Predici la Duminica a X-a după Rusalii - Vindecarea lunaticului

8/4/2019 Predici la Duminica a X-a după Rusalii - Vindecarea lunaticului

http://slidepdf.com/reader/full/predici-la-duminica-a-x-a-dupa-rusalii-vindecarea-lunaticului 1/169

Predici la Duminica a X-a după Rusalii - Vindecarea lunaticului

Index

Evanghelia şi Apostolul zilei!"omentarii patristice - Evanghelia vindecării lunaticului#Arhimandrit Ilie "leopa - Predică la Duminica a X-a după Rusalii - Despre puterea credin$a postului şi a rugăciunii&!

Arhimandrit Ilie "leopa - Predică la Duminica a X-a după Rusalii - Predică despre copil 'ndrăcit()

*+,ntul Ioan ură de Aur - "uv,nt la Duminica a X-a după Rusalii - Vindecarea lunaticu.(*+,ntul /icolae Velimirovici - Predică la Duminica a &)-a după Rusalii!)*+,ntul 0eo+an 1ăvor,tul 2 0,lcuiri!.*+,ntul /ectarie de Eghina - Predică la Duminica Vindecării lunatecului!!*+,ntul 3uca al "rimeei4 5P,nă c,nd vă voi ră6da pe voi78!9

:itropolitul Augustin de ;lorina - Predică la Duminica a X-a după Rusalii - Arme 'mpotricelui viclean<&Părintele "onstantin aleriu - Predică la Duminica a X-a după Rusalii - Vindecarlunaticului<<Părintele Vasile Vasilache - Predică la Duminica a X-a după Rusalii - ;amilia creştină #.Părintele /icolae *teinhardt 2 Predică4 ="red% Doamne a>ută necredin$ei mele8? #@:itropolitul artolomeu Anania - Direc ia rugăciuniiț 9!Ierodiacon Visarion Iugulescu - Predică la Duminica a X-a după Rusalii -Despre existendiavolului9<

RugăciuneB<



Pr Dr Dorin Cctavian Picioruş - Predică la Duminica a X-a după Rusalii B#Părintele Ion ",rciuleanu - Predică la Duminica a X-a după Rusalii - Vindecarea lunaticul@&Părintele Iosi+ 0ri+a - Predică la Duminica a X-a după Rusalii - Vindecarea lunaticului - "usă scăpăm de patimi şi păcate7@<

Rugăciune@90raian Dorz - :edita$ii la Apostolul din Duminica a &)-a după Rusalii @@

0raian Dorz - Prea pu$in&))Pr Anthon : "oniaris - Duminica a X-a după Rusalii - :ut,nd mun$ii&)&IP* Andrei Rmareno - Duminica a X-a după Rusalii - Vindecarea t,nărului posedat &)Pr heorghe /eam$iu - Duminica a X-a după Rusalii - De ce să mă rog7&)#Pr :ihai 0egzeş - Duminica a X-a după Rusalii - Puterea credin$ei&&)Pr Vasile Ro6 - Duminica a X-a după Rusalii - Părin$ilor% creşte$i-vă copii 'n mustrarea 'nvă$ătura Domnului&&(Pr Ioan A6adi şi Pr Alexandru uzalic - Duminica a X-a după Rusalii - Vindecarea unlunatic&&!Ierom "alinic - Puterea rugăciunii pentru copiii lor a părin$ilor cu inima zdro6it

=Dumnezeu aude 'ntotdeauna rugăciunile părin$ilor care nu se dau 6ătu$i% nu trece niciodacu vederea inima 'n+r,ntă8&&BPreot Dr Fte+an *levoacă - Predică la Duminica a X-a după Rusalii - Datoria părin$iloeduca$ia copiilor&((/erecunoştin$ă şi oportunism ",t iu6im şi c,t ne amăgim cu 'nchipuiri şi surogate7 P,nc,nd ne va mai ră6da Dumnezeu7&(#

Pr "onstantin "oman4 Despre dragostea lui Dumnezeu şi lipsa de răspuns a oamenilG+ragmentH&(#*+,ntul 3uca al "rimeei despre nerecunoştin$ă&.!

Părintele Diacon eorge am6ore - Predică la Putna 'n Duminica a X-a Ga zeceaH după Rusaa G(& august ()&&H&!)Părintele "iprian /egreanu - Predici la Duminica a X-a după Rusalii% a vindecă=lunaticului8 G()&&H&!9*+,ntul Vasile al Jineşmei - :i>loacele de 'ntărire a credin$ei&<B=/u vrem să trăim 'n duhul lui Kristos 2 'n duhul acela care arde % nu 'ntr-unul ezitant olipsit de trăirea autentică a 'nvă$ăturii *aleL8 =Cmul este ingrat şi chiar pervers8% vrea să 6ucure de darurile lui Dumnezeu% +ără să-I +ie recunoscător Dăruitorului 2 3ec$iile vindecăcopilului demonizat&9)Protos Ioan de la *ihăstria Putnei - Predica despre iadul omului contemporan% z6uciuma

'nsingurat şi auto-pecetluit prin dependen$a de tehmologie4 = Mi citeşti rugăciuni de dezlegardar dumneavoastră sunte$i gata să-l dezlega$i de tele+on% de televizor% de calculator78 ="u ccreşte imoralitatea% cu at,t se apropie 'mpără$ia lui antihrist8&9B:arius Iordăchioaia - Crtodoxia lunatic&B.Dr Richard "onstantinescu - "e căr$i mai scriu vracii contemporani7&BBP* *e6astian% episcopul *latinei şi Romana$ilor - Predică =tare8% usturătoare şi cură$itoare Duminica a X-a după Rusalii4 /ecredin$a% neputin$a sau ne-voin$a7&@(Prea+ericitul Părinte Patriarh Daniel - Predică la Duminica a X-a după Rusalii - Vindecarlunaticului 2 "redin$a% rugăciunea şi postul alungă demonii&@B



Evanghelia şi Apostolul zilei

Evanghelia



Ev. Matei 17, 14-2314. Şi mergând ei spre mulţime, s-a apropiat de El un om, căându-! "n genunc#i,1$. Şi icând% &oamne, miluie'te pe (iul meu că este lunatic 'i pătime'te rău, căci adesea cade (oc 'i adesea "n apă.1). Şi l-am dus la ucenicii *ăi 'i n-au putut să-l vindece.17. !ar !isus, răspunând, a is% +, neam necredincios 'i "ndărătnic, până când voi (i cu voână când vă voi su(eri pe voi duceţi-l aici la Mine.1/. Şi !isus l-a certat 'i demonul a ie'it din el 'i copilul s-a vindecat din ceasul acela.10. tunci, apropiindu-se ucenicii de !isus, !-au is de o parte% &e ce noi n-am putut să

scoatem2. !ar !isus le-a răspuns% entru puţina voastră credinţă. ăci adevărat grăiesc vouă% &acă veavea credinţă "n voi cât un grăunte de mu'tar, veţi ice muntelui acestuia% Mută-te de aidincolo, 'i se va muta 'i nimic nu va (i vouă cu neputinţă.21. &ar acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune 'i cu post.22. e când străăteau 5alileea, !isus le-a spus% 6iul +mului va să (ie dat "n mâinile oamenilor23. Şi- vor omor", dar a treia i va "nvia. Şi ei s-au "ntristat (oarte8

Apostol



Epistola către "orinteni a *+,ntului Apostol Pavel

& "orinteni !% @-&#

0. ăci mi se pare că &umneeu, pe noi, apostolii, ne-a arătat ca pe cei din urmă oameni, ca pni'te osândiţi la moarte, (iindcă ne-am (ăcut priveli'te lumii 'i "ngerilor 'i oamenilor.1. 9oi suntem neuni pentru :ristos voi "nsă "nţelepţi "ntru :ristos. 9oi suntem slai voi "ns

sunteţi tari. ;oi sunteţi "ntru slavă, iar noi suntem "ntru necinst11. ână "n ceasul de acum (lămânim 'i "nsetăm suntem goi 'i suntem pălmuiţi 'i priegim,12. Şi ne ostenim, lucrând cu mâinile noastre. +căriţi (iind, inecuvântăm. rigoniţi (iinrădăm.13. :uliţi (iind, ne rugăm. m a<uns ca gunoiul lumii, ca măturătura tuturor, până astăi.14. 9u ca să vă ru'ine vă scriu acestea, ci ca să vă do<enesc, ca pe ni'te copii ai mei iuiţi.1$. ăci de aţi avea eci de mii de "nvăţători "n :ristos, totu'i nu aveţi mulţi părinţi. ăci eu v-anăscut prin Evang#elie "n !isus :ristos.1). &eci, vă rog, să-mi (iţi mie următori, precum 'i eu lui :ristos.



"omentarii patristice - Evanghelia vindecării lunaticului

=Mt. 17, 14-1$> Şi mergând ei spre mulţime, s-a apropiat de El un om, căându-! "n genunc#iicând% ?&oamne, miluie'te pe (iul meu că este lunatic 'i pătime'te rău, căci adesea cade "n (ocadesea "n apă@.

Dacă fiecare boală i slăbiciune a trupului pe care Mântuitorul a vindecat-o la vremea aceea ș

reprezenta diferite simptome ale sufletului, paralizia i-ar simboliza pe cei neclinti i la suflet inândț ț

l pe acesta zăcând nemi cat în trup. Cei orbi simbolizează trupe te pe cei care nu pot vedea cele aș ș

sufletului i cu adevărat, sunt orbi ace tia. Cei surzi simbolizează pe cei care nu vor să ascuș ș

cuvântul mântuirii. În acela i fel trebuie cercetată i starea lunaticului. Cei ce suferă de aceaș ș

boală sunt chinui i de ea la anumite perioade de timp, în afara cărora, atunci când boala nu se arațel nu se deosebe te cu nimic de omul sănătos. Vei ăsi unele suflete care adesea sunt crezute aș

sănătoase, dar care suferă de simptome ca acestea în mi!locul cură iei sau a altor virtu i cu care ț ț

învrednicesc. Dar vine vremea când sunt chinui i de un fel de epilepsie i atunci par că se zdruncinț ș

cu toată temelia lor solidă, i sunt birui i de viclenii i alte dorin e lume ti.ș ț ș ț ș

=+rigen, omentariu la Matei 13.4, traducere pentru &oAologia.ro de ucian 6ilip>

=Mt. 17, 1)> Şi l-am dus la ucenicii *ăi 'i n-au putut să-l vindece.



"fânta "criptură arată că acest om avea o credin ă slabă, ceea ce se poate vedea din mai muț

locuri# din cuvintele lui $ristos% toate sunt cu putin&ă celui ce crede 'Mc. (, )*+ i din faptul că taș

însu i, apropiindu-se, spune% !ută necredin&ei mele 'Mc. (, )+. otodată, se mai poate vedea i dș ș

porunca Domnului% să nu mai intri în el 'Mc. (, )/+ i din ceea ce i-a spus tatăl lui $ristos% Dar ș

po&i 'Mc. (, ))+. Dar poate ve i spune%Dacă necredin a sa a fost motivul pentru care diavolul nuț ț

ie it din băiat, de ce mai învinuie te pe ucenici0 1entru a le arăta că ei întotdeauna pot tămădui ș ș

cei bolnavi, chiar dacă nimeni nu-i aduce având credin ă că se vor vindeca. 1recum adeseț

credin a celui care a adus pe cel bolnav a fost suficientă pentru ca acesta să primească vindecaț

chiar i de la slu!itori mai mici ca însemnătate, tot a a, puterea slu!itorului a fost adesea suficienș ș

pentru a săvâr i o minune, chiar dacă cei ce-l aduceau pe bolnav nu credeau că se va vindecș

mândouă cazurile sunt aflate în "fânta "criptură. Corneliu, împreună cu cei ai casei lui au aduasupra lor prin credin ă puterea "fântului Duh, iar în timpul lui 2lisei, când nimeni nu a crezut, uț

mort a fost înviat ') 3e. 4*, )4+.

=B(ântul !oan 5ură de ur, Evang#elia după Matei, +milia $7.3, traducere pentru &oAologia.de ucian 6ilip>

=Mt. 17, 17> !ar !isus, răspunând, a is% ?+, neam necredincios 'i "ndărătnic, până când voi (i cvoi ână când vă voi su(eri pe voi duceţi-l aici la Mine@.

Când Domnul spune% 5, neam necredincios 6i îndărătnic, arată că în noi răutatea a intrat prviclenie, viclenie care este contrară firii noastre umane i care ne face îndărătnici. Cred că eș

mâhnit pe toată umanitatea de pe acest pământ pentru răutatea ei i de aceea a spus% până când voiș

cu voi0


=Mt. 17, 17> !ar !isus, răspunând, a is% ?+, neam necredincios 'i "ndărătnic, până când voi (i cvoi ână când vă voi su(eri pe voi duceţi-l aici la Mine@.

1rive te nesăbuin a acestui om i într-un alt loc# înaintea tuturor celor afla i acolo, el îi învinuieș ț ș ț

pe ucenici zicând l-am dus la ucenicii ăi 6i n-au putut să-l vindece. Însă 7isus a respins acesînvinuiri înaintea tuturor i i-a arătat că este mai mult vina sa, zicând% 5, neam necredincios ș

îndărătnic, până când voi fi cu voi0 $ristos nu se adresează doar tatălui, ci ca să nu-l supere, adresează tuturor iudeilor. "e prea poate ca oamenii să se fi apucat să cuete lucruri rele despucenicii Domnului, dacă acesta nu le-ar fi luat apărarea.

Dar atunci când spune până când voi fi cu voi, Domnul arată cât de plăcută Îi este moartea i ș

dore te să plece de aici. ân!e te după plecare. 8rea pentru 2l este ederea cu iudeii i nș ș ș ș

răstinirea.

$ristos nu a acceptat plânerile lor, dar în schimb ce a spus0 spus% duce&i-l aici la Mine, ș

întreabă mai departe% De cât timp este a a0 stfel, $ristos împline te două lucruri deodată% apără ș ș

ucenici i duce pe om spre o credin ă mai puternică, că va e9ista un sfâr it al necazurilor sale i fș ț ș ș

său va fi vindecat. 7isus lasă pe băiat să se chinuiască, nu pentru a se lăuda 'atunci când mul imeaț

a adunat, 2l a izonit demonul+, ci pentru tatăl băiatului, ca atunci când va vedea pe demon izon



doar cu Cuvântul lui $ristos, măcar astfel, dacă într-un alt chip nu este cu putin ă, să a!ună ț

creadă în minunea ce era pe cale să se petreacă.


=Mt. 17, 1/> Şi !isus l-a certat 'i demonul a ie'it din el 'i copilul s-a vindecat din ceasul acela.

5bservă că nu victima care suferea, ci demonul trebuia să fie certat pe fa ă. Certând indirect ț

băiat, poate pentru aceasta a ie it demonul fiindcă acesta î i aflase săla în băiat din cauza păcatelș ș ș

sale.

=6ericitul !eronim, omentariu la Matei 3.17.1/, traducere pentru &oAologia.ro de ucian 6ilip

=Mt. 17, 10> tunci, apropiindu-se ucenicii de !isus, !-au is de o parte% &e ce noi n-am putut săscoatem

:cenicii sunt surprin i pentru că ei nu au putut scoate afară pe demon. ;i s-a dat toată puterea, șnumai de a scoate afară pe demoni, ci i de a învia pe mor i 'Mt. 4<, =+. Mai mult decât atât, pentș ț

că în curând leea avea să fie depă ită, 7isus spune% 5, neam necredincios 6i îndărătnic, până câș

voi fi cu voi, i nu pare să o facă doar pentru cei pe care îi alesese. Cei care erau necredincio i aveș ș

să piardă chiar leea pe care o aveau. Dacă ar fi avut în ei această credin ă, ar fi fost precuț

răuntele de mu tar i prin puterea Cuvântului, ar fi lepădat această povară a păcatelor i reutatș ș ș

necredin ei lor. r fi mutat leea, ca i cum ar muta un munte în mare, peste oamenii i păânț ș ș

acestei lumi.

=!larie de oitiers, a Matei 17./, traducere pentru &oAologia.ro de ucian 6ilip>=Mt. 17, 10> tunci, apropiindu-se ucenicii de !isus, !-au is de o parte% &e ce noi n-am putut săscoatem

Domnul, în acest frament, spunând pentru pu&ina voastră credin&ă n-a i putut scoate afară ț

demon, ne îndeamnă să ne ruăm, iar făcând aceasta, ne conduce la concluzia că acest neam ddemoni nu iese decât numai cu ruăciune 6i cu post 'cf. Mc. (, )(# . Dacă un om trebuie să se roaca să alune demonul care se află într-un alt om, nu cu atât mai mult trebuie să se roae ca izonească lăcomia care se află în el0 Cu cât mai mult nu trebuie el să se roae ca să alune be

sau zădărnicia în care se află0 "au cu cât mai mult nu trebuie să o facă cel care vrea să alunpropria necură ie0 Cât de mari sunt semnele păcatelor din el, căci de vor rămâne în ele nu vor intț

în Împără ia Cerurilor>ț

=6ericitul ugustin,redica /.3,traducere pentru &oAologia.ro de ucian 6ilip>

=Mt. 17, 2> !ar !isus le-a răspuns% ?entru puţina voastră credinţă. ăci adevărat grăiesc vou&acă veţi avea credinţă "n voi cât un grăunte de mu'tar, veţi ice muntelui acestuia% Mută-te daici dincolo, 'i se va muta 'i nimic nu va (i vouă cu neputinţă@.



După părerea mea, mun ii despre care se vorbe te aici reprezintă puterile diavolilor, care- i au ființ ș ș

într-un izvor de răutate i fiind astfel, î i ăsesc adăpost în sufletele unor oameni. 7ar atunci câș ș

cineva are o credin ă atât de mare, încât nu mai pune la îndoială nimic din ceea ce se află în "fânț

"criptură i are o credin ă ca cea a lui vraam, care a crezut atât de mult în Dumnezeu, încât i sș ț

socotit credin a ca dreptate '?ac. 4/, @+, atunci credin a acelui om se aseamănă cu un răunte ț ț

mu tar. :n om cu o asemenea credin ă care va spune acestui munte, adică duhului mut i surd dș ț ș

cel care era numit lunatic, mută-te de aici dincolo, se va muta. sta înseamnă că se va muta

văzduh din persoana pe care o chinuie te. 1avel, luând aceasta ca punct de plecare, spune cuș

autoritate apostolească% Dacă ve i avea credin ă încât să muta i i mun ii '4 Cor. 4*, )+. 1entru că cț ț ț ș ț

care are o asemenea credin ă, cât un răunte de mu tar, poate muta i alte lucruri asemenea munteț ș ș

i nimic nu va fi cu neputin ă pentru acea persoană.ș ț

Dar să cercetăm i aceste cuvinte% cest neam de demoni cu nimic nu poate ie i, decât numai ș ș

ruăciune i cu post 'Mc. (, )(+. Dacă în toată vremea trebuie să ne înri!im de vindecarea celș

care au astfel de slăbiciuni, nu trebuie să o facem vorbind, întrebându-l sau implorându-l să iasă vom izbuti doar ruându-ne pentru el i prin arma postului nostru, vom putea fi încrezători, că voș

aluna duhul.


=Mt. 17, 2> !ar !isus le-a răspuns% ?entru puţina voastră credinţă. ăci adevărat grăiesc vou&acă veţi avea credinţă "n voi cât un grăunte de mu'tar, veţi ice muntelui acestuia% Mută-te daici dincolo, 'i se va muta 'i nimic nu va (i vouă cu neputinţă@.

:cenicii par să fie cuprin i de frică i de spaimă că au pierdut harul care li se dăruise. 2i primiseș ș

puterea asupra duhurilor necurate i de aceea, au mers la 2l deoparte i ;-au întrebat, nu din ru iș ș ș

'pentru că dacă de!a se aflase i au fost critica i, ar fi fost de prisos să se facă de ru ine i prș ț ș șcuvintele lor+, ci pentru că ceea ce urmau să-; întrebe era lucru mare i o taină în acela i timp.ș ș

$ristos ce spune0 "pune că% 1entru pu&ina voastră credin&ă. Căci adevărat răiesc vouă% Dacă vavea credin&ă în voi cât un răunte de mu6tar, ve&i zice muntelui acestuia% AMută-te de aici dincolo6i se va muta# 6i nimic nu va fi vouă cu neputin&ă. i dacă vei întreba% Ce munte au mutat apostoliȘ

î i voi spune că ei, înviind pe mor i, au făcut lucruri mai mari decât să mute mun ii. Căci a muta ț ț ț

munte i a muta moartea dintr-un trup nu pot fi asemănate. "e spune că după ei, i al i sfin i mș ș ț ț

mici decât ei au mutat mun i atunci când a fost nevoie. Dar dacă nu a fost nevoie, nu le căuta i viț ț

în asta.


=Mt. 17, 22-23> e când străăteau 5alileea, !isus le-a spus% 6iul +mului va să (ie dat "n mâinioamenilor. Şi- vor omor", dar a treia i va "nvia. Şi ei s-au "ntristat (oarte8

În cazul în care se vor întreba% De ce stăm atât de mult aici0 'în 8alileea n.tr+, le vorbe te din nș

despre pătimirile "ale i ei, auzind, nici nu mai voiau să vadă 7erusalimul Chiar dacă 1etru fuseș

mustrat, cei dimpreună cu Moise i 7lie vorbiseră cu 2l i numiseră aceste patimi slavă, i chiar daș ș ș



atăl vorbise de sus# după atâtea minuni care au avut loc i, tiind că nu va dura mult până ce 7isș ș

va învia 'căci Domnul le spuse că nu va rămâne mult timp în mormânt, ci a treia zi va învia+, ei nmăcar atât nu au putut să îndure, ci s-au întristat i nu pu in, ci s-au întristat foarte. "-au întrisș ț

pentru că nu în eleseseră încă puterea a ceea ce 2l le spusese. 5 spun aceasta Marcu i cu ;ucț ș

primul, zicând% 2i însă nu în&eleeau cuvântul 6i se temeau să-; întrebe 'Mc. (, *)+, iar cel durmă, spunând% 7ar ei nu în&eleeau cuvântul acesta, căci era ascuns pentru ei ca să nu-l priceapă se temeau să-; întrebe despre acest cuvânt ';c. (, /+. Însă, dacă nu-l pricepeau, de ce totu i s-ș

întristat0 "-au întristat pentru că-l în eleeau, dar nu în totalitate.ț

tiau că Domnul va muri, pentru că auziseră în permanen ă despre asta, dar nu tiau despre ce fel Ș ț ș

moarte va fi vorba, dacă va fi una ce se va petrece repede, dacă va fi încununată cu binecuvântăsau cum va fi învierea. Ee tiind aceasta, s-au întristat foarte pentru că iubeau cu tărie pe "tăpânș

lor.

=B(ântul !oan 5ură de ur, Evang#elia după Matei, +milia $/.1, traducere pentru &oAologia.de ucian 6ilip>


Domnul întotdeauna, când vorbe te despre un necaz viitor, o face vorbind i despre fericirea aduș ș

prin mântuire, ca atunci când necazul va apărea pe nepreătite, apostolii să nu fie înfrico a i, ci stș ț

neclinti i cu inimile pe care le-au cunoscut mai înainte. Dacă îi întristează faptul că va fi omorț

trebuie să-i bucure cuvintele , că în a treia zi va învia. În plus, întristarea lor, de fapt marea ltriste e, nu vine din necredin ă, căci tiau că altădată 1etru fusese mustrat că nu cuetă pe cele ale ț ț ș

Dumnezeu, ci pe cele ale oamenilor, ci pentru că draostea pentru "tăpânul lor nu-i lasă să au

nimic amenin ător sau umilitor la adresa "a.ț

=6ericitul !eronim, omentariu la Matei 3.17.23, traducere pentru &oAologia.ro de ucian 6ilip


adar, îi aduce pe ucenici în munte i le arată slava cu care va străluci în lume. poi, coborânș ș

eliberează un băiat de un duh necurat. 2ra pe deplină nevoie ca să 2l să sufere pentru 1ătimirile "amântuitoare împreună cu bătăile iudeilor. Când aceasta s-a petrecut, se putea ca ucenicii să

înspăimânte i să cuete între ei% înviat pe atâ ia prin puterea "a divină, a poruncit mării ș ț vânturilor, a biruit pe satana cu cuvintele "ale, cum s-a întâmplat de a fost doborât i prins ș

capcana ucia ilor0 5are ne-am în elat, crezând că este Dumnezeu0 adar, ca să tie pe depș ș ș ș

toate cele ce vor urma, le vorbe te înainte despre taina 1ătimirilor "ale.ș

=B(ântul #iril al leAandriei, 6ragmentul 20, traducere pentru &oAologia.ro de ucian 6ilip>




Cred că suntem oblia i să cercetăm i faptul că 7isus a fost dat în mâinile oamenilor, nu de căț ș

oameni în mâinile altor oameni, ci de către puterile în mâinile cărora atăl ;-a dat pe ?iul "ăpentru noi to i. Chiar prin faptul de a fi dat i de a veni sub puterea celor în mâinilor cărora a foț ș

dat, 7isus a surpat pe cel ce are stăpânirea mor ii. Căci, prin moartea "a a surpat pe cel ce aț

stăpânirea mor&ii, adică pe diavolul ca să izbăvească pe acei pe care frica mor&ii îi &inea în robtoată via&a '2vr. ), 4/-4@+.

=+rigen, omentariu la Matei 13./, traducere pentru &oAologia.ro de ucian 6ilip>

Arhimandrit Ilie "leopa - Predică la Duminica a X-a după Rusalii - Despre puterea credin$ea postului şi a rugăciunii

devărat grăiesc vouă% &acă veţi avea credinţă cât un grăunte de mu'tar, veţi ice muntelacestuia% Mută-te de aici dincolo, 'i se va muta 'i nimic nu va (i vouă cu neputinţă =Matei 12>



7ubi&i credincio6i, când omul va avea credin&ă dreaptă 6i tare, unită cu fapte bune 6i mai alruăciune 6i post, unul ca acela poate, cu a!utorul lui Dumnezeu, să facă minuni mari 6i primească de la 2l tot ce va cere, spre folosul sufletului lui 6i al altora.

cest adevăr ni-l arată Mântuitorul nostru 7isus $ristos, în "fânta 2vanhelie care s-a citit astăzprin următoarele cuvinte% &e veţi avea credinţă cât un grăunte de mu'tar, veţi ice muntelacestuia% Mută-te de aici dincolo 'i se va muta 'i nimic nu va (i vouă cu neputinţă 'Matei 4F, )

poi arătând puterea cea mare a postului 6i a ruăciunii, zice% &ar acest neam de demoni nu iedecât numai cu rugăciune 'i cu post 'Matei 4F, )4+.

entru a ne putea da seama de puterea credinţei, vom aduce mărturia B(ântului postol avcare, arătând multe din (aptele credinţei, ice%

• Prin credinţă pricepem că s-au întemeiat veacurile cu Cuvântul lui Dumnezeu, de s-au făcdin nimic cele ce se văd...

• Prin credinţă, Enoh a fost luat de pe pământ ca să nu vadă moartea.• Prin credinţă, Noe, luând întiinţarea de la Dumnezeu despre cele ce nu se vedeau încă,

!ătit, cu evlavie, o cora"ie spre mântuirea casei sale...• Prin credinţă, #vraam, când a fost chemat, a ascultat i a ieit la locul pe care era să-l

spre motenire i a ieit netiind încotro mer!e...• Prin credinţă, însăi $arra a prins putere să zămislească fiu %dei trecuse de vârsta cuvenită

pentru că '-a socotit credincios pe Cel ce îi fă!ăduise.• Prin credinţă, când s-a născut (oise, a fost ascuns de părinţii lui trei luni, căci l-au văz

prunc frumos i nu s-au temut de porunca re!elui...• Prin credinţă a părăsit E!iptul, fără să se teamă de ur!ia re!elui, căci a rămas neclintit,

unul care a văzut pe nevăzutul )mpărat.•

Prin credinţă, au trecut israeliţii (area *oie, ca pe uscat, pe când e!iptenii, încercândtrece i ei, s-au înecat %Evrei ++, -&.

a aceste mărturii, despre puterea credinţei, amintite de B(ântul avel din ;ec#iul *estamenputem adăuga 'i altele mult mai mari luate din istoria cre'tinismului, de la :ristos până astăi.

• Prin credinţă, /ecioara (aria a primit vestea cea "ună de la arhan!helul 0avriil i sînvrednicit să nască în trup pe 1ristos, (ântuitorul lumii.

• Prin credinţă, $fântul 2oan 3otezătorul a primit să "oteze în apele 2ordanului pe /iul l Dumnezeu i a văzut pe Duhul $fânt ca un porum"el ezând deasupra 'ui.

• Prin credinţă, pescarii !alileeni au lăsat toate i, urmând lui 1ristos, au devenit pescari oameni.

• Prin credinţă, #postolii au primit harul Duhului $fânt i, cu puterea 'ui, au vestit Evan!helmântuirii în toată lumea.

• Prin credinţă, Pavel, vasul ale!erii, s-a convertit la 1ristos pe calea Damascului i a a4ucel mai mare apostol al neamurilor.

• Prin credinţă #postolul Petru a primit să fie răsti!nit la *oma, pe cruce, cu capul în 4 pentru dra!ostea lui 1ristos, iar $fântului Pavel i s-a tăiat capul.



