Predici Noi

22

Click here to load reader

description

noutati

Transcript of Predici Noi

Asadar, pentru fericirea generala este neaparata nevoie de renasterea personala, de schimbarea la fatapersonala.Pentru a ne schimba viata, pentru a o imbunatati, trebuie neaparat sa ne schimbam la fata noi insine.Multi oameni se plang acum, foarte des, de viata. Aproape ca nu e nimeni multumit, insa intotdeauna, ca raspuns la aceste plangeri si oftari, imi pun fara sa vreau intrebarea: Dar ce ati facut ca sa va imbunatatiti viata?Descurajarea, plangerile si inactivitatea nu sunt de ajutor. Toti asteptam fericirea mura-n gura, de parca o sa vina cineva, o sa rezolve totul, o sa ne aranjeze viata, iar noi va trebui doar sa acceptam purtarea lui de grija si sa ne desfatam de bunastarea creata fara participarea noastra. Trebuie sa intelegem ca aceasta atitudine fata de viata e radical gresita. Oricine ar fi cel ce s-ar apuca de aranjarea vietii noastre si oricat de mare ar fi talentul cu care ar face asta,vom strica negresit orice viata primita in dar daca nu ne vom schimba noi insine si nu vom lucra la imbunatatirea noastra duhovniceasca.Dintr-un material prost va iesi totdeauna o constructie proasta. De aceea, fiecare dintre noi are indatorirea de a-si dezvolta si imbunatati natura duhovniceasca, si acest efort nu poate fi impiedicat de nici un fel de conditii exterioare de existenta.Schimbarea la fata duhovniceasca este indispensabila pentru fiecare dintre noi,ca o conditie obligatorie a fericirii personale si obstesti.Ce ne trebuie pentru asta?Mai intai de toate, trebuie neaparat sa ne daruim lui Dumnezeu pe de-a-ntregul.Acesta este primul moment.Trebuie neaparat sa gasim in noi puterea si dorinta de a veni la Dumnezeu si de a spune:Doamne! Iata-ma aici, inaintea Ta! Vreau sa fiu al Tau! Gandurile mele, talentele mele, puterile mele: totul, totul trebuie sa-i apartina numai ie! Ma daruiesc si ma inchin ie cu totul, ca sa-i slujesc! Pentru mine insumi nu las nimic Sa Te iubesc, sa Iti slujesc, sa traiesc prin Tine, pentru Tine si in Tine: iata tot ce imi trebuie si toata cererea mea!Aceasta nu inseamna, desigur, ca veti putea sa infaptuiti imediat in viata voastra aceasta pornire sfanta, aceasta ruga: va asteapta o lupta indelungata si inversunata, dar trebuie sa luati cu sinceritate aceasta hotarare de suprema insemnatate si sa o apucati fara intoarcere pe calea vietii noi, a vietii de ascultare si de slujire a lui Dumnezeu, oricat de mari ar fi greutatile care va asteapta.S-ar parea ca vremurile de acum sunt deosebit de prielnice pentru o asemenea hotarare. Nu demult, viata parea atragatoare si atragea irezistibil, imbracandu-se in toate culorile scanteierilor amagitoare, insa seducatoare. Stralucirea culturii exterioare, a comoditatilor si confortului, toanele luxului orbitor, veselia si finetea de spirit imbatatoare, eleganta formelor, ce ascundea pacatul, elanurile pasionante ale artei, diversitatea si accesibilitatea placerilor intelectuale, eleganta atatatoare a vietii toate acestea momeau, imbatau, fermecau. In acest torent de impresii pestrite era greu de rezistat.Acum insa? Ce inseamna acum viata din aceasta latura exterioara? Slava lui Dumnezeu, din valtoarea ametitoare a trecutului apropiat n-a ramas nici urma!Totul e plictisitor, cenusiu, lipsit de culoare. Nu mai sunt nici stralucirea culturii, nici inspiratiile artei, nici profunzimile gandirii adanci! Mizerie cenusie totala. Viata lumeasca este acum ca o destrabalata batrana cu fardul scorojit pe obraji. Nu demult parea inca provocatoare, seducatoare, iar acum inaintea noastra se afla numai o sarantoaca ponosita in zdrente murdare.Si atunci, de ce sa ne para rau? Oare este greu sa renuntam la aceasta nimicnicie respingatoare?Simtim cu totii limpede ca intr-o astfel de viata nu este nici lumina, nici bucurie. Si atunci, de ce sa nu incercam sa o umplem cu un nou continut? De ce sa nu ii dam o noua orientare si un nou sens?De ce sa nu cautam bucurii noi, duhovnicesti?Necazul nostru consta in inertie, in nemiscarea duhovniceasca.Ne-au intrat in sange prea mult conditiile acestea de viata. S-au format anumite deprinderi nu numai de comportament exterior, ci si de atitudine fata de viata; toata conceptia despre lume, dispozitia sufleteasca, gusturile, au imbracat anumite forme, adaptate conditiilor existente.Totul a fost adaptat cu atata iscusinta la mediul inconjurator, totul a fost atat de asezat si dadea o asemenea senzatie de confort si de liniste! In suflet nu existau indoieli, si suprafata neteda a psihologiei omului obisnuit nu cunostea nici cea mai mica incretitura de ingrijorare a nelinistii gandului.Ei bine, toate acestea trebuie schimbate, si schimbate radical! Bineinteles, este greu.Pentru a zdrobi deprinderile vechi, inradacinate, este nevoie de hotarare si de energie duhovniceasca, insa tocmai acestea ne lipsesc.Ce-i drept, cotitura care s-a petrecut nu demult in conditiile exterioare de viata este atat de mare, schimbarile sunt atat de radicale, incat conceptia despre lume dinainte se simte foarte incomod in aceste noi conditii si nu este pregatita deloc pentru ele.Vrand-nevrand, cedand necesitatii, trebuie sa facem schimbari in functie de noile cerinte ale vietii insa, din pacate,in imensa majoritate a cazurilor schimbarile au loc in directia minimei rezistente, adaptandu-se la nivelul moral scazut al vietii.Conceptia generala despre lume decade si se vulgarizeaza odata cu procesul de putrefactie care a cuprins viata.In loc sa intareasca pilonii morali, regulile de comportament si principiile de viata ce existau doar in virtutea obisnuintei, fara a se sprijini pe convingeri constiente si, ca atare, clatinate cu usurinta de viforele razvratite ale evenimentelor recente, oamenii le arunca pur si simplu peste bord ca pe niste ramasite inutile ale trecutului, si ca urmare saracia lipsita de idei a vietii devine si mai apasatoare, iar decaderea ei devine tot mai puternica, tot mai ireversibila.Pentru a opri aceasta decadere trebuie neaparat sa introducem in viata noastra suflul intelegerii evanghelice a lumii si al moralei crestine.Doar nevointa apostolica a crestinilor sinceri, care alcatuiescsarea pamantului,poate opri procesul de putrefactie a vietii.Trebuie neaparat sa ne amintimviata uimitoare, tulburatoare