă veşnică?

- Dumnezeule prea drepte! Pentru ce să mă pedepseşti, pentru păcatele pe care le-am făcut,trimite-mi aici pe pământ moarte, boală, nenorociri, câte va hotărî voinţa Ta cea sfântă.Toate acestea cât vor ţine? Puţin timp şi odată se sfârşesc. Nu mă pedepsi dincolo cu omuncă veşnică, care nu se sfârşeşte niciodată, niciodată! Vai de mine! Dacă mă doare o

singură zi capul, dacă mă doare un singur ceas măseaua, durerea mea este de nesuferit.Dar ca să ard cu tot trupul meu, să ard veşnic, ce va fi? Chiar ospeţele mă îngreuneazăcând sunt prea lungi, dar o muncă care nu se sfârşeşte niciodată, niciodată, ce-mi vaface? Dacă pentru o singură desfrânare ar f i o muncă de o mie de ani, aş suporta -o,căci cei o mie de ani se sfârşesc. Dacă pentru o singură răpire ar f i o muncă de zeci demii de ani, aş răbda-o, căci se sfârşesc şi cei zece mii de ani. Dar munca veşnică, carenu se sfârşeşte niciodată, niciodată! Dacă m-aş gândi bine la aceasta, ar trebui să piarălumea dinaintea ochilor mei, ar trebui să fug în pustie, să mă îngrop de viu într -un



mormânt, să plâng zi şi noapte, sa suspin în fiecare minunt. Cât ar putea să tină toateacestea? Zece ani, douăzeci, treizeci! Si aceşti ani se sfârşesc odată! Dar munca iaduluinu se sfâr şeşte niciodată, niciodată! O, iadule, iadule, întreită suliţă, care-mi faci oîntreită rană aducătoare de moarte! Numai când mă gândesc la tine îmi sfâşii inimamea! Să mi-o sfâşii, să mi-o sfâşii, spre a-mi aduce aminte de tine, ca să scap de

flăcările tale! - ( Predici şi Didahii de Ilie Miniat- traducere de pr. prof. Dumitru Fecioru)- - Duminica a III-a a postului Despre judecata viitoare

- - Este oare neamul acestei vieţi înşelătoare şi vremelnice neam desfrânat, ale cărei fapte sunt

stricate şi întunecate? Da! Neam păcătos, mamă de fii păcătoşi şi cum a spus mai "demult profetul: "Neam îndărătnic, care produci amărăciune; neam, care nu si-a îndreptat

inima lui si nu si-a încredinţat lui Dumnezeu duhul lui" (Psalmi LXXVII, 10-11). O,moravuri! O, timpuri! Minciuna acoperă adevărul; nedreptatea sâlniceşte dreptatea; viciul

calcă în picioare virtutea; legea se supune patimii; Evanghelia slujeşte lumii, oameniinu se tem/de Dumnezeu, creştinii se ruşinează de Hnstos; păcatul împărăteşte, credinţa amurit, tojtte sunt întoarse pe dos. "Toţi s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut"

(Psalmi LII, 4). Dar pentru ce oare oamenii îşi petrec cu atâta lipsă de teamă şi cu atâta pierdere viaţa lor în lumea aceasta? Cum se face aceasta? Nu este oare în ceruri un Dumnezeuatoatevăzător şi drept, care şi acum priveşte cu de-amănuntul şi care va judeca odată pe toatecu de-amănuntul?. Da, creştinilor, care mă ascultaţi, este un Dumnezeu judecător, este o judecată viitoare! Şi va veni o vreme, când'neâmul acesta desfrânat şi păcătos va fi judecat şiva primi răsplata celor săvârşite. O spune Fiul lui Dumnezeu în Evanghelia de azi, cuînfricoşată tărie. "De c.el care se va ruşina de Mine si de cuvintele Mele în neamul acesta

desfrânat si pâjcătos, de acela se va ruşina şi Fiul Omului când va veni întru slavaTatălui Său cU sfinţii îngeri" (Marcu VIII, 38)1 O spune şi mă trimite să v-o tălmăcesc mai pe larg în cuvântarea de azi. Dar ce înrâurire.va avea cuvântarea mea în inima voastră?

- Socot că atunci când oamenii au văzut pentru întâia dată fulgerile şi au auzit tunetelecerului s-au spăirriântat atât de mult încât aproape să moară de spaimă. Socotesc că yor fifugit în locurile cele mai întunecoase si mai adânci să se ascundă ca să nu vadă, ca să nuaudă un lucru atât de înfricoşător. Acum însă'deşi văd fulgerele şi aud tunetele, totuşi nu semai tem, sau deloc, sau foarte puţin, pentru că vederea şi auzul lor s-au obişnuit. Suntchiar unii care dorm fără frică, cufundaţi într -un somn adânc atunci când cerul fulgeră şitună, cu toate că din priciria deselor fulgere se aprinde văzduhul, iar din pricina tunetelorînfricoşătoare, răsună munţii cu bubuituri atât de puternice ca şi cum s-ar lupta cerul cu pământul. La fel socotesc c f oamenii păcătoşi au-auzit cu frică mare primul cuvânt despre judecata viitoare. Acum însă, pentru că 1-au auzit de atâtea ori, au pierdut frica din pricinadeprinderii. Iar semn învederat este acesta că aud că este judecată viitoare, dar dorm fără grijă,cufundaţi în adânc nesimţire a păcatdor lor. Nu se trezesc şi nici nu se pocăiesc.'Ce nădejde sămai am eu, care am venit aici ca să vă vorbesc despre judecata viitoare, despre care v-aţiobişnuit să auziţi şi să nu vă mai temeţi? Cu toate acesiea să vorbesc, ca să am cel puţin prilej în ora judecăţii să spun că v-am vorbit.



- Partea I -a

- - Când are să se întâmple în lume vreun lucru neobişnuit, Dumnezeu obişnuieşte să arate mai

înainte oarecare semne. losif Flaviu povesteşte că înainte de a merge armetele romane în

ludeea, să pu^tiască Ierusalimul şi să nimicească poporul iudeu s-au arătat unele minuni. Maiîntâi o cometă în chip de sabie, care stătea deasupra Palestinei. Apoi, o viţică, dusă spre jertfire a fătat pe drum un miel. Altă minune: poarta de la răsărit, care era de aramă şi abia puteau s-o deschidă douăzeci de bărbaţi s-a deschis singură. Şi iarăşi un alt semn: s-aarătat pe cer ca două tabere de oameni înarmaţi care făceau război. Si cel din urmă semn:timp de multe zile s-a auzit în parteji cea mai dinăuntru a templului o voce jalnică ce zicea:"Să fugim de aici! Să fugim de aici!" Toate acestea erau semne prevestitoare, înfricoşătoareale războiului, ale asediului, ale robiei si ale nimicirii desăvârşite a acelui popor omorât de Dumnezeu.

- Dumnezeu va 'arăta semne şi minuni fără de asemănare mâi înfricoşătoare cu puţin mâi

înainte de a doua Sa venire. Prin profetul loil zice aşa: "Voi face minuni sus în cer şi semne jos pe pământ (loil III,30). Pe acestea le descrie lisus Hristos în Evanghelia după Matei.Minuni în cer: soarele va rămâne un corp rece şi întunecos, fără raze. Luna va rămânefără strălucire, un disc roşu întunecat, ca sângele. Stelele, după ce se vor aprinde de proprialor flacără şi după ce vor arde toate corpurile cereşti, vor cădea din locul lor ca nişte-eărbunistinşi. Toată tăria cerului se va muta şi nu ne va mai arăta acea privelişte liniştită şi frumoasă, pe care o vedem acum; atunci va fi acoperită de o noapte adâncă şi lipsită de lumină (MateiXXIV, 29). Semne pe pământ? Războaie între oameni, războaie între fiarer războaie întreoameni şi fiare, încât, după ce se va uda faţa pământului cu sânge se vor colora cu roşu şirâurile. Pe câţi nu i-a omorât războiul, îi va distruge foametea; iar cei care vor scăpa defoamete vor pieri de ciumă. Pe de o pirte marea va fi tulburată dejrământarilevalurilor, iar pe de altă parte pământul va fi clătinat de cutremure (Matei XXIV, 6-7).Acesta va fi cel din urmă semn prevestitori al sfârşitului veacurilor. Şi pe drept cuvânt pentru că la sfârşit marea se va revărsa şi va* năpădi pământul, iar pământul, zg^lţânat dintemeliile lui, va cădea în mare şi va ajunge marea şi pământul un haos fără formă.Acesta va fi mormântul lumii şi tuturor celor ce locuiesc în ea. Aşa va fi ultima stare aacestei lumi deşarte; atunci se va auzi glasul unei trâmbiţe (Matei XXIV, 31; I CorinteniXV, 22; I Timotei IV, 16; Apocalipsă I, 10), la sunetul căreia vor învia toti morţii: toţi pecare i-a îngropat pământul, pe care i-a înecat marea, pe Sire i-a ars focul, pe care i-aumâncat peştii sau fiarele sau păsările ceruluţ; toţi câţi, s-au născut din timpul lui Adam pânăatunci bărbaţi, femei, copii, tineri, bătrâni, drepţi şi păcătoşi; toţi vojînvia cu aceeaşi vârstă şi

stare, numai cu singura deosebire a faptelor proprii. Toţi, toţi vor lua îmbrăcăminteatrupului lor de mai înainte, toţi vor fi chemaţi la marea şi înfricoşata judecată. "Şi am

văzut, spune loan, pe cel morţi, mici si mari, stând înaintea lui Dumnezeu; marea a dat

pe cei morţi în ea; iar moartea si iadul au dat pe cei morţi în ele şi au fost judecaţi, fiecare

după faptele 'lor" (Apocalipsă XX, 12, 13). Iar Apostolul spune: "căci noi toţi trebuie să ne

înfăţişăm înaintea scaunului de"judecată a lui Hristos, ca să ia fiecare după cele cyau făcut

prin trup, ori bine, ori rău" (ÎI Corinteni V, 10)..Prin urmare, după ce vor învia toţi, când vor



ridica ochii în sus şi nu vor vedea faţa cerului, când se vor uita jos şi nu vor cunoaşte faţa pământului, când, în puţine cuvinte, nu vor mai vedea nimic, nici în-cer, nici pe pământ,"atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori, cu multă putere şi slavă" (Matei XXIV, 30).Este de ajuns cât arh spus. Eu n-ajn nici putere, nici timp ca să descriu ce se va întâmpla înacea zi înfricoşată, de care toţi sfinţii tremură când îşi aduc aminte. Le las, le trec sub

tăcere, şi-mi mărginesc cuvântarea mea numai la două lucruri.- Închipuie-ţi, creştine, că a sosit ceasul acela, şi că tu stai în faţa scaunului de judecată a

lui Dumnezeu. Nu-ţi ridica ochii în sus, unde stau mii de mii de îngeri şi mii de mii dearhangheli cu,frică şi cutremur. Nu-ţi coborî ochii în jos, unde curge râul cel de foc, careizvorăşte din tronul cel de foc. Nu te uita nici la dreapta, nici la stânga, unde stau, cu totatâta tremur, nenumăratele mulţimi de'oameni păcătoşi şi drepţi şi aşteaptă cu tristeţe şi întăcere cea din urmă hotărâre. lAeaptă-ţi privirea înainte, şi vezi cine-i cel ce judecă, apoiîntoarce-te'şpre tine însuţi şi vezi cine-i cel judecat. Cel cmre judecă, Dumnezeu; cel judecat,un păcătos. Dumnezeu este judecătorul, plin de mânie, fără milă; păcătosul este cel judecat, vinovat, fără putinţă de apărare. Gândeste-te numai la aceste două lucruri!

- Să încep cu primul! Ca să înţelegi ce are să spună Dumnezeu judecătorul, să mergem până în vârful Tavorului. Aici vezi Schimbarea la Fată a lui lisus, Dumnezeu-Omul. Fata Luistrăluceşte ca soarele,.hainele Lui se fac albe ca lumina (Matei XVII, 2; Marcu IX, 2; LucaIX, 29). Mai vezi încă chipul în care cei trei ucenici, Petru, lacov şi loan, spăimântaţi demarea strălucire a, acelei dumnezeieşti lumini, au căzut jos şi s-au spăimântat foarte(Matei XVII, 6; Luca IX, 34). Cu toate acestea, strălucirea de pe Tavor nu era toată luminaslavei dumnezeieşti, ci o rază cu totul mică a acelei lumini. "Pe Tavor, spune sfinţitulTeofilact, Dumnezeirea şi-a arătat puţin de tot razele Sale" . De pe Tavor să mergem peMuntele Sinai. Dumnezeu se pogoară pe acest munte, şi îndată muntele, spunedumnezeiasca Scriptură, â ajuns un loc foarte înfricoşat. Erau acolo flăcări de foc ca ale unui

cuptor ce arde; era acolo fum, care se ridică până la cer; erau acolo nori; erau acolo fulgere;erau acolo tunete, ou glas de trâmbiţă, care făceau să se cutremure văile şi munţii în aşa felîncât întreg poporul lui Israil, care vedea şi auzea aceasta de departe, ş-a spăimântat(Ieşire XIX, 18-19). Si totuşi, pe Muntele Sinai, Dumnezeu nu s-a pogorât ca judecător,ci ca dătător de lege. Nu s-a arătat chiar cu înfăţişarea Sa Dumnezeiască, ci acoperitoarecum în enigmă şi în simbol. Acum gândeşte-te! Dumnezeuîşi arată pe Tavor numai orază a fericirii Sale, iar - pe Muntele Sinai vine numai să dea legea Lui. Nici acolo, nici aicinu se arată cu toată slavaLui. Cu toate acestea venirea Lui este atât de înfricoşată, încât acoloucenicii, iar aici întreg poporul lui Israil, s-au spăimântat foarte. Dar când va veni, întimpul judecăţii viitoare, nu pentru a-şi arăta fericirea Lui, ci dreptatea Lui, nu sădea legea Lui, ci să judece pe cei care au căjeat legea Lui? "Când va veni, ziceScriptura, Fiul Omului întru slava Lui" (Matei XXV,-51), adică nu acoperit cu unoarecare voal, cum s-a arătat Iu; Moisi, ci pe faţă şi descoperit, cu propria Sa măreţie,ce fel de venire va fi aceea, creştine?

- Niciodată, în viaţa aceasta pământească, Dumnezeu nu se arată cu tbată slava Lui.De aceea îndrăznesc oamenii să-L insulte cu mii de feluri de păcate pe Dumnezeu, pecare nu-L văd cu toată slava Sa. Atunci numai, la a doffa venire, se va arăta cu toatăslava Şa, atunci numai, pentru prima dată îl vor vedea şi-L vor cunoaşte. Cunoscând



atunclchipul pe care L-au insultat, vor cunoaşte ce rău mar e I-au făcut în adevăr ungând rău este o a doua cunună de spini pi capul neprihănit al Stăpânului. O vorbăurâtă este un scuipat aruncat pe Dumnezeiescul Lui obraz. O poftă trupească estealtă rană în Sfânta Lui coastă. Orice păcat de moarte îl pironeşte, spune fericitu|Pavel, încă o dată pe cruce (Evrei VI, 6). Şi acum, păcătoşii nici nu văd, nici nu

cunosc ceea ce fae^. Aruncă o săgeată, ca orbii, şi nu văd pe cine rănesc, pentru că,sub voalul credinţei, Dumnezeu este oarecum ascuns. Dar când va veni întru Slava Luişi se va arăta, atunci vor vedea pe cine aa rănit şi ce fel de rană i-au făcut. "Vor vedea

pe cine L-au împuns" (loan XIX, 37; Zaharia XII, 10). Păcătosule, cum vrei să ţi searate faţa aceea? Să ne coborâm în Egipt şi să intrăm în palatul lui losif. Vezi-iacolo pe fraţii lui, pe nerecunoscătorii lui fraţi, care au pus la cale moartea lui(Facere XXXVII, 18.-20), care 1-au vândut (Facere XXXVII, 26-28), ca nişteinvidioşi ce erau, spre a-1 îndepărta din' faţa lor/TMai întâi nu 1-au cunoscut, darcând acela le-a spus: "Eu sunt losif (Facere XLV, 3), s-au infricoşat, s-au tulburat,au rămas fără de glas, de ruşine şi de spaimă. "Nu puteau să răspundă" (Facere

XLV, 3). losif însă nu-i mustră, nu-i înfricoşează, nu-i alungă; dimpotrivă îi primeşte, îi îmbrăţişează, îi pofteşte să se bucure împreună cu el de dregătoria sa şide bunătăţite Egiptului (Facere XLV, 15-24). Cu toate acestea "nu puteau să

răspundă". Atât este de mare frica si ruşinea să vedem faţa unui om căruia i-amgreşit. Dar să vedem faţa singurului Dumnezeu, să, auzim pe singurul Dumnezeu spunându-ne: "Eu sunt Dumnezeul pe care L-ai insultat cu vorbele tale ruşinoase, pecare L-ai vândut prin dobânzile tale, pe care L-ai rănit cu desfrânările tale, pe care L-ai răstignit cu păcatele tale! Eu sunt Acela" al cărui nume L-ai-hulit, a cărui lege aidispreţuit-o, al cărui sânge L-ai călcat în picioare. Eu sunt Acela pe care de atâtea ori M-airăstignit pe Cruce, de câte ori sau te-ai împărtăşit sau Mi-ai slujit cu nevrenicie Eu sunt

Acela! Acum să vezi şi să cunoşti pe Dumnezeul pe care mai înainte nici nu-L vedeai, nicinu-L cunoşteai!" Să-L vezi acum cu propria Lui faţă, să vezi păcatul tău ca pe o ranăfăcută acelui chip dumnezeiesc. Spune-mi cu ce ochi vei putea să vezi, cu ce inimă1 vei putea să înfrunţi priveliştea? Ţi-o spune dumne.zeiescul Hrisostom: "Cu ce ochi vei vedea pe Hristoş? Cum te vei uita la El? Cum vei răbda?" (Sfântul loan Hrisostom Omilia LXXVII,la Matei).

- Si cu toate acestea ceea ce au spus este puţin lucru. Dacă Dumnezeu judecătorul este atât deînfricoşător când-se arăta cu întreaga Sa slavă, cu cât mai înfricoşător va fi cân4 se vaarăta cu întreaga Lui mânie? Cu adevărat acest lucru nu poate nici mintea să-1 înţeleagă şinici limba să-1 tâlcuiască. "Cine cunoaşte tăria mâniei Tale, şi de frica Ta mânia Ta s-o

numerf?" (Psalmi LXXXIX, 13) spunea David către Dumnezeu. Oamenii au văzut puterea

mâniei Dumnezeieşti de la potopul care a înecat toată lumea (Facere VI, 5-VII, 24), dfe lafocul care a curs din cer şi a ars cele cinci cetăţi (Facere XIX, 24-29; înţelepciunea luiSolomon X, 6) şi de la plăgile care au lovit pe Faraon cel cu inima împietrită (Facere VII,l-X, 15). Cu toate acestea Dumnezeu, în această viaţă, nu-şi aprinde toată mânia Sa."Nuyqaprinde întreaga Lui mânie!" (Psalmi LXXVII, 43). Pe pământ nu-şi arată toatădreptatea Lui. E drept că în această viaţă se mânie dar şi îndelung rabdă.' Mila Lui potoleşte dreptatea Lui. Din această pricină, spune apostolul, timpul de faţă este o vreme



potrivită (II Corinteni VI, 2) şi noi putem uşor, cu rugăciuni, cu, lacrimi, cu pocăinţă, curugăciunile sfinţilor să îmblânzim pe Dumnezeu. Pe pământ "Dumnezeu este îndurător şi ne

iartă păcatele noast re" (Psalmi LXXVII, 42). Timpul celei de a doua venire este timpul judecăţii, însuşi Apostolul o numeşte ziua mâniei şi a descoperirii (Romani II, 5), adică în'care Dumnezeu va arăta întreaga Lui mânie dumnezeiască. loan spune că nenorociţii păcătoşi

se vor-ruga munţilor şi pietrelor să cadă deasupra lor şi să-i acopere, numai să nu/vadăaceastă mânie. "Şi vor^spune munţilor şi pietrelor: "Cădeţi peste noi, ascundeţi-rie de

faţa. Celui ce stă pe troh şi de mânia Lui" (Apocalipsă VI, 16). Dreptul Iov, ca să scape.deo astfel de mânie, este mulţumit să se ascundă de viu în iad: "Mai de folos îmi este, aşa seroagă Iov de Dumnezeu, ca să mă pui la adăpost în Iad până ce va trece mânia Ta" (IovXIV, 13), Dumnezeiescul Hrrsostom se teme mai mult de mânia lui Dumnezeii decât de iadmai mult chiar decât de nenumărate iaduri.- "Cu neputinţă de suferit este şi gheena şi chinulde acolo. Dar chiar dacă mi-ar vorbi de nenumărate gheene, nici una din ele nu va fi la fel de

înfricoşătoare ca de a vedea fata liniştită a lui Dumnezeu întorcându-se de la noi şi ca de avedea blândul Sau ochi că nu poate să ne privească" (Sfântul loan Hrisostom Omilia

XXIV, la Matei). Pentru ce? Pentru că este numai mânie. Pe aceasta o asemuieşte Davidcu un pahar pe care îl ţine Dumnezeu, plin GU vin neamestecat, ca să adape pe toţi păcătoşii. "Pahar este în mâna Domnului cu vin neamestecat. Vor bea din el toţi păcătoşii

pământului" (Psalmi LXXIV, 7-3). Vin neamestecat; numai .vin fără de apă, adică numaimânie, fără îndelungă răbdare; numai dreptate, fără milă. Acolo n-au~loc rugăciuni şimijlociri ca să îmblânzească mânia dumnezeiască, nici lacrimi de pocăinţă ca să înduplecespre milă dreptatea dumnezeiască. "Nor şi ceaţă împrejurul Lui". Atunci Dumnezeu nu cautăla faţa nimănui ca să I se facă milă de el. "Dreptate şi judecată, biruinţa scaunului

L«/"'{Psalmi XCVI, 2). Atunci judecă şi cercelează faptele. Nu mai este Dumnezeul milei şial îndurărilor (II Corinteni 1,3), ci Dumnezeul răzbunărilor (Psalmi XCIII, 1). Dumnezeul

răzbunărilor? Şi ce răzbunare vrea să facă Dumnezeu? Am să-ţi spun! - Urmează-mă ca să mergem în câmpiile moabiţilor şi să vedem un lucru înfricoşător care s-a întâmplat acolo. Trei împăraţi, loram, împăratul Samariei, losafat, împăratul ludeei şiîmpăratul Edom, s-au unit şi cu oaste nenumărată au pornit cu război împotriva împăratuluiMoabului. Au pătruns fără de veste în ţara lui'şi au semănat pretutindeni moarte, distrugere, pustiire, frică. Au astupat toate izvoarele, au tăiat toţi cqpacii, au călcat în picioare toatesemănăturile, au dat foc satelor, au trecut prin sabie pe locuitori, au ieşit învingători şiîn sfârşit au asediat înăuntrul ţării pe împărat. Acesta, strâmtoratîn fiecare zi din afară dedusmani iar dinăuntru de nevoie, era ameninţat din ceas în ceas să-şi piardă împărăţia,libertatea-, şi viaţa. Ce să facă? Văzând că nu mai are nici un ajutor de la putereaomenească, a alergat la puterea S9arelui pe care-1 adora ca Dumnezeu. S-a hotărât deci,împăratul, înduplecat, de sfatul bărbaţilor înţelepţi ăi curţii sale, pentru a izbăvi poporulsău, pentru a păzi împărăţia sa, să jertfească pe propriul lui fiu, pe fiul lui prim născut,rânduit ca moştenitor la tronul său împărătesc. Trăgându-1 deci, de mână ca pe o oaie spre

junghiere, s-a suit pe zidul cetăţii înaintea ochilor supuşilor săi care-l însoţeau cu multelacrimi şi a duşmanilor care-l priveau din afară cu multă spaimă. Şi a apucat cu o mânăsabia şi cu alta pe fiu. Şi mi se pare că ar fi zis: ''Nu te întuneca, soare, în ceasul acesta, ca sănu vezi o privelişte ce n-ai yăzut-o încă pe faţa pământului. Vezi-o şi tu şi lumineaz-o mai



mult spre a o vedea şi duşmanii mei. N-am altă ardere de tot mai de preţ să-ţi jertfesc decât pe fiul meu, pe primul meu fiu, pe moştenitorul împărăţiei mele. La această faptă m-a adusura ce-o au vrăjmaşii mei, împotriva mea şi dragostea ce-o am pentru poporul meu. Primeşteacest sânge nevinovat şi împărătesc, şi priraeste-1 din mâinile mele, spre a-mi trimite putereata, spre a mă răzbuna pe vrăjmaşii mei şi spre a păzi pe poporul meu! Fiul meu, rabdă

moartea, pe care ţi-o dă propriul tău tată şi crede că noi amândoi suntem azi o ardere detot, o singură jertfă: tu junghiat de mâna mea, iar eu junghiat de durerea ta. Nevoie, o nevoiegrea te cheamă pe tine la o moarte de timpurie, iar pe mine la o crudă ucidere de fiu. Moarteataeste viaţa şi libertatea poporului meu, paza şi cinstea împărăţiei mele. împăraţilor,care*v-aţi unit împotriva mea, samariteni, israeliţi, voi care îmi faceţi un nedrept război,vedeţi ce duşman aveţi? Uitaţi-vă! Dacă am inimă să-mi înjunghi pe fiul meu, voi avea şiatâta mânie ca să mă răzbun .împotriva duşmanilor fiului meu! Pe această sabie pe care pots-o ud cu sângele fiului meu, voi putea s-o ud şi cu sângele vrăjmaşilor mei. Soare, primeşte-mi fiul! Ascultă pe tatăl!"

- După ce a spus aceste cuvinte, a întins mâna şi a împlântat sabia în gâtul fiului pe care 1-a

jertfit pentru mântuirea tuturor. Vrăjmaşii din afară au văzut înfricoşătoarea privelişte, s-aucăit de ceea ce au făcut, au ridicat cu mare grabă asediul şi au fugit îndată. "Şi a luat împăratul

Moab pe fiul lui întâi născut, care trebuia să domnească după el si l -a adus ardere de tot pe zidul cetăţii. Şi s-a făcut mare căinţă în Israil si s-au ridicat de acolo si s-au întors în

pământul lor" (IV împăraţi III, 27). Dar pentru ce fug acei trei împăraţi? Dar ce trebuiausă facă? pândiţi-vă, vă rog, la inima acestui nefericit tată şi împărat! pine l-a amărât ca săajungă până acolo ca să-şi jertfească pe propriul său fiu? Acei trei împăraţi care au pornitîmpotriva lui nedrept război şi 1-au adus într-o astfel de stare, că era ameninţat să-şi piardăîmpărăţia lui. Ce s-ar fi întâmplat oare dacă soarta războiului s-ar fi întors în ajutorul lui,dacă el ar fi ieşit să se bată cu ei, să-i biruiască, să-i alunge şi să-i prindă în mâinile lui? Vă

întreb, un tată atât de îndurerat, ce le-ar fi făcut? Pe cât de pare i-a fost durerea când aomorât pe fiul său cu propria-i mână pe atât ar fi fost de mare mânia lui-spre a răzbunamoartea fiului lui! Mânia i-ar fi mărit puterea, ar fi căzut ca '. un leu flămarii asupra lor, nu s-ar fi săturat bând sângele lor! Ce mânie! Ce mânie! Urral care riu s-a îndurat de propriul luifiu, s-ar fi îndurat de vrăjmaşii lui? Ia gândiţi-vă? Bine au făcut cei trei împăraţi că au fugitdin faţa lui, spre a scăpa de mânia lui cea dreaptă, de mânie lui cea nemărginită. De la pildaîmpăratului Moab să venim acum la subiectul nostru. Dumnezeu şi Tatăl cel mai înaintede veci, deasupra Muntelui Golgota a jertfit pe Unicul Său Fiu întrupat, înf ununat cu cununăde spini, pironit pe ' Cruce, peste tot rănit, peste tot plin de sânge în mijlocul a doi tâlhari, ca161 osândit (Mata XXVII, 38; Marcu XV, 27; Luca XXIII, 32; loan XIX, 18). Privelişteînfricoşătoare şi jalnică! Soarele când 1-a văzut s-a întunecat (Matei XXVII, 45; Luca XXIII,44), pământul s-a cutremurat, catapeteasma templului s-a rupt, mormintele s-au deschis (MateiXXVII, 51-52; Marcu XV, 38; Luca XXIII, 45). Cine 1-a silit? Păcatele tale! Haide acum sănu-ţi laşi păcatele tale aici în viaţa aceasta prin mărturisire! înaintează cu păcatele taleîn faţa acestui Dumnezeu şi Tată spre a fi judecat la a doua Lui venire. Acolo va fi de faţăşi însuşi Fiul Lui Unul- Născut cu rănile încă deschise; acolo va fi de faţă lemnul crucii pecare a fost răstignit. Şi deci când pe de o parte va vedea pe acel Fiu iubit pe care L-a junghiat,iar pe de altă parte păcatele tale, care L-au îndemnat să-L junghie, nădăjduieşti să aibă vreo milă



faţă de tine? Dumnezeu îţi va spune: « "Nerecunoscătoruleţ viaţa Fiului Meu a fost cu multmai de preţ decât toate vieţile oamenilor şi ale îngerilor la un loc. Viaţa Lui am dat-o spremoartei Sângele Fiului Meu era cel mai scump mărgăritar al raiului. L-am vărsat tot pe pămâht! Dragostea pentru, Fiul Meu era mai călduroasă decât .toate flăcările care suntaprinse în inimile serafimilor. Am părăsit-o!A N-avem altceva mai de preţ, nici mai scump,

nici mai iubit, decât pe Fiul Meu. L-am jertfit! Nu era de ajuns aceasta ca să te facă să cunoştiura ce-o am pentru păcat? Şi totuşi vii, încărcat de păcate, înaintea ochilor Mei? M-akîndemnat, prin păcatele tale, să-Mi omor pe Fiul Meu. Acum Mă îndeamnă Fiul Meu săte judec pentru moartea Lui. Cer răzbunare, înaintea ta, sângele Lui, rănile Lui, patimile Lui.Sunt judecător, dar sunt şi Tată. Ca judecător te judec cu dreptatea Mea; ca Tată teosândesc pentru moartea Fiului Meu".Păcătosule, aştepţi milă de la un astfel de judecătorşi de la un astfel de Tată? Nu, nu, ticălosule! Gândeşte-te că dacă nra cruţat pe Fiul Său(Romani VIII, 32), după cum spune Pavel, te va- cruţa pe tine, duşmanul Lui? Gândeste-tecă dreptatea Lui judecă păcatul tău si jh acelasr timp dragostea. Lui răzbună moarteaFiului Lui. O astfeKde lupă este pornită împotriva ta: dreptatea lui Dumnezeu şi dragostea

lui Dumnezeu. Şi se face cu tine şi judecată şi răzbunare. Măsoară dragostea'pe care oare pentru Fiul Lui! Este nemărginită. Măsoară ura ce-o are pentru păcat, încât L-aîndemnat să jertfească pe Fiul Său atât de iubit! Est&nemărginită! Şi dintivo altfel de dragosteşi dintr -o astfel de ură, măsoară mânia cu care te va judeca! Şi aceasta este nemărginită.Mânie fără de milă, numai .• i mânie. >Cine poate să înţeleagă "asemenea mânie? Cine poate s-o sufere? Eu vă vorbesc de ea şi tremur. Simt că-mi lipseşte puterea şi cuvântul; numai pot să vorbesc. Lăsarţi-mă că din pricina temerii ce-o are duhul meu să*mi trag puţinsufletul! Ah, suflete păcătoase! Ah, judecată viitoare.

-

- Partea a II-a

- Judecător este singurul Dumnezeu, plin de mânie, fâră milă. Cel judecat un păcătos.Vinovat fără putinţă de apărare. Păcatele sunt de patru o feluri. Pentru fiecare din ele oriceom va da răspuns amănunţit în faţa lui Dumnezeu în ceasul judecăţii. Primul fel de păcatesunt acelea pe care le-am făcut noi înşine. Al doilea fel de păcate sunt acelea pe care le-am

prilejuit de le-au făcut alţii. Al-treilea fel de păcate sunt faptele bune ne care nu le-amfăcut. AI patrulea fel de păcate sunt faptele bune pe care n-am lăsat pe alţii să lefacă.Toate vor fi cercetate, nu numai cele mari, dar şi cele mici. "Cele mai mici dintre faptelenoastre vor fi aduse spre a fi cercetate" (Sf. Grigore al Nişei; Cuvânt la Psalmul V), spuneGrigore al Nişei. Va fi cercetat tot ce am greşit cu mintea, chiar gândurile cele mai mici;tot ce am greşit cu 'gura, chiar, şi vorba deşartă; tot ce am greşit cu fapta, chiar şi cele mai

uşoare greşeli; toate de la cel dintâi păcat până la cel din urmă. Nu vom putea să ascundemnici unul, aşa cum le ascundem acum de ochii oamenilor şi chiar duhovnicului. Toate se vorînfăţişa sub aceeaşi înfăţişare şi cu aceleaşi împrejurări, aşa cum s-au săvârşit. Noi nu vom putea să schimbăm nici unul, după cum facem acum, înşelând lumea, arătând unul în loculaltuia, prezentând făţărnicia drept virtute. Nu! "Vom vedea pe toate faptele noastre deodată,zice Marele Vasile, ca şi cum faptele noastre ar sta în faţa noastră, arătându-se înainteaminţii noastre, cu caracterele lor proprii, fiecare faptă aşa cum a fost rostită si săvârşită".Acum în ace istă iată se săvârşesc multe fapte, care sau sunt sau complet ascunse, ss i d; :ă



sunt cunoscute, nu ştim cine le-a făcut. Pe câte nu le acoperă noaptea, pe câte pustiul, pe câtetaina? S-a găsit pe ascuns o scrisoare mincinoasă. Cine a scris-o oare? Nu ştim! A fostînşelată o fecioară nevinovată. Cine este tatăl copilului? Nu ştim! S-a auzit un cuvânt dedefăimare. Cine 1-a spus? Nu ştim! Lipseşte un sfânt vas din Biserică, un lucru de preţ dintr -ocasă. Cine 1-a furat? Nu ştim! (Lipseşte un vas sfânt... nu ştim, lipsă în M. adăugat după V).

Şi lucrul cel mai grav este când este osândit un nevinovat, iar vinovatul râde. Cutare faptă,este dragoste adevărată sau falsă? Este oare râvnă sau invidie? Este oare laudă saulinguşeală? Este oare virtute sau făţărnicie? Nu ştim! Aici este mult întuneric. Dar acolo,când Dumnezeu va lumina cele ascunse de întuneric, atunci se vor arăta toate, "fiecarefaptă, cu caracterele ei proprii, aşa cum a fost rostită şi săvârşită".

- Pe toate le va judeca singurul Dumnezeu, pliii de mânie, fără milă. Gândeşte-te acum, păcătosule, dacă mai poţi spune vreun cuvânt!

- In primul loc vor fi judecate relele pe care le-ai făcut, prin fărădelegile tale, prin nedreptăţiletale, prin desfrânările tale şi prin toate păcatele tale mari şi înfricoşate. Pentru ca să capeţiiertare de păcatele tale, Dumnezeu ţi-a dat în această viaţă un mijloc foarte uşor. Dacă te-

ai fi mărturisit numai unui duhovnic, căruia i-a dat Dumnezeu toată puterea să te ierte, ai fifost iertat! Dar n-ai făcut-o! Ai ştiut-o şi n-ai făcut-o! Ţi-au spus predicatorii şiduhovnicii şi n-ai făcut-o! Ai trăit atâta vreme şi ai avut atâta timp s-o faci şi n-ai făcut-o!Te întreb: Ai în acestea vreun cuvânt de apărare înaintea lui Dumnezeu?

- In al doilea loc vom fi judecaţi pentru relele pe care le-am prilejuit de le-au făcut alţii. Acela n-a vrut să dea mărturie mincinoasă, nici celălalt să ucidă, tu însă 1-ai îndemnat. Acea sărmanăfecioară s-a împotrivit cât a putut, tu însă fie prin înşelăciune, fie prin forţă, ai scos-o pe uliţaobştească a pierzării şi ai băgat-o în casă de desfrâu. Tânărul acela nu cunoştea încă nici unviciu, era o floare în vârstă şi în nevinovăţie. L-ai atins, l-ai vestejit! Cuvintele tale şidiscuţiile tale i-au otrăvit auzul şi i-au stricat moravurile cele bune. Erai preot şi depăşeai

pe laici în scandaluri. Erai însurat şi-ţi ţineai amanta în ochii propriei tale soţii. Erai tatăşi ai fost pentru copiii tăi dascălul răutăţilor. Erai om, şi printre ceilalţi oameni pilda pierzării. Dacă ai fi vrut,-frate, să fii pedepsit numai tu, treacă-meargă, căci tu eşti stăpânul propriului tău suflet! Dar să pedepseşti şi pe mulţi alţii prin sfatul tău, prin scandalul tău, prin exemplul tău? Te întreb: ai în acestea vreun cuvânt de apărare înaintea lui Dumnezeu?

- In al treilea loc, ai să fii judecat pentru faptele bune pe care nu le-ai făcut. Dumnezeu ţi-adat multe bunătăţi şi naturale şi lumeşti şi duhovniceşti: erai deştept! Puteai să ajungiîndreptar de virtute şi înţelepciune şi te-ai abătut spre pierzare. Erai bogat! Puteai să facimult bine văduvelor şi orfanilor, dar nu te-a lăsat iubirea de argint! Erai capabil să ajungi ostea a Bisericii, dar te-a biruit fie trupul, fie lumea, fie diavolul. Virtutea şi sfinţenia nuerau pentru tine un lucru cu neputinţă. Vei vedea acolo atâţia profeţi, apostoli, mucenici,fecioare, asceţi pe care i-a sfinţit harul dumnezeiesc. Nu ţi-ar fi lipsit niciodată acest hardumnezeiesc ca sa ajungi ca aceia, dacă nu ţi-ar fi lipsit voinţa cea bună. Atâta vreme, atâtatimp preţios, sau cheltuit în răutăţi sau pierdut în zadar, în care puteai să faci atâta şi atâta bine, dar n-ai făcut nimic! Te întreb: Ai în acestea vreun cuvânt de apărare înaintea luiDumnezeu?

- In al patrulea loc ai să fi judecat pentru faptele bune pe care n-ai lăsat să le facă .alţii. Unulvoia să meargă la Biserică, să asculte predica, să se mărturisească, să facă un bine sufletului



său, dar răutatea ta nu 1-a lăsat. Altul voia să facă un bine obştesc spre folosul multora, darinvidia ta 1-a împiedicat. Te întreb: Ai în acestea vreun cuvânt de apărare înaintea luiDumnezeu? Dar să închidem această carte care cuprinde păcatele tale şi s-o deschidem pe cealaltă care conţine virtuţile tale. Gândeşti că ai făcut în viaţa ta vreun bine? Dar săvedem ce bine este acela. Te-ai rugat, dar pe când buzele tale se rugau pe unde colinda

mintea ta? Ai făcut milostenie, dar câtă? Şi poate că şi acea puţină milostenie, ai făcut-o ca săai mai mult laudă de la oameni decât răsplată de la Dumnezeu. Ai postit! îmi vine să plâng(Să plâng; în V: să râd) de posturile creştinilor! Mai cu seamă în timpul postului domnesc,la mesele creştinilor ameţeala şi beţia. Dar când te-ai înfrânat de la peşte şi de la came te-aiînfrânat oare de la patimi şi de la poftele trupului? Te-ai mărturisit, dar de câte ori te-aimărturisit, te-ai îndepărtat oare vreodată de păcatul săvârşit? Te-ai căit, dar te-aiîndreptat? Acestea sunt faptele tale cele bune pe care le-ai făcut! Şi vrei să ai cuacestea vreun cuvânt de apărare înaintea lui Dumnezeu?

- Ah, arată-mi un bine desăvârşit, din toate punctele de ^ ede e! Din cincizeci, şaizecisau chiar o sută de ani câţi ai trăit, adă-mi c sin ură zi, un singur ceas, pe care să-1 fi

dăruit întreg lui Dumnezeu? Unde este un astfel de bine? Unde este un astfel de ceas? - Prin urmare dacă judecătorul este un Dumnezeu plin de mânie, fără milă, iar tu eşti cel judecat un vinovat păcătos, fără cuvânt de apărare, gândeşte-te care să fie cea dinurmă sentinţă? Mă cutremur s-o spun. "Pleacă de la mine, blestematule, în focul cel

veşnic, gătit diavolului si îngerilor lui" (Matei XXV, 41). Cât este de înfricoşată judecata lui Dumnezeu? Cât este de mai înfricoşătoare sentinţa Sa! De unde vii şi unde aisă mergi cu o astfel de sentinţă, ticăloase, nenorocite, nefericite păcătosule? Din rai îniad; din lumina slavei în focul cel veşnic; din nesfârşita slavă în chinul nesfârşit; de laDumnezeu, la diavol. Cât este de înfricoşată judecata lui Dumnezeu! Cât este deînfricoşătoare sentinţa Sa! "Du-te de la Mine!" Eu pentru moment nu pot să vă spun ce

cuprind aceste cuvinte înfricoşătoare; vi le voi spune altă dată. Pentru moment tesfătuiesc, te rog, te conjur să fugi de o astfel de judecată, şi de astfel de sentinţă. Esteoare cu putinţă? Ascultă!

- Pentru toate păcatele oamenilor Dumnezeu a rânduit două scaune de judecată. Unul aici pe pământ, în această viaţă, şi altul în cer, la a doua venire. Acolo este Judecător unDumnezeu, plin de mânie, fără milă. Aici este judecător un preot, om plin de milă, fărămânie. Acolo vinovatul nu are cuvânt de apărare, aici capătă iertare. Cel care a fost judecat aici de duhovnic şi a fost iertat, este judecat şi acolo de Dumnezeu, şi este iertat.Cel care aici se va pocăi, acolo este îndreptăţit. "Dacă vom putea, prin mărturisire, înviaţa aceasta pământească, spune Hrisostom, mângâierea păcătoşilor, să ne spălăm degreşelile noastre, vom merge acolo curaţi de păcate". De multe ori ţi-am spus, creştine,ce lucru uşor este iertarea păcatelor prin mărturisire. Astăzi ţi-am spus ce lucruînfricoşat este cercetarea păcatului la judecata viitoare. Ţi-am pus înaintea ta apă şi f oc(Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah XV, 16). Alege ce voieşti!

- ( Ilie Miniat- predici si didahii traducere de pr. prof. Dumitru Fecioru)-

- Iarăşi Biserica lui Hristos prăznuieşte biruinţa ce-a avut-o împotriva duşmanilor sfinteinoastre credinţe. Iarăşi este zdrobită erezia, iarăşi triumfă ortodoxia. Câtă bucurie



duhovnicească ar trebui să aibă creştinii, când îşi amintesc azi de acei. Părinţi purtători deDumnezeu, care au întărit cu aCia dumnezeiască râvnă credinţa ortodoxă, la atâtea sinoadeecumenic şi locale? Dar câtă întristare n-ar avea aceiaşi părinţi purtători de Dumnezeu, dac-arvedea acea credinţă ortodoxă pentru care au luptat atâta împotriva ereticilor,'aşa dedispreţuită de ortddocşi! Ah, de-ar fi cu putinţă, să vă întoarceţi iarăşi în lume, apostoli ai

lui Hristos, dascăli ai Bisericii, guri insuflate dejDumnezeu ale Duhului Sfânt, să propovăduiţi iarăşi credinţa la credincioşi, să învăţaţi iarăşi ortodoxia pe ortodocşi! Să văîntoarceţi, nu să luptaţi cu duşmanii credinţei, ci să catehizaţi din nou pe copiii credinţei.Acum credinţa lui Hristos nu mai este atacată de hula şi necredinţa ereticilor, ci de neştiinţa şi păcătoşenia creştinilor. Credinţă prea sfântă, credinţă a lui Hristos,-care odinioară aistrălucit ca soarele în mijlocul norilor rătăcirii păgâneşti, care ai înflorit ca lin trandafir printre spinii cei întortochiaţi ai ereziilor, care ai triumfat nebiruită în luptele persecuţiilor păgâneşti, cât eşti acum de întunecată, de veştejită, de călcată în picioare în statele creştine,unde mai cu-seamă trebuia să triumfi, să înfloreşti şi să străluceşti, atât de învăţăturaadevărului tău, cât şi în practica .sfinţeniei tale! învăţătorule, dumnezeiescule Dascăl, care

te-ai pogorât din cer şi ne-ai învăţat o astfel de credinţă, noi mărturisim şi credem împreunăcu Naţanail, Israiliteanul cel fără de răutate că "Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, tu eşti împăratul

lui Israil" (loan I, 49), dar noi nu înţelegem ce mărturisim, nu trăim cum credem. Avemsfânta Ta credinţă, ce-am primit-o prin - sfântul Botez, dar noi în învăţătura credinţeisuntem orbi, în practicarea credinţei suntem morţi. Noi, care prăznuim astăzi ortodoxia, n-avem din ortodoxie altceva decât numele. Faptul acesta, mai mult decât adevărat, măîndeamnă, iubiţilor, să vorbesc despre această credinţă, ce-o ţinem în ziua de astăzi noicreştinii, şi vreau să arăt că o astfel de credinţă este cu totul nedesăvârşită, pentru că arelipsuri şi în învăţătura şi în practicarea credinţei. Are lipsuri în învăţătură, pentru că nucunoaştem ceea ce credem, are lipsuri în practicare, pentru că nu trăim precum credem.

- Unul- Născut, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, înţelepciunea şi puterea, lisus Hristos, care esteîncepătorul şi învăţătorul credinţei noastre, ca şi alte daţi, să dea mai ales acum zel inimiimele, lumină minţii mele, putere de cuvânt limbii mele, "ca să fac lucrul evanghelistului" (II Tim. IV, 5). Harul luiDumnezeu, care odinioară, priir gura sfinţilor lui Apostoli, a făcut ortodocşi penecredincioşi, sfinţi pe păgânii el săracă şi astăzi, prin gura mea a păcătosului, pe creştini,creştini mai buni, creştini desăvârşiţi, buni în mărturisire şi în viaţă, desăvârşiţi încunoaşterea şi în practicarea credinţei.

- PARTEA ÎNTÂIA. - Când Fiul lui Dumnezeu s-a pogorât din cer pe pământ şi s-a făcut , om, a avut numai

acest scop să ne dea un îndreptar de ce trebuie săxredem şi cum trebuie să trăim. Pentru a

ajunge la fericirea veşnică, ne-a deschis două căi: una a cunoştinţei adevărului şi alta a practicării virtuţii. Acest îndreptar este credinţa şi aceste două căi sunt cele două feluri decredinţă, adică după cum spun teologii, credinţa teoretică si credinţa practică. Una fără dealta este o credinţă nedesăvârşiţă şi .nu ajunge pentru mântuire, pentru că cea teoreticăfără cea practică este moartă, iar cea practică fără " cea teoretică, este oarbă. Iar un creştin,care nu are sau pe una sau pe,alta, este ca un bolnav, carenu poate să meargă, fără putere, sauca un orb,~care nu poate să vadă fără ochi. "Felul învăţăturii dumnezeieşti este de multe



feluri, spune Iustin martirul si filosoful, se rezumă, ca într -un capitol, în învăţarea si păzirea

poruncilor, în cunoaşterea dumnezeiască si adorare".^Credinţa, ca să fia desăvâjrşită,trebuie să fie în acelaşi timp şi teoretică, . adică să cunoaştem acele adevăruri, care cuprindînvăţătura credinţei, şi practică, adică să practicăm acele virtuţi, pe care le porunceşte legea credinţei. Iar creştinul, ca să fie creştin desăvârşit, trebuie s-o aibă şi pe una şi pe

alta, adică şi cunoaşterea, ca să ştie ce crede, dar şi practica, ca să lucreze cum cred. Acum să vedem ce fel este credinţa ce-o avem p timpul de azi noi creştinii şi care îi sunt lipsurile atât în cunoaşterea cât şi în practicarea credinţeidesăvârşite. De aceea să vedem mai întâi ce lipsuri are în cunoaştere. O, cât este de mareîntunecimea minţii noastre în atâta lumină de adevăr!

- lisus a venit în părţile Cesareii lui Filip şi aici a-pus ucenicilor o astfel de întrebare: - - "Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului?" (Mat. XVI, 13).- - "Oamenii, i-au răspuns ei, nu ştiu cine eşti Tu; unul Te ia drept unulj altul drept altul;

unul Te ia drept ceea ce eşti în adevăr; alţii spun că eşti loan Botezătorul, alţii că eşti Ilie,

alţii Ieremia, alţii iarăşi că eşti unul din mulţii profeţi: Unii loan Botezătorul, alţii Ilie,

alţii Ieremia sau unul din profeţi" (Mat. XVI, 14).

- - "Bine, dar voi cine spuneţi că sunt Eu? Oare M -aţi cunoscut până acum? Voi cine spuneţi

că sunt?" (Mat. XVI, 15).- - "Noi, a răspuns Petru în numele tuturor celorlalţi Apostoli, noi spunem că eşti Hristos,

Fiul Dumnezeului celui viu" (Matei XVI, 16). Aşa au răspuns Apostolii şi au mărturisit căHristos este cu adevărat ce era, nu cum socoteau ceilalţi oameni.

- Dar, să ne închipuim că Apostolii n-ar fi ştiut să-i răspundă cum trebuia, că ei nu 1-ar ficunoscut. Mai erau vrednici să se numeascăx Apostoli şi ucenici ai lui Hristos? Apostoli şisă nu cunoască'pe Stăpânul lor? Ucenici şi să nu cunoască pe Dascălul lor? Dacă ceilalţioameni nu cunosc cine este Hristos, fie!,, ei erau întunecaţi de umbra vechii legi, nu văd încălumina adevărului evanghelic. Dar Apostolii şi ucenicii lui Hristos, care au trăit atâta timp cu

Hristos, care au fost atâta timp "ascultătorii învăţăturii Lui, privitorii şi părtaşii' minunilorLui, să nu cunoască, cine este acel Hristos, în care ei cred, pe care-L aud» pe care îlurmează?: Asta ar fi fost un lucru cu totul ciudat Dar acest lucru cu totul ciudat, care nu s-aîntâmplat cu Apostolii, se întâmplă cu noi creştinii.

- Să vină Hristos, ca şi atunci în părţile Cezareii, în părţile creştinătăţii, în ţările acelora care senumesc creştini ortodocşi, acolo unde împărăteşte credinţa Lui şi unde se predică EvangheliaLui. Să întrebe încă odată şi să spună:

- - "Cine spun oamenii că sunt Eu, Fiul Omului?" I-aş răspunde eu: - - lisuse al meu, oamenii nu cunosc cine eşti! "N-au cunoscut, n-au înţeles, umblă în

întuneric" (Psalmi LXXXI, 5). Unul spune una, altul alta; după cum îi povăţuieşterătăcirea minţii lor întunecate. Cine zic oamenii că eşti? Simon Magul, verhovnicul

ereticilor, Menandru, Marcion' şi toţi maniheii, spun că nu eşti acel Cuvânt creator, prin cares-au făcut toate, şi că lumea aceasta văzută nu s-a făcut prin Tine. Cerint, Evion, Aeţiu,Arie, Eunomie, spun că Tu eşti o creatură, nu Dumnezeu de o veşnicie şi de o fiinţă cuTatăl. Antropomorfiţii mărturisesc că eşti Dumnezeu, dar Dumnezeu care ai formă de om.Savelie spune că Tu, Fiul, nu eşti o ipostasă despărţită de ipostasa Tatălui şi a DuhuluiSfânt, ci Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, aveţiJD singură ipostasă sivă deosebiţi numai ( prinnume. Macedonie spune că prin Tine a zidit Tatăl pe Duhul c'el Sfânt. Cine zic oamenii că



eşti? Nestorie spune că Tu, făcându-Te om, după cum ai două firi ai şi două ipostase;dimpotrivă, Eutihie si Dioscur, că Tu, după cum ai o ipostasă, tot aşa ai şi o fire. Cherdonspune că nu eşti om adevărat, ci în aparentă. Apolinarie spune că eşti om adevărat cutrupul numai, dar fără suflet, iar în locul sufletului este dumnezeirea Ta. Sever spune căeşti om desăvârşit cu trup şi suflet, dar nu patimilor şi muritor, ci nepătimitor şi nemuritor.

Cine zic oamenii că eşti? Pir şi Serghie spun că ai o singură voinţă, numai pe ceadumnezeiască, nicidecum voinţa omenească. Pelâgienii hotărăsc că harul iconomieiîntrupării Tale n-a trebuit în întregime pentru mântuirea oamenilor. Iconomahii nu vorsă cinstească icoana Ta. Calvinii tăgăduiesc prezenţa Ta în săvârşirea prea, curatelor Talj?Taine. Luteranii spun că eşti prezent, dar în afara prefacerii pâinii şi vinului: Iudeii, că ai fost unînşelător şi un răufăcător. Mahomedanii te socotesc un profet Sfânt, dar la urma urmelor nuDumnezeu, ci simplu om, unul dintre profeţi. Bine, pare a spune Hristos, dar voi creştinii,ortodocşii, cine socotiţi că sunt Eu? Oare - până acum M-aţi cunoscut? "Dar voi cine

spuneţi că sunt?"Ascultătorii mei, dacă noi n-am şti cine este acest Hristos, în carecredem, în numele căruia ne-am botezat; dacă n-am şti că El este Unîil- Născut, Fiul

Dumnezeului celui viu, a doua persoană a Sfintei Treimi, care s-a pogorâtpe pământ, fărăsă lipsească din cer; care s-a făcut om şi a rămas Dumnezeu, fiind Dumnezeu desăvârşit şiom desăvârşit; dacă n-am cunoaşte viaţa Lui, învăţătura Lui, minunile Lui, patimile Lui;dacă n-am cunoaşte poruncileEvangheliei Lui, Tainele Bisericii Lui, articolele credinţeiLui, am fi oare vrednici să ne numim creştini ortodocşi? Dacă ereticii, iudeii, mahomedaniinu cunosc pe Hristos, fie! "Ei n-au cunoscut, n-au înţeles, merg în întuneric". Dar creştiniinu L-au cunoscut? Creştinii n-au înţeles? Cei luminaţi prin Sfântul Botez merg în întuneric?Vai de noi! în afară de puţini, cei mai mulţi sunt orbi în cunoaşterea credinţei.Muzicanţii cunosc măsurile sunetelor; doctorii cunosc felul doctoriilor; avocaţii cunosclegile statului; negustorii cunosc" chiţibuşurile socotelilor; pictorii, corăbierii, agricultorii,

arhitecţii, toţi cunosc regulile meseriei lor. Numai creştinii nu cunosc articolele credinţeilor! "N-au cunoscut, n-au înţeles, merg în întuneric". Pe toate celelalte le ştiu, afară de ceeace trebuie să ştie: "Oameni stricaţi la minte, neîncercaţi în cre'dintă" (II Tim. III, 8), îi numeşteApostolul, asemănători acelor creştini de curând luminaţi din Efes, care, fiind întrebaţide Pavel, dacă au primit Duhul Sfânt, au răspuns: "Dar nici n-am auzit dacă este Duh

Sfânt" (Faptele Apostolilor XIX, 2). Câţi sunt printre creştini, care dacă ar fi întrebaţi:care sunt şi câte sunt articolele de credinţă; care sunt şi câte sunt Tainele Bisericii; care sunt şicâte sunt poruncile lui,Dumnezeu, ar rămâne fără glas la întrebare şi dacă ar răspunde atâtaar spune numai: "Dar nici n-am auzit dacă sunt articole de credinţă, Taine (Taine lipsăîn M, adăugat după V) si porunci". Şi nu le-au auzit, pentru că cine le-a vorbit lor despreele? "Cum vor crede în ceea ce n-au auzit? Şi cum vor auzi fără predicare?" (Romani X,14) "N-au cunoscut, n-au înţeles, merg în

întuneric". Dar dacă creştinii nu ştiu ceea ce cred, deci în ce cred? Trebuie s-o spun şi artrebui s-o spun cu lacrimi. Văd două inscripţii ale Dumnezeirii, adorată de oameni aici pe pământ; una în ludeea, printre evrei, alta în Atena, printre greci. Cea din ludeea spune:"Cunoscut este în ludeea Dumnezeu" (Psalmi LXXV, 1); cea din Atena: "Necunoscutului

Dumnezeu"(Faptele Apostolilor XVII, 23). Cu alte cuvinte: în ludeea, Dumnezeu estecunoscut; în Atena Dumnezeu este necunoscut. Evreii cunosc cărui Dumnezeu se



închină, atenienii nu-L cunosc. Acum, pe care din aceste două inscripţii trebuie s-o punemîn Bisericile creştinilor? Eu spun pe cea din Atena: "Necunoscutului Dumnezeu", pentru că, cuadevărat creştinii se închină unui Dumnezeu pe care nu-L cunosc; creştinii cred într -unDumnezeu, dar nu ştiu că El este Dumnezeu în eer, care" are o singură fire şi trei ipostase, pe pământ un Dumnezeu-Om, care are două firi şi o singură ipostasă: "Necunoscutului

Dumnezeu". Creştinii cred într -un Domn lisus Hristos, dar nu cunosc nici minunile vieţii Lui,nici adevărul învăţăturii Lui, nici-vrednicia Sfintelor Lui Patimi, nfci covârşirea slaveiLui: "Necunoscutului Dumnezeu". Creştinii au Evanghelia, dar nu"fcunosc nici poruncile, nicidogmele Evangheliei; ţin sărbătorile Bisericii, dar nu cunpsc scopul Bisericii. Ah! şi cum se săvârşesc în timpul de azi sărbătorile creştinilor, cu nimicnu se deosebesc de sărbătorile păgânilor. Postesc, dar nu cunosc datoria postului; postesc şi seînfrânează de la mâncări, dar nu de la patimi; şi în genere, chefurile şi beţiile, împreună sărbătoresc cu postul şiînfrânarea. Se împărtăşesc cu Tainele, dar nu cunosc harul Tainelor. Au credinţa, dar nuau cunoaşterea credinţei. Cred, dar nu ştiu în ce cred: "Necunoscutului Dumnezeu". "N-au

cunoscut, n-au înţeles, merg în întuneric ". - Astfel în ce priveşte cunoaşterea credinţei, credinţa creştinilor din timpul de astăzi aremulte lipsuri, pentru că nu ştiu ceea ce cred si bine iar fi dacă n-ar lipsi mai multe încă în practicarea credinţei, pentru că nu fac după cum cred. Dacă noi am avea toată cunoaştereacredi/lţei noastre în aşa fel încât să credem bine,-dar dacă n-am pune cunoaşterea în practică, să trăim bine, n-am folosi nimic. "Care este folosul dacă cineva va spune că are

credinţă, dar ntt are faptele credinţei" (lacob Uj l4). Oare, va spune cineva, credinţasingură ajunge pentru mântuirea omului? "Credinţa nu poate să-l mântuie?" (lacob II, 14).Aceasta, era vechea erezie a nicolaiţilor şi a ucenicilor lui Simon Magul, care credeau căajunge pentru mântuirea omului numai credinţa fără fapte. Nu! Sufletul credinţei sunt

faptele. Un trup fără suflet este mort. Deci, spune acelaşi Apostol, şi credinţa fărăfapte«este moartă: "Căci după cum trupul fără duh este mort, tot aşa si credinţa fără fapte

este moartă" (lacob II, 26). Iar o credinţă moartă'nu foloseşte cu nimic la mântuire.Acea credinţă pe care am primit-o la sfântul Botez, dacă am vrea să spunem cu exactitateteologică, nu este altceva decât un început de credinţă. Ea este o rădăcină, care trebuiesă crească, să ajungă pom aducător de roade, ca să aibă loc în raiul pământesc al Bisericii luiHristos. Altfel, fără de folos şi fără de rod, se taie şi se aruncă în foc (Matei III, 10; VII, 19;Luca III, 9). Credinţa de la Botez face pe prunc creştin; dar acest creştin, când ajunge învârstă, numai cu această credinţă, nu este creştin decât numele, începutul ceredezvoltare, rădăcina roade, credinţa fapte, fără de care credinţa este moartă şi numai un cadavru de credinţă. ,

- Suntem rătăciţi, dacă nădăjduim să dobândim viaa cea fericită cu o astfel de credinţă. Astfela rătăcit necredinciosul împărat al Babilonului în adorarea dumnezeului în care credea.Acesta era. faimosul idol Vil si

- cheltuiau cu el în fiecare zi douăsprezece baniţe de făină de grâu, patruzeci de oi şi şase Vedrede vin (Istoria omorârii balaurului şi a sfărâmării lui Vil, 3), pe care babilonenii socoteau căle mânca idolul Vil; pentru aceea îl cinsteau ca pe un dumnezeu viu. Daniil a primit poruncă să se închine acestui dumnezeu. Iar el a spus:



- - "Eu nu mă închin idolilor făcuţi de mână, ci Dumnezeului celui viu al cerului şi al

pământului".

- - "Ş i pentru ce, i-a răspuns cu mânie împăratul, nu ţi se pare că Vil este un dumnezeu viu,

care mănâncă şi bea atâta în fiecare zi? Nu ţi se pare că Vil este dumnezei} viu? Nu vezi

câte mănâncă si bea în fiecare zi?" DaniiLa râs de aceste cuvinte şi i-a răspuns: "Nu te î nşela

împărate, acesta nu este dumnezeu viu; este un idol f ără suflet, fără viaţă, f ară putere; este pe dinafară de aramă, pedinăuntru lui nare nici o putere, nici nu mănâncă, nici nu bea. Făina,oile şi vinul le mănâncă şi le beau preoţii, care sunt şaptezeci, fără femei şi copii; ei, printr-o uşă -ascunsă intră noaptea în templu. "Nu te înşela, împărate! Acesta pe

dinăuntru este de, lut, pe dinafară de aramă si n-a niâncat niciodată".

- Şi într-adevăr o astfel de înşelăciune a descoperit-o Daniil; rămânând' în templu numai cuîmpăratul, a aruncat cenuşă pretutindenea, fără ca preoţii să ştie; apoi s-au îndepărtat. Iarnoaptea, preoţii, după cum obişnuiau, au intrat în templu prin uşa cea ascunsă şi au mâncat siau băut. Dimineaţa când a venit împăratul, Daniil le-a arătat paşii lor care erau întipăriţi pecenuşă. Aşa a cunoscut împăratul înşelăciunea; pe preoţi i-a tăiat, iar pe idol 1-a dat lui

Daniil ca să-1 zdrobească, după cum a zdrobit şi a distrus totodată şi templul lui: "Şiîmpăratul i-a omorât pe ei şi a dat pe Vil lui Daniil şi l -a sfărâmat pe el şi templul lui",

(Istoria omorârii balaurului şi a sfărâmării lui Vil, 7-26). Prin urmare şi împăratul si babilonenii, orbiţi, socoteau că Vil este dumnezeu viu, iar el era un idol, pe dinafară de aramăşi pe dinăuntru de lut, cu tdîul mort.

- Tot aşa ne înşelăm şi noi ticăloşii! Socotim vie credinţa noastră şi ea-i moartă, pentru că-i fărăfapte. Pe dinafară pare de aramă şi arată câteva senuae exterioare de credinţă; pe dinăuntru,însă, de lut; faptele n-au nici o cinste sau vrednicie. Pe dinafară creştini, pe dinăuntru cât dedeosebiţi! Suntem iudei în iubirea de arginţi; păgâni în pierzare; mai răi decâtanimalele necuvântătoare şi decât fiarele în pomirja patimilor. Pe dinafară, la vedere, ne

ducem la Biserică, postim, ne mărturisim şi ne împărtăşim câteodată. Faptele acestea pânăacum sunt de aramă, străluceşte în ele oarecare evlavie^ dar dacă cele dinăuntru nu se potrivesc cu cele dinafară, când în Biserică nu păstrăm evlavia, când postim de carne ş'i peşte,dar nu ne înfrânăm de la patimi, când ne mărturisim de atâtea ori în toată viaţa noastră, darîn toată viaţa noastră rămânem neîhdreptaţi, acestea sunt lut şi nu folosesc la nimic, înlăuntru,în acea aramă, care se arată pe dinafară şi străluceşte ceva, înlăuntru este lut, fără nici ovaloare, înlăuntru, în acea formă falsă, care se arată pe dinafară virtute, evlavie,smerenie, este ipocrizie, invidie, mândrie mai mare decât cea luciferică. Nu vă înşelaţi,creştini, o asemenea credinţă ce-o ţinem nu este vie, pentru că ij-are suflet, care sunt faptele.Chiar dacă are oarecare fapte, acestea sunt numai externe, se fac sau din obicei sau de draguloamenilor; nu sunt lăuntrice, pornite din voinţă bună şi cu gând bine plăcut lui Dumnezeu. Nu vă amăgiţi! Vil nu este dumnezeu viu, ci un idol neînsufleţit. Cu asemenea credinţă mulţidin cei care se numesc creştini sunt numai idoli de creştini. Idoli, spune Pavel, "care au

forma evlaviei, dar tăgăduiesc puterea ei" (II Tim. III, 5). - Dar care sunt faptele credinţei? Multe, dar se rezumă la una. Fericitul Pavel o numeşte

"credinţă care lucrează prin dragoste" (Galateni V, 5). Astfel; credinţa lucrează dimpreunăcu dragostea; dragostea este deci în totul opera credinţei; dragostea este semnul careînseamnă pe adevăraţii creştini. "In aceasta, spune Hristos, vor cunoaşte foţi că sunteţi



ucenicii Mei dacă veţi avea dragoste între voi" (loan XIII, 35). Dragostea, tălmăceştedumnezeiescul Hrisostom, este temeiul fiecărei virtuţi, mama sfinţeniei, pricinuitoareamântuirii. "Căci acesta este temeiul virtuţii, si prin el se mântuiesc toţi".

- Printre alte multe fapte, lucru minunat a fost corabia lui Noe, înaltă de treizeci de coţi, -latăde cincizeci şi lungă de trei suje (Facere VI, 15).

- Ca s-o construiască au trecut atâţia «i atâţia ani. Au încăptit în ea, împreună cu familia lui Noeşi atâtea animale, curate şi necurate. Toate aceste animale s-au hrănit în ea patruzeci dezile (Facere VII, 13-15). Toate lucruri minunate; dar după părerea mea, cel mai minunateste acesta: atâtea animale deosebite în ce priveşte felul, duşmănoase între ele printr -ovrăjmăşie naturală leul şi ursul, lupuj şi oaia, cum stau la un loc în aceeaşi corabie? Cum seîmpacă? Cum se înţeleg? Cum de nu se luptă? Cum de nu se mănâncă? Sfinţii tălmăcitoriai Dumnezeieştii Scripturi spun că aceasta era voia lui Dumnezeu, care a f ăcut de aîmblânzit acele animale în corabie. Aproape şi-'au schimbat firea, au lăsat duşmănia, s-audezbrăcat de sălbăticie. Pentru că altfel, dac-ar fi făcut război si tulburare, Noe ar fi fost silitsă le alunge din corabie, în potopul celorlalte animale, încât, dacă voiesc să se mântuie,

trebuie să stea liniştite. Nici un lucru din Vechiul Testament nu este simbol mai lămurital sfintei noastre Biserici, decât corabia lui Noe. Pentru că, după cum toţi câţi au intratatunci în corabie s-au mântuit şi toţi cŞţi au rămas afară, s-au înecat, tot aşa este şi înlăuntru, înBiserica lui Hristos: credincioşii şi evlavioşii şi ortodocşii; numai aceştia au nădejdeamântuirii; toţi câţi sunt în afară de Biserică, neevlavioşi şi eretici, se îneacă în pierzare. Prinurmare, Domnul nostru lisus Hristos, a zidit această corabie mântuitoare a sfinţeniei,Biserica, şi ne-a băgat în ea pe noi cei botezaţi în numele Lui, ca să ne mântuie de potopulobştesc al stricăciunii universale şi ne-a dat numai această poruncă, să trăim în pace, să neiubim unul pe altul: "Aceasta vă poruncesc să vă iubiţi unul pe altul" (loan XV, 17). Prinurmare, ce era corabia? Loc de pace şi de linişte; cine nu trăia în pace, cine nu era liniştit,

nu putea să stea înăuntru. Şi ce este Biserica lui Hristos? Dumnezeiescul Hrisostom ne spune:"Numele Bisericii nu este nume de despărţire, ci de unire şi de înţelegere" (Sf. loan Hrisostom,Omilia I la I Corinteni Cap. I). Prin urmare, cine vrea să aibă loc în Biserica lui Hristos;trebuie să se înţeleagă cu ceilalţi; cine vrea să fie creştin, trebuie să aibă dragoste, -care estesemnul credinţei. Dar, o, moravuri! O, trai stricat al creştinilor! Maj£le Vasile spune şi seminunează: "Fiara sălbatică nu se împotriveşte legii lui Dumnezeu"' - Dumnezeu porunceşte animalelor care sunt în corabie să trăiască liniştite şi să asculte; - "-si noi oamenii

nu suferim mântuirea învăţăturilor?" (Sf. Vasile Cel Mare, Omilia VI la Exaimeron). Şinoi'oamenii, cei raţionali, care suntem fraţi, care avem un Tată obştesc în cer, care ne-amnăscut dintr -o mamă,dintr-o sfântă colimvitră aici pe pământ, care mâncăm o pâine, prea curatele Taine, care ţinem o Evanghelie, care credem într-un rai, care nădăjduimsă trăim la un loc o viaţă veşnică, spun,-noi creştinii, care avem o singură fire, o singurăcredinţă, un singur Batez.ţ un singur Dumnezeu, suntem într-o Biserică, care este loc de pace şi de unire, n-avem nici pace, nici unire? Noi ştim că printre creştini este datoriasă iubim, chiar pe duşmani; dar vai! prietenii nu iubesc pe prieteni, fraţii pe fraţi şi cel puţin dacă copiii nu şi-ar urî pe părinţii care i-au născut!

- Prin urmare, în ortodoxia pe care p sărbătorim astăzi, unde este credinţa ortodocşilor?Unde este cea teoretică, cunoaşterea credinţei? Nu cunoaştem cele ce credem! Unde



este cea practică, faptele? Dragostea, adică, care este în totul opera credinţei? Noi nutrăim cum credem. Deci, ce suntpm? Eu n-o spun! Las ca fiecare să se gândească spre ase îndrepta.

- PARTEA A DOUA. - Pentru cunoaşterea credinţei şi pentru practicarea credinţei sunt necesare în chip deosebit

două lucruri din partea creştinilor: minte şi inimă. Minte, pentru studierea dogmelor şi a poruncilor, inimă pentru dragostea de aproapele. Creştinii de altă dată, acei fii întâinăscuţi ai Bisericii, "erau, spune SfântulLuca, stăruind în învăţătura Apostolilor" (FapteleApostolilor II, 42). Adică toată râvna lor şi tot lucrul lor de fiecare zi era să asculteînvăţătura Apostolilor şi să fie.catehizaţi în articolele credinţei. Aceia, într -o mulţimeatât de nenumărată, care se înmulţeau în fiecare, zi prin • harul Sfântului Duh, aveaudragoste între ei, erau o inimă-şi un suflet: ' "Mulţimea celor care credeau era o inimă si

un suflet" (Faptele Apostolilor IV, 32). Aceasta eră credinţa şi viaţa ortodocşilor! Dar câtădeosebire între acele timpuri şi cele de azi! Care este acum mintea şi inima creştinilor?Dacă aş cerceta inima, câtă neînţelegere şi dihonie n-aş găsi? Cupă potop,', urmaşii lui S

im, Ham şi lafet şi-au pus în gând să zidească un turn, care sa ajungă până la cer (FacereXI, 4). Nebună şi mândră încercare, de care s-a supărat mult Dumnezeu. "Si iată, a

spus, pogorându-ne să amestecăm limbile lor, ca fiecare să nu mai înţeleagă limba

vecinului" (Facere XI, 7)., Dumnezeu putea sau printr-un fulger sau printr-un cutremursă dărâme turnul acela, dar a voit să trimită amestecarea limbilor, lucru mult mai răudecât fulgerul şi cutremurul. Unul vorbea o limbă, altul alta, şi nu se înţelegeau delocîntre ei; numai glasuri, tulburare, amestecare, dar nici o faptă. Pentru că nu se înţelegeau s-au despărţit. Unul s-a dus într-o parte, altul în alta; şi aşa turnul a rămas neisprăvit: "Şi au

încetat de g. mai zidi turnul" (Facere XI, 8). Dacă n-ar fi adevărat şi nu s-ar găsi printrenoi, creştinii, această mânie şi pedeapsă dumnezeiască! Veniţi, a spus Dumnezeu când a voit să

pedepsească mândria şi nebunia strămoşilor noştri, veniţi să amestecăm, etc., 'dar înnefericitul nostru neam neînţelegerea este un păcat strămoşesc. Din toţi câţi suntem, fiecareare o limbă deosebită. Nimeni nu înţelege pe celălalt. Mai cu seamă câte sunt patimile noastretot atâtea sunt şi limbile noastre. Unul spune una, altul contrariul; toţi vorbesc pentruinteresul lor propriu, nimeni pentru interesul obştesc; pentru aceea se nasc numai glasuri,tulburare şi ameste'c, dar nici un bine. Dar adevărata Biserică are unire şi înţelegere. Spune maisus dumnezeiescul Hrisostom: "Numele Bisericii nu este nume de despărţire, ci de unire si

de înţelegere". Unde este credinţă desăvârşită, acolo este şi o inimă şi un suflet. "Inima

si sufletul mulţimii celor ce credeau era una". Ce este deci în timpul de azi Biserica noastră?Un tum. Ce este credinţa noastră? A^nestecarea limbilor. Si iarăşi, dacă voi cerceta minteacreştinilor vedem că este dedată la orice, în afară de râvna ,şi studiul dogmelor şicredinţei. Credincios şi evlavios împărat, printre toţi câţi au împărăţii în Ierusalim, a fostlosia (II Paralipomena, XXXIV, 1). Acesta mişcat de zel dumnezeiesc, a voit săreînnoiască templul luj Dumnezeu. A poruncit deci lui Helchia, preotul, să deschidă tezaurulca să sedată cheltuielile. Acela a deschis şi scoţând tot argintul, a găsit dedesupt cartealegii pe care a scris-o'Moisi. A»auzit-o împăratul şi în loc s^ se bucure, să Slăvească peDumnezeu, s-a'sculat ' întristat şi înspăimântat de pe tronul lui şi şi-a rupt hainele. "Si-a

sfâşiat hainele lui" (II Paralipomena XXXIV, 19). Şi vai de noi, a spus, suntem pierduţi,



pentru că marea mânie a lui Dumnezeu- s-a aprins împotriva noastră: "Că mare este

mânia Domnului, care s-a aţâţat asupra'noastră" (II Paralipomena XXXIV, 21). Dar pentruc(e? Ce semn rău, era, ascultători, n-o înţelegeţi acum? în tezaurul sfânt deasupra era argintulşi dedesupt cartea legii. Semn, spun iarăşi, semn foarte rău, semn că oamenii timpului aceluiaaveau mintea lor mai întâi la argint şi apoi la lege. Dreptate avea bunul losia să se întristeze,

să se teamă şi să tremure de marea mânie a lui Dumnezeu: "Mare este mânia Dorinului, care s-a aţâţat asupra noastră!" Acelaşi semn rău se arată în traiul acelora oare se laudă căsunt creştini. Argintu} deasupra tuturor, legea sub toate. Mai întâi afacerile, apoi Biserica;mai întâi cele lumeşti, apoi cele duhovniceşti; mai întâi şi mai presus de toate câştigul,folosul. Dar suflerul? Dar Dumnezeu? Mai pe urmă şi sub toate celelalte. Mintea mai întâişi deasupra tuturor; să se înveţe toate artele, toate meser iile, toate mijloacele deîmbogăţire! Dar să înveţe ceea ce crede? Mai jos şi mai pe urmă de toate; mai cu seamăniciodată! Si prin urmare, în cap iubirea de argint şi la picioare Evanghelia? Mai întâi argintul,apoi legea? Sus câştigul ruşinos, jos credinţa? Vai de noi, suntem pierduţi! Mare mâniedumnezeiască atârnă asupra noastră: "Mare este mânia Domnului, care s-k aţâţat asupra

noastră". Este oare cineva din cei care mă aud, care să înţeleagă că mă înşel, că nuspun adevărul când afirm că credinţa creştinilor are multe lipsuri, atât în cunoaştereacât şi în practicarea credinţei? Că inima şi mintea creştinilor este foarte departe de credinţadesăvârşită? Unde este acela? Să iasă în faţă şi să-1 văd: "Arată-mi credinţa ta din faptele

tale" (lacob 11,18; nu s-au găsit alte omilii la celelalte duminici ale postului). -

- Predica zilei- - Cuvânt panegiric

- - Veniţi să ne suim în muntele Domnului şi în casa Dumnezeului lui lacov (Miheia VI,2),

ca să fim şi noi privitorii slăvitei înălţări a lui Hristos! Să ne suim printr -o contemplaţieevlavioasă la muntele de trei ori fericit al Măslinilor, acolo unde astăzi se deschide priveliştea prea minunată a slavei cuvenite lui Dumnezeu, unde lisus cel înviat, purtătorul de trofeenimicitorul nebiruit al iadului înfăţişează triumful cel mai strălucit împotriva morţii. Acolo-iceata apostolilor, care petrec pe prea dulcele lor Dascăl suindu-se la ceruri; acolo-sconducătorii cetelor puterilor spirituale, care preîntâmpină pe împăratul slavei; acolo-smulţime de suflete de drepţi slobozite, care urmează dumnezeiescul slobozilor. De pemuntele Măslinilor, Maica cea pământească, se desparte de Fiul Dumnezeu-Om care a

împlinit stadiul mult dureros al iconomiei întrupării. De pe muntele Măslinilor îl primeşteTatăl cel ceresc şi dându-I stăpânirea cerului şi a pământului îl aşează în dreapta Luiîntru cele cereşti. Cu adevărat strălucitoare şi luminată este, ascultători iubitori de prăznuire sărbătoarea de astăzi! Ea este începutul tuturor, sărbătorii or Bisericii; esteîncununarea tainelor lui Hristos; este împlinirea mântuirii noastre. Astăzi se deschide pentrucopiii izgoniţi ai Evei intrarea în patria dorită a Ierusalimului celui de sus. Astăzi se facerestabilirea noului Israil în împărăţia cerească. Astăzi cel căzut se înalţă mai presus deserafimi, iar plămădeala cea muritoare se învredniceşte de îndoită cinste; după cum prin



întruparea Cuvântului Dumnezeiesc a ajuns părtaş firii dumnezeieşti, tot aşa, prin înălţareaaceluiaşi ajunge părtaş slavei dumnezeieşti. Veniţi deci să ne urcăm în muntele Domnului,ca privind împrejurările prea cinstitei sărbătoride astăzi să înţelegem măreţia binefacerilor luiDumnezeu şi măririle firii noastre.

- După ce Mântuitorul lumii a dezlegat legăturile morţii şi a înviat din morţi, a petrecut încă

timp de patruzeci de zile pe pământ, arătându-se adesea ucenicilor lui şi încredinţându-i prin multe semne despre slăvită Lui înviere. Şi nu era fără taină numărul celor patruzeci dezile. Mai întâi la naşterea fără de sămânţă din Fecioară (traducerea exactă este aceasta:

- "la prima naştere fără de sămânţă din Fecioară"), după patruzeci de zile a fost dus de părinţi la templu şi, ca prim născut a fost afierosit Sfânt Domnului după lege (Luca11,22-39); la fel şi în învierea minunată din morţi care este renaşterea şi ca a doua naştere alui, după patruzeci de zile se urcă în templul cel mai presus de ceruri, şi fiind oarecum primulnăscut dintre cei morţi, înfăţişează lui Dumnezeu şi Tatălui sfânta şi curata fire omeneascăîn El, pârga întregii noastre firi. Iar când a venit sfârşitul celor patruzeci de zile lisus a scos pe ucenici până în Vitania la muntele Măslinilor - se potriveşte locul măslinilor, care

este simbolul păcii, cu începutul păcii, pentru că este simbol al păcii - s-a despărţit deucenicii Lui şi le-a lăsat testament nou pacea Lui. Dar şi proorocia Dumnezeiescului Zaharia a propovăduit mai dinainte aceasta: "Iată vine ziua Domnului si vor sta picioarele lui pe

muntele Măslinilor în faţa Ierusalimului" (Zaharia XIV,4). Aici, după ce prin putereaDumnezeieştilor lui cuvinte a deschis mintea ucenicilor de a înţelege Scripturile, adicătoate câte a spus mai dinainte duhul cel sfânt despre El în legea lui Moisi, în Profeţi şiîn psalmi, după ce le-a poruncit să predice la toată zidirea Evanghelia, adică cea maifrumoasă vestire a iertării şi a mântuirii, după ce i-a mângâiat de tristeţea despărţirii de El cufăgăduinţa Tatălui, poruncindu-le să rămână în Ierusalim, până ce se vor îmbrăca cu puterede sus întinzându-şi mâinile le dă o încredinţare a făgăduinţelor cea din urmă binecuvântare

de stăpân. Nu se saturau ochii ucenicilor uitându-se la acea faţă Dumnezeiască, când încă"privind ei, s-a înălţat si nor l -a luat de la ochii lor" (Faptele Apostolilor 1,9). în norulacesta eu văd ascunsă o taină, a cărei simbol l-a văzut mai dinainte Ilie Tesviteanul în apelnor mic care se suia ca o urmă de om, din mare la cer (III împăraţi XVIII,44); în urmaacestui nor a plouat ploaie îmbelşugată care a săturat atunci pământul uscat de trei ani şi jumătate şi a săturat şi pe poporul înfometat cu rod din belşug. Norul de pe munteleMăslinilor, este acel minunat nor, care după ce a înălţat la ceruri pe Fiul slăvit al Omului, a plouat de acolo în timpul Cincizecimii, ploaia cea îmbelşugată a Sfântului Duh, după urmacăreia pământul fără de apă şi neroditor, adăpat din belşug a odrăslit florile bine-mirositoare alevirtuţilor creştineşti, a dat rod înşeptit de învăţătură adevărată şi a rodit belşugul predicării Dumnezeieşti, despre care poate că proorocea profetul împărat: "Ploaie de bună voie vei

revărsa, Dumnezeule, peste moştenirea ta" (Psalmi LXVII,10). "Cercetat-ai pământulşi 1-ai îmbătat pe el; râul

- Domnului s-a umplut de ape" (Psalmi LXIV,9-10). Aşa vrea încă să spună că acest normisterios era umbra Duhului de o fiinţă care a răpit în chip văzut din locuinţa trecătoare pământească pe Soarele Dumnezeiesc în sfera cerească, ca la propriul său centru, ca sălumineze de acolo în chip spiritual şi pe cele pământeşti şi pe cele cereşti prin luminaneînserată a Dumnezeieştii slave.



- » - Această minunată întoarcere a acestui soare spiritual a văzut-o mai dinainte în chip

simbolic lezechia, atunci când rugându-se cu lacrimi arzătoare să-1 izbăvească de primejdia morţii, a văzut în ceasul de umbră cel mai frumos semn al sănătăţii lui, pe care i1-a arătat Dumnezeu prin profetul Isaia. A văzut că soarele s-a suit cu zece grade, de unde

coborâse (Isaia XXXVIII,8). Şi Soarele neapus al dreptăţii, Fiul lui Dumnezeu, coborâseca zece grade din Dumnezeiasca lui vrednicie, pentru covârşitorul Lui pogorământ, când a plecat cerurile şi a pogorât nouă grade cele nouă cete ale cetelor celor netrupeşti -"Micşoratu-l-ai puţin faţă de înger i" (Evrei 11,7), după cum zice Pavel, "făcându-se om

în chipul robului" (Filipeni 11,7) şi a ajuns la al zecelea grad la această treaptă a oamenilor,smerindu-se mai mult decât omul prin patima si moartea de bună voie. Dar El, care s-a pogorât în cele mai de jos părţi ale pământului a suit iarăşi cele zece grade prin slăvită Luiînviere, ajungând mai presus decât oamenii şi îngerii, "mai presus de toată începător ia si

stăpânirea" (Efeseni 1,21), după cum spune acelaşi apostol, înălţat până în dreapta luiDumnezeu şi Tatăl. "Eu, spune El însuşi, am ieşit de la Tatăl si am venit în lume, dar

iarăşi las lumea şi mă duc la Tatăl Meu" (loan XVI,28). Şi prin aceasta ne-a dat cel maifericit semn al mântuirii şi al vieţii veşnice pentru neamul omenesc îmbolnăvit şi mort în păcat. Pentru aceea spune: "Este de folos ca eu să mă duc, căci dacă mă voi duce Eu va veni

la voi Mângâietorul" (loan XVI,7). - Acesta a fost scopul Cuvântului dumnezeiesc care s-a întrupat; aceasta a fost ţinta iconomiei

întrupării; pentru aceasta s-a făcut fiu al omului Fiul lui Dumnezeu; pentru aceasta a pătimitcel nepătimitor; pentru aceasta a murit cel nemuritor; pentru aceasta a înviat primul născut almorţilor ca să înalţe pe cel căzut ca să slăvească (ca să slăvească, în V ca să ridice) pe celosândit, ca să îhdumnezeiască omenirea. Vedeţi întrecerea? Pe de o parte a urii, pe care aîmpins-o împotriva noastră diavolul, iar pe de altă parte a dragostei pe care a arătat-o faţăde noi Fiul lui Dumnezeu? Diavolul

- pismuia fericirea veche a firii omeneşti şi a alungat-o din paradisul desfătării; Hristoss-a înălţat pe aceeaşi fire mai presus de ceruri şi a aşezat-o în tronul Slavei Dumnezeieşti.Diavolul nu suferea să vadă supusă sub picioarele ei toate cele pământeşti; Hristos a supus sub picioarele ei şi pe cele cereşti. Diavolul a făeut-o roabă morţii şi păcatului; Hristos afăcut-o cetăţeană a cerului, împreună şezătoare pe tron cu Dumnezeirea îmbrăcată, cuîmbrăcămintea fericirii nemuririi, închinată de serafimi, răsplătind cu dobândănemărginită paguba şi printr -o iscusinţă proprie lui Dumnezeu, înşelând pe înşelător.

- Slăvită înălţare a Mântuitorului a ruşinat cu totul pe luciferul potrivnic lui Dumnezeu şi urătorde oameni; acela, ca un vânător viclean, avea întinsă pe faţa pământului cursa nimicitoarea morţii în care se pândeau ca nişte păsări, nefericiţii urmaşi ai osânditului Adam, ale

căror suflete le ţinea roabe în legăturile vechiului blestem. lisus Dumnezeu-Omul a vrut săfie prins în aceeaşi cursă, murind de bună voie, dar ca un vultur mare zdrobind cudumnezeiasca lui putere cursa şi dezlegând legăturile, el mai întâi a zburat, înviind a treia zi;dar au zburat împreună cu el şi sufletele drepţilor, cântând cântările de biruinţă împreunăcu David: "Cursa s-a sfărâmat şi noi ne-am izbăvit" (Psalmi CXXIII,7). Si iarăşi dupăcum vulturul voind să arate micilor săi pui, încă nedeprinşi, cum să zboare în drumulneobişnuit al văzduhului, îi conduce mergând înaintea lor, tot aşa pe cărarea necălcată a



cerului pe care încă nu s-a arătat urmă de om, a zburat Domnul înălţat, .mergând înainte,conducând, ca pe nişte pui sufletele drepţilor. "Ca un vultur, a văzut mai înainte Moisi, a

înălţat pe puii săi, conducându-i în zbor" (Deuteronom XXXII,! 1). Şi într -adevăr "suindu-te

la înălţime ai robit robia" (Psalmi LX VII, 19); şi după cum căderea primului Adamne-a deschis nouă intrarea în iad, astfel înălţarea noului Adam ne-a deschis nouă intrarea în

cer. "Avem deci, spune Pavel, încredere că avem să intrăm în sfânta sfintelor pe o cale nouă si vie, pe care ne-a înnoint-o prin catapeteasmă, adică prin trupul lui" (Evrei X, 19-20).

- Vrăjmaşul apostat nu poate încă să înţeleagă şi se cutremură de înălţarea cu trupul laceruri a acestui vultur tainic. Si dacă Solomon spunea că trei sunt acelea pe care nu leînţelegem: drumul corăbiei pe mare, drumul şarpelui pe piatră şi drumul vulturului sprecer (Proverbe XXX,19), apoi acea semeaţă minte cu mai multă dreptate poate să spună cănu înţelege deloc trei taine în iconomia întrupării cuvântului

- dumnezeiesc. Mai întâi că după cum corabia străbate valurile mării si nu lasă nici o urmă atrecerii ei, tot aşa şi trupul prea fericit al lui Hristos a trecut prin pântecele neispitit de bărbat al fecioarei şi nu a lăsat semn de str icăciune în naşterea cea fără de sămânţă. Al

doilea nu înţelege drumul şarpelui pe piatră adică acelaş trup, care a fost înmormântat carea fost închis într-un mormânt nou, tăiat în piatră, care a fost acoperit cu o piatră mare,aşezată pe uşa mormântului, cu toate acestea a străbătut-o şi lăsând ca şarpele vecheaîmbrăcăminte a stricăciunii a înviat din morţi cu o îmbrăcăminte nouă a nestricăciunii,fără să lase vreun semn. Şi al treilea nu înţelege drumul vulturului spre cer, adică că acest trupse înalţă deasupra celor netrupeşti că cel pământesc străbate cerurile, că firea omenească stă petronul slavei dumnezeieşti.

- Dar nici fericiţii îngeri nu înţeleg înălţarea slăvită cu trupul a Mântuitorului; pentruaceea acum, văzându-1 pe împăratul slavei înălţându-se îl întâmpină să-i pregăteascăintrarea şi zic către căpeteniilor cetelor superioare: "Ridicaţi boieri, porţile voastre şi ridicaţi

porţile cele veşnice!" (Psalmi XXIII,7); acum iarăşi văzându-1 pe el că se înalţăîmbrăcat cu trup omenesc, şi acesta însemnat cu stigmatele rănilor şi înroşit cu preacuratul lui sânge ce a curs din coastă stau la îndoială în faţa minunii străine si întreabă:"Cine este acesta care vine din Edom? Si

- ' t - pentru ce sunt hainele tale roşii? (Isaia LXIII, l-2). Dar iconomie este ceea ce se vede;

stăpânul iubitor de oameni vrea să înfăţişeze şi în ceruri simbolurile patimii, semne neşterseale dragostei către noi, şi ale biruinţei puternice împotriva stăpânitorului lumii. Sau mai binesă zicem: "Trebuia să sufere Hristos si astfel să intre în slava lui" (Luca, XXIV,26), ca săcunoaştem că prin valea strâmtă a suferinţelor şi a durerilor trebuie şi noi să intrăm înîmpărăţia cerească.

- Şi trebuia negreşit să se înalţe Hristos la Ceruri cu acelaş trup pe care 1-a luat; mai întâi, ca săfie mijlocit între Dumnezeu şi om, arătând Tatălui cel fără de început trupul acela fără de păcat pe care 1-a adus pe cruce jertfă curată şi nepângărită, ca să-1 îmblânzească faţă de păcatele noastre. "Pentru că Hristos, spune P avei, n-a intrat în sfânta sfintelor făcută de

mâini, ci în însuşi cerul ca să se înfăţişeze înaintea lui Dumnezeu pentru noi" (Evrei IX,24).Iar loan zice: "Dacă a păcătuit cineva avem mijlocitor către Tatăl pe lisus Hristos cel drept"



(I loan 11,1). Al doilea ca să avem noi care am fost botezaţi în Hristos care am trăit dupăHristos, nădejde

- sigură şi neclătită a învierii în trup şi a slavei veşnice în trup; pentru că dacă Hristos aînviat în trup, dacă a fost slăvit în trup, el care este capul credincioşilor trebuia de asemeneasă învie în trup ca să fie slăviţi în trup şi credincioşii, care sunt mădulare ale lui Hristos,

ca să fie mădulare analoage capului. Pentru aceea spune Pavel: "Cum este cel pământesc, aşa sunt si cei pământeşti, şi cum este cel ceresc aşa sunt şi cei cereşti. Si precum am purtat

chipul celui pământesc, vom purta şi chipul cel ui ceresc (I Corinteni, XV,48-49). Şi iarăşi:"Avem mângâiere puternică cei care am căutat scăpare la ţinerea nădejdii puse înainte, pe

care o avem ca pe o ancoră tare şi sigură a sufletului si care intră în cele mai dinăuntru

ale catapetesmei unde a intrat ca înainte Mergător, pentru noi lisus" (Evrei VI, 18-20). Câtde neînţeleasă este măreţia binefacerilor lui Dumnezeu! Cât sunt de înalte măririle firiinoastre!

- Dar chiar dacă dumnezeiescul nostru Tată şi învăţător s-a înălţat de pe pământ la cer totuşinu ne-a lăsat orfani. Când Ilie Tesviteanul a fost înălţat cu căruţa de foc ca să mângâie pe

ucenicul său, pe Elisei, i-a lăsat cojocul (IV împăraţi 11,11-13); la fel înălţându-seDomnul iubitor de oameni ne-a lăsat ca mângâiere îmbrăcămintea dumnezeirii lui pe care a purtat-o pe când era om adică trupul lui cel prea fericit în înfricoşătoarea taină a sfinteieuharistii, ca să fie nedespărţit de noi; pentru aceasta ne mângâie zicându-ne: "Iată eu

sunt cu voi până la sfârşitul veacurilor" (Matei XXVIII,20). - Nemuritorule Mire al sufletelor noastre, de acolo din dreapta lui Dumnezeu, unde azi te-ai

aşezat împărat al veacurilor trimite-ne făgăduinţa Tatălui, pe prea Sfântul Duh, care estelegătura nedezlegată a dragostei ca să fim nedespărţiţi de tine şi să ne învrednicim pe pământîmpărtăşindu-ne cu vrednicie cu prea curatul Tău Trup şi Sânge, ca să fim totdeauna părtaşharului Tău dumnezeiesc; iar în cer împărtăşindu-ne cu fericita Ta faţă, ca să fim totdeauna

părtaşi slavei tale celei veşnice, amin. - ( Predici de Ilie Miniat)- Cuvânt despre dragoste la sarbatoarea Sf. Nicolae - Deşi datoria unei evlavii deosebite faţă de cel întru sfinţi părintele nostru Nicolae,

făcătorul de minuni, mă cheamă astăzi spre o cuvântare panegirică, totuşi subiectul Sf.Evanghelii de azi trage mintea mea spre o cuvântare morală. Sunt îndemnat mai bine săsfătuiesc printr -o învăţătură morală pe ascultătorii care prăznuiesc pe Sfântul Nicolae,decât să sărbătoresc printr -o cuvântare de laudă pe Sfântul prăznuit azi. Mai întâi pentru căştiu că sunt neputincios să laud după vrednicie pe acest mare ierarh, ale cărui isprăvi nicinu le pot admira şi nici nu pot descrie minunile lui. Al doilea, pentru că în cer, toatecorurile îngerilor, toate cetele fericitelor duhuri, iar pe pământ toate obştiile ortodocşilor din

orice oraş şi ţară, făcând o sărbătoare universală obştească, atâta cântă si atâta spun sprelauda sfântului, încât nimeni nu mai poate să mai adauge ceva mai mult spre cinstirea şispre lauda lui. Ajunge deci, mulţimea laudelor, prin care o biserică sau alta prăznuieşte pe Nicolae făcătorul de minuni şi să punem deci, alt temei cuvântării, aceea adică pe care ne-oarată sfânta Evanghelie, ca să luăm din predică tot atâta folos duhovnicesc, câtă bucurieduhovnicească am luat de la sărbătoare. lisus Hristos a stat într-un şes larg al Galileii;acolo mulţime nenumărată şi de ucenici şi de mulţi alţi oameni, care alergau din toată



ludeea, din Ierusalim, din Tir, din Sidon şi din alte ţinuturi de primprejur, însetate ca cerbulde izvor (Psalmi XLI, 1), ca să audă cuvintele Lui, să vadă minunile Lui şi să ia de ladoctorul cel ceresc o îndoită vindecare a sufletelor şi a trupurilor. Una în suflet, cunoştinţa deDumnezeu, pentru că învăţătura Lui era o lumină cerească, mântuitoare, care lumina pe totomul (loan I, 9); şi alta în trup, sănătatea, pentru că ieşea din El o putere minunată, prin

care dădea vedere celor orbi, vindeca pe bolnavi şi curăţa pe leproşi. "Şi vindeca pe toţi"(Luca VI, 19). Si-a ridicat ochii spre ucenicii Lui şi le-a spus cele nouă f ericiri (Luca VI,20-23), descrise mai pe larg de sfântul Evanghelist Matei (Matei V, 3-12). Adică fericiţisunteţi voi, săracilor, fericiţi sunteţi voi care plângeţi, fericiţi sunteţi voi cei blânzi şismeriţi, fericiţi sunteţi voi care înflămânziţi şi însetaţi de dreptate, fericiţi sunteţi voi ceimilostivi, fericiţi sunteţi voi care aveţi inima curată, fericiţi sunteţi voi făcătorii de pace(Fericiţi sunteţi voi care aveţi inima curată, fericiţi sunteţi voi făcătorii de pace, lipsă în Madăugat după V), fericiţi sunteţi voi cei ce sunteţi prigoniţi pentru dreptate, fericiţi, spuneDomnul, şi de trei ori fericiţi sunteţi voi toţi care vă chinuiţi în această lume, pentru că văveţi bucura cu o bucurie nespusă în împărăţia cerurilor. "Bucuraţi-vă în ziua aceea si săltaţi

de veselie, căci iată plata voastră mu/fâ esfe fn ceruri" (Luca VI, 23). Dar dacă aş voi să vorbesc astăzi despre toate fericirile, s-ar lungi cuvântarea la nesfârşit; pentru aceeamulţumiţi-vâ să vorbesc numai de una, adică despre: "Fericiţi făcătorii de pace". O astfel decuvântare este foarte necesară în acest loc.

- Partea I - în două moduri consider pe om: sau om considerat în cele lumeşti, ca om obişnuit, în casa

lui, cu familia lui, cu părinţii lui, cu fraţii lui, care doreşte fericirea; sau considerat în celeduhovniceşti, ca om creştin, în Biserică, care crede în Evanghelie, şi nădăjduieşteîmpărăţia cerurilor. Acum spun: Omul care trăieşte în pace în cele lumeşti este un omcu adevărat fericit şi toate îi merg bine; iar omul care trăieşte în pace în cele duhovniceşti,

este un creştin cu adevărat fericit şi se mântuie uşor. Dimpotrivă, fără pace, este şi omnefer icit şi fals creştin; ticălos în această viaţă, de trei ori ticălos în cealaltă. Atât este denecesară pacea atât în cele lumeşti, pentru această viaţă, cât şi în cele duhovniceşti, pentrumântuirea veşnică.

- Să începem de la cea dintâi, înţelepciunea vechilor filosofi ne-a lăsat acea renumită axiomă, pe care toată lumea, în toate timpurile, a recunoscut prin experienţă că este foarte adevărată,adică: prin unire chiar cele mici se fac mari, iar prin lipsa de unire chiar cele mari ajung mici.Iar înţelepciunea Sfântului Duh în dumnezeieştile Scripturi ne învaţă acelaşi lucru mai întâi înPsalmi: "Iată ce este bun si ce este frumos decât a locui fraţii împreună (Psalmi CXXXII, 1);că acolo a poruncit Domnul binecuvântarea si viaţă până în veac" (Psalmi CXXXII, 4). Şiapoi în înţeleptul Sirah: "Am fost împodobit cu trei lucruri plăcute si lui Dumnezeu si

oamenilor: unirea fraţilor, pace cu aproapele si bărbatul si femeia care se înţeleg bine unul

cu altul (înţelepciunea lui lisus, fiul lui Sirah, XXV, 1). Şi multe altele asemenea pringura profeţilor. Ferice de acea casă unde locuieşte pacea, unde fratele iubeşte pe frate, părinţii se îngrijesc de copii, copiii cinstesc pe părinţi, iar bărbatul cu femeia trăiesc înînţelegere. Acolo este binecuvântarea lui Dumnezeu, acolo este fericirea pământului, acoloeste bucuria şi veselia, acolo este o fericire pământească. Şi dimpotrivă, acolo unde domneşteura, şi este dihonie între frate şi frate, discuţii între părinţi şi copii, gelozie între bărbat şi



pământului să se cutremure înfricoşător şi prin cutremur să surpe zidurile cetăţii? Nu, ci aspus: "Veniţi să ne pogorâm si să amestecăm limbile lor, ca să nu înţeleagă nici unul

glasul vecinului" (Facere XI, 7). Si atâta a ajuns. Dumnezeu a amestecat limbile lor. Unul nuînţelegea pe altul. Unul cerea lemne şi altul îi da lut. Nu s-au înţeles. Neînţelegerea le-a adusamestec, amestecul despărţire. Ei s-au despărţit unul de altul. S-au răspândit în toate părţile

pământului (Facere XI, 9). Acea mare operă a rămas neterminată. Cu timpul acel mare tuma căzut, marea cetate s-a dărâmat. - Creştini, care mă ascultaţi! Orice lucru se duce la bun sfârşit dacă se face cu pace, cu unire, cu

înţelegere. Cele mici se fac mari, cele mari se întăresc, creşte fericirea familiilor, a oraşelor, aîmpărăţiilor. "Foarte bun lucru este unirea şi înţelegea unora cu alţii", spune Grigore Teologul.Dar când va veni amestecarea limbilor, neînţelegerea, atunci e mânie dumnezeiască,mânie mai rea decât trăsnetul şi decât cutremurul. Este cea mai grea mânie pe care o trimiteDumnezeu, ca să pedepsească păcatele oamenilor, mânie, prin care nimiceşte case, oraşe şiîmpărăţii. Vedeţi asta nu în istoria altor popoare străine, ci în istoria poporului nostru; gândiţi-vă lacea mai slăvită şi mai puternică împărăţie a pământului, împărăţia Bizantină, care stătea

ca în centrul lumii, pe tronul înalt al Constantinopolului, care guverna cu o mână apusul, iarcu alta răsăritul şi ţinea supuse sub picioarele ei toate neamurile, a căzut, a căzut şi stă robit la pământ neamul cel împărătesc. Cine 1-a aruncat? Cine 1-a biruit? Nici în vechime armatele perşilor, nici în urmă puterea bulgarilor, nici acum în timpurile mai noi oştirile turcilor, ci 1-adoborât mânia dumnezeiască, care i-a ridicat pacea şi a părăsit-o. Clericii, prin ereziile lor,sfâsiau Biserica lui Hristos în mii de scandaluri; căpeteniile oştirilor, prin dihoniile lor,dezbinau oştirile, iar împăraţii, prin neînţelegerile lor, se prigoneau unul pe altul. Tatăl orbea pe fiu şi fratele îşi murdărea mâinile în sângele fratelui. A căzut împărăţia pentru că a fostridicată pacea, care este stâlpul împărăţiilor. Vedeţi-o asta în această nenorocită insulă în carelocuim. Si vedeţi-o asta nu cu ochii uscaţi, pentru că lucrul este vrednic de multe lacrimi. Nuştiu ce păcat mare al strămoşilor noştri a vrut să pedepsească Dumnezeu; nu ne-a dat potop ca petimpul lui Noe, ca să ne înece; nu ne-adat plăgile lui Faraon, n-a trimis toiagul de fier al turcilorca să înfrângă nebunia noastră nestăpânită. Ne-a trimis amestecul limbilor de la turnul Babei;în ce priveşte locul ne-a risipit în diferite părţi; iar în ce priveşte patimile suntem împărţiţi îndiferite partide. Unii sunt iudei, alţii samariteni. Preoţii sunt despărţiţi: unul se închină unuiDumnezeu, altul se închină altui Dumnezeu. Sunt despărţite şi Bisericile noastre, iar ura, ce-oavem noi, bagă dihonie şi între sfinţi. Despărţirea noastră hrăneşte ura noastră; şi aceasta treceatât de neschimbată de la părinţi la copii, încât copilaşii noştri cunosc pe duşmanul lor maiînainte de a cunoaşte pe tatăl lor. Cred că trece şi în animalele noastre care sunt necuvântătoare,vreau să spun şi la pietrei care sunt nesimţitoare, şi probabil că simt despărţirea celor două părţi înluptă. Ce invidie, ce duşmănie! Ce sfaturi ascunse! Ce critici pe faţă ale unei părţi contra

celeilalte! Şi ce urmează de aici? Atâtea ucideri, încât sângele oamenilor ucişi a ajuns săspele, dar mai bine spus să înece toată insula. Atâtea "pagube, încât au dispărut averi, pecare parte le-au vândut la mezat tribunalele, iar parte le-au mâncat prietenii şi tovarăşii răi.Atâta sărăcie încât ne mâncăm precum mănâncă rugina fierul. Oameni bogaţi au sărăcit şiau ajuns muritori de foame, case măreţe ale boierilor au rămas pustii; nenumărate familii au pierit de pe faţa pământului; iar noi care am rămas vii, n-avem altă treabă decât trândăvia,alîă afacere decât iscodirea, alt scop decât pierderea aproapelui (Iar noi care... aproapelui



are această lectură în V: Iar noi, care am răms vii, n-avem altă treabă decât iscodirea, alt scopdecât trândăvirea, altă afacere decât pierderea aproapelui). Suntem săraci şi mândri, ne bucurăm de rău şi ne întristăm de binele vecinilor, urâm şi suntem urâţi. Suntem deci o pildă nenorocită. Să înveţe aici ceilalţi oameni că acolo unde nu-i pace, acolo nu-i nici un bine.

- Pace, dulce pace! Fericit este pământul unde locuieşti! Fericit este ţara care te are! Fericiţisunt oamenii aceia care se bucură de tine! Fericiţi sunt făcătorii de pace! Sunt fericiţi, pentru că în cele lumeşti sunt cu adevărat oameni fericiţi, iar în cele duhovniceşti ei suntcu adevărat şi creştini desăvârşiţi!

- Partea a Il-a - Toată legea lui lisus Hristos este întemeiată pe cea mai nobilă pasiune a firii omeneşti, pe

dragoste. Să iubim adică pe Dumnezeu şi pe aproapele. "în aceste două porunci atârnă toată

legea si profeţii" (Matei XXII, 40). Hristos nu ne-a poruncit să fim mucenici sau asceţi ca săne mântuim; ne-a poruncit ca să ne iubim: "Aceast a vă poruncesc ca să vă iubiţi unul pe

altul" (loan XV, 17). Dar cu o dragoste nu numai prin cea obişnuită prin care iubim pe

prieteni, ci încă una deosebită, prin care iubim pe vrăjmaşi. "Iubiţi pe vrăjmaşii voştri" (MateiV, 44). Iar când s-a apropiat de moarte nu ne-a lăsat în testamentul Lui o altă comoară maide preţ decât pacea: "Copii, pacea Mea vă dau vouă" (loan XIV, 27). în aşa fel încâtadevăratul caracter după care se cunoaşte creştinul desăvârşit, nu este să postească, să seroage, să facă milostenie şi multe minuni, nu este să sufere mucenicia pentru numele luiHristos, să sihăstrească, să profeţească, ci să iubească.

- "Dacă as face toate, spune Pavel, iar dragoste nu am, nimic nu sunt" (I Corinteni XIII, 2)."în aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, spune Hristos, dacă veţi avea dragoste

între voi" (loan XIII, 35); "Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema"

(Matei V, 9) si astfel Biserica creştinilor nu este altceva decât adunarea oamenilor făcători de

pace. "Numele Bisericii, spune dumnezeiescul Hrisostom, este nume de unire şi deînţelegere" (Sf. loan Hrisostom, Omilie la Epistola către Galateni Cap. I). - Când Dumnezeu a vrut sa înece prin acel potop general tot pământul, pe care-1 pângărise prin

păcatele lor oamenii acelui timp, pentru că numai Noe a fost găsit drept, a voit să-1 păzeascănumai pe el. Şi i-a poruncit să construiască acea minunată corabie şi în ea să intre el şi toatăfamilia lui; iar pe lângă ei, din toate neamurile de animale, atât masculine cât şifeminine, să ia din cele curate şapte de parte bărbătească şi şapte de parte femeiască; iar dincele necurate câte două, ca să nu piară cu totul tot neamul animalelor în potop. Aşa afăcut Noe. Si atunci s-au deschis jgheaburile cerului şi a plouat patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. Apa s-a revărsat peste tot pământul în aşa fel că s-a înălţat 15 coţideasupra munţilor şi a înecat pe toţi oamenii şi pe toate animalele, care au rămas afară din

corabie (Facere VI, 1-7,23). Astfel corabia se purta neprimejduită pe ape, iar în ea stăteau, înafară de orice primejdie, Noe, copiii lui, femeile copiilor lui împreună cu toate aceleanimale pe care a poruncit Dumnezeu. Dar acesta este un lucru plin de nedumerire. Cumstăteau în corabie toate acele animale care erau atât de multe la număr, atât dedeosebite ca speţă, care aveau între ele o vrăjmăşie firească? Cum nu se luptau? Nu semâncau unele pe altele? Cum stăteau liniştite la un loc leul şi ursul, lupul şi oaia? Stăteauliniştite pentru că aşa a poruncit Dumnezeu, iar animalele au ascultat. Si atâta vreme cât erau



în corabie si-au schimbat aproape firea, au lăsat duşmănia, s-au dezbrăcat de sălbăticime şiau trăit în pace. Şi astfel trebuiau să facă, pentru că altfel, dacă şi-ar fi urmat mânia propriei.lor firi, dacă ar fi alergat sau s-ar fi mâncat una cu alta, ce amestec, ce tulburare, cerăzboi ar fi fost în corabie? Negreşit Noe ar fi fost silit să le izgonească afară; şi astfel s-ar fiînecat în potop împreună cu celelalte. Prin urmare pentru ca să se mântuie trebuia cu

necesitate să trăiască în pace. - După părerea sfinţilor părinţi nici un alt lucru în Vechiul Testament nu a înfăţişat mailămurit Biserica decât acea tainică corabie; pentru că Biserica este marele şi obştescul locde scăpare a mântuirii. Pe timpul lui Noe, numai câţi au intrat în corabie s-au mântuit; câţiau rămas afară, toţi s-au înecat în potop. Aici, numai câţi intră, prin credinţa ortodoxă, înBiserica lui Hristos, nădăjduiesc să se mântuie; câţi sunt afară, aceia se îneacă sau înadâncul necredinţei, sau în adâncul rătăcirii, sau în adâncul ereziei. Noi creştinii suntem poporul ales al lui Dumnezeu, neamul cel sfânt, preoţia împărătească (I Petru II, 5), caream luat partea cea bună. Dumnezeu ne-a băgat în această mântuitoare corabie, ca să fim păziţi de obştescul potop al mâniei dumnezeieşti, întru care se îneacă toată lumea cealaltă.Dar ce? însuşi Dumnezeu porunceşte ca noi creştinii, care suntem în Biserica Lui, să trăim îndragoste şi în pace, după cum trăiau în dragoste şi în pace animalele în corabie. "Aceasta vă

poruncesc, ca să vă iubiţi unii pe alţii" (loan XIII, 34). "Pace vouă!" (loan XX, 19). - Acum eu spun aşa: cele care erau în corabie, erau animale necuvântătoare, erau fiare

neîmblânzite; erau diferite la înfăţişare, erau vrăjmaşe unele altora în mod-firesc; şi cutoate acestea se supun poruncii dumnezeieşti, trăiesc în pace şi se înţeleg. Noi toţi suntemoameni raţionali, toţi suntem fraţi, toţi avem un tată comun, pe Tatăl cel ceresc; toţi ne-amnăscut din aceeaşi mamă, adică dintr -o singură sfântă colimvitră, toţi ne apropiem deaceeaşi sfântă masă a prea curatelor taine, toţi ne hrănim cu aceeaşi mâncare şi băutură, cuTrupul şi Sângele dumnezeiescului Miel, toţi ţinem o Evanghelie, credem într -un rai, şinădăjduim să trăim la un loc în viaţa veşnică. Şi noi deci, care avem o singură fire, o singură

credinţă, un singur botez, un singur Dumnezeu, nu ne supunem poruncii luiDumnezeu? Ci înăuntru în aceeaşi Biserică, care este locaşul păcii şi al unirii, nu avem nici pace, nici unire? "Animalul nu se împotriveşte legii lui Dumnezeu, se minunează MareleVasile, iar noi oamenii nu suferim mântuirea învăţăturilor?" Da, dacă nu avem pace, nuavem nici loc aici în corabia sfinţeniei, în Biserica lui Hristos, care este nume "de unire şide înţelegere". Şi ce este mai rău este că nu avem loc nici în împărăţia lui Dumnezeu, careeste moştenirea făcătorilor de pace, a adevăraţilor copii şi fii. "Afară câinii" (ApocalipsaXXII, 15), care latră cu grăirea de rău, care muşcă cu invidia, care mănâncă cu ură; nu, ei nuintră în Ierusalimul cel de sus, scrie în Apocalipsa loan, cel ce sta culcat pe pieptul luilisus. "Afară câinii", afară din corabie în potop. Afară din Biserica lui Hristos şi din împărăţia

lui Dumnezeu, în focul muncii veşnice, acolo unde împărăteşte ura cea veşnică, acolo undesufletele chinuite urăsc veşnic pe Dumnezeu şi se urăsc veşnic unele pe altele. Ceînfricoşătoare este afurisenia, ce înfricoşătoare este osânda unui creştin, care nu are pace! Ah, "fericiţi făcătorii de pace".

- Hristoase împărate, care prin excelenţă eşti şi Te numeşti începătorul păcii. Ştiu că o picătură din prea curatul Tău Sânge are putere să stingă toate flăcările focului celui maidinafară; una din aceste flăcări este aceea a urii, care se aprinde în măruntaiele noastre.



Stinge-o deci, şi fă să se aprindă altă .flacără mai curată, aceea a păcii; sau schimbăinima noastră, sau prefă-o, după cum ştii. "Inimă curată zideşte întru noi Dumnezeu"

(Psalmi I, l f), insuflă în noi Duhul Tău cel Sfânt, care este Duhul păcii şi spune-ne încă odată acele cuvinte dulci: "Pacea Mea dau vouă", ca să fim făcători de pace, fii vrednici aiBisericii Tale, moştenitori adevăraţi ai împărăţiei Tale, Amin.

- ( Ilie Miniat- predici)

- Predica zilei- - Alt cuvânt panegiric la intrarea în Biserică a Născătoarei de Dumnezeu - Numele împăratului Solomon era vestit şi răspândit aproape în toate urechile oamenilor din

vremea lui. Lumea întreagă, cu mii de guri şi universul întreg, prin mii de limbi, ziceau căeste o statuie de Dumnezeu cioplită a înţelepciunii şi cea mai minunată şi cea mai aleasăcreaţie a mâinii atotputernice a lui Dumnezeu. Sava, împărăteasa Etiopiei, însoţită denumeroasă oaste, a vrut să meargă la Ierusalim, unde era tronul lui Solomon ca să vadă

vreo dovadă a înţelepciunii lui atât de muhUăudată şi ca să se încredinţeze mai bine de ceeace auzise despre faima lui cea cu o sută de limbi. Deci mergând acolo, ca să-i aratedărnicia sufletului ei împărătesc, i-a dăruit unele flori, care nu se găseau în împărăţialui Solomon; iar ca răsplată a darului a primit de la el o carte foarte frumoasă de astrologie, prin care putea cineva să cunoască însuşirile cele mai ascunse ale cerului şi alte stelelor.

- Cât de mult preînchipuie istoria lui Solornon şi a împărătesei Sava sărbătoarea de asăzi!Solomon preînchipuie pe împăratul împăraţilor şi Domnul Dumnezeul Atotputernic, acărui nemărginită înţelepciune s-a răspândit în toate existenţele pământeşti şi cereşti, văzuteşi nevăzute: "Pe toate cu înţelepciune le-ai făcut" (Psalmi CIII,25). Pentru aceea spune şi profetul împărat David: "In tot pământul a ieşit vestirea lui şi la marginile lumii cuvintele lui"

(Psalmi XVIII,4). împărăteasa Sava preînchipuie pe împărăteasa cerului şi a pământului,

stăpâna îngerilor, dumnezeiasca fiică Măria, care astăzi sculându-se s-a dus şi a plecat dinlocul ei de naştere de la casa părintească; nu s-a dus însoţită de ostaşi înarmaţi, ci defecioare purtătoare de făclii: "Se vor aduce împăratului fecioare în urma e'r, vor fi aduse în

templul împăratului întru bucurie si veselie" (Psalmi, XLIV, 16-18). Fecioara se duceîn casa tainicului Solomon, în templul lui Dumnezeu. Şi iată îi aduce în dar flori, adică trupomenesc, care ca floarea se veştejeşte: "Omul ca iarba zilele lui ca floarea câmpului aşa va

desflori" (Psalmi CII,15); îi aduce în dar trup care nu se găsea în împărăţia cerească a luiDumnezeu, pentru că în cer sunt lucruri cu totul imateriale şi nestricăcioase. în schimbuldarului său Fecioara ia de la Dumnezeu cartea harului dumnezeiesc; cu ajutorul căreiaomul se urcă uşor în cer, în paradisul desfătării. O, binecuvântat ceas, în care intrând

Fecioara în templul lui Dumnezeu, ne conduce spre har ul dumnezeiesc! O, plină de harurizi în care Tatăl cel mai înainte de veci primeşte în propria casă pe fiica lui, Fiul pe Maicăşi Prea Sfântul Duh pe mireasă! O, sărbătoare plină de bucurie, în care se veselescloachim şi Ana, aducând la templu o fiică, care are să ajungă vas încăpător al dumnezeirii!Sfânta Sfintelor se înfrumuseţează ca să primească pe cea mai sfântă decât sfinţii; cele cereştise bucură împreună cu cele pământeşti, iar lumea toată prăznuieşte tainic. Dar pentru căatunci când Fecioara a intrat în templul lui Dumnezeu, a auzit salutarea şi urările lui



Zaharia, se cuvine ca şi eu să o salut astăzi cu un cuvânt de laudă; şi pentru că n-am destulă putere, pentru că sunt un şcolar începător, voi alerga la ea; iar ea care are să ajungă MaicaCuvântului, va dărui cuvinte gurii mele spre a o lăuda după cuviinţă. Spun deci: "Astăzieste începutul bunei-voinţe aklui Dumnezeu şi înainte propovăduirea ' mântuirii oamenilor; întemplul lui Dumnezeu luminat Fecioara se arată şi pe Hristos tuturor mai înainte îl vesteşte;

şi noi cu mare glas să-i strigăm: "Bucură-te împlinerea iconomiei Ziditorului!" - Sculându- se Măria a plecat. - Iată cea mai curată porumbiţă care aleargă în corabia sfinţeniei, vestindu-ne că a încetat

potopul blestemului nostru strămoşesc. Iată cea mai sfântă Mireasă a prea Sfântului Duh,care merge în cămaşa de nuntă, ca să pregătească nunta. Iată împărăteasa cerurilor, care"îmbrăcată în haină aurită şi împodobită" (Psalmi XLIV, 11) merge în templul împăratului. Iatăvasul cel tainic, care este introdusă în sfânta sfintelor, ca să primească mana cea cerească.După cum se cuvine, cele mai frumoase fecioare însoţesc cu lumini pe Maica luminii;drept era s-o însoţească cu făclii ca stelele de srălucitoare pe aceea care este frumoasă casoarele, aleasă ca luna. Dar dacă Fecioara merge la nunta prea Sfântului Duh, trebuiau să fie

oare alţi nuntaşi decât fecioare purtătoare de făclii? O, închipuiţi-vă câtă bucurie a fostatunci pe părinţi, pe loachim şi pe Ana, când vedeau în acea mică fiică a lor mare sfinţenia şiîntr-un trupşor de trei ani cuprinse într -un mănunchi minunat toate darurile SfinteiTreimi! O, si câte laude de mulţumire scoteau din gurile amândurora către acelDumnezeu, care le-a dăruit un copil, pe care-1 vedeau mai dinainte că are să ajungă ocomoară sfântă a slavei lui Dumnezeu şi tron însorit al împăratului slavei! închipuiţi-vă cu câtă bucurie sufletească primea în mâini Zaharia pe dumnezeiescul copil Măria,despre care se profeţise de la Duhul Sfânt că are să fie acea scară a lui lacov pe care are să pogoare pe pământ Fiul şi Cuvântul şi să se urce la cer omul! Şi negreşit nici nu era altulscopul Fecioarei. Iar ca să înţelegeţi mai bine ascultaţi cu atenţie. Cu toate că ceea ce am

să vă povestesc va fi un mit, totuşi pentru că se potriveşte, îl povestesc, căci după cum spunfilozofii "mitul este o istorisire falsă, care înfăţişează adevărul". - Se povesteşte că în vremea veche era într -un templu foarte vestit statuia lui Hercule, pe

care oamenii din acele timpuri îl adorau ca pe zeul elocinţei. Preoţii si magii s-au nevoit cumulte rugăciuni şi rugăminţi să mute acea statuie din vechiul templu în unul nou, dar s-auostenit zadarnic deoarece nu-i asculta Dumnezeul lor. Din întâmplare s-a găsit o fecioarăfrumoasă; ea a intrat în templu, a scos din sânul ei un lanţ de aur, şi legând cu ea statuia a dus-o în celălalt templu într -un chip minunat Toţi cei de faţă văzând o minune aşa de mare, cădin pricina fecioriei ei, acea fată a căpătat atâta putere, au alergat la ea şi făcând o coroanăcu totul de aur i-au pus-o pe cap. Statuia lui Hercule este Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, celcare locuieşte în ceruri. Iar dacă Hercule este înfăţişat cu lanţuri la gură, simboluri ale

elocinţei lui, prin care leagă suflete ascultătorilor, cine nu ştie, că Cuvântul lui Dumnezeueste atât de dulce, încât trage pe orice suflet împietrit? Pentru aceea spune şi David:"Cuvintele tale-s mai dulci decât mierea în gura mea (Psalmi, CXVIII,103); ele m-au condus

şi m-au tras la muntele cel sfânt al tău" (Psalmi XLII,3). Profeţii şi patriarhii s-au nevoit cumulte rugăciuni să aducă din templul cerului în acest templu al pământului pe Fiul luiDumnezeu, ca să ne izvăbească din mâinile diavolului zicând; "Cel ce şezi pe Heruvimi arată-

te!" (Psalmi LXXIX,2); şi iarăşi: "Până când, Doamne, mă vei uita până în sfârşit?" (Psalmi



XII,1); iar în altă parte: "Vino şi ne mântuieşte!" (Psalmi LXXIX,3). Dar Dumnezeu n-aascultat din pricina păcatelor neamului omenesc: "Si nu era glas şi nu era ascultare" (IIIîmpăraţi XVIH,26). în sfârşit, "sculându- se Măria s-a dus". Vine astăzi în templu şiFecioara Măria; aici, dezlegând lanţul tăcerii şi scoţând de pe buze un "Fie!"' "Iată

roaba Domnului fie mie după cuvântul tău!" (Luca 1,38), trage din cer şi aduce pe pământ

statuia, pe Fiul lui Dumnezeu: "Şi Cuvântul trup s-a făcut si a locuit între noi" (loan 1,14).Pentru aceea văzând profeţii această minune nemaipomenită, încununează capul ei celsfânt cu o cunună împletită din stele: "Şi semn mare s-a arătat pe cer: o femeie

îmbrăcată ca soarele cu luna sub picioarele ei si pe capul ei o cunună de 12 stele"

(Apocalipsă XII,1). Pentru aceasta putem noi bine să spunem: că dacă Fiul şi Cuvântullui Dumnezeu a primit să se facă om, ca să mântuie pe om; dacă întunericul păcatelor a fostalungat şi dacă ne-a fost dat harul pentru dobândirea fericirii veşnice, apoi toate acesteasunt daruri ale copilului dumnezeiesc Măria, toate sunt urmări ale prea Curatei Fecioare.Prin urmare ce să-ţi dăm în schimbul harurilor tale, o, prea curată Fecioară? Să ne dăm penoi înşine şi propriul nostru suflet? Dar acesta de mult a ajuns trofeul milostivirii tale

nemărginite! Să-ţi împletim laude şi elogii? Da, da! Cu toate că ştim că nimic nu-ţi tulburămai mult prea sfântul tău suflet decât melodia laudelor ce ţi se aduc; totuşi ca să nu nearătăm cu totul nerecunoscători să-ţi mulţumească limba noastră cel puţin prin cuvinte.

- Bucură-te deci, prea sfânt locaş al dumnezeirii! Bucură-te icoană însufleţită a luiDumnezeu! Bucură-te, strălucite înainte mergător al soarelui slavei! Bucură-te, boare răcoroasăa luminii dumnezeieşti! Bucură-te cea mai graţioasă vestitoare a celei mai fericite zile! Tu eştiluna firmamentului spiritual, care din pricina marei şi prea minunatei străluciri a sfinţeniei eştiînchinată ca împărăteasă din toată ceata femeilor. Tu eşti grădina cea închisă (CântareaCântărilor IV,12), în care şarpele satanic n-a îndrăznit să-şi verse veninul lui ucigător! Tueşti muntele înalt al predestinării, pe care nu 1-a acoperit potopul păcatului. Tu eşti crinul

fecioriei, care deşi ai odrăslit în spinii obşteştei nefericiri, n-ai pierdut niciodată frumuseţeata auriu-argintie. Tu eşti aceea care ai fost zămislită într -un chip minunat într-un pântecesterp, ai strălucit în pântecele mamei ca mărgăritarul în scoică. Te-ai ivit ca zorile,împodobită cu florile virtuţilor cereşti. Te-ai înălţat ca soarele, încununată cu razeleharului dumnezeiesc. Ai trăit ca fenixul, unica minune a firii între cei născuţi din femei. Tueşti aceea care născută din rădăcina lui lesei, ca un lăstar împărătesc, dirîtr -un pânteceneroditor ai văzut lumina fericirii, înainte de lumina soarelui, ai fost cu sufletul locuitoareacerului înainte de a fi pe pământ cu trupul, ai fost fiica Tatălui celui mai înainte de veci înaintede a fi fiica lui loachim şi Anei, ai călcat capul balaurului otrăvitor înainte de a călca pe pământ. Tu eşti acea împărăteasă porfiroghenită, care ai ca vestitori pe arhangheli, decronicari pe evanghelişti, ca suită pe apostoli, ca slugi duhurile cele imateriale, de cununăstelele, ca porfir ă soarele şi ca aşternut picioarelor tale luna. Tu, în sfârşit, eşti acea junică detrei ani care astăzi intri în sfânta sfintelor ca să te pregăteşti ca locaş al lui Dumnezeuîmpăratul a toate. Pe tine te rugăm si noi nevrednicii robii tăi, căzând la prea curatele Tale picioare, ca să ne fi scăpare şi ajutor. Către tine limanul cel neînvăluit al milei venim dinmarea cea amară a plăcerilor lumeşti, ca să găsim odihnă sufletelor noastre. Noi într-adevăr amoţelit trăznetele dreptei mânii a Fiului Tău; stinge-le în oceanul milostivirii tale. Mărturisimnegreşit că "toţi ne-am abătut, împreună netrebnici ne-am făcut, nu este cel ce face bine,



nu este până la unul" (Psalmi LII,4), care să meargă pe calea cea dreaptă a poruncilor luiDumnezeu. Tu care eşti sfeşnicul cel de aur, condune ca un stâlp de foc în pământulfăgăduinţei, a harului. Noi suntem pământul cel uscat şi neroditor, care nu răsare altceva decâtspinii păcatului, neghina scandalurilor, dar tu care eşti cerul cel tainic, în care are să răsarăsoarele cel spiritual, plouă revărsare binefăcătoare a harurilor tale, ca să dăm roade

vrednice Dumnezeului nostru. Şi dacă multele noastre păcate ne împiedică îndrăznealanoastră către stăpânul nostru Hristos, tu care ai să-L porţi în braţe mic prunc, roagă-L săne izbăvească de gheena focului, şi să ne învrednicească de împărăţia Lui cea cerească,amin.

- Duminica a XI-a dupa Rusalii - Este cu totul adevărat din parabola de astăzi că cel care nu are dragoste de aproapele nu

găseşte milă la Dumnezeu. "Mâniindu- se stăpânul -V) lui, l-a dat muncitorilor" (Matei XVIII,34). Bine este să pătimească sluga cea nerecunoscătoare! El a cunoscut atâta îndurare de lastăpânul lui şi a arătat atâta nemilostivire către tovarăşul său. O mie de talanţi - atât demult - datora. N-avea de unde să-i dea şi pentru că cere îngăduială, bunul lui -stăpân l-a

slobozit şi i-a iertat datoria. O sută de dinari - atât de puţin -avea să primească; dator nicul luila fel nu avea de unde să-i dea; cere la fel şi el îngăduială, dar omul nemilos, a pus mâna peel, l-a sugrumat şi în .sf^jgit l-a băgat la închisoare. Ceilalţi oameni văd atâta neomenie şise întristează; aude şi stăpânul lui şi se mânie, îl cheamă si mai întâi îl mustră: "Slugă

vicleană, îi spune, nu se cuvenea să ai milă si tu de tovarăşul tău după cum am avut si

eu milă de tine?" (Matei XVIII, 33). Apoi porunceşte muncitorilor: Luaţi-1 din ochii mei şi băgaţH la închisoare până ce-şi va plăti toată datoria. "Si mâniindu- se stăpânul lui, l -a

dat muncitorilor până îi va plăti toată datoria" (Matei XVIII, 3^). Bine este să pătimească,o repet, sluga cea nerecunoscătoare. Dar acum ce nădejde mai are nefericitul să scape demunci? Nădăjduieşte oare să aibă milă din nou stăpânul lui de el? Dar stăpânul a avut odatămilă de el şi acum este foarte mâniat. Nădăjduieşte să aibă milă de el tovarăşii lui şi sămijlocească pentru el? Dar mai cu seamă tovarăşii lui sunt cei care-1 acuză, f oartescandalizaţi de împietrirea inimii lui. Nădăjduieşte să-şi plătească datoria? Dar e foarte mare, omie de talanii. Ce are să se întâmple? V-o spun acum.

- Această slugă pe care s-a mâniat atât de mult stăpânul său şi pe care o acuză tovarăşii,care pare că nu mai are nici o nădejde de libertate este un nenorocit păcătos, căzut dinharul lui, Dumnezeu, depărtat de faţa lui Dumnezeu, supus tuturor pedepselor pecare poate să i le dea mânia dumnezeiască. Prin urmare stăpânul lui, adicăDumnezeu, s-a mâniat pe el; tovarăşii lui, adică sfinţii, îl acuză, nu mijlocesc, datoria păcatelor lui este nemărginită. Toată viaţa lui nu-i ajunge s-o plătească. Ce poate săfacă? Unde poate să alerge? De unfte poate să nădăjduiască mântuirea lui? Nu ştiţi,'

creştini, care. este nădejdea deznădăjduiţilor? Care este scăparea , păcătoşilor? Care esteMama creştinilor? Măria, Prea Curata Stăpână. Da! Când un păcătos ajunge într --o stareatât de nenorocită, având pe de o parte pe Dumnezeu mâniat flhpotr iva lui, iar pe de altă parte neavând pe nici un . sfânt mijlocitor, întru ajutor, atunci totuşi nu-i va lipsi ajutorul şimijlocirea prea Sfintei Fecioare. Asta vreau să v-o spun astăzi spre mângâierea păcătoşilor şi spre slava Maicii Domnului.



- "Si mâniindu- se stăpânul lui, l -a dat muncitorilor". Aş vrea- să înţelegeţi, creştini ceînseamnă cuvintele: "Mâniindu- se stăpânul lui", adică ce înfricoşător lucru este mâniadumnezeiască, pe care o aprinde păcatul oamenilor. Lucrul acesta îl vedem din multeexmple din dumnezeiasca Scriptură, în care Dumnezeu s-a arătat într -adevăr aşa cum ziceDavid: "Dumnezeul răzbunărilor" (Psalmi XCIII, ,1). Primul a păcătuit Lucifer şi mâniindu-

se Stăpânul lui l-a aruncat ca pe un fulger din cer (Luca X, 18), a deschis adâncul foculuinestins şi al întunericului celui mai din afară si l-a închis acolo pe vecie împreună cuîngerii apostaţr? A păcătuit Adam şi mâniindu-se Stăpânul lui l-a izgonit din rai (Facere III,23) şi l-a osândit să lucreze pământul, plin de spini şi de ciulini şi să-şi ude pâinea cu sudoareafeţei lui în toată viaţa lui (Facere III, 17-19). Au greşit oamenii în timpul lui Noe şimâniindu-se Stăpânul lor, a trimis potop de ape, ploaie patruzeci de zile şi i-a înecat-(FacereVII, 17-23). Au păcătuit locuitorii celor cinci cetăţi şi mâniindu-se Stăpânul lor a plouat focdin cer şi i-a ars (Facere XIX, 28). Au păcătuit evreii şi mâniindu-se Stăpânul lor i-a datînvinşi, împilaţi şi robiţi, în mâinile duşmanilor, când a haldeilor, când a babilonenilor(când a babilonei^lor, lipsă în M, adăugat după V), când a asirienilor, şi până astăzi sunt ocara

oamenilor şi batjocura poporului! A păcătuit prietenul Lui, iubitul David, şi cu toate acesteamâniindu-se Stăpânul lui nu l-a iertat până ce mai întâi nu-i-a dat o pedeapsă foarte grea:moarte în copiii lui şi epidemie ucigătoare, care i-a nimicit aproape toată împărăţia sa (IIîmpăraţi XII, 18; XXIV, 15). Si alte'multe exemple de felul acestora vedem în acele timpurivechi. Păcătuim şi noi, creştini, şi oare nu vedem cât de mult se mânie Stăpânul nostru şi ne pedepseşte cu multe feluri de pedepse? Pe unele din aceste pedepse le vede, pentru că sunttrupeşti, de pildă: boli, morţi, desmoşteniri, războaie, robie, sărăcie, pagubă şi altenenumărate nenorociri; pe altele nu le vedem, pentru că sunt duhovniceşti, de pildă: cândDumnezeu se depărtează şi-şi ridică harul Lui dumnezeiesc atunci urmează acea întunecare aminţii, care nu mai vede lumina adevărului, acea slăbire a voinţei, care nu mai înclină spre

bine, acea neştiinţă în dogmele credinţei, acea lipsă de respect de cele sfinte, aceaîmpietrire în rău şi în cele din urmă nepocăioţa. în scurte cuvinte după cum. păcatul esteun rău desăvârşit, spun sfinţii teologi, tot aşa şi Dumnezeu care este bunătatea desăvârşitănu urăşte nimic mai mult decât păcatul şi nimic-nu pedepseşte mai mult dreptatea luiDumnezeu decât păcatul, care este. o călcare îndrăzneaţă a poruncilor Lui dumnezeieşti. Dinaceastă pricină înţelegeţi cât de mare trebuie să fie mânia (V are în loc de mânie (oayn) pornire (adnn). Cred că lectura din M, este exactă, de asta am şi adoptat-o; ca dovadă să sevadă contextul şi mai ales citatul din Iov) lui Dumnezeu împotriva unui om când segăseşte în păcat. Mânia lui Dumnezeu este atât de mare încât dreptul Iov se teme mai multde ea decât de iad chiar: "Mi-i mai de folos să mă păzeşti în iad până ce va trece mânia

ta" (Iov XIV, 13). loan Hrisostom se teme mai mult de ea decât de mii de iaduri: "Chiar

dacă vei pune zed de mii de gheene, nu vei putea rosti o gheenă asemenea celei

pricinuite de faptul ca să vezi faţa lui Dumnezeu întoarsă de la noi şi ochiul Lui cel

blând că nu suferă să nu vadă". - Dar când Dumnezeu este aşa de mâniat împotriva unui păcătos, mai este oare cineva care

să poată să mijlocească, să-1 îmblânzească prin rugăminţi şi să-1 întoarcă spre îndurare şi milă? Evreii în pustie au făcut cea mai mare nelegiuire pe care poate un om. să o facăîmpotriva lui Dumnezeu: Au căzut idolatriei, au făurit un viţel de aur şi i s-au închinat ca



lui Dumnezeu şi s-au lepădat de adevăratul Dumnezeu, care i-a slobozit din robia Egiptului.Dumnezeu se mânie la cuhne, vrea să-i nimicească, să-i distrugă, să-i piardă de pe faţa pământului. Mijloceşte şi se roagă Moisi şi zice: "Opreşte urgia şi mânia Ta şi fii milostiv

faţă de răutatea poporului Tău. Adu- ţi aminte de Avraam, Isaac si lacov, robii Tăi" (IeşireXXXII, 12). Nu, a răspuns Dumnezeu, lasă-mă; mâniindu-mă cu urgie ,asupra lor, îi voi

pierde" (Ieşire XXXII, ,10). "Lasă-mă!" Dar cine-L - opreşte pe Dumnezeu? Cine-L împiedică? Mânia Lui este aprinsă şi sabia Lui goală.

Dumnezeu este şi atotputernic şi atotstăpânitor. Cine are atâta putere şi atâta îndrăznealăsă nu-1 lase să se răzbune pe poporul acela nerecunoscător? îl opreşte, îl împiedică, nu-1 lasă acea rugăminte a lui Moisi, care-i spunea: "Opreşte -urgia şi mânia Ta şi fii

milostiv faţă de răutatea poporului Tău", Şi i-a adus aminte de acei vechi patriarhi, robii şi prietenii lui credincioşi: "Adu- ţi aminte de Avraam, Isaac şi lacov, robii Tăi". Şi într -adevărDumnezeu şi-a oprit urgia Lui, şi-a stins mânia Lui, s-a îmblânzit si .a iertat aceanelegiuire înfricoşată a evreilor: "Si s-a îmblânzit Domnul faţă de răul pe care a spus ca

s"ă-l facă poporului său" (Ieşire XXII, 14).

- Acum întreb: Ce era Moisi faţă de Dumnezeu? Un rob. Iar Avraam, Isaac şi lacov? Tot robi.Dar Prea Sfânta Fecioară ce este faţă de Dumnezeu? Mamă şi Mamă, mai iubită decât toatefăpturile. Prin urmare, dacă, după cum spune Sf. loan Damaschin, între robii luiDumnezeu şi Maioa lui Dumnezeu este o deosebire nemărginită; dacă mijlocirea robuluiMoisi opreşte mânia dumnezeiască şi nu o lasă să cadă peste evreii idolatri; atuncimijlocirea Maicii Măria va opri mai mult mânia dumnezeiască şi nu o va lăsa să cadă pestecreştinii cei păcătoşi (cei păcătoşi, lipsă în M, adăugat după V).

- Mai cu seamă Dumnezeu fiind rugat de ceilalţi sfinţi, uneori îi ascultă, alteori nu-iascultă. El este Stăpân, ceilalţi sunt rqbi. Cererea lor este un har, care stă în libera voinţă alui Dumnezeu să-1 facă sau să nu-1 facă. Nu 1-a rugat Pavel pe Dumnezeu de trei ori pentru un

har şi Dumnezeu nu 1-a ascultat? (II Corinteni XII, 8-9). Dar Dumnezeu, când este rugat dePrea Sfânta Fecioară, totdeauna o ascultă. El este Fiul ei, Ea este Mama Lui. Si nu este unhar să îndeplinească Fiul cererea Mamei, ci este o datorie firească. DumnezeiascaScriptură spune că la intrarea Virsavei, mama împăratului Solomon, în palatul împărătesc,împăratul s-a sculat de pe tronul lui, a ieşit s-o întâmpine, i s-a închinat ei şi a puş-o să stea pe alt tron împărătesc în dreapta lui: "Şi s-a sculat împăratul întru întâmpinarea ei, s-a

închinat ei, apus tron mamei împăratului si a şezut în dreapta lui" (III împăraţi H» 19).Când mama împăratului i-a spus că vrea să-1 roage , ceva, i-a răspuns cu niult respect:"Cere-mi, Mamă, orice vrei si nu-ţi voi refuza nimic" (III împăraţi II, 20). Foarte înţeleptulSolomon a cunoscut că deşi împărat, avea totuşi datoria să cinstească pe mama lui ca peo împărăteasă; că deşi împărat avea datoria să-i împlinească orice fel de cerere a mameilui: "Cere, Mamă, si nu te voi refuza". Acelaşi lucru 1-a făcut şi Dumnezeu cel prea înaltcu Mama Lui când ea s-a mutat de la pământ la ceruri şi a intrat în acel palat al slaveidumnezeieşti. Gândiţi-vă. cu câtă cinste a primitro Unul: Născut Fiul ei! Noi nu putem să oînţelegem. Altceva nu bănuim decât ceea ce,a spus mai dinainte Duhul Sfânt-prin gura lui David:"Stătut -a.împărăteasa de-a dreapta Ta" (Psalmi XLIV, 11), adică a pus-o să stea îndreapta Lui, pe tronul Dumnezeirii care împărăteşte, mai presus de toate corurile



sfinţilor şi ale fericiţilor, mai presus de toate cetele îngerilor, arhanghelilor, heruvimilor şiserafimilor. Acolo deci, pare că Dumnezeu îi spune: "Cefe- Mi, Mamă, şi nu te voi

refuza". Cu alte cuvinte "Maica Mea aleasă din toate neamurile, binecuvântată printre toatecelelalte femei, după cum ai fost plină de har pe pământ, tot aşa acum eşti slăvită, plină deslavă în rai. Tu eşti Mamă, eu sunt Fiu. Este drept ca Fiul să cinstească pe Mamă; este drept

ca Mama să împărătească cu Fiul. Şezi de-a dreapta Mea şi împărăteşte în cer şi pe pământ: Săţi se închine îngerii şi oamenii ca împărăteasă şi Mamă a Lpi Dumnezeu. Sunt Dumnezeu,sunt Fiu; ca Durrftiezeu îţi dăruiesc slava Mea; ca Fiu îţi dau inima Mea. Cere-Mi deci,

Mamă, şi nu te voi refuza. Cere-Mi orice vrei şi Eu îţi voi face voia Ta ca să cunoască lumeace fel de Fiu ai şi cu adevărat ce fel de Mamă am. Si astfel să te fericească neamurile.Cere- Mi, Mamă. Cefe sănătate acelui bolnav, ce stă pe jumătate mort în pat. Cere-Miliberarea acelui rob, care poartă de atâta vreme lanţuri; cere-Mi ajutor (cere-Mi ajutor,lipsă în M, adăugat dupăx V) acelui sărac, care a căzut în atâtea nenorociri. Cere-Mimântuirea acelui călător, care este în primejdie pe mare. Numai Numele Tău să-1 chemecel bolnav şi să se facă sănătos! Robul, să se elibereze! Săracul să scape de necazuri!

Călătorul pe mare să fie păzit! Cere- Mi, Mamă! Te roagă femeia acea stearpă să-i dăruieştiun fiu, fecioara aceea să-i păzeşti cinstea, soldatul acela să-i dai biruinţă, - corăbierul acela să-1 scoţi la liman, agricultorul acela să trimiţi rod pământului,

negustorul acela să-i aduci câştig, să li se îndeplinească cererea lor numai prin mijlocirea Ta,Maica Mea! Cere- Mi, Mamă! Vrei să fie ferită de foamete, de ciumă, de război, de totfelul de duşmani văzuţi şi nevăzuţi, oraşul acela, ţinutul acela, ţara aceea care tecinsteşte cu o deosebită cinste? Fie! Dar vrei ca acel păcătos, acel nepocăit păcătos care aîntărâtat mânia Mea, care este vrednic de moarte şi de iad, să primească o luminare a haruluidumnezeiesc, să se întoarcă la pocăinţă, să. vină la mântuire? Să se facă voinţa Mamei.Cere- Mi, Mamă, şl nu te voj refuza! Sunt Dumnezeu, dar sunt şi Fiu. Pot să fac torul, după

cum vrei pentru dragostea Mamei. Să se slăvească Maica Mea cu slava Mea. Să fie-slavaMea, spre slăvirea Maicii Mele!" - Aşa este, creştini. O repet: Gând Dumnezeu ascultă rugăminţile celorlalţi sfinţi, le face

un har, pentru că Dumnezeu este Stăpânul sfinţilor. Dar când Dumnezeu ascultă derugăminţile fecioarei Măria, îndeplineşte o datorie, pentru că este Fiu al Fecioarei. Este Olege a lui Dumnezeu ca să cinstească Fiul .pe Mamă şi odată ce Dumnezeu a *avut Mamă^este şi El ,supus aceleeaşi legi. Aşa spune Gheorghe al Njcomidiei, vorbind despre

- -Fecioara: "Ziditorul, ca Fiu, socoteşte slava Ta ca slavă a sa proprie şi făcându-si

datoria de Fiu, îndeplineşte cererile" (Gheorghe al Nicomidiei, Cuvânt la întâmpinareaDomnului).