• Prin credinţă, zeci de milioane de cretini au primit cu "ucurie să fie ari de vii, tăia sfâiaţi de lei, sau înecaţi în mare, pentru Evan!helie, stri!ând5 CBuntem ucenici ai l :ristos 'i (ii ai lui &umneeu după dar 'i suntem gata să ne dăm viaţa 'i să trăim cu El veci, decât să ne lepădăm 'i să ne osândim "n iad8C

• Prin credinţă, ucenicii $finţilor #postoli i toţi dumnezeietii Părinţi au mărturisit i aapărat dreapta credinţă ortodo6ă, prin cuvânt i prin minuni i au fi6at-o definitiv în do!m

i canoane la cele apte $inoade Ecumenice.

• Prin credinţă, mulţi cretini iu"itori de 1ristos au părăsit !ri4ile i plăcerile lumii i s-a făcut călu!ări, sihatri i sfinţi prin mânăstiri, prin munţi i prin crăpăturile pământulducând viaţă în!erească.

• Prin credinţă, nenumăraţi pă!âni s-au convertit la cretinism i mulţi păcătoi s-au pocăit au devenit cretini desăvâriţi.

• Prin credinţă i dra!oste pentru 1ristos, casele cretinilor s-au transformat în "iseri fecioarele au devenit mirese ale lui 1ristos, iar "ăr"aţii cu viaţă sfântă au a4uns mărturisitoai ortodo6iei i slu4itori vrednici ai sfintelor altare.

• Prin credinţă, după două mii de ani de luptă cu puterile întunericului, cretinismul s

răspândit în toată lumea, "iruind marile arme ale $atanei necredinţa, sectele, desfrâul i udintre oameni.

7ubi&i credincio6i, am arătat aici câteva mărturii despre marile fapte ale credin&ei. În continuare vvorbi pe scurt despre puterea ruăciunii 6i a postului. Mai "ntâi, treuie să (acem rugăciunea credinţă 'Matei )4, ))# Marcu 44, )# 2vrei 44, @+. poi treuie s-o (acem din toată inim'Deuteronom , )(# 1salm 44=, 4/# 7eremia )(, 4*+ 'i ne"ncetat ';uca )4, *@# 7 esaloniceni /, 4F

6aptele mari 'i minunate ale rugăciunii 'i postului sunt nemăsurate. Bpre "ncredinţare vom voraici despre câteva din ele.

• Prin ru!ăciune i post, (oise proorocul a luat din mâinile lui Dumnezeu 7a"lele 'e!%2eire 8, 9&.

• Prin ru!ăciune i post, marele prooroc 2lie a încuiat cerul să nu plouă trei ani i aluni: i iarăi cu ru!ăciune i cu post, a po!orât foc din cer i a descuiat cerul, de a d

Dumnezeu ploaie pe pământ %222 *e!i +9, 9&.• Cu ru!ăciune i cu post, Daniel proorocul a ieit nevătămat din !roapa leilor %Daniel

+<-&.• Prin ru!ăciune i post ninivitenii au scăpat de pieire %2ona , =-+>&.• *u!ăciune i post poruncete Dumnezeu, prin proorocul 2oil, să facă iudeii spre a scăp

de ur!ia Domnului %2oil , +-+=&.• Prin post de patruzeci de zile, (ântuitorul "iruiete cele trei ispite ale satanei în pust

%(atei 8, +-++&.• Cu ru!ăciune i cu post, #na proorociţa a născut pe $amuel, fiind stearpă mai înainte

*e!i +, ++: +;, 9&.• Cu ru!ăciune i cu post aspru a petrecut toată viaţa sa $fântul 2oan 3otezătorul i )nain

(er!ătorul pentru care a fost mărturisit de )nsui (ântuitorul drept cel mai mare onăscut din femeie %(atei ++, +>-+&.



• Cu ru!ăciune i cu post s-au întărit $finţii #postoli în osteneala propovădui Evan!heliei lui 1ristos %22 Corinteni ;, 8-=: ++, <&.

• Cu ru!ăciune i cu post se iz!onesc diavolii din oameni %(atei +<, +-+&.• Prin ru!ăciune i post sfinţii lui Dumnezeu au făcut minuni mari i multe, atât în 'e!

?eche cât i în 'e!ea 1arului, cum citim în $fânta $criptură, în cărţile de cult i în ?ieţi$finţilor.

&ar să luaţi aminte că nu toată credinţa este ună, ci numai credinţa cea dreaptă, ortodoAunită cu (aptele cele une. 9umai rugăciunile 'i posturile rânduite de Diserica dreptmăritoarsunt une, iar ruăciunile 6i posturile care le fac păânii, sectan&ii 6i ereticii sunt urâciune înaintlui Dumnezeu pentru că nu se fac după îndreptarul credin&ei apostolice. "fântul postol 1avel arată că, cel ce nu se luptă după lege, nu se "ncununeaă '77 imotei ), -/+. 9umai cel ce slu<e'lui &umneeu "n adevăr 'i lucreaă toate (aptele cele une după dreapta credinţă 'i spre slava l&umneeu, poate să doândească mântuirea su(letului său '7 Corinteni 4<, *4# ?ilipeni 4, (-4ltfel toate posturile 'i rugăciunile noastre devin urâciune "naintea lui &umneeu '7saia 4, 44/+.

6adar, fra&ii mei, fi&i cu mare luare aminte 6i să nu vă lua&i după cei rătăci&i de la dreapta credin&cărora li se pare că vor dobândi mântuirea sufletelor lor, fără a asculta de Giserica lui $ristos. uce spune B(ântul E(rem Birul% Când mintea omului va părăsi dreapta credinţă, toate (aptele sacele une nu mai sunt de (olosC. !ar B(ântul !oan &amasc#in, arătând acela'i lucru cu alcuvinte ice% CDinele nu este ine când nu se (ace ineC '?ilocalia 7V, 4(=, pa 4(+.

Despre puterea ruăciunii 6i a credin&ei se vorbe6te 6i în 2vanhelia ce s-a citit astăzi, în care spune cum a vindecat Mântuitorul un copil demonizat. Copilul a fost adus de tatăl său la ucenici, dace6tia n-au putut să alune duhul rău din el. 7ar dacă a coborât Domnul de pe Muntele abor, tat

copilului a înenunchiat la picioarele ;ui 6i a zis% &oamne, miluie'te pe (iul meu că este lunaticgreu pătime'te că de multe ori cade "n (oc 'i de multe ori "n apă. Şi l-am adus la ucenicii *ădar n-au putut să-l vindece... 'Matei 4F, 4-4@+.

Vede&i ce reu se vindecă un om epileptic, stăpânit de duh necurat0 Că dacă nici postolii n-au putsă vindece acest copil demonizat, cu atât mai reu vor reu6i preo&ii să vindece pe cei stăpâni&i diavoli, 6i mai ales pe cei robi&i de patimi rele. Diavolul obi6nuie6te să-l arunce pe cel epileptuneori în foc, alteori în apă, ca să-l omoare 6i să ne amăească a crede că nu el, ci apa 6i focul l-ucis. Dar asupra sufletului celui bolnav, vră!ma6ul nu are nici o putere. )nsă pe cei ro"iţi de paticumplite, precum5 necredinţa, mândria, mânia, "eţia, desfrâul i uciderea, oare nu-i chinuiediavolii mai rău ca pe cei epileptici@

Eu vede&i pe unii ca ace6tia cum îi chinuiesc patimile, cum se aprind ca de foc de patima mânieidesfrâului, a mândriei 6i a răzbunării, patimi ce stăpânesc astăzi toată lumea0 "au pe cei be&ivi nepăsători de a lor mântuire, nu vede&i cum îi aruncă diavolul în apa necredin&ei 6i a nesim&isuflete6ti0 :nii ca ace6tia, chiar dacă le vorbe6ti de 3ai, ei nu-l doresc. 7ar dacă le spui de boli rede moarte 6i osânda iadului care îi a6teaptă din cauza păcatelor făcute, ei nu se cutremură, nici nvor să le părăsească prin pocăin&ă, căci păcatele vechi, adică patimile întunecă 6i orbesc mintea



omoară sufletul 6i con6tiin&a oamenilor. "ă ne ferească Dumnezeu de o asemenea orbire 6i moarsufletească.

Milostivindu-"e Domnul de suferin&a copilului, i-a zis tatălui său% Cduceţi-l aici la MineC. pcertând demonul, duhul rău a fuit, Ciar copilul s-a (ăcut sănătos din ceasul acelaC. propiindu-ucenicii de $ristos, ;-au întrebat% entru ce noi n-am putut să scoatem pe demon... entnecredinţa voastră8 a răspuns Mântuitorul. ă acest neam de demoni nu iese decât numai c

rugăciune 'i cu post 'Matei 4F, 4(-)4+.Din aceste cuvinte vedem că Domnul mai întâi cheamă pe cel bolnav la "ine. Dacă to&i se ferescchiar fu de cei bolnavi, ?iul lui Dumnezeu îi cheamă la 2l, îi mânâie, pune mâinile peste ei 6ivindecă atât pentru credin&a bolnavilor, cât 6i pentru credin&a rudelor 6i a celor ce îi aduc la 2l. ?ăcredin&ă tare în Dumnezeu, nimeni nu se vindecă 6i nu se poate face nici o minune. Dumnezeu ce6i colaborarea noastră. El revarsă peste noi #arul, mila 'i iertarea, iar noi treuie să-i aducecredinţa noastră, smerenia 'i pocăinţa. De aceea a 6i răspuns ucenicilor că din cauza necredin&lor n-au putut să vindece copilul. poi spune Domnul că diavolii se scot din oameni 6i patimile scot din inimile noastre Cnumai cu rugăciune 'i cu postC.

;edeţi ce mare este puterea credinţei a<utată de rugăciune 'i de post *oate trei la un loc (nenumărate minuni 'i vindecări, iar una (ără alta nu aduc niciodată roade, nici nu ni "mplinesc cererile. a orice cerere a credincio'ilor, treuie atât din partea lor, cât 'i a preoţilslu<itori aceste trei virtuţi oligatorii% credinţă, rugăciune 'i post. Da celor olnavi li se mai ce'i spovedanie generală, cu pocăinţă 'i #otărâre de a nu mai păcătui.

Cea mai rea boală nu este cea trupească, ci cea sufletească, pentru că pierde 6i trupul 6i sufletuCea mai rea demonizare a omului nu este epilepsia, care chinuie6te numai trupul, ci este înrobir

omului de patimi uciătoare de suflet. :n om stăpânit de be&ie 6i desfrâu este un om posedat ddiavoli. 1entru aceea este mai reu de vindecat un be&iv, un desfrânat, un ucia6, sau un om stăpânde ură, de lăcomie, invidie, decât un om chinuit de un duh necurat, cum este copilul din 2vanhelde astăzi.

Întristarea noastră este că, astăzi, numărul credincio6ilor tineri 6i bătrâni stăpâni&i de asemenpatimi este cu mult mai mare ca odinioară. Înclinarea oamenilor tot mai mult spre be&ie 6i desfrâspre necredin&ă 6i rupări sectare, spre eoism, divor& 6i ucidere ne înri!orează din ce în ce mmult. Ga acest fenomen se e9tinde mai ales în rândurile celor tineri, în ultimii ani, prin filmele roază care duc la crimă 6i filmele imorale care împin, în masă, la păcate pe atâ&ia tineri care ca

pradă acestor drouri diabolice, străine de sufletul, de credin&a 6i cumin&enia neamului nostru.

Dumneavoastră, fra&i cre6tini, în calitate de fii ai Gisericii lui $ristos, de părin&i, de fra&i 6i educatode copii, ave&i mare ri!ă cum vă cre6te&i copii pe care vi i-a dat Dumnezeu> Eu-i ucide&i înainte na6tere prin avort, nici după na6tere prin sminteală 6i lipsă de educa&ie reliioasă> Eu-i lăsa&i pradbe&iei, necredin&ei 6i desfrâului la vârsta tinere&ii> "unt copiii dumneavoastră, dar sunt 6i copiii l$ristos, care ne zice% ăsaţi copiii să vină la Mine8 ';uca 4=, 4@+. ve&i ri!ă de copiii ce vi i-a dDumnezeu> Vom da împreună reu răspuns pentru ei, pentru fiecare suflet pierdut, furat, ucis diavolul.



Duce&i-i reulat la biserică, la ruăciune, la spovedanie, la "fânta Împărtă6anie. 1une&i-le îndemână căr&i cre6tine6ti de zidire sufletească 6i scăpa&i-i de desfrâu 6i necredin&ă.

ugăm pe unul &umneeu să ne iăvească pe toţi de cursele cele cumplite ale diavoliluciga'i de oameni.

mi

Arhimandrit Ilie "leopa - Predică la Duminica a X-a după Rusalii - Predică despre copilul 'ndrăcit

7ubi&i credincio6i, sunt un fel de oameni care se cheamă scafandri, 6i care se baă în adâncoceanelor 6i pe fundul mărilor, 6i caută acolo mărăritare care adesea se ăsesc în scoicile de p

fundul mării. Dar ca să ăsească un mărăritar ca acela, câtă osteneală trebuie să-6i ia asupraace6tia, prime!duindu-6i uneori chiar 6i via&a>

#a ni se cade i nouă, cretinilor, care avem credinţa dreptmăritoare i dumnezeiescul "otez, să nafundăm pururea în dumnezeietile $cripturi, să adâncim pururea mintea noastră în dumnezeietii preaadâncile înţelesuri ale ei, căci numai aa vom afla măr!ăritarele cele preasfinte preafolositoare pentru mântuirea sufletelor noastre.



&i auzit 2vanhelia de astăzi. Dacă o iei după slovă, 2vanhelia e scurtă, dar dacă vrei să tâlcuiefiecare verset în parte, po&i să faci o predică foarte lună. Dar nu e vreme acum, în cadrdumnezeie6tii ;iturhii, să facem cu de-amănuntul tâlcuirea acesteia, ci vom da doar ni6te spicudin în&elesul ei.

"e spune în ea% ?Fn vremea aceea s-a apropiat de !isus un om oarecare@. 2vanhelia nu ne spucine era omul acela, din care parte a 1alestinei, ce stare avea% era boat, era sărac, era în&elept, e

mai simplu, era bolnav sau era sănătos0 "pune doar simplu că a venit un om oarecare, curuăminte. Hi care era ruămintea lui0 adus la 7isus $ristos un copil al său, care era cuprins drac, mai cu seamă în timp de lună plină.

Dumnezeiescul 2vanhelist Marcu spune încă 6i cum se îndrăcea. Când îl apuca diavolul, zice cătrântea pe !os 6i făcea spume. 7ar dumnezeiescul ;uca spune mai mult, anume că stria tare, &ipurla, se bătea cu capul de pietre, spumea 6i avea fa&a cu totul schimbată 6i cu totul înfrico6ată.

Dar de ce a spus dumnezeiescul 2vanhelist Matei că tocmai la lună plină era cuprins de drac0 Esunt 6i astăzi o mul&ime de bolnavi de felul acesta, ce se zic epileptici, care vin la noi la mănăstirele citim tocmai când e lună plină, căci zic ei că tocmai atunci se îmbolnăvesc0 5are ce leătură aluna cu boala aceasta ce se nume6te epilepsie0 re vreo leătură0 Eu, Doamne fere6te>

&umneeiescul ărinte !oan 5ură de ur spune că dracii, vrând să #ulească idirea l&umneeu, pândeau această venire a lunii pline, ca să muncească tocmai atunci pe cei daţi stăpânirea lor de &umneeu. ceasta pentru ca oamenii să #ulească pe &umneeu, dând vina plună. dică să zică% I7ată, luna e pricină că eu sunt bolnav de epilepsie, luna e de vină că eu su

îndrăcit>B. Hi a6a, să hulească pe Jiditorul 6i zidirea cea preabună 6i preacurată a lui Dumnezeu. a is &umneeu, la idirea cea dintâi, că erau toate cele (ăcute de El une (oarte '?acerea 4, *4+

Mai sunt 6i azi oameni care dau vina pe lună 6i pe zodii. 2i zic% I2u n-a6 fi făcut a6a de mult rădacă a6 fi fost născut într-o zodie bunăB. "au% I2 zodia mea, m-am născut în zodia 3acului, detrebuie să mer înapoi ca raculB. 7ar altul% IM-am născut în zodia aurului 6i trebuie să fiu bătău6În sfâr6it, altul% I2u m-am născut în zodia "corpiei 6i trebuie să fiu viclean ca ea 6i să în&ep pe alcu cuvântulB. "au al&ii% I2u m-am născut în martie, sau în zodia 1e6telui sau a Vărsătorului, sauCumpenei# de aceea sunt eu nehotărâtB. Ce nebunie>

&umneeiescul ;asile cel Mare ice "n cuvântul din :eAaimeron de la (acerea lumii, cânvore'te despre (acerea stelelor "n iua a patra% ?+mule neun, ce legătură poate să aiă odia pe cer cu na'terea ta pe pământ8@. 9iciodată nu are legătură steaua de pe cer cu na'terea t9e-am (ăcut răi din caua răutăţii noastre, din caua voinţei noastre. m dat voinţa noastră mâna satanei, ne-am (ăcut răi de unăvoie, nu de silă. 9u ne-a silit nici luna la rău, nici odiilnici constelaţiile cerului, ci răutatea noastră 'i voia noastră proprie, iar aceasta munca ve'nicne-o aduce.



7ată dar care era pricina că dracul lua în stăpânirea lui pe cei îndrăci&i în timpul lunii pline% oamenii să hulească zidirea cea preabună a lui Dumnezeu, adică luna, sau, cum zic al&ii, stelele, szodiile.

Hi ce ne spune în continuare 2vanhelia de azi0 zis tatăl copilului% A &oamne, rău pătime'te, "ndrăce'te la lună plinăB. poi% Aă de multe ori "l aruncă "n apă ori "n (ocB. 5are ce să fie foc6i apa0 Chiar numai de natură vorbe6te 2vanhelia0 Eu, Doamne fere6te> Dacă te-ai lua numai du

litera 2vanheliei, te-ai face sectar.

Dar focul 6i apa au aici 6i alt în&eles, mai înalt. *oate patimile de care omul su(eră pe (apământului vin mai cu seamă din două părţi ale (irii noastre% din partea mânioasă a su(letuluidin partea po(titoare a lui. &ar pe lângă ele mai este 'i partea raţională, care n-are a (ace caceste patimi doitoce'ti, legate de simţiri.

"ufletul omului are astfel trei păr&i 6i din fiecare se nasc% eresul, credin&a strâmbă, nebunia, hulnediscernământul, nedreapta socoteală, nechibzuin&a, nemul&umirea de binefacerile lui Dumnezeuale oamenilor 6i cele asemenea. !ar celelalte două părţi, care sunt "nc#ipuite "n Evang#elia astăi prin apă 'i (oc, sunt mânia 'i po(ta.

&in partea mânioasă se nasc "n om aceste păcate% mai "ntâi ura de oameni , care e egală uciderea, căci ice dumneeiescul !oan Evang#elistul% Ael ce ură'te pe (ratele său, uciga' de oesteB =!oan 1, 13-1$> apoi e avistia, sau ucuria de răul altuia, pima , râvna cea rea, răutatemânia, iuţimea , ţinerea de minte a răului 'i cele asemenea. *oate sunt păcate ale părţii celmânioase, adică ale mâniei.

!ar celelalte păcate, ca lăcomia pântecelui , des(rânarea , eţia, lenea , demierdarea , mole'ealtrândăvia 'i celelalte asemenea, sunt păcate ale părţii po(titoare a su(letului.

Când omul cade în acestea, este îndrăcit. Căci zice tatăl copilului% A &oamne, de multe ori laruncat pe el "n (oc 'i de multe ori "n apăB. 6ocul este mânia 'i toate păcatele care se nasc dmânie iar apa este po(ta.

Deci, de câte ori suntem în păcatele urii, ale zavistiei, ale pizmei, ale iuţimii, ale "ârfirii, a

nemulţumirii, ale răpirii, ale dorinţei de răz"unare, când ţinem minte răul asupra altuia, tot atâtea ori suntem aruncaţi de satana în focul mâniei.

Ai de câte ori ne îm"ui"ăm pântecele, i ne îm"ătăm, i curvim, i preacurvim, i n

destră"ălăm împotriva firii, i ne lăsăm prini de dezmierdare, de lene i de trândăvie, adide moleeala voinţei de a lucra fapta cea "ună, de atâtea ori suntem trântiţi de satana în ap

poftelor noastre.



6a se în&elee ceea ce spune tatăl copilului% ?&oamne, de multe ori l-a aruncat pe el "n (oc 'i dmulte ori "n apă@.

6a ne îndrăcim 6i noi în fiecare zi, când satana ne dă în patimile cele mânioase, apoi din cemânioase ne aruncă în ale păr&ii celei poftitoare, adică în apa poftelor 6i a răută&ilor noastre.

Dar ce spune mai departe omul lui 7isus $ristos0 ?&oamne, l-am adus pe el la ucenicii *ăi 'i n-a

putut să-l vindece@. +are n-aveau credinţă ucenicii lui :ristos, de n-au putut să vindece u"ndrăcit &ar câte minuni 'i semne n-au (ăcut ei mai "nainte8 Căci zice "criptura că le-a dputere să "nvie morţii, să igonească dracii 'i să tămăduiască toată oala 'i toată neputinţa popor 'Matei (, =# 7oan *, )+. &ar de ce n-au putut acum ucenicii lui !isus :ristos să-l vindece pacest olnav !ată de ce% darurile &u#ului B(ânt, cum sunt darul proorociei sau dartămăduirii, când se dau s(inţilor, nu se dau pentru totdeauna, nici pentru toate lucrurilproorocii prooroceau numai când "i "nsu(la &u#ul B(ânt, 'i nu "n toate lucrurile, nici desptoate, ci numai despre acelea pe care li le spune &u#ul B(ânt, de care 'tie &u#ul B(ânt că este d

(olos să le 'tie 'i ei.

7ată, bunăoară, 7eremia proorocul> 2ra mare prooroc, sfin&it din pântecele maicii sale, dar nu putsă proorocească întotdeauna. De multe ori el vorbea cu poporul 6i cu ucenicii 6i-i mustra, 6i făceau altfel, iar când venea Duhul "fânt 6i începea să proorocească, îi spunea lui Garuh% A;inaproape de mine 'i scrie ce proorocesc eu acuma, că acestea sunt venite de la &u#ul B(ânt"im&ea că a venit Duhul "fânt 6i cele ce va răi el în acel ceas sunt vrednice de a fi scrise să rămânîn dumnezeiasca "criptură, în care le vedem 6i astăzi '7eremia /, 4-/+.

&e aceea n-au putut ucenicii să vindece pe acel olnav. &upă cum darul proorociei nu se dtotdeauna 'i nici pentru toate lucrurile celor ce proorocesc, a'a nici darul tămăduirilor, pe carea dat Mântuitorul s(inţilor Băi ucenici 'i apostoli, nu era totdeauna cu dân'ii, ci numai când vo&umneeu să tămăduiască printr-"n'ii, 'i numai pentru ceea ce voia &umneeu.

Deci în acel moment luase 7isus $ristos darul tămăduirii de la postolii "ăi, ca să nu poată tămădpe copilul acela. Dar de ce l-a luat0 1entru că a văzut 6i la dân6ii o oarecare necredin&ă. Eu lip

totală de credin&ă, ci împu&inare de credin&ă. cea împu&inare de credin&ă a numit-o Mântuitornecredin&ă. văzut la ei o îndoială.

Căci când au văzut cum copilul acela cade !os, spumeă, scrâ6ne6te din din&i, se bate cu capul pământ, urlă, baă spaima în lume, s-au îndoit că ar putea să-l tămăduiască. Hi această îndoială a la văzut-o Văzătorul de inimi, 7isus $ristos.



Din pricina aceasta i-a mustrat mai târziu pentru necredin&a lor.Hi de aceea zise bietul om% A -adus la ucenicii *ăi, dar n-au putut să-l tămăduiascăB. Şi atunci ce-a (ăcut Mântuitorurealândul nostru Mântuitor, el plin de toată s(inţenia, el ce a (ost Fnsu'i !vorul s(inţenieial lândeţii, B-a mâniat. Şi mâniindu-Be, a is% ?+, neam rău 'i necredincios, până când voi (i cvoi, până când vă voi su(eri pe voi@. uzi0 +are de ce B-a mâniat Mântuitorul 'i de ce a (ăcmustrare la plural 'i nu la singular Mântuitorul B-a mâniat pentru că a văut la om necredin'i viclenie.

Căci la 2vanhelistul Marcu se spune că omul a zis% ?&e poţi ceva, a<ută-ne nouă8@ 'Marcu (, )ceasta arată că n-a venit la 7isus $ristos cu toată credin&a, ci cu un fel de viclenie. Mă duc vedem, nu cumva are să poată să tămăduiască pe copilul meu0 ceastă viclenie 6i această necredina mustrat-o 7isus $ristos, dar nu ca fiind numai a acelui om, ci ca a întreului popor. E-a zis% I5omule necredincios 6i viclean, pentru ce vii la Mine dacă n-ai credin&ă, 6i zici% KDacă po&i ceva!ută-ne nouă>L0B. Eu a făcut mustrarea a6a. Ci ne-a dat pildă pentru toate veacurile 6i vremile. via$a lui Iisus Kristos este şi va +i prototipul vie$ii creştine p,nă 'n veac 9e-a arătat pr

aceasta 'i nouă că atunci când cineva a gre'it, să nu-l mustrăm pe acela de (aţă cu altul. ăci "acest ca omul sla "n credinţă se denădă<duie'te. Ci vorba românească% IGate 6eaua să priceacalulB, adică ne înva&ă să mustrăm pe to&i, ca 6i cum to&i ar fi vinova&i, 6i a6a acela care-i vinovcare-i cu musca pe căciulă, să 6tie că pe el l-am mustrat.

6a a făcut 6i 7isus $ristos la mustrarea omului aceluia viclean 6i pu&in credincios, care era tatacelui copil lunatic. Căci a zis% ?+, neam rău 'i necredincios, până când voi (i cu voi, până cânvă voi su(eri pe voi@. folosit mustrarea pentru multe persoane, la plural, ca să nudeznădă!duiască. Că dacă i-ar fi zis numai lui în fa&a lumii% I5, omule rău 6i necredincios vicleanB îl deznădă!duia, că era om slab în credin&ă. 7ar prin el i-a mustrat pe to&i, ca mai tare sl doară pe cel ce era vinovat.

6a s-a întâmplat 6i aici. &ar după această mustrare (ăcută la plural, sau "n c#ip o'tesc, cemai is !isus :ristos zis% ?duceţi-l pe el la Mine8@ . 1e cine0 1e copilul acela care era îndrăccare făcea spume în timpul lunii pline 6i pătimea a6a de reu. Şi când l-au adus, ce a (ăcMântuitorul nostru !isus :ristos certat pe dracul, iar acesta a ie6it din el, 6i îndată s-a tămăducopilul 6i l-a dat pe el tatălui său, să-l ducă acasă. Vede&i0 -a tămăduit Mântuitorul nostru !is

:ristos, dar mai "ntâi a mustrat viclenia 'i necredinţa tatălui său, vorind ca pentru mai mulpersoane.

Văzând dumnezeie6tii ucenici 6i apostoli că minunea aceasta s-a făcut a6a de u6or de către 7is$ristos 6i de ei nu s-a putut face, ;-au luat pe 2l deoparte 6i ;-au întrebat% ?&oamne, de ce n-aputut 'i noi să scoatem dracul acesta@. ;-au luat deoparte pentru că le era ru6ine de popor, appentru că sim&eau că aici e o taină.



1oate vor afla de la 7isus $ristos pentru care pricină, pentru care păcat sau neputin&ă a lor nu l-aputut vindeca. ;uându-; la o parte, 7isus $ristos le-a spus% ?!ată pentru care pricină% pentnecredinţa voastră n-aţi putut să-l vindecaţi@. 7-a mustrat pe ucenici pentru că a văzut la ei pu&iîndoială, pu&ină necredin&ă 6i această pu&ină necredin&ă a lor a numit-o Mântuitorul necredin&ă. apoi, le-a împărtă6it un lucru mare% ?min ic vouă, că de aţi avea credinţă numai cât un grăun

de mu'tar 'adică cât o sămân&ă de ceapă, 6i încă una mică+, aţi ice muntelui acestuia% ridică-te aicea 'i du-te dincolo, 'i de veţi (i credincio'i, va (i vouă a'a, după credinţa voastră.@ ;e-a arăcă ei nu au credin&ă nici cât un răunte de mu6tar.

&ar noi, păcăto'ii, câtă credinţă avem &acă pe postoli i-a mustrat :ristos, vă daţi seama cât puţină credinţă avem noi. &e aceea nu se "mplinesc cererile noastre prea repede, pentru suntem prea puţin credincio'i.

Dar oare, fra&ilor, spune 2vanhelia lui 7isus $ristos adevărul0 Doamne fere6te, dacă am zice nCine va huli că în 2vanhelie sau în toată dumnezeiasca "criptură este un cuvânt nedrept sau rătăcanatema este, potrivit dumnezeie6tilor canoane ale "fin&ilor postoli 6i ale "fin&ilor 1ărin&i. 0cuv,ntul lui Dumnezeu este adevăr veşnic &ar noi citim "n istoria B(inţilor postoli 'i Evang#elie 'i nu găsim nicăieri că !isus :ristos ar (i mutat munţii.