in sensul bun si plina de bucurie din primele veacuri ale crestinismului,viata ce reprezinta o nevointa necontenita a credintei profunde, a dragostei dezinteresate si a slujirii neprecupetite a oamenilor, si pe aceste principii ale trecutului indepartat, dar maret, sa ne construim viata personala si viata sociala.De obicei, in calea acestei innoiri a vietii stau doua piedici.Cea dintaieste egoismul nostru, care ne impiedica sa ne daruim cu totul lui Dumnezeu. Prin asta se explica nehotararea noastra si nefinalizarea pornirilor noastre bune.Adeseori suntem gata sa-I dam lui Dumnezeu mult, dar in suflet ramane intotdeauna un coltisor unde imparateste eul nostru si pe care il pastram pentru noi insine.Vreme indelungata ne codim sa ne despartim de acest coltisor, sa-l deschidem altcuiva si sa dam cheia lui si aici se ascunde o mare primejdie, caciegoismul, nefiind zdrobit cu desavarsire si ascunzandu-se fie si intr-un singur colt al sufletului, mai devreme sau mai tarziu creste iarasi, ca buruiana, si inabusa vlastarele cele bune.Barbatul indoielnic este nestatornic in toate caile sale(Iac. 1, 6-8).Nu putem sluji in acelasi timp la doi stapani noua insine si lui Dumnezeu, fiindcaviata omului poate avea doar un singur centru, si a face echilibristica mult timp pe hotarul alunecos dintre egoism si lepadarea de sine, dintre iubirea de sine si slujirea lui Dumnezeu, este absolut imposibil.Daca omul nu-si da stradania sa incline definitiv si fara intoarcere spre bine si abnegatie, mai devreme sau mai tarziu se va pravali negresit in adancul pacatului si al slujirii propriului egoism.Alta piedicain calea renasterii este pusa deinertia si lenevia noastra, ce ne soptesc mereu gandul viclean: De ce sa-ti schimbi deprinderile, gusturile, vederile, toata orientarea vietii? Este atat de greu si cere eforturi aproape de necrezut! Si la ce bun? Ce, fara asta nu se poate?Si inainte am trait bine, in liniste, in bunastare, si nu ni se pretindea nimic, nici un fel de sfortari, nici un fel de schimbari ale vietii launtrice. Poate ca o sa ne descurcam fara acestea si acum.Poate ca nici acum nu se va cere nimic de la noi, si viata se va intoarce singura in vechea albie, curgand din nou usor si linistit, cum alearga sania pe cararea de zapada neteda si batuta!Vai! Acesta este doar un sofism al gandului viclean.Viata in ascultare de Dumnezeu si de poruncile Lui, viata plina de lupta launtrica, de eforturi morale ale vointei si de munca de imbunatatire duhovniceasca ni s-a cerut dintotdeauna, si daca nu am dus aceasta viata, dar nu s-a abatut asupra noastra mania lui Dumnezeu, pricina a fost doar indelunga Lui rabdare, care e gata sa-i miluiasca pana si pe cei mai inraiti dintre pacatosi, asteptand indreptarea lor insa siindelunga-rabdare dumnezeiasca are margini si e inlocuita de mania lui Dumnezeu daca oamenii, cu indaratnicie, nu vor sa se desparta de viata pacatoasa.Vi s-a intamplat vreodata sa vedeti primavara, cand se revarsa apele, un mal inalt, rapos, de rau? Zi si noapte il lovesc valurile, erodandu-l tot mai mult si aducand cu ele nisip, bucati de lut si pietre marunte. Iata ca deja atarna asupra apei mase sinistre de pamant, gata sa se prabuseasca, dar se mai tin o vreme in virtutea fortei de coeziune.Totusi, valurile continua fara oprire lucrarea lor distrugatoare, si in cele din urma vine momentul cand malul erodat se prabuseste cu mare zgomot, ridicand valuri, stropi, si tulburand apa, iar torentul lacom sterge in scurta vreme toate urmele prabusirii.Asa se intampla si cu viata noastra.Valurile pacatului si raului ii erodau demult stalpii morali, insa se tinea, de bine, de rau, in virtutea vechilor obiceiuri si traditii, si ni se parea ca primejdia prabusirii inca nu exista si ca vom mai putea trai ani indelungati in nepasarea dinainte.N-am apreciat asa cum trebuia amenintarea funesta, si a venit catastrofa: s-a prabusit tot felul vechi de viata, si s-a prabusit fara putinta de intoarcere.Sa ne consolam cu gandul ca totul se va intoarce in vechea albie fara nici o stradanie din partea noastra si ca va incepe iarasi viata dinainte, lenesa, fara grija, este deja cu neputinta: istoria nu se intoarce inapoi, la fel cum un copac, urias al padurii cu maduva putrezita, odata cazut sub navala furtunii, nu mai poate sa se ridice si sa inverzeasca iarasi.Ca sa punem iarasi randuiala in viata noastra si sa ridicam peste ruine o cladire noua trebuie neaparat sa facem o munca uriasa de zidire. Nu putem ramane spectatori nepasatori si apatici, asteptand ca totul sa se randuiasca de la sine. Viata cere acum stradanii si efort din partea fiecaruia dintre noi, si in primul rand stradanii pentru intarirea temeiurilor moral-religioase in viata personala si in cea sociala singurele temeiuri pe care viata se poate tine.Cea de-a treia piedicace se ridica de obicei in calea schimbarii vietii eteama ca, daca ne vom intoarcespre Dumnezeu, ni se va cere prea mult si ca pe umerii nostri va apasa o povara peste putere, ca vom fi siliti sa renuntam la toate bucuriile vietiisi sa luam asupra noastra jugul cel greu al incercarilor si al nevointelor ascetice. Posturi dese, rugaciuni lungi, metanii nesfarsite, ingenuncheri, simplitate in imbracaminte: asa apare de obicei viata cu adevarat crestina inchipuirii fricoase, educate in desantare si in obisnuinta de a face mereu placul patimilor.Aceasta frica este lipsita de temei. In ea se ascunde o neincredere jignitoare fata de Dumnezeu. Aceasta este o frica de la cel viclean, care prin asemenea ganduri se straduie sa- lopreasca pe om de la intoarcerea catre Dumnezeu.In realitate, viata crestina nu e deloc o viata de ascetism intunecat si de nevointa peste putere.Domnul, Care cauta spre neputintele noastre, il calauzeste pe fiecare din cei nou-convertiti treptat, cu asemenea intelepciune, cu asemenea grija si dragoste delicata, mai ales la inceput, incat greutatile noii cai aproape ca nici nu se observa.La inceput, omul intalneste si traieste mult mai multa bucurie si fericire decat amaraciuni pricinuite de nereusite si istovire pricinuita de osteneli. El zboara, asa cum spun Sfintii Parinti, pe aripile harului.Incercarile si greutatile incep de obicei mai tarziu si se maresc pe masura ce cresc puterile noastre morale, duhovnicesti, care, de altfel, nu intrec