- Acum unde eşti printre bărbaţi, păcătosule, sau printre femei, păcătoase, care depăşeştiîn păcate pe vameşi^pe desfrânate, pe tâlhari? înaintează să-ţi dau o veste preafericită! S-amaniat Dumnezeu pe tine ca şi pe sluga nemilostivă şi nerecunoscătoare din parabola deastăzi şi te-a , izgonit din harul Lui? S-au scârbit sfinţii de tine şi în loc să mijlocească pentru tine mai cu seamă te acuză? Este foarte mare datoria păcatelor tale şi nu ştii cum ai'să plăteşti dreptatea dumnezeiască? De asta te temi şt eşti deznădăjduit? Ah, nenorocitesuflete! Ai curaj! Este cine să te ajute în atâta nenorocire! Pentru Sfânta Fecioară! Las-săfie Dumnezeu plin de mânie împotriva ta! Dacă va mijloci Prea Sfânta Fecioară, Dumnezeu



se îmblânzeşte, pentru că este Fiu. Las-să nu se roage altcineva pentru tine! Dacă Ea singurăse va ruga, este ascultată, pentru că este Mamă! "Muţi poate rugăciunea Maicii pentruîmblânzirea Stăpânului!" Când Antipatru a scris lui Alexandru, atât de multe împotrivaOlimpiadei, mama lui, Alexandru i-a răspuns: Nu ştii, Antipatre, că o lacrimă a mameişterge multe pâri? Tot aşa spun şi eu fiecărui creştin: Nu ştii, creştine că o lacrimă de-a

Mamei, a acelei Mame plină de har, şterge multe păcate? Nu ştii, creştine, că o singurămijlocire, un singur cuvânt, o singură căutătură a ei are putere să prefacă în milă şimilostivire toată mânia şi înverşunarea dumnezeiască? Aleargă numai la acoperământulei, cere ajutorul ei, nădăjduieşte în apărarea ei şi fii sigur că dacă te ţii de o astfel de ancoră nu

vei pieri. N-a pierit nici un animal din cele câte au fost păzite în corabia lui Noe; şi nu piere nici unul din creştinii care aleargă la paza Sfintei Fecioare, care este corabia sfinţeniei. Pentru aceea cântă Biserica noastră: "Nimeni din ceicare leargă la Tine nu iese ruşinat, Preacurată, Sfântă Născătoare de Dumnezeu, ci cereharul şi primeşte darul spre folosulcererii".

- O, Mărie, nume cu totul fericit, dulceaţa îngerilor, bucuria celor întristaţi! O, Mărie, o,Fecioară, o, Maica Iui Dumnezeu si o, Mama creştinilor, eu sunt acea slugă netrebnicădespre care vorbeşte Evanghelia de astăzi, Fiul Tău m-a mântuit pe mine, sfinţilor li-iscârbă de mine; trebuie să plătesc dreptăţii dumnezeieşti toată datoria nenumăratelor mele păcate. Ce să fac? Unde să alerg? De unde să nădăjduiesc mântuirea mea? Te facchezăşuitoare pe Tine, alerg la Tine, nădăjduiesc în Tine, pentru că Tu-eşti nădejdea celordeznădăjduiţi, scăparea păcătoşilor, Mama creştinilor. Nădejdea mea, scăparea mea, Maica mea, primeşte pe sluga ta, păzeşte pe robul tău, milostiveşte-te de fiul tău! O singură mijlocire,un singur cuvânt, o singură căutătură să faci către Fiul Tău pentru mine şi sunt mântuit.E cu neputinţă să piară, Mariecine nădăjduieşte în Tine. Amin.

-

( Predici de Ilie Miniat) - Duminica Floriilor - C ÎND Domnul lisus, din milostivirea Sa cea nemărginită, trebuia să se ducă la Ierusalim ca să

sufere Patima răstignirii şi moartea pentru mîntuirea oamenilor, atunci Simon Jeprosul i-a

pregătit Lui ospăţ în Betania, unde Măria, sora lui Lazar, i -a uns preacuratele Lui picioare

cu mir de mult preţ şi le-a şters cu părul capului său. In Ierusalim, poporul L -a întîmpinat

cu stîl-pări de f inie şi mulţi dintre iudei aşterneau pe cale ramuri de copaci şi îşi aruncau

hainele lor pe pămîntul pe unde trecea lisus. Ucenicii Lui L -au slăvit, pruncii cei fără

răutate I-au adus laude, mulţimile de oameni L-au primit, strigînd şi zicînd: Osana, Fi u l lui D

avid î Bine este cuvîntat Cel ce vine întru numele Domnului î Dar vînzătorul Iuda pregăteşte

pentru primirea Lui sărutarea trădării; mâini ari i preoţilor fac sfat şi hotărăsc moartea lui

lisus Hristos şi a lui Lazăr. - După cele şase zile ale Patimilor, noi sărbătorim Pastile. In zilele Săptămînii Patimilor, atît

citirea Evangheliilor cit şi cîntările Bisericii ne vestesc Patimile Domnului, ca să ne

aducem aminte de zilele de atunci, şi să socotim că lisus Hristos vine şi acum, nu din

Betania, ci din locaşul Său cel ceresc, ca să intre, nu în Ierusalim, ci în fiecare din cei care

cred în EL El vine să se unească cu noi şi să rămînă în noi. Această taină a unirii oame -

nilor dej>e pămînt cu Dumnezeu, Cel care s-a întrupat, a dat-o însuşi Domnul cu puţine



ceasuri înainte de a se da spre Patimă, joi, în ceasul Cinei celei de Taină, cînd cu glasul

Său, plin de milostivire, a chemat pe toţi cei care cred în El, zicînd: Luaţi, mîncati, acesta

este Trupul Meu!" „ Be^i dintru acesta toţi, acesta este Sîngele Meu"! Amintirea acestei

zile o facem în Sfînta şi Marea Joi, cînd ne împărtăşim şi noi, precum s-au împărtăşit

atunci sfinţii apostoli, cu Trupul şi Sîngele Domnului, iar prin împărtăşirea acestei Taine,

Mîntuitorul se uneşte şi ră-mîne în noi, după cum însuşi a zis: Cel ce m an în că Trupul

Meu şi bea Sîngele Meii, rămîne în Mine şi Eu în el"'. Dar, cum ne pregătim noi pentru

primirea Domnului Hristos? Cu pregătirea cea sfîntă a celor care L-au primit pe El atunci

cu vrednicie şi bucurie sfîntă, sau cu pregătirea vînzătorului Iuda, a viclenilor arhierei, care

L-au osîndit la moarte? - Frate creştine, lisus, Mîntuitorul tău, vine. Pregăteşti şi tu ospăţ pentru El, ca Simon

leprosul? Daca vei zice că nn-L vezi si de aceea nu pregăteşti ospăţ pentru El, te înşeli,

căci orice vei face săracului de lînga tine, vei face lui lisus Hristos, după cum însuşi

spune: Amin zic vouă, întrucît aţi făcut ceva unuia dintre aceşti fraţi ai Mei mai mici, Mie

mi-aţi făcut"2. Dacă în zilele acestea vei deschide milostivirea inimii tale şi vei face ospăţ

celor săraci, şi vei hrăni pe cei flămînzi, şi vei sătura pe sărmani şi pe văduva, atuncipregăteşti şi tu, ca şi Simon leprosul, ospăţ lui lisus Hristos care vine; atunci te vei face şi

tu ca şi Simon vrednic de primirea Lui - Frate creştine, Domnul tău vine! Ungi şi tu cu mir preacuratele Lui picioare, ca Măria, sora

lui Lazăr? Să nu zici că nu poţi să faci aceasta, fiindcă nu-L vezi pe lisus, căci ca un

Dumnezeu El este pretutindenea: de-a dreapta ta stă pururea, cum zice proorocul: Văzut-

am mai înainte pe Domnul înaintea mea pururea, că de-a dreapta mea este, ca să nu mă

clatin"'. Chiar dacă nu-L vezi cu ochii tăi trupeşti, îl vezi însă cu cei sufleteşti. Măria a uns

picioarele Lui cu mir de nard curat, de mult pref. Tu spală-le cu lacrimile cele fierbinţi ale

pocăinţei păcatelor tale. Mirul Măriei a fost preţuit la trei sute de dinari; preţul mirului

lacrimilor tale este nepreţuit, pentru că lacrima pocăinţei are aceeaşi putere cu Sfîntul Botez.Cînd va vedea lisus lacrimile tale, va şterge păcatele şi-ti va da mîntnirea şi fericirea cea

veşnică. Măria a uns picioarele lui lisus şi le-a şters cu părul capului său. Tu unge-le cu

lacrimile tale, supuindu-ti gîndu-rile voii Lui sfinte. Perii capului sî nt lăstari ai trupului;

gîndurile mintii sînt roade ale inimii şi lisus inima noastră o cere. - Fraţi creştini, Domnul vine la noi. Deci, cei care în sfîntul Post a^i biruit pornirile trupului şi

aţi înfrînt puterea diavolului, avînd cu voi semnul de biruinţă asupra deşertăciunii lumii,

ieşiţi întru întâmpinarea Lui! Intîmpinati-L, purtînd în mîini stîlpările, care sînt semne ale

biruinţei asupra păcatului. Cei care, prin pocăinţă şi mărturisire v-ati curăţit de păcatele

voastre, cei care aţi postit şi v-ati smerit, cei care aţi înfrînat poftele şi aţi miluit pe cei

săraci şi lipsiţi, cei care aţi săvîrşit binele, aveţi cu voi ramurile faptelor bune. De aceea,

întinderi acum inimile voastre, precum a întins poporul hainele lui, şi împărtăşindu-vă cu

dumnezeieştile Taine, primiti-L pe lisus, nu în Templu, ca pruncii, ci în biserica sufletului şi

a trupului vostru. Primiţi pe împăratul slavei, cîntîndu-I ca şi cei de odinioară: Bine este

cuvîntat împăratul, Cel ce vine întru numele Domnului! ' - O, iubiţii mei fraţi, pe cît este de mare milostivirea Domnului lisus, pe atîta este de mare şi

dreptatea Lui. Vine într-adevăr blînd şi mîntuind, dar vine şi drept, cum a zis sfîntul



prooroc Ieremia: Iată împăratul tău vine la tine, drept şi mîntuind, blînd şi călare pe asin,

pe mînz tînăr". Pentru cei care-L primesc cu dragoste - ca şi Simpn leprosul, cu bună mireasmă de fapte bune ca şi Măria, cu proslăvire ca şi

poporul care i-a ieşit întru întîmpinare, cu curăţenie şi nevinovăţie ca şi pruncii, lisus vine

blînd şi m intuind. Pentru cei care nu-L primesc nicidecum, ca adunarea arhiereilor, sau îl

primesc cu nevrednicie, ca iubitorul de argint şi vînzătorul Iuda, El a dat, ca un drept

Judecător, o hotarîre atît de înfricoşată, că numai auzirea ei înspăimîntă şi cutremură. - Dacă împăratul ceresc, Domnul cerului, al pămîn-tului şi a toată zidirea, doreşte să vină în

sufletul tău, ca să-1 m intuiască, şi-ţi vesteşte venirea Lui prin Biserica Sa, care

propovăduieşte şi-ti spune: după şase zile să sărbătoreşti Pastile, pregăteşte-te ca să

primeşti pe împăratul slavei prin împărtăşirea cu Sfintele Taine; tu să nu fii nesimţitor la

această vestire. Căci atunci ce răspuns vei da la hotarîrea cea înfricoşată pe care a dat -o

Dumnezeul tău asupra ta ? Vine acum întru tot induratul lisus şi, vrînd să intre în casa

sufletului nostru, ne cheamă pe toţi zicînd: Luaţi, mîncati, acesta este Trupul Meu"! Beţi

dintru acesta toţi, acesta este Sîngele Meu"! Dar cei nesimţitori şi împietriţi cu inima nu-L

primesc sau îndrăznind să-L primească cu nevrednicie, El nu vine la dînşii. In ceasulmorţii, ei îl vor căuta ca să le ierte fărădeleg ile lor, dar nu-L vor mai găsi, ci vor muri în

păcatele lor, după cum însuşi Domnul spune: Eu Mă duc, şi Mă veţi căuta; şi în păcatul

vostru veţi muri"1.

- Auzind această înfricoşată hotarîre, cu toţii să ne pregătim în timpul care ne-a mai rămas

pînă la Sfintele Paşti, smerindu-ne inimile, prin pocăinţă, de păcatele noastre şi prin

izgonirea tuturor gîndurilor şi dorinţelor noastre deşarte, şi astfel, cu inimi cur aţe, să ne

apropiem de Hristos şi să-L primim cu toată vrednicia de Sfintele Paşti, prin împărtăşirea

noastră cu Trupul şi Sîngele Lui, cunoscînd din spusele Sfîntulni Apostol Pavel că

oricine, cu nevrednicie m an încă pîinea sau bea paharul Domnu lui, vinovat va fi de

Trupul şi Sîngele Domnului. Deci, sa se cerceteze omul pe sine şi numai aşa să mănîncedin această pîine şi să bea din acest: pahar, căci cel ce mănîncă şi bea cu nevrednicie

osîndă lui-şi mănîncâ şi bea, nesocotind Trupul Domnului". Amin. - ( Cazania) - Scris de Parintele Zisu in 16 Nov 2007 - Duminica a XXI-a dupa Rusalii - Ce nenorocit plugar este acesta despre care ne istoriseşte în parabolă Sfânta Evanghelie de

azi! Ce trudă zadarnică! Cât de multă sămânţă şi cât de puţin rod! Plugarul seamănă cu dragăinimă, cu mână deschisă, cu bună nădejde, dar o parte de sămânţă cade pe cale şi sau estecălcată de trecători, sau este mâncată de păsări; altă parte cade pe piatră şi se usucă, pentrucă nu are umezeală; alta cade în spini şi se înăbuşe, pentru că o acoperă spinii; cea mai

mică parte cade pe pământ bun; numai aceasta prinde rădăcină, numai aceasta răsare,numai aceasta rodeşte.

- Alegoria acestei pilde este evidentă. Plugarul este predicatorul şi propovăduitorul SfinteiEvanghelii. Sămânţa este cuvântul lui Dumnezeu; se seamănă din belşug în Sf. Biserică a luiDumnezeu, dar o parte cade ca pe cale îfl nişte creştini care nici nu o bagă în seamă; pentru asta este dispreţuită şi se împrăştie. Altă'parte cade ca pe piatră în nişte inimiîmpietrite; pentru asta nu prinde nici rădăcină şi n-are nici putere. Altă parte cade ca în



spini în unele minţi pline de grijile lumeşti; pentru asta rămâne fără de rod. Cea mai mică parte cade ca pe pământ bun în unele .suflete evlavioase; acestea îl aud cu bucurie, îl păzesccu grijă şi numai în ele dă rod îmbelşugat de mântuire. Până aici mare este paguba plugarului,mare este nenorocirea seminţei; eu plâng şi sămânţa care se pierde, plâng* şi pe plugar, care-i păgubit dar plâng incomparabil mai mult, mai cu seamă suspin din inimă şi plâng

nemângâiat, că în aceste timpuri nenorocite, nu.este nici plugar şi a lipsit cu totul sămânţa; cualte cuvinte nu se-găseşti predicator şi propovăduitor al Evangheliei şi a încetat cu totulcuvântul luiDumnezeu. Din această pricină, ţarina cea tainică a Bisericii lui Hristos s-a păfăginit detot, pentru că nu-i nici lucrată, nici semănată vreodată. Acolo unde altă dată se făcea grâu ales, mult sau puţin, rod de dreptate pentru jitniţileîmpărăţiei cerurilor, acum nu răsare decât spini, ciulini, neghină, lemne neroditoare, toatematerii şi surcele pentru focul veşnic al iadului. De aceea acum, prilejuit de parabola deastăzi vă voi arăta: întâi cât este de necesar şi cât este de folositor în Biserica lui Hristos plugarul, care seamănă, şi sămânţa care se seamănă, adică predicatorul Evangheliei şi

predicarea Evangheliei, cuvântul lui Dumnezeu, predica. Al doilea, care sunt piedicile de nu senaşte rod de mântuire sufletească. Şi cu acest prilej rog pe Duhul cel Sfânt pentru întâia oarăcând vorbesc de pe acest sfânt amvon către acest oraş păzit de Dumnezeu să facă casămânţa predicării evanghelice ţie azi, ce o voi semăna să nu cadă pe cale, nici pe piatră, niciîn mijlocul spinilor, ci toată să cadă pe pământ bun şi mănos ca să facă. însutit rod duhovnicesc. "Cine are urechi de auzit să audă" (Luca VIII,15).

- Partea I - - S-au apropiat zilele în care Domnul nostru lisus Hristos avea să lase pământul şi să se înalţe

la cer. Acolo pe Muntele Măslinilor lasă apostolilor o astfel de poruncă: "Ucenicii Mei, Eu

am plinit voinţa Tatălui care M-a trimis; acum trebuie să plec şi să vă las dar vă lasurmaşi ai puterii Mele, apostoli ai învăţăturii Mele, moştenitori ai Duhului Meu. Lucrul pecare vă poruncesc să-1 faceţi este acesta: Să întoarceţi tot neamul omenesc la credinţa Mea. Vedeţi această lume mane, de la răsărit până la apus, de la miazănoapte pană la miazăzi?Ea este tronul împărătesc al Stăpânitorului lumii acesteia, în ea domneşte necredinţa şiidolatria; în ea'sunt trei mari duşmani: apriga împietrire de inimă a iudeilor, iscoditoareaînţelepciune a elinilor, înfricoşătoarea putere a romanilor. Voi aveţi deci, de învins puterea romanilor, de înfundat înţelepciunea elinilor, de înmuiat împietrirea de inimă aiudeilor. Aveţi de schimbat în credinţă şi cunoştinţă de Dumnezeu idolatria şi necredinţa;aveţi de luptat împotriva întregii Lumi; aveţi de înlocuit împărăţia lumii cu împărăţia luiDumnezeu. "Mergând învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui, şi al Fiului

si al Sfântului

Duh" (Matei XXVIII,19). - O însărcinare foarte grea; doisprezece oameni săraci şi simpli să biruiască toată lumea.

Dar ce arme le-a dat Hristos, care i-a trimis să ducă un război atât de mare. Dumnezeutrimite pe Isus Navi să ducă război împreună cu tot poporul israilitean împotrivaIerihonului şi îi spune:"Vezi cetatea aceea mare? Vezi zidurile cele înalte? Vreau să dărâmila pămânf acele ziduri şi să intri biruitor în acea cetate. Dar nu vreau să întrebuinţez nici



un fel de armă: riici spadă, nici suliţă, nici arc, nici săgeţi, • nici vreo altă uneltă de război.Ajunge numai asta: Preoţii să ia pe umerii lor Chivotul legii să înconjoare cetatea şi să sunedin trâmbiţe, îţi făgăduiesc că la sunetul, trâmbiţelor să cadă zidurile şi cetatea să ajungă înmâinile.

- Aşa este scris şi aşa s-a întâmplat. "Preoţii au sunat din trâmbiţe si a căzut tot zidul de jur -

împrejur, iar poporul s-a suit în cetate" (Isus Navi VI, 20). Aceeaşi poruncă a dat-oHristos şi apostolilor Lui. Le-a spus:

- "Vă trimit să biruiţi toată lumea, să supuneţi toată zidirea, să trageţi pe toate neamurile laortodoxie, să faceţi pe toţi oamenii creştini, dar nu vreau să întrebuinţaţi nici un fel dearmă. Nu vreau să luaţi, nu numai spadă şi suliţă, dar nici pungă şi nici toiag (Matei X,10; Marcu VI, 8; Luca IX, 3). E destul să ridicaţi Chivotul sfinţeniei, să luaţi EvangheliaMea, să înconjuraţi toată lumea, să ajungă gurile voastre tot atâtea trâmbiţe, ca să predicaţiEvanghelia pretutindeni. "Mergând în toată lumea, predicaţi Evanghelia la toată zidirea"

(Marcu XVI, 15). Vă făgăduiesc că numai la predicarea Evangheliei să cadă toat4 lumea şitoţi oamenii să se întoarcă la credinţa Mea".

- Aşa a spus Hristos şi aşa s-a întâmplat. Prin predica Evangheliei făcută la început deApostoli, au căzut zidirile cele înalte ale Ierihonului,, adică templele' păgânilor şisinagogile iudeilor. Au căzut idolatria şi ' necredinţa. S-a zidit noua Biserică şi a strălucitnoua credinţă a creştinilor. Prin predicarea Evangheliei făcută mai târziu de urmaşiiapostolilor, de arhierei, de preoţi, trâmbiţele Sfântului Duh, s-a întărit Biserica, s-a lăţitcredinţa^! toate marginile pământului, "în tot pământul a ieşit vestirea lor si la marginile

lumii cuvintele lor" (Psalmi XVIII, 4). Prin urmare, singurul mijloc întrebuinţat de Dumnezeuci să înlăture necredinţa din toată lumeas şi ca să semene în lume cunoştinţa de Dumnezeun-a fost altul decât predicarea Evangheliei, cuvântul lui Dumnezeu,, predica. ^'Mergând în

toată lumea, predicaţi Evanghelia 'la toată zidirea". Atât e~ste de necesară şi atât este de

folositoare în Biserica lui Hristos predicarea Evangheliei. Dar are oare o putere atât deminunată? Atotputernic este Cuvântul acela enipostat, care se naşte din veşnicie, dinmintea atotvăzătoare a., veşnicului Tată şi este. pentru asta înţelepciunea şi putereaTatălui, după cum spune Pavel (I Corinteni I, 24), prin care* a făcut veacurile, a creat totul,cerul şi pământul, pe cele văzute şi pe cele nevăzute: "Cu cuvântul Domnului cerurile s-au

întărit si prin duhul gurii Lui toată puterea lor" ' (Psalmi XXXII, 6). Aşa mărturiseşteDavid. Iar loan spune: "Toate prin El s-au făcut" (loan I, 3). Atotputernic este deasemenea" şi cuvântul dumnezeiesc rostit, care este chipul învederat al Cuvântuluienipostat şi are ţoală puterea Sfântului Duh să săvârşească minuni nemaiîntâmplate.

- După cum Cuvântul enipostat a fost la crearea pe care a văzut-o firea, tot aşa acesta estela naşterea din nou, pe care o face harul. Dumnezeu a vrut să-i arate profetului lezechil puterea nemărginită a acestui cuvânt dumnezeiesc; şi i-a spus aşa: "Ieşi, profete, pe

câmp si vei vedea câmpul plin de oasele morţilor" . "Şi a fost peste mine mâna Domnului şi

Domnul m-a scos în duh si m-a aşezat în mijlocul câmpiei si ea era plină de oase

omeneşti" (lezechil XXXVII, 1). "Şi ca să cunoşti puterea cuvântului "" dumnezeiesc, predică, învaţă şi vei vedea că oasele acelea uscate se vor îmbrăca cu carne, că vor luaduh, că se vor face oameni vii. Profeţeşte oaselor acestora şi zi-le: "Oase .uscate,

ascultaţi cuvântul "Domnului!"^ (lezechil XXXVII, 4). Profetul a predicat cuvântul lui



Dumnezeu şi minune!, îndată oasele cele nesimţitoare şi moarte au căpătat simţire şi viaţăşi au înviat. "Şi am profeţit după cum mi s-a poruncit; si a intrat în ele duhul si au căpătat

viaţă si au stat pe picioarele lor, mulţime foarte multă" (lezechil XXXVII, 10). Astavrea să spună că cuvântul lui Dumnezeu este viaţă, este suflet, este înviere, pentru aceeacare îl ascultă după cum spune Hristos in Evanghelia dupa Ioan:,, Amin zic voua ca

vine ceasul, si acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu si cei care vorauzi vor învia" (loan V, 25). Fericitul Pavel adaugă şi pricina. "Căci cuvântul

lui Dumnezeu este viu si lucrător" (EvreilV, 12). - Este cineva mort sau necredincios sau păcătos? Cine poate să-1 învie? Cuvântul lui

Dumnezeu, care este viaţă. Este cineva rătăcit său în întunericul ereziei sau pe calea unei vieţistricate? Cine poate să-1 lumineze sau să-1 întoarcă pe calea mântuirii? Cuvântul luiDumnezeu, care este lumina şi adevărul. Este cineva bolnavcu sufletul? Cuvântul luiDumnezeu îl vindecă.

- „ Este cineva împietrit la inimă? Cuvântul lui Dumnezeu îl înmoaie. Este cineva păcătosnepocăit? Cuvântul lui Dumnezeu îl trage la pocăinţă. Căci "cuvântul lui Dumnezeu este

viu si lucrător". Creştinii trebuie să se hrănească în Biserică din cer după cum se hrăneauevreii în pustie. Hrana evreilor era mana, iar hrana este cuvântul lui Dumnezeu. "Cuvântullui Dumnezeu, spune Grigore Teologul, este pâine îngerească, cu care se hrănescsufletele înfometate de Dumnezeu". Ce ar fi ajuns ticăloşii de iudei dacă le-ar fi lipsitîn pustie mana? Ce-ar ajunge ticăloşii de creştini de-ar lipsi în Biserică cuvântul luiDumnezeu? Creştinii trebuie să ştie care sunt articolele de credinţă, care sunt poruncile luiDumnezeu, care sunt tainele Bisericii, care sunt păcatele de moarte, care sunt virtuţilevieţuirii creştineşti, care este datoria creştinului. Dar nu este cine să le-o spună. Cine?"Cum să audă fără predicator?" (Romani X, 14)... Mai mare foamete decât aceasta nu poate să trimită mânia^ dumnezeiască. Dumnezeu, creştini, înfricoşează pe evrei prin gura

profetului-şi le spune aceste înfricoşate cuvinte: Ascultă! "împietrit la inimă popor al luiIsrail, spune Dumnezeu, pentru păcatele şi nedreptăţile voastre vreau să vă trimit foamete; darnu foamete de pâine, ci foamete de cuvântul lui Dumnezeu, adică să flămânziţi, să doriţicuvântul lui Dumnezeu şi să nu-1 auziţi. Iată Eu vă trimit foamete, nu foamete de pâine, ci

foamete de a auzi cuvântul lui Dumnezeu (Amos VIII, 11), să nu se audă în Bisericăcuvântul lui Dumnezeu, să nu se găsească această mană cerească, această pâine aîngerilor, "cu care se hrănesc sufletele flămânzite de Dumnezeu", să piară cu totul sămânţa predicii evanghelice". Aceasta este o foame care nu aduce moartea trupurilor, cimoartea sufletelor; iar moartea sufletului înseamnă iadul. Aceasta este o pedeapsă pecare o trimite Dumnezeu pentru păcatele noastre şi semnul cel mai învederat al mânieidumnezeieşti este de a nu se predica printre ortodocşi' Evanghelia. Ce pierdere desuflete! Ce defăimare a Bisericii! Ce durere şi ce pagubă pentru lisus Hristos! Ce bucurie,şi ce câştig pentru diavol!

- Intr-adevăr diavolul nu se sileşte să facă altceva cu mai mare râvnă decât să îndepărteze dinBiserica lui Hristos predicarea Evangheliei şi să izgonească de.ori unde s-ar găsi, pe propovăduitorii şi pe predicatorii Evangheliei. Pentru ce? înţelegeţi-o! între macedoneni şiatenieni erau mari războaie şi multe vărsări de sânge în aşa fel încât între aceste douăneamuri s-a aprins o duşmănie de moarte. Filip, împăratul macedonenilor, bărbat pe cât de



viteaz în răzbcji, pe atât de viclean în cugetul său, trimite o solie către atenieni, care erausăturaţi şi de multul sânge vărsat şi de multele cheltuieli făcute cu războiul cărora le scrie aşa:

- "Bărbaţi atenieni, dacă vreţi să înceteze războiul, şi să facem pace, - vreau să faceţiaceasta: să izgoniţi din cetatea voastră pe toţi oratorii. Ei sunt cei care prin multa lorvorbire meşteşugită aţâţă la război pe popor, seamănă scandaluri, aprind războiuri şi

pricinuiesc toate relele războiului".' - Atenienii au fost înşelaţi cu asta şi îndată au votat ca toţi oratorii să fie exilaţi din Atena.

Cei mai renumiţi printre aceşti oratori erau Fochion şi Demostene. Mai cu seamăDemostene s-a înfăţişat poporului şi le-a ţinut această cuvântare:

- "Bărbaţi atenieni! Voi sunteţi gata să îndepliniţi voinţa lui Filip, iar noi suntem gata săascultăm de porunca voastră. Noi plecăm, dar pentru dragostea ce-o avem pentru patria%noastră să vă spunem mai întâi un basm. Lupul a trimis solie oilor, spunându-le că dacăvor pace să alunge de la târla lor pe câini care latră şi fac gălăgie. Oile au primit propunerea lupului şi au hotărât de comun acord să alunge câinii. Atunci unul din ceilalţicâini, cel mai bătrân, a spus: "Oi înşelate! Nu înţelegeţi pentru care pricină vrea lupul să ne

alungaţi? Scopul lui nu-i să faceţi pace, ci mai cu seamă ca să rămâneţi fără paznici, iar el săgăsească prilej, să vină noaptea să vă răpească şi să vă mănânce una câte una". Oile s-augândit bine la cuvintele câinelui şi au ţinut.pe câini la târlă. Bărbaţi atenieni! Scopul luiFilip nu-i de a face pace^qu voi, ci mai cu-seamă, să rămâneţi fără paznici, fără noi oratorii,care vorbim, care ţinem discursuri poporului, care strigăm, care deşteptăm pe conducătoriicetăţii în senat, care ridicăm pe popor la arme, care păzim cetatea de vicleniile lui Filip, sprea avea el prilej să vină când va voi să vă găsească nepregătiţi şi să pună peste voi jugulrobiei".

- Atunci atenieii s-au gândit la cuvintele lui Demostene şi au ţinut în cetate pe oratori. Aşa-i,creştini!Biserica lui Hristos este o târlă tainică. Creştinii sunt oi cuvântătoare. Arhiereii sunt

păstorii "oilor. Diavolul este lup, sau mai bine zis leu, după cum spune fericitul Petru (I PetruV, 8). El dă târcoale târlei lui Hristos şi se sileşte să mănânce oile lui Hristos."Diavolulpotrivnicffl vostru, umblă mugind ca un leu, căutând pe cine să înghită" {IPetru V, 8).Propovăduitorii şi predicatorii Evangheliei sunt câini, paznici ai sfintei târle. Ei predică,strigă, scoală pe păstori, alungă lupul şi păzesc,oile. Marele Vasile spune că iepurelenu se teme atât de tunet cât se teme diavolul de predicarea Evangheliei. Tremură cândaude predicându-se cuvântul lui Dumnezeu, fuge departe şi piere. Dar ce face acumviclenia diavolului? Se sileşte prin orice mijloc să alunge din târlă pe câini, din sfântacetate pe sfinţiţii oratori, din Biserică pe predicatori, ca să nu se mai audă deloc cuvântul luiDumnezeu. Cti ce scop? Ca să fie târla lui Hristos fără paznici şi să aibă el prilej să mănânceoile lui Hristos. Daţi-mi' o târlă fără câini! Fie cât va voi de veghetor şi de deştept ciobanul!Lupul vine în întunericul nopţii, pe 'ascuns şî atâta vreme cât simte că târla nu-i păzită, intrăîn tăria, răpeşte" şi mănâncă oile. Daţi-mi o Biserică, un oraş, o eparhie, fără predicatorişi fără propovăduitori! Fie cât va voi de sfânt şi de drept păstorul, diavolul găseştetotdeauna prilej şi neauzind cuvânt, intră, răpeşte şi mănâncă oile cele cuvântătoare. Pentruasta spune apostolul Pavel că Duhul cel Sfânt a pus în Biserica lui Hristos păstor şi învăţător (ICorinteni XII, 28). Pe arhierei i-a pus păstori ca să conducă oile cele cuvântătoare cu



toiagul dreptăţii, adică cu puterea duhovnicească. A pus învăţători ca să păzească oile celecuvântătoare de lupul cel stricător de suflete prin cuvânt şi prin predică. Din toate acesteaaţi înţeles acum cât sunt de necesar propovăduitorii si predicatorii Evangheliei în BisericaluiHristos? Pe cât sunt de necesari câinii în târla oilor, pe cât este de necesară pâinea pentru viaţa

noastră, pe atât de necesar este cuvântul lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră! "Cuvântullui Dumnezeu este pâine îngerească, prin care se hrănesc sufletele înfometate de Dumnezeu". Fiule Unule- Născut şi Cuvinte al lui Dumnezeu, Tu, care pentru bunătatea Ta nespusă,Te-ai pogorât din şanurile părinteşti, ai primit si Te-ai făcut om ca" să aduni această turmătainică a sfintei Tale Biserici; Tu, care Ti-ai vărsat tot sângele, ca să răseumperi oileTale cele cuvântătoare, uită-te din cer la turrrta Ta, cercetează oile Tale, nu îngădui vreodatăsă rămână fără paznici, fără propovăduitori, fără predicatori ai Evangheliei Tale, ca să le păzească de cursele lupului celui stricător de suflet Tu, care ai plouat mană în pustie ca săhrăneşti pe poporul lui Israil, plouă si în Biserica Ta pâinea cea Cerească a dumnezeieştei predicări ca să hrănească sufletele obştei ortodoxe. DuhuLTău cel Sfânt să lumineze mintea

noastră, să dea imbold inimii noastre, să înveţe limba noastră, ca să se audă totdeauna, sănu înceteze niciodată printre noi cuvântul lui Dumnezeu. Cerescule Semănător,seamănă acest cuvânt dumnezeiesc, necontenit în obştea ortodocşilor! Să cadă înîntregime pe pământ bun ca să facă rod mult spre slava dumnezeiescului Tău Nume şi spremântuirea sufletelor noastre. .

-

- Partea a Il-a - Fraţi creştini, - X

' -t; ? ' ' ' - Cuvânt al lui Dumnezeu nu este numai cel predicat de pe amvon de predicatori pe care sau

nu-1 auzim sau îl auzim arareori; cuvânt al lui Dumnezeu este şi Sfânta Evanghelie ca şicelelalte Scripturi dumnezeieşti şi slujbe dumezeieşti, citite şi cântate de preoţi pe care putemsă-1 auzim în toate duminicile şi sărbătorile rânduite de Biserică. Acum acest cuvântdumnezeiesc este ca sămânţa din parabola de astăzi; totuşi nu-i nici chiar ca acela, pentru cădin acele seminţe o parte cel puţin a căzut pe pământ bun, în tinip ce acesta tot, tot cade sauca pe cale sau ca pe piatră sau ca în mijlocul spinilor şi nu face deloc rod. Pricina e^iteurmătoarea: Unii dintre creştini vin în Biserică şi aud cuvântul lui Dumnezeu, alţii nu vin şinu-1 aud. Jumătate din creştinii care vin la Biserică sunt cu trupul în Biserică, iar cu minteaDumnezeu ştie pe unde colindă, nu sunt atenţi şi nici evlavioşi. Acum, când se citeşteSfânta Evanghelie, Apostolul şi celelalte cărţi, cuvântul lui Dumnezeu cade ca pe cale;trecătorii şi păsările, care sunt gândurile cele deşarte, îl împrăştie. Vin în Biserică, dar fără

zdrobire de irymă, fără umilinţă; aici cuvântul lui Dumnezeu cade ca pe piatră, într -ainimă împietrită din pricina deprinderii şi a încăpăţânării în răul obicei, nii prinderădăcină şi se usucă. Vin'în Biserică dar nu fac o rugăciune adevărată să se uşureze, să-şi urce mintea lor la Dumnezeu. Mintea lor la Dumnezeu? Dar care minte, dacă ea este plină, încărcată,! împovărată de toate grijile, preocupările şi necazurile lumii? Aici suntspinii cei mulţi şi înăbuşeala; aici în mijlocul lor cuvântul lui Dumnezeu se înăbuşă; aici nuse face nici un lucru bun. Marele"Chirii spune: în cel care are mintea tulburată şi cuprinsă



omenească prin schimburi reciproce. Şi cu toate că în viaţa aceasta trecătoare situaţia bogaţilor pare foarte deosebită de situaţia săracilor, totuşi în cealaltă, aceea veşnică, potrivit scopului dumnezeieştii pronii, situaţia amândurora este aceeaşi: "In acelaşi loc

bogatul şi săracul" (Psalmi XLVII, 2). Dumnezeu a pus pe o cale pe bogaţi şi pe alta pesăraci; pe cei bogaţi pe o cale largă şi de vază, iar pe cei săraci pe o cale strâmtă şi smerită.

Dar vrea ca amândoi, fiecare pe calea sa proprie, să ajungă la acelaşi sfârşit, adică la viaţaveşnică. Bogaţii prin buna administrare a bogăţiei lor, iar săr acii prin suportarea sărăcieilor. Aceia prin milostenie, aceştia prin răbdare, "în acelaşi loc bogatul si săracul". "Nucumva oare Dumnezeu este nedrept, spune într-un chip foarte înţelept Marele Vasile, dacă aîmpărţit într -un mod inegal bunurile vieţii printre oameni, că tu eşti bogat şi celălaltsărac? Nu, negreşit! A făcut aşa pentru ca tu să ai plata bunătăţii tale şi a administrării bune aavuţiei tale, iar celălalt să fie cinstit prin marile răsplăţi ale răbdării" (Sfântul Vasile cel Mare, Omilie la: "Striea-voi jitniţele mele!"). Uitaţi-vă în şanurile lui Avraam la săracul acelaLazăr; acolo vedeţi şi un bogat, pe însuşi Avraam şi un sărac, pe Lazăr; amândoi suntfericiţi şi amândoi se bucură de aceeaşi soartă. Iată că se mântuiesc nu numai cei săraci, ci

se mântuiesc şi cei bogaţi. Numai asta-i greutatea să întrebuinţeze cei bogaţi bogăţia dupăscopul lui Dumnezeu, adică cu bunătate, cu bună administrare, cu milostenie. Greutate mareşi pentru asta spune Dumnezeu

- A - despre bogatul de astăzi că "greu este să intre în împărăţia lui Dumnezeu cei ce au bogăţie"

(Luca XVIII, 24). - Scopul lui Dumnezeu, care ţi-a dat bogăţia, o, omule, este acesta: să ai tu ce-ţi este deajuns şi

ce-ţi este de trebuinţă, iar din ceea ce-ţi prisoseşte să dai şi săracilor. Dumnezeu ţi-a dăruitmulte bunătăţi, ca să fii bun administrator al acestor bunătăţi. Aşa zice fericitul Petru:"Fiecare după cum a primit darul ca un credincios iconom al harului felurit al lui

Dumnezeu (I Petru IV, 10). Dumnezeu ţi-a dat ţie multe, celuilalt puţine sau nimic ca săcompletezi prin prisosul tău lipsa aceluia. Aşa zice fericitul Pavel: "Prisosinţa ta să

împlinească lipsa celuilalt" (II Corinteni VIII, 14). Dumnezeu te-a făcut pe tine bogat şi peacela sărac şi orfan, ca să fii ' tu supraveghetor celui sărac şi ajutor celui orfan. Aşa spuneDuhul cel Sfânt în psalmi: "Ţie ţi s-a lăsat săracul; tu fii ajutor orfanului" (Psalmi XIX,34). Dumnezeu, spune Marele Hrisostom, nu are lucru mai cinstit şi mai de preţ decât omulsărac, şi pe acesta ţi 1-a dat în grija ta; "pe cel care-i mai de preţ pentru Dumnezeu decât cerul, pe acela ţi 1-a dat Dumnezeu să-1 îngrijeşti" (Sf. loan Hrisostom Omila XIV, la Romani).Ce vrei mai mult? însuşi Hristos numeşte pe sărac frate şi hotărăşte că faci lui Hristos ceea cefaci săracului: "întrucât aţi făcut unuia din aceşti fraţi ai Mei prea mici, Mie aţi făcut" (MateiXXV, 40). Gândeşte-te cât eşti de dator să ai grijă de el, să-1 cauţi, să-1 chiverniseşti. Pentru

asta " ferice de cel ce caută, de cel sărac si nevoiaş" (Psalmi XL, 1). - Dacă mahalaua unde locuieşti este fără apă şi uscată şi n-are apă ca să bea vecinii, şi dacă

Dumnezeu ar vrea să-ţi arate o dragoste deosebită, să facă să găseşti un izvor îmbelşugatîn curtea ta, tu ce faci ca să te arăţi recunoscător faţă de binefăcătorul tău? Bea din izvorulacela cât vrei, dar dă să bea şi vecinii tăi însetaţi. Apa aceea nu este averea şi osteneala ta,este dar şi milă de la Dumnezeu; apa este îmbelşugată, ajunge nevoilor casei tale, prisoseşte să adape vitele tale şi grădinile tale. Dar să stea apa, să clocească fără de folos în



bălţi, sau să curgă afară din curtea ta, să curgă de pomană şi să se verse în mare, în timp cevecinii tăi să ardă de sete, fără o picătură de apă, nu este asta o neomenie fără de seamă? Totaşa şi vecinii tăi, aproapele tău, concetăţenii tăi, fraţii tăi creştini sunt săraci, sunt lipsiţi decele de trebuinţă; şi dacă Dumnezeu a vrut să reverse peste tim milostivirea Lui, sătrimită bunătăţile lui Avraam în casa ta, tu ce faci u. să te arăţi vrednic şi mulţumitor faţă

de un astfel de har al lui Dumnezeu? Ia din acele bunătăţi câte vrei, dar dă şi o partesăracilor, miluieşte şi pe alţii, după cum te-a miluit pe tine Dumnezeu. Bogăţia ta este mare,ajunge

- pentru întreţinerea casei tale, după starea ta, prisoseşte ca să se îmbogăţească şi slugile tale. Darsă stea comoara ta încuiată, nefolositoare în casa de bani, sau mai cu seamă să curgă caapa, şi să se împrăştie în chip rău în daruri făcute mai-marilor zilei, în jocuri dăunătoare, încheltuieli zadarnice şi nefolositoare şi prin urmare din cele multe care-ţi prisosesc să nu aibă omică parte un sărac? La mesele tale să prisosească mâncarea încât să se sature şi câinii tăi,iar vecinii tăi să se topească de foame? în sipetele tale să putrezească îndoitele şi întreitelerânduri de haine, şi o văduvă, împovărată de orfani, să tremure de frig? Atâtea daruri,

atâţia bani să se risipească în poftele tale ruşinoase, şi un sărac să fie strâmtorat de nevoie? Nu-i asta o inimă împietrită fără seamăn? Nu, nu, nu-i acesta scopul lui Dumnezeu!Dumnezeu vrea ca din izvorul de apă să bea şi vecinii, iar din multa ta bogăţie să trăiască sisăracii. "Ţie ţi s-a lăsat săr acul; tu fii ajutor orfanului" (Psalmi IX, 34). "Bogăţia, spuneMarele Vasile, nu trebuie să servească numai la desfătarea ta proprie, ci şi la întreţinereaaltora".

- îndată ce se naşte un copil, Dumnezeu face de izvorăşte în chip minunat lapte în şanurilemamei. Cu ce scop? Ca să-l'dea copilul acelui de curând născut, care n-are hrană din altă parte. Dar dacă mama ar ţine laptele şi nu i 1-ar da, ştiţi ce rău poate să facă? Copilul celde curând, născut moare, iar cauza este acea mamă împietrită, care nu i-a dat să sugă. Bogăţia

este laptele săracilor; Dumnezeu ţi-a dat bogăţie, o, omule, ca să hrăneşti şi să întreţi pesăraci, ca un tată şi un supraveghetor al săracilor. "Ţie ţi s-a lăsat săracul; tu fii ajutor

orfanului!" Dacă o ţi din pricina iubirii de argint, iată răul pe care-1 faci: săracul acelamoare de foame sau de frig, pentru că nu are nici hrană, nici îmbrăcăminte; cutare fatăsăracă cade în desfrâu, pentru că n-are zestre să se mărite; cutare orfan este silit să fure, pentru că nu are cu ce să plătească datoria şi tu nu i-ai dat ajutorul necesar. Şi ca să continuicomparaţia, cu cât mama alăptează mai mult copilul, cu atât laptele se înmulţeşte; dacănu alăptează, seacă izvorul laptelui şi se pierde. "Aşa este natura bogăţiei, zice MareleVasile, bogăţia care stă pe loc este nefolositoare; dar cea care se mişcă şi trece şi la alţiiajunge de obştesc folos şi este roditoare" (Sf. Vasile cel Mare, Omilia la: "Strica-voi jitniţelemele!"). Cu cât dai cu atât prisoseşte ceea ce dai. Tu dai una şi pe de altă parte Dumnezeuîţi întoarce însutit, şi acesta este minunatul fruct al milosteniei. Văduva aceea din SareptaSidonului, care nu avea altceva decât o mână de făină şi puţin untdelemn, atât numai cât

- să trăiască o zi, într -un timp când stăpânea mare foamete peste toate ţinuturile din jur, pentru că a hrănit pe profetul Ilie, ce bine a primit din pricina milosteniei ce a făcut? Făinaşi untdelemnul acela pe care 1-a dat nu i-a lipsit niciodată; puţinul acela s-a înmulţit şi a ajunsnesfârşit. "Făina



- • din vadră n-a scăzut si untdelemnul din ulcior nu -s-a împuţinat" (III împăraţi XVII,16). Amar de tine dacă o vei ţine! Se pierde şi se risipeşte, potrivit dreptei îngăduinţe a luiDumnezeu. Altă văduvă, în timpul lui Elisei atâta vreme cât turna untdelemnul în vase,untdelemnul se înmulţea; dar când n-a mai avut vas în care să toarne untdelemnul, s-a oprit(IV împăraţi IV, 1-7): "Si s-a oprit untdelemnul" (IV împăraţi IV, 6). Asta înseamnă că

atâta vreme cât untdelemnul se împarte în mâinile săracilor se înmulţeşte; dar dacă nu seîmparte, piere. "Bogăţia care stă pe loc este nefolositoare; dar cea care se mişcă şi trece şila alţii ajunge de obştesc folos şi este roditoare".

- Şi nu este o scuză să spui că tu vrei să-ţi păstrezi averea pentru întreţinerea casei tale, pentru că Dumnezeu nu ţi-a dat-o numai pentru aceasta. Din pricina invidiei stăpânitorilorBabilonului Daniil a fost aruncat în groapa cu lei. Trecuseră şase zile decât nu mâncase, darDumnezeu, care avea grijă de el, a trimis un înger în ludeea la Avacum, care se ducea laţarina lui cu un coş cu pâine ca să ducă mâncare secerătorilor lui. Stai, Avacum, zice îngerul,Dumnezeu îţi porunceşte să duci această mâncare în groapa din Babilon, unde este aruncatDaniil. Zicând aceste cuvinte, 1-a apucat de păr, 1-a dus în Babilon, 1-a lăsat deasupra

gropii, unde el a strigat: "Daniil, robul lui Dumnezeu, ia această mâncare ce ţi-a trimis-o Dumnezeu" (Istoria omorârii balaurului şi a sfărâmării lui Nil, 39-46).

- , Aici Avacum n-avea o scuză dreaptă să spună către înger: "Si eu am secerători careaşteaptă mâncare şi-mi porunceşti s-o duc lui Daniil? Asta-i hrană pentru oamenii care-mimuncesc şi s-o mănânce un străin? Ce să mănânce cei ce lucrează în ţarinile mele?" N -a spusaşa. Dumnezeu i-a poruncit să se ducă să hrănească un închis, un flămând şi a făcut -o fără săse scuze. Ah, şi câţi închişi, câţi flămânzi nu sunt ca Daniil! Ah, câţi nu sunt care abia au pâinea cea de toate zilele! Câţi nu sunt care-s strâmtarăţi de datorii! Câţi nu sunt care tremurăcă n-au cu ce se îmbrăca. Dumnezeu îţi porunceşte ţie, care ai să le porţi de grijă, să-iîntreti. "Ţie ţi s-a lăsat săracul; tu fii ajutor orfanului!" Mai este oare scuză?

Atotputernicul Dumnezeu putea să facă să nu cadă Daniil în necazul acela; putea în - strâmtoarea în care se găsea Daniil să-1 hrănească cu mâncare cerească, fără mâncărurile luiAvacum, dar prea înalta purtare de grijă a lui Dumnezeu vrea ca un om să fie strâmtorat, iaraltul să-1 ajute; să fie strâmtorat săracul, ca să-1 ajuţi tu cel bogat. Cu ce scop? Pentrumultul bine şi al unuia -şi al altuia. Ca să aibă cel sărac cununa răbdării, iar - tu bogatulrăsplata milosteniei. "Ca tu să ai plata bunătăţii tale şi a administrării bune a avuţiei tale, iarcelălalt să fie cinstit prin marile răsplăţi ale răbdării". Prin urmare eşti dator să dai. Şi casă ştii să dai, ţine acest îndreptar pe care vin să ţi-1 spun întâi, dă acolo unde trebuie; aldoilea, dă cât trebuie; al treilea, dă cum trebuie; şi al patrulea, dă când trebuie. Cu altecuvinte gândeşte-te şi la persoană, şi la măsură, şi la mod şi la timp.

- întâi, dă acolo unde trebuie. - I. Un filosof, Gratis Tebanul, voind să se consacre cu totul filosofici, ca să nu mai aibă nici o

grijă, a aruncat toate avuţiile Im în mare. Ce nebun înţelept! Nu era mai bine să le împartărudelor sau prietenilor?

- Mai nebun a fost Xerxe împăratul perşilor. Acestuia îi era drag un flatan, uda rădăcina luicu apă mirositoare, împodobea ramurile lui cu mărgăritare şi pietre preţioase; nu era mai

bine să facă astfel de faceri de bine soldaţilor lui sau sfetnicilor lui sau altor persoanevrednice ale curţii lui?



- Aceeaşi nebunie este să-ţi dăruieşti avutul tău unui mare boier, care n-are nevoie; îl arunciîn mare. Iarăşi să faci bine unui nerecunoscător şi netrebnic, este acelaşi lucru cu a face bineunui lemn nesimţitor; dai acolo unde nu trebuie.

- De două ori şi-au dat evreii comorile lor. Odată când au adus podoabele de aur ale femeilor lor şile-au topit în foc, ca să ajungă acel viţel de aur pe care 1-a făcut Aaron (Ieşire XXII, 2-5). Şi

aici evreii au dat acolo unde nu trebuia, pentru că dându-le să facă un idol le-au afierositdiavolului. Altă dată când au adus toate obiectele de aur, de argint şi de aramă, ca să facă

jertfelnicul şi toate hainele scumpe şi frumoase câte le aveau, pentru veşmintele preoţilor (Ieşire XXXVII). Aici evreii au dat unde trebuia, pentru că dându-le spre slujbăsfântă, le-au afierosit lui Dumnezeu.

- Acum când tu le vei da, le vei dărui, le vei cheltui, le vei împrăştia pentru dorinţele tale,care sunt idolii poftelor tale, la mese, la petreceri şi mai cu seamă ca să saturi iubirea tanesăturată de argint, ca să mulţumeşti serviciile amantei sau ale unei desfrânate, le daiacolo unde nu trebuie,

- pentru că le dăruieşti diavolului; dar dacă le vei da pentru altar, adică să se zidească o

Biserică, să se repare o mănăstire, pentru vase bisericeşti, pentru veşminte preoţeşti;când le vei da ca să întreţi o familie săracă, ca să măriţi o fată săracă, ca să răscumperi unsclav, ca să hrăneşti un orfan, le dai acolo unde trebuie, pentru, că le dăruieşti adevăratuluiDumnezeu. Al doilea, dă cât trebuie.

- II. Odată un filosof cinic a cerut de la împăratul Antigon, un talant, împăratul i-a răspuns căun talant este prea mult pentru un filosof; altădată i-a cerut doi dinari; şi iarăşi i-a răspunsca este foarte puţin pentru un împărat; şi aşa nu i-a dat nimic.

- Dimpotrivă Alexandru a dăruit o cetate unui ostaş sărac care i-a cerut o mică milostenie. Arămas uimit acel sărac de un dar aşa de mare şi a spus:

- - Este mult pentru un ostaş. - - Da, i-a răspuns mărinimosul împărat, dar aceasta nu e mult pentru un Alexandru.

- Ţin de rău pe Antigon că nu i-a dat filosofului măcar doi dinari; dar nu laud pe Alexandru, pentru că a dăruit prea mult unui ostaş. Cât trebuie dat? După analogia persoanei şi atrebuinţei. Aşa e drept. Doi dinari pe care-i dăm unui cerşător îi ajung ca să cumpere pâinea pentru ziua aceea, dar nu ajung pentru întreţinerea unui boier scăpătat, sau pentru zestreaunei fete sărace. Pământul, când însetează, nu-i ajunge câteva picături de apă, este nevoie deo ploaie mare şi iute; pe cât de mare este nevoia, pe atât de mare trebuie să fie şi ajutorul; şiiarăşi cât de mare este putinţa de a da pe atât de mare trebuie să fie şi milostenia. Bogatul sădea mult, săracul puţin; şi ştiţi că amândoi au aceeaşi răsplată, pentru că Dumnez'eu se uită nula dat, ci la intenţie. Doi bănuţi a aruncat femeia aceea săracă în vistieria templului,acolo unde alţi bogaţi aruncau aur şi argint; dar Hristos a lăudat mai mult darul văduvei,

pentru că a spus: "Toţi au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ceavea, toată întreţinerea ei" (Marcu XII, 41-44). Putem să descuiem o uşă cu o cheie de aur, putem şi cu o cheie de fier, şi încă cu una de lemn. La fel este şi cu galbenul lui bogatul şi cudinarul lui săracul; amândoi deopotrivă pot să descuie poarta Raiului.

- Al treilea, dă cum trebuie. - III. Mai întâi cu faţă veselă şi cu inimă bună, nu întristat si de silă, "nu cu mâhnire şi de

silă, căci pe dătătorul de bună voie îl iubeşte



- Dumnezeu" (II Corinteni IX, 7). Care-ţi este răsplata să dăruieşti şi să înjuri? Să miluieştişi să ocărăşti? Ah, creştine, dacă ai ştii cine este acela care-ţi cere puţină pâine şi puţin ajutor!"Dacă al fi ştiut cine este cel ce- ţi zice ţie: "Dă-mi să beau!" (loan IV, 10). Acesta-IDumnezeu în persoana omului sărac. Aşa zice dumnezeiescul Hrisostom: "Cât este demare vrednicia sărăciei! Este masca lui Dumnezeu! Dumnezeu se ascunde în sărac.

Săracul întinde mâna, dar Dumnezeu primeşte" (Sf. loan Hrisostom, Cuvânt despremilostenie). "Cine miluieşte pe sărac împrumută pe Dumnezeu" (Proverbe XIX, 17).Gândeşte-te cu câtă bucurie trebuie să se facă milostenie!

- în al doilea loc, cu mâna deschisă, adică din belşug. După cum cel care seamănă nu aruncă bob cu bob sămânţa în pământ, ci o împrăştie, tot aşa trebuie să facă şi cel care dă cumtrebuie; despre el spune David: "A împrăştiat, a dat săracilor, pentru asta dreptatea lui

rămâne în veac" (Psalmi CXI, 8). După cum semeni aşa şi seceri; dacă semeni mult, secerimult; dacă semeni puţin, seceri puţin. "Cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va si

secera; iar cel ce seamănă din belşug, din belşug va şi secera" (II Corinteni IX, 6). "Când

faci milostenie, spune.Hristos, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta" (Matei VI, 3).

Pare că, prin aceste cuvinte vrea să spună: Milostenia trebuie să se facă pe ascuns în aşafel încât nici o mână să nu ştie ce face cealaltă. Bine, dar aceste cuvinte mai au şi alt sens şivor să spună: când dă o mână, cealaltă nu trebuie să ştie nimic, ca să dea şi ea, să dea douăadică din belşug.

- IV. în sfârşit, al patrulea, dă când trebuie. - Acesta-i lucrul cel mai necesar. Adică acum cât eşti în viaţă şi să nu aştepţi ceasul morţii.

Atunci eşti milostiv de nevoie; atunci le laşi pe toate pentru că nu poţi să le târăşti înmormântul tău; acum cât eşti viu, fă binele, ca să fie binele făcut cu bună voie şi să ai platădesăvârşită. "Bună este milostenia, spune dumnezeiescul Hrisostom, şi în ceasul morţii, darmai bună este în timpul vieţii" (Sf. loan Hrisostom, Omilia IX, la Romani). Ce răsplată de la

Dumnezeu, ce laudă de la oameni, ce bucurie în conştiinţa ta, ce veselie pe inima ta, ca săvezi pe când eşti viu pe cutare orfan că a ajuns ceva prin milostenia ta, pe cutare fată că s-amăritat prin milostenia ta, pe cutare nenorocit că prin milostenia ta şi-a dus zilele! Dar,atunci te gândeşti să-ţi faci testamentul când sufletul trage să moan când înainte de ceaulmorţii vin să-ţi închidă ochii ca să-ţi răpească viaţa a? Şi dacă-1

- faci, te gândeşti cum are să-ţi îndeplinească hotărârile tale moştenitorii tăi? Rătăcitule! Tu, pe când trăiai nu le încredinţai averea ta şi când mori le încredinţezi sufletul tău? Bogaţi,care aţi murit, dacă este cu putinţă, sculaţi-vă din mormintele voastre ca să vă pun oîntrebare: Voi, ca să îmbogăţiţi pe moştenitorii voştri aţi intrat în iad. Dar dacă Dumnezeuv-ar dărui un singur ceas de viaţă, ce aţi face? Voi negreşit, chiar în ziua aceea, cu propriilevoastre mâini, aţi da sărindare (sărindare lipsă în M, adăugat după V) şi celelalte milostenii,ce sunt încă neplătite şi le-aţi da îndoite şi întreite ca să îmblânziţi dreptateadumnezeiască. Acum tu întrebi^ "învăţătorule bun, ce să fac să moştenesc viaţa veşnică?"

îţi spun: Dă! Dă unde trebuie, dă cât trebuie, dă cum trebuie, dă când trebuie şi vei aveacomoară în ceruri, viaţa veşnică, împărăţia cerească. Vrei mai mult?

- Partea a Il-a - "î nvăţătorule bun, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?" Ce fel de om credeţi că este

acesta care întreabă aşa pe Hristos? Nu-i un legiuitor viclean sau un fariseu ipocrit care vine



sau să ispitească pe Hristos sau să-1 prindă în cuvinte. Nu! Este un tânăr cu firea şi cuintenţia bună. Se teme de Dumnezeu, împlineşte legea, nu face adulter, nu fură, nu dămărturie mincinoasă, cinsteşte pe tatăl şi pe mama lui! "Pe toate acestea le-am păzit din

tinereţea mea!" (Luca XVIII, 21). Şi pentru aceasta mai cu seamă Hristos 1-a iubit când1-a văzut, spune Sf. Evanghelist Marcu: "lisus uitându-se la el l-a iubit" (Marcu X, 21). Dar ca

să fie desăvârşit, drept şi sfânt, îi lipseşte un singur lucru: "încă una îţi lipseşte" (LucaXVIII, 22), să nu fie iubitor de argint. El avea numai acest păcat, iar când Hristos i-a atinsaceastă rană şi i-a zis: "Dacă vrei să fii desăvârşit, vinde toate câte ai şi dă-le săracilor"

(Luca XVIII, 22), n-a primit, s-a întristat, s-a întors, s-a dus şi a plecat întristat. Pentru ce?"Pentru că era foarte bogat" (Luca XVIII, 23). Dar oare nu este acesta omul acela bun şicinstit care n-a dorit femeia nimănui, care n-a luat lucrul s-au cinstea nimănui, care a păzitcu cea mai mare grijă legea, care este după lege un sfânt! Da! Dar acest sfânt este un iubitorde argint. Vedeţi, când este vorba de bani nu este altfel. Ah, blestemată iubire de arginţi, careatât de mult stăpâneşti sufletele oamenilor! Cu alte cuvinte: Cu adevărat acel bun rob al luiDumnezeu avea multe şi mari virtuţi. El să fure? El să dea mărturie mincinoasă? Ferit-a

sfântul! - "Pe toate acestea, poate să spună, le-am păzit din tinereţea mea". Este cast, se roagă, posteşte, este cu adevărat în lume, dar s-a lepădat de lume, el, închis într-o chilie sau în afarăîntr-o pustie, s-a îndepărtat cu totul şi de discuţiile cu oamenii şi de tulburările din piaţă, şide deşertăciunile şi de răsfăţurile veacului; el stă îndeletnicindu-se cu faptele virtuţii,rugându-se singur singurului Dumnezeu. La chip, la înfăţişare, în hainele cele de păr, în toatăviaţa şi traiul lui, un sihastru! Dar vai! Acest sihastru este un iubitor de argint; postnic,dar iubitor de argint; făcător de minuni, dar iubitor de argint, "încă una- ţi mai lipseşte!"

Are toate faptele cele bune, îi lipseşte un lucru numai ca să-1 declarăm sfânt desăvârşit:că iubeşte sărmanul banii. Face ori şi ce vrei! Vrei să postească? Nu mănâncă carne toată

viaţa lui. Vrei să se roage? O face toată noaptea! Vrei să ducă o viaţă aspră? Este bucuros sămeargă cu picioarele goale şi încărcat cu fier. Pe toate le face cu bucurie. Dar să nu te atingide pungă, că-1 pierzi. Pe toate celelalte le face cu bucurie, numai aceasta îl întristează, îlamărăşte, îl face să plece îndurerat. Atât este de adevărat că un om poate să ajungă prinmulte virtuţi să fie un sfânt, dar acest sfânt poate să fie iubitor de argint. Atât este deadevărat că iubirea de argint ţine şi stăpâneşte chiar sufletele acelora cărora noi ne închinămca la nişte sfinţi. Dar întreb: Un astfel de sfânt iubitor de argint poate să fie ucenic şi apostolal lui Hristos? Nu! S-o mărturisească omul iubitor de arginţi din Evanghelia de astăzi!Când Hristos i-a spus: "Vinde toate câte ai si dă-le săracilor", cu alte cuvinte: "Lasă cutotul iubirea ta de argint şi îmbrăţişează iubirea de sărăcie şi vino si urmează-mi Mie" (LucaXVIII, 22), "Vino să-mi fi ucenic şi apostol", el a plecat întristat (Luca XVIII, 23). Poate să păzească cu multă grijă legea, poate să se laude: "Pe toate acestea le-am păzit din tinereţea

mea", dacă este iubitor de argint nu are tovărăşie şi împărtăşire cu Hristos. Iarăşi întreb:Un astfel de sfânt iubitor de argint, cu toate virtuţile sale, poate să

- * - se mântuie? Greu, O spune Hristos: "Cu greu vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu cei ce

au avuţii" (Luca XVIII, 24). Dumnezeiescul Hrisostom spune şi pricina: "Nu poţi să iubeştiîn acelaşi timp şi argintii şi sufletul" (Sf. loan Hrisostom, Omilia XXIV la I Corinteni).



Drumul care duce la rai, spune Hristos, este strâmt şi plin de scârbe (Matei^VII, 13-14); iarcel care vrea să meargă pe el trebuie să fie sprinten şi gol.

- Dumnezeu a vrut să urce la cer de viu pe profetul Ilie. "Iată car de foc si cai de foc" (IVîmpăraţi II, 11), care 1-a răpit Pe c id se înălţa a

- aruncat cojocul pe pământ şi 1-a luat ucenicul său Elisei: "Şi a luat Elisei cojocul care căzuse

de sus de la Ilie" (IV împăraţi II, 13). Dar pentru care motiv profetul şi-a aruncat hainele luicând s-a urcat la cer? Pentru că cu haine, adică cu bogăţii şi cu averi, este greu, creştini, săne urcăm la cer. "Cu greu vor intra în împărăţia lui Dumnezeu cei care au avuţii". Avuţiilesunt poveri care ne trag în jos. Profetul Ilie când s-a urcat la cer şi-a lăsat hainele lui. Cu altecuvinte: dacă cu propriile noastre haine nu ne urcăm la cer, cu cât mai puţin cu cele străine.Dar care este acela care să nu iubească şi lucrurile lui şi pe cele străine? Prin urmare"Cine poate să se mântuie?" Asta o face numai nemărginita milostivire a lui Dumnezeu."Cele ce nu sunt cu putinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu" (Luca XVIII, 27).

- Predica zilei- - Cuvânt de laudă Ia Născătoare de Dumnezeu în zilele de post ale lunii August - Rugăciunea şi postul sunt două arme nebiruite, care au fost date din cer Bisericii, ca să lupte

împotriva tuturor vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi. Trei sunt acei înfricoşători duşmani carefac împotriva noastră un război neîntrerupt: lumea, diavolul şi trupul. Lumea ne ducerăzboi prin deşertăciunea şi mândria vieţii; diavolul prin amintiri ascunse şi pringânduri viclene; trupul prin desfătare, prin plăcere prin pofte şi dorinţe ruşinoase. Da toţitrei la un loc, ca şi cum ar fi înţeleşi, ne poartă război cu toată oştirea şi cu toată panopliaispitelor, dar noi, pri post si rugăciune ne împotrivim în chipul cel mai fericit duşmanilornoştri şi îi biruim. Trupul îl omoram, pe diavol îl punem pe fugă, iar lumea o călcăm în picioare; şi într-aripaţi, ca prin două aripi pe de o parte cu rugăciunea, iar pe de altă partecu postul, cu totul înălţaţi duhovniceşti şi cereşti, trecem peste laţuri şi scăpăm de curseleispitelor. Pentru aceea zice dumnezeiescul Hrisostom despre rugăciune: "Acolo unde esterugăciune şi mulţumire acolo vine şi harul Sfântului Duh; demonii fug şi toată puterea potrivnică piere". Iar Sfântul Vasile cel Mare spune că prin post şi prin înfrânare, "se biruie puterea duşmanilor nevăzuţi", după cum şi cu privire la lunaticul din evangheliade azi Q adevereşte Hristos: "Acest neam de draci nu iese decât prin rugăciune şi post".

Biserica noastră, care face totul prin conducerea Sfântului Duh a rânduit timpul acestor patrusprezece zile pentru ca să facem noi creştinii rugăciune şi post adică paraclise siînfrânare, în cinstea Prea Slăvitei Pururea Fecioarei Măria, Mama prea Sfântă a Dumnezeuluinostru, într-adevăr lupta este scurtă, dar victoria foarte strălucitoare, iar câştigul victoriei

cu totul îmbelşugat Această suverană dumnezeiască Maică împărăteasa cerului şi a pământului sade în dreapta tronului dumnezeirii în trei sori ca arbitru şi văzând aici joslupta, ţine cununile ca să încununeze pe luptători. Ferice de noi dacă vom lupta cum trebuie!Cel care în aceste sfinte zile prin rugăciune şi post, va birui cu bărbăţie grijile lumeşti,uneltirile diavoleşti, gândurile trupeşti, acela să aibă negreşit îndrăzneală şi va lua de laMaica Domnului premiul cuvenit. Eu o adeveresc, din partea acestei Fecioare, prea sfinte şi



vin pentru aceasta să dovedesc astăzi cât de mare har şi ajutor primeşte de la Prea curataStăpână, cel care are evlavie către ea şi o cinsteşte prin rugăciune şi prin post.

- Prea Sfânta Fecioară este şi se numeşte Mamă în două chipuri, întâi: Mamă a lui Dumnezeuşi apoi Mamă a tuturor creştinilor. Lui Dumnezeu îi este mamă prin fire iar creştinilor le esteMamă prin poziţie. Este Mamă firească a lui Dumnezeu, este cu adevărat născătoare de

Dumnezeu, căci cu adevărat a născut pe Fiul lui Dumnezeu din nestricăciosul ei pântece,din care Cuvântul dumnezeiesc a luat trup şi a unit într -o ipostasă neîmpărţită firea luidumnezeiască cu firea omenească, mai presus de fire, cuvânt si înţelegere. Este mamă prin poziţie a tuturor creştinilor, pentru că dacă noi din pricina harului înfierii suntem fraţi prin poziţie ai lui lisus Hristos, pe care L-a născut Fecioara, iar acest lisus Hristos, după cum zicePavel, este printre noi ca un prim născut între mulţi fraţi (Romani VIII,29), urmează ca noi săfim fii prin poziţie a Maicii lui Dumnezeu. Acum, ca mamă a lui Dumnezeu, din pricinavredniciei de mamă, ea trebuie să aibă de la Dumnezeu atât de mare har, pe cât trebuie să aibăo mamă de la Fiul ei. Şi iarăşi, ca Mamă a creştinilor, din pricina dragostei de Mamă, trebuiesă dea atâta har creştinilor, cât trebuie să dea o mamă copiilor ei. Dar harul, pe care are

Prea Sfânta Fecioară de la Dumnezeu, trebuie să se măsoare cu vrednicia de Mamă a luiDumnezeu şi această vrednicie este nemărginită deci şi harul pe care-1 primeşte estenemărginit; de asemenea şi harul pe care îl dă creştinilor trebuie să se măsoare cudragostea de mamă faţă de copii, iar această dragoste este nemărginită; deci şi harul pe careîl dă este nemărginit. Acum, măsurând iarăşi harul nemărginit, pe care-1 primeşte de laDumnezeu, ca Maică a lui Dumnezeu şi harul nemărginit pe care îl dă creştinilor, caMamă a creştinilor, Fecioara este un ocean de haruri, într-adevăr este un ocean mare înîntindere, în care primeşte ca Maică a lui Dumnezeu, pe toate fluviile nesecate ale harurilordumnezeieşti ale duhului; mare în inundaţie, fri care ca maică a creştinilor, le dă belşugulaceloraş dumnezeieşti daruri; şi astfel din pricina darurilor pe care le primeşte, ca Maică a lui

Dumnezeu, este un ocean nesfârşit; iar din pricina darurilor pe care le dă ca maică acreştinilor, este un ocean nesecat. La acest lucru vreau să vă gândiţi acum, ascultătorievlavioşi, ai Fecioarei, printre celelalte însuşiri ale ei, că ea este şi Maică a lui Dumnezeu şiMaică a creştinilor; şi ca Maică a lui Dumnezeu are pe lângă Dumnezeu, Fiul ei mai multăîndrăzneală decât toţi sfinţii şi îngerii; iar ca mamă a creştinilor ne dăruieşte nouăcopiilor ei mai mari binefaceri decât toţi sfinţii şi îngerii.

- Coriolan, şef foarte nobil şi general foarte viteaz, a fost izgonit pe nedrept din vecheaRomă; mâniat de asta ridică oştire şi porneşte război împotriva patriei lui nerecunoscătoare;luptă învinge şi biruitor se apropie de Roma; o înconjoară, o asediază şi o strâmtorează. Seridică primul pe zidul cetăţii ţinând spada în mână, împrăştiind ameninţare şi frică: ameninţăcetatea s-o dărâre din temelii pe cetăţeni să-i treacă prin gura săbiei şi cu sângele lor săstingă dreapta lui mânie şi să şteargă insulta nedreaptă ce i-au făcut. Atunci romanii,cunoscându-şi greşeala lor, se căiesc de ce au făcut, sunt cuprinşi de frică şi ruşine, seadună înfricoşaţi în sfat şi nu găsesc altă tămăduire în faţa primejdiei ce-i ameninţadecât să cadă la picioarele bărbatului, să-i ceară iertare şi cu aceasta să îmblânzeascămânia lui. Merg deci înainte oamenii cei mai distinşi ai senatului, vin în urmă conducătorii,iar în urmă poporul, cete de femei şi de copii toţi cu lacrimi în ochi, cu multă tristeţe pefaţă; se suie pe zid se înfăţişează înaintea lui Coriolan, cad, se închină, se roagă, plâng şi



toţi deodată cu o voce jalnică cer îndurare pentru viaţa lor primejduită şi pentru patrie. Daracela stă neîndurat, nu este mişcat de rugăminţi, nu se înmoaie de lacrimile tuturor cetăţenilor;mai vârtos se mânie vrea să dea semnul războiului, să îndemne pe soldaţi să pornească, săucidă să nimicească. Dar când vede în mulţimea de oameni faţa îndurerată a unei femei foartevenerabile - şi era Veturia mama lui - care plânge, î-1 roagă, şi-i aduce aminte de laptele ce

1-a supt, de pântecele ce 1-a purtat, de dragostea de mamă, atunci la vederea aceleeaîşi îmblânzeşte privirea, stinge mânia, lasă de-i cade spada, stăpâneşte furia oştirii, i-emilă de cetăţeni, nu mai intră ca duşmai ci ca prieteni în cetate, pe care o izbăveşte de cea maigrea primejdie.Atâta poate şi mai mult încă decât o nenumărată mulţime de popornumai înfăţişarea maniei alături de fiu. Ce este mai puternic lângă un fiu decât lacrimile şirugăminţile unei mame? Dar să ne întoarcem la subiect.

- Nu este adevărat, creştini, că noi păcătuim în fiecare zi, în fiecare ceas în fiecare clipă? S-ospună conştiinţa fiecăruia! Vai de noi! Şi cu câte feluri de păcate trece pângărita noastră viaţă!Ea nu-i altceva decât un şir neîntrerupt de fărădelegi foarte mari. Câte necurăţiri în cugetelenoastre? Câte vorbe de ruşine în limba noastră? Câte viclenii în faptele noastre vede Fiul

lui Dumnezeu? Vede şi rabdă, pentru că este îndelung răbdător. Dar când noi, printr -onerecunoştinţa neomenoasă, nepocăiţi, neîndreptaţi, întăriţi în rău, mâniem la culmedumnezeiasca lui dreptate, şi aprindem dreapta lui mânie, nu mai rabdă, ci înarmat cu sabiaşi cu arcul mâniei lui înfricoşatei şi fără seamăn ca un ostaş înfricoşător, stă în faţa noastră şine ameninţă cu nimicire desăvârşită cu moarte cu munca iadului; şi pare să spună către noiceea ce spune către iudei, în evanghelia de astăzi: "O, neam necredincios si îndărătnic!

Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi pe voi? Până când vă voi sufer i pe voi?(Matei XVII,17). Neam necredincios, nu pentru că n-ai credinţă ci pentru că nu faci nici ofaptă de credinţă; îndărătnic, pentru că te-ai abătut de la frica mea, care ai călcat în picioarelegea mea, care te-ai îndepărtat de la dragostea mea şi te-ai întors la voinţele tale, până când

voi fi cu voi? Până când să fiu cu voi în Biserica mea, în tainele mele? Până când vă voi

suferi pe voi? Până când să vă sufăr si să vă ţin prin răbdarea mea prin îndelunga mearăbdare? Până când?" Aşa zicând, "va lua sabia lui - într-o aşa de înfricoşată înfăţişareîl descrie profetul - arcul său l -a încordat si l-a gătit, iar în el a pregătit vasele morţii"

(Psalmi VII,13-14). Sabia lui este scoasă ca să rănească pe cei care sau din pricina bătrâneţii sau din pricina neputinţei sunt aproape de mâinile lui; arcul este încordat, ca săsăgeteze de departe pe cei care din pricina mândriei sau a tinereţii sau a vitejiei se silesc săscape de mânia lui. Săgeţile sunt pregătite şi sunt acele săgeţi ale celui puternic, "suntaprinse cu cărbuni pustiitori" (Psalmi CXIX,4). Aceasta pentru ca să omoare fie pe copii, pentru ca să pedepsească pe părinţi fie pe părinţi, ca să înţelepţească pe copii, fie pe bărbat pentru deşertăciunea nevestei, fie pe femeie pentru desfrânarea bărbatului, fie pe frate pentru păcatul fratelui. Aceea pentru ca să ne rănească în sănătate, ca să ne arunce bolnavi printr-o boală de mulţi ani la pat; cealaltă, ca să ne otrăvească fericirea, ca săsmerească prin sărăcie aerul nostru îngâmfat. Celelalte care sunt nenumărate, să cadă pestenoi, să facă nenumărate răni, să ardă case, să facă să dispară moşii, să cufunde averi, sădezmoştenească familii; prin judecăţi, prin dihonii, prin foame, prin ciumă, prin război, prin robii şi prin toată mulţimea nenorocirilor. "Sabia lui va luci, arcul lui l-a î ncordat şi l -a pregătit, iar în el a pregătit vasele morţii". Unde să fugim noi păcătoşii faţă de o atât demare întărâtare şi mânie a Fiului lui Dumnezeu? Nu găsim alt ajutor decât să ne pocăim, să



cădem la picioarele Dumnezeului nostru iubitor de oameni, şi pentru aceasta să încercămmijlocirea preoţilor, care sunt aici jos în Biserică şi a sfinţilor care sunt în. rai. Gândiţi -văacum că toţi, şi monahi şi preoţi şi arhierei şi patriarhi, ar. face o slujbă şi o rugăciunecomună; dar mai cu seamă toţi sfinţii raiului, toată ceata profeţilor şi a apostolilor, toatemulţimile mucenicilor a asceţilor şi a fecioarelor, toate cetele fericiţilor îngeri, căzând

înaintea tronului majestăţii dumnezeieşti, ar cere îndurare şi iertare pentru noi. Mai multdecât toate aceste mijlociri şi ale Bisericii de Jos şi ale celei de Sus, poate un singur cuvântal Maicii lui Dumnezeu. Ah! Când se va întoarce Judecătorul acela înfricoşător şi vavedea faţa Maicii lui, a acelei prea sfinte şi prea dulci Mame, care se roagă, îndată seface blând, liniştit, împăciuitor, lasă sabia şi arcul dumnezeieştii lui mânii, îndată face cu noi pace şi dragoste, îndată ne dă iertarea dorită: "Mult poate rugăciunea Maicii, pentruîmblânzirea Stăpânului". Pentru că la urma urmelor creştini, cine roagă? Maica luiDumnezeu care are incomparabil mai multă îndrăzneală faţă de Dumnezeu decât toţisfinţii. Ceilalţi sfinţi se roagă lui Dumnezeu ca robi ai săi, prea sfânta Fecioară îl roagă caMaică a lui Dumnezeu. Pe cine roagă? Pe Fiul Dumnezeu pe care l-a zămislit, pe care l-anăscut, pe care l-a alăptat, pe care l-a hrănit, pe care l-a iubit, cu câtă dragoste iubesc pe

Dumnezeu toţi fericiţii la un loc, de care a fost iubită cu câtă dragoste are Dumnezeu faţă detoţi fericiţii la un loc. Toţi sfinţii roagă pe Dumnezeu, ca pe Stăpân, Prea Sfânta Fecioară îlroagă ca pe un Fiu. Pentru cine se roagă? Pentru creştini, care sunt copiii ei, după fireurmaşi ai aceluiaş neam, ai aceluiaş sânge din care şi ea s-a născut iar după har fraţi ai aceluiFiu pe care l-a născut. Ceilalţi sfinţi se roagă pentru noi ca pentru fraţi, prea sfânta Fecioarăse roagă pentru noi ca pentru copii. Acum gândiţi-vă şi la cea care se roagă cât îi este demare îndrăzneala şi la cel pentru care se roagă cât îi este de mare rugămintea! Este decicu putinţă să lipsească harul! Aceasta vrea să spună cuvintele acelea din CântareaCântărilor în care pare că vorbeşte Dumnezeu cu Fecioara: "Mi-ai robit inima cu o privire a ochilor tăi (Ieşire XX,12); iată arunc armele las mânia dau iertare!"

- Un astfel de har face; atât de mare ajutor aducea prea Sfânta Măria către noi creştinii; darnoi creştinii ce fel de cinste, câtă evlavie trebuie să avem către prea sfânta Măria? Ea esteMaica lui Dumnezeu şi Maica noastră a creştinilor; ca Maică a noastră trebuie s-o cinstim şis-o respectăm pentru că aceasta este o datorie naturală întemeiată pe o lege dumnezeiască; iarăşica Maică a lui Dumnezeu încă mai mult trebuie să o cinstim şi să o respectăm cu oamenii.Deoarece ca Maică a lui Dumnezeu o cinstesc şi o respectă toţi sfinţii paradisului, înşişi îngeriicerului. Deci cinstea şi respectul faţă de prea sfânta Măria şi ca Maică a noastră trebuie săfie mare şi ca Maică a lui Dumnezeu trebuie să fie incomparabilă. Cine nu cinsteşte şi nurespectă pe propria lui Mamă nu este vrednic să se numească om; cine nu cinsteşte şi nurespectă pe Maica lui Dumnezeu nu este vrednic să se numească creştin. Cine poate să selaude că este credincios slujitor al lui lisus, dacă nu este credincios slujitor şi al Măriei?Sau cum respectă pe Fiul fără să respecte şi pe Maică? Ah! Şi dacă eu printr -oîntâmplare nenorocită voi pierde orice altă evlavie, nu voi pierde niciodată evlavia faţă deFecioara Măria! în orice nenorocire trupească sau sufletească în care m-aş găsi către eavoi alerga, încredinţat că voi găsi în bolile mele vindecare, în necazurile mele mângâiere şiîn păcatele mele iertare. Si în iad eu nădăjduiesc mântuire de la împărăteasa cerului; eu numă tem să pier, când sunt păzit în braţele ei; numai când voi pierde evlavia faţă deFecioara, atunci sunt în suflet pierdut.



- Dar o.are în ce stă evlavia faţă de Fecioara? în post şi rugăciune, în rugăciune care înseamnărugăminte; în post care înseamnă înfrânare; două mijloace pe care ni le-a dăruit Biserica casă cinstim, mai cu seamă în aceste zile, pe Maica lui Dumnezeu şi Maica noastră. Dar ce feltrebuie să fie rugăciunea noastră când o rugăm? Nu cu neorânduială, nu cu tulburare, nu cuneruşinare ci cu frica de Dumnezeu, cu scobirea inimii, cu lacrimi de umilinţă. Ce fel trebuie

să fie postul nostru în înfrânare? Nu numai post de mâncăruri ci post şi de la pă cate; nunumai înfrânare de la carne ci înfrânare de la orice patimă trupească. Prea sfânta Fecioară prin post, cere de la noi inimă curată; prin rugăciune inimă zdrobită; şi ce lucru mai puţin poate să ceară de la creştini, Maica lui Dumnezeu şi Maica creştinilor? Ah! Şi dacă amînţelege cât de mare har şi ajutor avem de la o astfel de prea sfântă Mamă!

- Orfani, care sunteţi lipsiţi de părinţii voştri, străini, care aţi pierdut fericirea voastră; bolnavi, întristaţi, păcătoşi, nu vă întristaţi; voi aveţi mamă pe Maica lui Dumnezeu.Mamă care vă poartă de grijă în pribegia voastră care vă hrăneşte în sărăcia voastră, care vădă vindecare în boli mângâiere în necazuri, libertate în robii, iertare în păcate; nu fiţiîntristaţi, aveţi Maică, pe Maica lui Dumnezeu. Corăbieri care călătoriţi pe mare, invocaţi-o

pe Fecioara, ca să aveţi liman în naufragiu; negustori, care călătoriţi pe uscat, invocaţi peFecioara ca să aveţi ajutor în primejdii; plugari, care lucraţi pământul invocaţi pe Fecioara,ca să aveţi binecuvântat rod în ostenelile voastre. Tineri, care învăţaţi în şcoli, invocaţi peFecioara ca să aveţi lumina cunoştinţei în studiul vostru. Preoţi şi laici, bărbaţi şi femei,chemaţi în rugăciunile voastre pe Fecioara, în toate nevoile şi trupeşti şi sufleteşti ca săo aveţi ocrotitoare în această viaţă, asistentă în ceasul morţii, mijlocitoare în ziua judecăţii.Creştini, mici si mari, toţi câţi adoraţi şi va închinaţi numelui lui lisus, cinstiţi şirespectaţi numele Fecioarei Măria, Maica lui lisus şi Maica noastră. lisus şi Măria să fieîntipărite, în inimile voastre. lisus şi Măria să nu lipsească din gurile voastre. lisus şiMăria să fie începutul şi sfârşitul rugăciunilor voastre. Numele lui lisus şi al Măriei să fie

primele cuvinte ale zorilor cele din urmă cuvinte ale serii. Cu acestea închideţi spresomn ochii voştri; cu acestea intraţi si ieşiţi din Biserică; cu acestea începeţi si sfârşiţiorice lucru; ca să fiţi învredniciţi în ceasul în care vă veţi da duhul, să aveţi pe de o parte pelisus iar pe de altă parte pe Măria şi împreună cu lisus şi cu Măria să fiţi slăviţi în împărăţiacerurilor, amin.

- Predici de Ilie Miniat - Cuvânt panegiric la Buna Vestire a Născătoarei de Dumnezeu Măria - Pe poarta strălucitoare a prea frumosului răsărit se iveşte acea vestitoare îmbrăcată în alb a

soarelui, zorile cele purtătoare de lumină cu degete de trandafiri. Şi îndată ce pe faţa auriu-argintie a cerului începe să zugrăvească venirea blondului Apolon, atunci, da atunci, da corulmultiform al stelelor se sileşte să fugă cât mai repede; dispare cu totul întunericul adânc al

nopţii întunecoase; nestatornica lună, neputând suferi o strălucire atât de frumoasă seacoperă cuprinsă cu totul de ruşine. O muzică armonioasă formată din organele muzicaleale diferitelor păsări se aude în dumbrăvile înverzite. Oamenii, cufundaţi în somn adânc, sedeşteaptă la feluritele lor ocupaţii. Si în sfârşit, se binevesteşte ca de un vestitor plin de graţii în toate cele patru părţi ale lumii: "Iată ziua s-a apropiat, iată lumini a strălucit".



Dar pentru că "n-afost găsit pentru Adam ajutor asemenea lui, a pus Dumnezeu somn peste

el si a adormit si a luat una din coastele lui si a împlinit în locul ei carne si a f acut Dumnezeu

pe femeie din coasta pe care a luat-o din Adam" (Facere 11,20-22). Astfel creată, această prea sfântă pereche lumina ca soarele şi luna în acele frumuseţi neveştejite ale paradisului. Dar n-a trecut mult când, după sfatul rătăcirii diavoleşti, a suferit acea întunecare

atotnimicitoare. Şi cu toate că ştia totul pentru ca să cunoască mai mult a ajuns în atâtaneştiinţă încât "s-a alăturat dobitoacelor celor fără de minte si s-a asemănat lor" (PsalmiXLVIII,12). Prin urmare Adam, după ce a fost alungat din paradisul desfătării şi a căzutîn moarte din nemurire, trebuia să ia de la Eva osul acela pe care i 1-a dat la creaţie. Dar pentru că şi ea căzuse în aceiaşi stricăciune şi blestem, nu putea să i-1 dea, aşa că femeia arămas datoare. Acum, ce a făcut milostivirea cea mare a lui Dumnezeu, care vindecă celeneputincioase şi plineşte pe cele ce lipsesc? A binevoit şi a trimis pe Unul - Născut FiulSău, care se numeşte de vasul alegerii noul Adam: "Omul cel dintâi din pământ

pământesc; al doilea din cer coborât" (I Corinteni XV,47). Acestuia tainica Evă copiluldumnezeiesc Măria îi plăteşte împrumutul făcut strămoaşei dând trupul ei curat. "Şi

Cuvântul trup s-a făcut si a locuit între noi" (loan 1,14). Aceasta o cântă şi muza deDumnezeu insuflată a Bisericii, sfântul Teofan în cântările Fecioarei, ca din parteaacesteia: "prin mine deci să fie nimicit blestemul Evei, prin mine, azi, să fie plătitădatoria; prin mine să fie întoarsă cu prisosinţă datoria cea veche". Minunată a fost plăsmuireastrămoaşei, dar mai minunată şi, mai ales, mai plină de graţie este plăsmuirea din nou de azi aFiului şi Cuvântului. Acolo Adam, după ce a fost făcută Eva din coasta lui a rămas teafăr ca şimai înainte; aici Fecioara după ce Cuvântul lui Dumnezeu a luat trup, a rămas Fecioarăînainte de naştere în naştere şi după naştere. Acolo diavolul stricător de suflete prin otravaînşelăciunii: "veţi fi ca si Dumnezeu!" (Facere 111,5), a omorât tot neamul omenesc; aiciarhanghelul Gavriil prin bună vestire: "Bucură-te!" (Luca 1,28), a predicat mântuirea. Acolo

Eva, din pricina marei ei mândrii gustând din pomul cunoştinţei (Facere 111,6), a pierdutharul dumnezeiesc; aici Fecioara, din pricina adâncii ei smerenii: "Iată roaba Domnului!"(Luca 1,38), a ajuns Maica lui

- Dumnezeu. Acolo Eva a auzit: "î n dureri vei naşte Fiu!" (Facere 111,16); aici Fecioara: "Iată

vei lua în pântece si vei naşte Fiu!" (Luca 1,31). O, dumnezeiască plăsmuire din nou! Osfântă plată! O, bună vestire de suflet folositoare!

- Minunaţi-vă oameni de nemărginita milostivire, de milostivul pogorământ al luiDumnezeu, căruia nu i-a ajuns să împodobească pe om cu atâtea haruri, să-1 îmbogăţească cu atâtea slave, să supună "sub picioarele lui oile şi toţi boii, dar încă şi toate dobitoacele câmpiei,

păsările cerului şi peştii mării, cele care străbat cărările mării" (Psalmi VIII,7-8), ci, pentru că prin sfatul înşelător al diavolului a căzut din fericire în nefericire, din nemurire înmurire, din frumuseţile cu flori de aur ale raiului în spinii şi ciulinii pământului, a hotărât încăsă trimită pe Unul- Născut Fiul său să i-a de la o femeie firea omenească, ca să-1 înalţe lastarea de mai înainte să-1 urce la cinstea cea dintâi să-i dăruiască nemurirea de maiînainte: "Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Unul - Născut l -a dat" (loan111,16). Prin urmare când a venit plinirea vremii (Galateni IV,4), trebuia să ia sfârşit sfatulcel mai înainte de veci şi să se împlinească această hotărâre dumnezeiască. Dar pentru cătaina era atât de înaltă, atât de ascunsă, atât de greu de înţeles, încât dacă Fecioara ar fi



zămislit fără nici o pregătire şi la întâmplare pe Fiul lui Dumnezeu, fără săi fi făcutcunoscut mai dinainte chipul în care să zămislească fără să fi fost pregătită prin cuvintele unuiînger cu privire la o astfel de zămislire fără de sămânţă, ea s-ar fi găsit în mare frică şi tulburare.Pentru aceasta la o astfel de operă a fost chemat marele comandant al puterilor cereşti,Gavriil cel cu chipul de fulger: "In luna a Vl-a a fost trimis de Dumnezeu Gavriil Arhanghelul

" (Luca 1,26), şi intrând cu evlavie în casa Fecioarei, o salută cu astfel de cuvinte:"Bucură-te cea plină.de dar, Domnul este cu tine!" (Luca 1,28), ca şi cum i-ar fi spus:

- "Vin la tine curată şi neprihănită Fecioară, înger binevestitor din cer; eu sunt acela careîmpreună cu celelalte cete imateriale stau înaintea înfricoşătorului tron al lui Dumnezeuşi printr -o doxologie neîntreruptă laud Sfânta Treime. Eu sunt acela care am propovăduit părinţilor tăi loachim şi Ana, zămislirea ta; şi după ce ai fost hrănită nu atâtcu hrană pământească, cât cu harul Duhului, fiind afierosită în templul lui Dumnezeu tehrăneam cu pâine cerească; eu sunt trimis acum de Prea înaltul Creator şi plăsmuitor, ca să-ţi binevestesc acel sfat de mai înainte de veci, pe care

- milostivirea Lui nemărginită 1-a hotărât spre obştescul folos al neamului omenesc. Bucură-te

deci, prea curata oglindă a fecioriei! Bucură-te, icoană însufleţită a lui Dumnezeu! Bucură-te,statuie sculptată de Dumnezeu, a curăţeniei şi scaun aurit pe care are să sadă împăratulveacurilor, cea plină de har, mănunchi însufleţit al virtuţilor şi minunat rezumat altuturor harurilor, în tine văd fecioria atât de curată, încât nici pământul nu are crinii atâtde curaţi şi nici marea mărgăritarele atât de curate, nici cerul atât de curate stelele, în tineînţelepciunea este atât de covârşitoare, încât cu ea se luminează tot corul cetelor cereşti, întine smerenia este atât de adâncă, încât într -o astfel de adâncime se cufundă orice minte,în tine dragostea este atât de călduroasă, încât toate flăcările care se aprind în sufletelecelorlalţi drepţi, toate par mici scântei în comparaţie cu flacăra sfintei tale minuni, în tinesfinţenia este atât de covârşitoare încât în înălţime depăşeşte cerurile. Ce poate fi mai

mult! Domnul este cu tine! (Luca 1,28). Văd împreunată cu tine toată plinătatea dumnezeiriişi adunate în tine toate darurile Sfintei Treimi. Binecuvântată eşti tu între femei! (Luca1,28). Numai pe tine te-a binecuvântat, pe tine te-a sfinţit; pe tine te-a iubit; pe tine printr-oînsuşire specială a milostivirii Dumnezeieşti, Dumnezeu te-a ales dintre toate femeile calocuinţă a sa proprie. Pentru aceea revărsând peste tine toate comorile atotputerniciei sale, te-a arătat în lume ca cea mai minunată şi cea mai deosebită plăsmuire a mâniei luiatotputernice; pentru aceasta şi eu cu bucurie îţi spun: Iată vei lua în pântece! (Luca1,31). Cu toate că eşti fecioară curată şi n-ai cunoscut bărbat, totuşi vei zămisli fărăsămânţă, fără de împreunare cu sfântul tău pântece, pe Fiul lui Dumnezeu. Şi în rotunjimea pântecelui tău va încape cel pe care nu-L încap cerurile. Şi vei naşte Fiu (Luca 1,31). Dupăce va trece vremea hotărâtă pentru naştere, fără vătămarea pântecelui, fără stricăciuneafecioriei tale, în întunecimile nopţii se va naşte din tine fără de tată Cel care se naşte fărăde mamă din Dumnezeu în strălucirile sfinţilor; unul după ipostasă şi îndoit după fire;în întregime, în cer îiţ dreapta Tatălui, în întregime şi pe pământ în sfintele tale braţe. Şi

vei chema numele lui lisus (Luca 1,31). Apoi după opt zile ca să plinească legea,începătorul legii se va tăia împrejur ca prunc mic. Şi pentru că are să fie Mântuitorulneamului omenesc, va fi numit lisus care se tălmăceşte: mântuire. Acesta va fi mare (Luca



Creatura cu creatorul? Cu o fecioară Fiul lui Dumnezeu? Si ceea ce tulbură mai mult minteasi aruncă

- 1 * - într-un adânc cugetarea mea sunt cuvintele că am să nasc fecioară fiind. Cine a văzut

vreodată rod fără rădăcină, naştere fără sămânţă, râu fără izvor, fiu fără tată, mamă fără

bărbat? Cum va fi mie aceasta, căci nu cunosc bărbat? Tălmăceşte-mi taina îngere!Spune-mi chipul acestei zămisliri fără de sămânţă! Cumva fi aceasta"? - - "Nu cerceta, o Fecioară chipul tainei, i-a răspuns îngerul. Cu cât cugeti mai mult la ea cu

atât rămâne fără de răspuns. Cu cât o iscodeşti mai mult cu atât tulbură mai mult mintea.Aceasta numai îţi spun că Duhul cel Sfânt se va pogorîpeste tine! (Luca 1,35). Duhul celsfânt, cel bun cel conducător, izvorul cugetător al înţelepciunii, comoara darurilor, careface pe profeţi (care face pe profeţi lipsă în M adăugat după V), care desăvârşeşte peînvăţător, acela va intra în sfântul tău pântece, printr-o lucrare minunată, si din măruntaieletale fecioreşti va alcătui trup preacurat al cuvântului Dumnezeu-Om. Şi puterea Celui prea

înalt te va umbri (Luca 1,35). Şi deoarece ca om eşti slabă, te va umbri puterea lui Dumnezeu,te va împuternici, te va sfinţi, ca să ajungi vas încăpător al Dumnezeirii. Aşa este rânduit în

marele sfat al cerului, în adunarea fericiţilor îngeri. Aşa a hotărât mai dinainte Tatăl celmai înainte de veci, ca Dumnezeu să ia din tine Fecioară asemănare de om, ca sădobândească omul chipul cel pierdut".

- Prin astfel de argumente fecioara a fost convinsă, a deschis în sfârşit acele buze pline denectar şi cu astfel de smerenie a răspuns lui Gavriil:

- "Iată roaba Domnului, fie mie după cuvântul tău"! (Luca 1,38). Ca şi când ar fi spus: - "O Arhanghele pentru că eşti trimisul adevăratului Dumnezeu, urmează cu necesitate ca şi

cuvintele tale să fie adevărate, în limba ta din care curge miere şi lapte nu este cu putinţă să se găsească veni tul mar al înşelăciunii. Pentru aceea cu toate că nu suntvrednică să ţin p ; ce ce ţine toate, să nasc pe făcătorul meu şi să fiu Mama Creatorului, însi

mâ )lec cu toată smerenia, şi să fie scris în mine cuvântul dumnezeiesc. Sunt lână deşartă,să cadă peste mine rouă prea Sfântului Duh (Judecători VI,37). Sunt fecioară curată, să iaDumnezeu Cel mai înainte de veci din mine trup omenesc. Iată roaba Domnului, fie mie

după Cuvântul Tău"! - O adâncul smereniei, care ne urcă la cer! O minunată putere a unei fecioare, care cu un

cuvânt "Fie!" face pe Dumnezeu de schimbă stelele cu pământul! - Dar pentru care motiv prea curată Fecioară, Mărie de Dumnezeu înţelepţită, care acum

te-ai înălţat la atâta măreţie şi cinste, te arunci într -atâta smerenie? Oare nu trebuia săte lauzi, odată ce ai ajuns vas încăpător al dumnezeirii şi tron însorit al împăratului slavei?Tu acum eşti Maica lui Dumnezeu şi pentru ce te numeşti roaba Domnului: "Iată roaba

Domnului, fie mie după cuvântul tău!" - Dar mi se pare că pe bună dreptate, îmi răspunde Fecioara: deoarece cu ea locuia Domnul

care "celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har" (Proverbe 111,34) şi ştimcă "aproape este Domnul de cei zdrobiţi cu inima" (Psalmi XXXIII,17), trebuia să se pregătească cu toată smerenia ca să primească pe Cuvântul dumnezeiesc.

- Apelis, acel renumit pictor pe cât de multe tablouri a făcut tot atât de multe capodopere alăsat, printre alte tablouri a pictat cu atâta talent şi cu atâta artă un spic, iar deasupra spiculuio porumbiţă, încât chiar natura se ruşina biruită de artă. Dar acest minunat tablou i-a pricinuit



lui Apelis mai multă critică decât cinste, pentru că toţi câţi îl vedeau, deşi admiraufrumuseţea culorilor simetria liniilor, totuşi criticau subiectuj spunând: N$este cu putinţă caun mic spic să ţină o porumbiţă fără să nu fie doborât spicul de greutate. Omul este un spicstricăcios, o buruiană a pământului: "Omul ca iarba" (Psalmi Cil,15). Duhul Sfânt este porumbiţă: "Şi a văzut Duhul ca un porumbel, coborându-se peste el" (Marcu 1,10). Când

omul stă drept şi serios cu mândrie nu poate să stea niciodată în el harul prea sfântului Duh, pentru că"tot omul mândru este necurat înaintea Domnului (Proverbe XVI,6). Pentru aceastadeci preacurata Fecioară auzind de" la înger despre Duhul cel Sfânt: "Duhul cel Sfânt se va

pogorî peste tine", într-un chip foarte' potrivit, cu toată smerenia a răspuns: "Iată roaba

Domnului, fie mie după cuvântul tău". Prin aceste dulci cuvinte caprintr-un lanţ de aur atras dincer pe pământ pe Fiul lui Dumnezeu. Printr -o mutare nemaiauzită încă, 1-a mutat din sânulTatălui în pântecele ei fecioresc şi neîntinat. Pentru aceea însuşi Dumnezeu prin gura împăratului profet, zice: "Cuvintele

tale sunt mai dulci decât mierea în gura mea (Psalmi CXVIII,103); ele m-au condus şim-au atras la muntele tău cel sfânt"

(Psalmi XLO,3). Iar că munte este pântecele cel sfinţit al Maicii lui . Dumnezeu omărturiseşte tot David: "Munte în care Dumnezeu a binevoit să locuiască în el" (Psalmi LXVII, 17); iar Avacum: "Dumnezeu din

Teman va veni iar cel sfânt din muntele cel cu umbr a deasă" (Avacum 11. 1,3).- Această taină ascunsă a iconomiei dumnezeieşti au preînchipuit-o simbolurile,

enigmele şi sentinţele părinţilor purtători de duh şi ale profeţilor. Pe aceasta o preînchipuia rugul pe care 1-a văzut Moisi: "Mergând voi vedea această vedenie, pentru

care pricină rugul arde si nu se mistuie? (Ieşire XIII,3), pentru că Fecioara a luat în eafocul dumnezeirii, fără vătămarea fecioriei ei curate. Pe acesta o preînchipuia scara luilacov "al cărei vârf se suia până la cer si îngerii Domnului se suiau şi se coborau pe ea"

(Facere XXVIII,12), pentru că şi Dumnezeu prin mijlocirea Măriei s-a pogorât pe pământşi s-a făcut om muritor şi omul s-a suit în ceruri şi a dobândit nemurirea lui de mai înainte.Pe aceasta o preînchipuia piatra netăiată de mână a lui Daniil: "Ai văzut, împărate, că s-

a tăiat o piatră fără să fie tăiată de mână" (Daniil 11,34), pentru că din trupul curat alFecioarei s-a născut piatra cea tainică iar piatra era Hristos (I Corinteni X,4), fără deîmpreunare omenească. Pe aceasta lămurit a văzut-o profetul Ieremia în casa acelui olar, carefăcea diferite vase cu o roată; şi pentru că unul din ele s-a stricat, a făcut-o din nou maifrumoasă: "Şi m-am pogorât în casa olarului si el lucra pe piatră si a căzut din mâinile

lui vasul pe care-l făcea si el iarăşi a f acut vasul a doua oară aşa cum i-a plăcut să i-l facă"

(Ieremia X VIII,3-4). Cine este meşterul dacă nu Dumnezeu şi Tatăl Atotputernicul? "Unul

este meşterul si creatorul, Dumnezeu (Evrei XI,10). Cine este roata decât Cuvântul cel maiînainte de veci? Prin el s-au creat

- toate vasele, toate fă pturile: "Toate prin El s-au făcut si fără el nimic nu s-a făcut din ce s-

a făcut" (loan 1,3). Prin urmare, pentru că unul din aceste vase, care este strămoşul Adam prin neascultare s-a sfărâmat, şi a înnegrit într -un chip nenorocit icoana dumnezeiască, pentru ace< i astăzi iarăşi îl face din nou mai frumos prin replăsmuirea noului Ad un: Primul

om din pământ, pământesc, al doilea pogorât din cer" (I Corin eni 'V,47), propovăduieştetrâmbiţa insuflată de Dumnezeu a Bisericii. Pe aceasta a însemnat-o curcubeul acela,



despre care a spus Dumnezeu lui Noe, că atunci când se va arăta pe nori atunci va fiîmpăcare şi dragoste între Dumnezeu şi om: "Curcubeul meu îl voi pune în nori şi el va fi

semn de legătură între mine si pământ" (Facere IX,13). Pentru aceea astăzi, când s-a arătattainicul curcubeu, când s-a întrupat Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, astăzi s-a adeveritdragostea dintre Dumnezeu şi om: "El este pacea noastră, Cel care a făcut din amândouă

una 'şi a dărâmat peretele cel din mijloc al despărţirii" (Efeseni 11,14). Pe aceasta şi Gavriilo binevesteşte Fecioarei zicând: "Iată vei lua în pântece şi vei naşte Fiu".

- Acum înţeleg minunea aceea mare, prin care, pentru ca să fie vindecat împăratul bolnav,Dumnezeu a arătat profetului Isaia ceasul cel de soare, împăratul Ezechia stătea în patulîmpărătesc doborât de o boală ucigătoare şi auzind de la profet hotărârea înfricoşătoare amorţii lui, "a plâns cu plângere mare" zice Sfânta Scriptură (Isaia XXXVIII,3), sau cănu cunoştea altă vindecare decât propriile lui lacrimi, sau că nădăjduia prin acea apă amarăa ochilor lui să stingă flacără fierbinţelii care-i topea inima; dar printre aceşti nori foarteîntunecoşi ai durerii, a strălucit cel mai frumos semn al vindecării lui şi acesta era soarele,care întorcându-se nouă grade într -o umbră foarte mare, din ea a răsărit din nou; iar prin

această nouă răsărire a dăruit sănătate lui Ezechia: "In zilele lui s-a întors soarele si a dăruitviaţă împăratului" (Isaia XXXVIII,l-8; IV împăraţi XX,1-11). Bolnavul Ezechia esteneamul omenesc care îmbolnăvit din pricina necredinţei în Dumnezeu, stătea într -oamorţeală cumplită a păcatului; văzându-şi starea jalnică în care â ajuns, a ridicat în sfârşitochii către cer şi a strigat din tot sufletul: "Până când Doamne, mă vei uita, până în

sfârşit? Până când vei întoarce faţa Ta de la mine? (Psalmi XII,1) şi iarăşi: "Vindecă-mă

Doamne, şi mă voi vindeca!" (Ieremia XVII,14); şi: "Vino şi ne mântuieşte pe noi!" (PsalmiLXXIX,3). Şi atunci Tatăl cel mai înainte de veci, care nu putea să vadă propriul lui chip şiasemănare în

- mâinile diavolului a arătat cel mai frumos semn al mântuirii omeneşti; şi acesta este Soarele

cel tainic al dreptăţii Unul- Născut Fiul lui, care întorcându-se nouă grade, adicăcoborându-se de la cele nouă cete ale fericiţilor îngeri, a venit în marea umbră, în pântecele pururea Fecioarei Măria, după cum o mărturisesc acele cuvinte îngereşti: "Şi puterea Celui

Prea înalt te va umbri". Din aceasta peste puţină vreme are să răsară ca soare şi prin noua luirăsărire ne va vindeca orice fel de boală şi ne va face vii, "morţi fiind noi în păcat" (RomaniVI,11), după cum spune vasul alegerii: "în aceasta s-a arătat dragostea lui Dumnezeu cătr e

noi, că pe Fiul Său cel Unul - Născut l -a trimis Dumnezeu în lume, ca prin el viaţă să avem" (Iloan IV,9). Iar arhanghelul:"Iată vei lua în pântece si vei naşte Fiu".

- Bucură-te, bucură-te, deci fire omenească, pentru astăzi începe capitolul mântuirii tale,astăzi se pune capăt patimilor tale, astăzi ţi se deschide acea strălucitoare poartă araiului, pe care ţi-a închis-o neascultarea; astăzi dobândeşti fericirea aceea nesfârşită decare te-a lipsit înşelăciunea diavolului. Iarăşi piere întunericul; iarăşi lumina se arată,iarăşi Egiptul se întunecă cu nori; iarăşi Israil se luminează cu stâlpul. Unde este acum politeismul, potrivnic lui Dumnezeu al idolilor? Unde sunt jertfele spurcate ale elinilor?Unde este despotismul universal al diavolului? "Cele vechi au trecut, iată toate s-au făcut

noi" (II Corinteni V, 17). Litera trece, duhul prisoseşte, umbra se duce, adevărul vine.Bucură-te, pentru că acum păcatul lui Adam cel dintâi creat se dezleagă; întunericul păcatelorse izgoneşte; alungarea fericitelor suflete din paradisul cel pământesc se sfârşeşte, ni se



dăruieşte sfârşit suferinţelor noastre şi ni se dă harul pentru dobândirea fericirii veşnice.Acum dumnezeirea se uneşte cu omenirea; omul cu Dumnezeu, credinţa cu inima, şi tu demii de ori cu har dăruită Fecioară, care ne-ai îmbogăţit cu atâtea slave, care ne-ai cinstit cuatâtea cinstiri, care ne-ai cinstit cu atâtea haruri, întoarce-ţi, te rugăm milostivii tăi ochicătre noi smeriţii şi nevrednicii robii tăi, care în loc de ecatombă, cum aduceau elinii lui

Apolon, îţi aducem sufletul nostru. Ştim într -adevăr, că nimic nu-ţi tulbură mai multsufletul tău prea sfânt decât melodia propriilor tale laude, dar cu toate acestea ca^să nu părem complet nerecunoscători faţă de nenumăratele haruri prin care ai îmbogăţit neamulnostru întreg, primeşte să te salutăm şi noi cu acea salutare îngerească: "Bucură-te care aifost începutul întregii bucurii!"

- Bucură-te deci, dumnezeiască maică Mărie, împărăteasa porfiroghenetă a îngerilor! Bucură-tecrin auriu-argintiu al curăţeniei! Bucură-te paradis înfloritor al fericitelor desfătări!Bucură-te cămara îmbrăcată în aur si

- > - porfiră a mirelui Ceresc! Bucură-te tu, care ca un vlăstar împărătesc, născut din

rădăcina- lui lesei, dintr-un pântece neroditor, ai văzut lumina fericirii înainte de a vedealumina soarelui, ai fost cu sufletul cetăţeana cerului înainte de a fi cu trupul cetăţeana pământului înainte de a fi fiica lui loachim şi a Anei ai fost fiica împăratului celui maiînainte de veci şi înainte de a călca pe pământ ai călcat capul balaurului veninos. Bucură-tetu, care prin chipul minunat în care ai zămislit dintr -un pântecevsterp, ai strălucit în pântecele mamei ca mărgăritarul în scoică. Te-ai născut ca zorile, împodobită cu florilevirtuţilor cereşti. Te-ai înălţat ca soarele, încununată cu razele dumnezeiescului har şi aitrăit ca fenixul, unica minune a firii între cei născuţi din femei. Bucură-te tu, singura dintoate femeile care ai fost învrednicită să ajungi Maica unui Dumnezeu şi să ţii în rotunjimeacuratului tău pântece pe acela care în palma lui atotputernică ţine tot înconjurul pământului.Bucură-te... dar ce să spun mai mult? Si care orator, chiar dacă ar avea în gura lui totfluviul de aur al elocinţei, poate să povestească slăvile la care te-a înălţat Dumnezeu, sauharurile prin care te-a îmbogăţit cerul? Care limbă omenească poate să tălmăcească măreţiile, prin care prea Sfântul Duh a împodobit sfântul tău suflet? Atât este de nestrăbătut şi denetrecut oceanul nemărginitelor tale laude, încât în el se cufundă chiar mintea fericiţilorîngeri. Pentru aceasta şi eu, Fecioară plină de har, trec sub tăcere minunatele tale virtuţi,admirându-le numai cu mintea. Şi aici, căzând la prea curatele tale picioare, nu doresc altlucru de la tine decât apărarea ta nebiruită pentru ajutorul şi păzirea iubitoarei de Hristosoştiri, pentru alungarea şi nimicirea tiranului celui potrivnic lui Dumnezeu. Până când, preacurată Fecioară, neamul cel prea nenorocit al elinilor are să se găsească în lanţurile uneinesuferite robii? Până când are să fie stăpânite de jumătatea de lună ţările acelea în care a

răsărit în chip omenesc, din sfinţitul tău pântece, tainicul Soare al dreptăţii? Ah, Fecioară,adu-ţi aminte că în Elada, mai înainte decât în alt loc a strălucit lumina cea dătătoare deviaţă a adevăratei credinţe; neamul elin a fost cel dintâi care a deschis braţele şi a primitdumnezeiasca Evanghelie a Unului- Născut Fiul tău; cel dintâi neam care te-a cunoscut deadevărată mamă a Cuvântului Dumnezeu-Om; cel dintâi neam care sa împotrivit

- tiranilor care căutau prin mii de chinuri să dezrădăcineze din inimile credincioşilorcinstitul tău nume. Acesta a dat în lume pe învăţătorii care, cu lumina învăţăturii lor, au



luminat minţile cele întunecate ale oamenilor. Acesta pe păstori, care prin toiagul lor păstoresc, au izgonit lupii cei sângeroşi, din staulul bisericesc. Acesta pe plugarii care, cu plugul crucii şi cu sudoarea feţii, au arătat inimile şi semănând sămânţa evanghelică ausecerat sufletele pentru jitniţa cea cerească. Acesta pe mucenicii care, cu propriul lor sânge,au vopsit porfira Bisericii. Deci, te rugăm, milostivă Mărie, pentru acel "Bucură-te",

care ne-a pricinuit bucuria, pentru bunăvestirea aceea îngerească, care a fost începutulmântuirii noastre, dăruieşte-i cinstea de mai înainte; ridică-1 din gunoiul robiei pe tronulvredniciei împărăteşti; din legături la sceptru, din robie la împărăţie; iar dacă aceste vociale noastre nu te mişcă spre îndurare, să te mişte aceste amare lacrimi, care ne cad dinochi. Dar dacă şi acestea nu ajung, să te mişte glasurile şi rugăminţile sfinţilor tăi careneîncetat strigă din toate părţile prea fericitei Grecii. Strigă din Creta Andrei; strigă dinCipru Spiridon; strigă din Antiohia Ignatie; strigă din Atena Dionisie; strigă din SmirnaPolicarp; strigă din Alexandria Ecaterina; strigă din capitala Imperiului Hrisostom şiarătându-ţi cumplita tiranie a mahomedanilor fără de Dumnezeu, nădăjduiesc de lacovârşitoarea ta milostivire izbăvirea neamului grecesc. Primeşte deci, prea sfântă

Fecioară, lacrimile noastre, care arată taina ce s-a săvârşit în tine pentru că după cumlacrimile curg fără vătămarea ochilor tot aşa şi cuvântul Dumnezeiesc a ieşit din curatul tău pântece fără stricăciunea fecioriei tale. Dă atâta putere prea binecredinciosului nostruDuce al Veneţiei împotriva barbarilor ucigători de oameni şi sângeroşi, ca să se stingă deplinlumina lunii, să strălucească mai mult raza făcătoare de viaţă a tainicului Soare, să serăspândească în toată lumea puterea crucii şi să se slăvească de toţi Sfântul tău numeîmpreună cu Tatăl şi cu Fiul şi cu Sfântul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor, amin

- (Acest cuvânt panegiric a fost rostit de Miniat în Veneţia în anul 1688, la 25 martie, pe cândera încă intern în Frontistiriul Flanghinian şi avea vârsta de 19 ani; Nota Mazarachis).

- Predici de Ilie Miniat

- Predica zilei- - Cuvânt despre credinţă - Credinţa, care-i fiica vrednicii răsplăţi si mama minunilor Mântuitorului, se înfăţişează,

prin mărturia unei mari vrednicii şi prin răsplata unei mari minuni, într -un sutaş, într -un ostaş,crescut în întunericul idolatriei. Cu adevărat, mare credinţă! Pentru că dacă acesta va credenumai că lisus, iudeu de neam, întemeietorul unei noi învăţături, puţin cinstit chiar de propriulsău neam, poate totuşi să tămăduiască sluga lui bolnavă, aceasta pentru un păgân este o credinţănemăsurat de mare. Dar să fie sigur, că acela poate să-i vindece sluga numai cu un singur cuvânt şisă fie încredinţat că numai prin cuvânt i-a şi vindecat-o, aceasta este cu adevărat credinţă de

creştin. Credinţă strălucită, care este răsplătită de Mântuitorul prin mirarea sa: "Iar lisus s-amirat" (Matei VIII,10); prin lauda sa: "Amin zic vouă, nici în Israil n-am găsit atâta credinţă"

(Matei VIII,10); şi prin săvârşirea minunii: "Şi s-a vindecat sluga în ceasul acela" (Matei,VIII,13).'

- Pentru aceea şi predicatorii cuvântului dumnezeiesc prezintă de obicei credinţa sutaşului ca peun îndreptar de bună credinţă, socotind că o credinţă de care s-a minunat lisus Hristos esteaceea care trebuie luată ca pildă de urmat din partea creştinilor. Eu, însă, urmând scopul



dumnezeiescului învăţător, care în timp ce laudă credinţa unui păgân adică a unui străin, mustrăcredinţa israieliţilor, adică a poporului, în loc să prezint pe sutaş ca o pildă a acelei credinţece-ar trebui s-o practicăm, vreau să pun pe sutaş în faţa credinţei ce o mărturisim prin faptelenoastre ca să ne folosească nu ca pildă, ci ca mustrare. Sutasul a crezut atât de desăvârşit încâta fost lăudat de întemeietorul credinţei. Eu vin înaintea

- voastră să vă arăt ce înseamnă credinţă desăvârşită. După ce voi cerceta credinţa noastră,vreau să descopăr lipsurile noastre, ca să pun în mişcare ruşinea noastră şi să repet din toate părţile cuvintele lui Hristos: "Nici în Israil n-am găsit atâta credinţă!"

- Partea I - Când cuvântul cel mai înainte de veci, făcându-se om a vrut să ia firea noastră şi sărăcia

noastră, a avut scopul de a da oamenilor un îndreptar de credinţă dreaptă şi vieţuire bună şide a le deschide două căi spre a ajunge la viaţa veşnică: calea adevărului, ca să cunoascăoamenii pe adevăratul Dumnezeu şi calea sfinţeniei, ca să facă toate virtuţile. Despre primacale, vorbind cu Tatăl lui cel ceresc, însuşi spune la evanghelistul loan: "Aceasta este

viaţa veşnică, ca să te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu adevărat si pe lisus Hristos pe

care l-ai trimis" (loan XVII,3). Adică viaţa veşnică constă pentru oameni în a cunoaşte peDumnezeu: în cer după propria sa fiinţă, şi după modul existentei lui, spre a adora într -unDumnezeu Creator Atotputernicia lui şi desăvârşirea lui; iar pe pământ să-1 vadă în icoanalui vie (II Corinteni IV,4; Coloseni 1,15), în persoana Cuvântului, spre a cunoaşte într -unDumnezeu răscumpărător bunătatea şi binefacerile Lui. Despre a doua cale apostolul Pavelafirmă că Fiul lui Dumnezeu s-a îmbrăcat cu trupul nostru ca să ne facă o nouă Biserică şiun nou popor. Biserică nepătată şi fără de greşeală, în care să nu se poată găsi nici cea maimică urâciune: "Ca s-o înfăţişeze sieşi Biserică slăvită, neavândpată nici zbârcitură"

(Efeseni V,27). Popor curat de orice scădere care să lucreze toată virtutea, vrednic deveşnica lui dragoste: "ca să-si curăţească luis popor ales, râvnitor de fapte bune" (Tit

11,14). Această nouă Biserică este Biserica noastră, iar acest nou popor suntem noi. Acestnou îndreptar al mărturisirii şi vieţii noastre este credinţa numită pentru asta de teoiogi înacelaşi timp teoretică şi practică, din pricină că ea este ca ochiul mintii noastre, ca să vadăadevărul învăţăturii noastre şi ca mâna inimii noastr e, ca să săvârşească sfinţenia moravurilornoastre. Prin urmare noi trebuie s-o avem şi pe una şi pe alta spre a avea credinţădesăvârşită. Cea dintâi fără de a doua este moartă (lacov 11,17-26); a doua, fără de cea dintâieste oarbă. Un creştin care n-are sau pe una sau pe cealaltă este ca un bolnav care, lipsit de puteri, nu poate să meargă, sau ca un orb, care,

- lipsit de vedere, nu vede să se mişte. Unuia îi lipseşte sprijinul, celuilalt conducerea; şiunul şi altul este supus căderilor: acela din pricina lipsei de putere, acesta din pricina orbirii.

- Acestea stabilite să vedem dacă printre noi, care negreşit suntem creştini, se găseşte atâtacredinţă cât a voit întemeietorul credinţei şi învăţătorul nostru să avem. Ah! Fraţilor, într -adevăr nu "găsesc atâta credinţă în Israil!" Nu întâlnesc nici atâta lumină de înţelegere înmintea noastră ca să cunoaştem ce credem, nici atâta dragoste călduroasă în inima noastră casă trăim cum credem. Ştiu că numim credinţă acea haină

- 5 » - dumnezeiască, cu care ne-am îmbrăcat prin botez. Dar ca să vorbim mai precis aceasta nu-i

decât începutul credinţei. Prin aceea pruncul ajunge creştin; dar numai prin ea un creştin



în vârstă este creştin numai cu numele, în afară de această credinţă de la botez, care serevarsă şi se dă prin har se cere şi cealaltă credinţă, care se dobândeşte şi se adaugă prinstudiul adevărurilor dumnezeieşti şi prin practicarea lor.

- Nu vorbesc acum de un studiu iscoditor, aşa cum urmăresc ştiinţele laice. Un asuel de studiueste izgonit din şcoala lui Hristos; în ea trebuie să smerim, printr -o respectuoasă

plecăciune, cele mai înalte şi cele mai alese puteri ale sufletului nostru, după cum spuneapostolul: "robind tot gândul nostru spre ascultarea lui Hristos" (II Corinteni X,5); iardupă cum spune Tertulian; "odată ce s-a născut Hristos, n-avem nevoie să mai iscodim, căcicunoaştem totul prin evanghelie", în Rai, unde toate sunt descoperite şi nu mai este nimictainic, omul este fericit nu prin credinţă, ci prin vedere: "îl vom vedea aşa cum este" (I loan111,2). în Biserică, însă, unde toate sunt tainice şi nu-i nimic descoperit, suntem fericiţi nu prin vedere, ci prin credinţă: "Fericiţi cei ce n-au văzut si au crezut!" (loan XX,29). Prinurmare vorbesc despre un studiu îndrumător cerut de ştiinţa dumnezeiască, îndepărtatdeopotrivă, de cele două extreme: iscodirea şi neştiinţa. Departe de neştiinţă, ca să căutămînvăţătură; departe de iscodire, ca să nu căutăm dovadă pipăită. Vreau să dăm ochii noştri

credinţei noastre ca să avem vrednicia să credem mai bine şi smerenia să vedem mai puţin.Dar vreau să v-o repet din nou, nu pentru a iscodi, nu pentru a cunoaşte tainele credinţei, nici pentru a cerceta, ci pentru a afla vredniciile ei morale şi pentru a ajunge, nu învăţaţi cicucernici. Mântuitorul o aseamănă cu o comoară ascunsă în ţarină. Asta înseamnă, dupăloan Hrisostom, că nu-i de ajuns numai să avem această comoară ascunsă, ci

- trebuie s-o si dezgropăm, s-o cunoaştem spre a o potrivi apoi în opera mânturii noastre.- Duhul nostru însă se dedică mai mult oricărui alt studiu decât studiului credinţei noastre,

învăţăturile veacului, demnităţile politice, iscusinţa la câştig stăpânesc toată mintea noastrăspre a mulţumi dragostea noastră de bani, mândria noastră, duhul nostru iscoditor. Oricealtceva cunoaştem afară de ce trebuie să cunoaştem. De asta am dreptate să spun împreună cu

profetul Osia: "Nu este cunoştinţa lui Dumnezeu pe pământ" (Osie IV,1), şi împreună cuHristos: "Nu găsesc atâta credinţă în Israil". în altarele dumnezeirii adorate pe pământ sevăd două inscripţii foarte deosebite între ele: una printre evrei în ludeia: "Cunoscutului

Dumnezeu" (Psalmi LXXV,1); alta printre atenieni în Grecia: "Necunoscutului

Dumnezeu" (Faptele Apostolilor XVII,23). în ludeia se citeşte: "Cunoscut este Dumnezeu

în ludeia", pentru că a fost cunoscut prin atâtea minuni; în Grecia: "Necunoscutului

Dumnezeu", căci nu s-a arătat prin lumina adevăratei credinţe. Care dintre aceste douăinscripţii vi se par potrivite să fie săpate în Bisericile noastre, pe care le-am zidit atât de înalte pe ruinele templelor iudaice şi idolatre? Ca să nu vă osteniţi, eu v -aşi spune, pe aceea:"Necunoscutului Dumnezeu". Da, credem în Dumnezeu, dar nu ridicăm vreodată privirilesă le înălţăm la cer şi să cunoaştem cum trebuie, să admirăm tainele purtării sale de grijă, să pătrundem în adâncurile înţelepciunii lui, să descoperim minunăţiile milii 4ui."Necunoscutului Dumnezeu!" Credem în lisus Hristos, am îmbătrânit chiar în şcoala lui,dar nu cunoaştem până acum nici minunile vieţii lui, nici adevărul învăţăturii lui, nici vrednicia patimilor lui, nici folosul slavei lui. "Necunoscutului Dumnezeu!" Ne găsim în Bisericalui, dar nu ştim ce înseamnă să fie cineva mădular al unui trup atât de sfânt. Prăznuimsărbătorile lui, fără să înţelegem scopul lor. Ne supunem legilor lui, fără să ne gândim la



înţelepciunea lor. Luăm parte la strălucitele lui slujbe fără să pătrundem taina lor."Necunoscutului Dumnezeu!"

- Dumnezeul meu! Ce-mi foloseşte să fiu născut într -o zi strălucită, înconjurat de atâtealumini, câte sunt adevărurile tale, pe care mi le-ai dat să le cred odată ce vreau să ţin cumine, întunericul meu şi noaptea mea? Dacă neştiinţa mea, pe cât de vinovată pe atât de

voită, ţine ascunsă comoara celei mai sfinte credinţe ce mi-ai dăruit, cum pot să mă folosescla dobândirea mântuirii mele? Armele ce mi-ai dat, ca să lupt împotriva

- vrăjmaşilor mei, sunt de o construcţie desăvârşită, făurite de înţelepciunea ta, în cuptoruldragostei tale. Sunt arme ce au dat atâtea minunate dovezi în mâinile atâtor învăţători, atâtorsihastri, atâtor mucenici! Sunt arme ce au săvârşit şi săvârşesc atâtea minuni, meat din pricina mulţimii lor aproape că n-ar putea fi arătate pe nume, dacă n-ar fi mai mareminune neîntrerupta lor săvârşire. Sunt arme pe care e de ajuns să le întrebuinţezi ca să birui,deoarece, "Credinţa noastră este biruinţa care a învins lumea" (I loan V,4). Dar la ce folos! Nu nădăjduiesc nici un câştig de pe urma lor, căci nu sunt obişnuit cu ele! într -adevăr, potspune şi eu: "Nu m-am deprins cu ele" (I împăraţi XVII,39), după cum a spus David

despre armele împăratului Saul. Dar chiar dacă aş avea toată cunoştinţa credinţei mele ca săcred drept, dacă n-o pun în practică spre a trăi bine, ce-mi foloseşte?"Care este folosul,

spune apostolul lacov, dacă cineva spune că are credinţă, dar n-are faptele credinţei" (lacov11,14). "La ce foloseşte, repetă Petru Damian, dacă cineva crede ortodox, dar trăieşte ca un păgân?"

- Partea a Il-a - Asta-i altă lipsă a credinţei noastre. Ca să înţelegem mai bine această lipsă trebuie să ne

gândim la ce-am spus mai sus anume că scopul întrupării Cuvântului dumnezeiesc a fost săîndrume neamul omenesc spre viaţa veşnică şi să-1 întoarcă pe drumul sfinţeniei. Pentru caDumnezeu să facă din puţină ţărână pe om, iar din cea mai netrebnică zidire, cum e pământul

să facă cea mai desăvârşită făptură, n-a avut nevoie - ca să întrebuinţez cuvintele SfinteiScripturi - decât de puţină lucrare a mâinilor lui şi de o suflare a gurii lui. Atât de puţin!Dar pentru ca să facă dintr -un om obişnuit un om creştin, a fost nevoie ca Dumnezeu să se pogoare din cer, să se smerească pe el, să ajungă nimic, să pătimească, să moară. A fostnevoie ca lisus Hristos să dea omului o nouă naştere prin botez, să -1 primească dreptfrate al lui, să-1 spele cu sângele lui, să-i lase comori nesecătuite în meritele lui, izvoarede haruri veşnice, în tainele lui. Era nevoie să facă o nouă lume, pentru a întemeia o nouăBiserică, în care să rânduiască arhierei, preoţi, predicatori, ca să înveţe pe acest om cele maiînalte fapte ale dragostei. Prin urmare, un Dumnezeu, care n-a spus decât numai un cuvânt casă facă cerul şi pământul, pe de altă parte a săvârşit lucruri atât de mari pentru a face uncreştin, cum socotiţi că vrea Dumnezeu

- să fie acest creştin? îl vrea să fie slava Cuvântului întrupat, rodul patimilor lui, obiectuldragostei lui, moştenitorul fericirii lui. Este uşor fraţilor, s-o înţelegem şi ne-o spuneapostolul Petru: "După sfântul care v-a chemat fiţi şi voi sfinţi în toate purtările voastre"

(I Petru 1,15). Vrea deci ca fiecare creştin să poarte cu el datoria neapărat trebuincioasă dea fi sfânt. Pentru asta legea lui lisus Hristos, care este dreptarul sfinţeniei, cere într-adevăr o obşte nepătată a credincioşilor şi fără urâciune: "Biserică neavând pată nici

zbârcitură" (Efeseni V,27). Prin urmare această lege după cum este mai sfântă decât



toate celelalte legi, cere ca şi creştinii (creştini; în text: oameni) să fie mai sfinţi decâttoţi ceilalţi oameni: "popor ales, râvnitor de fapte bune" (Tit 11,14). Creştin deci, dupăînsăşi însemnarea cuvântului vrea să zică: om mai mult duhovnicesc decât trupesc, maimult ceresc decât pământesc, răstignit pentru cele din lume, îmbrăcat cu lisus Hristos, nunegreşit cu haina lui Hristos, ci chiar cu Hristos. Toate acestea sunt gândurile lui Pavel

care zice: "Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi îmbrăcat" (Galateni 111,27).Cu alte cuvinte creştinul trebuie să ducă o viaţă atât de asemănătoare cu viaţa lui lisus, ca şicum Hristos ar trăi în el, încât să poată să spună cu acelaş apostol: "Trăiesc, dar nu eu, ci

Hristos trăieşte în mine" (Galateni 11,20). Asta înseamnă a trăi ca creştin şi la o astfel deviaţă ne obligă credinţa lui Hristos.

- Totuşi, dacă voi cerceta viaţa noastră "nu găsesc atâta credinţă în Israil". Nu găsesc înfaptele noastre acea sfinţenie, nici printre creştini, pe acel creştin la care se gândeşteMântuitorul nostru. Găsesc dimpotrivă, dragostea de bani a iudeului, nebunia idolatrului,desfrânarea epicureului, chiar neruşinarea dobitoacelor şi furia fiarelor. Găsesc ucideri,răzbunări, răpiri, răsdesfrânări, păcate potrivite păgânilor, care se închină unor zei vinovaţi

de aceleaşi păcate, dar pe care cei dintâi creştini nu le cunoşteau nici după nume. Vechiicreştini erau oamenii nevinovăţiei şi ai dragostei care nu erau vinovaţi înaintea păgânilor pentru altceva decât pentru religia lor. Ciudat lucru! Creştinii de azi se aseamănă atât de multcu păgânii prin păcatele lor, pe cât de mult vechii creştini depăşeau prin virtuţi chiar pe zeii păgânilor.

- Astfel toată credinţa noastră se mărgineşte în cele din urmă la faptele din afară ale credinţei,fapte lipsite de orice merit, care fac uneori mai mult scandal decât zidire. Fapte care se facmai mult din obicei decât din

- dragoste, care au ca unele monezi, pe dinafară adevăratul chip, dar nu au în ele şi adevăratavaloare. Pentru asta suntem în mare rătăcire, dacă nădăjduim ca printr -o astfel de

credinţă să dobândim o veşnicie fericită, într -o astfel de rătăcire se găsea şi necredinciosulîmpărat Baltazar, care, socotind că idolul lui Vil este un Dumnezeu viu, închinat înBabilon, a spus cu mânie lui Daniil:

- - Nu ţi se pare că Vil este un Dumnezeu viu? Pentru ce nu te închini lui? - - Ah, nu te înşela împărate! i-a răspuns bunul profet cu un zâmbet dispreţuitor. Acesta,

căruia te închini, nu-i negreşit Dumnezeu viu; e un idol neînsufleţit, fără dumnezeire, fărăviaţă, fără putere. Are pe dinafară o înfăţişare măreaţă, din pricina metalului strălucitor,care îl acoperă, pe dinăuntru însă, este noroi şi praf. "Şi a zis Daniil râzând: Nu te înşela

împărate! Acesta-i pe dinăuntru lut iar pe dinafară aramă?" (Istoria omorârii balauruluişi a sfărâmării lui Vil, 3-8).

- îmi pare rău că trebuie să spun acelaşi lucru şi despre noi. Ah, creştinii mei, să nu neînşelăm! Credinţa asta a noastră, nu-i credinţă vie, este un idol, dar mai degrabă uncadavru de credinţă. Nu are duhul întemeietorului ei, nu se mişcă, nu lucrează şi în afarăde arătarea în vreo oarecare faptă exterioară în fiinţa ei este moartă, deoarece "credinţa fără

fapte este moartă". Şi noi, creştini care n-avem altceva decât învelişul creştinismului, neasemănăm cu acei falşi credincioşi mustraţi de apostolul Pavel, "care prin cuvinte

mărturisesc că cunosc pe Dumnezeu, dar îl tăgăduiesc prin fapte" (Tit 1,16). Şi dupăcum spune fericitul Ieronim: "una mărturisesc cu mărturisirea lor şi alta cu viaţa". Creştini



fără randuială şi nepotriviţi si în ce priveşte credinţa şi în ce priveşte viaţa, sau în ce-i mairău, păcătoşi îmbrăcaţi cu masca sfinţeniei şi poate draci sub haina lui lisus Hristos.înfăţişarea urâtă pe care o facem, arătându-ne în afară cu o credinţă atât de frumoasă, iarînăuntru cu un suflet atât de murdar, în faţă cu pretenţii de mare sfinţenie iar în fiinţa noastrăcu fapte atât de stricate; această înfăţişare urâtă stârneşte râsul duşmanilor noştri, mai cu

seamă hule şi ocări. Şi aşa spune într -adevăr şi Salvian: "Prin noi, Hristos suferă ocări, prinnoi legea lui Hristos se huleşte".

- Acestea sunt domnilor, lipsurile credinţei noastre; lipsuri din partea minţii fără de credinţateoretică, pentru că nu cunoaştem ce credem; lipsuri din partea inimii, faţă de credinţa practică, pentru că nu trăim după

- e un credem. Din pricina asta credinţa noastră este o credinţă cu totul nedesăvârşită şi cumult inferioară credinţei sutaşuiui, asemenea căreia a mărturisit Mântuitorul că n-a găsit înIsrail, iar eu am arătat că n-am găsit nici în creştinism. "Nici în Israil n-am găsit atâta

credinţă!" - Dacă cea dintâi vindecare a bolii este cunoaşterea bolii, atunci pot să am nădejde cu privire Ia

lipsurile credinţei noastre; adică pot să văd uşor tămăduite aceste scăderi ale noastre dupăce le-am descoperit destul de bine. Şi pot, pe bună dreptate, să nădăjduiesc asta, odată ce prilejuit de credinţa unui ostaş idolatru, am vorbii despre credinţă înaintea ostaşilorcreştini, care sunt gata să-şi verse sângele cu slavă pentru strălucirea celei mai adevăratedintre religii şi pentru statul cel mai religios dintre toate statele. Şi cu atât mai mult în prezenţa Ta strălucită şi slăvită, prea înălţate Domn, care eşti apărătorul nebiruit al acesteireligii, marea minte al acestui stat. Printre alte virtuţi prin care a binevoit Dumnezeusă împodobească viteazul tău suflet ca pildă a tuturor virtuţilor, se distinge evlavia, carestăpâneşte şi mintea si inima ta, ca să te înveţe să cunoşti deplin ceea ce crezi şi sătrăieşti aşa cum crezi. Această virtute ţine cumpăna dreptăţii tale; ea insuflă dragoste în

îngăduinţa ta, mişca braţul vitejiei tale, şi ţine trează si în mişcare iuţeala ta neobosită.Aceasta este cea mai mare slavă, cea mai frumoasă nădejde, a credinţei sobornice,îndeplinită şi apărată de un erou cu o astfel de evlavie! Da, tu ai atâta putere ca să faci buni creştini prin pilda ta, câtă măiestrie ai ca să faci supuşi fericiţi prin guvernarea ta.

- Predici de Ilie Miniat - Duminica Floriilor - "Osana, binecuvântat cel ce vine întru numele

- Domnului, împăratul Iul Israil". loanXlI.lB). - - Când văd că lisus Hristos intra cu atâta cinste, cu atâta slavă, cu atât triumf în Ierusalim pot

să socotesc pe drept cuvânt că Hristos n-are să se mai teamă de nici un rău din partea .invidiei

şi urii arhiereilor, bătrânilor şi cărturarilor. O, Ierusalime, cetate sfântă, cu adevărat cetate a luiDumnezeu! "Lucruri slăvite, s-au grăit de tine" (Psalmi, LXXXVI, 2) ui veacurile xtrecute; lucruri slăvite se vor grăi de tine în veacurile viitoare, pentru mulţumirea şidragostea pe care o arăţi către dumnezeiescul tău Binefăcător! Laud, copii ai evreilor, gândulvostru cel bun! Voi luaţi acum ramuri de măslin şi stâlpări de fmic, simboluri de biruinţă, ŞL

cu ele întâmpinaţi pe Hristos, pe' acest făcător de minuni, Fiu al lui David, ca pe un împărat



frunte se înşiră de la un capăt la altul al oraşului. , Mulţime nenumărată de clerici şi laici,atât mari cât şi mici, din care unii merg înainte, iar alţii vin în urma sfintei litanii.Pretutindeni, oameni Ue toate vârstele aleargă grămadă să vadă cortegiul; stau agăţaţi deferestre bărbaţi şi femei, .tineri si copii, bătrâni cKîar, ca să privească cortegiul sfânt.Luminăţie mare de făclii şi de lumânări încât întunericul nopţii luminează <:a ziua.

Toate acestea sunt semnele unei evlavii deosebit de călduroase. Cine vede ce se întâmplăîn Biserici, în pieţe si pe străzi, va socoti că tot oraşul este plin de durere, de zdrobire deinimă şi de umilinţă, ca şi Ninive, când a făcut acea pocăinţă de obşte spre a îmblânzi pe Dumnezeu.

- Şi cum se face, că suntem cu adevărat pocăiţi în marea Vineri, cu toate că în zileleanului am fost nişte păcătoşi? Cu toate acestea se văd unele şi se întâmplă altele. Toată pompa aceea nu e altceva decât o manifestare teatrală. Din mulţimea aceea naare, careajeârgă ca să prăznuiască patimile lui Hristos, unii nu s-au pocăit deloc. Văd pe Hristosrăstignit pe Cruce, dar unul nu s-a despărţit încă de amantă, altul n-a întors -încă lucrul străin,celălalt n-a iertat încă pe duşmanul lui, nu şi-a lăsat răul său obicei şi nici n-are de gând să-şi

îndrepte viata. Alţii s-au pocăit dar pentru 6 clipă; s-au"căit că au păcătuit, dar după puţinăvreme se vor căi că s-au pocăit. Alţii au de "g and să se mărturisească, 'dar au de gând ca îndatăce^va învia Hristos să-L răstignească din IQM .," Răstignind din nou pe Fiul lui Dumnezeu"

(Evrei, VI, 6), după cum spune Fericitul Pavel. O, Dumfiezeule! Creştinii cinstesc patimile lui Hristos numai cu buzele, dar inima lor este foarte departe. Aşa se plângeaDumnezeu, prin gura lui Isaia, şi aşa se plânge şi însuşi Hristos în Sfânta Evanghelie:"Făţarnicilor, bine a profeţit despre voi Isaia spunând: "Poporul acesta se apropie de mine

cu gura lui si'cu buzele mă cinsteşte; dar inima lui este departe de mine" (Matei, XV, 7-8;Isaia, XXIX, 'l3). Astfel în acea mare Vineri Iudeii au răstignit odinioară pe Hristos. Creştinii însă îl răstignesc din nou în fiecare Vinere mare, pentru că unele se văd şi altele se

fac, cu toate că, mai cu seamă în această mare zi trebuie să se arate creştinii mai evlaviosi şimai recunoscători. - Poporul Antiohier s-a răsculat; Seleuc împăratul abia â scăpat din mâinile răsculaţilor, care

voiau să-i ia şi viaţa, după ce i-au luat împărăţia, împăratul a fugit singur pe ascuns din palatulîmpărătesc; a ieşit necunoscut din cetate, a mers toată noaptea şi spre ziuă a ajuns la ţărmulunei mări. Aici se aşează ca să-şi tragă puţin sufletul. Obosit cu trupul din pricinaostenelii, întristat cu sufletul din pricina" nenorocirii, şi se gândea cu multe suspine lanenorocirea sa Dar răsculaţii, care îl voiau mort, îi iau urma; ajung şi ei în acelaşi loc, îlzăresc de departe si-1 cunosc. Atunci aleargă cu toată mânia în faţă, cu săbiile în mâini şi senăpustesc asupra lui să-i bea sângele.Se apropie; dar aici, văzând pe împărat, pe propriul lorîmpărat, singur fără nici o însoţire, doborât de durere, fără nici o mângâiere, , lipsit de orice podoabjîmpărătească, zăcând la pământ, cu faţa plină de lacrimi, îşi stăpânesc mai întâimânia şi mâinile, li se face milă-de el, le pare'rău.de răscoala ce-au făcut-o, îl mângâie cucuvinte înduioşătoare, îl ridică de la pământ, i se închină iarăşi ca unui împărat, îi cer iertare.pentru cele trecute, îl însoţesc până în cetate, .îl urcă pe tron şi-i jură pe vjitor credinţă siascultare. Atâta putere a avut în inimile acelor barbari şi răzvrătiţi înfăţişarea unuiîmpărat nenorocit. Ei, creştinilor! Acela pe care-L vedem în marea Vineri pironit peCruce, încununat cu spini, fără frumuseţe din pricina pălmuirilor, tot plin de sânge din pricina



rănilor, este împăratul slavei, este împăratul nostru, în numele căruia am fost botezaţi, înEvanghelia căruia credem, în împărăţia căruia nădăjduim. Păcatele noastre L-au adiis într-ostare atât de jalnică. Deci în ceasul în care îl vedem aşa, sunt inimile noastre atât deîmpietrite şi nu se zdrobesc de durere? Atunci trebuia să spunem, dar s-o spunem din inimă şicu toată zdrobirea inimii; lisuse al meu, Răscumpărătorul meu, este drept ca tu să fii pironit

pe cruce şi eu să stau încă în pat cu amanta! Tu să porţi cununa de spini şi eu să am atâteagânduri rele în cap! Tu să ai rană deschisă în coastă şi eu să ţin în inimă o ură veşnicăîmpotriva aproapelui meu! Tu să ai ţintuite mâinile şi picioarele, iar mâinile mele să fie plinede nedreptăţi, picioarele mele să-alerge spre pierzare! Tu să ai preacuratul trup sfâşiat de bice şi eu să am trupul meu întinat cu atâtea necuraţii! Eu trebuia să port o astfel de cruce!Eu să primesc atâtea patimi! Eu să rabd o astfel de moarte! Dar dacă nu pot să mor pentrutine, cel puţin să mă pocăiesc; dacă nu pot să-mi vărs sângele, să vărs cel puţin lacrimi;dacă nu pot să-mi dau viaţa pentru viaţa ta, să-mi dau cel puţin dragostea pentru dragosteata. Tu, Dumnezeu fără de păcat, ai făcut atâtea pentru mine, un om păcătos, şi eu ce pot mai puţin să fac pentru tine, decât să te iubesc, decât să nu mai păcătuiesc? Deci mă pocăiesc, mă

lepăd de greşelile şi de păcatele mele trecute si jur de apum înainte dragoste veşnică numeluiTău şi ascultare legii Tale.

- Aşa trebuia să spunem, aşa trebuia să .facem în Vinerea mare. Acesta . este şi scopul S«meinoastre Biserici, care ne aduce amin te in fiecare an de patimile si moartea lui Hristos.Sărbătoarea creştinilor, spune dumnezeiescul Hrisostom, mai cu seamă în aceste sfinte ziletrebuie să fie arătare de fapte bune, de evlavie sufletească, de vieţuire curată. Arătare de. fapte bune, nu numai de făclii şi lumânări; evlavie sufletească, nu numai la suprafaţă; vieţuirecurată, nu numai decor teatUl. Astfel, dacă unele se văd şi altele se fac, ştiţi ce ar fi mai binesă facem? Asculta-ţi-o. In războiul pe care-1 făcea împăratul Saul împotriva Filistenilor, Saula murit înjunghiat cu propria sa mână. Gând a auzit-o David, şi-a rupt hainele, a făcut

plângere mare şi a spus către tot poppruli Bărbaţi israeliţi, împăratul Saul a murit. Tăceţi deci. Nu vreau ca cineva să descopere asta, ca să n-o audă duşmanii şi să se bucure. "N-o

vestiţi în Gat, nici n-o binevestiti în răspântiile Ascalonului, ca să nu se bucure fiicele

celor de alt neam" ( II împ. l, 20). Vine Sfânta şi marea Vineri, iar sfânta noastră Biserică neaminteşte că Fiul Dumnezeului celui viu, Dumnezeu-Omul lisus, împăratul nostru, a murit sus pe cruce pentru dragostea noastră. Tăceţi, deci! închideţi preoţi bisericile, ascundeţi în parteacea mai dinăuntru a altarului pe cel răstignit şi crucea; să nu se audă, să nu se arate un astfelde lucru şi să se bucure duşmanii credinţei. Dar cum? Să purtăm de te un capăt la altul aloraşului crucea, să purtăm pe străzi şi prin pieţe pe cel răstignit, să propovăduim pe faţă că acela a primit pentru noi o moarte astfel de dureroasă şi de insultătoare, iar noi, în afară

de pompa de dinafară, să nu arătăm faţă de El nici un semn de durere de inimă, de evlavieadevărată, de dragoste şi de mulţumire? Ce vor zice atunci Evreii, care L -au răstignit?Vor zice în adevăr: creştinii cred că acela este Fiul lui Dumnezeu; creştinii mărturisesc căaeela a fost răstignit pentru dragostea lor; dar fac numai atâta pentru Binefăcătorul lor?Una din două: sau nu este aşa după Cum cred creştinii, sau înşişi creştinii nu-L cred cuadevărat. "Dacă este Fiul lui Dumnezeu să se pogoare acum de pe cruce, şi vom crede în

El" (Matei, XXVII, 40; Marcu, XV, 30).