Avem 'nsă c,$iva s+in$i mari care au mutat mun$ii cu rugăciunea4

$fântul 2oachim, Patriarhul 2erusalimului:

$fântul Platon, Episcopul #le6andriei:

$fântul (arcu de la (untele /racesc din #"isinia, care n-a văzut 9= de ani faţă de om:

$fântul #verchie, Episcopul Eratoliei, cel întocmai cu #postolii, precum i

$fântul 0ri!ore 7aumatur!ul B marele făcător de minuni B a mutat un munte i un râ

poruncindu-le să se ducă în altă parte.

*oţi ace'ti s(inţi au mutat munţii cu rugăciunea, însă nu este vreme să vă spun istoria lor, căci arpredica prea lună.



&ar de ce s(inţii au (ăcut minuni mai mari decât !isus :ristos entru care pricină Şi de :ristos n-a mutat munţii "n Evang#elie Căci poate vă ve&i întreba% ICum, sfin&ii, care sunt robi lui 7isus $ristos, au făcut minuni mai mari decât Dânsul0>B. 2i bine, să vă lămuresc acest lucru.

ând a venit Mântuitorul nostru :ristos "n lume, El a (ăcut minuni atâta cât putea să cuprindlumea 'i cât era de a<uns ca să creadă omul pentru mântuirea sa. El a "nviat un mort de patrile, pe aăr, 'i pe alţii de câte o i.

&ar B(ântul 5#eorg#e a "nviat un mort de patru sute de ani, iar B(ântul Macarie unul de 'asute de ani. !ată minuni mai mari decât ale lui :ristos. &ar pentru ce 1entru că $ristos a spuAel ce crede "ntru Mine, minunile pe care le (ac Eu, 'i mai mari decât Mine va (ace B '7oan 44)# Matei 4F, )<+. Deci dacă sfin&ii n-ar fi făcut minuni mai mari decât 7isus $ristos, nu s-ar împlinit cuvântul sau proorocia ;ui. Fnsă cerul 'i pământul vor trece, dar cuvintele ui nu vtrece 'cf. 7oan 4<, */# Matei ), */+.

&e aceea s(inţii au (ăcut "n vremea lor minuni mai mari decât Mântuitorul, dar nu cu puterlor, ci cu puterea celuia'i &umneeu !isus :ristos, are lucra printr-"n'ii. Căci 2l a zis Înăl&are% A Mă sui la *atăl Meu 'i la *atăl vostru 'i la &umneeul Meu 'i la &umneeul vostru, orice veţi cere "ntru numele Meu, vă voi da vouăB. "-a suit acolo unde era mai înainte cu sladumnezeirii "ale.

Eiciodată nu a lipsit ca Dumnezeu de acolo, dar acum a îndumnezeit trupul 6i a ridicat firomenească de-a dreapta puterii, 6i de acolo a dat putere mare "fin&ilor "ăi :cenici 6i postoli, ca facă minuni, să învie mor&ii, să onească duhurile, să facă chiar minuni mai presus 6i mai mari dec

le-a făcut 2l Însu6i pe pământ. rin urmare, nu s(inţii le-au (ăcut, ci tot !isus le-a (ăcut prin s(inBăi, ca să se "mplinească cuvintele lui &avid care ic% A Minunat este &umneeu "ntru s(inţii Bă'1salmi @F, *@+.

7ată pentru ce au mutat sfin&ii mun&ii cu ruăciunea 6i n-am vreme să vă spun alte pilde de al&i sfincare au făcut minuni încă 6i mai mari. Şi după ce a spus Mântuitorul acestea, ce le-a mai sppostolilor e-a mai spus că acest neam de draci nu iese decât cu rugăciune 'i cu post.

7ată cele două arme preaputernice date de Dumnezeu cre6tinului ca să facă minuni 6i semne, 6i

învie mor&ii, 6i să onească dracii% postul 6i ruăciunea> Întâi credin&a 6i apoi acestea dou"redin$a tare% postul şi rugăciunea +ac minuni şi astăzi% şi vor +ace 'n veacul veacului Cine are credin&ă, nu cunoa6te minunile lui Dumnezeu care se fac în tot minutul. De aceea a 6i spuMântuitorul% ?&e va (i oc#iul tău curat, tot trupul tău va (i luminat@. Care ochi0 Cchisu+letului% care este mintea 2l trebuie să creadă, ca să fie curat de necredin&ă. &eci acestea suarmele preaputernice puse "n mâna credinţei (iecăruia% postul 'i rugăciunea. u ele poate omsă se tămăduiască pe sine 'i poate să tămăduiască 'i pe alţii.



B(ântul ntonie cel mare avea un ucenic numit avel cel prost. Era prost cu (irea, dar nu cmintea 'i cu su(letul. Era simplu, dar era (oarte tare "n credinţă, smerit (oarte 'i mare postito!ar acestea "i luminau mintea. Fnainte de a veni la călugărie, el a (ost căsătorit, dar era (oarcredincios 'i (oarte lând 'i cu totul lipsit de răutate.

venit odată cu carul cu lemne din pădure 'i a găsit pe soţia sa cu un om "n pat, că era soţia lcam curvă. &ar el nici n-a "n<urat-o, nici n-a ocărât-o, nici n-a lestemat-o, ci atâta i-a i

?&acă-ţi place de acela, rămâi cu el eu mă duc să mă (ac călugăr@. lăsat deci 'i casă, 'i oi, (emeie, 'i s-a dus la B(ântul ntonie cel mare, "n muntele unde petrecea el "n Egipt, avân2. de ucenici pustnici "n toată pustia sc#etică de lângă leAandria.

Şi când a a<uns avel la B(ântul ntonie, acesta văându-l om ătrân, din lume, l-a "ntrea?e vrei, omule@.

cela ice% ?m venit să mă (ac călugăr@.

?ăi, n-ai să poţi. ;iaţa călugărească cere renunţare multă, cere post, priveg#ere, sărăcpocăinţă, osteneală, sudoare, plecarea genunc#ilor, lacrimi, suspine, 'i treuie să (ii (oar#otărât ca să poţi răda toate ale călugăriei până la s(âr'it@.

?ărinte, am să (ac cum ici s(inţia ta, că de aceea am venit% să mă (ac călugăr@.

B(ântul ntonie "i ise% ?9-ai să poţi, (rate, du-te acasă, e'ti om oi'nuit cu (emeia, cu copiii, n-să poţi. ici avem draci, avem lupte mari@.

?Da nu mă duc eu am venit să mă (ac călugăr@.

-a mai "ntreat B(ântul ntonie% ?i de mâncare@.

Gise acela% ?9-am, am venit să mă (ac călugăr ce-or mânca ei, călugării, voi mânca 'i eu@.

Şi-i ice% ?Btai la poartă aici, ca să vei cum e călugăria până la urmăH@

B(ântul ntonie avea c#ilia "ngrădită cu gard de piatră 'i, "ncuind u'a, i-a spus% ?Btai la poar

aici, stai 'i "ncearcă8@.

-a lăsat opt ile 'i opt nopţi, creând că avel se va duce "ndată ce i se va (ace (oame. &ar n(ost a'a, căci acest avel n-a venit să ispitească viaţa călugărească, ci a venit să se <ert(easpână la moarte pentru crucea lui !isus :ristos 'i pentru călugărie.

ând s-a dus iară'i la el, l-a găsit la poartă, "n genunc#i, rugându-se.

Fi ise% ?+mule, n-ai plecat@.



?9u@.

?i ceva de mâncare@.

?9u@.

?Ii-a dat cineva de ăut@.

?9u@.

?Şi cum, că doar sunt opt ile de când te-am lăsat@.

?Dine, dar de acum nu mă mai duc de aici@.

?&ar de ce@.

?ăi, am să mă (ac călugăr@.

B-a minunat atunci B(ântul ntonie 'i a cunoscut că &umneeu l-a trimis acolo, 'i s-a temut sămai alunge.

?;ino "ncoace, (rate8@.

-a luat la masă 'i, 'tiind că avel n-a mâncat de opt ile, i-a dat mai mulţi pesmeţi, icându-?Mănâncă, (iindcă ai venit acum din lume8@.

&ar el se uita la B(ântul ntonie. Şi a mâncat B(ântul ntonie un pesmet, a mâncat 'i el unul.

Şi B(ântul ntonie ise% ?Mai mănâncă, (rate, mănâncă-i pe toţi8@.

?&ar s(inţia ta de ce nu mănânci@.

?Eu sunt călugăr@.

?Şi eu am să mă (ac călugăr@. Şi n-a mai vrut să mănânce 'i a "nceput nevoinţa B(ântul

ntonie.

B(ântul ntonie era de 4 de ani "n pustie, mâncând 1) grame de pesmet pe i 'i ând puţină apde ivor, 'i el a "nceput aceea'i nevoinţă cu B(ântul ntonie, 'i la post, 'i la priveg#ere. Şi după a stat o lună cu el, spre a-i vedea puterea, l-a dus apoi la o stâncă de aproape, i-a dat utârnăcop, o daltă 'i un ciocan să sape "n stâncă 'i să-'i (acă o c#ilie. !ar avel 'i-a săpat pe'teraproape de a B(ântului ntonie 'i au petrecut "mpreună mai ine de 2 de ani "n pustia aceea.



Şi pentru smerenia 'i postul lui aspru 'i lepădarea lui de lume, i-a dat &umneeu darul de a (acminuni, că era mare rugător 'i mare postitor.

Şi de multe ori veneau la B(ântul ntonie, marele (ăcător de minuni, oameni "ndrăciţi, epilepti'i, neputând marele ntonie să-i tămăduiască pe unii dintre ei, "i ducea la avel cel prosicându-le% ?:ai, că un dar ca acesta are ucenicul meu avel.@

NNN

Şi a venit odată la B(ântul ntonie o (emeie care era (oarte "ndrăcită 'i (usese la mulţi s(inţi pustie 'i la multe mănăstiri, dar nu se tămăduise. Şi s-a rugat B(ântul ntonie 4 de ile 'i nu stămăduit. e aceasta o c#inuia dracul (oarte rău, (iindcă era stăpânită de o căpetenie a iaduldin cele mari, un domn al puterilor vădu#ului, cum "i nume'te apostolul avel.

Şi atunci a dus-o pe această (emeie la ucenicul său avel. Şi-i ice% ?avele, vei (emeia asta Bscoţi dracul dintr-"nsa, că eu nu-l pot scoate8@.

?&a, ărinte, dacă porunce'ti s(inţia ta, dar cum să-l scot@.

?9-ai voie nici să mănânci, nici să ei, ci să te rogi tot timpul, până va ie'i dracul din ea@.

?&a, ărinte@. Şi s-a suit avel pe o stâncă 'i a ridicat mâinile la cer 'i a stat a'a 3 de ile 'i 3de nopţi, ca un stâlp nici n-a dormit, nici n-a mâncat, nici n-a ăut nimic.

&in când "n când se uita la (emeie, c-o ţineau legată neamurile ei cu lanţuri, 'i icea% ?!edrace, din idirea lui &umneeu, pentru rugăciunile ărintelui ntonie8@.

Şi la 3 de ile, când a coorât mâinile <os, s-a dus 'i a "nsemnat-o cu semnul crucii, icân?'a ice ărintele ntonie% cu rugăciunile lui să ie'i, diavole, din idirea lui &umneeu8@.



Şi a "nceput să iasă din gura (emeii un alaur, care s-a "ntins pe 7 de stân<eni lungime. Şi câna ie'it, s-a (ăcut "n vădu# mare ca para (ocului 'i apoi s-a stins.

Şi (emeia a rămas moartă trei ile 'i trei nopţi de credeau toţi că i-a ie'it su(letul.

Şi s-a spăimântat B(ântul ntonie 'i toţi oamenii care erau de (aţă de acea minune 'i (oarte s-acutremurat văând acel drac a'a de uria'.

Şi a "ntreat B(ântul ntonie pe &umneeu% ?&oamne, ce (el de diavol a (ost acesta, că a'a greu s-a igonit@.

Şi i-a spus "ngerul &omnului% ?ntonie, acesta n-a (ost un drac prost de aceia pe care-i gonetu. *u, (iindcă e'ti de'tept, gone'ti pe dracii cei pro'ti 'i simpli. cesta a (ost din cei de'tepţi, castăpânesc vămile vădu#ului, o căpetenie a iadului, 'i nu-l putea scoate decât un călugăr smeravel are mai multă smerenie decât tine 'i ţine mai mare post 'i mai mare nevoinţă, pentaceasta i-a dat &umneeu darul de a scoate acest drac "n(rico'at. &eci să 'tii că avel e mai ma"naintea lui &umneeu decât tine, pentru smerenia, rugăciunea 'i "n(rânarea lui, mai presu

decât ale tale, că a venit la ătrâneţe 'i te-a "ntrecut pe tine@. Şi a smerit pe B(ântul ntonie.

!ar (emeia după trei ile a "nceput să se mi'te 'i au "mpărtă'it-o cu rea B(intele *aine, 'i a'a s(ăcut sănătoasă 'i s-au dus rudele cu dânsa.

Vede&i, fra&ilor, cu postul, cu ruăciunea, cu smerenia 6i cu credin&a, cum s-au făcut minuni prslăvite0 Cu această putere au fost înarma&i 6i "fin&ii postoli de către 7isus $ristos. Hi de aceea imustrat pu&in pentru necredin&ă, că s-au îndoit pu&in, 6i pentru acea îndoială n-au putut scoate acduh. De aceea a spus $ristos% A cest neam adică neamul acesta de draci, că-s mai multe feluri

neamuri nu iese decât cu post 'i cu rugăciuneB. Deci să 6ti&i că 6i cei mai răi 6i mai cumpli&i drase duc de la om, dacă omul e tare în credin&ă, în post 6i în ruăciune, cu darul Domnului nostru 7is$ristos, Cel împreună slăvit cu atăl 6i cu Duhul "fânt, în veci. min>

=&in Jredici la &uminicile de peste an

Editura Bcara 2



*+,ntul Ioan ură de Aur - "uv,nt la Duminica a X-a după Rusalii - Vindecarea lunaticulu

?;enind ei spre mulţime, s-a apropiat de El un om, "ngenunc#ind "naintea ui 'i icânK&oamne, miluie'te pe (iul meu, că este lunatic 'i rău pătime'te de multe ori cade "n (oc 'i d

multe ori "n apă. Şi l-am dus la ucenicii *ăi 'i n-au putut să-l vindece@.

I"criptura ni-l arată pe acest om foarte slab în credin&ă. Din multe fapte se vede aceasta% din cespuse de $ristos% ?*oate sunt cu putinţă celui ce crede@ # din cele spuse chiar de cel care a venit $ristos% J<ută necredinţei mele8@ # din porunca dată de $ristos demonului ca să nu mai intre în flui# 6i în sfâr6it din cele spuse de om lui $ristos% J&acă poţi8@

6 putea fi însă întrebat%- &ar dacă necredinţa aceluia a (ost de vină că ucenicii n-au scos demonul din (iul lui, pentru c:ristos "i mai "nvinuie'te



- a să le arate că pot vindeca "ntotdeauna, c#iar (ără credinţa celor ce se apropie de ei. &upcum de multe ori a (ost de a<uns credinţa celui ce cerea pentru a doândi cererea c#iar de s(inţi mai mici, tot a'a de multe ori a (ost de a<uns numai puterea s(inţilor pentru săvâr'irea unminuni, c#iar dacă nu credeau cei care veneau la ei.

mândouă aceste cazuri se văd în "fintele "cripturi. Corneliu i cei din casa lui au atras harul Duhului numai prin credinţa lor.

Pe vremea lui Elisei însă un mort a înviat fără să creadă cineva. Cei care au aruncat mortîn !roapa lui Elisei, l-au aruncat fără nici o socoteală i la întâmplare, nu din credinţă, ci dteamă: temându-se de tâlhari, au aruncat mortul în !roapă i au fu!it: iar mortul a învinumai prin puterea sfântului trup al lui Elisei.

De aici se vede că 6i unii din ucenici erau slabi în credin&ă, dar nu to&i. "tâlpii nu erau acolo.

1rive6te acum 6i în alt chip nesocotin&a omului acestuia> Vine la 7isus 6i, de fa&ă cu to&i oamenvorbe6te împotriva ucenicilor ;ui, spunând% A -am adus la ucenicii *ăi 'i n-au putut să-l vindece$ristos însă, în fa&a întreii mul&imi, scapă pe ucenici de învinuirea adusă 6i arată că vina cea mare

are el, tatăl copilului, spunând% ?, neam necredincios 'i "ndărătnic8 ână când voi (i cu voi8@

9u adreseaă aceste cuvinte numai tatălui copilului, ca să nu-l ru'inee, ci tuturor iudeilor. Da$ristos n-ar fi luat apărarea ucenicilor "ăi, poate că mul&i din cei de fa&ă s-ar fi smintit 6i ar fi ânddespre ucenici ce nu trebuia.

rin cuvintele% ? ână când voi (i cu voi8@, &omnul arată cât de plăcută "i este moartea arată o dore'te, că vrea să plece cât mai repede 'i că pentru El nu răstignirea e grea, ci rămânere"mpreună cu iudeii.

$ristos însă nu "-a mărinit să-l &ină numai de rău.- Dar ce spune0- I duceţi-Mi-l aici.I$ristos îl întreabă pe tatăl copilului de câtă vreme se chinuie fiul lui. 1une această întrebare pentru a apăra pe ucenici de învinuire, dar 6i pentru a sădi "n su(letul tatălui une năde<di, ca creadă că (iul lui va (i iăvit de oala sa . poi îl lasă pe copil să se zvârcolească. E-o face splaudă că se adunase mul&imea 6i a &inut-o de rău -, ci o face pentru tatăl copilului# pentru ca tatăcând va vedea pe demon că se tulbură de cuvintele Domnului, să fie adus măcar a6a să creadă minunea pe care o va face.

Când tatăl îi spune% I &in pruncieB 6i% A &acă poţi, a<ută-mă8B, $ristos îi răspunde% A*oate sunt putinţă celui ce crede8B, 6i întoarce împotriva tatălui învinuirea pe care acesta o adusese ucenicilo

Când leprosul a spus% I &acă vrei, poţi să mă curăţe'ti B, leprosul a dat mărturie de puterea l$ristos, iar Domnul l-a lăudat 6i a întărit spusele lui, zicând% ?;reau8 urăţe'te-te8@

Când însă tatăl copilului a rostit cuvinte nevrednice de puterea lui $ristos, spunând% A &acă poa<ută-mă8B, Domnul îl îndreaptă pentru că nu răise a6a cum trebuia.

- Hi ce-i spune Domnul0



- ?&acă poţi să crei toate sunt cu putinţă celui ce crede8@ Cu alte cuvinte $ristos îi spune a6A tât de mare este puterea Mea, că pot să dau 'i altora puterea de a (ace minuni. &eci, dacă crecum treuie, 'i tu poţi vindeca 'i pe (iul tău 'i pe alţii mulţi B. Hi după ce a spus aceste cuvintevindecat pe îndrăcit.

*u "nsă să vei aici nu numai purtarea de gri<ă 'i (acerea de ine a lui :ristos, ci 'i aceea că diclipa aceea n-a mai "ngăduit demonului să locuiască "n el, că dacă tânărul nu s-ar (i ucurat

atunci de multa purtare de gri<ă a lui &umneeu, demonul l-ar (i ucis de mult. Că spunea tatăl că îl arunca în apă 6i în foc. 7ar demonul care a îndrăznit aceasta l-ar fi ucis nere6it, dacDumnezeu n-ar fi pus frâu puternic marii lui furii, a6a cum i-a apărat 6i pe îndrăci&ii aceia caumblau oi, care alerau prin pustietă&i 6i se tăiau în pietre.

"ă nu te tulburi că tânărul acesta este numit lunatic, 6i nu îndrăcit. 6a îl numea tatăl lui.- entru ce atunci 'i evang#elistul Matei spune că :ristos a vindecat mulţi lunatici- Îl nume6te a6a, slu!indu-se de felul de a vorbi al mul&imii. Că diavolul, ca să #ulească luntăără'te peste cei stăpâniţi de el 'i-i (ace să meargă după mersul lunii. 9u treuie "nsă să creadă că luna lucreaă asupra lor L &oamne păe'te8 -, ci că diavolul (alsi(ică adevărul pentr

a #uli luna. &e aceea, această părere gre'ită a prins "n popor unii oameni simpli, "n'elaţi (iinnumesc pe unii ca ace'tia demoni dar nici aceasta nu-i adevărat.

I tunci apropiindu-se ucenicii ui "ndeosei, -au "ntreat pentru ce ei n-au putut să scoademonul B. Mi se pare că apostolii -au "ntreat pentru că erau nelini'tiţi 'i se temeau să nupierdut #arul ce li se dăduse. Că primiseră putere împotriva demonilor necura&i. De aceea îl întreabă, apropiindu-se de 2l îndeosebi# nu-; întreabă îndeosebi pentru că le-ar fi fost ru6ine fapta se petrecuse, iar neputin&a lor, vădită, a6a că era de prisos să le mai fie ru6ine să-mărturisească neputin&a lor 6i cu cuvântul -, ci pentru că voiau să-; întrebe despre un lucru mare

tainic.- "e le-a răspuns Kristos7- ?&in pricina necredinţei voastre, le-a spus El. &acă veţi avea credinţă cât un grăunte de mu't'i veţi ice muntelui acestuia% KMută-te8, se va muta 'i nimic nu vă va (i cu neputinţă@.

Dacă ai întreba% ?e munte au mutat apostolii@ , "ţi voi spune că ei au (ăcut minuni cu mult mmari, "nviind nenumăraţi morţi. De altfel nici nu este acela6i lucru a muta un munte cu a urmoartea din trup. Be spune că mai târiu unii s(inţi, cu mult mai mici decât apostolii, au mutat munţi când a (ost nevoie. 6adar e lămurit că, dacă ar fi fost nevoie, ar fi mutat 6i apostolii munEu-i învinui, dar, dacă n-a fost nevoie atunci să mute mun&ii> De altfel i 1ristos n-a spu

Ne!reit veţi muta munţi, ci că veţi putea face i asta. 2ar dacă n-au mutat munţi, nu i-amutat, nu pentru că n-au putut B cum să nu fi putut, când au făcut minuni mai mari@ -, ci pentru cn-au voit, nefiind nevoie. $e poate însă ca apostolii să fi mutat i munţi, dar să nu se fi scris. Că ns-au scris toate minunile pe care le au săvârit.

Dar pe vremea aceea, când li s-a adus lunaticul, apostolii erau cu mult mai nedesăvâr6i&i.- e vrei să spui 9ici această credinţă n-o aveau atunci- 9-o aveau8 9ici ei nu erau totdeauna la (el de credincio'i. De pildă 1etru, o dată este numfericit de Domnul, altă dată este &inut de rău. Hi ceilal&i apostoli au fost &inu&i de rău că sunt ni6



nepricepu&i, când n-au în&eles pilda cu aluatul. B-a "ntâmplat, dar, ca 'i atunci, cu acela'i prilapostolii să (i (ost slai "n credinţă. Că înainte de răstinire nu erau desăvâr6i&i.

$ristos vorbe6te aici de credin&a în minuni 6i aminte6te de răuntele de mu6tar, ca să arate cât dmare este puterea credin&ei. 8răuntele de mu6tar pare mic, mic de tot, dar are o putere mai madecât toate semin&ele. :ristos dă deci ca pildă grăuntele de mu'tar pentru a arăta că c#iar puţincredinţă adevărată poate (oarte mult . Hi nu s-a mărinit numai la atâta, ci a 6i adăuat că 6i mun

îi poate muta credin&a. Mere chiar mai departe, că spune% ?9imic nu vă va (i cu neputinţă@. e rsă admiri cu acest prile! filozofia ucenicilor 6i puterea Duhului.

;ilozo+ia ucenicilor% că nu şi-au ascuns slă6iciuneaO puterea Duhului% că pe cei care nu aveacredin$ă nici c,t un grăunte de muştar% *+,ntul Duh i-a urcat 'ncetul cu 'ncetul at,t de su'nc,t a izvor,t din ei credin$a 6ogată ca r,urile şi izvoarele?cest neam de demoni nu iese decât cu rugăciune 'i cu post@. $ristos vorbe6te aici de toaneamurile de demoni, nu numai de demonii care stăpânesc pe lunatici.Fi iată că le pune de mai 'nainte temeiul 'nvă$ăturii despre post"ă nu-mi spui mie de cazurile rare când unii au scos demonii 6i fără post> Chiar dacă po&i spune u

caz sau două de oameni care să fi scos fără post pe demoni, î&i spun că este cu neputinţă ca un omcare trăie'te "n des(ătări, să iăvească pe cineva care su(eră de o ast(el de oală.

entru vindecarea unui om, care are o oală ca aceasta, este mai cu seamă nevoie de post.- &ar dacă ai credinţă, pentru ce treuie să mai 'i poste'ti m-ar putea "ntrea cineva.- entru că "mpreună cu credinţa postul ne dă mai mare putere. ostul săde'te "n su(letul omul(iloo(ie, (ace din om "nger, dooară puterile cele netrupe'ti dar nu postul singur, ci e nevoie de rugăciune 'i "n primul rând de rugăciune.

*ă-$i arăt la c,te 6unătă$i dă naştere rugăciunea unită cu postul? • +mul care se roagă cum treuie 'i poste'te nu are nevoie de multe lucruri iar omul ca

nu are nevoie de multe lucruri nu poate "ndrăgi anii 'i averile, ci este "nclinat sprmilostenie.

• el care poste'te este u'or 'i "naripat se roagă cu mintea treaă, postul stinge po(tele cerele, pogoară mila lui &umneeu, smere'te su(letul "ngâm(at. &e aceea 'i apostolii posteaaproape totdeauna.

• el care se roagă 'i poste'te are două aripi 'i este mai u'or decât vântul. ând se roagă ncască, nu se "ntinde, nu amorţe'te, cum păţesc cei mai mulţi, ci este mai iute ca (ocul 'i esmai presus de pământ. &e aceea mai cu seamă unul ca acesta este du'man 'i vră<mdemonilor.

Nimic nu este mai puternic ca un om care se roa!ă cum tre"uie. Dacă o femeie a avut puterea sînduplece pe un 4udecător crud, care nici de Dumnezeu nu se temea i nici de oameni nu se ruincu mult mai mult va atra!e asupra sa mila lui Dumnezeu cel care se roa!ă neîncetat 'ui, care-înfrânează pântecele i alun!ă de la el desfătarea i îm"ui"area.



Dacă î&i este trupul neputincios 6i nu po&i posti neîncetat, nu î&i este neputincios ca să te roi, nfără putere ca să dispre&uie6ti poftele pântecelui. #iar dacă nu poţi să poste'ti, totu'i poţi să nu "muiei. Eu-i pu&in lucru 6i acesta, nici departe de post, ci în stare să pună capăt furiei diavolulCă nimic nu este atât de plăcut diavolului, ca desfătarea 6i be&ia, pentru că ele sunt izvorul 6i mamtuturor păcatelor. Cu be&ia 6i îmbuibarea i-a făcut odinioară diavolul pe iudei să se închine la idoCu ele a aprins în sodomeni pofte neleiuite, că spune profetul% I ceasta este (ărădelegsodomenilor, se răs(ăţau "ntru mândrie, "n "muiare cu pâine 'i "n des(ătări B. Cu ele a pierd

diavolul pe nenumăra&i al&ii 6i i-a aruncat în iad.e rău nu săvâr'esc eţia 'i des(ătarea /ace din oameni porci i mai răi decât porcii. Porcul tăvălete în noroi i se hrănete cu murdărie, dar omul care "ea i se îm"ui"ează mănâncă lamasă mai dez!ustătoare decât masa porcului: că la o astfel de masă pune la cale împreunăneîn!ăduite i iu"iri nele!iuite. nul ca acesta nu se deose"ete de un îndrăcit5 este tot atât dneruinat, tot atât de furios. De îndrăcit ne este milă, pe acesta îl urâm, îi întoarcem spatele.- 1entru ce0- 1entru că de "una lui voie aduce asupra sa ne"unia asta i face canaluri de hazna din !ură, dochi, din nas, într-un cuvânt, din toate mădularele sale. Dacă ai putea să te ui&i acum 6i înăuntr

lui, ai vedea că sufletul lui e înhe&at 6i amor&it ca în vreme de iarnă 6i de er, iar din pricina furtunprea mari cârma sufletului nu-i mai poate fi de vreun folos. Mă ru6inez să spun câte rele suferăbărba&i 6i femei din pricina be&iei 6i a îmbuibării# o las pe seama con6tiin&ei acelora care cunope propria lor piele, relele acestea. Ce poate fi mai ruinos decât o femeie "eată sau numai ameţităCu cât vasul e mai sla", cu atât i naufra!iul e mai mare, fie că e femeie li"eră, fie că e roa"ă.

?emeia liberă se face de râs în fa&a cetelor ei de roabe# roaba iară6i la fel, între roabe. Hi fac 6i un6i alta să fie hulite de oamenii fără de minte darurile lui Dumnezeu. Când se întâmplă astfel be&ii, aud pe mul&i spunând% A"ă nu mai fie vinB. Ce nesocotin&ă> e neunie8 "nvinuie'ti daruri

lui &umneeu pentru că păcătuiesc alţii ceasta "nsă e curată neunie8 9u-i vinul de vină, ne"n(rânarea celor care se (olosesc rău de vin. $pune, dar, $ă nu fie "eţieF $ă nu fie îm"ui"areFdar dacă spui5 $ă nu fie vinF, vei spune, păind înainte puţin câte puţin5 $ă nu fie cuţitF, dpricina uci!ailor: $ă nu fie noapteF, din pricina hoţilor: $ă nu fie luminăF, din pricinclevetirilor: $ă nu fie femeieF, din pricina desfrânărilor: i, ca să spun pe scurt, ai desfiinţat tce e pe lume.