niciodata masura rabdarii si ravnei de care suntem in stare.Nici disciplina ascetica a vietii crestine nu cere niciodata de la om nevointe peste putere, si indrumatorii incercati se straduiesc, dimpotriva, la inceput sa puna frau setei de nevoita si ravnei infocate a neofitilor, facand dinadins in asa fel, incat jugul noii cai sa le fie cat mai usor.Dupa ce am biruit toate piedicile aratate mai sus si am hotarat cu tarie sa purcedem pe noua cale, ne intalnim insa imediat cu problema:cum sa ne luptam cat mai eficient cu omul cel vechi, cu viciile si cu patimile?Altfel spus, se ridica problema metodelor si mijloacelor renasterii.Exista o parere destul de raspandita, potrivit careia nu poti sa te lupti cu toate patimile deodata, ca este mai bine sa bati dusmanii unul cate unul, adica sa starpesti din suflet una cate una aplecarile si deprinderile pacatoase, asa cum se smulge buruiana din lan, incat in oricare moment dat lupta sa se poarte numai cu patima care precumpaneste.Necazul este insa ca viata omului este scurta, iar numele pacatului, ca sa parafrazam Evanghelia, estelegiune, si fara indoiala ca omul va apuca sa moara inainte de a-i veni de hac ultimei patimi.Nu trebuie sa uitam nici ca viciile inveterate se dezradacineaza foarte incet si cu multa osteneala.Pe langa asta, asa cum spune un scriitor duhovnicesc, acele forme ale pacatului care sunt izgonite dintr-un loc se aduna si razbesc in altul, adica uneori energia pacatoasa a patimii biruite se transforma, intr-un chip de neinteles, intr-o noua patima ori duce la intarirea altor patimi, mai slabe, dintre cele preexistente.In fine,lupta nu poate fi dusa doar prin mijloace negative. Este inutil sa-i smulgi frunzele uscate si ingalbenite pomului cu radacina atinsa de putregai, asteptand insanatosirea lui. Trebuie lecuita radacina.In acest scop,prima conditie este cea de a conta cat mai putin pe propriile eforturi si pe propria activitate.Omul careisi inchipuie ca poate birui pacatul si poate renaste prin propriile puteri seamana cu cineva care, inecandu-se, incearca sa se scoata singur din apa tragandu-se de par.Este limpede ca in acest caz succesul e imposibil.Pentru a ne smulge din mlastina patimilor ne trebuie un punct de sprijin, si acest punct de sprijin poate fi numai Dumnezeu!Aici este nevoie nu numai de rugaciune catre Dumnezeu prin care sa-I cerem ajutorul.Apostolul Pavel descrie esenta procesului renasterii in cuvintele urmatoare:Iar noi toti, privind ca in oglinda, cu fata descoperita, slava Domnului, ne prefacem in acelasi chip din slava in slava, ca de la Duhul Domnului(II Cor. 3,18).Ce sa insemne asta? Cum ne putem preface in chipul slavei dumnezeiesti a Domnului Iisus Hristos?In limbajul Sfintei Scripturi, expresia slava Domnului inseamna de obicei insusirile dumnezeiesti.Pline sunt cerul si pamantul de slava Ta,adica cerul si pamantul reflecta insusirile dumnezeiesti: maretia, intelepciunea, atotputernicia si asa mai departe.A te preface in chipul Domnului din slava in slava inseamna, asadar, a te patrunde treptat de insusirile dumnezeiesti si de a le intrupa in tine pe cat este cu putinta sufletului omenesc slab si pacatos.Sufletul omenesc reprezinta o minunata oglinda, care nu numai ca reflecta obiectele lumii exterioare, ci le si fotografiaza, adica le retine in sine.Atmosfera vietii, evenimentele ei exterioare, isi pun intotdeauna amprenta asupra sufletului. Iata de ce dupa aceste amprente se poate adeseori ghici trecutul omului ori stabili mediul in care a avut loc educarea lui. De obicei, continutul sufletului nu este, in cea mai mare parte, nimic altceva decat o serie de impresii din viata si de imagini primite dinafara. Stiind aceasta lege,il putem educa pe om si ii putem influenta sufletul pe calea selectarii intentionate a imaginilor si impresiilor pe care le recepteaza si le traieste. Tocmai pe aceasta se intemeiaza stiinta educatiei.Cel mai puternic actioneaza asupra sufletului si cel mai bine se pastreaza in el impresiile primite de la o persoana vie. Viul se naste din viu: aceasta este o lege a biologiei.Impresiile acestea traiesc ani de zile, adeseori raman pentru toata viata si influenteaza atat de puternic, incat adeseori fac sa renasca total sufletul omenesc:omul incepe sa imite persoanele care i-au miscat in mod deosebit sentimentele si imaginatia, si, putin cate putin, incepe sa semene cu ele.El se preface in acelasi chip.Stim ce uriasa inraurire a avut la vremea sa asupra societatii ruse lordul Byron si cum cititorii pasionati copiau eroii scrierilor acestuia, uneori in mod destul de nereusitNu apreciem aproape deloc asa cum trebuie ce influenta au avut eroii indragiti din operele literare asupra structurii noastre psihologice, asupra gusturilor noastre, asupra nazuintelor noastre, asupra intregii noastre conceptii despre lume.Nenorocirea este ca in literatura noastra sunt putine tipurile pozitive, care sa merite urmate. Lucrul acesta este deosebit de prost pentru tineret, care intotdeauna e inclinat sa imite eroii literari si pentru care mai mult de jumatate din educatie consta in imitatie.Exista insa un chip maret, care straluceste intotdeauna fiecaruia dintre noi, pana la inaltimea careia creatia omeneasca nu s-a ridicat niciodata:chipul evanghelic al Domnului nostru Iisus Hristos, pe care il putem avea intotdeauna in fata privirii mintii si pe care putem nazui sa-l reflectam in viata noastra.Chip mai ideal, mai desavarsit, omul nu va gasi vreodata. Si, bineinteles, nici un alt chip nu poate captiva atat de total sufletul, nu-l poate supune atat de mult farmecului sau, preschimbandu-l dupa asemanarea sa.Asadar,daca visati la renasterea duhovniceasca, priviti slava Domnului si prefaceti-va in acelasi chip din slava in slava, adica aveti intotdeauna in fata privirii mintii chipul Domnului, fiti cat mai des in impartasire cu El prin rugaciune, prin ganduri, prin simtaminte, prin facerea de bine, si inraurirea acestui chip minunat nu va intarzia sa se rasfranga in sufletul vostru.Veti primi insusirile Lui, veti fi asemanatori cu El, in virtutea legii inrauririi psihologice. O personalitate puternica isi supune intotdeauna sufletul mai slab si se reflecta in el prin imitatie. Nu intamplator ucenicii si Apostolii Domnului se distingeau atat de mult de multimea care-i inconjura, fiindca