- Aşa vor huli şi acum evreii, ca şi atunci pe timpul patimilor lui Hristos; aşa îşi vor bate joc de făţărnicia creştinilor. Pentru aceea, va spun din nou, mai bine închideţi preoţi bisericile, ascundeţi crucea şi pe cel răstignit. Să nu se aţâţe, să nu se audă una ca asta, ca să nu se bucure duşmanii credinţei:"Ga să nu se bucure fiicele celor de alt neam" (II împ. 1,20). Prin urmare să nu se mai facă în

Vinerea csa mare obişnuita procesiune, litanie şi cortegiu,.care se face în fiecare an? Am spus-o. Dar pentru că aşa vreţi, facă-se! Dar să se facă cum trebuie: cum sunt cele ce se văd, aşa să fie cele cese fac; cum este evlavia cea de dinafară, aşa să fie şi evlavia cea de dinlăuntru. Cu lumânări şicu făclii să se aprindă în inima noastră dragostea pentru Acela care a murit pentrudragostea noastră. De la cununa lui de spini, să luăm umilinţă şi zdrobire de inimă; de la rănilelui să luăm îndemn, spre a ne înfrâna trupul; de la crucea lui să învăţăm răbdarea; de lamoartea Jui să înţelegem ce mare rău este păcatul. Ziua Vinerii celei mari să fie ziua pocăinţeinoastre. Procesiunea să fie arătare de fapte bune, evlavie sufletească, vieţuire curată. Dacă se faceaşa, poate să se facă procesiune.

-

- PARTEA A DOUA - - Se pare că nu este artă mai grea decât arta de a ghici. Sunt însă unele lucruri pe care le

ghicesc uşor. Vreţi să ghicesc ce aveţi în mintea voastră toţi câţi sunteţi aici? Gândiţi unul şiacelaşi lucru: adică că eu, după ce am, făcut prima parte a predicii, am s-o fac şi pe a doua. Nu-i aşa că am ghicit? Astăzi însă nu mai'spun altceva. Pentru măreţia zilei, m-am gândit sănu vă ţin timp mult. Mergeţi deci în pace_şi vă aştept în Vinerea cea Mare să ascultaţiînfricoşătoarea şi mântuitoarea patimă.

- ( Predici şi Didahii de Ilie Miniat- trad.de pr. Prof. Dumitru Fecioru) - Duminica întâia a Postului Mare

- "Filip îi spune: vino si vezi" (Ioanl,47). - Dacă credinţa în dogmele cereşti se naşte mai mult prin auz, decât prin . vedere, credinţa în

lucrurile pământeşti se naşte mai mult prin vedere decât prin auz. "Vino şi vezi". Ajungesă vii să vezi, ca să crezi, în acele lucruri credem mai bine pe care le vedem rnai lămurit; şitotuşi un lucru îl vedem cât se poate de des, dar credem cu greu în el. Suntem în aceastălume deşastă ca într -un teatru plin de plâns, în care în fiecare zi vedem tragediile jalniceale vieţii vremelnice si tirania înfricoşată a morţii pustiitoare, care veştejeşte totul. Vedemtotdeauna şi pretutindenea moartea. O vedem în orice timp, în toate zilele anului, în toateceasurile zilelor. O vedem în orice vârstă, la bătrâneţe, la tinereţe şi chiar la începuturile

vieţii. O vedem în' fiecare loc, pe pământ, pe mare, în casele umile ale săracilor, în palateleluxoase ale bogaţilor, pe tronurile înalte ale împăraţilor şi ale conducătorilor pământului.Toată lumea aceasta, lăcaşul puţinilor vii, este mormânt a nenumăraţPmorti. Lucrul nostrude fiecare zi este pe de o parte să murim, iar pe de altă parte să îngropăm pe cei morţi; sau alţii1ă ne plângă pe noi sau noi să plângem pe alţii. Nimic nu vedem'mai des decât moartea; darîn nimic nu credem mai greu decât în moarte. Vedem că toţi murim, dar nu credem că şinoi murim. Mărturisim că suntem muritori, dar ne purtăm în aşa fel ca şi cum am 5nemuritori. Suntem deci de două orKnşelaţi: ne înşelăm, nădăjduind să nu murim; trăim



închis ochii femeii tale; plângi moartea prietenului. Vezi cum mor toii şi nu crezi că mori şitu? Cine te înşeală? Acela care a înşelat pe Adam şi pe Eva. Diavolul este acela care-ţi spunetainic în inimă: "Nu mori cu moarte". Nu mori. Fie, dacă ai fi tânăr în floarea vârstei, dacăai fi bărbat în culmea puterii, dacă ai fi sănătos cu toate mădularele zdravene! Dar eşti bolnav, împovărat cu mii de patimi; eşti bătrân cu un picior în groapă şi cu altul pe pământ;

eşti un cadavru viu, cu moartea în gât şi nu te temi de moarte? Cine te înşeală? Diavolul carespune: "Nu mori". Adam a fost făcut nemuritor şi avea oarecare dreptate să nu se teamăde moarte. Adam nu văzuse alt mort înaintea lui şi nu era mare lucru dacă socotea că numoare şi el. Dar tu eşti muritor, ai văzut pe alţii care au murit şi mai nădăjduiesti înnemurire? Cine te înşeală? Diavolul care-ţi zice: "Nu mori". Cu gura spui şi tu că mori,dar cu inima crezi şi nădăjduiesti că nu mori niciodată. Această credinţă îţi întunecămintea şi nu cauţi la marea ta primejdie. Această nădejde trăieşte totdeauna în tine şi teface să te gândeşti că după cum ai trăit astăzi, vei trăi şi mâine. Prezentul îţi dă siguranţă pentru viitor; drumul vieţii ţi se pare lung şi nu vezi sfârşitul; numărul zilelor, mare şi nusimţi ceasul cel din urmă. Pentru că trăieşti acum îţi închipui că vei trăi veşnic. Cine te

înşeală? Diavolul care-ţi spune: "Nu mori". Şi trebuie să fie aşa! Căci dacă te-ai gândi cămori, ai lăsa lăcomia, nedreptatea şi răpirea; ai iubi pe vrăjmaşi, ai pune capăt defăimării,ai face milostenie, nu te-ai întâlni mai des cu altcineva decât cu duhovnicul; n-ai avea mai

- mult în ochi pământul, ci cerul; nu te-ai gândi la altceva decât la suflet, la Dumnezeu, la rai.- Dar la acestea te gândeşti puţin, tu care eşti la sfârşitul vieţii; mai puţin, cel care-i la

mijlocul vieţii, cu mult mai puţin sau chiar deloc, cel care-i la începutul vieţii. Prin urmaretoţi au moştenit de la strămoşi acea înşelăciune veche: să vadă moartea şi să nu SQ teamă demoarte: "Nu muriţi". Da, trăiţi, trăiţi, bucuraţi-vă, desfătaţi-vă, fără nici o teamă, nu muriţi,ca ceilalţi oameni, pentru că voi aveţi altă fire. Sunteţi făcuţi din altfel de pământ. Aţi primitun zapis subscris de mâna lui Dumnezeu, care vă dă în dar nemurirea. Voi, după cum ziceIsaia, aţi făcut învoială cu moartea să nu vină să vă ia vreodată: "Aţi spus: am făcut învoială

cu iadul şi aşezământ cu moartea" (Isaia XXVIII, 15). "Nu muriţi". Orbilor, sunt minciunicele spuse de voi! Rătăciţilor, zadarnice sunt cele nădăjduite de voi! "Pus-aţi minciună în

nădejdea voastră" (Isaia XXVIII, 15). Sunteţi oameni, deci muritori. "Voi ca nişte oameni

muriţi si ca unul dintre conducători cădeţi" (Psalmi LXXXI, 7). Aţi făcut atâta gălăgie înlume ca să dobândiţi o faimă nemuritoare, dar faima voastră se stinge ca fulgerul. V-aţiosândit sufletul ca să vă îmbogăţiţi, dar coborâţi goi în pământ şi bogăţia voastră ajungeîn mâini stţăine. Aţi zidit palate înalte, dar un mormânt întunecos va fi lăcaşul vostru. Aţinedreptăţit pe săraci ca să măriţi fără măsură pământul vostru, dar nu vă rămân decât patrumetri de pământ ca să vi se facă mormântul vostru. Dar slava? Dar stăpânirea? Dar desfătareaşi dulceaţa vieţii trecute? Toate ca umbra care a trecut. Vedeţi păsărică care zboară în aer?

Rămâne vreo umbră din drumul ei? Vedeţi corabia care merge pe mare? Rămâne vreourmă din trecerea ei? Vedeţi floarea care odrăsleşte pe pământ? Rămâne vreuna din frunzeleei? Vedeţi visul nopţii? Rămâne ceva în zori? Aşa este şi viaţa, după expresia lui GrigoreTeologul: "Vis nestătător, închipuire nedăinuitoare, zborul păsării ce trece, corabie pe mare

care n-ar e urmă, floare care într -un timp se . arată şi într -un timp dispare". Un singurlucru rămâne, numele, arareori numele bun, de cele mai multe ori nume rău, pe care-1 blestemă săracii, ce i-aţi nedreptăţit, prietenii pe care i-aţi înşelat, ba chiar moştenitorii pentrucare v-aţi chinuit. Lasă să spună şarpele Satanei: "Nu muriţi!" Voi, pentru că sunteţi "oameni



muriţi si ca unul din conducători cădeţi". Nimic nu-i atât de sigur ca moartea oamenilor.Toate celelalte sunt nesigure. Vrei să călătoreşti? Este nesigur dacă ai să te primejduieşti saudacă ai să călătoreşti cu bine. Vrei să faci negustorie? Nu-i sigur dacă vei pierde sau vei câştiga.

- Vrei să te îmbogăţeşti? Nu-i sigur; poate să fii totdeauna sărac. Vrei să fii cinstit de oameni? Nu-i sigur; poate să nu reuşeşti. leftinătatea şi scumpetea sunt nesigure. Războiul şi pacea sunt

nesigure. Orice bine şi orice rău sunt nesigure. Toate câte vezi, câte ai, câte nădăjduieşti suntnesigure. Numai moartea este sigură. Vrei nu.vrei, eşti sigur că mori. "Eşti pământ şi în

pământ ai să te întorci? (Facere III, 19). - Asta-i hotărârea de neschimbat a lui Dumnezeu! Asta-i nefericirea de nemodificat a firii!

"Este rânduit ca oamenii să moară odată" (Evrei IX, 27). O, moarte, moarte, cât eşti deamară! Agag, împăratul Amalic, a fost învins şi a căzut în mâinile israeliţilor; a fostosândit să plătească cu sângele lui multa stricăciune pe care o făcuse în poporul luiDumnezeu. A fost tras cu forţa la junghiere, tremurând din tot trupul. Când a ridicatochii şi a văzut deasupra lui sabia goală, a suspinat din adâncul inimii şi a zis: "Aşa de amară

este moartea?" (I împ. XV, 32). Da, este amară! Vai de mine! Când va veni ora aceea, părinţi, fraţi şi prieteni, vă la$; femeia mea, copiii mei, nu vă voi mai vedea; casele mele,

pământurile mele, bogăţiile mele, zadarnicele mele osteneli, acum vă pierd; vrednicie, cinste, propăşire, desfătare, acum mă lipsesc de voi! Te pierd acum din ochii mei, lume! Viaţă cât eştide dulce! Moarte cât eşti de amară! Prin urmare eu am să mor; ce mai gândesc deci? Sunt pământ, pentru ce mă mândresc? Pentru ce mă trudesc să dobândesc atâtea, dacă am să lelas odată? Pentru ce vreau atât de multe în lume, dacă în lume nu sunt veşnic? Pentru ce măîngrijesc atât de mult de viaţa mea, care se sfârşeşte şi nu mă îngrijesc de sufletul meu care-inemuritor? Am să mor. Deci să mă gândesc să mor bine. Dumnezeul meu, fă-mi cunoscutsfârşitul meu. Spune-mi cât timp mai am de trăit, ca să mă pregătesc. "Fă-mi cunoscut Doamne, sfârşitul meu si numărul zilelor mele!" (Psalmi XXXVIII, 5-6).

- Sfârşitul zilelor este foarte nesigur. Ştiu că am să mor, dar nu ştiu când; nici eu n-o ştiu şi

nici Dumnezeu, care mi-a făcut cunoscut atât de multe taine, nu mi-a făcut cunoscut ceasulmorţii; din contră, mi 1-a ascuns cu foarte multă grijă, economisind cu aceasta mântuirea mea,ca să nu ştiu timpul şi să fie gata în orice timp. în Eclesiast ni se spune că omul nu ştietimpul lui, ci după cum peştii se prind aşa şi oamenii de ceasul cel rău când vine peneaşteptate: "Nu cunoaşte omul timpul lui, ca peştii, care sunt prinşi în plasă şi ca

păsările care sunt prinse în laţuri; ca acestea sunt prinşi fiii oamenilor în timp rău, când

cade peste dânşii pe neaşteptate" (Eclesiast IX, 12). în Evanghelie o repetă: ceasul acelavine ca un hoţ, adică într-un timp când nu ne aşteptăm; pentru aceea trebuie să priveghem: "Pentru aceasta dar, fiţi gata: Privegheaţi" (Matei XXIV, 44). Această parte denesiguranţă a morţii este atât de înfricoşătoare, creştine, "vino şi vezi".

- Să lămurim mai întâi o îndoială, pe care ne-o face Marele Vasile, întemeiat pe

dumnezeiasca Scriptură: "Moartea, zice el, vine, când s-au împlinit hotarele vieţii, pe carele-a fixat pentru fiecare dreapta judecată a lui Dumnezeu, care vede dinainte ceea ce

foloseşte pentru fiecare din noi". Cu alte cuvinte: Dumnezeu a făcut viaţa omului măsuratăşi i-a dat atâţia ani, punând hotare, pe care nimeni nu poate să le treacă şi să trăiască mai multsau mai puţin, în chipul acesta moartea n-ar fi nesigură, pentru că n-ar putea să vină decâtîri timpul în care 1-a hotărât Dumnezeu. Cuvintele Marelui Vasile au însă alt sens. "Pentru

aceea vino şi vezi", să înţelegi.



- Cât untdelemn punem în candelă, atâta timp trebuie să ardă candela, nici mai mult, nici mai puţin. Atunci numai se stinge candela, când se termină untdelemnul. Dar dacă se răstoarnăcandela şi se varsă untdelemnul, sau dacă suflă un vânt, sau vine un curent de aer, candela sestinge, chiar înainte de vreme. Păzeşte-mi candela de orice întâmpinare rea şi candela arde până se termină cea din urmă picătură de untdelemn. Tot aşa şi cu noi. Câţi ani de viaţă ne-

a dat Dumnezeu, natural atâţia trebuie să trăim, nici mai puţin, nici mai mult. Şi cu adevărat,urmând drumul firii, atunci vine moartea când se termină acei ani, pe care ni i-a datDumnezeu. Până aici este adevărat ce spune învăţătorul inspirat din cer: "moartea vine când s-

au împlinit hotarele vieţii". Dar câte lucruri potrivnice se luptă cu viaţa? Dumnezeu te-a făcutdintr-o alcătuire cu totul sănătoasă şi în chip firesc poţi să trăieşti o sută de ani! Dar risipa, beţia, lăcomia la mâncare, desfrânarea, osteneala şi grija, mâhnirea şi melancolia, atâtea boli şi patimi nu strică pe jumătate anii vieţii? în chip firesc poţi să trăieşti mult timp, darforţat nu poţi să mori chiar înainte de vreme? "Vino şi vezi". Prin păcatul lui Adam a domnitmoartea în lume (Romani, I, 14). A domnit, dar ca tiran; şi distrugând hotarele firii a începutîndată cu forţa. Pentru că Dumnezeu a primit cu bucurie jertfa bunului Avei şi s-a întors de la jertfa răului Cain, - "şi a văzut Dumnezeu la Avei şi la darurile lui, iar la Cain nu s-a uitat"

(Facere, IV, 4-5).- - Invidia diavolului a aprins invidie între fraţi: Cain a invidiat pe Avei si 1-a omorât. Astfel,

mai întâi a murit Avei decât Adam; mai întăi a murit - fiul decât tatăl; mai întâi cel tânăr decât cel bătrân. Cu alte cuvinte a împărăţii în lume

moartea forţată înaintea celei naturale. Răul acesta 1-a pricinuit invidia diavolului. "Auzind

diavolul, după cum spune Hrisostom, că în pământ are să se întoarcă omul, s-a nevoit ca

să vadă pe fiu mort înaintea tatălui, să omoare fratele pe frate, printr -o ucidere înainte

de vreme si silnică". - în chip firesc, trebuia să îngroape mai întâi Avei pe Adam, fiul pe tată, cel tânăr pe cel

bătrân; dar moartea nu urmează firii, forţează şi vine înainte de vreme. Prin moarte naturală

trebuiau să moară mulţi la cele mai adânci bătrâneţe; dar moartea forţată pe câţi nu i-a răpit latinereţe, pe câţi nu i-a înghiţit marea, pe câţi nu i-a ars trăsnetul, pe câţi nu i-a înghiţitcutremurul, pe câţi nu i-a secerat moartea înainte de vreme si neaşteptată? Păzeşte-mi viaţade toate aceste primejdii, şi atunci nu te teme să mori decât "când se împlinesc hotarele

vieţii".Dar cum s-o păzeşti când viitoru-iascuns şi nu-1 vede ochiul tău? Un cerb, o poveste foarte potrivită cu subiectul cuvântării, orb de un ochi, păştea pe malul unei mări. Casă nu se teamă de vreo întâmplare rea, a pus ochiul cel orb spre mare, iar cel sănătosspre pământ. Dinspre pământ se gândea el, mă tem şi într -acolo trebuie să văd bine; dinspremare nu este nici o primejdie. Bine, dar ce s-a întâmplat? Din întâmplare, pe acolo trecea ocorabie; corăbierii îl văd, îl săgetează, şi-1 omoară. Nefericite cerb, te fereai de vânători

şi ai fost omorât de corăbieri. Te temeai dinspre pământ şi ţi-a venit răul dinspre . mare.De unde nu se aştepta de acolo i-a venit moartea. Nefericite om! Tu te păzeşti de duşmani şimori din cauza prietenilor; te păzeşti de mare şi te îneci în port; te păzeşti de cer şi te găseşterăul pe pământ; te păzeşti de ce este evident, de ce vezi, dar de cele ascunse, de cele pecare nu le vezi, cum te păzeşti? Este uşor să te păzeşti de armele sau de uneltirilevrăjmaşilor, pentru că auzi ameninţările şi vezi patima lor, dar cum să te păzeşti de otravacu care în ascuns te adapă fie necredincioasa ta soţie ca să ia alt bărbat, fie mişelul tău fiu, casă răpească cât mai repede mâştenirea, fie servitorul tău trădător, câştigat de duşmani? O,



multe sunt uneltirile oamenilor! Mari sunt răutăţile! Soarta este necredincioasă; ceea ceeste neaşteptat este negândit, iar întâmplările sunt dese. Păzeşte-te cât vrei, pentru că dece te păzeşti şi de ce nu te temi, de acolo-ţi vine moartea. "Vino si vezi". DumnezeiascaScriptură spune că Avimeleh, fiul lui Ghedeon, după moartea tatălui lui, ca să iaîmpărăţia lui Israil, a omorât şaptezeci de fraţi ai lui într -o singură zi pe o piatră. De

jnoarte a scăpat numai cel din urmă dintre toţi fraţii, pentru că s-a ascuns. Avimeleh aadunat oştire, a luptat, a învins, s-a suit pe tron, s-a întărit, dar totdeauna se temea tiranul,omorâtor de fraţi; se temea de tânărul loatam, care căuta cu orice chip să răzbune sângelecelor şaptezeci de fraţi; se temea de tot poporul oraşului, care îl urăşte ca pe o fiară din pricina tiraniei, în această parte stă cu ochii deschişi, de aici se păzeşte cu armele, de aiciaşteaptă moartea şi stă gata să fugă, dar moartea i-a venit din altă parte şi n-a scăpat de ea. Deunde? De acolo de unde nu se temea, de unde nu se păzea. Pe când voia să bage foc ca săardă un turn, o femeie aruncă o piatră de râşniţă şi-i zdrobeşte capul; cade la pământ cusufletul pe buze, cu mânia în inimă, strigă pe un servitor al lui şi-i spune: "Scoate repede

sabia şi taie-mi capul, ca să nu mor de ruşine, că o femeie a omorât un bărbat". Astfel a

fost omorât Avimelec şi a fost îngropat (Judecători, IX, 5-54). Iar eu pun deasupramormântului lui această inscripţie, pe care a scris-o în Eclesiast Duhul Sfânt "Omul n-a

cunoscut timpul lui". Omul nu ştie nici când, nici unde, nici cum are să moară. - Prin urmare, cât de nesigură esie moartea! Şi pentru aceasta cât este de înfricoşătoare!

Nenorocite păcătosule, dar dacă va veni moartea într -un ceas în care nu o aştepţi? Dacă vaveni de acolo de unde nu te gândeşti? Dacă va veni şi te va găsi cu o desfrânată în pat, sau cuo femeie străină în braţe? Dacă te va găsi cu mâinile pline de sângele săracilor, cu conştiinţaîncărcată de atâtea nedreptăţi, cu inima înveninată de ură? Dacă te va găsi şi nu ai timp săchemi duhovnicul să te mărturiseşti, preotul să te împărtăşească? Dacă te va găsi cu totulneîndreptat? Nenorocite păcătosule, cum te afli? Să-ţi pierzi viaţa nu este atâta pagubă,

pentru că trebuie să mori odată. Să-ţi pierzi averea, nu este atâta pagubă, pentru cământuirea ta nu stă în avere. Dar să-ţi pierzi în acelaşi timp şi sufletul şi mântuirea? Undesunt lacrimi, ca să plângi atâta nenorocire? Cum poţi să dormi fără nici o grijă când te găseştiîntr-o primejdie atât de mare? Cum umbli Fără grijă? Cum trăieşti nepocăit? Cum nu tegândeşti odată?

- Domnul nostru lisus Hristos stătea la Cina cea de Taină şi întorcându-se către ucenicii lui, le-aspus: "Unul dintre voi mă va vinde" (Matei, XXVI, 21). Ucenicii aud un astfel de cuvânt, setulbură, se gândesc, se uită unul la altul şi fiecare întreabă: Oare nu sunt eu trădătorul?"Nu suftt eu Doamne?" (Matei, XXVI, 22). Eu vreau să spun că voi toţi care sunteţi aici şimă auziţisunteţi nemuritori; dar dacă s-ar coborî un înger din cer să spună că unul din voi aresă moară, v-aţi tulbura, v-aţi gândi, v-aţi uita unul la altul şi v-aţi întreba: oare nu stint eu?"Oare nu sunt eu, Doamne?" Printre ucenicii lui Hristos lucrul era cu totul altfel: numai unulavea să-1 vândă şi ceilalţi se gândesc. Voi toţi aveţi să muriţi, dar niciunul din voi nu segândeşte să spună: "Nu sunt eu, Doamne?" Ei, creştini păcătoşi! Dacă aveţi minte în capşi credinţă în inimă, fiecare din voi trebuie să se gândească şi să spună: e sigur că am să mor;trebuie să mă gândesc să mor îndreptat, în harul lui Dumnezeu. Este nesigur cum am să mor.Deci dacă nu ştiu timpul, să mă pocăiesc, să fiu totdeauna gata. Astfel, creştinilor, sigură



jos privirea şi ţi-a încetat mânia". Am să mor, dar nu ştiu când. Lucrul acesta-i nesigur. Poateazi, poate mâine, poate în ceasul acesta. Aceasta este sabia cea goală care atârnă .deasupraumerilor tăi, care te ţine în frica lui Dumnezeu, şi nu te lasă să păcătuieşti. In chipul acesta tute îndrepţi şi eşti drept în această viaţă, iar în clipa morţii eşti sfânt. Ce mare leac este pentru viaţă aducerea aminte de moarte.

- ( Ilie Miniat- Predici şi Didahii- traducere de pr.prof. Dumitru Fecioru)

- Predica zilei- - Duminica a IV-a postului - "Duh mut si surd, îţi poruncesc: Ieşi din el şi să nu mai intri în el" (Marcu IX, 25). - Duhul cel rău, care chinuieşte pe acest nenorocit fiu, despre care ne povesteşte Evanghelia

de azi, este mut şi nu vorbeşte, este surd şi nu aude. E tânăr, în floarea vârstei; de mic copil aajuns cuibul acestui demon care-1 stăpâneşte, care, când îl apucă îl smuceşte, îl aruncă 1-a pământ, iar nenorocitul face spumă la gură, scrâşneşte din dinţi şi se usucă (Marcu IX, 18,20). Se scoală din nou cu faţa sălbatică, cu ochii tulburi, cu furie nestăpânită, şi aleargăcând să se arunce în foc, când să se înece în apă (Marcu IX, 22). Apostolii care auvindecat pe atâţia alţi îndrăciţi nu pot să-1 vindece pe acesta (Marcu IX, 18). îlexorcizează, îl blesteamă, dar duhul este mut şi surd, nu răspunde, nu ascultă. Pentru ce?Tocmai pentru aceea că este mut şi surd. Când bolnavul este mut şi nu-şi mărturiseşte boala sa doctorului, când este surd şi nu aude prescripţiile doctorului, sau moare repede sause vindecă greu. Trebuie să vină însuşi lisus Hristos, care, ca Dumnezeu, are stăpânireatotputernică asupra duhurilor necurate; trebuie să vină El să-i spună ca Stăpân: "Duh mut si

surd, îţi poruncesc: ieşi din el si să nu mai intri în el!" (Marcu IX, 25), ca atunci duhul celrău, strigând puternic, smucindu-1 înfricoşător, să-1 lase pe tânărul acela sănătos şi slobod(Marcu IX, 26). înţelesul tainic al povestirii Evanghelice este uşor. Răutatea diavolului

stricător de suflete a născocit două mijloace rele ca să chinuiască pe om. întâiul, să-i legelimba şi să-1 facă mut; altul, să-i astupe urechile şi să-1 facă surd. Mut, ca să nu-şipiărturisească boala păcatului lui; surd, ca să nu audă vindecarea iertării lui. Când îl apucădin copilărie, şi-1 stăpâneşte de multă vreme, face din el ce vrea, îl târăşte unde doreşte: îlaruncă când în foc, adică în patimile înflăcărate ale mâniei şi ale poftei, când în apă, adică înmarea grijilor lumeşti. Predicatorii prin predicile lor şi duhovnicii prin sfaturile lor nu ajungla nici un rezultat. Şi pentru ce? Pentru aceea că duhul răutăţii este mut şi surd. Când păcătosul este mut şi nu-şi mărturiseşte păcatul lui la duhovnic; când este surd şi nu audecanonul duhovnicului sau se osândeşte repede sau se mântuie greu. E o minune cu totulneobişnuită dacă un astfel de păcătos poate să fie -slobozit' din mâinile diavolului. Ppntru

ce ne aflăm, Creştini, într -o astfel de primejdie? Pentru ce lăsăm să ne stăpânească atâtavreme duhul răutăţii? Stă în puterea noastră să-1 alungăm. Dar cum oare?Prin'mărturisire. Să nu mai fim muţi, să ne dezlegăm limba, să ne mărturisim păcatul celde mulţi ani! Să,nu mai fim surzi, să ne destupăm urechile şi să auzim sfatul cel de sufletfolositor. De aceea astăzi vreau să vă vorbesc despre mărturisire. Şi vreau să vă arăt ,careeste mărturisirea cea adevărată şi desăvârşită prin care este alungat duhul cel mut şi surd.

-



mut şi surd. Dar dacă nu-ţi întăreşti bine inima cu frica de Dumnezeu, ci-i dai iarăşi voie săintre, duhul nu vine singur, ci însoţit de alte şapte duhuri mai rele: "Atunci se duce duhul

cel necurat, si ia cu el alte 'şapte duhuri mai rele decât el şi intrând locuieşte acolo şi

ajung cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi" (Matei XII, 45). Nu,frate, îţi tâlcuieşte dumnezeiescul Hrisostom, depărtează-te de răutate; lasă-te de rele,

îmbrăţişează virtutea şi făgăduieşte să nu mai faci acestea; asta ti-i de ajuns pentru apărare.Mărturisesc şi garantez că Dumnezeu nu cere nimic altceva mai mult pentru apăraredecât dacă fiecare dintre păcătoşi se va îndepărta de păcatele de mai înainte şi vafăgădui lui-Dumnezeu să nu le mai facă. l5umnezeu este iubitor de oameni şi milostiv. Sidupă cum femeia care simte durerile naşterii doreşte să nască, tot aşa şi Dumnezeu doreşte săse reverse milostivirea Sa din El". Asta-i adevărata şi desăvârşita mărturisire, prin care sealungă duhul cel mut şi surd.

- Este cineva dintre voi, creştinilor, care mă ascultaţi, este cineva care să aibă duhul cel mutşi surd? Mă tdm că-1 avem cu toţii, căci cu totii suntem păcătoşi. Să-1 alungăm, însă, prinsfânta mărturisire. Iată timp bine primit, iată timp de pocăinţă. S-au apropiat sfintele zile...

- Să nu pierdem timpul! Tot cel care pierde timpul se găseşte totdeauna în mare primejdie; mulţiau-dorit timp de pocăinţă, dar timp n-au găsit... - Mare nebunie este să aibă.cineva timp şi să aştepte timp. Ziua de astăzi este a noastră,

ziua de mâine nu ştim de va fi a noastră. "Nu ştim ce va aduce ziua de mâine" (Pildele luiSolomon III, 28)...

- Partea a Il-a - - (Din partea a doua s-au găsit numai însemnări (Nota editorului)

- Ceea ce ne făgăduieşte Domnul nostru în Sfânta Evanghelie, nu văd că se întâmplă cu noi. Ne spune: "Cereţi si vi se va da, căutaţi si veţi afla, bateţi şi vi se va deschide" (Matei VII,

7). Noi însă ne rugăm şi nu ne aude; cerem şi nu ne dă, batem şi nu ne deschide. Nu-iadevărat că ne rugăm în fiecare zi? Şi totuşi cu toţii ştim cât de puţin suntem ascultaţi.Care să fie oare pricina? O spune profetul Isaia: "Nu are oare putere mâna Domnului să

mântuie? Sau s-a îngreunat urechea Lui să nu audă?" (Isaia LIX1, 1). Oare, spune profetul,nu poate mâna cea atotputernică a lui Dumnezeu să ne mântuie şi să ne izbăvească de ispiteşi nenorociri, ce vin peste noi în fiecare zi? Sau oare s-a îngreunat urechea Lui şi nu aude? Nu!"Că păcatele noastre stau între noi şi Dumnezeu si din pricina păcatelor noastre şi -a întors

faţa Lui ca să nu ne miluiască" (Isaia LIX, 2). Adică, păcatele noastre ne despart şi neîndepărtează de Dumnezeu; sunt ica un perete, ca un munte înaintea noastră, aşa căîmpiedică de nu se mai aud rugăciunile noastre la cer. Din pricina păcatelor noastre

Dumnezeu s-a scârbit de noi, şi-a întors faţa ca să nu ne mai vadă şi să ne miluiască. - "Căci mâinile voastre sunt pângărite de sânge, degetele voastre de păcate, buzele voastre au

vorbit fărădelegi, iar limba voastră eugetă nedreptate". (Isaia LIX, 3). Pentru că toţi suntemnecuraţi, mâinile noastre sunt pângărite se sângele săracilor, buzele noastre şi limbanoastră de fărădelegi, de nedreptăţi, de minciuni, de hule, de clevetiri. Asta-i pricina pentru care Dumnezeu nu ne ascultă, deşi ne rugăm Lui. Cerem şi nu ne dă; bate: M şi nu nedeschide. Dar să ridicăm dintre noi această mare piedică; să aruncăm păcatele noastre printr -omărturisire adevărată şi desăvârşită; să ne împăcăm cu Dumnezeu şi atunci, da, ascultă



rugăminţile noastre; atunci, da, ne dă orice vom cere. Atunci ne deschide uşa. milostiviriiLui. Dar atâta vreme cât avem duşman pe Dumnezeu ce nădăjduim? Când împăratul cel prea nelegiuit al Egiptului, Faraon, vedea atâtea plăgi pe care le-a trimis Dumnezeu din pricina învânpşării inimii Iui, când grindină, când lăcuste, când apele râului prefăcute însânge, când ciumă şi altele, spunea: "Ce este asta? " Magii lui i-au răspuns: Aceasta este mâna

Domnului care pedepseşte păcatele egiptenilor. "Degetul lui Dumnezeu este acesta!'"(Ieşire VIII, 19). Dacă întrebaţi şi voi: "Ce este asta?" Ce este grindina care distrugesemănăturile? Ce sunt lăcustele care mănâncă viile? Când ploi prea multe, când secetă, cândvântujj^ care strică plantele? Vă răspund: "Degetul lui Dumnezeu este acesta!" Ce estescumpetea care topeşte satele? Ce sunt judecăţile, care strică din temelii casele? Cesunt'nenorocirile, care vin pe neaşteptate? "Degetul lui Dumnezeu este acesta!" Ce sunt bolile,foametea, războiul, ciuma? "Degetul lui Dumnezeu este acesja!", care pedepseşte păcatelecreştinilor. "Multe sunt bătăile păcătosului" (Psalmi XXXI, 11), spune David. Foc, grindină,foamete şi ciumă; toate acestea au fost făcute pentru răsplătirea păcătoşilor. Acestea toatesunt arme pe care le apucă mâna lui Dumnezeu, ca să pedepsească păcatele creştinilor. Prin

urmare, dacă voim să lipsească relele, să îndepărtăm pricina relelor, adică păcatelenoastre. Mărturisirea păcatelor noastre dezarmează pe Dumnezeu. Din duşman ni-1 face prieten;,din judecător, Tată cu totul iubitor de oameni. Adevărata şi desăvârşita mărturisire,care nu se face numai cu gura, ci şi cu inima, fără să ne fie ruşine să ne mărturisim păcatele şi fără să ni le scuzăm, cu voinţă puternică de a ne îndepărta de păcatele ce amfăcut, ne face aici vrednici de harul şi de dragostea lui Dumnezeu, iar dincolo de împărăţia Sacerească.

- ( Predici şi Didahii de Ilie Miniat- trad.de pr. Prof. Dumitru Fecioru)

- Predica zilei- - Duminica a V-a a Postului - - - "Niu ştiti ce cereţi" Marcu X,j38.. - - - Nu ni se pare lucru ciudat că slava deşartă şj ambiţia amestecată, tulbură şi răstoarnă

totul printre conducătorii popoarelor şi printre mai-marii zilei, în palatele împăraţilor şi ale puternicilor, deoarece ştiind că dorinţa de stăpânire este o patimă ce stăpâneşte pe toţioamenii,din lume. Hristos spune: "Ştiţi că cei care se socotesc conducători 'ai

popoarelor domnesc peste ele si cei mari ai lor le stăpânesc" (Marcu X,42). Dar să seaudă una ca aceasta printre apostoli, adică printre persoanele sfinţite, care s-au lepădatodată de Jume; să se audă aceasta în şcoala lui Hristos, care era şcoala sărăciei şi 'aumilinţei acesta era un lucru pe care n-âu putut să-1 sufere nici chiar apostolii ci "auînceput a se mânia" (Marcu X,42). Pe cine? Pe lacov şi pe loan, împreună uc'eriipi lor.Lui lacov şi lui loan de meserie pescari şi foarte săraci, doi fii ai lui Zevedeu, un omsmerit de rând şi sărac în Ierusalim le intrase în cap gândul să ajungă împăraţi. Când auauzit pe Hristos spunând: "Iată ne suim în Ierusalim" <|Marcu X,33), au socotit că se duce



acolo să se întroneze ca împărat. lacov şi loan au trimis mai întâi pe mama lor sămijlocească; apoi ,s-au înfăţişat şi ei zicând:

- - "Invăţătorule, voim ca ce- ţ(vom cere să ne faci!" (Marcu X,35).Aşa roagă ucenicii pe învăţător, slugile pe Sjtăpân? "Ce- ţi vom cere? "Asta e smereniadregătoriei ap'ostdlice? .

Hristos i-a întrebat:- - "Ce vreţi să vă/âc?"(Marcu X,36). - - "Dă-ne nouă, i^au răspuns, ca să stăm întru slava ta, unul la 'dreapta ta si altul la

stânga ta" (Marcu X,37). - - Dar eu v-am spus că Fiul Omului se suie în Ierusalim să moară, nu să împărătească; să

fie pironit pe cruce, nu să stea pe tron; să fie încununat cu spini, nu cu coroanăîmpărătească. Acolo nu este slavă şi cinste, ci patimi şi dispreţ, fată ne suim tn

Ierusalim şi Fiul Omului va fi dat în mâinile arhiereilor şi cărturarilor, îl vor osândi la

moarte, îl vor batjocori, îl vor bici u s i îl vor scuipa (Marcu X,33). Nu' se poate altfel. - - Dă-ne nouă să stăm întru slava^ta, unul la dreapta ta şi altul la stânga ta".

- - "Rătăciţilor, le-a răspuns Hristos, nu ştiţi ce cereţi" (Marcu X,38). , Cum vi se pare,ascultătorii mei, pererea acestor doi ucenici? Sunteţi" apostoli ai Iul Hristosr şi cereţi săajungeţi împăraţi? Voi care cu puţin înainte spuneaţi: "Iată am lăsat toate si ţi-am urmat

ţie" (Marcu X,28), _acum căutaţi cinste şi demnităţi?"Nu ştiţi ce cefeţi!", Pentru că cereţi ce nutrebuie şi de la un lisus Hristos care a^fugit când poporul a vrut să-1 facă împărat (loanVI,15); care învăţa pe faţă că a venitnu să I se slujească, ci să slujească (Matei XX,28',Marcu X,45; Luca XXII,26,27); care spune: "împărăţia mea, nu este din lumea aceasta"

(loan XVIII,36). Cereţi împărăţie lumească? "Nu ştiţi ce cereţi"! Pentru că cereţi ce nutrebuie. Două greşeli se văd în cererea fiilor lui Zevedeu. Prima, că cer ce nu trebuie; adoua că cer de la cine nu trebuie.

- Creştini, dacă doriţi să dobândiţi ce cereţi, mai întâi cereţi de la cine trebuie, apoi cereţi ce

trebuie. Altfel "nu ştiţi c,e cereţi". - Partea I- - - Sunt două pricini care ne silesc să alergăm în toate trebuinţele noastre către Dumnezeu: cea

dintâi, pentru că avem neapărată datorie să ne supunem lui Dumnezeu, ca făpturi faţă deFăcător, ca slugi faţă de Stăpân, ca nişte copii faţă de Tatăl, Cârmuitorul şi Purtătorul de grijă aluniversului;a doua, pentru că Dumnezeu este prin fire atotputernic,, atotîntelept şiatotbun. Ca atotputernic poate să facă c'e ne trebuieşte (pentru că Dumnezeu este... trebuieşte,tradus după V ;textul din M este corupt):^ "Mare este Domnul nostru şi-mare este puterea

Lui" (Psalmi CXLVI,5); ca atotîntelept ştie ce ne trebuieşte: "Căci ştie Tatăl vostru de ceaveţi nevoie" (Matei VI,8); iar ca atotbun va face cele ce ne trebuiesc: "Indurat şi

milostivite Domnul îndelung răbdător şi mult milostiv" (Psalmi Cll,8). Unui om îi lipseştesau una^sau alta; pentru că dacă poate, se întâmplă să nu ştie; dacă ştie, poate nu voieşte; iardacă voieşte, se întâmplă să hu1 poată. De aceea ne porunceşte Dumnezeu: "Nu vă nădăjduiţi

spre boieri, spre fiii oamenilor, întru care nu este mântuire" (Psalmi CXLV,2). Pentru oricenevoie a ta, omulQ, "descoperă Domnului calea ta, nădăjduieşte în El şi El va face"

(Psalmi XXXVI,5). "Descoperă Domnului calea ta" .şi El, care este atotînţelept te va



învăţa. "Nădăjduieşte în El" şi El, care'este atotbun, te va rftilui. El care este atotputernic,"va face" (Pentru orice nevoie..." va Face", tradus după V textul din M este corupt)."Supune-te Domnului si roagă-l pe El" (Psalmi XXXVI,?).

- Şi cu toate acestea pentru trebuinţele noastre fiecare apucăm altă cale decât aceea care neduce la Dumnezeu împăratul Ohozia s-a îmbolnăvit; boala era mare şi cumplită frică îl

cuprinse pe împăratul bolnav. Cuprins de frică şi de primejdie se, gândeşte unde să.alerge să ceară vindecare. Se hotărăşte să trimită pe slujitorii săi în Samaria la idolullui Vaal, unde diavolul printr-o mincinoasă ghicire, înşela pe cei care-1 credeau ca să-1

întrebe să ghicească dacă împăratul are să moară sau are să se vindece de acea boală:"Mergeţi, întrebaţi pe Vaal, dacă voi trăi de pe urma acestei boli" (IV împăraţi 1,2).Trimişii împăratului au plecat; dar Dumnezeu s-a mâniat foarte mult împotriva lui şi atrufriis pe un înger la Ilie Tezviteanul să alerge cât mai repede să-i întâlnească, să-isilească să se întoarcă şi să le spună: Cum? Nu este oare Dumnezeu în Ierusalim, de vătrimite împăratul la un idol? "Şi îngerul Domnului a grăit către Ilie Tezviteanul,

zicând:* Scoală-te si mergi întru întâmpinarea solilor lui Ohozia, împăratul Samariei si le

vei spune: oare nu este Dumne,in Ierusalim de mergeţi să-l căutaţi pe Vaal"? (IVîmpăraţi 1,3). Proorocul Ilie i-a ajuns foarte repede; i-a făcut s"ă stea, i-a îndemnat săse întoarcă; cu toată căldura râvnei sale le-a poruncit să spună împăratului lor: pentru ceoare a trimis să i se ghicească de un idol neînsufleţit de un demon, tatăl mincuinii, ca şicum n-ar fi adevăratul Dumnezeu în Ierusalim? Este bolnav; pentru ce nu aleargă laDumnezeu, care are stăpânire asupra vieţii şi morţii, ci aleargă la Vaal (care nu poate,nu ştie şi nu vrea să facă bine cuiva? îiltoarceţi-vă şi spuneţi Stăpânului vostru că îrr zadarv-a trimis, "deoarece ghicirile lui Vaal nu-i folosesc la nimic; Vaal nu poate să-i ajute.Din patul în care zace nu se va mai spula şi va muri din pricina bolii lui. "Acestea

spune Domnul: nu te vei mai da jos din patul pe care te-ai suit; acolo cu moarte vei

muri" (VI împăraţi 1,4). Toate acestea s-au împlinit. Trimişii s-au întors şi au spustotul împăratului, împăratul nu s-a mai sculat din pat şi a murit din pricina bolii lui. "Şi -a

murit du pă cuvântul Domnului pe care' l -a grăit Ilie" (IV împăraţi 1,17). - Ah, de mi-ar da Dumnezeu in clipa aceasta râvna şi îndrăzneala lui Ilie Tesviteanul ca

să mustru superstiţia cea, mare şi cumplită - să-i spun chiar idolatria păgânească - amultor creştini, dar mai cu seamă a/emeilor, care ţin încă obiceiurile drăceşti ale vechilorelini,'Când se îmbolnăvesc, în loc să alerge la Dumnezeu, cu credinţă creştină, aleargă ladiavol cu descântece. Spun şi eu ca şi profetul Ilie: "Oare nu este Dumnezeu în

Ierusalim, de mergeţi să-l căutaţi pe Vaal"? (IV împăraţi 1,3). Ah, creştini, creştini! De-ati.fivrednici să aveţi măcar numele de creştin! Oameni, care ri-aveţi credinţă în Hristos! (Ah,creştini... în Hristos, tradus după V textul , din M este corupt). Rătăciţilor, orbilor! Dacă seîmbolnăveşte fiul vostru, dacă se îmbolnăveşte bărbatul vostru, nu este oare Dumnezeu înBiserică? Dumnezeu, care, ca atotputernic vindecă pe bolnavi şi înviază pe morţi. Nu este preacurata Născătoare de Dumnezeu, Maica Domnului? Nu sunt sfinţii, prieteni ai lui pumnezeu? Nu sunt doctori şi ei slujitori ai' lui' Dumnezeu? Pentru ce nu alergaţi laei, pe drumul pe care 1-a arătat Dumnezeu? Alergaţi; dar unde alergaţi? La o doctoriţămincinoasă, care umblă cu descântece, înşelând şi înşelându-se; la o bătrânăfea şi flecară săvă facă farmece; la o vrăjitoare neruşinată să vă vrăjească! Nu sunt acestea toate, fapte



născocite de diavol? Nu trimiteţi la biserici ca să se facă rugăciuni şi paraclise, citrimiteţj'ici şi colo, căutând buruieni, descântece, şoapte drăceşti! Acestea înaintea fetei-luiDumnezeu, nu-s altceva decât o idolatrie vădită! Nu-s altceva decât depărtare deDumnezeu "si dare pe mâna diavolului. Nu-s altceva decât credinţă din inima, că dracul poate mai mult decât Dumnezeu. Dar pentru fapta voastră: "Acestea spune Domnul; (şi

acesta este blestemul pe care îl dă Dumnezeu): Nu te vei mai, da jos din patul pe care te-ai suit; acolo cu moarte vei muri" (IV împăraţi ' 1,4). Tu, oricine ai fi, bărbat sau femeie, ca şicum n-ar fi Dumnezeii' în Ierusalim, alergi te. idolul lui Vaal. Vrăjitoriile tale,farmecele tale, descântecele tale, nu-ţi vor folosi la nimic. De pe patul în care zaci nu,tevei mai scula, vei muri. "Oamenii yicleni şi înşelători vor propăsi spre-mai rău înşelând pe

alţi} şi înselându- se şkpe el" (II Timotei III,13). - S-a îmbolnăvit şi alt împărat, lezechia. Si spune Dumnezeiasca Scriptură că s-a

imbolnăvit într -adevăr de moarte (IV împăraţi XX,!)., Profetul Isaia a fost trimis deDumhezeu^la împăratul bolnav să-i spună: "împărate, a venit ceasul cel de pe urmă, numai sunt de folos nici doctoriile, nici doctorii; fă-ţi testamentul, pune-ţi la cale

treburile casei tale; pentru că ai să mori.Dumnezeu m-a trimis să ţir o spun "în zileleacelea s-a îmbolnăvit lezechia de moarte, si a intrat la el Isaia profetul si v-a spus lui:

Acestea zice Domnul: fă rânduială în casa ta, căci tu mori si nu vei trăi" (IV împăraţiXX,1). Ce a făcut lezechia când a auzit aceasta? A făcut ce trebuie să facă un omcredincios. N-a alergat în altă parte decât la Dumnezeu. Şi-a întors faţa lui la perete, s-arugat şi a plâns mult. "Şi şi-a întors lezechia faţa la perete, s-a rugat DomnuM şi a

plâns cu plângere mar£"(lV împăraţi XX,2,3). Prin aceasta a înduplecat peDumnezeu. Dumnezeu 1-a ascultat, s-a milostivit de el, 1-a vindecat şi i-a dăruit alţicinsprezece ani de viaţă: "Acestea zice Dâmnul (aşa i-a spus din nou Isaia din partâa luiDumnezeu): Am auzit rugăciunea si am văzut lacrimile tale; iată eu te voi însănătoşi

şi voi adăuga la anii tăi încă cinsprezece ani" (IV împăraţi XX,5-6). Ia aminte creştine!Aici sunt doi împăraţi bolnavi: Ohozia şi.lezechia. , Boala lui Ohozia nu era de moarte;de moarte era boala lui lezechia. lezechia s-a îmbolnăvit de moarte. Mai cu seamăînsuşi Dumnezeu a hotărat-o:"Acestea spune Domnul: Tu mori şi nu vei-trăi" (IVîmpăraţi XX,1). Şi cu toate acestea Ohozia a,murit din pricina bolii, iar lezechia s-avindecat de boala lui. Pentru ce? Se uită oare Dumnezeu la faţa omului? Nu! Ohozia amurit pentru că n-a alergat la Dumnezeu^ ci ta dracul. Iezechia a fost vindecat, pentru că a alergat îndată la Dumnezeu. Dumnezeu s-a mâniat pe Ohozia, pentru că a alergat la vrăji şila farmece; pe lezechia 1-a miluit, pentru ca a făcut rugăciune si a vărsat lacrimi de evlavieşi de zdrobirea inimii, învaţă din aceasta, creştine, că dacă te-ai îmbolnăvit şi vrei să tevindeci; dacă ai sărăcit şi vrei să scapi de sărăcie; dacă ai căzut în ispite , .în chinuri, înnenorociri, şi vrei să te izbăveşti, nu apuca calea dracului, cu vrăjitorii, cu nedreptăţi,cu viclenii, ci apucă calea lui Dumnezeu, cu rugăciune, cu nădejde şi cu credinţă."Descoperă Domnului, calea ta". Cu nădejdea, "nădăjduieşte în el"; cu credinţa, crede ca"el va fose" (Psalmi XXXVI,5); el care este şi atotputernic şi atotînţelept şi atotbun.Prin urmare "supune-te Domnului" (Psalmi XXXVI,?) şi ca om şi ca creştin.

- - Bine! Dar când voi alerga la D*umhezeu, ce am să-1 rog?



"Aceasta, pe care o lăudaţi, am făcut-o eu după toate regulile artei mele; de aceea estedesăvârşită. Cealaltă aţi făcut-o voi pentru că am făcut-o după, gustul vostru; de aceea n-are nici o valoare. Povestirea arată că dorinţele şi gusturile oamenilor sunt foartedeosebite şi nesăbuite. Să presupunem că Dumnezeu în acelea ce-1 roagă oamenii va facedupă dorinţa lor: unul vrea una, altul vrea alta; sau ceva deosebit sau contrariul. Ostaşul

vrea război; negustorul pace; corăbierul vrea vânt pe mare: dar unul îl vrea de la apus, altulde la răsărit; agricultorul vrea linişte pe pământ: dar unul o vrea cu ploaie, iar altul cusecetă. Pe scurt, câte capete, atâtea păreri. Fiecare vrea ceva deosebit. Dacă Dumnezeuar face după părerea fiecăruia, ce ar ajunge lumea noastră, viaţa noastră, traiul nostru? Unamestec, o prăpastie, un haosţ.Să lăsăm pe Dumnezeu să facă cum ştie după artaînţelepciunii lui nemărginite, nu după părerea capului nostru. Pentru aceasta poateDumnezeu a voit să facă în urma tuturora pe om, ca omul să găsească pe toate făcute, săfie mulţumit să se odihnească în acelea pe care le-a făcut Dumnezeu foarte bine si să n-aibă prilej să voiască unul într -un fel şi altul în alt fel, fără să ştie anume ce spune sau cecere. Gândiţi-vă şi la aceasta: Dumnezeu a făcut pe om, pe bărbat, adică pe Adam. Nu

făcuse încă pe femeie, pe Eva, ajutor asemenea lui (Facere 11,20). Când a voit deci SrO plăsmuiască, a adormit pe Adam, a luat o coastă de-.a lui şi din ea a făcut pe femeie, peEva. Apoi 1-a deşteptat şi i-a spus: "Aceasta este femeia ta" (Facere 11,21-22). Nu trebuiaoare să fie treaz Adam, să vadă cum făcea Dumnezeu pe f emeie, cu care trebuia să trăiascătoată viaţa lui? Nu, spune. Dumnezeu; dacă omul ar fi fost treaz să vadă cum fac pefemeie, ar fi vorbit, m-ar fi învăţat, şi-ar fi spus părerea: "vreau ca ochii să fie aşa; gura să fie altfel! Nu-rni place faţa aceasta, te rog, fă-i alt chip". Lasa să doarmă omul, lasa sănu vadă! Să fac eu ce ştiu! Omul nu ştie ce vrea, nu ştie ce cere. Mai mult încă, în celemai multe cazuri vrea ce este mai rău, cere ce-i vătămător. Rahila, 'femeia lui lacov, erastearpă şi nu .năştea. Tristeţea ei era îndoită şi pentru că vedea ca nu poate să mai facă

nici un copil, şi pentru că vedea că sora ei năştea mulţi. Ce patimă rea este invidia, mai cuseamă în inima femeilor! Rahila pizmuia pe sora ei şi voia să moara din cauza pizmei ei:"Văzând Rahila că n-a născut copil lui lacov a pizmuit pe sora ei" (Facere XXX,1). Cât demult se sfădea cu bărbatul ei! "Dă-mi copil, ii spunea, ori de nu, voi muri eu" (FacereXXX,1). Sau să nasc, sau ,să mor. Vreau să văd sau copil sau moarte. Numai peste soramea a venit toată binecuvântarea lui Dumnezeu şi eu să port blestemul şi defăimareastârpirii? Nu mâi pot răbda! "Dă-mi copii, ori de nu voi muri eu". Atât de mult doreşteRahila să nască! Dar ştie ea oare ce doreşte? Fie si aşa acă-se voia ei! Dumnezeu aascultat rugăciunea ei, i-a răsplătit dorinţa: "Şi-a adus aminte Dumnezeu de Rahila, a

ascultat-o si i-a deschis pântecele" (Facere XXX*,22). Mă bucur împreună cu tine, o preafrumoasă Rahilo, că în sfârşit ai găsit mângâiere! "Dumnezeu şi-a adus aminte de Rahila".

Nu mai eşti stearpă, ai început să naşti şi să vezi rodul pântecelui tău. Dar în ce chip vei naşteoare? Ce bine vei avea oare de la copiii doriţi cu,atâta dor d§ tine? Vai, ce aud! Ia venitRahilei ceasul să nască, "şi s-a chinuit mult când 'a născut" (Facere XXXV,16). Naşterea"grea, durerile mari. A adus un fiu la viaţă, dar şi-a dat sufletul din pricina durerilor. Fiuldorinţei a ajuns fiul durerii. Ah, şi cât de mult se va fi căit de ceea ce a dorit atât de mult!Rahila a născut, dar a murit din naştere. "Şi pe când îs* dădea sufletul, a numit pe fiul ei

fiul durerii mele" (Facere XXXV,18). Iată deci că Rahila nu ştia ce doreşte. Dorea să



vadă fiu; dar pe când se , ruga pentru a avea fiu*se ruga pentru moartea ei. Este prinurmare mai mult decât adevărat ce spunea mai sus Hrisostom: "De vreme ce nu ştimmulte din cele ce ne sunt de folos,, cerem cele nefolositoare". Si Pavel: "Nu ştim să ne

rugăm cum trebuie" (Romani VIII,26). Creştine, ceri de la Dumnezeu copii, dar poate căei vor fi pentru tine mai mult pricină de lacrimi decât de bucurie. Ceri sănătate, dar

poate că odată cu anii vor creşte şi păcatele tale. Ceri bogăţie, dar poate că ea va fi pricina pierderii tale. Ceri cinste, dar poate că, cu cât te vei urca mai sus cu atât vei cădea mai rău.Ceri bunătăţi lumeşti şi vremelnice dar poate că-ţi vei găsi în ele şi sfârşitul vieţii tale şiosânda sufletului tău. Nu ştii ce ceri!

- Prin urmare, dacă voinţa omului este atât de greşită şi numai voinţa lui Dumnezeu este cutotul fără greşeală, ce altceva ai de făcut, decât să supui voinţa ta voinţei lui Dumnezeu? Săvrei numai ce vrea Dumnezeu şi să spui în fiecare rugăciune a ta: "Dumnezeul meu, nucum vreau eu, ci cum vrei tu; facă-se voia ta"!

- Alexandru cel Mare, pe când se găsea în Asia şi purta război ca să ia împărăţia întreguluirăsărit de la Darie împăratul perşilor, s-a aruncat în . apa râului Chindos ca să se scalde. Ş-a

aruncat,, dar îndată ce a ieşit la faţa apei, un frig neaşteptat i-a cuprins toate mădularele i-aoprit răsuflarea aproape să-i iasă şi sufletul. Şi iată dintr -o clipă în alta, marele Alexandru era primejduit să-şi piardă viaţa; într -o clipă să se veştejească floarea vârstei, slavei şivirtuţiLsale. Filip, crediricidsiil său prieten şi doctorul lui, s-a apucat să-1 vindece pe împăratşi a început îndată să-1 îngrijească: îi venea în ajutor, îl întărea, îl,înviora când ,cu alifiicând cu băuturi încălzitoare, şi pregătea pentru a treia zi, să-i dea să bea un leac devindecare, cu care nădăjduia să-i redea complet sănătatea, între timp, Alexandru primeşteo scrisoare de la Parmenion unui din cei mai credincioşi dintre toţi generalii lui Alexandru, încare.-i scrie să se păzeasca de Filip doctorul, să nu se dea pe mâinile lui, să nu ia doctoriile lui, pentru că Filip s-a înţeles cu Darie, împăratul perşilor,; să otrăvească pe Alexandru şi să ia ca plată a trădării lui atâtea mii de talanti, iar de soţie pe sora lui Darie. Alexandru, a cititscrisoarea şi fără să spună cuiya ceva a puso la căpătâiul; său. A venit ziua a treia. Filipdoctorul, care n-avea nici o ştire, nici de trădare, nici de scrisoare, intră în cortul împăratuluiţinând paharul în care era doctoria, şi i-1 dă împăratului. Alexandru, cu o mână ia de ladoctor paharul, iar cu alta îi dă scrisoarea, în timp ce Filip citea scrisoarea, -împăratulfără îndoială, fără teamă, a'băut toată băutura. Stai, Alexandre,. ce faci? Atât de puţin, ţitu la viaţa ta? Nu cercetezi mai întâi să afli amănunţit adevărul, dacă este vinovat saunevinovat doctorul? Dă-i mai întâi s£ citească scrisoarea şi după cum vei cunoaşte cugetullui de pe faţa lui, respinge sau ia paharul. Bei tu mai întâi şi apoi citeşte acela? Atâtacredinţa ai într -un om? Da! Aşa zicea în sinea lui Alexandru: Filip îmi este şi doctor şi prieten; eu, după cum cred în arta lui, tot aşa cred şi în dragostea lui. Alexandru a crezut

bine, pentru că sănătatea căpătată prin acea doctorie, a risipit bănuiala zadarnică şimincinoasă. - Să revenim la subiect. Alexandru cel mare, împăratul, învingătorul şi triumfătorul, crede în

Filip şi-i încredinţează viaţa lui. Crede, cu toate că era bănuială că are să-1 otrăvească, pentrucă a judecat şi şi-a spus îii sine: Filip este doctor, deci ştie să mă vindece; Filip îmi este prieten,deci nu mă va otrăvi. Aşa şi tu, creştine, fie că eşti bolnav, fie că te afli în nevoi, fie că tegăseşti în nenorociri, dacă te încredinţezi în mâinile lui Dumnezeu, în ale cui mâini crezi că



te încredinţezi? Este Dumnezeu, este Tată. Zi deci şi tu în tine însuţi: este Dumnezeu; prinurmare, ca atotînţelept, cunoaşte ce am nevoie. Este tată: prin urmare, ca atotbun, îmi va dace-mi trebuie; cred în înţelepciunea lui, cred în dragostea lui. Nu vreau decât ceea ce vrea pentru mine Dumnezeul meu şi Tatăl meu. Nu-i cer nimic, pentru că nu ştiu ce cer, nu ştiu ce-mi foloseşte. S- p cunoască el care este Dumnezeu atotînţelept! Să mi-o dea el, care este Tată

atotbun! - Dumnezeul nieu, Tatăl meu! Să fiu în lumea aceasta bolnav sau sănătos, bogat sau sărac,

învăţat sau neînvăţat; să urc spre mari demnităţi sau să rămân într -o stare umilă; să am copiisau să fiu fără copii; să mă iubească sau să mă urască oamenii; să trăiesc încă mult timp sau să mor azi sau mâine, eu au ştiu ce mi-i de folos! O şti tu şi fă ce şti tu! "Nu după cum voiesc

eu, ci după cum tu voiesti;facă-se voia ta"! (Matei XXVI,39,42; Marcu XIV,36; LucaXXII,42). Creştinilor iată în două cuvinte ce vreau să spun! Mai întâi, în toate nevoile voastre,să alergaţi numai la Dumnezeu; al doilea, să vă rugaţi să faceţi numai ce-i-place lui Dumnezeu.Altfel "nu ştiţi ce cereţi" (MarcTi X,38).

-

- " Partea a Il-a - ' - - în toate nevoile noastre să alergăm la Dumnezeu, Bine! Da? spun iarăşi: cu ce obraz? Să

ne rugăm să facă Dumnezeu numai ce-i place Lui? B ine L Dar spun iarăşi: cu ce gură?'Cu ceobraz să ne înfăţişăm înaintea lui Dumnezeu? Cu ce gură să-L rugăm noi, care atâta vreme câtne găsim în păcat, suntem duşmani ai lui,Dumnezeu? Să auzim ce zice Dumnezeu, pringura lui Isaia: "Când veţi întinde mâinile îmi voi întoarce faţa de la voi:, si dacă veţi înmulţi

rugăciunea voastră nu vă voi asculta" (Isaia 1,15). Cu alte cuvinte: Când vă înfăţişaţi înainteamea, şi veţi întinde mâinile ca să mă rugaţi, îmi voi întoarce faţa de la voi ca să nu vă văd; şiiarăşi, dacă veţi îndoi şi veţi întrei rugăciunea voastră mă voi face surd, ca să nu vă aud. Şi

pentru ce? "Căci mâimfe voastre sunt pline de sânge" (Isaia 1,15). Oare ce sânge avem noi pe mâinile noastre? Oare sânge de ucidere?- Nădăjduiesc însă, că acest păcat să nu fie în oraşul acesta în care vorbesc. Sângele săracilor,

din nedreptăţi, din asupriri, din răpiri? Ah de aceasta mă tem,. Sânge deoiecurăţii, de păcatetrupeşti?' Aceasta-i încă mai mult. Cu astfel de mâini necurate, Dumnezeu nu vrea nici să ne vadă, nici să ne audă. "Când veţi

întinde mâinile , îmi voi întoarce faţa de la voi; şi dacă veţi înmulţi rugăciunea voastră, nu

vă voi asculta, căci mâinue voastre

sunt pline de sânge"'.Dar ce trebuie să facem? Ne-o spune însuşi Dumnezeu "Spălaţi-vă şi

curăţiţi-vă" (Isaia 1,16).- Neeman, marele şi puternicul conducător al Siriei, era lepros (IV împăraţi V,l). Ca să se

curăţească a venit la profetul Elisei. Socotind că lucrul este greu şi scump, a venit cu zecetalanţi de argint, cu şase mii de galbeni, cu zece rânduri de haine, din cele mai frumoase(ÎV împăraţi V ,5), ca să le cheltuiască, să dăruiască totul spre a-şi capătă sănătatea. Cânda auzit profetul Elisei că NeSman s-a apropiat, 1-â vestit să nu se ostenească mai mult.Lângă el, a spus Elisei, este Iordanul; să meargă să 'se spele de şapte ori şi se va curaţi fărăsă mai facă altceva: "Mergi de te spală de şapte ori în Iordan şi carnea ta vă fi ca mai

înainte si te vei curaţi" (IV împăraţi V,10). A mers, s-a spălat, s-a curăţit (IV împăraţi



V,14). N-a cheltuit nimic Neeman din argintii aduşi cu el? Nimic? N-a dăruit nici unuldin atâtea rânduri de haine? Nici unul! Atât de ieftin s-a curaţi!?. Negreşit! Atât deuşor?.Da, fără să fie nevoie de altceva! A mers, sa spălat, s-a curăţit! Cât de frumoasă pildă pentru noi! Vrem si noi să ne curăţim? Să mergem la duhovnic, ca Neeman-la Elisei.Credeţi că are să ne coste vreo oboseală sau cheltuială (că are să ne coste vreo oboseală 'sau

cheltuială lipsă în M adăugat după V), sau că duhovnicul ne va trimite la.Ierusalim să neînchinim mai întâi la sfintele locuri sau în pustie să sihăstrim sau să împărţim toate averilenoastre la săraci? Nimic din acestea, nimic. Dar ce să facem? Să spunem numai un cuvânt:Am păcătuit! Să vărsăm două lacrimi şi numai cu aceasta suntem spălaţi, curăţiţi, iertaţi.Atât de ieftin?

- Atât de uşor? Da, fără să fie nevoie de altceva! (atât de ieftin... de altceva, lipsă în Madăugat după "V). Acesta este un articol de credinţă. Dar ascultaţi cum o întăreşte şidumnezeiescul Hrisostom, mângâierea păcătoşilor: "Cât este de mare iubirea de oameni alui Dumnezeu! Cât este de covârşitoare bunătatea lui! Pe păcătos, după ce-şi va mărturisi păcatele şi va fi pe viitor virtuos. Dumnezeu îl hotărăşte îndall drept".

- Să nu mai pierdem timpul, mai ales acum când ne suim în Ierusalim, acum când se apropiesfintele zile, ale sfintelor patimi ale lui-Hristos. Astăzi, de e cu putinţă, fără să aşteptămziua de mâine. Ah! Acest mâine este cea mai mare piedică a,mântuirii noastre,-cea dintâi pricină a osândei noastfe. Prin urmare, cât mai repe.de, să ne spălăm să ne curăţim cu sfântamărturisire. Şi aşa spălaţi şi curăţiţi, ne primeşte Dumnezeu cm braţele deschise, ne priveşte cu ochii blânzi, ne aude, ne ascultă, ne dăruieşte aici iertarea păcatelor şi dincoloîmpărăţia cerurilor.


- Predica zilei- - În sfânta şi marea Vineri - "î ntristat este sufletul M.eu până la moarte".

(Matei, XXVI, 38): - Omul a văzut în lume două minuni mari şi neobişnuite: una, că Dumnezeu s-a pogorât

din cer pe pământ şi s-a făcut om; alta că acesta, Dumnezeu şi Om, s-a suit ca să moară sus pe cruce. Prima a fost opera covârşitoarei înţelepciuni şi,puteri a lui Dumnezeu, Iarcealaltă a fost " opera covârşitoarei sale iubiri de oameni. Amândouă însă s-au săvârşit înîmprejurări foarte deosebite, în prima minune, când Dumnezeu s-a făcut om, întreaga zidirea sărbătorit: îngerii în cer.cântau doxologii de bucurie (Luca, II, 13-14); păstorii pe pământdănţuiau din pricina bunei vestiri a mântuirii şi bucuriei (Luca, II, 15-20); împăraţii au

venit de la răsărit şi s-au închinat cu daruri Stăpânului de curând născut (Matei, II, 1-11). îna doua minune, când Dumnezeu-Omul a murit răstignit, ca un osândit între doi tâlhari(Matei, XXVII, 38), lumea cea de sus şi cea de jos a plâns cerul şi-a acoperit faţa cu unîntuneric de nepătruns (Matei XXVII, 45); Ş pământul s-a cutremurat din temelii de frică, pietrele s-au despicat (Matei XXVII, 51-53). Noaptea celei dintâi minuni a fost o noaptestrălucitoare, pricinuitoare de bucurie şi veselie a toată lumea; ziua celei d© a douaminuni a fost o zi întunecoasă, pricină de întristare si de durere, în noaptea aceea Dumnezeu afăcut omului atâtea binefaceri cât putea să facă; în ziua aceasta omul a făcut lui Dumnezeu



atâta fărădelege cât poate să facă. Ai dreptate, o, Dumnezeu-Omule, lisuse îndurerate, să spui:"întristat este sufletul meu până la moarte" (Matei XXVI, 38). Multe sunt patimile tale, mareeste întristarea ta. Patimile Tale sunt atât de multe încât răbdarea omenească nu le-a suportat până acum; întristarea Ta e atât de mare încât inimă omenească n-a îhcercat-o încă. Şi într -adevăr, creştinilorf cu cât caut să găsesc un alt exemplu asemănător printre oameni, cu atât

glsesc că durerea Lui în patimă şi întristarea Lui în durere, este fără de asemănare. Mare afost invidia lui Cain împotriva fratelui lui (Facere IV, 5), dar mult , mai mare este invidiaarhiereilor şi cărturarilor împotriva Domnului. Chiar uciderea nedreaptă a lui Abel (FacereIV, 8), nu poate să se compare cu moartea pe cruce a lui lisus. Mare a fost răbdarea lui Isaac,când avea să fie jertfit de Avraâm, tatăl lui (Facere XXII, 1-18); mult mai mare însă a luilisus, când în adevăr a fost jertfit de Tatăl lui ceresc urii duşmanilor Lui. Mare a fostnefericir ea lui losif, când a fost vândut de fraţii lui (Facere XXXVII, 27-28), defăimat deo femeie (Facere XXXIX, 14-19), şi întemniţat, ca un vinovat, într -o închisoare (FacereXXXIX, 20)V mai mare însă lui lisus, când a fost vândut de ucenicul lui, defăimat desinagogă, dus din judecată în judecată, ca un osândit. Mare dispreţ a fost pentru David:

propriul său fiu să-1 alunge de pe tronul împărătesc, supuşii să-1 părăsească, slugile să-1alunge cu pietre şi să-1 însoţească cu insulte, în . timp ce el fugind cu picioarele goale, se suia pe Muntele Măslinilor, dar nu este oare o privelişte mai de plâns când lisus, părăsit deApostoli, legat de ostaşi, încununat cu spini, împovărat cu crucea, însoţit de defăimările şiinsultele unui întreg oraş, se urca pe (Solgota ca să ia o moarte necinstită între doi tâlhari?Mărturisesc că mare era durerea lui Iov lipsit de copii şi, de averi, zăcând în gunoi, plin derăni de la cap până la picioare; însă era numai o închipuire, o umbră a durerilor şi-'arănilor Fiului cel mult patimilor al Fecioarei. Multe au fost şi patimile pe care le-au primit mai' târziu cei care au imitat patima lui Hristos, dar patimile Sfinţilor Mucenici, erau patimi ale trupului, în care sufletul se bucura; patimile Sfinţilor Mucenici însemnau şi

moarte şi cinste; însemnau şi mucenicie şi cunună. Patima lui lisus Hristos, însă este patimăşi trupească şi sufletească, în totul patimă, fără nici o mângâiere; m6arte, cu totul necinstită;mucenicie, cu totul plină de întristare, şi tristeţe de moarte: "întristat este sufletul Meu până la

moarte". - Ştiu cu ce scop predicatorii propovăduiesc jatimiîe lui Hristos.- O fac ca să îndemne adică

pe creştini spre compătimire şi lacrimi. N-am un astfel de scop, pentru că nici Hristos n-a avut acest scop când mergea să moară: "Fiicele Ierusalimului, spunea El, nu mă

plângeţi pe mine, ci plângeţi-vă pe voi si pe copiii voştri" (Luca XXIII, 28). Păcătoşilor,câţi nu v-aţi pocăit până acum, plângeţi, vă spun şi eu, păcatul vostru,' plângeţi răutateavoastră, plângeţi osânda voastră şi plângeţi odată cu aceasta nefericirea copiilor voştri,cărora le lăsaţi ca moştenire pilda rea a unei vieţi stricate. Nu vreau să plângeţi patimilelui Hristos, vreau numai să

- auziţi, care a fost cea mai mare din toate patimile lui Hristos, despre care spune îndurerat:"întristat este sufletul Meu până la moarte".

- PARTEA ÎNTÂIA - - Gând Fiul lui Dumnezeu s-a pogorât pe păjnânt şi S-a întrupat, a, purtat, ca să spun aşa,

ca două veşminte ale firii omeneşti: trupul "omenesc şi- păcatul omenesc: trupul omenesc L-



tristeţea Lui îl duce aproape de moarte: "întristat este sufletul M eu până , la moarte".

Printre toate patimile ce le are de suferit, ce-L întristează oare atât de mult? Trădarea lui Iudaoare? în adevăr, în trădarea lui Iuda, două lucruri pot să întristeze mai mult sufletul lui lisus: unul,marele disprfcţ ce I 1-a arătat Iuda. Vreau să spun că Iuda nu-L-recunoştea drept Fiu al luiDumnezeu,ci-L recunoştea drept un om, care avea o putere dumnezeiască să facă nenumărate

minuni; drept un doctor, care, cu un cuvânt al gurii sau cu o atingere a mâinii, luminează orbi,curăţeşte leproşi, vindecă bolnavi, înviază morţi; drept un profet făcător de minuni, care spunemai dinainte cele viitoare, care cunoaşte cele ascunse, care merge pe mare fără să se ude, careare stăpânire peste vânturi, care alungă pe demoni. Nefericite Iudo, ce valoare are un astfelde om? Şi pe un astfel de om îl vinzi cu treizeci de arginţi? Moisi a legiuit ca ucidereaunui servitor să fie plătită tot cu atâţia agrinţi! (Exod XXI, 32!). Cât de mult este dispreţuitlisus!

Altfel să judecăm lucrul! Să admitem să fie vândut! Dar să-L vândă un apostol! Ge pildă rea în Biserică! Apostoii să vândă pe Hristos, adică preoţii să vândă haruldumnezeiesc! Mare lucru! Dintre apostoli numai acela a fost osândit care iubea argintii.

Blestemată iubire de arginţi! Cea dintâi si cea mai de seamă pricină pentru care" nevindem şi credinţa noastră şi ne osândim si sufletul nostru. Eu vă rog, creştini, săînsemnaţi un lucru vrednic de cugetat. Acei arginţi pe care i-a luat Iuda vânzând peHristos, i-au folosit la ceva? A cumpărat cu banii aceia vreo moşie, care să-i aducă vreunfolos? Si i-a făcut niscaiva haine, cu care să se îmbrace? I-a mâncat? I-a băut? S-a bucurat de eiîn vreufi fel oarecare? Nicidecum! Mai mult, banii care 1-au orbit de 1-a vândut pe Hristos,aceia 1-au orbit de a căzut în deznădejde, s-a spânzurat, s-a osândit. I-au folosit spre a-şicumpăra ştreangul şi iadul. "Si aruncând argintii în templu., a plecat si mergând s-a

spânzurat" (Matei, XXVII, 5). Bine! Argintii nu i-au folosit lui Iuda, dar au fost ei oarecheltuiţi pentru vreun lucru bine plăcut lui Dumnezeu, pentru vreo slujbă a templului?

Nici aceasta. Iuda s-a dus, i-a aruncat în templu, iar preoţii templului nu i-a primit Nu secade, au spus ei, să punem aceşti arginţi în vistieria templului, pentru că sunt blesfeihaţi. Nu, nu, Dumnezeu nu vrea spre slujba templului astfel de arginţi, care suntfărădelege, care sunt jefuitori de cele sfinte, cu care a fost vândut sângele unui om. "Nu se

cade să-i punem în vistieria templului, pentru că suntpreţ -de sânge" (Matei XXVII, . 6). Ces-a făcut deci cu-acei arginţi? Argintii, care au fost plata vânzării, argintii care au fostdobânda iubirii de arginţi, argintii care au fost pricina, ducerii la moarte a unui om bun, cualte cuvirtte argintii morţii, n-au ajuns la cei vii, ci la cei morţi. Cu ei a fost cumpărată o ţarinăşi a ajuns cimitir, ca să se îngroape acolo morţii, nu însă localnicii, ci străinii: "Au cumpărat

cu ei ţarina olarului pentru îngroparea străinilor" (Matei XXVII, 7). O, afurisiţi arginţi,cu care Iuda a vândut pe Hristos! Mai întâi, ei n-au folosit' cu nimic lui Iuda însuşi; aldoilea, n-au fost socotiţi vrednici să fie cheltuiţi pentru trebuinţa templului; al treilea,cu ei au fost cumpărate morminte, gropi, toate lucrur i moarte; iar acestea pentru străini:"pentru îngroparea străinilor". O, nenorociţi arginţi, cu care Iuda a vândut pe Hristos!Tot atât de nenorociţi, de afurisiţi şi de blestemaţi sunt şi acei arginti cu care noi vindem pe Hristos, cu care vindem harul dumnezeiesc, cu care vindem tainele! Mai întâi, astfel dearginţi ne folosesc nouă oare? Nu, negreşit! Blestemele şi afuriseniile care sunt pe aceştiarginţi nu ne Iasă să ne bucurăm de ei. Nu, ci mai mult, din pricina lor boală grea şi



nenorocire neaşteptată ne înăbuşă în această viaţă, iar în cealaltă ne aşteaptă, o sân daveşnică. Al d.oilea, Dumnezeu nu vrea astfel de arginţi pentru templul Lui, pentru BisericaLui: "Nu Se ^cade să punem aceşti arginţi în vistieria templului". Cu astfei de arginţi, caresunt pl ta simoniei, dobânda iubirii noastre de arginţi, pricina jefuirii noastre de cele sfinte şi afărădelegii noastre, cu hoţii - pentru că şi Iuda era hoţ, şi hoţ al veniturilor bisericeşti - nu se

sfinţesc Biserici, nu se zidesc palate, nu se cumpăra moşii, ci morminte şi gropi. Astfel dearginţi nu sunt de folos nici nouă, nici rudelor noastre, ci cel mult străinilor: "pentru

îngroparea străinilor". - Dar eu văd că prea curatul lisus primeşte pe Iuda şi nu se îngreţoşează de vicleana lui sărutare, ci,

mai mult, multa sa dragoste îl numeşte prieten: "Prietene, pentru ce ai venită" (Matei XXVI,

50). Dacă-i aşa, pentru ce, deci, lisus zice: "întristat este sufletul Meu până la moarte?h

Poate din cauza palmei, pe care i-a dat-o un slujitor rău şi îndrăzneţ. - Târât de toată ceata, de conducătorul de mie şi de mulţimea slugilor, legat cu mâinile la spate,

ca un vinovat, lisus este dus mai întâi în palatul arhiereului Ana şi de aici la Caiafa, undeeraii cărturarii, fariseii, bătrânii şi întreg sinedriul sinagoii, toţi cu gura deschisă spre acuzare,

toţi cu inima înveninată de ură, toţi îhtr -un singur gând, că un astfel de om este vrednic demoarte, vrednic să moară: "Vinovat este morţii" (Matei XXVI, 66; Marcu XIV,.64). Şiaici, vă rog din nou, creştinilor, să luaţi aminte! Preoţii şi fariseii urau mult pe Hristos din pricina invidiei lor; ei erau orbi, povăţuitori orbilor, nu puteau să vadă viaţa lui Hristos,nici să audă învăţătura Lui, care era lumină cerească, ce luminează pe tot omul ce vine înlume (loan I, 9). Poporul simplu însă îl iubea; se uita cu. multă mirare la minunile Lui, ascultacu bucurie învăţătura Lui. Mai mult încă, preoţii şi fariseii se temeau de poporul simplu ori decâte ori puneau la cale uciderea Sa. Dar acum, în timpul patimii, toţi, într -un gând, preoţi şifarisei şi tot "poporul simplu, bărbaţi, femei, copii, tineri şi bătrâni, toţi îi doreaumoartea: "Vinovat este morţii". Ce a îndemnat pe poporul simplu? Ce 1-a, rătăcit împotrivalui Hristos? Nimic altceva decât făţărnicia preoţilor şi fariseilor. Fariseii, iubitori de

arginţi şi mândri, nu socoteau păcat să mănânce toate casele văduvelor şi orfanilor; nu socoteau păcat să dorească pretuîindenea săfie cei mai întâi în toate şi să li se închine oamenii.

Această iubire de arginţi, această mândrie era ascunsă şi poporul simplu nu o vedea. Pede altă parte, fariseii îşi făceau rugăciunea lor în pieţele oraşelor, purtau veşminte cu poale lungi şi filacterii late. Acestea se vedeau şi le vedea şi poporul simplu. Fariseii nu păzeau marile porunci ale legii. Voiau un martor fals? Fariseul era acela! Voiau un lacom?Fariseul era acela! Zeciuiau însă mărarul şi chimerjul (Matei XXIII, 23). Nelegiuirilemari şi adevărate ale lor erau ascunse, dar virtuţile acestea mici şi mincinoase erau săvârşite înfaţa lumii. De asta poporul simplu li se închina lor ca la nişte sfinţi. Preoţii iarăşi erau orbidin pricina neştiinţei lor, înveninaţi din pricina invidiei. Păcatele acestea erau ascunse şi poporul simplu nu le vedea. Pe de altă parte, se arătau plini de zel pentru lege. Iuda le-aaruncat argintii, dar ei nu s-au apropiat de ei, pentru că era preţ de sânge: "Nu se cade să-i punem în vistieria templului, pentru că sunt preţ de sânge" (Matei XXIII, 23). N-aumers în pretoriu ca să nu se spurce, pentru că era sărbătoare: "N-au intrat în pretoriu ca să

nu se spurce" (loan XVIII, 28). Acestea erau săvârşite în faţa tuturor, poporul simplu levedea .şi li se închina lor ca la nişte sfinţi. Se închinau ca la sfinţi la nişte oameni iubitori dearginţi, mândri, neînvăţaţi, invidioşi, oameni care puneau la cale cea mai nedreaptă ucidere,



doi sunt martori mincinoşi, pentru că deşi au grăit adevărul, adică .au -spus ceea ce a grăitIţsus, totuşi mint pentru că nu 1-au spus cu gândul cu care" 1-a spus Hristos. lartorimincinoşi sunteţi şi voi care deşi spuneţi aceleaşi cuvinte ce aţi auzit, totuşi nu le spuneţi cusensul cu care au fost rostite. El le-a spus cu un scop, voi le răstălmăciţi după scopul vostru, casi tălmăcitorii de vise, care tălmăcesc visele după interesul lor. "Tălmăcitorii de vise

tălmăcesc potrivit interesului lor propriu vedeniile ce se arată în visurF. Când Hristos avrut să dea un răspurîs cum se cade şf potrivit lui Ana arhiereul,.p slugă i-a dat o palmă peste obraz: "Una dintre slugile care erau de faţă i-a dat o palmă lui lisus" (loan XVIII,22). ' , Unde erau atunci fulgerele cerului, de n-au ars îndată mâna cea nelegiuită? Cumde nu s-a ffeschis pământul, să înghită de viu pe sluga cea .profanatoare! Şi cu toate acesteaîndelung răbdătorul lisus s-a mulţumit, să-1 mustre numai cu un cuvânt de dojana: "Dacă am

vorbit rău, dovedeşte ce este rău; dar dacă am vorbit bine, pentru ce mă baţi?" (loanXVIII,' 23). Bine! Hristos faţă de atâtea palme şi scuipări care i-au desfigurat faţa, răbda şltăcea; faţă de atâtea biciuiri care I-au sfâşiat trupul în pretoriul lui Pilat, răbda şi tăcea; întimpul răstignirii pe care a suferit-o în afară de Ierusalim pe Golgota, răbda şi tăcea.Pentru ce oare nu rabdă-şi nu tace pentru o palmă primită în casa arhiereului Ana? Pentru

ce?'Iată pentru ce! Hristos rabdă batjocoririle, pe care le primeşte în pretoriul lui Pilat, pentrucă le primeşte în casele unor oameni laici. Rabdă insulta, pe care o primeşte în afară deIerusalim, pe care o primeşte în afară de oraşul sfânt, pentru că o primeşte în afară delumea împărăţiei Sale, ,în ţara, necredincioşilor şi neevlavioşilor. "Putea --să rabde şisă'tacă însă să fie pălmuit, să fie batjocorit, să fie insultat chiar în casa unui arhiereu, unde-trebuia să fie cu deosebire respectat, chiar înaintea ochilor arhiereului, iar arhiereul caretrebuia să-şi verse sângele pentru cinstea lui Hristos, să nu grăiască un cuvânt, sau pentru cănu ştia sau pentru că nu-i păsa? Hristos, care rabdă totul în tăcere, numai asta n-o rabdă, civorbeşte. Pentru aceasta poate a rostit lisus acele* cuvinte: "întristat este sufletul Meu până la moarte". Judecătorii lui lisus, sunt doi arhierei: Ana-si Caiafa. Dacă lisus vorbeşte şi

răspunde, îl necăjeşte pe Ana şi pune să-1 pălmuiască, dacă nu vorbeşte şi tace, îl'necăjeşte pe Caiafa şi-1 jură să vorbească: "Te jur pe Dumnezeului viu să ne spui dacă Tu eşti Fiul

lui Dumnezeu" (Matei XXVI, 63). Cum trebuie să se poarte Hristos cu astfel de arhierei?Dacă vorbeşte, este osândit ca unul care a greşit; iar dacă tace este socotit qa nebun. Dar p, nelegiuite arhiereie, pentru ce juri? Pentru ce cauţi martori mincinoşi? Pentru ce tulburi săafli cine este oare acest lisus? Aici jos în curtea ta este un ucenic al Lui. Strigă-1, întreabă-1să-ţi spună adevărul. Unde eşti, Petre? Vino tu să mărturiseşti, ce fel de om este Acesta!"Nu cunosc pe omul acesta!" (Matei XXVI, 72). Cum? Nu cunoşti, Petre, pe dumnezeiesculînvăţător, al cărui Apostol şi ucenic eşti acum de trei ani? Nu cunoşti pe acela care din pescuitor de peşte te-a făcut pescuitor de suflete omeneşti? (Matei IV, 19). Pe acela careţi-a dat cheile împărăţiei cerurilor? (Matei XVI, 19). Pe acela care ţi-a spălat picioarele (loan

XIII, 6-9), şi te-a împărtăşit cu dumnezeiescul lui trup şi sânge (Matei XXVI, 26-28). "Nucunosc pe omul Acesta!" Nu este acelaşi cu cel despre care ai mărturisit: "Tu eşti Hristosul,

Fiul Dumnezeului celui viu?" (Matei XVI, 16). Nu este acela despre care spuneai cu puţinmai înainte că decât să te lepezi de El vrei mai bine să mori? "îmi voi pune sufletul meu pentru tine" (loan XIII, 37). "Nu cunosc pe omul acesta". Petru, prietenul cel înflăcărat, când avăzut slava lui Hristos, schimbat la faţă pe Tabor, voia să fie cu El în veci: "Bine este ca să

fim aici" (Matei XVII, 4). în timpul patimii însă nu-L cunoaşte şi se leapădă de El de treiori. Cât sunt de nestatornice prieteniile! Cât sunt de mincinoase făgăduinţele! Cât sunt de



necredincioase inimile oamenilor! Câtă patimă, câtă durere, câtă întristare în sufletul luilisus! Pentru 'aceasta poate a rostit lisus acele cuvinte: "întristat este sufletul meu până

la moarte". Ah, Petre, Petre, tu te juri că nu-L cunoşti, şi întăreşti neîncetat "Nu cunosc peomul Acesta". Dar Pilat te mustră şi arătându-L în faţa întregului popor spune: "Iată omul"

(loan XIX, 5). lisuse al meu, ce este ceea ce văd? Vai! Poate că Petru are dreptate să spună că

nu te cunoaşte, pentru că în starea în care te-a adus ura iudeilor, eşti de.nerecunoscut. Cum a pierdut chipul şi frumuseţea faţa Ta, care este desfătarea şi veselia îngerilor! Cât au desfigurat-o scuipăturile şi palmele! De unde atâta sânge, ce curge din toate mădulările Tale cele preacurate? De unde atâtea răni de la picioare până la cap, încât tot trupul Tău pare o rană?De unde atâta mucenicie'aspră a preacuratului Tău trup? Pe toate acestea le-au făcut bicelelui Pilat. Care a fost greşeala'Ta? Asta, mai cu seamă, că n-ai avut nici o greşeală: "Nu găsesc nici o vină în El" (loan XIII, 38). Dar ce este această cunună ce-o porţi? Cununăde%ini, pusă cu -sila pe cap, Te înţeapă şi-Ti pricinuieste un chin de nesuportat! Dar hainacea roşie? O hlamidă sărmană, cu care ostaşii L-au îmbrăcat în batjocură ca'pe un împărat aliudeilorl în adevăr şi acestea sunt prea multe! Totuşi chiriul nu-i destul de mare dacă nu-i unitcu necinstea. Suferinţă covârşitoare -si insultă covârşitoare! Cine a pătimit atâtea? Cine a

fost insultat atât de mult ca Tine, lisuse prea nevinovate? Cu adevărat acestea'Te-au făcutsă spui: "întristat este sufletul Meu până la moarte". "Iată omul!" Unde eşti acum, Petre!Cunoşti acum pe omul acesta? Petru se pocăise. De umilinţă şi ruşine, nu ridică ochii să seuite; au ajuns două izvoare de lacrimi prea amare: '"Şi ieşind afară a plâns.cu amar" (MateiXXVI, 75). "Iată omul!" O, Mărie, îndurerată mamă, cunoşti pe prea dulcele tău Fiu? Darunde să-L vadă într -atâta zarvă, într -atâta amestecătură de iudei? "Iată omul!" Vezi-L dinqeruri, Tu, Părinte mai înainte de veci! Vezi-L pe iubitul Tău Fiu, pe care L-ai născut maiînainte de Luceafăr! (Psalmi CIX, 3). Dar faţă de Fiul de acum şi Tatăl c'el ceresc şi-aacoperit cu aripile serafimilor privirile cele fericite, ca să nu :vadă patima Fiului, care a şifost adus la. jerţfă! Unde sunteţi Apostoli şi ucenici? Cu toţii L-au părăsit şi au fugit/ Prin

urmare este omul cel mai nefericit, care n-are un prieten să-L vadă şi să sufere pentru El! Arhierei, bătrâni, cărturari ai iudeilor, "Iată omul!". II vreţi mai ' chinuit? îl vreţi mai batjocorit decât îl vedeţi? Nu ajunge atâta ca să sature mânia voastră*? O astfel de înfăţişare jalnică este vrednică să producă mai degrabă întristarea decât ura voastră. Cutremură-te soare!Suspinaţi, ceruri! - Nu este nimeni în mijlocul unui popor atât de nenumărat, care să-L vadă şisă sufere pentru El; nu este nimeni care văzându-I rănile să mr»înseteze mai mult desângele Lui; nu este nimeni care să nu spună: "Răstign^ste-L,' răstigneste-L!" (Matei XIX,6). Cum să nu spună lisus din pricina asta: , "întristat este sufletul Meu până la

moarte"..Mergi şi păzeşte-te Mielule fără de răutate al lui Dumnezeu, pentru puţină vremede mânia acestor lupi setoşi de sânge! Poate că între timp Pilat va face o nouă încercare, ca să Te scape de la moarte.

- - PARTEfA A DOUA

- - Era obicei în ziua aceea, Vinerea Paştelui, să se libereze un închis, unul vrednic de

moarte, pe care 1-ar fi cerut poporul. Şi era atunci un închis, Varava cu numele, tâlharvestit în ludeea. Cu acest prilej, Pilat," care n-a găsit nici o vină în lisus; pfopund iudeilor săelibereze pe unul din doi: pe lisus sau pe Varava. "Pe cine vreţi din cei doi să vă liberez?"



(Mat. XXVII, 17). Ascultaţi, iudei! îh fata voastră est& Varava, un tâlhar, care are încămâinile mânjite cu sângele oamenilor, care a ucis; un hoţ, care a înspăimântat cu tâlhăriilelui, ludeea; un răsculat contra autorităţilor; un duşman al liniştei obşteşti, un răufăcător,vrednic de mii de morţi! Tot în faţa voastră este şi lisus Nazarineanul, om al păcii, bun cutoţi, binefăcător obştesc, un făcător de minuni, care a vindecat pe bolnavi, a curăţit pe

leproşi, a dat vedere orbilor, a înviat pe morţi. Pe cine voiţi din cei doi să v '"vă eliberez? Cespuneţi voi, morţilor, care aţi fost înviaţi? Voi, orbilor, care v-aţi căpătat vederea? Voi,leproşi, c.are aţi fost curăţiţi? Voi, pe care, înfometaţi fiind în pustie1, v-a hrănit în chipminunat cu puţine pâini? Voi, evreilor, popor al Ierusalimului, care alaltăieri L-aţi primit ca peîmpăratul luHsrael, cu osanale, cu ramuri si stâlpări? Pe care din cei doi îl vreţi în viaţă?Pe tâlhar sau pe binefăcător? Pe ucigaş sau pe doctor? Pe Varava sau pe lisus? Cât este demare neomenia poporului nerecunoscător! Toţi îl vor viu pe Varava! Iar pe lisus? "Să se

răstignească". Dar care e vina Lui? Pilat îi întreabă: "Dar ce rău a făcut?" (Mat. XXVII,23). Şi ei răspund:"Să se răstignească!" Fie, le spune Pilat, eu îmi spăl mâinile şi suntnevinovat de sângele dreptului acestuia, sângele Lui să fie peste voi. "Să se răstignească!

Sângele Lui peste noi sLpeste copiii noştri!" (Mat. XXVII, 25). Ai te rog, puţinărăbdare, Filate, şi înainte de a da hotărârea, ascultă două cuvinte, ce vreau să-ţi spun: întrebi pe evrei ca să libereze pe Hristos sau pe Varava? Tu ştii că ei cu toţii sunt duşmani ai luiHristos! Ştii că L-au-dat în mâinile tale şi-i doresc moartea, nu pentru vreo vină oarecare, cinumai din invidia lor. "Căci ştia Pilat,'spune Scriptura, că din pricina . invidiei lor L-au

dat" (Mat. XXVII, 18). Tu eşti şi stăpânilor şi judecător. Stăpânirea şi judecata sunt înmâinile tale. Hristos este fără vină, după cum însuţi mărturiseşti! Varava este vinovat, tuînsuţi o ştii! Tu însuţi ştii că evreii care-L osândesc pe Hristos sunt pe faţă duşmaniiLui şi-L osândesc numai din pricina invidiei lor! Nu este acesta adevărul? Ei, dar "ce este

adevărul?" (loan XVIII, 38), îmi răspunde Pilat şi-mi întoarce spatele si pleacă. Stai,

pentru numele lui Dumnezeu, Filate! Cum, voi" stăpânitorii şi judecătorii pământului,când judecaţi nu. căutaţi adevărul? Balanţa pe care o ţineţi nu-i balanţa dreptăţii, carecântăreşte drept adevărul? Hotărârile pe care le faceţi au şi altă ţintă decât adevărul? Ce esteadevărul? Peritru ce mă ispiteşti? Ţi-o spun altădată! Ce aud! Adevjrul este alungat dinscaunele de judecată? Filate,' gândeşte-te bine ce faci! Liberezi pe Varava, dar este untâlhar, învăţat cu tâlhăriile şi cu sângele, în închisoarea şi în lanţurile cu-care a stat atâtatimp, nu si-a schimbat firea. Va merge iarăşi să stea la drumul mare, va ucide iarăşi, vaaduce iar frică şi cutremur în toată ludeea, va face din nou fapte mai rele decât cele dintâi şitu eşti pricina.. Ce spui? Nu vorbeşti? Hotărăşti răstignirea lui Hristos, dar Dumnezeunu va suferi asemenea fărădelege. Oraşul Ierusalimului va fi pustiit, să nu rămână piatră peste piatră; poporul evreiesc îşi va pierde libertatea, preoţia Şi împărăţia şi tu eşti pricina.Ce spui? Pilat nu răspunde, nu ascultă, .pentru .că un cuvânt i-a astupat urechile: "Dacă vei

libera pe Jisus, i-au spus iudeii, nu eşti prieten Cezarului" (loan XIX, 12). Pentru scopurilelui, nedreptul judecător nu vede adevărul, nu face dreptate! Dar atâtea rele care au să seîntâmple? Să piară lumea întreagă, răspunde Pilat, nu-mi pasă! Am scopurile mele, care măsfătuiesc ce să fac. Nu vreau să pierd prietenia Cezarului! Un tâlhar, vrednic să fie răstignit,este liberat, iar Fiul lui Dumnezeu, vrednic de închinăciune, moare pe cruce! Aşa seîntâmplă, când oamenii judecă numai pentru scopurile lor. Creştini, nu ştiu dacă pentru



lisus a fost o altă suferinţă mâi mare ca aceasta. Dumnezeiescul lisus, fără vreo vină,este osândit la moarte, în osândirea Lui este şi o necinste covârşitoare şi o nerecunoştinţacovârşitoare şi o nenorocire covârşitoare. Sunt în sufletul lui lisus trei suliţi care-L fac cuadevărat să se întristeze până la moarte. Si totuşi până aici numai începutul Patimilor..Sfârşitulînfricoşatei tragedii mă .scoate din minţi, numai când mă gândesc la El; limba-mi nu

îndrăzneşte să-L tălmăcească. Aici e nevoie mai mult de lacrimi decât de cuvinte(dacă ar fi vreo măsură îndestulătoare şi pentru lacrimi) ca să plângă cineva o privelişteatât de dureroasă cum n-a văzut-o încă soarele în sfârşit Pilat, care "mărturiseşte înainteatuturor că nu găseşte în Iisus nici un fel de vină: "Nici o vină nu găsesc în El", pentruscopurile lui lumeşti însă, pentru frica lui deşartă de a nu pierde prietenia Cezarului,închide ochii şi nu mai vede nici dreptatea, nici adevărul. Ştie că din invidie L-au dat şiajută să satisfacă această invidie. Din această pricină îl dă în mâinile iudeilor, ca să-Lomoare: "L-a dat pe El lor ca să fie răstignit" -(Ioan XIX, 16). Ce bucurie! Ce triumf pentru arhierei, bătrâni şi farisei! Ce alergătură la popor! Ce glasuri! Ce strigăte! Ceinsulte din partea bărbaţilor, femeilor, bătrânilor şi tinerilor, slugilor şi ostaşilor, când.

îl văd împovărat cu o cruce mare şi grea, târât pe toate: uliţele Ierusalimului, cu faţa plină de sudoare, cu trupul plin de sânge, urcând pe Golgota, locul osândei! lisus n-areacum altă mângâiere pentru tristeţea Lui decât batjocurile; n-are alt leac pentru chinul luidecât oţetul. Ostaşii sunt gata; unul să-1 dezbrace, altul să-L arunce sus pe cruce, unul să-I pironească mâinile? celălalt picioarele; toţi împreună ridică crucea şi pe cel răstignit. Inacelaşi timp răstignesc pe alţi doi tâlhari vunul la dreapta şi altul la stânga. După ce au înfiptlemnul1 de chin în pământ, îşi îndoiesc strigătele şi hulele: "P e alţii i-a mântuit dar pe El nu

poate sase mântuiască; dacă Tu eşti împăratul lui Israel, mântuieste-Te pe Tine -însuţi"

(Matei XXVII, 42). Creştini, care tscultati cu ochi înlăcrimaţi, iertaţirmă dacă povestescatât de pe scurt o istorie atât de vrednică de plâns! Este cu neputinţă minţii omeneşti să

povestească pe larg durerile, pe care le-a încercat trupul lui Hristos în timpul groaznicei Salerăstigniri, să povestească tristeţea, pe care aîncercat-o sufletul luj Hristos în timpul aceleicovârşitoarenecinstiri.-. Auzim din dumnezeiasca Scriptură, că Filistenii 1-au orbit deamândoi ochii pe Samson când a căzut în mâinile Ion Mai pe urmă au • trimis de 1-aiiscos^din închisoare ca sâ-şi bată joc de el, ca,-de un caraghios. Samson însă n-a pututsă rabde o atât de mare ruşine. Pentru aceea apucând doi stâlpi i-a zguduit cu toată puterea lui şi a căzut casa, înjcât a zdrobit pe Filisteni şi pe el însuşi zicând: "Să piară

sufletul meu împreună cu sufletul celor de alt neam" (Judecători XVI, 31). Atât de cuneputinţă de suferit este pentru un om, batjocura duşmanilor! Apoi să ne gândim la durereagrozavă, ca însăşi moartea, a lui Dumnezeu Omul lisus; care, pironit pe o cruce suferea atâteadureri, câte, după spusele teologilor nu le-au suferit la un loc nici toţi sfinţii mucenici,înaintea ochilor unui popor nenumărat, care la dureri răspundea cu batjocuri şi dispreţ, lasetea lui îl adapă cu oţet şi fiere! Şi cu toate că le-a văzut mai dinainte, nu zicea decât:"întristat este sufletul Meu până la moarte". Rabdă totul, şi nu face să se cutremure dintemelie lumea, să cadă şi să îngroape de vii pe "acel popor fărădelege. Mai mult încă seroagă pentru el: "Tată, iartă-le lor că au ştiu ce fac" (Luca XXIII, 34). Poate oare minteamea să măsoare cât de mare a fost o asemenea răbdare care a ţinut de la ora a şasea până laora a noua? Atunci, după ce a băut tot paharul cel foarte amar al patimilor a zis: "Savârsitu- ş-



a" (loan XIX, 30). "Plecându-Si capul"; poate că .si L-a plecat să cheme moartea, carenu îndrăznea să se apropie de începătorul vieţii. "Strigând cu mare voce" (Matei XXVII,50), poate ca să dea un semn de bucurie acolo jos, în iad, strămoşilor; şi în sfârşit "Si-a dat

duhul" (Matei XXVII, 50).- In acelaşi timp, sus cerul timp de trei ore s-a acoperit cu un întuneric de nepătruns în aşa

fel încât,sdarele şi-a pierdut toată lumina lui; jos pământul s-a cutremurat din temelii,încât catapeteasma templului s-a rupt de sus şi până jos, s-au'despicat pietrele, s-au deschismormintele, s-au sculat morţii din morminte (Matei XXVII, 52-53). Când sutaşul a văzut,atâtea lucruri minunate a strigat, slăvind pe Dumnezeu: "Cu adevărat omul acesta, drept

a fost; cu adevărat acesta a fost Fiul lui Dumnezeu" (Matei XXVII, 54). La fel şi cei careerau dedată, minunaţi şi cuprinşi de frică,'"bătându-si piepturile s-au întors" (Luca XXIII,48). Aceasta este patima, aceasta este moartea lui lisus Hristos, în numele căruia ne-am botezat,vîn Evanghelia căruia credem, a cărui lege o ţinerrw-Patimă şi moarte de care secutremură mintea. Dacă Fiul întrupat al lui Dumnezeu, a voit să moară, pentru că altfelnu era cu putinţă să se plinească dreptatea dumnezeiască, fie. Dacă a voit să moară cu o

patimă, în care a încercat o durere nemărginită, înţeleg, pentru că şi datoria mea pe care Elavea s-o plătească, este nemărginită. Dar să voiască să moară cu o moarte atât de urâtă, atâtde necinstită, în timp ce putea şi cu b altfel de moarte, mai slăvită, să-şi termine mareaoperă a mântuirii universale, aceasta mă face să mă minunez. Printre celelalte feluri demorţi crucea era cea mai insultătoare. Pe cruce se atârnau tâlharii, borfaşii, ucigaşii, cei maimari făcători de rele, numiţi pentru asta "blestemaţi" în Deuteronom: "Blestemat este

tot cel spânzurat pe lemn" (Deuteronom XXI, 23). A murit şi loan, dar nu pe cruce,. I s-atăiat capul; o moarte cinstită şi slăvită. Iar lisus Hristos, Fiul Dumnezeului celui viu, pe ocruce ca un tâlhar? în mijlocul a doi rău făcători? El avea să fie începătorul unei noi credinţe, p§ care avea s-o facă să se predice în toată lumea. Deci, ce consideraţie aveau să aibă

oamenii pentru un asemenea învăţător, omorât într -un astfel de chip, ca un tâlhar? Cumsă primească o credinţă, care se învăţa de pe catedra unei cruci, unealta cea mainecinstită a morţii? Aici e: minunea, creştini!

- Toată lumea ştia că credinţa în Hristos era învăţătura unui răstignit. Pavel nu se ruşinează s-o propovăduiască deschis: "Noi credem în Hristos şi acesta răstignit" (I Cor. I, 23; II, 2). Cutoate-acestea, toată lumea a primit o astfel de credinţă; toată lumea a fost convinsă că celcare a murit ca untâlhar, ca un blestemat "pe o cruce, este Fiul Dumnezeului celui viu.Lucrul acesta nu s-a putut face cu'putere omenească. Dacă s-a făcut, s-a făcut cu putereDumnezeiască. Prin urmare dumnezeiască este şi credinţa lui Hristos cel răstignit. De aceea,Hristos trebuia să moară cu o astfel de moarte necinstită, -ca să întărească mai cu seamăadevărul credinţei lui. Trebuia să moară ca un blestemat, adaugă apostolul, ca să ne liberezede blestem: "Hristos ne-a răscumpărat din blestemul legii, făcându-se blestem pentru noi"

(Gal. III, 13).- Marele Atanasie spune că "trebuia să moară, dar nu caloan Botezătorul decapitat, ci mai cu

seamă răstignit, fără sa s'e despartă mădularele lui preasfinte, ci cu trupul nedespărţit şiîntreg, ca să arate că vrea unitatea Bisericii: "N-a suferit moartea lui loan, tăindu-se capul,

pentru ca şi printr -o moarte să păstreze trupul nedespărţit şi întreg, spre a nu da prilej

celor care vor să împartă Biserica". lisuse al meu cel răstignit, când mă gândesc la



patimile Tale, la durerile Tale, la răbdarea Ta, pe de o parte, plâng amar ca Petru; simt şi mi sesfâşie inima de durere, după cum s-au despicat pietrele la moartea Ţa.Dar iarăşi, pe de "altă parte, sunt plin de bucurie,'sunt plin de veselie, sunt plin de mângâiere şi slăvesc pogorâreaTa cea covârşitoare, pentru ca atunci mai cu seamă sunt convins că acela în care cred estecu adevărat Dumnezeu. "Cu adevărat", mărturisesc împreună cu sutaşul, "Cu adevărat acesta

a fost F iul lui Dumnezeu" (Matei XXVII, 54). Să Te văd pironit pe o cruce şi să Te cred Fiu,al Dumnezeului celui viu, este cea mai mare dovadă că credinţa mea este cu totul adevărată,este cu totul dumnezeiască. Rănit, plin de sânge, defăimat, Tu eşti Dumnezeul meu;defăimarea Ta m-a slăvit, sângele Tău m-a răscumpărat, rănile Tale m-au vindecat,cununa de spini pe care o porţi este pentru mine cunună de slavă în Paradis. Crucea,care Te ţine, este lemn de osândă şi de necinste pentru aceia care.nu se închină ei; pentrumine este catedra adevărului, este trofeu contra duşmanilor mei, este scară ca să urc la cer. -înadevăr, în urma celor suferite n-ai chip nici frumuseţe vşi eşti de nerecunoscut. Dar tocmaidin pricina asta mai ales eu te recunosc ca Dumnezeu al meu. Nu! Eu nu plâng, ci măînchin patimilor Tale! Nu mă ruşinez, ci sărut crucea Ta! Si în adevăr, când Te văd .pifonit

pe cruce, ca un osândit, mi Te închipui şezând pe tronul măririi ca împăratul slavei. Si rogşi eu pe Pilat să'arunce, acea inscripţie pe'care a pus-o: "lisus Nazarineanul, împăratul

iudeilor" (loahXIX, 19), şi să pună o alta, pe aceasta: "lisus Nazarineanul împăratulm

creştinilor". - PARTEA A TREIA- - - Din toate patimile lui lisus Hristos pe care le-aţi auzit în istoria întristătoare de astăzi

creştini, înţelegeţi oare care să fie patima cea mai amară, pe care văzându-o mai înaintespunea, chinuindu-se în grădina Ghetsimani: "întristat este sufletul meu până la moarte".

Eu spun că n-a fost nici una din cele suferite cu sufletul ca: tristeţea pentru trădarea luiIuda, lepădarea propriilor lui ucenici, şi ruşinea pentru atâta necinstire şi batjocură', primitedin "invidia şi ura iudeilor; nici din cele suferite cu trupul ca: palmele, spinii, biciuirile, crucea şi chiar moartea. Mai întâi, pentru că El aînvăţat că insulta şi defăimările pe care ni le fac oamenii sunt fericiri "Fericiţi sunteţi când

vă insultă" (Matei V, 11).- El a învăţat că nu trebuie în nici un chip să ne temem de moarte: "Nu vă temeţi de cef care

ucid trupul" (Matei X, 28). El ne-a chemat să-L urmăm, fiecare cu crucea. Pentruaceea El trebuia-să ne îndemne cu propria Sa pildă. Ce curaj ne-ar fi dat dacă se temeaatâta în patima Sa? Altul: Vedem, în ceata sfinţilor mucenici, copii mici, fecioare

nevinovate, care aleargă în flăcări,^care cântă cu bucurie în chinuri, care îmbrăţişează şisărută săbiile şi crucile, care dispreţuiesc cu bărbăţie moartea; şi Dumnezeu-Omul, celmai mare şi cel" mai nobil suflet, pe care 1-a făcut Dumnezeu, puterea celor slabi, curajulcelor viteji, împăratul mucenicilor, tremură, se teme, se pierde de tristeţe şi spune: "întristat

este sufletul meu până la moarte". De ce oare? Pentru că vede mai înainte moartea? Nu, ecu neputinţă! Si noi insultăm mult pe lisus Hristos, dacă ne gândim că El este atât de micla suflet. .



- Ce este deci aceea ce vede mai dinainte şi-L face să se întristeze atâta? Ascultaţi-o.lisus Hriştos Fiul fără de păcat al Fecioarei, Fiul Unul- Născut al lui Dumnezeu, mişcatde o dragoste covârşitoare, merge să sufere atâtea câte n-a suferit alt om. Merge să-şi verse până la cea din urmă picătură prea curatul Său sânge; merge să moară ca un osândit sus pe ocruce, ca să mântuie pe toţi oamenii: "Unul ţi murit pentru toţi" (Romani. V, 6). Cu toate

acestea vede mai dinainte că cei mai mulţi oameni se pierd; vede mai dinainte, cu toateacestea, că numele Său se huleşte, că sângele Lui se calcă în picioare, că crucea Lui seinsultă de atâţia necredincioşi şi heevlavioşi. Si mi se pare că Hriştos spune: Am suferit o' patimă atât de dureroasă şi o moarte atât de insultătoare, ca să câştig sufletele oamenilor pentru rai şi, cu toate acestea, să fie iadul plin de sufletele oamenilor! Să sufăr cu bucurie,să mor cu bucurie.; "Tată, nu după cum voiesc Eu, ci-după cum Voieşti Tu" (MateiXXVI, 39). Dar să' sufăr şi să mor fără să folosesc celor mulţi! O, aceasta îmi pricinuieştemoartea înainte de moarte: "întristat este sufletul Meu până la rfioarte".

- Da, dacă lisus Hriştos se întristează atât de mult, pentru că vede mai dinainte osândaneevlavioşilor şi necredincioşilor, se mângâie oare pentru că vede mai dinainte mântuirea

creştinilor ortodocşi? Vai! Aceasta însă îl întristează mai mult şi pentru aceasta mai cuseamă spune: "întristat este sufletul Meu până la moarte". Creştin înseamnă omrăscumpărat, prin patima lui Hriştos, din tirania diavolului; înseamnă un om care are preţulmântuirii lui în sângele lui Hriştos; înseamnă suflet însemnat şi pecetluit pentru rai. Dar dinastfel de creştini pe câţi câştigă în fiecare zi diavolul? Pe câţi îi primeşte în fiecare zidiavolul? Cât de nefericit se pierd sufletele câştigate cu atâta trudă? Aceasta este cea maimare patimă a lui lisus Hriştos, din pricina căreia spunea: "întristat este sufletul Meu

până la moarte". Când acolo, în grădină, a început să se întristeze şi să se îndurereze, a-făcut-o,nu pentru că vedea mai dinainte moartea Lui, ci pentru că vedea mai dinaintenerecunoştinţa noastră. L-a făcut să asude cu sânge, nu greutatea crucii pe care şi-o

închipuia, ci greutatea păcatelor noastre pe care le,cunoştea mai dinainte ca Dumnezeu.Mi se pare că Hriştos ar spune: Eu merg să răscumpăr pe oamenii care trebuiau înveci să se chinuie în iad; şi după ce-i răscumpăr cu atâtea dureri, cu atâtea patimi, cu atâtasânge, cu atâta agonie, sus pe o cruce, voi vedea din atâţia ucenici ai Mei că unul mă vinde,ca Iuda, pentru iubirea de argint, pe altul că se leapădă de Mine, ca Petru, cu jurăminte şiminciuni; pe unul să mă prefere .-- lui Varava, ca să-şi facă pofta lui, pe altul samă biciuiască cu plăcerea trupului şi toţi să mă răstignească cu alte păcate. La ce-a folositsângele Meu, dacă Voi fi pus iar pe" cruce chiar de oamenii Mei, pentru dragosteacărora M-am răstignit? La ce-a folosit. sângele Meu, dacă Voi vedea sângele Meu, pe caretot L-am vărsat,;călcat în picioare în altar de preoţi neevlavioşi, dispreţuit de oamenineîmpărtăşiţi ; sau dacă voi auzi că .este blestemat pe uliţe şi în cârciume de mici şi mari? Lace-a folosit sângele Meu, dacă în fiecare an, în Bisericile creştinilor,*se face pomenirea patimilor Mele ca o simplă istorie, dacă se înfăţişează crucea Mea ca o scenă dintr e aceleacare se arată în teatre? Pentru, cine Am suferit? Pentru cine Am murit? Pentru oameninerecunoscători, care sau nu cunosc, sau "nu voiesc binefacerea Mea. Ah, la ce-a folositsângele, Meu! Ah, pentru aceasta "întristat este sufletul Meu până la moarte".

- Şi negreşit aceasta este o nerecunoştinţa, creştini, care este de neasemuit, împăratulSciţiei, Perisedis cu numele, a murit; a lăsat trei copii moştenitori ai împărăţiei. Pentru



că fiecare dintre fraţi voia să împărăţească-singur, au ajuns la luptă de moarte. Au luat deci,ca judecător pe un alt împărat al Tracici, prieten cu tatăl lor mort. Acesta, ca să -i 'împace, a meşteşugit un mijloc pe cât de potrivit, pe atât de ciudat. A pus să dezgroapetrupul tatălui lor şi să-1 atârne de un copac. A chemat apoi pe cei trei fraţi şi le-a spus: fiecaredin voi să arunce cu săgeata lui în acest1 trup mort; care va lovi mai bine acela să fie

împărat. Primul fiu apucă arcul, îl întinde, puhe săgeata, ocheşte, trage. Tot aşa face şi aldoilea. Cum vi se pare nerecunoştinţa, neomenia, învârtoşarea inimii unor asemenea fii? Vine şial treilea, apucă, pregăteşte şi el săgeata lui, dar văzând unde ' are să o arunce, se cutremură,lasă şi-i cade arcul din mâinile lui şi spune: Nu doresc să fiu împărat în chipul acesta; mai bine renunţ la împărăţie decât să arunc, să săgetez "trupul tatălui meu mort. Ce a făcut judecătorul? L-a declarat împărat pe al treilea fiu. Aşa vreau sa fac şi eu astăzi cu aceşti fiinerecunoscători, neomenoşi, învârtoşaţi la inimă. Acesta pe care-1 vedeţi este trupul mortal tatălui vostru, care-a murit atârnat pe lemnul crucii. Luaţi săgeţile, .aruncaţi-le, loviţii,răniţi-L, dacă mai este loc pentru alte răni. Vai, nu sunt doi, sunt mulţi, care aruncă. A cuieste săgeata aceasta dintâi, care-I răneşte capul? Este a mândriei luciferice, a slavei deşarte,

nesupuse şi nepedepsite, pe care o au "clericii. A cui este săgeata aceasta a dcJua, care-Ideschide coasta? Este a vrăjmăşiei, pe care o păstrează urătorii de fraţi. Dar aceea care-Irăneşte mâinile? Este a nedreptăţii şi a răpirii, pe care o fac conducătorii şi bogaţii. Daroare acele multe săgeţi care vin atât de des şi lovesc tot trupul Lui prea curat? Sunt ale păcatelor trupeşti-, pe care le fac bărbaţi şi femei, copii şi bătrâni. Cine poate însă sănumere pe altelenenumărate săgeţi, care cad ca grindina, pe care le aruncă defăimările, minciunile, jurămintele false şi hulele creştinilor? Veniţi, veniţi! Săgetaţi, săturaţi-vă pofta voastră cutrupul mort al tatălui vostru omorât! Veniţi copii, mai sălbatici decât fiarele! Este oarecineva care să aibă inimă de om, să aibă dragoste de fiu? Este oare cineva care să aibă milă

de El, să nu-L rănească? Cine este acesta? Mă tem, mă tem "nu este până la unul" (Psalmi XXIV, 15). Unde s-a mai auzit o atât de mare nerecunoştinţa? Fiul să rănească petatăl, şi pe tatăl-mort!, Şi,aşa f ac creştinii; răstignesc din nou pe cel răstignit.

- Suflete al bunului meu Părinte, al dumnezeiescului meu lisus răstignit, cespui? "Iartă-le lor că

nu ştiu ce fac" (Luca XXIII, 34). Curn? "Iartă-le lor?" Da, prea dulcele meu lisus, iartă-lelor! în acest ceas să fie iertaţi mulţi; poate-şi vor vedea odată greşeala şi se yor îndrepta."Iartă-le lor": Să fie iertare deci, iertare. Dar să înceteze săgeţile, să se termine păcatele, să searate un semn de pocăinţă, un suspin, o lacrima. Inima lisusului meu, ce zici? "Iartă-le "lor,

Părinte". Inima păcătosului, ce răspunzi? "Pomeneste-mă, Doamne, pomeneste^mă

când vei veni întru împărăţia Ta" (Luca XXIII, 42). Amin. - ( Predici şi Didahii de Ilie Miniat- trad.de pr. Prof. Dumitru Fecioru)

- Predica zilei- - Duminica a doua a Postului Mare - "A doua zi a voit lisus să meargă în Galileia si a găsit pe Filip si i-a zis: "Urmează-mi!" (loan 1,43j. - Nu este lucru mai mândru si nici mai curios decât mintea omenească! Deşi păcatul a făcut-o

foarte neputincioasă, deşi credinţa o vrea cu totul oarbă, totuşi mintea îşi întinde sute de



aripi ca să zboare spre cele mai înalte, şi-şi deschide sute de ochi ca să cerceteze pe cele maiascunse. Să o facă şi pe asta, mai ales când se osteneşte aşa de mult spre a, descoperi, aici pe pământ, atâtea opere minunate ale naturii! - Şi pe drept cuvânt, pentru că aceasta este o pornire firească în om, cu ajutorul căreia ajungem la cunoaşterea existenţelor. - Dar este oîndrăzneală fără seamăn ca mintea să se silească să pătrundă în adâncul cu ne'putinţă de

privit al judecăţilor neînţelese ale lui Dumnezeu, pentru a înţelege modul în care pronia prea înaltă a lui Dumnezeu conduce foarte înţelept lumea şi ce hotărăşte ea, fără greşeală,despre lucrurile omeneşti! Iar înlăuntrul adâncului cunoştinţei si înţelepciunii dumnezeieşti seascunde taină cu totul nepătrunsă de mintea omenească: dumnezeiasca predestinaţie.Mintea omenească, scurtă la cunoştinţă şi strâmtă la înţelegere, poate s-o studieze cât va voi, poate s-o cerceteze cât va vot, totuşi niciodată nu o va putea înţelege.

- Cunosc, teologi scolastici, cunosc tot ce spuneţi despre dumnezeiasca predestinaţie! Voispuneţi că predestinaţia este o cunoaştere de mai înainte şi o pregătire a binefacerilor luiDumnezeu, cu ajutorul cărora negreşit se mântuiesc toţi câţi se mâhtuiesc. Spuneţi, apoi, că predestinarea este o mutare a fiinţei raţionale spre viaţa vesjiică. în sfârşit, spuneţi că esteo alegere spre har şi slavă. Cu toate acestea, voi nu ştiţi dacă predestinaţia are loc înainte dea cunoaşte Dumnezeu faptele omeneşti sau după ce le cunoaşte. Voî nu înţelegeţi modul încare Dumnezeu vede mai dinainte, din veci, toate faptele săvârşite de oameni în timp,deşi vederea mai dinainte din veci a lui Dumnezeu este fără de greşeală, iar faptele oamenulor în timp, libere. Nu înţelegeţi cum se împacă voinţa de nestrămutat a lui Dumnezeu culibertatea făpturilor raţionale. Nu înţelegeţi modul în care ho târârea, dumnezeiască este deneschimbat, cu toate că nu forţează. Nu înţelegeţi modul în care hotărârea dumnezeiască estecu totul neclintită, cu toate că nu nimiceşte putinţa omului de a face fapte bune sau rele.

- Departe deci, departe cu toate problemele şi cu toate îndoielile teologilor scolastici! Probleme,care^nu .conving mintea, ci o tulbură, îndoieli, care nu luminează cugetarea, ci oîntunecă, în toată această problemă, cu neputinţă de înţeles, un singur lucru înţelegem,

creştini: Predestinaţia nu este nimic altceva decât o conlucrare, spre un singur scop alharului dumnezeiesc şi a voinţei omeneşti, adică harul lui Dumnezeu, care strigă şi voinţaomului, care-i urmează.

- "lisus Hristos merge î n Galileia; găseşte pe Filip şi îi strigă: Urmează-mi", îi spunelisus. Filip crede şi îi urmează. "Filip îi spune lui Natanail", tovarăşul său: "Am găsit pe

acela despre care a scris Moisi în lege şi profeţi, pe lisus^ fiul lui losifdin Nazaret" (loan I,43, 44).

- In chipul acesta Filip este predestinat pentru cinstea vrednietei apostolice şi pentruslava împărăţiei cerurilor. Despre aceasta vreau să vă vorbesc astăzi. Vreau să vă dovedescdouă lucruri: întâi că Dumnezeu voieşte deplin mântuirea fiecărui om; apoi, că omul are

deplină libertate să se mântuie prin harul lui Dumnezeu. Dumnezeu vrea; dacă vrea şiomul, omul este predestinat.

- PARTEA ÎNTÂIA. - Existenţa predestinaţiei este o dogmă de credinţă, întemeiată pe dumnezeieştile

Scripturi. Printre ortodocşi nu este nici o îndoială în privinţa aceasta. Apostolul Pavel spunelămurit:"Pe care i-a cunoscut mai dinainte, mai dinainte i-a şi hotărât să fie asemenea



chipului Fiului Său; iar pe care i-a hotărât mai dinainte, pe aceia i-a si îndreptăţit; iar pe

care i-a îndreptăţit, pe aceia i-a si slăvit" (Romani VIII, 29, 30). - In cartea cea mai presus de cunoştinţă a tainicei predestinaţii dumnezeieşti, Dumnezeu

a scris pe unul, pe cel pe care 1-a iubit, spre viaţă, iar pe altul, pe cel pe care 1-a urât, 1-ahotărât spre moarte. "Pe lacov l-am iubit, iar pe Isav l-am urât" (Romani IX, 13; Malahia I, 2-

3), o spune însuşi Dumnezeu. După cum olarul face din lutul său un vas spre cinste, iaraltul spre necinste, tot aşa şi atotputernicul Dumnezeu slăveşte ca cinstite pe unele din plăsmuirile lui, iar pe altele le respinge ca netrebnice. "Dumnezeu pe cine voieşte miluieste si

pe cine voieşte împietreşte" (Romani IX, 18). Bumnezeu face ce vrea. Cine poate spuneceva împotriva lui? "Cine s-a împotrivit voinţei lui?" (Romani IX, 19) Este oare pentruasta vreo nedreptate la Dumnezeu? Să nu1 fie! Aceasta este întreaga învăţătură a lui Pavel.învăţătură întunecoasă şi înaltă, pe care cu cât o cercetăm mai mult cu atât o înţelegem .mai puţin. Dar ce urmează de aici? Să nu căutăm să înţelegem în privinţa predestinării nici peacelea pe care le spune dumnezeiasca Scriptură? Pentru că sunt cu neputinţă de pătruns,să nu căutăm să înţelegem nici pe cele explicate de sfinţii Părinţi? Pentru că sunt grele, pentru

că sunt întunecoase, să nu căutăm să înţelegem nici pe cele formulate de teologiiscolastici? Asta; să fie greşeala minţii noastre, neputincioasă şi oarbă, care nu poate nicisă se ridice spre«cele înalte, nici să vadă pe cele cu neputinţă de văzut! Nu le -a înţeles nicichiar fericitul Pavel, care s-a urcat până la al treilea cer (II Cor. XII, 2), la o înălţime atât " demare a fericitelor descoperiri. Pavel n-a văzut altceva decât adâncimea fără de urmă aînţelepciunii mai presus de cunoştinţă a lui Dujjinezeu. De aceea spune în extaz: "O,

adâncul bogăţiei şi înţelepciunii şi cunoştinţei lui Dumnezeu!" (Romani XI, 33). Mai multchiar, dumnezeiescul Hrisostom adaugă; "Deşi nu este cu neputinţă să le lămurim, totuşi este

o fărădelege sale cercetăm" (Sf. loan Hrisostom, Omilia XVI la Epistola către Romani,Capitolul IX). Ne este de ajuns să ştim aceste două lucruri, evidente, uşoare şi cu totul

sigure: unul, că Dumnezeu vrea să ne mântuim, pentru că este iubitor de oameni; jiljEul, că putem să ne mântuim, pentru că suntem -liberi. Voinţa lui Dumnezeu şi libertatea voinţeiomului dau naştere predestinaţiei. Dumnezeu vrea; dacă vrea şi omul, omul este predestinat.

- Da! Iubitorul de oameni Dumnezeu vrea ca toţi să ne mântuim (Luca , IX, 56; loan III, 17; IŢim. I, 15; II; 4), AceaSta se dovedeşte prin trei dovezi învederate: pe dumnezeiasca luidreptate, pe dumnezeiasca lui milostivire şi pe dumnezeiasca lui purtare de grijă.

- Dumnezeu a dat, fără deosebire, legea Sa tuturor oamenilor, Dumnezeu vrea, fără deosebire, catoţi oamenii să o păzească. Nu este om care să nu fie dator să păzească legea lui Dumnezeu.Elini şi barbari, necredincioşi şi ortodocşi, Iudei şi creştini au aceeaşi datorie. Ce răsplată

aşteaptă oamenii dacă păzesc legea lui Dumnezeu? Mântuirea şi împărăţia cerurilor!"Dacă veţi vrea şi mă veţi asculta, veţi mânca bunătăţile pământului!" (Isaia I, 19) Aceasta estefăgăduinţa lui Dumnezeu prin gura lui Isaia. N-ar fi oare o mare nedreptate diiî partea luiDumnezeu, dacă pe de o parte ar vrea ca toţi oamenii să păzească legea lui, iar pe de altă parte n-ar vrea să se mântuie toţi? Oare numai pe o parte îi predestinează spre mântuire, iar pe o altă parte îi osândeşte la muncă? Cum se poate asta? îi cheamă pe toţi la război şi-irăsplăteşte numai pe unii? Porunceşte tuturora, fără deosebire, să-L slujească şi nu vrea sădea tuturora, fără deosebire, răsplata? Nu! Dumnezeu este drept (I loan I, 9). Mai mult,



este însăşi dreptatea. Odată ce dă tuturor legea Sa, urmează că voieşte să se mântuiască toţi.Apostolul spune: "Dumnezeu vrea ca toţi să se mântuiască" (I Tim. II, 4). Căci dacăDumnezeu, a dat tuturor legea, tălmăceşte sfântul Ambrozie, atunci nu îndepărtează peniciunul din împărăţia Sa (Sf. Ambrozie, în cuvântul de la I Timotei Cap.I).

- Mai mult. Cine a silit pe Dumnezeu să se pogoare din cer pe pământ spre a se face om?

Marea lui milostivire! "Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, mărturiseşte loan Teologul,încât pe Fiul său Unul - Născut l'ădat" (loan III, 16).(Cât de mult s-a ostenit lisus Dumnezeu-Omul în tot cursul celor treizeci si trei de ani cât a trăit'în lume! Câte a pătimit! Cum a murit!Sfinţii Teologi spun că fiecare faptă a lui Hristos a fost de o nemăsurată cinste şi vredniciedin pricina unirii ipostatice a omenirii lui Hristos cu Dumnezeirea, astfel încât cea maineînsemnată suferinţă a lui Hristos era de ajuns să plătească păcatul întregii lumi; încât osingură picătură din preacuratul lui sânge ajungea să stingă toate flăcările muncii veşnice;încât chiar numai moartea firească şi lipsită de durere, ajungea să mântuie tot neamulomenesc. Dar când el a pătimit atâtea câte n-a pătimit alt om, când şi-a vărsat tot sângele lui până la cea din urmă picătură, când a murit, sus pe cruce, cu atâta chin şi cu atâta'batjocură,

gândiţi-vă, ar fi suferit oare atâtea spre a mântui nunfai pe o parte din oarheni, iar pe .o altă parte s-o lase pierzării? Cu atât de puţin putea să mântuie pe toţi şi cu atât de mult să vreasă mântuie puţini? A cheltuit o comoară atât de mare să facă o cumpărătură mică/? Şi-arevărsat toată bogăţia dumnezeieştii lui bunătăţi să facă bine la atât de puţini? Nu! Oceanuldarului dumnezeiesc se întinde la toţi, la toţi. Rănile lui lisus erau pentru toţi tămăduir e.Sângele lui lisus Hristos era pentru toţi scară minunată ca să se urce toţi în rai. "Un singur

Dumnezeu, spune P avei, un singur mijlocitor între Dumnezeu si oameni, omul lisus

Hristos" (I Timotei II, 5) cel care s-a dat pe sine pretede răscumpărare pentru toţi (MateiXX, 28). Unul a murit pentru toţi (II Cor. V, 14). Şî odată ce a murit pentru toţi, vrea ca toţisă se mântuie. Vrea ca toţi să fie mântuiţi. "Soarele dreptăţii, mărturiseşte Grigore

Teologul, a răsărit pentru toţi, a trăit pentru toţi, a murit pentru toţi, a înviat pentru toţi". - Pe lângă acestea este neîndoielnic şi cu'totul sigur că prea înalta purtare de grijă a luiDumnezeu se întinde deobşte la toate zidirile. "Nimic nu este în afara purtării de grijă a lui

Dumnezeu, spune marele Vasile, nimic nu este părăsit de Dumnezeu" (Sf. Vasile celMare, Omilia Vil la Exaimeron). Purtarea de grijă a lui Dumnezeu se întinde mai cuseamă asupra întregului neam omenesc. Aceasta este acea îngrijire părintească şidumnezeiască asupra căreia ne spune fericitul Petru să aruncăm toată grija noastră: "Aruncând

asupra J^ui toată grija noastră, pentru că El se îngrijeşte de noi" (I Petru V, 7). Dumnezeuface să răsară soarele atât peste cei credincioşi cât şi peste cei necredincioşi (Matei V, 45).A făcut limanuri în mare pentru adăpostirea corăbiilor atât a celor credincioşi cât şi a celornecredincioşi. Dă fără deosebire sănătate, fericire, bogăţie şi cinste tuturor neamurilor, atâtcelor ce se închină lui cât şi celor ce nu-1 cunosc. Dacă Dumnezeu vrea şi dă la toţi deobşteacelea pentru care n-am fost plăsmuiţi, adică pe cele pământeşti şi trecătoare, cu cât maimult ne va da la toţi deobşte acelea pentru care am fost plăsmuiţi, adică pe cele cereşti şii veşnice? Odată ce acest fericit Părinte ceresc are grijă de toţi, vrea şi mântuireatuturor. Dumnezeu vrea ca toţi să fim mântuiţi (I Tim. II, 4; I, 15; Luca IX, 56; loan III, 17), pentru că face să răsară soarele Lui şi peste răi şi peste buni şi plouă şi peste păcătoşi şi



peste drepţi (Matei V, 45). Prin urmare şi pentru că Dumnezeu este drept şi pentru că estemilostiv şi pentru *ă are grijă de toţi, vrea ca toţi să se mântuiască.

- In ce-L priveşte, nu vrea să piară nici cel mai mic. De asta ne - încredinţează însuşi Fiullui Dumnezeu în sfânta Evangheliei "Voia Tatălui meu celui din ceruri este ca să nu piară

unul din aceştia mici" (Matei XVIII, 14). Dumnezeu voieşte ca toţi să se mânjuie. Pentru asta

Dumnezeul Dumnezeilor, Domnul a grăit, zice David, şi a chemat pământul (Psalmi XLIX,1). A grăit de demult şi dintru început prin gura profeţilor, iar în zilele cele din urmjL,agrăit prin Fiul, prin Cuvântul cel întrupat (Evrei I, 1-2) şi a chemat la mântuire nu numaiEuropa sau Asia, nu numai Ierusalimul sau Roma, ci fără deosebire pământul. Dinaceastă pricină Ierusalimul cel ceresc, oraşul slăyit al lui Dumnezeu, paradisul, aşa cum 1-a văzut loan în Apocalipsă, are douăsprezece porţi, câte trei porţi deschise de fiecare parte a pământului: "Şi mi-a arătat cetatea cea mare, Sfântul Ierusalim, care are douăsprezece

porţi, înspre răsărit trei porţi, înspre miazănoapte'trei porţi, înspre miazăzi trei porţi si

înspre ap'us, trei porţi" -(Apocalipsă XXI, 10,12,13). Aceasta pentru ca să ştim căDumnezeu are -deschis raiul pentru toate cele patru părţi ale lumii. Dumnezeul

Dumnezeilor, Domnul, a vorbit şi a chemat pământul, pentru că vrea ca toţi să se.mântuiască (I Ţim. II, 4; 1,15; Luca.IX, 56; loan III, 17). - In adevăr aceasta este o voinţă pe care întregul cor al teologilor împreună cu Sfântul

loan Darriaschin o numeşte premergătoare (Sf. loan j Damaschin, Dogmatica, Traducerede Pr. D. Fecioru, Ed. I, Bucureşti 1938, p. 135-136; ed. II Bucureşti, 1943, p. 164:165,(Izvoarele Ortodoxiei, I); ea singură însă nu ajunge să mântuiască pe om. Această voinţăeste oarecum ca acel stâlp de foc, care arăta în timpul nopţii Evreilor drumul în pustie (IeşireXIII, 21-22). Ea arată deci numai calea, dar nu trage spre calea Mântuirii. Voinţa aceastaeste un har al lui Dumnezeu; merge înainte, dar este nevoie ca şi voinţa omului s-o urmeze.Dumnezeu este cel care cheamă; dar trebuie ca şi omul să asculte. Voinţa lui Dumnezeu

este o singură roată numai, o singură aripă numai. Este nevoie şi de cealaltă roată şi decealaltă aripă, de voinţa noastră, ca să alergăm pe drumul mântuirii, ca să zburăm, sprecer. Voinţa lui Dumnezeu şi voinţa omului dau naştere predestinaţiei. Dumnezeu vrea; dacăvrea şi omul, omul este predestinat.

- Dintru început Dumnezeu a făcut pe om liber. Duhul cel Sfânt, prin gura înţeleptuluiSirah, spune: "Dintru-început l-am făcut pe om si l -am lăsat pe el în mâna sfântului lui"

(înţelepciunea lui Isus, fiul lui Sirah XV, 14). Dumnezeu 1-a lăsat pe seama voinţei sale proprii. Chiar Dumnezeu nuvrea să aibă vreo stăpânire asupra libertăţii omului. L-alăsat în mâna sfatului lui. Atotputernic este Dumnezeu în ceea ce priveşte puterea lui;atotputernic este omul in privinţa libertăţii lui. Este însă o singură deosebire: Dumnezeu faceceea ce voieşte şi nu există nici o putere ca să-1 împiedice; omul nu face ceea ce nu voieşte şinu există nici o putere care să-1 silească. Este cu neputinţă ca Dumnezeu să nu facă cevoieşte şi tot atât de cu neputinţă este ca omul să facă ce nu vrea. Pentru aceea după cumomul nu poate să se mântuie fără harul lui Dumnezeu, tot «astfel Dumnezeu nu poate sământuie pe brn fără voia liberă a omului. "Harul, spune Dumnezeiescul Hrisostom,

deşi este har, mântuie numai pe cei care voiesc să se mântuie" (Sf. loan Hrisostom,Omilia|XVIII la Epistola către Romani). "Mântuirea noastră, învaţă Grigore Teologul, este

opera noastră şi a lui Dumnezeu" (Sf. Grigore din Nazianz/ Cuvântul XXXI). Ploaia



cade pe pământ, dar pământul nu dă rod, dacă agricultorul nu se osteneşte. Soareleluminează peste tot, dar cel care vrea să primească lumina soarelui trebuie să deschidăochii. Cu alte cuvinte, Dumnezeu dă harul şi ^ajutorul, dar trebuie ca şi voinţa omului săalerge împreună cu harul lui Dumnezeu, să conlucreze împreună cw ajutorul lui Dumnezeu.Dumnezeu vrea să mântuie pe Noe de ootopul cel deobste (Facere VI, 8, 13-21), care a

înecat lumea toată, dar vrea ca si însuşi Noe, prin meşteşugul mâinilor ,lui, să-şiconstruiască corabia (Facere'VI, 22). Dumnezeu vrea să cureţe de lepră pe Neeman, dar vreaca şi însuşi Nejeman să meargă să se spele în loţdan (IV împ. V, 10-14; Luca IV, 27).Dumnezeu vrea să deschidă ochii orbului, din naştere, dar vrea ca şi însuşi orbul să meargăsă se spele în Siloam şi în Colimvitră (loan IX, 7). Dumnezeu vrea să mântuie pe fiecareom, dar vrea ca şi fiecare om să conlucreze la mântuirea lui. Fiecare om este liber; areînaintea ochilor lui apa şi focul, viaţa şi moartea (înţelepciunea lui Isu fiul lui Sirah XV,16-17). Fiecare om este raţional, are de conducătoare mintea şi poate să deosebească binelede rău, lumina de întuneric. Fiecare om are , scrisă în. mintea lui legea nanirală, care-iarată adevărata cale a mântuirii. De ce altceva deci este nevoie, pentru pfedestinaţie

decât de harul f|i Dumnezeu dat în dar şi de libera voinţă a omului? Dumnezeu vrea;dacă vrea şi omul^pmul este predestinat. Dar eu ştiu ce fel de nedumerire poate să aibăomul în privinţa predestinaţiei!

- Cineva va obiecta:- Dumnezeu, chiar după cum se vede djn dumnezeiasca Scriptură, a iubit pe Iacovaşi a urât

pe Isav, înainte de a se naşte sau de a face ceva bun sau rău cei doi fraţi, Isav şi- lacov(Romani IX, 13; Malahia I, 2-3). Mai mulK "Dumnezeu pe care voieşte îl miluieşte, iar

pe care voieşte îl împietreşte" (Romani IX, 18). Dumnezeu face din acelaşi lut două vase:unul spre cinste, iar altul spre necinste (RomanMX, 21). Cu alte cuvinte: Dumnezeu dă unuiacu îmbelşugare h,arul, iar altuia nu i-1 dă Dumnezeu în privinţa aceasta este atotputernic să

facă ce vrea. Cline poate să-i spună lui Dumnezeu, zice Apostolul Pavel: "Pentru ce m-ai făcut aşa!" (Rom. IX, 20). Cine s-a împotrivit voinţei lui? (Rom. IX, 19). Prin urmare cumse poate susţine că Dumnezeu voieşte ca toti cfeobşte să se mântuiască, dacă spre unii îşiarată toată dragostea Lui, iar spre alţii toată mânia Lui? Şi dacă Dumnezeu m-a-urât, ca peIsav, înainte de a mă naşte-(Rom. IX, 13; Malahia 1,1-2), dacă m-a împietrit ca pe Faraon(Ieşire IV, 21; VII, 3; XIV, 4), şi dacă m-a plăsmuit ca pe un vas de necinste (Rom. IX, 21), oiio, voinţă rea, ce libertate să mai am ca să fac binele sau să lucrez la mântuirea mea?

- Mărturisesc, creştinilor, că citatele de mai ,sus ale dumnezeieştii Scripturi dau naşterela aceste nedumeriri şi la nedumeriri asemănătoare. Numai că aceste citate au altăexplicare.

- Acea binecuvântare tainică pe care a făcut-o patriarhul Isaac copiilor săi (Facere XXVII, 1-

4Q), s-afecut, e drept, potrivit iconomiei dumnezeieşti. Dacă însă se judecă potrivit judecăţiiomeneşti, pare cu totul greşită. Isav şi lacov, cei doi fraţi, erau fiii lui Isaac. Isav era întâiulnăscut, iar lacov, al doilea născut. Trebuia deci, potrivit legii naturale, ca Isav să ia primul binecuvântarea părintească; cu toate acestea primul a luat-o lacov. La săvârşirea acestuifapt au contribuit trei fapte, care par trei mari greşeli. Isaac orbise din pricina bătrâneţei şinu vedea deloc. "S-a întâmplat că după ce a îmbătrânit Isaac, ochii lui n-au mai putut să vadă" (Facere XXVII, 1). Astfel orb fiind, a dat binecuvântarea fără să cunoască mai



întâi, care în adevăr este primul născut. Acesta este un fapt. Isaac, pentru a da binecuvântarea,a voit mai întâi daruri: a cerut să mănânce din vanatul fiului său: "Vânează-mi un animal sifă-mi-l o mâncare, aşa cum îmi place mie si adu-mi-o s-o mănânc" (Tăcere XXVII, 4). Şi aşaIsaac vinde acea binecuvântare, pe care trebuia s-o dea în dar. Acesta este al treilea fapt.Isaac a fost înşelat de femeia lui, Reveca. Aceasta, pentru că iubea mai mult pe lacov, 1-a

îmbrăcat cu hainele lui Isav, aşa că Isaac a binecuvântat pe lacov, crezând că binecuvântează pe Isav, primul născut. Când, bătrânul -înşelat, a aflat mai târziu aceasta, s-a mirat şi a rămasspăimântat. "Şi s-a spăimântat Isaac cu spăimăntare marje" (Facere XXVII, 33). într-un lucruatât de sfânt patriarhul este înşelat atât de uşor de o femeie. Acesta estş al treilea fapt. Fiindorb, dorind să mănânce, fiind înşelat prin uneltirea altuia, Isaac dă lui lacov acea binecuvântare ce se cuvenea lui Isav. Dar în sfârşit cine era Isav? Era un om. Si omul îngeneral, dă binecuvântarea, dăruieşte cinstea, face alegerea, fiind sau orbit din pricinaneştiinţei, sau biruit de lăcomie, sau amăgit din pricina prostiei. Sfaturile lui Dumnezeu,însă, nu sunt ca sfaturile oamenilor. "Căci sfaturile mele nu sunt ca sfaturile voastre"(Isaia^LV, 8). Pe cât de departe este pământul de cer, pe atât de deosebite sunt judecăţileoamenilor de judecăţile lui Dumnezeu (Isaia LV, 9). Altfel predestinează Dumnezeu, altfel

dă harul său, altfel dăruieşte slava lui, altfel face binecuvântarea lui. Dumnezeu esteatoatevăzător şi cu privirea lui atoatevăzătoare vede pe cele mai mici şi mai ascunse.Dumnezeu este drept şi judecă pe fiecare după vrednicia fiecăruia. Nu se uită la faţaomului, nu se uită la daruri. "Nu se uită la faţă si nici nu ia dar" (Deuteronom X, 17). Dumnezeu este atotînţelept; nu esteînşelat de nici o uneltire, nu este biruit de patimă, nu se schimbă din pricina slăbiciunii.Prin urmare, Dumnezeu, singurulatotînţelept, singurul drept, singurul atoatevăzător, a iubit pe lacov, pentru că a cunoscut maidinainte dispoziţia sufletească lăudabilă a lui lacov şi a urât pe Isav, pentru că a cunoscutmai dinainte sufletul rău a lui Isav: "Pe care voieşte îl miluieste" (Romani IX, 18), pentru că

cunoaşte mai dinainte că are o voinţă bună şi ascultătoare; "pe care voieşte îlîmpietreşte" (Romani IX, 18), pentru că cunoaşte mai dinainte, că are o inimă tea şi neplecată spre pocăinţă. Pe umil îl face vasul alegerii ca pe Pavel (Faptele Apostolilor IX,15), iar pe altul îl face vas de necinste ca pe Faraon (Ieşire IV, 21; VII, 3; XIV, 4), pentru că îl cunoaşte mai dinainte că este vas al mâniei, pregătit, prin el însuşi, spre pierzare.

- Astfel înţeleg eu cuvintele citate mai sus-şi astfel le interpretează toţi, toţi dumnezeieştii părinţi,^nai cu seamă Hrisostom în Omilia a XVI-a la Epistola către Romani, capitolul IX.Prin urmare citatele de mar sus nu dovedesc că Dumnezeu n-are toată voinţa spre a temântui sau că în tine i* nu este foată libertatea de a te mântui; dimpotrivă, Dumnezeu, careeste iubitor de oameni, te vrea pururea; voieşte şi tu, care eşti liber şi eşti pururea

predestinat. Mărturisim că Dumnezeu face ce Voieşte, pentru că este atotputernic; totuşiştim că Dumnezeu f&e ce trebuie,'pentru că este drept. Iar dacă nu înţelegem judecăţilelui Dumnezeu, pentru că sunt nespus de adânci, totuşi credem fără de îndoială că laDumnezeu nu este părtinire (Efeseni VI, 9). Pe când lisus Hristos se suia în Ierusalim,lacov si loan, verii lui Hristos, fiii lui Zevedeu, întovărăşiţi de mama lor, Salomea, s-auînfăţişat înaintea lui, I s-au închinat Lui, L-âu rugat şf au zis:



- - "Vrem ca atunci când veifî împărat întru slava Ta, unul din noi să stea la dreapta Ta,

altul la stânga si să fim în fruntea tuturor celorlalţi". . "Vremsă stăm întru slavă Ta unul

de-a dreapta si altul de-a stânga TaC (Matei XX, 21; Marcu X, 35-37). - lisus s-a supărat din p'ricina cererii lor fără judecată şi le-a răspuns: - - "Nu ştiţi ce cereţi! Nu este în puterea Mea a da" (Matei,XX, 22-23; Marcu X, 38-40).