Dar să nu faci a6a> 8ândul acesta vine de la diavol. Eu huli vinul, ci be&ia> 7a pe be&iv, când estreaz# zurăve6te-i toată hido6enia be&iei 6i spune-i% AVinul a fost dat ca să ne veselim, nu ca să facem de ocară# ca să râdem, nu ca să fim de râs# ca să ne însănăto6im, nu ca să ne îmbolnăvim#

să îndreptăm slăbiciunea trupului, nu ca să surpăm tăria sufletului. Dumnezeu te-a cinstit când a dpe pământ acest dar, vinul. 1entru ce te faci de ocară cu necumpătarea ta0 scultă ce spune 1avA6olose'te-te de puţin vin, pentru stomacul tău 'i pentru desele tale su(erinţeB. Dacă imotsfântul acela, care era bolnav 6i suferea de nenumărate boli, n-a băut vin până ce nu i-a înădu1avel, dascălul lui, ce iertare mai putem avea noi care, sănăto6i fiind, ne îmbătăm0 celuia 1avelspunea% A?olose6te-te de pu&in vin pentru stomacul tău I# iar acelora dintre voi, care vă îmbăta&i, vspune% A?olosi&i-vă de pu&in vin pentru desfrânările voastre, pentru desele voastre cuvinte de ru6inpentru celelalte pofte rele, pe care de obicei le na6te be&ia>B



7ar dacă nu vre&i să vă ab&ine&i de la vin pentru pricinile acestea, ab&ine&i-vă cel pu&in pentru ru6in6i necazurile ce le aduce cu sine be&ia> Vinul a fost dat ca să ne veselim. A ;inul, spune Bcripturvesele'te inima omului B# dar voi pânări&i 6i această însu6ire a vinului. Ce veselie poate să-&i mfacă vinul, când nu mai e6ti în toată firea, când te doare tot trupul, când vezi că toate se învârt !urul tău, când te ia ame&eala 6i când te lei la cap ca bolnavii de friuri, care-6i frec&ioneacapetele cu untdelemn0

ceste cuvinte nu le adresez tuturora# dar, mai bine spus, le adresez tuturora# nu pentru că to&i îmbăta&i Doamne fere6te> -, ci pentru că cei care nu se îmbată n-au ri!ă de cei ce se îmbată. Daceea mă adresez mai derabă vouă, celor sănăto6i# pentru că 6i doctorul lasă pe bolnavi 6i vorbe6cu cei care stau lână bolnavi.

Către voi, dar, îndrept cuvântul meu, ruându-vă să nu fi&i stăpâni&i vreodată de această patimă 6i scăpa&i de ea pe cei stăpâni&i de ea, ca să nu pară mai răi decât animalele. nimalele nu eau mmult decât au nevoie eţivii "nsă sunt mai lipsiţi de <udecată decât animalele, că depă'e#otarele cumpătării. ât de superior le este măgarul ât de superior le este câinele 6iecare daceste animale 'i din toate celelalte animale, (ie de mănâncă, (ie de ea, cunoa'te #otarul saţiul

'i nu trece dincolo de treuinţă8 #iar de-ar (i nenumăraţi cei care le-ar sili, nu vor vrea smănânce 'i să ea mai mult decât le treuie. Deci i în această privinţă, voi, "eţivilor, sunteţi mrăi chiar decât animalele cele necuvântătoare: nu numai oamenii tre4i vă socotesc aa, ci chiar vînivă. Că voi în6ivă vă socoti&i mai răi decât câinii 6i măarii se va vedea din cele ce voi spune.

1e animalele acestea nu le sile6ti să mănânce pe6te măsură# iar dacă cineva te-ar întreba% A1entce0B, i-ai răspunde% ACa să nu se îmbolnăvească>B De tine însă n-ai niciodată această purtare dri!ă> Vezi că te socote6ti a fi de mai pu&in pre& decât animalele acelea0 E-ai nici o ri!ă de tine, dee6ti necontenit în mi!locul furtunii. Eu te sim&i rău din pricina be&iei numai în ziua în care te-

îmbătat, ci 6i a doua zi. Hi după cum unui om, care scapă de friuri, îi mai rămâne în truslăbiciunea pricinuită de friuri, tot a6a 6i &ie, după ce &i-a trecut be&ia, se mai învârte în sufletul trupul tău mahmureala pricinuită de be&ie. Eenorocitul tău trup stă în&epenit, ca o corabie dupnaufraiu# iar sufletul tău, mai nenorocit decât trupul, dezlăn&uie furtuna, de6i se potolise. Hi tocmcând se părea că se cumin&e6te, atunci i se aprinde pofta, atunci mai cu seamă îl apucă dorul de be6i-i trec pe dinaintea ochilor vin, butoaie cu vin, sticle 6i pahare pline. Hi după cum o corabnaufraiată de furtună, după ce a trecut furtuna rămâne cu pauba pricinuită de furtună, tot a6a 6i cbe&ivul. Hi după cum corăbierii, în timpul furtunii, aruncă în mare mărfurile din corabie, a6a be&ivul aruncă de la el toate faptele lui bune. De-ar fi cu trupul 6i cu sufletul curat, de-ar fi ru6inopriceput, blând, smerit, be&ia le aruncă pe toate acestea în oceanul fărădeleii. Dar după ce a fo

aruncat totul afară, nu mai este nici o asemănare între corabie 6i be&iv. Corabia se u6urează după cearuncat încărcătura, dar be&ivul se înreuiază 6i mai mult. În locul boă&iei aceleia prime6te nisiapă sărată 6i toate unoaiele be&iei, care îneacă îndată corabia cu călător 6i cu cârmaci cu tot.

Ca să nu pă&im 6i noi a6a, să ne izbăvim de această furtună. Eu po&i vedea împără&ia cerurilor dae6ti be&iv. A 9u vă "n'elaţi, spune avel, nici eţivii, nici #ulitorii nu vor mo'teni "mpărăţia l&umneeuB. &ar pentru ce voresc eu de "mpărăţia cerurilor &acă e'ti eţiv nu poţi vedea nlucrurile de pe lumea asta.



Ge&ia face din zi noapte 6i din lumină întuneric. Ge&ivii au ochii deschi6i, dar nu văd nici ceea ce stă înaintea picioarelor. 8rozăvia nu-i numai atâta, ci, pe lână asta, be&ivii mai îndură o alpedeapsă 6i mai cumplită% sunt tri6ti fără pricină, furio6i, bolnavi, lua&i necontenit în râs 6i ocări&i. iertare mai pot avea ace6ti oameni, care î6i pricinuiesc sinuri atâtea nenorociri0 Eici una>

"ă fuim, dar, de această boală, ca să dobândim 6i bunătă&ile de aici 6i pe cele viitoare, cu #arulcu iuirea de oameni a &omnului nostru !isus :ristos, ăruia slava 'i puterea, "mpreună c

*atăl 'i cu B(ântul &u#, "n vecii vecilor, min@.=B(. !oan 5ură de ur, +milii la Mate

E!MD+, Ducure'ti, 100

*+,ntul /icolae Velimirovici - Predică la Duminica a &)-a după Rusalii

Întunecatele duhuri ale răută&ii au săvâr6it două neleiuiri rele% prima a fost pricina lepădării lor dceată sfin&ilor îneri# a doua a fost pricina lepădării lor fără putin&ă de întoarcere, în cer ei s-răzvrătit împotriva lui Dumnezeu# căpetenia lor, oarbă din pricina părerii de sine, a vrut să se fadeopotrivă cu Dumnezeu.

runca&i din cer în tărâmul de sub cer pentru neleiuita lor încercare, ei au pizmuit fericirea omul

nou-zidit 6i au săvâr6it o nouă fărădelee% amăindu-4 pe om, l-au tras în căderea lor.



Cea din urmă neleiuire a înerilor căzu&i a hotărât soarta lor pentru totdeauna% prin ea au puasupra lor pecetea răului pe veci# din pricina ei s-a depărtat de la ei cu desăvâr6ire harul lDumnezeu# au fost lăsa&i în seama lor, în seama răută&ii lor, în seama păcatului lor, pe care l-azămislit 6i l-au născut în ei, de care au înăduit să se pătrundă firea lor. De atunci nici un ând bunici un sim&ământ bun nu i-a mai venit înerului lepădat. 2l este pe de-a-ntreul, cu totul, cufundîn rău, dore6te răul, născoce6te răul. rs de o sete nepotolită a răului, el caută să se sature prin rău

6i nu poate. ot răul pe care l-a săvâr6it 6i îl săvâr6e6te i se pare neîndestulător în fa&a răului pe ca6i-4 închipuie el, pe care îl caută setea lui cea cu neputin&ă de răbdat după rău.?iind zidit îner purtător de lumină el a fost aruncat, pentru neleiuirile lui, mai !os decât toadobitoacele pământului.

1rin puterea credin&ei să înăl&ăm ochiul min&ii spre ve6nicie, spre nerăita fericire care-i a6teaptă drep&i în ve6nicie 6i spre chinurile tot atât de nerăite care îi a6teaptă acolo pe următorii nepocăi&iîndărătnici ai 6arpelui. CŞarpele se târă'te mereu pe pământ, potrivit osândei rostite de Bus asupluiC, a is B(ântul !oan 5ură de ur% Cde vrei să (ii (erit de mu'cătura lui cea otrăvită, (ii merecu mintea 'i cu inima mai presus de pământC. tunci te vei putea împotrivi lui - 6i el, trufa6u

nesuferind împotrivirea, va fui de la tine.

Dar unde sunt oamenii &inu&i de duhul necurat 0 :nde sunt acei oameni pe care el să îi sfâ6ie 6i săchinuie precum îl sfâ6ia 6i-4 chinuia pe tânărul pomenit acum în 2vanhelie0 "-ar părea că nu suori că sunt foarte rari% a6a cuetă cel care prive6te superficial la to&i 6i aduce via&a sa pământeas!ertfa împră6tierii 6i plăcerilor păcătoase.

B(inţii ărinţi cugetă alt(el. C&e când diavolul "mpreună cu dracii luiC, spun ei, Cl-au (ăcut pom, prin neascultare, surg#iunit din rai 'i despărţit de &umneeu, a doândit "ngăduinţa

clătina "n c#ip gândit, noaptea 'i iua, partea cuvântătoare a (iecărui omC. În chip asemănător cu chinurile pe care, precum istorise6te 2vanhelia, le suferea trupul tânărudin partea duhului răută&ii pătime6te din pricina acestuia 6i sufletul care cu deosebită osârdie ssupus înrâuririi lui 6i a socotit drept adevăr minciună ucia6ă, pe care el ne-o înfă&i6ează neîncetspre pierzarea noastră, ascunzând-o sub masca adevărului pentru a în6ela mai lesne 6i a avea mmultă izbândă în facerea sa de rău.

u ce arme lucreaă asupra noastră "ngerul căut u precădere prin gândul păcătos 'i pr"nc#ipuirea păcătoasă. De cei care i se împotrivesc fue, iar pe cei care nu-4 cunosc, care stau

vorbă cu el 6i se încred lui îi clatină, îi chinuie 6i îi pierde. 1recum el însu6i umblă pe pântece 6i neste în stare de ânduri duhovnice6ti, a6a 6i înaintea închipuirii noastre zurăve6te în culori vaceastă lume trecătoare cu farmecul 6i desfătările ei, 6i totodată începe să stea de vorbă cu sufletdespre înfăptuirea unor visări cu neputin&ă de împlinit. 2l ne îmbie cu slavă pământească, ne îmbcu boă&ia, ne îmbie cu îmbuibarea, ne îmbie cu desfătarea necură&iilor trupe6ti, la care, după cuspune "fântul Vasilie cel Mare, nu doar că a primit încuviin&are, ci el însu6i, care a fost zidit dunetrupesc, s-a făcut părinte al lor. 2l ne îmbie cu toate acestea în închipuire 6i, totodată, ne arami!loace neleiuite de înfăptuire a visărilor neleiuite. 2l ne aruncă în întristare, în trândăvie, deznăde!de - pe scurt, se înri!e6te neadormit de pierzarea noastră prin mi!loace atât frumoase, cât



urâte la înfă&i6are% 6i prin păcatul vădit, 6i prin acoperit cu masca binelui, înmiresmat cu momeaplăcerii.

redinţa, arma iruinţei asupra lumii, este totodată arma iruinţei asupra "ngerilor căuţi. inprivind cu oc#iul credinţei "n ve'nicia vestită de uvântul lui &umneeu, nu se va răci (aţă "ntâietăţile vremelnice ale lumii ine, (iind adevărat ucenic al &omnului nostru !isus :ristova vrea să calce atots(intele ui porunci de dragul des(ătării păcătoase, ce se "n(ăţi'ea

ademenitoare "nainte să o gustăm, iar după ce o gustăm ne apare degustătoare 'i uciga'ă putere poate avea asupra ucenicului lui :ristos vra<a priveli'tii "ntâietăţilor 'i des(ătărilpământe'ti, sau c#iar 'i cea "nspăimântătoare a nenorocirilor pământe'ti, pe care viclenii drale ugrăvesc pentru a-1 aduce pe privitor "n trândăvie 'i denăde<de - ce putere poate avea eatunci când, prin puterea uvântului lui &umneeu "n su(letul lui, s-a "ntipărit priveli'temăreaţă a ve'niciei, "naintea căreia orice priveli'te pământească este palidă 'i nimicnică

7ubi&i fra&i> De ce să nu fim 6i noi biruitori ai lumii 6i ai stăpânitorului acestei lumi0 7-au biruoameni asemenea nouă, îmbrăca&i cu trup 6i cu neputin&ele omenirii# i-au biruit nu doar bărba&i vit- i-au biruit 6i bătrâni 6ubrezi, 6i femei slabe, 6i copii mici# au biruit, 6i nu ne-au lăsat nici

dezvinovă&ire pentru înfrânere, dacă ne vom supune acestor vră!ma6i ai no6tri. Înaintea lor stătaceea6i lume cu amăirile ei# împre!urul lor se târau aceia6i 6erpi nevăzu&i, care 6i-au dat toasilin&a ca să arunce sufletele lor în &ărână.

ceastă credinţă, care se nume'te "ndrănire către &umneeu se doânde'te prin rugăciunascultată de &umneeu, "nsoţită de post 'i (apte une. 6ire'te că lumea piere din (aţa celui carevede pe &umneeu8 Hi stăpânitorul ei nu mai are pe ce se spri!ini în lupta sa. min.

*+,ntul 0eo+an 1ăvor,tul 2 0,lcuiri



7 Cor. , (-4@# Mi. 4F,4-)*N.

A cest neam =de demoni> nu iese decât numai cu rugăciune 'i cu post .O Dacă acest neam e izode ruăciunea 6i postirea altuia, cu cât mai mult el nu poate să intre în cel ce însu6i e postitor ruător. 7ată ce înrădire> De6i demonii sunt mul&ime nenumărată 6i văzduhul e plin de ei, nu p

face nimic celui care se înrăde6te prin ruăciune 6i prin post.ostul este "n(rânarea desăvâr'ită, rugăciunea este desăvâr'ita părtă'ie =comuniune> c&umneeu postul apără de ântuirile din a(ară, iar rugăciunea aţinte'te dinlăuntru asupvră<ma'ilor o panoplie de (oc.

1e postitor 6i ruător, demonii îl simt de departe 6i fu de el, ca să nu primească lovituri dureroase

Ee e înăduit să ândim că acolo unde nu este post 6i ruăciune s-a 6i înfiin&at demonul0 DDemonii, sălă6luindu-se în om, nu întotdeauna î6i fac sim&ită adăstarea, ci se ascund, învă&ându

azda la tot răul 6i abătând-o de la tot binele în chip ho&esc, a6a încât acesta este încredin&at sinur face tot, împlinind de fapt voia vră!ma6ului său.

u doar apucă-te de ruăciune 6i de post, si vră!ma6ul va fui îndată, a6teptând prile!ul de a întoarce# într-adevăr se întoarce, îndată ce omul părăse6te ruăciunea 6i postul.

*+,ntul /ectarie de Eghina - Predică la Duminica Vindecării lunatecului

&u# mut 'i surd, Eu "ţi poruncesc% !e'i din el 'i niciodată să nu mai intri "n el8 %(c. 5=&

Câtă putere> Ce cuvinte mai presus de fire> Ce mărea&ă îndrăznire> Ce înseninată e9presie silustrare a caracterului ei dumnezeiesc> 2u î&i poruncesc &ie>'Mc. (%)/+ ine altul a(ară



&umneeu putea să "'i impună cu atâta autoritate propriul eu "n (aţa unui du# mut 'i surd inaltul ar putea, ca unul care are putere, să ceară unui du# mut 'i surd să iasă din loca'ul lui 'i snu mai intre "n el niciodată, dacă nu ar avea putere asolută asupra du#urilor necurate

A7e6i din el 6i să nu mai intri în el>B um deci ar putea un du# mut 'i surd să audă glas&omnului, dacă sunetul lui nu ar mi'ca 'i nu ar "n(rico'a toată (irea &acă toate, cele văute cele nevăute, nu ar simţi puterea care ace "n glasul Mântuitorului Cuvintele cestuia sunt a

de puternice, atât de mari 6i atât de străine ie6ite din comun 6i rostite cu atâta autoritate stăpâneascîncât puteau ie6i numai din buzele Dumnezeului-om. Caracterul, înăl&imea cuvintelor sunt astfîncât se potrivesc numai lui Dumnezeu. rin aceste cuvinte &omnul nostru !isus :ristos a arăt"n mod deoseit dumneeirea Ba tăinuită "n El 'i a descoperit limpede dumneeiasatotputernicie 'i atotcuno'tinţă.

1rin aceste cuvinte Mântuitorul a descoperit trei proprietă&i dumnezeie6ti% mai întâi, atotcuno'tinţa , fiindcă a recunoscut duhul mut i surd i îl numete dup

caracteristicile lui5 Duh (ut i surd %2"idem&. )n al doilea rând, domnia sau stăpânia ui , fiindcă poruncete ca un stăpân cu putere

autoritate5 Eu "ţi poruncesc ţie. Ai în al treilea rând, atotputernicia ui 5 !e'i din el 'i niciodată să nu mai intri "n el8

recunoate, îl cheamă pe nume, îi poruncete i îi interzice i îndată vor"elor le urmeaz faptele. 2ar duhul mut i surd aude cuvintele Domnului i $tăpânului, recunoate !lascel stăpânesc, se înfricoează i se cutremură, ascultă i iese afară i fu!e pentru a nu se mîntoarce la locul sălăluirii lui niciodată.

Ce faptă ie6ită din comun> Ce lucrare întemeietoare> ?aptă cu adevărat dumnezeiască> 5are impresie a făcut pentru iudeii aduna&i acolo, pentru mul&imea ce alera de pretutindeni0 "e vede

nici una> ?iindcă împotriva acestei stări de lucruri mai cu seamă Domnul a mustrat pe iudei ca neanecredincios 6i desfrânat 6i a amenin&at că nu îi va răbda mai mult pe ei% +, neam necredinciosdes(rânat, până când voi (i cu voi, până când vă voi răda4. Mt. 4F%4FN

Da, nu a făcut nici o impresie, ca 6i cu celelalte semne 6i minuni, cum istorise6te "fântul 2vanhel7oan% După ce a făcut atât de multe semne înaintea lor, nu au crezut în 2l, ca să se împlineascuvântul lui 7saia, care zice% A ine va crede ceea ce noi am auit 'i raţul &omnului cui se vdescoperi ). Îs. /*%4N

1entru aceea nu puteau crede, fiindcă iară6i zice 7saia% orit oc#ii lor 'i a "mpietrit inimile lor csă nu vadă cu oc#ii lor 'i cu inima să "nţeleagă, ca nu cumva să se "ntoarcă ei 'i Eu să "i vind*. Îs. @%(-4<N. cestea le-a zis 7saia când a văut slava ui . Îs. @%4N 6i când a grăit despre El În 4)%*F-4N, (iindcă păcatul a orit oc#ii lor 'i a "mpietrit inima lor ca să nu vadă 'i să n"nţeleagă, să se "ntoarcă 'i să se vindece. Cu adevărat, ce înfrico6ată auzire>

Dumnezeu pentru păcate a urisit pe poporul ;ui iubit 6i a orbit ochii cuetului 6i a împietrit inimpăcăto6ilor, ca să nu fie auzit lasul ;ui, care de multe ori i-a chemat, ca să rămână până în sfâr6it răută&ile lor 6i să nu se vindece prin recunoa6terea Mântuitorului, ca să primească pedeapsa cuvenpentru faptele lor.



Domnul i-a răbdat, i-a cercetat, i-a ruat, iar ei au auzit, s-au depărtat de 2l 6i au rămas în păcatelor. 6adar tot în păcate vor muri. Cu adevărat, fra&i cre6tini, de vreme ce nu l-a cru&at pe popor;ui ales, care nu a ascultat, pe noi cum ne va cru&a0 Dacă nu a cruţat măslinul cel un @. 3o44%)N, care n-a reu6it să dea roadă, cum va cruţa pe măslinul sălatic '3om. 44%4F,).+, altodacă el nu î6i va da rodul lui0

Dacă un asemenea pericol îi amenin&ă pe to&i cei ce lucrează păcatul, să pătimească orbirea min&ii să î6i împietrească mintea 6i inima, astfel încât nici caracterul dumnezeiesc al faptelor Mântuitorusă nu îi îndrepte, nici să în&eleaă puterea 6i dumnezeiasca enerie, care îi cheamă pe ei, 6i rămână nevindeca&i suferind 6i fiind condamna&i la moarte, pentru aceasta voi vorbi despnecesitatea asolută a mărturisirii, ca singurul mi<loc de vindecare 'i de mântuire a su(letulolnav.

*+,ntul 3uca al "rimeei4 5P,nă c,nd vă voi ră6da pe voi78



I Domnul 2isus 1ristos $-a po!orât de pe (untele 7a"orului după ce a arătat lumii prin ucenicii $alei 'umina cerească. +, cât ar (i vrut El ca această lumină să luminee "n lume, ca oamenii sprimească "n inimile lor, ca toate popoarele să meargă pe calea luminată de lumina lui cerească

"-a poorât de pe munte în mul&imea de oameni, ălăioasă 6i plină de dispute# 6i duhul cotidianeschimbat al mul&imii 7-a atins inima. "-a apropiat de 2l tatăl unui copil demonizat. ;-a ruat dode vindecare nu închinarea în fa&a ?iului lui Dumnezeu, nu draostea fa&ă de Mântuitorul lumii ladus pe el aici, ci doar dorin&a de a primi vindecare trupească de la Doctorul-?ăcător de minuni.

Domnul Hi-a amintit de poporul săturat de 2l în pustie cu pâine 6i de poporul rosolan 6i trupescăruia i-a spus% ;oi Mă căutaţi nu pentru că aţi văut minuni, ci pentru că aţi mâncat 'i v-asăturat. Hi au ie6it din inima ;ui cuvinte amare% +, neam necredincios 'i "ndărătnic, până când v(i cu voi, până când vă voi răda pe voi

Domnul era străin după duh de marea parte a poporului. 2l nu era în&eles, Îl supărau, Îl numemincinos 6i linu6itor, slu!itorul lui Geelzebut. 2l trebuia să suporte dialoul cu du6manii careurau, care atentau cu răutate la via&a ;ui. Îi era reu, întristarea 6i durerea îi umpleau inima.neam necredincios 'i "ndărătnic, până când voi (i cu voi, până când vă voi răda pe voi

Eu doar Domnul 7isus $ristos suferea de această întristare. Despre dreptul ;ot, nepotul patriarhuvraam, citim în 2pistola postolului 1etru că el, locuind în "odoma, era istovit, chinuit petrecerea în desfrânare a celor neleiui&i% pentru că dreptul acesta, locuind "ntre ei, prin ce vede

'i auea, i de i, c#inuia su(letul său cel drept, din pricina (aptelor lor nelegiuite =!! etru 2, />.

7ar în postolul care s-a citit astăzi a&i auzit cuvintele "fântului 1avel% ăci mi se pare &umneeu, pe noi, postolii, ne-a arătat ca pe cei din urmă oameni, ca pe ni'te osândiţi moarte (iindcă ne-am (ăcut priveli'te lumii 'i "ngerilor 'i oamenilor =! orinteni 4, 0>.

2l vorbe6te aici despre destinul comun al postolilor 6i al propovăduitorilor 2vanheliei lui $risto2i slu!esc priveli6te pentru lumea care nu-; cunoa6te pe $ristos, sunt bat!ocori&i, sunt oni&i. 7înerii cu mare bucurie 6i cu profund respect privesc la lucrarea lor cea sfântă.



9oi suntem neuni pentru :ristos.

Eebunie au considerat atenienii cuvântarea "fântului postol 1avel în reopa. 8uvernatorul ?esti-a spus% 1avele, e6ti nebun0 Cartea cea multă te duce la nebunie.

Hi despre Domnul 7isus $ristos spuneau că Hi-a ie6it din "ine, că diavolul este în 2l, că

înnebune6te.1ână în ceasul de acum flămânzim 6i însetăm, suntem oi 6i suntem pălmui&i 6i pribeim. 9u esoare aceasta respingere, nu este oare vra<a lumii

:uliţi (iind ne rugăm am a<uns ca gunoiul lumii, ca măturătura tuturor până acum =! orinte4, 0-13>.

Dar acesta nu este doar destinul sfin&ilor. uturor cre6tinilor "fântul 1avel le-a spus% *oţi care vvrea să trăiască cuviincios vor (i prigoniţi.

"ă ne amintim 6i cuvintele Domnului% &acă aţi (i din lume, lumea ar iui ce este al său dpentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea vă ură'te pe voi lumea9u este sluga mai mare decât stăpânul ei. &acă M-au prigonit pe Mine, 'i pe voi vă vor prigo=!oan 1$, 10-2>.

În 1salmul al *-lea, 1rorocul David spune% entru *ine suntem uci'i ilnic, socotiţi suntem ni'te oi spre <ung#iere.

Desiur, aceasta nu se referă la noi, căci astăzi nu e6ti ucis pentru mărturisirea lui $ristos. Dar a6afost nu doar în timpul vechilor persecu&ii ale împăra&ilor romani asupra cre6tinilor. 6a a fost pâde curând. În secolul al PV77-lea, în Qaponia, propovăduirea misionară a convertit la cre6tinism mmult de )<<.<<< de !aponezi. Hi s-au înfuriat budi6tii 6i păânii, 6i au ridicat împotriva lorcumplită persecu&ie. Drumurile au fost umplute de mul&ime de cruci pe care erau răstini&i cre6tin!aponezi.

9oi suntem străini "n lume.

9u avem aici cetate stătătoare, ci căutăm pe aceea ce va să (ie =Evrei 13, 14>.

ân!im în lumea aceasta, cum tân!eau evreii la râul Gabilonului, amintindu-6i de "ion. 5, cât îmeste de reu să mer pe străzile ambovului, văzând 6i sim&ind că sunt străin 6i nu sunt de folma!orită&ii poporului> Eu îi sunt necesare îndrumările mele pe calea lui $ristos, slu!irea mea, nu 6ttriste&ea mea din pricina înver6unării inimilor lor. Îmi apar în memorie fericitele imaini ale "fin3usii vechi, în care tot poporul nostru era pătruns de evlavia în fa&a Mântuitorului său 6i ascultătomerea după sfin&ii săi. "e interesează de mine, mă caută, dar numai ca doctor, de la care a6teapvindecare neputin&elor trupe6ti, iar despre neputin&ele suflete6ti nu vorbesc# a!utor duhovnicesc cer, nu au nevoie de acesta.



'a 'i voi, cre'tinii, turma mică a lui :ristos, vă "ntristaţi 'i su(eriţi din caua "nstrăinării voastdu#ovnice'ti. Ştiu că mulţi dintre voi poartă o cruce grea a "nstrăinării c#iar 'i "n (amilie. Ştcât de greu este să auiţi de la ăraţii 'i (raţii vo'tri, c#iar 'i de la părinţi 'i de la mame, ironii adresa evlaviei voastre, la iuirea voastră (aţă de :ristos, (aţă de rugăciunile voastre.

3ăbda&i, răbda&i cum a răbdat Însu6i Domnul nostru, cum au răbdat "fântul 1avel 6i to&i postol:rma&i-i e9emplul marelui 1avel, a6a cum 6i el Îi urma lui $ristos. Dacă vă hulesc pe voi cum l-

hulit pe el, nu răspunde&i răului cu rău, ci rua&i-vă pentru cei care vă necă!esc, precum 6i el 6i topostolii se ruau# 6i doar "n rugăciune veţi găsi lini'te su(letelor voastre, (iindcă o va aui pe :ristos, care Hi-a dus îndelun crucea rea a înstrăinării 6i a hulei. Hi vă va odihni pe voi, cei trud6i împovăra&i, care vă întinde&i mâinile spre Dânsul, care vă vărsa&i durerea inimilor voastre.&oar cu gândul la &umneeu se va lini'ti su(letul nostru. &e la El este mântuirea, la &ânsul esadăpostul vostru.