inraurirea Mantuitorului isi punea asupra lor o amprenta deosebita. Ucenicii lui Hristos erau recunoscuti imediat.Au fost cu El se spunea despre ei, fiindca pecetea apropierii de Domnul si a partasiei cu El era asupra lor.Ce-i drept, Domnul intrupat nu este acum pe pamant, insa ceea ce inraureste omul in chipul Lui este duhovnicesc si, ca atare, vesnic.Mii de inchinatori credinciosi ai Domnului au cunoscut aceasta inraurire, renascandin acelasi chip.Daca vom nazui spre renastere, trebuie sa mergem pe calea inrauririi care vine de la persoana Domnului Iisus Hristos.Atunci cand astronomul vrea sa fotografieze o stea, isi indreapta spre ea telescopul si porneste un mecanism care il pune in miscare, asa incat aparatul sa urmareasca steaua, reflectand-o tot timpul in unul si acelasi focar.Asa trebuie sa faceti si voi:sa nu va abateti ochii duhovnicesti de la Domnul, sa cautati unirea statornica cu El prin rugaciune, prin citirea Evangheliei, prin cugetarea la cele sfinte, prin impartasirea cu Sfintele Taine, si Hristos sa ia chip in voi!Apropierea nemijlocita a Domnului si impartasirea cu El: iata singura si principala temelie a renasterii omului!A murit odata o fata care-i uimea cu frumusetea si curatia sufletului sau pe toti cei ce o cunosteau. Pe pieptul ei se putea vedea un medalion pe care erau gravate cuvintele: Il iubesc pe Cel pe Care nu L-am vazut vreodata.Ea se prefacuse in chipul Celui pe Care Il iubea.Asadar, sa fim mai des impreuna cu Domnul. El sa fie tovarasul nedespartit al vietii noastre. Chipul Lui se va reflecta in sufletul nostru si il va renaste. Vom renaste noi va renaste si viata noastra, patrunzandu-se de duhul sfinteniei Lui dumnezeiesti, fiindca oceanul vietii este alcatuit din picaturile persoanelor aparte.Acesta este singurul mijloc de a preface viata noastra, fiindca viata nu este ceva exterior, separat de noi.Viata suntem noi insine

iat glas din nori zicnd: Acesta este Fiul Meu cel iubit, ntru Care am binevoit. Pe Acesta s-L ascultai! (Matei 17, 5).Religia noastr, iubiii mei, este singura adevrat n lume. Pe ct se deosebete diamantul de pietri, att se deosebete religia noastr de toate religiile din lume.i este singura adevrat, pentru c Cel care a ntemeiat Sfnta noastr Biseric nu este un om, ca noi toi,ci este Dumnezeu i om, Dumnezeu-Om.Domnul nostru Iisus Hristos este Dumnezeu. O strig ngerii i arhanghelii, proorocii, miriade de oameni. O strig i nenumratele minuni pe care le-a fcut, le face i le va face pn la sfritul veacurilor.Iar una din cele mai mari minuni ale Sale este aceasta pe care o srbtorim astzi:Schimbarea la Fa.S vedem n cteva cuvinte aceast minune i ce anume ne nva.Cnd Hristos s-a nscut din Preasfnta, s-a artat n lume ca un om comun, ca cel mai srac om. Noi toi avem o csu; nimeni nu este fr acoperi. El nu a avut unde s locuiasc.Cnd cineva a vrut s-L urmeze, Hristos i-a spus:Psrile i vulpile au cuiburi, dar Fiul Omului nu are unde s-i plece capul (Matei 8, 20; Luca 9, 58).Haine scumpe n-a purtat. Bani n buzunar nu a avut, pe jos mergea din sat n sat ca s propovduiasc Evanghelia.Aadar, vzndu-L oamenii aa, nu au putut s-i imagineze c sub aceast nfiare smerit se ascunde dumnezeiasca mreie, se ascunde Dumnezeirea.tii ce a fcut Hristos? Ceva asemntor cu ce a fcut odat un mprat din Rusia, nainte cu muli ani, n vremea arilor. Acesta, n palat, purta coroan pe cap, era mbrcat n vemnt, cu sabie i nsemnele regale, iar cnd ieea afar toi i se nchinau.A neles ns c toate acestea sunt formale i ascund o ipocrizie.De aceea, ce a fcut? ntr-o noapte i-a scos coroana, sabia i hainele de mtase, s-a mbrcat n hainele unui ceretor, a luat un toiag i a nceput s se plimbe descul printre supuii si.Toi l alungau. Puneau i cinii s-l alunge.i nimeni nu-i nchipuia c sub zdrene se ascunde arul tuturor ruilor. Doar o colib din afara Moscovei s-a deschis i l-a primit Aadar, ceva asemntor a fcut i Hristosul nostru.Nu S-a artat pe pmnt ca un mprat al ngerilor i arhanghelilor, cu mreia orbitoare a Dumnezeirii Sale. S-a artat ca un om comun i srac, i, de aceea, puini au crezut n El.Dar astzi, n aceast sfnt zi, Hristos a artat c este Dumnezeu. Cum a artat-o?Prin minunea pe care a fcut-o.Schimbarea la Faeste o minune diferit de celelalte. Hristos a fcut minuni n natur: pe mare, pe uscat, n copaci, n multe fpturi ale Sale; dar aceast minune a fcut-o asupra propriei Sale Persoane.Adic?I-a luat pe cei trei ucenici Petru, Iacov i Ioan, i s-au suit pe un munte nalt, care exist pn astzi, iar n aceast sfnt zi urc acolo patriarhul romeilorelini i are loc ntotdeauna Dumnezeiasca Liturghie n cinstea i pomenirea evenimentului. Prin urmare, n timp ce Hristos era pe Tabor cu cei trei ucenici, deodat ce s-a ntmplat?Smerita Lui Fa, care nu se deosebea de faa oricrui om, a strlucit ca soarele parc se coborse soarele pe pmnt i hainele lui srace, pe care le-a esut n rzboiul de esut Preasfnta, s-au fcut albe ca lumina.Ce mreie dumnezeiasc! Lng El, de-a dreapta i de-a stnga, s-au artat dou fizionomii cunoscute i vorbeau mpreun cu El.Unul era Moise, care murise nainte cu 2000 de ani, iar cellalt Ilie, pe care l-a luat Dumnezeu la cer precum tim.Petru uluit, zice:S rmnem aici, Doamne; s nu mai coborm de aici(n faa acelei priveliti uitase de femeie, copii, rude);dac vrei, s facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise i una pentru Ilie(pentru el nsui nu voia nimic; i era de-ajuns c-L vedea pe Hristos).i n timp ce zicea acestea, un nor luminos i-a acoperit i din nor s-a auzit un glas zicnd:Acesta este Fiul Meu Cel iubit, ntru care bine am voit. Pe Acesta s-L ascultai(Matei 17, 5)Doar cei trei ucenici au auzit aceste cuvinte i au czut speriai cu faa la pmnt. Hristos se apropie, i atinge i le zice:Sculai-v i nu v temei.Cnd i-au ridicat ochii, L-au vzut doar pe Iisus. i n timp ce coborau de pe Tabor le-a poruncit:S nu spunei nimnui ceea ce ai vzut, pn cnd Fiul Omului nu va nvia din mori.Aceasta este minunea de astzi. Nu cred n ea necredincioii? Alegerea lor. Noi credem n ea. Astzi Hristos prin transfigurarea feei Sale a artat c este Dumnezeu. Toate cte le-am auzit sunt spre nvtur: Taborul, norul, Moise, Ilie, Petru, Iacov, Ioan, toate nva.Dar eu din toate acestea vreau s luai aminte doar la un lucru: La glasul care a zisPe Acesta s-L ascultai!.Cerul a dat o porunc s-L ascultm pe Hristos.Acesta este Conductorul nostru i noi Acestuia trebuie s ne supunem, ca orice zice s ndeplinim. Aceasta este datoria fiecrui cretin; fie preot, fie patriarh, fie laic, orice ar fi, din clipa n care s-a botezat n cristelni i nu mai este un idolatru necredincios i un ateu, ci s-a fcut cretin a primit numele cel mai nalt din toate , din ceasul acela, de acum aparine lui Hristos. iaa cum un elev ascult de nvtor, soldatul de ofier, bolnavul de medic, marinarul de cpitan, aa i noi trebuie s ascultm de Hristos.Se nate ntrebarea:Ascultm noi de Hristos? S-i pun fiecare mna pe inim i s examineze.Ce cere Hristos?S lum o porunc.Ne spune c trebuie ca ase zile s lucrm, dar duminica toi la biseric(vezi Ieire 20, 8-10; Deuteronom 5, 12-15).Facem asta? Nu o facem. Cu foarte mici excepii.n Prespe este un stuc, Oxia, n apropierea unui lac. Am fost acolo i am tras clopotul. 