Pentru ce? Nu este oare Djimnezeu -atotputernic ca să prefere pe cine vrea? Cine poate să-istea lui împotrivă? "Cine s-a împotrivit voinţei Lui?" (Romani IX, 19). lacov şi loan sunt înadevăr Apostoli ca şi ceilalţi, E drept: dar mai-mult. decât ceilalţi apostoli au deosebitul privilegiu de a fi rude cu Hristos. Bine! Am spus însă, cala Dumnezeu nu este părtinire(Efeseni VI, 9). Dumnezeu nu-se uităTiici la intervenţie, nici la înrudire. Reveca a putut să înşele pe Isaac (Facere XXVII, 5-18) spre a face o nedreptate,

pentru că Isaac era om. Salomea nu poate să înduplece pe Hristos să facă părtinire, pentru că Hristos este Dumnezeu. "Na ştiţi ce

cereţi! Nu este în puterea Mea a da, ci celor ce s-au gătit" (Mat. XX, 22-23; Marcu X,38-40). Cu alte cuvinte, Hristos, le-a spus cam aşa: "Din partea Mea, Eu,'după cum nu

alung pe nimeni de la slava Mea, tot astfel nu despart pe nimeni de la slava Mea. Celmai vrednic este preferat". Grigore Teologul interpretează cuvintele: "Celor ce s-au

gătit", aşa: "Adaugă acestor cuvinte şi următoarele: celor care sunt vrednici, care au luat o

astfel de calitate nu numai de la Tatal , ci şi de la ei înşişi" ( Sf. Grigore de Nazianz,Cuvântul XXXI). Astfel, prin faptul că Dumnezeu nu este părtinitor, urmează că-i vrea pe toţiîn împărăţia Lui. Nu îndepărtează pe nimeni, dar preferă pe aceia care sunt vrednici. Fiivrednic şi tu şi eşti predestinat! Eu să fiu vrednic? Cum? Dumnezeu cunoaşte mai dinaintedacă sunt predestinat pentru rai sau dacă sunt osândit pentru iad. Prin urmare, odată ce sunt predestinat pentru rai, nu mai e nevoie să mă ostenesc mai mult ca" să merg acolo; iar dacăsunt osândit pentru iad, este zadarnic să mai încerc să nu merg acolo. ,Eu, deci, nu suntliber,inici spre una nici spre alta. Cunoaşterea de mai înainte a lui Dumnezeu este

sigură; cu totul, sigur trebuie să se întâmple ceea ce vede mai dinainte Dumnezeu. Iardacă eu sunt liberia fac să se întâmple altceva decât ceea ce a văzut mai dinainteDumnezeu, urmează că Dumnezeu se înşeală în cunoaşterea Lui de mai înainte. Acest lucrueste CUneputinţă.

- - Ce spui, omule?- - Dacă sunt liber, Dumnezeu se înşeală, iar dacă nu sunt liber, atunci susţin că Dumnezeu

mă înşeală pe mine. Mă înşeală, pentru că mă cheamă la pocăinţă prin gura profeţilor, aapostolilor şrprin propria Sa gură, cu toate că însuşi ştie că nu am nici o libertate spre amă pocăi. Mă înşeală, pentru cărnă cheamă să ridic crucea şi să-I uYmez (Mat. XVI, 24;Marcu VIII, 34; Luca IX, 23; XIV, 27), cu toate că El îrisuşi mi-a legat voinţa. Mă

înşeală, pentru că îmi porunceşte să păzesc poruncile Lui, cu toate că mi-a luat toată puterea prin cunoaşterea. - Lui de mai îriajnte. Dacă, deci, nu sunt liber, ce este oare credinţa altceya decât o

înşelăciune? Nu este oare o comedie Evanghelia?- - Nu! Dumnezeu nici nu se înşeală, penjru că este însăşi înţelepciunea şi nici nu înşeală,

pentru că este însuşi adevărul. Tu nu înţelegi nici ce este, nici cum lucrează



punoaşterea de mai înainte a lui Dumnezeu. Prinurmare ascultă!

- Cu adevărat, cunoaşterea de mai înainte a lui Dumnezeu este o piatră de poticnire decare s-au împiedicat şi din pricina căreia au căzut mulţi. Toţi care gândesc aşa, cum amarătat mai sus, greşesc mult si sunt foarte departe de adevăr. Când eşti bolnav, nu este

oare adevărat că Dumnezeu vede mai dinainte dacă te vei vindeca sau vei mnri? Dardjn pricina aceasta ce vei face? Nu vei chema oare .doctorul? Nu vei lua oare doctorii?

- Sau nu vei face altceva decât să stai cu mâinile încrucişate aştepti însănătoşirea saumoartea? De-ai face aşa ai fi în adevăr lipsit cu totul de judecată şi. prost. Altceva esteca Dumnezeu să vadă mai dinainte fie însănătoşirea, fie moartea ta - şi acest lucru esteadevărat şi altceva este să-ţi pricinuiască cunoaşterea de mai înainte a lui-Dumnezeufie însănătoşirea, fie moartea ta - şi acest lucru este eu totul nemincinos. Dacă teîngrijeşti, te vei vindeca: dar dacă nu te îngrijeşti, mori. Dumnezeu vede mai dinainte şi unaşi alta; dar cunoaşterea de mai înainte â lui Dumnezeu nu pricinuieste nicji pe una, nici pealta: nici însănătoşirea şi nici moartea. Una din două este sigură, dar niciuna din cele două nu

este Jiotarată. Ca să înţelegi mai bine, ascultă! în adevăr, Dumnezeu te vede mai dinainte.sau înrai, sau în iad. Află însă, ce urmeaţă de aici! Când stăm în faţa unei oglinzi ne vedem aşa cumsuntem: dacă suntem frumoşi, ne vedem frumoşi; dacă suntem urâţi ne vedem urâţi. Totaşa în faţa cunoaşterii de mai înainte a lui Dumnezeu, cu totul curate, ne vedem aşa cumsuntem: sau scrisi cu litere strălucitoare în cartea vieţii, sau însemnaţi în cartea nefericită amorţii. Dacă suntem drepţr? suntem în ceata drepţilor mântuiţi; dacă suntem păcătoşi, suntemîn Catalogul păcătoşilor osândiţi. Oglinda se face asemenea chipului nostru, iar cunoaştereade mai înainte a lui Dumnezeu se face asemenea faptelor noastre. Acesta este gândul luiGrigore al Nişei: "Dreapta judecată a lui Dumnezeu Se face asemenea cu dispoz iţiile

noastre sufleteşti. Cum sunt ele în noi, tot aşa le primim de la Dumnezeu" (Sf. Grigore

al Nişei, Cuvântul V la Macabei). Şi 'după^cum oglinda, care arată frumuseţea sau urâţimeafigurii, nu produce nici frumuseţea şi nici urâţimea, tot astfel, nu cunoaşterea de mai înainte alui Dumnezeu, în care se vede cel predestinat pentru rai şi cel osândit pentru iad, face ca unul.să se mântuie, iar altul să se osândească. Cunoaşterea de mai, înainte a lui Dumnezeu, spunteologii, este numai teoretică şi nu practică. Cu alte cuvinte: Nu te mântuieşti pentru căDumnezeu te vede mai dinainte mântuit şi nu eşti pedepsit, pentru că te vede pedepsit, ciDumnezeu te vede mai dinainte mântuit, pentru că ai să fii mântuit^ prin faptele tale buneşi prin conlucrarea cu harul lui Dumnezeu; sau Dumnezeu te vede mai dinainte pedepsit,

pentrucă ai să fii pedepsit, prin faptele tale rele şi prin evitarea harului lui Dumnezeu.Spre exemplu: Iuda a vândut pe Hristos, nu. pentru faptul că Hristos a văzut mai dinaintetrădarea lui Iuda; ci, pentru că Iuda avea să vândă pe Hristos, Hristos a văzut mai dinaintevânzarea lui Iuda. Astfel o spune lămurit Iustin Martirul şi Filozoful: "Cunoaşterea mai

dinainte nu este pricina celor ce vor fi, ci cele ce vor fi sunt pricina cunoaşterii de mai înainte;

căci ceea ce va fi nu urmează cunoaşterii, ci cunoaşterea de mai înainte urmează celor ce

vor fi. Nu este Hristos pricina vânzării lui Iuda, ci vânzarea este pricina cunoaşterii de mai

înaintea Domnului". Dacă vei trăi într -un chip bine plăcut lui Dumnezeu, te vei mântui; dardacă vei trăi într-un chip rău, vei fi osândit Dumnezeu vede mai înainte'şi una şi alta; darcunoaşterea de mai înainte a lui Dumnezeu nu dă naştere nici la- una, nici la alta. Una din



acestea două este sigură: fie că te mântuieşti, fie că te osândeşti. Dar nici una din acesteadouă nu este hotărâtă.

- Dar să admitem că este hotărâtă soarta ta! S-a pronunţat hotărârea să fii mântuit sau să fiiosândit! Pentru aceasta n-ai să mai vii oare la Biserică?» N-ai să te mai duci laduhovnic? N-ai să mai îndeplineşti nici o virtute creştină? Sau n-ai să faci pocăinţă? Sau

arsă aştepţi, fără să faci ceva, fie mântuirea ta, fie osândirea ta? Dacă ai face aşa, ai fi omulcel mai lipsit de judecată! Te rog, uită-te încă o dată în oglindă! Astăzi eşti sănătos si oglindate arată frumos la faţă; mâine eşti bolnav şi oglinda te arată urât la faţă. Te faci sănătos iafăşişi oglinda te arată din nou cu faţa ta de mai înainte. După cum se schimbă înfăţişarea feţeitale tot astfel se schimbă şi în oglindă chipul tău. Oglinda se aseamănă cu înfăţişarea ta.Tot astfel spun şi eu: acum duci o viaţă virtuoasă; Dumnezeu te predestinează pentru rai;mâine păcătuieşti şi Dumnezeu te hotărăşte pentru iad; te pocăieşti iarăşi şi eşti dxin nou predestinat pentru rai. După cum îţi schimbi tu viaţa, tot aşa si Dumnezeu îşi schimbăhotărârea. "Judecata lui Dumnezeu ia î nfăţişarea propriei noastre voinţe, se face asemenea

dispoziţiilor noastre sufleteşti". Să vă dau două mici exemple din dumnezeiasca Scriptură şi

termin, într-o corabie din Alexandria, călătorea fericitul Pavel, fiind djus legat în Italia,spre a se înfăţişa înaintea Cezarului. Şi iată deodată furtună maref vânt puternic, noapte adâncă, tulburare grozavă a mării, primejdie mare de moa/te sinici o nădejde de mântuire. Dar Dumnezeu, care voia să păzească pe robul Său, i-a'trimis unînger ca să-i spună aşa: "Nu te teme, Pavele! Dumnezeu a hotărât ca să păzească pe toti

care călătoresc in tovărăşie cu tine. De dragul tău nu va pieri niciunul" (Faptele ApostolilorXXVII, 24). Prin această făgăduinţă dumnezeiască, au căpătat curaj corăbierii. Fiindsiguri că n-are să piară niciunul, au voit să părăsească corabia şi să iasă la uscat cu o barcă.Pavel le spune însă: "Daca ei nu vor rămâne in corabie, voi nu veţi putea să vă mântuiţi"

(Faptele Apostolilor

-

XXVII, 31).- - Ce spui, Pavele? Oare n-a hotărât Dumnezeu să semântuie toţi? - - Nu, răspunde Pavel, Dumnezeu a hotărât să-i mântuie, dar Dumnezeu vrea ca şi ei să

conlucreze la mântuirea lor* Dacă nu vor rămâne toţi în corabie, să-şi facă toţi lucrul lor,sunt pierduţi.

- - Sunt pierduţi aceia despre care Dumnezeu a hotărât că-i va mântui? Se schimbă oarehotărârea lui Dumnezeu?

- - Da! Nu este alt mijioc! "Dacă nu rămân aceştia în corabie, voi nu veţi putea să vă

mântuiţi!" Alt exemplu, împăratul Ezechia s-a îmbolnăvit (IV împ. XX, 1). Dumnezeua pronunţat asupra lui Ezechia sentinţă de moarte (IV împ. XX, 1; Isaia XXXVIII, 1). ŞiDumnezeu a trimis pe profetul Isaia să-i spună ,să-şi facă testamentul, pentru că nu^ maiare nădejde de viaţă. Aceasta spune Domnul: "Orânduieste- ţi casa ta, că vei muri si nu vei

mai trăi!" (IV împ. XX, 1). Nefericitul Ezechia îşi întoarce faţa-sa la perete, suspină, plânge şi se roagă (IV împ. XX, 2).

- - Ce faci, nefericite împărate? N-a hotărât Dumnezeu moartea ta? Este zadarnic deci să te mairogi să mai plângi! Poate să mai trăiască cineva pe care 1-a hotărât Dumnezeu spremoarte? Se schimbă hotărârea lui Dumnezeu? .



- Hotărârea s-ai schimbat, creştinilor! Lui Dumnezeu i-a fost mila de lacrimile lui Ezechiaşi hotărăşte să trăiască. Mai mult încă îi dăruieşte cincisprezece ani de viaţă. "Acestea

ztce,Domnul: Iată eu te voi vindeca si-îi voi adăuga la anii tăi cincisprezece ani" (IsaiaXXXVIII, 5). As dori, o, omule, să se fi pronunţat hotărârea pentru mântuirea ta! Totuşi îţispun: D(acă nu vei lucra, dacă nu vei trăi bineplăeut lui Dumnezeu până la sfârşit, întărit în

harul Său şi în dragostea lui Dumnezeu, vei fi osândit, cu toate că eşti hotărât pentrumântuire! Aş dori să se fi pronunţatvhotărâre pentru osânda ta! Totuşi îţi spun: dacă te veiîntoarce şi te vei pocăi, te vei mântui, cu toată hotărârea osândirii tale! După cum seschimbă voinţa ta, sau de 4a bine laTrău, sau de la râu la bine, tot aşa se schimbă şihotărârea lui Dumnezeu, sau de la mântuire Ia osândă, sau de la osândă la mântuire."Dreapta judecată a lui Dumnezeu se face asemenea cu dispoziţiile noastre sufleteşti. Cum

sunt ele în noi, tot aşa le primim de la Dumnezeu", îri chipul acesta, cunoaşterea de maiînainte şi hollrârea lui Duntnezeu nu împiedică nici în Dumnezeu voinţa ce o are sământuiască şi nici în tine libertatea ce o ai de a fi mântuit.

- Eu, însă, doresc, după cum spuneam la început, ca să nu înţelegi nimic din această problemă

adâncă a predestinaţiei, ca să nu te tulbure vreo nediimerire. Ţine cu tărie aceste douăgânduri: unul, că Dumnezeu vrea să te mântuiască, pentru că esteHubitor de oameni; altul, că*tu negreşit poţi să fii mântuit, pentru că eşti liber. Harul lui Dumnezeu si voinţa ta liberă dau

naştere predestinării. Dumnezeu vrea; voieşte si tu şi eşti predestinat. - - PARTEA A DOUA

- Ca să întăresc mai mult ceea ce spuneam până acum, vă rog să ascultaţi ce ziceDumnezeu, către leremia:"Scoală- ţe, Ieremio, si coboară-te î n casa olarului şi acolo -vei auzi

cuvintele Mele" (leremia XVIII, 2). Profetul s-a pogorât, a intrat în casă, a găsit pe olar,tocmai făcând un vas. Vasul acela a căzut din mâna olarului si s-a stricat. Olarul 1-a ridicat

din nou şi i-a dat forma pe care a vrut-o. Atunci îi zice Dumnezeu: "Ieremio, vezi lutul careeste în mâna olarului? Cum este lutul în mâinile olarului, aşa sunteţi voi în.niâinile Mele"

(leremia XVIII, 6). Cu alte cuvinte, după cum vasul cel sănătos a căzut şi s-a stocat şi a fost plăsmuit din nou prin meşteşugul olarului, cu toate că se stricase, tot aşa, o, omulfe, cazi în păcat, dar te îndrepţi iarăşi prin pocăinţă cu harul lui Dumnezeu. Dacă ai fost vas de cinste, poţi sa ajungi vas de necinste. Si dimpotrivă, din vas de necinste să te prefaci în vas de cinste.Dar Dumnezeu continuă şi spune profetului: Am hotărât să dau multe bunătăţi acestui popor, dar dacă nu vor asculta cuvântul Meu îmivoi schimba hotărârea Mea şi nu le voi mâi da. "Dacă vor face fapte rele înaintea Mea; de

a nu asculta 'glasul Meu, îmi voi

chimba hotărârea cu privire la bunătăţile pe care am vorbit că le voi da lor"(I eremiaXVIII, 10). Eu iarăşi am hftîăiât să le fac multe rele; dar dacă se vor întoarce, îmi voischimba hotărârea şi nu le vohface nimic."Dacă neamul acesta se vă întoarce de la toate răutăţile lor, îmi voi întoarce şi Eu

hotărârea cu privire la relele ce gândeam să le fac lor" (leremia XVIII, 8), vezică Dumnezeu îşi schimbă hotărârea, după cum şi omul îşi schimbă felul de a gândi şi a lucra?Dumnezeu a hotărât să mântuiască pe cei drepţi şi să osândească pe pădătpşi. Eşti drept?Vezi să nu cazi, pentru că hotărârea mântuirii tale poate ajunge hotărâre a osândirii tale! Eşti



păcătos? Caută să te pocăieşti, pentru că hotărârea osândirii tale poate" ajunge hotărâre amântuirii tale! "Dreapta judecată a lui Dumnezeu se face asemenea cu dispoziţiile

noastre sufleteşti. Cum sunt ele în noi. aşa le primim de la Dumnezeu". Pentru aceasta nu teîngriji ce a hotărât Dumnezeu cu privire la tine, sau ce vede în tine mai dinainte Dumnezeu.Acest lucru nici nu-ţi foloseşte, nici nu te vătăma. Vrei să ştii ce este predestinaţia? Este

harul lui Dumnezeu şi voinţa omului la un loc. Dumnezeu vrea, pentru că este iubitor deoameni; dacă vrea si omul, pentru ca este liber, omul este predestinat. Dar ce esteoare hotărât pentru mine?Să fii oare, suflete al meu, hotărât pentru rai sau pentru iad? Cine mi-o poate spune? Cine mi-o poate adeveri?

- Creştinilor, atâta vreme cât suntem călători în această viaţă plină de necazuri, nu estenimeni.sigur ce va fi cu el. Aceasta se va arăta la sfârşit, când vom primi de la DreptulJudecător ne răsplata slavei, fie osânda iadului, după cum vom fi găsiţi atunci ia sfârşit,fie drepţi, fie păcătoşi: "Cei care au făcut cele bune întru învierea vieţii, iar cei ce au făcut

cele rele întru învierea judecăţii" (loan V, 29).

- Pe lângă acestea, pot,să-ţi spun ceva, terminând cuvântarea mea cu o povestire ce pare potrivită cu problema pe care am expus-o. Un om rău s-a dus în Delfi la Apolon. în mâinilesale ţinea o vrabie, pe care o ţinea acoperită cu hainele lui. A întrebat oracolul să-i spună dacăvrabia este vie sau moartă. Omul acesta era viclean şi avea de gând să-i arate pasărea vie,

precum era, în cazul când oracolul i-ar fi spus că este moartă; dacă|pracolul i-ar fi spus căeste vie, el avea de gând s-o sugrume sa s-o arate moartă, în felul acesta voia să-şi bată jocde oracol. Oracolul însă â cunoscut viclenia lui şi i-a dat un astfel de răspuns: Stă în puterea ta,omule, să araţi vrabia după cum vrei: sau moartă, sau vie!

- Intrebi, creştine, dacă sufletul tău este hotărât pentru viaţa veşnică sau pentru moarteaveşnică? Aceasta stă în puterea ta. în puterea ta stă să faci una sau alta! Predestinarea

depinde de voinţa lui Dumnezeu şi de voinţa ta.- Voinţa lui Dumnezeu este totdeauna gata. Depinde, deci, numai de voinţa ta.Dumnezeu vrea; voieşte şi tu şi eşti predestinat spre viaţa veşnică!

- ( Predici şi Didahii de Ilie Miniat-traducere de pr. Prof. Dumitru Fecioru)

- Predica zilei- - Duminica a doua a Postului Mare - "Au venit la el aducând un paralitic fiind dus - de patru oameni..., iar lisus văzând credinţa lor, - zice paraliticului: Fiule, iartă- ţi- se păcatele tale...

- "Scoală , ia- ţi patul tău si mergi la casa ta". - (Marcu,II,3,4,U). - Nu este puţin lucru când se găsesc oameni în lume care să aibă milă de un nenorocit, în general

oamenii nu aleargă decât unde este fericire. Omul nenorocit e un om singur; nu-1 ajută nici prietenia, nici rubedenia; iar când se găseşte vreo inimă, care să aibă milă de el şi mâinisă-1 ajute, este pentru el cea mai mare mângâiere a nenorocirii şi toată fericirea nefericiriisale. Paraliticul din Ierusalim era vrednic de milă, de vreme ce 38 de ani a zăcut lascăldătoarea oilor fără să primească vreodată ajutor de la vreun om, să-1 apuce, să-1 ridice şi



când iubirea ta de argint înmulţeşte dobânzile, când nedreptăţeşti pe săraci, când răpeştilucrul străin te uneşti cu agarenii când pofta neraţională te sileşte să te tăvăleşti înmocirla plăcerilor trupeşti; te uneşti cu ereticii, când limba ta îndrăzneaţă huleşte, jurăstrâmb, minte, osândeşte, defăima pe aproapele. Dumnezeu te vede şi zice: Şi tu,fiule? '

- Ce este deci păcatul, creştini? Păcatul este un rău nemărginit, este o desăvârşitănerecunoştinţa, săvârşită împotriva lui Dumnezeu; ba, ce este mai rău, săvârşit înainteaochilor lui. Creştine, să insulţi pe Dumnezeu înaintea ochilor lui, este un lucru atât degreu, încât pare cu neputinţă să fie săvârşit de un om. Asta, după părerea sfinţilorînvăţători, nu vine din altă parte decât de acolo că noi urâm pe Dumnezeu în ceasulacela şi suntem urâţi de Dumnezeu. Pentru că Dumnezeu este vrednic de dragostenemărginită, ura noastră faţă de Dumnezeu este nemărginită; iar pentru că Dumnezeu este bunătate nemărginită, ura lui Dumnezeu faţă de noi este nemărginită. Asta o face păcatul când insultă pe Dumnezeu. Nu pare oare cu neputinţă că un om poate săîndrăznească atât de mult împotriva lui Dumnezeu?

- Vândut de fraţii lui, cumpărat de nişte negustori israeliţi, losif a fost răscumpărat înEgipt de conducătorul Petefris, eunucul şefului bucătar al împăratului Faraon, care,după buna plăcere a lui Dumnezeu, 1-a pus econom şi supraveghetor al bogăţiilor lui.Dar pentru că losif era foarte frumos la faţă, femeia conducătorului şi-a pus îndată ochii pe el, s-a aprins de dragoste satanică şi căuta să se culce cu el. Ştiţi ce-a răs puns losif cel prea curat la rugăminţile, la făgăduielile, la linguşelile Evei egiptene?

- - Eu, a spus el, eram sclav şi bărbatul tău, stăpânul meu, m-a răscumpărat. Eram săracşi m-am îmbogăţit. Eram străin şi mi-a încredinţat în mâinile mele toată averea lui, afarăde tine, femeia lui. Toate acestea sunt milostiviri ale lui Dumnezeu, căruia mă închin.Cum este cu putinţă să arat atâta nerecunoştinţa faţă de stăpânul meu? Cum este cu

putinţă să fac un asemenea păcat faţă de Dumnezeul meu? "Cum voi putea să faccuvântul acesta şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?" (Facere XXXIX, 9). - - losife, gândeşte-te bine la robia ta, gândeşte-te la folosul tău! Eşti tânăr, eşti frumos!

Tinereţea şi frumuseţea sunt două mari prilejuri, două mari apărări în astfel de ispite. Eştirob! dacă cedezi, toată feicirea stăpânului tău este a ta.

- - Bine! Dar "cum voi putea să păcătuiesc înaintea lui Dumnezeu?" - - Gândeşte-te, că dacă dragostea ce ţi-o poartă se schimbă în mânie eşti pierdut. Dacă nu-i

satisfaci pofta, teme-te de calomnia ei. Dacă-i vei . dispreţui iatacul, te aşteaptă închisoarea. - - La toate m-am gândit dar "cum voi putea să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?" - - Ti se pare oare cu neputinţă? Fapta rămâne ascunsă; nu te vede nimeni, nu te întreabă

nimeni. - - O ştiu, tiar mă vede şi mă judecă Dumnezeu, căruia eu mă închin. - - Deci, ce hotărăşti? - - Să se mânie pe mine, să mă calomnieze, să mă bage la închisoare, să mă osândească la

moarte, pe toate acestea pot să le sufăr. Dar cum pot să insult pe Dumnezeul meu? Aceastami se pare întru totul cu neputinţă: "Cum voi putea păcătui împotriva lui Dumnezeu?"

- Creştinilor, losif era mulţumit să-şi piardă şansa lui, să-şi piardă libertatea, să-şi primejduiască viaţa. Ştiţi că într -o zi, când femeia aceea desfrânată 1-a găsit singur, 1-a



apucat de haină ca să-1 tragă spre ea, iar el şi-a lăsat haina şi a fugit de păcat, pentru căsocotea că era cu neputinţă ca un om să insulte pe Dumnezeu: "cum voi putea să păcătuiesc

împotriva lui Dumnezeu?" Prin această istorisire vreau să spun că este un rău atât de mare ainsulta prin păcat pe Dumnezeu, încât pare cu neputinţă eţe săvârşit. Este cu neputinţă săvoiască cineva să urască pe Dumnezeu, care este vrednic de nemărginită dragoste şi să

voiască să fie urât de Dumnezeu, care este nemărginit de bun. Lucrul acesta, spunedumnezeiescul Hrisostom, este mai greu chiar decât iadul. "Pentru cel căzut,

înstrăinarea si îndepărtarea de Dumnezeu este mai grea decât chinurile aşteptate dincolo". Iadînainte de iad? Nu este acesta un rău nemărginit? Acest nemărginit rău aş vrea, de-ar fi cu putinţă, să vă fac să-1 înţelegeţi. Teologia ne învaţă că Dumnezeu, ca unul ce are prin fireîntreaga fericire desăvârşită, nu poate să se întristeze; dar dacă Dumnezeu ar putea să seîntristeze, întristarea pe care i-ar pricinui-o un păcat al unui om, ar fi mai mare decât bucuria pe care i-ar pricinui-o toate virtuţile atâtor bărbaţi sfinţi, toate înfrânările atâtorcuvioşi sihastri, tot sângele atâtor mucenici viteji. Nu este acesta un rău nemărginit, care ar putea, prin el însuşi, să pricinuiască o întristare nemărginită fericitei firi a lui

Dumnezeu? Dar dacă Dumnezeu, ca Dumnezeu, nu poate să se întristeze, a putut să seîntristeze ca om, atunci când, chinuindu-se, în grădina Ghetsimani, spunea: "întristat este

sufletul Meu până la moarte" (Matei XXVI, 38; Marcu XIV, 34). Domnul spunea aşa,după cum tălmăcesc îndeobşte toţi sfinţii învăţători, nu pentru că se temea de patimi, demoarte, de palme, de bice, de cruce, de chinul şi ocara crucii, ci pentru că în ceasul acelaa ridicat pe umerii Lui păcatul întregii lumi spre a merge să-1 pironească pe qruce.Această povară era atât de mare, încât 1-a făcut pe el, Fiul întrupat al lui Dumnezeu,să asude cu sânge şi să se întristeze până la moarte: "întristat este sufletul M eu până la

moarte", cu alte cuvinte povara aceea era nemărginită. * - Un rău nemărginit este iarăşi pierderea harului dumnezeiesc. Ce pierde omul când

pierde harul dumnezeiesc? Nu-s destule cuvinte ca să • tălmăcească această pierdereşi nici lacrimi îndestulătoare s-o plângă. Sufletul este întreaga existenţă a omului, iarharul lui Dumnezeu este întreaga existenţă a sufletului. Ce este pentru ochii mei luminasoarelui, aceea este pentru suflet harul lui Dumnezeu. Sufletul se luminează, sesfinţeşte, se îndumnezeieşte prin harul dumnezeiesc. "Ce este soarele pentru lumea

sensibilă, spune Grigore Teologul, aceea este Dumnezeu pentru lumea spirituală:

soarele luminează lumea văzută, iar Dumnezeu pe cea nevăzută; soarele umple de

lumină solară vederea trupului, iar Dumnezeu îndumnezeieşte firile spirituale" (Sf.Grigore Teologul, Cuvânt la Marele Atanasie). Lucrul cel mai frumos la care Dumnezeuse va uita cu cea mai mare plăcere şi pe care-1 va iubi pe pământ este un suflet împodobit cu veşmântul ţesut de Dumnezeu al harului dumnezeiesc, aşa cum este elcând se curăţeşte sau cu apa sfântului Botez, sau cu lacrimile pocăinţei. Nici ciuma nuface atâta stricăciune, nici trăsnetul nu face atâta prăpăd, câtă pagubă face sufletului păcatul când îl despoaie de harul dumnezeiesc.

- Uitaţi-vă la două icoane: una în cer, a lui Lucifer, alta pe pământ, a lui Adam. Cine eraLucifer prin harul lui Dumnezeu? Verhovnicul fericitelor duhuri, steaua cea mailuminoasă, care strălucea în paradis. Ce a ajuns după ce a pierdut harul dumnezeiesc?înger întunecat, drac înfricoşător, căzut din marea lui slavă, osândit să ardă veşnic în



focul iadului. "Cum", plânge Isaia căderea lui, "cum a căzut Luceafărul care răsuna

dimineaţa" (Isaia XIV, 12). Ce era Adam prin harul lui Dumnezeu? Icoană însufleţită şiasemănarea lui Dumnezeu! (Facere I, 26). împărat al făpturilor de sub lună! Se bucura şide desfătare nesfârşită, dar şi de viaţă nemuritoare. Ce-a ajuns după ce-a pierdut haruldumnezeiesc? Rob al morţii, moştenitor al

- blestemului, un animal neînţelegător: "Alăturatu-s-a animalelor neînţelegătoare si s-aasemănat lor" (Psalmi XLVIII, 12). Ce este un suflet prin harul lui Dumnezeu? Omireasă a lui Dumnezeu, un tovarăş al îngerilor, un moştenitor al paradisului, oîmpărăteasă împodobită, cu toată bogăţia darurilor dumnezeieşti. Dar ce ajunge sufletuldupă ce pierde harul dumnezeiesc? Urâciunea îngerilor, alungat din paradis, sărac, robdiavolului! Este oare cu putinţă, vrea oare omul să-şi facă atâta pagubă? Cezar Augustavea printre prietenii lui pe un principe roman, căruia i-a încredinţat odată un secret;acesta, la rândul său, 1-a încredinţat femeii lui. Dar e tot una să pui apă într -un vascrăpat sau să încredinţezi un secret unei femei! Femeia aceea 1-a făcut cunoscut altorfemei, aşa încât lucrul a ajuns cunoscut tuturora. Cezar a aflat, 1-a chemat pe prietenul

lui şi 1-a mustrat că nu i-a fost credincios; i-a spus că nu-i vrednic de favorul şi de prietenia lui. Prietenul său s-a ruşinat, s-a spăimântat, s-a întristat atât de mult încâtîntorcându-se acasă după ce s-a plâns către f emeia lui a luat cuţitul şi s-a junghiat; darcu acelaşi cuţit s-a junghiat şi femeia, plătind amândoi cu aceeaşi pedeapsă aceeaşigreşeală.

- Atât de mare întristare pentru că au pierdut prietenia Cezarului? Şi atât de puţinăîntristare când pierdem prietenia lui Dumnezeu? Ah! mai bine ar pieri soarele din ochiinoştri sau şi-ar deschide pământul gura să ne-nghită de vii, decât să fim păgubiţi de o asemenea comoară prin păcatul nostru! Este mult, negreşit, să piardă un om prieteniaCezarului, a unui împărat pământesc, dar nu-i cu totul rău, pentru că o astfel de prietenie

nu reprezintă tot binele omului; dar să piardă harul lui Dumnezeu, prin pierdereacăruia îşi pierde viaţa şi sufletul, pierde pământul şi cerul, pierde slava cea veşnică, pierde pe vecie pe Dumnezeu, pierde totul, acesta este un rău nemărginit, pentru că un astfel dehar este un bine nemărginiLPe lângă aceasta mai este încă un alt rău tot aşa de nemărginit.Care? Vinovăţia şi pedeapsa păcatului adică chinul veşnic. Dacă Dumnezeu ar firânduit, creştinilor, pentru fiecare păcat câte o sută de ani de temniţă, treacă-meargă, căcicei o sută de ani trec; dacă ar fi hotărât o mie de ani de surghiun, fie, căci şi cei o mie deani se sfârşesc; dacă ar fi hotărât mii de mii de ani de chin, şi acest chin s-ar fi terminatodată! Dar chinul iadului, care n-are să se termine, care n-ar e să se sfârşească, care n-are să treacă niciodată? Acest lucru este atât de înfricoşător, încât dacă ne-am gândi bine la el ar trebui să piară lumea din/ochii noştri, ar trebui să fugim în pustie şi să plângem toată viaţa noastră .Cum? A hotărât Dumnezeu chin veşnic pentru pedepsirea păcatului? Aşa ne spune credinţa noastră; este un articol de credinţă: "Aceştia (adică păcătoşii)vor merge în munca veşnică" (Matei XXV, 46), spune Hristos. într-un cuptor foarte adânc,Dumnezeu a aprins focul cel nestins, pregătit diavolului şi îngerilor lui (Matei XXV, 41), casă întemniţeze acolo pe păcătoşii nepocăiţi. Ştiţi unde se găseşte un păcătos atâta timpcât nu se pocăieşte? Pe marginea gurii cuptorului aceluia; nu este ţinut decât de o aţăsubţire, aşa cum este şi viaţa aceasta trecătoare, supusă morţii fireşti, silnice sau neaşteptate.



Dacă se va rupe aţa aceasta, păcătosul a căzut; a căzut spre a fi pedepsit veşnic, fărănădejde de mântuire. Când cerul tună şi fulgeră - ca să nu spun altceva -iar cel desfrânatstă în pat cu amanta în braţe, Dumnezeul meu, în ce primejdie se găseşte acel ticălossuflet!

- Un filosof nu voia să călătorească pe mare, pentru că spunea că viaţa corăbierului nu-i mai

departe de moarte decât cu trei degete, atât cât e de groasă scândura corăbiei. Cât îi dedeparte de munca veşnică sufletul unui păcătos nepocăit? O clipă numai! Un om care are înminte chinul veşnic mai poate oare să săvârşească un păcat trecător? "Nu, spune

dumnezeiescul Hrisostom; aducerea aminte de iad nu ne lasă să cădem în iad" (Sf. loanHrisostom, Omilia XXXI la Epistola către Romani, cap. XVI). Ah, dacă mi-ar intra bine înminte că îndată ce păcătuiesc sunt vrednic de munca veşnică, aş spune şi eu ca losif: "Cum

pot să păcătuiesc? Cum voi putea face cuvântul acesta si să păcătuiesc înaintea lui

Dumnezeu?" (Facere XXXIX, 9). - Prin urmare păcatul este un rău nemărginit şi pentru că insultă pe Dumnezeu care este

binele desăvârşit, şi pentru că duce la pierderea harului dumnezeiesc, care este nepreţuit, şi

pentru că pricinuieşte pedeapsa, care este veşnică. Este un alt rău mai greu decât acesta? Daroare cum se vindecă? Cu un cuvânt pe care îl spune duhovnicul: "Fiule, iartă- ţi-se

păcatele tale". Este cu putinţă? Aşa ne învaţă dogma credinţei noastre! Poate să sesăvârşească prin acea putere dată de lisus Hristos, în persoana Apostolilor, tuturor preoţilorBisericii lui: "Ori câte veţi lega pe pământ vor fi legate si în cer." (Mat. XVIII, 18). Prinaceastă putere, fiecare duhovnic are putinţa să ierte orice fel de păcat. Este oare vreovindecare mai uşoară decât aceasta? Nu! Acum, păcătosule, vreau să vorbesc cu tine şi să teîntreb: Pentru ce nu te pocăieşti cât mâi repede? Pe de o parte ai

- cea mai mare boală ce şi-o poate închipui mintea omenească; pe de alta ai cea mai uşoarăvindecare, ce poate s-o dea Dumnezeu. Prin urmare ascultă! Neeman, stăpânul Siriei, om vestit

prin puterea şi bogăţia lui, avea tot trupul acoperit cu lepră (IV împ. V, 1). Cu alai mare s-a dus la Elisei profetul. Ajunsese aproape de el şi profetul a trimis să-i spună: - - "Mergi de te spală de şapte ori în Iordan si te vei curaţi" (IV împ. V, 10). Neeman s-a

supărat la auzul acestor cuvinte, şi a spus: - - Cum, aşa de uşor face profetul aceste minuni? Nu s-a gândit să-mi iasă întru întâmpinare?

N-a făcut rugăciune? Nu şi-a pus mâna pe mine ca să mă cureţe de lepră, ci spune să mă scaldnumai în Iordan? Nu sunt oare mai potrivite pentru treaba asta râurile Damascului? "Nu

sunt mai bune Arvana si Farfa, râurile Damascului decât Iordanul şi toate apele lui

Israel? " (IV împ.V, 12). - Aşa grăia Neeman supărat şi a pornit să se întoarcă. Atunci slugile lui i-au grăit aşa: - - Stăpâne, dacă profetul, ca să te curăţeşti de lepra ta, ţi-ar fi spus să faci cine ştie ce mare

lucru, să-ţi cheltuieşti toată bogăţia, să mergi departe până la marginile pământului, în căutarede izvoare şi râuri, n-ai fi făcut-o? Şi nu vrei să faci un lucru atât de uşor ce ţi-1 spune, să tespeli în Iordan, fără osteneală şi cheltuială? Este vreo boală mai uricioasă decât lepra?Este vindecare mai uşoară decât să te speli? "N-ai fi îndeplinit, Stăpâne, dacă ţi-ar fi grăit

vreun cuvânt mare? Si nu faci ce ţi-a spus: spală-te si curâţâ-te!" (IV împ. V, 12). - Neeman a fost convins de aceste cuvinte; s-a scăldat şi s-a curăţit.



- Acestea ţi le spun şi ţie, creştine! Boala ta nu-i lepră; e păcat ca şi acela din pricina căruiaa căzut din cer Lucifer (Luca X, 18), păcat din acela din pricina căruia a fost alungat din paradis Adam (Facere III, 23), păcat din acela din pricina căruia Dumnezeu a vărsat foc şia ars din cer Lucifer (Cartea înţelepciunii lui Solomon X, 6 - păcat din acela din

- pricina căruia Dumnezeu a vărsat foc si a ars cele cinci oraşe lipsă în M,

- adăugat după V), păcat din acela din pricina căruia a trimis Dumnezeu potopul şi a înecat pământul (Facere, VII, 4), păcat prin care ai insultat pe Dumnezeu, te-ai dezbrăcat de haruldumnezeiesc, din pricina căruia eşti vrednic de osândă veşnică. Dacă Dumnezeu ţi-ar fi spusspre a-ţi ierta un asemenea păcat: du-te sau să plângi, petrecându-ţi toată viaţa ta în sihăstrie, sau să suferi mucenicie pentru numele meu, n-ai fi făcut-o? Trebuia s-o faci cu bucurie. Decât să te chinui veşnic în iad, mai bine să te chinui puţini ani în sihăstrie;decât să trăieşti veşnic în muncă, mai bine să mori o dată în mucenicie. "N-al fi

îndeplinit dacă Dumnezeu ţi-ar fi grăit un cuvânt mare?" (IV împ. V, 12). DarDumnezeu n-a rânduit nici aşa. A _ rânduit mijlocul cel mai uşor si cel mai scurt, îţispune: Nu te du să trăieşti în sihăstrie, nu te du la mucenicie; mergi la preoţi, oameni ca

şi tine; arată-le lor boala ta, spune-le păcatul tău. Ei au toată puterea de iertare, toată puterea de vindecare. "Oricâte vor dezlega pe pământ vor fi dezlegate şi în cer" (MateiXVIII, 18). îţi arăţi boala, îţi mărturiseşti păcatul - şi ce minune! - îndată ce va deschideduhovnicul, aici jos, buzele şi va spune: "Fiule, iartă- ţi- se păcatele!", în acelaşi timpspune de sus şi dumnezeiescul Părinte: "Iertate îţi sunt păcatele!" Preotul spune aici jos:"Te iert", iar de sus Fiul si Cuvântul lui Dumnezeu răspunde: "Te iert". " Te dezleg",

hotărăşte aici jos preotul, iar acolo îndată iscăleşte hotărârea Duhul cel Sfânt; Ceminune! O spun iarăşi, la rostirea acelor cuvinte atotputernice acel rău nemărginit adispărut, povara nemărginită a căzut, boala aceea omorâtoare a fost vindecată, păcatula fost dezlegat. "Cât este de mare iubirea de oameni a lui Dumnezeu, cât este de

covârşitoare bunătatea lui, exclamă învăţătorul cel cu rostul de aur. Dumnezeu proclamă dintr -o dată drept pe păcătos dacă îşi mărturiseşte păcatele si dacă va arăta

pe viitor o viaţă virtuoasă". Este o altă boală mai mare decât păcatul? Si este o altăvindecare mai uşoară decât această iertare? Creştine, dacă Dumnezeu ţi-ar fi spus pentru casă te ierte să faci cine ştie ce lucru greu, nu 1-ai fi făcut? Şi-ţi spune să faci un lucru atâtde uşor şi nu-1 faci? "N-ai fi împlinit dacă Dumnezeu ţi-ar fi grăit un cuvânt mare?" (IVîmp. V, 12). Nu vei face oare când îţi spune: Du-te şi arată-te preoţilor? Una din două:Sau, dacă vrei s-o faci, trebuie s-o faci cât mai repede, sau, dacă nu vrei s-o faci acum,este semn că nu vrei s-o faci niciodată.

- PARTEA A DOUA

- Povestirea paraliticului din pericopa evanghelică de astăzi m-a dus cu gândul la un lucrucare se întâmplă aproape în fiecare zi în vremea noastră. într-o zi, lisus Hristos s-a dusîn oraşul Capernaum. A intrat într -o casă şi a început să înveţe. Poporul a auzit căînvaţă; s-au adunat atât de mulţi oameni, încât nu mai încăpeau nici la uşă (Marcu II, 1-2). Şi cine să nu alerge? Cine să nu asculte acele cuvinte dumnezeieşti, care erau cuvintelecunoştinţei de Dumnezeu şi ale vieţii veşnice? Nu aleargă atât de grăbit cerbul însetatla apă (Psalmi XLI, 1) pe cât alergau popoarele să se sature de învăţătura Mântuitorului."S-a dus vestea că este într -o casă şi s-au adunat mulţi încât nu mai încăpeau nici la



uşă si le grăia lor cuvântul" (Marcu II, 1-2). Atunci îi aduseră pe un paralitic purtat de patru oameni (Marcu II, 3)

- Luaţi seama! Un suflet păcătos când va merge la doctorul duhovnicesc spre a luavindecarea iertării, trebuie să fie purtat de patru virtuţi: mai întâi de credinţă: să creadăneîndoios că prin mărturisire este iertat; al doilea de dragoste: să iubească pe Dumnezeu

şi pe aproapele; să iubească pe Dumnezeu, urându-şi poftele lui de mai înainte; săiubească pe aproapele, iertându-i orice greşeală; al treilea de nădejde; să nădăjduiască cutărie în harul şi ajutorul lui Dumnezeu; şi al patrulea de zdrobirea inimii: să-1 doară cuadevărat inima de păcatele săvârşite.

- Dar la ceea ce m-am gândit este că paraliticul de azi avea două boli: una în suflet, păcatul şi alta în trup, paralizia. Hristos 1-a vindecat de amândouă: mai întâi de boalasufletului: "Fiule, iartă- ţi- se păcatele"! (Marcu II, 5), şi apoi de boala trupului:"Scoală, ia-ti patul şi mergi la casa ta" (Marcu II, 11). Când i-a vindecat sufletul, uniispuneau că Hristos huleşte: "Pentru ce grăieşte acesta asemenea hule?" (Marcu II, 7).Când i-a vindecat trupul, toţi se minunau şi slăveau pe Dumnezeu: "încât toţi se

minunau si slăveau pe Dumnezeu zicând: Niciodată n-am văzut asemenea lucruri"(Marcu II, 12). Acest fapt vrea să arate că oamenii socotesc o nimica vindecareasufletului şi nu preţuiesc decât vindecarea trupului. Se îmbolnăveşte un creştin; în jurul patului lui se află soţia lui cuprinsă de grijă şi teamă, copiii întristaţi, servitorii şiservitoarele gata să slujească; stau lângă el rude şi prieteni veniţi să-1 mângâie şi să-1cerceteze. Negreşit bolnavul acela nu-i un sfânt; e un om, care poartă trup şi locuieşte înlume. Cine ştie ce fel de păcate şi câte păcate are în suflet; Este deci şi bolnav şi păcătos.Dacă cineva îi spune să cheme duhovnicul să-1 vindece pe bolnav de păcatele lui,tuturor li se pare că huleşte: "Pentru ce vorbeşte Acesta asemenea hule?" (Marcu II, 7).Toată grija şi râvna lor este să cheme doctorul; nu numai unul, ci mulţi doctori ca să

încerce orice fel de doctorie pentru însănătoşirea trupului. Se fac paraclise, milostenii şirugăciuni. Dar pentru ce? Nu pentru ca Dumnezeu să-i ierte păcatele bolnavului, ci caDumnezeu să-i dăruiască bolnavului sănătate. Hristos n-a făcut aşa cu • paraliticul deazi. Mai întâi 1-a vindecat de păcatele lui: "Fiule, iartă- ţi- se păcatele"! (Marcu II, 5);După aceea 1-a vindecat de paralizia lui: "Scoală-te, ia- ţi patul tău si mergi la casa

ta"!(Marcu II, 11). A făcut asta ca să învăţăm că la bolile noastre trebuie mai întâi săchemăm pe duhovnic să ne ierte, apoi pe doctor ca să ne vindece. Pentru ce să netemem dacă va veni îndată duhovnicul? Oare mărturisirea este hotărârea morţii noastre?De multe ori boala trupului se naşte din pricina păcatului sufletului. Să vindecăm mai întâisufletul şi se vindecă îndată şi trupul. Păcatul este rădăcina, iar bolile sunt ramurile. Să setaie întâi rădăcina şi ramurile cad singure. Noi însă facem cu totul dimpotrivă. Şi ce seîntâmplă? Aşteptăm ultima clipă când răul se îngreunează mai mult; când bolnavul numai are sănătoase nici simţirea, nici mintea; când nici nu mai cunoaşte, nici nu mai înţelege.Ce mărturisire, ce îndreptare mai poate să facă atunci nenorocitul? Este mai mult decâtadevărat că cei mai mulţi creştini mor neîndreptaţi; asta din pricină că atunci când lespunem să cheme la început pe duhovnic, li se pare că hulim: "Pentru ce grăieşte acesta

asemenea hule?" (Marcu II, 7). Mare rătăcire! întreb: nu trebuie cinstit mai mult sufletul



decât trupul? Negreşit! Când se îmbolnăveşte trupul, se îmbolnăveşte şi sufletul. De undedeci trebuie să începem vindecarea? De la partea cea mai aleasă!

- Se povesteşte şi oamenii râd, când li se povesteşte, că un pictor îşi începea portretele salede la picioare. De multe ori, umplând toată pânza cu celelalte părţi ale corpului, nu-i mairămânea loc pentru cap. Ce portret vrednic de râs! Ce pictor nepriceput! Trebuia să înceapă

de la cap ca să facă un lucru cum se cade. - Ce vreau să spun? Trebuie să începem vindecarea de la suflet, partea cea mai aleasă, şi apoi'

să ne îngrijim de trup. Mai întâi să vină duhovnicul să ierte păcatul: "Fiule, iartă- ţi-se

păcatele tale!" (Marcu II, 5) şi apoi, prin harul şi ajutorul lui Dumnezeu, şi doctorul va vindeca boala: "Scoală, ia- ţi patul tău si

mergi la casa ta"! (Marcu II, 11). - ( Predici şi Didahii de Ilie Miniat-traducere de pr. Prof. Dumitru Fecioru)

- Predica zilei- - Duminica a IlI-a a postului-Conştiinţa omului acuză şi pronunţă sentinţa, - "De cel care se va ruşina de Mine si de cuvintele Mele,

în neamul acesta desfrânat si păcătos, de acela si Fiul Omului se va ruşina, când va veni întru

%

slava Tatălui Lui cu Sfinţii îngeri" - (MarcuVlH,38). - O, judecată! O, suflete! Aşa am strigat cu suspin şi lacrimi, când făceam predica la a

doua venire a lui Hristos. Cum să nu mă tulbur, cum să nu mă tem, când mă gândesc căare să vină un timp când eu, din mormântul meu, voi auzi glasul unei trâmbiţe (MateiXXIV, 31; I Corinteni XV, 52; I Tesaloniceni IV, 16), iar acesta va fi glasul lui Dumnezeu,care mă cheamă la judecată. Atunci voi învia, îmbrăcat cu trupul ce-1 purtam în viaţa pământească; atunci voi ţine o carte, care va fi propria mea conştiinţă, în care vor fi scriseamănunţit toate câte am făcut, câte am gândit, câte am spus în tot cursul vieţii mele; atuncivoi da socoteală amănunţită de toate acestea, fără putinţă de apărare sau scuză; atuncimartorii mei vor fi cerul şi pământul, iar judecător ul meu va fi Dumnezeu, numaidreptate, fără milostivire, numai mânie, fără milă; judecata mea se va termina cu ohotărâre sau de viaţă veşnică în rai, sau de muncă veşnică în iad..

- O, judecată! O, suflete! Să nu vă aşteptaţi, creştini, să auziţi azi de la mine o predicădespre a doua venire a lui Hristos, cu descrierea împrejurărilor care o însoţesc; să nuaşteptaţi să vă înfăţişez sfârşitul veacului sau alaiul scaunului de judecată, saucutremurul celor judecaţi sau măreţia judecătorului, deoarece pe toate acestea le auziţiadeseori din sfintele cărţi ale Bisericii. M-am suit astăzi pe acest sfânt amvon spre a vă face

să ajungeţi la sentimentul la care am ajuns şi eu, gândindu-mă la deasul judecăţii, adicăsă vă închipuiţi că a venit ceasul acela şi să socotiţi că stăm înaintea acelui înfricoşătorScaun de judecată. Aici nu vreau să vedem altceva decât: cine este cel care este judecat?Un om! Cine este cel care judecă? Un Dumnezeu! Să vă gândiţi la două lucruri: laconştiinţa omului şi la dreptatea lui Dumnezeu. Din partea mea vreau să vă dovedesc maiîntâi că conştiinţa omului acuză şi pronunţă sentinţa, iar al doilea, că dreptatea luiDumnezeu judecă si răsplăteşte. Acest lucru vrea să-1 spună lisus Hristos în Evanghelia



de azi: "De cel care se va ruşina de Mine si de cuvintele Mele în neamul acesta

desfrânat şi păcătos, de acela se va ruşina şi Fiul Omului, când va veni întru slava

Tatălui Lui cu sfinţii îngeri" (Marcu VIII, 38). în viaţa aceasta nimeni nu poate să fie şiacuzat şi judecător, sau să fie judecător şi răsplăţilor; aceasta însă se va întâmpla la judecata viitoare: atunci conştiinţa omului şi dreptatea lui Dumnezeu poate să facă şi

una şi alta. Acest lucru m-a făcut să mă tulbur şi să mă tem. O, judecată! O, suflete! - Partea I - Unul din adevărurile neîndoielnice ale credinţei noastre ortodoxe este că va fi a doua

venire a lui Hristos, când va veni să judece vii şi morţii. In Vechiul Testament vorbesccu mare tărie profeţii, în Noul Testament Evangheliştii, iar învăţătorii Bisericii înscrierile lor cu mare cutremur despre a doua venire a lui Hristos. în viaţa aceasta,lumea este plină de nedreptate: mulţi oameni răi o duc bine şi sunt slăviţi şi mulţi oameni buni sunt nefericiţi şi pedepsiţi. Dumnezeu însă este drept. Prin urmare, în altă viaţă,trebuie să fie o judecată şi o răsplată dreaptă: cei răi să-şi primească cuvenita pedeapsă,iar cei buni cuvenita răsplată: "Cei care au făcut cele bune spre învierea vieţii, iar cei

care au făcut cele rele spre învierea judecăţii" (loan V, 29). Asta este pricina pentrucare Dumnezeu nu pedepseşte în această viaţă pe toţi cei răi, nici nu încununează petoţi cei buni, ca să ştim că aceasta are s-o facă la judecata viitoare, în altă viaţă. Lumeaeste cu totul rătăcită: câţi oameni buni nu par răi în ochii lumii, din pricina simplităţii şinerăutăţii lor? Şi câţi oameni răi nu par buni în ochii lumii, din pricina făţărniciei lorviclene şi învechite? Şi iarăşi: ce nu face violenţa şi uneltirile oamenilor? Câţi tirani nusunt la putere şi câţi nevinovaţi nu sunt chinuiţi? Si cu toate că Dumnezeu, spre aarăta ca o rază a dreptăţii Lui a pedepsit pe mulţi păcătoşi, ca pe Faraon (Ieşire V-X) şi peAntioh (Cartea I a Macabeilor, I-VI) şi a liberat pe mulţi oameni nevinovaţi, ca pelosif (Facere XLI, 38-44) şi pe Suzana (Istoria Suzanei,l -64), totuşi cei mai mulţi păcătoşi

în toată viaţa lor, s-au bucurat de cinste şi de slavă, iar cei mai mulţi oameni nevinovaţi aumurit în necinste şi insultă. Dumnezeu însă este drept şi prin urmare trebuie odată săfacă cunoscut, la judecarea întregii lumi, care a fost adevărata răutate, care a fost adevăratavirtute şi să strălucească adevărul lucrurilor. Aşa gândeşte dintre învăţătorii răsăritului,Hrisostom, iar din cei ai apusului, Augustin, anume că pentru ca să se arate dreptatea luiDumnezeu trebuie să fie o judecată viitoare şi să ne înfăţişăm cu toţii înainteaînfricoşător ului Scaun de judecată, ca să fim judecaţi fiecare pentru cele ce am făcut, fie bune,fie rele. O spune lămurit apostolul Pavel: "Cu toţii trebuie să ne înfăţişăm înaintea

Scaunului de judecată a lui Dumnezeu, ca să ia fiecare după cele ce a făcut, fie bine, fie rău".

O, judecată! O, suflete! - în acea zi mare toate sunt înfricoşătoare, după cum vi le-am tălmăcit în una din predicile

trecute; dar din toate celelalte, două lucruri mi se par mai înfricoşătoare: unul, conştiinţaomului, care acuză şi dă sentinţa; altul, dreptatea lui Dumnezeu care judecă "fie bine, fie

rău" (II Corinteni V, 10). O, judecată! O, suflete! - Să începem cu cel dintâi. Nu este lucru mai urât decât păcatul, însuşi omul, pe care îl

îndeamnă inima să-1 facă, n-are ochi să-1 vadă. îl face, dar încearcă, pe cât e cu putinţă, să-1ascundă. Când este silit să-1 facă cunoscut în faţa judecăţii, suferă chinuri şi tace; când merge de bună voie să-1 spună la mărturisire, sau îl preface cu măiestrie sau îl acoperă prin scuze.



Pricina este negreşit că dacă a putut să-1 facă, nu poate să-1 vadă. Cu adevărat conştiinţaeste o oglindă, de care cu voie şi fără de voie omul trebuie să se ruşineze. Femeia când naştecopilul are dureri, dar după ce-1 naşte se bucură (loan XVI, 21). Sufletul, dimpotrivă, cândface păcatul se bucură, dar după ce-1 face are dureri; iar această durere nu este altcevadecât o înţepătură a conştiinţei. Poate să tacă cât va voi pe dinafară gura, că înăuntru

conştiinţa acuză; iar acuzarea conştiinţei este cel mai mare chin al sufletului. - Gheorghie Chedrinos povesteşte în cronica lui că împăratul Constans al Constantinopolului,

de dragul scaunul împărătesc, care nu vrea să aibă tovarăşi nici umbra, a silit pe fratele săumai mic, Teodosie, să părăsească palatul împărătesc, să meargă să se facă cleric şi să fiehirotonit diacon. Fratele a fost hirotonit, dar aceasta 'nu i-a fost deajuns lui Constans, căcimai târziu, după puţine zile, a pus de 1-a ucis. Noul Cain ucigător de frate, jefuitor de celesfinte, socotea să trăiască fără frică şi fără primejdie, domnind fără fratele său; dar înnoaptea aceea, în întunericul de nepătruns, când tiranul voi să-şi închidă ochii pentrusomn, iată că-i stă înainte Teodosie, fratele ucis pe nedrept, îmbrăcat cu sfintele veşmintediaconeşti, ţinând în mână un pahar plin cu sângele lui cald, din care ieşea încă aburi. "Bea,

frate", i-a spus cu voce ameninţătoare: "Eu sunt fratele tău, Teodosie, pe care 1-ai ucis.Acesta este sângele meu, de care ai însetat. Bea şi satură-ţi setea de sânge! Bea, frate!" Nenorocitul împărat s-a cutremurat, s-a spăimântat şi a rămas ca mort de această vedenieşi de astfel de cuvinte. Se sculă din pat, nu mai putea dormi şi trecu în altă parte a palatului. S,tă, se răsuflă puţin, se culcă din nou să doarmă, dar i se arată iarăşi aceeaşivedenie, cu acelaşi pahar şi cu aceleaşi cuvinte: "Bea, frate!" Aceasta azi, aceasta mâine,aceasta în fiecare zi; de fiecare dată când se ducea să închidă ochii pentru somn, venea şifratele să-i spăimânteze inima: "Bea, frate!" Vrea să iasă afară pe câmp, în grădină, lavânătoare, doar îşi va libera sufletul lui chinuit de înfricoşătoarea vedenie, în conştiinţa lui pricina chinului. Pretutindeni îi întinde paharul aducător de moarte: "Bea, frate!" La

urma urmelor, i se-urăşte şi se hotărăşte să plece din Constantinopol, să treacă mareaîn Sicilia, doar îşi va schimba soarta schimbându-şi locul, dar în zadar. Pretutindeni areacelaşi chin, pentru că poartă în conştiinţa lui pricina chinului. Pretutindeni îl însoţeşteumbra aceea întunecată: "Bea, frate!" Dar până când asta? Până când prin dreapta îngăduinţă alui Dumnezeu, după ce mai trăise puţini ani de viaţă chinuită, s-a ucis în baie şi aici aterminat de băut acel pahar amar: "Bea, frate!" Nenorocite Constans, nefericite împărat!Cel care te înspăimântează atâta nu este un om înarmat sau viu, ci un mort, icoana ireală aunui mort, o umbră, o vedenie! Da, dar este păcatul pe care 1-a făcut, vederea căruia esteatât de înfricoşătoare. A putut să-1 facă, dar nu poate să-1 vadă. Conştiinţa este aceeacare îl acuză, iar acuzaţia conştiinţei este un chin de nesuferit: "Bea, frate!"

- Cu toate acestea, în viaţa de aici, conştiinţa este un acuzator ascuns, pentru că ascuns este şi păcatul. Nimeni1 nu aude acuzaţiile ei decât cel care a păcătuit, în ziua judecăţii, însă,conştiinţa este un acuzator vădit, pentru că vădit este şi păcatul, iar acuzaţiile ei le audeşi cel care a păcătuit, le aud şi toţi îngerii şi toţi oamenii şi toţi demonii. Atunci toţi, cu ochiideschişi, vom vedea nu un vis sau o vedenie, ci cu adevărat pe omul acela pe care 1-amomorât cu mâna noastră sau cu uneltirile noastre; îl vom vedea ţinând în mâinile lui paharul plin cu sângele său şi zicând: "Bea, frate!" Fiară setoasă de sânge, tu m-ai omorâtşi tu, cu darurile tale ai cumpărat pe judecător sau, cu minciunile tale, ai amăgit dreptatea,



aşa că moartea-mea a rămas fără răzbunare. Copiii mi-au rămas orfani, fără nici o purtarede grijă, femeia văduvă iar rudele mele îndurerate. Zadarnic au plâns până acum. Dar acum,înaintea dreptăţii dumnezeieşti, înaintea lui Dumnezeu Judecătorul, îţi arăt sângele meu şi-ti spun: "Bea, frate!" Atunci vom vedea pe săracul nedreptăţit de noi strigând: "Bogatenesăturat, stăpâne nedrept, negustor lacom, toată viaţa mea ţi-am plătit şi niciodată nu mi-

am primit înapoi chitanţa ce ţi-am dat; ţi-am slujit ca un sclav şi toate ostenelile mele,toate rodurile mele, tot venitul meu a fost dat ca să-mi plătesc datoria, dar datoria meatrăieşte încă. Numele meu este scris încă în condicile tale. Dobânzi peste dobânzi, datorii peste datorii; ele mi-au mâncat toată agoniseala mea; copiii argăţesc, femeia îmi slujeşte lastrăini, casa mi s-a stins. Am rămas gol. Ai însetat de sângele meu? Bea, deci, acum sângelemeu! "Bea, frate!" Atunci vom vedea cu adevărat chiar pe lisus Hristos cu sfântul potir altainelor, mustrându-ne pe noi, arhiereii şi preoţii: "Clericie jefuitor de cele sfinte! Deatâtea ori ai îndrăznit să slujeşti, dar nu te-ai gândit vreodată să te mărturiseşti mai întâi. Aiapucat cu mâini necurate sfintele sfintelor Mele. Te-ai împărtăşit cu buze pângărite din taineleMele. Ai stat în piaţă şi ai părăsit Biserica. Te-ai îngrijit de casă-ţi, şi ai uitat altarul. Ai

cumpărat şi ai vândut harul Meu, ai călcat în picioare sângele Meu, bea deci! "Bea, frate!"Atunci vom vedea pe acei pruncişori, ucişi de unele mame cu inima de piatră chiar în pântecele lor, plângând cu lacrimi amare: "Mame ucigaşe de prunci, voi sau din pricinascumpetei ca să nu ne hrăniţi sau ca să ascunderi necinstea voastră, ne-aţi omorât de două ori, pentru că ne-aţi lipsit şi de lumina vieţii şi de lumina slavei dumnezeieşti. Blestemată să fiegura care v-a dat acel sfat neomenos!' Blestemată să fie mâna care v-a adus acea buruianăaducătoare de moarte! .Blestemat să fie cugetul vostru, care ne-a omorât înainte de a nenaşte. Uitaţi-vă la sângele acela curat şi nevinovat cu care aţi pângărit pământul! "Mamelor, beţi!"

- Dar mintea noastră, Dumnezeul meu, care nu stă degeaba niciodată în tot cursul vieţii

noastre, câte n-a cugetat! Iar limba noastră, care nu încetează niciodată, câte n-avorbit! Dar voinţa noastră, atât de uşor - îndreptată spre rău, câte n-a făcut! Atunci, toate câte am păcătuit cu limba, până la

cuvântul nefolositor, câte am păcătuit cu mintea, chiar cele mai mici gânduri, toate,cum s-au săvârşit (Cum s-au săvârşit, lipsă în M, adăugat după V), unde s-au săvârşitşi când s-au săvârşit, fiecare cu circumstanţele sale proprii, se vor arăta înainteaochilor noştri şi-n ochii întregii lumi. "Vom vedea, spune Marele Vasile, pe toatedeodată, ca şi cum faptele noastre s-ar înfăţişa şi ni s-ar arăta înaintea minţii noastre cu propriile lor caractere, fiecare faptă aşa cum a fost rostită şi cum a fost săvârşită"(Sfântul Vasile cel Mare, Cuvânt despre pocăinţă). O, şi ce privelişte! Atunci se vavădi ceea ce era făţărnicie şi părea virtute; ceea ce era invidie şi părea râvnă; ceea ce eraviclenie şi părea prietenie; ceea ce era clevetire şi părea îndreptare. S-a aflat o scrisoaremincinoasă? Atunci se va arăta condeiul care a scris-o! S-a pierdut vreun vas sfânt dinBiserică. Atunci se v-a înfăţişa mâna care 1-a furat! S-a săvârşit vreo viclenie, vreocalomnie? Atunci se va arăta gura care a plăsmuit-o! A fost înşelată o fată nevinovată?Stă ascuns vinovatul? Este condamnat nevinovatul? Atunci, atunci va fi cunoscutadevăratul tată al copilului. Atunci va fi descoperit înşelătorul căruia noi ne închinamca unui sfânt. Atunci vom cunoaşte pe desfrânatul pe care-1 socoteam îndreptar al



castităţii. Vom vedea lupul, care părea oaie, pe Iuda, iubitorul de arginţi şi trădătorulcare părea apostol. Atunci vom cunoaşte pe Isav cel viclean, care părea lacov cel bun.O, şi ce ruşine! "Vom vedea toate deodată, ca şi cum faptele noastre ni s-ar înfăţişa şi nis-ar arăta înaintea minţii noastre, cu propriile lor caractere, fiecare faptă aşa cum a fostrostită şi cum a fost săvârşită".

- Vai de mine! Mă trec sudori reci, sunt cuprins cu totul de ruşine, când, mă duc să-mi spun păcatul unui duhovnic, despre care sunt încredinţat că-1 ţine ascuns, că nu-1 spunenimănui, că nu mă pedepseşte, că mă iartă, şi să-mi arăt păcatul înaintea ochilor tuturorîngerilor şi să nu se scârbească de mine? înaintea ochilor tuturor sfinţilor şi să nu-miîntoarcă spatele? înaintea ochilor tuturor cetelor demonilor şi să nu râdă de mine?

- O, şi ce ruşine, şi ce tulburare! Dar să simt că propria mea conştiinţă,, mă mustră? O, şice chin! Atunci voi spune eu însumi: Aceste păcate pe care le văd, aceste păcate marişi înfricoşătoare sunt toate ale mele! într-atâta lumină, care luminează cele ascunse aleîntunericului, nu pot să le ascund, căci asta este "ziua descoperirii" (Romani II, 5).Dumnezeu mi-a dat în viaţa de aici un mijloc foarte uşor ca să fiu iertat: cu un singur

cuvânt, pe care 1-aş fi spus: "Am păcătuit" şi numai cu un singur cuvânt, pe care 1-ar fispus un duhovnic: "lartă-ţi-se păcatele!", aş fi fost iertat şi n-am făcut-o. Mi-au spus-odeschis predicatorii, tainic duhovnicii, dar n-am făcut-o! O ştiam şi n-am făcut-o! Amtrăit atâţia ani, am avut timp s-o fac şi n-am făcut-o! Mai am vreun cuvânt-de apărare? Nu-mi erau de ajuns păcatele mele şi m-am încărcat şi cu păcate străine! Cutare n-a vrutsă dea mărturie mincinoasă sau cutare să ucidă, dar eu 1-am îndemnat. Fecioara aceeasărmană sau femeia aceea cinstită, s-a ferit cât a putut, dar eu, prin înşelăciune sau cuforţa, am târât-o în casă de desfrâu. Cutare tânăr nu ştia încă ce-i păcatul, dar cuvintelesi discuţiile mele i-au stricat caracterul, otrăvindu-i auzul. Eram preot şi-am întrecut pelaici în scandal. Eram căsătorit şi-mi ţineam amanta în ochii soţiei mele. Eram tată şi am

fost pentru copiii mei învăţătorul răutăţilor. Am fost printre oameni om care eram pildăde pierzare. Nu puteam oare să mă osândesc singur, fără să nu trag şi pe alţii la osândă prin sfatul meu, prin pilda mea, prin scandalul meu? Mai am vreun cuvânt de apărare?(Mai am vreun cuvânt de apărare, lipsă în M. adăugat după V).

- Mă căiesc, dar nu-mi foloseşte la nimic, căci a trecut timpul iertării. Timpul acesta estetimpul răsplătirii. Deci, ce pot să fac? Mă acuz pe mine însumi şi-mi dau singur sentinţa.Dumnezeule, nu-i nevoie de judecata Ta, mă osândeşte conştiinţa mea! Merg de bună voiesă mă ascund în iad ca să nu-mi văd păcatele mele. Primeşte-mă, iadule! Raiul nu maieste pentru mine! O spun şi mă cutremur!

- Aşa acuză, creştini, aşa hotărăşte propria noastră conştiinţă, care este şi acuzator şi judecător. "Nu este, spune dumnezeiescul Hrisostom, judecător atât de treaz cum esteconştiinţa noastră" (Sf. loan Hrisostom, Cuvântul IV la Lazăr şi la bogat).

- Dar stai, stai suflete păcătos, unde te duci? După ce propria ta conştiinţă te-a acuzat şiţi-a pronunţat sentinţa, aşteaptă, căci trebuie ca şi dreptatea lui Dumnezeu să judece şisă răsplătească. O, judecată! O, suflete!

- Creştini, trebuie să fac ca acel pictor înţelept, care pentru că socotea cu neputinţă să picteze chipul Elenei, care era rezumatul întregii frumuseţi a firii, 1-a pictat acoperit cu unvoal, lăsând ca mintea să-si închipuie ceea ce nu putea să picteze mâna. Trebuia ca şi eu



aici să mă cobor de pe amvon, să acopăr cu tăcerea chi pul lui Dumnezeu-Judecătorul,aprins de

- toată mânia dreptăţii dumnezeieşti, şi să las ca mintea voastră să-şi închipuie ceea ce limba meanu poate să înfăţişeze. Cât este de înfricoşător pentru ochii omului chipul lui Dumnezeu!Am descris-o în altă predică mai pe larg. Acum spun atâta numai: Ştiu că atunci când

Dumnezeu s-a pogorât .pe Muntele Sinai, locul acela a devenit foarte înfricoşător. "Acolo,spune dumnezeiasca Scriptură, erau flăcări de foc, acolo tunete si fulgere", în aşa fel încâttot poporul lui Israil, care le auzea şi le vedea de departe, s-a spăimântat (Ieşire XIX, 16). Şitotuşi acolo Dumnezeu nu s-a pogorât să judece, ci să dea legea. Dar când va veni întru -slava Lui, nu ca să dea legea, ci ca să judece pe cei care i-au călcat legea? Când va veni cutoată slava Lui, fără nici un acoperământ să judece cu toată mânia Lui fără nici o milă? Ah,aceasta o acopăr şi o tac şi las ca mintea voastră să înţeleagă ceea ce limba mea nu poatesă înfăţişeze. Cum este numai mânia lui Dumnezeu, fără nici o milă? "Dumnezeul meu,cine cunoaşte tăria mâniei Tale şi de frica Ta, mânia Ta să-o numere!" (Psalmi LXXXIX, 13).Pentru asta şi dumnezeiescul Hrisostom spune: "într -adevăr gheena şi munca iadului suntde nesuferit; dar dacă ai pune mii de gheene nu se vor putea compara cu a vedea faţa Lui blândă întorcându-se de la noi şi ochiul Lui cel dulce nesuferind să ne privească". Dar pentruce este numai mânie fără milă? Pentru că atunci judecă şi răsplăteşte. Şi dacă vei gândi bine,acesta este momentul cel mai înfricoşător al venirii a doua a lui Hristos.

- Dumnezeu judecă pe păcătos în două chipuri. In viaţa aceasta, Dumnezeu judecă pe păcătos, cum judecă judecătorul pe cel ce a greşit, pentru că păcatul poate să fie şters prin pocăinţă; se poartă cu el, însă, cum se poartă tatăl cu fiul, nu cu toată mânia lui. "Nu se vaaprinde toată mânia Lui" zice profetul (Psalmi LXXVII, 43). îl judecă cu o mâniemăsurată ca să se înţel.epţească păcătosul prin rana ce-o primeşte şi ca să se întoarcă princertarea ce i-o face Dumnezeu, după cum spune Grigore Teologul: "Ca să se înţelepţeascăcel rănit şi să se-întoarcă la Dumnezeu cel certat". Astfel aici pe pământ dreptatea Lui

judecă, dar în acelaşi timp şi îndelung rabdă; este judecător drept, puternic, dar şi îndelungrăbdător. în viaţa cealaltă însă, pentru că păcatul nu mai poate să se şteargă prin pocăinţă(căci atunci nu mai este timp-de pocăinţă), îl judecă pe păcătos, ca pe un vinovat, şi se poartă cu el ca şi cu un duşman: ca vinovat, îl judecă, iar ca duşman, răsplăteşte. Pe pământ, Dumnezeu feste şi Judecător şi Tată. Dincolo, este şi Dumnezeu judecător(Dumnezeu judecător, lipsă în M, adăugat după V.), şi "Dumnezeul răsplătirilor" (PsalmiXCIII, 1). Dar ce răsplătire are să facă Dumnezeu?

- Un rege al Sciţiei omorâse pe fiul său, pentru că el, printr -o greşeală, călcase legea lui. Deatunci a poruncit să atârne, când judeca, la scaunul de judecată, sabia cu care tăiase capulfiului său. A poruncit de asemenea ca atunci când iese din palat ca să se plimbe, cineva să ţinăsabia sus în mână ca s-o vadă întreg poporul şi să se teamă. Prin asta a vrut să spună: O, voi

care sunteţi sub stăpânirea mea, uitaţi-vă la sabie şi cunoaşteţi pe cine aveţi de împărat.Ca să răzbun legea mea nu mi-a fost milă de fiul meu. Fiecare vinovat să se uite la sabia asta, plină de sângele fiului meu, şi să se gândească ce fel de dreptate va găsi la acela care, pentr ucă a vrut să fie judecător, a uitat că este tată.

- Pentru că Fiul întrupat al lui Dumnezeu a purtat păcatul oamenilor şi s-a făcut blestem pentrunoi (Galateni III, 13), după cum zice apostolul, Tatăl ceresc L-a hotărât să moară sus peCruce. Acum, când va sta pe tron înalt şi ridicat ca să judece vii şi morţii, înaintea tronului



se va arăta şi Crucea: "Atunci se va arăta semnul Fiului Omului" (Matei XXIV, 30). Dar pentru ce? Ca să vadă păcătoşii şi să se înfricoşeze. Şi într -adevăr se vor înfricoşa "şi vor

plânge toate seminţiile pământului" (Matei XXIV, 30), când vor auzi pe Dumnezeu şiTatăl, spunându-le aşa: Nerecunoscătorilor, viaţa Fiului Meu era mai de preţ decât toatevieţile îngerilor şi ale oamenilor; am dat-o la moarte. Sângele Fiului Meu era cel mai scump

mărgăritar al raiului; 1-am vărsat tot pe pământ. Dragostea pentru Fiuî Meu era maiînflăcărată decât toate flăcările serafimilor; am dat-o. N-am avut ceva mai de preţ, nici ceva maiiubit decât pe Fiul Meu Unul- Născut; L-am jertfit sus pe Cruce. Nu v-a ajuns asta să vă facă săînţelegeţi ura ce-o am împotriva păcatului? Ieşiţi cu păcatul înaintea ochilor Mei? Peaceastă Cruce văd moartea Fiului Meu; în voi văd pricina morţii Lui. M-aţi silit voi să-mi omorFiul, pentru păcatele voastre. Acum Fiul Meu mă sileşte să răzbun moartea Lui. Sunt judecător, dar sunt şi Tată. Ca judecător, judec; iar ca Tată, trebuie să fac răsplată. DreptateaMea vă cunoaşte ca vinovaţi, iar dragostea Mea vă are ca duşmani. Prin urmare "duceţi-vă de

la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este pregătit diavolului si îngerilor lui"

(Matei XXV, 41). - Păcătoşilor, care mă ascultaţi, nu vă cutremuraţi? Nu spăimântaţi! Sunteţi şi vinovaţi şi

duşmani ai lui Dumnezeu! Dacă nu i-a fost milă de Fiul Lui - "N-a cruţat pe Fiul Lui"(Romani VIII, 32) - îi va fi milă de duşmanii Lui? Nu, nu, ticăloşilor! Gândiţi-vă căsângele lui Abel, al uni om, a strigat răzbunare (Facere IV, 10); cu cât mai mult va strigarăzbunare sângele lui Hristos; sângele unui Dumnezeu, care, în timp ce era spânzurat peCruce se ruga pentru iertarea lor: "Tată, iartă-le lor că nu ştiu ce fac!" (Luca XXIII, 34),iar când va veni întru slava Lui va cere răzbunare: "Judecă-mă Dumnezeule si apără

dreptatea mea!" (Psalmi XLII, 1). Gândiţi-vă că dreptatea lui Dumnezeu judecă păcatelevoastre, iar dragostea lui Dumnezeu răzbună moartea Fiului Lui. Astfel luptă împotrivavoastră dreptatea şi dragostea lui Dumnezeu şi vi se face în acelaşi timp şi judecată şirăsplată. Şi iarăşi: măsuraţi dragostea ce-o are pentru Fiul Lui; ea este nemărginită; măsuraţi

acum şi ura ce-o are faţă de păcat, care L-a silit să jertfească pe Fiul Său atât de iubit; uraLui este nemărginită. Măsuraţi acum, din o astfel de dragoste şi din o astfel de ură cumva fi judecata şi răsplata Lui. Vai, cine poate s-o socotească! O, judecată! O, suflete!

- Partea a Il-a - Profetul Daniil în al şaptelea capitol al profeţiei lui, iar loan Teologul în capitolul al

douăzecilea al Apocalipsei, spun că în ziua judecăţii se vor deschide cărţile. Cărţile acesteasunt acelea în care sunt scrise toate faptele săvârşite în întreaga noastră viaţă. Şi mi se pare căsunt două cărţi: în una sunt scrise faptele rele săvârşite, păcatele noastre, iar în alta faptele bune săvârşite, virtuţile noastre.

- Mai întâi se deschide cartea care cuprinde păcatele noastre. Pe o parte a cărţii este scris păcatulce 1-am săvârşit cu toate împrejurările de persoană, de timp, de loc şi altele. Dacă pe partea

cealaltă a cărţii este însemnat că am mărturisit păcatul acela, că ne-am pocăit, că am făcutcuvenita lui răscumpărare prin rugăciuni, post, milostenie, după canonul dat deduhovnic, dreptatea lui Dumnezeu nu ne cere socoteală de acel păcat. Este scrisă datoria, dareste scrisă şi răscumpărarea. Astfel, dacă în viaţa de aici ne mărturisim cum trebuie, să nu netemem de judecata viitoare. Aşa ne mângâie mângâierea păcătoşilor, dumnezeiesculHrisostom: "Dacă vom putea în viaţa de aici să ne spălăm prin mărturisire de păcatelenoastre, mergem dincolo curaţi de păcate" (Sf. loan Hrisostom, Omilia V la Facere).Totul este ca mărturisirea ce-o facem să fie bine făcută. Spun asta pentru că ştiu că ne



mărturisim din obicei şi nu din zdrobirea inimii. Pocăinţa noastră nu este adevărată,deoarece ştiu că păcatele mărturisite anul acesta, le mărturisim şi la anul, ba mai mari şimai rele. Este prin urmare un semn că numai le spunem duhovnicului, dar nu le părăsim.Dacă este aşa, vai de noi, căci atunci, la judecata viitoare datoria noastră va fi deschisă, iar păcatul nostru nerăscumpărat. Şi vom da socoteală şi de păcatul ce 1-am făcut, dar şi de

mărturisirea păcatului, pe care n-am făcut-o bine.Cealaltă carte cuprinde faptele bune ce le-am săvârşit, virtuţile noastre. Dacă Dumnezeu,creştinilor, ne-ar fi făcut acest mare favor, ca la a doua venire să nu ne judece pentru păcatele noastre, să ni le treacă cu vederea,ci să ne judece numai pentru virtuţile noastre, credeţi că am fi fost găsiţi vrednici de paradis? Credeţi că am fi fost găsiţi vrednici să auzim acele fericite cuvinte: "Veniţi,

binecuvântaţii Părintelui Meu, de moşteniţi împărăţia care este gătită vouă!" (Matei XXV, 34). Socotesc cu totul dimpotrivă, adicăDumnezeu ne va osândi pentru acele fapte care ni se par virtuţi. Si să vedem care sunt acelevirtuţi pe care le-am făcut. Am mers Duminica la Biserică. Da, am mers, dar mai multdin obicei decât din evlavie. Am mers, dar n-am aşteptat să se termine liturghia. Am mers,

dar în timp ce preotul se ruga, în timp ce săvârşea dumnezeiasca slujbă, noi stăteam devorbă cu vecinii despre afacerile noastre lumeşti. Virtute e asta? Ne-am rugat. Da! Darcând se rugau buzele noastre, unde colinda mintea noastră? Este oare rugăciune a cânta ooră întreagă o stihiră şi a înghiţi într -o clipă toată psaltirea? Virtute e asta? Am făcutmilostenie. Dar câtă? Foarte puţină. Şi pentru ce? Mai mult ca să ne lăudăm în faţaoamenilor decât să avem răsplată de la Dumnezeu. Virtute e asta? Ah, şi postim. Aceasta ni-i virtutea noastră cea mai mare! Dar când postim mai mult, atunci ne îmbătăm mai mult. Neînfrânăm de la peşte şi carne, dar nu ne înfrânăm de la patimi. Nu mâncăm de dulce, darînghiţim pe aproapele. Călugării noştri se feresc să-şi dreagă cu puţin untdelemn legumele ce le mănâncă, dar de-

aţi şti câtă mândrie luciferică au în cap, câtă vrăjmăşie satanică în inimă şi câtă iubire deargint nebănuită. Virtute e asta? Cu aceste virtuţi vrem să ne desfătăm în paradis? Săarătăm o singură virtute, dar fără nici un amestec de răutate! Să arătăm o singură faptă bună desăvârşită, bună în toate privinţele! Din cei patruzeci, cincizeci sau şaizeci deani ce i-am trăit, să arătăm, o singură zi, un singur ceas pe care să-1 fi dăruit în întregime luiDumnezeu. Unde este o astfel de zi sau un astfel de ceas? Şi dacă noi nu avem alte virtuţidecât acestea ce ni se par virtuţi, vai de noi la a doua venire a lui Hristos! O, judecată! O,suflete!

- ( Predici şi Didahii de Ilie Miniat-traducere de pr. Prof. Dumitru Fecioru)

- Predica zilei- - Duminica II de la Matei (II după Rusalii)-Despre slujirea apostolică - "Veniţi după mine şi vă voi face pescari de oameni" (Matei IV,19). - Jos pe ţărmurile Mării Galileei, dumnezeiescul învăţător, pogorât din cer, a deschis în sfârşit

marea şcoală a învăţăturii cereşti. Aici Cuvântul Dumnezeu-Om, marele Apostol trimisoamenilor de Tatăl ceresc, a început pentru întâia oară să vorbească pe pământ şi să facăcea dintâi predică despre pocăinţă şi despre împărăţia cerurilor: "S-a dus lisus în Gatflbea si



de atunci a început să predice si să vorbească: Pocăiţi-vă că s-a apropiat împărăţia

cerurilor" (Matei IV, 12, 17). Aceasta este acea mare lumină, despre care a profeţit Isaia, căare să răsară la poporul care stă în întuneric şi în umbra morţii (Matei IV, 16), adicăstrălucirea mântuitoare a Evangheliei, ce avea să lumineze şi să dea viaţă, prin noul har,oamenilor de jos, cum erau iudeii din Galileea, amestecaţi cu păgâni, întunecaţi si morţi în

necredinţă. Cei dintâi ucenici chemaţi la această nouă învăţătură au fost de trei ori fericiţiiSimon Petru şi Andrei fratele lui, lacov şi loan,' fiii lui Zevedeu (Matei IV, 18,21), oamenisimpli în felul de a fi, săraci cu starea, pescari de meserie: "Veniţi după mine si vă voi face

pescuitori de oameni" (Matei IV, 19). Astfel de unelte a întrebuinţat dumnezeiascaînţelepciune întrupată: ngbune; slabe, dispreţuite, după cum spune Pâvel, ca să ruşineze (ca săruşineze lipsă în M. adăugat după V.) şi să nimicească înţelepciunea, nobleţea şi puterea lumii(I Corinteni I, 27-28), şi astfel să arate că învăţătura lui Hristos, pe care a primit-o lumea,n-a fost opera puterii omului, ci .opera puterii iui Dumnezeu. Ce n-au făcut aceşti simpli pescari! Lăsându-şi deodată şi mrejile şi corabia, adică toată bogăţia sărăciei lor, baîncă şi pe tatăl lor, au primit, fără să mai stea laindoială, chemarea şi au urmat cu râvnă

celui ce-i chema. "Iar ei îndată lăsându-si mrejile si pe tatăl hr, au urmat lui" (Matei IV, 20,22). Aşa trebuie să fie adevăraţii ucenici ai lui Hristos, cu totul dedicaţi lui Hristos, despărţiţişi dezlegaţi de orice lucru lumesc. Aceasta este, prea credincioşi ascultători, subiectul prediciila Evanghelia de astăzi, adică chemarea apostolilor lui Hristos. Şi pentru că sfânta noastrăBiserică, insuflată de Dumnezeu, a afierosit aceste zile m cinstea sfinţilor Apostoli, poruncind să le sfinţim prin post, mi se pare- potrivit să vorbesc astăzi despresuperioritatea şi vrednicia slujirii apostolice, ca să înţelegeţi ce înseamnă apostol al luiHristos.

- Apostol, după însemnarea curentă a cuvântului, înseamnă trimis; şi aşa sunt în general soliiîmpăraţilor, trimişi în vreo mare misiune; aceştia, ca unii ce reprezintă persoana

împăratului, de care sunt trimişi, au două prerogative deosebite, în cuvânt şi în faptă: adicătoate cuvintele şi faptele lor sunt" socotite drept cuvinte şi fapte ale însuşi împăratului,care i-a trimis. Ucenicii lui Hristos, numiţi de El apostoli, au fost soli ai CuvântuluiDumnezeu-Omul, trimişi în toată lumea, ca să propovăduiască mântuirea a toa|ă lumea şi"împărăţia cerurilor: "Alegând dintre ei doisprezece, pe care i-a numit apostoli" (LucaVI, 13), i-a trimis să propovăduiască împărăţia lui Dumnezeu: "Mergând în toată

lumea, propovăduiţi Evanghelia la toată zidirea" (Marcu XVI, 15). Dar şi felul trimiteriieste minunat. Domnul spune: "După cum M -a trimis pe Mine Tatăl, si Eu vă trimit pe

voi" (loan XX, 21). Cu alte cuvintet după cum Fiul, trimis pe pământ ca să facă mareaoperă a ieonomiei. dumnezeieşti, a fost apostol al Tatălui Celui mai înainte de veci -'aşaîl numeşte Pavel: "Apostol al mărturisirii noastre" (Evrei III, 1); pentru aceea a luat de laTatăl toată stăpânirea celor cereşti şi a celor pământeşti: "Toate Mi-aufost date de Tatăl Meu

(Matei XI, 2't); Mi-afost dată toată stăpânirea în cer si pe pământ" (Matei XXVIII, 18) - totaşa şi ucenicii au fost apostoli ai Fiului întru pat; având toată puterea Fiului. Asta în sensulcă după cum Fiul, ca apostol al Tatălui, reprezenta pe Tatăl - pentru aceea "cel care primea peFiul, primea chiar pe Tatăl: "Cel care Mă primeşte pe Mine, primeşte pe Cel care M -a trimis

pe Mine" (Matei X, 40) - tot aşa şi ucenicii, ca apostoli ai Fiului, reprezentau pe Fiul; pentru aceea cel care primea pe ucenici, primea chiar pe învăţător: "Cel care vă primeşte pe



voi pe Mine Mă primeşte (Matei X, 40) şi cel care vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă

"(Luca X, 16). Pentru aceasta câte taine a auzit Fiul trimis de Tatăl, pe toate le-au învăţatucenicii trimişi de Fiul: "Toate cate am auzit de la Tatăl Meu, v-am făcut -cunoscute vouă"

(loan XV, 15). Astfel Fiul este apostolul şi iniţiat al Tatălui, iar ucenicii sunt apostoli şiiniţiaţi ai Fiului. Pentru aceea au luat acele două privilegii deosebite în cuvânt şi în faptă, în

cuvânt: toate câte vbr vorbi să fie crezute, ca fiind vorbite de însuşi Dumnezeu, în faptă:toate câte vor face, să fie păzite ca fiind făcute de însuşi Dumnezeu. Cu alte cuvinte, dupăcum tot omul este mincinos şi numai lui Dumnezeu îi este proprie lipsa de minciună şi degreşeală, tot astfel această însuşire de a nu minţi şi de a nu greşi le-au avut şi apostolii,deoarece cuvintele lor nu erau cuvintele oamenilor, ci ale lui Dumnezeu, iar prin gura lor, ca printr-un organ insuflat de Dumnezgu, vorbea Duhul ceLJJfânt, care este "Duhul

adevărului" (loan XIV, 17). "Nu sunteţi voi care vorbiţi, le spunea Hristos, ci Duhul care este

în voi" (Matei X, 20). Şi iarăşi după cum nici om, nici înger, ci numai Fiul lui Dumnezeuare propriu vorbind stăpânirea duhovnicească/şi El singur ţine cheile, ca să descuie şi săîncuie uşile împărăţiei cerurilor, tot aşa toată această stăpânire, şi chiar cheile, le-au primit

apostolii de la Fiul când le-a spus: "Toate câte veţi dezlega pe pământ vor fi dezlegate si în cer şi câte veţi lega pe pământvor fi legate si în cer" (Matei XVIII, 18).

- Un astfel de privilegiu n-au primit profeţii, întivadevăr au luat harul Duhului Sfânt, darnumai în parte, adică numai darul profeţiei pentru a prezice cele viitoare. Peste apostoli, însă,Duhul cel prea Sfânt şi-a revărsat toată bogăţia darurilor lui dumnezeieşti atunci când s-a pogorât în chip de, limbi de foc (Faptele Apostolilor II, 2-4). Profeţii vedeau simbolurilelucrurilor viitoare numai ca în oglindă şi ghicitură,"pe când apostolii le-au văzut faţă cătrefaţă. Apostolul Pavel spune: "Taina lui Hristos n-a fost făcută'cunoscută oamenilor fa

generaţiile trecute, aşa: rum. a fn*t descoperită acum, in Duh, sfinţilor Lui apostoli"

(Efeseni III, 4-5). Pe atunci Dumnezeu a arătat în lume, ca Judecător, numai dreptatea

Lui

A

dumnezeiască; El a dat în mâinile profeţilor biciul şi toiagul de fier al acestei dreptăţidumnezeieşti a Lui ca să bată, prin mustrări şi ameninţări, păcatul aprig al oamenilor.Profeţii n-aveau puterea să ierte un singur păcat pe pământ, nici să Bage pe vreun om înîmpărăţia cerească, pe care o închisese păcatul lui Adam. Când a venit plinirea vremii(Galateni IV, 4), când Dumnezeu şi-a arătat, ca Tată, dumnezeiasca Lui milostivire, când atrimis pe Fiul Său, Mântuitor,al lumii, atunci a dat în mâinile apostolilor tot tezauruldumnezeieştei Lui milostiviri, făcându-i iconomii Harului Lui dumnezeiesc şi portari aiîmpărăţiei cerurilor. Pentru asta apostolii au deschis aici pe pământ porţile mântuirii întregiilumi, iar în cer au deschis intrarea fericirii veşnice. Astfel profeţii au fost predicatorii legiivechi, iar apostolii predicatorii Evangheliei noului har. Şi prin urmare pe cât este desuperioară Evanghelia faţă de legea veche, pe ^tât de superioară este slujirea apostolilorfaţă de slujirea profeţilor. Din această pricină înţelegem că apostol, potrivit slujirii sale,înseamnă: om care reprezintă însăşi persoana Fiului Lui Dumnezeu; este mâna dreaptă a luiDumnezeu, este gura lui Dumnezeu; în gură are cuvântul lui Dumnezeu, iar în mâna dreapta poartă cheile întregii puteri duhovniceşti.

- Cuvântul mi Dumnezeu, întrupat a ales doisprezece slujitori şi colaboratori de aceştia: pe Simon Petru şi Andrei fratele lui, care au fost mai întâi ucenici ai lui loan, pe lacob şiloan fiii lui Zevedeu, pe Filip, Vartolomei, Toma, Matei Vameşul, lacov al lui Alfeu,



Levi "poreclit Tadeu, care se numeşte şi Iuda, autorul epistolei sobornice, pe Simon -Cananitul, numit şi Zilotul şi pe Iuda Iscarioteanul; în locul acestuia a fost ales în urmă Matia. Duhul cel Sfânt a preînchipuit în dumnezeiasca Scriptură prin diferite simboluri ceata celordoisprezece apostoli. Doisprezece au fost patriarhii, fiii lui lacov care au odrăslit, cadoisprezece ar bori de curând răsădiţi, nenumărate ramuri, poporul lui Israîl, roade ale

făgăduinţei dumnezeieşti. Cei doisprezece patriarhi au fost închipuirea celor doisprezeceapostoli, care au născut, prin predica evanghelică pe poporul cel ales, pe noul Israil, pe fiii ceinenumăraţi ai Bisericii. Doisprezece erau demnitarii evreilor, care în timpul primului judecător Moisi, judecau tot poporul (Numeri I, 44: VII, 2); ei au fost închipuirea celordoisprezece apostoli, care, sub primul judecător al viilor şi al morţilor, judecau aici pe pământ, prin insuflarea Sfântului Duh, toată Biserica ortodocşilor, iar dincolo, în a douanaştere, vor sta pe cele doisprezece scaune judecând pe cele doisprezece seminţii ale luiIsrail (Matei XIX, 28). Douăsprezece au fost iscoadele trimise de Moisi în pământulfăgăduinţei (Numeri XIII, 1-29); ele au fost închipuirea celor doisprezece apostoli, trimişide Hristos să fie supraveghetorii Bisericii sobornice (trimişi de Hristos să fie supraveghetorii

Bisericii sobornice, lipsă în M, adăugat după V.), care este pământul binecuvântării şi alharului. Douăsprezece au fost izvoarele apelor, care au adăpat în pustie pe poporul israilitean-(Ieşire XV, 27); ele au fost închipuirea" celor doisprezece apostoli, care au adăpat toată faţa pământului cu izvoarele dătătoare de viaţă ale dumnezeieştii învăţături. Doisprezece erau boiicare purtau în templul lui Solomon marea cea de aramă (III împăraţi, VII, .25); ei au fostînchipuirea celor doisprezece apostoli, care după ce au arat, ca nişte boi spirituali, Bisericacu plugul crucii, au fost jertfiţi pe altarul muceniciei ca nişte riaţonale arderi de tot.Douăsprezece au fost stelele care încununau capul femeii, văzută de loan în Apocalipsă,înveşmântată cu soarele şi cu luna sub picioarele ei; ele au fost închipuirea celordoisprezece apostoli care sunt cununa cea cu douăsprezece lumini ale miresei tainice a lui

Hristos care este înveşmântată cu lumina adevărului evanghelic si calcă în picioare umbrasinagogii. Douăsprezece au fost pietrele preţioase, văzute de loan Teologul, pe care erazidit Ierusalimul cel ceresc (Apocalipsă XXI, 14); ele au fost închipuirea cea mai învederată acelor doisprezece apostoli, peste care deopotrivă Hristos şi-a întemeiat Sfânta Lui Biserică:"Şmdul cetăţii avea douăsprezece fţietre de temelie şi pe ele cele douăsprezece nume ale

apostolilor Mielului" (Apocalipsă .XXI, 14). Aceasta este marea, înalta şi mântuitoaîea slujire asfinţilor apostoli. Sfânta noastră Biserică îi cinsteşte cum se cuvine cu deosebită cinste pentrucă ei sunt gurile de Dumnezeu insuflate ale dumnezeiescului Cuvânt înomenit, conlucrătorii deDumnezeu chemaţi ai iconomiei dumnezeieşti, propovăduitorii purtători de'Duh ai mântuirii a toatălumea, stâlpii neclintiţi ai Bisericif, credincioşii iconomi ai noului har, prea fericiţii purtători de

chei ai împărăţiei cerurilor. Nu se teme, creştini, atât de mult iepurele de tunetul cerului cât s-atemut diavolul de predica Sfinţilor apostoli. Diavolul s-a cutremurat, a fugit din templele undese adora ca Dumnezeu si s-a ascuns în părţile cele mai de jos ale adâncului. Şi acum se teme,tremură, fuge când aude că se predică cuvântul apostolic în Biser ica lui Hristos. Dar vaicând tace Biserica lui Hristos, adică când nu se aude cuvântul lui Dumnezeu; când urmaşiiapostolilor, păstorii, ciobanii oilor celor cuvântătoare, nu predică, ci sunt păzitori fără de glas,atunci diavolul prinde curaj, iese fără de frică, intră cu îndrăzneală în turma lui Hristos şi



mănâncă ca un lup setos de sânge, ca pe nişte oi fără de paznic, sufletele creştinilor. O spun cutoată mâhnirea şi durerea inimii mele. Acolo unde nu se aude cuvântul lui Dumnezeu, acoloeste semn învederat ca Dumnezeu este supărat. Nu poate să fie un rău mai mare într -ocomunitate creştină decât acesta şi o spune chiar Dumnezeu prin gura unui profet: "Iată vin

zile, zice Domnul, si voi trimite foamete pe pământ, nu foamete de pâine,, nici sete de apă, ci

foamete de a auzi cuvântul lui Dumnezeu- si vor colinda, de colo-colo :căutând cuvântul Domnului şi nu-l vor găsi" (Amos VIII, 11,12). Şi dimpotrivă trebuie să fie semn de binecuvântare şi de har dumnezeiesc acolo unde nu este astfel de foamete, acolo unde seaude cuvântul lui Dumnezeu, acolo unde se predică Evanghelia, acolo unde se tălmăceşteînvăţătura apostolilor, acolo unde creştinii aud şi învaţă dogmele credinţei, căile mântuirii siale vieţii veşnice.

- Trupul nu are atâta trebuinţă de pâine spre a se hrăni pe câtă trebuinţă are sufletul decuvântul lui Dumnezeu spre a se hrăni întru credinţă. Apostolul Pavel spune: credinţaeste din auzire (Romani X, 17); dar cum să creadă creştinii, spune acelaşi apostol, dacă nuaud? Şi cum să audă dacă nu este cineva care să-i înveţe? "Cum vor de în ceea ce n-au

auzit si cum vor auzi f ară propovăduitor?" (Romani X, 14). Şi iarăşi: "Cuvântul lui Dumnezeu, spune marele Grigore, este acea pâine a îngerilor, cu care se hrănesc sufletele

care înfometează de Dumnezeu" (Sf. Grigore de Nazianz, Cuvântul XX). Dar oare SfântaEvanghelie, care se citeşte în fiecare zi la liturghie de preoţi, nu este cuvântul lui Dumnezeu?Da! Dar citirea Evangheliei pe care o face preotul nu aduce rodul acela pe care-1 aducetâlcuirea Evangheliei, pe care o face predicatorul, tâlcuitorul Evangheliei. Cartea v

preotului Isaia, pe care b citea eunuhul Candachiei, împărăteasa Etiopiei . (FapteleApostolilor VIII, 27-28), nu i-a fost de folos eunuhului decât* atunci când i-a tâlcuit-oapostolul Filip. "înţelegi oare ce citeşti? " (Faptele Apostolilor VIII, 30). Aceste cuvinte pot săle spun şi eu atât către preotul care citeşte Evanghelia cât si către creştinul care o ascultă.

Pentru ce s-o ascundem? S-o mărturisim deschis! N-o înţelege nici cel care o citeşte, nici-cel care o aude. Prin urmare ce folos poate să aibă? Ce rod? Dar când de pe amvon predicatorul 6 predică, când îi tălcuieşte înţelesul, când îi explică parabolele, când îidescoperă tainele, da, atunci are putere cuvântul lui Dumnezeu, atunci este viu şi lucrător(Evrei IV, 12), după cum spune apostolul Pavel; atunci Evanghelia ajunge acea sabie cudouă tăişuri, care pătrunde adânc (Evrei IV, 12), care loveşte, care răneşte inimileascultătorilor, care îndeamnă la umilinţă, care trage spre pocăinţă şi duce la mântuire. Dar să venim la subiectul propus. Pentru că şi noi. am fo,st izbăviţi din adâncul pierzării prin fericitelemreje ale sfinţilor apostoli, adică pentru că şi noi avem mulţumirea de a fi creştini prin predica Evangheliei făcută de apostoli, gândiţi-yă câtă datorie de evlavie avem către ei? Să

sfinţim deci, prin virtute- bine plăcută lui Dumnezeu, aceste zile de post, închinate în cinsteaşi pomenirea lor. Să purtăm cu bucurie, această puţină trudă pentru ei care s-au trudit atâta pentru zidirea Bisericii lui Hristos şi mântuirea lumii. Iar Dumnezeu cel răsplăţilor ne vada, prin rugăciunile slăviţilor apostoli, plata postului, cununa ostenelii noastre în veacul deacum si în cel ce va să fie. Amin.

- (Ilie Miniat, Predici şi Didahii- traducere de pr. Prof. Dumitru Fecioru)

- Predica zilei



- - Duminica a V-a din post - "- Dar a şedea de-a dreapta Mea şi de-a stânga Mea, niţ -mi este îngăduit să dau decât celor care s-au

pregătit" (Mdrcu X, 40).

- Oamenii, în general nedrepţi, dau cinstea acolo-unde îi duce prietenia sau rudenia. Dumnezeu

prin fire drept, dă cinstea acolo unde-i vrednicia. La oameni se cinstesc prietenii sau rudele;laDumnezeu se cinstesc cei vrednici. Asta-i singura mângâiere ce-6 au cei vir tuoşi când suntnebăgaţi în seamă sau dispreţuiţi de oameni, anume să aştepte răsplata virtuţii lor de laDumnezeu. Lucrul acesta ni-1 arată lămurit lisus Hristos în Sfânta Evanghelie de azi. lisusse suiejîn Ierusalim, unde merge să fie răstignit, lacov şi Iban, fiii lui Zevedeu, îşiînchipuie că merge acolo spre a fi împărat. Biruiţi de ambiţie, trimit mai întâi pe mamalor să mijlocească; apoi se înfăţişează chiar ei. "Vrem, spun ei, ca atunci când vei fi împăratullui Israil, unul din noi să stea în dreapta Ta, iar altul în stânga Ta. Să avem şi noi parte deîmpărăţia Ta". "Vrem ca să stăm întru slava Ta unul de-a dreapta si altul de-a stânga"(Marcu X, 37). Dar ce oameni sunt lacov şi loan? Prieteni ai lui Hristos şi rude cu Hristos.Ce le răspunde Hristos? "Nu ştiţi ce cereţi!" (Marcu -X, 38). Eu sunt judecător drept.

Nu dau cinstea după gustul meu; nu cinstesc pe prieteni sau pe rude, ci cinstesc pe ceivrednici, în împărăţia Mea cine se va osteni primeşte răsplata, cine se va lupta, câştigăcununa (Cine se va lupta câştigă cununa, lipsă în M, adăugat după V), cine-i vrednic îşiare slava sa, "dar a sta de-a dreapta si de-a stânga Mea nu- Mi este îngăduit să dau decât

celor care s-au pregătit" (Marcu X, 40). Dar cine nu vrea să se ostenească? Cine nu vrea sălupte ca să câştige împărăţia lui Hristos, vcare n-are preţ, fiindcări nepreţuită, care n-aresfârşit, pentru că este veşnică? Ne dăm atâta osteneală, dăm atâtea lupte pentru o fericire cutotul mică a lumii acesteea, pentru o fericire foarte grea de dobândit, dar foarte uşor de pierdut şi avem atâta nepăsare, atâta lipsă de grijă pentru împărăţia lui Hristos, pentrudobândirea căreia ajunge numai să voim, iar dacă am câştigat-o odată n-o mai pierdemniciodată? împărăţia lui lisus Hristos nu este împărăţia lumii acesţeea, ci împărăţiacerurilor; este fericirea lui Dumnezeu, este slava cea nesfârşită, este viaţa cea nemuritoare,este, într-un cuvânt, raiul. Rai! Se bucură duhul meu numai când îl numesc! Se veseleştesufletul meu numai când mă gândesc la el! Rai! Patria cea fericită a strămoşilor mei,limanul cel dulce al nădejdii mele, singurul scop al dragostei mele, cea din urmăcunună a credinţei mele! Binecuvântaţi creştini, azi vă vorbesc despre rai. Mărturisesccă acesta este un subiect, care-mi covârşeşte şi limba şi mintea. Asta pentru că nu poate să nearate aşa cum îi Raiul nici om, nici înger. De aceea nu vă făgăduiesc să vă arăt ce-i raiul, ci-ideajuns să vă spun ceva despre el. Iar dacă nu voi putea să vă fac o icoană desăvârşită araiului, voi face cel puţin o mică schiţă a lui. "O, raiule, spunea un sfânt învăţător, noi putem să te dobândim,"dar nu putem să te înţelegem!"

- Partea I - - Ştiţi să-mi spuneţi pentru care pricină plânge pruncul când se naşte şi iese din pântecele maicii sale? U

una, altul aita. Dar adevărata pricină firească este aceea mai cu seamă ca iese din pântecele maicii salAcolo înăuntru i se pare că pântecele este lumea lui, că acela e viaţa lui, că acela este odihna lui. Dacă acela ar avea toată puterea de judecată , şi dacă cineva 1-ar întreba de-i pare bine că iese din pântecelei-ar răspunde că vrea să stea totdeauna acolo şi să pu iasă niciodată. Şi pentru ce? Pentru că în chipdorim şi iubim ceea ce vedem şi avem în prezent. Când pruncul iese din pântecele maicii lui, i se' pa



din odihna sa, că a fost lipsit de lumea lui. Pentru aceasta plânge, lăcrimează şi se vaită.

- Asta-i şi pricina pentru care ne văităm atâta că murim; ni se pare că în afară de această lume,nu mai este altă lume, că în afară de viaţa aceasta nu mai este altă viaţă, că în afară de odihnaaceasta nil mai este altă odihnă. Şi dacă ar sta în putinţa noastră, am voi să stăm în lume de-a

pururea şi să nu mai ieşim niciodată din ea. Si pentru ce? Pentru că dorim ceea ce vedem.Când murim se pare că am pierdut totul. Pentru aceasta ne văităm, lăcrimăm şi plângem. Dar în privinţa aceasta nu ne purtăm ca oameni înţelepţi şi cuminţi, ci ne purtăm ca nişte prunci simpli si fără de minte. Câtă deosebire este între pântecele maiciinoastre şi această lume, între întunericul de acolo şi lumina de aici, între închisoareaaceea strâmtă şi teatrul acesta larg al lumii, pe scurt, câtă deosebire e'ste între viaţa aceea încare stăm închişi nouă luni şi această viaţă în care stăm, trăind atâţia ani, tot atâtadeosebire este şi incomparabil mai mare între viaţa aceasta si cealaltă, între acestîntuneric al Egiptului de jos şi între acea lumină a Ierusalimului de sus, între aceastăînchisoare jalnică a nefericirii şi între teatrul acela prea strălucitor al slavei, şi, în puţine

cuvinte, între această viaţă de trei ori nefericită, pe care o ducem aici în lume neîncetatnecăjiţi, cincizeci sau şaizeci de ani sau chiar mai puţin si între cealaltă viaţă de trei orifericită, pe care o ducem acolo în rai, fericiţi în vecii vecilor. Din cele spuse înţelegeţi puţince este raiul? Nu! "O, raiule! Putem sa te dobândim, dar nu. putem să te înţelegem!"

- Dar pe cine să întrebăm să ne spună ce este raiul? Să întrebăm pe doi oameni care 1-au văzutcu ochii. Unul este loan Evanghelistul, iar altul este Pavel Apostolul. loan purtat de unînger sus pe un munte înalt, vede Sfânta cetate, Ierusalimul cel ceresc. Cetatea aceasta este pătrată, mare şi înaltă. Are douăsprezece temelii şi fiecare temelie este o piatră preţioasă.Are douăsprezece porţi, şi fiecare poartă este un mărgăritar. Acolo nu este Biserică zidită, pentru că este Biserica nezidită, este însuşi Dumnezeu atotputernicul, căruia I se închină

cerurile şi pământul. Acolo nu-i .soare, nici lunăr pentru că-i lumina neînserată a slaveidumnezeieşti, care luminează zi şi noapte şi nu apune niciodată. ''Şi m-a dus cu duhul pe

un munte mare si înalt, si mi-a arătat cetatea cea mare, sfânta cetate Ierusalim, pogorându-se

din cer de la Dumnezeu" (Apocalipsa XXI, 10). Asta-i o icoană pe care dacă am vedea-one-ar mulţumi vederea, dar nu mintea. Pavel a fost răpit până la al treilea cer (II CorinteniXII, 2); în rai a văzut lucruri, a auzit lucruri. Dar ce fel? Pavel spune că a văzut lucruri, pecare ochii noştri nu le-au văzut încă, urechile noastre nu le-au auzit încă, iar minteanoastră nu le-a dorit încă. "Ceea ce ochiul n-a văzut, ceea ce urechea n-a auzit si la

inima omului nu s-a suit, pe acelea le-a pregătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El" (ICorinteni II, 9.). Am auzit lucruri pe care om nu poate să le tălmăcească: "pe care nu este cu putinţă omului să le vorbească" (II Corinteni XII, 3). Doi (doi, lipsă în M, adăugat după V)

oameni au văzut cu ochii raiul, Evanghelistul loan, vulturul teologiei şi Pavel, vasulalegerii, şi totuşi vorbesc 'atât de întunecat si de ascuns, înţelegeţi din cele ce spun ei ceeste raiul? Nu! "O, raiule putem să te dobândim, dar nu putem să te înţelegem!"

- Să întrebăm chiar pe lisus Hristos. El ne spune în Sfânta Evanghelie că raiul este o sămânţă bună (Matei XIII, 24-30; 37-43), că este un grăunte de muştar (Matei XIII, 31; Marcu IV,31; Luca XIII, 19), că este un aluat (Matei XIII, 33;- Luca XIII, 21), că este o plasă (MateiXIII, 47), că este uh mărgăritar (Matei XIII, 45-46), este o comoară ascunsă (Matei XIII,



44), că este sânul lui Avraam (Luca XVI, 22-23). Dar din aceste pilde înţelegeţi ce esteraiul? Nu! "O, raiule! Putem să te dobândim, dar nu putem să te înţelegem!"

- Iisuse Hristbase, înţelepciunea întrupată a lui Dumnezeu, spune-ne mai lămurit ce esteraiul! Două lucruri vă spun: Este o viaţă fără de moarte: "Aceasta este viaţa veşnică"

(loan XVII, 3); este o bucurie fără de sfârşit: "Se va bucura inima voastră, iar bucuria

voastră nimeni nu o va lua de la voi" (loan XVI, 22).- Viaţă fără moarte, închipuie-ţi, creştine, că feri<Jlrea lumii acesteea, mare sau mică, totală

sau parţială ar consta în a fitîmpărat, stăpânilor al întregii) lumi, .împărăţind peste toateţările, fără să ai vreun duşman, să trăieşti fără boală, să te bucuri fără să încerci vreosupărare, să fi frumos, bogat, slăvit. Asta se pare că este cea mai mare fericire de pe pământ.Dar asta nu-i fericire, pentru că după ce vei trăi cât vei vrea, trebuie o dată să mori, aşa cătrebuie, în fiecare clipă, să te temi de moarte. Frica aceea te face nefericit. Apoi, chiar înmijlocul fericirii, n-ai tqate bunătăţile lumii, c| le ai sau pe cele mai multe, sau pe cele ce-ţisunt deajuns. Dar închipuie-ţi^ că n-ai să mori niciodată. Iarăşi, cu toate că frica de m6artenu amărăste inima ta, acea puţină fericire nu-ţi rhulţumeşte dorinţa; mai rămâne ceva şi '

doreşti acel ceva. Eşti fericit, dar vrei să fii mai fericit.. Lipsa aceea te face nefericit, chiar înmijlocul nemuririi. Iar asta nu-i fericire! Cu toată marea -fericire a lumii nu eşti fericit, ddcămori; iar cu o fericire necompletă a lumii acesteea tot nu eşti fericit, chiar dacă eştinemuritor. Ce fel de viaţă, va fi însă aceea dacă ai avea-toată fericirea, pe care poate s-odorească inima ta, şi dacă n-ai avea nici o frică de moarte, care să te poată lipsi de aceastăfericire a ta? Să fii totdeauna fericit, fără teamă că ai să7 ajungi vreodată nefericit; să fii bogat, fără teamă că ai să sărăceşti vreodată; să fii sănătos, fără teamă că ai să- teîmbolnăveşti vţeodată. Să nu fie .invidie, care să te supere, boală care să te vestejească,moarte care să te ia. Să fii totdeauna fericit; totdeauna viu, să ai toate cele bune şi viaţănemuritoare atât de fericit eşti şi în fiecare clip4 a vieţii este raiul!

-

Bucuria -fără de sfârşit este o bucurie nemărginită şi desăvârşită, nesfârşită şi toată la unloc, aşa cum explică teologii veşnicia. Cu alte cuvinte: Câtă este bucuria aceea înnesfârşitul veacurilor, tot atâta este de întreagă această bucurie, fără să se împuţineze vreodată; şi câtă bucurie este în tot cursulveşniciei, tot -atâta este, toată la un loc, în fiecare clipă a veşniciei. Te bucuri de toatăfericirea în tot cursul veşniciei, dar te bucuri de toată fericirea şi în fiecare clipă a veşniciei. Cât de fericit eşti în toată viaţa veşnică, totatât de fericit eşti şi în fiecare clipă a vieţii veşnice. Ce fel de bucurie este asta?

- Să vă dau o pildă. Marea este sărată, închipuie-ţi că pica o picătură de apă din cer şi îndulceştetoata apa mării. Poţi să-ţi faci o idee cât de dulce trebuie să fie acea picătură de apă ce-a căzutdin:cer? Iadul este amar. Dar dacă ar cădea u.el o picătură din bucuria raiului, ar îndulci toatăamărăciunea iadului, i-ar stinge toată flacăra, ar pune capăt tuturor lacrimilor, iadul s-ar preface în rai. Poţi să-ţi faci o idee ce fel este bucuria raiuluj? O altă pildă.

- Poporul Romei vechi se găsea în război. A învins pe duşman şi s-au întors în Roma toţiostaşii biruitori. Au alergat la porţile oraşului, rude, părinţi, mame, fraţi, ca să vadă caredintre soldaţi se întorc vii şi care au murit. Printre cei de la porţile oraşului era o femeievăduvă mama unui singur copil; aştepta şi ea să se întoarcă şi fiul ei, împreună cuceilalţi ostaşi. Aştepta; când întreba pe cei care intrau pe pprţile oraşului: "Nu cumva aţi



văzut" pe fiul mieu?", când ridica ochii ca să-1 vadă de departe: "Fiul meu, unde eşti de nu teapropii? Pentru ce nu te iveşti? Pentru ce nu vii? în marea nelinişte în care se. găsea a auzitde la ceilalţi soldaţi că fiul ei murise în război. Dă drumul la strigăte, se loveşte peste piept, plânge nemângâiată. Dar deodată vede pe fiul ei, care sosea viu. Aleargă, îlîmbrăţişează, îl sărută. S-a bucurat atât de mult,"încât de multa bucurie a murit. Si de unde

până acum mama plângea pe fiu, acum plânge fiul pe marnă. Poţi să-ţi închipui cât demare a fost bucuria acelei mame? Dar dacă bucuria aceea ar fi ţinut o zi, un an, toată viaţa,ce fel de bucurie ar fi fost aceea? Incomparabil mai mare este bucuria" raiului decât bucuria pe care a simţit-o femeia aceea în clipa când a văzut viu pe fiul ei. Bucuria raiului este o bucurie cate, nu ţine o zi, nici un an, ci tot veacul cel nesfârşit; ea este cu totuldesăvârşită, cu totul la un loc. Poţi să-ţi închipui cum este bucuria aceea? Nu! Ba ceva maimult: Bucuria raiului este o bucurie pe care nimeni n-o poate lua. Nro poate lua nici invidiaduşmanilor, pentru că în rai este pace netulburată; nici nenorocirile, pentru că acolo estefericirea fără sfârşit; nici boala, pentru că acolo este sănătate desăvârşită; nici chiar moartea, pentru că acolo este viaţa veşnică. "Se va bucura inima , voastră, iar bucuria voastră nimeni

nu o va lua de la voi" (loari XVI, 22). Prin urmare raiul este viaţă fără de moarte: îţi rai trăieştiaceeaşi viaţă cu Dumnezeu; stai în aceeaşi locuinţă cu Dumnezeu; trăieşti însăşi existenţa luiDumnezeu; trăieşti cât trăieşte Dumnezeu. Raiul este bucurie fără sfârşit: te bucuri deînsăşi bucuria lui Dumnezeu; împărăteşti chiar în împărăţia lui Dumnezeu; eşti slăvitchiar cu slava lui Dumnezeu, în sfârşit, în puţine cuvinte, prin faptul că yezi peDumnezeu, ajungi alt Dumnezeu. Acela este Dumnezeu prin fire, tu Dumnezeu prin har. Şidupă cum în fierul înroşit în foc, focul nu-i despărţit de fier, nici fierul de foc, ci amândouă par una, tot aşa în rai, aproximativ vorbind, nici Dumnezeu nu este despărţit de cel fericit, -nici cel fericit de Dumnezeu. Amândoi sunt una în fericire; viata amândurpra este veşnică; bucuria, amândurora este fără de sfârşit. "Vom fi asemenea Lui, pentru că-l vom vedea

aşa cum este" (I loan III, 2). Aici, pe pământ, nu-1 vedem aşa cum este, ci numai îl credem.Si aceasta este toată fericirea Bisericii să nu vedem si să credem: "Fericiţ i cei care n-

atmăzut şi au crezut" (loan XX, 29). In rai îl vedem aşa cum este şi nu mai e nevoie săcredem. Toată fericirea raiului este să nu credem şi să vedem: "Vom fi asemenea Lui pentru

că- L'vom vedea aşa cum este", în rai nu mai este credinţă, spune Apostolul, pentru căeste vedere. S-a împrăştiat umbra, străluceşte lumina, în rai nu mai este nădejde, pentru că estedesfătare: a încetat viitorul, se arată prezentul, în rai este .numai dragoste, pentru că iubim binele desăvârşit, pe care-1 vedem şi care satură mintea noastră cu vederea şi satură inimanoastră cu desfătarea: "Mă voi sătura când mi se va arăta slava Ta" (Psalmi XVI, 15). Şidupă toate cele spuse înţelegeţi ce este raiul? Nu! O cred şi eu, pentru că ori câte poate săspună un om, nu poate să spună cât trebuie. "Toate câte poate un om să le spună depsreDumnezeu, nu le spune după vrednicie", spune Grigore al Nişei (Sfântul Grigore ăl Nişei, Cuvântul I la Macabei). "O, raiule! Putem să te dobândim, dar nu putem să teînţelegem!" Faima lui Solomon s-a răspândit în toate părţile pământului.' Savaîmpărăteasa Etiopfci, a auzit lucruri minunate despre acest împărat. A auzit multe pe carecu greu le-a crezut. Voia să le vadă cu ochii. Deci, cu suită mare, s-a pornit şi a venit înludeea. Când a. ajuns în Ierusalim şi a văzut atâta măreţie, când a intrat în palateleîmpărăteşti şi a Văzut atâtea comori, când s-a înfăţişat înaintea împăratului Solomon şi a



văzut atâta slavă şi a auzit atâta înţelepciune, i-â zis: "împărate, am auzit despreîmpărăţia ta lucruri minunate, dar n-am dat crezare celor ce mi le spuneau până ce n-am venitşi le-am văzut cu ochii mei. N-am crezutcelor ce mi le spuneau, până ce n-am venit si le-au

văzut ochii mei" (III împăraţi X!, 7). Acum le văd, le cred, le admir şi mă minunez, îţi spunînsă că n-am auzit despre atâtea câte văd. Văd minunăţii nenumărate, iar eu n-am auzit decât

abia jumătate din ele. ''Şi iată nu sunt nici jumătate din cele ce mi s-au povestit" (UIîmpăraţi X, 7).

- Multe sunt, creştini, cele ce ni se spun despre rai. Multe sunt cele spuse de profeţi, multede apostoli, multe de didascăli, multe chiar de Hristos. Toate sunt mari, toate măreţe, toateminunate. "Lucruri minunate s-au grăit despre tine, cetatea lui Dumnezeul" (PsalmiLXXXVI, 2). Noi nu că nu le credem, dar nu" le înţelegem. Mintea noastră este foarte strâmtăşi nu le primeşte; este foarte grea, nu'poate să zboare. Dar când^vom fi învredniciţi să levedem faţă către faţă (II Corinteni XIII, 12), să vedem măreţia aceea nezidită, ce-o areIerusalimul cei de sus, să vedem lamina aceea neînjerată, ce dă naştere zilei neapuse afericirii veşnice, să vedem cetele îngerilor, să vedem dănţuirile sfinţilor, să vedem pe

mucenici, pe cuvioşi, pe drepţi, fericiţi,cetăţeni ai cerului, să vedem chiar pe Stăpâna Născătoarea de Dumnezeu Măria, pe împărăteasa îngerilor, şezând în dreapta luiDumnezeu, să vedem Dumnezeirea în trei străluciri, să vedem pe Dumnezeu faţă-către faţă,să vedem însuşirile fireşti ale lui Dumnezeu, care n-au nici început, nici sfârşit, să vedemcele trei ipostase ale Lui, pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, trei, dar un singur Dumnezeu,să vedem Atotputernicia Lui, înţelepciunea Lui, bunătatea,Lui, slava Lui, împărăţia Lui.Atunci vom înţelege ce este raiul, îi vom spune: Dumnezeul meu, auzeam multedşspre;rai; dar cele auzite nu sunt nici pe jumătate. "Şi iată nu sunt nici jumătate din cele ce

văd". Auzeam multe, dar nu le înţelegeam; acum le văd şi le înţeleg. "Mai înainte te auzeam

cu auzul urechii mele, dar acum ochiul meu te-a văzut" (Iov XLII, 5). Văd şi sunt cuprins

cu totul de bucurie, sunt cu totul fericit, sunt cu totul slăvit. Atât de mare este slava raiului, şieu iubeam atât de mult slava lumii! Cm de nebun am fost că n-am renunţat la mii de lumica să câştig raiul! Aşa de frumoasă este viaţa veşnică şi eu iubeam atât de mult viaţaaceasta vremelnică! Cât de nebun am fost de n,-am dat mii de vieţi ca s-o moştenesc peaceasta! Cât de nebun am fost de m-am primejduit atâţia ani ca să pierd un astfel de rai şiastfel de viaţă, ca să mă desfătez cu o amantă necurată, ca să-mi satur iubirea meanesăturată de argint, ca să-mi satisfac dorinţa mea spurcată! Dar mulţumesc de mii de ori bunătăţii Tale, Dumnezeule, că am scăpat de atâtea primejdii şiacum sunt în rai, unde trăiesc o viaţă fără de moarte, unde mă bucur de o bucurie fără desfârşit. Acolo fiind/înţelegem cş este raiul pentru că-1 vedem şi putem să vorbim aşa, dar aici,unde nu-1 vedem si nu-1 înţelegem, nu putem să spunem altceva decât: "O, raiule! Putem săte dobândim, dar nu putem să te înţelegem!"

- E cu putinţă? Da, v-am spus-o şi altă dată că mântuirea noastră stă în mâinile noastre. Acumv-o spun iarăşi. Ascultaţi.

- Dumnezeu a făcut raiul pentru drepţi, iar iadul pentru păcătoşi. A încuiat raiul, dar' aîncuiat şi iadul. Cheile iadului le ţine însuşi Dumnezeu aşa interpretez eu cuvinteleApocalipsei lui loan: "Si eu am cheile iadului" (Apocalipsa I,18). Cheile raiului le-adat apostolilor Lui, în persoana lui Petru: "Şi- ţi voi da cheile împărăţiei cerurilor" (Matei



XVI, 19). Ijrin urmare cheile iadului sunt în mâinile lui Dumnezeu, iar cheile raiului înmâinile oamenilor.

- Cât de mare este iconomia iubitoare de oameni a Domnului nostru! Dacă omul va vrea săfie osândit în iad, cheile-iadului nu sunt în mâinile lui; dar dacă va vrea 9mulsă semântuie în rai, cheile raiului sunt în mâinile lui. Cu alte cuvinte, voinţa lui Dumrtezeu

este aceasta: n-a dat oamenilor cheile iadului ca să fie grea osândirea oamenilor,, dar le-adat oamenilor cheile raiului pa să fie uşoară mântuirea lor: "Şilţi voi da ţie cheile

împărăţiei cerurilor". Prin-urmare: "O, raiule! Putem sa te dobândim dar nu putem să teînţelegem!

- Dar ascultaţi şi altceva, "îţi voi da ţie cheile". A spus: "Cheile". Dar nu putea să spună: "îţi

voi da ţie cheia?" Cheia. Oare cu o cheie nu se deschide raiul? Da! Dar cheile cu carese deschid uşile sunt de multe feluri: în genere cheile sunt de fier, dar pot să fie şi de aur, pot să fie şi de lemn. Tot aşa sunt şi cheile raiului. Pentru aceea a spus "chei" şi nu: "cheie". Raiul are cheie şi de fier, şi de aur şi de lemn. Cheia de lemn o are

- cel sărac: săracul poate să deschidă raiul cu sărăcia lui ca să se mântuie. Cheia de aur o are

bogatul: bogatul poate, prin bogăţia lui, să deschidă raiul ca să se mântuie. Cheia cea defier o are fiecare om, care nu-i nici prea sărac, nici prea bogat; şi el poate să deschidă raiulca să se mântuie. Prin urmare şi bogatul şi săracul şi orice om poate uşor sa se mântuie. "O,raiule, raiule! Putem să te dobândim, dar nu putem să te înţelegem!"

-

- Partea a Il-a - - Două căi duc la raiul despre care am vorbit până acum. Una strâmtă şi anevoiasă. Hristos

spune: "Strâmtă si anevoiăsă este calea care duce în împărăţia cerurilor" (Matei VII, 13,14). Strâmtă: aţâţi sihastri, care au mers pe ea, au lăsat în urma lor toată lumea şi pe toatecele din lume şi au mers pe ea goi; atâţia sfigţi mucenici, care au r stropit calea aceasta, nu cusudoare, ci cu sânge. Dar cei care umblă pe ea cu capul pe sus, dacă nu se vor pleca puţin,aceia nu încap pe ea; pentru ei calea este strâmtă. Cei care au mâncat mult şi s-au îngrăşat,dacă nu Vor, slăbi aceia nu încap pe ea; pentru ei calea este strâmtă. Cei care aii multe hainecare trag cu ei şi alte multe piedici dacă nu se vor uşura de ele, aceia nu încap pe ea; pentruei calea este stramtă. Ah, femeile, multe trebuie să părăsească dacă vor să încapă peaceastă cale! Calea este strâmtă, strâmtă şi anevoiasă, plină de spini şi de ciulini; trebuie săasudăm, trebuie să ne nevoim, trebuie să suferim multe, trebuie să ne chinuim mult ca sămergem pe ea, ca să o urcăm. -"Prin multe nevoinţe trebuie să intrăm în împărăţia

cerurilor" (Faptele Apostolilor XIV, 22). Cei care aţ trupul plin de multă moliciune si vorsă meargă pe ea ca pe vată şi pe trandafiri, cei care au stomacul stricat si nu pot sa mistuie

un cuvânt, cei care vor odihna şi desfătarea, aceia nu încap pe ea; pentru ei/calea estestrâmtă şi anevoioasă- Cine vrea să meargă în rai? Toţi vor, dar toţi'să ştie că este strâmtăşi anevoiasă calea.

- Este si o altă cale- largă şi încăpătoare, pe care poate'să meargă o căruţă. Pe aceasta vădcă a mers numai profetul Ilie: "Căruţă de foc si cai de foc" (IV împăraţi II, 11). Dar atuncia trecut pe ea, când şi-a lăsat cojocul de a căzut (IV împăraţi II, 12-13). Vrei şi tu, creştine,să mergi în rai pe calea cea largă ca Ilie? Trebuie să ai şi tu căruţă de foc, adică



dragoste înflăcărată faţă de Dumnezeu şi de aproapele, "în aceste două porunci stă toată

legea si profeţii" (Matei XXII, 40). Ele sunt temeiul oricărei virtuţi şi prin ele nemântuim toţi. Ilie ca să se urce în cer, şi-a aruncat haina de pe el. Cu alte cuvinte" în cernu ne urcăm cu hainele noastre. Cu atât mai puţin cu haine străine! Care era haina luiIlie? Un cojoc, adică o piele; şi Ilie a aruncat-o. Cu alte cuvinte: tu, care jupoi intr-un fel

sau altul oile, NU te urci în rai cu piei străine. Scoate-le de pe tine! Cu haine străine, cu pieistrăine nu te sui în rai. O, raiule, este cu putinţă ca noi, care suntem oameni şi suntemcreştini, să voim să pierdem un bine atât de mare pentru .un lucru atât de mic! Raiul pentru unceas de bucurie? "O, raiule, raiule! Putem să te dobândim, dar nu putem să te înţelegem"(Din seria aceasta nu s-a găsit Cuvânt la Patima Domnului, nici la înviere).


- Predica zilei- - Duminica a treia a postului - "Ce va folosi omul de va câştiga lumea întreagă - şi- şi va pierde sufletul? Sau ce va da omul - în schimbul sufletului lui?"(Marcu'VIII, 36-37). - - Lumea şi sufletul sunt două lucruri, pe care oamenii nu le cunosc, pentru că judecata

omenească este cu totul înşelătoare. Oamenii, ca şi când ar avea toată mintea în ochi,cinstesc numai acelea pe care le văd; nu cinstesc nimic din acelea pe care nu le văd. Vădlumea şi o cinstesc mai mult decât trebuie. Nu văd sufletul şi ţra-1 cinstesc deloc cum trebuie,vDe aceea în judecata ce şi-o fac despre'lume şi suflet sunt cu totul nedrepţi. "Mincinoşi

sunt fiii oamenilor în judecăţile lor!" (Psalmi LXI, 9). Lumea şi sufletul sunt două lucruridespre care cei vii nu ştiu să-şi facă g judecată dreaptă; numai cei morţi ştiu să le judece

drept, împăraţi .ai pământului, tirani ai oraşelor, conducători ai popoarelor, bogaţi ai lumii,voi, care v-aţi bucurat de slava, de frumuseţea şi de comorile lumii, la urma urmelor ce-aţi câştigat? Ce-aţi luat cu voi în mormânt? Aţi murit şi lumea a murit odată cu voi! Darvoi, care v-aţi pierdut sufletul pentru lumea aceasta, ce-aţi pierdut oare? Pe toate: cerul,raiul, viaţa veşnică, pe Dumnezeu. Deci, ce va folosi omul de va?câştiga lumea toată, carese termină odată cu viaţa, şi:şi va pierde sufletul lui, care-i nemuritor? Nici'un folos,dimpotrivă mare pagubă! Deie Dumnezeu, să înveţe cei vii de la cei morti ce este lumea,'ceeste sufletul! Dar cum oare? Ştim oare ce/ste lumea? O ştim foarte bine, pentru că vedem cuochii nestatornicia lumii. Vedem cât de anevoios se dobândesc bunătăţile ei, cât sunt deamare la gust, cât de repede se sfârşesc. Vedem câte griji, câtă frică, câte invidii, câtenenorociri tulbură, veştejesc, înveninează sau strică cu totul fericirea lumii. Vedem câte

patimi şi boli, iar dinafară câte lupte Şi uneltiri poartă război împotriva păcii şi vieţii lumii.Vedem că nici apa râului nu curge aşa de repede, nici florile câmpiei nu se veştejesc aşa deuşor, nici fulgerile cerului nu dispar aşa de neaşteptat, cât de repede curge, cât de uşor seveştejeşte, cât de repede, de uşor de neaşteptat dispare toată slava, desfătarea şi bucuria -lumii. Ştim foarte bine ce-î luiriea pentru că o vedem. Şi într -adevăr nu ştim ce-i sufletul, pentru că nu vedem nici frumuseţea, nici natura sufletului. De aceea voi vorbi astăzi: întâi, ce



este sufletul; al doilea, că^ufletul este unul şi de-1 vom pierde, amjnerdut totul; şi altreilea, că sufletul este nemuritor şi de-1 vom pierde odată, l-aiu pierdut pentru totdeauna.

- -PARTEA ÎNTÂIA - - Dacă voi îpfreba pe filozofii care' s-au silit să răscolească adâncurile naturii, ce este

sufletul, îmi vor da răspunsuri foarte deosebite şi cu totul nepotrivite. Pitagora^ corifeulfilozofilor, spune că sufletul este un număr care se mi'şcă pe sine, iar prin număr înţelegemintea. Platqn la fel spune ,că sufletul este o fiinţă gânditoare, mişcătoare prin ea însăşi,mişcătoare în chip armonic prin număr. Galinos, aproape acelaşi lucru: număr armonic,Epicur: amestecul a patru calităţi: arzătoare, aeriană, spirituală şi a patra nenumită.Dichearhos: unirea celor patru elemente. Asclipeadis: exerciţiul simţirilor. Anaxagoras: parte luminoasă din stele. Zinon: o armonie a organelor. Diogene: un caracter al mâiniidumnezeieşti. Talis: un lichid curgător :de viaţă. Dioscoridis: o căldură înnăscută.Calliştenis: o floare a, trupului. Empedoclis: o compoziţie a sângelui. Democrit: o sferădin corpuri atomice. Heraclit: un foc foarte curat. Aristotel: o continuitate a trupului fizic Şiorganic ce are viaţă în putere. Din pricina acestor definiţii atât de deosebite date sufletului,să lăsăm la o parte vorbăria deşartă a • filozofilor şi să ne uităm, cu" ajutorul teologieidascălilor, în oglinda fără pată a adevărului, dumnezeiasca Scriptură, să vedem ce este acestsuflet, atât de nobil, atât de cinstit, care nu poate fi schimbat cu nimic altceva.

- Inţelepciunea creatoare şi puterea lui Dumnezeu a arătat trei fapte deosebite mai alese lafacerea omului, întâiul, cu un singur cuvânt a făcut şi cele cereşti şi cele pământeşti. Aspus şi .de îndată s-au făcut soarele, luna, stelele pe cer, păsările în aer, atâtea vieţuitoareşi plante pe pământ "a spus si s-au făcut" (Facere I, 1 1, 15, 20, 24). Ca să plăsmuiască peom n-a spus numai cuvânt, ci a făcut mai întâi un fel de gândire şi sfat; a spus mai întâi: "Să

facem pe orh" (Facere I, 26), chemând oarecum la 'sfat şi pe celelalte persoane ale SfinteiTreimi. De acest lucru se minunează Grigore al Nişei şi spune: "O, ce minune! Toate

celelalte sunt a/duse la fiinţă numai prin cuvânt; n-a făcut mai înainte nici un sfat; la facerea omului î nsă, Făcătorul tuturora s-a gândit mai întâi". Al doilea, ca să facă petoate celelalte făpturi, Dumnezeu a grăit numai şi a spus: "Să se facă"; n-a făcut nimicaltceva. Ca să facă omul, Dumnezeu a şi grăit a şi făcut. Când a făcut trupul a luat lut cumâinile sale dumnezeieşti, înţelese într -un chip vrednic de Dumnezeu, şi 1-a plăsmuit:"Luând lut din pământ" (Facere II, 7). Când a făcut sufletul a suflat suflare dindumnezeiasca Sa gură: "A suflat în faţa lui suflare de viaţă" (Facere II, 7). Al treilea, şiacest fapt mai ales: nu se spune în dumnezeiasca Scriptură să fi fost plăsmuită după chipullui Dumnezeu nici o făptură, nu numai din cele mai nobile ale celor materiale, oum estesoarele şi stelele, dar nici din cele imateriale şi spirituale, cum sunt Heruvimii şiSerafimii şi toate cetele îngerilor. Această cinste a primit-o numai «omul, care a fost făcut

după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Omul, însă, nu este icoana şi asemănarea luiDumnezeu după trup, după cum huieau ereticii antropomorfiţi, pentru că Dumnezeu este prin fire netrupesc, ci după suflet; sufletul este dun, după cum duh este şi Dumnezeu(loan IV, 24). Aceasta este ziua de naştere a sufletului, aceasta este nobleţea sufletului!

- Chiar sfinţii îngeri, acele lumini de al doilea rang ale luminii dintâi, acele stele de dimineaţăale^ tăriei spirituale, care primesc strălucirile lor fericite atât de aproape de Dumnezeirea întrei sor i, dacă s-ar compara cu sufletul nu ştiu în ce 1-ar depăşi. Ei sunt fiinţe cugetătoare, dar



şi sufletAl are mintea; sunt netrupeşti, dar şi sufletul este duh- sunt nermriSbri, dar şi sufletuleste nemuritor; sunt împărţiţi în trei trepte treimice, împărţiţi în nouă cete, după cum leînsemnează Arşopagltul şiDamaschin. Cea dintâi treaptă are: serafimii, heruvimii şi tronurile;aţloua: domniile, începătoriile şi puterile; a treia: stăpâniile, arhanghelii şi îngeri^. Dar peaceleaşi le găsim si în puterile şi în facultăţile sufletului, în serafimi se aprinde flacăra

curată şi fiejrbinte a dragostei; de asta sunt înfăţişaţi în icoană în chip de foc. Acelaşi lucruse viede şi în voinţa sufletului, care se şi îndreaptă mai cu căldură şi se întinde maicuprinzător către focul cel dorit al dragostei, în heruvimi stă de veghe contemplaţia; de asta seşi spune că sunt cu mulţi ochi. Acelaşi lucru se vede şi în puterea de gândire asufletului, care este într-adevăr cu mulţi ochi; este foarte pătrunzătoare în contemplaţie, chiarcând trupul se odihneşte în somn adânc, în tronuri stă dreptatea, în suflet se află raţiuneacelor cunoscute de minte şi dorite de voinţă, cumpănă foarte exactă. Domniile au vredniciade a împăraţi peste -cele de jos. Şi sufletul are o putere de conducere, fiind împărat al patimilor.

- Incepătoriile au pronia conducătoare. Sufletul are puterea de sfătuire. Puterile mişcăcu atâta armonie minunată sferele cerurilor. Sufletul mişcă cu atâta regularitate extraordinară

organele trupului. Stăpâniile păstrează alcătuirea universului. Sufletul păstrează alcătuireavieţii. Arhanghelii au comoara dumnezeieştilor descoperiri; lor le încredinţeazăînţelepciunea, dumnezeiască pe cele ce nu se pot spune, în suflet este memoria, vasulcunoştinţelor, în care mintea păstrează comorile ştiinţelor, îngerii sunt acele duhurislujitoare, trimise spre slujire (Evrei I, 14); nematefriali prin fire, foarte iuţi în mişcare,neobosiţi la drum,.se urcă în cer, coboară pe pământ, înconjură toată lumea. Si sufletul aregânduri slujitoare, trimise neîncetat; într-o clipă sboară de la răsărit la apus, de pe pământ lacer, din cer în iad; străbat distanţe nemărginite; nu le împiedică zidurile, munţii, oceanele;nu le ţin închisorile, cheile, peceţile. Astfel, după cum spuneam, nu ştiu în cexdepăşesc îngeriisufletul. Ştiu însă foarte, bine că sufletul depăşeşte pe îngeri în aceasta: Că îngerii nu se numesc

chipul, lui Dumnezeu, pe când sufletul este chipul luiDumnezeu.- Sufletul este chipul lui Dumnezeu în trei moduri: după fire, după har şi după slavă. După

fire: prin plăsmuirea sa este format după asemănarea lui Dumnezeu: asemenea Tatălui, în ce priveşte mintea, izvorul oricărei cunoştinţe; -asemenea Fiului în ^e priveşte cuvântulinterior, începutul înţelepciunii; asemenea Sfântului Duh în ce priveşte libertatea voinţei,rădăcina Bunătăţilor. După Har: prin renaşterea sa, sufletul este asemenea cu Fiul luiDumnezeu prin' înfiere, după cum zice Pavel:" care i-a cunoscut mai dinainte, i-a sihotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului săui" (Romani VIII, 29). După slavă: prinfericire este asemenea cu însuşi Dumnezeu prin puterea luminii dumnezeieşti. "Privind ca înoglindă slava Domnului, spune acelaşi Apostol, ne prefacem în acelaşi chip din slavă în

slavă" (II Cor. III, 18). Iar loan spune: "Vom. fi asemenea LuiJ căci Iţ vom vedea aşa cumeste" (I loân III, 2).

- Deci cel care vrea" să ştie Ce este sufletul să ştie că sufletul este marea operă a sfatului luiDumnezeu, este întipărirea vie a Sfintei Treimi. O, frumuseţe neştearsâ a sufletului! Cesocotiţi, creştinilor, că este împărăţia cerurilor, fericirea raiului, slava drepţilor? Nimicaltceva decât vederea feţii dumnezeieşti! Atât este de frumoasă faţa lui Dumnezeu, încâtsfinţii îngeri nu se,satură de a o privi! Pentru aceea, privesc ca însetaţi la acel izvorneşters al luminii neapropiate. De asta spune Petru (în textul grec: Pavel): "Spre care îngeri



doresc să privească" (I Petru 1,12). Dacă faţa lui Dumnezeu s-ar arăta o clipă în iad, iadul arajunge rai; dacă o singură clipă nu s-ar arăta în rai, raiul s-ar preface în iad. Prin urmaresufletul este chipul acestei feţe dumnezeieşti. "Ce [ va da deci omul în schimb pentru sufletul său?" (Marcu VIII, 37). Cu ce se poate schimba un lucru atât de frumos, a căruiasemănare nu se găseşte nici în cer nici pe pământ? Dacă am atâta frumuseţe în suflet, mai

am ochi să văd altă frumuseţe în lumea aceasta? Cinstesc o butată de lemn, pentru că arizugrăvită pe ea chipul unui împărat sau al^inui conducăt6r de popoare, şi n-am săcinstesc sufletul meu, în care Dumnezeu a săpat icoana Lui? Când îmi pângăresc sufletulcu o poftă trupească fac acelaşi lucru ca şi qând aş arunca icoana |Şii Dumnezeu în noroi şiîn mocirla'. Nu cunosc cât de mare rău îi fac. O, suflete, cu cât dispreţ mă port faţă de tine!O, Dumnezeule, cum rabzi un astfel de dispreţ! Ceea ce-i cu totul adevărat este că nu avemaltceva mai scump decât .sufletul nostru si nu cheltuim altceva mai uşor decât sufletulnostru. Vindem o comoară atât de preţioasă pentru o desfătare de scurt timp cu odesfrânată; îl schimbăm cu dobândirea nesigură a unei mici bogăţii; îl dăm pentru o floaretrecătoare 'a slavei vremelnice.

- S-o facem şi pe asta ,de-am avea mai multe suflete! De-ar fi aşa, de-am pierde unul ne-

ar rămâne celălalt. Dar avem un singur suflet, pentru care s-au făcut si cele cereşti şicele pământeşti. Pentru suflet osteneşte firea, se-mişcă cerul, străluceşte soarele^ rodeşte pământul, răsar plantele şi se nasc animalele. Pentru suflet a fost făcut raiul, a fost pregătită împărăţia cerurilor, fericirea nesfârşită, slava nemărginită şi toate celelalte bunătăţi ale vieţii veşnice, "pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima

omului nu s-au suit" (I Cor. II, 9). Dacă vom pierde acest suflet, am pierdut totul: şi pământul şi cerul şi lumea şi raiul şi această viaţă trecătoare şi pe cealaltă cea veşnică;- totul,totul.

- Dumnezeu, ca să pună la încercare răbdarea dreptului Iov, a îngăduit - diavolului să-1ispitească, să-1 păgubească, să-1 îndurereze şi să-1 vatăme în totul, în copiii lui, în sănătatea lui;

dar a poruncit să nu se atingă deloc de suflet: "Iată toate cele ale lui îţi sunt date ţie, dar fereste-i sufletul lui" (Iov II,V6). într-o clipită de ochi a sărăcit Iov cel foarte bogat. Nenumăratelevite, mici şi mari, parte au fost răpite de hoţi (Iov I, 14-15; 17), parte au fost arse defulgere (iov I, 16); măreţele lui palate au căzut doborâte de sudarea iute a unui vânt puternic (Iov I, 19); feciorii şi fetele lui, într -un ceas, au fost luaţi de o moarte crudă şineaşteptata (Iov 1,19-20). El, sărac, fără copii, fără casă, zace în gunoi, în afara oraşului, plinde răni, din cap până-n picioare (Iov II, 7-8); ziua era ars de arşiţa soarelui, iar noaptea erachinuit mai mult de frig. Iov a pierdut totul şi bogăţie şi copii şi sănătate. Cu toate 'acestea însă Iov n-a pierdut nimic, pentru că n-a pierdut sufletul!Ce spune Iov?

- - Mi-am pierdut bogăţiile?

- - Dar gol m-am născut! Ce lucru ciudat este deci dacă voi muri tot , gol? "Gol am ieşitdin pântecele maicii mele, gol mă voi întoarce acolo" (Iov I, 21).