=&in% B(ântul uca al rimeei, redici, Ed. Bop#ia, Ducure'ti, 20>



:itropolitul Augustin de ;lorina - Predică la Duminica a X-a după Rusalii - Arme 'mpotrivcelui viclean

J!ar neamul acesta nu iese decât numai cu rugăciune 'i cu post@ =Matei 17, 21>

ine, iuiţii mei, cine nu vrea pacea *oată lumea iue'te pacea. Şi desigur atunci cândlipse'te, atunci mai mult o caută. &ar, din ne(ericire, "n po(ida iuirii omenirii "ntregi pentrpace, lumea de multe ori a "ncercat L 'i "ncă "ncearcă L (ocul răoiului. !nterese materiale egoisme omene'ti "mping ore'te spre catastro(ă. Două războaie mondiale 6i nenumărate arăzboaie locale au împră6tiat 6i împră6tie roază. Cei ce au trăit astfel de zile doresc ca ele să nu mai întoarcă niciodată. 5ameni iubitori de lini6te, care în pofida voin&ei lor au fost du6i la ucideîntre ei, striă din adâncul sufletului% Glestemat să fie războiul>

Dacă însă acest război este blestemat, e9istă 6i un alt război care este binecuvântat. ăinecuvântat &ar ce sunt acestea ce le spui s-ar nedumeri cineva. Da, iubi&ii mei, e9istă 6i război binecuvântat. Este un răoi, la care cre'tinul este c#emat să ia parte nu doar de voie, dproprie voinţă, ci 'i cu tot su(letul, cu toată inima lui. Este un răoi "mpotriva răului 'i, daceea, este inecuvântat. Hi care este acest război0 Este răoiul "mpotriva celui mai mavră<ma' al nostru, "mpotriva diavolului.



vem război deci. Du6manul în acest război este diavolul. Şi arme u ce arme poate cineva lupte "mpotriva diavolului 1entru că împotriva acestuia, desiur că nu po&i lupta cu tunuri 6i caarmate 6i avioane sau chiar cu bombe atomice. De alte arme e nevoie aici. &espre armele "mpotridiavolului ne vore'te Evang#elia astăi. Bă vedem deci, care arme "mpotriva celui rău nrecomandă pericopa evang#elică pe care am ascultat-o.

NNN

n tată în!henunchiat înaintea Domnului, )l roa!ă să-i vindece fiul, care pătimete de atacul unduh viclean. Demonul îl aruncă pe copil când în foc, când în apă. cenicii lui 1ristos, în ciud"unei lor intenţii, nu au putut să-l iz"ăvească de tiranie. Dar 1ristos cu un cuvânt al $ău iz!onedemonul i salvează copilul imediat. Ai după ce a plecat lumea, ucenicii se apropie în particular d)nvăţătorul i )l întrea"ă5 J&e ce noi n-am iutit să-l scoatem@ . Hi $ristos răspunde% J&pricina necredinţei voastre. devărat vă ic vouă% dacă veţi avea credinţă cât un grăunte mu'tar, veţi ice acestui munte% pleacă de aici 'i du-te dincolo, 'i va pleca 'i se va duce, 'i nimnu va (i cu neputinţă pentru voi. !ar neamul acesta =al demonilor> nu iese decât cu rugăciune cu post@ 'Matei 4F, 4(-)4+. Fn aceste cuvinte Fl auim pe &omnul arătându-ne trei arm"mpotriva celui rău% prima armă credinţa, a doua rugăciunea, iar a treia postul.

Prima armă este credin$a are credinţă redinţa (ierinte 'i neclintită. Jice $ristos ucenicil

"ăi% E-a&i putut să scoate&i demonul din pricina necredin&ei voastre. Dar dacă a&i fi avut credinfierbinte 6i puternică, cum fierbinte 6i puternic este mu6tarul, a&i fi mutat chiar 6i mun&i. 1rcredin&ă cel rău este biruit. "ă credem deci în Dumnezeu, care este totputernicul, căci diavoînaintea ;ui se teme 6i tremură. "ă credem în cuvântul 2vanheliei, care confirmă că dacă împotrivim diavolului, acela va fui biruit% ?Btaţi "mpotriva diavolului 'i va (ugi de la voi@ '7ac, F+. "ă credem în puterea lui $ristos, care 6i mun&ii îi alună 6i-i strămută.

A doua armă este rugăciunea A !ar neamul acesta nu iese decât cu rugăciune 'i cu post B 'Ma4F, )4+. Mare este puterea rugăciunii 'i minunate urmările ei "n ceasul ispitei. Însu6i $risto

când trecea prin clipe de profundă aonie în rădina 8hetsimani, a înfruntat ispita cu ruăciune@Şi (iind "n agonie se ruga mai stăruitor@ , zice evanhelistul ';uca )), >. Fn (elul acestaarătat că atunci când 'i noi ne a(lăm "n ciclonul ispitei, a'a să "n(runtăm atacul diavolului, prrugăciune. Dar 6i înainte de ciclon, în ceas de lini6te 6i înainte de a ne ăsi ispita, $ristos nerecomandat% ?ugaţi-vă, ca să nu intraţi "n ispită@ ';uca )), <+. &e aceea să ne rugăm anticipat L preventiv. De altfel 6i în ruăciunea domnească, cunoscutul Aatăl nostruB, ne înva&ă zicem% ?Şi nu ne duce pe noi "n ispită, ci ne iăve'te de cel viclean@ 'Matei @, 4*+.



Iar a treia armă% pe care o recomandă Kristos% este postul Însu6i Domnul a postit în pustie 6biruit cele trei ispite ale diavolului. 1roorocii au postit, apostolii au postit, mucenicii au postcuvio6ii 6i pustnicii înainte de toate au postit.

ostul%

suţiaă simţurile,

a<ută "n rugăciune,

smere'te trupul 'i cugetul trupesc,

"ntăre'te du#ul,

(ace pe om disponiil sau osârduitor "n "mplinirea poruncilor lui &umneeu,

atrage :arul lui &umneeu,

alungă atacurile demonice,

(ace minuni.

&esigur că nu "nţelegem postul doar de ucate "nţelegem postul 'i de patimi. 6adar, să

dispre&uim 6i această armă atât de decisivă.

NNN

re'tinul "nsă are 'i alte arme "mpotriva celui viclean. După !ertfa lui $ristos, prin care satanafost biruit, pe lână cele trei arme pe care le-am amintit, iserica 'nva$ă că Domnul ne-a dăruito altă armă 'mpotriva celui viclean Fi aceasta este cinstita 3ui "ruce.

De aceea, într-o frumoasă cântare, noi ortodoc6ii cântăm% @&oamne, armă asupra diavolulu

rucea *a ai dat-o nouă că se "ngroe'te 'i se cutremură nesu(erind a căuta spre puterea ei, cmorţii i-a sculat 'i moartea o a surpat. entru aceasta ne "nc#inăm Fngropării *ale 'i Fnvierii@

Jice% Ee-ai dat, Doamne, armă împotriva diavolului Cinstita a Cruce# 6i, într-adevăr, diavolul înroze6te 6i tremură, nesuferind să vadă puterea ei. 1entru că Crucea înviază pe cei mor&i zdrobe6te moartea. De aceea 6i noi, Doamne, ne închinăm Înropării 6i Învierii ale. Aşadar% să 'nsemnăm cu semnul crucii zic,nd4 5Iisus Kristos 6iruieşte8.



În sfăr6it, să-l întrebăm 6i pe unul din cei care au luptat cu diavolul 6i l-au biruit. "ă-l întrebăm, pildă, pe "fântul ntonie, să ne spună% Ce armă a folosit0

B(ântul ntonie răspunde% ?m văut@ L ice -@cursele diavolului "ntinse pe pământ 'i am "n(rico'at% ine poate să le "nvingă pe acestea Şi atunci am auit un glas% el care asmerenie@. el smerit se a(lă su umrela ocrotitoare a #arului dumneeiesc 'i respinge oricatac demonic.

NNN

!uiţii mei cre'tini, să nu trăim "n ne'tiinţă. Bă nu trăim "n nepăsare, neănuind ce se "ntâmp"n lume. În !urul nostru 6i în noi are loc o luptă, o luptă duhovnicească. 5Răz6oiul nevăzut8, cuzice "fântul Eicodim hioritul în renumita sa carte cu acela6i nume, pe care v-o recomand săciti&i.

7ar postolul 1avel lămure6te% @lupta noastră nu este "mpotriva trupului 'i a sângelui, "mpotriva "ncepătoriilor, "mpotriva stăpâniilor, "mpotriva stăpânitorilor "ntunericului acestveac, "mpotriva du#urilor răutăţii, care sunt "n vădu#@ '2feseni @, 4)+. 8loan&ele ca ploaia. Ccapete> Du6manii cei nevăzu&i întreprind atacuri în fiecare ceas 6i în fiecare clipă. "uflenemuritoare sunt în pericol. De aceea 6i noi să fim privehelnici. Eu la somn, ci la arme, la armecele duhovnice6ti>

În această luptă $ristos nu ne-a lăsat fără arme. &u# este vră<ma'ul, du#ovnice'ti sunt 'i arme"mpotriva lui. Am enumărat cinci arme% care constituie o desăv,rşită panoplie duhovniceasccredin$a% rugăciunea% postul% smerenia şi "instita "ruce Dacă vom folosi aceste arme, atunvră!ma6ul va fi biruit 6i se va împlini cu fiecare din noi acel cuvânt triumfător a lui $ristos %@văut pe Batana ca pe un (ulger ca un (ulger căând din cer@ ';uca 4<, 4=+. min.

=traducere% 6răţia +rtodoAă Misionară JB(inţii *rei 9oi !erar#i@,sursa% ?NOriaPi@, tena, 100p. 13)>



Părintele "onstantin aleriu - Predică la Duminica a X-a după Rusalii - Vindecarealunaticului

Fn numele *atălui 'i al 6iului 'i al B(ântului &u#. min.

Ginecuvânta&i 6i dreptmăritori cre6tini ai "fintei Giserici a Domnului nostrum 7isus $ristos,

În vremea aceea, CMergând ei spre mulţime, s-a apropiat de El un om, căându-! "n genunc#i, icând% &oamne, miluie'te pe (iul meu că este lunatic 'i pătime'te rău, căci adesea cade "n (oc adesea "n apă. Şi l-am dus la ucenicii *ăi 'i n-au putut să-l vindece. !ar !isus, răspunând, a i+, neam necredincios 'i "ndărătnic, până când voi (i cu voi ână când vă voi su(eri pe vo

duceţi-l aici la Mine. Şi !isus l-a certat 'i demonul a ie'it din el 'i copilul s-a vindecat din ceasacela. tunci, apropiindu-se ucenicii de !isus, !-au is de o parte% &e ce noi n-am putut săscoatem !ar !isus le-a răspuns% entru puţina voastră credinţă. ăci adevărat grăiesc vou&acă veţi avea credinţă cât un grăunte de mu'tar, veţi ice muntelui acestuia% Mută-te de aidincolo, 'i se va muta 'i nimic nu va (i vouă cu neputinţă. &ar acest neam de demoni nu iesdecât numai cu rugăciune 'i cu post. e când străăteau 5alileea, !isus le-a spus% 6iul +mulva să (ie dat "n mâinile oamenilor. Şi- vor omor", dar a treia i va "nvia. Şi ei s-au "ntrista(oarte8C 'Matei 4F, 4-)*+.



2vocăm momentul în care 1etru mărturisise O*u e'ti :ristosul O, iar Mântuitorul, coborând de acope malul 7ordanului, îi vestise pe ucenici că% O !ată, ne suim la !erusalim 'i 6iul +mului va (i dat mâinile oamenilor păcăto'i, care- vor prinde, at<ocori, <udeca, osândi, omori, dar a treia i v"nviaO. Când au auzit ucenicii aceasta, s-au cutremurat# s-au cutremurat ei care părăsiseră tot mereau după 7isus, cu ândul că 2l avea să fie Mesia în chip pământesc# un împărat care să scutu!uul împără&iei romane 6i să instaureze reatul iudaic de odinioară.

tunci, tot 1etru spune% O &oamne, să nu se "ntâmple una ca asta8O. Cu alte cuvinte% ce suândurile astea0 Eoi 6tim de Mesia în felul nostru, iar u ne vorbe6ti de Cruce 6i moarte0 Mântuitorul îi răspunde lui "imon 1etru% O Mergi "napoia Mea, satano8O. 6adar% tu e6ti vră!macestei rânduieli dumnezeie6ti# tu nu o în&elei, ba, mai mult, te opui.

Şi atunci, "n această situaţie, a luat pe cei trei apostoli 'i i-a urcat pe muntele *aorului. ;rei "nţelegi rucea 'i Fnvierea !ată, avem o pregustare a lor. 9u ne "nc#ipuim noi ce taina esaceasta. ât a' vrea s-o trăim (iecare dintre noi8H

6a cum în $ristos a fost prefiurată mai întâi moartea 6i Învierea, 6i noi avem parte de aceast

&acă noi credem cu tărie, prin cuvântul Evang#eliei, prin B(intele *aine, 'i noi avem momente care pre"ntâmpinăm propria noastră moarte. ceasta este marea taină a Bc#imării la 6aţă.

Dar 1etru voia să rămână lucrurile în acea stare a "chimbării la ?a&ă% C&oamne, ine este nouă (im aici8C. Mai ales după ce Mântuitorul spusese că avea să se întâmple prinderea ;ui, osândirerăstinirea. &oamne, vrea să ică etru, de ce să mai mergem, la ce să mai plecăm sp!erusalim Mai ine rămânem aici, pe *aor, "n lumină, "n slavă, unde se aude 'i glasărintelui eresc 'O cesta este 6iul Meu cel iuit. e acesta să- ascultaţi8O+. 6a socotea 1etra6a socotim 6i noi.

"e dezvăluie aici un în&eles uluitor. &eci pe *aor vedem strălucirea slavei dumneeie'Mântuitorul "n centru, cei doi pro(eţi - Moise 'i !lie - de o parte 'i de alta, grăiesc despre ruce Fnviere. e pregusta du#ovnice'te. 9orul &u#ului B(ânt "i "nvăluie, a'a cum odinioară "nvăluipoporul ales "n trecerea prin pustie, iar glasul ărintelui eresc se aude% Ccesta este 6iul Mecel iuit...C. 'adar% B(ânta *reime ca la oteul Mântuitorului. E cerul pe pământ. 9egrăeveniment dumneeiesc 'i omenesc8

a poalele muntelui, "nsă, ce se petrece colo, pe vâr(ul muntelui este cerul pe pământ pământul "ndumneeit iar la poalele muntelui se a(lau ceilalţi nouă ucenici, cu mulţimea care

adunase, deoarece a(laseră cu toţii că Mântuitorul este acolo, iar "n mi<locul mulţimii, iată, câncoora Mântuitorul de pe *aor, Fl "ntâmpină un om, căându-! "n genunc#i 'i icânC&oamne, miluie'te pe (iul meu că e lunatic8 ătime'te rău. desea cade "n (oc, adesea "n apă. l-am adus la ucenicii *ăi 'i n-au putut să-l vindeceC.

*+,ntul evanghelist :arcu, cel care 6i-a scris evanhelia după predica "fântului 1etru, auzind ce petrecuse 6i pe abor 6i aici, ne mai dă unele amănunte din descrierile făcute de tatăl copilulCFnvăţătorule, am adus la *ine pe (iul meu, care are du# mut 'nu mai putea vorbi copilul+. oriunde "l apucă, "l aruncă la pământ 'i (ace spume al gura 'i scrâ'ne'te din dinţi 'i "nţepene't

Şi am is ucenicilor *ăi să-l alunge, dar ei n-au putut. !ar El, răspunând lor, a is% +, nea



necredincios, până când voi (i cu voi ână când vă voi răda pe voi duceţi-l la Mine. Şi l-aadus la El. Şi văându- pe !isus, du#ul "ndată a guduit pe copil, care, căând la pământ, svârcolea spumegând. Şi l-a "ntreat pe tatăl lui% âtă vreme este de când i-a venit această !ar a răspuns% din pruncie. Şi de multe ori l-a aruncat "n (oc 'i "n apă ca să-l piardăC. ltfel spuacum copilul devenise mai mări6or, nu-l mai putea urmări, ca 6i cum ar fi ie6it undeva în drum 6i efără adăpost, deci fără pază.

5, iubi&ilor> cum, parcă, după ce am ascultat acest frament, avem putinţă să contemplăm cedouă lumi, cele două stări% pe *aor - strălucirea dumneeiască, cerul pe pământ, iar dincoacepământul apropiat de iad. colo pământul apropiat de cer, oglindind cerul, aici pământoglindind iadul, in(ernul durerii. Pe munte Petru spune5 GDoamne, să rămânem aiciF Ce să mco"orâm acolo, unde e atâta infern i unde ne ateaptă crucea pătimirilor@G. &ar era cu putinţ&e pe vâr(ul muntelui, a'a cum !isus :ristos privea "n <os, la su(erinţele omene'ti, ar (i putrămâne Mântuitorul eterniând Bc#imarea la 6aţă "chimbarea la ?a&ă avea însă altă meniÎnvierea va eterniza starea aceea a noului eon, a celei de-a opta zi. Bc#imarea la 6aţă era numpregătirea pentru Fnviere, anticiparea, pregustarea ei, "ntărirea "n credinţă 'i năde<dea Fnvierii a vieţii de veci.

7ar noi, a6a cum 2vanhelia ne descoperă, privind aceste două lumi% lumea "chimbării la ?a&ăchiar 6i lumea celei de a opta zi, a Învierii - 6i lumea de aici, cu suferin&ele, pătimirile, bolile parcă în&eleem deodată% cer 6i pământ, bucurie 6i suferin&ă, plăcere 6i durere, lumină 6i întunervia&ă 6i moarte De unde aceste perechi dihotomice0

:nii filosofi au încercat să spună că tocmai aici se află dinamica vie&ii. Dar aceasta înseamnăeterniza răul. Cât de mult a frământat răul 'sub chipul suferin&ei, al durerii trupe6ti, al suferin&suflete6ti+ con6tiin&a umană> um răspunde con'tiinţa umană la "ntrearea% ăul 'i su(erinţa su

operă a lui &umneeu Kotăr,t% răul nu e opera lui Dumnezeu? &ar su(erinţa Eici suferinBu(erinţa este consecinţa răului, urmarea răului # trebuie precizat însă dintru început% /su+erin$a e răul% ci păcatul este răul um se produce su(erinţa um o simţi Mul&i s-revoltat, au căzut în necredin&ă de frica suferin&ei. Cei care cerceta&i literatura, ândi&i-vă la uCamus, cu vestita lui carte, OCiumaO. "urprinde răul 6i suferin&a lumii, sco&ând în relief mai alsuferin&a copiilor. "e zuduie, oare, în tine credin&a, când vezi suferin&a unui nevinovat0 "cripturarăspuns 6i la aceasta prin suferin&a lui 7ov. #ţi auzit de (aica 7ereza, cea care lucra atât de muprintre "olnavi, printre leproi. Ai ea a spus unei femei "olnave de cancer5 $ă tii că 1ristosprezent în "oala asta a taF El te îm"răţiează cu această "oală. Ai "iata femeie a răspuns5 *oa!ăpe 1ristos să nu mă mai îm"răţieze cu "oala. Era z!uduită, sărmana, în suferinţa ei.

Vede&i la ce încercare e pusă 2vanhelia însă6i, în fa&a durerilor0 Dacă ai intra într-un spital bolnavi de "7D 'această boală e socotită incurabilă# se va ăsi, din mila lui Dumnezeu, 6i aici leac+, nu te-ar zudui0 "au când intri într-un cămin-spital, unde te întâmpină deopotrivă bătrâne&ea, cu neputin&ele ei, dar 6i chipurile desfiurate de boală.

ât de guduită e atunci con'tiinţa umană "n (aţa &umneeului milostivirii, "n (aţa &umneeulluminii 'i al iuirii, are pe *aor strălucea, "n timp ce la poalele muntelui se consuma aceaspriveli'te tragică8 Cei necredincio6i se revoltă împotriva lui Dumnezeu, dar solu&ii nu au. D

curând, am citit un interviu acordat de un fost conducător politic român, comunist# el afirmă la u



moment dat% GDacă Dumnezeu e6istă, de unde atâta suferinţă i nedreptate în lume, i de undatâtea răz"oaie i atâtea pătimiri@G. "ă răspundem 6i noi, atât pentru credincio6i cât 6i pentceilal&i% 29istă o sinură solu&ie, care ne une6te pe to&i. na singură4 lupta 'mpotriva su+erin$ltfel, necredincio6ii, bunăoară ?reud, care spune că via&a însă6i este un dor pentru moarte, nu daca solu&ie decât resemnarea sau revolta. Dimpotrivă, pentru omul credincios e nevoie de o analizăcauzei, cum pe drept cuvânt !oan 5ură de ur a spus% C9u su(erinţa e răul, ci păcatulC.1ăcatul, care aduce stricăciunea 6i moartea.

e "nseamnă păcatul &espărţirea de &umneeu. 1ăcatul e ruptura. 5, iubi&ilor, să analizăîmpreună această temă> Când încerci suferin&a0 Când se produce o ruptură. Câtă vreme mâna meste întreaă, normală, sănătoasă, n-am durere. Dacă se produce o tăietură, chiar 6i o miîn&epătură, o ruptură, apare durerea. Deci durerea, în adâncul 6i în manifestarea ei, înseamnă ruptudespăr&ire. tunci adâncul durerii - pornim de la viul vie&ii, de la e9perien&a vie 'definim păcatdrept despărţire de &umneeu sau neascultare de &umneeu+ - este călcarea voii lui Dumnezcon6tientă 6i liberă, cu ând, cuvânt, fapta. Deci păcatul "nseamnă călcarea voii lui &umneeneascultarea, despărţirea 'i, prin urmare, su(erinţă. colo unde s-a produs, nu mai e păstraarmonia, unitatea (iinţei, ec#ilirul.

;a copilul lunatic, epileptic, acestea erau formele de manifestare% nu avea lini6te în el, se dislocă, aruncă fie în apă, fie în foc, înaintea unei prime!dii. Eu-6i mai ăsea locul. 2 vorba despre pierderechilibrului, a unită&ii 6i armoniei. unită&ii cu Dumnezeu, cu utorul, cu Jiditorul meu Mântuitorul meu 6i "fin&itorul meu - Duhul "fânt, 6i, în acela6i timp, unitatea cu întreaa crea&iecu armonia ei.

Copilul când se na6te, &ipă pentru că s-a despăr&it de locul matern. "e desparte apoi de sânul mame6i iară6i &ipă. poi, cu vârsta te despar&i de pruncie, de copilărie, de adolescen&ă, de tinere&e, maturitate de via&ă. răie6ti în diverse stări această despăr&ire 6i ruptura cu formele ei de durer

bia atunci în&elei% ăul stă tocmai "n această ruptură din armonia dumneeiască. uptudeopotrivă (aţă de &umneeu 'i (aţă de lume. uptură, s(â'iere lăuntrică "n mine "nsumi. Hi daîn această ruptură 6i dezechilibru nu-mi mai ăsesc locul, atunci, în fa&a suferin&ei, cum mcomport0 Cum sunt în stare s-o suport0

5mul necredincios, sărmanul, se revoltă. "olu&ie nu are. Caută. De multe ori se spune despre cinev'dacă n-o declară el însu6i+ că este ateu. Eu e9istă atei> :n astfel de om s-a revoltat împotrivDumnezeului celui viu 6i adevărat, dar î6i construie6te al&i zei. :n fel de fericire din lumea aceast"au un idol din lumea aceasta% o plăcere, o patimă. 6a s-au construit idolii, din această revoltăcădere oriinară. Dar idolul pe care &i-l construie6ti nu mai este Dumnezeu# el e din lumea aceasta

te înroapă în lumea aceasta. r trebui să o 6tie to&i ateii. 2i nu sunt fără Dumnezeu# îndumnezeiesc altceva. 7ar cele pe care le îndumnezeiesc ei sunt morminte văruite. tunci, su(erinţă, când eu 'tiu că ea este ruptura mea de lume 'i de &umneeu, răspunsul credinţeitocmai re(acerea legăturii mele cu &umneeu, atât cu El personal cât 'i cu semenii mei.

Cineva analiza, iubi&ilor, diverse stări ale su(erinţei . Discută întâi suferin&a mută% când e6ti părăsit, e6ti atât de doborât încât n-ai nici las, ca

copilul din 2vanhelie. Eu mai ai putere. Eu-&i po&i stria durerea. 2ste ultima e9presiesuferin&ei.



5 altă treaptă e aceea când po&i s-o strii# 6i dacă po&i s-o strii e6ti auzit. Dacă e6ti auzsuferin&a ta o trăie6ti nu de unul sinur, ci în comuniune. Hi cei din !ur se străduiesc să a!ute. tunci suferin&a e trăită în solidaritate umană.

m relatat nu o dată următorul episod% un avion era gata să se prău'ească dar pilotul, inspiraaproape de la pământ l-a săltat din nou. *oţi cei din avion, care simţeau de acum iminenprău'irii, s-au prins lanţ, unul de altul 'i au uitat de su(erinţă "n misterul acesta al comuniun

al iuirii.Kristos spune că păcatul te desparte de Dumnezeu% de 0atăl "eresc% de Dumnezeire !is"n(runta durerea, lupta "mpotriva ei. "uferin&a este consecin&a răului, a rupturii, a despăr&irii Dumnezeu. &ar su(erinţa nu e răul "n ea "nsă'i. &e aceea a 'i luat-o :ristos, purtând rucea.luat su(erinţa 'i a descoperit atunci - taină a &umneeirii - calea ie'irii din rău, (ăcând dsu(erinţă un mi<locitor, un leac, un "nger vestitor care "ţi arată, te anunţă că a pătruns "n tinriscul distrugerii te anunţă că viaţa ta e opera divină 'i treuie s-o aperi. Şi dacă tu "n su(erinie'i din ruptura, ai ie'it din lucrul demonului pentru că demonul este ruptură 'i (ărâmiţars(â'iere, stricăciune 'i moarte.

Când vorbim de dormirea Maicii Domnului în&eleem că adormirea ei, spre deosebire de moarînseamnă% sufletul nu i s-a despăr&it de trup. 5r, despăr&irea sufletului de trup înseamnă destricăciune, iar păcatul aduce stricăciune.

&ar dacă tu, "n su(erinţă te lupţi să re(aci legătură cu &umneeu, să a<ungi din nou nedespărţire de &umneeu, să strigi, să te rogi, tu ai ie'it atunci din lumea stricăciunii, din lumedemonului. tunci su(erinţa te poate "nălţa.

De ce a zis mai întâi Mântuitorul tatălui copilului% Jrei că pot să (ac Eu aceasta@ Hi sărmanpărinte Îl ruase% IDe po&i ceva, fă>B. Mântuitorul spune% J&e poţi crede, toate sunt cu putinţă celcredincios@. ="red Doamne? A>ută necredin$ei mele?8

A crede 'nseamnă de>a a ieşi din lumea aceasta Pentru că a crede% precis% 'nseamnă a crede Dumnezeu% "are este credincios El 'nsuşi +ăgăduin$elor 3ui "el care te-a creat vrea să tem,ntuiască Atunci% a crede 'nseamnă a institui su+letul tău% conştiin$a ta% inima ta% Dumnezeu Mnseamnă a-$i aşeza conştiin$a% +ăptura ta 'n El% a o re'nrădăcina 'n Izvorul ei% Dumnezeu% cum *-a descoperit 'n ;iul *ău% Iisus Kristos crede în 2l înseamnă, a6a cum a spcândva Mântuitorul% Jveţi credinţa lui &umneeu8@. Eu mai e6ti tu în credin&a temeinică. Când

spus Mântuitorul lui 1etru% J9u carnea 'i sângele ţi-au descoperit ţie, ci *atăl...@ deci atăl a pîn 1etru cuvintele% J*u e'ti :ristosul, 6iul lui &umneeu@. ând eu cred, &umneeu pune mine puterea ui. 9u mai sunt eu, ci e puterea ui.

Când 1etru la început merea pe valuri, cu ochii la $ristos, cu puterea ;ui călca pe valuri, ca Mântuitorul. &acă eu am această credinţă dreaptă, atunci când mă a(lu "ntr-o oală a mea, "ntr"ncercare a mea, nu mai sunt eu cel care trăiesc "n această stare, ci :ristos &umneeu, puterui e "n mine. Fn mine lucreaă &umneeirea. Aceasta tre6uie ştiut mereu4 că 'n noi lucrea"el mai presus de lume



tunci a striat tatăl% Q"red Doamne? A>ută necredin$ei mele?Q Aşa tre6uie să strigi? A>ucredin$a mea să +ie credin$a 'n 0ine% ca 0u să +ii 'n mine? /u numai eul meu% ci 'n eul meu +ie Dumnezeu? Aşa cum 0u% Doamne% 'n +ăptura luată din trupul ;ecioarei ai pus dumnezeir0a% plinătatea Dumnezeirii% şi 'n su+letul meu să +ie plinătatea Dumnezeirii Mn toate% Kristeste Icoana% :odelul

postolii, în slăbiciunea lor, nu au putut să-l vindece pe lunatic. Mântuitorul a fost trist% C+, nea

necredincios8 ână când voi (i cu voi ână când vă voi rădaC. 2i văzuseră atâtea minuni,trimisese $ristos să propovăduiască Dar când ;-au întrebat de ce ei n-au putut, Mântuitorul lerăspuns că acest soi de demoni - 6i în eneral, demonii - cu ruăciune 6i cu post sunt îndepărta&i.

ostul8 9oi nu-l "nţelegem "n pro(unimea lui. ostul "nseamnă puterea spiritului asuptrupului. C*rupul po(te'te "mpotriva du#ului, iar du#ul "mpotriva trupuluiC, zice dumnezeiesc1avel% Mn post se a+irmă spiritul din mine% lumina divină din mine stăp,neşte asupra trupuluasupra materiei% asupra lumii :nde a ac&ionat demonul0 Cum a intrat0 În ce a constat ispita lu2va Ca văut că pomul e un la gust, (rumos la vedere 'i că da 'tiinţăC. Deci a ac&ionat asuptrupului% bun la ust - pofta trupului# frumos la vedere - pofta ochilor# 6i că da 6tiin&a - trufia vie&ii.