18 locuitori? 18 prezeni. Niciunul nu lipsea! ns n mod regulat lumea nu merge la biseric.Alt porunc a lui Hristos este s ne spovedim.Dac v ntreb pe rnd, unul cte unul, i unii dintre voi nu s-au spovedit de cnd s-au nscut.Foarte puini se spovedesc, foarte puini; cei mai muli sunt nemrturisii.Ne zice Hristos s studiem Sfnta Scriptur.O facem? Sunt sigur c ascultai radioul, v uitai la televizor, ziarele le citii, dar Evanghelia? Nimic!Ne zice Hristos c soii trebuie s se iubeasc.Nici aceast porunc nu se ine. Dac n binecuvntaii ani de demult cuvntul divor era necunoscut,acum s-a deschis fabrica diavolului i cuplurile se destram. Femeile strine i stricate au ajuns i la noi, pentru c a czut banul; i unde cade banul, acolo vine stricciunea (cderea moral).Pe Acesta s-L ascultai! este porunca cerului.Noi ns ne-am astupat urechile cu dopuri de cear i nu vrem s auzim.n alt parte ciulim urechea, ca s auzim minciunile; dar glasul lui Hristos, care ne spune cele bune i drepte nu vrem s-l ascultm.Ce se va ntmpla?Pe mine m ntrebai? Nu are nevoie de noi Hristos. Noi avem nevoie de El. Deschidei profeiile!Ce zice Isaia?Dac vei vrea i M vei asculta, buntile pmntului vei mnca. Iar de nu M vei asculta, sabia v va mnca, vei trece prin sabie (Isaia 1, 19 20).i vine, vine pedeapsa cea mare: trsnete, cutremure, rzboaie, Armaghedonul (Apocalipsa 16, 16).ntr-o noapte se vor goli oraele i toi care vor avea timp vor fugi n muni, ca s nu fie prini.Pentru c noi toi, preoi episcopi, mici mari, L-am prsit pe Dumnezeu. Nu-L ascultm.Fericit este cel care-L ascult pe Hristos.Acestea, iubiilor, i fie ca Dumnezeu prin mijlocirile Preasfintei Nsctoare de Dumnezeu s ne miluiasc i ne mntuiasc pe noi. Amin.

Predica la Praznicul Schimbarii la Fata"Doamne, bine este sa fim noi aici" (Matei 17, 4)In fiecare an, la 6 august, praznuim una dintre cele mai mari sarbatori crestine -Schimbarea la Fataa Mantuitorului pe muntele Tabor.Este cu adevarat mare acest Praznic, pentru ca acolo pe Tabor Mantuitorul insusi Si-a aratat, ca intr-o strafulgerare, slava Sa dumnezeiasca inaintea Apostolilor Sai. Pana acum, Sfintii Apostoli vazusera si se uimisera numai de minunile Lui, care erau mari si puternice, semne ale dumnezeirii Sale. Dar in sufletul lor ei il socoteau pe Mantuitorul tot ca pe un om - un mare Prooroc -, cel mai mare trimis al lui Dumnezeu in mijlocul oamenilor de pana atunci.Insa, din cele petrecute pe Tabor cu prilejul Schimbarii la Fata, Sfintii Apostoli se conving pentru totdeauna ca marele lor invatator este nu numai un om al lui Dumnezeu, ci si Dumnezeu adevarat. Cele vazute si traite de ei pe muntele Tabor nu le vor uita niciodata. Ca timp, acest eveniment s-a petrecut in ultimul an al vietii pamantesti a Mantuitorului, cu cateva luni inainte de rastignirea Sa.Dupa cum ne istorisesc primii trei Sfinti Evanghelisti - "Matei, Marcu si Luca - faptele s-au petrecut asa: Iisus venea inspre nordul Tarii Sfinte, Se indrepta catre Ierusalim si le vorbea pe cale despre Patimile, Moartea pe Cruce si Invierea Sa, care il asteptau in Ierusalim.Ajungand in dreptul munteluiTabor, a lasat la poalele muntelui ceata ucenicilor Sai si a luat cu Sine numai trei dintre dansii: pe Petru, Iacob si Ioan - ucenicii cei mai de nadejde, care vor fi martori si la rugaciunea Sa din gradina Ghetsimani. Ceilalti Apostoli raman la poalele muntelui, iar El impreuna cu cei trei urca pe munte, ca sa se roage.Si, pe cand se ruga El, Apostolii ingreunati de somn tresar deodata la o priveliste nemaivazuta: chipul Mantuitorului s-a facut altul; fata Lui stralucea ca soarele, iar hainele Lui se facusera albe ca zapada - cum nu se poate nimic inalbi asa pe pamant. Lucru si mai neobisnuit: in aceasta lumina, doi barbati stau de vorba cu Iisus despre Patima si Moartea Sa in Ierusalim. Erau marii Prooroci ai Vechiului Testament, Moise si Ilie.Ca iesit din fire, uimit si multumit de ceea ce vedea, Petru a zis catre Iisus: "Doamne, bine este sa fim noi aici; Daca voiesti, voi face aici trei colibe: Tie una, si lui Moise una si lui Ilie una" (Matei 17, 4) - nedandu-si seama de ceea ce spunea. Dar Petru inca nu ispravise bine de vorbit, cand ochii Apostolilor sunt martorii unei noi surprize - un nor de lumina ii invaluie si pe ei, iar din nor aud deodata un glas care zice: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit, in Care am binevoit; pe Acesta ascultati-L" (Matei 17, 5). De spaima, ucenicii au cazut cu fetele la pamant. Dar Iisus s-a apropiat de ei si le-a zis: "Sculati-va, si nu va temeti" (Matei 17, 7). Cand au ridicat ochii, nu mai era decat Iisus singur. Si El le-a poruncit sa nu dezvaluie nimanui nimic din cele ce vazusera, pana dupa invierea Sa din morti. Asa ne este infatisat in Sfintele Evanghelii faptul Schimbarii la Fata a Mantuitorului.Dar ne putem intreba:- Ce inteles are acest eveniment pentru Sfintii Apostoli si pentru noi?