- - Mi-am pierdut copiii? - - Dumnezeu mi i-a dat, Dumnezeu mi i-a luat. "Domnul i-a dat, Domnul i-a luat" (Iov

l, 21).'- - Mi-am pierdut sănătatea? - - Aşa i-a plăcut lui Dumnezeu. "După cum i s-a părut lui Dumnezeu, aşa s-a şi

întâmplat" (Iov I, 21). Am pierdut totul, dar n-am pierdut nimic atâta vreme cât nu mi-



am p'ierdut sufletul! Sunt încă drept înaintea lui Dumnezeu chiar fără fericirea mea de mai înainte, bogăţia, copiii, sănătatea. După cum celece mi le-a dat, 4e-a luat, tot aşa cel ce mi le-a luat, poate să mi le dea încă odată. Deşi am pierdut totul, totuşi slăvesc, mulţumesc si binecuvintez numele lui cel sfânt, căci deşi a îngăduit să fiu ispitit în toate cele ale mele,

totuşi.n-a îngăduit să-mi fi atins sufletul. "Fie numele Domnului binecuvântat!" (Iov I,21.).- Prin urmare Domnul cel iubitor de oameni are atâta purtare de grijă de noi, încât îi

porunceşte diavolului: "Fereşte-i sufletul lui" (Iov), atât când ne părăseşte fie spre a neîncerca,, fie spre a ne pedepsi, cât şi când îngăduie diavolului să ne ispitească şi să nevatăme în'toate lucrurile 'scumpe ce le avem în lumea aceasta, îi porunceşte deci să seferească de a ne vătăma sufletul, acea&tă fiică unică născută a lui lisuş Hristos,moştenitoarea împărăţiei lui pe care mai cu seamă o dă unui înger păzitor s-o acopere, săaibă'grijă de ea şi s-o păzească "de frica de noapte, de săgeata care zboară ziua, de

lucrul ce umblă în întuneric, de întâmplar ea şi de dracul cel de amiază zi" (Psalmi XC, 5-6). Pentru ce? Pentru că toate celelalte, zice-Hrisostom, sunt mai multe şi dacă va lipsi

unul, rămâne celălalt: "Dacă vom pierde vreunul din ele, ne mângâiem că ne putem folosi de altul". Mai mult, dacă le pierdem astăzi", le găsim mâine, după^ cum le-a găsitşi Iov îndoite şi întreite. Sufletul însă, este piui; toate celelalte atârnă numai de elsingur. Daca ne pierdem sufletul, am pierdut pe toate^ "Dacă-l vom pierde, cu ce vom maitrăi? " Pentru aceea dacă vom pierde comorile noastre, averile noastre, casele noastre, pe părinţi, pe fraţi, pe copii, sănătatea, slava, cinstea şi dacă nu vom pierde sufletul, n-am pierdut nimic. Dar dacă vom avea pe toate celelalte şi vom pierde sufletul, le-am pierdut petoate. Dacă ne câştigăm sufletul, chiar de-am pierde tot ce avem, nu suntem păgubiţi cunimic; dar dacă ne pierdem sufletul, chiar de-am câştiga pe celelalte, n-am folosit nimic. Numai sufletul este acela datorită căruia noi, oamenii, trăim în lume şLdatorită căruia

nădăjduim să trăim fericiţi în rai. De-1 vom pierde am pierdut şi lumea, am pierdut şi raiul,am pierdut totul. Pentru ce? Pentru că "de-l vom pierde, cu ce vom mai trăi?" - Mare lucru este'sufletul! Dacă am avea un singur copil, cât de mare ne-ar fi grija ţa să nu-1

ardă soarele> să nu-1 vatăme vântul, să nu-1 supere cineva! Si totuşi, mântuirea noastră tiuatârnă de acel copil! Dacă am avea o piatră preţioasă, ani păstra-o cu atâta grijă şi , dacăs-ar putea, am ascunde-o înlăuntrul inimii noastre! Si totuşi, cu piatra aceea riu putemcumpăra raiul! Si de sufletul nostru, de care atârnă şi fericirea vieţii de aici şi fericirea vieţiiviitoare, nu luăm nici o "hotărâre? Dacă vom pierde această comoară nepreţuită,încre4inţându-l unor mâini de care mă ruşinez să vorbesc, vom pierde totul şi cele pământeştişi cele cereşti.

- Alcibiade era surghiunit dku Atena şi petrecuse multă vreme în surghiun, când

atenienii, pentru trebuinţa războiului ce s-a întâmplat, au trimis, să-1 cheme. Prin soli autrimis şi o scrisoare, semnată de toţi conducătorii Atenei, cu făgătiuiala să nu-i facă nici unrău. Alcibiade, care experimentase de multe ori părereanestatornică a atenienilor, n-a crezut şin-a voit cu nici un chip să se întoarcă.

- - Cum, Alcibiade, îi zise un prieten al lui, patria întreagă te cheamă, te roagă, îţi făgăduieşţpşi nu crezi pe compatrioţii tăi? Alcibiade i-a răspuns:

- - Pentru orice alt lucru cred .pe compatr ioţii mei, dar pentru viată n-o cred nici pe mama, canu cumva, din greşeală, să arunce bila neagră în loc de cea albă.



sufletul, dacă va veni moartea, fie pe neaşteptate, fie în chip firesc şi ne va găsi (ferească Dumnezeu!) împovăraţi de poverile lumiisau legaţi eu lanţurile lumii, murind neîndreptaţi şi nepocăiţi, pierzândiî-ne sufletul, fiindînchis în iad? Om nu le are, înger nu le-a luat! Le ţine însuşi Dumnezeu! Atunci Dumneieueste un judecător fără milă; nu mai deschide uşa, pentru că "a fost încuiată" (Matei XXV,

10). Nu mai este nădejde de slobozire, pentru căh

ln iad nu este pocăinţă" Şi prin urmare acelsufletnenor^ciţ, care a fost odată încuiat în iad, a fost încuiat pentru totdeauna, pentrutotdeauna. A fost pierdut odată, a fost pierdut pentru totdeauna, pentru totdeauna! Suflete almeu, decât să te pierd, mai bine să piară în acest ceas lumea întreagă din ochii mei cu ce are eafrumos şi bun. Ce este la urma urmelor lumea? Visul unei nopţi! Tu suflete, eşti cea maifrumoasă plăsmuire, pentru că eşti icoana lui Dumnezeu! Eşti avuţia cea mai de preţ, pentrucă eşti unica, şi dacă te voi pierde am pierdut totul! Eşti nemuritor şi de te voi pierde p.dată,-te-am pierdut pentru totdeauna! Dar pentru ce să te pierd? Eşti oare sufletul unei fiaresălbatice, sau al unui duşman de moarte? Nu! Eşti sufletul meu! Iar cel care nu-şi preţuieştesufletul lui de mii de ori mai mult decât lumea, cea deşartă şi stficăcioasă, sau nu are suflet,sau nu este vrednic să-1 aibă!

-

- PARTEA A DOUA - O spun din nou: lumea şi sufletul sunt două lucruri, despre care oamenii îşi fac o judecată

cu totul nedreaptă. Toată sârguinţa toată dragostea şi toată grija oamenilor, este pentru lume!Toată nepăsarea şi tot dispreţul pentru suflet!

- Profetul Ilie Tesviteanul, prin rugăciunea sa, a încuiat cerul şi nr a plouat trei ani şi jumătate şi foamete mare s-a întâmplat în Samaria (Luca IV, 25; III împ. XVII, 1;XVIlI, 1). "Era foamete mare în E amar ia" (III ' împ, XVIII, 2). Ce priveliştevrednică de plâns a fost în toată împărăţia aceea! Pământul era cu totul uscat, copaciigoi, plantele veştejite, oamenii pe jumătate morţi sau cu' totul morrfr împăratul deatunci, Ahâav, se gândeşte să facă ceva spre a potoli foametea. Cheamă pe Avdia,iconomul împărăţiei, se sfătuieşte, cu el şi hotărăşte să apuce pe .două drumuri, peunul împăratul şi pe altul iconomul; să se ducă Ja toate râurile, la toate izvoareleSamariei, să găsească puţină iarbă măcar, dacă nu altceva. "Şi a -chemat Ahaav pe

Avdia iconcfmul: haidem să mergem la izvoarele apelor si la toate râurile ca să găsim

put ină iarbă" (UI Imp.XVIII, 3-5). Bun impărat, bun tată al poporului lui! însuşiîmpăratul se osteneşte şi merge să caute hrană! Dar nu e aşa! Ne înşelăm, ascultătoriimei! Ştiţi pentru ce se duce împăratul Ahaav să caute hrană? Nu e-aută hrană pentru poporul lui, ci iarbă pentru caii şi măgarii lui. O spune el însuşi: "Ca să ne grijim de

.cai şi de catâri ca să nu piară de tot vitele noastre" (III împ. XVIII, 5). Atâta popor

piere de^foame şi împăratul poporului acestuia colindă să caute hrană pentruanimalele lui, iar nu pentru oameni. Asta-i grija lui! Asta-i hotărârea lui! Pentru astase oboseşte! Este el oare împărat? Este părinte? Nu, ci tiran şi ucigaş! Dar Avdia,iconomul lui, n-a făcut aşa. El se temea de Dumnezeu (III împ. «XVIII, 3). Şi-a adusaminte de sufletul lui şi-a hrănit o .sută de profeţi, pe care-i ţinea ascunşi în peşteri. "A

luat Avdia o sută de bărbaţi profeţi si i-a ascuns câte cincizeci în două peşteri si i-a

hrănit cu pâine şi apă" (IHÎmp. XVIII, 4-13).' t., - , , , Să dea Dumnezeu ca mulţi



până acum, fără să se facă altceva decât sau o slabă scuză, că nu e cu putinţăîndeplinirea ei, ca fiind potrivnică cerinţelor firii, sau o mărturisire îndrăzneaţă că nimeninu vrea s-o îndeplinească pentru că se opune sentimentului de amor propriu. Prin urmare amai vorbi unor oameni care mărturisesc că sunt incapabili să îndeplinească această poruncăsau că nu se supun ei, înseamnă a expune la vădită primejdie şi respectul legii şi valoarea

legiuitorului. Astăzi domnesc în lume, principii potrivnice principiilor tale; îndeobşte nimic nuse admite mai mult decât răzbunarea, numită "afecţiunea sufletelor mari"; în general nimic nuse dispreţuieşte mai mult decât iertarea duşmanilor, numită "josnicia sufletelorneputincioase". Este privită ca o mare neorânduială sau ca o naivitate nemaiauzităîmpiedicarea dorinţei de răzbunare a unui om mânios, sau potolirea revoltei lui. "Iubiţi pe

duşmanii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc"! Doamne, dacă doreşti atât de mult ca săse iubească oamenii între ei, să fie îndreptată cel puţin legea si înainte de toate să fieînvăţaţi un fel mult mai mic de dragoste! Să înveţe mai întâi să iubească pe cel care-1 iubeşte,ca să ştie apoi să iubească şi pe cel pe care-1 urăşte. Să înveţe mai întâi să fie recunoscătorfaţă de binefăcător, ca să cunoască apoi să fie recunoscător şi faţă de cel ce-i vătăma. Dar

cum să propovăduiască cineva să se iubească vrăjmaşii, când nu se iubesc nici - prietenii şi abia se iubesc fraţii! Să se răspundă cu binefaceri la duşmăni , când binefacerile

sunt plătite cu ocări? Ah, să se facă oamenii oameni ca apoi să fie creştini! Să cunoască maiîntâi pornirile firii ca să înveţe apoi îndreptările credinţei! Nu stau aşa lucrurile, iubiţii meiascultători, într -un veac ca acesta,-în care sau s-a răcit foarte mult, sau s-a stins cu desăvârşiredin inimile oamenilor dragostea? Cu toate acestea lisus Hristos vrea să se propovăduiască, săse predice, să se repete la urechile creştinilor: "Iubiţi pe duşmanii voştri, faceţi bine celor ce

vă urăsc!", ca să se cunoască cât de mult doreşte împlinirea unei legi, care este cu totul aLui. Şi într -adevăr nici nu s-a auzit în lume o învăţătură nici mai înaltă, nici mai nobilă;învăţătură vrednică de conducătorul care o dă, şi vrednică de supusul care o primeşte.

Conducătorul este Dumnezeu-Omul, care trebuie să înveţe dragostea desăvârşită, iarsupusul este omul creştin, care-i dator să pună în practică dragostea desăvârşită. Sprijinit peaceasta, mă înfăţişez să mă arăt că pentru a iubi învăţătura aceasta a dragostei de duşmani,conlucrează şi firea şi legea. Firea o vrea, legea o porunceşte. Cel care vrea să fie om,trebuie să o împlinească potrivit cerinţei firii; cine vrea să fie creştin, este dator s-oîndeplinească potrivit cerinţelor legii. Prin urmare cuvântarea mea se împarte în două părţi.

- Partea I - Nu vreau deocamdată să cunoaştem ce cugetau despre patimile omeneşti vechii înţelepţi,

cu ajutorul filozofiei, şi sfinţii părinţi care învaţă cu ajutorul Sfintei Scripturi. Vreau numai săcercetăm ceea ce simţim în noi înşine spre a înţelege că patimile noastre, ca să mă exprim

potrivit, sunt tot atâtea boli. Firea noastră si când doreşte si când într-un chip oarecare se pune în mişcare, suferă, îndură pentru că se tulbură şi iese din acea linişte pe care, ca săspunem aşa, este întemeiată sănătatea ei, închipuiţi-vă firea noastră tulburată sub stăpânireaunei patimi, care-i strică dispoziţia personală şi pune simţurile în zbucium; atunci fireanoastră e bolnavă prin dezordini ale dispoziţiei sufleteşti, prin dorinţe stricate şi vrea ceeace-i place mai mult şi nu ceea ce-i foloseşte mai mult. Face ceea ce simte şi nu ceea ce-iobligată. Mişcările ei sunt violente, gândurile accese de furii, viaţa chin. închipuiţi-oacum şi liniştită, cu c seninătate desăvârşită a sufletului si cu calmul interior al inimii.



Atunci firea noastra este sanatoasa, simturile ei sunt drepte, dorintele ordonate, iarratiunea ii diriguieste neclintit justetea judectilor si o conduce cu pasi siguri pe caleaunei vieti, care este in totul viata pentru ca este in totul liniste.

- Dintre toate patimile, aceea care o tulbură cu furie mai multt este .ra, mai cu seamăcând este însoţită de simptomele ucigătoare ale răzbunării. O ce boală! Un venin aprins,

care pune în interior sufletul în mişcare, isaltat de mii de tulburări, iar în afară se arată pe faţă, schimonosită de suferinţă. O mare greutate de nelinişte, ce cade pe inimă osfâşie şi o doboară. O aprindere interioară în suflet, care provoacă cele mai ciudatemişcări. O orbire completă în minte care porneşte furtună de gânduri, cu totul fatale. Ootravă în suflet care otrăveşte orice bucurie si încălzeşte si aprinde cruzimea. O febrăcare te ia când cu frigurile temei, când cu căldurile neliniştei, iar uneori vicleană înuneltiri. O boală, pe care un înţelept a numit-o "patimă făcătoare de rău". Dar înacelaşi timp omul răzbunător, silit sa urască pe alţii, ajunge să se urască pe el însuşi.Suferă nespus de mult, pentru ca nu vrea să sufere deloc. Vrea să se răzbune peduşmanul lui, dar spre o atât de mare pagubă a sa proprie, pentru că vrând să-şi răzbune

insulta, duşmanul s-a şi răzbunat prin propria sa răzbunare. O tulburare atât de furioasăeste consemnată în Sfânta Scriptură sub numele de "duh rău", adică drăcesc. Este duhulacela ce-1 tulbura uneori pe împăratul Saul. "Duhul Domnului s-a depărtat de la Saul si-l

chinuia pe el duh râu" (l împăraţi XVI,14). N-a fost principe care să-şi fi închipuit vreodatăsă-şi petreacă zilele lui cu mai multă linişte, înălţat de nişte părinţi de jos pe tronul luiIuda, iubit de supuşi, temut de vecini, sfătuit de sfaturile înţelepte ale unui sfetnic profet,sprijinit de dreapta atotputernică a lui Dumnezeu, care lupta în fruntea oştirilor lui, ce puteauoare să mai dorească spre a fi ceea ce pare într -adevăr atât de greu, şi împărat şi fericit?Totuşi au urât pe D avid si vrea să se răzbune pe el. E destihul atâta ca să -1 facă cel mainefericit dintre toţi oamenii? Din pricina acelei invidii otrăvitoare care îi roade inima, din

pricina acelor tulburări întunecate, care-i răpesc liniştea, din pricina acelor nelinişti jalnicecare-1 obligă să părăsească curtea împărătească şi să alerge în pustie, din pricina acelorfurii nebuneşti, care-1 fac urât de tot poporul - ce taină! - Saul nu este nici vmpirat nici om. Osingură patimă îi lipseşte şi de bucuria de a domni si de bucuria de a trai. O patimă, care este"duh rău", care vine din iad, în care

- nurnai ura îşi are puterea ei, unde singurul lucru este îngăduit ca să se urască unul pealtul.

- Dar să-i fie dată unui suflet tulburat liniştea! lată că este dată, ca unui bolnav sănătatea; iaraceastă linişte nu e alta decât dragostea şi pacea. Acel calm îmbucurător, cel primeşte Saul celîmpăcat, din cântarea dulce a chitarei lui David; acea fericită seninătate, în care sufletulliber de accesele duhurilor tulburătoare şi de furiile simţămintelor holerice, simte toată plăcerea unei vieţi pline de calm. Acea stare firească, în care omul este om pentru că numai este urâţit de furiile sălbăticiei, apare cu singura înfăţişare a iubirii de oameni.

- Spun deci: dacă în firea omenească este ca să spun aşa, mai natural a iubi decât a urî, firea vafi şi mai înclinată spre iertare, care este consecinţa dragostei, decât spre răzbunare, careeste consecinţa urii. Prin urmare porunca de a iubi pe duşmani, departe de a fi potrivnicăfirii, îi este atât de folositoare, încât nimic altceva decât iubirea de duşmani nu poate păzi



sănătatea ei, adică liniştea ei. A nu păzi deci o astfel de poruncă este acelaşi lucru cu ate împotrivi firii şi a mărturisi sau că nu eşti om sau că nu ai judecată.

- Dar a te înarma cu răzbunarea pentru a lua satisfacţie de insulta adusă nu-i oare o dorinţăşi mai cu seamă o mulţumire a firii!

- Dacă asta este o dorinţă, totuşi este o dorinţă a unei firi bolnave şi copleşite de patima ce-

o stăpâneşte. Si bolnavul de friguri cuprins de fierbinţeala febrei doreşte apă să-şi stingăsetea lui arzătoare, dar dorinţa lui este nebunească, iar ceea ce cere este otravă pentrusănătatea sa, şi nu răcoreală pentru fierbinţeala sa. Ura de duşmani este cu adevărat omulţumire, dar este mulţumirea unei firi stăpânite şi tulburate de un "duh rău" şi nucondusă de puterea judecăţii. Si nebunii găsesc mulţumire uneori să se arunce în prăpastie sausă-şi sfâşie trupul lor şi, potrivit zicalei despre ei, "râd şi se pierd". Cu toate acestea se audesângele în vene... Si încă în afară de ele, ca sângele celui dintâi mucenic dintre nevinovaţi,care fără viaţă dar şi fără simţire, striga răzbunare împotriva crudului său frate ucigaş. AstfelDumnezeu spune lui Cain: "Vocea sângelui fratelui tău strigă către mine" (Facere 4,10).Ah, sângele acesta trebuie să fie un sânge foarte gros să aibă mai mult noroi decât duh, odată

ce fierbe jos în materia lui şi nu se urcă la înălţimea nobleţei. Acel sânge care strigărăzbunare împotriva lui Cain nu este sângele lui Abel în agonie^ sânge care să strige - din venele iui, ci este sângele lui Abel care murise şi sângele lui strigă din pământ. Observaţi

bine cuvintele Scripturii: "sângele fratelui tău care strigă către Mine din pământ".

Interpretând aceste cuvinte, sfântul Ambrozie spune: "Dumnezeieştile Scripturi nu spunaceste cuvinte fără un sens tainic, ci ca să ne înveţe că un sânge -însetat de răzbunare nu maieste sânge omenesc, ci pământesc din pământ" (Cartea II ia Abel). Iar dumnezeiescul Platonspune: "Cu cât este cineva mai nobil, cu atât mai puţin poate să se mânie" (Cartea IV despredemocraţie). Aceste nebunii spune Satiricul, sunt slăbiciuni ale oamenilor de nimic,sunt obrăznicii ale sufletelor josnice care nu îndrăznesc să se împotrivească mâniei sau

să biruiască puterea unei patimi răscolitoare. Vocea care strigă răzbunare, vocea sângelui celorde neam josnic: "din pământ". - în sfârşit firea, considerată în starea ei sănătoasă şi în nobleţea ei, nu are decât sentimente de

dragoste şi de pace; dacă urăşte, suferă si îndură, iar dacă iubeşte este calmă si se bucură.Când este mâniată şi înfuriată nu se deosebeşte deloc de fiară; dar când este împăciuitoareşi netulburată, atunci cu adevărat este fire omenească. "Puterea de a vătăma, spune cel maimoralist filozof, este rea şi cumplită; este cu totul străină omului deoarce chiar şi fiarelesălbatice se îmblânzesc prin facerile de bine ale lui" (Seneca, cartea a 11-a despre mânie).

- Noi domnii mei, ascultăm uşor când vrem să scuzăm neglijarea unor porunci sau învăţăturiale evangheliei cum este porunca de a posti prin care smerim săltările trupului; cum estedepărtarea de zgomotele lumii spre a ne dedica rugăciunii, cum este porunca milostenieispre a ajuta nevoia aproapelui. Poate că slăbiciunea firii noastre să nu fie în stare săsuporte asprimea înfrânării. Poate că multele ocupaţii ale vrajbei noastre nu ne îngăduie sărămânem multă vreme la locul de rugăciune. Poate că puţina noastră avere abia ne ajungenouă. Dar când nu vrem să iertăm o insultă ce scuză mai putem aduce? Ce ne trebuie oarealtceva decât numai voinţa? Nu-i nevoie nici de mai multă putere şi nici de mai multă avere. Nu se cere decât consimţământul gurii la simţirea inimii. Pentru aceasta am fost creaţi ca săfim oameni; avem, o fire a cărei însuşire firească este dragostea.



- Dumnezeul meu! Dacă nu ne-ai fi dat o lege despre iertarea duşmanilor, trebuia ca demii de ori s-o facem prin noi înşine, deoarece pacea, unirea, dragostea este odihna, viaţa şifericirea firii noastre!

- Până acum am vorbit către oameni luaţi ca oameni, dar ,acum voi vorbi către creştini şirepet "iubiţi pe duşmanii voştri şi faceţi bine celor ce vă urăsc pe voi".

- Da, iubiţi o oameni, pentru că o vrea propria voastră fire! Iubiţi, o creştini, pentru că legeavoastră v-o porunceşte. Eu ştiu - mi se pare că aud pe Hristos zicând ucenicilor săi - ştiu căeste o lege a firii să iubiţi, odată ce doriţi să fiţi şi voi iubiţi de alţii. "După cum vreţi să

vă facă vouă oamenii, faceţi-le si voi la fel!" (Luca VI,27). Ştiu că este o lege a luiMoisi ca să iubim pe aproapele', cum ne iubim pe noi înşine: "Să iubeşti pe aproapele tău ca

pe tine însuţi!" (Levitic XIX,18). Vreau însă să dau şi legii naturale şi legii lui Moisi ceamai mare desăvârşire. Vreau să ridic dragostea până la cel mai înalt grad de desăvârşire.Cer un nou fel de dragoste: să iubiţi pe cel care vă urăşte; un nou fel de recunoştinţă: sărăsplăteşti răul cu bine: "Iar Eu vă spun vouă: iubiţi pe duşmanii voştri, faceţi bine celor ce

vă urăsc pe voi". Nu este nimeni în numărul oamenilor care, potrivit legii naturale, să nu

iubească atât cât doreşte să-1 iubească alţii. Nu este nimeni din poporul ales al luiDumnezeu, care potrivit legii scrise, să nu iubească pe aproapele său ca însuşi pe sine. Şi nueste ucenic al lui Hristos care să nu iubească pe duşmanul lui şi să nu răsplăteascăinsultele cu binefaceri.

- "Iar Eu spun vouă!" Ştiţi creştini a cui este vocea aceasta? Este vocea unui Dumnezeu,care n-a vorbit cu atâta emfază când a fost auzit de toată firea ieşită din adâncul abisului, pentru că spre a îndeplini planurile prea înaltei lui înţelepciuni la crearea lumii "a zis şi s-a

făcut!" Este vocea Celui mai înalt Domn al universului, care a fost auzită în ceruri deduhurile cele fericite, pe pământ de toate făpturile nesimţitoare şi neraţionale, în ea detoţi demonii căzuţi. Este vocea unui Tată al îndurărilor, căruia îi datorăm pentru mii de

pricini tot respectul şi inimile noastre proprii. "Eu spun". - El o porunceşte ca să îndepărteze frica din suflete ca să ne apucăm cu curaj de îndeplinireaacestei porunci; iar ca să supună neapărat acestei mari porunci greutatea de a iubi pevrăjmaşi, întăreşte porunca Lui cu propriul său exemplu, în toată patima Lui multchinuitoare, nevinovatul Fiu al lui Dumnezeu nu scoate o vorbă nici când îl bat cu vergi,sfâşiindu-i carnea, nici când îi încununează capul cu spini, nici când îl lovesc peste faţă şi-1scuipă, sluţindu-I obrazul, nici când îşi bat joc de el şi-1 hulesc, în

- sfârşit nici chiar în cumplita osândire a morţii pe cruce, ci este acel Miel fără de răutate,despre care a profeţit Isaia (Isaia LIII,7), care îngăduie să-1 târască la junghiere cu răbdare şi fără de glas. Vorbeşte numai când vede că întreaga fire îşi arată prin întuneric şi cutremure,revolta ei; totuşi nu cere de la cer trăznetele mâniei dumnezeieşti împotriva ucigaşilorLui, Atunci vorbeşte dar se roagă pentru iertarea pricinuitorilor morţii Lui. Spune că afost o oarbă neştiinţă, ceea ce a fost cea mai groaznică crimă. Si odată cu ultima agonie avieţii, viaţă ce avea să-şi aibă sfârşitul pe cruce, mijloceşte pentru proprii Lui vrăjmaşi laPărintele lui Cel fără de început, în mâinile căruia îşi dă Duhul (Luca XXIII,46): "Tată,

iartă-le lor că nu ştiu ce fac!" (Luca XXIII,34). - Şi încă mai mult; nu numai că iartă pe duşmanii săi, dar nici nu ţine minte ocările lor.

Abia trecuseră trei zile de la învierea din morţi, şi întâlnind alături de satul Emaus pe doi



din ucenicii Lui, care cufundaţi în cea mai adâncă întristare, povesteau mult îndurerata Luiistorie, singur El este neştiutor şi străin de ea. "Numai Tu eşti străin în Ierusalim, îi spun ei, si

nu ştii cele întâmplate în el în zilele acestea?" (Luca XXIV,18). Iar El, ca un om care nu ştienimic îi întreabă zicând: "Care sunt acestea?" (Luca XXIV,19). Nu-şi mai aduce aminte decea mai jalnică tragedie al cărei erou a fost El însuşi. Şi ceea ce măreşte uimirea este faptul

că Mântuitorul înviat a vrut să păstreze deschise şi rănile mâinilor găurite de piroane şi ranadin coasta Lui străpunsă de suliţă ca dovezi neîndoielnice ale slăvitei lui învieri. Dar în timpce poartă în trupul lui tandric toate rănile deschise de cruzimea oamenilor, nu vrea să păstreze în amintirea Sa nici cea mai mică urmă de ocară, pe care toată, ca să spun aşa, adat-o uitării dumnezeieşti. "Şi le-a răspuns lor: Care sunt acestea?"

- Acum, creştine, înalţă-ţi ochii la priveliştea aceasta la care te strigă fericitul Augustin:"Ascultă, spune el, pe Domnul spânzurat pe lemn şi zicând: "Iartă-le lor! Vezi peînvăţător care nu se roagă pentru cei ce-L binecuvintează ci mai mult pentru ucigaşiiLui". Tu deci care ai fost răscumpărat cu acel sânge care cere iertare şi care s-a vărsat pânăla ultima picătură, ascultă pe Domnul!" Tu care ai fost vindecat de acele răni care au rămas

deschise nu spre a fi oglinzi ale ocărilor şi aţâţătoare spre răzbunare, ci urme veşnice aleslavei şi chipuri strălucitoare ale sfinţeniei, "vezi pe învăţător!". "Ascultă pe Domnul", carerăsplăteşte trădările cu sărutări, ocările cu binecuvântări, patimile cu iertare, ura cudragoste.

- "Vezi pe învăţător", care spânzurat pe cruce, se roagă pentru cei ce L-au pironit pe cruce;care în timp ce simte toată povara durerilor, nu simte deloc ocările; care atunci când aterminat de suferit a vrut să termine şi cu toată amintirea patimilor Sale; care nu-şi mai aduce aminte că a suferit, deşi are în rănilelui semnele patimii lui. Pentru aceea dacă cutare om a luat viaţa celor mai iubiţi ai tăi, cuarmele lui, dacă a uneltit împotriva

vieţii tale, prin vicleniile iui, dacă ţi-a rănit cea mai vie parte a cinstei tale, prin calomniile lui,dacă ţi-a răpit cea din urmă parte din averea ta, prin răpirile lui ţi-a dat toate motivele ca să-1urăşti, şi tu ai în mâinile tale toată puterea să-i faci rău, ah, ascultă mai întâi ce-ti porunceşte Domnul cel prea înalt al tău!"Ascultă pe Domnul!" Observă ce a făcut în împrejurări, asemănătoare dumnezeiescului tăuînvăţător! "Vezi pe învăţător!" Ascultă, vezi şi apoi spune-i: Frate eu sunt insultat de tine, dar sunt om; iar ca om trebuie să ascult deraţiune; tu eşti duşmanul meu, dar pentru că ura de duşmani este cea mai fidelă oglindă aslăbiciunilor noastre, uitându-mă la ' tine, eu trebuie să mă urăsc mai mult pe mine decât pe tine şi pentru aceasta trebuie maidegrabă să mă îndrept, decât să mă răzbun. Eu sunt cel dispreţuit, dar sunt în acelaşi timp şicreştin, care trebuie să ascult de Evanghelie. Tu eşti duşmanul meu, dar porţi pe frunte chipul mâinii lui Dumnezeu care te-acreat; tu ai în suflet semnul sângelui acelui Dumnezeu care te-a răscumpărat; eu trebuie sărespect şi pe unul şi pe altul ca să nu insult dumnezeirea. Oricine ai fi, Dumnezeu te iubeşte. Dumnezeu vrea să te iubesc şi eu, şiîmi făgăduieşte să mă iubească şi pe mine, atât cât şi eu te voi iubi pe tine. Eu deci teiubesc. Du-te, eu te iert cu adevărat şi fără



făţărnicie, fără păstrarea răzbunării. lisus Hristos îmi porunceşte să te iert, "ascult deDomnul". Dacă n-ascult porunca Lui, dacă nu urmez pilda Lui, nu sunt vrednic că port numeleLui.

- Şi într-adevăr, domnii mei, nu este vrednic să se numească creştin cel care n-are curaj săîmplinească o lege, care este o lege specială a lui lisus Hristos, singura lege cu un caracter

deosebit al creştinismului: "în aceasta vor cunoaşte toţi ca sunteţi ucenicii mei, dacă văiubiţi unul pe altul" (loan XIII,35). Vorbind despre această lege, Tertulian spune:"Comoara omului creştin este cea mai mare taină a credinţei" (Despre dragoste, cap. III).Pentru aceea eu termin presupunerea mea printr-o istorioară, în amfiteatrul Romei,unde se obişnuia să se sature cu vărsări de sânge nu atât foamea înverşunată a fiarelor câtcaracterul crud al cezarilor ei, văd

- un leu care iese în arenă cu pasul acelei măreţii sălbatice cu care 1-a hărăzit firea ca împărat al patrupedelor. Se agită, îşi loveşte coastele cu coada, mugeşte, înfricoşează, cheamăduhurile sălbăticiunii, care-şi aprind ochii lui cu flăcări însângerate şi-i înarmează unghiile casă-şi calmeze cruzimea lui. Când descoperă o altă fiară înaintea lui, aţâţat şi de foame şi de

mânie, sare, o ajunge, o apucă cu unghiile şi e gata s-o sfâşie. Dar deodată îşi părăseştesălbăticimea, îşi stăpâneşte furia, îşi strânge unghiile, opreşte sfâşierea, schimbăsălbăticimea în îmblânzire. Şi ce credeţi oare că pricinuieşte unui leu atât de sălbatic oschimbare atât de ciudată? O bănuiţi? Vederea stăpânului lui, vederea augustului Domitian,care a venit în clipa aceea la spectacol! Pentru aceea genialul Marţial a compus poezia: "Cum poate un leu flămând să postească atunci când are între unghii prada? Cum poate sădăruiască duşmanului său viată şi să lase liber pe rob? Cum se poate? Dar acesta-i al tău,o Cezare! Deşi e o fiară, totuşi simte înrâurirea blândeţii tale şi ajunge blând; se spune că esteal tău; deci se poate". Să se îngăduie unui predicator apostolic să întrebuinţeze aceastălinguşeală neruşinată a unui poet roman, pentru că este foarte potrivită scopului lui.

Mântuitorul meu răstignit, care eşti cu adevărat Dumnezeul creştinilor, cum poate un creştinsă iubească pe cel care-1 urăşte şi să facă bine celui care 1-a vătămat? "Cum poate?" Dar şiel este al tău; da. este supusul tău, care în dumnezeiescul botez ţi-a jurat veşnică credinţă.Este ucenicul tău învăţat în şcoala adevărului care este sfânta ta biserică. Este fiul tău,renăscut spre o viaţă mai bună, prin rănile tale, şi moştenitorul dumnezeieştii tale fericiri.Este al tău, după orice raţiune de legalitate şi pentru că este creat de tine, din nimic şi pentrucă este răscumpărat, prin sângele tău. "Se zice că este al tău, deci poate", mai cu seamă edator să o facă. Da, este obligat, deşi este înfuriat şi insultat, să afle de la tine,Dumnezeul meu, simţământul dragostei. Ca să aibă haruî de a fi al tău, trebuie neapărat săîndeplinească porunca la, să urmeze exemplul tău. "Se spune că este al tău, deci trebuie".

- Ah, domnii mei, dacă ne gândim puţin la dragostea de duşmani, vedem că ne îndeamnăfirea care o vrea şi ne obligă legea care o porunceşte. Noi nu putem să ne împotrivim voii firiidacă nu vrem să renunţăm la omenie. Ah, nu putem să nu ascultăm de porunca legiinoastre, dacă nu vrem să pierdem caracterul creştinismului. Şi în scurt fără dragoste nusuntem nici oameni nici creştini. Fericitul Pavel o afirmă chiar despre el

- însuşi când spune: "Dacă n-am dragoste sunt un nimic" (I Corinteni XIII,2). Fireomenească crudă! Te împotriveşti ţie însăţi, dacă te împotriveşti unei astfel de legi! Legedumnezeiască, iubitoare de oameni! N-ai fi dumnezeiască dacă n-ai fi legea dragostei!



Prin urmare dacă iubirea este identică firii oamenilor, va fi greu oamenilor să fie oameni?Dacă iertarea este o caracteristică a creştinismului, va fi o ruşine pentru creştini să senumească creştini? Ce orbire vrednică de plâns, să socotească oamenii un lucru atât de marecinstea aceea închipuită, care constă din părerea mincinoasă a lumii, şi să considere onimica, această cinste care constă în a fi cineva om bun în starea lui naturală şi bun creştin în

ordinea credinţei. - La urma urmelor să vedem; eu vreau să spun că este o grea întreprindere porunca dată

de Mântuitorul. Dar el, pentru această mare faptă ne făgăduieşte şi cel mai mare premiu,înfierea ca fii ai lui Dumnezeu: "iubiţi pe duşmanii voştri si veţi fiii celui prea înalt". "A poruncit mari lucruri, o mărturiseşte şi fericitul Augustin, dar făgăduieşte şi mari lucruri".Credeţi că este mare lucru a iubi pe cei care ne urăsc? Da, "a poruncit mari lucruri". Dar nusunteţi de aceeaşi părere că este mare premiu de a fi fii ai lui Dumnezeu? Neîndoielnic "ne-afăgăduit mari lucruri". Prin urmare, dacă nu vrem să o facem de dragul lui Hristos, să ofacem de dragul nostru! Dacă nu ne mişcă pornirea înnăscută a firii şi obligativitatea legiisă ne mişte nădejdea răsplăţii. Să nu fie dragoste, să fie urmărirea propriului folos şi să

îndeplinim cu dragoste porunca ca să dobândim fără îndoială ceea ce mi s-a făgăduit. - Partea a Il-a - Când împreună cu Zeus era adorat de popoarele orbite şi un Marte, zei paricizi şi sancvini,

Roma, stăpâna lumii, mărturiseşte Tit Liviu, a spus sub formă de proverb: "Dragostea estenemuritoare, ura muritoare". Iar Atena, învăţătorul omenirii a hotărât ca merit al celormai înalte filozofii "nobilul dispreţ ai insultelor", în Roma s-a arătat un August cel maimare dintre toţi monarhii asupra vieţii căruia s-a complotat; el a răsplătit trădarea unuisupus al său cu slujbe înalte; iar în Atena un Fochion cel mai înţelept dintre toţiaristocraţii, condamnat pe nedrept la moarte; el a poruncit şi a îndemnat pe fiul lui să nu serăzbune pe patria lui

- nerecunoscătoare din pricina nedreptăţii făcute: "îţi poruncesc Fiule, şi te jur în acelaşi timp,să nu te răzbuni pe atenieni" (Plutarh în viaţa lui Fochion). Şi nu este cea mai nobilărăzbunare, pe care poate să o facă cineva contra duşmanului, de al dispreţui sau a-1 ruşina.Aşa s-a întâmplat atunci.

- Astăzi, când este adorat un Dumnezeu, care s-a făcut om din pricina dragostei, care a muritdin pricina dragostei, şi n-a dat altă lege decât legea dragostei, astăzi printre cei care se închinăacestui Dumnezeu, iubirea este sau necunoscută sau străină sau dispreţuită, sau. ignobilă.Unde sunteţi primele timpuri ale creştinismului, zile strălucite ale harului veac alsfinţeniei, când creştinii aveau mii de prigonitori, şi n-aveau în inimile lor nici un duşman?Când aproape nu era pretenţia iertării, pentru că era slava suferinţei? Când era unul şi acelaşi

lucru de a fi cineva creştin şi a fi generos? Ascultaţi cum vorbeşte Nazianzineanul nostrucu limba acestor zile! "Ce este blamat la alţii, la noi creştinii este admirat, iar celuinecredincios i se iartă totul cu grabă; astfel că suntem mari la suflet faţă de rău" (Cuvântulîntâi Apologetic). Ah, creştinii de azi sunt ca să spun aşa, antipodul vechilor creştini.

- Nu tăgăduiesc, că şi în zilele noastre se întâmplă câte o minune. O astfel de faptă estenegreşit aceea a unuia din ducii din timpul războaielor civile din Franţa ucis de un servitor allui, care era calvin. Ucigaşul a fost prins; ducele, pe moarte, a poruncit să fie adus în faţalui şi a putut să spună numai aceste cuvinte: "Frate, dă-mi mâna care m-a rănit şi cuprinde-o pe



a mea ca semn al dragostei. Te iert! îţi dau şi viaţa şi libertatea. Nu -ţi cer altă satisfacţiedecât aceea de a afla cauza pentru care m-ai ucis, căci ştiu că totdeauna ţi-am făcut numai bine". Acela, ruşinat a răspuns: "Nimic altceva decât din râvnă pentru religia mea, căruiagândeam că-i fac un însemnat serviciu, dacă ţi-aş ridica viaţa ta, care erai un mare apărătoral catolicismului". "Acum du-te i-a spus din nou ducele cu sufletul pe buze, du-îe şi înţelege

cât este de nelegiuită confesiunea calvină, adică a ta, care te învaţă să ucizi pe acela care ţi-afăcut atâtea binefaceri; şi cât e de sfântă confesiunea mea, care-mi porunceşte să dau viaţăcelui care mi-a dat moarte".

- Prin astfel de caracteristici, domnii mei, se deosebeşte o religie adevărată de una falsă.Atât de deosebite sunt simţămintele milostivirii creştine; Acesta este Duhul lui lisusHristos. La această pildă a unui

- principe catolic, adaug şi părerea unui scriitor păgân al lui Pliniu cel tânăr care spune:"Socot bărbat foarte bun şi foarte curat, pe cel care iartă pe alţii în aşa fel încât săsocotească că el este cel care păcătuieşte în fiecare zi; care se depărtează atât de mult de păcat, încât să ierte pe orice om, numai pe el însuşi să nu se ierte niciodată (Epistola

XXII cartea III). Revolta noastră să fie împotriva scăderilor noastre şi va fi totdeaunadreaptă. Faţă de duşmani să întrebuinţăm dragostea şi pacea. Firea ne-o cere iar legea ne-o porunceşte. Gine vrea să fie om, s-o facă potrivit firii; cine vrea să fie creştin s-o facă potrivitlegii.

- Sfârşit si lui Dumnezeu laudă.

- Predica zilei- - Despre Judecata Viitoare - Este oare neamul acestei vieti inselatoare si vremelnice neam desfranat ale carei fapte

sunt stricate si intunecate? Da! Neam pacatos, mama de fii pacatosi si cum a spus mai

demult profetul:,, neam indaratnic,care produci amaraciune;neam,care nu si-a indreptatinima lui si nu si-a incredintat lui Dumnezeu duhul lui "(psalmi LXXVII'10-11).Omoravuri! O timpuri! Minciuna acopera adevarul;nedreptatea salniceste dreptatea;viciucalca in picioare virtutea ;legea se supune patimii;Evanghelia slujeste lumii,oamenii nu setem de Dumnezeu,crestinii se rusineaza de Hristos;pacatul impartaseste,credinta amurit,toate sunr intoarse pe dos."Toti s-au abatut,impreuna netrebnici s-au facut"(PsalmiiL ||,4). Dar pentru ce oamenii isi petrec cu atata lipsa de teama si cu atata pierdere viatalor in lumea asta? Cum se face asta? Nu este oare in ceruri un Dumnezeu atoatevazator sidrept,care si cum priveste cu de-amanuntu ?Da,crestinilor,care ma ascultati,este unDumnezeu judecator ,este o judecata viitoare! Si va veni o vreme, cand neamul acestadesfranat si pacatos va fi judecat si va primi rasplata celor savarsite. O spune Fiul lui

Dumnezeu in Evanghelia de azi, cu infricosata tarie.,,De cel care se va rusina de Mine side cuvintele Mele in neamul aceste desfranat si pacatos,de acela se va rusina si FiulOmului care va vei intru slava Tatalui Sau cu sfintii ingeri''(Marcu (VIII,38).O spune sima trimite sa v-o talmacesc mai pe larg in cuvantarea de azi . Dar ce inraurire va aveacuvantarea mea in inima voastra? Socot ca atunci cand oameni au vazut pentru intaia datafulgerile si au auzit tunetele sau spaimantat atat de mult incat aproape sa moara despaima.Socotesc ca vor fi fugit in locurile cele mai intunecoase si mai adanci sa seascunda ca sa nu vada,ca sa nu auda un lucru atat de infricosetor.Acum insa de si vad



vor invia toti,cand vor ridica ochii in sus si nu vor vedea fata cerului ,cand se va uita jossi nu vor cunoaste fata pamantului, cand, in putine cuvinte, nu vor mai vedea nimic, niciin cer nici pe pamant, " atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori, cu multa slava"(Matei XXIV,30). Este de ajuns cat am spus. Eu n-am nici putere, nici timp ca sa descriuce se va intampla in acea zi infricosata, de care toti sfintii tremura cand isi aduc aminte.

Le las , le trec sub tacere, si-mi marginesc cuvantarea mea numai la doua lucruri. Saincep cu primul! Ca sa intelegeti ce are sa spuna Dumnezeu judecatorul, sa mergem panain varful Tavorului. Aici vezi Schimbarea la Fata a lui Iisus, Dumnezeu- Omul. Fata Luistraluceste ca soarele, hainele Lui se fac albe ca lumina( Matei XVII, 2; Marcu IX,2;Luca IX,29). Cu toate acestea, stralucirea de pe Tavor nu era toata lumina slaveidumnezeiesti, ci o raza cu totul mica a acelei lumini. ,, Pe Tavor sa mergem pe MunteleSinai. Dumnezeu se pogoara pe acest munte, si indata muntele, spune dumnezeiascaScriptura, a ajuns un loc infricosat. Erau acolo flacari de foc ca ale unui cuptor ce arde;era acolo fum, care se ridica pana la cer; erau acolo nori; erau acolo fulgere; erau acolotunete, cu glas de trambita, care faceau sa se cutremure vaile si muntii in asa fel incatintreg poporul lui Israiel, care vedea si auzea aceasta de departe, s-a spaimantat( Iesire

XIX, 18-19). Niciodata in viata aceasta pamanteasca, Dumnezeu nu se arata cu toataslava Lui. De aceia indrasnesc oamenii sa-L insulte cu mii de feluri de pacate peDumnezeu, pe care nu-L vad cu toata slava Sa, atunci numai, pentru prima data il vorvedea si-L vor cunoaste. Cunoscand atunci chipul pe care L-au insultat, vor cunoaste cerau mare I-au facut. In adevar un gand rau este o adoua cununa de spini pe capulneprihanit al Stapanului. O vorba urata este un scuipat aruncat pe Dumnezeiescul Luiobraz. O pofta trupeasca este alta rana in Sfanta Lui coasta. Ori ce pacat de moarte il pironeste, spune fericitul Pavel, inca o data pe cruce( Evrei VI,6). Si acum, pacatosii nicinu vad, nici nu cunosc ceia ce fac.Sa ne coboram in Egipt si sa intram in palatul lui Iosif. Vezi-i acolo pe fratii lui, penerecunoscatorii lui frati, care au pus la cale moartea lui ( Facere XXXVII,18-20), care l-au vandut( Facere XXXVII,26-28), ca niste invidiosi ce erau, spre a-l indrepta in fata lor.. Mai intai nu l-au cunoscut, dar cand acela le-a zis:,, Eu sunt Iosif" ( Facere XLV,3), s-auinfricosat, s-au tulburat, au ramas fara de glas, de rusine si de spaima. ,, Nu puteau saraspunda" ( Facere XLV,3). Iosif insa nu-i mustra, nu-i infricosaza, nu-i alunga,dimpotriva ii primeste, ii imbratiseaza, ii pofteste sa se bucure impreuna cu el dedregatoria sa si de bunatatile Egiptului( Facere XLV, 15-24). Cu toate acestea,, nu puteausa raspunda". Atat este de mare frica si rusinea sa vedem fata unui om caruia i-am gresit.Dar sa vedem fata singurului Dumnezeu, sa auzim pe singurului Dumnezeu spunandu-ne:,, Eu sunt Dumnezeul pe care L-ai insultat cu vorbele tale rusinoase, pe care L-ai vandut prin dobanzile tale pe care L-ai ranit cu desfranarile tale, pe care L-ai rastignit cu pacateletale! Eu sunt Acela al carui nume L-ai hulit, a carui lege ai dispretuit-o, al carui sange L-ai calcat in picioare. Eu sunt Acel pe care de atatea ori M-ai rastignit pe Cruce, de cate orisau te-ai impartasit sau Mi-ai slujit cu nevrednicie! Eu sunt Acela! Acum sa vezi si sacunosti pe Dumnezeul pe care mai inainte nici nu-L vedeai, nici nu-L cunosteai!"Sa-L vezi acum cu propria Lui fata, sa vezi pacatul tau ca pe o rana facuta celui chipdumnezeiesc. Spune-mi cu ce ochi vei putea sa vezi, cu ce inima vei putea sa infrunti privelistea? Ti-o spune dumnezeiescul Hrisostom? Cum te vei uita la El? Cum veirabda?,, ( Sf Ioan Hrisostom Omilia LXXVII, la Matei).Cu toate acestea ceia ce au spus este putin lucru. Daca Dumnezeu Judecatorul este atat de



infricosator cand se arata cu intreaga Sa slava, cu cat mai infricosator va fi cand se vaarata cu intreaga Lui manie? Cu adevarat acest lucru nu poate nici mintea sa-l inteleaga sinici limba sa-l talcuiasca. ,, Cine cunoaste taria maniei Tale, si de frica Ta mania Ta s-onumere? ( Psalmi LXXXIX,13) spune David catre Dumnezeu. Oamenii au vazut putereamaniei Dumnezeiesti de la potopul care a inecat toata lumea( Facere VI, 5- VII,24) de la

focul care a curs din cer si a ars cele cinci cetati( Facere XIX,24-29; Intelepciunea luiSolomon X,6) si de la plagile care au lovit pe Faraon cel cu inima impietrita( Facere VII,1-X,15). Dumnezeiescul Hrisostom se teme mai mult de mania lui Dumnezeu decat deiad mai mult chiar de nenumarate gheene, nici una din ele nu va fi la fel de infricosatoareca de a vedea fata linistita a lui Dumnezeu intorcandu-se de la noi si ca de a vedea blandul Sau ochi ca nu poate sa ne priveasca"( Sf. Ioan Hrisostom Omilia XXIV, laMatei) Pentru ce? Pentru ca este numai manie. Pe aceasta o asemuieste David cu un pahar pe care il tine Dumnezeu, plin cu vin neamestecat, ca sa adape pe toti pacatosii. ,, Pahareste in mana Domnului cu vin neamestecat. Vor bea din el toti pacatosii pamantului" (Psalmi LXXIV,7-8). Vin neamestecat' numai vin fara de apa, adica numai manie, faraindelunga rabdare; numai dreptate, fara mila. Acolo n-au loc rugaciuni si mijlociri ca sa

imblanzeasca mania dumnezeiasca, nici lacrimi de pocainta ca sa induplece spre miladreptatea dumnezeiasca. ,, Nor si ceata imprejurul Lui". Atunci Dumnezeu nu cauta lafata nimanui, ca sa I se faca mila de el. ,, Dreptate si judecata, biruinta scaunului Lui"(Psalmi XCVI,2). Atunci judeca si cerceteaza faptele. Nu mai este Dumnezeul milei si alindurarilor(II Corinteni I,3), ci Dumnezeul razbunarilor( Psalmi XCIII,1). Dumnezeurazbunarilor? Si ce razbunare vrea sa faca Dumnezeu? Am sa-ti spun!Urmeaza-ma ca sa mergem in campiile moabitilor si sa vedem un lucru infricosator cares-a intamplat acolo. Trei imparati, Ioram imparatul Samariei, Iosafat, imparatul Iudeei siimparatul Edom, s-au unit si cu oaste nenumarata au pornit cu razboi impotrivaimparatului Moabului. Au patruns fara de veste in tara lui si au semanat pretutindenimoarte, distrugere, pustiire, frica. Au astupat toate izvoarele, au taiat toti copacii, autrecut prin sabie pe locuitori, au iesit invingatori si in sfarsit au asediat inauntrul tarii peimparat. Vazand ca nu mai are nici un ajutor de la puterea omeneasca, a alergat la putereasoarelui pe care-l adora ca Dumnezeu. S-a hotarat deci imparatul, induplecat de sfatul barbatilor intelepti ai curtii sale, pentru a izbavi poporul sau, pentru a pazi imparatia sa,sa jertfeasca pe propriul lui fiu, pe fiul lui prim nascut, randuit ca mostenitor al tronuluisau imparatesc. Dupa ce s-au spus cateva cuvinte, a intins mana si a implantat sabia ingatul fiului pe care l-a jertfit pentru mantuirea tuturor.Vrasmasii din afara au vazutinfricosatoarea priveliste, s-au cait de ceia ce au facut, au ridicat cu mare graba asediul siau fugit indata. ,, Si a luat imparatul Moab pe fiul lui intai nascut, care trebuia sadomneasca dupa el si l-a adus ardere de tot pe zidul cetatii. Si s-a facut mare cainta inIsraiel si s-au ridicat de acolo si s-au intors in pamantul lor"(IV Imparati III,27). Cine l-aamarat ca sa ajunga pana acolo ca sa-si jertfeasca pe propriul sau fiu? Acei trei imparaticare au pornit impotriva lui nedrept razboi si l-au adus intr-o astfel de stare, ca eraamenintat sa-si piarda imparatia lui. Ce s-ar fi intamplat oare daca soarta razboiului s-ar fiintors in ajutorul lui, daca el ar fi iesit sa se bata cu ei, sa-i biruiasca, sa-i alunge si sa-i prinda in mainile lui? Va intreb, un tata atat de indurerat, ce le-ar fi facut? Pe cat de marei-a fost durerea cand a omorat pe fiul sau cu propria-i mana pe atat ar fi fost de maremania lui spre a razbuna moartea fiului lui! Mania i-ar fi marit puterea, ar fi cazut ca unleu flamand asupra lor, nu s-ar fi saturat bland sangele lor! Ce manie! Unul care nu s-a



indurat de propriul sau fiu, s-ar fi indurat de vrasmasii lui? Ia ganditi-va? Bine au facutcei trei imparati ca au fugit din fata lui, spre a scapa de mania lui cea dreapta, de manialui cea nemarginita. De la pilda imparatului Moab sa venim acum la subiectul nostru.Dumnezeu si Tatal cel mai inainte de veci, deasupra Muntelui Golgota a jertfit pe UniculSau Fiu intrupat, incununat cu cununa de spini, pironit pe Cruce, peste tot ranit, peste tot

plin de sange in mijlocul a doi talhari, ca un osandit ( Matei XXVII,38;Marcu XV,27), pamantul s-a cutremurat, catapeteasma templului s-a rupt, mormintele s-au deschis(Matei XXVII, 51-52, Marcu XV,38). Cine l-a silit? Pacatele tale! Nerecunoscatorule, viata Fiului Meu a fos cu mult mai de pret decat toate vietileoamenilor si ale ingerilor la un loc. Viata Lui am dat-o spre moarte! Sangele Fiului Meucel mai scump margaritar al raiului. L-am varsat tot pe pamant! Dragostea pentru FiulMeu era mai calduroasa decat toate flacarile care sunt aprinse in inimile serafimilor. Am parasit-o! N-avem altceva mai de pret, nici mai scump, nici mai iubit decat pe Fiul Meu.L-am jertfit! Nu era deajuns aceasta ca sa te faca sa cunosti ura ce-o am pentru pacat? Sitotusi vii, incarcat de pacate, inaintea ochilor Mei? M-ai indemnat prin pacatele tale sa-Mi omor pe Fiul Meu. Acum ma indeamna Fiul Meu sa te judec pentru moartea Lui. Cer

razbunare, inaintea ta, sangele Lui, ranile Lui, patimile Lui. Sunt judecator, dar sunt siTata.Ca judecator te judec cu dreptatea Mea; ca Tata te osandesc pentru moartea Fiului Meu".Pacatosule astepti mila de la un astfel de judecator si de la un astfel de Tata? Nu, nu,ticalosule! Gandeste-te ca daca n-a crutat pe Fiul Sau( Romani VIII, 32), dupa cum spunePavel, te va cruta pe tine, dusmanul Lui? Gandeste-te ca dreptatea Lui judeca pacatul tausi in acelasi timp dragostea Lui razbuna moartea Fiului Lui. Cine poate sa inteleagaasemenea manie? Cine poate s-o sufere? Eu va vorbesc de ia si tremur. Simt ca-milipseste puterea si cuvantul; nu mai pot sa vorbesc. Lasa-ti-ma ca din pricina temerii ce-oare duhul meu sa-mi trag putin sufletul! Ah suflete pacatoase! Ah judecata viitoare!( Ilie Miniat- Ptredici)

- Predica zilei- - Duminica I a Sf. Marelui Post - Din nou Biserica lui Hristos isi serbeaza triumful asupra vrajmasilor sfintei noastre

credinte. Din nou ereziile se surpa si iarasi credinta cea dreapta devine biruitoare. Cata bucurie duhovnicesca trebuie sa aiba crestinii astazi, aducandu-si aminte de parintii purtatori de Dumnezeu, care cu atata dumnezeesca ravna au intarit dreapta credinta latoate soboarele ecumenice si la celelalte, in afara de ele. Daca ar fi cu putinta sa va maiintoarceti iarasi in lume, voi, apostoli ai lui Hristos, si voi dascali ai Bisericii cu gura plina de Duhul Sfant, ca sa predicati credinciosilor credinta si sa- invatati preamarirea pemaritori, nu ca sa va mai luptati cu vrasmasii credintei, ci sa-i invatati credinta pe acestifii ai credintei. Astazi credinta lui Hristos nu se mai lupta cu reaua credinta, sau cu hulaereticilor, ci se lupta cu nestiinta si curautatea crestinilor.Credinta prea sfanta, credinta lui Hristos, care odinioara ai stralucit ca soarele printrenorii ratacirii neamurilor, ai inflorit ca un trandafir printre spinii ereziilor, ai rezistatnebiruita in vartejul prigonitorilor si razboaielor elinesti, iar astazi cat esti de intunecata,de vestejita si nebagata in seama, in viata de toate zilele a crestinilor, tu care mai vartos arfi trebuit sa te arati biruitoare, sa infloresti sa stralucesti cu sfantul tau adevar intru



sfintenia lucrarii tale! Ravvi, dumnezeescule dascal, cel ce te-ai pogorat din cer si ne-aiinvatat ceasta credinta, noi marturisim si credem impreuna cu Natanail cel fara viclesugca:,, tu esti fiul lui Dumnezeu, Tu esti imparatul lui Israiel, noi nu intelegem insa ceea cemarturisim, noi nu traim cum credem, noi avem Sfanta Ta credinta, pe care am primit-o prin dumnezeescul botez, dar privind aceast credinta suntem orbi si morti in lucrearea ei.

Noi, cei ce praznuim astazi ortodoxia, nu avem nimic din ale ortodoxiei numai cunumele!Acesta este adevaratul motiv,care ma indeamna,iubitii mei sa graiesc despre aceastacredinta a noastra de astazi.Vreau sa arat ca aceasta credinta este nedesavarsita,avandmulte lipsuri cand o privim finca nu cunoastem ceea ce credem,are lipsuri si in lucrareaei,fiindca nu traim cum credem.Cel Unul-Nascut, Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu, intelepciunea si puterea, Iisus Hristos,incepatorul si invatatorul credintei noastre, ca intotdeauna, asa si acum sa daruiasca maivartos ravna inimii mele, lumina mintii, putere de cuvant limbii, pentru ca sa ma pot faceobiect de binevestitor Evangheliei. Darul sau dumnezeesc care a facut odinioara prin guraSfintilor Apostoli pe cei necredinciosi, ortodoxi, pe pagani, sfinti, tot Acesta, astazi, prin

gura mea pacatoasa, pe crestini buni crestini, desavarsiti crstini, buni in marturisire sitrairea vietii, iar desavarsiti in vadirea si lucrarea ei.

Partea Intaia

Cine cugeta la lumea aceasta naturala, adica la sistemul universului, la er, la pamant, latoate cele ceresti si pamantesti si descopera aici atatea minuni, trebuie cu necesitate samarturiseasca ca toate acestea nu puteau fi facute de altcineva decat de singur Dumnezeu.Toate acestea din trei motive: Primul din pricina inceputului cu totul minunat al lumii:toate au fost facute din nefiinta, din nimic, dintro materie eexistenta mai dinainte. Aldoilea, din pricina multimii nemarginite a existentelor universului: stralucesc atatea stele pe cer se inmultesc atatea neamuri de zburatoare in aier, atatea neamuri de fiinte, si plante pe pamant si de pesti in mare. Al treilea din pricina dainuirii lor neschimbatoare: toate setin si se pastreaza printr-o succesiune neantrerupta si printr-o miscare neschimbata. Totasa cine cugeta in lumea harului, adica la adunarea tuturor ortodoxilor la Biserica luiHristos, la credinta crestinilor descoperind o inalta cunostinta de Dumnezeu, atatadancimea tainelor, a tat descoperirilor dumnezeesti, atat adevar si invatatura, atat asfinteniei in lege, atatea fapte mari ale apostolilor, ale Mucenicilor, atatea minuni aleSfintilor, este cu nepuntinta sa nu marturiseasca ca toate acestea nu puteu fi facute dealtcinva decat de Dumnezeu. Si acesta pentru trei motive. Intaiul, din pricina cresteriichipului in care a inceput credinta ortodoxa, al doilea din pricina cresterii a chipului incare a crescut; Si al treilea din pricina intaririi a chipului in care s-a intarit o astfel decredinta ortodoxa sa incepem cu primul motiv.Care era inainte de credinta acestei lumi naturale, adica inainte de cer si pamant? Haos,abis, nimic! Nu putea altcineva decat puterea celui Preainlt sa scoata din haos, din abis,din nimic, aceasta priveliste plina de minuni:,, Dreapta Domnului a facut minuni" ( Ps.CXVII. 16). Ce are inainte de a fi zidita lumea harului , adica inainte de Biserica luiHristos, inainte de inceperea credintei si ortodoxiei? Haosul necredintei, abiul pierzariilipsa dreptatii si a sfinteniei.Masurati acum cu mintea voastra, adancul ratacirii si pierzarii, in care se scufunda



lumea.Masurati si masura cunostintei de Dumnezeu si a sfinteniei, la care avea sa se urcelumea prin credinta in Hristos. Avea sa inceteze idolatria, inradacinata atat de adanc ininmile oamenilor, si lumea avea sa creada intr-un singur Dumnezeu. Si aceasta nu intr-unchip simplu, ci Dumnezeu in ceruri, cu o fire in trei persoane, dar toate trei intr-un singurDumnezeu; si un Dumnezeu pe pamant, cu doua firi si o singura persoan, Dumnezeu si

om, dar ca om; mort pe cruce. Aveau sa cada toate templele idolilor, ce acoperisera tot pamantul si sa fie zidita o Biserica noua, in care, ca intr-un staul, sa se adune toate oilecele pierdute. Avea sa fie predicata o invatatura diametral opusa filosofiei lumii, in staresa faca, prin virtute, ingeri pamantesti pe oamenii, care erau prin pacatul lor diavoli pamantesti. In scurte cuvinte, lumea imbatranita in pacat, avea sa se reanoiasca insfintenie, sa ajunga cu totul alta, sa-si schimbe si credinta si viata.Cu adevarat lumea s-a schimbat! Dar a carei drepte putea fi fapta unei altfel de minunateschimbari? Negresit nu a altei drepte decat a lui Dumnezeu! ,, Aceasta este schimbareadreptei Celui preainalt"( Psalmi LXXVI,10). Numai Dumnezu Cel preainalt, care narenevoie de ajutorul cuiva spre a face ce vrea, putea sa faca din nimic o opera atat deminunata. Ce faptura s-a aratat oare sa zideasca Biserica, sa predice ortodoxia, sa invete

credinta in Hristos? Nu s-a pogorat din ceruri un Inger sau un Arhanghel ca saspaimanteze pe oameni printr-o putere mai presus de fire a unor minuni extraordinare.Parca-i vad coborandu-se din foisorul din Ierusalim si pregatindu-se sa se duca unul intr-o parte si alta in alta parte a lumii.- Stati, stati putin, barbati galileieni, asteptati putin! Va rog sa-mi spuneti: Ce opera avetide gand sa faceti?- Noi, raspund ei, suntem trimisi sa mergem unul in Roma, unde este tronul imparatieilumii, altul in Atena, unde este cetatea intelepciunii pamantului, unul la indieni si altul lasciti, la popoare salbatice si barbare, pana in partile cele mai indepartate ale lumii.Suntem trimisi sa surghiunim orice alta religie si sa indemnam pe oameni sa primeasca onoua credinta, adica sa creada Dumnezeu pe un om, nascut, fara de tata, numai din mama,si aceasta fecioara; om sarac, mort pe timpul lui Pilat, pe cruce intre doi talhari, care dupace a murit, a inviat si s-a suit la ceruri si din ceruri era sa se pogoare iarasi sa judece totneamul omenesc. Mergem sa convingem pe oameni, ca pentru dragostea si credintaacestui rastignit, sa fie gata sa se lepede de lume, de patrie,de parinti, de copii, de proprialor viata. Dorim ca aceia sa arunce sceptrele si sa ia crucea, iar acestia sa-si supunamintea si vointa lor credintei in cel rastignit. Mergem sa aducem lumea la alta crdinta sila alta viata; sa facem crestina lumea idolatra,sfanta lumea pagana.- Bine! esiti negresit sa faceti o fapta mare si grea! Dar unde va sunt ostile?- Suntem numai 12!- Unde va sun armele?- Acela care ne-a trimis, ne-a poruncit sa nu luoma nici un toiag cu noi( Matei X,10;Marcu Vi,3; Luca IX,3).- Aveti poate in mite sa trageti la credinta voastra cu multimea banilor?- Nu! Suntem atat de saraci incat am lasat toate chiar si putinul care il aveam.- Poate ca aveti puterea cuvantului! Sunteti poate niste oratori talentati in stare saconvingeti pe oameni, sa primeasca niste invataturi bune, potrivnice oricarei ratiuninaturale!- Nu suntem nici oratori. Nu stim ce este intelepciunea lumii si nu vorbim alta limbadecat cea a neamului nostru.



- Dar cu ce nadajduiti sa intoarceti o lume intreaga la credinta care o propovaduiti?- Nu ne punem increderea in nici o putere omenesca decat in puterea Invatatorului, carene-a trimis, si nadajduim sa reusim totul.,, Pentru toate in Hristos, care ne intareste"(Filpeni IV,13) .Ce aud, ascultatorilor, ce aud? Acesti oameni au reusit sa faca tot ce auspus sa faca! Spuneti-mi acum, varog, cine altul decat singurul Dumnezeu atotputernicul

putea sa faca o fapta atat de mare, sa intemeieze Biserica ortodoxa, dintr-un astfel deinceput, din nefiinta, cu astfel de unelte care nu insemnau nimc, dupa cum spune Pavel?(I Corinteni. I, 28). Da dreapta Domnului a facut putere" ( Psalmi CXVII, 16). N-a scosdin nefiinta lumea harului, nici macar de ingeri, nici macar de om, nici macar ceaatotputernica a lui Dumnezeu, care a scos si lumea vazuta din nefiinta. Prin urmare,ortodoxia este cu totul dumnezeiasca in in inceputul ei. A crede intr-un Dumnezeu, cutotul siplu si nedespartit, dar Dumnezeu in trei persane: Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul,Dumnezeu Duhul Sfant, trei dupa ipostasa, dar unul dupa fiinta si fire. Si iarasi a crede inunul Domn Iisus Hristos, Dumnezeu si om, in acelasi timp, indoit in fire, dar unul dupaipostasa.,, Care este intelept si nu intelege aceasta?" ( Osie XIV,10), A vedea acolo peSfanta masa painea si acrede ca acolo este cu adevarat Trupul lui Iisus Hristos; Trup

insufletit, trup intreg, marginit in loc, dar necircumscris, se sfarama, dar nu se desparte, semananca, dar nu se mistuie, se inmulteste in cer si pe pamant si in toate bisericileortodoxilor, dar este unul si acelasi. A vedea acolo, in sfanta colimvitra, apa obisnuitacare uda trupul si a crede ca aceia este o baie duhovniceasca, care curateste sufletul. Cutoate acestea, o invatatura atat de anevoioasa pentru minte, o lege atat de grea pentruvointa, a crescut, s-a intins in toate partile pamantului, in toate straturile sociale. Darcum? Oare prin vreo unealta a puterii omenesti? Nu! Dimpotriva toata puterea oamenilordimpreuna cu toata puterea demonilor i-a stat impotriva si a luptat contra ei. Ce-ati spuneoare daca ati vedea ca acele cateva oi biruiesc, alunga, imprastie si lupii si leii si balauriisi pe toate celelalte fiare, daca ati vedea acele oi imprastiate in turma foarte numeroasa? Negresit, ati spune cau nu-i lucru firesc, ci minune extraordinara. Cu adevarat aceasta s-aintamplat si cu Biserica lui Hristos, in care vad ca doisprezece oi pe cei doisprezeceApostoli trimisi de Hristos sa predice in lumea intreaga, ca intr-un camp de lupta. ,, Iatava trimit. le-a spus-o insusi de mai inainte, ca pe niste oi in mijlocul lupilor" ( Matei X,16). Nu sunt numai lupi, adica iudei omoratori de crestini sunt si lei, adica imparati tirani, prigonitori ai credintei, sunt si balauri, adica demonii cei rasvratiti si potrivnici luiDumnezeu. Fiare salbatice nenumarate de dusmani, vazuti si nevazuti, care au iesit cunestapanita furie si manie sa duca razboi impotriva oilor lui Hristos, impotriva noiiBiserici. Dar ce priveliste extraordinara vad? Vad ca acele cateva oi au biruit, au alungat,au imprastiat si pe lupi si pe lei si pe balauri, si pe toate celelalte fiare, si pe iudei si petirani, si pe demoni si pe toti dusmanii. Cei doisprezece au ajuns nenumarati, au crescut,s-au inmultit, au umplut tot pamantul.,, In tot pamantul a iesit vestirea lor si la marginilelumii cuvintele lor" ( Psalmi XVIII,4). Vad ca in Atena a cazut altarul afierosit,, Necunoscutului Dumnezeu" ( Faptele Apostolilor XVII,23), si este adorat cel rastignit.Evanghelia se predica pretutindenea, iar credinta biruieste pretutindenea.,, Credintanoastra este biruinta care biruieste lumea" (I Ioan V,4).- Dar carui fapt se datoreste o asemenea schimbare?- Negresit, " dreapta Domnului a facut putere" ( Psalmi CXVII,16).Da, dreapta Domnului a fost aceea care a crescut ortodoxia," nu prin cuvinte deinduplecare ale intelepciunii omenesti ci in aratarea duhului si a puterii"( I Cor. II, 4).



Dreapta Domnului, care a facut, ca o singura limba a Apostoilor sa se auda de feluriteneamuri, care au facut ca prin mainile Apostolilor sa cada templele idolilor, sa creadaidolatria. " Prin mainile Apostolilor se faceau multe semne si minuni in popor"( FapteleApostolilor II,43). Semne: bolnavii se vindecau, leprosii se curateau, mortii inviau,duhurile necurate erau alungate ( Matei X,8). Minuni: leii sarutau picioarele sfintilor

barbati, mucenicii ramaneau neatinsi de foc in mijlocul flacarii, fecioarele se luptau cufiarele si le imblanzeau, munti neclintiti mergeau, marea infuriata se imblanzea larugaciunea unui crestin! " Multe semne si minuni in popor" ( Faptele Apostolilor II, 43).Veniti , acum ateilor, veniti necredinciosilor, veniti oameni fara de evlavie, veniti totidusmanii, credintei mele ortodoxe! Cat de multe raze are soarele, tot atat de mult sunt sidovezile care intaresc ca aceasta credinta ce-o tin este credinta cea adevarata! Eu insa vavoi pune in fata numai un argument. Biserica lui Hristos este casa intemeiata pe piatra,tare si neclintita, zidita de inteleptul, prea inteleptul si dumnezeescul Mester. Diavolul aintrebuintat trei mijloace ca s-o strice: ploaia ca s-o inunde, raurile ca s-o surpe la temeliesi vanturile ca s-o doboare la pamant. Aceste mijloace au fost cei trei infricosatoridusmani, pe care diavolul i-a ridicat sa duca razboi impotriva ei: iudeii, tiranii si ereticii.

Mai intai s-a pogorat ploaia, adica invidia iudeilor, cei care au rstignit pe Ziditorul acesteicase. Ganditi-va cat de mult urau ei pe ucenicii, impreuna lucratorii Domnului! Numelelui Hristos, propovaduit fatis, le ranea inima. Maretia Bisericii, crescuta in fiecare zi peruinele sinagogii, le invenina sufletul. Dupa cum se stie potopul de odinioara, a tinut patruzeci de zile si a inundat tot pamantul; patruzeci de ani a tinut potopul invidieiiudaice ca sa inunde Biserica. La ce rezultat a ajuns insa? Dupa cum atunci corabia nu s-ascufundat, ci cu cat crestea ploaia cu atat se inalta si corabia, purtata nevatamata deasupraapei, tot asa si Biserica nu s-a vatamat deloc deloc de invidia iudeilor, dimpotriva cu catcrestea aceasta invidie, cu atat crestea si credinta crestinilor. In cele din urma iudeii aufost nimiciti de armatele romanilor si ploaia a incetat. Dar au venit rauri, imparatesti simari; rauri, pline nu de apa, ci de sangele crestinilor injunghiati.Acestia sunt tiranii vechisi noii Rome,omoratorii crestinilor, prigonitorii credintei care s-au pornir cu prigoanafoarte puternica sa sfaramedin temelie Biserica.Stiti cati persecutori au fost?Dupa cum atunci corabia nu s-a scufundat, ci cu cat crestea ploaia se inalta si corabia, purtata nevatamata deasupra apei, tot asa si Biserica nu s-a vatamat deloc de invidiaiudeilor, dimpotriva, cu cat crestea invidia iudeilor cu atat crestea si credinta crestinilor.In cele din urma iudeii au fost nimiciti de armatele romanilor si ploaia a incetat. Insa auvenit raurile, pline nu de apa, ci de sangele crestinilor injunghiati. Acestia sunt tiraniivechi, si noii Romei, omoratorii crestinilor, prigonitorii credintei, care s-au pornit cu prigoana foarte puternica sa sfarame din temelie Biserica. Stiti cati persecutori au fost?Optusprezece la numar, iar cei mai de seama sunt: Neron, Domitian, Traian, Antonin,Marcu Aureliu, Severin, Severian, Maximim, Deciu( Severian, Maximim, Deciu lipsa inM, adaugat dupa V), Liciniu, Aurelian, Diocletian( Diocletian lipsa in M, adaugat dupaV), Maximian, Constas, Valens, Leon Isaurul, Constantin Coporonim, si Teofiliconomahul. Stiti cat a tinut prigoana? Mai mult de opt sute de ani( in M: de 500 de ani).Stiti cati au suferit mucenicia sub atatia tirani si in atatia ani? Numarati stelele cerului saunisipul marii! Daca Dumnezeu ar fi pastrat la o parte sangele atator crestini, martirizati pentru credinta lui Hristos, negresit ca ar fi facut o alta Mare Rosie din sangele Sfintilor.Bine , au venit raurile, dar la ce rezultat au ajuns? S-au dus, au disparut tiranii, au cazutimparatii si imparatiile. ,,Pierit-a amintirea lor cu sunet" ( Psalmi IX,6). Crestinii, desi au



fost omorati, s-au inmultit; desi au fost persecutati, au sporit, desi s-a dus razboiimpotriva lor, s-au intarit, desi au fost ispititi, au stralucit mai mult in virtute.Mai pe urma au suflat vanturile, adica ereticii. S-au ridicat din toate partile lumii. Cuadevarat vanturi, puternici in ideile lor potrivnici ortodoxiei, potrivnici chiar lorusi inerezia si in tulburarea facuta Bisericii lui Hristos. Intr-un sfarsit au incetat si vaturile. Au

fost nimiciti si ereticii si ereziile. A incetat furtuna, a urmat pacea. Iata straluceste curatasi nepatata ortodoxia in Biserica lui Hristos. S-a pogorat ploaia, au venit raurile, au suflatvanturile, dar casa lui Hristos, Biserica, n-a cazut, ci sta tare si neclintita, " A fostintemeiata pe piatra", pe piatra cea tare din capul uinghiului, pe Hristos, FiulDumnezeului celui viu si ,, portile iadului nu o vor birui" (Matei XVI,18) Nu este oareceasta o intarire dumnezeiasca? Iar aceea care a intarit-o nu este oare dreapta Celui preainalt? Da, " Dreapta Domnului a facut putere" ( Psalmi CXVII,16).Crestine ortodox, ai datoria sa multumesti de mii de ori lui Dumnezeu pentru ca te-a facutsa te nasti intr-o astfel de credinta. Un vechi filosof multumea lui Dumnezeu pentru treilucruri: Intai, ca s-a nascut barbat si nu femeie; al doilea, ca era elin si nu barbar; altreilea, ca era filosof si nu om prost. Si tu ai datoria sa-i multumesti lui Dumnezeu, dar

pentru alte trei lucruri: Intai, ca te-a nascut crestin si nu pagan; al doilea, ca esti crestinortodox si nu esti eretic; al treilea, dar pentru al treilea, ai rabdare si ti-o voi spune in partea a doua a predicii.

Partea a doua

Credinta este un indreptar al vietii. Asa trebuie sa traim, dupa cum credem. Pentru cadaca viata nu se potriveste cu credinta, credinta este moarta si nu foloseste la nimic. "Care este folosul, fratii mei, spune dumnezeescul Iacob, daca cineva spune ca are credintadar nu are fapte?" ( Iacob II, 14 ). Iar Hrisostom, talmacind acel cuvant al lui Hristos: " Nu tot ce-l ce-Mi zice Mie: Doamne, Doamne, va intra in imparatia lui Dumnezeu, ci acelcare face voia Tatalui Meu( Matei VII, 21), aici vrea sa se arate caci, credinta nu are nicio putere fara fapte. Deci credinta fara fapte este un cadravru de credinta, si nu lucreazanimic. S a n-aiba nadejde de mantuire, omul care are credinta de crestin, dar n-are viatade crestin! Pentru mantuire este nevoie si de credinta adevarata si de viata vartoasa. Cuaceste doua, omul poate fi mantuit, cu aceste doua aripi poate sa zboare in rai.Credinta crestinlor, in inceput, in crestere, in intarire este cu totul dumnezeiasca, ininvatatura este in totul adevarat, in lege este in totul sfinteni. Cum este viata crestinilorastazi? Nu ne ajung cuvinte ca sa oputem descrie! E nevoie de lacrimi, s-o plangem. Stimcu totii ce inseamna chipul acela vazut in vis de imparatul Nabucodonosor. Acel chipgasit la : ( Daniil II,32-45), se potriveste si cu subiectul nostru. Dumnezeeasca Scripturabne spune ca avea capul de aur curat, mainile si pieptul de argint, pantecele si coapsele dearama, picioarele parte de fier, parte de lut: ,, Ai vazut, imparate, si iata un chip, alcaruicap este de aur; mainile si pieptul si bratele de argint; pantecele si coapsele de arama, picioarele parte de fier, parte de lut" ( Daniil II, 31-33). Credeti-ma aceasta este adevaratainfatisare a traiului si vietii crestinilor.Chipul acela avea capul de aur curat. Viata crestinilor, in primele timpuri ale



crestinismului, avea inceputul din aur curat, in viata virtuasa si in pilda; aur curat, ininvatatura si in moravuri, aur curat la trup si la suflet. Numai aur stralucea din toatefaptele lor, erau ca o lumina adevarata, dupa cum le-a poruncit Hristos:,, Voi suntetilumina lumii" ( Matei V, 14). Laicii la fel erau, aur curat in viata, barbatii, aur curat la bunatate; femeile aur curat in cumintenie; batranii, aur curat in intelepciune; tinerii, in

feciorie; copii, in nevinovatie.Urmand, apoi pieptul de argint. Pretul de argint fiind mai mic. Este de pret si argintul, darnu ca aurul cel curat. Cu timpul s-a ridicat acea caldura arzatoare a credintei, virtutea s-amicsorat, viata crestinilor era buna, dar nu ca a celor dintai.Mai tarziu a venit si pantecele cel de arama. Spre mai rau. A venit o vietuire mult mai joasa, si decat cea dintai si de ce-a de-a doua, niste moravuri invartosate si grele. Dardupa cum arama nu pretuieste cat aurul sau argintul, totusi pretuieste ceva, tot astfel sicrestinii, desi nu mai erau ca cei dintai, sau ca cei de mai tarziu, totusi nu erau cu totulnetrebnici. Daca nu erau desavarsiti nu erau de lepadat; printre multe vicii se gasea si cateo virtute. Pantecele de arama!Dar in sfarsit in aceste nefericite timpuri de azi, noi am ajuns in partile cele mai de jos ale

chipului, la picioare, la acelea ce sunt parte de fier, parte de lut. Cu alte cuvinte am ajunsintr-o stare ticaloasa, din care nu putem sa mai cadem nici mai jos, nici in mai rau.Suntem parte de fier, parte de lut. Fier, fara stralucirea virtutii, ruginiti de invatatura,invartosati de pacat. Lut, sunt moravurile noastre, faptele noastre pangarite, necinstite, denimic. Rautatea noastra a ajuns la culme. Credinta ni-i crestina, viata pagana. Sa v-o facs-o vedeti in fata ochilor.Era la amiaza, cand, Diogen a aprins odata fanarul lui si mergea prin piata Atenei, ca sicum ar cauta sa gaseasca ceva. Cei care-l vedeau, radeau si-l intrebau:-Diogene, ce cauti?- Caut om, le raspundea el.- Dar cum? Nu vezi atatia oameni? Nu intalnesti atatia oameni? Piata e plina de oameni,si printre atatia oameni, tu cauti om?- Da, spune el, om caut, om caut!Dar ce fel de om cauta Diogen?Sunt dua feluri de oameni. Oameni care au numai forma si infatisarea de om; acestia suntoameni numai pe dinafara si in aparenta; sunt asemenea cadavrelor, statuielor si idoliloroamenilor, dar pe dinauntru nu sunt de nici un folos; sunt mai bine spus, ca nistevietuitoare nerationale, fie in privinta patimilor, fie in privinta stricaciunii. Diogen vedemulti oameni dinacestia, dar nu cauta pe unul din ei. Sunt oameni si care, pe langa formasi infatisarea de om, au si intelepciunea si virtutea omeneasca; sunt si pe dinafara si pedinauntru, rationali, intelepti si virtuosi, oameni adevarati. Diogene cauta pe unul dinacestia in orasul cu tatia oameni al Atenei si nu-l gaseste. Caut om, caut om!E cu parere de rau sa fac o comparatie, dar trebuie spus adevarul. Intr-un timp, in careortodoxia straluceste ca in amiaza mare, aprind si eu faclia predicii evanghelice, vin intr-o Biserica plina de crestini, si caut un crestin. Dar cum?Acestia pe care-i vad aici si inalta parte, in orase, in cetati, in provincii, in imparatii, in cea mai mare parte a lumii, nusunt crestini?Sunt doua feluri de crestini. Sunt aceia care au numai numele de crestin: Crestini pedinafara si in aparenta, care au, dupa cum spune Pavel, infatisarea de adevar, darinlauntrul lor nu au fapte de crestini. Au credinta crestina, dar n-au viata crestina; mai



bine spus au viata potivnica credintei. ,, Au infatisarea evlaviei, dar tagaduiesc puterea ei"( I Tim. III, 6). Nu caut pe unul din acestia! Sunt apoi crestini care pe langa nume, au sifaptele; impreuna cu credinta au si viata; sunt si pe dinauntru si pe dinafara in totulortodoxi, adevarati crestini. Caut pe unul din acestia intr-un stat cu nenumarati crestini sinu-l gasesc. Caut crestin, caut crestin! Merg din loc in loc si-l caut. Il caut in orase printre

boieri, dar aici nu vad decat o mandrie semeata; si nu-l gasesc. Intru in case il caut printrefemei si aici ce vad? Vad femei nemaritate, despartite de barbatii lor, vad si femeicinstite, care nu se gandesc la altceva decat la podoabe si la fleacuri femeiesti. Nu gasesco crestina! Voiam sa ma urc si in palatele celor mari si a puternicilor zilei, sa vad dacaeste acolo vreun crestin; dar nu indraznesc; ma tem. Acolo este linguseala, care pazesteca nu cumva sa intre adevarul. Pentru aceia ma intaorc in Biserica, pana in Sfantul Altar. Nadajduiesc sa gasesc aici crestinul cautat printre atatia, arhierei, preoti, atatia monahi printre atatia clerici, " neam sfant, preotie imparateasca" ( I petru II, 9) urmasiiApostolilor, icoanele insufletite a lui Hristos. Cred sa gasesc crestinul, dar mai cu seamasa gasesc un sfant, un sihastru, un facator de minuni, un predicato, un Ioan Hrisostom,sau un mare luminator al Bisericii. Insa nu gasesc nici sfant, nici sihastru, nici facator de

minuni, nici predicator. Nu gasesc crestinul cautat! Dar parinti swfinti, iubiti frati, aceastahaina ingereasca ce purtam, aceste vesminte lungi ce ne acopera, ce sunt? Sunt oare hainehariseice, fatarnice ca sa inselam pe oameni? Acest har dumnezeiesc al preotiei, pe care ilavem ce este? O tabara negutatoreasca spre a castiga vbani? Dar acestea prea curateTaine pe care le administram ce sunt? Sau nu stim ce sunt, sau nu credem in ele! Cat demult ne rusinam de credinta noastra! Cat este de mare osanda crestinilor! Nu va spuneameu ca am ajuns in cea mai de jos stare de rautate? Nu va spuneam ca am ajuns la picioarele chipului, facut parte de fier, parte dee lut? Nu va spuneam eu ca desi caut printre atatia crestini, totusi nu gasesc crestinul adevarat? ,, Toti s-au abatut, impreunanetrebnici s-au facut, nu este cel ce face bunatate, nu este pana la unul" ( Psalmi XIII,3)Toti clericii si laicii, bogati si saraci, barbati si femei, copii, tineri si batrani, s-au abatut,de la credinta, au ajuns niste netrebnici in viata. Nu este unul macar, care sa traiasca precum crede. Auziti acestea, crestinilor, si nu plangeti? Daca nu plangeti din pricinazdrobirii inimii, plangeti cel putin de rusine! Intrucat ma priveste, eu simt acestea sidurerea inimii nu-mi lasa limba sa vorbeasca mai m ult. Tac si sfarsesc predica mea cuaceste cuvinte: Nu trage nadejde de mantuire, crestine, daca viata ta nu-i frunoasa sisfanta, dupa cum iti este adevarata si sfanta credinta ta! Trebuie sa traiesti dupa cumcrezi. Daca faci asa, atuci multumeste lui Dumnezeu pentru trei lucruri: intai ca esticrestin si nu pagan; al doilea, ca esti cretin ortodox, atat prin credinta cat si prin viata sinu numai prin credinta. Atunci, ai nadejde ca ai sa te mantuiesti, ca ai sa te bucuri deimparatia cerurilor.

( Predici - Ilie Miniat)

- Predica zilei- - Duminica a doua a Postului - Omul din Evangheliea de azi este si paralitic si pacatos. Nerusinatul are o indoita boala:

paralizarea in trup, pacate in suflet. Pe de o parte este foarte aproape de moarte, iar pe dealta de iad. Ii este primejduita nespus de mult si viata si mantuirea. S-a auzit ca Domnul



nostru Iisus Hristos, invata intr-o casa din orasul Capernaum cuvantul adevarului pe omultime nenumarata de oameni. Acest nevrednic purtat de patru oameni, a fost dus acolosi a luat indata de la doctorul ceresc indoita vindecare a indoitei lui boli. Pentru boala luisufleteasca a luat iertarea pcatelor: ,, Fiule, iarta-ti-se pacatele tale" ( Mcu II,5), pentru boala trupeasca a primit vindecarea paraliziei:,, Scoala-te, ia-ti patul si mergi la casa ta" (

Marcu II,11). Va pun inainte, ascultatorii mei, doua lucruri spre cugetare cu privire laistorisirea evanghelica de azi: suferinta bolnavului si puterea Doctorului.Ce infricosare jalnica are un om paralizat! Mai bine spus nu este om, ci imaginea vie aunui mort, un mort neinmormantat, un cadavru viu; traieste pe dinafara, pentru ca poatesa sufle, dar pe dinauntru a murit, pentru ca nu se mai misca; adunatura nefericita demoarte si viata;, nu mai nadajduieste nici in doctor, nici in vindecare, nu desteaptatamaduirea bolii lui de nevindecat decat de la o moarte desavarsita. Nu este aceasta oarecea mai grea din toate bolile? Si cu toate aceste-a printr-un cuvant, pe care i-l spuneMantuitorul nostru:,, Scoala-te i-ati patul si mergi la casa ta", paraliticul se strange, celcare zacea se scoala, cel nemiscat merge, cel pe jumatate mort se face sanatos, spre mareaunire, a celor din jurul lui, care-l vad. " S-a sculat indata si luindu-si patul a iesit in vazul

tuturor, inca toti se mirau si slaveau pe Dumnezeu" ( Marcu II,12). Ganditi-va pe de o parte, la un suflet nenorocit, cuprins de paralizia unui pacat invechit si continuu, nemiscatspre savarsirea vietii, nesimtitor la har, amenintat sa moara de o moarte vesnica. Ganditi-va, pe de alta la puterea ce-o au in gura unui duhovnic aceste cuvinte dumnezeesti aleMantuitorului: Fiule, iata-ti-se pacatele tale!", prin ele sufletul se scoala, se sfinteste, semantuie in viata vesnica. Un pacatos este primejduit in fiecare ceas sa fie osandit: estecea mai grea boala a sufletului omenesc.

Partea I

Nu stiu daca va pot face sa intelegeti ce este pacatul. Nu este lucru care sa se faca maiusor, si sa se inteleaga mai greu decat pacatul. Aceasta este pricina, ca pacatuim usor sine pocaim anevoie. Din cele spuse despre pacat de sfitii dascali ai Bisericii si de teologiscolastici, nu culegem altceva decat ca pacatul este un rau nemarginit, ca este o insulaadusa lui Dumnezeu. Dar aceste cuvinte, ori nu se inteleg, ori nu influienteaza cu nimicsufletul omului. Ce va pot spune, sa va fac sa intelegeti acest rau nemarginit?Sa incep de aici. Sa presupuneti ca apa acestei nemarginite mari ar fi tot asa de dulce, pecat este de dulce si apa raurilor si a izvoarelor; daca ar cadea o picatura de apa amara si aromora intr-o clipa apa marii, a izvoarelor si a raurilor, ganditi-va cat de amara ar fi picatura aceia de apa! Cu toate acestea incomparabil, mai amr este pacatul, care amarasteindata oceanul nesecat al milostivirii lui Dumnezeu. Deci pacatul este ceva fara margini.Putem da un alt exemplu. Din toate minunile vazute, pe care le-a facut Iisus Hristos, pecand traia in lume, nici una nu a dovedit in chip evident acea putere dumnezeiasca, ce oavea ca Fiu al lui Dumnezeu. Cand a inceput sa faca minuni( Ioan II,11), si a prefacut apain vin in Cana Galilei( Ioan II,1-10), cand a binecuvantat cele cinci paini si a saturat cele5000 de barbati in pustie (Matei XIV,15-21) si multe altele. Scriptura spune ca cei carevedeau minunile Lui ,, Slaveau pe Dumnezeu,care a dat o astfel de putere oamenilor" (Matei IX,8). Intradevar astfel de minuni au facut mai intai profetii, iar mai pe urma



Apostolii, oameni si ei. Stiind ca Iisus si-a aratat puterea Lui dumnezeiasca, cand a vorbitsi a lucrat ca Fiu al Lui Dumnezeu? Cand sa ierte pacatele! De aceia cand i s-a spus paraliticului din evanghelia de azi cu putere de stapan:,, Fiule iata-ti-se pacatele tale" (Marcu II, 5), carturarii care stateau acolo, care-l socoteau om, cand l-au auzit vorbind caDumnezeu, socoteau ca huleste:,, Pentru ce Acesta rosteste hule? Cine poate sa ierte

pacatele in afara de Dumnezeu? ( Marcu II,7).Ca un alt exemplu: puneti in fata ochilor mintii voastre o balanta; de o parte a ei, pacatul,iar pe de alata parte, sfintenia duhurilor fericite: Serafimi, Heruvimi, Ingeri, Arhangheli,Drepti, Profeti, Apostoli, Invatatori, Mucenici, Sihastri, adica toata sfintenia cerului si a pamantului, si totusi nu poate sa ridice pacatul. De ce? Pentru ca nici ingerii, nici sfintii,cu toata virtutea si harul lor, n-au stapanire si putere proprie sa ierte un singur pacat pe pamant. Numai Dumnezeu, " Mielul lui Dumnezeu, Cel care ridica pacatul lumii", poatesa-l ridice. Pacatul este deci, de o greutate nemarginita, de vreme ce putere ingereasca siomeneasca n-ajunge, si-i nevoie de puterea dumnezeiasca, care este nemarginita.Cel mai bine este ca in ceasul in care pacatuim sa piara ceasul din ochii nostri sau sa sedeschida sub picioarele noastre pamantul si sa ne inghita de vii; pentru ca in acel ceas

insultam pe unul Dumnezeu Facatorul si Mantuitorul, insultam dreptatea lui, prin oindrazneata calcare a poruncilor Lui; insultam bunatatea Lui; maniem judecata Lui;aprindem mania Lui; pierdem harul Lui si cadem in ura Lui.Stiti ce inseamna ura lui Dumnezeu; ne vorbeste dumnezeiescul Hrisostom, ca iad esteinainte de iad, ca este lucru mai greu decat iadul: ,, Instrainarea si intoarcerea luiDumnezeu este pentru cel cazut mai grea decat muncile asteptate dincolo". Iar ura luiDumnezeu si pedeapsa inainte de vreme nu-i oare cel mai mare rau din toate relele pecare poate sa le aiba un pacatos? In vremurile de alta data asa s-a purtat Dumnezeu cu prietenii Lui, cei mult iubiti. David a facut trei mari pacate: a ucis pe Urie (II Imp. XI,15-17), a facut desfranare cu Virsave, femeia lui Urie, si impotriva poruncii lui Dumnezeu, afacut numaratoarea poporului( II Imp. XXIV,1-10). S-a pocait, a fost iertat, dar mai intaia baut un pahar foarte amar. Mai intai Dumnezeu, a facut si a murit copilul facut dinadulter(II Imp. Xii,15-19). Al doilea a trimis pe Gad, profetul sa-i propuna trei lucrurifoarte grele, si sa aleaga, si sa aleaga din cele trei unul: trei ani de foamete, trei luni defuga, sau trei zile de moarte in toata imparatia lui( II Imp. XXIV,13). Bunul David a foststramtorat zicand: ,, Stramtorat sunt din toate partile" dar ce sa fac? A ales cele trei zilede moarte; pentru aceia a vazut saptezeci de mii de barbati pe care i-a ucis ingerulDomnului( II Imp. XXIV,15). Cu o paguba atat de mare si cu o durere mare a cumparatde la Dumnezeu iertarea pacatului lui. Insa acum Dumnezeu nu obisnuieste un mijloc deiertare ca acesta, deoarece gresim mai mult ca David. Daca Dumnezeu nu ne sileste pentru iertarea pactelor sa traim sa traim in sihastrie sau sa murim in mucenicie, ar puteasa randuiasca au alt mijloc de iertare mai usor ca cele doua, sa ne dea iertarea pacatelorasa cum dadea vindecare bolnavilor la scaldatoarea oilor in Ierusalim. Cu alte cuvinte, putea sa hotarasca un loc singur in toata lumea: Ierusalimul; un timp anumit: o singuradata pe an; si atunci sa se poagoare inger din cer sa asculte pacatele noastre.Pe cand Domnul nostru mergea in Samaria si Galileia, l-au intampinat zece leprosi si cuglas mare Il strigau:,, Iisuse miluiete-ne!"( Luca XVII,13) ,, Mergeti le-a raspuns Iisus, siaratati lepra voastra preotilor si va veti curati". Au mers s-au aratat si s-au curatit. Esteoare pacatul ca lepra, o boala mai usoara decat cea aratata de Hristos? Nu! Pentru ca necuratim si noi pacatosii de pacatele noastre, ne-a aratat aceiasi vindecare: ,, Mergeti, ne



spune El, si va aratati preotilor". Pentru ca preotul iti spune aici pe pamant: ,, Te iert!" iarde sus din cer iti raspunde si Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu: ,, Te iert!" Preotul rostesteaici pe pamant hotararea iertarii,iar acolo in cer Duhul cel Sfant indata o scrie. O spunedin nou. Ce minune! Prin puterea acestor cuvinte atotputernice, raul a disparut, povaracea nemarginita a cazut, veninul cel nemarginit a fost vindecat, pacatul s-a deslegat; noi,

paraliticii, ne-am sculat; noi, leprosii, ne-am curatit; noi, cei morti am inviat. Din ingeri aiintunericului, am ajuns ingeri ai luminii, din dusmani ai lui Dumnezeu am ajuns prieteniiLui!Suflete pacatoase, asa cum este si sufletul meu, cercetati-va acum constiinta voastra sivedeti ce rau ati facut impotriva aproapelui si al lui Dumnezeu. Ati savarsit cea mai marenedreptate, cea mai infricosata calcare de lege, cel mai de neiertat pacat, pe care poate sa-l faca un om! Va temeti oare de asta? Va infricosati? Va desnadajduiti? FereascaDumnezeu! Mi se pare ca vad pe femeile mironosite, care au cumparat miresme si s-audus dis-de-dimineata sa unga trupul lui Iisus cel ingropat. Se duceau cu pasi sovaitori sicu multa indoiala. Ele spuneau:- Stiam ca pe mormantul lui Iisus sta o piatra foarte grea. Ei bine, noi suntem femei slabe!

Pane ca veti ajunge acolo, piatra a fost pravalita si mutata, iar mormantul deschizandfiind.Intradevar cand au venit, au vazut si au gasit piatra mormantului pravalita si mutata de pemormant.,, Si uitandu-se au vazut ca piatra era pravalita" ( Marcu XVI,3) . Un inger findtrimis din ceruri a facut aceasta.Dumnezeu a trimis un inger sa pravaleasca piatra de pe mormant, pentru ca vazuseintentia frumoasa a femeilor. Cand este buna intentia omului, Dumnezeu le face pe toataeusoare. Poate sa fie la mijloc piatra si greutate! Dumnezeu da la oparte ori ce piedica.Poate ca tot asa ca si mironositele va spune un suflet pacatos, care doreste sa mearga laduhovnic! Se indoieste, se teme si spune:,, Vai de mine! Pacatele mele sunt grele ca piatra! Pacatele mele au covarsit capul meu, ca o povara grea m-au ingreunat" ( PsalmiXXXVII, 4). Cine poate sa ma ierte si sa-mi ridice povara? ,, Cine sa-mi pravaleasca piatra?" Am trait atatia ani, am imbatranit in desfranare, mi-am cheltuit averea, mi-amstricat viata cu o femeie necinstita, traiul indelungat in rau s-a facut obicei, iar obiceiuleste piatra pe inima mea. ,, Cine-mi va pravali piatra?" ,, Iata mielul lui Dumnezeu , care prin cruce a ridicat pacatele lumii", a ridicat si pacatul tau. Spune un singur cuvan: Am pacatuit! Un singur cuvant sa spuna duhovnicul: ,, Fiule, iarta-ti-se pacatele tale! Prin astaai fos usurat, ai fost iertat! Nu mai esti pacatos, esti drept! ,, Apuca numai calea aceia siinainteaza iute!" Piatra a fost pravalita!"- Dar cine a ridicat-o?- ,, Iata mielul lui Dumnezeu, care prin cruce a ridicat pacatele lumii", a ridicat si pacatultau.Dumnezeul meu, Rascumparatorul meu, socoteam ca rastignirea si moartea, pe care aisuferit-o pentru mine pacatosul, este semn al dragostei Tale. Cunosc insa acum sidragostea Ta, in afara de aceasta, i-mi pricinuieste si un alt har mai mare. Pacatuiesc!Pacatul meu este pentru Tine o insula nemarginita, iar pentru mine, osanda vesnica. Cutoate acestea pentru un pacat atat de greu, Tu mi-ai aratat o vindecare atat de usoara! Sicu un cuvant ma ierti: Fiule, iarta-ti-se pacatele". Cum sa numesc o astfel de dragoste? Nu stiu! Atat trebuie sa stiu; ca nu trebuie sa mai pacatuiesc niciodata, sau daca iar cad in pacat sa ma pocaiesc indata.



Partea a II a

Din cele spuse pana acum socotesc ca fiecare pacatos sa capete incredere si mare nadejdein milostivirea lui Dumnezeu, cand aude cat de usoara este vindecarea bolii lui, iertarea pacatului lui. Dar simt ca lucrurile stau dimpotriva; de asta mai cu seama ma tem, tremursi ma inspaimantez. Ascultati daca am dreptate. Sunt bolnav si ma gasesc in primejdie demoarte. Sunt pacatos si ma gasesc in primejdie de a fi pedepsit. Eu insa nu vreau. DacaDumnezeu, ca sa m,a ierte, ar fi cerut de la mine sa fac o calatorie lunga sau sa-mi varssangele in mucenicie, sau sa sihastresc toata viata mea ( lucruri cu totul anevoioase) si n-as fi facut-o, as fi avut iertare si cuvant. Pentru ca Dumnezeu nu vrea decat sa merg la unduhovnic sa-i spun pacatele mele si sa fiu iertat printr-un cuvant al acelui duhovnic.Totusi n-o fac. Nu sunt deci omul cel mai nerecunoscator? Cel mai de fara de cuvant

pacatos? Nu mi se cuvine o indoita pedeapsa? Una, pentru ca am pacatuit, si alta pentruca n-am vrut sa iau iertarea pacatelor, lucru atat de usor. Nu trebuie deci sa ma tem deurgia dumnezeiasca cu atat mai mult cu cat vad ca este mai mare fata de minemilostivirea dumnezeiasca? Da, spune dumnezeiescul Hrisostom, pentru ca indelungarabdare a lui Dumnezeu, pedepseste indoit pe cei care nu se pocaiesc. ,, Caci dupa cumindelunga rabdare a lui Dumnezeu este pricina de mantuire pentru cei care o primesc cumtrebuie, tot astfel pentru cei care o dispretuiesc este mirinda de o mai mare pedeapsa" (Sf. Ioan Hrisostom, Omilia V la Epistola catre Romani).Binefacerea pe care ne-o face Dumnezeu in scaldatoarea duhovniceasca a pocaintei esteneasamuit mai mare decat binefacerea scaldatorii din Ierusalim. Acolo minunea seintampla intr-un loc, numai in Ierusalim; intr-un timp, numai o singura data pe an. Aici seintampla in fiecare oras, sat si Biserica a crestinilor, in fiecare zi si in fiecare ceas; este deajuns sa voim. Aici nu este inger, duh curat, sa vada bolile noastre, care sunt cu totulnecuratenii; aici sunt preoti, oameni pacatosi ori ce om, dar oameni, care au toatastapanirea si puterea sa ierte ori ce pacat; fie mandria, fie hula, fie zgarcenia, fiedesfranarea, adulterul, uciderea si ori ce fel de pacat, ce poate savarsi un om.Om fara de minte si nerecunoscator! Dispretuiesti bunatatea lui Dumnezeu, pentru ca esteatat de bun? Pe buna dreptate te mustra marele Pavel cand zice:,, Sau dispretuiesti bogatia bunatatii, a ingaduintei si a indelungii lui rabdari, nestiind ca bunatatea lui Dumnezeu tetrage la pocainta? ( Romani II,4) Gandeste-te la aceste cuvinte ale Apostolului! Bunatatealui Dumnezeu, te trage la pocainta. Este ca o funie, un capat il tine Dumnezeu cu mana,iar de celalalt capat este legata inima ta. Dumnezeu il tine, pentru ca, pe cat este cu putinta, nu vrea sa-i scapi, nu vrea sa te piarda; vrea intoarcerea si mantuirea ta. ,, Eutraiesc, zice Domnul; nu vreau moartea pacatosului, ci sa se intoarca si sa fie viu". (Iezechiel XXXIII,11). Cand pacatuiesti, te indepartezi de Dumnezeu; lasa funia,te lasaadica in voia libetatii tale. Te departezi astazi mult, maine si mai mult si Dumnezeu telasa in voia ta si indelung rabda. Te departezi, te ratacesti, ca o oaie pierduta ( PsalmiCXVIII, 176), in calea stricta a pierzarii.Tu insusi desi esti chemat, nu mergi, desi esti tras, nu te lasi tras, nu te intorci, nu te pocaiesti. Te-ai pironit in bratele amantei, te-ai legat cu lanturile iubirii tale de argint; ai



prins radacina in rau. Stii ce se intampla? Dumnezeu trage funia de un capat, de celalaltcapat tu te impotrivesti, la urma urmei se rupe funia, Dumnezeu se plictiseste, se manie,te lasa, iar tu ticalosule, cazi intr-o desavarsita neputinta de pocainta, iar de acolo inosanda vesnica. Cine ti-a gresit? Tu! Cine te jeleste? Nimeni! Dar te jur din parteaDumnezeului celui viu, frate crestine, nu lasa sa se rupa funia. Cand,, bunatatea lui

Dumnezeu te trage la pocainta", mergi si intoarcete la Dumnezeu. Dumnezeu tine brateledeschise spre a te primi cu acele cuvinte prea dulci: ,, Fiule, iarta-ti-se pacatele tale!"Amin.( Predici de Ilie Miniat)

-

- Întristat este sufletul Meu până la moarte!

- De ce oare? Pentru că vede mai înainte moartea? Nu, cu neputinţă! Şi noi insultămmult pe Iisus Hristos dacă ne gândim că El este atât de mic la suflet. Ce este deci aceea cevede înainte şi-L f ace să Se întristeze atâta?

- Ascultaţi-o! Iisus Hristos, Fiul fără de păcat al Fecioarei, Fiul Unul născut al LuiDumnezeu, mişcat de o dragoste covârşitoare, merge să sufere atâtea câte n-a suferit altom. Merge să-Şi verse până la cea din urmă picătură preacuratul Său sânge. Merge sămoară ca un osândit, sus pe o cruce, ca să mântuiască pe toţi oamenii. Unul a murit pentru toţi, zice Pavel către Romani. Unul a murit pentru toţi. Cu toate acestea, vede maidinainte că cei mai mulţi oameni se pierd. Vede mai dinainte cu toate acestea că numeleSău se huleşte, că sângele Lui este călcat şi se calcă în picioare, că Crucea Lui se insultăde atâţia necredincioşi şi neevlavioşi. Şi mi se pare că Hristos spune: “Am suferit o patimă atât de dureroasă şi o moarte atât de insultătoare ca să câştig sufletele oamenilor pentru rai. Şi cu toate acestea, să fie iadul plin de sufletele oamenilor? Să sufăr cu bucurie, să mor cu bucurie, Tată, nu după cum voiesc Eu, ci după cum voieşti Tu! Dar săsufăr şi să mor fără să folosesc celor mulţi? O, aceasta Îmi pricinuieşte moartea înainte demoarte. Întristat este sufletul Meu până la moarte!”

- Creştin înseamnă om răscumpărat, prin patima lui Hristos din tirania iadului, din tirania

diavolului, înseamnă un om care are preţul mântuirii lui în sângele lui Hristos, înseamnă suflet

însemnat şi pecetluit pentru rai! Dar din astfel de creştini, pe câţi câştigă în fiecare zi diavolul?

Cât de nefericit se pierd sufletele câştigate cu atâta trudă! Aceasta este cea mai mare patimă a

lui Iisus Hristos, din pricina căreia spunea: Întristat este sufletul Meu până la moarte!

-

http://prediciortodoxe.ro/wp-content/uploads/2010/04/tradarea-lui-iuda11.jpeg



- Când acolo, în grădină, a început să Se întristeze şi să Se îndurereze, a făcut-o nu pentru că vedea mai dinainte moartea Lui, ci pentru că vedea mai dinainte nerecunoştinţanoastră. L-a făcut să asude cu sânge nu greutatea crucii pe care Şi-o închipuia, cigreutatea păcatelor noastre pe care le cunoştea mai dinainte, ca Dumnezeu. Mi se pare căHristos ar spune: “Eu merg să răscumpăr pe oamenii care trebuia în veci să se

chinuie în iad şi după ce-I răscumpăr cu atâtea dureri, cu atâtea patimi, cu atâtasânge, cu atâta agonie, sus, pe cruce, voi vedea din atâţia ucenici ai Mei, că unul măvinde ca Iuda prin iubirea de argint, pe altul că se leapădă de Mine ca Petru, cu jurăminte şi minciuni, pe unul să mă prefere lui Baraba ca să-li facă pofta lui, pealtul să Mă biciuiască cu plăcerea trupului şi toţi să Mă răstignească cu alte păcate.

- La ce a folosit sângele Meu dacă voi M-aţi pus pe cruce, dacă Eu voi fi pus iar pe cruce

chiar de oamenii Mei, pentru dragostea cărora M-am răstignit? La ce a folosit sângele Meu

dacă voi vedea sângele Meu pe care tot L-am vărsat, călcat în picioare în altar, de preoţi

neevlavioşi, dispreţuit de oameni neîmpărtăşiţi sau dacă voi auzi că numele Meu este

blestemat pe uliţe şi în cârciume de mici şi mari? La ce a folosit sângele Meu dacă în fiecare

an, în bisericile creştinilor, se face pomenirea Patimilor Mele ca o simplă istorie, dacă se

înfăţişează Crucea Mea ca o scenă dintr-acelea care se arată în teatre.

-

- Pentru cine am suferit? Pentru cine am murit? Pentru oameninerecunoscători, care sau nu cunosc, sau nu voiesc binefacerea Mea. Ah, la ce afolosit sângele Meu? Ah, pentru aceasta întristat este sufletul Meu până la moarte şinegreşit, aceasta este o nerecunoştinţă, creştini, care este de neasemuit!”

- Acesta pe care-L vedeţi este trupul mort al Tatălui vostru, care a murit atârnat pelemnul crucii. Luaţi săgeţile, aruncaţi-le, loviţi-L, răniţi-L, dacă mai este loc pentru alterăni! Vai, nu sunt doi, sunt mulţi care aruncă!

- A cui este săgeata aceasta dintâi, care-I răneşte capul? Este a mândriei luciferice, aslavei deşarte, nesupuse şi nepedepsite, pe care o au clericii! A cui este săgeata aceasta adoua, care-I deschide coasta? Este a vrăjmăşiei pe care o păstrează urâtorii de fraţi! Daraceea care-I răneşte mâinile? Este a nedreptăţii şi a răpirii pe care o fac conducătorii şi bogaţii! Dar oare acele atât de multe săgeţi, care vin atât de des şi-I rănesc tot trupul Lui preacurat? Sunt ale păcatelor trupeşti pe care le fac bărbaţi şi femei, copii şi bătrâni. Cine poate însă să numere pe altele nenumărate săgeţi care cad ca grindina, pe care le aruncă

http://prediciortodoxe.ro/wp-content/uploads/2010/04/whipping1.jpg



defăimările, minciunile, jurămintele false şi hulele creştinilor? Veniţi, veniţi! Săgetaţi!Săturaţi pofta voastră cu trupul mort al Tatălui vostru omorât! Veniţi, copii mai sălbaticidecât fiarele! Este oare cineva care să aibă milă de El să nu -L rănească? Cine este acesta?Mă tem, mă tem că nu este nici unul. Unde s-a mai auzit o atât de mare nerecunoştinţă?Fiul să rănească pe Tatăl, şi pe Tatăl mort! Şi aşa fac creştinii, răstignesc din nou pe Cel

răstignit!

- - Iartă-le lor! În acest ceas să fie iertaţi mulţi, poate îşi vor vedea vreodată

greşeala şi se vor îndrepta! Iartă-le lor! Să fie iertate, deci! Iertare, dar să încetezesăgeţile, să se termine păcatele, să se arate un semn de pocăinţă, un suspin, olacrimă… Inima Iisus-ului meu , ce zici? Iartă-le lor, Părinte! Inima păcătosului, cerăspunzi?

- Pomeneşte-mă Doamne, când vei veni întru Împărăţia Ta!

- Duminica Invierii- Atunci cand a fost inchisa usa raiului, din care a fost izgonit omul ( Facere III, 23-24), s-a

deschis indata usa pacatului prin care a intrat moartea in lume( Romani V, 12).- Ma bucur si eu impreuna cu voi, o, ucenici dumnezeiesti ai stapanului inviat! Mai cu

seama se bucura impreuna cu voi toate popoarele purtatoare de Hristo, care au vazut insfarsit stralucita lumina a maretiei Duminici a Invierii! Se bucura de trei ori fericita cetatede sus si ingerii pacii, care inconjoara tronul Imparatului puterilor si canta imnul de biruinta. Se bucura chiar iadul de jos, si se lumineaza cu totul la aratarea stralucitoare aSoarelui Slavei care a rasarit, care aduce stramosilor intristati ziua neinserata a vietii! Se bucura stralucitoarea mireasa a lui Hristos, Biserica si imbratiseaza cu bucurie pe Mireledumnezeiesc care iese din mormant ca ditr-o camara de nunta! Chiar fata Golgotei s-aschimbat. Acolo unde era scena prea infricosata a jalnicei tragedii , acolo s-a facut teatru prea slavit al veseliei universale. Crucea, sulita, cununa de spini , unelte chinuitoare aleinfricosatoarelor patimi, impodobesc, untr-un chip vrednic de Dumnezeu, triumfulinvingatorului dumnezeiesc; mormantul, salasul neplacut al stricaciunii de alta data, s-a

aratat camara de viata purtatoare a nestricaciunii; iar ranile, pricinuitoarele mortii, suntizvoarele vietii nemuritoare. ,, S-au bucurat ucenicii cand au vazut pe Domnul”. Sa ne bucuram si noi, ascultatori purtatori de lumina si sa ne minunam azi de harul dat deDumnezeu a Slavitei Invieri a lui Hristos.Atunci cand a fost inchisa usa raiului, din care a fost izgonit omul ( Facere III, 23-24), s-adeschis indata usa pacatului prin care a intrat moartea in lume( Romani V, 12). Moartea aintrat intovarasita de blestem si de stricaciune. A impartit ca un tiran peste neamulomenes, care pastra in chip nenorocit jugul greu cu truda si cu oboseala si platea cu

http://prediciortodoxe.ro/wp-content/uploads/2010/04/cuie1.gif



strasnicie datoria cu viata. Dar dupa cum Adam a fost primul, dintre toti oamenii. Cutoate acestea, primul dintre toti , chiar inaintea lui Adam, a murit dreptul si nevinovatulAvel ucis de Cain, fratele invidios. Dar nu era oare drept sa incepem moartea de la Adamsi nu de la Avel, odata ce de la Adam a inceput pacatul? In chip firesc, nedreptatea nu da bune rezultate, iar forta nu dainuieste.

Acum, uitativa la opera mare a proniei iubitoare de oameni a lui Dumnezeu. Dumnezeu aingaduit si nu a murit intai Adam, primul care a pacatuit, asa cum era drept, si a muritintai Avel, dar n-a murit de moarte fireasca, ci de moarte silnica, ucisde fratele sau. Prinasta imparatia mortii, inceputa cu nedreptatea, are inca tovatas si forta, ca sa fieaproapede sfarsit. Prin urmare moartea a impartit in lume cu o imparatie nedreapta,ca sa fienesigura, dar si cu una fortata, ca sa fie de putina durata.Acesta-i gandu marelui Atanasiein a saizeci si una raspuns-intrebare:”Caci daca Adam ar fi murit cel dintai,moartea ar fiavut temelie puternica, pentru ca a primit intai pe cel care a pacatuit intai;dar pentru ca a primit intai pe cel care a fost omorat pe nedrept, imparatia ei este falsa si putrda”Chiar dela inceput s-a vazut ca moartea,desi era tiranica,n-aveapeste neamul omenesc imparatiaabsoluta.Din mana ei a scapat Enoh,care s-a mutat de viu (Facere v,24); a scapat Ilie, care

s-a urcat la cer cu caruta de foc( IV Imp. II, 11). Tot Ilie a izbavit de tirania mortii pe fiulSaraftei ( III Imp XVII, 17-23), iar Elisei ucenicul lui, pe fiul Samanitidei ( IV Imp. 2),domnul viilor si mortilor, infricosatorul distugator al mortii, si i-a aratat cat este deneputincioasa. Cu un cuvant i-a luat pe fiica Iair, care era moarta, si a sculat-o din moarteca dintrun somn( Matei IX,18-25). I-a luat pe fiul vaduvei, care a adus pe nasalii lamormant, si l-a inviat prin atingerea mainii ( Luca VII 11-15).I l-a luat pe Lazar pe care iadul il tinea legat de 4 zile si intr-un cuvant l-a scos dinstricaciune ( Ioan XI 1-44). La luat atatea trupuri ale sfintilor morti adormiti, tinuti de iade atata timp, pe care i-a scos vii din morminte ( Matei XXVII 52-53). Si in sfarsit adobandit pe tirani, a omorat moartea, a tulburat imparatia ei, cand a inviat a treia zi cuslava dintre morti.Cu toate acestea a inviat Hristossi a omorat moartea. A inviat Hristos si s-a deslegatstricaciunea. A inviat Hristos si a incetat blestemul ( A inviat Hristos si a incetat blestemul, lipsa M, adaugat dupa V ). A inviat Hristos si a rasarit nemurirea. A inviatHristos si iarasi s-a deschis raiul. ,, Unde-ti este acum moarte boldul tau? Unde-ti esteiadule biruinta? ” ( Oseia XIII, 14; I Cor XV, 55) Cadem muritori, dar inviem nemuritori;ne inchidem in inchisoarea unui mormant intunecos dar si acolo ajunge sa ne inviezelumina fericita a Invierii Stapanului; Asteptam moartea, dar asteptam viata muritoare, acarei arvuna ne-a dat-o invierea Mantuitorului. Hristos a inviat! Mi-am terminat lucrul pecare mi l-ai dat sa-l fac, ilustrule si preastralucitule oras al Navpliei si al Argosului! I-miramane datoria de multumire. Iti multumesc pentru prima chemare pana acum; Itimultumesc pentru dragostea inimii voastre, pentru concursul ascultarii, pentru rabdareavoastra, si sa spun, pentru multumirea cu care ascultati totdeauna cuvintele mele cele demult pret. Dar pentru ca nu ajunge multumirea, prin cuvant, chem in ajutor umbrireaharului dumnezeiesc. Preainalte biruitor al mortii, vesnicule Mire al sufletelor noastre,dumnezeiescule Iisuse, spre Tine- mi idrept limba; in tine privegheaza duhul meu; Tie-tiincredintez sufletele iubite ale acestor ascultatori ai mei. Acolo unde eu am aruncatsamanta adevarului tau evanghelic, trimite ploaia harului Tau dumnezeiesc, ca saodrasleasca rod de mantuire.Primeste, o, dumnezeiescule Cuvinte, cuvintele mele, ca pe o jertfa cuvantatoare, pe care



o aduc spre slava sfantului Tau nume, spre mantuirea pacatosului meu suflet siascultatorilor mei. Arata-Te in chip spiritual ca sa ne bucuri cu lumina slavitei Taleinvieri! Si daca cumva vei gasi inchise inimile noastre, treci totusi in launtru dupa cum aitrecut prin usile incuiate la ucenicii Tai ( Ioan XX ,19) si insufla acolo inauntru harul Sf.Tau Duh si al dumnezeiestii Tale paci. Spune inca o data catre noi: ,, Luati Duh Sfant !

Pace voua! ” ( Ioan XX ,22 -19); Predicile din seria aceasta au fost rostite in SfantaMitropolie, in renumitul oras al Navpliei, in anul 1714 ( Nota Mozarachis).( Ilie Miniat)

- La slavita Inaltare a Mantuitorului- rostit de Ilie Miniat

- - Veniţi să ne suim în muntele Domnului şi în casa Dumnezeului lui lacov (Miheia VI,2),

ca să fim şi noi privitorii slăvitei înălţări a lui Hristos! Să ne suim printr -o contemplaţieevlavioasă la muntele de trei ori fericit al Măslinilor, acolo unde astăzi se deschide priveliştea prea minunată a slavei cuvenite lui Dumnezeu, unde lisus cel înviat, purtătorul de trofeenimicitorul nebiruit al iadului înfăţişează triumful cel mai strălucit împotriva morţii. Acolo-i

ceata apostolilor, care petrec pe prea dulcele lor Dascăl suindu-se la ceruri; acolo-sconducătorii cetelor puterilor spirituale, care preîntâmpină pe împăratul slavei; acolo-smulţime de suflete de drepţi slobozite, care urmează dumnezeiescul slobozilor. De pemuntele Măslinilor, Maica cea pământească, se desparte de Fiul Dumnezeu-Om care aîmplinit stadiul mult dureros al iconomiei întrupării. De pe muntele Măslinilor îl primeşteTatăl cel ceresc şi dându-I stăpânirea cerului şi a pământului îl aşează în drea pta Luiîntru cele cereşti. Cu adevărat strălucitoare şi luminată este, ascultători iubitori de prăznuire sărbătoarea de astăzi! Ea este începutul tuturor, sărbătorii or Bisericii; esteîncununarea tainelor lui Hristos; este împlinirea mântuirii noastre. Astăzi se deschide pentrucopiii izgoniţi ai Evei intrarea în patria dorită a Ierusalimului celui de sus. Astăzi se facerestabilirea noului Israil în împărăţia cerească. Astăzi cel căzut se înalţă mai presus deserafimi, iar plămădeala cea muritoare se învredniceşte de îndoită cinste; după cum prinîntruparea Cuvântului Dumnezeiesc a ajuns părtaş firii dumnezeieşti, tot aşa, prin înălţareaaceluiaşi ajunge părtaş slavei dumnezeieşti. Veniţi deci să ne urcăm în muntele Domnului,ca privind împrejurările prea cinstitei sărbători de astăzi să înţelegem măreţia binefacerilor luiDumnezeu şi măririle firii noastre.

- După ce Mântuitorul lumii a dezlegat legăturile morţii şi a înviat din morţi, a petrecut încătimp de patruzeci de zile pe pământ, arătându-se adesea ucenicilor lui şi încredinţându-i prin multe semne despre slăvită Lui înviere. Şi nu era fără taină numărul celor patruzeci dezile. Mai întâi la naşterea fără de sămânţă din Fecioară (traducerea exactă este aceasta:

- “la prima naştere fără de sămânţă din Fecioară”), după patruzeci de zile a fost dus de

părinţi la templu şi, ca prim născut a fost afierosit Sfânt Domnului după lege (Luca11,22-39); la fel şi în învierea minunată din morţi care este renaşterea şi ca a doua naştere alui, după patruzeci de zile se urcă în templul cel mai presus de ceruri, şi fiind oarecum primulnăscut dintre cei morţi, înfăţişează lui Dumnezeu şi Tatălui sfânta şi curata fire omeneascăîn El, pârga întregii noastre firi. Iar când a venit sfârşitul celor patruzeci de zile lisus a scos pe ucenici până în Vitania la muntele Măslinilor – se potriveşte locul măslinilor, careeste simbolul păcii, cu începutul păcii, pentru că este simbol al păcii – s-a despărţit de



ucenicii Lui şi le-a lăsat testament nou pacea Lui. Dar şi proorocia Dumnezeiescului Zaharia a propovăduit mai dinainte aceasta: “Iată vine ziua Domnului si vor sta picioarele lui pe

muntele Măslinilor în faţa Ierusalimului” (Zaharia XIV,4). Aici, după ce prin putereaDumnezeieştilor lui cuvinte a deschis mintea ucenicilor de a înţelege Scripturile, adicătoate câte a spus mai dinainte duhul cel sfânt despre El în legea lui Moisi, în Profeţi şi

în psalmi, după ce le-a poruncit să predice la toată zidirea Evanghelia, adică cea maifrumoasă vestire a iertării şi a mântuirii, după ce i-a mângâiat de tristeţea despărţirii de El cufăgăduinţa Tatălui, poruncindu-le să rămână în Ierusalim, până ce se vor îmbrăca cu puterede sus întinzându-şi mâinile le dă o încredinţare a făgăduinţelor cea din urmă binecuvântarede stăpân. Nu se saturau ochii ucenicilor uitându-se la acea faţă Dumnezeiască, când încă“privind ei, s-a înălţat si nor l -a luat de la ochii lor” (Faptele Apostolilor 1,9). în norulacesta eu văd ascunsă o taină, a cărei simbol l-a văzut mai dinainte Ilie Tesviteanul în apelnor mic care se suia ca o urmă de om, din mare la cer (III împăraţi XVIII,44); în urmaacestui nor a plouat ploaie îmbelşugată care a săturat atunci pământul uscat de trei ani şi jumătate şi a săturat şi pe poporul înfometat cu rod din belşug. Norul de pe muntele

Măslinilor, este acel minunat nor, care după ce a înălţat la ceruri pe Fiul slăvit al Omului, a plouat de acolo în timpul Cincizecimii, ploaia cea îmbelşugată a Sfântului Duh, după urmacăreia pământul fără de apă şi neroditor, adăpat din belşug a odrăslit florile bine-mirositoare alevirtuţilor creştineşti, a dat rod înşeptit de învăţătură adevărată şi a rodit belşugul predicăriiDumnezeieşti, despre care poate că proorocea profetul împărat: “Ploaie de bună voie vei

revărsa, Dumnezeule, peste moştenirea ta” (Psalmi LXVII,10). “Cercetat-ai pământulşi 1-ai îmbătat pe el; râul

- Domnului s-a umplut de ape” (Psalmi LXIV,9-10). Aşa vrea încă să spună că acest normisterios era umbra Duhului de o fiinţă care a răpit în chip văzut din locuinţa trecătoare pământească pe Soarele Dumnezeiesc în sfera cerească, ca la propriul său centru, ca să

lumineze de acolo în chip spiritual şi pe cele pământeşti şi pe cele cereşti prin luminaneînserată a Dumnezeieştii slave. - » - Această minunată întoarcere a acestui soare spiritual a văzut-o mai dinainte în chip

simbolic lezechia, atunci când rugându-se cu lacrimi arzătoare să-1 izbăvească de primejdia morţii, a văzut în ceasul de umbră cel mai frumos semn al sănătăţii lui, pe care i1-a arătat Dumnezeu prin profetul Isaia. A văzut că soarele s-a suit cu zece grade, de undecoborâse (Isaia XXXVIII,8). Şi Soarele neapus al dreptăţii, Fiul lui Dumnezeu, coborâseca zece grade din Dumnezeiasca lui vrednicie, pentru covârşitorul Lui pogorământ, când a plecat cerurile şi a pogorât nouă grade cele nouă cete ale cetelor celor netrupeşti – “Micşoratu-l-ai puţin faţă de îngeri” (Evrei 11,7), după cum zice Pavel, “făcându-se

om în chipul robului” (Filipeni 11,7) şi a ajuns la al zecelea grad la această treaptă aoamenilor, smerindu-se mai mult decât omul prin patima si moartea de bună voie. Dar El,care s-a pogorât în cele mai de jos părţi ale pământului a suit iarăşi cele zece grade prin slăvităLui înviere, ajungând mai presus decât oamenii şi îngerii, “mai presus de toată începător ia si

stăpânirea” (Efeseni 1,21), după cum spune acelaşi apostol, înălţat până în dreapta luiDumnezeu şi Tatăl. “Eu, spune El însuşi, am ieşit de la Tatăl si am venit în lume, dar

iarăşi las lumea şi mă duc la Tatăl Meu” (loan XVI,28). Şi prin aceasta ne-a dat cel mai



fericit semn al mântuirii şi al vieţii veşnice pentru neamul omenesc îmbolnăvit şi mort în păcat. Pentru aceea spune: “Este de folos ca eu să mă duc, căci dacă mă voi duce Eu va

veni la voi Mângâietorul” (loan XVI,7). - Acesta a fost scopul Cuvântului dumnezeiesc care s-a întrupat; aceasta a fost ţinta iconomiei

întrupării; pentru aceasta s-a făcut fiu al omului Fiul lui Dumnezeu; pentru aceasta a pătimit

cel nepătimitor; pentru aceasta a murit cel nemuritor; pentru aceasta a înviat primul născut almorţilor ca să înalţe pe cel căzut ca să slăvească (ca să slăvească, în V ca să ridice) pe celosândit, ca să îhdumnezeiască omenirea. Vedeţi întrecerea? Pe de o parte a urii, pe care aîmpins-o împotriva noastră diavolul, iar pe de altă parte a dragostei pe care a arătat-o faţăde noi Fiul lui Dumnezeu? Diavolul

- pismuia fericirea veche a firii omeneşti şi a alungat-o din paradisul desfătării; Hristoss-a înălţat pe aceeaşi fire mai presus de ceruri şi a aşezat-o în tronul Slavei Dumnezeieşti.Diavolul nu suferea să vadă supusă sub picioarele ei toate cele pământeşti; Hristos a supus sub picioarele ei şi pe cele cereşti. Diavolul a făeut-o roabă morţii şi păcatului; Hristos afăcut-o cetăţeană a cerului, împreună şezătoare pe tron cu Dumnezeirea îmbrăcată, cu

îmbrăcămintea fericirii nemuririi, închinată de serafimi, răsplătind cu dobândănemărginită paguba şi printr -o iscusinţă proprie lui Dumnezeu, înşelând pe înşelător. - Slăvită înălţare a Mântuitorului a ruşinat cu totul pe luciferul potrivnic lui Dumnezeu şi urător

de oameni; acela, ca un vânător viclean, avea întinsă pe faţa pământului cursa nimicitoarea morţii în care se pândeau ca nişte păsări, nefericiţii urmaşi ai osânditului Adam, alecăror suflete le ţinea roabe în legăturile vechiului blestem. lisus Dumnezeu-Omul a vrut săfie prins în aceeaşi cursă, murind de bună voie, dar ca un vultur mare zdrobind cudumnezeiasca lui putere cursa şi dezlegând legăturile, el mai întâi a zburat, înviind a treia zi;dar au zburat împreună cu el şi sufletele drepţilor, cântând cântările de biruinţă împreunăcu David: “Cursa s-a sfărâmat şi noi ne-am izbăvit” (Psalmi CXXIII,7). Si iarăşi după

cum vulturul voind să arate micilor săi pui, încă nedeprinşi, cum să zboare în drumulneobişnuit al văzduhului, îi conduce mergând înaintea lor, tot aşa pe cărarea necălcată acerului pe care încă nu s-a arătat urmă de om, a zburat Domnul înălţat, .mergând înainte,conducând, ca pe nişte pui sufletele drepţilor. “Ca un vultur, a văzut mai înainte Moisi, a

înălţat pe puii săi, conducându-i în zbor” (Deuteronom XXXII,! 1). Şi într -adevăr “suindu-te

la înălţime ai robit robia” (Psalmi LX VII, 19); şi după cum căderea primului Adamne-a deschis nouă intrarea în iad, astfel înălţarea noului Adam ne-a deschis nouă intrarea încer. “Avem deci, spune Pavel, încredere că avem să intrăm în sfânta sfintelor pe o cale nouă

si vie, pe care ne-a înnoint-o prin catapeteasmă, adică prin trupul lui” (Evrei X, 19-20). - Vrăjmaşul apostat nu poate încă să înţeleagă şi se cutremură de înălţarea cu trupul la

ceruri a acestui vultur tainic. Si dacă Solomon spunea că trei sunt acelea pe care nu leînţelegem: drumul corăbiei pe mare, drumul şarpelui pe piatră şi drumul vulturului sprecer (Proverbe XXX,19), apoi acea semeaţă minte cu mai multă dreptate poate să spună cănu înţelege deloc trei taine în iconomia întrupării cuvântului

- dumnezeiesc. Mai întâi că după cum corabia străbate valurile mării si nu lasă nici o urmă atrecerii ei, tot aşa şi trupul prea fericit al lui Hristos a trecut prin pântecele neispitit de bărbat al fecioarei şi nu a lăsat semn de str icăciune în naşterea cea fără de sămânţă. Aldoilea nu înţelege drumul şarpelui pe piatră adică acelaş trup, care a fost înmormântat care



purtat-o pe când era om adică trupul lui cel prea fericit în înfricoşătoarea taină a sfinteieuharistii, ca să fie nedespărţit de noi; pentru aceasta ne mângâie zicându-ne: “Iată eu

sunt cu voi până la sfârşitul veacurilor” (Matei XXVIII,20). - Nemuritorule Mire al sufletelor noastre, de acolo din dreapta lui Dumnezeu, unde azi te-ai

aşezat împărat al veacurilor trimite-ne făgăduinţa Tatălui, pe prea Sfântul Duh, care este

legătura nedezlegată a dragostei ca să fim nedespărţiţi de tine şi să ne învrednicim pe pământîmpărtăşindu-ne cu vrednicie cu prea curatul Tău Trup şi Sânge, ca să fim totdeauna părtaşharului Tău dumnezeiesc; iar în cer împărtăşindu-ne cu fericita Ta faţă, ca să fim totdeauna părtaşi slavei tale celei veşnice, amin.

- ( Predici de Ilie Miniat)- Mare este apararea Nascatoarei de Dumnezeu.- Este cu totul adevărat din parabola de astăzi că cel care nu are dragoste de aproapele nu

găseşte milă la Dumnezeu. “Mâniindu- se stăpânul -V) lui, l-a dat muncitorilor” (Matei XVIII,34). Bine este să pătimească sluga cea nerecunoscătoare! El a cunoscut atâta îndurare de lastăpânul lui şi a arătat atâta nemilostivire către tovarăşul său. O mie de talanţi – atât de

mult – datora. N-avea de unde să-i dea şi pentru că cere îngăduială, bunul lui -stăpân l-aslobozit şi i-a iertat datoria. O sută de dinari – atât de puţin -avea să primească; datornicul luila fel nu avea de unde să-i dea; cere la fel şi el îngăduială, dar omul nemilos, a pus mâna peel, l-a sugrumat şi în .sf^jgit l-a băgat la închisoare. Ceilalţi oameni văd atâta neomenie şise întristează; aude şi stăpânul lui şi se mânie, îl cheamă si mai întâi îl mustră: “Slugă


eu milă de tine?” (Matei XVIII, 33). Apoi porunceşte muncitorilor: Luaţi-1 din ochii mei şi băgaţH la închisoare până ce-şi va plăti toată datoria. “Si mâniindu- se stăpânul lui, l -a

dat muncitorilor până îi va plăti toată datoria” (Matei XVIII, 3^). Bine este să pătimească,o repet, sluga cea nerecunoscătoare. Dar acum ce nădejde mai are nefericitul să scape demunci? Nădăjduieşte oare să aibă milă din nou stăpânul lui de el? Dar stăpânul a avut odatămilă de el şi acum este foarte mâniat. Nădăjduieşte să aibă milă de el tovarăşii lui şi sămijlocească pentru el? Dar mai cu seamă tovarăşii lui sunt cei care-1 acuză, foartescandalizaţi de împietrirea inimii lui. Nădăjduieşte să-şi plătească datoria? Dar e foarte mare, omie de talanii. Ce are să se întâmple? V-o spun acum.

- Această slugă pe care s-a mâniat atât de mult stăpânul său şi pe care o acuză tovarăşii,care pare că nu mai are nici o nădejde de libertate este un nenorocit păcătos, căzut dinharul lui, Dumnezeu, depărtat de faţa lui Dumnezeu, supus tuturor pedepselor pecare poate să i le dea mânia dumnezeiască. Prin urmare stăpânul lui, adicăDumnezeu, s-a mâniat pe el; tovarăşii lui, adică sfinţii, îl acuză, nu mijlocesc, datoria păcatelor lui este nemărginită. Toată viaţa lui nu-i ajunge s-o plătească. Ce poate să

facă? Unde poate să alerge? De unfte poate să nădăjduiască mântuirea lui? Nu ştiţi,‟creştini, care. este nădejdea deznădăjduiţilor? Care este scăparea , păcătoşilor? Care esteMama creştinilor? Măria, Prea Curata Stăpână. Da! Când un păcătos ajunge într– o stareatât de nenorocită, având pe de o parte pe Dumnezeu mâniat flhpotriva lui, iar pe de altă parte neavând pe nici un . sfânt mijlocitor, întru ajutor, atunci totuşi nu-i va lipsi ajutorul şimijlocirea prea Sfintei Fecioar e. Asta vreau să v-o spun astăzi spre mângâierea păcătoşilor şi spre slava Maicii Domnului.



- “Si mâniindu- se stăpânul lui, l -a dat muncitorilor”. Aş vrea- să înţelegeţi, creştini ceînseamnă cuvintele: “Mâniindu- se stăpânul lui”, adică ce înfricoşător lucru este mâniadumnezeiască, pe care o aprinde păcatul oamenilor. Lucrul acesta îl vedem din multeexmple din dumnezeiasca Scriptură, în care Dumnezeu s-a arătat într -adevăr aşa cum ziceDavid: “Dumnezeul răzbunărilor” (Psalmi XCIII, ,1). Primul a păcătuit Lucifer şi mâniindu-

se Stăpânul lui l-a aruncat ca pe un fulger din cer (Luca X, 18), a deschis adâncul foculuinestins şi al întunericului celui mai din afară si l-a închis acolo pe vecie împreună cuîngerii apostaţr? A păcătuit Adam şi mâniindu-se Stăpânul lui l-a izgonit din rai (Facere III,23) şi l-a osândit să lucreze pământul, plin de spini şi de ciulini şi să-şi ude pâinea cu sudoareafeţei lui în toată viaţa lui (Facere III, 17-19). Au greşit oamenii în timpul lui Noe şimâniindu-se Stăpânul lor, a trimis potop de ape, ploaie patruzeci de zile şi i-a înecat-(FacereVII, 17-23). Au păcătuit locuitorii celor cinci cetăţi şi mâniindu-se Stăpânul lor a plouat focdin cer şi i-a ars (Facere XIX, 28). Au păcătuit evreii şi mâniindu-se Stăpânul lor i-a datînvinşi, împilaţi şi robiţi, în mâinile duşmanilor, când a haldeilor, când a babilonenilor(când a babilonei^lor, lipsă în M, adăugat după V), când a asirienilor, şi până astăzi sunt ocara

oamenilor şi batjocura poporului! A păcătuit prietenul Lui, iubitul David, şi cu toate acesteamâniindu-se Stăpânul lui nu l-a iertat până ce mai întâi nu-i-a dat o pedeapsă foarte grea:moarte în copiii lui şi epidemie ucigătoare, care i-a nimicit aproape toată împărăţia sa (IIîmpăraţi XII, 18; XXIV, 15). Si alte‟multe exemple de felul acestora vedem în acele timpurivechi. Păcătuim şi noi, creştini, şi oare nu vedem cât de mult se mânie Stăpânul nostru şi ne pedepseşte cu multe feluri de pedepse? Pe unele din aceste pedepse le vede, pentru că sunttrupeşti, de pildă: boli, morţi, desmoşteniri, războaie, robie, sărăcie, pagubă şi altenenumărate nenorociri; pe altele nu le vedem, pentru că sunt duhovniceşti, de pildă: cândDumnezeu se depărtează şi-şi ridică harul Lui dumnezeiesc atunci urmează acea întunecare aminţii, care nu mai vede lumina adevărului, acea slăbire a voinţei, care nu mai înclină spre

bine, acea neştiinţă în dogmele credinţei, acea lipsă de respect de cele sfinte, aceaîmpietrire în rău şi în cele din urmă nepocăioţa. în scurte cuvinte după cum. păcatul esteun rău desăvârşit, spun sfinţii teologi, tot aşa şi Dumnezeu care este bunătatea desăvârşitănu urăşte nimic mai mult decât păcatul şi nimic-nu pedepseşte mai mult dreptatea luiDumnezeu decât păcatul, care este. o călcare îndrăzneaţă a poruncilor Lui dumnezeieşti. Dinaceastă pricină înţelegeţi cât de mare trebuie să fie mânia (V are în loc de mânie (oayn) pornire (adnn). Cred că lectura din M, este exactă, de asta am şi adoptat-o; ca dovadă să sevadă contextul şi mai ales citatul din Iov) lui Dumnezeu împotriva unui om când segăseşte în păcat. Mânia lui Dumnezeu este atât de mare încât dreptul Iov se teme mai multde ea decât de iad chiar: “Mi-i mai de folos să mă păzeşti în iad până ce va trece mânia

ta” (Iov XIV, 13). loan Hrisostom se teme mai mult de ea decât de mii de iaduri: “Chiar

dacă vei pune zed de mii de gheene, nu vei putea rosti o gheenă asemenea celei

pricinuite de faptul ca să vezi faţa lui Dumnezeu întoarsă de la noi şi ochiul Lui cel

blând că nu suferă să nu vadă”. - Dar când Dumnezeu este aşa de mâniat împotriva unui păcătos, mai este oare cineva care

să poată să mijlocească, să-1 îmblânzească prin rugăminţi şi să-1 întoarcă spre îndurare şimilă? Evreii în pustie au făcut cea mai mare nelegiuire pe care poate un om. să o facăîmpotriva lui Dumnezeu: Au căzut idolatriei, au făurit un viţel de aur şi i s-au închinat ca



lui Dumnezeu şi s-au lepădat de adevăratul Dumnezeu, care i-a slobozit din robia Egiptului.Dumnezeu se mânie la cuhne, vrea să-i nimicească, să-i distrugă, să-i piardă de pe faţa pământului. Mijloceşte şi se roagă Moisi şi zice: “Opreşte urgia şi mânia Ta şi fii milostiv

faţă de răutatea poporului Tău. Adu- ţi aminte de Avraam, Isaac si lacov, robii Tăi” (IeşireXXXII, 12). Nu, a răspuns Dumnezeu, lasă-mă; mâniindu-mă cu urgie ,asupra lor, îi voi

pierde” (Ieşire XXXII, ,10). “Lasă-mă!” Dar cine-L - opreşte pe Dumnezeu? Cine-L împiedică? Mânia Lui este aprinsă şi sabia Lui goală.

Dumnezeu este şi atotputernic şi atotstăpânitor. Cine are atâta putere şi atâta îndrăznealăsă nu-1 lase să se răzbune pe poporul acela nerecunoscător? îl opreşte, îl împiedică, nu-1 lasă acea rugăminte a lui Moisi, care-i spunea: “Opreşte -urgia şi mânia Ta şi fii

milostiv faţă de răutatea poporului Tău”, Şi i-a adus aminte de acei vechi patriarhi, robiişi prietenii lui credincioşi: “Adu- ţi aminte de Avraam, Isaac şi lacov, robii Tăi”. Şi într -adevăr Dumnezeu şi-a oprit urgia Lui, şi-a stins mânia Lui, s-a îmblânzit si .a iertat aceanelegiuire înfricoşată a evreilor: “Si s-a îmblânzit Domnul faţă de răul pe care a spus ca

s”ă-l facă poporului său”(Ieşire XXII, 14).

- Acum întreb: Ce era Moisi faţă de Dumnezeu? Un rob. Iar Avraam, Isaac şi lacov? Tot robi.Dar Prea Sfânta Fecioară ce este faţă de Dumnezeu? Mamă şi Mamă, mai iubită decât toatefăpturile. Prin urmare, dacă, după cum spune Sf. loan Damaschin, între robii luiDumnezeu şi Maioa lui Dumnezeu este o deosebire nemărginită; dacă mijlocirea robuluiMoisi opreşte mânia dumnezeiască şi nu o lasă să cadă peste evreii idolatri; atuncimijlocirea Maicii Măria va opri mai mult mânia dumnezeiască şi nu o va lăsa să cadă pestecreştinii cei păcătoşi (cei păcătoşi, lipsă în M, adăugat după V).

- Mai cu seamă Dumnezeu fiind rugat de ceilalţi sfinţi, uneori îi ascultă, alteori nu-iascultă. El este Stăpân, ceilalţi sunt rqbi. Cererea lor este un har, care stă în libera voinţă alui Dumnezeu să-1 facă sau să nu-1 facă. Nu 1-a rugat Pavel pe Dumnezeu de trei ori pentru un

har şi Dumnezeu nu 1-a ascultat? (II Corinteni XII, 8-9). Dar Dumnezeu, când este rugat dePrea Sfânta Fecioară, totdeauna o ascultă. El este Fiul ei, Ea este Mama Lui. Si nu este unhar să îndeplinească Fiul cererea Mamei, ci este o datorie firească. DumnezeiascaScriptură spune că la intrarea Virsavei, mama împăratului Solomon, în palatul împărătesc,împăratul s-a sculat de pe tronul lui, a ieşit s-o întâmpine, i s-a închinat ei şi a puş-o să stea pe alt tron împărătesc în dreapta lui: “Şi s-a sculat împăratul întru întâmpinarea ei, s-a

închinat ei, apus tron mamei împăratului si a şezut în dreapta lui” (III împăraţi H» 19).Când mama împăratului i-a spus că vrea să-1 roage , ceva, i-a răspuns cu niult respect:“Cere-mi, Mamă, orice vrei si nu-ţi voi refuza nimic” (III împăraţi II, 20). Foarte înţeleptulSolomon a cunoscut că deşi împărat, avea totuşi datoria să cinstească pe mama lui ca peo împărăteasă; că deşi împărat avea datoria să-i împlinească orice fel de cerere a mameilui: “Cere, Mamă, si nu te voi refuza”. Acelaşi lucru 1-a făcut şi Dumnezeu cel prea înaltcu Mama Lui când ea s-a mutat de la pământ la ceruri şi a intrat în acel palat al slaveidumnezeieşti. Gândiţi-vă. cu câtă cinste a primitro Unul: Născut Fiul ei! Noi nu putem să oînţelegem. Altceva nu bănuim decât ceea ce,a spus mai dinainte Duhul Sfânt-prin gura lui David:“Stătut -a.împărăteasa de-a dreapta Ta” (Psalmi XLIV, 11), adică a pus-o să stea îndreapta Lui, pe tronul Dumnezeirii care împărăteşte, mai presus de toate corurile



sfinţilor şi ale fericiţilor, mai presus de toate cetele îngerilor, arhanghelilor, heruvimilor şiserafimilor. Acolo deci, pare că Dumnezeu îi spune: “Cefe- Mi, Mamă, şi nu te voi

refuza”. Cu alte cuvinte “Maica Mea aleasă din toate neamurile, binecuvântată printre toatecelelalte femei, după cum ai fost plină de har pe pământ, tot aşa acum eşti slăvită, plină deslavă în rai. Tu eşti Mamă, eu sunt Fiu. Este drept ca Fiul să cinstească pe Mamă; este drept

ca Mama să împărătească cu Fiul. Şezi de-a dreapta Mea şi împărăteşte în cer şi pe pământ: Săţi se închine îngerii şi oamenii ca împărăteasă şi Mamă a Lpi Dumnezeu. Sunt Dumnezeu,sunt Fiu; ca Durrftiezeu îţi dăruiesc slava Mea; ca Fiu îţi dau inima Mea. Cere-Mi deci,

Mamă, şi nu te voi refuza. Cere-Mi orice vrei şi Eu îţi voi face voia Ta ca să cunoască lumeace fel de Fiu ai şi cu adevărat ce fel de Mamă am. Si astfel să te fericească neamurile.Cere- Mi, Mamă. Cefe sănătate acelui bolnav, ce stă pe jumătate mort în pat. Cere-Miliberarea acelui rob, care poartă de atâta vreme lanţuri; cere-Mi ajutor (cere-Mi ajutor,lipsă în M, adăugat dupăx V) acelui sărac, care a căzut în atâtea nenorociri. Cere-Mimântuirea acelui călător, care este în primejdie pe mar e. Numai Numele Tău să-1 chemecel bolnav şi să se facă sănătos! Robul, să se elibereze! Săracul să scape de necazuri!