1ofta trupului 6i pofta ochilor 6i trufia vie&i - adică puterea ra&ională de a descoperi noi ra&iuni, nsensuri. Ce fel de ra&iuni sunt acelea0 3upte de divinitate. ici lucrează demonul. ostul treuprivit ca puterea de a te ridica deasupra lumii, "n(rângând po(ta trupului mai ales su cele dou(orme% #rană 'i seAualitate. În post te-ai ridicat de!a deasupra stricăciunii pe care demonul a adusîn lume. ?ără această trăire adâncă nici nu putem să motivăm postul. &umneeu nu vrea nsu(erinţa, nici moartea păcătosului ci să luptăm. El ne-a dat o cale, ca prin su(erinţă să se "nalspiritul nostru, să se ascută, să se adâncească. Câ&i bolnavi, postind zile îndelunate, au înfrâdiverse boli> 1entru că numai a6a ai depă6it tot ceea ce a adus stricăciunea 6i meri la esen&a,

adânc, la sufletul tău cel nemuritor, care stăpâne6te asupra trupului, 6i nu invers.Fmi stăruie "n minte acel moment descris de va &orotei, "n care ucenicul lui, &ositei, olnav, co (eră puternică 'i cu un trup istovit, stătea a'eat "n pat, acoperit cu ce era pe atunci, tot un (de cear'a( - o până - 'i "n (iecare dimineaţă venea va &orotei 'i "l "ntreă% Cum "ţi esteoagă-te8C 6ă din nou legătura cu &umneeu, căci (aci legătura cu !vorul vieţii8 ăci păcatte-a despărţit, te-a aruncat "n stricăciune 'i durere. e(ă legătura8

u mărturisit to&i credincio6ii că în ruăciune uită de durere, pentru că 'n rugăciune +aci legătu'ntre ad,ncul din tine şi ad,ncul dumnezeiesc Eu uita&i> 6a au suferit martirii# pentru

stricăciunea, păcatul, nu a!un până la adânc, până la ultima adâncime. C&umneeu a pus vistierii adânculC - re&ine&i ideea aceasta>

Bu(erinţa se mani(estă "n straturile super(iciale, nu "n ultima adâncime. &acă mintea meatenţia mea e "ndreptată numai spre locul durerii, acolo unde e oală, atunci eu rămân pironit oală. &ar dacă eu reu'esc prin rugăciune să re(ac legătura adâncului din mine =ultimadâncime> cu &umneeu, durerea se estompeaă 'i gândurile negre dispar.

'a l-a "ndemnat va &orotei pe &ositei% Coagă-te8 oagă-te8C Şi "n (iecare i venea% CFnalţă-

dincolo de lume, dincolo de durerile lumii, dincolo de patimile ei8 Fnalţă-te8C &upă câteva i



"nsă, venind 'i privindu-l "n su(erinţa lui, totu'i "l vede cu (aţa mai senină, lini'tită% C&osite&ositei8 Fnalţă-ţi inima, cugetul8C. Şi &ositei a putut răspunde, tremurând% C9u mai e nevoie mă "nalţ. 9u mă mai "nalţ eu, pentru că a coorât El la mineC. Şi din "nălţimea ui a coorâa'a cum a (ăcut &umneeu totdeauna, 'i mai ales "n 6iul Bău a coorât , Ccăci a'a a iu&umneeu lumea, "ncât pe 6iul Bău -a dat ca toţi cei ce cred "n El să nu piarăC.

o&i care credem în 2l să nu pierim> Hi toată lumea să creadă> Ca astfel să avem via&a de veci> m

Părintele Vasile Vasilache - Predică la Duminica a X-a după Rusalii - ;amilia creştină

Eota red.% Părintele ?asile ?asilache a fost predicatorul Catedralei patriarhale din 3ucureti întanii +8>-+88. )n această calitate a rostit apro6imativ 8>> de predici i la *adio *omânia,

zilele de Duminică i la $ăr"ători, transmiţând de la microfon învăţătura de credinţă către popoNu de puţine ori, predicile sale aveau i un puternic mesa4 anti"olevic, fiind e6trem de cura4oapentru acele vremuri. Predica de mai 4os a fost rostită la microfon în +< au!ust +8+, la ora ,#ceastă predică, purtând semnătura în ori!inal a Părintelui ?asile ?asilache se află în #rhiscrisă de la *adio *omânia. # fost pu"licată ulterior în volumul GPe Căile Domnului B Predirostite la *adioG, +8.

?ra&i cre6tini, "fânta 2vanhelie de astăzi ne istorise6te cum un frate îndurerat 6i-a adus pe fiul sbolnav la Mântuitorul. 1ână să vină însă cu el la Domnul Eostru 7isus $ristos, părintele sfâ6iat draostea sa de suferin&ele fiului, alerase în alte păr&i pentru tămăduirea lui% la doctorii buni de ca

auzise, la templele de ruăciuni, 6i până 6i la vraci dar nimeni nu a putut aduce nici o alinare. În cedin urmă se duse 6i la ucenicii Domnului, dar nici ei nu au fost în stare să-l vindece, pentru că văzând boala rozavă ce-l muncea pe tânăr, nu credeau că ar putea să-l vindece. De aceea acuma, la cea din urmă năde!de pe care o mai avea, părintele rănit de moarte în draostea sa pentru fiul se topea de suferin&ă, se duse cu el la Mântuitorul. Hi înenunchind înaintea ;ui, a zis% O &oamne, milă de (iul meu, că este lunatic 'i pătime'te rău 'i oriunde "l apucă, "l aruncă la pământ 'i spumeaă, scrâ'ne'te cu dinţii săi 'i se usucă. Şi am is ucenicilor *ăi să igonească du#ul, dan-au putut .B



tunci răspunzându-i 7isus, a zis% O+, neam necredincios, până când am să (iu cu voi ână cânam să vă su(ăr duceţi-l la Mine8O

tunci 7isus a întrebat pe tatăl tânărului% Oâtă vreme este de când i se "ntâmplă aceastaO Hi acea răspuns% Odin copilărieO.

Cdesea du#ul "l aruncă 'i "n (oc 'i "n apă, ca să-l piară, dar de poţi ceva, milostive'te-*e sp

noi 'i ne a<ută8C7ar 7isus i-a zis% C&e poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce credeC.

Hi îndată tatăl copilului a striat 6i cu lacrimi a zis% Ored, &oamne, a<ută necredinţei mele8O...

Şi l-a certat !isus 'i a ie'it demonul dintr-"nsul 'i s-a vindecat copilul din ceasul acela... 'veMatei PV77 4-)4, Marcu 7P 4-*<+. Hi din clipa aceea bucuria deplină a înflorit în faminenoroci&ilor părin&i de până atunci.

6raţi cre'tini, ce minunat talou e această vindecare8 Qn tată care se roagă cu lacrimi pentrvindecarea (iului său, iar &omnul nostru !isus :ristos, ca un ărinte atotputernic tămăduie'pe tânăr 'i sc#imă "n ucurie inima "ndurerată a acelui tată....

1ână la Mântuitorul, a6a ceva nu a fost dat omenirii să vadă, de6i cronicile erau destul de bătrânChiar în statele cele mai civilizate 6i culte ale antichită&ii, cu totul alta era concep&ia despre copiicre6terea lor. În 8recia mai ales, dar 6i la 3oma, copiii încă de mici erau lua&i de la familii încredin&a&i "tatului. 2l le făcea cre6terea 6i educa&ia în laăre. 7ar pe copiii cei bolnavi, pentru a le da de ri!ă mai mult, îi omora. 1e acele fiin&e plăpânde, care nu le inspirau încredere de vite!ie,

arunca în hăurile unei adânci prăpăstii. Hi aceasta se practică atât în civilizata 3oma cât 6i în cetatculturii tena...

!ată acuma putem ice că pentru prima dată ne apare acest nou talou "n viaţa omenirii. Qn ta"ndurerat de oala (iului său, nu-l omoară, ci caută ca viaţa să aiă 'i "ncă mai mult să aiă. a'a aducându-l la &omnul nostru !isus :ristos, la cel ce era viaţa "nsă'i, la &octorul su(letelo'i al trupurilor, "i doândi sănătatea de la el ogat "n milă 'i putere...5, minunată reime% Dumnezeu, un părinte de familie 6i un fiu. :nite toate acestea aduc via&izbăvire de orice durere 6i fericire. ltfel, numai copilul lăsat sinur, plăpând cum e, 6i vânat dprime!dii oricând, în orice clipă, poate să sfâr6ească în chip dureros.

De asemenea apoi, numai părin&ii 6i copii lor nicicând nu pot fi în putere de a aluna toaprime!diile 6i de a îndepărta orice suferin&ă. Ga încă, numai ei, în dureri, mai mult î6i măresuferin&a. Qn părinte "nsă, e un spri<in imens pentru copil, dar nu totul 'i nici partea principalE nevoie ca vieţii omene'ti să i se adauge 'i cea de-a treia parte a cununii sale pentru depliniândire 'i (ericire. &umneeu este cel care "ncununeaă viaţa. u El, părinţii 'i copiii ptotul% vindecare de orice su(erinţă, ogăţie su(letească 'i pământească c#iar, (ericirea aici 'i veci.



?ra&ilor, precum în credin&a cea adevărată, noi to&i facem parte din familia cre6tină, to&i fiinmlădi&ele care ies din aceea6i tulpină a vie&ii - $ristos Domnul, la fel 6i în ceea ce prive6te vianoastră omenească, fiecare copil 6i fiecare tânăr e o mlădi&ă din tulpina unei vie&i... Hi iară6i, acesmlădi&e atâta au via&ă, fie duhovnicească, fie omenească, cât sunt în leătură cu tulpina vie&ii loCăci ia închipui&i-vă, că a&i tăia aceste mlădi&e de la tulpina lor firească, socoti&i că vor mai învia emai departe sinure, oricât de multe ar fi la un loc inmănunchiate0 Eu. ine nu-'i păstrealegătura vieţii sale cu Mântuitorul, nu mai e un cre'tin, ci un păgân. 7ar cine se smule din sân

familiei că un răzvrătit, e un năimit. Hi unul 6i altul, fiind ca 6i mor&i pentru via&a cea duhovniceascori pentru cea familială. Hi de nu le vine chiar imediat pieirea, ea nu întârzie prea mult...

1ărin&ii pentru noi sunt buciumul vie&ii. 2i, prin cele două mâini care s-au unit în fa&a "fântulltar, sunt ca două împără&ii, care s-au făcut una 6i puternică pentru a asiura na6terea 6i buncre6tere a copiilor lor.

1entru aceasta 6i Mântuitorul i-a dat putere de taină nun&ii, iar Giserica o slăve6te 6i o cinste6te ca un astfel de sfânt a6ezământ.

?amilia e o orânduire Dumnezeiască, ea e cel mai vechi a6ezământ omenesc. Încă de la crea&iDumnezeu a făcut bărbat 6i femeie pentru a trăi împreună...

Într-o astfel de binecuvântată familie, fiecare din noi a văzut lumina acestei vie&i. În sânul familine-am născut 6i am crescut. În ea ne-am format. ici ne-am îndulcit din fericirea acestei vie&i. Hi ni6te păsări, sub călăuza părin&ilor, am început să ne deprindem a ne lua zborul în via&ă. Mamatata ne-au învă&at să vorbim. Hi tot ei, ne-au arătat ce e bine 6i ce e rău. Hi a6a pânza sufletelnoastre e &esută cu ândurile 6i sim&ămintele părin&ilor. 7ar bunicii ne-au leănat cu basme în albtradi&iilor noastre sfinte de credin&ă 6i de na&ionalitate....

Hi a6a, uni&i în această draoste puternică, părin&ii se reăsesc în copiii lor, iar copiii se văd bătrânii lor părin&i. 7ată împără&iile 6i cetă&ile de fericire în care am crescut>...

Întreaa această a6ezare a familiei 6i a cre6terii copiilor în draoste de părin&i 6i a părin&ilor de cop6i o dată cu aceasta 6i în draoste de Dumnezeu, e temelia vie&ii însă6i 6i a oricărei fericiri. De aceastăzi, toate statele cre6tine au în mare cinste familia astfel a6ezată. Hi la această convinere a!uns, mai mult sau mai pu&in, 6i păânii, în afară de 3usia păânizată de bol6evici care e cel mmare du6man al familiei.

Gol6evicii au a!uns la această du6mănie cu familia, după ce mai întâi au înlăturat reliia ca bază educa&ie. ;ipsindu-se de această temelie de credin&ă în cre6terea copiilor, ace6ti păâni ai zilelnoastre au înlăturat 6i cea de a doua temelie a vie&ii omene6ti, familia.

H, pă!âne "olevic, cu ce drept smul!i pe copiii poporului din "raţele părinteti ale 3iserici*ăspunde pă!âne, cu ce drept lipseti pe copiii norodului de "ucuria i fericirea pe care o au familiile lor@ 7e între" din nou pă!âne, cu ce drept iei cu forţa pe fii din "raţele părinteti@ De toate acestea@ 2-ai creat tu pe aceti copii@ ?enit-au ei pe lume prin puterea ta, pă!âne@ De ce cauatunci să distru!i familiile care dau natere acestor copii@



*ăspunde pă!âne, pentru ce lipseti mii i milioane de copii de o educaţie cretină@ De ce lipsepe aceti copii i de cea de a doua mân!âiere a vieţii lor pe care o au de la părinţii lor@ De cotropeti acest drept sfânt al familiilor de a-i crete copiii lor@ Ce urmăreti@ /ericirea copiilo5, nu> De mii de ori nu> u urmăre6ti altceva. Eenorocirea lor 6i a familiilor lor, nimicirea loomorârea lor chiar>...

u păâne, nu vrei să li se dea o cre6tere cre6tină, pentru ca tu să le omori con6tiin&a, cuetul lor,

a6a să cobori fărădeleile tale în inimile lor. Hi a6a să-i po&i face, nestinherit de nimeni, după chip6i asemănarea ta, fii ai diavolului...

u păâne cotropitor, îi răpe6ti pe copii din bra&ele părinte6ti pentru ca să răpe6ti astfel iubirea care le-ar fi coborât-o în suflete părin&ii lor% iubirea de nevinovă&ie, iubirea de adevăr, de bine, frumos, iubirea de Dumnezeu, 6i draostea de a lupta contra răului. Pe când tu, pă!âne, în locacestei iu"iri, veri în sufletul copiilor ură i vra4"ă i dumănie de orice virtute, adevăr sfinţenie.

u păâne, nu iube6ti copii. u îi ură6ti, de aceea îi iei de la părin&i. u îi iei ca pe ni6te mlădi&e d

buciumul vie&ii, ca să-i omori mai întâi suflete6te 6i apoi 6i trupe6te. u ură6ti pe Dumnezeu pentcă e6ti fiul satanei. u ură6ti familia dintru început, de când ai aruncat-o din 3ai. u ură6ti copipentru nevinovă&ia lor. Hi a6a, pe to&i, în ura ta, cau&i să-i faci asemenea &ie. Hi e drept că în parte reu6it ca din 3usia să faci o împără&ie a satanei. Dar ascultă acuma ce zice Domnul Dumnezdespre sfâr6itul tău, păâne% Centru că ai uitat pe părinţii ce te-au născut, 'i nu ţi-ai adus aminde &umneeu el ce te-a idit...

a (ocul s-a aprins mânia mea, care va arde până la iadul cel mai de <os, va mânca pământul roadele lui 'i va pâr<oli temeliile munţilor.

Btrânge-voi "mpotriva ta necaul 'i voi c#eltui asupra ta toate săgeţile Mele.

!stoviţi veţi (i de (oame, 'i prăpădiţi de lingoare 'i molimă rea voi trimite asupra ta dinţii (iareloveninul târâtoarelor de puleri le voi trimite.

&e din a(ară vă va pierde saia iar prin case groaa - pierând pe tânăr 'i pe tânără, pe copilul tată 'i pe ătrânul acoperit de cărunteţe. *e voi "mpră'tia 'i voi 'terge pomenirea ta de printroameniC %Deut. III22, +9--;&

?ra&i cre6tini, în ceasurile rele ale vie&ii noastre, de nenumărate ori am izbândit, pentru că părinno6tri au 6tiut să se roae lui Dumnezeu...

În 3usia unde conducerea bol6evismului a căutat să distruă biserica, familia 6i pe copii, iată Dumnezeu le-a trimis salvarea acestor a6ezăminte sfinte. "ă fim siuri că acolo în ceruri, maproape de Dumnezeu, părin&ii copiilor de astăzi din 3usia s-au ruat cu lacrimi, spunând ca părintele din "fânta 2vanhelie% &oamne, a<ută neputinţii noastre. "capă pe copiii no6tri de duhstăpânirii celei diavole6ti care atât de cumplit îi munce6te...



Hi iată că 6i de data aceasta, vindecarea a venit. Căci biruin&a e cu orice copil 6i cu orice famile, caau pe Dumnezeu cu ei. u &umneeu să (im 'i noi acum 'i "n veci 'i vom irui pe orice vră<macăci Fmpăratul tuturor veacurilor e Fmpărat totputernic.

mi

=rotos. &r. ;asile ;asilac# Ducure'ti, august 104

Părintele /icolae *teinhardt 2 Predică4 ="red% Doamne a>ută necredin$ei mele8?



Din predica părintelui Eicolae "teinhardt la această duminică%

I'+ Credin&a, a6a cum reiese din numeroase locuri ale "fintei "cripturi 6i din e9eezeprincipalilor ei comentatori, ni se prezintă ca un mister 6i un parado9. Ca pe un mister 6i ca pe parado9 ne este înfă&i6at actul de credin&ă mai acut 6i mai tainic decât oriunde altundeva - Marcu (, ). Căci răspunsul tatălui la mustrarea Domnului 'i s-a atras aten&ia că acelui ce cretoate îi sunt cu putin&ă+% ACred, Doamne> !ută necredin&ei meleB nu pare mai pu&in contradictoriuindescifrabil decât Aproblema încuietoareB, cunoscută în loică drept parado9ul cretanului. ocretanii sunt mincino6i este premisa de la care se porne6te# o afirmă un cretan. Dar de vreme ce escretan, înseamnă că 6i el minte 6i că prin urmare afirma&ia sa nu este adevărată, altfel spus, n

to&i cretanii sunt mincino6i. Dacă însă cretanul căruia i se pune întrebarea% cu adevărat sunt tocretanii mincino6i0 dă un răspuns neativ, ce deducem0 Că, fiind 6i el mincinos ca to&i cretanrăspunsul lui neativ înseamnă că de fapt cretanii to&i rostesc neapărat neadevăruri. Descurcă-se cipoate>

1arado9ul acesta loic a dat mult de furcă filosofilor de-a lunul veacurilor. Chestiunea e pe lae9pusă de loicianul român nton Dumitriu într-un studiu din anul 4(@/, reprodus în volumHtiin&ă 6i Cunoa6tere '4(=+. Eu vom intra în amănunte 6i nici nu vom arăta cum a!un speciali6contemporani să afle o solu&ie a problemei prin teoria zisă a nivelelor de vorbire loică.

3e&inem doar că fraza rostită de tatăl copilului, în versetul al )-lea din capitolul ( al 2vanheli"fântului Marcu nu este 6i ea decât un teribil parado9 înzestrat cu toate aparen&ele insolubilită&Căci din două una% ori IcreziB- 6i atunci la ce bun să mai ceri să &i se dăruiască credin&ă, ori nu cre 6i atunci cum de îndrăzne6ti să zici fără pic de ru6ine AcredB> e (el de credinţă este aceasta caeste 'i nu este, care se a(irmă dar se 'i recunoa'te nevoită a cere a<utor e <oc mult prea suori din cale a(ară de (ăţarnic se des(ă'oară aici Eu cumva răspunsul tatălui întărearumentarea filosofului ateist Qean 1aul "artre care-i învinovă&e6te pe credincio6i a fi de rcredin&ă fiindcă te9tul de la Marcu (, ) aceasta chiar văde6te% incertitudinea, 6ubrezenduplicitatea lăuntrică a pretinsului act de neclintită credin&ă0 1entru "artre 6i e9isten&iali6tii d



6coala sa, credin&a nu poate fi decât un limba! confuz, auto-amăire 'autosuestie+, vorbă lipsită acoperire 'în sensul în care aurul din depozitul băncilor de "tat acoperă, arantează moneda hârtie+ sau, pur 6i simplu, neadevăr 'incon6tient ori, mai adeseori, de rea credin&ă+.

e9tul evanhelic de astăzi ne aminte6te însă nu numai de acuza lui "artre ci 6i de o altă celebspusă a filosofului, francez 6i el, Glaise 1ascal. cesta, precursor al e9isten&ialismului, nu ateu,profund cre6tin, pune în ura Mântuitorului care se adresează necredinciosului dornic să creadă, în

neizbutind să-6i împlinească dorin&a, 6i necutezând a face pasul hotărâtor, un răspuns cu totnea6teptat% Eu M-ai căuta dacă nu M-ai fi ăsit> 3ăspuns 6i el teribil, parado9al, tainic 6i ame&ito"ă cau&i ceea ce ai 6i ăsit> "ă însemne căutarea ta, strădania ta, anoasa ta nimic altceva decdovada inutilită&ii întreii tale frământări ba 6i a orbirii tale de vreme ce ;-ai ăsit pe Cel căuta'Dar 6i ce bucurie% drahma era în buzunar, oaia zisă pierdută nu fusese decât o re6eală dnumărătoare>+.

3ăspuns teribil, parado9al 6i tainic, totu6i deopotrivă lămuritor 6i definitiv, punând pentru totdeaucapăt validită&ii ispitelor unei loici a dilemelor strinente. Ei se cere numai cura!ul de a constata omul frământat, chinuit, obsedat de voca&ia credin&ei a devenit prin însă6i starea sa căutătoare, u

credincios. Cine porne6te spre $ristos 6i cât de lună, de întortocheată, de nesiură i se arată acalea ;-a 6i întâlnit> 5are încă departe fiind el, nu l-a văzut 6i, alerând, nu i-a căzut pe rumasărutându-l0 "artre, de altfel, recunoa6te că acel care mere să ceară sfatul unui ofi&er dacă urmeze ori ba cariera militară, a 6i luat în sinea sa hotărârea. ot a6a omul care-6i e9pune îndoielicu privire la voca&ia sa ecleziastică unui preot, el a 6i ales% nu ar solicita avizul unui slu!itor al l$ristos dacă nu ;-ar fi aflat pe cesta.

:n caz recent 6i edificator este al ilustrului nostru compatriot, 2uen 7onescu, scriitor de limbromână 6i franceză, trăit de peste < de ani în ?ran&a, membru al cademiei ?ranceze. fost o bu

parte a vie&ii sale cu totul străin de preocupări reliioase. Cu timpul însă problema e9isten'folosesc substantivul acesta deoarece este de uz curent# mult mai corect ar fi să spunem% fiin&ărlui Dumnezeu i s-a impus din ce în ce mai stăruitor, mai apri, parcă 6i mai impacient. Citirea atena "fin&ilor 1ărin&i 6i misterul fenomenului care i se părea cel mai ciudat din câte sunt în universlumina l-au apropiat 'cu încetul, anevoie, 6i nu fără pa6i înapoi, rezisten&e, icniri ale deznăde!diiintervale în care biruin&a se arăta a fi de partea deprimării+ de râvnita credin&ă în Dumnezeu.

7ată că acum, la bătrâne&e 'e născut în anul 4(4), ca 6i mine+ a făcut estul echivalent cu arderpun&ilor lăsate în urmă de oastea care nu mai vrea să 6tie de verbul a da înapoi. A"-a declaratB, cuîi plăcea lui Qean 8iraudou9 să spună, în recenta sa carte ;a Ruete intermittente 'cuvântul Ruete l-

tălmăci print-un comple9 de termeni române6ti% investia&ie, cercetare, cale, căutare, pelerinaapărută la sfâr6itul anului trecut, după ce e9pune, cum mai deschis nici că se poate luna-i călătorcătre $ristos, încheie afirmându-6i, credin&a, nuan&ând-o totu6i cu verbul a nădă!dui. În cine cred0zice. Hi-6i formulează, ca mare dramatur ce este, o replică scurtă a9ată pe una din virtu&iteoloale% în 7isus $ristos, sper>

cum că autorul a dat lucrurile pe fa&ă, îmi este înăduit, cred, să divul 6i eu că în 4(=<, la 1armi-a cerut să mă ro pentru el ca Dumnezeu să-i dăruiască harul credin&ei. În volumul pe care l-acitat se mai întreabă încă, plin de înri!orare 6i potrivit e9ien&ei corectitudinii care-l caracterizeaz

oare nu cumva cred doar că eu cred0 Eu cumva credin&a mea e o părere, o iluzie, o făurire a min



mele obosite, ceea ce enlezii numesc Sishful thinTin, adică o certitudine ce-6i află temeiul întrnăzuin&ă a spiritului, în voin&a insului, într-un soi de visare a sa, într-o irealitate luată drept realitate

Mi-am înăduit să-i scriu lui 2uen 7onescu 6i să-i spun că formula Adar poate că doar cred că credB este varianta frazei pascaliene 6i a te9tului de la Marcu (, ). A1oate că doar cred că eu credeste totuna cu% AEu M-ai căuta dacă nu M-ai fi ăsitB 6i cu% ACred, Doamne> !ută necredinmeleB. De ce se teme sau ru6ina, 2uen 7onescu nu are, se alătură câtorva mari arti6ti 6i ândito

birui&i de $ristos% DostoievsTi, Claudel, Q. U. $usmans, Gerson, 1eu, Werfel, 1apiChesterton.Dar cripticului fundamental verset ) trebuie să-i mai dăm un răspuns, se cuvine să-l decodăm 6i dpunct de vedere practic.Cum depă6im punctul critic, incertitudinea, acuza de rea credin&ă, cuefectuăm saltul de la necredin&ă, orbecăială 6i tumult interior la credin&ă, lini6te 6i fermitate0 Drumni-l dă 'în sensul vechi al sintamei, cel preferat de Constantin Eoica% ni-l arată+ acela6i verset )AHi îndată striând tatăl copilului, a zis cu lacrimi.B

7ată cheia, iată cifrul, iată dezlearea. Însă6i inferioritatea condi&iei noastre omene6ti decăzusupune chiar 6i credin&a incertitudinii, fluctua&iilor, acediei, trecerii prin conuri de umbră. "unte

fiin&e osârduitoare dar 6i slabe, oricând predipuse a ne poticni, de nu 6i a pica. ?er. ?ilip Eerri nrăit oare% Xine-mă Doamne de urechi că altfel te vând ca 7uda> Dar dacă striăm, ca tatăl copiluldemonizat, dacă într-adevăr ne ruăm cu lacrimi, altfel spus din străfundurile fiin&ei noastre, darealizăm că nu suntem decât trestii firave 6i biete fe6tile fumeânde, ie6im din capcana trufiei, dchinurile incertitudinii 6i din labirintul parado9elor. "triătul înso&it de lacrimi al tatălui e mînainte de toate un act de smerenie% el recunoa6te 6i mărturise6te ticălo6ia condi&iei sale omene6înâmfarea nu-l mai opre6te să ceară a!utorul interlocutorului său. 1rin smerenie, lacrimi 6i ruă,'6i o dată cu el tot omul+ trece de la starea comple9ă 'dubioasă, apăsătoare+ de credin&ă necredinla starea stabilă de credin&ă.