- Ce vrea Mantuitorul sa ne spuna noua, celor de astazi, prin acest eveniment?De la inceput trebuie sa spunem ca Praznicul de astazi este mai intai de toate Praznicul luminii.Lumina e Fata Domnului Iisus - luminand ca lumina soarelui; lumina sunt vesmintele Lui - ca stralucirea orbitoare a zapezii; lumina e insusi norul care-i invaluie pe toti - o lumina atat de neobisnuita, ca-i umple de fiori de spaima pe Apostoli, incat, de frica, ei cad cu fata la pamant.Ce fel de lumina este aceasta? Lumina obisnuita, fizica? Sfantul Grigorie Palama si alti Sfinti Parinti ai Bisericii ne spun ca aceasta lumina este lumina cea neapropiata in care locuieste Dumnezeu. Este lumina in care Se imbraca El ca intr-un vesmant. Este lumina dragostei ceresti, este lumina slavei dumnezeiesti. Aceasta lumina a Schimbarii la Fata a Mantuitorului ii venea Lui nu dinafara, ci din dumnezeirea Sa. Iisus avea necontenit aceasta lumina in El insusi, dar, din iubire pentru noi, in timpul vietii Sale pamantesti Mantuitorul isi ascunde firea dumnezeiasca sub valul unui trup omenesc obisnuit. El o impiedica inadins sa se reverse in afara, pentru ca o astfel de lumina neintrerupta, care facea sa straluceasca fata si intreaga Persoana a Mantuitorului, ar fi orbit pe contemporanii Sai si ei nu s-ar fi putut apropia de El.LaSchimbarea la Fatainsa, Mantuitorul a permis ascunsei Lui slave dumnezeiesti sa se reverse in toata stralucirea ei asupra Persoanei Sale. Inca o data trebuie spus ca lumina Mantuitorului de pe Tabor nu era o lumina de imprumut, venind din afara ci, dimpotriva, era o izbucnire ca de fulger din acea nemasurata dumnezeire pe care Mantuitorul o poseda integral si o tinea ascunsa. Acea minunata lumina facu pe Sfantul Apostol Petru sa spuna: "Doamne, bine este noua sa fim aici".Pentru asemenea motive Schimbarea la Fata este considerata de crestinatate ca Praznicul luminii dumnezeiesti, revarsata in mod vizibil asupra lumii noastre pamantesti.Ne intrebam iarasi: De ce aceasta manifestare din partea Mantuitorului?Fireste, nu putem sti totul, dar din Sfintele Evanghelii aflam caSchimbarea la Fata, ca timp, nu era departe de Patima, de Crucea si Moartea Mantuitorului pe Golgota. Stiind Domnul cele ce aveau sa se intample in Ghetsimani si pe Golgota si cunoscand omeneasca slabiciune, El le oferea acum celor trei Apostoli, si prin ei, celorlalti, dovada clara ca El nu era numai om adevarat, ci si Dumnezeu adevarat.Astfel, prin izbucnirea dumnezeirii Lui ascunse, vrea sa le arate ca moartea Sa pe Cruce nu avea sa fie un final tragic, ci o cale spre inviere, ca Patima Lui era de fapt o Patima de buna voie si liber consimtita, din iubire pentru mantuirea oamenilor.Stralucirea Fetei Mantuitorului era astfel supremul punct de sprijin necesar pentru a depasi marea incercare ce avea sa vina asupra Apostolilor. De fapt, de stralucirea acestui chip al Mantuitorului isi va aminti Petru dupa lepadarea de Hristos si va plange cu amar. De stralucirea acestui chip isi va fi adus aminte si Apostolul Ioan in credinciosia si statornicia lui neabatuta, cand I-a urmat lui Hristos pana la picioarele Crucii.Lumina fetei Domnului aratata pe Tabor este o prevestire a chipului de fulger al Mantuitorului, inviat si preamarit - chip care avea sa-l cucereasca si pe Pavel cand se afla pe drumul Damascului, transformandu-l total, din cumplit prigonitor, in cel mai renumit Apostol.In sfarsit, chipul ce a stralucit pe Tabor este o prefigurare a chipului cu care vom invia noi insine in ziua invierii de obste, pe chipul Mantuitorului aveau sa se indragosteasca de-a lungul istoriei toti purtatorii de Dumnezeu, parinti si frati din lume si din manastiri.O ultima intrebare: Ce doreste Mantuitorul oare sa ne spuna celor de azi prin Schimbarea Lui la Fata?In Scriptura, intervalul de timp de la invierea Mantuitorului si pana la Venirea din nou a Domnului in slava, la sfarsitul istoriei, este exact intervalul de timp in care traim noi, si este prezentat ca o perioada de transformare, de necontenita innoire a omului, a vietii si a lumii, prin slujirea dragostei fara margini intre oameni si prin energiile Duhului datator-de-viata.In toata aceasta perioada, Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu cel inviat si preamarit, in numele Dumnezeirii intregi lucreaza necontenit in oameni si in lume, respectand dumnezeieste toata libertatea fapturilor Sale. Prin forta energiilor Duhului Sau, Iisus Hristos cel inviat si de-a pururea viu iradiaza necontenit pretutindeni, strabate, purifica si transforma, pe nesimtite parca, oameni si lucruri, tot ce exista, toata creatia Lui.El vrea sa fie impreuna cu noi, prezent si activ in toate: "Iata Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacului" (Matei 28, 20) - ne asigura El si adauga: "Unde sunt doi sau trei, adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor" (Matei 18, 20).Pentru El nu sunt porti inchise. Hristos poate patrunde peste tot, deci si in noi. Dar pentru ca respecta libertatea fiecaruia, asteapta ca noi insine sa ne limpezim si sa-I facem loc in viata noastra, in familia noastra, in societatea noastra.Praznicul de astazi tocmai la aceasta ne cheama pe fiecare dintre noi: la o schimbare launtrica, la limpezire, la iluminare,la conformarea vietii noastre la voia cea sfanta a lui Dumnezeu, Care totdeauna vrea binele si fericirea noastra, a tuturor oamenilor.Insusi cuvantul dumnezeiesc, care a rasunat astazi pe Tabor, la aceasta ne cheama, zicand: "Acesta este Fiul meu Cel iubit... pe Acesta sa-L ascultati" (Matei 17, 5). E ca si cum Dumnezeu-Tatal ne-ar zice: "Schimbati-va la fata din adanc, toti si toate, dupa exemplul Fiului Meu. Fiti blanzi si smeriti cu inima, ca El. Fiti ingaduitori unii cu altii, nu va urati si nu va dispretuiti unii pe altii, ci traiti in pace, in buna intelegere si in dragoste unii cu altii, ca niste frati buni, ca niste adevarati copii ai Mei, va zic Eu, Tatal vostru. Iubiti-va unii pe altii, iubiti-va cu fapta si cu adevarul, asa cum v-a invatat El, spre binele si fericirea voastra".Ascultandu-L pe El si Implinindu-I porunca dragostei, va straluci si peste noi lumina cea pururea fiitoare a Fetei Lui. Sa nu uitam, frati crestini, caSchimbarea la Fataa Mantuitorului incepe pe cand El se ruga. Si schimbarea noastra launtrica trebuie sa inceapa tot cu rugaciunea, cu ajutorul harului dumnezeiesc, pentru ca singuri, numai cu propriile noastre puteri, nu ne putem schimba.De aceea, sa nu incetam a ne ruga lui Dumnezeu, Maicii Domnului si tuturor Puterilor ceresti, sa ne lumineze mintea, inima si viata cu lumina adevarului si a dragostei Dumnezeului nostru, ca sa putem birui si schimba tot ce-i rau in noi si in viata noastra de oameni, ca si in noi sa straluceasca lumina cea mai presus de orice lumina a faptelor bune, spre binele si spre bucuria semenilor nostri si spre slava Dumnezeului nostru. Amin!