Călătorul pe mare să fie păzit! Cere- Mi, Mamă! Te roagă femeia acea stearpă să-i dăruieştiun fiu, fecioara aceea să-i păzeşti cinstea, soldatul acela să-i dai biruinţă, - corăbierul acela să-1 scoţi la liman, agricultorul acela să trimiţi rod pământului,

negustorul acela să-i aduci câştig, să li se îndeplinească cererea lor numai prin mijlocirea Ta,Maica Mea! Cere- Mi, Mamă! Vrei să fie ferită de foamete, de ciumă, de război, de totfelul de duşmani văzuţi şi nevăzuţi, oraşul acela, ţinutul acela, ţara aceea care tecinsteşte cu o deosebită cinste? Fie! Dar vrei ca acel păcătos, acel nepocăit păcătos care aîntărâtat mânia Mea, care este vrednic de moarte şi de iad, să primească o luminare a haruluidumnezeiesc, să se întoarcă la pocăinţă, să. vină la mântuire? Să se facă voinţa Mamei.Cere- Mi, Mamă, şl nu te voj refuza! Sunt Dumnezeu, dar sunt şi Fiu. Pot să fac torul, după

cum vrei pentru dragostea Mamei. Să se slăvească Maica Mea cu slava Mea. Să fie-slavaMea, spre slăvirea Maicii Mele!” - Aşa este, creştini. O repet: Gând Dumnezeu ascultă rugăminţile celorlalţi sfinţi, le face

un har, pentru că Dumnezeu este Stăpânul sfinţilor. Dar când Dumnezeu ascultă derugăminţile fecioarei Măria, îndeplineşte o datorie, pentru că este Fiu al Fecioarei. Este Olege a lui Dumnezeu ca să cinstească Fiul .pe Mamă şi odată ce Dumnezeu a *avut Mamă^este şi El ,supus aceleeaşi legi. Aşa spune Gheorghe al Njcomidiei, vorbind despre

- -Fecioara: “Ziditorul, ca Fiu, socoteşte slava Ta ca slavă a sa proprie şi făcându-si

datoria de Fiu, îndeplineşte cererile” (Gheorghe al Nicomidiei, Cuvânt la întâmpinareaDomnului).

- Acum unde eşti printre bărbaţi, păcătosule, sau printre femei, păcătoase, care depăşeştiîn păcate pe vameşi^pe desfrânate, pe tâlhari? înaintează să-ţi dau o veste preafericită! S-amaniat Dumnezeu pe tine ca şi pe sluga nemilostivă şi nerecunoscătoare din parabola deastăzi şi te-a , izgonit din harul Lui? S-au scârbit sfinţii de tine şi în loc să mijlocească pentru tine mai cu seamă te acuză? Este foarte mare datoria păcatelor tale şi nu ştii cum ai‟să plăteşti dreptatea dumnezeiască? De asta te temi şt eşti deznădăjduit? Ah, nenorocitesuflete! Ai curaj! Este cine să te ajute în atâta nenorocire! Pentru Sfânta Fecioară! Las-săfie Dumnezeu plin de mânie împotriva ta! Dacă va mijloci Prea Sfânta Fecioară, Dumnezeu



se îmblânzeşte, pentru că este Fiu. Las-să nu se roage altcineva pentru tine! Dacă Ea singurăse va ruga, este ascultată, pentru că este Mamă! “Muţi poate rugăciunea Maicii pentruîmblânzirea Stăpânului!” Când Antipatru a scris lui Alexandru, atât de multe împotrivaOlimpiadei, mama lui, Alexandru i-a răspuns: Nu ştii, Antipatre, că o lacrimă a mameişterge multe pâri? Tot aşa spun şi eu fiecărui creştin: Nu ştii, creştine că o lacrimă de-a

Mamei, a acelei Mame plină de har, şterge multe păcate? Nu ştii, creştine, că o singurămijlocire, un singur cuvânt, o singură căutătură a ei are putere să prefacă în milă şimilostivire toată mânia şi înverşunarea dumnezeiască? Aleargă numai la acoperământulei, cere ajutorul ei, nădăjduieşte în apărarea ei şi fii sigur că dacă te ţii de o astfel de ancoră nu

vei pieri. N-a pierit nici un animal din cele câte au fost păzite în corabia lui Noe; şi nu piere nici unul din creştinii care aleargă la paza Sfintei Fecioare, care este corabia sfinţeniei. Pentru aceea cântă Biserica noastră: “Nimeni din ceicare leargă la Tine nu iese ruşinat, Preacurată, Sfântă Născătoare de Dumnezeu, ci cereharul şi primeşte darul spre folosulcererii”.

- O, Mărie, nume cu totul fericit, dulceaţa îngerilor, bucuria celor întristaţi! O, Mărie, o,Fecioară, o, Maica Iui Dumnezeu si o, Mama creştinilor, eu sunt acea slugă netrebnicădespre care vorbeşte Evanghelia de astăzi, Fiul Tău m-a mântuit pe mine, sfinţilor li-iscârbă de mine; trebuie să plătesc dreptăţii dumnezeieşti toată datoria nenumăratelor mele păcate. Ce să fac? Unde să alerg? De unde să nădăjduiesc mântuirea mea? Te facchezăşuitoare pe Tine, alerg la Tine, nădăjduiesc în Tine, pentru că Tu-eşti nădejdea celordeznădăjduiţi, scăparea păcătoşilor, Mama creştinilor. Nădejdea mea, scăparea mea, Maica mea, primeşte pe sluga ta, păzeşte pe robul tău, milostiveşte-te de fiul tău! O singură mijlocire,un singur cuvânt, o singură căutătură să faci către Fiul Tău pentru mine şi sunt mântuit.E cu neputinţă să piară, Mariecine nădăjduieşte în Tine. Amin.

-

( Predici de Ilie Miniat) - Doamne, spune un cuvant si se va vindeca sluga mea.- Credinţa, care-i fiica vrednicii r ăsplăţi si mama minunilor Mântuitorului, se înfăţişează,

prin mărturia unei mari vrednicii şi prin răsplata unei mari minuni, într -un sutaş, într -un ostaş,crescut în întunericul idolatriei. Cu adevărat, mare credinţă! Pentru că dacă acesta va credenumai că lisus, iudeu de neam, întemeietorul unei noi învăţături, puţin cinstit chiar de propriulsău neam, poate totuşi să tămăduiască sluga lui bolnavă, aceasta pentru un păgân este o credinţănemăsurat de mare. Dar să fie sigur, că acela poate să-i vindece sluga numai cu un singur cuvânt şisă fie încredinţat că numai prin cuvânt i-a şi vindecat-o, aceasta este cu adevărat credinţă decreştin. Credinţă strălucită, care este răsplătită de Mântuitorul prin mirarea sa: “Iar lisus s-a

mirat” (Matei VIII,10); prin lauda sa: “Amin zic vouă, nici în Israil n-am găsit atâta credinţă”

(Matei VIII,10); şi prin săvârşirea minunii: “Şi s-a vindecat sluga în ceasul acela” (Matei,VIII,13).‟

- Pentru aceea şi predicatorii cuvântului dumnezeiesc prezintă de obicei credinţa sutaşului ca peun îndreptar de bună credinţă, socotind că o credinţă de care s-a minunat lisus Hristos esteaceea care trebuie luată ca pildă de urmat din partea creştinilor. Eu, însă, urmând scopuldumnezeiescului învăţător, care în timp ce laudă credinţa unui păgân adică a unui străin, mustrăcredinţa israieliţilor, adică a poporului, în loc să prezint pe sutaş ca o pildă a acelei credinţe



ce-ar trebui s-o practicăm, vreau să pun pe sutaş în faţa credinţei ce o mărturisim prin faptelenoastre ca să ne folosească nu ca pildă, ci ca mustrare. Sutasul a crezut atât de desăvârşit încâta fost lăudat de întemeietorul credinţei. Eu vin înaintea

- voastră să vă arăt ce înseamnă credinţă desăvârşită. După ce voi cerceta credinţa noastră,vreau să descopăr lipsurile noastre, ca să pun în mişcare ruşinea noastră şi să repet din toate

părţile cuvintele lui Hristos: “Nici în Israil n-am găsit atâta credinţă!” - Partea I - Când cuvântul cel mai înainte de veci, făcându-se om a vrut să ia firea noastră şi sărăcia

noastră, a avut scopul de a da oamenilor un îndreptar de credinţă dreaptă şi vieţuire bună şide a le deschide două căi spre a ajunge la viaţa veşnică: calea adevărului, ca să cunoascăoamenii pe adevăratul Dumnezeu şi calea sfinţeniei, ca să facă toate virtuţile. Despre primacale, vorbind cu Tatăl lui cel ceresc, însuşi spune la evanghelistul loan: “Aceasta este


care l-ai trimis” (loan XVII,3). Adică viaţa veşnică constă pentru oameni în a cunoaşte peDumnezeu: în cer după propria sa fiinţă, şi după modul existentei lui, spre a ador a într-un

Dumnezeu Creator Atotputernicia lui şi desăvârşirea lui; iar pe pământ să-1 vadă în icoanalui vie (II Corinteni IV,4; Coloseni 1,15), în persoana Cuvântului, spre a cunoaşte într -unDumnezeu răscumpărător bunătatea şi binefacerile Lui. Despre a doua cale apostolul Pavelafirmă că Fiul lui Dumnezeu s-a îmbrăcat cu trupul nostru ca să ne facă o nouă Biserică şiun nou popor. Biserică nepătată şi fără de greşeală, în care să nu se poată găsi nici cea maimică urâciune: “Ca s-o înfăţişeze sieşi Biserică slăvită, neavândpată nici zbârcitură”

(Efeseni V,27). Popor curat de orice scădere care să lucreze toată virtutea, vrednic deveşnica lui dragoste: “ca să-si curăţească luis popor ales, râvnitor de fapte bune” (Tit11,14). Această nouă Biserică este Biserica noastră, iar acest nou popor suntem noi. Acestnou îndreptar al mărturisirii şi vieţii noastre este credinţa numită pentru asta de teoiogi în

acelaşi timp teoretică şi practică, din pricină că ea este ca ochiul mintii noastre, ca să vadăadevărul învăţăturii noastre şi ca mâna inimii noastre, ca să săvârşească sfinţenia moravurilornoastre. Prin urmare noi trebuie s-o avem şi pe una şi pe alta spre a avea credinţădesăvârşită. Cea dintâi fără de a doua este moartă (lacov 11,17-26); a doua, fără de cea dintâieste oarbă. Un creştin care n-are sau pe una sau pe cealaltă este ca un bolnav care, lipsit de puteri, nu poate să meargă, sau ca un orb, care,


- Acestea stabilite să vedem dacă printre noi, care negreşit suntem creştini, se găseşte atâtacredinţă cât a voit întemeietorul credinţei şi învăţătorul nostru să avem. Ah! Fraţilor, într -adevăr nu “găsesc atâta credinţă în Israil!” Nu întâlnesc nici atâta lumină de înţelegere înmintea noastră ca să cunoaştem ce credem, nici atâta dragoste călduroasă în inima noastră casă trăim cum credem. Ştiu că numim credinţă acea haină


decât începutul credinţei. Prin aceea pruncul ajunge creştin; dar numai prin ea un creştinîn vârstă este creştin numai cu numele, în afară de această credinţă de la botez, care se



revarsă şi se dă prin har se cere şi cealaltă credinţă, care se dobândeşte şi se adaugă prinstudiul adevărurilor dumnezeieşti şi prin practicarea lor.

- Nu vorbesc acum de un studiu iscoditor, aşa cum urmăresc ştiinţele laice. Un asuel de studiueste izgonit din şcoala lui Hristos; în ea trebuie să smerim, printr -o respectuoasă plecăciune, cele mai înalte şi cele mai alese puteri ale sufletului nostru, după cum spune

apostolul: “robind tot gândul nostru spre ascultarea lui Hristos” (II Corinteni X,5); iardupă cum spune Tertulian; “odată ce s-a născut Hristos, n-avem nevoie să mai iscodim, căcicunoaştem totul prin evanghelie”, în Rai, unde toate sunt descoperite şi nu mai este nimictainic, omul este fericit nu prin credinţă, ci prin vedere: “îl vom vedea aşa cum este” (I loan111,2). în Biserică, însă, unde toate sunt tainice şi nu-i nimic descoperit, suntem fericiţi nu prin vedere, ci prin credinţă: “Fericiţi cei ce n-au văzut si au crezut!” (loan XX,29). Prinurmare vorbesc despre un studiu îndrumător cerut de ştiinţa dumnezeiască, îndepărtatdeopotrivă, de cele două extreme: iscodirea şi neştiinţa. Departe de neştiinţă, ca să căutămînvăţătură; departe de iscodire, ca să nu căutăm dovadă pipăită. Vreau să dăm ochii noştricredinţei noastre ca să avem vrednicia să credem mai bine şi smerenia să vedem mai puţin.

Dar vreau să v-o repet din nou, nu pentru a iscodi, nu pentru a cunoaşte tainele credinţei, nici pentru a cerceta, ci pentru a afla vredniciile ei morale şi pentru a ajunge, nu învăţaţi cicucernici. Mântuitorul o aseamănă cu o comoară ascunsă în ţarină. Asta înseamnă, dupăloan Hrisostom, că nu-i de ajuns numai să avem această comoară ascunsă, ci


învăţăturile veacului, demnităţile politice, iscusinţa la câştig stăpânesc toată mintea noastrăspre a mulţumi dragostea noastră de bani, mândria noastră, duhul nostru iscoditor. Oricealtceva cunoaştem afară de ce trebuie să cunoaştem. De asta am dreptate să spun împreună cu profetul Osia: “Nu este cunoştinţa lui Dumnezeu pe pământ” (Osie IV,1), şi împreună cu

Hristos: “Nu găsesc atâta credinţă în Israil”. în altarele dumnezeirii adorate pe pământ sevăd două inscripţii foarte deosebite între ele: una printre evrei în ludeia: “Cunoscutului

Dumnezeu” (Psalmi LXXV,1); alta printre atenieni în Grecia: “Necunoscutului

Dumnez eu” (Faptele Apostolilor XVII,23). în ludeia se citeşte: “Cunoscut este

Dumnezeu în ludeia”, pentru că a fost cunoscut prin atâtea minuni; în Grecia:“Necunoscutului Dumnezeu”, căci nu s-a arătat prin lumina adevăratei credinţe. Caredintre aceste două inscripţii vi se par potrivite să fie săpate în Bisericile noastre, pe care le -amzidit atât de înalte pe ruinele templelor iudaice şi idolatre? Ca să nu vă osteniţi, eu v-aşispune, pe aceea: “Necunoscutului Dumnezeu”. Da, credem în Dumnezeu, dar nu ridicămvreodată privirile să le înălţăm la cer şi să cunoaştem cum trebuie, să admirăm tainele purtăriisale de grijă, să pătrundem în adâncurile înţelepciunii lui, să descoperim minunăţiile milii4ui. “Necunoscutului Dumnezeu!” Credem în lisus Hristos, am îmbătrânit chiar în şcoalalui, dar nu cunoaştem până acum nici minunile vieţii lui, nici adevărul învăţăturii lui, nicivrednicia patimilor lui, nici folosul slavei lui. “Necunoscutului Dumnezeu!” Ne găsim înBiserica lui, dar nu ştim ce înseamnă să fie cineva mădular al unui trup atât de sfânt.Prăznuim sărbătorile lui, fără să înţelegem scopul lor. Ne supunem legilor lui, fără să negândim la înţelepciunea lor. Luăm parte la strălucitele lui slujbe fără să pătrundem taina lor.“Necunoscutului Dumnezeu!”



- Dumnezeul meu! Ce-mi foloseşte să fiu născut într -o zi strălucită, înconjurat de atâtealumini, câte sunt adevărurile tale, pe care mi le-ai dat să le cred odată ce vreau să ţin cumine, întunericul meu şi noaptea mea? Dacă neştiinţa mea, pe cât de vinovată pe atât devoită, ţine ascunsă comoara celei mai sfinte credinţe ce mi-ai dăruit, cum pot să mă folosescla dobândirea mântuirii mele? Armele ce mi-ai dat, ca să lupt împotriva

- vrăjmaşilor mei, sunt de o construcţie desăvârşită, făurite de înţelepciunea ta, în cuptoruldragostei tale. Sunt arme ce au dat atâtea minunate dovezi în mâinile atâtor învăţători, atâtorsihastri, atâtor mucenici! Sunt arme ce au săvârşit şi săvârşesc atâtea minuni, meat din pricina mulţimii lor aproape că n-ar putea fi arătate pe nume, dacă n-ar fi mai mareminune neîntrerupta lor săvârşire. Sunt arme pe care e de ajuns să le întrebuinţezi ca să birui,deoarece, “Credinţa noastră este biruinţa care a învins lumea” (I loan V,4). Dar la ce folos! Nu nădăjduiesc nici un câştig de pe urma lor, căci nu sunt obişnuit cu ele! într -adevăr, potspune şi eu: “Nu m-am deprins cu ele” (I împăraţi XVII,39), după cum a spus Daviddespre armele împăratului Saul. Dar chiar dacă aş avea toată cunoştinţa credinţei mele ca săcred drept, dacă n-o pun în practică spre a trăi bine, ce-mi foloseşte?“Care este folosul,

spune apostolul lacov, dacă cineva spune că are credinţă, dar n-are faptele credinţei” (lacov11,14). “La ce foloseşte, repetă Petru Damian, dacă cineva crede ortodox, dar trăieşte ca un păgân?”

- Partea a Il-a - Asta-i altă lipsă a credinţei noastre. Ca să înţelegem mai bine această lipsă trebuie să ne

gândim la ce-am spus mai sus anume că scopul întrupării Cuvântului dumnezeiesc a fost săîndrume neamul omenesc spre viaţa veşnică şi să-1 întoarcă pe drumul sfinţeniei. Pentru caDumnezeu să facă din puţină ţărână pe om, iar din cea mai netrebnică zidire, cum e pământulsă facă cea mai desăvârşită făptură, n-a avut nevoie – ca să întrebuinţez cuvintele SfinteiScripturi – decât de puţină lucrare a mâinilor lui şi de o suflare a gurii lui. Atât de puţin!

Dar pentru ca să facă dintr -un om obişnuit un om creştin, a fost nevoie ca Dumnezeu să se pogoare din cer, să se smerească pe el, să ajungă nimic, să pătimească, să moară. A fostnevoie ca lisus Hristos să dea omului o nouă naştere prin botez, să -1 primească dreptfrate al lui, să-1 spele cu sângele lui, să-i lase comori nesecătuite în meritele lui, izvoarede haruri veşnice, în tainele lui. Era nevoie să facă o nouă lume, pentru a întemeia o nouăBiserică, în care să rânduiască arhierei, preoţi, predicatori, ca să înveţe pe acest om cele maiînalte fapte ale dragostei. Prin urmare, un Dumnezeu, care n-a spus decât numai un cuvânt casă facă cerul şi pământul, pe de altă parte a săvârşit lucruri atât de mari pentru a face uncreştin, cum socotiţi că vrea Dumnezeu

- să fie acest creştin? îl vrea să fie slava Cuvântului întrupat, rodul patimilor lui, obiectuldragostei lui, moştenitorul fericirii lui. Este uşor fraţilor, s-o înţelegem şi ne-o spuneapostolul Petru: “După sfântul care v-a chemat fiţi şi voi sfinţi în toate purtările

voastre” (I Petru 1,15). Vrea deci ca fiecare creştin să poarte cu el datoria neapărattrebuincioasă de a fi sfânt. Pentru asta legea lui lisus Hristos, care este dreptarulsfinţeniei, cere într-adevăr o obşte nepătată a credincioşilor şi fără urâciune: “Biserică

neavând pată nici zbârcitură” (Efeseni V,27). Prin urmare această lege după cum estemai sfântă decât toate celelalte legi, cere ca şi creştinii (creştini; în text: oameni) să fiemai sfinţi decât toţi ceilalţi oameni: “popor ales, râvnitor de fapte bune” (Tit 11,14).



Creştin deci, după însăşi însemnarea cuvântului vrea să zică: om mai mult duhovnicescdecât trupesc, mai mult ceresc decât pământesc, răstignit pentru cele din lume, îmbrăcat culisus Hristos, nu negreşit cu haina lui Hristos, ci chiar cu Hristos. Toate acestea suntgândurile lui Pavel care zice: “Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi îmbrăcat”

(Galateni 111,27). Cu alte cuvinte creştinul trebuie să ducă o viaţă atât de asemănătoare cu

viaţa lui lisus, ca şi cum Hristos ar trăi în el, încât să poată să spună cu acelaş apostol:“Trăiesc, dar nu eu, ci Hristos trăieşte în mine” (Galateni 11,20). Asta înseamnă a trăi cacreştin şi la o astfel de viaţă ne obligă credinţa lui Hristos.

- Totuşi, dacă voi cerceta viaţa noastră “nu găsesc atâta credinţă în Israil”. Nu găsesc înfaptele noastre acea sfinţenie, nici printre creştini, pe acel creştin la care se gândeşteMântuitorul nostru. Găsesc dimpotrivă, dragostea de bani a iudeului, nebunia idolatrului,desfrânarea epicureului, chiar neruşinarea dobitoacelor şi furia fiarelor. Găsesc ucideri,răzbunări, răpiri, răsdesfrânări, păcate potrivite păgânilor, care se închină unor zei vinovaţide aceleaşi păcate, dar pe care cei dintâi creştini nu le cunoşteau nici după nume. Vechiicreştini erau oamenii nevinovăţiei şi ai dragostei care nu erau vinovaţi înaintea păgânilor

pentru altceva decât pentru religia lor. Ciudat lucru! Creştinii de azi se aseamănă atât de multcu păgânii prin păcatele lor, pe cât de mult vechii creştini depăşeau prin virtuţi chiar pe zeii păgânilor.

- Astfel toată credinţa noastră se mărgineşte în cele din urmă la faptele din afară ale credinţei,fapte lipsite de orice merit, care fac uneori mai mult scandal decât zidire. Fapte care se facmai mult din obicei decât din

- dragoste, care au ca unele monezi, pe dinafară adevăratul chip, dar nu au în ele şi adevăratavaloare. Pentru asta suntem în mare rătăcire, dacă nădăjduim ca printr -o astfel decredinţă să dobândim o veşnicie fericită, într -o astfel de rătăcire se găsea şi necredinciosulîmpărat Baltazar, care, socotind că idolul lui Vil este un Dumnezeu viu, închinat în

Babilon, a spus cu mânie lui Daniil: - - Nu ţi se pare că Vil este un Dumnezeu viu? Pentru ce nu te închini lui? - - Ah, nu te înşela împărate! i-a răspuns bunul profet cu un zâmbet dispreţuitor. Acesta,

căruia te închini, nu-i negreşit Dumnezeu viu; e un idol neînsufleţit, fără dumnezeire, fărăviaţă, fără putere. Are pe dinafară o înfăţişare măreaţă, din pricina metalului strălucitor,care îl acoperă, pe dinăuntru însă, este noroi şi praf. “Şi a zis Daniil râzând: Nu te înşela

împărate! Acesta-i pe dinăuntru lut iar pe dinafară aramă?” (Istoria omorârii balaurului şi a sfărâmării lui Vil, 3-8).

- îmi pare rău că trebuie să spun acelaşi lucru şi despre noi. Ah, creştinii mei, să nu neînşelăm! Credinţa asta a noastră, nu-i credinţă vie, este un idol, dar mai degrabă uncadavru de credinţă. Nu are duhul întemeietorului ei, nu se mişcă, nu lucrează şi în afarăde arătarea în vreo oarecare faptă exterioară în fiinţa ei este moartă, deoarece “credinţa fără

fapte este moartă”. Şi noi, creştini care n-avem altceva decât învelişul creştinismului, neasemănăm cu acei falşi credincioşi mustraţi de apostolul Pavel, “care prin cuvinte

mărturisesc că cunosc pe Dumnezeu, dar îl tăgăduiesc prin fapte” (Tit 1,16). Şi dupăcum spune fericitul Ieronim: “una mărturisesc cu mărturisirea lor şi alta cu viaţa”. Creştinifără randuială şi nepotriviţi si în ce priveşte credinţa şi în ce priveşte viaţa, sau în ce-i mairău, păcătoşi îmbrăcaţi cu masca sfinţeniei şi poate draci sub haina lui lisus Hristos.



înfăţişarea urâtă pe care o facem, arătându-ne în afară cu o credinţă atât de frumoasă, iarînăuntru cu un suflet atât de murdar, în faţă cu pretenţii de mare sfinţenie iar în fiinţa noastrăcu fapte atât de stricate; această înfăţişare urâtă stârneşte râsul duşmanilor noştri, mai cuseamă hule şi ocări. Şi aşa spune într -adevăr şi Salvian: “Prin noi, Hristos suferă ocări, prinnoi legea lui Hristos se huleşte”.


- e un credem. Din pricina asta credinţa noastră este o credinţă cu totul nedesăvârşită şi cumult inferioară credinţei sutaşuiui, asemenea căreia a mărturisit Mântuitorul că n-a găsit înIsrail, iar eu am arătat că n-am găsit nici în creştinism. “Nici în Israil n-am găsit atâta

credinţă!” - Dacă cea dintâi vindecare a bolii este cunoaşterea bolii, atunci pot să am nădejde cu privire Ia

lipsurile credinţei noastre; adică pot să văd uşor tămăduite aceste scăderi ale noastre dupăce le-am descoperit destul de bine. Şi pot, pe bună dreptate, să nădăjduiesc asta, odată ce

prilejuit de credinţa unui ostaş idolatru, am vorbii despre credinţă înaintea ostaşilorcreştini, care sunt gata să-şi verse sângele cu slavă pentru strălucirea celei mai adevăratedintre religii şi pentru statul cel mai religios dintre toate statele. Şi cu atât mai mult în prezenţa Ta strălucită şi slăvită, prea înălţate Domn, care eşti apărătorul nebiruit al acesteireligii, marea minte al acestui stat. Printre alte virtuţi prin care a binevoit Dumnezeusă împodobească viteazul tău suflet ca pildă a tuturor virtuţilor, se distinge evlavia, carestăpâneşte şi mintea si inima ta, ca să te înveţe să cunoşti deplin ceea ce crezi şi sătrăieşti aşa cum crezi. Această virtute ţine cumpăna dreptăţii tale; ea insuflă dragoste înîngăduinţa ta, mişca braţul vitejiei tale, şi ţine trează si în mişcare iuţeala ta neobosită.Aceasta este cea mai mare slavă, cea mai frumoasă nădejde, a credinţei sobornice,

îndeplinită şi apărată de un erou cu o astfel de evlavie! Da, tu ai atâta putere ca să faci buni creştini prin pilda ta, câtă măiestrie ai ca să faci supuşi fericiţi prin guvernarea ta. - Predici de Ilie Miniat - ,Iesit-a Semanatorul sa semene Samanta Sa”. - Ce nenorocit plugar este acesta despre care ne istoriseşte în parabolă Sfânta Evanghelie de

azi! Ce trudă zadarnică! Cât de multă sămânţă şi cât de puţin rod! Plugarul seamănă cu dragă inimă, cu mână deschisă, cu bună nădejde, dar o parte desămânţă cade pe cale şi sau este călcată de trecători, sau este mâncată de păsări; altă parte cade pe piatră şi se usucă, pentru că nu are umezeală; altacade în spini şi

se înăbuşe, pentru că o acoperă spinii; cea mai mică parte cade pe pământ bun; numai aceasta prinde r ădăcină, numaiaceasta răsare, numai aceasta rodeşte.

- Alegoria acestei pilde esteevidentă.Plugarul este predicatorul şi propovăduitorul Sfintei Evanghelii. Sămânţa este



cuvântul lui Dumnezeu; se seamănă din belşug în Sf. Biserică a lui Dumnezeu, dar o parte cade ca pe cale îfl nişte creştini care nici nu o bagă în seamă; pentru asta este dispreţuită şi se împrăştie. Altă‟parte cade ca pe piatră în nişte inimi împietrite; pentru asta nu prindenici rădăcină şi n-are nici putere.

Altă parte cade ca în spini în unele minţi pline de grijile lumeşti; pentru asta rămâne fără de rod. Cea mai mică parte cade ca pe pământ bun în unele .sufleteevlavioase; acestea îl aud cu bucurie, îl păzesc cu grijă şi numai în ele dă rod îmbelşugat demântuire. Până aici mare este paguba plugarului, mare este nenorocirea seminţei; eu plâng şi sămânţa care se pierde, plâng* şi pe plugar, care-i păgubit dar plâng incomparabil mai mult, mai cu seamă suspin din inimă şi plângnemângâiat, că în aceste timpuri nenorocite, nu.este

nici plugar şi a lipsit cu totul sămânţa; cu alte cuvinte nu se-găseşti predicator şi propovăduitoral Evangheliei şi a încetat cu totul cuvântul lui - Dumnezeu.

Din această pricină, ţarina cea tainică a Bisericii lui Hristos s-a păfăginit de tot, pentru că nu-i nici lucrată, nici semănată vreodată.

- Acolo unde altă dată se făcea grâu ales, mult sau puţin, rod de dreptate pentru jitniţile împărăţiei cerurilor, acum nu răsare decât spini, ciulini, neghină, lemne neroditoare, toate materii şi surcele pentru focul veşnic al iadului. De aceeaacum, prilejuit de parabola de astăzi vă voi arăta: întâi cât este de necesarşi cât este de folositor în Biserica lui Hristos plugarul, care seamănă, şi sămânţa care se seamănă, adică predicatorul Evangheliei şi predicarea

Evangheliei, cuvântul lui Dumnezeu, predica. Al doilea, care sunt piedicile denu se naşte rod de mântuire sufletească. Şi cu acest prilej rog pe Duhul celSfânt pentru întâia oară când vorbesc de pe acest sfânt amvon către acest oraş păzit de Dumnezeu să facă ca sămânţa predicării evanghelice ţie azi, ce o voi semăna să nu cadă pe cale, nici pe piatră, nici în mijlocul spinilor,ci toată să cadă pe pământ bun şi mănos ca să facă.

- însutitrod duhovnicesc. “Cine are urechi de auzit să audă” (Luca VIII,15).

- Partea I -

- S-au apropiat zilele în care Domnul nostru lisus Hristos avea să lase pământul şi să se înalţe la cer. Acolo pe Muntele Măslinilor lasă apostolilor o astfel de poruncă: “Ucenicii Mei, Eu am plinit voinţa Tatălui care M-atrimis; acum trebuie să plec şi să vă las dar vă las urmaşi ai puterii Mele, apostoli ai învăţăturii Mele, moştenitori ai Duhului Meu. Lucrul pe care vă poruncesc să-1faceţi este acesta: Să întoarceţi tot neamul omenesc la credinţa Mea. Vedeţi această lume mane, de la răsărit până la apus, de la miazănoapte pană la miazăzi? Ea



templele‟ păgânilor şi sinagogile iudeilor. Au căzut idolatria şi „ necredinţa. S-a ziditnoua Biserică şi a strălucit noua credinţă a creştinilor. Prin predicarea Evangheliei făcută mai târziu de urmaşii apostolilor, de arhierei, de preoţi,trâmbiţele Sfântului Duh, s-a

întărit Biserica, s-a lăţit credinţa^! toate marginile pământului, “în tot pământul a ieşit vestirea lor si la marginile lumii cuvintele

lor” (Psalmi XVIII, 4). Prin urmare, singurul mijloc întrebuinţat de Dumnezeu ci să înlăture necredinţa din toată lumeas şi ca să semene în lume cunoştinţa de Dumnezeu n-a fost altul decât predicareaEvangheliei,cuvântullui Dumnezeu,, predica. ^‟Mergând în toată lumea, predicaţi Evanghelia „la

toată zidirea”. Atât e~ste de necesară şi atât este de folositoare în Biserica lui Hristos predicarea Evangheliei. Dar are oare o putere atât de

minunată? Atotputernic este Cuvântul acela enipostat, care se naşte din veşnicie, dinmintea atotvăzătoare a., veşnicului Tată şi este. pentru asta înţelepciunea şi puterea Tatălui, după cum spune Pavel (ICorinteni I, 24), prin care* a făcut veacurile, a creat totul, cerul şi pământul, pe cele văzute şi pe cele nevăzute: “Cu cuvântul Domnului cerurile

s-au întărit si prin duhul gurii Lui toată puterea lor” „ (Psalmi XXXII, 6).Aşa mărturiseşte David. Iar loan spune: “Toate prin El s-au făcut” (loan I, 3).Atotputernic este de asemenea” şi cuvântul dumnezeiesc rostit, care este chipulînvederat al Cuvântului enipostat şi are ţoală puterea Sfântului Duh să săvârşească minuni nemaiîntâmplate.

-

După cum Cuvântulenipostat a fost la crearea pe care a văzut-o firea, tot aşa acesta este la naşterea din nou, pe care o face harul. Dumnezeu a vrut să-i arate profetului lezechil putereanemărginită a acestui cuvânt dumnezeiesc;şi i-a spus aşa: “Ieşi, profete, pe câmp si vei vedea câmpul plin de oasele morţilor” . “Şi a

fost

peste mine mâna Domnului şi Domnul m-a

scos în duh si m-a aşezat în mijlocul câmpiei si ea era plină de oase omeneşti” (lezechilXXXVII, 1). “Şi ca să cunoşti puterea cuvântului “” dumnezeiesc, predică, învaţă şi vei vedea că oasele acelea uscate se vor îmbrăca cu carne, că vor lua duh, că sevor faceoameni vii. Profeţeşte oaselor acestora şi zi-le: “Oase .uscate,

ascultaţi cuvântul “Domnului!”^ (lezechil XXXVII, 4). Profetul a predicat cuvântul luiDumnezeu şi minune!, îndată oasele cele nesimţitoare şi moarte au căpătat simţire şi viaţă şi au înviat. “Şi am profeţit după cum mi



s-a poruncit; si a intrat în ele duhul siau căpătat viaţă si au stat pe

picioarele lor, mulţime foarte multă” (lezechil XXXVII, 10). Asta vrea să spună că cuvântul lui Dumnezeu este viaţă, este suflet, este înviere, pentruaceea care îl ascultă după cum spune Hristos in Evanghelia dupa

Ioan:,, Amin zic voua ca vineceasul, si acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu

si cei care vor auzivor învia” (loan V, 25). Fericitul Pavel adaugă şi pricina. “Căci cuvântul

- lui

Dumnezeu este viu si lucrător” (EvreilV, 12). - Este cineva mort sau necredincios sau păcătos? Cine poate să-1 învie? Cuvântul lui

Dumnezeu, care este viaţă. Este cineva rătăcit său în întunericul ereziei sau pe caleaunei vieţi stricate? Cine poate să-1 lumineze sau să-1 întoarcă pe calea mântuirii? Cuvântul lui Dumnezeu, care este lumina şi adevărul. Este cineva

bolnav cu sufletul? Cuvântul lui Dumnezeu îl vindecă. - Este cineva împietritla inimă? Cuvântul lui Dumnezeu îl înmoaie. Este cineva păcătos nepocăit? Cuvântul lui Dumnezeu îl trage la pocăinţă. Căci “cuvântul lui Dumnezeu este viu si lucrător”.

Creştinii trebuie să se hrănească în Biserică din cer după cum se hrăneau evreii în pustie. Hrana evreilor eramana, iar hrana este cuvântul lui Dumnezeu. “Cuvântul lui Dumnezeu, spune GrigoreTeologul, este pâineîngerească, cu care se hrănesc sufletele înfometate de Dumnezeu”. Ce ar fi ajuns ticăloşii de iudei dacă le-ar fi lipsitîn pustie mana? Ce-ar ajunge

ticăloşii de creştini de-ar lipsi în Biserică cuvântul lui Dumnezeu? Creştinii trebuie să ştie care sunt articolele de credinţă, care sunt poruncile lui Dumnezeu, care sunttainele Bisericii, care sunt păcatele de moarte, care sunt virtuţile vieţuirii creştineşti, care este datoria creştinului. Dar nu este cine să le-o spună. Cine? “Cum

să audă fără predicator?” (Romani X, 14)… Mai mare foamete decâtaceasta nu poate să trimită mânia^ dumnezeiască. Dumnezeu, creştini, înfricoşează pe evrei prin gura profetului-şi le spune aceste înfricoşate cuvinte: Ascultă! “împietrit la inimă popor al lui Israil, spune Dumnezeu, pentru păcatele şi nedreptăţile voastre vreau să vă trimit foamete; dar nu foamete de pâine, ci foametede cuvântul lui Dumnezeu, adică să flămânziţi, să doriţi cuvântul lui Dumnezeu şi să nu-1 auziţi. Iată Eu vă trimit foamete, nu foamete de pâine, ci foamete de

a auzi cuvântul lui Dumnezeu (Amos VIII, 11), să nu se audă în Biserică cuvântul lui Dumnezeu, să nu se găsească această mană cerească, această pâine aîngerilor, “cu care se hrănesc sufletele flămânzite de Dumnezeu”, să piară cu totul sămânţa predicii evanghelice”. Aceasta este o foame care nu aduce moarteatrupurilor, ci moartea sufletelor; iar moartea sufletului înseamnă iadul.



Aceasta este o pedeapsă pe care o trimite Dumnezeu pentru păcatele noastre şi semnul cel mai învederat al mâniei dumnezeieşti este de a nu se predica printreortodocşi‟ Evanghelia. Ce pierdere de suflete! Cedefăimare a Bisericii! Ce durere şi ce pagubă pentru lisus Hristos! Ce bucurie,şi ce câştig

pentru diavol! - Intr-adevăr diavolul nu se sileşte să facă altceva cu mai mare râvnă decât să îndepărteze

din Biserica lui Hristos predicarea Evangheliei şi să izgonească de.oriunde s-ar găsi, pe propovăduitorii şi pe predicatorii Evangheliei. Pentruce? înţelegeţi-o! întremacedoneni şi atenieni erau mari războaie şi multe vărsări de sânge în aşa fel încât între aceste două neamuri s-a aprins o duşmănie de moarte. Filip,împăratul macedonenilor, bărbat pe cât de viteaz în răzbcji, pe atât de vicleanîn cugetul său, trimite o solie către atenieni, care erau săturaţi şi de multul sânge vărsat şi de multele cheltuieli făcute cu războiul cărora le scrie

aşa: - “Bărbaţi atenieni, dacă vreţi să înceteze războiul, şi să facem pace, – vreau să faceţi aceasta: să izgoniţi din cetatea voastră pe toţi oratorii. Ei sunt cei care prinmulta lor vorbire meşteşugită aţâţă la război pe popor, seamănă scandaluri, aprind războiurişi pricinuiesc toate relele războiului”.‟

- Atenienii au fost înşelaţi cu asta şi îndată au votat ca toţi oratorii să fie exilaţi din Atena. Cei mai renumiţi printre aceşti oratori erau Fochion şi Demostene. Mai cu seamă Demostene s-a înfăţişat poporului şi le-a ţinut această cuvântare:

-

“Bărbaţi atenieni! Voi sunteţi gata să îndepliniţi voinţa lui Filip, iar noi suntem gata să ascultăm de porunca voastră. Noi plecăm, dar pentru dragostea ce-oavem pentru patria %noastră să vă spunem mai întâi un basm. Lupul a trimissolie oilor, spunându-le că dacă vor pace să alunge de la târla lor pe câini care latră şi fac gălăgie. Oile au primit propunerea lupului şi au hotărât de comun acord să alunge câinii. Atunci unul din ceilalţi câini, cel mai bătrân, a spus: “Oi înşelate! Nu înţelegeţi pentru care pricină vrea lupul să ne alungaţi? Scopul lui nu-i să faceţi pace, ci mai cu seamă ca să rămâneţi fără paznici, iar el să găsească prilej, să vină noaptea să vă răpească şi să vă mănânce una câte una”. Oile s-au gândit bine la cuvintele câineluişi au ţinut.pe câini la târlă. Bărbaţi atenieni! Scopul lui Filip nu-i de a face pace qu voi, ci mai cu-seamă, să rămâneţi fără paznici, fără noi oratorii, care vorbim, care ţinem discursuri poporului, care strigăm, care deşteptăm pe conducătorii cetăţii în senat, care ridicăm pe popor la arme, care păzim cetatea de vicleniile lui Filip, spre a avea el prilej să vină când va voi să vă găsească nepregătiţi şi să pună peste voi jugul robiei”.



- Atunci atenieii s-au gândit la cuvintele luiDemostene şi au ţinut în cetate pe oratori. Aşa-i, creştini!Biserica lui Hristos este o târlătainică. Creştinii sunt oi cuvântătoare. Arhiereiisunt păstorii “oilor. Diavolul este lup, sau mai bine zis leu, după

cum spune fericitul Petru (I Petru V, 8). El dă târcoale târlei lui Hristos şi se sileşte să mănânce oile lui Hristos. “Diavolulpotrivnicffl vostru,

umblă mugind ca un leu, căutând pe cine să înghită” {I Petru V, 8). - Propovăduitorii şi predicatorii Evangheliei

sunt câini, paznici ai sfintei târle.Ei predică, strigă, scoală pe păstori, alungă lupul şi păzesc,oile. MareleVasile spune că iepurele nu se teme atât de tunet cât se teme diavolul de predicareaEvangheliei. Tremură când aude predicându-se cuvântul luiDumnezeu, fuge departe şi piere. Dar ce face acum viclenia diavolului? Se sileşte prin oricemijloc să alunge

din târlă pe câini, din sfânta cetate pe sfinţiţii oratori, din Biserică pe predicatori, ca să nu se mai audă deloc cuvântul lui Dumnezeu. Cti ce scop? Ca săfie târla luiHristos fără paznici şi să aibă el prilej să mănânce oile lui Hristos. Daţi-mi‟ o târlă fără câini! Fie cât va voi de veghetor şi de deştept ciobanul! Lupul vine în întunericulnopţii, pe „ascuns şî atâta vreme cât simte că târla nu-i păzită, intră în tăria, răpeşte” şi mănâncă oile. Daţi-mi o Biserică, un oraş, o eparhie, fără predicatori şi fără propovăduitori! Fie cât va voi de sfânt şi de drept păstorul, diavolul găseşte totdeauna prilej şineauzind cuvânt,intră, răpeşte şi mănâncă oile cele

cuvântătoare. Pentru asta spune apostolul Pavel că Duhul cel Sfânt a pus în Biserica lui Hristos păstor şi învăţător (I CorinteniXII, 28). Pe arhierei i-a pus păstori ca să conducă oile cele cuvântătoare cu toiagul dreptăţii,adică cu puterea duhovnicească. A pus învăţător ica să păzească oile cele cuvântătoare de lupul cel stricător de suflete prin cuvânt şi prin predică. Din toate acestea aţi înţeles acum cât sunt denecesar propovăduitorii si predicatorii Evangheliei în Biserica lui

- Hristos? Pe cât sunt de necesaricâinii în târla oilor, pe cât este de necesară pâinea pentru viaţa noastră, pe

atât de necesar este cuvântul lui Dumnezeu pentru mântuirea noastră! “Cuvântul lui Dumnezeu este pâine îngerească, prin care se hrănesc sufletele înfometate de Dumnezeu”. FiuleUnule- Născut şi Cuvinte al lui Dumnezeu, Tu, care pentru bunătatea Ta nespusă, Te-ai pogorât dinşanurile părinteşti, ai primit si Te-aifăcut om ca” să aduni această turmă tainică a sfintei Tale Biserici; Tu,care Ti-ai vărsat tot sângele, ca să răseumperi oile Tale cele cuvântătoare, uită-te din cer la



turrrta Ta, cercetează oile Tale, nu îngădui vreodată să rămână fără paznici, fără propovăduitori, fără predicatori ai Evangheliei Tale, ca să le păzească de cursele lupului celui stricător de suflet Tu,

care ai plouat mană în pustie ca să hrăneşti pe poporul lui Israil, plouă si în Biserica Ta pâineacea Cerească a dumnezeieştei predicări ca să hrănească sufletele obştei ortodoxe. DuhuLTău cel Sfânt să lumineze mintea noastră, să dea imbold inimii noastre, să înveţe limba noastră, ca să se audă totdeauna, să nu înceteze niciodată printre noi cuvântul lui Dumnezeu.Cerescule Semănător, seamănă acest cuvânt dumnezeiesc, necontenit în obşteaortodocşilor! Să cadă în întregime pe pământ bun ca să facă rod mult spre slava dumnezeiescului Tău Nume şi spre mântuirea sufletelor noastre..

-

- Partea a Il-a

- Fraţi creştini, - X

‘ -t; ? ‘ ‘ ‘ - Cuvânt

al lui Dumnezeu nu este numai cel predicat de pe amvon de predicatori pe caresau nu-1 auzim sau îl auzim arareori; cuvânt al lui Dumnezeu este şi Sfânta Evanghelie ca şi celelalte Scripturi dumnezeieşti şi slujbe dumezeieşti, citite şi cântate de preoţi pe care putem să-1 auzim în toate duminicile şi sărbătorile rânduite de Biserică. Acum acest cuvânt dumnezeiesc este casămânţa din parabola de astăzi; totuşi nu-i nici chiar ca acela, pentru că din acele seminţe o parte cel puţin a căzut pe pământ bun, în tinip ce

acesta tot, tot cade sau ca pe cale sau ca pe piatră sau ca în mijlocul spinilor şi nu face deloc rod. Pricina e^ite următoarea: Unii dintre creştini vin în Biserică şi aud cuvântul lui Dumnezeu, alţii nu vin şi nu-1 aud. Jumătate din creştinii care vin la Biserică sunt cu trupul în Biserică, iar cu mintea Dumnezeu ştie peundecolindă, nu sunt atenţi şi nici evlavioşi. Acum, când se citeşte Sfânta Evanghelie, Apostolul şi celelalte cărţi, cuvântul lui Dumnezeucade ca pe cale;trecătorii şi păsările, care suntgândurile cele deşarte, îl împrăştie. Vin în Biserică, dar fără zdrobire de irymă, fără umilinţă;aici cuvântul luiDumnezeu cade ca pe piatră, într -a inimă împietrită din pricina deprinderii şi a încăpăţânării în răul obicei, nii prinde rădăcină şi se usucă. Vin‟în Biserică dar nu fac o rugăciune adevărată să se uşureze, să-şi urce mintea lor la Dumnezeu. Mintea lor la Dumnezeu? Dar care minte,dacă ea este plină, încărcată,! împovărată de toate grijile, preocupările şi necazurile lumii? Aici sunt spinii cei mulţi şi înăbuşeala; aici în mijlocul



lor cuvântul luiDumnezeu se înăbuşă; aici nu se face nici un lucru bun. Marele”Chirii spune: în cel care are mintea tulburată şi cuprinsă de nelinişti nu încape nici gândul faptelor bune şi nici harul lui Dumnezeu”. Ca să facă rod cuvântul lui Dumnezeu şi să se folosească cei care vin în Biserică,

trebuie să vină cu -luare aminte şi cu evlavie, cu zdrobire de inimă şi umilinţă, cu sfială şi rugăciune. Alţii iarăşi nu vin deloc la Biserică. Cu aceştia se întâmplă două lucruri: în primul loc calcă porunca a treia a Decalogului: “Vedeţi de păziţi zilele mele de

odihnă, căci ele sunt sfinte Domnului; oricine va lucra în ele,

sufletul acela va fi nimicit din mijlocul poporului lui” (Ieşire XXXI, 14, 15). în‟ al doilealoc: Au pagubă de pe urma muncii lor. . Dumnezeu în ziua a şaptea a săptămânii nu ploua cu .mană (Ieşire XVI,. 25-27), iar Isaia. spune: “Pânză

de păianjen ţes, dar pânza lor nu va, ajunge

haină!” (Isaia LIX, 5, 6;Sfârşitul acestei predict caută-1 în predica de la duminica a X-a de la Luca: Cum trebuie săcinstim sărbătorile (nota editorului)).

- Mare este puterea Nascatoarei de Dumnezeu.- Este cu totul adevărat din parabola de astăzi că cel care nu

are dragoste de aproapele nu găseşte milă la Dumnezeu. “Mâniindu- se stăpânul -V) lui, l-a dat muncitorilor” (Matei XVIII, 34). Bine estesă pătimească sluga cea nerecunoscătoare! El a cunoscut atâta îndurare de la stăpânul lui şi a arătat atâta nemilostivire către tovarăşul său. O mie de talanţi – atât de mult – datora. N-avea de undesă-i dea şi pentru că cere îngăduială, bunul lui -stăpân l-a slobozit şi i-a iertat datoria. O sută de dinari – atât de puţin -avea să primească; datornicullui la fel nu aveade unde să-i dea; cere la fel şi el îngăduială, dar omul nemilos, a pus mâna pe el, l-a sugrumat şi în .sf^jgit l-a băgat la închisoare. Ceilalţi oameni văd atâta neomenie şi se întristează; aude şi stăpânul lui şi se mânie, îl cheamă si mai întâi îl mustră: “Slugă


eu milă de

tine?” (Matei XVIII, 33). Apoi porunceşte muncitorilor: Luaţi-1 din ochiimei şi băgaţH la închisoare până ce-şi va plăti toată datoria. “Si mâniindu- se stăpânul lui, l -a dat muncitorilor până îi va

plăti toată datoria” (Matei XVIII, 3^). Bine este să pătimească, o repet, sluga cea nerecunoscătoare. Dar acum ce nădejde mai are nefericitul să scape de munci? Nădăjduieşte oare să aibă milă din noustăpânul lui de el? Dar stăpânul a avut odată milă de el şi acum este foarte mâniat.



Nădăjduieşte să aibă milă de el tovarăşii lui şi să mijlocească pentruel? Dar mai cu seamă tovarăşii lui sunt cei care-1 acuză, foarte scandalizaţi de împietrireainimii lui. Nădăjduieşte să-şi plătească datoria? Dar e foarte mare, o mie de talanii. Ce

are să se întâmple? V-o spun acum. - Această slugă pe care s-a mâniat atât de mult stăpânul său şi pe care o acuză tovarăşii,

care pare că nu mai are nici o nădejde de libertate este un nenorocit păcătos, căzut din harul lui, Dumnezeu, depărtat de faţa lui Dumnezeu, supus tuturor pedepselor pe care poate să i le dea mânia dumnezeiască. Prin urmare stăpânul lui, adică Dumnezeu, s-a mâniat pe el; tovarăşii lui, adică sfinţii, îl acuză, nu mijlocesc, datoria păcatelor lui estenemărginită. Toată viaţa lui nu-i ajunge s-o plătească. Ce poate să facă? Unde poate

să alerge? De unfte poate să nădăjduiască mântuirea lui? Nuştiţi,‟ creştini, care. este nădejdea deznădăjduiţilor? Care este scăparea , păcătoşilor?Care este Mama creştinilor? Măria, Prea Curata Stăpână. Da! Când un păcătos ajunge într–o stare atât de nenorocită, având pe de o parte pe Dumnezeu mâniatflhpotriva lui, iar pe de altă parte neavând pe nici un . sfânt mijlocitor, întru ajutor, atunci totuşi nu-iva lipsi ajutorul şi mijlocirea prea Sfintei Fecioare. Asta vreau să v -ospun astăzi spre mângâierea păcătoşilor şi

spre slava Maicii Domnului.- “Si mâniindu- se stăpânul lui, l -a dat muncitorilor”. Aş vrea să înţelegeţi, creştini ce înseamnă cuvintele: “Mâniindu- se stăpânul lui”, adică ce înfricoşător lucru este mânia dumnezeiască, pe care o aprinde păcatul oamenilor. Lucrul acesta îlvedem din multe exmpledin dumnezeiasca Scriptură, în care Dumnezeu s-a arătat într -adevăr aşa cum ziceDavid: “Dumnezeul răzbunărilor” (Psalmi XCIII, ,1). Primul a păcătuit Lucifer şi mâniindu-seStăpânul lui l-a aruncat ca pe un fulger din cer (Luca X, 18), a deschis adâncul foculuinestins şi al întunericului celui mai din afară si l-a închisacolo pe vecie împreună cu îngerii apostaţr? A păcătuit Adam şi mâniindu-seStăpânul lui l-a izgonit din rai (Facere III, 23) şi l-a osândit să lucreze pământul, plin de spinişi de ciulini şi să-şi ude pâinea cu sudoarea feţei lui în toată viaţa lui (Facere III, 17-19). Au greşit oamenii în timpul lui Noe şi mâniindu-seStăpânul



lor, a trimis potop de ape, ploaie patruzeci de zile şi i-a înecat-(Facere VII, 17-23). Au păcătuit locuitorii celor cinci cetăţi şimâniindu-seStăpânul lor a plouat foc din cer şi i-a ars (Facere XIX, 28). Au păcătuit evreii şi mâniindu-se Stăpânul lor i-a dat învinşi,

împilaţi şi robiţi, în mâinile duşmanilor, când a haldeilor, când a babilonenilor (când a babilonei^lor, lipsă în M, adăugat după V), când aasirienilor, şi până astăzi sunt ocara oamenilor şi batjocura poporului! A păcătuit prietenul Lui,iubitul David, şi cu toate acestea mâniindu-se Stăpânul lui nu l-a iertat până ce mai întâi nu-i-a dat o pedea psă foarte grea: moarte în copiii lui şiepidemieucigătoare, care i-a nimicit aproape toată împărăţia sa (II împăraţi XII, 18;

XXIV, 15). Si alte‟multe exemple de felul acestora vedem în acele timpurivechi. Păcătuim şi noi, creştini, şi oare nu vedem cât de mult se mânie Stăpânul nostru şi ne pedepseşte cu multe feluri de pedepse? Pe unele din aceste pedepse le vede, pentru că sunt trupeşti, de pildă: boli, morţi, desmoşteniri, războaie, robie, sărăcie, pagubă şi alte nenumărate nenorociri; pe altele nu le vedem, pentru că sunt duhovniceşti, de pildă: când Dumnezeu se depărtează şi-şi ridică harul Lui dumnezeiesc atunciurmează acea întunecare a minţii, care nu mai vede lumina adevărului, acea slăbire a voinţei, care nu mai înclină spre bine, acea neştiinţă în dogmele credinţei, acea lipsă de respect de cele sfinte, acea împietrire în

rău şi în cele din urmă nepocăioţa. în scurte cuvinte după cum. păcatul este un rău desăvârşit, spun sfinţii teologi, tot aşa şi Dumnezeu care este bunătatea desăvârşită nu urăşte nimic mai mult decât păcatul şi nimic-nu pedepseşte mai mult dreptatea lui Dumnezeu decât păcatul, care este. o călcare îndrăzneaţă a poruncilor Lui dumnezeieşti. Din această pricină înţelegeţi cât de mare trebuie să fie mânia (V are în loc de mânie (oayn) pornire (adnn). Cred că lectura din M, este exactă, de asta am şi adoptat-o; ca dovadă să se vadă contextul şi mai ales citatul din Iov) lui Dumnezeu împotriva unui om când se găseşte în păcat. Mânia lui Dumnezeueste atât de mare încât dreptul Iov se teme mai mult de ea decât de iad chiar: “Mi-i

mai de folos să mă păzeşti în iad până ce va trece mânia ta” (Iov XIV, 13). loanHrisostom se teme mai mult de ea decât de mii de iaduri: “Chiar dacă vei pune

zed de mii de gheene, nu vei putea rosti o gheenă asemenea celei pricinuite de faptul

ca să vezi faţa

lui Dumnezeu întoarsă de la noi şi ochiul

Lui cel blând că nu suferă să nu vadă”. - Dar când

Dumnezeu este aşa de mâniat împotriva unui păcătos, mai este oare cineva care



să poată să mijlocească, să-1 îmblânzească prin rugăminţi şi să-1 întoarcă spre îndurare şi milă? Evreii în pustie au făcut cea mai mare nelegiuire pe care poate un om.să o facă împotriva lui Dumnezeu: Au căzut idolatriei, au făurit un viţel de aur şi i s-au închinat ca lui Dumnezeu şi s-au lepădat de adevăratul Dumnezeu, care i-aslobozit din

robia Egiptului. Dumnezeu se mânie la cuhne, vrea să-i nimicească, să-i distrugă, să-i piardă de pe faţa pământului. Mijloceşte şi se roagă Moisi şi zice: “Opreşte

urgia şi mânia Ta şi fii milostiv faţă de răutatea poporului Tău. Adu- ţi

aminte de Avraam, Isaac si lacov, robii Tăi” (Ieşire XXXII, 12). Nu, arăspuns Dumnezeu, lasă-mă; mâniindu-mă cu urgie ,asupra lor, îi voi

pierde” (Ieşire XXXII, ,10). “Lasă-mă!” Dar cine-L opreşte pe Dumnezeu? Cine-L împiedică? Mânia Lui este aprinsă şi sabia Lui goală. Dumnezeu este şi atotputernic şi atotstăpânitor. Cine are atâta putere şi atâta îndrăzneală să nu-1 lase să se răzbune pe poporul acela nerecunoscător? îl

opreşte, îl împiedică, nu-1 lasă acea rugăminte a lui Moisi, care-i spunea: “Opreşte -urgia şi mânia Ta şi fii milostiv faţă de răutatea poporului

Tău”, Şi i-a adus aminte de acei vechi patriarhi, robii şi prietenii lui credincioşi: “Adu- ţi aminte de Avraam, Isaac şi lacov, robii Tăi”. Şi într -adevăr Dumnezeu şi-a oprit urgia Lui, şi-a stins mânia Lui, s-a îmblânzit si .aiertat acea nelegiuire înfricoşată a evreilor: “Si s-a îmblânzit Domnul

faţă de răul pe care a spus ca s”ă-l facă poporului său”(Ieşire XXII, 14).- Acum întreb:

Ce era Moisi faţă de Dumnezeu? Un rob. Iar Avraam, Isaac şi lacov? Tot robi. Dar Prea Sfânta Fecioară ce este faţă de Dumnezeu? Mamă şi Mamă, mai

iubită decât toate făpturile. Prin urmare, dacă, după cum spune Sf. loanDamaschin, între robii lui Dumnezeu şi Maioa lui Dumnezeu este o deosebirenemărginită; dacă mijlocirea robului Moisi opreşte mânia dumnezeiască şi nu o lasă să cadă peste evreii idolatri; atunci mijlocirea Maicii Măria va opri mai mult mânia dumnezeiască şi nu o va lăsa să cadă peste creştinii cei păcătoşi (cei păcătoşi, lipsă în M, adăugat după V). Mai cu seamă Dumnezeu fiind rugat de ceilalţi sfinţi, uneori îi ascultă, alteori nu-i ascultă. El este Stăpân, ceilalţi sunt rqbi. Cererea lor este un har, care stă în libera voinţă a luiDumnezeu să-1 facă sau să nu-1 facă. Nu 1-a rugat Pavel peDumnezeu de trei ori pentru un har şi Dumnezeu nu 1-a ascultat? (II Corinteni XII, 8-9). DarDumnezeu, când este rugat de Prea Sfânta Fecioară, totdeauna o ascultă. El este Fiul ei, Ea este Mama Lui. Si nueste un har să îndeplinească Fiul cererea Mamei, ci este o datorie firească.Dumnezeiasca Scriptură spune că la intrarea Virsavei, mama



împăratului Solomon, în palatul împărătesc, împăratul s-a sculat de pe tronul lui, a ieşit s-oîntâmpine, i s-aînchinat ei şi a puş-o să stea pe alt tronîmpărătesc în dreapta lui: “Şi s-a sculat împăratul întru întâmpinarea ei, s-a închinat ei,

apus tron mamei împăratului

si a şezut în dreapta lui” (IIIîmpăraţi H» 19). Când mama împăratului i-a spus că vrea să-1 roage , ceva, i-arăspuns cu niult respect: “Cere-mi, Mamă, orice vrei si nu-ţi voi refuza nimic” (III împăraţiII, 20). Foarte înţeleptul Solomon a cunoscut că deşi împărat, avea totuşi datoria să cinstească pe mama lui ca pe o împărăteasă; că deşi împărat avea datoria să-i împlinească orice fel de cerere a mamei lui: “Cere,

Mamă, si nu te voi refuza”. Acelaşi lucru 1-a făcut şi Dumnezeu cel prea înalt cu Mama Lui când ea s-a mutat de la pământ la ceruri şi a intrat în acel palat al slavei dumnezeieşti. Gândiţi-vă. cu câtă cinste a primitro Unul: Născut Fiul ei! Noi nu putem să o înţelegem.

- Altcevanu bănuim decât ceea ce,a spus mai dinainte Duhul Sfânt-prin gura lui David: “Stătut -a.împărăteasa de-a dreapta Ta” (Psalmi XLIV, 11), adică a pus-o să stea în dreapta Lui, pe tronul Dumnezeirii care împărăteşte, mai presus de toate corurile sfinţilor şi ale fericiţilor, mai presus de toate cetele îngerilor, arhanghelilor,heruvimilor şi serafimilor. Acolo deci, pare că Dumnezeu îi spune: “Cefe-Mi, Mamă, şi nu te voi

- refuza”. Cualte cuvinte “Maica Mea aleasă din toate neamurile, binecuvântată printre toate celelalte femei, după cum ai fost plină de har pe pământ, tot aşa acum eşti slăvită, plină de slavă în rai. Tu eşti Mamă, eu sunt Fiu. Este drept ca Fiul să cinstească pe Mamă; este drept ca Mama să împărătească cu Fiul. Şezi de-a dreapta Mea şi împărăteşte în cer şi pe pământ: Să ţi se închine îngerii şi oamenii ca împărăteasă şi Mamă a Lpi Dumnezeu. Sunt Dumnezeu, sunt Fiu; caDurrftiezeu îţi dăruiesc slava Mea; ca Fiu îţi dau inima Mea. Cere- Mi deci, Mamă, şi nu te voi refuza. Cere-Mi orice vrei şi Eu îţi voi face voia Ta ca să cunoască lumea ce fel de Fiu ai şi cu adevărat ce fel de Mamă am. Si astfel să te fericească neamurile. Cere- Mi, Mamă. Cefe sănătate acelui

bolnav, ce stă pe jumătate mort în pat. Cere-Mi liberarea acelui rob, care poartă de atâta vreme lanţuri; cere-Mi ajutor (cere-Mi ajutor, lipsă în M, adăugat dupăx V) acelui sărac, care a căzut în atâtea nenorociri. Cere-Mi mântuirea acelui călător, care este în primejdie pe mare. Numai NumeleTău să-1 cheme cel bolnav şi să se facă sănătos! Robul, să se elibereze! Săracul să scape de necazuri! Călătorul pe mare să fie păzit! Cere- Mi, Mamă! Teroagă femeia acea stearpă să-i dăruieşti un

fiu, fecioara aceea să-i păzeşti cinstea, soldatul acela să-i dai



biruinţă, coră bierulacela să-1 scoţi la liman, agricultorul acela să trimiţi rod pământului, negustorul acela să-iaduci câştig, să li se îndeplinească cererea lornumai prin mijlocirea Ta, Maica Mea! Cere- Mi, Mamă! Vrei să fie ferită de foamete, de

ciumă, de război, de tot felul de duşmani văzuţi şi nevăzuţi, oraşul acela, ţinutul acela, ţara aceea care te cinsteşte cu o deosebită cinste? Fie! Dar vrei ca acel păcătos, acel nepocăit păcătos care a întărâtat mânia Mea, care este vrednic de moarte şi de iad, să primească o luminare a haruluidumnezeiesc, să se întoarcă la pocăinţă, să. vină la mântuire? Să se facă voinţa Mamei. Cere- Mi, Mamă, şl nu te voj refuza! Sunt Dumnezeu, darsunt şi Fiu. Pot să fac torul, după cum vrei pentru dragostea Mamei. Să se slăvească Maica Mea cu slava Mea. Să fie-slava Mea, spre slăvirea Maicii Mele!”

- Aşaeste, creştini. O repet: Gând Dumnezeu ascultă rugăminţile celorlalţi sfinţi, le face un har, pentru că Dumnezeu este Stăpânul sfinţilor. Dar când Dumnezeu ascultă de rugăminţile fecioarei Măria, îndeplineşte o datorie, pentru că este Fiu al Fecioarei. Este O lege a lui Dumnezeu ca să cinstească Fiul .pe Mamă şi odată ce Dumnezeu a *avut Mamă^ este şi El ,supus aceleeaşi legi. Aşa spune Gheorghe al Njcomidiei, vorbind despre -Fecioara: “Ziditorul,

ca Fiu, socoteşte slava Ta ca slavă a sa proprie şi făcându-si datoria

de Fiu, îndeplineşte cererile” (Gheorghe al Nicomidiei, Cuvânt laîntâmpinarea Domnului).

- Acum unde eşti printre bărbaţi, păcătosule, sau

printre femei, păcătoase, care depăşeşti în păcate pe vameşi pe desfrânate, pe tâlhari? înaintează să-ţi dau o veste preafericită! S-amaniat Dumnezeu pe tineca şi pe sluga nemilostivă şi nerecunoscătoare din parabola de astăzi şi te-a , izgonit din harul Lui? S-au scârbit sfinţii detine şi în loc să mijlocească pentrutine mai cu seamă te acuză? Este foarte mare datoria păcatelor tale şi nu ştii cum ai‟să plăteşti dreptatea dumnezeiască? De asta te temi şt eşti deznădăjduit? Ah, nenorocite suflete! Ai curaj! Este cine să te ajute în atâta nenorocire!

Pentru Sfânta Fecioară! Las-să fie Dumnezeu plin de mânie împotriva ta!Dacă va mijloci Prea Sfânta Fecioară, Dumnezeu se îmblânzeşte, pentru că este Fiu. Las-să nu se roage altcineva pentru tine! Dacă Ea singură se va ruga, este ascultată, pentru că este Mamă! “Muţi poate rugăciunea Maicii pentru îmblânzirea Stăpânului!” Când Antipatru a scris lui Alexandru, atât de multe împotrivaOlimpiadei, mama lui, Alexandru i-a răspuns: Nu ştii, Antipatre, că o lacrimă a mamei şterge multe pâri?Tot aşa spun şi eu fiecărui creştin: Nu ştii, creştine că o lacrimă de-a Mamei, a acelei



Mame plină de har, şterge multe păcate? Nu ştii, creştine, că o singură mijlocire, un singur cuvânt, o singură căutătură a ei are putere să prefacă în milăşi milostivire toată mânia şi înverşunarea dumnezeiască? Aleargă numai la acoperământul

ei, cere ajutorul ei,nădăjduieşte în apărarea ei şi fii sigur că dacă te ţii de o astfel de ancoră nu

vei pieri. N-a pierit nici un animal din cele câte au fost păzite în corabia lui Noe; şi nu piere nici unul din creştinii care aleargă la paza Sfintei

- Fecioare,care este corabia sfinţeniei. Pentru aceea cântă Biserica noastră: “Nimeni din cei care ^leargă la Tine nu iese ruşinat, Preacurată, Sfântă Născătoare de Dumnezeu, ci cere harul şi primeşte darul spre folosul

- cererii”. - O, Mărie, nume cu totulfericit, dulceaţa îngerilor, bucuria celor întristaţi! O, Mărie, o, Fecioară, o, Maica IuiDumnezeu si o,Mama creştinilor, eu sunt acea slugă netrebnică despre care vorbeşte Evanghelia de astăzi, Fiul Tău m-a mântuit pe mine,sfinţilor li-i scârbă de mine; trebuie să plătesc dreptăţii dumnezeieşti toată datoria nenumăratelor mele păcate. Ce să fac? Unde să alerg? De unde să nădăjduiesc mântuirea mea? Te fac chezăşuitoare peTine, alerg la Tine,nădăjduiesc în Tine, pentru că Tu-eşti nădejdea celor deznădăjduiţi, scăparea păcătoşilor, Mama creştinilor. Nădejdea mea, scăpareamea, Maica mea, primeşte pe sluga ta, păzeşte pe robul tău, milostiveşte-te de fiul tău! O singură mijlocire, un singur cuvânt, osingură căutătură să faci către Fiul Tău pentru mine şi sunt mântuit. E cu neputinţă să piară, Mariecine nădăjduieşte în Tine. Amin.

- ( Predici de Ilie Miniat)

- Miniat- Cuvant rostit in catedrala din Navplia de Ilie Miniat -

- “Aţi auzit că s-a zis: Să iubeşti pe aproapele tău - şi să urăşti pe vrăjmaşul tău; iar eu vă spun: - Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi bine celor - care vă urăsc pe voi” Matei V,43-44



- Dacă tu lisusul meu, ai îngăduit, ţi~aş spune: “Pe viitor să nu mai vorbească nimenioamenilor despre această nouă poruncă a ta. Din nefericire s-a vorbit mult despre ea până acum, fără să se facă altceva decât sau o slabă scuză, că nu e cu putinţăîndeplinirea ei, ca fiind potrivnică cerinţelor firii, sau o mărturisire îndrăzneaţă că nimeninu vrea s-o îndeplinească pentru că se opune sentimentului de amor propriu. Prin urmare a

mai vorbi unor oameni care mărturisesc că sunt incapabili să îndeplinească această poruncăsau că nu se supun ei, înseamnă a expune la vădită primejdie şi respectul legii şi valoarealegiuitorului. Astăzi domnesc în lume, principii potrivnice principiilor tale; îndeobşte nimic nuse admite mai mult decât răzbunarea, numită “afecţiunea sufletelor mari”; în general nimic nuse dispreţuieşte mai mult decât iertarea duşmanilor, numită “josnicia sufletelorneputincioase”. Este privită ca o mare neorânduială sau ca o naivitate nemaiauzităîmpiedicarea dorinţei de răzbunare a unui om mânios, sau potolirea revoltei lui. “Iubiţi pe

duşmanii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc”! Doamne, dacă doreşti atât de mult casă se iubească oamenii între ei, să fie îndreptată cel puţin legea si înainte de toate să fieînvăţaţi un fel mult mai mic de dragoste! Să înveţe mai întâi să iubească pe cel care-1 iubeşte,

ca să ştie apoi să iubească şi pe cel pe care-1 urăşte. Să înveţe mai întâi să fie recunoscătorfaţă de binefăcător, ca să cunoască apoi să fie recunoscător şi faţă de cel ce-i vătăma. Darcum să propovăduiască cineva să se iubească vrăjmaşii, când nu se iubesc nici

- prietenii şi abia se iubesc fraţii! Să se răspundă cu binefaceri la duşmăni , când binefacerilesunt plătite cu ocări? Ah, să se facă oamenii oameni ca apoi să fie creştini! Să cunoască maiîntâi pornirile firii ca să înveţe apoi îndreptările credinţei! Nu stau aşa lucrurile, iubiţii meiascultători, într -un veac ca acesta,-în care sau s-a răcit foarte mult, sau s-a stins cu desăvârşiredin inimile oamenilor dragostea? Cu toate acestea lisus Hristos vrea să se propovăduiască, săse predice, să se repete la urechile creştinilor: “Iubiţi pe duşmanii voştri, faceţi bine celor ce

vă urăsc!”, ca să se cunoască cât de mult doreşte împlinirea unei legi, care este cu totul a

Lui. Şi într -adevăr nici nu s-a auzit în lume o învăţătură nici mai înaltă, nici mai nobilă;învăţătură vrednică de conducătorul care o dă, şi vrednică de supusul care o primeşte.Conducătorul este Dumnezeu-Omul, care trebuie să înveţe dragostea desăvârşită, iarsupusul este omul creştin, care-i dator să pună în practică dragostea desăvârşită. Sprijinit peaceasta, mă înfăţişez să mă arăt că pentru a iubi învăţătura aceasta a dragostei de duşmani,conlucrează şi firea şi legea. Firea o vrea, legea o porunceşte. Cel care vrea să fie om,trebuie să o împlinească potrivit cerinţei firii; cine vrea să fie creştin, este dator s-oîndeplinească potrivit cerinţelor legii. Prin urmare cuvântarea mea se împarte în două părţi.

- Partea I - Nu vreau deocamdată să cunoaştem ce cugetau despre patimile omeneşti vechii înţelepţi,

cu ajutorul filozofiei, şi sfinţii părinţi care învaţă cu ajutorul Sfintei Scripturi. Vreau numai săcercetăm ceea ce simţim în noi înşine spre a înţelege că patimile noastre, ca să mă exprim potrivit, sunt tot atâtea boli. Firea noastră si când doreşte si când într-un chip oarecare se pune în mişcare, suferă, îndură pentru că se tulbură şi iese din acea linişte pe care, ca săspunem aşa, este întemeiată sănătatea ei, închipuiţi-vă firea noastră tulburată sub stăpânireaunei patimi, care-i strică dispoziţia personală şi pune simţurile în zbucium; atunci fireanoastră e bolnavă prin dezordini ale dispoziţiei sufleteşti, prin dorinţe stricate şi vrea ceeace-i place mai mult şi nu ceea ce-i foloseşte mai mult. Face ceea ce simte şi nu ceea ce-i



obligată. Mişcările ei sunt violente, gândurile accese de furii, viaţa chin. închipuiţi-oacum şi liniştită, cu c seninătate desăvârşită a sufletului si cu calmul interior al inimii.Atunci firea noastra este sanatoasa, simturile ei sunt drepte, dorintele ordonate, iarratiunea ii diriguieste neclintit justetea judectilor si o conduce cu pasi siguri pe caleaunei vieti, care este in totul viata pentru ca este in totul liniste.

- Dintre toate patimile, aceea care o tulbură cu furie mai multt este .ra, mai cu seamăcând este însoţită de simptomele ucigătoare ale răzbunării. O ce boală! Un venin aprins,care pune în interior sufletul în mişcare, isaltat de mii de tulburări, iar în afară se arată pe faţă, schimonosită de suferinţă. O mare greutate de nelinişte, ce cade pe inimă osfâşie şi o doboară. O aprindere interioară în suflet, care provoacă cele mai ciudatemişcări. O orbire completă în minte care porneşte furtună de gânduri, cu totul fatale. Ootravă în suflet care otrăveşte orice bucurie si încălzeşte si aprinde cruzimea. O febrăcare te ia când cu frigurile temei, când cu căldurile neliniştei, iar uneori vicleană înuneltiri. O boală, pe care un înţelept a numit-o “patimă făcătoare de rău”. Dar înacelaşi timp omul răzbunător, silit sa urască pe alţii, ajunge să se urască pe el însuşi.

Suferă nespus de mult, pentru ca nu vrea să sufere deloc. Vrea să se răzbune peduşmanul lui, dar spre o atât de mare pagubă a sa proprie, pentru că vrând să-şi răzbuneinsulta, duşmanul s-a şi răzbunat prin propria sa răzbunare. O tulburare atât de furioasăeste consemnată în Sfânta Scriptură sub numele de “duh rău”, adică drăcesc. Este duhulacela ce-1 tulbura uneori pe împăratul Saul. “Duhul Domnului s-a depărtat de la Saul si-l

chinuia pe el duh râu” (l împăraţi XVI,14). N-a fost principe care să-şi fi închipuit vreodatăsă-şi petreacă zilele lui cu mai multă linişte, înălţat de nişte părinţi de jos pe tronul luiIuda, iubit de supuşi, temut de vecini, sfătuit de sfaturile înţelepte ale unui sfetnic profet,sprijinit de dreapta atotputernică a lui Dumnezeu, care lupta în fruntea oştirilor lui, ce puteauoare să mai dorească spre a fi ceea ce pare într -adevăr atât de greu, şi împărat şi fericit?

Totuşi au urât pe D avid si vrea să se răzbune pe el. E destihul atâta ca să -1 facă cel mainefericit dintre toţi oamenii? Din pricina acelei invidii otrăvitoare care îi roade inima, din pricina acelor tulburări întunecate, care-i răpesc liniştea, din pricina acelor nelinişti jalnicecare-1 obligă să părăsească curtea împărătească şi să alerge în pustie, din pricina acelorfurii nebuneşti, care-1 fac urât de tot poporul – ce taină! – Saul nu este nici vmpirat nici om. Osingură patimă îi lipseşte şi de bucuria de a domni si de bucuria de a trai. O patimă, care este“duh rău”, care vine din iad, în care

- nurnai ura îşi are puterea ei, unde singurul lucru este îngăduit ca să se urască unul pealtul.

- Dar să-i fie dată unui suflet tulburat liniştea! lată că este dată, ca unui bolnav sănătatea; iaraceastă linişte nu e alta decât dragostea şi pacea. Acel calm îmbucurător, cel primeşte Saul celîmpăcat, din cântarea dulce a chitarei lui David; acea fericită seninătate, în care sufletulliber de accesele duhurilor tulburătoare şi de furiile simţămintelor holerice, simte toată plăcerea unei vieţi pline de calm. Acea stare firească, în care omul este om pentru că numai este urâţit de furiile sălbăticiei, apare cu singura înfăţişare a iubirii de oameni.

- Spun deci: dacă în firea omenească este ca să spun aşa, mai natural a iubi decât a urî, firea vafi şi mai înclinată spre iertare, care este consecinţa dragostei, decât spre răzbunare, careeste consecinţa urii. Prin urmare porunca de a iubi pe duşmani, departe de a fi potrivnică



firii, îi este atât de folositoare, încât nimic altceva decât iubirea de duşmani nu poate păzisănătatea ei, adică liniştea ei. A nu păzi deci o astfel de poruncă este acelaşi lucru cu ate împotrivi firii şi a mărturisi sau că nu eşti om sau că nu ai judecată.

- Dar a te înarma cu răzbunarea pentru a lua satisfacţie de insulta adusă nu-i oare o dorinţăşi mai cu seamă o mulţumire a firii!

- Dacă asta este o dorinţă, totuşi este o dorinţă a unei firi bolnave şi copleşite de patima ce-o stăpâneşte. Si bolnavul de friguri cuprins de fierbinţeala febrei doreşte apă să-şi stingăsetea lui ar zătoare, dar dorinţa lui este nebunească, iar ceea ce cere este otravă pentrusănătatea sa, şi nu răcoreală pentru fierbinţeala sa. Ura de duşmani este cu adevărat omulţumire, dar este mulţumirea unei firi stăpânite şi tulburate de un “duh rău” şi nucondusă de puterea judecăţii. Si nebunii găsesc mulţumire uneori să se arunce în prăpastie sausă-şi sfâşie trupul lor şi, potrivit zicalei despre ei, “râd şi se pierd”. Cu toate acestea se audesângele în vene… Si încă în afară de ele, ca sângele celui dintâi mucenic dintre nevinovaţi,care fără viaţă dar şi fără simţire, striga răzbunare împotriva crudului său frate ucigaş. AstfelDumnezeu spune lui Cain: “Vocea sângelui fratelui tău strigă către mine” (Facere 4,10).

Ah, sângele acesta trebuie să fie un sânge foarte gros să aibă mai mult noroi decât duh, odatăce fierbe jos în materia lui şi nu se urcă la înălţimea nobleţei. Acel sânge care strigărăzbunare împotriva lui Cain nu este sângele lui Abel în agonie^ sânge care să strige

- din venele iui, ci este sângele lui Abel care murise şi sângele lui strigă din pământ. Observaţi bine cuvintele Scripturii: “sângele fratelui tău care strigă către Mine din pământ”.

Interpretând aceste cuvinte, sfântul Ambrozie spune: “Dumnezeieştile Scripturi nu spunaceste cuvinte fără un sens tainic, ci ca să ne înveţe că un sânge -însetat de răzbunare nu maieste sânge omenesc, ci pământesc din pământ” (Cartea II ia Abel). Iar dumnezeiescul Platonspune: “Cu cât este cineva mai nobil, cu atât mai puţin poate să se mânie” (Cartea IVdespre democraţie). Aceste nebunii spune Satiricul, sunt slăbiciuni ale oamenilor de

nimic, sunt obrăznicii ale sufletelor josnice care nu îndrăznesc să se împotriveascămâniei sau să biruiască puterea unei patimi răscolitoare. Vocea care strigă răzbunare, voceasângelui celor de neam josnic: “din pământ”.

- în sfârşit firea, considerată în starea ei sănătoasă şi în nobleţea ei, nu are decât sentimente dedragoste şi de pace; dacă urăşte, suferă si îndură, iar dacă iubeşte este calmă si se bucură.Când este mâniată şi înfuriată nu se deosebeşte deloc de fiară; dar când este împăciuitoareşi netulburată, atunci cu adevărat este fire omenească. “Puterea de a vătăma, spune cel maimoralist filozof, este rea şi cumplită; este cu totul străină omului deoarce chiar şi fiarelesălbatice se îmblânzesc prin facerile de bine ale lui” (Seneca, cartea a 11-a despre mânie).

- Noi domnii mei, ascultăm uşor când vrem să scuzăm neglijarea unor porunci sau învăţăturiale evangheliei cum este porunca de a posti prin care smerim săltările trupului; cum estedepărtarea de zgomotele lumii spre a ne dedica rugăciunii, cum este porunca milostenieispre a ajuta nevoia aproapelui. Poate că slăbiciunea firii noastre să nu fie în stare săsuporte asprimea înfrânării. Poate că multele ocupaţii ale vrajbei noastre nu ne îngăduie sărămânem multă vreme la locul de rugăciune. Poate că puţina noastră avere abia ne ajungenouă. Dar când nu vrem să iertăm o insultă ce scuză mai putem aduce? Ce ne trebuie oarealtceva decât numai voinţa? Nu-i nevoie nici de mai multă putere şi nici de mai multă avere.



- Şi încă mai mult; nu numai că iartă pe duşmanii săi, dar nici nu ţine minte ocările lor.Abia trecuseră trei zile de la învierea din morţi, şi întâlnind alături de satul Emaus pe doidin ucenicii Lui, care cufundaţi în cea mai adâncă întristare, povesteau mult îndurerata Luiistorie, singur El este neştiutor şi străin de ea. “Numai Tu eşti străin în Ierusalim, îi spun ei, si

nu ştii cele întâmplate în el în zilele acestea?” (Luca XXIV,18). Iar El, ca un om care nu ştie

nimic îi întreabă zicând: “Care sunt acestea?” (Luca XXIV,19). Nu-şi mai aduce aminte decea mai jalnică tragedie al cărei erou a fost El însuşi. Şi ceea ce măreşte uimirea este faptulcă Mântuitorul înviat a vrut să păstreze deschise şi rănile mâinilor găurite de piroane şi ranadin coasta Lui străpunsă de suliţă ca dovezi neîndoielnice ale slăvitei lui învieri. Dar în timpce poartă în trupul lui tandric toate rănile deschise de cruzimea oamenilor, nu vrea să păstreze în amintirea Sa nici cea mai mică urmă de ocară, pe care toată, ca să spun aşa, adat-o uitării dumnezeieşti. “Şi le-a răspuns lor: Care sunt acestea?”

- Acum, creştine, înalţă-ţi ochii la priveliştea aceasta la care te strigă fericitul Augustin:“Ascultă, spune el, pe Domnul spânzurat pe lemn şi zicând: “Iartă-le lor! Vezi peînvăţător care nu se roagă pentru cei ce-L binecuvintează ci mai mult pentru ucigaşii

Lui”. Tu deci care ai fost răscumpărat cu acel sânge care cere iertare şi care s-a vărsat pânăla ultima picătură, ascultă pe Domnul!” Tu care ai fost vindecat de acele răni care au rămasdeschise nu spre a fi oglinzi ale ocărilor şi aţâţătoare spre răzbunare, ci urme veşnice aleslavei şi chipuri strălucitoare ale sfinţeniei, “vezi pe învăţător!”. “Ascultă pe Domnul”, carerăsplăteşte trădările cu sărutări, ocările cu binecuvântări, patimile cu iertare, ura cudragoste.

- “Vezi pe învăţător”, care spânzurat pe cruce, se roagă pentru cei ce L-au pironit pe cruce;care în timp ce simte toată povara durerilor, nu simte deloc ocările; care atunci când aterminat de suferit a vrut să termine şi cu toată amintirea patimilor Sale; care nu-şi mai aduce aminte că a suferit, deşi are în rănile

lui semnele patimii lui. Pentru aceea dacă cutare om a luat viaţa celor mai iubiţi ai tăi, cuarmele lui, dacă a uneltit împotriva vieţii tale, prin vicleniile iui, dacă ţi-a rănit cea mai vie parte a cinstei tale, prin calomniile lui,dacă ţi-a răpit cea din urmă parte din averea ta, prin răpirile lui ţi-a dat toate motivele ca să-1urăşti, şi tu ai în mâinile tale toată puterea să-i faci rău, ah, ascultă mai întâi ce-ti porunceşte Domnul cel prea înalt al tău!“Ascultă pe Domnul!” Observă ce a făcut în împrejurări, asemănătoare dumnezeiescului tăuînvăţător! “Vezi pe învăţător!” Ascultă, vezi şi apoi spune-i: Frate eu sunt insultat de tine, dar sunt om; iar ca om trebuie să ascult deraţiune; tu eşti duşmanul meu, dar pentru că ura de duşmani este cea mai fidelă oglindă aslăbiciunilor noastre, uitându-mă la „ tine, eu trebuie să mă urăsc mai mult pe mine decât pe tine şi pentru aceasta trebuiemai degrabă să mă îndrept, decât să mă răzbun. Eu sunt cel dispreţuit, dar sunt în acelaşitimp şi creştin, care trebuie să ascult de Evanghelie. Tu eşti duşmanul meu, dar porţi pe frunte chipul mâinii lui Dumnezeu care te-acreat; tu ai în suflet semnul sângelui acelui Dumnezeu care te-a răscumpărat; eu trebuie sărespect şi pe unul şi pe altul ca să nu insult dumnezeirea. Oricine ai fi, Dumnezeu te iubeşte. Dumnezeu vrea să te iubesc şi eu, şi



îmi făgăduieşte să mă iubească şi pe mine, atât cât şi eu te voi iubi pe tine. Eu deci teiubesc. Du-te, eu te iert cu adevărat şi fără făţărnicie, fără păstrarea răzbunării. lisus Hristos îmi porunceşte să te iert, “ascult deDomnul”. Dacă n-ascult porunca Lui, dacă nu urmez pilda Lui, nu sunt vrednic că port numeleLui.

- Şi într-adevăr, domnii mei, nu este vrednic să se numească creştin cel care n-are curaj săîmplinească o lege, care este o lege specială a lui lisus Hristos, singura lege cu un caracterdeosebit al creştinismului: “în aceasta vor cunoaşte toţi ca sunteţi ucenicii mei, dacă vă

iubiţi unul pe altul” (loan XIII,35). Vorbind despre această lege, Tertulian spune:“Comoara omului creştin este cea mai mare taină a credinţei” (Despre dragoste, cap. III).Pentru aceea eu termin presupunerea mea printr-o istorioară, în amfiteatrul Romei,unde se obişnuia să se sature cu vărsări de sânge nu atât foamea înverşunată a fiarelor câtcaracterul crud al cezarilor ei, văd

- un leu care iese în arenă cu pasul acelei măreţii sălbatice cu care 1-a hărăzit firea ca împărat al patrupedelor. Se agită, îşi loveşte coastele cu coada, mugeşte, înfricoşează, cheamă

duhurile sălbăticiunii, care-şi aprind ochii lui cu flăcări însângerate şi-i înarmează unghiile casă-şi calmeze cruzimea lui. Când descoperă o altă fiară înaintea lui, aţâţat şi de foame şi demânie, sare, o ajunge, o apucă cu unghiile şi e gata s-o sfâşie. Dar deodată îşi părăseştesălbăticimea, îşi stăpâneşte furia, îşi strânge unghiile, opreşte sfâşierea, schimbăsălbăticimea în îmblânzire. Şi ce credeţi oare că pricinuieşte unui leu atât de sălbatic oschimbare atât de ciudată? O bănuiţi? Vederea stăpânului lui, vederea augustului Domitian,care a venit în clipa aceea la spectacol! Pentru aceea genialul Marţial a compus poezia: “Cum poate un leu flămând să postească atunci când are între unghii prada? Cum poate sădăruiască duşmanului său viată şi să lase liber pe rob? Cum se poate? Dar acesta-i al tău,o Cezare! Deşi e o fiară, totuşi simte înrâurirea blândeţii tale şi ajunge blând; se spune că este

al tău; deci se poate”. Să se îngăduie unui predicator apostolic să întrebuinţeze aceastălinguşeală neruşinată a unui poet roman, pentru că este foarte potrivită scopului lui.Mântuitorul meu răstignit, care eşti cu adevărat Dumnezeul creştinilor, cum poate un creştinsă iubească pe cel care-1 urăşte şi să facă bine celui care 1-a vătămat? “Cum poate?” Dar şiel este al tău; da. este supusul tău, care în dumnezeiescul botez ţi-a jurat veşnică credinţă.Este ucenicul tău învăţat în şcoala adevărului care este sfânta ta biserică. Este fiul tău,renăscut spre o viaţă mai bună, prin rănile tale, şi moştenitorul dumnezeieştii tale fericiri.Este al tău, după orice raţiune de legalitate şi pentru că este creat de tine, din nimic şi pentrucă este răscumpărat, prin sângele tău. “Se zice că este al tău, deci poate”, mai cu seamă edator să o facă. Da, este obligat, deşi este înfuriat şi insultat, să afle de la tine,Dumnezeul meu, simţământul dragostei. Ca să aibă haruî de a fi al tău, trebuie neapărat săîndeplinească porunca la, să urmeze exemplul tău. “Se spune că este al tău, deci trebuie”.

- Ah, domnii mei, dacă ne gândim puţin la dragostea de duşmani, vedem că ne îndeamnăfirea care o vrea şi ne obligă legea care o porunceşte. Noi nu putem să ne împotrivim voii firiidacă nu vrem să renunţăm la omenie. Ah, nu putem să nu ascultăm de porunca legiinoastre, dacă nu vrem să pierdem caracterul creştinismului. Şi în scurt fără dragoste nusuntem nici oameni nici creştini. Fericitul Pavel o afirmă chiar despre el



- însuşi când spune: “Dacă n-am dragoste sunt un nimic” (I Corinteni XIII,2). Fireomenească crudă! Te împotriveşti ţie însăţi, dacă te împotriveşti unei astfel de legi! Legedumnezeiască, iubitoare de oameni! N-ai fi dumnezeiască dacă n-ai fi legea dragostei!Prin urmare dacă iubirea este identică firii oamenilor, va fi greu oamenilor să fie oameni?Dacă iertarea este o caracteristică a creştinismului, va fi o ruşine pentru creştini să se

numească creştini? Ce orbire vrednică de plâns, să socotească oamenii un lucru atât de marecinstea aceea închipuită, care constă din părerea mincinoasă a lumii, şi să considere onimica, această cinste care constă în a fi cineva om bun în starea lui naturală şi bun creştin înordinea credinţei.

- La urma urmelor să vedem; eu vreau să spun că este o grea întreprindere porunca datăde Mântuitorul. Dar el, pentru această mare faptă ne făgăduieşte şi cel mai mare premiu,înfierea ca fii ai lui Dumnezeu: “iubiţi pe duşmanii voştri si veţi fiii celui prea înalt”. “A poruncit mari lucruri, o mărturiseşte şi fericitul Augustin, dar făgăduieşte şi mari lucruri”.Credeţi că este mare lucru a iubi pe cei care ne urăsc? Da, “a poruncit mari lucruri”. Dar nusunteţi de aceeaşi părere că este mare premiu de a fi fii ai lui Dumnezeu? Neîndoielnic “ne-

a făgăduit mari lucruri”. Prin urmare, dacă nu vrem să o facem de dragul lui Hristos, săo facem de dragul nostru! Dacă nu ne mişcă pornirea înnăscută a firii şi obligativitatealegii să ne mişte nădejdea răsplăţii. Să nu fie dragoste, să fie urmărirea propriului folos şi săîndeplinim cu dragoste porunca ca să dobândim fără îndoială ceea ce mi s-a făgăduit.

- Partea a Il-a - Când împreună cu Zeus era adorat de popoarele orbite şi un Marte, zei paricizi şi sancvini,

Roma, stăpâna lumii, mărturiseşte Tit Liviu, a <- A stat Isus pe un loc ses si multimea ucenicilor Lui si multime mare de popor din toata

Iudeea” - Deşi datoria unei evlavii deosebite faţă de cel întru sfinţi părintele nostru Nicolae,

făcătorul de minuni, mă cheamă astăzi spre o cuvântare panegirică, totuşi subiectul Sf.Evanghelii de azi trage mintea mea spre o cuvântare morală. Sunt îndemnat mai bine săsfătuiesc printr -o învăţătură morală pe ascultătorii care prăznuiesc pe Sfântul Nicolae,decât să sărbătoresc printr -o cuvântare de laudă pe Sfântul prăznuit azi. Mai întâi pentru căştiu că sunt neputincios să laud după vrednicie pe acest mare ierarh, ale cărui isprăvi nicinu le pot admira şi nici nu pot descrie minunile lui. Al doilea, pentru că în cer, toatecorurile îngerilor, toate cetele fericitelor duhuri, iar pe pământ toate obştiile ortodocşilor dinorice oraş şi ţară, făcând o sărbătoare universală obştească, atâta cântă si atâta spun sprelauda sfântului, încât nimeni nu mai poate să mai adauge ceva mai mult spre cinstirea şispre lauda lui. Ajunge deci, mulţimea laudelor, prin care o biserică sau alta prăznuieşte pe Nicolae făcătorul de minuni şi să punem deci, alt temei cuvântării, aceea adică pe care ne-oarată sfânta Evanghelie, ca să luăm din predică tot atâta folos duhovnicesc, câtă bucurieduhovnicească am luat de la sărbătoare. lisus Hristos a stat într-un şes larg al Galileii;acolo mulţime nenumărată şi de ucenici şi de mulţi alţi oameni, care alergau din toatăludeea, din Ierusalim, din Tir, din Sidon şi din alte ţinuturi de primprejur, însetate ca cerbulde izvor (Psalmi XLI, 1), ca să audă cuvintele Lui, să vadă minunile Lui şi să ia de ladoctorul cel ceresc o îndoită vindecare a sufletelor şi a trupurilor. Una în suflet, cunoştinţa deDumnezeu, pentru că învăţătura Lui era o lumină cerească, mântuitoare, care lumina pe tot



omul (loan I, 9); şi alta în trup, sănătatea, pentru că ieşea din El o putere minunată, princare dădea vedere celor orbi, vindeca pe bolnavi şi curăţa pe leproşi. “Şi vindeca pe toţi”

(Luca VI, 19). Si-a ridicat ochii spre ucenicii Lui şi le-a spus cele nouă fericiri (Luca VI,20-23), descrise mai pe larg de sfântul Evanghelist Matei (Matei V, 3-12). Adică fericiţisunteţi voi, săracilor, fericiţi sunteţi voi care plângeţi, fericiţi sunteţi voi cei blânzi şi

smeriţi, fericiţi sunteţi voi care înflămânziţi şi însetaţi de dreptate, fericiţi sunteţi voi ceimilostivi, fericiţi sunteţi voi care aveţi inima curată, fericiţi sunteţi voi făcătorii de pace(Fericiţi sunteţi voi care aveţi inima curată, fericiţi sunteţi voi făcătorii de pace, lipsă în Madăugat după V), fericiţi sunteţi voi cei ce sunteţi prigoniţi pentru dreptate, fericiţi, spuneDomnul, şi de trei ori fericiţi sunteţi voi toţi care vă chinuiţi în această lume, pentru că văveţi bucura cu o bucurie nespusă în împărăţia cerurilor. “Bucuraţi-vă în ziua aceea si săltaţi

de veselie, căci iată plata voastră mu/fâ esfe fn ceruri” (Luca VI, 23). Dar dacă aş voi

să vorbesc astăzi despre toate fericirile, s-ar lungi cuvântarea la nesfârşit; pentru aceeamulţumiţi-vâ să vorbesc numai de una, adică despre: “Fericiţi făcătorii de pace”. O astfel decuvântare este foarte necesară în acest loc.


lui, cu familia lui, cu părinţii lui, cu fraţii lui, care doreşte fericirea; sau considerat în celeduhovniceşti, ca om creştin, în Biserică, care crede în Evanghelie, şi nădăjduieşteîmpărăţia cerurilor. Acum spun: Omul care trăieşte în pace în cele lumeşti este un omcu adevărat fericit şi toate îi merg bine; iar omul care trăieşte în pace în cele duhovniceşti,este un creştin cu adevărat fericit şi se mântuie uşor. Dimpotrivă, fără pace, este şi omnefericit şi fals creştin; ticălos în această viaţă, de trei ori ticălos în cealaltă. Atât este denecesară pacea atât în cele lumeşti, pentru această viaţă, cât şi în cele duhovniceşti, pentrumântuirea veşnică.

- Să începem de la cea dintâi, înţelepciunea vechilor filosofi ne-a lăsat acea renumită axiomă, pe care toată lumea, în toate timpurile, a recunoscut prin experienţă că este foarte adevărată,adică: prin unire chiar cele mici se fac mari, iar prin lipsa de unire chiar cele mari ajung mici.Iar înţelepciunea Sfântului Duh în dumnezeieştile Scripturi ne învaţă acelaşi lucru mai întâi înPsalmi: “Iată ce este bun si ce este frumos decât a locui fraţii împreună (Psalmi CXXXII, 1);că acolo a poruncit Domnul binecuvântarea si viaţă până în veac” (Psalmi CXXXII, 4). Şiapoi în înţeleptul Sirah: “Am fost împodobit cu trei lucruri plăcute si lui Dumnezeu si


cu altul (înţelepciunea lui lisus, fiul lui Sirah, XXV, 1). Şi multe altele asemenea pringura profeţilor. Ferice de acea casă unde locuieşte pacea, unde fratele iubeşte pe frate, părinţii se îngrijesc de copii, copiii cinstesc pe părinţi, iar bărbatul cu femeia trăiesc înînţelegere. Acolo este binecuvântarea lui Dumnezeu, acolo este fericirea pământului, acoloeste bucuria şi veselia, acolo este o fericire pământească. Şi dimpotrivă, acolo unde domneşteura, şi este dihonie între frate şi frate, discuţii între părinţi şi copii, gelozie între bărbat şifemeie, ce blestem din partea lui Dumnezeu, ce clevetire din partea oamenilor, ce tulburare, cevenin, ce iad pământesc! “Unde este pizmă si z izanie, spune apostolul lacov, acolo este

neorânduială şi orice lucru rău” (laron III, 16) pentru că acolo este sărăcie, acolo este pagubă, acolo este prăbuşire desăvârşită, căci neînţelegerea nimiceşte nu numai case mici, ci



cetăţi mari şi împărăţii puternice. Asta e hotărârea lui lisus Hristos: “Orice împărăţie

dezbinată în sine se pustieşte şi orice oraş sau casă dezbinată în sine nu va dăinui” (MateiXII, 25).

- Când împăratul sciţilor, Schiluros, cu numele, era pe patul de moarte, a lăsat după moartealui 80 de fii; dar voind să-i îndemne să trăiască în pace, ce face? I-a strigat pe toţi

înaintea lui şi a dat în mâinile unuia o legătură de nuiele strâns legate, zicându-i să le rupădacă poate. Le-a luat, s-a silit, s-a nevoit să le rupă, dar n-a putut; le-a luat altul, al doilea,al treilea, şi toţi ceilalţi, dar n-a putut nici unul. “Dezlegaţi, copiii mei, le spune înţeleptul bătrân, această legătură şi luaţi nuielele una câte una şi le veţi rupe foarte uşor!” Aşa au făcut.Le-au dezlegat, şi le-au rupt una câte una pe toate. Atunci le-a spus bunul bătrân:“Vedeţi cât de tari sunt nuielele legate la un loc şi ce uşor se rup când sunt dezlegate? Totaşa şi voi dacă veţi trăi toţi uniţi prin dragoste frăţească, nu va putea să vă învingă niciun vrăjmaş; dar dacă vă veţi despărţi unul de altul, veţi fi neputincioşi, şi orice duşman poate să vă învingă unul câte unul”. Acesta este un înţelept sfat Dar ascultaţi şi o istorie dindumnezeiasca Scriptură. A murit Ghedeon şi a lăsat 70 de fii moştenitori ai împărăţieiiudeilor, toţi bărbaţi, toţi bogaţi, toţi puternici. Era o singură frăţie, o singură oaste, osingură casă, un singur oraş, o singură familie, o singură împărăţie. Dacă atâţia fraţi ar fitrăit în pace între ei, uniţi printr -o unire frăţească, care duşman ar fi putut să-i biruiască?Dar din pricina dihoniei acest mănunchi s-a dezlegat, fraţii s-au despărţit. Şi ce s-aîntâmplat? Unul dintre fraţi, Abimeleh, a întrecut în putere pe ceilalţi, i-a biruit şi i-aomorât pe toţi într –o zi. Dar si acesta, după ce a domnit trei ani de nefericită domnie, a fostucis la asediul oraşului Sihem. Dar cu ce fel de moarte? O femeie din vârful turnului aaruncat o piatră prin care i-a zdrobit capul. Şi astfel urmaşii cei numeroşi şi împărăţiacea puternică a lui Ghedeon, în puţină vreme a pierit (Judecători IX). Cât este de adevăratceea ce spune Solomon în proverbele sale: “Când frate pe frate se ajută, atunci sunt ca o

cetate întărită si înaltă si are putere ca si o împărăţie întemeiată” (Proverbe XVIII, 19).

Si iarăşi mai adevărat este ceea ce spune Hristos: “Orice împărăţie dezbinată în sine se pustieşte si orice oraş sau casă dezbinată în sine nu va dăinui” (Matei XII, 25). Vedeţi acoloîn Geneză pe urmaşii lui Noe, pe fiii lui Sim, Ham şi lafet nenumăraţi la număr, adunaţi înlarga câmpie Senaar, unde pun la cale să zidească o mare cetate, cu un turn înalt, care săajungă până la cer, ca să le fie numele nemuritor, încercare grea, dar o săvârşec cu uşurinţă,încep zidirea, cresc în fiecare zi zidurile, se înalţă turnul şi lipseşte încă puţin ca să fieterminată această mare operă în puţină vreme. Nu mă minunez de asta, pentru că dumnezeiascaScriptură spune că acei oameni, deşi erau mulţi la număr şi din diferite familii, totuşi toţiaveau o singură limbă şi se înţelegeau unul cu altul, toţi aveau un singur gând, aveau învedere un singur scop şi mâinile acelea multe lucrau la o singură lucrare, toţi erau deacord, toţi erau uniţi. Cei mulţi erau ca unul. “Toţi sunt un neam si toţi au o limbă”

(Facere XI, 6). Dar pentru că facerea acestui turn era o operă de mândrie, Dumnezeu s-a mâniat pe mândria oamenilor acelora şi a hotărât să împiedice lucrul să nu-1 lase să setermine. Şi ce gândiţi că a făcut? A aruncat oare un fulger ca să doboare turnul, sau a poruncit pământului să se cutremure înfricoşător şi prin cutremur să surpe zidurile cetăţii? Nu, ci aspus: “Veniţi să ne pogorâm si să amestecăm limbile lor, ca să nu înţeleagă nici unul

glasul vecinului” (Facere XI, 7). Si atâta a ajuns. Dumnezeu a amestecat limbile lor. Unul nuînţelegea pe altul. Unul cerea lemne şi altul îi da lut. Nu s-au înţeles. Neînţelegerea le-a adus



amestec, amestecul despărţire. Ei s-au despărţit unul de altul. S-au răspândit în toate părţile pământului (Facere XI, 9). Acea mare operă a rămas neterminată. Cu timpul acel mare tuma căzut, marea cetate s-a dărâmat.

- Creştini, care mă ascultaţi! Orice lucru se duce la bun sfârşit dacă se face cu pace, cu unire, cuînţelegere. Cele mici se fac mari, cele mari se întăresc, creşte fericirea familiilor, a oraşelor, a

împărăţiilor. “Foarte bun lucru este unirea şi înţelegea unora cu alţii”, spune Grigore Teologul.Dar când va veni amestecarea limbilor, neînţelegerea, atunci e mânie dumnezeiască,mânie mai rea decât trăsnetul şi decât cutremurul. Este cea mai grea mânie pe care o trimiteDumnezeu, ca să pedepsească păcatele oamenilor, mânie, prin care nimiceşte case, oraşe şiîmpărăţii. Vedeţi asta nu în istoria altor popoare străine, ci în istoria poporului nostru; gândiţi-vă lacea mai slăvită şi mai puternică împărăţie a pământului, împărăţia Bizantină, care stăteaca în centrul lumii, pe tronul înalt al Constantinopolului, care guverna cu o mână apusul, iarcu alta răsăritul şi ţinea supuse sub picioarele ei toate neamurile, a căzut, a căzut şi stă robit la pământ neamul cel împărătesc. Cine 1-a aruncat? Cine 1-a biruit? Nici în vechime armatele perşilor, nici în urmă puterea bulgarilor, nici acum în timpurile mai noi oştirile turcilor, ci 1-a

doborât mânia dumnezeiască, care i-a ridicat pacea şi a părăsit-o. Clericii, prin ereziile lor,sfâsiau Biserica lui Hristos în mii de scandaluri; căpeteniile oştirilor, prin dihoniile lor,dezbinau oştirile, iar împăraţii, prin neînţelegerile lor, se prigoneau unul pe altul. Tatăl orbea pe fiu şi fratele îşi murdărea mâinile în sângele fratelui. A căzut împărăţia pentru că a fostridicată pacea, care este stâlpul împărăţiilor. Vedeţi-o asta în această nenorocită insulă în carelocuim. Si vedeţi-o asta nu cu ochii uscaţi, pentru că lucrul este vrednic de multe lacrimi. Nuştiu ce păcat mare al strămoşilor noştri a vrut să pedepsească Dumnezeu; nu ne-a dat potop ca petimpul lui Noe, ca să ne înece; nu ne-adat plăgile lui Faraon, n-a trimis toiagul de fier al turcilorca să înfrângă nebunia noastră nestăpânită. Ne-a trimis amestecul limbilor de la turnul Babei;în ce priveşte locul ne-a risipit în diferite părţi; iar în ce priveşte patimile suntem împărţiţi îndiferite partide. Unii sunt iudei, alţii samariteni. Preoţii sunt despărţiţi: unul se închină unuiDumnezeu, altul se închină altui Dumnezeu. Sunt despărţite şi Bisericile noastre, iar ura, ce-oavem noi, bagă dihonie şi între sfinţi. Despărţirea noastră hrăneşte ura noastră; şi aceasta treceatât de neschimbată de la părinţi la copii, încât copilaşii noştri cunosc pe duşmanul lor maiînainte de a cunoaşte pe tatăl lor. Cred că trece şi în animalele noastre care sunt necuvântătoare,vreau să spun şi la pietrei care sunt nesimţitoare, şi probabil că simt despărţirea celor două părţi înluptă. Ce invidie, ce duşmănie! Ce sfaturi ascunse! Ce critici pe faţă ale unei părţi contraceleilalte! Şi ce urmează de aici? Atâtea ucideri, încât sângele oamenilor ucişi a ajuns săspele, dar mai bine spus să înece toată insula. Atâtea “pagube, încât au dispărut averi, pecare parte le-au vândut la mezat tribunalele, iar parte le-au mâncat prietenii şi tovarăşii răi.Atâta sărăcie încât ne mâncăm precum mănâncă rugina fierul. Oameni bogaţi au sărăcit şi

au ajuns muritori de foame, case măreţe ale boierilor au rămas pustii; nenumărate familii au pierit de pe faţa pământului; iar noi care am rămas vii, n-avem altă treabă decât trândăvia,alîă afacere decât iscodirea, alt scop decât pierderea aproapelui (Iar noi care… aproapeluiare această lectură în V: Iar noi, care am răms vii, n-avem altă treabă decât iscodirea, alt scopdecât trândăvirea, altă afacere decât pierderea aproapelui). Suntem săraci şi mândri, ne bucurăm de rău şi ne întristăm de binele vecinilor, urâm şi suntem urâţi. Suntem deci o



înecat în potop împreună cu celelalte. Prin urmare pentru ca să se mântuie trebuia cunecesitate să trăiască în pace.

- După părerea sfinţilor părinţi nici un alt lucru în Vechiul Testament nu a înfăţişat mailămurit Biserica decât acea tainică corabie; pentru că Biserica este marele şi obştescul locde scăpare a mântuirii. Pe timpul lui Noe, numai câţi au intrat în corabie s-au mântuit; câţi

au rămas afară, toţi s-au înecat în potop. Aici, numai câţi intră, prin credinţa ortodoxă, înBiserica lui Hristos, nădăjduiesc să se mântuie; câţi sunt afară, aceia se îneacă sau înadâncul necredinţei, sau în adâncul rătăcirii, sau în adâncul ereziei. Noi creştinii suntem poporul ales al lui Dumnezeu, neamul cel sfânt, preoţia împărătească (I Petru II, 5), caream luat partea cea bună. Dumnezeu ne-a băgat în această mântuitoare corabie, ca să fim păziţi de obştescul potop al mâniei dumnezeieşti, întru care se îneacă toată lumea cealaltă.Dar ce? însuşi Dumnezeu porunceşte ca noi creştinii, care suntem în Biserica Lui, să trăim îndragoste şi în pace, după cum trăiau în dragoste şi în pace animalele în corabie. “Aceasta vă

poruncesc, ca să vă iubiţi unii pe alţii” (loan XIII, 34). “Pace vouă!” (loan XX, 19). - Acum eu spun aşa: cele care erau în corabie, erau animale necuvântătoare, erau fiare

neîmblânzite; erau diferite la înfăţişare, erau vrăjmaşe unele altora în mod-firesc; şi cutoate acestea se supun poruncii dumnezeieşti, trăiesc în pace şi se înţeleg. Noi toţi suntemoameni raţionali, toţi suntem fraţi, toţi avem un tată comun, pe Tatăl cel ceresc; toţi ne-amnăscut din aceeaşi mamă, adică dintr -o singură sfântă colimvitră, toţi ne apropiem deaceeaşi sfântă masă a prea curatelor taine, toţi ne hrănim cu aceeaşi mâncare şi băutură, cuTrupul şi Sângele dumnezeiescului Miel, toţi ţinem o Evanghelie, credem într -un rai, şinădăjduim să trăim la un loc în viaţa veşnică. Şi noi deci, care avem o singură fire, o singurăcredinţă, un singur botez, un singur Dumnezeu, nu ne supunem poruncii luiDumnezeu? Ci înăuntru în aceeaşi Biserică, care este locaşul păcii şi al unirii, nu avem nici pace, nici unire? “Animalul nu se împotriveşte legii lui Dumnezeu, se minunează MareleVasile, iar noi oamenii nu suferim mântuirea învăţăturilor?” Da, dacă nu avem pace, nuavem nici loc aici în corabia sfinţeniei, în Biserica lui Hristos, care este nume “de unire şide înţelegere”. Şi ce este mai rău este că nu avem loc nici în împărăţia lui Dumnezeu, careeste moştenirea făcătorilor de pace, a adevăraţilor copii şi fii. “Afară câinii” (ApocalipsaXXII, 15), care latră cu grăirea de rău, care muşcă cu invidia, care mănâncă cu ură; nu, ei nuintră în Ierusalimul cel de sus, scrie în Apocalipsa loan, cel ce sta culcat pe pieptul luilisus. “Afară câinii”, afară din corabie în potop. Afară din Biserica lui Hristos şi din împărăţialui Dumnezeu, în focul muncii veşnice, acolo unde împărăteşte ura cea veşnică, acolo undesufletele chinuite urăsc veşnic pe Dumnezeu şi se urăsc veşnic unele pe altele. Ceînfricoşătoare este afurisenia, ce înfricoşătoare este osânda unui creştin, care nu are pace! Ah, “fericiţi făcătorii de pace”.

- Hristoase împărate, care prin excelenţă eşti şi Te numeşti începătorul păcii. Ştiu că o picătură din prea curatul Tău Sânge are putere să stingă toate flăcările focului celui maidinafară; una din aceste flăcări este aceea a urii, care se aprinde în măruntaiele noastre.Stinge-o deci, şi fă să se aprindă altă .flacără mai curată, aceea a păcii; sau schimbăinima noastră, sau prefă-o, după cum ştii. “Inimă curată zideşte întru noi Dumnezeu”

(Psalmi I, l f), insuflă în noi Duhul Tău cel Sfânt, care este Duhul păcii şi spune-ne încă o



dată acele cuvinte dulci: “Pacea Mea dau vouă”, ca să fim făcători de pace, fii vredniciai Bisericii Tale, moştenitori adevăraţi ai împărăţiei Tale, Amin.

- ( Ilie Miniat- predici) - A Inviat!- “S -au bucurat ucenicii când

- au vă zut- pe Domnul”(IoanXX,20) - - Mă bucur şi eu împreună cu voi, o, ucenici dumnezeieşti ai

Stăpânului înviat! Mai cu seamă se bucură împreună cu voi toate popoarele purtătoare de Hristos, care au văzut în sfârşit strălucita lumină a măreţei Duminici a învierii! Se‟bucură de trei ori fericita cetate de sus si îngerii păcii, care înconjură tronul împăratului puterilor şi cântă imrjul de biruinţă. Se bucură chiar iadul de jos, şi se luminează cu totul la arătarea strălucitoare a Soarelui Slavei care a răsărit, care aducestrămoşilor întristaţi ziua

neînserată a vieţii! Se bucură strălucitoarea mireasă a lui Hristos, Biserica şi îmbrăţişează cu bucurie pe Mirele dumnezeiesc care iese din mormânt catnr-o cămară de nuntă! Chiar faţa Golgoteis-a schimbat. Acolo unde era scenă prea înfricoşată a jalnicei tragedii, acolo s-a făcut teatru prea slăvit al veselieiuniversale. Crucea, suliţa, cununa de spini, unelte-chinuitoare ale înfricoşătoarelor patimi, împodobesc, într-un chip vrednic de Dumnezeu, triumfulînvingătorului dumnezeiesc; mormântul, sălaşul neplăcut al stricăciunii de altă dată, s-a arătat cămara de viaţă purtătoare a nestricăciunii;

- iarrănile, pricinuitoarele morţii, sunt izvoarele vieţii nemuritoare. “S -aubucurat ucenicii cândau văzut pe Domnul”. Să ne‟bucurăm şi noi, ascultători purtători de lumini şi să ne minunăm azi de harul dat de Dumnezeu a Slăvitei învieri a lui Hristos.

- Atunci când a fost închisă uşa raiului, din care a fost izgonit omul (Facere III, 23-24),s-a deschis îndată uşa păcatului prin care a intrat moartea în lume(Romani V, 12). Moartea a intrat întovărăşită de blestem şi de stricăciune. A împărăţii ca un tiran peste neamul omenesc, care păstra în chip nenorocit jugul greu cu trudă şi cu oboseală şi plătea cu străşnicie datoria cu viaţa. Dar după cum

Adam a fost primul, dintre toţi oamenii, care a păcătuit, tot aşa trebuia ca Adam să moară primul dintre toţi oamenii. Cu toate acestea, primul dintre tofi, chiar înaintea lui Adam, a murit dreptul şi nevinovatul Avei ucis de Cain, fratele invidios. Dar nu era oare dreptsă înceapă moartea de la Adam si nu de la Avei, odată ce de la Adam a început păcatul?



- Fiecare împărăţie, ascultătorii mei, atunci este statornică şi tare cân& este întemeiată pe dreptate. Când împărăteşte dreptatea şi conducerea împărăţiei este neclâtită, atunci şi dăinuirea împărăţiei este veşnică; dimpotrivă j-împărăţia este cu totul nesigură când este nedreaptă, şi este de foarte puţină durată când este silnică. Când conduce cu nedreptate, conducerea ei este greşită,

iar când stăpâneşte cu forţa, este aproape de sfârşit. In chip firesc nedreptatea nu dă bune rezultate, iar forţa nu dăinuieşte.

- Acum uitaţi-vă~la opera mare a proniei iubitoare de oameni a lui Dumnezeu. Dumnezeuaîngăduit şi n-a murit întâi Adam, primul care a păcătuit, aşa cum era drept, ci a murit întâi nevinovatul Avei. Prin asta împărăţia morţii a început de la nedreptate, ca să aibă un început fals. Nu numaică primul a murit nevinovatul Avei, dar n-a murit de moarte firească, ci de moarte silnică, ucis de fratele său. Prin asta împărăţia marţii, începută cu nedreptatea, are

încă tovarăş şi forţa, ca să fie aproape desfârşit. Prin urmare moartea a împărăţii în lume cu o împărăţie nedreaptă, ca să fie nesigură, darşi cu una forţată, ca să fie de puţină durată. Acesta-i gândulmarelui Atanasie în a şasezeci şi una răspuns-întrebare: “Căci dacă Adam ar fi murit cel

dintâi, moartea ar fi avut

temelie puternică, pentru că a

primit întâi pe cel care a păcătuit întâi; dar pentru că a primit întâi pe cel care a fost

omorât pe nedrept, împărăţia ei

este falsă si putredă”. Qriarde la început s-a văzut că moartea, deşi era tiranică, rt-avea peste neamul omenescîmpărăţia absolută. Din mâna ei a scăpat Enoh, care s-a mutat de-viu(Facere V, 24); a scăpat Ilie, care s-aurcat la cer cu căruţă de foc (IV împ.II, 11). Tot Ilie a izbăvit de tirania morţii pe fiul Saraftiei (III împ. XVII, 17-23), iar EJjsei ucenicul lui, pe fiul Sumanitidei (IV împ.IV, 32-37). în zilele din urmă a venit Fiul lui Dumnezeu întrupat (Evrei I, 2), Domnul viilorşi morţilor, înfricoşătorul distrugător al morţii, şi i-a arătat cât este de neputincioasa. Cu un cuvânt i-a luat pe fiica lui lair, care era moartă, şi a sculat-o la viaţăcadintr-un somn (Matei IX,“l8-25; Marcu V, 22-43; Luca VIII, 41-56). I-a luat pe fiulvăduvei, care era dus pe năsălii la mormânt, şi 1-a înviat prinatingerea mâinii (Luca VII, 11-15). I 1-aluat pe Lazăr, pe care iadul îl ţinea legat de patru zile şi printr-un cuvânt 1-a scos dinstricăciune (loan XI, 1-44). I-a luat atâtea trupuri ale sfinţilor morţi adormiţi,



ţinuţi de ea de atâta timp, pe care i-a scos vii din morminte (Matei XXVII, 52-53). Şi însfârşit a doborât pe tiran, a omorâtmoartea, a tulburat împărăţia ei, când a înviat a treia zi cu

- slavă dintre morţi. - Noi, strănepoţii lui

Adam‟eram prinşi, ca nişte păsărele în acel laţ nenorocit, pe care moartea îl ţinea întins din toate părţile, în acest laţ a căzut de bunăvoie şi lisus Dumnezeu-Omul, mur ind de bunăvoie; el a căzut însă prin puterea Lui dumnezeiască, a distrus laţul, a zburat El întâi după slăvită lui înviere şi ne-a răscumpărat şi pe noi din stăpânirea morţii. - “Laţul s-a distrus si noi ne-am

izbăvit; ajutorul nostruân numele Domnului”. - Ne-am izbăvit, ne-am izbăvit, nu mai suntem rob‟ii morţii! O vedem, dar nu ne mai temem

de vederea ei sălbatică.” înainte de învierea lui Hristos moartea eraînfricoşătoare omului; după învierea lui Hristoş, omul este înfricoşător morţii. După celisus

cel înviat a biruit‟moartea, o dispreţuiesc cu bărbăţie şi ucenicii lui Hristos. Printre mucenici, îşi bat joc de ea mici copii, fecioare plăpânde. Acesta-idarul Stăpânului înviat. Acesta-i privilegiul slăvitei învieri.

- A înviat Hristos şi a fost- omorâtă moartea. A înviatHristos şi s-a dezlegat stricăciunea. A înviat Hristos şi a încetat blestemul (A înviat Hristos şi a încetat blestemul, lipsă în M, adăugat după V). A înviat Hristos şi a răsărit nemurirea. A înviatHristos şi iarăşi s-a deschisraiul. “U nde-ti este acum moarte boldul

tău? Unde-ti este iadule biruinţa?” (Osea XIII, 14; I Cor.XV* 55) Cădemmuritori, dar înviem nemuritori; ne închidem în închisoarea unui mormântîntunecos, dar şi acolo ajunge să ne învieze lumina fericită a învierii Stăpânului; aşteptăm moartea, dar aşteptăm viaţa nemuritoare, a cărei arvună ne-a dat-o înviereaMântuitorului. Hristes aînviat! Mi-am terminat lucrul pe care mi 1-ai dat să-1 fac, ilustrule şi prea strălucitule oraş al Navpliei şi al Argeşului! îmi rămâne deci datoria de mulţumire, îţi mulţumesc pentru prima chemare până acum; îţi mulţumesc pentru dragostea inimii

voastre, pentru concursul ascultării, pentru răbdarea voastră, şi să spun, pentru mulţumirea cu care ascultaţi totdeauna cuvintele mele cele de foarte puţin preţ. Dar pentru că nu ajunge mulţumirea prin cuvânt, chem înajutor umbrirea harului dumnezeiesc. Prea înalte biruitor al morţii, veşnicule Mire al sufletelor noastre, dumnezeiescule lisuse, spre Tine-mi îndreptlimba; în Tine priveghează duhul meu; Tie-ţi încredinţez sufletele iubite aleacestor ascultători ai mei. Acolo unde eu am aruncat sămânţa adevărului tău evanghelic, trimite ploaia harului Tău dumnezeiesc, ca să odrăzlească rod



de mântuire. Primeşte, o, dumnezeiescule Cuvinte, cuvintele mele, ca peo jertfă cuvântătoare, pe care eu o aduc spre slava sfântului Tău nume, spre mântuirea păcătosului meu suflet şi a ascultătorilor mei. Arată-Te în chipspiritual ca să ne bucuri- cu lumina slăvitei Tale învieri!Si dacă cumva vei găsi închise inimile noastre, treci totuşi înlăuntru, după cum ai trecut

prin uşile încuiate la ucenicii Tăi (loan XX, 19) şiinsuflă acolo înlăuntru harul Sfântului Tău Duh şi al dumnezeieştii Tale păci. Spune încă odată către noi: “Luaţi Duh Sfânt! Pace vouă!” (loan XX, 22,19; Predicile din seriaaceasta au fost rostite în sfânta Mitropolie în renumitul oraş al Navpliei, în anul 1714 (nota Mazarachis).

- tunci cand a fost inchisa usa raiului, din care a fost izgonit omul ( Facere III, 23-24), s-adeschis indata usa pacatului prin care a intrat moartea in lume( Romani V, 12).

- Ma bucur si eu impreuna cu voi, o, ucenici dumnezeiesti ai stapanului inviat! Mai cuseama se bucura impreuna cu voi toate popoarele purtatoare de Hristo, care au vazut insfarsit stralucita lumina a maretiei Duminici a Invierii! Se bucura de trei ori fericita cetate

de sus si ingerii pacii, care inconjoara tronul Imparatului puterilor si canta imnul de biruinta. Se bucura chiar iadul de jos, si se lumineaza cu totul la aratarea stralucitoare aSoarelui Slavei care a rasarit, care aduce stramosilor intristati ziua neinserata a vietii! Se bucura stralucitoarea mireasa a lui Hristos, Biserica si imbratiseaza cu bucurie pe Mireledumnezeiesc care iese din mormant ca ditr-o camara de nunta! Chiar fata Golgotei s-aschimbat. Acolo unde era scena prea infricosata a jalnicei tragedii , acolo s-a facut teatru prea slavit al veseliei universale. Crucea, sulita, cununa de spini , unelte chinuitoare aleinfricosatoarelor patimi, impodobesc, untr-un chip vrednic de Dumnezeu, triumfulinvingatorului dumnezeiesc; mormantul, salasul neplacut al stricaciunii de alta data, s-aaratat camara de viata purtatoare a nestricaciunii; iar ranile, pricinuitoarele mortii, suntizvoarele vietii nemuritoare. ,, S-au bucurat ucenicii cand au vazut pe Domnul”. Sa ne

bucuram si noi, ascultatori purtatori de lumina si sa ne minunam azi de harul dat deDumnezeu a Slavitei Invieri a lui Hristos.Atunci cand a fost inchisa usa raiului, din care a fost izgonit omul ( Facere III, 23-24), s-adeschis indata usa pacatului prin care a intrat moartea in lume( Romani V, 12). Moartea aintrat intovarasita de blestem si de stricaciune. A impartit ca un tiran peste neamulomenes, care pastra in chip nenorocit jugul greu cu truda si cu oboseala si platea custrasnicie datoria cu viata. Dar dupa cum Adam a fost primul, dintre toti oamenii. Cutoate acestea, primul dintre toti , chiar inaintea lui Adam, a murit dreptul si nevinovatulAvel ucis de Cain, fratele invidios. Dar nu era oare drept sa incepem moartea de la Adamsi nu de la Avel, odata ce de la Adam a inceput pacatul? In chip firesc, nedreptatea nu da bune rezultate, iar forta nu dainuieste.

Acum, uitativa la opera mare a proniei iubitoare de oameni a lui Dumnezeu. Dumnezeu aingaduit si nu a murit intai Adam, primul care a pacatuit, asa cum era drept, si a muritintai Avel, dar n-a murit de moarte fireasca, ci de moarte silnica, ucisde fratele sau. Prinasta imparatia mortii, inceputa cu nedreptatea, are inca tovatas si forta, ca sa fieaproapede sfarsit. Prin urmare moartea a impartit in lume cu o imparatie nedreapta,ca sa fienesigura, dar si cu una fortata, ca sa fie de putina durata.Acesta-i gandu marelui Atanasiein a saizeci si una raspuns-intrebare:”Caci daca Adam ar fi murit cel dintai,moartea ar fiavut temelie puternica, pentru ca a primit intai pe cel care a pacatuit intai;dar pentru ca a



primit intai pe cel care a fost omorat pe nedrept, imparatia ei este falsa si putrda”Chiar dela inceput s-a vazut ca moartea,desi era tiranica,n-aveapeste neamul omenesc imparatiaabsoluta.Din mana ei a scapat Enoh,care s-a mutat de viu (Facere v,24); a scapat Ilie, cares-a urcat la cer cu caruta de foc( IV Imp. II, 11). Tot Ilie a izbavit de tirania mortii pe fiulSaraftei ( III Imp XVII, 17-23), iar Elisei ucenicul lui, pe fiul Samanitidei ( IV Imp. 2),

domnul viilor si mortilor, infricosatorul distugator al mortii, si i-a aratat cat este deneputincioasa. Cu un cuvant i-a luat pe fiica Iair, care era moarta, si a sculat-o din moarteca dintrun somn( Matei IX,18-25). I-a luat pe fiul vaduvei, care a adus pe nasalii lamormant, si l-a inviat prin atingerea mainii ( Luca VII 11-15).I l-a luat pe Lazar pe care iadul il tinea legat de 4 zile si intr-un cuvant l-a scos dinstricaciune ( Ioan XI 1-44). La luat atatea trupuri ale sfintilor morti adormiti, tinuti de iade atata timp, pe care i-a scos vii din morminte ( Matei XXVII 52-53). Si in sfarsit adobandit pe tirani, a omorat moartea, a tulburat imparatia ei, cand a inviat a treia zi cuslava dintre morti.Cu toate acestea a inviat Hristossi a omorat moartea. A inviat Hristos si s-a deslegatstricaciunea. A inviat Hristos si a incetat blestemul ( A inviat Hristos si a incetat

blestemul, lipsa M, adaugat dupa V ). A inviat Hristos si a rasarit nemurirea. A inviatHristos si iarasi s-a deschis raiul. ,, Unde-ti este acum moarte boldul tau? Unde-ti esteiadule biruinta? ” ( Oseia XIII, 14; I Cor XV, 55) Cadem muritori, dar inviem nemuritori;ne inchidem in inchisoarea unui mormant intunecos dar si acolo ajunge sa ne inviezelumina fericita a Invierii Stapanului; Asteptam moartea, dar asteptam viata muritoare, acarei arvuna ne-a dat-o invierea Mantuitorului. Hristos a inviat! Mi-am terminat lucrul pecare mi l-ai dat sa-l fac, ilustrule si preastralucitule oras al Navpliei si al Argosului! I-miramane datoria de multumire. Iti multumesc pentru prima chemare pana acum; Itimultumesc pentru dragostea inimii voastre, pentru concursul ascultarii, pentru rabdareavoastra, si sa spun, pentru multumirea cu care ascultati totdeauna cuvintele mele cele demult pret. Dar pentru ca nu ajunge multumirea, prin cuvant, chem in ajutor umbrireaharului dumnezeiesc. Preainalte biruitor al mortii, vesnicule Mire al sufletelor noastre,dumnezeiescule Iisuse, spre Tine- mi idrept limba; in tine privegheaza duhul meu; Tie-tiincredintez sufletele iubite ale acestor ascultatori ai mei. Acolo unde eu am aruncatsamanta adevarului tau evanghelic, trimite ploaia harului Tau dumnezeiesc, ca saodrasleasca rod de mantuire.Primeste, o, dumnezeiescule Cuvinte, cuvintele mele, ca pe o jertfa cuvantatoare, pe careo aduc spre slava sfantului Tau nume, spre mantuirea pacatosului meu suflet siascultatorilor mei. Arata-Te in chip spiritual ca sa ne bucuri cu lumina slavitei Taleinvieri! Si daca cumva vei gasi inchise inimile noastre, treci totusi in launtru dupa cum aitrecut prin usile incuiate la ucenicii Tai ( Ioan XX ,19) si insufla acolo inauntru harul Sf.Tau Duh si al dumnezeiestii Tale paci. Spune inca o data catre noi: ,, Luati Duh Sfant !Pace voua! ” ( Ioan XX ,22 -19); Predicile din seria aceasta au fost rostite in SfantaMitropolie, in renumitul oras al Navpliei, in anul 1714 ( Nota Mozarachis).( Ilie Miniat

- Cand are sa se intample in lume vreun lucru neobisnuit, Dunmezeu obisnuieste sa aratemai inainte oarecare semne.

- Este oare neamul acestei vieti inselatoare si vremelnice neam desfranat ale carei faptesunt stricate si intunecate? Da! Neam pacatos, mama de fii pacatosi si cum a spus maidemult profetul:,, neam indaratnic,care produci amaraciune;neam,care nu si-a indreptat



inima lui si nu si-a incredintat lui Dumnezeu duhul lui “(psalmi LXXVII‟10-11).Omoravuri! O timpuri! Minciuna acopera adevarul;nedreptatea salniceste dreptatea;viciucalca in picioare virtutea ;legea se supune patimii;Evanghelia slujeste lumii,oamenii nu setem de Dumnezeu,crestinii se rusineaza de Hristos;pacatul impartaseste,credinta amurit,toate sunr intoarse pe dos.”Toti s-au abatut,impreuna netrebnici s-au facut”(Psalmii

L ||,4). Dar pentru ce oamenii isi petrec cu atata lipsa de teama si cu atata pierdere viatalor in lumea asta? Cum se face asta? Nu este oare in ceruri un Dumnezeu atoatevazator sidrept,care si cum priveste cu de-amanuntu ?Da,crestinilor,care ma ascultati,este unDumnezeu judecator ,este o judecata viitoare! Si va veni o vreme, cand neamul acestadesfranat si pacatos va fi judecat si va primi rasplata celor savarsite. O spune Fiul luiDumnezeu in Evanghelia de azi, cu infricosata tarie.,,De cel care se va rusina de Mine side cuvintele Mele in neamul aceste desfranat si pacatos,de acela se va rusina si FiulOmului care va vei intru slava Tatalui Sau cu sfintii ingeri”(Marcu (VIII,38).O spune sima trimite sa v-o talmacesc mai pe larg in cuvantarea de azi . Dar ce inraurire va aveacuvantarea mea in inima voastra? Socot ca atunci cand oameni au vazut pentru intaia datafulgerile si au auzit tunetele sau spaimantat atat de mult incat aproape sa moara de

spaima.Socotesc ca vor fi fugit in locurile cele mai intunecoase si mai adanci sa seascunda ca sa nu vada,ca sa nu auda un lucru atat de infricosetor.Acum insa de si vadfulgerele si aud tunetele, totusi nu se mai tem,s-au de loc,s-au foarte putin pentru cavederea si auzul lor s-au obisnuit. Sunt uni care chiar dorm fara frica, cufundati intr-unsomn adanc atunci cand cerul tuna si fulgera,cu toate ca din pricina deselor fulgere seaprinde vazduhul,iar din pricina tunetelor infricosetoare,rasuna munti cu bubuituri atat de puternice ca si cum s-ar lupta cerul cu pamantul.La fel socotesc ca oamenii pacatosi auauzit cu frica mare primul cuvant despre judecata viitoare. Acum insa pentru ca l-au auzitde atatea ori au pierdut frica din pricina deprinderii. Iar in semn invederat ca acestea seaud ca este judecata viitoare dar dorm fara grija,cufundati in adanca nesimtire a pacatelorlor. Nu se trezesc si nici nu se pocaiesc .Ce nadejde sa mai am eu care am venit aici savorbesc despre judecata viitoare,despre care v-ati obisnuit sa auziti si sa nu va temeti? Cutoate acestea va vorbesc ca sa am cel putin prilej in ora judecatii sa spun ca v-am vorbit.Cand are sa se intample in lume vre-un lucru neobisnuit,Dunmezeu obisnuieste sa aratemai inainte oarecare semne . Iosif Flaviu povesteste ca inainte de a merge armeteleromane in Iudeea,sa pustiasca Ierusalimul si sa nimiceaca poporul iudeu s-au aratat uneleminuni.Mai intai o cometa in chip de sabie, care statea deasupra Palestinei .Apoi,o vitica,dusa spre jertfire a fatat pe drum un miel.Alta minune:poarta de la rasarit care era dearama si abia puteau sa o deschida douazeci de barbati sa deschis singura .Si iarasi un altsemn:s-au aratat pe cer ca doua tabere de oameni care faceau razboi. Si cel din urmasemn: timp de mai multe zile sa auzit din partea mai dinauntru templului o voce jalnica cezicea:”Sa fugim de aici!”Toate acestea erau semne prevestitoare,infricosetoare alerazboiului ,ale asediului, ale robiei si ale nimiciri desavarsite a acestui popor nimicitor dedumnezeu.Dumnezeu va arata semne si minuni fara de asemanare mai infricosetoare cu putin inaintede a doua Sa venire .Prin profelul Ioil zice asa;”Voi face minuni sus in cer si semne jos pe pamant”(Ioil III,30).Pe acestea le descrie Iisus Hristoe in Evanghelia dupa Matei .Minuni in cer:soarele sa ramana un corp rece si intunecos fara raze.Luna va ramane farastralucire un disc rosu intunecat,ca sangele.Stelele dupa ce se vor aprindede propria lorflacara si dupa ce vor arde toate corpurile ceresti ,vor cadea din locul lor ca niste carbuni



stinsi .Toata taria cerului se va muta si nu ne va mai arata cea priveliste linistita sifrumoasa ,pe care o vedem acum ;atunci va fi acoperita de o noapte adanca si lipsita delumina (Matei XXIV,6-7). Acesta va fi cel din urma semn prevestitor al sfarsituluiveacurilor.SI pe drept cuvant ca la sfarsit marea se va revarsa si va nepadi pamantul ,iar pamantul zgaltanat din temeliile lui ,va cadea in mare si va ajunge marea si pamantul un

haos fara forma, acesta va fi mormantul lumii si a celor ce locuiesc in ia .Asa va fi ultima stare a acestei lumi desarte;atunci se va auzi glasul unei trambite (MateiXXIV,31:ICorinteni xv,22;ITimotei IvV ,16;Apocalipsa I,10),la sunetul carea vor inviatoti morti :toti pe care i-a ingropat pamantul pe care i-a inecat marea ,pe care i-a ars focu,pe care i-au mancat pesti sau fiarele sau pasrile cerului:toti cati s-au nascut din timpul luiAdam pana atunci barbati,femei,copii tineri,batrani,drepti si pacatosi:toti vor invia cuaceasi varsta si stare ,numai cu singura deosebire a faptelor proprii.Toti,toti vor luaimbracamintea trupului lor de mai inainte ,toti vor fi chemati la marea si infricosetoarea judecata.”si am vazut ,spune Ioan ,pe cei morti,mici si mari,stand inainte luiDumnezeu;marea a dat pe cei morti in ia ,iar moartea si iadul au dat pe cei morti in ele siau fost judecati ,fiecare dupa faptele lor “(Apocalipsa xx,12,13)iar Apstolul spune:”caci

noi toti trbuie sa ne infatisam inaintea scaunului de judecata a lui Hristos ,ca sa ia fiecaredupa cele ce au facut prin trup,ori bine,ori rau‟) (IICorinteni V,10).Prin urmare,dupa cevor invia toti,cand vor ridica ochii in sus si nu vor vedea fata cerului ,cand se va uita jossi nu vor cunoaste fata pamantului, cand, in putine cuvinte, nu vor mai vedea nimic, niciin cer nici pe pamant, ” atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori, cu multa slava”(Matei XXIV,30). Este de ajuns cat am spus. Eu n-am nici putere, nici timp ca sa descriuce se va intampla in acea zi infricosata, de care toti sfintii tremura cand isi aduc aminte.Le las , le trec sub tacere, si-mi marginesc cuvantarea mea numai la doua lucruri. Saincep cu primul! Ca sa intelegeti ce are sa spuna Dumnezeu judecatorul, sa mergem panain varful Tavorului. Aici vezi Schimbarea la Fata a lui Iisus, Dumnezeu- Omul. Fata Luistraluceste ca soarele, hainele Lui se fac albe ca lumina( Matei XVII, 2; Marcu IX,2;Luca IX,29). Cu toate acestea, stralucirea de pe Tavor nu era toata lumina slaveidumnezeiesti, ci o raza cu totul mica a acelei lumini. ,, Pe Tavor sa mergem pe MunteleSinai. Dumnezeu se pogoara pe acest munte, si indata muntele, spune dumnezeiascaScriptura, a ajuns un loc infricosat. Erau acolo flacari de foc ca ale unui cuptor ce arde;era acolo fum, care se ridica pana la cer; erau acolo nori; erau acolo fulgere; erau acolotunete, cu glas de trambita, care faceau sa se cutremure vaile si muntii in asa fel incatintreg poporul lui Israiel, care vedea si auzea aceasta de departe, s-a spaimantat( IesireXIX, 18-19). Niciodata in viata aceasta pamanteasca, Dumnezeu nu se arata cu toataslava Lui. De aceia indrasnesc oamenii sa-L insulte cu mii de feluri de pacate peDumnezeu, pe care nu-L vad cu toata slava Sa, atunci numai, pentru prima data il vorvedea si-L vor cunoaste. Cunoscand atunci chipul pe care L-au insultat, vor cunoaste cerau mare I-au facut. In adevar un gand rau este o adoua cununa de spini pe capulneprihanit al Stapanului. O vorba urata este un scuipat aruncat pe Dumnezeiescul Luiobraz. O pofta trupeasca este alta rana in Sfanta Lui coasta. Ori ce pacat de moarte il pironeste, spune fericitul Pavel, inca o data pe cruce( Evrei VI,6). Si acum, pacatosii nicinu vad, nici nu cunosc ceia ce fac.Sa ne coboram in Egipt si sa intram in palatul lui Iosif. Vezi-i acolo pe fratii lui, penerecunoscatorii lui frati, care au pus la cale moartea lui ( Facere XXXVII,18-20), care l-au vandut( Facere XXXVII,26-28), ca niste invidiosi ce erau, spre a-l indrepta in fata lor.



. Mai intai nu l-au cunoscut, dar cand acela le-a zis:,, Eu sunt Iosif” ( Facere XLV,3), s-auinfricosat, s-au tulburat, au ramas fara de glas, de rusine si de spaima. ,, Nu puteau saraspunda” ( Facere XLV,3). Iosif insa nu-i mustra, nu-i infricosaza, nu-i alunga,dimpotriva ii primeste, ii imbratiseaza, ii pofteste sa se bucure impreuna cu el dedregatoria sa si de bunatatile Egiptului( Facere XLV, 15-24). Cu toate acestea,, nu puteau

sa raspunda”. Atat este de mare frica si rusinea sa vedem fata unui om caruia i-am gresit.Dar sa vedem fata singurului Dumnezeu, sa auzim pe singurului Dumnezeu spunandu-ne:,, Eu sunt Dumnezeul pe care L-ai insultat cu vorbele tale rusinoase, pe care L-ai vandut prin dobanzile tale pe care L-ai ranit cu desfranarile tale, pe care L-ai rastignit cu pacateletale! Eu sunt Acela al carui nume L-ai hulit, a carui lege ai dispretuit-o, al carui sange L-ai calcat in picioare. Eu sunt Acel pe care de atatea ori M-ai rastignit pe Cruce, de cate orisau te-ai impartasit sau Mi-ai slujit cu nevrednicie! Eu sunt Acela! Acum sa vezi si sacunosti pe Dumnezeul pe care mai inainte nici nu-L vedeai, nici nu-L cunosteai!” Sa-L vezi acum cu propria Lui fata, sa vezi pacatul tau ca pe o rana facuta celui chipdumnezeiesc. Spune-mi cu ce ochi vei putea sa vezi, cu ce inima vei putea sa infrunti privelistea? Ti-o spune dumnezeiescul Hrisostom? Cum te vei uita la El? Cum vei

rabda?,, ( Sf Ioan Hrisostom Omilia LXXVII, la Matei).Cu toate acestea ceia ce au spus este putin lucru. Daca Dumnezeu Judecatorul este atat deinfricosator cand se arata cu intreaga Sa slava, cu cat mai infricosator va fi cand se vaarata cu intreaga Lui manie? Cu adevarat acest lucru nu poate nici mintea sa-l inteleaga sinici limba sa-l talcuiasca. ,, Cine cunoaste taria maniei Tale, si de frica Ta mania Ta s-onumere? ( Psalmi LXXXIX,13) spune David catre Dumnezeu. Oamenii au vazut putereamaniei Dumnezeiesti de la potopul care a inecat toata lumea( Facere VI, 5- VII,24) de lafocul care a curs din cer si a ars cele cinci cetati( Facere XIX,24-29; Intelepciunea luiSolomon X,6) si de la plagile care au lovit pe Faraon cel cu inima impietrita( Facere VII,1-X,15). Dumnezeiescul Hrisostom se teme mai mult de mania lui Dumnezeu decat deiad mai mult chiar de nenumarate gheene, nici una din ele nu va fi la fel de infricosatoareca de a vedea fata linistita a lui Dumnezeu intorcandu-se de la noi si ca de a vedea blandul Sau ochi ca nu poate sa ne priveasca”( Sf. Ioan Hrisostom Omilia XXIV, laMatei) Pentru ce? Pentru ca este numai manie. Pe aceasta o asemuieste David cu un pahar pe care il tine Dumnezeu, plin cu vin neamestecat, ca sa adape pe toti pacatosii. ,, Pahareste in mana Domnului cu vin neamestecat. Vor bea din el toti pacatosii pamantului” (Psalmi LXXIV,7-8). Vin neamestecat‟ numai vin fara de apa, adica numai manie, faraindelunga rabdare; numai dreptate, fara mila. Acolo n-au loc rugaciuni si mijlociri ca saimblanzeasca mania dumnezeiasca, nici lacrimi de pocainta ca sa induplece spre miladreptatea dumnezeiasca. ,, Nor si ceata imprejurul Lui”. Atunci Dumnezeu nu cauta lafata nimanui, ca sa I se faca mila de el. ,, Dreptate si judecata, biruinta scaunului Lui”(Psalmi XCVI,2). Atunci judeca si cerceteaza faptele. Nu mai este Dumnezeul milei si alindurarilor(II Corinteni I,3), ci Dumnezeul razbunarilor( Psalmi XCIII,1). Dumnezeurazbunarilor? Si ce razbunare vrea sa faca Dumnezeu? Am sa-ti spun!Urmeaza-ma ca sa mergem in campiile moabitilor si sa vedem un lucru infricosator cares-a intamplat acolo. Trei imparati, Ioram imparatul Samariei, Iosafat, imparatul Iudeei siimparatul Edom, s-au unit si cu oaste nenumarata au pornit cu razboi impotrivaimparatului Moabului. Au patruns fara de veste in tara lui si au semanat pretutindenimoarte, distrugere, pustiire, frica. Au astupat toate izvoarele, au taiat toti copacii, autrecut prin sabie pe locuitori, au iesit invingatori si in sfarsit au asediat inauntrul tarii pe



imparat. Vazand ca nu mai are nici un ajutor de la puterea omeneasca, a alergat la putereasoarelui pe care-l adora ca Dumnezeu. S-a hotarat deci imparatul, induplecat de sfatul barbatilor intelepti ai curtii sale, pentru a izbavi poporul sau, pentru a pazi imparatia sa,sa jertfeasca pe propriul lui fiu, pe fiul lui prim nascut, randuit ca mostenitor al tronuluisau imparatesc. Dupa ce s-au spus cateva cuvinte, a intins mana si a implantat sabia in

gatul fiului pe care l-a jertfit pentru mantuirea tuturor.Vrasmasii din afara au vazutinfricosatoarea priveliste, s-au cait de ceia ce au facut, au ridicat cu mare graba asediul siau fugit indata. ,, Si a luat imparatul Moab pe fiul lui intai nascut, care trebuia sadomneasca dupa el si l-a adus ardere de tot pe zidul cetatii. Si s-a facut mare cainta inIsraiel si s-au ridicat de acolo si s-au intors in pamantul lor”(IV Imparati III,27). Cine l-aamarat ca sa ajunga pana acolo ca sa-si jertfeasca pe propriul sau fiu? Acei trei imparaticare au pornit impotriva lui nedrept razboi si l-au adus intr-o astfel de stare, ca eraamenintat sa-si piarda imparatia lui. Ce s-ar fi intamplat oare daca soarta razboiului s-ar fiintors in ajutorul lui, daca el ar fi iesit sa se bata cu ei, sa-i biruiasca, sa-i alunge si sa-i prinda in mainile lui? Va intreb, un tata atat de indurerat, ce le-ar fi facut? Pe cat de marei-a fost durerea cand a omorat pe fiul sau cu propria-i mana pe atat ar fi fost de mare

mania lui spre a razbuna moartea fiului lui! Mania i-ar fi marit puterea, ar fi cazut ca unleu flamand asupra lor, nu s-ar fi saturat bland sangele lor! Ce manie! Unul care nu s-aindurat de propriul sau fiu, s-ar fi indurat de vrasmasii lui? Ia ganditi-va? Bine au facutcei trei imparati ca au fugit din fata lui, spre a scapa de mania lui cea dreapta, de manialui cea nemarginita. De la pilda imparatului Moab sa venim acum la subiectul nostru.Dumnezeu si Tatal cel mai inainte de veci, deasupra Muntelui Golgota a jertfit pe UniculSau Fiu intrupat, incununat cu cununa de spini, pironit pe Cruce, peste tot ranit, peste tot plin de sange in mijlocul a doi talhari, ca un osandit ( Matei XXVII,38;Marcu XV,27), pamantul s-a cutremurat, catapeteasma templului s-a rupt, mormintele s-au deschis(Matei XXVII, 51-52, Marcu XV,38). Cine l-a silit? Pacatele tale! Nerecunoscatorule, viata Fiului Meu a fos cu mult mai de pret decat toate vietileoamenilor si ale ingerilor la un loc. Viata Lui am dat-o spre moarte! Sangele Fiului Meucel mai scump margaritar al raiului. L-am varsat tot pe pamant! Dragostea pentru FiulMeu era mai calduroasa decat toate flacarile care sunt aprinse in inimile serafimilor. Am parasit-o! N-avem altceva mai de pret, nici mai scump, nici mai iubit decat pe Fiul Meu.L-am jertfit! Nu era deajuns aceasta ca sa te faca sa cunosti ura ce-o am pentru pacat? Sitotusi vii, incarcat de pacate, inaintea ochilor Mei? M-ai indemnat prin pacatele tale sa-Mi omor pe Fiul Meu. Acum ma indeamna Fiul Meu sa te judec pentru moartea Lui. Cerrazbunare, inaintea ta, sangele Lui, ranile Lui, patimile Lui. Sunt judecator, dar sunt siTata.Ca judecator te judec cu dreptatea Mea; ca Tata te osandesc pentru moartea Fiului Meu”.Pacatosule astepti mila de la un astfel de judecator si de la un astfel de Tata? Nu, nu,ticalosule! Gandeste-te ca daca n-a crutat pe Fiul Sau( Romani VIII, 32), dupa cum spunePavel, te va cruta pe tine, dusmanul Lui? Gandeste-te ca dreptatea Lui judeca pacatul tausi in acelasi timp dragostea Lui razbuna moartea Fiului Lui. Cine poate sa inteleagaasemenea manie? Cine poate s-o sufere? Eu va vorbesc de ia si tremur. Simt ca-milipseste puterea si cuvantul; nu mai pot sa vorbesc. Lasa-ti-ma ca din pricina temerii ce-oare duhul meu sa-mi trag putin sufletul! Ah suflete pacatoase! Ah judecata viitoare!( Ilie Miniat- Ptredici)



- Suflete pacatoase, asa cum este si sufletul meu, cercetati-va acum constiinta voastra sivedeti ce rau ati facut impotriva aproapelui si al lui Dumnezeu.