Ce dovede6te aceasta0 Că e nevoie de har. ?iin&a omenească nu este îndea!uns de puternică pentruputea ie6i sinură din parado9alitate, dispersiune 6i fluctua&ie. Îi este însă lar deschisă poasmereniei 'ruăciune Y lacrimiY AstriareB+# ea duce la credin&ă, spre deosebire de ferecata poartămarelui, traicului UafTa 'pentru a cărui mântuire nu mă îndoiesc că se va fi ruat 6i 1ascal UierTeaard 6i DostoievsTi+.

cum că Mircea 2liade a murit, pot mărturisi că 6i el mi-a adresat aceea6i ruăminte ca 6i 2ue7onescu. Î6i dorea să fie nu numai cum l-a numit 2mil Cioran cel mai activ propaandist al lDumnezeu, ci 6i un umil credincios al "ău. cest neîntrecut istoric al reliiilor !induia să fie, du

modelul lui Claudel 'Aun poet la picioarele CruciiB+, mai mult decât naratorul unei evolu&ii% să fîncredin&at că istoria sentimentului reliios se încheie pe 8olota. Modestia, bunătatea 6i mărinimîl preăteau pentru aceasta. Jlterior am putut afla cu toţii că Eliade a murit spovedit i împărtăi

Cât prive6te pe un alt ilustru reprezentant al enera&iei mele 'am fost% 2liade, el 6i eu elevi aceluia6i liceu bucure6tean "piru $aret+, mă refer la Constantin Eoica, sunt siur, după cele auzdin ura 71" "ale Mitropolitului ntonie 1lămădeală la înmormântarea săvâr6ită într-o zi de iarsenină 6i blândă în imediata apropiere a schitului de la 1ăltini6, că marele meu prieten 6i binefăcătpărinte de căluăr ortodo9, a murit împăcat cu Dumnezeu. Cred că 6i lor, câte6trei, întocmai ca

pericopa zilei de astăzi, Domnul le-a dat răspuns tămăduitor% de nelini6ti lui 2uen 7onescu,



întuneric 6i îndepărtare lui 2liade 6i Eoica. 1entru că au striat fiecare în felul său, în raiintelectualită&ii sale specifice, potrivit matri&ei talentului său 6i tonalită&ii inimii sale% ICreDoamne, a!ută bietei mele necredin&e omene6ti.B

Hi mă mai încumet a crede că întreaa enera&ie AtrăiristeB a tinere&elor mele care a luat via&a serios, a dispre&uit fă&ărnicia, a luptat, a nădă!duit, a re6it, a suferit Domnul îi va arăta nu ?a&a dreaptă 6i aspră, ci ?a&a-7 blândă 6i milostivnică.

"ă ne fie 6i nouă tuturor de folos cele ce poate în mod prea personal 6i dezlânat am tâlcuitpovestit. "ă ne străduim a ne întări mereu credin&a, oricât am socoti-o de nestrămutată, săconsolidăm prin ruăciune stăruitoare, prin smerenie, prin chemarea dulcelui Eume al lui 7isus, prpăstrarea în adâncul sinei noastre celei mai intime a pildei consemnate de "fântul 2vanhelMarcu în capitolului ( al referatului său, adevărata piatră unhiulară a cre6tinismuluiB.

=ărintele 9icolae Btein#ardt, &ăruind vei doândi, Ed.Mănăstirii o#ia, 2$>

:itropolitul artolomeu Anania - Direc ia rugăciuniiț



29istă i o direc ie a ruăciunii% de obicei ne orientăm către răsărit, pentru că avem cuno tin ă ș ț ș țfaptul că din partea răsăritului se va arăta ?iul 5mului, ca un fuler, atunci când va veni să-i înviepe to i i să-i !udece.ț ș

3uăciunea cea mai puternică este aceea care este înso ită de post. Eu de mult s-a citit în bisericiț

2vanhelie despre un copil demonizat, pe care "fin ii postoli, la ruămintea tatălui copilului, nț

fuseseră în stare să-l vindece. Întrebat, după aceea, de către ei% Eoi de ce n-am putut, Învă ătoruț

să-l vindecăm0 li s-a spus că cest neam de demoni nu poate fi scos decât cu post i ruăciune.ș

De obicei ruăciunea trebuie asociată cu postul i din acest punct de vedere, chiar din viaș

obi nuită, este bine ca, diminea a, ruăciunea să fie făcută înainte de micul de!un. ceasș țpresupune i o stare de post# minimă, dar este. 1entru că stomacul îmbuibat nu este prielnș

ruăciunii. sta o tim din practică.ș

2ste foarte important ca ruăciunea să fie înso ită de credin ă, credin a însemnând i participarț ț ț ș

intelectului de care v-am vorbit, adică o ruăciune con tientă de ceea ce poate ea.ș

=Mitropolitul Dartolomeu nania, ugăciunea, ivor de putere "n "ncercările vie ii, Edituț

&oAologia, !a i, 213, pp. 1)-17> ș

Ierodiacon Visarion Iugulescu - Predică la Duminica a X-a după Rusalii -Despre existen$adiavolului



Şi !isus l-a certat 'i demonul a ie'it din el, iar copilul s-a vindecat din ceasul acela. 'Matei PV4=+...

?ra&i cre6tini, dureros lucru este să aibă cineva un copil 6i acela să fie bolnav de o boală fără lea5rice ar face părin&ii unui astfel de copil, supărarea le apasă mereu sufletul 6i-i face neferici&i. 5ribucurie ar avea în via&ă, ândul lor se duce mereu la copilul bolnav, sinurul lor copil. Câte nu f

părin&ii ca să-l scape0> Eu e leac de care să audă 6i să nu-l încerce. Cheltuiesc oricât de mult năde!dea că copilul se va face sănătos.

:n astfel de tată nenorocit ne înfă&i6ează "f. 2vanhelie de astăzi. cest tată avea un sinur copcare era stăpânit de un duh rău. Diavolul îl chinuia înrozitor, aruncându-l când în foc, când în apMulte mi!loace o fi încercat bietul om, ca să-6i vadă copilul sănătos, dar în zadar.

uind "nsă de multele minuni ale &omnului :ristos, a alergat grăit să- roage ca să-i vindecopilul. !ată-l a<uns "n (aţa lândului !isus. căut "n genunc#i "naintea ui 'i !-a i

C&oamne, miluie'te pe (iul meu că este lunatic 'i pătime'te rău, căci adesea cade "n (oc 'i adese"n apăC. 7isus, răspunzând, a zis% C+, neam necredincios 'i "ndărătnic, până când voi (i cu voână când vă voi su(eri pe voi duceţi-l aici la Mine.C

&omnul :ristos era "n ultimul an al predicării Bale 'i era cu puţin timp "nainte de patimile moartea Ba pe ruce. &e aceea, e-a is neam necredincios 'i pornit la rău. Ştia ce are să-! (acacest neam viclean, cât de curând. *otu'i, mila Ba nemărginită, "ntrecu răutatea lor 'i tămădcopilul, scoţând demonul din el.

stăzi vă vorbesc despre e9isten&a diavolului 6i să nu vă mira&i că folosesc cuvântul acesta dra

pentru că a6a î6i este numele lui adevărat. Cuvântul acesta înseamnă% vră!ma6, potrivnic 6i e păcada lui ceva, a6a cum ve&i auzi din această predică.

Citind despre chinul acestui copil 6i a altor îndrăci&i despre care ne vorbesc "fintele 2vanhelîn&eleem că parcă niciodată puterea satanei nu s-a arătat mai înver6unată ca atunci, pe vremMântuitorului. Diavolii se încuibaseră mul&i 6i-i chinuiau în diferite feluri. În unii era câte un diavoîn al&ii erau mai mul&i, chiar câte o leiune în unii, adică @.<<< de draci.

ceste duhuri necurate erau înăduite de Dumnezeu să intre în trupurile lor, fiindcă erau zămisli&i

posturi 6i sărbători, în chefuri 6i be&ii, în vremea când nu este înăduit bărbatului să se apropie



femeie, so&ii nemaipăzind leea dată de Dumnezeu lui Moise. Vedem, de altfel, că 6i astăzi nu mai &ine seama de sărbători, de posturi 6i sunt zămisli&i copii în fărădelei 6i mari păcate. Dumnezîi părăsise 6i înăduise demonilor ca să chinuiască în diferite feluri pe mul&i copii 6i oameni dvremea aceea.

Dar, satana lucrează 6i astăzi în lume cu multă putere 6i cu mare dibăcie. "criptura vorbe6te despduhul necurat care lucrează în fiii neascultării. ce6ti fii sunt to&i oamenii care trăiesc numai du

poftele lor. Diavolul lucrează în to&i cei necredincio6i, a6a cum lucrează meseria6ul în atelierul lufolosindu-se de înclinarea omului spre păcat.

5 mare iscusin&ă are satana 6i lucrează în a6a fel ca să nu fie băat de seamă 6i oamenii să creadă nu e9istă drac, astfel el lucrând netulburat. Dar, oricât ar vrea să-6i ascundă e9isten&a, mul&i, chiar dintre necredincio6i, mai baă de seamă că e9istă. Când văd răutatea faptelor, unii zic% O7ată cum 6a băat satana coadaO, sau O7ată hearele diavolului, ale duhului necuratO. Când văd câte un om rămul&i zic despre el că este dracul ol.

"unt be&ivi care î6i dau seama că mer la prăpăd, la moarte siură, dacă mai beau 6i nu se pot op

5 putere vră!ma6ă îi &ine încătu6a&i. "ă nu fie, oare, demoni ai be&iei0 Eu se poate> "unt oameni cafumează, tu6esc din reu, doctorii îi opresc 6i le spun să nu mai fumeze că se distru sinuri# ei 6tbine că sunt apuca&i în hearele pierzării, dar nu se pot opri. "unt ca fluturii de noapte care-6i pârlearipile la flacăra lumânării sau a lămpii 6i, totu6i, dau buzna la flacără până cad mor&i. "unt mu6tele care sorb din otravă 6i sunt atrase de dulcea&a acelei otrăvi 6i nu se pot îndepărta până mlână ea. "ă nu fie, oare, demon, să nu fie diavol0 Eu se poate> 6a fac 6i ace6ti oameni împătimicare se distru prin stupefiante, băuturi alcoolice 6i multe altele.

$f. $criptură spune că de la început diavolul a fost uci!a. El a învăţat pe Eva să mănânce d

pomul oprit i tot el a învăţat pe Cain să-i omoare fratele. El a învăţat pe Noe să se îm"ete i tot a învăţat pe 1am, fiul lui Noe, să râdă de tatăl său. El a învăţat pe David să desfrâneze i tot el învăţat lumea, până la potop să nu asculte i să nu creadă în Dumnezeu. El a învăţat pe oamenii d$odoma i 0omora să facă desfrânare, sodomie, malahie i tot felul de păcate i tot acelai, satanînvaţă lumea la rele i la tot felul de păcate i acum.

"unt unii oameni lini6ti&i 6i a6eza&i la vorbă, sunt însă al&ii atât de spurca&i la ură, că-&i vine să zică nu ei vorbesc, ci diavolul vorbe6te prin ura lor. "unt unii a6a de furio6i că spar farfuriile cmâncare, rod paharele în ură, dărâmă mese, scaune 6i sunt în stare să facă chiar omor, căci a6a vrnimicitorul, diavolul.

Cine a văzut un om rău ca acesta, nu-l mai uită 6i zice înrozit% acesta e dracul ol. Cred că a&i auz6i poate mul&i a&i văzut. Duhurile necurate s-au încuibat în ace6ti oameni, de când au fost mici chiar din pântecele maicii lor, pentru multele păcate pe care le-a&i auzit, precum 6i pentru urâtobicei pe care-l au unii părin&i de a da necuratului pe ei 6i pe copiii lor. :nii copii au crescut în casauzind numai blesteme, în!urături 6i drăcuieli.

utremurătoare este povestirea unui pro(esor, pe care am citit-o "ntr-o carte. El poveste'te cum(ăcând o plimare prin ma#alaua unui oră'el unde se mutase de curând, "ntâlni pe o străduţă u

copil la cinci ani'ori, "ntr-o cămă'uţă ruptă pe el, murdar, sla 'i uuros.



Cl cui e'ti tu, măiC "ntreă pro(esorul. C l draculuiC răspunse copilul. Cum te c#eammăiC CBatana8C C&e unde vii, măiC C&in iadC răspunse copilul.

ro(esorul rămase uimit de răspunsul acestui copila' de cinci ani 'i cercetă să vadă unde intră la ce casă locuie'te. st(el, a(lă pro(esorul că mama copilului se certa (oarte des cu tatăl lui caera eţiv 'i-i icea% Ce ai (ăcut, drace, ai venit iar eat pe capul meu8C +mul "i răspundea c

"n<urături 'i ameninţări. opilul, speriat, (ugea "n acest timp "n raţele mamei, dar ea "l alungicând% C6ugi, satano, nu mă mai necă<i 'i tu, că sunt destul de amărâtă eu de când trăiesc acest iad de casă.C

st(el de cuvinte a auit acest copil până atunci. 'a a "nvăţat el de la mamă-sa, că pe tatăl luic#eamă dracul, iar pe el satana 'i trăiesc "n iad. !ată ce groanice urmări pentru cre'terea uncopil "ntr-o ast(el de casă părintească.

1ărin&i, ave&i milă de copila6i că ve&i răspunde de ei în fa&a Dreptului Qudecător. Da&i-le pilde bunde urmat, învă&a&i-i ruăciuni, cântări sfinte 6i rua&i-vă împreună cu ei, ca să le fie 6i lor bine, 6i a

6i dincolo. 7ată isprăvile necuratului.

În altă parte, o familie lini6tită petrece în draoste 6i î6i iube6te copila6ii. Dar, deodată, ca din seniintră ura 6i dezbinarea, se a!une la ceartă, la bătaie 6i divor&, spulberându-se iubirea. "e mirălume întreaă de o astfel de familie care, altădată, era a6a de bine 6i zic% OVai, cum 6i-a băat satacoada în casa oamenilor acestora> 6a este, el 6i-a băat coada 6i heara. 5are, nu este diavotunci, cine face toate lucrurile acestea0

Dar, pentru ca să cunoa6te&i că, cu adevărat, e9istă diavol 6i că lucrează în multe feluri, asculta&i

pre&ioasă povestire a "fântului Ciprian din ntiohia "iriei. cesta, înainte de a se converti cre6tinism, a fost unul dintre cei mai mari vră!itori de pe timpul împăratului Decie. !ată ce spuB(. iprian%

CBă mă credeţi pe mine, (raţilor icea el cu lacrimi cre'tinilor să mă credeţi pe mine, că eu l-avăut pe diavolul, i-am adus <ert(ă, l-am rugat pe el 'i l-am sărutat. Eu am vorit cu dânsul, ca cu un prieten, precum 'i cu acei care erau mai mari acolo cu el. Şi el m-a iuit mult 'i mi-lăudat "nţelepciunea 'i ascultarea mea de el. + ceată de draci mi-a dat scaraosc#i ca să-mslu<ească. apul lui era "ncununat, iar c#ipul lui 'i al celorlalţi era "n di(erite culori. ând "ntorcea "ncoace 'i "ncolo se cutremura tot locul acela 'i mulţi demoni, lângă scaunul lui, stătea

cu di(erite rânduieli de treuri.C

6a aflăm din Vie&ile sfin&ilor că mucenicul acesta, Ciprian, pe când slu!ea idolilor înainte dedeveni cre6tin, făcea mari minuni cu a!utorul dracilor. !unsese până acolo că schimba văzduhupornea vânturi, slobozea tunete 6i ploi, tulbura valurile mărilor, aducea vătămări 6i boli oamenilCa să aibă 6i mai multă putere, mânca după apusul soarelui hindă de ste!ar.

tât a fost de puternic în vră!i 6i năluciri, că făcea să vorbească mor&ii din morminte. 1e mul&i iînvă&at să zboare prin văzduh, pe unii să înoate cu luntrea prin nori, iar pe al&ii să umble pe ape ca



uscat. Mul&i veneau la el cu necazurile 6i supărările lor ca să le a!ute cu drăceasca putere de care ecuprins.

1rin farmecele lui s-a prefăcut în chipul unei fecioare, numită 7ustina, 6i s-a dus la tânărul caredorea, iar acesta, văzând chipul 7ustinei, a sărutat-o zicând% OGine ai venit la mine, frumoa7ustino>O "-a făcut Ciprian în femeie 6i în pasăre 6i a adus multe ispite 7ustinei, vecinilor 6i rudelei. 1e "f. 7ustina a îmbolnăvit-o a6a de tare încât zăcea în pat 6i plânea maica sa pentru dâns

crezând că moare. oate acestea le făcea Ciprian cu duhurile drăce6ti, înainte de a fi cre6tin, pe unlovindu-i cu boli, iar altora rănindu-le dobitoacele 6i aducându-le necazuri. 7ată, deci, e9istendiavolului.

Dacă citim vie&ile sfin&ilor, observăm că to&i sfin&ii au fost ispiti&i într-un fel sau altul de către satan1ână acolo au mers necura&ii, că au îndrăznit să ispitească 6i pe Domnul $ristos. "atana, aceucia6 de oameni, n-a încetat niciodată să în6ele lumea prin fel de fel de chipuri. 2l are 6i astăzimul&ime de vră!itori 6i vră!itoare.

Dacă în lumea noastră de astăzi se întâmplă atâtea răută&i, atâ&ia so&i se despart 6i nu le mai e milă

copii, e datorită acestor vră!i, acestor duhuri necurate. 1e o scară foarte mare a învă&at diavolul mul&i să practice spiritismul, care este atât de periculos pentru că nu poate oricine să cunoasrătăcirea.

Diavolul atacă 6i tăăduie6te reliia prin spiritism 6i iată cum% spiriti6tii fac adunările lor în anumcase pe care nu se feresc să le împodobească chiar cu icoane, candele 6i cruci. ;a început6edin&elor aprind lumânări, ca 6i când s-ar face un parastas, spun ruăciuni, chiar 6i fac semncrucii 6i &in post pentru ziua de 6edin&ă. Vede&i cum îmbracă diavolul mantia de lumină0 "ub formacestor lucruri sfinte cheamă spiritele mor&ilor 6i a6a în6eală 6i pe cei credincio6i, care spun că, da

ar fi lucru necurat, n-ar avea icoane, cruce, candelă 6i ruăciuni. De aceea, trebuie să fie atecre6tinul, să nu caute a!utorul nicăieri, decât la Dumnezeu prin slu!bele bisericii.

m citit într-o carte ortodo9ă că, la o 6edin&ă de spiritism din ?ran&a, cineva a întrebat pe satana trebuie ei să creadă despre e9isten&a dracului. 3ăspunsul a fost prompt% OEu e9istă>O 3ăspunsacesta a fost dat în multe locuri.

5 altă întrebare adresată unui spirit a fost dacă mai e9istă altă lume 6i răspunsul a venit pe loc% OEe9istă altă lume>O 1articipan&ii la 6edin&a de spiritism au întrebat atunci% O Dacă nu se află altă lumtu, care ne vorbe6ti 6i ne răspunzi, de unde vii0O "-a făcut tăcere adâncă 6i nu s-a mai auzit nimic.

ltădată, un suflet a fost întrebat dacă este trimis de dracul 6i a răspuns că nu. mai fost întrebdacă reliia ortodo9ă este bună de urmat 6i dacă preo&ii trebuie asculta&i. 3ăspunsul a fost scurtEu>O 7ată e9isten&a diavolului, iată tatăl minciunii dracul care a în6elat pe mul&i cre6tini 6i chiar unii sfin&i mari, a6a cum vedem în vie&ile lor.

B(ântului 5rigorie &ecapolitul i s-au arătat diavolii "n multe (eluri. ;eneau la el "n 'erpi caremu'cau de picioare "n di(erite lig#ioane odată, c#iar spre iua de 0 martie, strălucind de luminmare, s-au arătat 4 de diavoli cu cununi pe capete 'i au is către B(. 5rigorie% C9oi suntem c4 de mucenici 'i am venit să-ţi dăm putere asupra dracilor.C B(. 5rigorie, cunoscându-i cu dar

lui &umneeu, i-a certat 'i s-au (ăcut nevăuţi.



B(ântului Bimion Btâlpnicul i s-a arătat diavolul "ntr-o noapte "n c#ipul unui car cu cai de (ocare a venit să-l ia, pentru unătăţile lui, la &umneeu, ca pe B(. !lie. 9ecunoscând "n'elăciunevră<ma'ilor, a is% C&oamne, (acă-se voia *a cu mine, păcătosulC 'i, (ăcându-'i semnul B(. rua ridicat piciorul ca să pă'ească "n 'areta care venise, dar, pe loc, a pierit totul.

Qnui alt s(ânt cu numele !acov, venind diavolul, i-a dat s(atul să aprindă candela, lumânări 'i s

tămâie ca să primească pe &omnul :ristos, căci va veni "n noaptea aceea să-i răsplăteascpentru multele osteneli. e la mieul nopţii a venit la el nti#rist cu strălucire multă, iar !acodesc#iând u'a c#iliei, s-a "nc#inat lui, creând nălucirea, dar diavolul, lovindu-l "n (runte,(ugit "napoi 'i s-a stins. doua i, !acov, spovedindu-se la un ătrân, acela i-a spus că lat<ocorit satana. lângând el mult gre'eala sa, s-a dus la o mânăstire să-'i (acă canonul.

stfel, sunt pline sfintele căr&i ortodo9e de e9emple care ne dovedesc e9isten&a diavolului. Doamenii s-au obi6nuit 6i au a!uns a6a de nesim&itori 6i reci, încât unii din ei, de6i spun că nu cred e9isten&a duhurilor necurate, totu6i, cu ura propovăduiesc mereu e9isten&a lor. "pun că nu e9isdiavol, dar diavolul îi pune la cale să în!ure pe Dumnezeu fără frică, că n-are cine să-i pedepsească

6a au a!uns bie&ii oameni într-o necredin&ă vrednică de plâns, că nu mai cred nici că mor. Întocmca dobitoacele pentru tăiat, care văd lemnele 6i focul aprinzându-se, văd căldarea fierbând cu apă cu&itele ascu&indu-se 6i tot nu le vine să creadă că pentru ele se preătesc toate acestea.

6a era un necredincios care, merând cu căru&a în pădure la lemne, întâlni pe un oarecare Vasiom cu frică de Dumnezeu, căruia îi zise în bătaie de !oc% Ouzi măi, Vasile, departe e iadul, căci vrea să a!un acolo până la ora 4) 6i tu, cu căr&ile tale, trebuie să 6tii>O 5mul nostru îi răspuncutremurat% ODumnezeu să te ferească de calea aceasta, 7oane> Că, de, să 6tii, de acolo nu mai v

niciodată cu sufletul. Dar să 6tii că, dacă ai să mori în necredin&a aceasta, ai să vezi tu la moarte cacât este până la iad.OGat!ocoritorul se duse în pădure 6i se apucă să taie un copac mare. Copacul căzu, însă, peste el 6i, loc, îl omorî. 29act la ora 4) a!unsese în iad, a6a cum a dorit, pentru că astfel de necredincio6ibat!ocoritori a!un, fără nici o !udecată, drept în iad, ca 6i cei spânzura&i 6i cei care î6i iau viasinuri.

Mare pericol e necredin&a 6i bat!ocura necredincio6ilor. ce6tia sunt vră!ma6i ai lui Dumnezeurozavă pedeapsă îi va a!une. Dar, cine poate să scrie cu de-amănuntul toate ispitele, vicle6uuriamăirile 6i în6elăciunile satanei0> Eoaptea 6i ziua el împlete6te curse, căci, duh fiind, a!une înda

în orice timp 6i în orice loc 6i în6eală 6i pe cei păcăto6i 6i pe cei drep&i.

7ată de ce ne-a lăsat Dumnezeu loc de adăpost "fânta ;ui Casă, cu toate darurile de sfin&enie. Dacomul nu vrea să vină la biserică, cade în hearele spurca&ilor demoni, care-l înva&ă să facă tot felde rele. "tarea omului de pe urmă se face mai rea ca cea dintâi, căci diavolul mai ia în a!utor în6apte duhuri rele 6i vine asupra omului 6i-l aruncă în mari păcate 6i cu lan&uri rele îl leaă.

1rizonierii sunt, de obicei, bine păzi&i 6i, a6a, 6i satana 6tie să-6i păzească supu6ii, fiind cu mabăare de seamă ca să nu-i scape nici unul din heare. 7ată un lucru la care să ne ândim cu ri!ă t



6i să ne controlăm via&a ca nu cumva să ne aflăm sub leăturile vreunul păcat 6i, astfel, să fiprizonierii diavolului.

Copilul îndrăcit din 2vanhelia de astăzi n-a venit el sinur la 7isus, ci a fost adus de tatăl lui. astăzi, ca un om să vină la Dumnezeu, la Giserica ;ui, are nevoie de a!utorul altuia. De aceepărin&i, aduce&i-vă copiii la 7isus, cu to&ii trudi&i-vă ca 6i acest tată nenorocit să aduce&i cât mai musuflete la Dumnezeu. Htim că e nevoie de multă răbdare 6i stăruin&ă, dar aceasta este fapta plăcu

înaintea Domnului. ?ăcând astfel, ascultăm 6i noi cuvântul Domnului care a zis atunci acelorCduceţi-l aici la Mine8C

ceasta nu înseamnă că, dacă l-am adus o dată la biserică 6i i-am vorbit de credin&ă 6i de fapte bunata ne-am făcut datoria 6i nu mai avem ce-i spune> rebuie mereu să-l a6teptăm 6i să insistăm pâcând se tămăduie6te. Eu este destul ca cineva să fie chemat la masă, ci mai trebuie să 6i mănâncdin ce este pe masă, după cum nu este destul să vină cineva la doctor, ci trebuie să ia 6i doctoria cai se dă.

Cei care sunt mai curând adu6i la Dumnezeu au nevoie de un tratament mai boat 6i întotdeau

trebuie a!uta&i, fiindcă împotriva omului credincios diavolul asmută to&i câinii lui ca să nu-i scanici unul. tunci încep robii lumii 6i păcatului să insiste pe lână cel credincios 6i să-l poftească petreceri 6i îl urmăresc cum urmăresc câinii pe iepuri. Diavolul îl ispite6te acum mai mult altădată, căci el toarnă atâta foc în patimile care îl stăpâneau până atunci, încât bietul om poate să ftrântit mai rău ca înainte.

6a a!une să spună că nu mai bea 6i, iată, vine acasă mai beat ca oricând, sau că nu mai fumeazăîntâlne6te întocmai atunci pe unul pus de diavol care-i întinde pe ratis pachetul cu &iări. 7 se ridicastfel, îndoieli în suflet 6i chiar ânduri urâte 6i ocări fa&ă de adevăratul Dumnezeu, pe care pâ

atunci nu le-a avut. Câ&i credincio6i nu se plân 6i zic% O 1ână n-am venit să cunosc credin&a, nu erîn capul meu atâtea ânduri urâte 6i murdare>O

Diavolul ispite6te continuu 6i 6opte6te cre6tinului să nu se mai ducă la biserică, îmbiindu-l la altreburi. :nora le zice% O26ti prea păcătos, nu te mai iartă Dumnezeu, deeaba te duci mai bidistrează-te, fă 6i tu ca toată lumea.O ltora le zice astfel% O26ti prea bătrân, dacă n-ai fost când ermai tânăr ca să mai faci o metanie 6i să spui o ruăciune, acum ce să mai cau&i la biserică, ba mrâd 6i al&ii de tine.O Celui tânăr îi spune% Oi vreme să meri la biserică, mai încolo când veibătrân>O

Celor care urmează mai des la biserică 6i 6i-au schimbat via&a are diavolul ri!ă să le pună oamerăi pe cap, care să le spună că s-au rătăcit 6i s-au făcut pocăi&i.

Dar, cu toate vicle6uurile diavolului, omul care a învă&at să deslu6ească lucrurile minunate amântuirii, vede că acestea sunt doar zvârcoliri ale satanei ca să nu-i scape prada din heare. Vediavolul că-l scapă 6i latră la el, ca un câine, noaptea, la lună. ;atră diavolul când prin unul, cânprin altul.

5riunde ve&i auzi pe satana lătrând, să 6ti&i că acolo este un om al lui Dumnezeu care face fapte bu

6i mere bine pe calea credin&ei. De aceea latră satana, că este iadul în prime!die. Când el urlă m



tare, să 6ti&i că pentru noi este un semn bun. Gucura&i-vă, că tot a6a lătra el pe sfin&i 6i pe primcre6tini. r fi mai rău dacă n-ar lătra, fiindcă ar însemna că suntem prin6i undeva cu vreun păcat, vreo patimă 6i el ne are în heare. ace 6i le spune tuturor% O ăce&i din ură, că acesta este de-nostru>O

Cu to&ii 6tim că atunci când merem cot la cot cu lumea necredincioasă nu ne zicea nimeni nimiCum am rupt leăturile păcatului, ie6ind din calea lumii, a început lătratul diavolului prin unelte

lui. re 6i el uneltele lui 6i nu te lasă, te urmăre6te mereu zicând că ai ie6it din rândul lumii. 1rurmare, trebuie să ne fie ru6ine 6i frică de lume, iar nu de Dumnezeu. 7ată diavolul, iată e9istenlui>

Dar latră câteodată chiar prin ura celor din casa ta. Eu mai vorbesc câte unelte are el în lume, ccei mai mul&i nu te înva&ă la bine, ci la rău. 1e to&i îi auzi zicând% O7a 6i bea, ia 6i mănâncă, hai distrac&ii 6i chefuri, hai la păcate> "e îndeamnă unul pe altul la rele, după cum îi înva&ă diavolul ascuns 6i a6a-i prinde moartea pe mul&i.

"ă ia seama fiecare 6i să vadă starea lui sufletească, că diavolul a băat de seamă cum mul&i cre6ti

se feresc de păcate mari. Dar ei a!un să le nesocotească pe cele mici, uitând că tocmai printrre6eală mică se strecoară necuratul. 2 destul să intri într-un antura! rău, că faci apoi toate relele la început. 2 destul să vezi un film imoral, o revistă pornorafică, că &i-ai spurcat mintea 6i ai căzdin zbor de pe cerul senin 6i curat ca o pasăre care a fost împu6cată în aripă.