Parintele Sofian Boghiu

Bucuria tririi n duhul comuniunii romnetiPn cnd v voi rbda pe voi?PREDICA LA DUMINICA A X-A DUP RUSALIIsmbt, 16 august 2014Iubii credincioi, iat deschidem Sfnta Evanghelie iar i iar, pentru a ne ntlni nc o dat, i n Duminica aceasta, cu Cuvntul lui Dumnezeu i cu lecia pe care El a rnduit-o pentru noi, oameni de la finele veacului, tocmai pentru a moteni veacul ce va s vie. Evanghelia de astzi, care cu-prinde vindecarea lunaticului, se gsete n Evanghelia de la Matei, la capitolul 17, versetele 14-23. S lum aminte!i, mergnd ei spre mulime, s-a apropiat de El un om, czndu-I n genunchi i zicnd: Doamne, miluiete pe fiul meu c este lunatic i ptimete ru, cci adesea cade n foc i adesea n ap. i l-am adus la ucenicii Ti i n-au putut s-l vindece. Iar Iisus, rspunznd, a zis: O, neam necredincios i ndrtnic, pn cnd voi fi cu voi? Pn cnd v voi suferi pe voi? Aducei-l aici la Mine.i Iisus l-a certat i demonul a ieit din el i copilul s-a vindecat din ceasul acela. Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, I-au zis deosebi: De ce noi n-am putut s-l scoatem?Iar Iisus le-a rspuns: Pentru puina voastr credin. Cci adevrat griesc vou: Dac vei avea credin ct un bob de mutar, vei zice muntelui acestuia: Mut-te de aici dincolo, i se va muta; i nimic nu va fi vou cu neputin. Dar acest neam de demoni nu iese dect cu rugciune i post.Pe cnd strbteau Galileea, Iisus le-a spus: Fiul Omului va s fie dat n minile oamenilor. i-L vor omor, dar a treia zi va nvia. i ei s-au ntristat foarte!Iat, iubiilor, c n Evanghelia de astzi ne ntlnim iari cu Domnul i Dumnezeul i Mntuitorul nostru, vindectorul de suflete i de trupuri, vindecnd un lunatic. Ce boal va fi fost aceasta? Unii o pun pe seama somnambulismului, alii oricum o socotesc o deviere, ceva ce ine de mintea omului i nu de sufletul su.ntlnirea dintre Mntuitorul i tatl copilului acestuia este fundamental pentru copil. Iat c se vdete din nou c prinii pot mijloci pentru copiii lor naintea lui Dumnezeu, pentru c cel ce iese naintea Domnului este tatl, zicnd: Doamne, miluiete pe fiul meu c este lunatic i ptimete ru, cci adesea cade n foc i adesea n ap. Cu alte cuvinte, copilul omului aceluia cine ne poate spune vrsta?! tnrul probabil, era ndelung chinuit de un duh care-l purta pretutindeni, lundu-i parc minile i vzul, devreme ce, iat, l descoperim cznd n foc i adesea n ap. Dar omul acela mai vine cu un adaos: i l-am adus la ucenicii Ti i nau putut s-l vindece.V aducei aminte c, la un moment dat, Domnul trimite pe ucenici prin lume numai cu straia-n b i cu harul Su pentru a vindeca bolnavii, pentru a alunga demonii, pentru a-i surghiuni dintre oameni, i pentru a-i elibera pe oameni din surghiunul acestora. Iat c acest copil fusese dus la Apostoli, la ucenicii lui Hristos, i nu putuser s fac nimic. Domnul mustr oarecum ultimele cuvinte ale omului, spunnd: O, neam necredincios i ndrtnic, pn cnd voi fi cu voi? Pn cnd v voi suferi pe voi? Aducei-l aici la Mine.Copilul este adus naintea Mntuitorului, Domnul ceart demonul, acesta iese din copil i copilul s-a vindecat din ceasul acela. O minune printre celelalte multe minuni. Dar ce lecie minunat constatm citind-o i analiznd gesturile Domnului! Pentru c, iat, ucenicii vin, ca unii ce erau oamenii de tain ai Mntuitorului, i-L ntreab direct: De ce noi n-am putut s-l scoatem? Domnul le-a rspuns: Pentru puina voastr credin.n Duminica ce a trecut, Petru, pentru puina lui credin, vznd valurile ridicndu-se, s-a scufundat n ap. Iat c n Duminica aceasta i neamul necredincios, i ucenicii, pentru puina lor credin, nu pot vindeca pe aproapele: Dac vei avea credin spune Domnul vei zice muntelui acestuia:Mut-te de aici dincoloi se va muta; i nimic nu va fi vou cu neputin.Un grunte de mutar adic vrful acului, pentru c bobul de mutar n sine este mic, darmite gruntele din el! Micimea aceasta, puintatea credinei pe care o cere Domnul, n imaginea aceasta a bobului de mutar, ne pune pe noi nine fa n fa cu realitatea credinei noastre. Ct de mare e bobul mutarului credinei noastre? Ci dintre noi credem c, ntr-adevr, n Hristos Iisus nimic nu este cu neputin?Se duceau unii la un avv modern, contemporan nou, la Rafael Noica, fiul lui Constantin Noica, spunndu-i: Am auzit, printe, c este foarte greu s te mntuieti. i printele, i el nvat de ali prini, rspundea: Nu-i greu, e imposibil. Fr Iisus Hristos nimic nu este cu putin. i iat c avea dreptate. Pentru c Domnul ne spune c, avnd credin ct un bob de mutar, nimic nu ne va fi nou cu neputin.Exist o pild n Pateric, o carte n care se povestete despre viaa sfinilor mai vechi, mai ales a celor retrai n pustie, n care se relateaz despre un avv care la un moment dat explica ucenicilor si tocmai acest pasaj din Evanghelie. i le spune avva citnd din Mntuitorul: Iat, fiilor, de vei avea credin ct un bob de mutar, vei zice muntelui acestuia:Mut-te de aici dincoloi se va muta. i ndat ce a zis avva: Mut-te de aici!, muntele a nceput s plece ctre mare; la care avva a nceput s strige: Oho, tu oprete-te acum! Oprete-te! i muntele s-a oprit.Basm? Poveste? Credin de-am avea ct un bob de mutar, am putea reedita ntotdeauna aceast mutare a munilor din loc. Domnul spune ns c, iat, nu-i vorba numai de necredina celor care au venit n ntmpinarea Lui, ci i de faptul c acest neam de demoni nu iese dect numai cu rugciune i cu post. i ndeamn, aadar, pe ucenici s pri-ceap c a sluji Lui, Dumnezeului Slavei, nu putem s-o facem dect n rugciune i n post.Dac vrei, ne atrage atenia ntotdeauna c atunci cnd ieim n ntmpinarea Domnului cu cte o problem de-a noastr sau cu cte un lunatic de lng noi, sau dac nu, noi nine cu propriul nostru bob de boal, Domnul ne cere fiecruia ns rugciune i post. Rugciune i post aripi ale vindecrii noastre sufleteti.Cei care merg la Sfntul Maslu, de obicei, merg la ntlnirea cu prinii slujitori, ca i cum ar fi vorba de o contra-magie. Nu de puine ori oamenii l vd pe preot ca un contra-vrjitor i merg s li se fac tot felul de dezlegri, fr ca ei s fac nici un efort duhovnicesc, ci cel mult material. Tocmai arunc igara la intrarea n biseric, se nchin nimeni nu spune c nu se nchin se nchin, intr n biseric i ateapt de la