- Omul din Evangheliea de azi este si paralitic si pacatos. Nerusinatul are o indoita boala: paralizarea in trup, pacate in suflet. Pe de o parte este foarte aproape de moarte, iar pe dealta de iad. Ii este primejduita nespus de mult si viata si mantuirea. S-a auzit ca Domnul

nostru Iisus Hristos, invata intr-o casa din orasul Capernaum cuvantul adevarului pe omultime nenumarata de oameni. Acest nevrednic purtat de patru oameni, a fost dus acolosi a luat indata de la doctorul ceresc indoita vindecare a indoitei lui boli. Pentru boala luisufleteasca a luat iertarea pcatelor: ,, Fiule, iarta-ti-se pacatele tale” ( Mcu II,5), pentru boala trupeasca a primit vindecarea paraliziei:,, Scoala-te, ia-ti patul si mergi la casa ta” (Marcu II,11). Va pun inainte, ascultatorii mei, doua lucruri spre cugetare cu privire laistorisirea evanghelica de azi: suferinta bolnavului si puterea Doctorului.Ce infricosare jalnica are un om paralizat! Mai bine spus nu este om, ci imaginea vie aunui mort, un mort neinmormantat, un cadavru viu; traieste pe dinafara, pentru ca poatesa sufle, dar pe dinauntru a murit, pentru ca nu se mai misca; adunatura nefericita demoarte si viata;, nu mai nadajduieste nici in doctor, nici in vindecare, nu desteapta

tamaduirea bolii lui de nevindecat decat de la o moarte desavarsita. Nu este aceasta oarecea mai grea din toate bolile? Si cu toate aceste-a printr-un cuvant, pe care i-l spuneMantuitorul nostru:,, Scoala-te i-ati patul si mergi la casa ta”, paraliticul se strange, celcare zacea se scoala, cel nemiscat merge, cel pe jumatate mort se face sanatos, spre mareaunire, a celor din jurul lui, care-l vad. ” S-a sculat indata si luindu-si patul a iesit in vazultuturor, inca toti se mirau si slaveau pe Dumnezeu” ( Marcu II,12). Ganditi-va pe de o parte, la un suflet nenorocit, cuprins de paralizia unui pacat invechit si continuu, nemiscatspre savarsirea vietii, nesimtitor la har, amenintat sa moara de o moarte vesnica. Ganditi-va, pe de alta la puterea ce-o au in gura unui duhovnic aceste cuvinte dumnezeesti aleMantuitorului: Fiule, iata-ti-se pacatele tale!”, prin ele sufletul se scoala, se sfinteste, semantuie in viata vesnica. Un pacatos este primejduit in fiecare ceas sa fie osandit: estecea mai grea boala a sufletului omenesc.

- Partea I- Nu stiu daca va pot face sa intelegeti ce este pacatul. Nu este lucru care sa se faca mai

usor, si sa se inteleaga mai greu decat pacatul. Aceasta este pricina, ca pacatuim usor sine pocaim anevoie. Din cele spuse despre pacat de sfitii dascali ai Bisericii si de teologiscolastici, nu culegem altceva decat ca pacatul este un rau nemarginit, ca este o insulaadusa lui Dumnezeu. Dar aceste cuvinte, ori nu se inteleg, ori nu influienteaza cu nimicsufletul omului. Ce va pot spune, sa va fac sa intelegeti acest rau nemarginit?Sa incep de aici. Sa presupuneti ca apa acestei nemarginite mari ar fi tot asa de dulce, pecat este de dulce si apa raurilor si a izvoarelor; daca ar cadea o picatura de apa amara si aromora intr-o clipa apa marii, a izvoarelor si a raurilor, ganditi-va cat de amara ar fi picatura aceia de apa! Cu toate acestea incomparabil, mai amr este pacatul, care amarasteindata oceanul nesecat al milostivirii lui Dumnezeu. Deci pacatul este ceva fara margini.Putem da un alt exemplu. Din toate minunile vazute, pe care le-a facut Iisus Hristos, pecand traia in lume, nici una nu a dovedit in chip evident acea putere dumnezeiasca, ce oavea ca Fiu al lui Dumnezeu. Cand a inceput sa faca minuni( Ioan II,11), si a prefacut apain vin in Cana Galilei( Ioan II,1-10), cand a binecuvantat cele cinci paini si a saturat cele5000 de barbati in pustie (Matei XIV,15-21) si multe altele. Scriptura spune ca cei carevedeau minunile Lui ,, Slaveau pe Dumnezeu,care a dat o astfel de putere oamenilor” (



Matei IX,8). Intradevar astfel de minuni au facut mai intai profetii, iar mai pe urmaApostolii, oameni si ei. Stiind ca Iisus si-a aratat puterea Lui dumnezeiasca, cand a vorbitsi a lucrat ca Fiu al Lui Dumnezeu? Cand sa ierte pacatele! De aceia cand i s-a spus paraliticului din evanghelia de azi cu putere de stapan:,, Fiule iata-ti-se pacatele tale” (Marcu II, 5), carturarii care stateau acolo, care-l socoteau om, cand l-au auzit vorbind ca

Dumnezeu, socoteau ca huleste:,, Pentru ce Acesta rosteste hule? Cine poate sa ierte pacatele in afara de Dumnezeu? ( Marcu II,7).Ca un alt exemplu: puneti in fata ochilor mintii voastre o balanta; de o parte a ei, pacatul,iar pe de alata parte, sfintenia duhurilor fericite: Serafimi, Heruvimi, Ingeri, Arhangheli,Drepti, Profeti, Apostoli, Invatatori, Mucenici, Sihastri, adica toata sfintenia cerului si a pamantului, si totusi nu poate sa ridice pacatul. De ce? Pentru ca nici ingerii, nici sfintii,cu toata virtutea si harul lor, n-au stapanire si putere proprie sa ierte un singur pacat pe pamant. Numai Dumnezeu, ” Mielul lui Dumnezeu, Cel care ridica pacatul lumii”, poatesa-l ridice. Pacatul este deci, de o greutate nemarginita, de vreme ce putere ingereasca siomeneasca n-ajunge, si-i nevoie de puterea dumnezeiasca, care este nemarginita.Cel mai bine este ca in ceasul in care pacatuim sa piara ceasul din ochii nostri sau sa se

deschida sub picioarele noastre pamantul si sa ne inghita de vii; pentru ca in acel ceasinsultam pe unul Dumnezeu Facatorul si Mantuitorul, insultam dreptatea lui, prin oindrazneata calcare a poruncilor Lui; insultam bunatatea Lui; maniem judecata Lui;aprindem mania Lui; pierdem harul Lui si cadem in ura Lui.Stiti ce inseamna ura lui Dumnezeu; ne vorbeste dumnezeiescul Hrisostom, ca iad esteinainte de iad, ca este lucru mai greu decat iadul: ,, Instrainarea si intoarcerea luiDumnezeu este pentru cel cazut mai grea decat muncile asteptate dincolo”. Iar ura luiDumnezeu si pedeapsa inainte de vreme nu-i oare cel mai mare rau din toate relele pecare poate sa le aiba un pacatos? In vremurile de alta data asa s-a purtat Dumnezeu cu prietenii Lui, cei mult iubiti. David a facut trei mari pacate: a ucis pe Urie (II Imp. XI,15-17), a facut desfranare cu Virsave, femeia lui Urie, si impotriva poruncii lui Dumnezeu, afacut numaratoarea poporului( II Imp. XXIV,1-10). S-a pocait, a fost iertat, dar mai intaia baut un pahar foarte amar. Mai intai Dumnezeu, a facut si a murit copilul facut dinadulter(II Imp. Xii,15-19). Al doilea a trimis pe Gad, profetul sa-i propuna trei lucrurifoarte grele, si sa aleaga, si sa aleaga din cele trei unul: trei ani de foamete, trei luni defuga, sau trei zile de moarte in toata imparatia lui( II Imp. XXIV,13). Bunul David a foststramtorat zicand: ,, Stramtorat sunt din toate partile” dar ce sa fac? A ales cele trei zilede moarte; pentru aceia a vazut saptezeci de mii de barbati pe care i-a ucis ingerulDomnului( II Imp. XXIV,15). Cu o paguba atat de mare si cu o durere mare a cumparatde la Dumnezeu iertarea pacatului lui. Insa acum Dumnezeu nu obisnuieste un mijloc deiertare ca acesta, deoarece gresim mai mult ca David. Daca Dumnezeu nu ne sileste pentru iertarea pactelor sa traim sa traim in sihastrie sau sa murim in mucenicie, ar puteasa randuiasca au alt mijloc de iertare mai usor ca cele doua, sa ne dea iertarea pacatelorasa cum dadea vindecare bolnavilor la scaldatoarea oilor in Ierusalim. Cu alte cuvinte, putea sa hotarasca un loc singur in toata lumea: Ierusalimul; un timp anumit: o singuradata pe an; si atunci sa se poagoare inger din cer sa asculte pacatele noastre.Pe cand Domnul nostru mergea in Samaria si Galileia, l-au intampinat zece leprosi si cuglas mare Il strigau:,, Iisuse miluiete-ne!”( Luca XVII,13) ,, Mergeti le-a raspuns Iisus, siaratati lepra voastra preotilor si va veti curati”. Au mers s-au aratat si s-au curatit. Esteoare pacatul ca lepra, o boala mai usoara decat cea aratata de Hristos? Nu! Pentru ca ne



curatim si noi pacatosii de pacatele noastre, ne-a aratat aceiasi vindecare: ,, Mergeti, nespune El, si va aratati preotilor”. Pentru ca preotul iti spune aici pe pamant: ,, Te iert!” iarde sus din cer iti raspunde si Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu: ,, Te iert!” Preotul rostesteaici pe pamant hotararea iertarii,iar acolo in cer Duhul cel Sfant indata o scrie. O spunedin nou. Ce minune! Prin puterea acestor cuvinte atotputernice, raul a disparut, povara

cea nemarginita a cazut, veninul cel nemarginit a fost vindecat, pacatul s-a deslegat; noi, paraliticii, ne-am sculat; noi, leprosii, ne-am curatit; noi, cei morti am inviat. Din ingeri aiintunericului, am ajuns ingeri ai luminii, din dusmani ai lui Dumnezeu am ajuns prieteniiLui!Suflete pacatoase, asa cum este si sufletul meu, cercetati-va acum constiinta voastra sivedeti ce rau ati facut impotriva aproapelui si al lui Dumnezeu. Ati savarsit cea mai marenedreptate, cea mai infricosata calcare de lege, cel mai de neiertat pacat, pe care poate sa-l faca un om! Va temeti oare de asta? Va infricosati? Va desnadajduiti? FereascaDumnezeu! Mi se pare ca vad pe femeile mironosite, care au cumparat miresme si s-audus dis-de-dimineata sa unga trupul lui Iisus cel ingropat. Se duceau cu pasi sovaitori sicu multa indoiala. Ele spuneau:

– Stiam ca pe mormantul lui Iisus sta o piatra foarte grea. Ei bine, noi suntem femeislabe! Pane ca veti ajunge acolo, piatra a fost pravalita si mutata, iar mormantuldeschizand fiind.Intradevar cand au venit, au vazut si au gasit piatra mormantului pravalita si mutata de pemormant.,, Si uitandu-se au vazut ca piatra era pravalita” ( Marcu XVI,3) . Un inger findtrimis din ceruri a facut aceasta.Dumnezeu a trimis un inger sa pravaleasca piatra de pe mormant, pentru ca vazuseintentia frumoasa a femeilor. Cand este buna intentia omului, Dumnezeu le face pe toataeusoare. Poate sa fie la mijloc piatra si greutate! Dumnezeu da la oparte ori ce piedica.Poate ca tot asa ca si mironositele va spune un suflet pacatos, care doreste sa mearga laduhovnic! Se indoieste, se teme si spune:,, Vai de mine! Pacatele mele sunt grele ca piatra! Pacatele mele au covarsit capul meu, ca o povara grea m-au ingreunat” ( PsalmiXXXVII, 4). Cine poate sa ma ierte si sa-mi ridice povara? ,, Cine sa-mi pravaleasca piatra?” Am trait atatia ani, am imbatranit in desfranare, mi-am cheltuit averea, mi-amstricat viata cu o femeie necinstita, traiul indelungat in rau s-a facut obicei, iar obiceiuleste piatra pe inima mea. ,, Cine-mi va pravali piatra?” ,, Iata mielul lui Dumnezeu , care prin cruce a ridicat pacatele lumii”, a ridicat si pacatul tau. Spune un singur cuvan: Am pacatuit! Un singur cuvant sa spuna duhovnicul: ,, Fiule, iarta-ti-se pacatele tale! Prin astaai fos usurat, ai fost iertat! Nu mai esti pacatos, esti drept! ,, Apuca numai calea aceia siinainteaza iute!” Piatra a fost pravalita!” - Dar cine a ridicat-o?- ,, Iata mielul lui Dumnezeu, care prin cruce a ridicat pacatele lumii”, a ridicat si pacatultau.Dumnezeul meu, Rascumparatorul meu, socoteam ca rastignirea si moartea, pe care aisuferit-o pentru mine pacatosul, este semn al dragostei Tale. Cunosc insa acum sidragostea Ta, in afara de aceasta, i-mi pricinuieste si un alt har mai mare. Pacatuiesc!Pacatul meu este pentru Tine o insula nemarginita, iar pentru mine, osanda vesnica. Cutoate acestea pentru un pacat atat de greu, Tu mi-ai aratat o vindecare atat de usoara! Sicu un cuvant ma ierti: Fiule, iarta-ti-se pacatele”. Cum sa numesc o astfel de dragoste?



Nu stiu! Atat trebuie sa stiu; ca nu trebuie sa mai pacatuiesc niciodata, sau daca iar cad in pacat sa ma pocaiesc indata.

- Partea a II a- Din cele spuse pana acum socotesc ca fiecare pacatos sa capete incredere si mare nadejde

in milostivirea lui Dumnezeu, cand aude cat de usoara este vindecarea bolii lui, iertarea

pacatului lui. Dar simt ca lucrurile stau dimpotriva; de asta mai cu seama ma tem, tremursi ma inspaimantez. Ascultati daca am dreptate. Sunt bolnav si ma gasesc in primejdie demoarte. Sunt pacatos si ma gasesc in primejdie de a fi pedepsit. Eu insa nu vreau. DacaDumnezeu, ca sa m,a ierte, ar fi cerut de la mine sa fac o calatorie lunga sau sa-mi varssangele in mucenicie, sau sa sihastresc toata viata mea ( lucruri cu totul anevoioase) si n-as fi facut-o, as fi avut iertare si cuvant. Pentru ca Dumnezeu nu vrea decat sa merg la unduhovnic sa-i spun pacatele mele si sa fiu iertat printr-un cuvant al acelui duhovnic.Totusi n-o fac. Nu sunt deci omul cel mai nerecunoscator? Cel mai de fara de cuvant pacatos? Nu mi se cuvine o indoita pedeapsa? Una, pentru ca am pacatuit, si alta pentruca n-am vrut sa iau iertarea pacatelor, lucru atat de usor. Nu trebuie deci sa ma tem deurgia dumnezeiasca cu atat mai mult cu cat vad ca este mai mare fata de mine

milostivirea dumnezeiasca? Da, spune dumnezeiescul Hrisostom, pentru ca indelungarabdare a lui Dumnezeu, pedepseste indoit pe cei care nu se pocaiesc. ,, Caci dupa cumindelunga rabdare a lui Dumnezeu este pricina de mantuire pentru cei care o primesc cumtrebuie, tot astfel pentru cei care o dispretuiesc este mirinda de o mai mare pedeapsa” (Sf. Ioan Hrisostom, Omilia V la Epistola catre Romani).Binefacerea pe care ne-o face Dumnezeu in scaldatoarea duhovniceasca a pocaintei esteneasamuit mai mare decat binefacerea scaldatorii din Ierusalim. Acolo minunea seintampla intr-un loc, numai in Ierusalim; intr-un timp, numai o singura data pe an. Aici seintampla in fiecare oras, sat si Biserica a crestinilor, in fiecare zi si in fiecare ceas; este deajuns sa voim. Aici nu este inger, duh curat, sa vada bolile noastre, care sunt cu totulnecuratenii; aici sunt preoti, oameni pacatosi ori ce om, dar oameni, care au toatastapanirea si puterea sa ierte ori ce pacat; fie mandria, fie hula, fie zgarcenia, fiedesfranarea, adulterul, uciderea si ori ce fel de pacat, ce poate savarsi un om.Om fara de minte si nerecunoscator! Dispretuiesti bunatatea lui Dumnezeu, pentru ca esteatat de bun? Pe buna dreptate te mustra marele Pavel cand zice:,, Sau dispretuiesti bogatia bunatatii, a ingaduintei si a indelungii lui rabdari, nestiind ca bunatatea lui Dumnezeu tetrage la pocainta? ( Romani II,4) Gandeste-te la aceste cuvinte ale Apostolului! Bunatatealui Dumnezeu, te trage la pocainta. Este ca o funie, un capat il tine Dumnezeu cu mana,iar de celalalt capat este legata inima ta. Dumnezeu il tine, pentru ca, pe cat este cu putinta, nu vrea sa-i scapi, nu vrea sa te piarda; vrea intoarcerea si mantuirea ta. ,, Eutraiesc, zice Domnul; nu vreau moartea pacatosului, ci sa se intoarca si sa fie viu”. (Iezechiel XXXIII,11). Cand pacatuiesti, te indepartezi de Dumnezeu; lasa funia,te lasaadica in voia libetatii tale. Te departezi astazi mult, maine si mai mult si Dumnezeu telasa in voia ta si indelung rabda. Te departezi, te ratacesti, ca o oaie pierduta ( PsalmiCXVIII, 176), in calea stricta a pierzarii.Tu insusi desi esti chemat, nu mergi, desi esti tras, nu te lasi tras, nu te intorci, nu te pocaiesti. Te-ai pironit in bratele amantei, te-ai legat cu lanturile iubirii tale de argint; ai prins radacina in rau. Stii ce se intampla? Dumnezeu trage funia de un capat, de celalaltcapat tu te impotrivesti, la urma urmei se rupe funia, Dumnezeu se plictiseste, se manie,te lasa, iar tu ticalosule, cazi intr-o desavarsita neputinta de pocainta, iar de acolo in



osanda vesnica. Cine ti-a gresit? Tu! Cine te jeleste? Nimeni! Dar te jur din parteaDumnezeului celui viu, frate crestine, nu lasa sa se rupa funia. Cand,, bunatatea luiDumnezeu te trage la pocainta”, mergi si intoarcete la Dumnezeu. Dumnezeu tine brateledeschise spre a te primi cu acele cuvinte prea dulci: ,, Fiule, iarta-ti-se pacatele tale!”Amin.

( Predici de Ilie Miniat)- Crestine ortodox, ai datoria sa multumesti de mii de ori lui Dumnezeu pentru ca te-a facutsa te nasti intr-o astfel de credinta.

- Din nou Biserica lui Hristos isi serbeaza triumful asupra vrajmasilor sfintei noastrecredinte. Din nou ereziile se surpa si iarasi credinta cea dreapta devine biruitoare. Cata bucurie duhovnicesca trebuie sa aiba crestinii astazi, aducandu-si aminte de parintii purtatori de Dumnezeu, care cu atata dumnezeesca ravna au intarit dreapta credinta latoate soboarele ecumenice si la celelalte, in afara de ele. Daca ar fi cu putinta sa va maiintoarceti iarasi in lume, voi, apostoli ai lui Hristos, si voi dascali ai Bisericii cu gura plina de Duhul Sfant, ca sa predicati credinciosilor credinta si sa- invatati preamarirea pemaritori, nu ca sa va mai luptati cu vrasmasii credintei, ci sa-i invatati credinta pe acesti

fii ai credintei. Astazi credinta lui Hristos nu se mai lupta cu reaua credinta, sau cu hulaereticilor, ci se lupta cu nestiinta si curautatea crestinilor.Credinta prea sfanta, credinta lui Hristos, care odinioara ai stralucit ca soarele printrenorii ratacirii neamurilor, ai inflorit ca un trandafir printre spinii ereziilor, ai rezistatnebiruita in vartejul prigonitorilor si razboaielor elinesti, iar astazi cat esti de intunecata,de vestejita si nebagata in seama, in viata de toate zilele a crestinilor, tu care mai vartos arfi trebuit sa te arati biruitoare, sa infloresti sa stralucesti cu sfantul tau adevar intrusfintenia lucrarii tale! Ravvi, dumnezeescule dascal, cel ce te-ai pogorat din cer si ne-aiinvatat ceasta credinta, noi marturisim si credem impreuna cu Natanail cel fara viclesugca:,, tu esti fiul lui Dumnezeu, Tu esti imparatul lui Israiel, noi nu intelegem insa ceea cemarturisim, noi nu traim cum credem, noi avem Sfanta Ta credinta, pe care am primit-o prin dumnezeescul botez, dar privind aceast credinta suntem orbi si morti in lucrearea ei. Noi, cei ce praznuim astazi ortodoxia, nu avem nimic din ale ortodoxiei numai cunumele!Acesta este adevaratul motiv,care ma indeamna,iubitii mei sa graiesc despre aceastacredinta a noastra de astazi.Vreau sa arat ca aceasta credinta este nedesavarsita,avandmulte lipsuri cand o privim finca nu cunoastem ceea ce credem,are lipsuri si in lucrareaei,fiindca nu traim cum credem.Cel Unul-Nascut, Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu, intelepciunea si puterea, Iisus Hristos,incepatorul si invatatorul credintei noastre, ca intotdeauna, asa si acum sa daruiasca maivartos ravna inimii mele, lumina mintii, putere de cuvant limbii, pentru ca sa ma pot faceobiect de binevestitor Evangheliei. Darul sau dumnezeesc care a facut odinioara prin guraSfintilor Apostoli pe cei necredinciosi, ortodoxi, pe pagani, sfinti, tot Acesta, astazi, pringura mea pacatoasa, pe crestini buni crestini, desavarsiti crstini, buni in marturisire sitrairea vietii, iar desavarsiti in vadirea si lucrarea ei.

- Partea Intaia- Cine cugeta la lumea aceasta naturala, adica la sistemul universului, la er, la pamant, la

toate cele ceresti si pamantesti si descopera aici atatea minuni, trebuie cu necesitate samarturiseasca ca toate acestea nu puteau fi facute de altcineva decat de singur Dumnezeu.Toate acestea din trei motive: Primul din pricina inceputului cu totul minunat al lumii:



toate au fost facute din nefiinta, din nimic, dintro materie eexistenta mai dinainte. Aldoilea, din pricina multimii nemarginite a existentelor universului: stralucesc atatea stele pe cer se inmultesc atatea neamuri de zburatoare in aier, atatea neamuri de fiinte, si plante pe pamant si de pesti in mare. Al treilea din pricina dainuirii lor neschimbatoare: toate setin si se pastreaza printr-o succesiune neantrerupta si printr-o miscare neschimbata. Tot

asa cine cugeta in lumea harului, adica la adunarea tuturor ortodoxilor la Biserica luiHristos, la credinta crestinilor descoperind o inalta cunostinta de Dumnezeu, atatadancimea tainelor, a tat descoperirilor dumnezeesti, atat adevar si invatatura, atat asfinteniei in lege, atatea fapte mari ale apostolilor, ale Mucenicilor, atatea minuni aleSfintilor, este cu nepuntinta sa nu marturiseasca ca toate acestea nu puteu fi facute dealtcinva decat de Dumnezeu. Si acesta pentru trei motive. Intaiul, din pricina cresteriichipului in care a inceput credinta ortodoxa, al doilea din pricina cresterii a chipului incare a crescut; Si al treilea din pricina intaririi a chipului in care s-a intarit o astfel decredinta ortodoxa sa incepem cu primul motiv.Care era inainte de credinta acestei lumi naturale, adica inainte de cer si pamant? Haos,abis, nimic! Nu putea altcineva decat puterea celui Preainlt sa scoata din haos, din abis,

din nimic, aceasta priveliste plina de minuni:,, Dreapta Domnului a facut minuni” ( Ps.CXVII. 16). Ce are inainte de a fi zidita lumea harului , adica inainte de Biserica luiHristos, inainte de inceperea credintei si ortodoxiei? Haosul necredintei, abiul pierzariilipsa dreptatii si a sfinteniei.Masurati acum cu mintea voastra, adancul ratacirii si pierzarii, in care se scufundalumea.Masurati si masura cunostintei de Dumnezeu si a sfinteniei, la care avea sa se urcelumea prin credinta in Hristos. Avea sa inceteze idolatria, inradacinata atat de adanc ininmile oamenilor, si lumea avea sa creada intr-un singur Dumnezeu. Si aceasta nu intr-unchip simplu, ci Dumnezeu in ceruri, cu o fire in trei persoane, dar toate trei intr-un singurDumnezeu; si un Dumnezeu pe pamant, cu doua firi si o singura persoan, Dumnezeu siom, dar ca om; mort pe cruce. Aveau sa cada toate templele idolilor, ce acoperisera tot pamantul si sa fie zidita o Biserica noua, in care, ca intr-un staul, sa se adune toate oilecele pierdute. Avea sa fie predicata o invatatura diametral opusa filosofiei lumii, in staresa faca, prin virtute, ingeri pamantesti pe oamenii, care erau prin pacatul lor diavoli pamantesti. In scurte cuvinte, lumea imbatranita in pacat, avea sa se reanoiasca insfintenie, sa ajunga cu totul alta, sa-si schimbe si credinta si viata.Cu adevarat lumea s-a schimbat! Dar a carei drepte putea fi fapta unei altfel de minunateschimbari? Negresit nu a altei drepte decat a lui Dumnezeu! ,, Aceasta este schimbareadreptei Celui preainalt”( Psalmi LXXVI,10). Numai Dumnezu Cel preainalt, care narenevoie de ajutorul cuiva spre a face ce vrea, putea sa faca din nimic o opera atat deminunata. Ce faptura s-a aratat oare sa zideasca Biserica, sa predice ortodoxia, sa invetecredinta in Hristos? Nu s-a pogorat din ceruri un Inger sau un Arhanghel ca saspaimanteze pe oameni printr-o putere mai presus de fire a unor minuni extraordinare.Parca-i vad coborandu-se din foisorul din Ierusalim si pregatindu-se sa se duca unul intr-o parte si alta in alta parte a lumii. – Stati, stati putin, barbati galileieni, asteptati putin! Va rog sa-mi spuneti: Ce opera avetide gand sa faceti? – Noi, raspund ei, suntem trimisi sa mergem unul in Roma, unde este tronul imparatieilumii, altul in Atena, unde este cetatea intelepciunii pamantului, unul la indieni si altul lasciti, la popoare salbatice si barbare, pana in partile cele mai indepartate ale lumii.



Suntem trimisi sa surghiunim orice alta religie si sa indemnam pe oameni sa primeasca onoua credinta, adica sa creada Dumnezeu pe un om, nascut, fara de tata, numai din mama,si aceasta fecioara; om sarac, mort pe timpul lui Pilat, pe cruce intre doi talhari, care dupace a murit, a inviat si s-a suit la ceruri si din ceruri era sa se pogoare iarasi sa judece totneamul omenesc. Mergem sa convingem pe oameni, ca pentru dragostea si credinta

acestui rastignit, sa fie gata sa se lepede de lume, de patrie,de parinti, de copii, de proprialor viata. Dorim ca aceia sa arunce sceptrele si sa ia crucea, iar acestia sa-si supunamintea si vointa lor credintei in cel rastignit. Mergem sa aducem lumea la alta crdinta sila alta viata; sa facem crestina lumea idolatra,sfanta lumea pagana.- Bine! esiti negresit sa faceti o fapta mare si grea! Dar unde va sunt ostile?- Suntem numai 12!- Unde va sun armele?- Acela care ne-a trimis, ne-a poruncit sa nu luoma nici un toiag cu noi( Matei X,10;Marcu Vi,3; Luca IX,3).- Aveti poate in mite sa trageti la credinta voastra cu multimea banilor?- Nu! Suntem atat de saraci incat am lasat toate chiar si putinul care il aveam.

- Poate ca aveti puterea cuvantului! Sunteti poate niste oratori talentati in stare saconvingeti pe oameni, sa primeasca niste invataturi bune, potrivnice oricarei ratiuninaturale! – Nu suntem nici oratori. Nu stim ce este intelepciunea lumii si nu vorbim alta limbadecat cea a neamului nostru. – Dar cu ce nadajduiti sa intoarceti o lume intreaga la credinta care o propovaduiti? – Nu ne punem increderea in nici o putere omenesca decat in puterea Invatatorului, carene-a trimis, si nadajduim sa reusim totul.,, Pentru toate in Hristos, care ne intareste”(Filpeni IV,13) .Ce aud, ascultatorilor, ce aud? Acesti oameni au reusit sa faca tot ce auspus sa faca! Spuneti-mi acum, varog, cine altul decat singurul Dumnezeu atotputernicul putea sa faca o fapta atat de mare, sa intemeieze Biserica ortodoxa, dintr-un astfel deinceput, din nefiinta, cu astfel de unelte care nu insemnau nimc, dupa cum spune Pavel?(I Corinteni. I, 28). Da dreapta Domnului a facut putere” ( Psalmi CXVII, 16). N-a scosdin nefiinta lumea harului, nici macar de ingeri, nici macar de om, nici macar ceaatotputernica a lui Dumnezeu, care a scos si lumea vazuta din nefiinta. Prin urmare,ortodoxia este cu totul dumnezeiasca in in inceputul ei. A crede intr-un Dumnezeu, cutotul siplu si nedespartit, dar Dumnezeu in trei persane: Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul,Dumnezeu Duhul Sfant, trei dupa ipostasa, dar unul dupa fiinta si fire. Si iarasi a crede inunul Domn Iisus Hristos, Dumnezeu si om, in acelasi timp, indoit in fire, dar unul dupaipostasa.,, Care este intelept si nu intelege aceasta?” ( Osie XIV,10), A vedea acolo peSfanta masa painea si acrede ca acolo este cu adevarat Trupul lui Iisus Hristos; Trupinsufletit, trup intreg, marginit in loc, dar necircumscris, se sfarama, dar nu se desparte, semananca, dar nu se mistuie, se inmulteste in cer si pe pamant si in toate bisericileortodoxilor, dar este unul si acelasi. A vedea acolo, in sfanta colimvitra, apa obisnuitacare uda trupul si a crede ca aceia este o baie duhovniceasca, care curateste sufletul. Cutoate acestea, o invatatura atat de anevoioasa pentru minte, o lege atat de grea pentruvointa, a crescut, s-a intins in toate partile pamantului, in toate straturile sociale. Darcum? Oare prin vreo unealta a puterii omenesti? Nu! Dimpotriva toata puterea oamenilordimpreuna cu toata puterea demonilor i-a stat impotriva si a luptat contra ei. Ce-ati spuneoare daca ati vedea ca acele cateva oi biruiesc, alunga, imprastie si lupii si leii si balaurii



si pe toate celelalte fiare, daca ati vedea acele oi imprastiate in turma foarte numeroasa? Negresit, ati spune cau nu-i lucru firesc, ci minune extraordinara. Cu adevarat aceasta s-aintamplat si cu Biserica lui Hristos, in care vad ca doisprezece oi pe cei doisprezeceApostoli trimisi de Hristos sa predice in lumea intreaga, ca intr-un camp de lupta. ,, Iatava trimit. le-a spus-o insusi de mai inainte, ca pe niste oi in mijlocul lupilor” ( Matei X,

16). Nu sunt numai lupi, adica iudei omoratori de crestini sunt si lei, adica imparati tirani, prigonitori ai credintei, sunt si balauri, adica demonii cei rasvratiti si potrivnici luiDumnezeu. Fiare salbatice nenumarate de dusmani, vazuti si nevazuti, care au iesit cunestapanita furie si manie sa duca razboi impotriva oilor lui Hristos, impotriva noiiBiserici. Dar ce priveliste extraordinara vad? Vad ca acele cateva oi au biruit, au alungat,au imprastiat si pe lupi si pe lei si pe balauri, si pe toate celelalte fiare, si pe iudei si petirani, si pe demoni si pe toti dusmanii. Cei doisprezece au ajuns nenumarati, au crescut,s-au inmultit, au umplut tot pamantul.,, In tot pamantul a iesit vestirea lor si la marginilelumii cuvintele lor” ( Psalmi XVIII,4). Vad ca in Atena a cazut altarul afierosit,, Necunoscutului Dumnezeu” ( Faptele Apostolilor XVII,23), si este adorat cel rastignit. Evanghelia se predica pretutindenea, iar credinta biruieste pretutindenea.,, Credinta

noastra este biruinta care biruieste lumea” (I Ioan V,4). – Dar carui fapt se datoreste o asemenea schimbare? – Negresit, ” dreapta Domnului a facut putere” ( Psalmi CXVII,16). Da, dreapta Domnului a fost aceea care a crescut ortodoxia,” nu prin cuvinte deinduplecare ale intelepciunii omenesti ci in aratarea duhului si a puterii”( I Cor. II, 4).Dreapta Domnului, care a facut, ca o singura limba a Apostoilor sa se auda de feluriteneamuri, care au facut ca prin mainile Apostolilor sa cada templele idolilor, sa creadaidolatria. ” Prin mainile Apostolilor se faceau multe semne si minuni in popor”( FapteleApostolilor II,43). Semne: bolnavii se vindecau, leprosii se curateau, mortii inviau,duhurile necurate erau alungate ( Matei X,8). Minuni: leii sarutau picioarele sfintilor barbati, mucenicii ramaneau neatinsi de foc in mijlocul flacarii, fecioarele se luptau cufiarele si le imblanzeau, munti neclintiti mergeau, marea infuriata se imblanzea larugaciunea unui crestin! ” Multe semne si minuni in popor” ( Faptele Apostolilor II, 43). Veniti , acum ateilor, veniti necredinciosilor, veniti oameni fara de evlavie, veniti totidusmanii, credintei mele ortodoxe! Cat de multe raze are soarele, tot atat de mult sunt sidovezile care intaresc ca aceasta credinta ce-o tin este credinta cea adevarata! Eu insa vavoi pune in fata numai un argument. Biserica lui Hristos este casa intemeiata pe piatra,tare si neclintita, zidita de inteleptul, prea inteleptul si dumnezeescul Mester. Diavolul aintrebuintat trei mijloace ca s-o strice: ploaia ca s-o inunde, raurile ca s-o surpe la temeliesi vanturile ca s-o doboare la pamant. Aceste mijloace au fost cei trei infricosatoridusmani, pe care diavolul i-a ridicat sa duca razboi impotriva ei: iudeii, tiranii si ereticii.Mai intai s-a pogorat ploaia, adica invidia iudeilor, cei care au rstignit pe Ziditorul acesteicase. Ganditi-va cat de mult urau ei pe ucenicii, impreuna lucratorii Domnului! Numelelui Hristos, propovaduit fatis, le ranea inima. Maretia Bisericii, crescuta in fiecare zi peruinele sinagogii, le invenina sufletul. Dupa cum se stie potopul de odinioara, a tinut patruzeci de zile si a inundat tot pamantul; patruzeci de ani a tinut potopul invidieiiudaice ca sa inunde Biserica. La ce rezultat a ajuns insa? Dupa cum atunci corabia nu s-ascufundat, ci cu cat crestea ploaia cu atat se inalta si corabia, purtata nevatamata deasupraapei, tot asa si Biserica nu s-a vatamat deloc deloc de invidia iudeilor, dimpotriva cu catcrestea aceasta invidie, cu atat crestea si credinta crestinilor. In cele din urma iudeii au



fost nimiciti de armatele romanilor si ploaia a incetat. Dar au venit rauri, imparatesti simari; rauri, pline nu de apa, ci de sangele crestinilor injunghiati.Acestia sunt tiranii vechisi noii Rome,omoratorii crestinilor, prigonitorii credintei care s-au pornir cu prigoanafoarte puternica sa sfaramedin temelie Biserica.Stiti cati persecutori au fost?Dupa cum atunci corabia nu s-a scufundat, ci cu cat crestea ploaia se inalta si corabia,

purtata nevatamata deasupra apei, tot asa si Biserica nu s-a vatamat deloc de invidiaiudeilor, dimpotriva, cu cat crestea invidia iudeilor cu atat crestea si credinta crestinilor.In cele din urma iudeii au fost nimiciti de armatele romanilor si ploaia a incetat. Insa auvenit raurile, pline nu de apa, ci de sangele crestinilor injunghiati. Acestia sunt tiraniivechi, si noii Romei, omoratorii crestinilor, prigonitorii credintei, care s-au pornit cu prigoana foarte puternica sa sfarame din temelie Biserica. Stiti cati persecutori au fost?Optusprezece la numar, iar cei mai de seama sunt: Neron, Domitian, Traian, Antonin,Marcu Aureliu, Severin, Severian, Maximim, Deciu( Severian, Maximim, Deciu lipsa inM, adaugat dupa V), Liciniu, Aurelian, Diocletian( Diocletian lipsa in M, adaugat dupaV), Maximian, Constas, Valens, Leon Isaurul, Constantin Coporonim, si Teofiliconomahul. Stiti cat a tinut prigoana? Mai mult de opt sute de ani( in M: de 500 de ani).

Stiti cati au suferit mucenicia sub atatia tirani si in atatia ani? Numarati stelele cerului saunisipul marii! Daca Dumnezeu ar fi pastrat la o parte sangele atator crestini, martirizati pentru credinta lui Hristos, negresit ca ar fi facut o alta Mare Rosie din sangele Sfintilor.Bine , au venit raurile, dar la ce rezultat au ajuns? S-au dus, au disparut tiranii, au cazutimparatii si imparatiile. ,,Pierit-a amintirea lor cu sunet” ( Psalmi IX,6). Crestinii, desi aufost omorati, s-au inmultit; desi au fost persecutati, au sporit, desi s-a dus razboiimpotriva lor, s-au intarit, desi au fost ispititi, au stralucit mai mult in virtute.Mai pe urma au suflat vanturile, adica ereticii. S-au ridicat din toate partile lumii. Cuadevarat vanturi, puternici in ideile lor potrivnici ortodoxiei, potrivnici chiar lorusi inerezia si in tulburarea facuta Bisericii lui Hristos. Intr-un sfarsit au incetat si vaturile. Aufost nimiciti si ereticii si ereziile. A incetat furtuna, a urmat pacea. Iata straluceste curatasi nepatata ortodoxia in Biserica lui Hristos. S-a pogorat ploaia, au venit raurile, au suflatvanturile, dar casa lui Hristos, Biserica, n-a cazut, ci sta tare si neclintita, ” A fostintemeiata pe piatra”, pe piatra cea tare din capul uinghiului, pe Hristos, FiulDumnezeului celui viu si ,, portile iadului nu o vor birui” (Matei XVI,18) Nu este oareceasta o intarire dumnezeiasca? Iar aceea care a intarit-o nu este oare dreapta Celui preainalt? Da, ” Dreapta Domnului a facut putere” ( Psalmi CXVII,16). Crestine ortodox, ai datoria sa multumesti de mii de ori lui Dumnezeu pentru ca te-a facutsa te nasti intr-o astfel de credinta. Un vechi filosof multumea lui Dumnezeu pentru treilucruri: Intai, ca s-a nascut barbat si nu femeie; al doilea, ca era elin si nu barbar; altreilea, ca era filosof si nu om prost. Si tu ai datoria sa-i multumesti lui Dumnezeu, dar pentru alte trei lucruri: Intai, ca te-a nascut crestin si nu pagan; al doilea, ca esti crestinortodox si nu esti eretic; al treilea, dar pentru al treilea, ai rabdare si ti-o voi spune in partea a doua a predicii.

- Partea a doua- Credinta este un indreptar al vietii. Asa trebuie sa traim, dupa cum credem. Pentru ca

daca viata nu se potriveste cu credinta, credinta este moarta si nu foloseste la nimic. ”Care este folosul, fratii mei, spune dumnezeescul Iacob, daca cineva spune ca are credintadar nu are fapte?” ( Iacob II, 14 ). Iar Hrisostom, talmacind acel cuvant al lui Hristos: ” Nu tot ce-l ce-Mi zice Mie: Doamne, Doamne, va intra in imparatia lui Dumnezeu, ci acel



care face voia Tatalui Meu( Matei VII, 21), aici vrea sa se arate caci, credinta nu are nicio putere fara fapte. Deci credinta fara fapte este un cadravru de credinta, si nu lucreazanimic. S a n-aiba nadejde de mantuire, omul care are credinta de crestin, dar n-are viatade crestin! Pentru mantuire este nevoie si de credinta adevarata si de viata vartoasa. Cuaceste doua, omul poate fi mantuit, cu aceste doua aripi poate sa zboare in rai.

Credinta crestinlor, in inceput, in crestere, in intarire este cu totul dumnezeiasca, ininvatatura este in totul adevarat, in lege este in totul sfinteni. Cum este viata crestinilorastazi? Nu ne ajung cuvinte ca sa oputem descrie! E nevoie de lacrimi, s-o plangem. Stimcu totii ce inseamna chipul acela vazut in vis de imparatul Nabucodonosor. Acel chipgasit la : ( Daniil II,32-45), se potriveste si cu subiectul nostru. Dumnezeeasca Scripturabne spune ca avea capul de aur curat, mainile si pieptul de argint, pantecele si coapsele dearama, picioarele parte de fier, parte de lut: ,, Ai vazut, imparate, si iata un chip, alcaruicap este de aur; mainile si pieptul si bratele de argint; pantecele si coapsele de arama, picioarele parte de fier, parte de lut” ( Daniil II, 31-33). Credeti-ma aceasta este adevaratainfatisare a traiului si vietii crestinilor.Chipul acela avea capul de aur curat. Viata crestinilor, in primele timpuri ale

crestinismului, avea inceputul din aur curat, in viata virtuasa si in pilda; aur curat, ininvatatura si in moravuri, aur curat la trup si la suflet. Numai aur stralucea din toatefaptele lor, erau ca o lumina adevarata, dupa cum le-a poruncit Hristos:,, Voi suntetilumina lumii” ( Matei V, 14). Laicii la fel erau, aur curat in viata, barbatii, aur curat la bunatate; femeile aur curat in cumintenie; batranii, aur curat in intelepciune; tinerii, infeciorie; copii, in nevinovatie.Urmand, apoi pieptul de argint. Pretul de argint fiind mai mic. Este de pret si argintul, darnu ca aurul cel curat. Cu timpul s-a ridicat acea caldura arzatoare a credintei, virtutea s-amicsorat, viata crestinilor era buna, dar nu ca a celor dintai.Mai tarziu a venit si pantecele cel de arama. Spre mai rau. A venit o vietuire mult mai joasa, si decat cea dintai si de ce-a de-a doua, niste moravuri invartosate si grele. Dardupa cum arama nu pretuieste cat aurul sau argintul, totusi pretuieste ceva, tot astfel sicrestinii, desi nu mai erau ca cei dintai, sau ca cei de mai tarziu, totusi nu erau cu totulnetrebnici. Daca nu erau desavarsiti nu erau de lepadat; printre multe vicii se gasea si cateo virtute. Pantecele de arama!Dar in sfarsit in aceste nefericite timpuri de azi, noi am ajuns in partile cele mai de jos alechipului, la picioare, la acelea ce sunt parte de fier, parte de lut. Cu alte cuvinte am ajunsintr-o stare ticaloasa, din care nu putem sa mai cadem nici mai jos, nici in mai rau.Suntem parte de fier, parte de lut. Fier, fara stralucirea virtutii, ruginiti de invatatura,invartosati de pacat. Lut, sunt moravurile noastre, faptele noastre pangarite, necinstite, denimic. Rautatea noastra a ajuns la culme. Credinta ni-i crestina, viata pagana. Sa v-o facs-o vedeti in fata ochilor.Era la amiaza, cand, Diogen a aprins odata fanarul lui si mergea prin piata Atenei, ca sicum ar cauta sa gaseasca ceva. Cei care-l vedeau, radeau si-l intrebau:-Diogene, ce cauti? – Caut om, le raspundea el. – Dar cum? Nu vezi atatia oameni? Nu intalnesti atatia oameni? Piata e plina de oameni,si printre atatia oameni, tu cauti om? – Da, spune el, om caut, om caut!Dar ce fel de om cauta Diogen?



Sunt dua feluri de oameni. Oameni care au numai forma si infatisarea de om; acestia suntoameni numai pe dinafara si in aparenta; sunt asemenea cadavrelor, statuielor si idoliloroamenilor, dar pe dinauntru nu sunt de nici un folos; sunt mai bine spus, ca nistevietuitoare nerationale, fie in privinta patimilor, fie in privinta stricaciunii. Diogen vedemulti oameni dinacestia, dar nu cauta pe unul din ei. Sunt oameni si care, pe langa forma

si infatisarea de om, au si intelepciunea si virtutea omeneasca; sunt si pe dinafara si pedinauntru, rationali, intelepti si virtuosi, oameni adevarati. Diogene cauta pe unul dinacestia in orasul cu tatia oameni al Atenei si nu-l gaseste. Caut om, caut om!E cu parere de rau sa fac o comparatie, dar trebuie spus adevarul. Intr-un timp, in careortodoxia straluceste ca in amiaza mare, aprind si eu faclia predicii evanghelice, vin intr-o Biserica plina de crestini, si caut un crestin. Dar cum?Acestia pe care-i vad aici si inalta parte, in orase, in cetati, in provincii, in imparatii, in cea mai mare parte a lumii, nusunt crestini?Sunt doua feluri de crestini. Sunt aceia care au numai numele de crestin: Crestini pedinafara si in aparenta, care au, dupa cum spune Pavel, infatisarea de adevar, darinlauntrul lor nu au fapte de crestini. Au credinta crestina, dar n-au viata crestina; mai

bine spus au viata potivnica credintei. ,, Au infatisarea evlaviei, dar tagaduiesc putereaei” ( I Tim. III, 6). Nu caut pe unul din acestia! Sunt apoi crestini care pe langa nume, ausi faptele; impreuna cu credinta au si viata; sunt si pe dinauntru si pe dinafara in totulortodoxi, adevarati crestini. Caut pe unul din acestia intr-un stat cu nenumarati crestini sinu-l gasesc. Caut crestin, caut crestin! Merg din loc in loc si-l caut. Il caut in orase printre boieri, dar aici nu vad decat o mandrie semeata; si nu-l gasesc. Intru in case il caut printrefemei si aici ce vad? Vad femei nemaritate, despartite de barbatii lor, vad si femeicinstite, care nu se gandesc la altceva decat la podoabe si la fleacuri femeiesti. Nu gasesco crestina! Voiam sa ma urc si in palatele celor mari si a puternicilor zilei, sa vad dacaeste acolo vreun crestin; dar nu indraznesc; ma tem. Acolo este linguseala, care pazesteca nu cumva sa intre adevarul. Pentru aceia ma intaorc in Biserica, pana in Sfantul Altar. Nadajduiesc sa gasesc aici crestinul cautat printre atatia, arhierei, preoti, atatia monahi printre atatia clerici, ” neam sfant, preotie imparateasca” ( I petru II, 9) urmasiiApostolilor, icoanele insufletite a lui Hristos. Cred sa gasesc crestinul, dar mai cu seamasa gasesc un sfant, un sihastru, un facator de minuni, un predicato, un Ioan Hrisostom,sau un mare luminator al Bisericii. Insa nu gasesc nici sfant, nici sihastru, nici facator deminuni, nici predicator. Nu gasesc crestinul cautat! Dar parinti swfinti, iubiti frati, aceastahaina ingereasca ce purtam, aceste vesminte lungi ce ne acopera, ce sunt? Sunt oare hainehariseice, fatarnice ca sa inselam pe oameni? Acest har dumnezeiesc al preotiei, pe care ilavem ce este? O tabara negutatoreasca spre a castiga vbani? Dar acestea prea curateTaine pe care le administram ce sunt? Sau nu stim ce sunt, sau nu credem in ele! Cat demult ne rusinam de credinta noastra! Cat este de mare osanda crestinilor! Nu va spuneameu ca am ajuns in cea mai de jos stare de rautate? Nu va spuneam ca am ajuns la picioarele chipului, facut parte de fier, parte dee lut? Nu va spuneam eu ca desi caut printre atatia crestini, totusi nu gasesc crestinul adevarat? ,, Toti s-au abatut, impreunanetrebnici s-au facut, nu este cel ce face bunatate, nu este pana la unul” ( Psalmi XIII,3)Toti clericii si laicii, bogati si saraci, barbati si femei, copii, tineri si batrani, s-au abatut,de la credinta, au ajuns niste netrebnici in viata. Nu este unul macar, care sa traiasca precum crede. Auziti acestea, crestinilor, si nu plangeti? Daca nu plangeti din pricinazdrobirii inimii, plangeti cel putin de rusine! Intrucat ma priveste, eu simt acestea si



durerea inimii nu-mi lasa limba sa vorbeasca mai m ult. Tac si sfarsesc predica mea cuaceste cuvinte: Nu trage nadejde de mantuire, crestine, daca viata ta nu-i frunoasa sisfanta, dupa cum iti este adevarata si sfanta credinta ta! Trebuie sa traiesti dupa cumcrezi. Daca faci asa, atuci multumeste lui Dumnezeu pentru trei lucruri: intai ca esticrestin si nu pagan; al doilea, ca esti cretin ortodox, atat prin credinta cat si prin viata si

nu numai prin credinta. Atunci, ai nadejde ca ai sa te mantuiesti, ca ai sa te bucuri deimparatia cerurilor.- ( Predici – Ilie Miniat)- Cuvânt despre dragoste la sarbatoarea Sf. Nicolae - Deşi datoria unei evlavii deosebite faţă de cel întru sfinţi părintele nostru Nicolae,

făcătorul de minuni, mă cheamă astăzi spre o cuvântare panegirică, totuşi subiectul Sf.Evanghelii de azi trage mintea mea spre o cuvântare morală. Sunt îndemnat mai bine săsfătuiesc printr -o învăţătură morală pe ascultătorii care prăznuiesc pe Sfântul Nicolae,decât să sărbătoresc printr -o cuvântare de laudă pe Sfântul prăznuit azi. Mai întâi pentru căştiu că sunt neputincios să laud după vrednicie pe acest mare ierarh, ale cărui isprăvi nicinu le pot admira şi nici nu pot descrie minunile lui. Al doilea, pentru că în cer, toate

corurile îngerilor, toate cetele fericitelor duhuri, iar pe pământ toate obştiile ortodocşilor dinorice oraş şi ţară, făcând o sărbătoare universală obştească, atâta cântă si atâta spun sprelauda sfântului, încât nimeni nu mai poate să mai adauge ceva mai mult spre cinstirea şispre lauda lui. Ajunge deci, mulţimea laudelor, prin care o biserică sau alta prăznuieşte pe Nicolae făcătorul de minuni şi să punem deci, alt temei cuvântării, aceea adică pe care ne-oarată sfânta Evanghelie, ca să luăm din predică tot atâta folos duhovnicesc, câtă bucurieduhovnicească am luat de la sărbătoare. lisus Hristos a stat într-un şes larg al Galileii;acolo mulţime nenumărată şi de ucenici şi de mulţi alţi oameni, care alergau din toatăludeea, din Ierusalim, din Tir, din Sidon şi din alte ţinuturi de primprejur, însetate ca cerbulde izvor (Psalmi XLI, 1), ca să audă cuvintele Lui, să vadă minunile Lui şi să ia de la

doctorul cel ceresc o îndoită vindecare a sufletelor şi a trupurilor. Una în suflet, cunoştinţa deDumnezeu, pentru că învăţătura Lui era o lumină cerească, mântuitoare, care lumina pe totomul (loan I, 9); şi alta în trup, sănătatea, pentru că ieşea din El o putere minunată, princare dădea vedere celor orbi, vindeca pe bolnavi şi curăţa pe leproşi. "Şi vindeca pe toţi"

(Luca VI, 19). Si-a ridicat ochii spre ucenicii Lui şi le-a spus cele nouă fericiri (Luca VI,20-23), descrise mai pe larg de sfântul Evanghelist Matei (Matei V, 3-12). Adică fericiţisunteţi voi, săracilor, fericiţi sunteţi voi care plângeţi, fericiţi sunteţi voi cei blânzi şismeriţi, fericiţi sunteţi voi care înflămânziţi şi însetaţi de dreptate, fericiţi sunteţi voi ceimilostivi, fericiţi sunteţi voi care aveţi inima curată, fericiţi sunteţi voi făcătorii de pace(Fericiţi sunteţi voi care aveţi inima curată, fericiţi sunteţi voi făcătorii de pace, lipsă în M

adăugat după V), fericiţi sunteţi voi cei ce sunteţi prigoniţi pentru dreptate, fericiţi, spuneDomnul, şi de trei ori fericiţi sunteţi voi toţi care vă chinuiţi în această lume, pentru că văveţi bucura cu o bucurie nespusă în împărăţia cerurilor. "Bucuraţi-vă în ziua aceea si săltaţi

de veselie, căci iată plata voastră mu/fâ esfe fn ceruri" (Luca VI, 23). Dar dacă aş voi

să vorbesc astăzi despre toate fericirile, s-ar lungi cuvântarea la nesfârşit; pentru aceeamulţumiţi-vâ să vorbesc numai de una, adică despre: "Fericiţi făcătorii de pace". O astfel decuvântare este foarte necesară în acest loc.




lui, cu familia lui, cu părinţii lui, cu fraţii lui, care doreşte fericirea; sau considerat în celeduhovniceşti, ca om creştin, în Biserică, care crede în Evanghelie, şi nădăjduieşteîmpărăţia cerurilor. Acum spun: Omul care trăieşte în pace în cele lumeşti este un om

cu adevărat fericit şi toate îi merg bine; iar omul care trăieşte în pace în cele duhovniceşti,este un creştin cu adevărat fericit şi se mântuie uşor. Dimpotrivă, fără pace, este şi omnefericit şi fals creştin; ticălos în această viaţă, de trei ori ticălos în cealaltă. Atât este denecesară pacea atât în cele lumeşti, pentru această viaţă, cât şi în cele duhovniceşti, pentrumântuirea veşnică.

- Să începem de la cea dintâi, înţelepciunea vechilor filosofi ne-a lăsat acea renumită axiomă, pe care toată lumea, în toate timpurile, a recunoscut prin experienţă că este foarte adevărată,adică: prin unire chiar cele mici se fac mari, iar prin lipsa de unire chiar cele mari ajung mici.Iar înţelepciunea Sfântului Duh în dumnezeieştile Scripturi ne învaţă acelaşi lucru mai întâi înPsalmi: "Iată ce este bun si ce este frumos decât a locui fraţii împreună (Psalmi CXXXII, 1);

că acolo a poruncit Domnul binecuvântarea si viaţă până în veac" (Psalmi CXXXII, 4). Şiapoi în înţeleptul Sirah: "Am fost împodobit cu trei lucruri plăcute si lui Dumnezeu si


cu altul (înţelepciunea lui lisus, fiul lui Sirah, XXV, 1). Şi multe altele asemenea pringura profeţilor. Ferice de acea casă unde locuieşte pacea, unde fratele iubeşte pe frate, părinţii se îngrijesc de copii, copiii cinstesc pe părinţi, iar bărbatul cu femeia trăiesc înînţelegere. Acolo este binecuvântarea lui Dumnezeu, acolo este fericirea pământului, acoloeste bucuria şi veselia, acolo este o fericire pământească. Şi dimpotrivă, acolo unde domneşteura, şi este dihonie între frate şi frate, discuţii între părinţi şi copii, gelozie între bărbat şifemeie, ce blestem din partea lui Dumnezeu, ce clevetire din partea oamenilor, ce tulburare, ce

venin, ce iad pământesc! "Unde este pizmă si zizanie, spune apostolul lacov, acolo esteneorânduială şi orice lucru rău" (laron III, 16) pentru că acolo este sărăcie, acolo este pagubă, acolo este prăbuşire desăvârşită, căci neînţelegerea nimiceşte nu numai case mici, cicetăţi mari şi împărăţii puternice. Asta e hotărârea lui lisus Hristos: "Orice împărăţie

dezbinată în sine se pustieşte şi orice oraş sau casă dezbinată în sine nu va dăinui" (MateiXII, 25).

- Când împăratul sciţilor, Schiluros, cu numele, era pe patul de moarte, a lăsat după moartealui 80 de fii; dar voind să-i îndemne să trăiască în pace, ce face? I-a strigat pe toţiînaintea lui şi a dat în mâinile unuia o legătură de nuiele strâns legate, zicându-i să le rupădacă poate. Le-a luat, s-a silit, s-a nevoit să le rupă, dar n-a putut; le-a luat altul, al doilea,al treilea, şi toţi ceilalţi, dar n-a putut nici unul. "Dezlegaţi, copiii mei, le spune înţeleptul bătrân, această legătură şi luaţi nuielele una câte una şi le veţi rupe foarte uşor!" Aşa au făcut.Le-au dezlegat, şi le-au rupt una câte una pe toate. Atunci le-a spus bunul bătrân:"Vedeţi cât de tari sunt nuielele legate la un loc şi ce uşor se rup când sunt dezlegate? Totaşa şi voi dacă veţi trăi toţi uniţi prin dragoste frăţească, nu va putea să vă învingă niciun vrăjmaş; dar dacă vă veţi despărţi unul de altul, veţi fi neputincioşi, şi orice duşman poate să vă învingă unul câte unul". Acesta este un înţelept sfat Dar ascultaţi şi o istorie dindumnezeiasca Scriptură. A murit Ghedeon şi a lăsat 70 de fii moştenitori ai împărăţiei



iudeilor, toţi bărbaţi, toţi bogaţi, toţi puternici. Era o singură frăţie, o singură oaste, osingură casă, un singur oraş, o singură familie, o singură împărăţie. Dacă atâţia fraţi ar fitrăit în pace între ei, uniţi printr -o unire frăţească, care duşman ar fi putut să-i biruiască?Dar din pricina dihoniei acest mănunchi s-a dezlegat, fraţii s-au despărţit. Şi ce s-aîntâmplat? Unul dintre fraţi, Abimeleh, a întrecut în putere pe ceilalţi, i-a biruit şi i-a

omorât pe toţi într--o zi. Dar si acesta, după ce a domnit trei ani de nefericită domnie, a fostucis la asediul oraşului Sihem. Dar cu ce fel de moarte? O femeie din vârful turnului aaruncat o piatră prin care i-a zdrobit capul. Şi astfel urmaşii cei numeroşi şi împărăţiacea puternică a lui Ghedeon, în puţină vreme a pierit (Judecători IX). Cât este de adevăratceea ce spune Solomon în proverbele sale: "Când frate pe frate se ajută, atunci sunt ca o

cetate întărită si înaltă si are putere ca si o împărăţie întemeiată" (Proverbe XVIII, 19).Si iarăşi mai adevărat este ceea ce spune Hristos: "Orice împărăţie dezbinată în sine se

pustieşte si orice oraş sau casă dezbinată în sine nu va dăinui" (Matei XII, 25). Vedeţi acoloîn Geneză pe urmaşii lui Noe, pe fiii lui Sim, Ham şi lafet nenumăraţi la număr, adunaţi înlarga câmpie Senaar, unde pun la cale să zidească o mare cetate, cu un turn înalt, care săajungă până la cer, ca să le fie numele nemuritor, încercare grea, dar o săvârşec cu uşurinţă,

încep zidirea, cresc în fiecare zi zidurile, se înalţă turnul şi lipseşte încă puţin ca să fieterminată această mare operă în puţină vreme. Nu mă minunez de asta, pentru că dumnezeiascaScriptură spune că acei oameni, deşi erau mulţi la număr şi din diferite familii, totuşi toţiaveau o singură limbă şi se înţelegeau unul cu altul, toţi aveau un singur gând, aveau învedere un singur scop şi mâinile acelea multe lucrau la o singură lucrare, toţi erau deacord, toţi erau uniţi. Cei mulţi erau ca unul. "Toţi sunt un neam si toţi au o limbă"

(Facere XI, 6). Dar pentru că facerea acestui turn era o operă de mândrie, Dumnezeu s-a mâniat pe mândria oamenilor acelora şi a hotărât să împiedice lucrul să nu-1 lase să setermine. Şi ce gândiţi că a făcut? A aruncat oare un fulger ca să doboare turnul, sau a poruncit pământului să se cutremure înfricoşător şi prin cutremur să surpe zidurile cetăţii? Nu, ci a

spus: "Veniţi să ne pogorâm si să amestecăm limbile lor, ca să nu înţeleagă nici unul glasul vecinului" (Facere XI, 7). Si atâta a ajuns. Dumnezeu a amestecat limbile lor. Unul nuînţelegea pe altul. Unul cerea lemne şi altul îi da lut. Nu s-au înţeles. Neînţelegerea le-a adusamestec, amestecul despărţire. Ei s-au despărţit unul de altul. S-au răspândit în toate părţile pământului (Facere XI, 9). Acea mare operă a rămas neterminată. Cu timpul acel mare tuma căzut, marea cetate s-a dărâmat.

- Creştini, care mă ascultaţi! Orice lucru se duce la bun sfârşit dacă se face cu pace, cu unire, cuînţelegere. Cele mici se fac mari, cele mari se întăresc, creşte fericirea familiilor, a oraşelor, aîmpărăţiilor. "Foarte bun lucru este unirea şi înţelegea unora cu alţii", spune Grigore Teologul.Dar când va veni amestecarea limbilor, neînţelegerea, atunci e mânie dumnezeiască,mânie mai rea decât trăsnetul şi decât cutremurul. Este cea mai grea mânie pe care o trimite

Dumnezeu, ca să pedepsească păcatele oamenilor, mânie, prin care nimiceşte case, oraşe şiîmpărăţii. Vedeţi asta nu în istoria altor popoare străine, ci în istoria poporului nostru; gândiţi-vă lacea mai slăvită şi mai puternică împărăţie a pământului, împărăţia Bizantină, care stăteaca în centrul lumii, pe tronul înalt al Constantinopolului, care guverna cu o mână apusul, iarcu alta răsăritul şi ţinea supuse sub picioarele ei toate neamurile, a căzut, a căzut şi stă robit la pământ neamul cel împărătesc. Cine 1-a aruncat? Cine 1-a biruit? Nici în vechime armatele perşilor, nici în urmă puterea bulgarilor, nici acum în timpurile mai noi oştirile turcilor, ci 1-a



doborât mânia dumnezeiască, care i-a ridicat pacea şi a părăsit-o. Clericii, prin ereziile lor,sfâsiau Biserica lui Hristos în mii de scandaluri; căpeteniile oştirilor, prin dihoniile lor,dezbinau oştirile, iar împăraţii, prin neînţelegerile lor, se prigoneau unul pe altul. Tatăl orbea pe fiu şi fratele îşi murdărea mâinile în sângele fratelui. A căzut împărăţia pentru că a fostridicată pacea, care este stâlpul împărăţiilor. Vedeţi-o asta în această nenorocită insulă în care

locuim. Si vedeţi-o asta nu cu ochii uscaţi, pentru că lucrul este vrednic de multe lacrimi. Nuştiu ce păcat mare al strămoşilor noştri a vrut să pedepsească Dumnezeu; nu ne-a dat potop ca petimpul lui Noe, ca să ne înece; nu ne-adat plăgile lui Faraon, n-a trimis toiagul de fier al turcilorca să înfrângă nebunia noastră nestăpânită. Ne-a trimis amestecul limbilor de la turnul Babei;în ce priveşte locul ne-a risipit în diferite părţi; iar în ce priveşte patimile suntem împărţiţi îndiferite partide. Unii sunt iudei, alţii samariteni. Preoţii sunt despărţiţi: unul se închină unuiDumnezeu, altul se închină altui Dumnezeu. Sunt despărţite şi Bisericile noastre, iar ura, ce-oavem noi, bagă dihonie şi între sfinţi. Despărţirea noastră hrăneşte ura noastră; şi aceasta treceatât de neschimbată de la părinţi la copii, încât copilaşii noştri cunosc pe duşmanul lor maiînainte de a cunoaşte pe tatăl lor. Cred că trece şi în animalele noastre care sunt necuvântătoare,

vreau să spun şi la pietrei care sunt nesimţitoare, şi probabil că simt despărţirea celor două părţi înluptă. Ce invidie, ce duşmănie! Ce sfaturi ascunse! Ce critici pe faţă ale unei părţi contraceleilalte! Şi ce urmează de aici? Atâtea ucideri, încât sângele oamenilor ucişi a ajuns săspele, dar mai bine spus să înece toată insula. Atâtea "pagube, încât au dispărut averi, pecare parte le-au vândut la mezat tribunalele, iar parte le-au mâncat prietenii şi tovarăşii răi.Atâta sărăcie încât ne mâncăm precum mănâncă rugina fierul. Oameni bogaţi au sărăcit şiau ajuns muritori de foame, case măreţe ale boierilor au rămas pustii; nenumărate familii au pierit de pe faţa pământului; iar noi care am rămas vii, n-avem altă treabă decât trândăvia,alîă afacere decât iscodirea, alt scop decât pierderea aproapelui (Iar noi care... aproapeluiare această lectură în V: Iar noi, care am răms vii, n-avem altă treabă decât iscodirea, alt scop

decât trândăvirea, altă afacere decât pierderea aproapelui). Suntem săraci şi mândri, ne bucurăm de rău şi ne întristăm de binele vecinilor, urâm şi suntem urâţi. Suntem deci o pildă nenorocită. Să înveţe aici ceilalţi oameni că acolo unde nu-i pace, acolo nu-i nici un bine.

- Pace, dulce pace! Fericit este pământul unde locuieşti! Fericit este ţara care te are! Fericiţisunt oamenii aceia care se bucură de tine! Fericiţi sunt făcătorii de pace! Sunt fericiţi, pentru că în cele lumeşti sunt cu adevărat oameni fericiţi, iar în cele duhovniceşti ei suntcu adevărat şi creştini desăvârşiţi!

- Partea a Il-a - Toată legea lui lisus Hristos este întemeiată pe cea mai nobilă pasiune a firii omeneşti, pe

dragoste. Să iubim adică pe Dumnezeu şi pe aproapele. "în aceste două porunci atârnă toată

legea si profeţii" (Matei XXII, 40). Hristos nu ne-a poruncit să fim mucenici sau asceţi ca săne mântuim; ne-a poruncit ca să ne iubim: "Aceast a vă poruncesc ca să vă iubiţi unul pe

altul" (loan XV, 17). Dar cu o dragoste nu numai prin cea obişnuită prin care iubim pe prieteni, ci încă una deosebită, prin care iubim pe vrăjmaşi. "Iubiţi pe vrăjmaşii voştri" (MateiV, 44). Iar când s-a apropiat de moarte nu ne-a lăsat în testamentul Lui o altă comoară maide preţ decât pacea: "Copii, pacea Mea vă dau vouă" (loan XIV, 27). în aşa fel încâtadevăratul caracter după care se cunoaşte creştinul desăvârşit, nu este să postească, să se



roage, să facă milostenie şi multe minuni, nu este să sufere mucenicia pentru numele luiHristos, să sihăstrească, să profeţească, ci să iubească.

- "Dacă as face toate, spune Pavel, iar dragoste nu am, nimic nu sunt" (I Corinteni XIII, 2)."în aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, spune Hristos, dacă veţi avea dragoste

între voi" (loan XIII, 35); "Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema"

(Matei V, 9) si astfel Biserica creştinilor nu este altceva decât adunarea oamenilor făcători de pace. "Numele Bisericii, spune dumnezeiescul Hrisostom, este nume de unire şi deînţelegere" (Sf. loan Hrisostom, Omilie la Epistola către Galateni Cap. I).

- Când Dumnezeu a vrut sa înece prin acel potop general tot pământul, pe care-1 pângărise prin păcatele lor oamenii acelui timp, pentru că numai Noe a fost găsit drept, a voit să-1 păzeascănumai pe el. Şi i-a poruncit să construiască acea minunată corabie şi în ea să intre el şi toatăfamilia lui; iar pe lângă ei, din toate neamurile de animale, atât masculine cât şifeminine, să ia din cele curate şapte de parte bărbătească şi şapte de parte femeiască; iar dincele necurate câte două, ca să nu piară cu totul tot neamul animalelor în potop. Aşa afăcut Noe. Si atunci s-au deschis jgheaburile cerului şi a plouat patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. Apa s-a revărsat peste tot pământul în aşa fel că s-a înălţat 15 coţideasupra munţilor şi a înecat pe toţi oamenii şi pe toate animalele, care au rămas afară dincorabie (Facere VI, 1-7,23). Astfel corabia se purta neprimejduită pe ape, iar în ea stăteau, înafară de orice primejdie, Noe, copiii lui, femeile copiilor lui împreună cu toate aceleanimale pe care a poruncit Dumnezeu. Dar acesta este un lucru plin de nedumerire. Cumstăteau în corabie toate acele animale care erau atât de multe la număr, atât dedeosebite ca speţă, care aveau între ele o vrăjmăşie firească? Cum nu se luptau? Nu semâncau unele pe altele? Cum stăteau liniştite la un loc leul şi ursul, lupul şi oaia? Stăteauliniştite pentru că aşa a poruncit Dumnezeu, iar animalele au ascultat. Si atâta vreme cât erauîn corabie si-au schimbat aproape firea, au lăsat duşmănia, s-au dezbrăcat de sălbăticime şiau trăit în pace. Şi astfel trebuiau să facă, pentru că altfel, dacă şi-ar fi urmat mânia

propriei.lor firi, dacă ar fi alergat sau s-ar fi mâncat una cu alta, ce amestec, ce tulburare, cerăzboi ar fi fost în corabie? Negreşit Noe ar fi fost silit să le izgonească afară; şi astfel s-ar fiînecat în potop împreună cu celelalte. Prin urmare pentru ca să se mântuie trebuia cunecesitate să trăiască în pace.

- După părerea sfinţilor părinţi nici un alt lucru în Vechiul Testament nu a înfăţişat mailămurit Biserica decât acea tainică corabie; pentru că Biserica este marele şi obştescul locde scăpare a mântuirii. Pe timpul lui Noe, numai câţi au intrat în corabie s-au mântuit; câţiau rămas afară, toţi s-au înecat în potop. Aici, numai câţi intră, prin credinţa ortodoxă, înBiserica lui Hristos, nădăjduiesc să se mântuie; câţi sunt afară, aceia se îneacă sau înadâncul necredinţei, sau în adâncul rătăcirii, sau în adâncul ereziei. Noi creştinii suntem poporul ales al lui Dumnezeu, neamul cel sfânt, preoţia împărătească (I Petru II, 5), caream luat partea cea bună. Dumnezeu ne-a băgat în această mântuitoare corabie, ca să fim păziţi de obştescul potop al mâniei dumnezeieşti, întru care se îneacă toată lumea cealaltă.Dar ce? însuşi Dumnezeu porunceşte ca noi creştinii, care suntem în Biserica Lui, să trăim îndragoste şi în pace, după cum trăiau în dragoste şi în pace animalele în corabie. "Aceasta vă

poruncesc, ca să vă iubiţi unii pe alţii" (loan XIII, 34). "Pace vouă!" (loan XX, 19). - Acum eu spun aşa: cele care erau în corabie, erau animale necuvântătoare, erau fiare

neîmblânzite; erau diferite la înfăţişare, erau vrăjmaşe unele altora în mod-firesc; şi cu



toate acestea se supun poruncii dumnezeieşti, trăiesc în pace şi se înţeleg. Noi toţi suntemoameni raţionali, toţi suntem fraţi, toţi avem un tată comun, pe Tatăl cel ceresc; toţi ne-amnăscut din aceeaşi mamă, adică dintr -o singură sfântă colimvitră, toţi ne apropiem deaceeaşi sfântă masă a prea curatelor taine, toţi ne hrănim cu aceeaşi mâncare şi băutură, cuTrupul şi Sângele dumnezeiescului Miel, toţi ţinem o Evanghelie, credem într -un rai, şi

nădăjduim să trăim la un loc în viaţa veşnică. Şi noi deci, care avem o singură fire, o singurăcredinţă, un singur botez, un singur Dumnezeu, nu ne supunem poruncii luiDumnezeu? Ci înăuntru în aceeaşi Biserică, care este locaşul păcii şi al unirii, nu avem nici pace, nici unire? "Animalul nu se împotriveşte legii lui Dumnezeu, se minunează MareleVasile, iar noi oamenii nu suferim mântuirea învăţăturilor?" Da, dacă nu avem pace, nuavem nici loc aici în corabia sfinţeniei, în Biserica lui Hristos, care este nume "de unire şide înţelegere". Şi ce este mai rău este că nu avem loc nici în împărăţia lui Dumnezeu, careeste moştenirea făcătorilor de pace, a adevăraţilor copii şi fii. "Afară câinii" (ApocalipsaXXII, 15), care latră cu grăirea de rău, care muşcă cu invidia, care mănâncă cu ură; nu, ei nuintră în Ierusalimul cel de sus, scrie în Apocalipsa loan, cel ce sta culcat pe pieptul lui

lisus. "Afară câinii", afară din corabie în potop. Afară din Biserica lui Hristos şi din împărăţialui Dumnezeu, în focul muncii veşnice, acolo unde împărăteşte ura cea veşnică, acolo undesufletele chinuite urăsc veşnic pe Dumnezeu şi se urăsc veşnic unele pe altele. Ceînfricoşătoare este afurisenia, ce înfricoşătoare este osânda unui creştin, care nu are pace! Ah, "fericiţi făcătorii de pace".

- Hristoase împărate, care prin excelenţă eşti şi Te numeşti începătorul păcii. Ştiu că o picătură din prea curatul Tău Sânge are putere să stingă toate flăcările focului celui maidinafară; una din aceste flăcări este aceea a urii, care se aprinde în măruntaiele noastre.Stinge-o deci, şi fă să se aprindă altă .flacără mai curată, aceea a păcii; sau schimbăinima noastră, sau prefă-o, după cum ştii. "Inimă curată zideşte întru noi Dumnezeu"

(Psalmi I, l f), insuflă în noi Duhul Tău cel Sfânt, care este Duhul păcii şi spune-ne încă odată acele cuvinte dulci: "Pacea Mea dau vouă", ca să fim făcători de pace, fii vrednici aiBisericii Tale, moştenitori adevăraţi ai împărăţiei Tale, Amin.

- ( Ilie Miniat- predici) - Predici de Ilie Miniat- Despre credinta

- - Iarăşi Biserica lui Hristos prăznuieşte biruinţa ce-a avut-o împotriva duşmanilor sfintei

noastre credinţe. Iarăşi este zdrobită erezia, iarăşi triumfă ortodoxia. Câtă bucurieduhovnicească ar trebui să aibă creştinii, când îşi amintesc azi de acei. Părinţi purtători de

Dumnezeu, care au întărit cu aCia dumnezeiască râvnă credinţa ortodoxă, la atâtea sinoadeecumenic şi locale? Dar câtă întristare n-ar avea aceiaşi părinţi purtători de Dumnezeu, dac-arvedea acea credinţă ortodoxă pentru care au luptat atâta împotriva ereticilor,'aşa dedispreţuită de ortddocşi! Ah, de-ar fi cu putinţă, să vă întoarceţi iarăşi în lume, apostoli ailui Hristos, dascăli ai Bisericii, guri insuflate dejDumnezeu ale Duhului Sfânt, să propovăduiţi iarăşi credinţa la credincioşi, să învăţaţi iarăşi ortodoxia pe ortodocşi! Să văîntoarceţi, nu să luptaţi cu duşmanii credinţei, ci să catehizaţi din nou pe copiii credinţei.



Acum credinţa lui Hristos nu mai este atacată de hula şi necredinţa ereticilor, ci de neştiinţa şi păcătoşenia creştinilor. Credinţă prea sfântă, credinţă a lui Hristos,-care odinioară aistrălucit ca soarele în mijlocul norilor rătăcirii păgâneşti, care ai înflorit ca lin trandafir printre spinii cei întortochiaţi ai ereziilor, care ai triumfat nebiruită în luptele persecuţiilor păgâneşti, cât eşti acum de întunecată, de veştejită, de călcată în picioare în statele creştine,

unde mai cu-seamă trebuia să triumfi, să înfloreşti şi să străluceşti, atât de învăţăturaadevărului tău, cât şi în practica .sfinţeniei tale! învăţătorule, dumnezeiescule Dascăl, carete-ai pogorât din cer şi ne-ai învăţat o astfel de credinţă, noi mărturisim şi credem împreunăcu Naţanail, Israiliteanul cel fără de răutate că "Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, tu eşti împăratul

lui Israil" (loan I, 49), dar noi nu înţelegem ce mărturisim, nu trăim cum credem. Avemsfânta Ta credinţă, ce-am primit-o prin - sfântul Botez, dar noi în învăţătura credinţeisuntem orbi, în practicarea credinţei suntem morţi. Noi, care prăznuim astăzi ortodoxia, n-avem din ortodoxie altceva decât numele. Faptul acesta, mai mult decât adevărat, măîndeamnă, iubiţilor, să vorbesc despre această credinţă, ce-o ţinem în ziua de astăzi noicreştinii, şi vreau să arăt că o astfel de credinţă este cu totul nedesăvârşită, pentru că are

lipsuri şi în învăţătura şi în practicarea credinţei. Are lipsuri în învăţătură, pentru că nucunoaştem ceea ce credem, are lipsuri în practicare, pentru că nu trăim precum credem. - Unul- Născut, Fiul şi Cuvântul lui Dumnezeu, înţelepciunea şi puterea, lisus Hristos, care este

începătorul şi învăţătorul credinţei noastre, ca şi alte daţi, să dea mai ales acum zel inimiimele, lumină minţii mele, putere de cuvânt limbii mele, "ca să fac lucrul evanghelistului" (II Tim. IV, 5). Harul luiDumnezeu, care odinioară, priir gura sfinţilor lui Apostoli, a făcut ortodocşi penecredincioşi, sfinţi pe păgânii el săracă şi astăzi, prin gura mea a păcătosului, pe creştini,creştini mai buni, creştini desăvârşiţi, buni în mărturisire şi în viaţă, desăvârşiţi încunoaşterea şi în practicarea credinţei.

- PARTEA ÎNTÂIA. - Când Fiul lui Dumnezeu s-a pogorât din cer pe pământ şi s-a făcut , om, a avut numai

acest scop să ne dea un îndreptar de ce trebuie săxredem şi cum trebuie să trăim. Pentru aajunge la fericirea veşnică, ne-a deschis două căi: una a cunoştinţei adevărului şi alta a practicării virtuţii. Acest îndreptar este credinţa şi aceste două căi sunt cele două feluri decredinţă, adică după cum spun teologii, credinţa teoretică si credinţa practică. Una fără dealta este o credinţă nedesăvârşiţă şi .nu ajunge pentru mântuire, pentru că cea teoreticăfără cea practică este moartă, iar cea practică fără " cea teoretică, este oarbă. Iar un creştin,care nu are sau pe una sau pe,alta, este ca un bolnav, carenu poate să meargă, fără putere, sauca un orb,~care nu poate să vadă fără ochi. "Felul învăţăturii dumnezeieşti este de multe

feluri, spune Iustin martirul si filosoful, se rezumă, ca într -un capitol, în învăţarea si păzirea

poruncilor, în cunoaşterea dumnezeiască si adorare".^Credinţa, ca să fia desăvâjrşită,trebuie să fie în acelaşi timp şi teoretică, . adică să cunoaştem acele adevăruri, care cuprindînvăţătura credinţei, şi practică, adică să practicăm acele virtuţi, pe care le porunceşte legea credinţei. Iar creştinul, ca să fie creştin desăvârşit, trebuie s-o aibă şi pe una şi pealta, adică şi cunoaşterea, ca să ştie ce crede, dar şi practica, ca să lucreze cum cred. Acum să vedem ce fel este credinţa ce-o avem p timpul de azi noi creştinii şi care îi sunt lipsurile atât în cunoaşterea cât şi în practicarea credinţei



desăvârşite. De aceea să vedem mai întâi ce lipsuri are în cunoaştere. O, cât este de mareîntunecimea minţii noastre în atâta lumină de adevăr!

- lisus a venit în părţile Cesareii lui Filip şi aici a-pus ucenicilor o astfel de întrebare: - - "Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului?" (Mat. XVI, 13).- - "Oamenii, i-au răspuns ei, nu ştiu cine eşti Tu; unul Te ia drept unulj altul drept altul;

unul Te ia drept ceea ce eşti în adevăr; alţii spun că eşti loan Botezătorul, alţii că eşti Ilie,alţii Ieremia, alţii iarăşi că eşti unul din mulţii profeţi: Unii loan Botezătorul, alţii Ilie,

alţii Ieremia sau unul din profeţi" (Mat. XVI, 14).- - "Bine, dar voi cine spuneţi că sunt Eu? Oare M -aţi cunoscut până acum? Voi cine spuneţi

că sunt?" (Mat. XVI, 15).- - "Noi, a răspuns Petru în numele tuturor celorlalţi Apostoli, noi spunem că eşti Hristos,

Fiul Dumnezeului celui viu" (Matei XVI, 16). Aşa au răspuns Apostolii şi au mărturisit căHristos este cu adevărat ce era, nu cum socoteau ceilalţi oameni.

- Dar, să ne închipuim că Apostolii n-ar fi ştiut să-i răspundă cum trebuia, că ei nu 1-ar ficunoscut. Mai erau vrednici să se numeascăx Apostoli şi ucenici ai lui Hristos? Apostoli şisă nu cunoască'pe Stăpânul lor? Ucenici şi să nu cunoască pe Dascălul lor? Dacă ceilalţi

oameni nu cunosc cine este Hristos, fie!,, ei erau întunecaţi de umbra vechii legi, nu văd încălumina adevărului evanghelic. Dar Apostolii şi ucenicii lui Hristos, care au trăit atâta timp cuHristos, care au fost atâta timp "ascultătorii învăţăturii Lui, privitorii şi părtaşii' minunilorLui, să nu cunoască, cine este acel Hristos, în care ei cred, pe care-L aud» pe care îlurmează?: Asta ar fi fost un lucru cu totul ciudat Dar acest lucru cu totul ciudat, care nu s-aîntâmplat cu Apostolii, se întâmplă cu noi creştinii.

- Să vină Hristos, ca şi atunci în părţile Cezareii, în părţile creştinătăţii, în ţările acelora care senumesc creştini ortodocşi, acolo unde împărăteşte credinţa Lui şi unde se predică EvangheliaLui. Să întrebe încă odată şi să spună:

- - "Cine spun oamenii că sunt Eu, Fiul Omului?" I-aş răspunde eu:

- - lisuse al meu, oamenii nu cunosc cine eşti! "N-au cunoscut, n-au înţeles, umblă înîntuneric" (Psalmi LXXXI, 5). Unul spune una, altul alta; după cum îi povăţuieşterătăcirea minţii lor întunecate. Cine zic oamenii că eşti? Simon Magul, verhovniculereticilor, Menandru, Marcion' şi toţi maniheii, spun că nu eşti acel Cuvânt creator, prin cares-au făcut toate, şi că lumea aceasta văzută nu s-a făcut prin Tine. Cerint, Evion, Aeţiu,Arie, Eunomie, spun că Tu eşti o creatură, nu Dumnezeu de o veşnicie şi de o fiinţă cuTatăl. Antropomorfiţii mărturisesc că eşti Dumnezeu, dar Dumnezeu care ai formă de om.Savelie spune că Tu, Fiul, nu eşti o ipostasă despărţită de ipostasa Tatălui şi a DuhuluiSfânt, ci Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, aveţiJD singură ipostasă sivă deosebiţi numai ( prinnume. Macedonie spune că prin Tine a zidit Tatăl pe Duhul c'el Sfânt. Cine zic oamenii căeşti? Nestorie spune că Tu, făcându-Te om, după cum ai două firi ai şi două ipostase;dimpotrivă, Eutihie si Dioscur, că Tu, după cum ai o ipostasă, tot aşa ai şi o fire. Cherdonspune că nu eşti om adevărat, ci în aparentă. Apolinarie spune că eşti om adevărat cutrupul numai, dar fără suflet, iar în locul sufletului este dumnezeirea Ta. Sever spune căeşti om desăvârşit cu trup şi suflet, dar nu patimilor şi muritor, ci nepătimitor şi nemuritor.Cine zic oamenii că eşti? Pir şi Serghie spun că ai o singură voinţă, numai pe ceadumnezeiască, nicidecum voinţa omenească. Pelâgienii hotărăsc că harul iconomieiîntrupării Tale n-a trebuit în întregime pentru mântuirea oamenilor. Iconomahii nu vor



să cinstească icoana Ta. Calvinii tăgăduiesc prezenţa Ta în săvârşirea prea, curatelor Talj?Taine. Luteranii spun că eşti prezent, dar în afara prefacerii pâinii şi vinului: Iudeii, că ai fost unînşelător şi un răufăcător. Mahomedanii te socotesc un profet Sfânt, dar la urma urmelor nuDumnezeu, ci simplu om, unul dintre profeţi. Bine, pare a spune Hristos, dar voi creştinii,ortodocşii, cine socotiţi că sunt Eu? Oare - până acum M-aţi cunoscut? "Dar voi cine

spuneţi că sunt?"Ascultătorii mei, dacă noi n-am şti cine este acest Hristos, în carecredem, în numele căruia ne-am botezat; dacă n-am şti că El este Unîil- Născut, FiulDumnezeului celui viu, a doua persoană a Sfintei Treimi, care s-a pogorâtpe pământ, fărăsă lipsească din cer; care s-a făcut om şi a rămas Dumnezeu, fiind Dumnezeu desăvârşit şiom desăvârşit; dacă n-am cunoaşte viaţa Lui, învăţătura Lui, minunile Lui, patimile Lui;dacă n-am cunoaşte poruncileEvangheliei Lui, Tainele Bisericii Lui, articolele credinţeiLui, am fi oare vrednici să ne numim creştini ortodocşi? Dacă ereticii, iudeii, mahomedaniinu cunosc pe Hristos, fie! "Ei n-au cunoscut, n-au înţeles, merg în întuneric". Dar creştiniinu L-au cunoscut? Creştinii n-au înţeles? Cei luminaţi prin Sfântul Botez merg în întuneric?Vai de noi! în afară de puţini, cei mai mulţi sunt orbi în cunoaşterea credinţei.

Muzicanţii cunosc măsurile sunetelor; doctorii cunosc felul doctoriilor; avocaţii cunosclegile statului; negustorii cunosc" chiţibuşurile socotelilor; pictorii, corăbierii, agricultorii,arhitecţii, toţi cunosc regulile meseriei lor. Numai creştinii nu cunosc articolele credinţeilor! "N-au cunoscut, n-au înţeles, merg în întuneric". Pe toate celelalte le ştiu, afară de ceeace trebuie să ştie: "Oameni stricaţi la minte, neîncercaţi în cre'dintă" (II Tim. III, 8), îi numeşteApostolul, asemănători acelor creştini de curând luminaţi din Efes, care, fiind întrebaţide Pavel, dacă au primit Duhul Sfânt, au răspuns: "Dar nici n-am auzit dacă este Duh

Sfânt" (Faptele Apostolilor XIX, 2). Câţi sunt printre creştini, care dacă ar fi întrebaţi:care sunt şi câte sunt articolele de credinţă; care sunt şi câte sunt Tainele Bisericii; care sunt şicâte sunt poruncile lui,Dumnezeu, ar rămâne fără glas la întrebare şi dacă ar răspunde atâta

ar spune numai: "Dar nici n-am auzit dacă sunt articole de credinţă, Taine (Taine lipsăîn M, adăugat după V) si porunci". Şi nu le-au auzit, pentru că cine le-a vorbit lor despreele? "Cum vor crede în ceea ce n-au auzit? Şi cum vor auzi fără predicare?" (Romani X,14) "N-au cunoscut, n-au înţeles, merg în

întuneric". Dar dacă creştinii nu ştiu ceea ce cred, deci în ce cred? Trebuie s-o spun şi artrebui s-o spun cu lacrimi. Văd două inscripţii ale Dumnezeirii, adorată de oameni aici pe pământ; una în ludeea, printre evrei, alta în Atena, printre greci. Cea din ludeea spune:"Cunoscut este în ludeea Dumnezeu" (Psalmi LXXV, 1); cea din Atena: "Necunoscutului

Dumnezeu"(Faptele Apostolilor XVII, 23). Cu alte cuvinte: în ludeea, Dumnezeu estecunoscut; în Atena Dumnezeu este necunoscut. Evreii cunosc cărui Dumnezeu seînchină, atenienii nu-L cunosc. Acum, pe care din aceste două inscripţii trebuie s-o punemîn Bisericile creştinilor? Eu spun pe cea din Atena: "Necunoscutului Dumnezeu", pentru că, cuadevărat creştinii se închină unui Dumnezeu pe care nu-L cunosc; creştinii cred într -unDumnezeu, dar nu ştiu că El este Dumnezeu în eer, care" are o singură fire şi trei ipostase, pe pământ un Dumnezeu-Om, care are două firi şi o singură ipostasă: "Necunoscutului

Dumnezeu". Creştinii cred într -un Domn lisus Hristos, dar nu cunosc nici minunile vieţii Lui,nici adevărul învăţăturii Lui, nici-vrednicia Sfintelor Lui Patimi, nfci covârşirea slaveiLui: "Necunoscutului Dumnezeu". Creştinii au Evanghelia, dar nu"fcunosc nici poruncile, nici



dogmele Evangheliei; ţin sărbătorile Bisericii, dar nu cunpsc scopul Bisericii. Ah! şi cum se săvârşesc în timpul de azi sărbătorile creştinilor, cu nimicnu se deosebesc de sărbătorile păgânilor. Postesc, dar nu cunosc datoria postului; postesc şi seînfrânează de la mâncări, dar nu de la patimi; şi în genere, chefurile şi beţiile, împreună sărbătoresc cu postul şi

înfrânarea. Se împărtăşesc cu Tainele, dar nu cunosc harul Tainelor. Au credinţa, dar nuau cunoaşterea credinţei. Cred, dar nu ştiu în ce cred: "Necunoscutului Dumnezeu". "N-au

cunoscut, n-au înţeles, merg în întuneric ". - Astfel în ce priveşte cunoaşterea credinţei, credinţa creştinilor din timpul de astăzi are

multe lipsuri, pentru că nu ştiu ceea ce cred si bine iar fi dacă n-ar lipsi mai multe încă în practicarea credinţei, pentru că nu fac după cum cred. Dacă noi am avea toată cunoaştereacredi/lţei noastre în aşa fel încât să credem bine,-dar dacă n-am pune cunoaşterea în practică, să trăim bine, n-am folosi nimic. "Care este folosul dacă cineva va spune că are

credinţă, dar ntt are faptele credinţei" (lacob Uj l4). Oare, va spune cineva, credinţasingură ajunge pentru mântuirea omului? "Credinţa nu poate să-l mântuie?" (lacob II, 14).

Aceasta, era vechea erezie a nicolaiţilor şi a ucenicilor lui Simon Magul, care credeau căajunge pentru mântuirea omului numai credinţa fără fapte. Nu! Sufletul credinţei suntfaptele. Un trup fără suflet este mort. Deci, spune acelaşi Apostol, şi credinţa fărăfapte«este moartă: "Căci după cum trupul fără duh este mort, tot aşa si credinţa fără fapte

este moartă" (lacob II, 26). Iar o credinţă moartă'nu foloseşte cu nimic la mântuire.Acea credinţă pe care am primit-o la sfântul Botez, dacă am vrea să spunem cu exactitateteologică, nu este altceva decât un început de credinţă. Ea este o rădăcină, care trebuiesă crească, să ajungă pom aducător de roade, ca să aibă loc în raiul pământesc al Bisericii luiHristos. Altfel, fără de folos şi fără de rod, se taie şi se aruncă în foc (Matei III, 10; VII, 19;Luca III, 9). Credinţa de la Botez face pe prunc creştin; dar acest creştin, când ajunge în

vârstă, numai cu această credinţă, nu este creştin decât numele, începutul ceredezvoltare, rădăcina roade, credinţa fapte, fără de care credinţa este moartă şi numai un cadavru de credinţă. ,

- Suntem rătăciţi, dacă nădăjduim să dobândim viaa cea fericită cu o astfel de credinţă. Astfela rătăcit necredinciosul împărat al Babilonului în adorarea dumnezeului în care credea.Acesta era. faimosul idol Vil si

- cheltuiau cu el în fiecare zi douăsprezece baniţe de făină de grâu, patruzeci de oi şi şase Vedrede vin (Istoria omorârii balaurului şi a sfărâmării lui Vil, 3), pe care babilonenii socoteau căle mânca idolul Vil; pentru aceea îl cinsteau ca pe un dumnezeu viu. Daniil a primit poruncă să se închine acestui dumnezeu. Iar el a spus:

- - "Eu nu mă închin idolilor făcuţi de mână, ci Dumnezeului celui viu al cerului şi al

pământului".

- - "Ş i pentru ce, i-a răspuns cu mânie împăratul, nu ţi se pare că Vil este un dumnezeu viu,

care mănâncă şi bea atâta în fiecare zi? Nu ţi se pare că Vil este dumnezei} viu? Nu vezi

câte mănâncă si bea în fiecare zi?" DaniiLa râs de aceste cuvinte şi i-a răspuns: "Nu te î nşela

împărate, acesta nu este dumnezeu viu; este un idol f ără suflet, fără viaţă, f ară putere; este

pe dinafară de aramă, pedinăuntru lui nare nici o putere, nici nu mănâncă, nici nu bea. Făina,oile şi vinul le mănâncă şi le beau preoţii, care sunt şaptezeci, fără femei şi copii; ei,



printr-o uşă -ascunsă intră noaptea în templu. "Nu te înşela, împărate! Acesta pe

dinăuntru este de, lut, pe dinafară de aramă si n-a niâncat niciodată".

- Şi într-adevăr o astfel de înşelăciune a descoperit-o Daniil; rămânând' în templu numai cuîmpăratul, a aruncat cenuşă pretutindenea, fără ca preoţii să ştie; apoi s-au îndepărtat. Iarnoaptea, preoţii, după cum obişnuiau, au intrat în templu prin uşa cea ascunsă şi au mâncat si

au băut. Dimineaţa când a venit împăratul, Daniil le-a arătat paşii lor care erau întipăriţi pecenuşă. Aşa a cunoscut împăratul înşelăciunea; pe preoţi i-a tăiat, iar pe idol 1-a dat luiDaniil ca să-1 zdrobească, după cum a zdrobit şi a distrus totodată şi templul lui: "Şi

împăratul i-a omorât pe ei şi a dat pe Vil lui Daniil şi l -a sfărâmat pe el şi templul lui",

(Istoria omorârii balaurului şi a sfărâmării lui Vil, 7-26). Prin urmare şi împăratul si babilonenii, orbiţi, socoteau că Vil este dumnezeu viu, iar el era un idol, pe dinafară de aramăşi pe dinăuntru de lut, cu tdîul mort.

- Tot aşa ne înşelăm şi noi ticăloşii! Socotim vie credinţa noastră şi ea-i moartă, pentru că-i fărăfapte. Pe dinafară pare de aramă şi arată câteva senuae exterioare de credinţă; pe dinăuntru,însă, de lut; faptele n-au nici o cinste sau vrednicie. Pe dinafară creştini, pe dinăuntru cât de

deosebiţi! Suntem iudei în iubirea de arginţi; păgâni în pierzare; mai răi decâtanimalele necuvântătoare şi decât fiarele în pomirja patimilor. Pe dinafară, la vedere, neducem la Biserică, postim, ne mărturisim şi ne împărtăşim câteodată. Faptele acestea pânăacum sunt de aramă, străluceşte în ele oarecare evlavie^ dar dacă cele dinăuntru nu se potrivesc cu cele dinafară, când în Biserică nu păstrăm evlavia, când postim de carne ş'i peşte,dar nu ne înfrânăm de la patimi, când ne mărturisim de atâtea ori în toată viaţa noastră, darîn toată viaţa noastră rămânem neîhdreptaţi, acestea sunt lut şi nu folosesc la nimic, înlăuntru,în acea aramă, care se arată pe dinafară şi străluceşte ceva, înlăuntru este lut, fără nici ovaloare, înlăuntru, în acea formă falsă, care se arată pe dinafară virtute, evlavie,smerenie, este ipocrizie, invidie, mândrie mai mare decât cea luciferică. Nu vă înşelaţi,

creştini, o asemenea credinţă ce-o ţinem nu este vie, pentru că ij-are suflet, care sunt faptele.Chiar dacă are oarecare fapte, acestea sunt numai externe, se fac sau din obicei sau de draguloamenilor; nu sunt lăuntrice, pornite din voinţă bună şi cu gând bine plăcut lui Dumnezeu. Nu vă amăgiţi! Vil nu este dumnezeu viu, ci un idol neînsufleţit. Cu asemenea credinţă mulţidin cei care se numesc creştini sunt numai idoli de creştini. Idoli, spune Pavel, "care au

forma evlaviei, dar tăgăduiesc puterea ei" (II Tim. III, 5). - Dar care sunt faptele credinţei? Multe, dar se rezumă la una. Fericitul Pavel o numeşte

"credinţă care lucrează prin dragoste" (Galateni V, 5). Astfel; credinţa lucrează dimpreunăcu dragostea; dragostea este deci în totul opera credinţei; dragostea este semnul careînseamnă pe adevăraţii creştini. "In aceasta, spune Hristos, vor cunoaşte foţi că sunteţi

ucenicii Mei dacă veţi avea dragoste între voi" (loan XIII, 35). Dragostea, tălmăceştedumnezeiescul Hrisostom, este temeiul fiecărei virtuţi, mama sfinţeniei, pricinuitoareamântuirii. "Căci acesta este temeiul virtuţii, si prin el se mântuiesc toţi".

- Printre alte multe fapte, lucru minunat a fost corabia lui Noe, înaltă de treizeci de coţi, -latăde cincizeci şi lungă de trei suje (Facere VI, 15).

- Ca s-o construiască au trecut atâţia «i atâţia ani. Au încăptit în ea, împreună cu familia lui Noeşi atâtea animale, curate şi necurate. Toate aceste animale s-au hrănit în ea patruzeci dezile (Facere VII, 13-15). Toate lucruri minunate; dar după părerea mea, cel mai minunat



este acesta: atâtea animale deosebite în ce priveşte felul, duşmănoase între ele printr -ovrăjmăşie naturală leul şi ursul, lupuj şi oaia, cum stau la un loc în aceeaşi corabie? Cum seîmpacă? Cum se înţeleg? Cum de nu se luptă? Cum de nu se mănâncă? Sfinţii tălmăcitoriai Dumnezeieştii Scripturi spun că aceasta era voia lui Dumnezeu, care a f ăcut de aîmblânzit acele animale în corabie. Aproape şi-'au schimbat firea, au lăsat duşmănia, s-au

dezbrăcat de sălbăticie. Pentru că altfel, dac-ar fi făcut război si tulburare, Noe ar fi fost silitsă le alunge din corabie, în potopul celorlalte animale, încât, dacă voiesc să se mântuie,trebuie să stea liniştite. Nici un lucru din Vechiul Testament nu este simbol mai lămurital sfintei noastre Biserici, decât corabia lui Noe. Pentru că, după cum toţi câţi au intratatunci în corabie s-au mântuit şi toţi cŞţi au rămas afară, s-au înecat, tot aşa este şi înlăuntru, înBiserica lui Hristos: credincioşii şi evlavioşii şi ortodocşii; numai aceştia au nădejdeamântuirii; toţi câţi sunt în afară de Biserică, neevlavioşi şi eretici, se îneacă în pierzare. Prinurmare, Domnul nostru lisus Hristos, a zidit această corabie mântuitoare a sfinţeniei,Biserica, şi ne-a băgat în ea pe noi cei botezaţi în numele Lui, ca să ne mântuie de potopulobştesc al stricăciunii universale şi ne-a dat numai această poruncă, să trăim în pace, să ne

iubim unul pe altul: "Aceasta vă poruncesc să vă iubiţi unul pe altul" (loan XV, 17). Prinurmare, ce era corabia? Loc de pace şi de linişte; cine nu trăia în pace, cine nu era liniştit,nu putea să stea înăuntru. Şi ce este Biserica lui Hristos? Dumnezeiescul Hrisostom ne spune:"Numele Bisericii nu este nume de despărţire, ci de unire şi de înţelegere" (Sf. loan Hrisostom,Omilia I la I Corinteni Cap. I). Prin urmare, cine vrea să aibă loc în Biserica lui Hristos;trebuie să se înţeleagă cu ceilalţi; cine vrea să fie creştin, trebuie să aibă dragoste, -care estesemnul credinţei. Dar, o, moravuri! O, trai stricat al creştinilor! Maj£le Vasile spune şi seminunează: "Fiara sălbatică nu se împotriveşte legii lui Dumnezeu"' - Dumnezeu porunceşte animalelor care sunt în corabie să trăiască liniştite şi să asculte; - "-si noi oamenii

nu suferim mântuirea învăţăturilor?" (Sf. Vasile Cel Mare, Omilia VI la Exaimeron). Şi

noi'oamenii, cei raţionali, care suntem fraţi, care avem un Tată obştesc în cer, care ne-amnăscut dintr -o mamă,dintr-o sfântă colimvitră aici pe pământ, care mâncăm o pâine, prea curatele Taine, care ţinem o Evanghelie, care credem într-un rai, care nădăjduimsă trăim la un loc o viaţă veşnică, spun,-noi creştinii, care avem o singură fire, o singurăcredinţă, un singur Batez.ţ un singur Dumnezeu, suntem într-o Biserică, care este loc de pace şi de unire, n-avem nici pace, nici unire? Noi ştim că printre creştini este datoriasă iubim, chiar pe duşmani; dar vai! prietenii nu iubesc pe prieteni, fraţii pe fraţi şi cel puţin dacă copiii nu şi-ar urî pe părinţii care i-au născut!

- Prin urmare, în ortodoxia pe care p sărbătorim astăzi, unde este credinţa ortodocşilor?Unde este cea teoretică, cunoaşterea credinţei? Nu cunoaştem cele ce credem! Undeeste cea practică, faptele? Dragostea, adică, care este în totul opera credinţei? Noi nutrăim cum credem. Deci, ce suntpm? Eu n-o spun! Las ca fiecare să se gândească spre ase îndrepta.

- PARTEA A DOUA. - Pentru cunoaşterea credinţei şi pentru practicarea credinţei sunt necesare în chip deosebit

două lucruri din partea creştinilor: minte şi inimă. Minte, pentru studierea dogmelor şi a poruncilor, inimă pentru dragostea de aproapele. Creştinii de altă dată, acei fii întâinăscuţi ai Bisericii, "erau, spune SfântulLuca, stăruind în învăţătura Apostolilor" (Faptele



Apostolilor II, 42). Adică toată râvna lor şi tot lucrul lor de fiecare zi era să asculteînvăţătura Apostolilor şi să fie.catehizaţi în articolele credinţei. Aceia, într -o mulţimeatât de nenumărată, care se înmulţeau în fiecare, zi prin • harul Sfântului Duh, aveaudragoste între ei, erau o inimă-şi un suflet: ' "Mulţimea celor care credeau era o inimă si

un suflet" (Faptele Apostolilor IV, 32). Aceasta eră credinţa şi viaţa ortodocşilor! Dar câtă

deosebire între acele timpuri şi cele de azi! Care este acum mintea şi inima creştinilor?Dacă aş cerceta inima, câtă neînţelegere şi dihonie n-aş găsi? Cupă potop,', urmaşii lui Sim, Ham şi lafet şi-au pus în gând să zidească un turn, care sa ajungă până la cer (FacereXI, 4). Nebună şi mândră încercare, de care s-a supărat mult Dumnezeu. "Si iată, a

spus, pogorându-ne să amestecăm limbile lor, ca fiecare să nu mai înţeleagă limba

vecinului" (Facere XI, 7)., Dumnezeu putea sau printr-un fulger sau printr-un cutremursă dărâme turnul acela, dar a voit să trimită amestecarea limbilor, lucru mult mai răudecât fulgerul şi cutremurul. Unul vorbea o limbă, altul alta, şi nu se înţelegeau delocîntre ei; numai glasuri, tulburare, amestecare, dar nici o faptă. Pentru că nu se înţelegeau s-au despărţit. Unul s-a dus într-o parte, altul în alta; şi aşa turnul a rămas neisprăvit: "Şi au

încetat de g. mai zidi turnul" (Facere XI, 8). Dacă n-ar fi adevărat şi nu s-ar găsi printrenoi, creştinii, această mânie şi pedeapsă dumnezeiască! Veniţi, a spus Dumnezeu când a voit să pedepsească mândria şi nebunia strămoşilor noştri, veniţi să amestecăm, etc., 'dar înnefericitul nostru neam neînţelegerea este un păcat strămoşesc. Din toţi câţi suntem, fiecareare o limbă deosebită. Nimeni nu înţelege pe celălalt. Mai cu seamă câte sunt patimile noastretot atâtea sunt şi limbile noastre. Unul spune una, altul contrariul; toţi vorbesc pentruinteresul lor propriu, nimeni pentru interesul obştesc; pentru aceea se nasc numai glasuri,tulburare şi ameste'c, dar nici un bine. Dar adevărata Biserică are unire şi înţelegere. Spune maisus dumnezeiescul Hrisostom: "Numele Bisericii nu este nume de despărţire, ci de unire si

de înţelegere". Unde este credinţă desăvârşită, acolo este şi o inimă şi un suflet. "Inima

si sufletul mulţimii celor ce credeau era una". Ce este deci în timpul de azi Biserica noastră?Un tum. Ce este credinţa noastră? A^nestecarea limbilor. Si iarăşi, dacă voi cerceta minteacreştinilor vedem că este dedată la orice, în afară de râvna ,şi studiul dogmelor şicredinţei. Credincios şi evlavios împărat, printre toţi câţi au împărăţii în Ierusalim, a fostlosia (II Paralipomena, XXXIV, 1). Acesta mişcat de zel dumnezeiesc, a voit săreînnoiască templul luj Dumnezeu. A poruncit deci lui Helchia, preotul, să deschidă tezaurulca să sedată cheltuielile. Acela a deschis şi scoţând tot argintul, a găsit dedesupt cartealegii pe care a scris-o'Moisi. A»auzit-o împăratul şi în loc s^ se bucure, să Slăvească peDumnezeu, s-a'sculat ' întristat şi înspăimântat de pe tronul lui şi şi-a rupt hainele. "Si-a

sfâşiat hainele lui" (II Paralipomena XXXIV, 19). Şi vai de noi, a spus, suntem pierduţi, pentru că marea mânie a lui Dumnezeu- s-a aprins împotriva noastră: "Că mare este

mânia Domnului, care s-a aţâţat asupra'noastră" (II Paralipomena XXXIV, 21). Dar pentruc(e? Ce semn rău, era, ascultători, n-o înţelegeţi acum? în tezaurul sfânt deasupra era argintulşi dedesupt cartea legii. Semn, spun iarăşi, semn foarte rău, semn că oamenii timpului aceluiaaveau mintea lor mai întâi la argint şi apoi la lege. Dreptate avea bunul losia să se întristeze,să se teamă şi să tremure de marea mânie a lui Dumnezeu: "Mare este mânia Dorinului, care

s-a aţâţat asupra noastră!" Acelaşi semn rău se arată în traiul acelora oare se laudă căsunt creştini. Argintu} deasupra tuturor, legea sub toate. Mai întâi afacerile, apoi Biserica;



mai întâi cele lumeşti, apoi cele duhovniceşti; mai întâi şi mai presus de toate câştigul,folosul. Dar suflerul? Dar Dumnezeu? Mai pe urmă şi sub toate celelalte. Mintea mai întâişi deasupra tuturor; să se înveţe toate artele, toate meser iile, toate mijloacele deîmbogăţire! Dar să înveţe ceea ce crede? Mai jos şi mai pe urmă de toate; mai cu seamăniciodată! Si prin urmare, în cap iubirea de argint şi la picioare Evanghelia? Mai întâi argintul,

apoi legea? Sus câştigul ruşinos, jos credinţa? Vai de noi, suntem pierduţi! Mare mâniedumnezeiască atârnă asupra noastră: "Mare este mânia Domnului, care s-k aţâţat asupra

noastră". Este oare cineva din cei care mă aud, care să înţeleagă că mă înşel, că nuspun adevărul când afirm că credinţa creştinilor are multe lipsuri, atât în cunoaştereacât şi în practicarea credinţei? Că inima şi mintea creştinilor este foarte departe de credinţadesăvârşită? Unde este acela? Să iasă în faţă şi să-1 văd: "Arată-mi credinţa ta din faptele

tale" (lacob 11,18; nu s-au găsit alte omilii la celelalte duminici ale postului). - Duminica a doua a Postului - Omul din Evangheliea de azi este si paralitic si pacatos. Nerusinatul are o indoita boala:

paralizarea in trup, pacate in suflet. Pe de o parte este foarte aproape de moarte, iar pe dealta de iad. Ii este primejduita nespus de mult si viata si mantuirea. S-a auzit ca Domnulnostru Iisus Hristos, invata intr-o casa din orasul Capernaum cuvantul adevarului pe omultime nenumarata de oameni. Acest nevrednic purtat de patru oameni, a fost dus acolosi a luat indata de la doctorul ceresc indoita vindecare a indoitei lui boli. Pentru boala luisufleteasca a luat iertarea pcatelor: ,, Fiule, iarta-ti-se pacatele tale" ( Mcu II,5), pentru boala trupeasca a primit vindecarea paraliziei:,, Scoala-te, ia-ti patul si mergi la casa ta" (Marcu II,11). Va pun inainte, ascultatorii mei, doua lucruri spre cugetare cu privire laistorisirea evanghelica de azi: suferinta bolnavului si puterea Doctorului.Ce infricosare jalnica are un om paralizat! Mai bine spus nu este om, ci imaginea vie aunui mort, un mort neinmormantat, un cadavru viu; traieste pe dinafara, pentru ca poatesa sufle, dar pe dinauntru a murit, pentru ca nu se mai misca; adunatura nefericita demoarte si viata;, nu mai nadajduieste nici in doctor, nici in vindecare, nu desteaptatamaduirea bolii lui de nevindecat decat de la o moarte desavarsita. Nu este aceasta oarecea mai grea din toate bolile? Si cu toate aceste-a printr-un cuvant, pe care i-l spuneMantuitorul nostru:,, Scoala-te i-ati patul si mergi la casa ta", paraliticul se strange, celcare zacea se scoala, cel nemiscat merge, cel pe jumatate mort se face sanatos, spre mareaunire, a celor din jurul lui, care-l vad. " S-a sculat indata si luindu-si patul a iesit in vazultuturor, inca toti se mirau si slaveau pe Dumnezeu" ( Marcu II,12). Ganditi-va pe de o parte, la un suflet nenorocit, cuprins de paralizia unui pacat invechit si continuu, nemiscatspre savarsirea vietii, nesimtitor la har, amenintat sa moara de o moarte vesnica. Ganditi-va, pe de alta la puterea ce-o au in gura unui duhovnic aceste cuvinte dumnezeesti aleMantuitorului: Fiule, iata-ti-se pacatele tale!", prin ele sufletul se scoala, se sfinteste, semantuie in viata vesnica. Un pacatos este primejduit in fiecare ceas sa fie osandit: estecea mai grea boala a sufletului omenesc.

Partea I

Nu stiu daca va pot face sa intelegeti ce este pacatul. Nu este lucru care sa se faca maiusor, si sa se inteleaga mai greu decat pacatul. Aceasta este pricina, ca pacatuim usor si



ne pocaim anevoie. Din cele spuse despre pacat de sfitii dascali ai Bisericii si de teologiscolastici, nu culegem altceva decat ca pacatul este un rau nemarginit, ca este o insulaadusa lui Dumnezeu. Dar aceste cuvinte, ori nu se inteleg, ori nu influienteaza cu nimicsufletul omului. Ce va pot spune, sa va fac sa intelegeti acest rau nemarginit?Sa incep de aici. Sa presupuneti ca apa acestei nemarginite mari ar fi tot asa de dulce, pe

cat este de dulce si apa raurilor si a izvoarelor; daca ar cadea o picatura de apa amara si aromora intr-o clipa apa marii, a izvoarelor si a raurilor, ganditi-va cat de amara ar fi picatura aceia de apa! Cu toate acestea incomparabil, mai amr este pacatul, care amarasteindata oceanul nesecat al milostivirii lui Dumnezeu. Deci pacatul este ceva fara margini.Putem da un alt exemplu. Din toate minunile vazute, pe care le-a facut Iisus Hristos, pecand traia in lume, nici una nu a dovedit in chip evident acea putere dumnezeiasca, ce oavea ca Fiu al lui Dumnezeu. Cand a inceput sa faca minuni( Ioan II,11), si a prefacut apain vin in Cana Galilei( Ioan II,1-10), cand a binecuvantat cele cinci paini si a saturat cele5000 de barbati in pustie (Matei XIV,15-21) si multe altele. Scriptura spune ca cei carevedeau minunile Lui ,, Slaveau pe Dumnezeu,care a dat o astfel de putere oamenilor" (Matei IX,8). Intradevar astfel de minuni au facut mai intai profetii, iar mai pe urma

Apostolii, oameni si ei. Stiind ca Iisus si-a aratat puterea Lui dumnezeiasca, cand a vorbitsi a lucrat ca Fiu al Lui Dumnezeu? Cand sa ierte pacatele! De aceia cand i s-a spus paraliticului din evanghelia de azi cu putere de stapan:,, Fiule iata-ti-se pacatele tale" (Marcu II, 5), carturarii care stateau acolo, care-l socoteau om, cand l-au auzit vorbind caDumnezeu, socoteau ca huleste:,, Pentru ce Acesta rosteste hule? Cine poate sa ierte pacatele in afara de Dumnezeu? ( Marcu II,7).Ca un alt exemplu: puneti in fata ochilor mintii voastre o balanta; de o parte a ei, pacatul,iar pe de alata parte, sfintenia duhurilor fericite: Serafimi, Heruvimi, Ingeri, Arhangheli,Drepti, Profeti, Apostoli, Invatatori, Mucenici, Sihastri, adica toata sfintenia cerului si a pamantului, si totusi nu poate sa ridice pacatul. De ce? Pentru ca nici ingerii, nici sfintii,cu toata virtutea si harul lor, n-au stapanire si putere proprie sa ierte un singur pacat pe pamant. Numai Dumnezeu, " Mielul lui Dumnezeu, Cel care ridica pacatul lumii", poatesa-l ridice. Pacatul este deci, de o greutate nemarginita, de vreme ce putere ingereasca siomeneasca n-ajunge, si-i nevoie de puterea dumnezeiasca, care este nemarginita.Cel mai bine este ca in ceasul in care pacatuim sa piara ceasul din ochii nostri sau sa sedeschida sub picioarele noastre pamantul si sa ne inghita de vii; pentru ca in acel ceasinsultam pe unul Dumnezeu Facatorul si Mantuitorul, insultam dreptatea lui, prin oindrazneata calcare a poruncilor Lui; insultam bunatatea Lui; maniem judecata Lui;aprindem mania Lui; pierdem harul Lui si cadem in ura Lui.Stiti ce inseamna ura lui Dumnezeu; ne vorbeste dumnezeiescul Hrisostom, ca iad esteinainte de iad, ca este lucru mai greu decat iadul: ,, Instrainarea si intoarcerea luiDumnezeu este pentru cel cazut mai grea decat muncile asteptate dincolo". Iar ura luiDumnezeu si pedeapsa inainte de vreme nu-i oare cel mai mare rau din toate relele pecare poate sa le aiba un pacatos? In vremurile de alta data asa s-a purtat Dumnezeu cu prietenii Lui, cei mult iubiti. David a facut trei mari pacate: a ucis pe Urie (II Imp. XI,15-17), a facut desfranare cu Virsave, femeia lui Urie, si impotriva poruncii lui Dumnezeu, afacut numaratoarea poporului( II Imp. XXIV,1-10). S-a pocait, a fost iertat, dar mai intaia baut un pahar foarte amar. Mai intai Dumnezeu, a facut si a murit copilul facut dinadulter(II Imp. Xii,15-19). Al doilea a trimis pe Gad, profetul sa-i propuna trei lucrurifoarte grele, si sa aleaga, si sa aleaga din cele trei unul: trei ani de foamete, trei luni de



este piatra pe inima mea. ,, Cine-mi va pravali piatra?" ,, Iata mielul lui Dumnezeu , care prin cruce a ridicat pacatele lumii", a ridicat si pacatul tau. Spune un singur cuvan: Am pacatuit! Un singur cuvant sa spuna duhovnicul: ,, Fiule, iarta-ti-se pacatele tale! Prin astaai fos usurat, ai fost iertat! Nu mai esti pacatos, esti drept! ,, Apuca numai calea aceia siinainteaza iute!" Piatra a fost pravalita!"

- Dar cine a ridicat-o?- ,, Iata mielul lui Dumnezeu, care prin cruce a ridicat pacatele lumii", a ridicat si pacatultau.Dumnezeul meu, Rascumparatorul meu, socoteam ca rastignirea si moartea, pe care aisuferit-o pentru mine pacatosul, este semn al dragostei Tale. Cunosc insa acum sidragostea Ta, in afara de aceasta, i-mi pricinuieste si un alt har mai mare. Pacatuiesc!Pacatul meu este pentru Tine o insula nemarginita, iar pentru mine, osanda vesnica. Cutoate acestea pentru un pacat atat de greu, Tu mi-ai aratat o vindecare atat de usoara! Sicu un cuvant ma ierti: Fiule, iarta-ti-se pacatele". Cum sa numesc o astfel de dragoste? Nu stiu! Atat trebuie sa stiu; ca nu trebuie sa mai pacatuiesc niciodata, sau daca iar cad in pacat sa ma pocaiesc indata.

Partea a II a

Din cele spuse pana acum socotesc ca fiecare pacatos sa capete incredere si mare nadejdein milostivirea lui Dumnezeu, cand aude cat de usoara este vindecarea bolii lui, iertarea pacatului lui. Dar simt ca lucrurile stau dimpotriva; de asta mai cu seama ma tem, tremursi ma inspaimantez. Ascultati daca am dreptate. Sunt bolnav si ma gasesc in primejdie demoarte. Sunt pacatos si ma gasesc in primejdie de a fi pedepsit. Eu insa nu vreau. DacaDumnezeu, ca sa m,a ierte, ar fi cerut de la mine sa fac o calatorie lunga sau sa-mi varssangele in mucenicie, sau sa sihastresc toata viata mea ( lucruri cu totul anevoioase) si n-as fi facut-o, as fi avut iertare si cuvant. Pentru ca Dumnezeu nu vrea decat sa merg la unduhovnic sa-i spun pacatele mele si sa fiu iertat printr-un cuvant al acelui duhovnic.Totusi n-o fac. Nu sunt deci omul cel mai nerecunoscator? Cel mai de fara de cuvant pacatos? Nu mi se cuvine o indoita pedeapsa? Una, pentru ca am pacatuit, si alta pentruca n-am vrut sa iau iertarea pacatelor, lucru atat de usor. Nu trebuie deci sa ma tem deurgia dumnezeiasca cu atat mai mult cu cat vad ca este mai mare fata de minemilostivirea dumnezeiasca? Da, spune dumnezeiescul Hrisostom, pentru ca indelungarabdare a lui Dumnezeu, pedepseste indoit pe cei care nu se pocaiesc. ,, Caci dupa cumindelunga rabdare a lui Dumnezeu este pricina de mantuire pentru cei care o primesc cumtrebuie, tot astfel pentru cei care o dispretuiesc este mirinda de o mai mare pedeapsa" (Sf. Ioan Hrisostom, Omilia V la Epistola catre Romani).Binefacerea pe care ne-o face Dumnezeu in scaldatoarea duhovniceasca a pocaintei esteneasamuit mai mare decat binefacerea scaldatorii din Ierusalim. Acolo minunea seintampla intr-un loc, numai in Ierusalim; intr-un timp, numai o singura data pe an. Aici seintampla in fiecare oras, sat si Biserica a crestinilor, in fiecare zi si in fiecare ceas; este deajuns sa voim. Aici nu este inger, duh curat, sa vada bolile noastre, care sunt cu totulnecuratenii; aici sunt preoti, oameni pacatosi ori ce om, dar oameni, care au toata



stapanirea si puterea sa ierte ori ce pacat; fie mandria, fie hula, fie zgarcenia, fiedesfranarea, adulterul, uciderea si ori ce fel de pacat, ce poate savarsi un om.Om fara de minte si nerecunoscator! Dispretuiesti bunatatea lui Dumnezeu, pentru ca esteatat de bun? Pe buna dreptate te mustra marele Pavel cand zice:,, Sau dispretuiesti bogatia bunatatii, a ingaduintei si a indelungii lui rabdari, nestiind ca bunatatea lui Dumnezeu te

trage la pocainta? ( Romani II,4) Gandeste-te la aceste cuvinte ale Apostolului! Bunatatealui Dumnezeu, te trage la pocainta. Este ca o funie, un capat il tine Dumnezeu cu mana,iar de celalalt capat este legata inima ta. Dumnezeu il tine, pentru ca, pe cat este cu putinta, nu vrea sa-i scapi, nu vrea sa te piarda; vrea intoarcerea si mantuirea ta. ,, Eutraiesc, zice Domnul; nu vreau moartea pacatosului, ci sa se intoarca si sa fie viu". (Iezechiel XXXIII,11). Cand pacatuiesti, te indepartezi de Dumnezeu; lasa funia,te lasaadica in voia libetatii tale. Te departezi astazi mult, maine si mai mult si Dumnezeu telasa in voia ta si indelung rabda. Te departezi, te ratacesti, ca o oaie pierduta ( PsalmiCXVIII, 176), in calea stricta a pierzarii.Tu insusi desi esti chemat, nu mergi, desi esti tras, nu te lasi tras, nu te intorci, nu te pocaiesti. Te-ai pironit in bratele amantei, te-ai legat cu lanturile iubirii tale de argint; ai

prins radacina in rau. Stii ce se intampla? Dumnezeu trage funia de un capat, de celalaltcapat tu te impotrivesti, la urma urmei se rupe funia, Dumnezeu se plictiseste, se manie,te lasa, iar tu ticalosule, cazi intr-o desavarsita neputinta de pocainta, iar de acolo inosanda vesnica. Cine ti-a gresit? Tu! Cine te jeleste? Nimeni! Dar te jur din parteaDumnezeului celui viu, frate crestine, nu lasa sa se rupa funia. Cand,, bunatatea luiDumnezeu te trage la pocainta", mergi si intoarcete la Dumnezeu. Dumnezeu tine brateledeschise spre a te primi cu acele cuvinte prea dulci: ,, Fiule, iarta-ti-se pacatele tale!"Amin.( Predici de Ilie Miniat)

- Despre Judecata Viitoare - Este oare neamul acestei vieti inselatoare si vremelnice neam desfranat ale carei fapte

sunt stricate si intunecate? Da! Neam pacatos, mama de fii pacatosi si cum a spus maidemult profetul:,, neam indaratnic,care produci amaraciune;neam,care nu si-a indreptatinima lui si nu si-a incredintat lui Dumnezeu duhul lui "(psalmi LXXVII'10-11).Omoravuri! O timpuri! Minciuna acopera adevarul;nedreptatea salniceste dreptatea;viciucalca in picioare virtutea ;legea se supune patimii;Evanghelia slujeste lumii,oamenii nu setem de Dumnezeu,crestinii se rusineaza de Hristos;pacatul impartaseste,credinta amurit,toate sunr intoarse pe dos."Toti s-au abatut,impreuna netrebnici s-au facut"(PsalmiiL ||,4). Dar pentru ce oamenii isi petrec cu atata lipsa de teama si cu atata pierdere viatalor in lumea asta? Cum se face asta? Nu este oare in ceruri un Dumnezeu atoatevazator sidrept,care si cum priveste cu de-amanuntu ?Da,crestinilor,care ma ascultati,este unDumnezeu judecator ,este o judecata viitoare! Si va veni o vreme, cand neamul acestadesfranat si pacatos va fi judecat si va primi rasplata celor savarsite. O spune Fiul luiDumnezeu in Evanghelia de azi, cu infricosata tarie.,,De cel care se va rusina de Mine side cuvintele Mele in neamul aceste desfranat si pacatos,de acela se va rusina si FiulOmului care va vei intru slava Tatalui Sau cu sfintii ingeri''(Marcu (VIII,38).O spune sima trimite sa v-o talmacesc mai pe larg in cuvantarea de azi . Dar ce inraurire va aveacuvantarea mea in inima voastra? Socot ca atunci cand oameni au vazut pentru intaia datafulgerile si au auzit tunetele sau spaimantat atat de mult incat aproape sa moara despaima.Socotesc ca vor fi fugit in locurile cele mai intunecoase si mai adanci sa se



ascunda ca sa nu vada,ca sa nu auda un lucru atat de infricosetor.Acum insa de si vadfulgerele si aud tunetele, totusi nu se mai tem,s-au de loc,s-au foarte putin pentru cavederea si auzul lor s-au obisnuit. Sunt uni care chiar dorm fara frica, cufundati intr-unsomn adanc atunci cand cerul tuna si fulgera,cu toate ca din pricina deselor fulgere seaprinde vazduhul,iar din pricina tunetelor infricosetoare,rasuna munti cu bubuituri atat de

puternice ca si cum s-ar lupta cerul cu pamantul.La fel socotesc ca oamenii pacatosi auauzit cu frica mare primul cuvant despre judecata viitoare. Acum insa pentru ca l-au auzitde atatea ori au pierdut frica din pricina deprinderii. Iar in semn invederat ca acestea seaud ca este judecata viitoare dar dorm fara grija,cufundati in adanca nesimtire a pacatelorlor. Nu se trezesc si nici nu se pocaiesc .Ce nadejde sa mai am eu care am venit aici savorbesc despre judecata viitoare,despre care v-ati obisnuit sa auziti si sa nu va temeti? Cutoate acestea va vorbesc ca sa am cel putin prilej in ora judecatii sa spun ca v-am vorbit.Cand are sa se intample in lume vre-un lucru neobisnuit,Dunmezeu obisnuieste sa aratemai inainte oarecare semne . Iosif Flaviu povesteste ca inainte de a merge armeteleromane in Iudeea,sa pustiasca Ierusalimul si sa nimiceaca poporul iudeu s-au aratat uneleminuni.Mai intai o cometa in chip de sabie, care statea deasupra Palestinei .Apoi,o vitica,

dusa spre jertfire a fatat pe drum un miel.Alta minune:poarta de la rasarit care era dearama si abia puteau sa o deschida douazeci de barbati sa deschis singura .Si iarasi un altsemn:s-au aratat pe cer ca doua tabere de oameni care faceau razboi. Si cel din urmasemn: timp de mai multe zile sa auzit din partea mai dinauntru templului o voce jalnica cezicea:"Sa fugim de aici!"Toate acestea erau semne prevestitoare,infricosetoare alerazboiului ,ale asediului, ale robiei si ale nimiciri desavarsite a acestui popor nimicitor dedumnezeu.Dumnezeu va arata semne si minuni fara de asemanare mai infricosetoare cu putin inaintede a doua Sa venire .Prin profelul Ioil zice asa;''Voi face minuni sus in cer si semne jos pe pamant"(Ioil III,30).Pe acestea le descrie Iisus Hristoe in Evanghelia dupa Matei . Minuniin cer:soarele sa ramana un corp rece si intunecos fara raze.Luna va ramane farastralucire un disc rosu intunecat,ca sangele.Stelele dupa ce se vor aprindede propria lorflacara si dupa ce vor arde toate corpurile ceresti ,vor cadea din locul lor ca niste carbunistinsi .Toata taria cerului se va muta si nu ne va mai arata cea priveliste linistita sifrumoasa ,pe care o vedem acum ;atunci va fi acoperita de o noapte adanca si lipsita delumina (Matei XXIV,6-7). Acesta va fi cel din urma semn prevestitor al sfarsituluiveacurilor.SI pe drept cuvant ca la sfarsit marea se va revarsa si va nepadi pamantul ,iar pamantul zgaltanat din temeliile lui ,va cadea in mare si va ajunge marea si pamantul unhaos fara forma, acesta va fi mormantul lumii si a celor ce locuiesc in ia .Asa va fi ultima stare a acestei lumi desarte;atunci se va auzi glasul unei trambite (MateiXXIV,31:ICorinteni xv,22;ITimotei IvV ,16;Apocalipsa I,10),la sunetul carea vor inviatoti morti :toti pe care i-a ingropat pamantul pe care i-a inecat marea ,pe care i-a ars focu,pe care i-au mancat pesti sau fiarele sau pasrile cerului:toti cati s-au nascut din timpul luiAdam pana atunci barbati,femei,copii tineri,batrani,drepti si pacatosi:toti vor invia cuaceasi varsta si stare ,numai cu singura deosebire a faptelor proprii.Toti,toti vor luaimbracamintea trupului lor de mai inainte ,toti vor fi chemati la marea si infricosetoarea judecata."si am vazut ,spune Ioan ,pe cei morti,mici si mari,stand inainte luiDumnezeu;marea a dat pe cei morti in ia ,iar moartea si iadul au dat pe cei morti in ele siau fost judecati ,fiecare dupa faptele lor "(Apocalipsa xx,12,13)iar Apstolul spune:''cacinoi toti trbuie sa ne infatisam inaintea scaunului de judecata a lui Hristos ,ca sa ia fiecare



dupa cele ce au facut prin trup,ori bine,ori rau') (IICorinteni V,10).Prin urmare,dupa cevor invia toti,cand vor ridica ochii in sus si nu vor vedea fata cerului ,cand se va uita jossi nu vor cunoaste fata pamantului, cand, in putine cuvinte, nu vor mai vedea nimic, niciin cer nici pe pamant, " atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori, cu multa slava"(Matei XXIV,30). Este de ajuns cat am spus. Eu n-am nici putere, nici timp ca sa descriu

ce se va intampla in acea zi infricosata, de care toti sfintii tremura cand isi aduc aminte.Le las , le trec sub tacere, si-mi marginesc cuvantarea mea numai la doua lucruri. Saincep cu primul! Ca sa intelegeti ce are sa spuna Dumnezeu judecatorul, sa mergem panain varful Tavorului. Aici vezi Schimbarea la Fata a lui Iisus, Dumnezeu- Omul. Fata Luistraluceste ca soarele, hainele Lui se fac albe ca lumina( Matei XVII, 2; Marcu IX,2;Luca IX,29). Cu toate acestea, stralucirea de pe Tavor nu era toata lumina slaveidumnezeiesti, ci o raza cu totul mica a acelei lumini. ,, Pe Tavor sa mergem pe MunteleSinai. Dumnezeu se pogoara pe acest munte, si indata muntele, spune dumnezeiascaScriptura, a ajuns un loc infricosat. Erau acolo flacari de foc ca ale unui cuptor ce arde;era acolo fum, care se ridica pana la cer; erau acolo nori; erau acolo fulgere; erau acolotunete, cu glas de trambita, care faceau sa se cutremure vaile si muntii in asa fel incat

intreg poporul lui Israiel, care vedea si auzea aceasta de departe, s-a spaimantat( IesireXIX, 18-19). Niciodata in viata aceasta pamanteasca, Dumnezeu nu se arata cu toataslava Lui. De aceia indrasnesc oamenii sa-L insulte cu mii de feluri de pacate peDumnezeu, pe care nu-L vad cu toata slava Sa, atunci numai, pentru prima data il vorvedea si-L vor cunoaste. Cunoscand atunci chipul pe care L-au insultat, vor cunoaste cerau mare I-au facut. In adevar un gand rau este o adoua cununa de spini pe capulneprihanit al Stapanului. O vorba urata este un scuipat aruncat pe Dumnezeiescul Luiobraz. O pofta trupeasca este alta rana in Sfanta Lui coasta. Ori ce pacat de moarte il pironeste, spune fericitul Pavel, inca o data pe cruce( Evrei VI,6). Si acum, pacatosii nicinu vad, nici nu cunosc ceia ce fac.Sa ne coboram in Egipt si sa intram in palatul lui Iosif. Vezi-i acolo pe fratii lui, penerecunoscatorii lui frati, care au pus la cale moartea lui ( Facere XXXVII,18-20), care l-au vandut( Facere XXXVII,26-28), ca niste invidiosi ce erau, spre a-l indrepta in fata lor.. Mai intai nu l-au cunoscut, dar cand acela le-a zis:,, Eu sunt Iosif" ( Facere XLV,3), s-auinfricosat, s-au tulburat, au ramas fara de glas, de rusine si de spaima. ,, Nu puteau saraspunda" ( Facere XLV,3). Iosif insa nu-i mustra, nu-i infricosaza, nu-i alunga,dimpotriva ii primeste, ii imbratiseaza, ii pofteste sa se bucure impreuna cu el dedregatoria sa si de bunatatile Egiptului( Facere XLV, 15-24). Cu toate acestea,, nu puteausa raspunda". Atat este de mare frica si rusinea sa vedem fata unui om caruia i-am gresit.Dar sa vedem fata singurului Dumnezeu, sa auzim pe singurului Dumnezeu spunandu-ne:,, Eu sunt Dumnezeul pe care L-ai insultat cu vorbele tale rusinoase, pe care L-ai vandut prin dobanzile tale pe care L-ai ranit cu desfranarile tale, pe care L-ai rastignit cu pacateletale! Eu sunt Acela al carui nume L-ai hulit, a carui lege ai dispretuit-o, al carui sange L-ai calcat in picioare. Eu sunt Acel pe care de atatea ori M-ai rastignit pe Cruce, de cate orisau te-ai impartasit sau Mi-ai slujit cu nevrednicie! Eu sunt Acela! Acum sa vezi si sacunosti pe Dumnezeul pe care mai inainte nici nu-L vedeai, nici nu-L cunosteai!"Sa-L vezi acum cu propria Lui fata, sa vezi pacatul tau ca pe o rana facuta celui chipdumnezeiesc. Spune-mi cu ce ochi vei putea sa vezi, cu ce inima vei putea sa infrunti privelistea? Ti-o spune dumnezeiescul Hrisostom? Cum te vei uita la El? Cum veirabda?,, ( Sf Ioan Hrisostom Omilia LXXVII, la Matei).



Cu toate acestea ceia ce au spus este putin lucru. Daca Dumnezeu Judecatorul este atat deinfricosator cand se arata cu intreaga Sa slava, cu cat mai infricosator va fi cand se vaarata cu intreaga Lui manie? Cu adevarat acest lucru nu poate nici mintea sa-l inteleaga sinici limba sa-l talcuiasca. ,, Cine cunoaste taria maniei Tale, si de frica Ta mania Ta s-onumere? ( Psalmi LXXXIX,13) spune David catre Dumnezeu. Oamenii au vazut puterea

maniei Dumnezeiesti de la potopul care a inecat toata lumea( Facere VI, 5- VII,24) de lafocul care a curs din cer si a ars cele cinci cetati( Facere XIX,24-29; Intelepciunea luiSolomon X,6) si de la plagile care au lovit pe Faraon cel cu inima impietrita( Facere VII,1-X,15). Dumnezeiescul Hrisostom se teme mai mult de mania lui Dumnezeu decat deiad mai mult chiar de nenumarate gheene, nici una din ele nu va fi la fel de infricosatoareca de a vedea fata linistita a lui Dumnezeu intorcandu-se de la noi si ca de a vedea blandul Sau ochi ca nu poate sa ne priveasca"( Sf. Ioan Hrisostom Omilia XXIV, laMatei) Pentru ce? Pentru ca este numai manie. Pe aceasta o asemuieste David cu un pahar pe care il tine Dumnezeu, plin cu vin neamestecat, ca sa adape pe toti pacatosii. ,, Pahareste in mana Domnului cu vin neamestecat. Vor bea din el toti pacatosii pamantului" (Psalmi LXXIV,7-8). Vin neamestecat' numai vin fara de apa, adica numai manie, fara

indelunga rabdare; numai dreptate, fara mila. Acolo n-au loc rugaciuni si mijlociri ca saimblanzeasca mania dumnezeiasca, nici lacrimi de pocainta ca sa induplece spre miladreptatea dumnezeiasca. ,, Nor si ceata imprejurul Lui". Atunci Dumnezeu nu cauta lafata nimanui, ca sa I se faca mila de el. ,, Dreptate si judecata, biruinta scaunului Lui"(Psalmi XCVI,2). Atunci judeca si cerceteaza faptele. Nu mai este Dumnezeul milei si alindurarilor(II Corinteni I,3), ci Dumnezeul razbunarilor( Psalmi XCIII,1). Dumnezeurazbunarilor? Si ce razbunare vrea sa faca Dumnezeu? Am sa-ti spun!Urmeaza-ma ca sa mergem in campiile moabitilor si sa vedem un lucru infricosator cares-a intamplat acolo. Trei imparati, Ioram imparatul Samariei, Iosafat, imparatul Iudeei siimparatul Edom, s-au unit si cu oaste nenumarata au pornit cu razboi impotrivaimparatului Moabului. Au patruns fara de veste in tara lui si au semanat pretutindenimoarte, distrugere, pustiire, frica. Au astupat toate izvoarele, au taiat toti copacii, autrecut prin sabie pe locuitori, au iesit invingatori si in sfarsit au asediat inauntrul tarii peimparat. Vazand ca nu mai are nici un ajutor de la puterea omeneasca, a alergat la putereasoarelui pe care-l adora ca Dumnezeu. S-a hotarat deci imparatul, induplecat de sfatul barbatilor intelepti ai curtii sale, pentru a izbavi poporul sau, pentru a pazi imparatia sa,sa jertfeasca pe propriul lui fiu, pe fiul lui prim nascut, randuit ca mostenitor al tronuluisau imparatesc. Dupa ce s-au spus cateva cuvinte, a intins mana si a implantat sabia ingatul fiului pe care l-a jertfit pentru mantuirea tuturor.Vrasmasii din afara au vazutinfricosatoarea priveliste, s-au cait de ceia ce au facut, au ridicat cu mare graba asediul siau fugit indata. ,, Si a luat imparatul Moab pe fiul lui intai nascut, care trebuia sadomneasca dupa el si l-a adus ardere de tot pe zidul cetatii. Si s-a facut mare cainta inIsraiel si s-au ridicat de acolo si s-au intors in pamantul lor"(IV Imparati III,27). Cine l-aamarat ca sa ajunga pana acolo ca sa-si jertfeasca pe propriul sau fiu? Acei trei imparaticare au pornit impotriva lui nedrept razboi si l-au adus intr-o astfel de stare, ca eraamenintat sa-si piarda imparatia lui. Ce s-ar fi intamplat oare daca soarta razboiului s-ar fiintors in ajutorul lui, daca el ar fi iesit sa se bata cu ei, sa-i biruiasca, sa-i alunge si sa-i prinda in mainile lui? Va intreb, un tata atat de indurerat, ce le-ar fi facut? Pe cat de marei-a fost durerea cand a omorat pe fiul sau cu propria-i mana pe atat ar fi fost de maremania lui spre a razbuna moartea fiului lui! Mania i-ar fi marit puterea, ar fi cazut ca un



leu flamand asupra lor, nu s-ar fi saturat bland sangele lor! Ce manie! Unul care nu s-aindurat de propriul sau fiu, s-ar fi indurat de vrasmasii lui? Ia ganditi-va? Bine au facutcei trei imparati ca au fugit din fata lui, spre a scapa de mania lui cea dreapta, de manialui cea nemarginita. De la pilda imparatului Moab sa venim acum la subiectul nostru.Dumnezeu si Tatal cel mai inainte de veci, deasupra Muntelui Golgota a jertfit pe Unicul

Sau Fiu intrupat, incununat cu cununa de spini, pironit pe Cruce, peste tot ranit, peste tot plin de sange in mijlocul a doi talhari, ca un osandit ( Matei XXVII,38;Marcu XV,27), pamantul s-a cutremurat, catapeteasma templului s-a rupt, mormintele s-au deschis(Matei XXVII, 51-52, Marcu XV,38). Cine l-a silit? Pacatele tale! Nerecunoscatorule, viata Fiului Meu a fos cu mult mai de pret decat toate vietileoamenilor si ale ingerilor la un loc. Viata Lui am dat-o spre moarte! Sangele Fiului Meucel mai scump margaritar al raiului. L-am varsat tot pe pamant! Dragostea pentru FiulMeu era mai calduroasa decat toate flacarile care sunt aprinse in inimile serafimilor. Am parasit-o! N-avem altceva mai de pret, nici mai scump, nici mai iubit decat pe Fiul Meu.L-am jertfit! Nu era deajuns aceasta ca sa te faca sa cunosti ura ce-o am pentru pacat? Sitotusi vii, incarcat de pacate, inaintea ochilor Mei? M-ai indemnat prin pacatele tale sa-

Mi omor pe Fiul Meu. Acum ma indeamna Fiul Meu sa te judec pentru moartea Lui. Cerrazbunare, inaintea ta, sangele Lui, ranile Lui, patimile Lui. Sunt judecator, dar sunt siTata.Ca judecator te judec cu dreptatea Mea; ca Tata te osandesc pentru moartea Fiului Meu".Pacatosule astepti mila de la un astfel de judecator si de la un astfel de Tata? Nu, nu,ticalosule! Gandeste-te ca daca n-a crutat pe Fiul Sau( Romani VIII, 32), dupa cum spunePavel, te va cruta pe tine, dusmanul Lui? Gandeste-te ca dreptatea Lui judeca pacatul tausi in acelasi timp dragostea Lui razbuna moartea Fiului Lui. Cine poate sa inteleagaasemenea manie? Cine poate s-o sufere? Eu va vorbesc de ia si tremur. Simt ca-milipseste puterea si cuvantul; nu mai pot sa vorbesc. Lasa-ti-ma ca din pricina temerii ce-oare duhul meu sa-mi trag putin sufletul! Ah suflete pacatoase! Ah judecata viitoare!( Ilie Miniat- Ptredici)

- Scris de Parintele Zisu in 13 Mar 2007 - Slujirea.- Nu putem sluji şi lui Dumnezeu si lumi - “Nimeni nu poate sluji la doi domni (MateiVI,24) - - Dumnezeu şi lumea sunt ,două

lucruri cu totul potrivnice umil altuia fără de nici o părtăşie unul cu altul, multdespărţiţi. Sunt cei doi stăpâni cărora omul, spune Hristos, nu poate sluji la amândoi (Matei VI, 24) Dacă se va apropia de unul trebuie să^e depărteze de celălalt; dacă va iub pe unul trebuie să

urască pe celălâ^Biacă va îngriji şi va cinsti pe unul trebuie să dispreţuiască şi să se scârbească de celălalt: “Căci sau pe unui va urî şi pe altul va

iubi, sau de unul se va lipi si pe altul va dispreţul (Matei VI, 24). Ochii noştri nu pot să seuite în acelaşi timp şi în sus şi în jos; mintea noastră nu poate să se gândească în acelaşitimp şi la cele cereşti si la cele pământeşti; nici inima noastră nu poate să iubească înacelaşi timp şi pe Dumnezeu si lumea. Sau pe unul sau pe altul; pe amândoi este cuneputinţă. “Nimeni nu poate sluji la doi domni, lui Dumnezeu şi lui



Mamona” (Matei VI, 24). Eu vin astăzi să vă spun pe scurt pricinileacestui fapt. Cea dintâi pricină este pentru că Dumnezeu voieşte în întregime

pe om în slujba Sa; dar şi lumea la fel voieşte ca omul , să fie în întregime în slujba ei. Şi este cu neputinţă ca omul să fie în înffegime şi aici şi acolo. A doua pricină este pentru că legea lui Dumnezeu este cu totul

împotriva legii lumii. Si prin urmare este la fel de imposibil ca omul să asculte de două legi cii totul potrivnice una alteia. Pentru aceste două pricini este cu neputinţă să slujească cineva la dpi stăpâni, adică lui Dumnezeu şi lumii. Dar ascultaţi-o cu atenţie.