Sfntul Maslu ca boala lui, pierderea lui, prin ap i prin foc, s se vindece cu de la sine putere. Ori Hristos Domnul nu lucreaz mpotriva credincioiei noastre, pentru c fiecare este mntuit prin ceea ce crede. Cei care cred n Hristos de Hristos sunt mntuii.Drumul ucenicilor ns n Evanghelia de astzi se ncheie cu ntia vestire a Patimilor Domnului. Pe cnd strbteau Galileea, Iisus le-a spus: Fiul Omului va s fie dat n minile oamenilor, i-L vor omor, dar a treia zi va nvia. i ei s-au ntristat foarte! S-au ntristat foarte, pentru c n-au priceput nimic din vindecarea lunaticului i din prezena lui Isus Hristos printre ei. S-au ntristat foarte i pentru c vedeau c undeva, n viitor, va trebui s se despart fie i numai cteva clipe, iat a treia zi va nvia de nvtorul, de Cel care, astzi, druiete vindecarea lunaticului.Dar bine ar fi s ne ntoarcem napoi, la cuvintele acelea: Mut-te de aici dincolo i muntele se va muta i nimic nu va fi vou cu neputin, de vei avea credin ct un grunte de mutar.Care era gruntele de mutar al Bisericii Primare, al credincioilor din Biserica Primar? Ct nelegeau ei c este gruntele de mutar? Dumnezeu s ne ajute s pricepem c puina credin a celor din veacul dinti era imens credin pe lng ndoiala noastr cea de toate zilele.Iat cum i descrie o scriere a unui Printe Apostolic, o epistol numit ctre Diognet, pe cretini i s vedem ct mai semnm noi astzi cu bobul de mutar care era credina cretinilor din veacul primar. S ne oglindim, aadar, n scrierea aceasta a Epistolei ctre Diognet! La capitolul 5 se zice:Cretinii nu se deosebesc de ceilali oameni nici prin pmntul pe care triesc, nici prin limb, nici prin mbrcminte. Nu locuiesc n orae ale lor, nici nu se folosesc de o limb deosebit, nici nu duc o via strin. nvtura lor nu-i descoperit de gndirea i cugetarea unor oameni care cerceteaz cu nesocotin; nici nu o arat, ca unii, ca pe nvtur omeneasc. Locuiesc n orae greceti i barbare, cum le-a venit soarta fiecruia; urmeaz obiceiurile btinailor i n mbrcminte i n hran i n cellalt fel de via, dar arat o vieuire minunat i recunoscut de toi ca nemaivzut. Locuiesc n rile n care s-au nscut, dar ca strini; iau parte la toate ca ceteni, dar pe toate le rabd ca strini; orice ar strin le e patrie, i orice patrie le e ar strin. Se cstoresc ca toi oamenii i cresc copii, dar nu arunc pe cei nscui. ntind mas comun, dar nu i patul. Sunt n trup, dar nu triesc dup trup. Locuiesc pe pmnt, dar sunt ceteni ai cerului. Se supun legilor rnduite de stat, dar, prin felul lor de via, nlocuiesc legile. Iubesc pe toi, dar de toi sunt prigonii. Nu-i cunoa-te nimeni, dar sunt osndii; sunt omori, dar dobndesc via. Sunt sraci, dar mbogesc pe muli; sunt lipsii de toate, dar n toate au de prisos. Sunt njosii, dar sunt slvii cu aceste njosiri; sunt hulii, dar sunt ndreptii. Sunt ocri, dar binecuvnteaz; sunt insultai, dar cinstesc. Fac bine, dar sunt pedepsii ca ri; sunt pedepsii, dar se bucur, ca i cum li s-ar da via. Iudeii le poart rzboi ca unora de alt neam, elinii i prigonesc; dar cei care-i ursc nu pot spune pricina dumniei lor. Iar n capitolul 6 se spune:Ca s spun pe scurt: ce este sufletul n trup, aceea sunt cretinii n lume. Sufletul este rspndit n toate mdularele trupului, iar cretinii n toate oraele lumii. Sufletul locuiete n trup, dar nu este din trup; cretinii locuiesc n lume, dar nu sunt din lume. Sufletul nevzut este nchis n trupul vzut; i cretinii sunt vzui, pentru c sunt n lume, dar credina lor n Dumnezeu rmne nevzut. Trupul urte sufletul i-i poart rzboi, fr s-i fi fcut vreun ru, pentru c-l mpiedic s se dedea plcerilor; i lumea urte pe cretini, fr s-i fi fcut vreun ru, pentru c se mpotrivesc plcerilor ei. Sufletul iubete trupul, dei trupul urte sufletul; sufletul iubete i mdularele; i cretinii iubesc pe dumanii lor. Sufletul este nchis n trup, dar el ine trupul; i cretinii sunt nchii n lume, ca ntr-o nchisoare, dar ei in lumea. Sufletul nemuritor locuiete n cort muritor; i cretinii locuiesc vremelnic n cele srccioase, dar ateapt n ceruri nestricciunea. Sufletul chinuit cu puin mncare i butur se face mai bun; i cretinii, pedepsii n fiecare zi, se nmulesc mai mult. ntro att de mare ceat i-a rnduit Dumnezeu, c nu le este ngduit s-o prseasc.S lum aminte, iubiilor, aadar, la bobul de mutar al credinei dinti, s nelegem c numai fiind cretini cu adevrat, rnduii n ceata aceea pe care nu ne este ngduit s-o prsim, putem s spunem c, ntr-adevr, cretinii in lumea.Credin ct un bob de mutar de-am avea, am spune nenorocirilor din viaa noastr: Mutai-v din loc i ele munte ar pleca. Am spune mun-telui de indiferen ce ne nconjoar cu privire la bolnavii notri i sracii notri i neajutoraii notri, s se mute din loc, aadar, i muntele indiferenei sar drma.Luai sama, dar, c acest soi de demoni nu poa-te iei dect cu post i rugciune. i pentru aceasta, Domnului s ne rugm!

ri noi, noi vrem sa vedem ba mai mult, sa facem minunile nimic patimind pentru "nebunia apostolici" cu Hristos.Nu-i vorba ca unii, in exces de zel, risca si darurile dumnezeiesti (de exemplu, familia sau sanatatea), incercand sa arate prin aceasta apartenenta lor la misiunea cu Hristos. Oferind toate acestea pe un altar al orgoliului personal, al proastei desavarsiri, daca n-au inteles ca dintai se cere a crede si a spori in aceasta, prin har (postul si rugaciunea de care vorbeste Domnul - Mt 17,21 -, aratand "aripile" prin care credinta se inalta in zborul harului...).Odata, in parohia Lazaret, acolo unde slujeste Parintele Prof. Vasile Mihoc si unde se inalta o binecuvantata "catedrala", le-am spus oamenilor, cu "nebunia" tineretii, ca la ei minunea cu porunca data muntelui "de-aici, acolo" s-a implinit. Caci un munte al Sionului (locasul Bisericii) s-a inaltat prin puterea credintei lor, care ea mai intai a existat, pentru ca sa existe infaptuirea ei mareata. Si le-am spus atunci sa laude pe Dumnezeu, Care le-a dat (si le-a "activat") un astfel de dar, cum este credinta lor.Si cate un munte am mutat mai toti atunci cand am spus muntelui de gunoi si pacate, ce ne ocupa plinul inimii: Pleaca! Eu de-acum vreau sa-I cresc un munte de lacrimi si pocainta lui Hristos. In inima mea, in faptele mele, in bucuriile mele...