- întâia şi marea poruncă pe care a dat-o Dumnezeu încapitolul VI al Deuteronomului şi pe care o repetă în multe locuri Hristos în Evanghelii(Marcu XII, 29) esteaceasta: “Ascultă, Isrqile, Domnul Dumnezeul tău este un singur

Domn” (Deuteronom VI, 4).Cu alte cuvinte Dumnezeu spune: “Stăpânul tău natural şi adevărat este unul şi singurul. O,

omule, Eu Dumnezeu, care te-am creat din nimic şi ţi-am dat viaţă şi suflet, pe care te-amrăscumpărat cu propriul Meu sânge, ţi-am dăruit mântuirea şi ţi-am pregătit împărăţia cerurilor. Tu eşti creatura Mea, eşti făptura Mea, eşti cu totul al Meu. Prinurmare vei iubi pe

Domnul Dumnezeul tău din tot cugetul tău,

din tot sufletul tău si din toată puterea ta (Deuteronom VI,.5; MateiXXII, 27; Marcu XII, 30; Luca X, 27). Din tot cugetul tău: vreau ca tot cugetul tău, toată mintea ta şi toată imaginaţia ta să fie spre Mine; să nu cugete, să nu gândească, sănu-şi închipuie

altcevatlecât pe Mine, în aşa felîncât cel mai mic gând al tău să nu încline spre nici un alt lucru. Din tot sufletul tău: Vreau catoată dorinţa, năzuinţa, dragostea şi nădejdea ta să fieîn Mine; nu vreau ca altcineva să aibă loc în inima ta. Din toată, puterea ta: Vreau catoată puterea ta, osteneala şi^slujirea ta să-mi fie hărăzită Mie şi nu Sufăr Să Mă împărţicu alţi stăpân. Sunt Dumnezeu zelos şi vreau ca Eu singur să fiu stăpânul tău. Ascultă, îsraile, Domnul Dumnezeul tău este un singur

Domn. Te vreau în întregime: trup şi suflet. - Pentru aceasta vreau să Mă iubeşti

numai pe Mine şi numai Mie să-mi slujeşti

cu toate simţurile trupului şi cu toate puterile sufletului: Vei iubi pe Domnul Dumnezeul tău dintot cugetul tău, din tot sufletul tău si din

- toată puterea -ta”. - Aşa porunceşte Dumnezeu. - Noi, ca unii ce suntem născuţi şi crescuţi în lume, suntem înlănţuiţi în , lume cu tot felul de

legături; pentru aceea a venit Fiul lui Dumnezeu pe pământ înarmat cu



sabie ca să taie legăturile acestea. “Să nu credeţi, spune Domnul, că am venit

să aduc pace pe pământ” (Matei X, 34; Luca XII, 51), adică să fac dragoste cu lumea apostată – şi cu adevărat este apostată, căci a fost făcută de Dumnezeu şi n-a cunoscut pe Dumnezeu: “Lumea prin El s-a făcut si

lumea pe El nu l-a cunoscut” (loan 1,10) – “N -am venit să aduc pace, ci

sabie (MateiX, 34; Luca XH, 51): Vreau să Mă războiesc veşnic cu lumea, pentru că Mi-iduşmană”. Marea legătură, ascultătorii mei, care ne ţine legaţi de lume, este dragostea părinţilor pentru copii, a copiilor pentru părinţi, a fratelui pentru frate, a prietenului pentru prieten, este dragostea de propria noastră viaţă. Hristos spune: “Sabie am venit să aduc pe pământ”, ca să tai această legătură, ca să despart pe copii de tatăl lor, pe fiică de mama ei, pe noră de soacra ei: “Căci am venit să despart pe om de tatăl lui, pe fiică de mama ei, pe

noră de soacra ei” (Matei X, 35). “Cel care- şi

iubeşte tatăl sau mama, sau fiul sau fiica mai mult decât pe Mine, nu este

vrednic de Mine” (Matei X, 37). “Cel ce- si cruţă sufletul său îl va pierde” (Matei X, 39).Prin urmare Hristos vrea caoamenii să iubească numai pe Dumnezeu mai mult decât pe părinţi, decât pe copii* mai mult chiar decât propria viaţă. “Vei

iubi pe Domnul Dumnezeul tău, din

tot cugetul tău, din tot sufletul tău si din toată puterea ta”.Altă legătură este grija de trai. Ce să mâncăm? Ce să bem? Cu ce să ne îmbrăcăm? Cum să trăim? Şi Hristos spune: “Sabie am venit să aduc pe pământ”,

casă taie şi această legătură. Hristos nu vrea să ne îngrijim nici de mâncare, nici de

băutură (nici de băutură lipsă în M, adăugat după V), nici deîmbrăcăminte, nici de vreun alt lucru. Şi ne făgăduieşte însuşi, ca Tată şi purtător de grijăaluniversului, care îmbracă florile lumii şi hrăneşte păsările cerului, că are grijă de^cel^ce avem nevoie: “Nu vă îngrijiţi, cu sufletul vostru,

ce veţi mânca sau

ce veţi bea, nici cu trupul - vostru cu”ce vă veţi îmbrăca,

căci ştie Tatăl vostru cel Ceresc că aveţi trebuinţă de toate acestea ” (Matei VII, 25, 32). închipul acesta Hristos taie orice legătură care ne ţine legaţi de lume spre a nu mai avea nici o

- părtăşie cu lumea (spre a nu mai avea nici o părtăşie cu lumea, lipsă în M, adăugat după V) şi să fim în întregime, în întregime ai luiDumnezeu.“Vei iubi pe Domnul Dumnezeul tău din tot cuget ul tău,- din tot sufletul tău şi din toată puterea ta”.

- Pe de altă parte lumea ne vrea cu totul ai ei şi nu ne lasă să avem vreo părtăşie cu Dumnezeu, şi se sforţează în mii de chipuri^să ne îndepărteze de Dumnezeu. Ştiţi cât de grea era tirania lui Faraon peste poporul robit al evreilor? Ca să-i



robească, cu totul îi ţinea toată ziua ocupaţi cu munci grele şi trude, să sape în vii, să cureţe grădini, să zidească locuinţe, toate lucrări grele şi anevoioase. Dar ia gândiţi-vă cât de neomenos era tiranul? Moisi şi Aaron au fost trimişi să-i spună din partea lui Dumnezeu să dea câteva zile de răgaz acelui nenorocit popor ca să meargă să aducă jertfă şi să slăvească pe

Dumnezeu. “Lasă pe poporul meu ca să-mi serbeze, să mergem cale de trei zile în pustie ca să jertfim Domnului Dumnezeului nostru” (Ieşire V, l, 3). “Da, spune necredinciosul împărat, evreii îşi aduc aminte încă de Dumnezeul lor? Vor încă să-i aducă jertfe? Să robească deci ca să nu mai aibă deloc timp să se mai gândească la astfel de lucruri? Să-mi slujească în toate ceasurile mie, ca să nu le mai rămână un ceas spre a sluji Dumnezeului lor.Să se îngreuneze lucrările oamenilor acestora si să se îngrijească de ele” (Ieşire V, 9). Şi într-adevăr nenorociţii aceştia mai înainte aveau o singură treabă: să facă cărămizi, dar le-a mai dat si alta: să adune şi paine (Ieşire V, 7). Muncă îndoită, care nu-i lasă nici o clipă nici să

aducă jertfă, nici să se gândească la lucrul lui Dumnezeu. Stăteau peste eisupraveghetorii lucrărilor, puşi de împărat; aceştia îi sileau să lucreze şi nu-i lăsau nicisă-şi tragă sufletul. “Să se

îngreuneze lucrările oamenilor acestora si să se îngrijească de ele!” Aceeaşi tiranie vreasă aibă asupra noastră, asupra creştinilor, tiranul sufletelor noastre. Lumea cea urătoare de Dumnezeu vrea să-i fim robii ei, ocupaţi totdeauna cu greutăţile şi încercările acestei vieţi stricate. Şi mai cu seamă atunci când vrem să ne facem datoria faţă de Dumnezeu, atunci ne împovărează eu îndoite piedici. Atunci mai ales estetimpul când

spunem: “Să se îngreuneze lucrările oamenilor acestora si să poarte grijă de ele!” Vrem să ne rugăm? Atunci sunt îndoite gândurile lumii şi ne împrăştie mintea spre mii de deşertăciuni şi cel mai adesea la amintiri ruşinoase. Vrem să ascultăm Sfânta Liturghie?Atunci sunt îndoiteafacerile lumii care ne trag afară din Biserică sau în piaţă sau la palat. Vrem să ne mărturisim? Aici într-adevăr sunt îndoiteispitele lumii şi nu ne lasă să săvârşim fapta bine plăcută lui Dumnezeu. Şi aşa trece ziua fără rugăciune, trece sărbătoarea fără liturghie, trece anul fără pocăinţă. Aşa vrea lumea: tot timpul vieţii să fie în slujba ei şi^să nurămână nici o clipă pentru slujirea lui Dumnezeu. “Să

se îngreuneze lucrările oamenilor acestora si să poarte grijă de ele.1“

Dumnezeu spune în Evanghelia deastăzi: “Nu vă îngrijiţi ce veţi mânca sau ce veţi bea”. Lumea spune: Nu, dimpotrivă mai cuseamă de acestea să ne îngrijim! Să-se



îngrijească oamenii ce să mănânce, ce să bea (oamenii ce să mănânce, ce să bea, lipsă în M,adăugat după V), cum să se îmbrace,, cum să dobândească cinste (cum să dobândească‟tinste, lipsă în M, adăugat după V), cum să se îmbogăţească, ca să nu mai aibă niciodată timp să slujească lui Dumnezeu!

- Acum, creştine, Dumnezeu te vrea cu totul; lumea te vrea iarăşi cu totul. Dar ca sa fiicu totul la amândoi, nu se poate: “Nu poţi sluji la doi domni”. Dumnezeu şi lumea sunt doi stăpâni de neîmpăcat, care nu se înţeleg deloc. Un cărbunar căuta să locuiască la un loc cu un curaţilor de haine: curăţitorul, însă, i-a spus:“Este cu neputinţă, omule,‟ să locuim amândoi într-o casă; mă tem ca nu cumva tu să înnegreşti ceea ce albesc

- eu”. Ce funingene, ce prăfarie, ce întuneric este grija lumii. Cum înnegreşte (cum înnegreşte, lipsă în M, adăugat după V), cum orbeşte, cum întunecă oc”hii cugetului şi nu-i lasă să vadă curat pe Dumnezeu ! După cum nu-i cu putinţă să locuiască

în acelaşi atelier cărbunarul şi curătitorul, tot aşa nu-i cii putinţă să se găsească la un loc într -un suflet grija lumii şi gândul lui Dumnezeu,“într -o minte tulburată şi cuprinsă de griji, spune marele Chirii, n-are locnici gândul faptelor bune, nici harul lui Dumnezeu”.

- Aceasta este deci, cea dintâi pricină pentru care nimeni nu poate sluji la doi stăpâni, adică lumii şi lui Dumnezeu! Altă pricină este că legea lui Dumnezeu este cutotul potrivnică legii lumii, întâi, ce porunceşte legea lui Dumnezeu? Să iubim pe aproapele nostru ca pe noi înşine; mai cu seamă să iubim chiar pe duşman şi să facem bine celui ce ne-a făcut rău. Legea lumiidimpotrivă ne sileşte să nu iubim nici pe prietenii noştri, să ne” urâm fraţii pe fraţi; să purtăm război părinţii cu co piii, copiii GU- părinţii şi mai presus de toate să fim

totdeaunanerecunoscători faţă de binefăcătorii noştri. Dumneieu ne porunceşte să fim milostivi cu cei săraci, să-i ajutăm să-i miluim. Lumea porunceşte să fim zgârciţi, mai cu seamă să ne hrănim cu sângele săracilor şi să ne îmbogăţim cu lucrustrăin. Dumnezeu porunceşte să spunem adevărul. Lfimea nu urăşte altceva mai mult decât adevărul. Pentru aceea într-un mod cu totul dumnezeiesc Hristos spune: • “Duhul adevărului pe care lumea nu-l poate primi, pentru că nu-l vede, nici nu-i cunoaşte” (loan XIV,17)căci lumea vrea uneltiri, linguşiri şi minciuni. Dumnezeu vrea să se facă dreptate, să se pedepsească răul, să se cinstească virtutea, să se slăvească rânduiala şiorice om să aibă ceea ce i se cuvine după vrednicia lui şi să poarte sarcini după puterea lui. Lumea vrea să domnească nedreptatea, să stea pe tron -viciul, să stea pe gunoi virtutea, să predomine patima, să facă dreptate (să predomine patima, să judece,tradus după V în M, textul este corupt) egoismul, să cârmuiască neorânduiala şi



tulburarea. Dumnezeu în scurte cuvinte, vrea smerenie, castitate, blândeţe, răbdare. Lumea cu totul dimpotrivă: mândrie, destrăbălare, luptă, scandaluri.,Din pricina aceasta leg%a luiDumnezeu este calea aceea strâmtă care duce în împărăţia cerurilor, iar legea lumii este calea aceea largă a păcatului, care duce

lamunca veşnică. - Cine poate deci să păzească două legi atât de deosebite şi să slujească-la doi stăpâni atât

de potrivnici unul altuia? Nimeni! “Nimeni nu poate + sluji la doidomni”. Nu există cale de mijloc; nu-i cu putinţă să mulţumim pe amândoi, sau peunul sau, pe altul; “căci sau pe unul va urî si pe altul va iubi; sau de unul se valipi şi pe altul îl va dispreţul” (Matei VI, 24). Cel mai mare înţelept, cel mai mare sfânt, nu poate găsi mijlocul să mulţumească pe amândoi în acelaşi timp. Vestitul Arsenic afost un mare înţelept pe pământ şi un mare sfânt al Bisericii. Faima virtuţii lui a îndemnat pe Teodosie cel Maresă-1 cheme la palatele împărăteşti spre a fi dascălul

- celordoi fii ai lui: Onorie şi Arcadie. Arsenic s-a dus; şi iată, că acest minunat bărbat a fost pus pe calende a sluji la doi stăpâni, k doi împăraţi, unul pământesc şi altul ceresc: lui Teodosie şi lui Dumnezeu. Dar oare a putut?într-o noapter pe când dormea, a auzit din cer o voce:“Arsenic, pleacă şi mântuie-te!” ca şi cum i-ar fi spus: “Arsenic, nu poţi să slujeşti la doi stăpâni; nu poţi sihastri în palatele împărăteşti, nu poţi să te îngrijeşti

- demântuirea sufletului tău în mijlocul unei atât de mari slave lumeşti.

- Vrei să te mântui? Pleacă şi mântuie-te!” Şi Arsenic a plecat cât mai grabnic; a plecat dela curtea împărătească într -o mănăstire, în care” a dus o viaţă foarte sfântă.

- Aşasunt, creştini, grijile şi fspitele lumii; ne îndepărtează mu.lt de Dumnezeu. Sunt ca niştehaine prea lungicare ne împiedică la mers. Sunt greutăţi care ne trag la pământ. “Cei cuprinşi mult de grijile vieţii, spune Marele Vasile, sunt ca nişte păsări grase, care au degeaba aripi, căci se târăsc pe pământ ca şi animalele”.

- Ce să facem noi acum? Cărui stăpân din cei doi voim să slujim? Lumii sau lui

-Dumnezeu? Lăsaţi s-o spun în două cuvinte. Dacă n^-am muri niciodată, dacă am putea să trăim veşnic în lume, fie,,să slujim lumii ca să ne bucurăm de lume! Dar dacă suntem muritori, o mână de ţărână, dacă astăzi sau murim şi dispărem, dacă lumea aceasta este trecătoare -“chipul lumii acesteea, spune Pavel, trece” (I Corinteni VII, 31) -, dacă

- noi suntem aici călători si patria noastră este în cer -”nu avem aici cetate dainuitoare ( Evrei XIII, 14), si cetatea noastra



este in cer -” nu avem aici cetate dainuitoare ( Evrei X III, 20) şi dacă noi avem şi Stăpân şi Tată numai pe Dumnezeu, dacă noi i-am făgăduit la Sfântul Botez să-I fim robicredincioşi, să slujim deci, lui Dumnezeu “din tot cugetul nostru, din tot sufletul nostru şi din toată puterea noastră!” (Deuteronom VI, 5; Matei XXII, 37;

Marcu XII, 30; Luca X, 27). Lume rătăcită şi deşartă! Să-ţi slujească şi să se bucure de tine cej care nu nădăjduieşte alt rai şi nu crede în Hristos cel răstignit. Noi în El credem şi Lui îi‟slujim, ca să împărăţim cu El,care nespune: “Câuitoţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu si acestea toate se vor adăuga vouă” (Matei VI, 33), Lui slava în veci, Amin.

- ( Predici si Didahii de Ilie Miniat- traducere de pr. Prof DumitruFecioru)

- Cuvânt despre credinţă - Credinţa, care-i fiica vrednicii răsplăţi si mama minunilor Mântuitorului, se înfăţişează,

prin mărturia unei mari vrednicii şi prin răsplata unei mari minuni, într -un sutaş, într -un ostaş,crescut în întunericul idolatriei. Cu adevărat, mare credinţă! Pentru că dacă acesta va credenumai că lisus, iudeu de neam, întemeietorul unei noi învăţături, puţin cinstit chiar de propriulsău neam, poate totuşi să tămăduiască sluga lui bolnavă, aceasta pentru un păgân este o credinţănemăsurat de mare. Dar să fie sigur, că acela poate să-i vindece sluga numai cu un singur cuvânt şisă fie încredinţat că numai prin cuvânt i-a şi vindecat-o, aceasta este cu adevărat credinţă decreştin. Credinţă strălucită, care este răsplătită de Mântuitorul prin mirarea sa: "Iar lisus s-a

mirat" (Matei VIII,10); prin lauda sa: "Amin zic vouă, nici în Israil n-am găsit atâta credinţă"

(Matei VIII,10); şi prin săvârşirea minunii: "Şi s-a vindecat sluga în ceasul acela" (Matei,VIII,13).'

- Pentru aceea şi predicatorii cuvântului dumnezeiesc prezintă de obicei credinţa sutaşului ca pe

un îndreptar de bună credinţă, socotind că o credinţă de care s-a minunat lisus Hristos esteaceea care trebuie luată ca pildă de urmat din partea creştinilor. Eu, însă, urmând scopuldumnezeiescului învăţător, care în timp ce laudă credinţa unui păgân adică a unui străin, mustrăcredinţa israieliţilor, adică a poporului, în loc să prezint pe sutaş ca o pildă a acelei credinţece-ar trebui s-o practicăm, vreau să pun pe sutaş în faţa credinţei ce o mărturisim prin faptelenoastre ca să ne folosească nu ca pildă, ci ca mustrare. Sutasul a crezut atât de desăvârşit încâta fost lăudat de întemeietorul credinţei. Eu vin înaintea

- voastră să vă arăt ce înseamnă credinţă desăvârşită. După ce voi cerceta credinţa noastră,vreau să descopăr lipsurile noastre, ca să pun în mişcare ruşinea noastră şi să repet din toate părţile cuvintele lui Hristos: "Nici în Israil n-am găsit atâta credinţă!"

- Partea I - Când cuvântul cel mai înainte de veci, făcându-se om a vrut să ia firea noastră şi sărăcia

noastră, a avut scopul de a da oamenilor un îndreptar de credinţă dreaptă şi vieţuire bună şide a le deschide două căi spre a ajunge la viaţa veşnică: calea adevărului, ca să cunoascăoamenii pe adevăratul Dumnezeu şi calea sfinţeniei, ca să facă toate virtuţile. Despre primacale, vorbind cu Tatăl lui cel ceresc, însuşi spune la evanghelistul loan: "Aceasta este




care l-ai trimis" (loan XVII,3). Adică viaţa veşnică constă pentru oameni în a cunoaşte peDumnezeu: în cer după propria sa fiinţă, şi după modul existentei lui, spre a adora într -unDumnezeu Creator Atotputernicia lui şi desăvârşirea lui; iar pe pământ să-1 vadă în icoanalui vie (II Corinteni IV,4; Coloseni 1,15), în persoana Cuvântului, spre a cunoaşte într -unDumnezeu răscumpărător bunătatea şi binefacerile Lui. Despre a doua cale apostolul Pavel

afirmă că Fiul lui Dumnezeu s-a îmbrăcat cu trupul nostru ca să ne facă o nouă Biserică şiun nou popor. Biserică nepătată şi fără de greşeală, în care să nu se poată găsi nici cea maimică urâciune: "Ca s-o înfăţişeze sieşi Biserică slăvită, neavândpată nici zbârcitură"

(Efeseni V,27). Popor curat de orice scădere care să lucreze toată virtutea, vrednic deveşnica lui dragoste: "ca să-si curăţească luis popor ales, râvnitor de fapte bune" (Tit11,14). Această nouă Biserică este Biserica noastră, iar acest nou popor suntem noi. Acestnou îndreptar al mărturisirii şi vieţii noastre este credinţa numită pentru asta de teoiogi înacelaşi timp teoretică şi practică, din pricină că ea este ca ochiul mintii noastre, ca să vadăadevărul învăţăturii noastre şi ca mâna inimii noastr e, ca să săvârşească sfinţenia moravurilornoastre. Prin urmare noi trebuie s-o avem şi pe una şi pe alta spre a avea credinţă

desăvârşită. Cea dintâi fără de a doua este moartă (lacov 11,17-26); a doua, fără de cea dintâieste oarbă. Un creştin care n-are sau pe una sau pe cealaltă este ca un bolnav care, lipsit de puteri, nu poate să meargă, sau ca un orb, care,


- Acestea stabilite să vedem dacă printre noi, care negreşit suntem creştini, se găseşte atâtacredinţă cât a voit întemeietorul credinţei şi învăţătorul nostru să avem. Ah! Fraţilor, într -adevăr nu "găsesc atâta credinţă în Israil!" Nu întâlnesc nici atâta lumină de înţelegere înmintea noastră ca să cunoaştem ce credem, nici atâta dragoste călduroasă în inima noastră casă trăim cum credem. Ştiu că numim credinţă acea haină


decât începutul credinţei. Prin aceea pruncul ajunge creştin; dar numai prin ea un creştinîn vârstă este creştin numai cu numele, în afară de această credinţă de la botez, care serevarsă şi se dă prin har se cere şi cealaltă credinţă, care se dobândeşte şi se adaugă prinstudiul adevărurilor dumnezeieşti şi prin practicarea lor.

- Nu vorbesc acum de un studiu iscoditor, aşa cum urmăresc ştiinţele laice. Un asuel de studiueste izgonit din şcoala lui Hristos; în ea trebuie să smerim, printr -o respectuoasă plecăciune, cele mai înalte şi cele mai alese puteri ale sufletului nostru, după cum spuneapostolul: "robind tot gândul nostru spre ascultarea lui Hristos" (II Corinteni X,5); iardupă cum spune Tertulian; "odată ce s-a născut Hristos, n-avem nevoie să mai iscodim, căci

cunoaştem totul prin evanghelie", în Rai, unde toate sunt descoperite şi nu mai este nimictainic, omul este fericit nu prin credinţă, ci prin vedere: "îl vom vedea aşa cum este" (I loan111,2). în Biserică, însă, unde toate sunt tainice şi nu-i nimic descoperit, suntem fericiţi nu prin vedere, ci prin credinţă: "Fericiţi cei ce n-au văzut si au crezut!" (loan XX,29). Prinurmare vorbesc despre un studiu îndrumător cerut de ştiinţa dumnezeiască, îndepărtatdeopotrivă, de cele două extreme: iscodirea şi neştiinţa. Departe de neştiinţă, ca să căutămînvăţătură; departe de iscodire, ca să nu căutăm dovadă pipăită. Vreau să dăm ochii noştri



credinţei noastre ca să avem vrednicia să credem mai bine şi smerenia să vedem mai puţin.Dar vreau să v-o repet din nou, nu pentru a iscodi, nu pentru a cunoaşte tainele credinţei, nici pentru a cerceta, ci pentru a afla vredniciile ei morale şi pentru a ajunge, nu învăţaţi cicucernici. Mântuitorul o aseamănă cu o comoară ascunsă în ţarină. Asta înseamnă, dupăloan Hrisostom, că nu-i de ajuns numai să avem această comoară ascunsă, ci


învăţăturile veacului, demnităţile politice, iscusinţa la câştig stăpânesc toată mintea noastrăspre a mulţumi dragostea noastră de bani, mândria noastră, duhul nostru iscoditor. Oricealtceva cunoaştem afară de ce trebuie să cunoaştem. De asta am dreptate să spun împreună cu profetul Osia: "Nu este cunoştinţa lui Dumnezeu pe pământ" (Osie IV,1), şi împreună cuHristos: "Nu găsesc atâta credinţă în Israil". în altarele dumnezeirii adorate pe pământ sevăd două inscripţii foarte deosebite între ele: una printre evrei în ludeia: "Cunoscutului

Dumnezeu" (Psalmi LXXV,1); alta printre atenieni în Grecia: "Necunoscutului

Dumnezeu" (Faptele Apostolilor XVII,23). în ludeia se citeşte: "Cunoscut este Dumnezeu

în ludeia", pentru că a fost cunoscut prin atâtea minuni; în Grecia: "Necunoscutului Dumnezeu", căci nu s-a arătat prin lumina adevăratei credinţe. Care dintre aceste douăinscripţii vi se par potrivite să fie săpate în Bisericile noastre, pe care le-am zidit atât de înalte pe ruinele templelor iudaice şi idolatre? Ca să nu vă osteniţi, eu v -aşi spune, pe aceea:"Necunoscutului Dumnezeu". Da, credem în Dumnezeu, dar nu ridicăm vreodată privirilesă le înălţăm la cer şi să cunoaştem cum trebuie, să admirăm tainele purtării sale de grijă, să pătrundem în adâncurile înţelepciunii lui, să descoperim minunăţiile milii 4ui."Necunoscutului Dumnezeu!" Credem în lisus Hristos, am îmbătrânit chiar în şcoala lui,dar nu cunoaştem până acum nici minunile vieţii lui, nici adevărul învăţăturii lui, nici vrednicia patimilor lui, nici folosul slavei lui. "Necunoscutului Dumnezeu!" Ne găsim în Biserica

lui, dar nu ştim ce înseamnă să fie cineva mădular al unui trup atât de sfânt. Prăznuimsărbătorile lui, fără să înţelegem scopul lor. Ne supunem legilor lui, fără să ne gândim laînţelepciunea lor. Luăm parte la strălucitele lui slujbe fără să pătrundem taina lor."Necunoscutului Dumnezeu!"

- Dumnezeul meu! Ce-mi foloseşte să fiu născut într -o zi strălucită, înconjurat de atâtealumini, câte sunt adevărurile tale, pe care mi le-ai dat să le cred odată ce vreau să ţin cumine, întunericul meu şi noaptea mea? Dacă neştiinţa mea, pe cât de vinovată pe atât devoită, ţine ascunsă comoara celei mai sfinte credinţe ce mi-ai dăruit, cum pot să mă folosescla dobândirea mântuirii mele? Armele ce mi-ai dat, ca să lupt împotriva

- vrăjmaşilor mei, sunt de o construcţie desăvârşită, făurite de înţelepciunea ta, în cuptoruldragostei tale. Sunt arme ce au dat atâtea minunate dovezi în mâinile atâtor învăţători, atâtorsihastri, atâtor mucenici! Sunt arme ce au săvârşit şi săvârşesc atâtea minuni, meat din pricina mulţimii lor aproape că n-ar putea fi arătate pe nume, dacă n-ar fi mai mareminune neîntrerupta lor săvârşire. Sunt arme pe care e de ajuns să le întrebuinţezi ca să birui,deoarece, "Credinţa noastră este biruinţa care a învins lumea" (I loan V,4). Dar la ce folos! Nu nădăjduiesc nici un câştig de pe urma lor, căci nu sunt obişnuit cu ele! într -adevăr, potspune şi eu: "Nu m-am deprins cu ele" (I împăraţi XVII,39), după cum a spus Daviddespre armele împăratului Saul. Dar chiar dacă aş avea toată cunoştinţa credinţei mele ca să



cred drept, dacă n-o pun în practică spre a trăi bine, ce-mi foloseşte?"Care este folosul,

spune apostolul lacov, dacă cineva spune că are credinţă, dar n-are faptele credinţei" (lacov11,14). "La ce foloseşte, repetă Petru Damian, dacă cineva crede ortodox, dar trăieşte ca un păgân?"

- Partea a Il-a

- Asta-i altă lipsă a credinţei noastre. Ca să înţelegem mai bine această lipsă trebuie să negândim la ce-am spus mai sus anume că scopul întrupării Cuvântului dumnezeiesc a fost săîndrume neamul omenesc spre viaţa veşnică şi să-1 întoarcă pe drumul sfinţeniei. Pentru caDumnezeu să facă din puţină ţărână pe om, iar din cea mai netrebnică zidire, cum e pământulsă facă cea mai desăvârşită făptură, n-a avut nevoie - ca să întrebuinţez cuvintele SfinteiScripturi - decât de puţină lucrare a mâinilor lui şi de o suflare a gurii lui. Atât de puţin!Dar pentru ca să facă dintr -un om obişnuit un om creştin, a fost nevoie ca Dumnezeu să se pogoare din cer, să se smerească pe el, să ajungă nimic, să pătimească, să moară. A fostnevoie ca lisus Hristos să dea omului o nouă naştere prin botez, să -1 primească dreptfrate al lui, să-1 spele cu sângele lui, să-i lase comori nesecătuite în meritele lui, izvoare

de haruri veşnice, în tainele lui. Era nevoie să facă o nouă lume, pentru a întemeia o nouăBiserică, în care să rânduiască arhierei, preoţi, predicatori, ca să înveţe pe acest om cele maiînalte fapte ale dragostei. Prin urmare, un Dumnezeu, care n-a spus decât numai un cuvânt casă facă cerul şi pământul, pe de altă parte a săvârşit lucruri atât de mari pentru a face uncreştin, cum socotiţi că vrea Dumnezeu

- să fie acest creştin? îl vrea să fie slava Cuvântului întrupat, rodul patimilor lui, obiectuldragostei lui, moştenitorul fericirii lui. Este uşor fraţilor, s-o înţelegem şi ne-o spuneapostolul Petru: "După sfântul care v-a chemat fiţi şi voi sfinţi în toate purtările voastre"

(I Petru 1,15). Vrea deci ca fiecare creştin să poarte cu el datoria neapărat trebuincioasă dea fi sfânt. Pentru asta legea lui lisus Hristos, care este dreptarul sfinţeniei, cere într-

adevăr o obşte nepătată a credincioşilor şi fără urâciune: "Biserică neavând pată nici zbârcitură" (Efeseni V,27). Prin urmare această lege după cum este mai sfântă decâttoate celelalte legi, cere ca şi creştinii (creştini; în text: oameni) să fie mai sfinţi decâttoţi ceilalţi oameni: "popor ales, râvnitor de fapte bune" (Tit 11,14). Creştin deci, dupăînsăşi însemnarea cuvântului vrea să zică: om mai mult duhovnicesc decât trupesc, maimult ceresc decât pământesc, răstignit pentru cele din lume, îmbrăcat cu lisus Hristos, nunegreşit cu haina lui Hristos, ci chiar cu Hristos. Toate acestea sunt gândurile lui Pavelcare zice: "Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi îmbrăcat" (Galateni 111,27).Cu alte cuvinte creştinul trebuie să ducă o viaţă atât de asemănătoare cu viaţa lui lisus, ca şicum Hristos ar trăi în el, încât să poată să spună cu acelaş apostol: "Trăiesc, dar nu eu, ci

Hristos trăieşte în mine" (Galateni 11,20). Asta înseamnă a trăi ca creştin şi la o astfel deviaţă ne obligă credinţa lui Hristos.

- Totuşi, dacă voi cerceta viaţa noastră "nu găsesc atâta credinţă în Israil". Nu găsesc înfaptele noastre acea sfinţenie, nici printre creştini, pe acel creştin la care se gândeşteMântuitorul nostru. Găsesc dimpotrivă, dragostea de bani a iudeului, nebunia idolatrului,desfrânarea epicureului, chiar neruşinarea dobitoacelor şi furia fiarelor. Găsesc ucideri,răzbunări, răpiri, răsdesfrânări, păcate potrivite păgânilor, care se închină unor zei vinovaţide aceleaşi păcate, dar pe care cei dintâi creştini nu le cunoşteau nici după nume. Vechii



creştini erau oamenii nevinovăţiei şi ai dragostei care nu erau vinovaţi înaintea păgânilor pentru altceva decât pentru religia lor. Ciudat lucru! Creştinii de azi se aseamănă atât de multcu păgânii prin păcatele lor, pe cât de mult vechii creştini depăşeau prin virtuţi chiar pe zeii păgânilor.

- Astfel toată credinţa noastră se mărgineşte în cele din urmă la faptele din afară ale credinţei,

fapte lipsite de orice merit, care fac uneori mai mult scandal decât zidire. Fapte care se facmai mult din obicei decât din

- dragoste, care au ca unele monezi, pe dinafară adevăratul chip, dar nu au în ele şi adevăratavaloare. Pentru asta suntem în mare rătăcire, dacă nădăjduim ca printr -o astfel decredinţă să dobândim o veşnicie fericită, într -o astfel de rătăcire se găsea şi necredinciosulîmpărat Baltazar, care, socotind că idolul lui Vil este un Dumnezeu viu, închinat înBabilon, a spus cu mânie lui Daniil:

- - Nu ţi se pare că Vil este un Dumnezeu viu? Pentru ce nu te închini lui? - - Ah, nu te înşela împărate! i-a răspuns bunul profet cu un zâmbet dispreţuitor. Acesta,

căruia te închini, nu-i negreşit Dumnezeu viu; e un idol neînsufleţit, fără dumnezeire, fără

viaţă, fără putere. Are pe dinafară o înfăţişare măreaţă, din pricina metalului strălucitor,care îl acoperă, pe dinăuntru însă, este noroi şi praf. "Şi a zis Daniil râzând: Nu te înşela

împărate! Acesta-i pe dinăuntru lut iar pe dinafară aramă?" (Istoria omorârii balauruluişi a sfărâmării lui Vil, 3-8).

- îmi pare rău că trebuie să spun acelaşi lucru şi despre noi. Ah, creştinii mei, să nu neînşelăm! Credinţa asta a noastră, nu-i credinţă vie, este un idol, dar mai degrabă uncadavru de credinţă. Nu are duhul întemeietorului ei, nu se mişcă, nu lucrează şi în afarăde arătarea în vreo oarecare faptă exterioară în fiinţa ei este moartă, deoarece "credinţa fără

fapte este moartă". Şi noi, creştini care n-avem altceva decât învelişul creştinismului, neasemănăm cu acei falşi credincioşi mustraţi de apostolul Pavel, "care prin cuvinte

mărturisesc că cunosc pe Dumnezeu, dar îl tăgăduiesc prin fapte" (Tit 1,16). Şi dupăcum spune fericitul Ieronim: "una mărturisesc cu mărturisirea lor şi alta cu viaţa". Creştinifără randuială şi nepotriviţi si în ce priveşte credinţa şi în ce priveşte viaţa, sau în ce-i mairău, păcătoşi îmbrăcaţi cu masca sfinţeniei şi poate draci sub haina lui lisus Hristos.înfăţişarea urâtă pe care o facem, arătându-ne în afară cu o credinţă atât de frumoasă, iarînăuntru cu un suflet atât de murdar, în faţă cu pretenţii de mare sfinţenie iar în fiinţa noastrăcu fapte atât de stricate; această înfăţişare urâtă stârneşte râsul duşmanilor noştri, mai cuseamă hule şi ocări. Şi aşa spune într -adevăr şi Salvian: "Prin noi, Hristos suferă ocări, prinnoi legea lui Hristos se huleşte".


- e un credem. Din pricina asta credinţa noastră este o credinţă cu totul nedesăvârşită şi cumult inferioară credinţei sutaşuiui, asemenea căreia a mărturisit Mântuitorul că n-a găsit înIsrail, iar eu am arătat că n-am găsit nici în creştinism. "Nici în Israil n-am găsit atâta

credinţă!" - Dacă cea dintâi vindecare a bolii este cunoaşterea bolii, atunci pot să am nădejde cu privire Ia

lipsurile credinţei noastre; adică pot să văd uşor tămăduite aceste scăderi ale noastre după



ce le-am descoperit destul de bine. Şi pot, pe bună dreptate, să nădăjduiesc asta, odată ce prilejuit de credinţa unui ostaş idolatru, am vorbii despre credinţă înaintea ostaşilorcreştini, care sunt gata să-şi verse sângele cu slavă pentru strălucirea celei mai adevăratedintre religii şi pentru statul cel mai religios dintre toate statele. Şi cu atât mai mult în prezenţa Ta strălucită şi slăvită, prea înălţate Domn, care eşti apărătorul nebiruit al acestei

religii, marea minte al acestui stat. Printre alte virtuţi prin care a binevoit Dumnezeusă împodobească viteazul tău suflet ca pildă a tuturor virtuţilor, se distinge evlavia, carestăpâneşte şi mintea si inima ta, ca să te înveţe să cunoşti deplin ceea ce crezi şi sătrăieşti aşa cum crezi. Această virtute ţine cumpăna dreptăţii tale; ea insuflă dragoste înîngăduinţa ta, mişca braţul vitejiei tale, şi ţine trează si în mişcare iuţeala ta neobosită.Aceasta este cea mai mare slavă, cea mai frumoasă nădejde, a credinţei sobornice,îndeplinită şi apărată de un erou cu o astfel de evlavie! Da, tu ai atâta putere ca să faci buni creştini prin pilda ta, câtă măiestrie ai ca să faci supuşi fericiţi prin guvernarea ta.

- Despre Marturisire.- “Duh mut si surd, îţi poruncesc: Ieşi din el şi să nu mai intri

în el” (Marcu IX, 25). - Duhul cel rău, care chinuieşte pe acest nenorocit fiu, despre care ne povesteşte

Evanghelia de azi, este mut şi nu vorbeşte, este surd şi nu aude. E tânăr, în floarea vârstei; de mic copil a ajuns cuibul acestui demon care-1 stăpâneşte, care, când îl apucă îl smuceşte, îl aruncă 1-a pământ, iar nenorocitulface spumă la gură, scrâşneşte din dinţi şi se usucă (Marcu IX, 18, 20). Se scoală din nou cufaţa sălbatică, cu ochii tulburi, cu furie nestăpânită, şi aleargă când să se arunce în foc, când să se înece în apă (Marcu IX, 22). Apostolii careau vindecat pe atâţia alţi îndrăciţi nu pot să-1 vindece peacesta (Marcu IX, 18). îl exorcizează, îl blesteamă, dar duhul este mut şi surd, nu răspunde, nu ascultă. Pentru ce? Tocmai pentru aceea că este mut şi

surd. Când bolnavul este mut şi nu-şi mărturiseşte boala sa doctorului,când este surd şi nu aude prescripţiile doctorului, sau moare repede sau sevindecă greu. Trebuie să vină însuşi lisus Hristos, care, ca Dumnezeu,are stăpânire atotputernică asupra duhurilor necurate; trebuie să vină El să-i spună ca Stăpân: “Duh mut si surd, îţi poruncesc: ieşi din el si să nu

mai intri în el!” (Marcu IX, 25), ca atunci duhulcel rău,strigând puternic, smucindu-1 înfricoşător, să-1 lase pe tânărul acela sănătos şi slobod (Marcu IX, 26).înţelesul

tainic al povestirii Evanghelice este uşor. Răutatea diavolului stricător de suflete a născocit două mijloace rele ca să chinuiască pe om. întâiul, să-i lege limbaşi să-1 facă mut; altul, să-i astupe urechile şi să-1 facă surd. Mut, ca să nu-şipiărturisească boala păcatului lui; surd, ca să nu audă vindecarea iertării lui. Când îl apucă din copilărie, şi-1 stăpâneşte de multă vreme, face din el ce vrea, îl târăşte unde doreşte: îl aruncă când în foc, adică în patimile înflăcărate ale mâniei şi ale poftei, când în apă, adică în marea grijilor



lumeşti. Predicatorii prin predicile lor şi duhovnicii prin sfaturile lor nu ajungla nici un rezultat. Şi pentru ce? Pentru aceea că duhul răutăţii este mut şi surd. Când păcătosul este mut şi nu-şi mărturiseşte păcatul lui la duhovnic; când este surd şi nu aude canonul duhovnicului sau se osândeşte repede sau se mântuie greu. E o minune cu totul neobişnuită dacă un astfel de

păcătos poate să fie -slobozit‟ din mâinile diavolului. Ppntru ce ne aflăm, Creştini, într -o astfel de primejdie? Pentru ce lăsăm să ne stăpânească atâta vreme duhul răutăţii? Stă în puterea noastră să-1 alungăm. Dar cum oare?Prin‟mărturisire.Să nu mai fim muţi, să ne dezlegăm limba, să ne mărturisim păcatul cel de mulţi ani! Să,nu mai fim surzi, să ne destupăm urechile şi să auzim sfatul cel de suflet folositor. De aceea astăzi vreau să vă vorbesc despre mărturisire. Şi vreau să vă arăt ,careeste mărturisirea cea adevărată şi desăvârşită prin care este alungat duhul cel mut şi surd.

-

- Partea I - - (Din această parte nu s-au găsit decât aceste

puţine însemnări. - Pentru aceea s-au

pus î n ea şi la sfârşit

puncte de suspensie - pentru î nştiinţarea cititorului că lipseşte

continuarea - (Nota

editorului))

- - Adevărata

şi desăvârşita mărturisire nu stă în cuvinte, ca mărturisirea lui Iuda care a datnumai vorbe şi arginti, ci stă în lacrimi şi zdrobire de inimă, ca mărturisirea lui Petru, în mărturisire trebuie să păzim două lucruri: unul: să ne mărturisim fără să ne ruşinăm de faptele noastre; altul: să nu încercăm Să ne scuzăm păcatele. Să nţi fim unii şi‟să părem alţii, ascunzând păcatele sufletului nostru. Să ne ruşinăm când facem păcatul, nu când îlmărturisim înaintea lui Dumnezeu, al cărui însărcinat este duhovnicul, care aregură, dar nu vorbeşte, deşi .are urechi să audă.

- Pe cândSocrate trecea pe o stradă a Atenei, a văzut pe un ucenic al său ieşind din casa unei desfrânate. Tânărul s-a ruşinat la vederea dascălului si s-a tras îndărăt să se ascundă. Atunci Socrate i-a spus: “Tinere nu-i ruşine să ieşi din astfel de casă, ci-iruşine să stai în asemenea casă”.



făgăduieşte să nu mai faci acestea; asta ti-i de ajuns pentru apărare. Mărturisesc şi garantez că Dumnezeu nu cere nimic altceva mai mult pentru apărare decât dacă fiecare dintre păcătoşi se va îndepărta de păcatele de mai înainte şi va făgădui lui-Dumnezeu să nu le mai facă. l5umnezeu este iubitor de oameni şi milostiv. Si după cum femeia care simte

durerile naşterii doreşte să nască, tot aşa şi Dumnezeudoreşte să se reverse milostivirea Sa din El”. Asta-i adevărata şi desăvârşita mărturisire, princare se alungă duhul cel mut şi surd.

- Este cineva dintre voi, creştinilor, care mă ascultaţi, este cineva care să aibă duhul cel mut şi surd? Mă tdm că-1 avem cu toţii, căci cu totii suntem păcătoşi. Să-1alungăm, însă, prin sfânta mărturisire. Iată timp bine primit, iată timp de pocăinţă. S-au apropiat sfintele zile…

- Să nu pierdem timpul! Tot cel care pierde timpul se găseşte totdeauna în mare primejdie;mulţi au-dorit timp de pocăinţă, dar timp n-au găsit…

- Mare nebunie este să aibă.cineva timp şi să aştepte timp. Ziua de astăzi este a noastră, ziua de mâine nu ştim de va fi a noastră. “Nu ştim ce va aduce ziua de

mâine” (Pildele lui Solomon III, 28)…

- Partea a Il-a - - (Din partea a doua s-au găsit numai însemnări (Nota editorului)

- Ceea ce ne făgăduieşte Domnul nostru în Sfânta Evanghelie, nu văd că se întâmplă cu

noi. Ne spune: “Cereţi si vi se va da, căutaţi si veţi afla, bateţi şi vi se va deschide” (Matei VII, 7). Noi însă ne rugăm şi nu ne aude; cerem şi nu ne dă, batem şi nu ne deschide. Nu-i adevărat că ne rugăm în fiecare zi? Şi totuşi cu toţii ştim cât de puţin suntem ascultaţi. Care să fie oare pricina? O spune profetul Isaia: “Nu are oare putere mâna Domnului să mântuie? Sau s-a îngreunat

urechea Lui să nu audă?” (Isaia LIX1, 1). Oare, spune profetul, nu poate mâna cea atotputernică a lui Dumnezeu să ne mântuie şi să ne izbăvească de ispite şi nenorociri, ce vin peste noi în fiecare zi? Sau oare s-a îngreunaturechea Lui şi nu aude? Nu! “Că păcatele noastre stau între noi şi Dumnezeu si

din pricina păcatelor noastre şi-a întors faţa Lui ca să nu ne miluiască”

(IsaiaLIX, 2). Adică, păcatele noastre ne despart şi ne îndepărtează de Dumnezeu; sunt ica un perete, ca un munteînaintea noastră, aşa că împiedică de nu se mai aud rugăciunile noastre la cer. Din pricina păcatelor noastre Dumnezeu s-a scârbit de noi, şi-aîntors faţa ca să nu ne mai vadă şi să ne miluiască.

- “Căci mâinile voastre

sunt pângărite de sânge, degetele voastre de păcate, buzele voastre au



vorbit fărădelegi, iar limba voastră eugetă nedreptate”. (Isaia LIX, 3).Pentru că toţi suntem necuraţi, mâinile noastre sunt pângărite se sângelesăracilor, buzele noastre şi limba noastră de fărădelegi, de nedreptăţi, de minciuni, de hule, de clevetiri. Asta-i pricina pentru care Dumnezeu nu neascultă, deşi ne rugăm Lui. Cerem şi nu ne dă; bate: M şi nu ne deschide. Dar să ridicăm dintre

noi această mare piedică; să aruncăm păcatele noastre printr -o mărturisire adevărată şi desăvârşită; să ne împăcăm cu Dumnezeu şi atunci, da, ascultă rugăminţile noastre;atunci, da, ne dă orice vom cere. Atunci ne deschide uşa. milostivirii Lui. Dar atâta vreme câtavem duşman pe Dumnezeu ce nădăjduim? Când împăratul cel prea nelegiuit alEgiptului, Faraon, vedeaatâtea plăgi pe care le-a trimis Dumnezeudin pricina învânpşării inimii Iui, când grindină, când lăcuste, când apele râului prefăcute însânge, când ciumă

şi altele, spunea: “Ce este asta? ” Magii luii-au răspuns: Aceasta este mâna Domnului care pedepseşte păcatele egiptenilor. “Degetul lui

Dumnezeu este acesta!‟” (Ieşire VIII, 19). Dacă întrebaţi şi voi: “Ce este asta?” Ce estegrindina care distruge semănăturile? Ce sunt lăcustele care mănâncă viile? Când ploi prea multe, când secetă, când vântujj^ carestrică plantele? Vă răspund: “Degetul lui Dumnezeu este acesta!” Ceeste scumpetea care topeşte satele? Ce sunt judecăţile, care strică din temelii casele? Cesunt‟nenorocirile, care vin pe neaşteptate? “Degetul

lui Dumnezeu este acesta!” Ce sunt bolile, foametea, războiul, ciuma? “Degetul lui Dumnezeu

este acesja!”, care pedepseşte păcatele creştinilor. “Multe sunt bătăile păcătosului”

(PsalmiXXXI, 11), spune David. Foc,grindină, foamete şi ciumă; toate acestea au fost făcute pentru răsplătirea păcătoşilor.Acestea toate suntarme pe care le apucă mâna luiDumnezeu, ca să pedepsească păcatele creştinilor. Prin urmare, dacă voim să lipsească relele, să îndepărtăm pricina relelor, adică păcatele noastre. Mărturisirea păcatelor noastre dezarmează pe Dumnezeu. Din duşman ni-1 face prieten;,din judecător, Tată cutotul iubitor de oameni.Adevărata şi desăvârşita mărturisire, care nu se face numai cu gura, ci şi cu inima, fărăsă ne fie ruşine să ne mărturisim păcatele şi fără să ni le scuzăm, cu voinţă puternică de a ne îndepărta de păcatele ce am făcut, ne faceaici vrednici de



harul şi de dragostea lui Dumnezeu,iar dincolo de împărăţia Sa cerească.

- “Osana,

binecuvântat cel ce vine întru numele

-

Domnului, împăratul Iul Israil”. loanXlI.lB). - - Când

văd că lisus Hristos intra cu atâta cinste, cu atâta slavă, cu atât triumf în Ier usalim pot să socotesc pe drept cuvânt că Hristos n-are să se mai teamă de nici un rău din partea .invidiei şi urii arhiereilor, bătrânilor şi cărturarilor. O, Ierusalime, cetate sfântă, cu adevărat cetate a lui Dumnezeu! “Lucruri

slăvite, s-au grăit de tine” (Psalmi, LXXXVI, 2) ui veacurile x trecute; lucrurislăvite se vor grăi de tine în veacurile viitoare, pentru mulţumirea şi dragostea pe care o arăţi către dumnezeiescul tău Binefăcător! Laud, copii aievreilor, gândul vostru cel bun! Voi luaţi acum ramuri de măslin şi stâlpări

de fmic, simboluri de biruinţă, ŞLcuele întâmpinaţi pe Hristos, pe‟ acest făcător de minuni, Fiu al lui David, ca pe un împărat al lui Israil! Inima voastră îmi arată că sunteţi gata să puneţi mâna şi pearrne^spre*a-L păzi în orice clipă.de uneltirile duşmanilor lui.

- Aici înIerusalim, lisuse al meu, n-ai de ce să te temi! Ierusalimul Ţi-i loc de scăpare! Dacă s-a sculat toată cetatea când ai intrat în ea, se va scula” din nou toată cetatea ca să te păzească. Degeaba vă osteniţi, cărturarilor, bătrânilor şi arhiereilor! Pentru ce vă mai sfătuiţi în sinedrii? Ce puneţi la cale în sinagogi? Nu

mai aveţi vreo putere să faceţi, vreun rău acestui Nazarinean, primit de nenumărat popor cuatâta prăznuire: “Osana,, binecuvântat

cel ce vine întru numele Domnului, împăratul lui Israil”. - Dar ce spun eu? Cât sunt de nestatornice gândurile oamenilor! Cât sunt de

mincinoase Seninele de dragoste ale cetăţii ucigaşe! Cât este de trecătoare buna primire â poporului nerecunoscători Cetatea Ierusalimului, care este astăzi teatrul unei atât de strălucite sărbători, peste puţine zile va ajunge teatrul uneitragedii înfiorătoare. Ierusalimul, care-L primeşte ca pe împăratul lui Israil, îl va pironi pe un-lemn ca pe un osândit. Acelaşi popor care acum

flutură stâlpări, va ciopli crucea. Acesta, acesta care acum strigă: “Osana”, va striga: “Să se răstignească”. Prin urmare astăzi atâta cinste şi peste puţine zile atâta defăimare? Aceiaşi oameni care astăzi.

- I se închină să fie oare tot aceia care îl răstignesc? Da! Asta a pătimit atunci Hristos de la Evrei şi tot aşa pătimeşte şi astăzi de la creştini, care, în aceste sfinte zile, I se închină cu cuvintele, dar cu faptele îl răstignesc.



- Cutrupul strigă: “Osana”, iar cu sufletul: “Să se răstignească”.Acesta va fi subiectul predicii de astăzi: cum trebuie creştinii să cinstească patimile Domnului în aceste sfinte zile.

- ARTEA ÎNTÂIA

- După ce lisus Hristos a stat la Cina cea de Taină, s-a dus,împreună cu ucenicii lui,, dincolo de pârâul Chedrilor, în satul Ghetsimani. Era pe înserate. Pe ceilalţi ucenici i-a lăsat acolo, şi a luat cu El pe cei trei, pe Petru, pe lacov şi pe loan. S-a dat mai lao parte ca să se roage; şi gândindu-se la patima.Sa, I s-a întristat sufletul lui până la moarte. Fă-ţi inimă bună, lisuse! Nu teîntrista! Văd că vine spre tine o mulţime de oameni cu fanare şi făclii. Trebuie să fie oameni buni, căci altfel n-arumbla noaptea cu lumină. Văd că înaintea lor merge un om care după înfăţişare mi se pare că-i un-aPenic al Tău. Văd pe aceia că se apropie, iar acesta că te

salută: “Bucurase, învăţătorule!” Mai mult încă, te sărută:- “si L-a

sărutat” (Matei, XXVI, 49). Poate fi vreun rău oare acolo Unde sunt sărutări, acolo unde sunt salutări, acolo unde este un ucenic, acolo unde sunt, fanare şi făclii? Fă-ţi inimă bună, lisuse, nu te teme!

- Dar la urma urmelor ce se întâmplă? Acei oameni, purtători de făclii, sunt o ceată de ostaşi, sunt o mulţime de slujitori, care vin să-L prindă pe lisus, să-L ducă la moarte.Acel ucenicestef Iuda vânzătorul, care L-a vândut pentru treizeci de arginţi şi acuma vine să-L-dea. Acea salutare este vicleană.

Acel sărut este semnul vânzării. “Pe care- L voi săruta, acela este; prindeţi-î” (Matei, XXVI, 48; Marcu, XIV, 44; Luca, XXII, 41). Cum?Se văd unele şî se întâmplă .altele? Da, în adevăr! în ce mare primejdie se găseşte lisus! Are dreptate, are dreptate să spună: “întristat este sufletul Meu până la

moarte” (Matei, XXVI, 38; Marcu, XIV, 34). - La fel se întâmplă în sfânta şi marea Vineri, când se face pomenirea sfintelor şi

înfricoşătoarelor patimi ale Mântuitorului. Mulţime multă, cu cruci şi sfinte epitafe înfrunte se înşiră de la un capăt la altul al oraşului. , Mulţime nenumărată de clerici şi laici, atât mari cât şi mici, din care unii merg înainte, iaralţii vin în urma sfintei litanii. Pretutindeni, oameni Ue toate vârstelealeargă grămadă să vadă cortegiul; stau agăţaţi de ferestre bărbaţi şi femei, .tineri si copii, bătrâni cKîar, ca să privească cortegiul sfânt. Luminăţie mare de făclii şi de lumânări încât întunericul nopţii luminează <:a ziua. Toate acestea sunt semnele unei evlavii deosebit de călduroase. Cine vede ce se întâmplă în Biserici, în pieţe si pe străzi, va socoti că tot oraşul este plin dedurere, de zdrobire deinimă şi de umilinţă, ca şi



Ninive, când a făcut acea pocăinţă de obşte spre a îmblânzi pe Dumnezeu.

- Şicum se face, că suntem cu adevărat pocăiţi în marea Vineri, cu toate că în zilele anului am fost nişte păcătoşi? Cu toate acestea se văd unele şi se întâmplă altele.

Toată pompa aceea nu e altceva decât o manifestare teatrală. Din mulţimea aceea naare, care ajeârgă ca să prăznuiască patimile lui Hristos, unii nu s-au pocăit deloc. Văd pe Hristos răstignit pe Cruce, dar unul nu s-a despărţit încă de amantă, altul n-a întors -încă lucrul străin, celălalt n-a iertat încă pe duşmanul lui, nu şi-a lăsat răul său obicei şi nici n-arede gând să-şi îndrepte viata. Alţii s-au pocăit dar pentru6 clipă; s-au”căit că au păcătuit, dar după puţină vreme se vor căi că s-au pocăit. Alţii au de “gand să se

mărturisească, „dar au de gând ca îndată ce^va învia Hristos să-L răstignească din IQM .,”Răstignind din nou pe Fiul lui

Dumnezeu” (Evrei, VI, 6), după cum spune Fericitul Pavel. O, Dumfiezeule!Creştinii cinstesc patimile lui Hristos numai cu buzele, dar inima lor este foarte departe.Aşa se plângea Dumnezeu, prin gura lui Isaia, şi aşa se plânge şi însuşi Hristos în Sfânta Evanghelie: “Făţarnicilor, bine a profeţit despre voi Isaia

spunând:

“Poporul acesta se apropie de mine cu gura lui si‟cu buzele mă cinsteşte;

dar inima lui este departe de mine”

(Matei, XV, 7-8; Isaia, XXIX, „l3). Astfel în acea mare Vineri Iudeii au răstignit odinioară pe Hristos. Creştinii însă îl răstignesc din nou în fiecare Vineremare, pentru că unele se văd şi altele se fac, cu toate că, mai cu seamă în această mare zi trebuie să se arate creştinii mai evlaviosi şi mai recunoscători.

- Poporul Antiohier s-a răsculat; Seleuc împăratul abia â scăpat din mâinile răsculaţilor, care voiau să-i ia şi viaţa, după ce i-au luat împărăţia, împăratul a fugit singur pe ascuns din palatul împărătesc; a ieşit necunoscut din cetate, a mers toată noaptea şispre ziuă a ajuns la ţărmul unei mări. Aici se aşează ca să-şi tragă puţin sufletul. Obosit cu trupul din pricina ostenelii, întristatcu sufletul din pricina” nenorocirii, şi se gândea cu multe suspine lanenorocirea sa Dar răsculaţii, care îl voiau mort, îi iau urma; ajung şi ei în acelaşi loc, îl zăresc de departe si-1 cunosc.Atunci aleargă cu toată mânia în faţă, cu săbiile în mâini şi se năpustesc asupra lui să-i beasângele.Se apropie; dar aici, văzând pe împărat, pe propriul lor împărat, singur fără nici o însoţire, doborât de durere,



fără nici o mângâiere, , lipsit de orice podoabjîmpărătească, zăcând la pământ, cu faţa plină de lacrimi, îşi stăpânesc mai întâi mânia şi mâinile, li se face milă-deel, le pare‟rău.de răscoala ce-au făcut-o, îl mângâie cu cuvinte înduioşătoare, îl ridică de la pământ, i se închină iarăşi ca unui împărat, îi cer iertare .pentru cele trecute, îl

însoţesc până în cetate, .îl urcă pe tron şi-i jură pe vjitor credinţă si ascultare. Atâta putere a avutîn inimile acelor barbari şi răzvrătiţi înfăţişarea unui împărat nenorocit. Ei, creştinilor! Acela pe care-L vedem în marea Vineri pironit pe Cruce,încununat cuspini, fără frumuseţe din pricina pălmuirilor, tot plin de sânge din pricinarănilor, este împăratul slavei, este împăratul nostru, în numele căruia am fost botezaţi, în Evanghelia căruia credem, în împărăţia căruia nădăjduim. Păcatele noastre L-au adiis într-o stare atât de jalnică. Deci în ceasul în care îlvedem aşa, sunt inimile noastre atât de împietrite şi nu se zdrobesc de

durere? Atunci trebuia să spunem, dar s-o spunem din inimă şi cu toată zdrobirea inimii; lisuse al meu, Răscumpărătorul meu, este drept ca tu să fii pironit pe cruceşi eu să stau încă în pat cu amanta! Tu să porţi cununa de spini şi eu să am atâtea gânduri rele în cap! Tu să ai rană deschisă în coastă şi eu să ţinîninimă o ură veşnică împotriva aproapeluimeu! Tu să ai ţintuite mâinile şi picioarele, iar mâinile mele să fie pline de nedreptăţi, picioarele melesă-alerge spre pierzare! Tu să ai preacuratultrup sfâşiat de bice şi eu să am trupul meu întinat cu atâtea necuraţii! Eu trebuia să port o

astfel de cruce!Eu să primesc atâtea patimi! Eu să rabd o astfel de moarte! Dar dacă nu pot să mor pentru tine, cel puţin să mă pocăiesc;dacă nu pot să-mi vărs sângele, să vărs cel puţin lacrimi;dacă nu pot să-mi dau viaţa pentru viaţa ta, să-mi dau cel puţin dragostea pentru dragosteata. Tu, Dumnezeu fără de păcat, ai făcut atâtea pentrumine, un om păcătos, şi eu ce pot mai puţin să fac pentru tine, decât să te iubesc, decât să numai păcătuiesc? Deci mă

pocăiesc, mă lepăd de greşelileşi de păcatele mele trecute si jur de apum înainte dragoste veşnică numelui Tău şi ascultare legii Tale.

- Aşa trebuia să spunem, aşa trebuia să .facem în Vinerea mare. Acesta . este şi scopul S«mei noastre Biserici, care ne aduce amin te in fiecare an de patimile si moartea lui Hristos.Sărbătoarea



creştinilor, spune dumnezeiescul Hrisostom,mai cu seamă în aceste sfinte zile trebuie să fie arătare de fapte bune, de evlavie sufletească, de vieţuire curată. Arătare de. fapte bune, nu numai de făclii şi lumânări; evlavie sufletească, nu numai la suprafaţă; vieţuire curată, nu numai decor teatUl. Astfel, dacă unele se văd şi altele se fac, ştiţi ce ar fi mai bine să

facem? Asculta-ţi-o. In războiul pe care-1 făcea împăratul Saul împotriva Filistenilor, Saul a murit înjunghiatcu propria sa mână. Gând a auzit-o David, şi-a rupt hainele, a făcut plângere mare şi a spus către tot poppruli Bărbaţi israeliţi, împăratul Saul a murit. Tăceţi deci. Nu vreau ca cineva să descopere asta, ca să n-o audă duşmanii şi să se bucure. “N -o vestiţi în Gat, nici n-o binevestiti în

răspântiile Ascalonului, ca să nu se bucure fiicele celor de alt neam” (

II împ. l, 20). Vine Sfânta şi marea Vineri, iar sfânta noastră Biserică ne aminteşte că FiulDumnezeuluicelui viu, Dumnezeu-Omul lisus, împăratul nostru, a murit sus pe cruce

pentru dragostea noastră. Tăceţi, deci! închideţi preoţi bisericile, ascundeţi în partea cea mai dinăuntru a altarului pe cel răstignit şi crucea; să nu se audă, să nu se arate un astfel de lucru şi să se bucure duşmanii credinţei. Dar cum? Să purtăm de te un capăt la altul al oraşului crucea, să purtăm pe străzi şi prin pieţe pe cel răstignit, să propovăduim pe faţă că acela a primit pentru noi o moarte astfel de dureroasă şi de insultătoare, iar noi, în afarăde pompa dedinafară, să nu arătăm faţă de El niciun semn de durere de inimă, de evlavie adevărată, de dragoste şi de mulţumire? Ce vorzice atunci Evreii, care L-au

răstignit? Vor zice în adevăr: creştinii cred că acela este Fiul lui Dumnezeu; creştinii mărturisesc că aeela a fost răstignit pentru dragostea lor;dar fac numai atâta pentru Binefăcătorullor? Una din două: sau nu este aşa după Cum cred creştinii, sau înşişi creştinii nu-L cred cuadevărat. “Dacă

este Fiul lui Dumnezeu să se

pogoare acum de pe cruce, şi vom crede în El” (Matei, XXVII, 40; Marcu, XV, 30).- Aşa vor huli şi acum evreii, ca şi atunci pe

timpul patimilor lui Hristos; aşa îşi vor bate joc de făţărnicia creştinilor. Pentru aceea, va spun din nou, mai bine închideţi preoţi bisericile, ascundeţi crucea şi pe cel

- răstignit. Să nu se aţâţe, să nu se audă una ca asta, ca să nu se bucure duşmanii credinţei: “Ga să nu se bucure fiicele celor de alt neam” (II împ.1,20).Prin urmare să nu se mai facă în Vinerea csa mare obişnuita procesiune, litanie şi cortegiu,.care se face în fiecare an? Am spus-o. Dar pentru că aşa vreţi, facă-se! Darsă se facă cum trebuie: cum sunt cele ce se văd, aşa să fie cele ce se fac;



cum este evlavia cea de dinafară, aşa să fie şi evlavia cea de dinlăuntru. Cu lumânări şi cu făclii să se aprindă în inima noastră dragostea pentru Acela care a murit pentru dragostea noastră. De la cununa lui de spini, să luăm umilinţă şi zdrobire de inimă; de la rănile lui să luăm îndemn, spre a ne înfrâna trupul; de la crucea lui să învăţăm răbdarea; de la

moartea Jui să înţelegem ce mare rău este păcatul. Ziua Vinerii celei marisă fie ziua pocăinţei noastre. Procesiunea să fie arătare de fapte bune,evlavie sufletească, vieţuire curată. Dacă se face aşa, poate să se facă procesiune.

-

- PARTEA A DOUA - - Se pare că nu este artă mai grea decât arta de a ghici. Sunt însă unele lucruri pe care le

ghicesc uşor. Vreţi să ghicesc ce aveţi în mintea voastră toţi câţi sunteţi aici? Gândiţi unul şi acelaşi lucru: adică că eu, după ce am, făcut prima parte a

predicii, am s-o fac şi pe a doua. Nu-i aşa că am ghicit? Astăzi însă nu mai‟spun altceva. Pentru măreţia zilei, m-am gândit să nu vă ţin timp mult. Mergeţi deci în pace_şi vă aştept în Vinerea cea Mare să ascultaţi înfricoşătoarea şi mântuitoarea patimă.

- apostolică - Pescari de oameni- “Veniţi după mine şi vă

voi face pescari de oameni” (Matei IV,19). - Jos pe ţărmurile Mării Galileei, dumnezeiescul învăţător, pogorât din cer, a deschis în

sfârşit marea şcoală a învăţăturii cereşti. Aici Cuvântul Dumnezeu-Om, mareleApostol trimis oamenilor de Tatăl ceresc, a început pentru întâia oară să vorbească pe pământ şi să facă cea dintâi predică despre pocăinţă şi despre împărăţia cerurilor: “S -a dus lisus în Gatflbea si de atunci a început

să predice si să vorbească: Pocăiţi-vă că s-a apropiat împărăţia

cerurilor” (Matei IV, 12, 17). Aceasta esteacea mare lumină, despre care a profeţit Isaia, că are să răsară la poporul care stă în întuneric şi în umbra morţii (Matei IV, 16), adică strălucirea mântuitoare a Evangheliei, ce avea să lumineze şi să deaviaţă, prin noul har, oamenilor de jos, cum erau iudeii

din Galileea, amestecaţi cu păgâni, întunecaţi si morţi în necredinţă. Cei dintâi ucenicichemaţila această nouă învăţătură au fost de trei ori fericiţii Simon Petru şi Andrei fratele lui, lacov şi loan,‟ fiiilui Zevedeu (Matei IV, 18,21), oameni simpli în felul de a fi, săraci cu starea, pescari demeserie: “Veniţi după

mine si vă voi face pescuit ori de oameni” (Matei IV, 19).



Astfel de unelte a întrebuinţat dumnezeiasca înţelepciune întrupată: ngbune; slabe,dispreţuite, după cum spune Pâvel, ca să ruşineze (ca să ruşineze lipsă în M. adăugat după V.) şi să nimicească înţelepciunea, nobleţea şi puterea lumii (ICorinteni I, 27-28), şi

astfel să arate că învăţătura lui Hristos, pe care a primit-o lumea, n-a fost opera puterii omului, ci .opera puterii iuiDumnezeu. Cen-au făcut aceşti simpli pescari!Lăsându-şi deodată şi mrejile şi corabia, adică toată bogăţia sărăciei lor, ba încă şi petatăl lor, au primit, fără să mai stea laindoială, chemareaşi au urmat cu râvnă celui ce-i chema. “Iar ei îndată lăsându-si mrejile si pe tatăl hr, au

urmat lui” (Matei IV, 20, 22). Aşa trebuie să fie adevăraţii ucenici ai lui Hristos, cu totul dedicaţi lui Hristos, despărţiţi şi dezlegaţi de orice lucru

lumesc. Aceasta este, prea credincioşi ascultători, subiectul predicii laEvanghelia de astăzi, adică chemarea apostolilor lui Hristos. Şi pentru că sfânta noastră Biserică, insuflată de Dumnezeu, a afierosit acestezile m cinstea sfinţilor Apostoli, poruncind să le sfinţim prin post, mi se pare- potrivit să vorbesc astăzi despre superioritatea şi vrednicia slujiriiapostolice, ca să înţelegeţi ce înseamnă apostol al lui Hristos.

- Apostol, după însemnarea curentă a cuvântului, înseamnă trimis; şi aşa sunt în general solii împăraţilor, trimişi în vreo mare misiune; aceştia, ca unii cereprezintă persoana împăratului, de care sunt trimişi, au două prerogativedeosebite, în cuvânt şi în faptă: adică toate cuvintele şi faptele lor sunt”

socotite drept cuvinte şi fapte ale însuşi împăratului, care i-a trimis. Ucenicii luiHristos, numiţi de El apostoli, au fost soli ai Cuvântului Dumnezeu-Omul,trimişi în toată lumea, ca să propovăduiască mântuirea a toa|ă lumea şi” împărăţia cerurilor: “Alegând dintre ei doisprezece, pe care i-a numit apostoli”

(Luca VI, 13), i-a trimis să propovăduiască împărăţia lui Dumnezeu: “Mergând

în toată lumea, propovăduiţi Evanghelia la

toată zidirea” (Marcu XVI,15). Dar şifelul trimiterii este minunat. Domnul spune: “După cum M -a trimis pe Mine

Tatăl, si Eu vă trimit pe voi”(loan XX, 21). Cu alte cuvintet după cum Fiul, trimis pe pământ ca să facă marea operă a ieonomiei. dumnezeieşti, a fost apostol al TatăluiCelui mai înainte de veci -‟aşa îl numeşte Pavel: “Apostol al mărturisirii noastre”

(EvreiIII, 1); pentru aceea a luat de la Tatăl toată stăpânirea celor cereşti şi a celor pământeşti: “Toate Mi-aufost date de Tatăl Meu (MateiXI, 2′t); Mi-afost dată toată stăpânirea în cer si pe pământ” (Matei XXVIII, 18) – tot aşa şiucenicii au fost apostoli ai Fiului întrupat; având toată puterea Fiului. Asta în sensul că după cum Fiul, ca apostol al Tatălui, reprezenta



pe Tatăl – pentru aceea “cel care primea pe Fiul, primea chiar pe Tatăl: “Cel

care Mă primeşte pe Mine, primeşte pe Cel care M -a trimis pe Mine” (MateiX, 40) – tot aşa şi ucenicii, ca apostoli ai Fiului,reprezentau pe Fiul; pentru aceea cel care primea pe ucenici, primea chiar pe învăţător:“Cel care vă primeşte

pe voi pe Mine Mă primeşte (Matei X, 40) şi cel care vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă“(Luca X, 16). Pentruaceasta câte taine a auzit Fiul trimis de Tatăl, pe toate le-au învăţat ucenicii trimişi de Fiul: “Toate cate am auzit de la Tatăl Meu, v-am

făcut -cunoscute vouă” (loan XV, 15). Astfel Fiul este apostolul şi iniţiat al Tatălui, iarucenicii sunt apostoli şi iniţiaţi ai Fiului. Pentru aceea au luat aceledouă privilegii deosebite în cuvânt şi în faptă, în cuvânt: toate câte vbr vorbi să fie crezute,ca fiind vorbite de însuşi Dumnezeu, în faptă: toate câte vor face, să fie păzite ca fiind

făcute de însuşi Dumnezeu. Cu alte cuvinte, după cum tot omul este mincinos şi numai lui Dumnezeu îi este proprielipsa de minciună şi de greşeală, tot astfel această însuşire de a nu minţi şi de a nu greşi le-au avut şi apostolii, deoarece cuvintele lor nu erau cuvintele oamenilor, ci ale lui Dumnezeu, iar prin guralor, ca printr-un organ insuflat de Dumnezgu, vorbea Duhul ceLJJfânt, care este “Duhul

adevărului” (loan XIV, 17). “Nu sunteţi voi care vorbiţi, le spunea Hristos, ci

Duhul care este în voi” (Matei X, 20). Şi iarăşi după cum nici om, nici înger, ci numai Fiul lui Dumnezeu are propriu vorbind stăpânirea duhovnicească/şi El singur ţine cheile, ca să descuie şi să încuie uşile împărăţiei

cerurilor, tot aşa toată această stăpânire, şi chiar cheile, le-au primit apostolii dela Fiul când le-a spus: “Toate câte veţi dezlega pe

pământ vor fi dezlegate si în cer şi câte veţi lega pe pământvor fi legate si în

cer” (Matei XVIII, 18). - Un astfel de

privilegiu n-au primit profeţii, întivadevăr au luat harul Duhului Sfânt, darnumai în parte, adică numai darul profeţiei pentru a prezice celeviitoare. Peste apostoli, însă, Duhul cel prea Sfânt şi-a revărsat toată bogăţia darurilor lui dumnezeieşti atunci când s-a pogorât în chip de, limbi de foc(Faptele Apostolilor II, 2-4). Pr ofeţii vedeau simbolurile lucrurilor viitoare numai ca înoglindă şi ghicitură,”pe când apostolii le-au văzut faţă către faţă. Apostolul Pavel spune:“Taina lui Hristos n-a

fost făcută‟cunoscută

oamenilor fa generaţiile trecute, aşa: rum. a fn*t descoperită acum, in Duh, sfinţilor

Lui apostoli” (Efeseni III, 4-5).Pe atunciDumnezeu a arătat în lume, ca Judecător, numai dreptatea LuiA dumnezeiască;



El a dat în mâinile profeţilor biciul şi toiagul de fier al acestei dreptăţi dumnezeieşti a Lui ca să bată, prin mustrări şi ameninţări, păcatul aprig al oamenilor. Profeţii n-aveau puterea să ierte un singur păcat pe pământ, nici să Bage pe vreun om în împărăţia cerească, pe care o închisese păcatul lui Adam. Când a venit plinirea vremii (Galateni IV, 4), când

Dumnezeu şi-a arătat, ca Tată, dumnezeiasca Lui milostivire, când a trimis pe Fiul Său, Mântuitor,al lumii, atunci a dat în mâinile apostolilor tot tezauruldumnezeieştei Lui milostiviri, făcându-i iconomii Harului Lui dumnezeiesc şi portari ai îm părăţiei cerurilor. Pentru asta apostolii au deschis aici pe pământ porţilemântuirii întregii lumi, iar în cer audeschis intrareafericirii veşnice. Astfel profeţii au fost predicatorii legii vechi, iar apostolii predicatorii Evangheliei noului har. Şi prin urmare pe cât este de superioară Evanghelia faţă de legea veche, pe ^tât de superioară este slujirea apostolilorfaţă de slujirea profeţilor. Din această pricină înţelegem că apostol, potrivit

slujirii sale, înseamnă: om care reprezintă însăşi persoana Fiului Lui Dumnezeu;este mâna dreaptă a lui Dumnezeu, este gura lui Dumnezeu; în gură are cuvântul lui Dumnezeu, iar în mâna dreapta poartă cheile întregii puteri duhovniceşti.

- Cuvântulmi Dumnezeu, întrupat a ales doisprezece slujitori şi colaboratori de aceştia: pe SimonPetru şi Andrei fratele lui, care au fost mai întâi ucenici ai lui loan, pe lacob şi loan fiii lui Zevedeu, pe Filip, Vartolomei, Toma, Matei Vameşul, lacov allui Alfeu, Levi “poreclit Tadeu, care se numeşte şi Iuda, autorul epistolei sobornice, pe Simon - Cananitul, numit

şi Zilotul şi pe Iuda Iscarioteanul; în locul acestuia a fost ales în urmă Matia. Duhul cel Sfânt a preînchipuit îndumnezeiasca Scriptură prin diferite simboluri ceata celor doisprezece apostoli.Doisprezece au fost patriarhii, fiii lui lacov care au odrăslit, ca doisprezece arbori de curând răsădiţi, nenumărate ramuri, poporul lui Israîl, roade ale făgăduinţei dumnezeieşti. Cei doisprezece patriarhi au fost închipuirea celordoisprezece apostoli, care au născut, prin predica evanghelică pe poporul cel ales, pe noul Israil, pe fiii cei nenumăraţi ai Bisericii. Doisprezece erau demnitarii evreilor, care în timpul primului judecător Moisi, judecau tot poporul (Numeri I, 44: VII, 2); ei au fost închipuirea celor doisprezece apostoli, care,

sub primul judecător al viilor şi al morţilor, judecau aici pe pământ, prin insuflarea SfântuluiDuh, toată Biserica ortodocşilor, iar dincolo, în a doua naştere, vor sta pe celedoisprezecescaune judecând pe cele doisprezeceseminţii ale lui Israil (Matei XIX, 28). Douăsprezece au fost iscoadele trimise de Moisi în pământul făgăduinţei (Numeri XIII, 1-29); ele au fost



închipuirea celor doisprezece apostoli, trimişi de Hristos să fie supraveghetorii Bisericiisobornice (trimişi de Hristos să fie supraveghetorii Bisericiisobornice, lipsă în M, adăugat după V.), care este pământul binecuvântării şi al harului.Douăsprezece au

fost izvoarele apelor, care au adăpat în pustie pe poporul israilitean-(Ieşire XV, 27); ele au fost închipuirea” celor doisprezece apostoli,care au adăpat toată faţa pământului cu izvoarele dătătoare de viaţă ale dumnezeieştii învăţături. Doisprezece erau boii care purtau în templul luiSolomon marea cea de aramă (III împăraţi, VII, .25); ei au fost închipuirea celor doisprezece apostoli, caredupă ce au arat, ca nişte boi spirituali, Biserica cu plugul crucii, au fost jertfiţi pe altarul muceniciei ca nişte riaţonale arderi de tot. Douăsprezece au fost stelele care încununau capul femeii, văzută de loan în

Apocalipsă, înveşmântată cusoarele şi cu luna sub picioarele ei; ele au fost închipuirea celor doisprezece apostolicare sunt cununa ceacu douăsprezece lumini ale mireseitainice a lui Hristos care este înveşmântată cu lumina adevărului evanghelic si calcă în picioare umbra sinagogii.Douăsprezece au fost pietrele preţioase, văzute de loan Teologul, pe care era zidit Ierusalimul cel ceresc (Apocalipsă XXI,14); ele au fostînchipuirea cea mai învederată a celor

doisprezece apostoli, peste care deopotrivă Hristos şi-a întemeiat Sfânta LuiBiserică: “Şmdul cetăţii avea douăsprezece fţietre de temelie şi pe ele cele douăsprezece

nume ale apostolilor

Mielului” (Apocalipsă .XXI, 14). Aceasta este marea, înalta şi mântuitoaîea slujire a sfinţilorapostoli. Sfânta noastră Biserică îi cinsteşte cum se cuvine cu deosebită cinste pentru că ei sunt gurile de Dumnezeu insuflate ale dumnezeiescului Cuvânt înomenit,conlucrătorii de Dumnezeu chemaţi ai iconomiei dumnezeieşti, propovăduitorii purtători de‟Duh ai mântuirii a toată lumea, stâlpii neclintiţi ai Bisericif,credincioşii iconomi ai noului har, prea fericiţii purtători de chei ai împărăţiei

cerurilor. Nu se teme, creştini, atât de mult iepurele de tunetul cerului cât s-a temut diavolul de predica Sfinţilor apostoli. Diavolul s-a cutremurat, a fugit din templeleunde se adora ca Dumnezeu si s-a ascuns în părţile cele mai de jos aleadâncului. Şi acum se teme, tremură, fuge când aude că se predică cuvântul apostolic în Biserica lui Hristos. Dar vai când tace Biserica luiHristos, adică când nu se aude cuvântul lui Dumnezeu; când urmaşii apostolilor, păstorii, ciobanii oilor celor cuvântătoare, nu predică, ci sunt păzitori



fără de glas, atunci diavolul prinde curaj, iese fără de frică, intră cu îndrăzneală în turma lui Hristos şi mănâncă ca un lup setos de sânge, ca pe nişte oi fără de paznic, sufletele creştinilor. O spun cu toată mâhnirea şi durerea inimii mele. Acolo unde nu se aude cuvântul lui Dumnezeu, acolo este semn învederatca Dumnezeu este supărat. Nu poate să fie un rău mai mare într -o comunitate creştină

decât acesta şi o spune chiar Dumnezeu prin gura unui profet: “Iată vin zile, zice Domnul, si voi trimite foamete pe pământ, nu foamete de pâine,, nici sete de

apă, ci foamete de a auzi cuvântul lui Dumnezeu- si vor colinda, de colo-colo :căutând

cuvântul

Domnului şi nu-l vor găsi” (Amos VIII, 11,12). Şi dimpotrivă trebuie să fie semn de binecuvântare şi de har dumnezeiesc acolo unde nu este astfel de foamete,acolo unde se aude cuvântul lui Dumnezeu, acolo unde se predică Evanghelia, acolo unde se tălmăceşte învăţătura apostolilor, acolo unde creştinii aud şi învaţă dogmele credinţei, căilemântuirii si ale vieţii veşnice.

- Trupul nu are atâta trebuinţă de pâine spre a se hrăni pe câtă trebuinţă are sufletul decuvântul lui Dumnezeu sprea se hrăni întru credinţă. Apostolul Pavelspune: credinţa este din auzire (Romani X, 17); dar cum să creadă creştinii, spune acelaşiapostol, dacă nu aud? Şi cum să audă dacă nu este cineva care să-i înveţe? “Cum vor ^de în ceea ce n-au auzit si cum vor auzi f ară

propovăduitor?” (Romani X, 14). Şi iarăşi: “Cuvântul lui Dumnezeu, spune marele Grigore,

este acea pâine a

îngerilor, cu care se hrănesc sufletele care înfometează de Dumnezeu” (Sf. Grigore de

Nazianz, CuvântulXX). Dar oare Sfânta Evanghelie, care se citeşte în fiecare zi la liturghie de preoţi, nu este cuvântul lui Dumnezeu? Da! Dar citirea Evangheliei pe care o face preotul nu aducerodul acela pe care-1 aduce tâlcuirea Evangheliei, pecare o face predicatorul, tâlcuitorul Evangheliei. Cartea v preotului Isaia, pe care b citeaeunuhulCandachiei, împărăteasa Etiopiei . (FapteleApostolilor VIII, 27-28), nu i-a fost de folos eunuhului decât* atunci când i-a tâlcuit-oapostolul Filip. “înţelegi

oare ce citeşti? ” (Faptele ApostolilorVIII, 30). Aceste cuvinte pot să le spun şi eu atât către preotul care citeşte Evanghelia cât sicătre creştinul care o ascultă. Pentru ce s-o ascundem?S-o mărturisim deschis! N-o înţelege nici cel care o citeşte, nici-cel care o aude. Prin urmarece folos poatesă aibă? Ce rod? Dar când de pe amvon



predicatorul 6 predică, când îi tălcuieşte înţelesul, când îi explică parabolele, când îidescoperă tainele, da, atunci are putere cuvântul luiDumnezeu, atunci este viu şi lucrător (Evrei IV, 12), după cum spune apostolul Pavel; atunciEvanghelia ajunge acea sabie cu două tăişuri,

care pătrunde adânc (Evrei IV, 12), care loveşte, carerăneşte inimile ascultătorilor, care îndeamnă la umilinţă, care trage spre pocăinţă şi duce la mântuire. Dar să venim la subiectul propus. Pentru că şi noi. am fo,st izbăviţi din adâncul pierzării prin fericitele mreje ale sfinţilor apostoli, adică pentru că şi noi avem mulţumirea de a fi creştini prin predica Evangheliei făcută de apostoli, gândiţi-yă câtă datorie de evlavie avem către ei? Să sfinţim deci, prin virtute- bine plăcută lui Dumnezeu, aceste zile de post, închinate în cinstea şi pomenirea lor. Să purtăm cu bucurie, această puţină trudă

pentru eicare s-au trudit atâta pentru zidirea Bisericii lui Hristos şi mântuirea lumii. Iar Dumnezeu cel răsplăţilor ne va da, prin rugăciunile slăviţilor apostoli, plata postului, cununa ostenelii noastre în veacul de acum si în cel ce va să fie. Amin.

- Este oare neamul acestei vieţi înşelătoare şi vremelnice neam desfrânat, ale cărei fapte suntstricate şi întunecate? Da! Neam păcătos, mamă de fii păcătoşi şi cum a s pus mai "demult profetul: "Neam îndărătnic, care produci amărăciune; neam, care nu si-a îndreptat

inima lui si nu si-a încredinţat lui Dumnezeu duhul lui" (Psalmi LXXVII, 10-11). O,moravuri! O, timpuri! Minciuna acoperă adevărul; nedreptatea sâlniceşte dreptatea; viciul

calcă în picioare virtutea; legea se supune patimii; Evanghelia slujeşte lumii, oameniinu se tem/de Dumnezeu, creştinii se ruşinează de Hnstos; păcatul împărăteşte, credinţa a murit, tojtte sunt întoarse pe dos. "Toţi s-au abătut, împreună netrebnici s-au făcut"

(Psalmi LII, 4). Dar pentru ce oare oamenii îşi petrec cu atâta lipsă de teamă şi cu atâta pierdere viaţa lor în lumea aceasta? Cum se face aceasta? Nu este oare în ceruri un Dumnezeuatoatevăzător şi drept, care şi acum priveşte cu de-amănuntul şi care va judeca odată pe toatecu de-amănuntul?. Da, creştinilor, care mă ascultaţi, este un Dumnezeu judecător, este o judecată viitoare! Şi va veni o vreme, când'neâmul acesta desfrânat şi păcătos va fi judecat şiva primi răsplata celor săvârşite. O spune Fiul lui Dumnezeu în Evanghelia de azi, cuînfricoşată tărie. "De c.el care se va ruşina de Mine si de cuvintele Mele în neamul acesta

desfrânat si pâjcătos, de acela se va ruşina şi Fiul Omului când va veni întru slava

Tatălui Său cU sfinţii îngeri" (Marcu VIII, 38)1 O spune şi mă trimite să v-o tălmăcesc mai pe larg în cuvântarea de azi. Dar ce înrâurire.va avea cuvântarea mea în inima voastră?

- Socot că atunci când oamenii au văzut pentru întâia dată fulgerile şi au auzit tunetelecerului s-au spăirriântat atât de mult încât aproape să moară de spaimă. Socotesc că yor fifugit în locurile cele mai întunecoase si mai adânci să se ascundă ca să nu vadă, ca să nuaudă un lucru atât de înfricoşător. Acum însă'deşi văd fulgerele şi aud tunetele, totuşi nu semai tem, sau deloc, sau foarte puţin, pentru că vederea şi auzul lor s-au obişnuit. Sunt



chiar unii care dorm fără frică, cufundaţi într -un somn adânc atunci când cerul fulgeră şitună, cu toate că din priciria deselor fulgere se aprinde văzduhul, iar din pricina tunetelorînfricoşătoare, răsună munţii cu bubuituri atât de puternice ca şi cum s-ar lupta cerul cu pământul. La fel socotesc c f oamenii păcătoşi au-auzit cu frică mare primul cuvânt despre judecata viitoare. Acum însă, pentru că 1-au auzit de atâtea ori, au pierdut frica din pricina

deprinderii. Iar semn învederat este acesta că aud că este judecată viitoare, dar dorm fără grijă,cufundaţi în adânc nesimţire a păcatdor lor. Nu se trezesc şi nici nu se pocăiesc.'Ce nădejde sămai am eu, care am venit aici ca să vă vorbesc despre judecata viitoare, despre care v-aţiobişnuit să auziţi şi să nu vă mai temeţi? Cu toate acesiea să vorbesc, ca să am cel puţin prilej în ora judecăţii să spun că v-am vorbit.

- Partea I -a

- - Când are să se întâmple în lume vreun lucru neobişnuit, Dumnezeu obişnuieşte să arate mai

înainte oarecare semne. losif Flaviu povesteşte că înainte de a merge armetele romane în

ludeea, să pu^tiască Ierusalimul şi să nimicească poporul iudeu s-au arătat unele minuni. Maiîntâi o cometă în chip de sabie, care stătea deasupra Palestinei. Apoi, o viţică, dusă spre jertfire a fătat pe drum un miel. Altă minune: poarta de la răsărit, care era de aramă şi abia puteau s-o deschidă douăzeci de bărbaţi s-a deschis singură. Şi iarăşi un alt semn: s-aarătat pe cer ca două tabere de oameni înarmaţi care făceau război. Si cel din urmă semn:timp de multe zile s-a auzit în parteji cea mai dinăuntru a templului o voce jalnică ce zicea:"Să fugim de aici! Să fugim de aici!" Toate acestea erau semne prevestitoare, înfricoşătoareale războiului, ale asediului, ale robiei si ale nimicirii desăvârşite a acelui popor omorât de Dumnezeu.

- Dumnezeu va 'arăta semne şi minuni fără de asemănare mâi înfricoşătoare cu puţin mâiînainte de a doua Sa venire. Prin profetul loil zice aşa: "Voi face minuni sus în cer şi semne

jos pe pământ (loil III,30). Pe acestea le descrie lisus Hristos în Evanghelia după Matei.Minuni în cer: soarele va rămâne un corp rece şi întunecos, fără raze. Luna va rămânefără strălucire, un disc roşu întunecat, ca sângele. Stelele, după ce se vor aprinde de proprialor flacără şi după ce vor arde toate corpurile cereşti, vor cădea din locul lor ca nişte-eărbunistinşi. Toată tăria cerului se va muta şi nu ne va mai arăta acea privelişte liniştită şi frumoasă, pe care o vedem acum; atunci va fi acoperită de o noapte adâncă şi lipsită de lumină (MateiXXIV, 29). Semne pe pământ? Războaie între oameni, războaie între fiarer războaie întreoameni şi fiare, încât, după ce se va uda faţa pământului cu sânge se vor colora cu roşu şirâurile. Pe câţi nu i-a omorât războiul, îi va distruge foametea; iar cei care vor scăpa defoamete vor pieri de ciumă. Pe de o pirte marea va fi tulburată dejrământarile

valurilor, iar pe de altă parte pământul va fi clătinat de cutremure (Matei XXIV, 6-7).Acesta va fi cel din urmă semn prevestitori al sfârşitului veacurilor. Şi pe drept cuvânt pentru că la sfârşit marea se va revărsa şi va* năpădi pământul, iar pământul, zg^lţânat dintemeliile lui, va cădea în mare şi va ajunge marea şi pământul un haos fără formă.Acesta va fi mormântul lumii şi tuturor celor ce locuiesc în ea. Aşa va fi ultima stare aacestei lumi deşarte; atunci se va auzi glasul unei trâmbiţe (Matei XXIV, 31; I CorinteniXV, 22; I Timotei IV, 16; Apocalipsă I, 10), la sunetul căreia vor învia toti morţii: toţi pe



ucenicii, iar aici întreg poporul lui Israil, s-au spăimântat foarte. Dar când va veni, întimpul judecăţii viitoare, nu pentru a-şi arăta fericirea Lui, ci dreptatea Lui, nu sădea legea Lui, ci să judece pe cei care au căjeat legea Lui? "Când va veni, ziceScriptura, Fiul Omului întru slava Lui" (Matei XXV,-51), adică nu acoperit cu unoarecare voal, cum s-a arătat Iu; Moisi, ci pe faţă şi descoperit, cu propria Sa măreţie,

ce fel de venire va fi aceea, creştine? - Niciodată, în viaţa aceasta pământească, Dumnezeu nu se arată cu tbată slava Lui.

De aceea îndrăznesc oamenii să-L insulte cu mii de feluri de păcate pe Dumnezeu, pecare nu-L văd cu toată slava Sa. Atunci numai, la a doffa venire, se va arăta cu toatăslava Şa, atunci numai, pentru prima dată îl vor vedea şi-L vor cunoaşte. Cunoscândatunclchipul pe care L-au insultat, vor cunoaşte ce rău mar e I-au făcut în adevăr ungând rău este o a doua cunună de spini pi capul neprihănit al Stăpânului. O vorbăurâtă este un scuipat aruncat pe Dumnezeiescul Lui obraz. O poftă trupească estealtă rană în Sfânta Lui coastă. Orice păcat de moarte îl pironeşte, spune fericitu|Pavel, încă o dată pe cruce (Evrei VI, 6). Şi acum, păcătoşii nici nu văd, nici nu

cunosc ceea ce fae^. Aruncă o săgeată, ca orbii, şi nu văd pe cine rănesc, pentru că,sub voalul credinţei, Dumnezeu este oarecum ascuns. Dar când va veni întru Slava Luişi se va arăta, atunci vor vedea pe cine aa rănit şi ce fel de rană i-au făcut. "Vor vedea

pe cine L-au împuns" (loan XIX, 37; Zaharia XII, 10). Păcătosule, cum vrei să ţi searate faţa aceea? Să ne coborâm în Egipt şi să intrăm în palatul lui losif. Vezi-iacolo pe fraţii lui, pe nerecunoscătorii lui fraţi, care au pus la cale moartea lui(Facere XXXVII, 18.-20), care 1-au vândut (Facere XXXVII, 26-28), ca nişteinvidioşi ce erau, spre a-1 îndepărta din' faţa lor/TMai întâi nu 1-au cunoscut, darcând acela le-a spus: "Eu sunt losif (Facere XLV, 3), s-au infricoşat, s-au tulburat,au rămas fără de glas, de ruşine şi de spaimă. "Nu puteau să răspundă" (Facere

XLV, 3). losif însă nu-i mustră, nu-i înfricoşează, nu-i alungă; dimpotrivă îi primeşte, îi îmbrăţişează, îi pofteşte să se bucure împreună cu el de dregătoria sa şide bunătăţite Egiptului (Facere XLV, 15-24). Cu toate acestea "nu puteau să

răspundă". Atât este de mare frica si ruşinea să vedem faţa unui om căruia i-amgreşit. Dar să vedem faţa singurului Dumnezeu, să, auzim pe singurul Dumnezeu spunându-ne: "Eu sunt Dumnezeul pe care L-ai insultat cu vorbele tale ruşinoase, pecare L-ai vândut prin dobânzile tale, pe care L-ai rănit cu desfrânările tale, pe care L-ai răstignit cu păcatele tale! Eu sunt Acela" al cărui nume L-ai-hulit, a cărui lege aidispreţuit-o, al cărui sânge L-ai călcat în picioare. Eu sunt Acela pe care de atâtea ori M-airăstignit pe Cruce, de câte ori sau te-ai împărtăşit sau Mi-ai slujit cu nevrenicie Eu suntAcela! Acum să vezi şi să cunoşti pe Dumnezeul pe care mai înainte nici nu-L vedeai, nicinu-L cunoşteai!" Să-L vezi acum cu propria Lui faţă, să vezi păcatul tău ca pe o ranăfăcută acelui chip dumnezeiesc. Spune-mi cu ce ochi vei putea să vezi, cu ce inimă1 vei putea să înfrunţi priveliştea? Ţi-o spune dumne.zeiescul Hrisostom: "Cu ce ochi vei vedea pe Hristoş? Cum te vei uita la El? Cum vei răbda?" (Sfântul loan Hrisostom Omilia LXXVII,la Matei).

- Si cu toate acestea ceea ce au spus este puţin lucru. Dacă Dumnezeu judecătorul este atât deînfricoşător când-se arăta cu întreaga Sa slavă, cu cât mai înfricoşător va fi cân4 se va



arăta cu întreaga Lui mânie? Cu adevărat acest lucru nu poate nici mintea să-1 înţeleagă şinici limba să-1 tâlcuiască. "Cine cunoaşte tăria mâniei Tale, şi de frica Ta mânia Ta s-o

numerf?" (Psalmi LXXXIX, 13) spunea David către Dumnezeu. Oamenii au văzut putereamâniei Dumnezeieşti de la potopul care a înecat toată lumea (Facere VI, 5-VII, 24), dfe lafocul care a curs din cer şi a ars cele cinci cetăţi (Facere XIX, 24-29; înţelepciunea lui

Solomon X, 6) şi de la plăgile care au lovit pe Faraon cel cu inima împietrită (Facere VII,l-X, 15). Cu toate acestea Dumnezeu, în această viaţă, nu-şi aprinde toată mânia Sa."Nuyqaprinde întreaga Lui mânie!" (Psalmi LXXVII, 43). Pe pământ nu-şi arată toatădreptatea Lui. E drept că în această viaţă se mânie dar şi îndelung rabdă.' Mila Lui potoleşte dreptatea Lui. Din această pricină, spune apostolul, timpul de faţă este o vreme potrivită (II Corinteni VI, 2) şi noi putem uşor, cu rugăciuni, cu, lacrimi, cu pocăinţă, curugăciunile sfinţilor să îmblânzim pe Dumnezeu. Pe pământ "Dumnezeu este îndurător şi ne

iartă păcatele noast re" (Psalmi LXXVII, 42). Timpul celei de a doua venire este timpul judecăţii, însuşi Apostolul o numeşte ziua mâniei şi a descoperirii (Romani II, 5), adică în'care Dumnezeu va arăta întreaga Lui mânie dumnezeiască. loan spune că nenorociţii păcătoşi

se vor-ruga munţilor şi pietrelor să cadă deasupra lor şi să-i acopere, numai să nu/vadăaceastă mânie. "Şi vor^spune munţilor şi pietrelor: "Cădeţi peste noi, ascundeţi-rie de

faţa. Celui ce stă pe troh şi de mânia Lui" (Apocalipsă VI, 16). Dreptul Iov, ca să scape.deo astfel de mânie, este mulţumit să se ascundă de viu în iad: "Mai de folos îmi este, aşa seroagă Iov de Dumnezeu, ca să mă pui la adăpost în Iad până ce va trece mânia Ta" (IovXIV, 13), Dumnezeiescul Hrrsostom se teme mai mult de mânia lui Dumnezeii decât de iadmai mult chiar decât de nenumărate iaduri.- "Cu neputinţă de suferit este şi gheena şi chinulde acolo. Dar chiar dacă mi-ar vorbi de nenumărate gheene, nici una din ele nu va fi la fel de

înfricoşătoare ca de a vedea fata liniştită a lui Dumnezeu întorcându-se de la noi şi ca de avedea blândul Sau ochi că nu poate să ne privească" (Sfântul loan Hrisostom Omilia

XXIV, la Matei). Pentru ce? Pentru că este numai mânie. Pe aceasta o asemuieşte Davidcu un pahar pe care îl ţine Dumnezeu, plin GU vin neamestecat, ca să adape pe toţi păcătoşii. "Pahar este în mâna Domnului cu vin neamestecat. Vor bea din el toţi păcătoşii

pământului" (Psalmi LXXIV, 7-3). Vin neamestecat; numai .vin fără de apă, adică numaimânie, fără îndelungă răbdare; numai dreptate, fără milă. Acolo n-au~loc rugăciuni şimijlociri ca să îmblânzească mânia dumnezeiască, nici lacrimi de pocăinţă ca să înduplecespre milă dreptatea dumnezeiască. "Nor şi ceaţă împrejurul Lui". Atunci Dumnezeu nu cautăla faţa nimănui ca să I se facă milă de el. "Dreptate şi judecată, biruinţa scaunului

L«/"'{Psalmi XCVI, 2). Atunci judecă şi cercelează faptele. Nu mai este Dumnezeul milei şial îndurărilor (II Corinteni 1,3), ci Dumnezeul răzbunărilor (Psalmi XCIII, 1). Dumnezeulrăzbunărilor? Şi ce răzbunare vrea să facă Dumnezeu? Am să-ţi spun!

- Urmează-mă ca să mergem în câmpiile moabiţilor şi să vedem un lucru înfricoşător care s-a întâmplat acolo. Trei împăraţi, loram, împăratul Samariei, losafat, împăratul ludeei şiîmpăratul Edom, s-au unit şi cu oaste nenumărată au pornit cu război împotriva împăratuluiMoabului. Au pătruns fără de veste în ţara lui'şi au semănat pretutindeni moarte, distrugere, pustiire, frică. Au astupat toate izvoarele, au tăiat toţi cqpacii, au călcat în picioare toatesemănăturile, au dat foc satelor, au trecut prin sabie pe locuitori, au ieşit învingători şiîn sfârşit au asediat înăuntrul ţării pe împărat. Acesta, strâmtoratîn fiecare zi din afară de



dusmani iar dinăuntru de nevoie, era ameninţat din ceas în ceas să-şi piardă împărăţia,libertatea-, şi viaţa. Ce să facă? Văzând că nu mai are nici un ajutor de la putereaomenească, a alergat la puterea S9arelui pe care-1 adora ca Dumnezeu. S-a hotărât deci,împăratul, înduplecat, de sfatul bărbaţilor înţelepţi ăi curţii sale, pentru a izbăvi poporulsău, pentru a păzi împărăţia sa, să jertfească pe propriul lui fiu, pe fiul lui prim născut,

rânduit ca moştenitor la tronul său împărătesc. Trăgându-1 deci, de mână ca pe o oaie spre junghiere, s-a suit pe zidul cetăţii înaintea ochilor supuşilor săi care-l însoţeau cu multelacrimi şi a duşmanilor care-l priveau din afară cu multă spaimă. Şi a apucat cu o mânăsabia şi cu alta pe fiu. Şi mi se pare că ar fi zis: ''Nu te întuneca, soare, în ceasul acesta, ca sănu vezi o privelişte ce n-ai yăzut-o încă pe faţa pământului. Vezi-o şi tu şi lumineaz-o maimult spre a o vedea şi duşmanii mei. N-am altă ardere de tot mai de preţ să-ţi jertfesc decât

pe fiul meu, pe primul meu fiu, pe moştenitorul împărăţiei mele. La această faptă m-a adusura ce-o au vrăjmaşii mei, împotriva mea şi dragostea ce-o am pentru poporul meu. Primeşteacest sânge nevinovat şi împărătesc, şi priraeste-1 din mâinile mele, spre a-mi trimite putereata, spre a mă răzbuna pe vrăjmaşii mei şi spre a păzi pe poporul meu! Fiul meu, rabdă

moartea, pe care ţi-o dă propriul tău tată şi crede că noi amândoi suntem azi o ardere detot, o singură jertfă: tu junghiat de mâna mea, iar eu junghiat de durerea ta. Nevoie, o nevoiegrea te cheamă pe tine la o moarte de timpurie, iar pe mine la o crudă ucidere de fiu. Moarteataeste viaţa şi libertatea poporului meu, paza şi cinstea împărăţiei mele. împăraţilor,care*v-aţi unit împotriva mea, samariteni, israeliţi, voi care îmi faceţi un nedrept război,vedeţi ce duşman aveţi? Uitaţi-vă! Dacă am inimă să-mi înjunghi pe fiul meu, voi avea şiatâta mânie ca să mă răzbun .împotriva duşmanilor fiului meu! Pe această sabie pe care pots-o ud cu sângele fiului meu, voi putea s-o ud şi cu sângele vrăjmaşilor mei. Soare, primeşte-mi fiul! Ascultă pe tatăl!"

- După ce a spus aceste cuvinte, a întins mâna şi a împlântat sabia în gâtul fiului pe care 1-a

jertfit pentru mântuirea tuturor. Vrăjmaşii din afară au văzut înfricoşătoarea privelişte, s-aucăit de ceea ce au făcut, au ridicat cu mare grabă asediul şi au fugit îndată. "Şi a luat împăratul

Moab pe fiul lui întâi născut, care trebuia să domnească după el si l -a adus ardere de tot pe

zidul cetăţii. Şi s-a făcut mare căinţă în Israil si s-au ridicat de acolo si s-au întors în

pământul lor" (IV împăraţi III, 27). Dar pentru ce fug acei trei împăraţi? Dar ce trebuiausă facă? pândiţi-vă, vă rog, la inima acestui nefericit tată şi împărat! pine l-a amărât ca săajungă până acolo ca să-şi jertfească pe propriul său fiu? Acei trei împăraţi care au pornitîmpotriva lui nedrept război şi 1-au adus într-o astfel de stare, că era ameninţat să-şi piardăîmpărăţia lui. Ce s-ar fi întâmplat oare dacă soarta războiului s-ar fi întors în ajutorul lui,dacă el ar fi ieşit să se bată cu ei, să-i biruiască, să-i alunge şi să-i prindă în mâinile lui? Văîntreb, un tată atât de îndurerat, ce le-ar fi făcut? Pe cât de pare i-a fost durerea când aomorât pe fiul său cu propria-i mână pe atât ar fi fost de mare mânia lui-spre a răzbunamoartea fiului lui! Mânia i-ar fi mărit puterea, ar fi căzut ca '. un leu flămarii asupra lor, nu s-ar fi săturat bând sângele lor! Ce mânie! Ce mânie! Urral care riu s-a îndurat de propriul luifiu, s-ar fi îndurat de vrăjmaşii lui? Ia gândiţi-vă? Bine au făcut cei trei împăraţi că au fugitdin faţa lui, spre a scăpa de mânia lui cea dreaptă, de mânie lui cea nemărginită. De la pildaîmpăratului Moab să venim acum la subiectul nostru. Dumnezeu şi Tatăl cel mai înaintede veci, deasupra Muntelui Golgota a jertfit pe Unicul Său Fiu întrupat, înf ununat cu cunună



de spini, pironit pe ' Cruce, peste tot rănit, peste tot plin de sânge în mijlocul a doi tâlhari, ca161 osândit (Mata XXVII, 38; Marcu XV, 27; Luca XXIII, 32; loan XIX, 18). Privelişteînfricoşătoare şi jalnică! Soarele când 1-a văzut s-a întunecat (Matei XXVII, 45; Luca XXIII,44), pământul s-a cutremurat, catapeteasma templului s-a rupt, mormintele s-au deschis (MateiXXVII, 51-52; Marcu XV, 38; Luca XXIII, 45). Cine 1-a silit? Păcatele tale! Haide acum să

nu-ţi laşi păcatele tale aici în viaţa aceasta prin mărturisire! înaintează cu păcatele taleîn faţa acestui Dumnezeu şi Tată spre a fi judecat la a doua Lui venire. Acolo va fi de faţăşi însuşi Fiul Lui Unul- Născut cu rănile încă deschise; acolo va fi de faţă lemnul crucii pecare a fost răstignit. Şi deci când pe de o parte va vedea pe acel Fiu iubit pe care L-a junghiat,iar pe de altă parte păcatele tale, care L-au îndemnat să-L junghie, nădăjduieşti să aibă vreo milăfaţă de tine? Dumnezeu îţi va spune: « "Nerecunoscătoruleţ viaţa Fiului Meu a fost cu multmai de preţ decât toate vieţile oamenilor şi ale îngerilor la un loc. Viaţa Lui am dat-o spremoartei Sângele Fiului Meu era cel mai scump mărgăritar al raiului. L-am vărsat tot pe pămâht! Dragostea pentru, Fiul Meu era mai călduroasă decât .toate flăcările care suntaprinse în inimile serafimilor. Am părăsit-o!A N-avem altceva mai de preţ, nici mai scump,

nici mai iubit, decât pe Fiul Meu. L-am jertfit! Nu era de ajuns aceasta ca să te facă să cunoştiura ce-o am pentru păcat? Şi totuşi vii, încărcat de păcate, înaintea ochilor Mei? M-akîndemnat, prin păcatele tale, să-Mi omor pe Fiul Meu. Acum Mă îndeamnă Fiul Meu săte judec pentru moartea Lui. Cer răzbunare, înaintea ta, sângele Lui, rănile Lui, patimile Lui.Sunt judecător, dar sunt şi Tată. Ca judecător te judec cu dreptatea Mea; ca Tată teosândesc pentru moartea Fiului Meu".Păcătosule, aştepţi milă de la un astfel de judecătorşi de la un astfel de Tată? Nu, nu, ticălosule! Gândeşte-te că dacă nra cruţat pe Fiul Său(Romani VIII, 32), după cum spune Pavel, te va- cruţa pe tine, duşmanul Lui? Gândeste-tecă dreptatea Lui judecă păcatul tău si jh acelasr timp dragostea. Lui răzbună moarteaFiului Lui. O astfeKde lupă este pornită împotriva ta: dreptatea lui Dumnezeu şi dragostea

lui Dumnezeu. Şi se face cu tine şi judecată şi răzbunare. Măsoară dragostea'pe care oare pentru Fiul Lui! Este nemărginită. Măsoară ura ce-o are pentru păcat, încât L-aîndemnat să jertfească pe Fiul Său atât de iubit! Est&nemărginită! Şi dintivo altfel de dragosteşi dintr -o astfel de ură, măsoară mânia cu care te va judeca! Şi aceasta este nemărginită.Mânie fără de milă, numai .• i mânie. >Cine poate să înţeleagă "asemenea mânie? Cine poate s-o sufere? Eu vă vorbesc de ea şi tremur. Simt că-mi lipseşte puterea şi cuvântul; numai pot să vorbesc. Lăsarţi-mă că din pricina temerii ce-o are duhul meu să*mi trag puţinsufletul! Ah, suflete păcătoase! Ah, judecată viitoare.

-

- Partea a II-a

- Judecător este singurul Dumnezeu, plin de mânie, fâră milă. Cel judecat un păcătos.Vinovat fără putinţă de apărare. Păcatele sunt de patru o feluri. Pentru fiecare din ele oriceom va da răspuns amănunţit în faţa lui Dumnezeu în ceasul judecăţii. Primul fel de păcatesunt acelea pe care le-am făcut noi înşine. Al doilea fel de păcate sunt acelea pe care le-am

prilejuit de le-au făcut alţii. Al-treilea fel de păcate sunt faptele bune ne care nu le-amfăcut. AI patrulea fel de păcate sunt faptele bune pe care n-am lăsat pe alţii să lefacă.Toate vor fi cercetate, nu numai cele mari, dar şi cele mici. "Cele mai mici dintre faptelenoastre vor fi aduse spre a fi cercetate" (Sf. Grigore al Nişei; Cuvânt la Psalmul V), spune



Grigore al Nişei. Va fi cercetat tot ce am greşit cu mintea, chiar gândurile cele mai mici;tot ce am greşit cu 'gura, chiar, şi vorba deşartă; tot ce am greşit cu fapta, chiar şi cele maiuşoare greşeli; toate de la cel dintâi păcat până la cel din urmă. Nu vom putea să ascundemnici unul, aşa cum le ascundem acum de ochii oamenilor şi chiar duhovnicului. Toate se vorînfăţişa sub aceeaşi înfăţişare şi cu aceleaşi împrejurări, aşa cum s-au săvârşit. Noi nu vom

putea să schimbăm nici unul, după cum facem acum, înşelând lumea, arătând unul în loculaltuia, prezentând făţărnicia drept virtute. Nu! "Vom vedea pe toate faptele noastre deodată,zice Marele Vasile, ca şi cum faptele noastre ar sta în faţa noastră, arătându-se înainteaminţii noastre, cu caracterele lor proprii, fiecare faptă aşa cum a fost rostită si săvârşită".Acum în ace istă iată se săvârşesc multe fapte, care sau sunt sau complet ascunse, ss i d; :ăsunt cunoscute, nu ştim cine le-a făcut. Pe câte nu le acoperă noaptea, pe câte pustiul, pe câtetaina? S-a găsit pe ascuns o scrisoare mincinoasă. Cine a scris-o oare? Nu ştim! A fostînşelată o fecioară nevinovată. Cine este tatăl copilului? Nu ştim! S-a auzit un cuvânt dedefăimare. Cine 1-a spus? Nu ştim! Lipseşte un sfânt vas din Biserică, un lucru de preţ dintr -ocasă. Cine 1-a furat? Nu ştim! (Lipseşte un vas sfânt... nu ştim, lipsă în M. adăugat după V).

Şi lucrul cel mai grav este când este osândit un nevinovat, iar vinovatul râde. Cutare faptă,este dragoste adevărată sau falsă? Este oare râvnă sau invidie? Este oare laudă saulinguşeală? Este oare virtute sau făţărnicie? Nu ştim! Aici este mult întuneric. Dar acolo,când Dumnezeu va lumina cele ascunse de întuneric, atunci se vor arăta toate, "fiecarefaptă, cu caracterele ei proprii, aşa cum a fost rostită şi săvârşită".

- Pe toate le va judeca singurul Dumnezeu, pliii de mânie, fără milă. Gândeşte-te acum, păcătosule, dacă mai poţi spune vreun cuvânt!

- In primul loc vor fi judecate relele pe care le-ai făcut, prin fărădelegile tale, prin nedreptăţiletale, prin desfrânările tale şi prin toate păcatele tale mari şi înfricoşate. Pentru ca să capeţiiertare de păcatele tale, Dumnezeu ţi-a dat în această viaţă un mijloc foarte uşor. Dacă te-

ai fi mărturisit numai unui duhovnic, căruia i-a dat Dumnezeu toată puterea să te ierte, ai fifost iertat! Dar n-ai făcut-o! Ai ştiut-o şi n-ai făcut-o! Ţi-au spus predicatorii şiduhovnicii şi n-ai făcut-o! Ai trăit atâta vreme şi ai avut atâta timp s-o faci şi n-ai făcut-o!Te întreb: Ai în acestea vreun cuvânt de apărare înaintea lui Dumnezeu?

- In al doilea loc vom fi judecaţi pentru relele pe care le-am prilejuit de le-au făcut alţii. Acela n-a vrut să dea mărturie mincinoasă, nici celălalt să ucidă, tu însă 1-ai îndemnat. Acea sărmanăfecioară s-a împotrivit cât a putut, tu însă fie prin înşelăciune, fie prin forţă, ai scos-o pe uliţaobştească a pierzării şi ai băgat-o în casă de desfrâu. Tânărul acela nu cunoştea încă nici unviciu, era o floare în vârstă şi în nevinovăţie. L-ai atins, l-ai vestejit! Cuvintele tale şidiscuţiile tale i-au otrăvit auzul şi i-au stricat moravurile cele bune. Erai preot şi depăşeai pe laici în scandaluri. Erai însurat şi-ţi ţineai amanta în ochii propriei tale soţii. Erai tatăşi ai fost pentru copiii tăi dascălul răutăţilor. Erai om, şi printre ceilalţi oameni pilda pierzării. Dacă ai fi vrut,-frate, să fii pedepsit numai tu, treacă-meargă, căci tu eşti stăpânul propriului tău suflet! Dar să pedepseşti şi pe mulţi alţii prin sfatul tău, prin scandalul tău, prin exemplul tău? Te întreb: ai în acestea vreun cuvânt de apărare înaintea lui Dumnezeu?

- In al treilea loc, ai să fii judecat pentru faptele bune pe care nu le-ai făcut. Dumnezeu ţi-adat multe bunătăţi şi naturale şi lumeşti şi duhovniceşti: erai deştept! Puteai să ajungiîndreptar de virtute şi înţelepciune şi te-ai abătut spre pierzare. Erai bogat! Puteai să faci



mult bine văduvelor şi orfanilor, dar nu te-a lăsat iubirea de argint! Erai capabil să ajungi ostea a Bisericii, dar te-a biruit fie trupul, fie lumea, fie diavolul. Virtutea şi sfinţenia nuerau pentru tine un lucru cu neputinţă. Vei vedea acolo atâţia profeţi, apostoli, mucenici,fecioare, asceţi pe care i-a sfinţit harul dumnezeiesc. Nu ţi-ar fi lipsit niciodată acest hardumnezeiesc ca sa ajungi ca aceia, dacă nu ţi-ar fi lipsit voinţa cea bună. Atâta vreme, atâta

timp preţios, sau cheltuit în răutăţi sau pierdut în zadar, în care puteai să faci atâta şi atâta bine, dar n-ai făcut nimic! Te întreb: Ai în acestea vreun cuvânt de apărare înaintea luiDumnezeu?

- In al patrulea loc ai să fi judecat pentru faptele bune pe care n-ai lăsat să le facă .alţii. Unulvoia să meargă la Biserică, să asculte predica, să se mărturisească, să facă un bine sufletuluisău, dar răutatea ta nu 1-a lăsat. Altul voia să facă un bine obştesc spre folosul multora, darinvidia ta 1-a împiedicat. Te întreb: Ai în acestea vreun cuvânt de apărare înaintea luiDumnezeu? Dar să închidem această carte care cuprinde păcatele tale şi s-o deschidem pe cealaltă care conţine virtuţile tale. Gândeşti că ai făcut în viaţa ta vreun bine? Dar săvedem ce bine este acela. Te-ai rugat, dar pe când buzele tale se rugau pe unde colinda

mintea ta? Ai făcut milostenie, dar câtă? Şi poate că şi acea puţină milostenie, ai făcut-o ca săai mai mult laudă de la oameni decât răsplată de la Dumnezeu. Ai postit! îmi vine să plâng(Să plâng; în V: să râd) de posturile creştinilor! Mai cu seamă în timpul postului domnesc,la mesele creştinilor ameţeala şi beţia. Dar când te-ai înfrânat de la peşte şi de la came te-aiînfrânat oare de la patimi şi de la poftele trupului? Te-ai mărturisit, dar de câte ori te-aimărturisit, te-ai îndepărtat oare vreodată de păcatul săvârşit? Te-ai căit, dar te-aiîndreptat? Acestea sunt faptele tale cele bune pe care le-ai făcut! Şi vrei să ai cuacestea vreun cuvânt de apărare înaintea lui Dumnezeu?

- Ah, arată-mi un bine desăvârşit, din toate punctele de ^ ede e! Din cincizeci, şaizecisau chiar o sută de ani câţi ai trăit, adă-mi c sin ură zi, un singur ceas, pe care să-1 fi

dăruit întreg lui Dumnezeu? Unde este un astfel de bine? Unde este un astfel de ceas? - Prin urmare dacă judecătorul este un Dumnezeu plin de mânie, fără milă, iar tu eşti cel judecat un vinovat păcătos, fără cuvânt de apărare, gândeşte-te care să fie cea dinurmă sentinţă? Mă cutremur s-o spun. "Pleacă de la mine, blestematule, în focul cel

veşnic, gătit diavolului si îngerilor lui" (Matei XXV, 41). Cât este de înfricoşată judecata lui Dumnezeu? Cât este de mai înfricoşătoare sentinţa Sa! De unde vii şi unde aisă mergi cu o astfel de sentinţă, ticăloase, nenorocite, nefericite păcătosule? Din rai îniad; din lumina slavei în focul cel veşnic; din nesfârşita slavă în chinul nesfârşit; de laDumnezeu, la diavol. Cât este de înfricoşată judecata lui Dumnezeu! Cât este deînfricoşătoare sentinţa Sa! "Du-te de la Mine!" Eu pentru moment nu pot să vă spun cecuprind aceste cuvinte înfricoşătoare; vi le voi spune altă dată. Pentru moment tesfătuiesc, te rog, te conjur să fugi de o astfel de judecată, şi de astfel de sentinţă. Esteoare cu putinţă? Ascultă!

- Pentru toate păcatele oamenilor Dumnezeu a rânduit două scaune de judecată. Unul aici pe pământ, în această viaţă, şi altul în cer, la a doua venire. Acolo este Judecător unDumnezeu, plin de mânie, fără milă. Aici este judecător un preot, om plin de milă, fărămânie. Acolo vinovatul nu are cuvânt de apărare, aici capătă iertare. Cel care a fost judecat aici de duhovnic şi a fost iertat, este judecat şi acolo de Dumnezeu, şi este iertat.



Cel care aici se va pocăi, acolo este îndreptăţit. "Dacă vom putea, prin mărturisire, înviaţa aceasta pământească, spune Hrisostom, mângâierea păcătoşilor, să ne spălăm degreşelile noastre, vom merge acolo curaţi de păcate". De multe ori ţi-am spus, creştine,ce lucru uşor este iertarea păcatelor prin mărturisire. Astăzi ţi-am spus ce lucruînfricoşat este cercetarea păcatului la judecata viitoare. Ţi-am pus înaintea ta apă şi foc

(Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah XV, 16). Alege ce voieşti! - “Osana! Binecuvântat este cel ce vine întru numele - Domnului,

împăratul lui Israil”! (loan XII,13). - Domnul nostru lisus Hristos, surpătorul iadului,

biruitorul morţii, începătorul vieţii, a înviat pe Lazăr cel mort de patru zile (loan XI,43-44). Iar a doua zi, când a intrat în Ierusalim, s-a cutremurat tot oraşul la venirea unuiastfel de făcător de minuni şi la ştirea străinei minuni. Unul pe altul se întreba: Cine esteacesta? Şi astfel, tot poporul acela nenumărat, adunat acolo pentrusărbătoarea Paştelui, mişcat de un semn dumnezeiesc, îl primeşte cu slăvită suită ca pe împăratul lui Israil. Unii merg înaintea lui, alţii vin în urmă, alţii rup ramuri, alţii clatină stâlpări, alţii işi aştern hainele lor pe cale,şi cu toţii într -un glas, până şrcopilaşii, strigă: “Osana! Binecuvântat este cel

ce vine î ntru numele Domnului, împăratul lui Israil!” (loan XII, 13). La praznicul cel purtător de stâlpări de azi, însemnez trei fapte debsebite. Maiîntâii, hainele aruncate pe pământ; în al doilea loc, stâlpările de finic, semnele biruinţei; şî în al treflea loc,,cântarea aceea de bucurie: “Osana!

Binecuvântat este cel ce vine!” Trei sunt lucrurile cele marnecesare pe care trebuie să lefacem noi creştinii, când primim pe Domnul nostru lisus Hristos la sfânta împărtăşire cu preacuratele lui

taine. Mai întâi printr-o adevărată mărturisire să aruncăm hainele păcatelor, purtate atâta vreme, să părăsim obişnuinţa cea veche şi rea, şi să ne dezbrăcăm de omul cel vechi cu faptele lui. în al doilea loc, printr-o convertiredesăvârşită, să înălţăm stâlpările‟ biruinţei, călcând peste cei trei mari duşmani ai noştri: trupul, lumea şi diavolul. Şi în al treilea loc, cu bucurie şi veselie, să ne apropiem cu-o inimă duhovnicească zdrobită, de sfânta masă a pâinii vieţii, zicând: “Osana! Binecuvântat este cel ce vine întru

numele Domnului!” Pentru aceea vă voi vorbi astăzi despre Sfântaîmpărtăşanie, socotind că o astfel de cuvântare este foarte trebuincioasă acelora care se pregătesc în

aceste sfinte zile să se împărtăşească cu prea curatul trup şi sânge al Domnului nostru. Mai întâi vă voi arăta că această taină este cea mai mare faptă a puterii dumnezeieşti, a înţelepciunii dumnezeieşti şi a bunătăţii dumnezeieşti, în al doilea loc vă voi spune ce pregătire‟trebuie să facă unul care vrea să se împărtăşească, spre a-i fi aceasfântă împărtăşire nu spre judecată sau spre osândă, ci spre iertarea păcatelor şi



mântuire. Toate acestea vi le voi arăta pe scurt din pricina măreţiei sărbătorii de azi.

- Partea I - Dumnezeu, care după fire şi după fiinţă este cu neputinţă de înţeles şi de văzut, se înţelege

în parte şi este văzut din trei lucrări ale sale pe care teologii le numesc

externe, adică din putere, din înţelepciune şi din bunătate. - Minunile

sunt lucrarea puterii; tainele sunt lucrarea înţelepciunii, iar darurile sunt lucrarea bunătăţii. Acum eu spun că dumnezeiasca euharistie este cea mai mare minunefăcută de puterea” lui Dumnezeu; este cea mai înaltă taină, izvodită de înţelepciunea lui. Dumnezeu; este cel mai cinstit dar, dat de bunătatea lui Dumnezeu. Să mergem s-o dovedim şi să începem cu cea dintâi.

- Deşitoate minunile, întrucât sunt minuni, sunt deopotrivă, pentru că toate la fel depăşesc hotarele firii, totuşi dacă una depăşeşte mai mult sau mai puţin

legile firii, se spune că este o minune mai mare sau, mai mică. Hotarele firii, adică modurile de existenţă ale lucrurilor naturale, sunt zece, pe careAriştotel le-a numit categorii: substanţa,‟cantitatea, calitatea, relaţia, activitatea, suferinţa, locul, timpul, poziţia şi posesiunea. Dintre toate minunile puterii lui Dumnezeu, singură minunea sfintei Euharistii depăşeşte pe toate hotarele firii şi este minune faţă de toate categoriile.

- Minune faţă de substanţă, înainte de sfieţire, cele puse înainte au substanţa pâinii şi substanţa vinului; după sfinţire, însă, pâinea şi vinul sunt substanţa trupului şi sângelui lui Hristos. Prefacere desăvârşită a substaneţei în substanţă, dar mai bine spus transsubstantiere.

- Minune faţă de cantitate. Acel prea sfânt tr up are întinderea interioară a propriilor salemădulare, dar nu are întinderea exterioară faţă de joc; cu alte cuvinte: aretoate mădularele, cap, mâini si picioare, aşezate după rânduială, neamestecate şi nelimitate, nemărginite însă de loc; are cu adevărat toate organeletrupului, dar petoate aşa cum se cuvine lui Dumnezeu; nueste circumscris de loc, dar este limitat în loc. Pentru aceea

- tot trupul lui Hristos este în toată sfânta pâine şi tot trupul în^|îecare părticică a sfintei pâini, în acelaşi chip în care tot soarele se vede în toată oglinda, dar dacă se va tăia oglinda înmulte

bucăţi, se vede iarăşi, în fiecaredin acele multe bucăţi, tot soarele.

- Minune faţă de calitate, în sfânta Euharistie, este substanţa trupului şi sângelui luiHristos; nu mai este5 substanţa pâinii şi vinului, ci numai forme, accidente şi însuşiri ale pâinii şi vinului; forme fără materia proprie; accidente fără substanţa lor proprie; însuşiri în afară de propria lor substanţă. Vedem culoarea pâinii



şi a vinului, simţim gustul pâinii şi al vinului, dar mâncăm şi bem trupul şi sângele lui Hristos.

- Minune faţă de relaţie. In sfânta Euharistie este acel Fiu al lui Dumnezeu, pe care Dumnezeuşi Tatăl îl naşte fără de mamă din veşnicie, iar în timp îl naşte, fără de tată, Fecioara Măria.

Afirm că este acelaş fiu, dar în sfânta Euharistie nu-1naşte pe acest Fiu nici Tatăl, nici Mama, pentru că Hristos în preacuratele taine, propriuvorbind nu se naşte, ci se realizează în chip tainic. Acesta este un al treilea mod de existenţă al lui Hristos. Pentru aceea potrivit primului mod deexistenţă al naşterii din veci, este Fiu şi are relaţie cu Tatăl; potrivit celui de al doilea mod de existenţă, al naşterii în timp, este acelaş Fiu şiare relaţie cu Mama;

în sfârşit, potrivit celui de al treilea mod de existenţă, al transsubstanţierii, este iarăşi acelaş Fiu, dar nu are relaţie nicicu Tatăl, nici cu Mama, ci rămâne fără relaţie.

- Minune faţă de activitate. Taina dumnezeieştii Euharistii lucrează în chip material, darface şi minuni în chip duhovnicesc. Este mâncare pentru gură, dar este şi hrană pentru suflet. Atinge simţirea, dar sfinţeşte şi duhul.

- Minune faţă de suferinţă. Dumnezeiasca pâine se sfărâmă, dar nu se separă; se împarte, dar nu se desparte; se mănâncă dar nu se consumă; împărtăşeşte pe toţi totdeauna, dar nu lipseşte niciodată.

-

Minune faţă de loc. Acelaş lisus Hristos şi pe pământ şi în cer; acelaş şi pe sfânta masă şi în dreapta lui Dumnezeu şi Tatăl; acelaş în acest sfânt altar şi în toate altarele ortodocşilor.

- Minune faţă de timp. Acesta este trup nestricăcios. şi nemuritor; acesta este sângeizvor de viaţă veşnică; totuşi nu rămâne decât numai prin rămânerea formelor.

- Minune faţă de poziţie. Sfânta Euharistie, este minune după poziţie dacă te vei gândi că la naştere stă în iesle, in patimă este spânzurat pe cruce, la înviere stă ca un biruitor, la înălţare zboară la ceruri, în rai stă în dreapta Tatălui.

- Minune, în sfârşit, faţă de po‟sesiune. Acesta este adevărul trup şi sânge al lui Hristos, dar are ca oîmbrăcăminte exterioară formele pâinii şi vinului .Prin urmare, dacă dumnezeiasca Euharistiedepăşeşte toate hotarele firii, toate modurile de existenţă ale lucrurilor naturale, este cea mai mare minune a puterii dumnezeieşti.

- Cea mai înaltă taină din toate tainele pe care le-a izvodit înţelepciunea dumnezeiască este taina sfintei Euharistii, pentru că ea depăşeşte toate hotarele cunoştinţei naturale. Toate cele făcute de Dumnezeu-Omul Cuvântul prin întruparea sa, toate



sunt adevărate, pe toate le-a făcut cu înţelepciune, toate sunt tainice, în minunile săvârşite prin întruparea sa, este într-o privinţă cu totulascuns, iar ţn altă privinţă cu totul arătat; este cutotul ascuns ca Dumnezeu, dar cu totul arătat ca om. De acee mintea în parte

le înţelege, şi iarăşi în parte nu le înţelege. Pentru asta toate sunt taine, totuşi nu întru totulascunse. La naşterea lui în timp din Fecioară nu înţelegem în ce chip veşnicul Dumnezeu se naşte din femeie „şi în timp. înţelegem totuşi că se naşte, pentru că îl vedem om desăvârşit. La patima şi mpartea cea de bună voie nu înţelegem cum pătimeşte şi moare Dumnezeu celimpasibil şi nemuritor. Totuşi înţelegem cum pătimeşte şi moare, pentru că-1 vedem om cuaceleaşi afecte ca şi noi, îmbrăcat cu slăbiciunea firii noastre, “în parte

cunoaştem” (I Corinteni XIII.9), după cum zice apostolul, în taina dumnezeieştii Euharistii sub forma pâinii şi vinului, Dumnezeu-Omul Cuvântul ascundedumnezeirea sa, pentru că nu se arată Dumnezeu, ascunde şi Omenirea sa, pentru că nu se arată nici om, ci se arată numai pâine şi vin. Pentru aceea, în această taină, mintea omenească nu înţelege nici o parte aCuvântului Dumnezeu-Om,adică dumnezeirea şi omenirea sa. Astfelaceastă taină este întru totul ascunsă.

- Veniţi,înţelepţi ai lumii, care cu ascuţimea minţii aţi descoperit cele ascunse ale firii!

Veniţi, teologi ai Bisericii, care prin îndrumarea Sfântului Duh, aţi urmărit adâncurile dumnezeieştilor Scripturi! Veniţi mai cu seamă, heruvimi cereşti, cei.cu mulţi ochi, care cunoaşteţi tainele negrăite ale lui „Dumnezeu! Veniţi aici împrejurul sfintei mese a acestei înfricoşate taine! Ceea ce vedeţi esje pâine şi vin, dar acolo înăuntrul lor este în întregime lisus Dumnezeu-Omul.în dumnezeiasca Euharistie nu este nici un semn al Dumnezeirii ca să înţelegeţi că esteDumnezeu; dar este oare un semn al omenirii ca să ffirţelegeţi cel puţin că este om? Nu! Este ascuns şi ca Dumnezeu,^este ascunsşi ca om, este ascuns în întregime. La naştere, s-a golit cu adevărat pe el însuşi, după dumnezeire, pentru că Dumnezeu s-a făcut în chip de rob si ascultător pânăr la moarte (Filipeni 11,7-8). La patimă, s-a golitdupă omenire, pentru că a pătimit până la moarte. Acofo omul se arăta, cu toate că Dumnezeu era ascuns; dar aici, în dumnezeiascaEuharistie, s-agolit pe El însuşi cu o golire desăvârşită, căci aici nu se arată nici ca Dumnezeu, nici caom. Asta-itaina tainelor, taina prin excelenţă. Dumnezeiasca Euharistie, dintre toate tainele, este taina cea mai



ascunsă, întru totul ascunsă, taina care depăşeşte toate limitele cunoştinţei naturale. Pentru asta deci este cea mai înaltă izvodire a înţelepciunii dumnezeieşti.

- Şiiarăşi dumnezeiasca Euharistie este cel mai cinstit dar al bunătăţii Dumnezeieşti, pentru că este cel mai ales semn al dragostei dumnezeieşti. Pentru asta

mărturiseşte loan: “Iubind pe ai săi cei din lume, i-a iubit până la sfârşit” (loan XIII.l), ceeace înseamnă că le-a arătat, spune Teofilact, dragoste desăvârşită, adică toată dragostea cu care Dumnezeu poate să iubească pe om. Când s-a întrupat, maredragoste a arătat! Când a murit, mare dragoste a arătat! Dar la urma urmelor, nu s -aoprit aicitoată dragostea sa. Patima pe cruce s-aîntâmplat o singură dată, pe când la sfântaliturghie se îndeplineşte în fiecare zi, se jertfeşte în fiecare zi, mai cu seamă pătimeşte însfânta pâine, ceea ce n-a pătimit pe cruce, după cum spune

dumnezeiescul Hrisostom, adică pe Cruce nu s-a făcut sfărâmarea sfintelor lui mădulare, potrivit profeţiei “nu

i s-au sfărâmat picioarele Lui;

nu i se vor zdrobi oasele întru el” (Ieşire XIJ,46; loan XIX,36). Dar în sfânta pâine segăseşte sfărâmat în multe părţi; spre a sătura pe mulţi. “Ceea ce n-a pătimit pe cruce o pătimeşte prin punerea înaintea şi primeşte să fie sfărâmat spre a sătura pe toţi”. Aceasta este întreaga dragoste, cu care până în sfârşit ne-a iubit pe noi.

- Poporul cel nerecunoscător al lui Israil putea să se laude altă dată pe bună dreptate cu

marele binefaceri făcute de Dumnezeu faţă de el şi să spună: “N -a făcut aşa nici unui popor!” (Psalmi CXLVII,9): când a despărţit Marea Roşie, pentru ca să-i treacă în pământul făgăduinţei (Ieşire XIV, 16-29);când i-p. hrănit cu mană în pustie (Ieşire XVI,4-19); când i-a adăpat cu apă scoasă în chipminunat din piatră (Ieşire XVII,5-6). Dar toate acestea nu se pot compara cu culmea binefacerilor,făcută fle Dumnezeu^ faţă de noi în această Dumnezeiască taină. Ce este Marea Roşie faţă de acest sânge izvorâtor de viaţă, prin care trecem la făgăduinţa harului celui nou! Ce este mana, pe care israeliţii au mâncat-o şi au murit, faţă de această dumnezeiască pâine care s-a

pogorât din cer, pe care dacă o mănâncă cineva va trăi în veci? Ce este piatra din care a curs apă, faţă de această piatră tainică, “izvor de

apă vie pururea curgătoare‟, care saltă spre viaţa veşnică” (foan I V, 14). Noitrebuie s-o spunem şi o spunem mai nimerit: “N -a făcut aşa niciunui

popor!” Ce semn mai ales al dragostei sale faţă de noi putea să ne dea Mântuitorul lumii decât de a face pâinea şi vinul trupul şf sângele său şi acesta să ni -1dăruiască să-1 mâncăm şi să-1 bem, când voim ca să fie pururea, până la sfârşitul veacului, nedespărţit de noi? Aceasta-i o dragoste ce n-o putem tâlcui. Este de



neînţeles! Nu putem s-o măsurăm. Este de nemăsurat! Dragoste dumnezeiască, dragoste desăvârşită, dragoste întreagă, toată comoară bunătăţii dumnezeieşti, în această taină a arătat Dumnezeu, ca puternic, cea mai mare tărie a atotputerniciei lui;ca înţelept, taina tainelor; iar ca bun, culmea darurilor. Acum, ce pregătire

trebuie să avem noi când voim să ne împărtăşim cu această înfricoşată şi mare taină? “Să se cerceteze omul pe sine, spune fericitul Pavel, si

aşa să mănânce din pâine şl să be,a din potir” (I Corinteni XI,28). Să se cerceteze, mai întâi fiecare pe el însuşi bine, să-şi examineze mai întâi

propria lui conştiinţă. Dacă are vreo piedică s-o r idice; dacă are vreo legătură, s-o dezlege, în jurul muntelui Horiv, Moisi păştea oile socruluisău Madiam. Deodată ve4e o privelişte ciudată: era un rug, cate ardea, darnu se mistuia. “Vede că rugul arde cu foc, dar rugul nu se mistuia” (Ieşire- III,2).Moisi a rămas înspăimântat de vedenia aceasta; şi cuprins de curiozitate, a spus: Vreau să merg să văd ce este această minune. “Ducându-mă aproape, voi vedea

această mare vedenie, ce este că nu se mistuie rugul” (Ieşire 111,3). A mers, s-a apropiat, dar aude o voce care-1 strigă. Pertu aceea se opreşte, nu mai înaintează. Focul acela pe care-1 vedea Moisi în rug era Dumnezeu şi vocea pe care a auzit-o eravocea lui Dumnezeu care-i spune: Moisi, Moisi, nu îndrăzni să te apropii de loculacesta! Mai întâi dezleagă-ţi încăltămintele de la picioarele -tale, pentru că acest pământ este sfânt şi trebuie să vii cu luare aminte şi cu evlavie. “Nu

te apropia aici; dezleagă- ţi încăltămintele de la picioarele tale, căci locul în

care stai este pământ sfânt” (Ieşire 111,5). Creştine, care vrei să te împărtăşeşti,, vezi acea sfântă pâine, vezi acel sfânt potir, care este pe sfânta masă? Acolo

este trupul şi sângele lui Hristos. Acolo este însuşi Dumnezeu cu trupul. Acolo este focul dumnezeirii, care luminează şi curăteşte pe cei vrednici, care arde şi mistuie pe cei nevrednici. Nu te atinge, nu te apropia aici! Mai întâidezleagă-ţi încălţămintele de la picioarele tale; dezleagă-ţi legăturile păcatelor tale, care-ţi leagă sufletul, printr -o adevărată-mărturisire. Eşti în duşmănie cu cineva? Dezleagă mai întâii legătura-urii şi împacă-te cu aproapele tău! Ai nedreptăţit pe cineva, „ai furat, ai răpit, stăpâneşti lucru străin? Dezleagă-ţi legătura nedreptăţii şi dă înapoi dreptul altuia. Ai fost legat cu o desfrânată saucu o preadesfrânată şi ai trăit atâta vreme în păcat, într -un scandal obştesc? Dezleagă legătura trupului şi slobozeşte din mâinile diavolului sufletul tău robit, “Dezleagă- ţi

încălţămintele de la picioarele tale, căci locul în care stai este pământ sfânt!” Biserica aceea încare intri, acea sfântă masă de care te apropii, locul acela în care stai şi te-mpărtăşeşti, este sfintele sfinţilor, este pământ sfânt. Acolo stau alături în chip nevăzut sfinţii îngeri, care-şi acopăr feţele de frică, de cutremur şi de evlavie. Acolo stă un Vasile cel Mare şi un Hrisostom, oameni cu totul desfăcuţi de orice legătură pământească, sfinţi uscaţi din pricina vieţii lor aspre, îngeri pământeşti,



prin curăţenia sufletului lor. Şi cu toate acestea mărturiseau că erau nevrednici.Unul spunea: “Stai Doamne,că cu nevrednicie mă împărtăşesc”; iar celălalt: “Doamne, Dumnezeul meu, ştiu că nu sunt vrednic”. Dar tu, care ţi-ai pângărit sufletul cu mii de păcate? Tu, care pentru

păcatele atâtor ani n-ai făcut poate canon de un ceas, tu, nu te apropiaaici! Mai întâi dezleagă-ţi încălţămintele din picioarele tale! Mai întâi dezleagă-ţi orice legătură, ridică orice piedjcă, liberează-te,mărturişeşte-te, îndreaptă-te, pocăieşte-te! Si astfel dezlegat, iertat, uşurat, vino, apropie-te!Dar iarăşi şi atunci cu evlavie si cu luare aminte. Moisi, ca să se apropie de locul unde era Dumnezeu în rugul careardea”, si-a descălţat încălţămintea. Deci cu câtă frică şi cutremur, trebuia să calce acoloundeerau spini şi foc! Aceeaşi frică şi

acelaşi cutremur trebuie să ai şi tu când îţi întinzi mâinile şi-ţi deschizi gura ca să primeşti sfânta împărtăşanie! Trebuie să zic: Cred Doamne, că tu eşti Dumnezeu; mărturisesc că eu sunt păcătos. Cred că tu eşti foc mistuitor; mărurisesc că eu sunt iarbă uscată. Nu sunt vrednic eu, păcătosul, să mă apropii de Dumnezeu, ca să nu fiu osândit; nu sunt , vrednic eu, iarba cea uscată,să mă apropii de foc, ca să nu mă ard! Dar pentru că tu mă strigi şi mă chemi, vin eu, necuratul, să măcurăţesc prin tine, izvorulsfinţeniei; vin eu, bolnavul, să mă vindec prin tine doctorul sufletelor; eu, mortul, ca săînviez prin

tine pâinea vieţii! Vin să mă luminez, să mă sfinţesc, mai cu seamă pentru aceea că sunt păcătoşii nevrednic! Vin, spre a nu mădepărta prea mult de tine şi să pună stăpânire

- pe mine vrăjmaşul sufletului meu! Din nou mărturisesc că sunt nevrednic, pentru că sunt păcătos. Dar tu ai venit să mântui pe păcătoşi. O, mântuieste-mă dar! “Osana! Binecuvântat este Cel ce vine în numele Domnului!” .

- Partea a II-a - Este o mare rătăcire a creştinilor socotinţa că dacă se mărturisesc în aceste sfinte zile

şi se împărtăşesc şi-au făcut o dată datoria şi sunt liberi să facă diri nou păcatele de mai înainte, ba încă şi altele mai rele. Mare rătăcire! Mai cu seamă pentru că s-au mărturisit şi s-au împărtăşit, trebuie să trăiască cu mai multă evlavie .şi luare aminte. Socotinţa aceasta rătăcită vine de acolo că nu ştiu ce înseamnă Sfânta împărtăşanie şi ce ajunge sufletul după ce s-aîmpărtăşit.

- Moisi se pogora din muntele Sinai, ţinând în mâinile lui cele două table aleTestamentului, pe care era scris Decalogul. Faţa lui strălucea de atâta lumină, încât



fratele lui, Aaron, şi poporul evreilor nu puteau să-1 vadă,,întunecându-li-sevederea de atâta strălucire. Din această pricină Moisi şi-a acoperit faţa cu un voal ca să poată aceia să se apropie de el. “Şi au văzut fiii lui

Israil că era plină de slavă faţa lui Moisi si s-au temut să se apropie de el; si a pus Moisi

un

acoperământ pe faţa lui” (Ieşire XXXIV,35). Dar de unde atâta lumină pe faţa luiMoisi,încât să se întunece vederea celor care îl priveau? Moisi,^us în muntele Sinai, a stat multe zile vorbind cu Dumnezeu faţă cătrefaţă. Din îndelungata lui vorbire cu Dumnezeu, a luat acea strălucire prin care se arătaatât de slăvită faţa lui. Este mare deosebire între a vţ)rbi cu Dumnezeu în chip tipic şi în enigmă ca Moisi şi a primit în gura lui si în pieptul lui cu adevărat şi în realitate pe însuşi Dumnezeu, ca cel ce se împărtăşeşte. Faţa . lui Moisi strălucea atât demultfiumai pentru că a

vorbit cu Dumnezeu; cât trebuie să strălucească sufletul aceluia care se împărtăşeşte cu trupul şi cu sângele lui Hristos în preacuratele taine?Dumnezeiasca Scriptură spune că evreii se înspăimântau să vadă faţa lui Moisi, pentru că strălucea ca soarele. Şi dumnezeiescul Hrisostom afirmă că demonii se înspăimântează, tremură şi fug la vederea feţei unuia care se împărtăşeşte. Asta pentru motivul că în acel ceas se vede ieşind din gură foc dumnezeiesc. Privelişte minunată pentru îngeri, înfricoşătoare pentru demon! “Când ieşind de la sfânta masă suntem înfricoşători diavolului ca nişte lei care suflă flacără”. Nu este stea care să

strălucească atâta pe cer cât străluceşte un suflet de lumina haruluidumnezeiesc, în ceasul în care se împărtăşeşte. - Şi

pricina acestui fapt este că sfânta împărtăşanie, după cum spune Simeon alTesalonicului, nu este altceva decât unirea lui Dumnezeu cu noi în dumnezeireanoastră, asemănarea şi împărtăşirea cu Dumnezeu. Noi •când neîmpărtăşim, mărturiseşte Grigore Teologul ne împărtăşim cu hanikpe care-1 are Hristos sica Dumnezeu şi ca om: “Prin jertfa cea fără desânge, ne împărtăşim cu Hristos şi participăm şi patimilor şi dumnezeirii sale”. Plin de atâta harne urcăm la o atât de înaltă sfinţenie, încât dacă am muriîn acej ceas sufletul nostru ar avea locul său în cetele mucenicilor, ale fecioarelor, ale sihastrilor şi am ajunge într -o clipă acolo unde ei au ajunsdupă atâta vreme şi cu -atâta nevoinţă. Dumnezeul „meu, Răscumpărătorul meu, sămor când va fi voia ta cea sfântă, într -un loc pustiu, într-o pădure, într -un munte, nu-mi pasă unde, numai înainte de a muri, să

Ilie Miniat - Predici

Documents

Transcript of Ilie Miniat - Predici