Xinta de împu6care a diavolului o formează cele două aripi ale cre6tinilor, care sunt mintea 6i inimDiavolul este un mare 6i iscusit vânător de astfel de păsări care zboară sus. 2l pe acestea urmăre6te ca să le arunce !os. 2l nu umblă după păsări moarte, sau după cele rănite de care essiur, ci aleară după cre6tinii cei vii care, folosind cele două aripi, se ridică sus, la înăl&imi, pr

ruăciuni, medita&ii 6i fapte bune. De aceea, el caută mereu să vâneze pe adevăra&ii cre6tini, cânprin ispitele plăcerilor, când prin ispitele durerilor 6i necazurilor.

Cre6tinii, care se roaă sau fac fapte bune numai ca să le meară bine pe aici, se poticnesc când văcă nu li se împlinesc ruăciunile 6i, mai ales, atunci când văd că au parte de paube 6i supărătocmai ei care vin la biserică, care se roaă 6i postesc. ?oarte pu&ini cre6tini 6tiu că acestea sunt cînăduin&a lui Dumnezeu 6i reprezintă diferite canoane de pe urma bunei spovedanii.

5dată, a venit cineva la biserică să dea ni6te slu!be pentru binele casei. Întorcându-se acasă,pierdut po6eta cu actele 6i două mii de lei. ltul, care nu se spovedise niciodată, după ce a făc

prima spovedanie, în noaptea următoare i-au spart ho&ii casa 6i i-au luat tot. 7ată ispită înăduită Dumnezeu.

:nora, după ce s-au lăsat de păcate 6i de patimi 6i au luat hotărâri de întoarcere la Dumnezeu, li s-întâmplat diferite necazuri pe la servici, fiind muta&i într-un loc mai rău, sau chiar da&i afară. 1e ali-au supărat copiii cu neascultarea sau le înăduie Dumnezeu ca să le vadă credin&a. 1e ce-ai vreoare, să-&i dea Împără&ia ;ui0

m văzut deci câte curse are ispititorul 6i cum ispite6te el în toate treburile. 1este tot este heara l

6i lumea mai spune că nu e9istă diavol 6i nu e9istă iad. Mântuitorul ne spune în "f. 2vanhelie



astăzi pe care am ascultat-o că nu numai că nu e9istă diavol, ci că sunt chiar mai multe soiuri ddraci. ceste soiuri de draci aruncă sufletul 6i trupul omului în focul ispitelor 6i-l limpeze6te în apuitării de Dumnezeu. 6a a!une omul să se afunde 6i mai mult în păcate, în necredin&ă 6i deznăde!de. &e aceea, &omnul :ristos ne recomandă postul 'i rugăciunea ca arme "mpotridiavolului.

!isus Mântuitorul ne a'teaptă să venim la El cu toate necaurile 'i ispitele noastre 'i să- rugă

'i noi să ne a<ute a'a cum a a<utat tatălui din B(. Evang#elie de astăi, căruia i-a primrugăciunea 'i i-a tămăduit singurul copila' pe care "l avea. Şi noi avem un singur copilasu(letul, pe care dacă l-am pierdut mai ine ar (i (ost să nu ne (i născut. 8rozav lucru este să stăo ve6nicie întreaă cu urâ&ii 6i spurca&ii ace6tia.

"ă ne trezim, fra&i cre6tini, 6i să credem din adâncul sufletului că e9istă diavol 6i iad 6i e9ischinurile ve6nice care a6teaptă pe to&i păcăto6ii. "ă nu ne amăim cu ândul că Dumnezeu este bu6i ne iartă, că de aceea se întrece lumea la rele. Dumnezeu ne mai 6i pedepse6te, ca pe copilul cel r6i neascultător 6i, de aceea, ne trimite necazuri, supărări 6i boli de tot felul ca să ne trezească 6i să în&elep&ească 6i astfel să facem voia ;ui.

Dumnezeu e bun, dar e 6i drept 6i, dacă noi nu ne trezim, ne va da pe mâna celor spurca&i 6i urâ&i, iadul 6i chinurile lui sunt făcute a6a cum spune Mântuitorul pentru diavoli. Dar cu ei se vor duce ceilal&i cre6tini care nu ascultă de leea 6i cuvântul Domnului.

?ra&i cre6tini, să ne trezim, nu vă lua&i după lume, nu asculta&i lătratul demonilor. Xine&i drumdrept, drumul credin&ei, al bisericii. 3ua&i-vă, căci pu&in a mai rămas, 6i nu zice&i ca necredincio6O5, de când se spune că vine sfâr6itul 6i n-a mai venit>O 7ată, e ata să vină. "emnele le vedem toate ne spun că "tăpânul e la u6ă 6i e ata să plătească fiecăruia după faptele lui.

Rugăciune

&oamne !isuse :ristoase, &umneeule, el ce ai venit să mântuie'ti neamul omenesc din rosatanei, ceartă *u du#urile cele necurate, care ne ispitesc 'i ne "ndeamnă la rele 'i dă-ne credintare, &oamne, ca să putem 'i noi să-Ii urmăm Iie 'i să *e slăvim aici "n viaţa aceasta câte ine-a mai rămas, iar dincolo să (im cu *ine "n vecii vecilor. min.



Pr Dr Dorin Cctavian Picioruş - Predică la Duminica a X-a după Rusalii

O Şi mergând ei spre mulţime, s-a apropiat de El un om căându-! "n genunc#i 'i icân?&oamne, miluie'te pe (iul meu, că este lunatic 'i pătime'te rău, că deseori cade "n (oc 'i deseo"n apă 'i l-am adus la ucenicii *ăi 'i ei n-au (ost "n stare să-l vindeceJ.

!ar !isus, răspunând, a is% ?+, neam necredincios 'i "ndărătnic, până când voi (i cu voi âncând vă voi su(eri... duceţi-Mi-l aici8J



Şi !isus l-a certat 'i demonul a ie'it din el 'i copilul s-a vindecat din ceasul acela.tuncapropiindu-se ucenicii de !isus, -au "ntreat deoparte% ?&e ce noi n-am (ost "n stare săscoatemJ

!ar !isus le-a răspuns% ?&in pricina puţinei voastre credinţe că adevăr vă grăiesc% &acă aţi avcredinţă cât un grăunte de mu'tar, veţi ice muntelui acestuia% Mută-te de aici acolo8, 'i se vmuta 'i nimic nu va (i vouă cu neputinţă.

ăci soiul acesta de demoni nu iese decât numai prin rugăciune 'i prin postJ.Fntorcându-se din 5alileea, !isus le-a spus% ?6iul +mului va să (ie dat "n mâinile oamenilor 'i- vor omor" 'itreia i va "nviaJ. Şi ei (oarte s-au "ntristat.C %Evan!helia dupa (atei +<, +8-&7ubi&i fra&i 6i surori întru Domnul, până când ne va mai răda &umneeu pe noi, cei atât indi(erenţi, de duplicitari, de aroganţi, de nesimţitori ână când ne va mai a'tepta să "nţelegecă de demoniare scăpăm numai prin renunţarea la noi 'i prin privirea, cu toată (iinţa, către Eând ne vom simţi creând "n El 'i "ndrănind "n El

Îndrăznind nu din obrăznicie ci din smerenie

1entru că 2vanhelia de astăzi Mt. 4F, 4-)*N ne face să ne punem astfel de întrebări 6i ne înva&ă credin&a nu e doar cunoa6tere intelectuală despre 2l, nu e doar mers la Giserică 6i rătăcirea cu mintprin toate păr&ile, nu e doar leitimare &an&o6ă cu numele ;ui 6i cu apartenen&a la Giserica ;ui ci, primul rând, e via&a cu totul dăruită ;ui 6i încrederea că întru 2l putem toate.

1utem să trecem de focul foamei pentru lucruri rele 6i perverse 6i de apa mâniei, a însinurătrufa6e, a răcelii eoiste.

1utem să mutăm mun&ii neîncrederii 6i ai îndoielii din noi, prin aceea că devenim abisuri asmereniei 6i ale lăsării în voia lui Dumnezeu.

Da, demonii creau impresia că luna e de vină pentru demonizarea epileptică a tânărului> Mutaten&ia de la rădăcina posesiei demonice, care e indiferen&a fa&ă de Dumnezeu 6i de voia ;ui, aspecte care nu aveau nimic de-a face cu posesia.

6a fac 6i în cazul pisicii care î&i taie calea, a ie6itului cu ăleata oală, a trecerii preotului prin fanoastră, a ideii că unele zile sau lucruri î&i aduc noroc, te umplu de bani, pe când altele suhinioniste 6i păuboase.

Fnsă &omnul comută atenţia pe esenţialul prolemei% pe rugăciune 'i post. entru că ele suunele =nu singurele8> dintre armele care "i alungă pe demoni din noi.

Hi când vorbim despre demonizare vorbim despre sălă6luirea unor fiin&e spirituale, care vor răul mod asumat, în noi 6i transformarea noastră într-un teatru de opera&iuni în care ele î6i arată răutateinvidia, indiferen&a fa&ă de lini6tea 6i mântuirea noastră.



ocmai de aceea prezen&a lor în oameni creează tot felul de boli aparente, care nu &in de latusomaticăZ trupească a oamenilor poseda&i de ei6i care dispar odată cu ie6irea demonilor doameni.cesta e motivul pentru care în v. al 4=-lea, "fântul Matei vorbe6te despre ie6irea demonului despre vindecarea instantanee a tânărului1entru că ie6irea demonului din tânăr stopeamanifestările falsei epilepsii de care suferise până atunci, care îl apucau la lună plină 6i carearuncau, spre a-l omorî, ba în foc, ba în apă.

3ăutatea demonilor, dorin&a lor de a-l răni, de a-l omorî cu zile pe băiat e descrisă de tatăl său pătimireZ suferin&ă rea 'v. 4/+. Hi el fusese martorul îndurerat al acestei suferin&e rele, pentru că 6tia antidotul împotriva acestui Aneam de demoniB 'v. )4+.

Şi B(inţii postoli aveau nevoie să "nţeleagă rolul de mare con'tiinţă al "ntra<utorădu#ovnice'ti a oamenilor prin rugăciune 'i post. 1entru că nu e nevoie doar de cuviniluminatoare fa&ă de al&ii, nu e nevoie doar de zâmbet 6i candoare, de primirea cu bra&ele deschisealtora ci 6i de nevoin&ă pentru ei.

entru ca să "i "nţelegem pe oameni treuie să Fl "nţelegem tot mai mult pe &umneeu. Bă (iintimiiR prietenii ui. stfel putem să ne încredem în 2l mereu 6i să mutăm to&i mun&ii care despart, care ne urâ&esc, care ne stau pe suflet.

Şi Fl "nţelegem pe &umneeu vorind continuu cu El "n rugăciune, iuindu- 'i ascultându-pentru ca să ne umple de "nţelegere 'i de pace, de candoare 'i de (rumuseţe.

3e&inându-ne de la ceea ce e în plus pentru noi, postind cu mintea 6i cu inima 6i cu tot trupul nostdistruem indiferen&a 6i reticen&a fa&ă de oameni, ri!ile 6i obsesiile noastre, impostura

deresponsabilizarea noastră fa&ă de nedreptatea 6i de sărăcia din !ur.1ână când 2l, Cel 1reaiubitor, ne va suporta pe noi, care nu murim pentru rău ca să trăim întînnoirea vie&ii duhovnice6ti0 1entru că 2vanhelia acestei duminici ne aminte6te că Domnul nosta murit pentru noi. Însă nu de moarte bună ci de moarte violentă, de moarte pe cruce, de moartiscată de invidia 6i de răutatea unor oameni.

Fnsă moartea Ba a (ost spre "nviere 'i spre viaţă, pentru ca să ne "nvie pe noi 'i să ne umple viaţa Ba cea dumneeiască, oricând vom accepta că numai El e privirea noastră, atenţia noastriuirea noastră.

Hi prin toate faptele 6i cuvintele ;ui, Domnul nostru ne-a învă&at ascezaZ suferin&a pentru cei casuferă de boli, de ne6tiin&a sau din cauza indiferen&ei altora.

7ar motivul pentru care suntem plini de demoni, de patimi, de înrâurirea demonilor în via&a noastrăpentru că nu trăim evanhelicZ asceticZ biserice6teZ duhovnice6te. Eu ândim, nu sim&im, ac&ionăm, nu ne comportăm ca ni6te cre6tini plini de slava lui Dumnezeu ci ca ni6te oamescufunda&i în istorie, în materie, în lucruri minore.



Însă nu ne comportăm ca ni6te purtători de Dumnezeupentru că nici nu suntem. Hi nu suntepentru că nu vrem să fim

vem toate condi&iile sau posibilită&ile să trăim duhovnice6te, pentru că via&a în Giserică e tocmvia&a duhovniceascăZ dumnezeiascăZ plină de prezen&a lui Dumnezeu. 2 via&a coborâtă de Dumnezeu pentru că e via&a plină de slava "a 6i conform cuvintelor, a faptelor ;ui 6i ale "fin&il;ui, în care 2l străluce6te, "e vede într-o multitudine de nuan&e aparte, unice.

&umneeiescul Dote ne mătură casa su(letului 'i a trupului de demoni. +rice &umneeiasBpovedanie e o elierare de demoni. Qna simţită, trăită cu mare ucurie, cu mare larg#eţe dinimă.

Munţii, pietrele de pe inimă, torentele de durere 'i de ne(ericire se (ărâmăR disparR se preling dnoi prin spovedanie.

Devenim tăceri bucuroase.

Devenim bucurii care vorbesc, care laudă iubirea lui Dumnezeu, care con6tientizează nevoevacuării din noi a tot ce e rău pentru a ne mobila fiin&a cu toată virtutea 6i frumuse&duhovnicească.

Hi oricând facem loc unei ândiri 6i unei sim&iri 6i unei lucrări tot mai mari 6i mai responsabilefacem loc lui Dumnezeu în noi 6i oamenilor.

Hi atunci în&eleem că nu e nimic mai uman 6i mai valoros pe pământ decât într-a!utorarea realăoamenilor.

Bă (aci ceva real pentru mintea, inima, eAperienţa, viaţa lor "nseamnă să muţi munţii.

Hi numai când îl a!utăm pe om să fie mereu altul, să fie mereu după voia lui Dumnezeu, munsatanici ai pierderii timpului 6i ai indiferen&ei pierd teren în fa&a ri!ii pentru el.

De aceea, iubi&ii mei, să privim profund în noi 6i să vedem dacă trăim în mod real cu Dumnezeu facem lucruri reale pentru oameni reali. Dacă 2l e cu noi 6i ne umple de slava "a 6i de tot adevăr6i dacă îi în&eleem pe oameni cu adevărat 6i îi putem a!uta la modul foarte concret.

1entru că fiecare om are nevoie de cuvinte doar pentru el, de cuvinte unice fa&ă de el, de o aten&unică fa&ă de el pentru ca să devină unic. Hi unicitatea înseamnă personalitate. Înseamnăe9perien&ă vie, care are la fundamentul ei rela&ii multiple.

7ar din vindecările Domnului 6i din convorbirile "ale observăm că rezolvarea problemelor reale se face doar prin predici enerale, prin uitatul pe deasupra mul&imilor ci 6i prin plecarea urechiiprin privirea în ochi, prin prietenia specială cu oamenii.

6adar, 2vanhelia de azi ne aten&ionează asupra importan&ei absolute a rela&iilor umane reale. a

nu se uită la sine ci la iubirea pentru fiul lui 6i îi caută vindecarea. ânărul se vindecă pentru asce



6i ruăciune, pentru ca să devină om evlavios. B(inţii postoli sunt povăţuiţi să "'i asume ne'tiinţolile 'i neputinţele oamenilor 'i să "ncerce să le reolve pas cu pas.

7ar noi, fiecare dintre noi, suntem pu6i în fa&a faptului de a ne vedea statutul condi&iei umane% acede fiin&e comunionale 6i responsabile, care se pătrund atât de bucuriile cât 6i de triste&ile 6i nevoioamenilor.

1entru că iresponsabilitatea fa&ă de aproapele nostru înseamnă indiferen&ă fa&ă de via&a lui. Hi cânsuntem indiferen&i fa&ă de via&a lumii, a umanită&ii întrei 6i a fiecăruia în parte suntem inconsisteninterior, oi, fără prea multe valen&e umane.

1ână când vom rămâne mun&i de nesim&ire fa&ă de ne6tiin&a, bolile, neîmplinirile oamenilor0 1âcând vom fi ni6te fiin&e lamentabile 6i ranchiunoase0

Domnul ne întreabă în mod abisal aceste lucruri. 3ăspunsul nostru nu trebuie să întârziemin>

Părintele Ion ",rciuleanu - Predică la Duminica a X-a după Rusalii - Vindecarea lunaticulu

În multe locuri din "fânta 2vanhelie citim că oamenii chinui&i de cele mai felurite boli, paraliticorbi, 6chiopi, mu&i, lepro6i, 6i al&ii s-au apropiat de Mântuitorul $ristos spre a rua tămăduirea boală. "fânta 2vanhelie din duminica a P-a după 3usalii 'Mat. 4F, 4-)*+ istorise6te cazul untată îndurerat care caută 6i cere a!utorul Mântuitorului lumii pentru nefericitul său copil ce sufer

de o boală rea 6i era cuprins de duh necurat.



2vanhelia nu ne spune, dar nu este e9clus ca omul să fi încercat vindecarea fiului 6i pe alte căi. Eputem imaina starea sufletească a părintelui care vedea chinurile copilului 6i căruia nu i-au putveni în a!utor nici cunoscu&ii, nu i-au putut u6ura suferin&a nici necunoscu&ii. atăl, văzând chinurroaznice pe care le suferea copilul, l-a adus mai întâi la postoli, crezând că ei îl vor putvindeca. Dar postolii n-au putut să-l vindece. De nicăieri, nici o speran&ă. Draostea părintească

dă cura!, iubirea fa&ă de copilul său îi scoate noi izvoare de putere 6i-l determină să lupte mdeparte. Eu i-a putut a!uta nimeni din cei la care a apelat până aici> Eu i-au putut veni în a!utor nucenicii> tunci tatăl s-a îndreptat cu ruămintea către 7isus, dumnezeiescul Învă&ător din Eazarcare tămăduia toate bolile 6i toate neputin&ele. *atăl vine "n graă la Mântuitorul 'i-i spun"ntreaga lui durere de tată. J&oamne, miluie'te pe (iul meu că este lunatic 'i rău pătime'te că dmulte ori cade "n (oc 'i de multe ori "n apă. Şi l-am adus pe dânsul la ucenicii tăi, 'i n-au putsă-l vindece@ 'Mat. 4F, )*-)/+. Domnul 7isus, văzând cumplita suferin&ă a copilului, a zJduceţi-l aici, la Mine8@ poi a certat duhul necurat să iasă din bolnav 6i copilul s-a tămăduit d

ceasul acela.

Domnul nostru 7isus nu ne spune, dar noi cu drept cuvânt bănuim că tatăl nenorocitului tânăr lunafăcea parte dintr-un Ineam necredincios 6i îndărătnicB, care îl încon!ura pe 7isus. &ar "n preenlui !isus, o lumină puternică de credinţă năpăde'te "n su(letul tatălui 'i "i dă o stare de lini'te, dpace, de ucurie, că s-a regăsit pe sine "n puterea adevărului dumneeiesc 'i s-a vindecat (iul să7ată cum pentru păcatele 6i necredin&a părin&ilor suferă nevinova&i 6i copiii. I tunci, apropiindu-

ucenicii către !isus deosei, au is% entru ce noi n-am putut să-l igonim pe el !ar !sus a lor% entru necredinţa voastrăH &ar acest neam nu iese, (ără numai cu rugăciune 'i posMarcu =, )=-)(+.

6a cum au e9istat mul&i bolnavi pe timpul petrecerii pământe6ti a Mântuitorului, a6a au fost înainte 6i după aceea, până în zilele noastre, pe toată suprafa&a pământului. Ca urmări ale păcatulstrămo6esc, bolile se înmul&esc 6i produc suferin&ă în lume. &ar pentru a reu'i "n năuinţenoastre, treuie credinţă.

ceasta o spune :ristos tuturor 'i "n toate "mpre<urările, aceasta este temelia Disericii Baaceasta este puterea care ne susţine "n uciumul amar al trecerii noastre prin această lume.



"redin$a a +ost şi este un nesecat izvor de putere pentru om% pentru că prin ea te pui 'legătură cu via$a cea adevărată% cu Dumnezeu

"redin$a este un mare dar de la Dumnezeu% prin care noi% a>uta$i şi călăuzi$i de Duhul *+,nne 'ncredem 'n cele ce ne-a descoperit Dumnezeu şi ne orientăm via$a potrivit acestei lumi

mai presus de lume 1rin lucrarea ei, credem în atârnarea noastră de o putere mai presus de firfiindcă toate puterile noastre suflete6ti 6i trupe6ti sunt sub acoperământul lui Dumnezeu.

redinţa reultă din lupta lăuntrică, "n care a iruit adevărul, adică cugetul cel drept despre sinadevăr care circulă o dată cu sângele "n toate mădularele (iinţei noastre trupe'ti. Dovada trăiriinoi a acestei puteri ne-o dă potrivirea vie&ii noastre cu împlinirea voii lui Dumnezeu, ne-o dă fapstăruin&a în realizarea unui lucru, care trebuie să izvorască dintr-o credin&ă vie, lucrătoare.

credin&ă nelucrătoare este moartă% Iredinţa (ără (aptă este moartăB '7acob ), )<+. 7ată pentru tata 6i mama trebuie să fie buni 6i credincio6i, pentru că prin faptele lor bune sau rele, preătesoarta, bună sau rea, a copiilor lor.

Dovada celor spuse aici o avem în însă6i 2vanhelia de astăzi, căci Mântuitorul termină cu acesfat% J!ar soiul acesta de draci nu se poate scoate decât cu rugăciuni 'i cu post@. Iată cele dopietre de 'ncercare a vredniciei noastre? âţi am "ncercat aceste leacuri pentru "ndreptarea vienoastre su(lete'ti 'i trupe'ti âţi duc la capăt osteneala rugăciunii 'i câţi trăiesc o viaţă de po

adevărat C rugăciune cucernică şi stăruitoare este o lucrare de ridicare a min$ii şi su+letulnostru către Dumnezeu% +a$ă de care nutrim cele mai s+inte sentimente de dragoste supunere

"onvor6irea credinciosului cu Dumnezeu% prin rugăciune% realizează o punte de legătură şi ad,ncul su+letului credinciosului se 'ntemeiază un altar de >ert+ă a rugăciunii% inima omul+iind locul tainic al ei uterea rugăciunii, pro(unimea ei, ritmul ei descoperă viaţa, sănătat

spirituală a credinciosului, cu un cuvânt, ne descoperă pe noi "n'ine. 3uăciunea iube6te lini6teiube6te interiorizarea, concentrarea pentru reculeere. redinciosul "n rugăciune să (ie (oc 'po*, 4/+ care lumineaă 'i "ncăle'te, care curăţă de păcat 'i care ne "naripeaă spre cele divinCmul rugăciunii devine depozitul 6unătă$ii divine% şi intră 'ntr-o +amilie% +amilie cu adevărcreştină% +amilia s+in$ilor rin rugăciune, treuie să a<ungem să simţim, cum spune B(. postavel, că J:ristos este "n noi@.



1ostul, prin înfrânările ce le impune pentru corp 6i, mai ales, prin înfrânările de ordin moral, pe cacredinciosul 6i le impune 6i le trăie6te în acest timp al renun&ărilor 6i al re&inerilor, îi credinciosului o nouă via&ă. Fntr-o ast(el de viaţă, "n su(letul credinciosului au loc atâtea "ntreăse "ncearcă atâtea re(lecţii asupra (aptelor lui. rin acest eAerciţiu spiritual, "n mai scurte samai "ndelungate meditaţii, se recunoa'te omul "n toată intimitatea sa. F'i recunoa'te gre'elile, căie'te de ele.

ostul, ice B(. !oan 5ură de ur, Jpotole'te trupul, "n(râneaă po(tele nenumărate, curăţe'te"naripeaă su(letul, "l "nalţă 'i "l u'ureaă@. 1rin post nu trebuie să în&eleem numai lipsirtrupului de anumite mâncăruri 6i băuturi. ceastă ab&inere nu este decât o haină e9terioarăadevăratului post. Prin post 'n$elegem re$inerea de la toate relele% 'n+r,ngerea tuturor po+telpăcătoase% prin care supărăm 6unătatea lui Dumnezeu

B(. ;asile cel Mare recomandă J"n(rânarea limii, lepădarea mâniei, "ndepărtarea de po(clevetiri, minciuni, <urământ mincinos (ără acestea nu este post adevărat@.

Fn (elul acesta "nţelegând 'i practicând postul, ne vom lumina mintea 'i vom curăţi su(letul trupul de toată patima, neputinţa 'i oala din noi, 'i ne vom "nălţa du#ovnice'te.

5> Ce sfinte 6i cură&itoare pot fi ruăciunea 6i postul, pe care le face credinciosul chemat de lascon6tiin&ei sale trezite> Hi a6a, postul 'i rugăciunea pot deveni pentru cre'tinul cel un două aripspirituale, prin care să se "nalţe spre o viaţă nouă, renăscută "ntru :ristos.

Eici unul dintre noi nu poate trăi mai cu folos via&a sa, decât dorind, în interesul binelui său proprdin toate puterile sale, să se elibereze pe sine de slăbiciunile 6i păcatele care au putut pune stăpânipe sufletul său.

Dintre toate mi!loacele de tămăduire ale bolilor suflete6ti 6i trupe6ti, de care pătimim, cele mfolositoare sunt cele pe care le pune la îndemâna cre6tinului "fânta noastră Giserică, pentru cadevărat este, aceste boli Icu nimic nu pot ie6i, fără numai cu ruăciune 6i cu postB. min.



Părintele Iosi+ 0ri+a - Predică la Duminica a X-a după Rusalii - Vindecarea lunaticului - "usă scăpăm de patimi şi păcate7

Qn olnav s-a apropiat de mine, astă-vară, "ntr un sat. 9u tu'ea acest olnav, nu 'c#iopăta 'i niun alt (el de ete'ug n-avea "n oasele lui. urta "nsă "n su(letul lui o oală grea% eţia8L m "ncercat să mă las de eţie, domnule părinte, 'i nu pot8 mi se plângea omul. m iscă#otărârea "n Kumina Batelor, am ţinut-o până la un loc, dar, după o vreme, 'i mai cumplit mam "mătat. e să (ac ca să mă pot scăpa de acest răuH



a răspuns eu i-am desc#is 9oul *estament 'i am citit "mpreună cu el evang#elia (iului "ndrăcde mai sus, 'i i-am arătat că patru lucruri ne spune această evang#elie%

)ntâia dată ne spune că un copil avea duh mutK, care îl chinuia i îl arunca în foc i apăK.

# doua oară, că părinţii lui l-au adus la 2isus. # treia oară, că i-a fost mai rău când s-a apropiat 2isus de el i,

a patra oară, că s-a tămăduit deplin.

L ;ei, omule8 i-am is olnavului, 'i tu treuie să treci prin aceste patru stări, ca să te pomântui. Fntâia dată treuie să ne dăm seama că ?du#ul mutJ din evang#elie sunt păcatele patimile cele rele cu a<utorul cărora diavolul se (ace stăpân peste voinţa omului ce le prime'te. tu e'ti stăpânit de puterea ?du#ului mutJ care, când te ?cuprindeJ, te aruncă "n (ocul eţiilor "n noroiul păcatelor.

A &e la "nceput, diavolul păcătuie'teI '7 7oan *, =+# 6i de câte ori păcătuim sau apucăm patimi re=ca eţia, sudalma, mânia, des(rânarea etc.> diavolul prinde putere asupra noastră. ceastastarea cea dintâi 'i din această stare ar treui să (ugim, treuie să scăpăm 'i altă scăpare n-avedecât la !isus, Mântuitorul nostru, are a venit să nimicească lucrurile 'i puterea diavolului. C6i copilul din evanhelie a6a trebuie să ne apropiem 6i noi cu bolile cele suflete6ti de 7isuMântuitorul 6i tămăduitorul bolilor noastre cele suflete6ti 6i trupe6ti.

&octorul 'i ivorul tămăduirii noastre, a olilor su(lete'ti, este !isus Mântuitorul. 6ără de El nnu putem (ace nimic. Însă cei mai mul&i nu se 6tiu apropia a6a cum trebuie de acest 7zvor 6i aceea îi auzim plânându-se% Am încercat, dar nu pot Mi-am pus în ând să mă las de ceea ceea, dar n-am pututI. /-au putut% pentru că au 'ncercat să +acă acest lucru din puterile lo

Iar Domnul Iisus a spus apriat că +ără El nu putem +ace nimic '7oan 4/, /+. Cei care spun că ApotI au luat hotărârea fără $ristos, iar o astfel de hotărâre n-are putere.

Bă scapi de c#inurile patimilor 'i păcatelor "nseamnă mai "ntâi să-ţi (aci o legătură vie c Mântuitorul 'i să alergi "n raţele ui mântuitoare. Bă scapi de patimi 'i de năravuri urâte "nseamnă să te #otără'ti la o viaţă nouă 'i prime'ti un Btăpân nou% pe Mântuitorul !isus :ristos 'i să "ncepi o viaţă nouă cu El. esaceastă #otărâre se pogoară de sus darul, #arul 'i puterea &u#ului B(ânt, are (ace dtine ?o (ăptură nouăJ, un ?om nouJ, un ?om du#ovnicescJ care iruie (irea cea păcătoas'i patimile rele.

"emnul 6i dovada că te apropii cu adevărat de Mântuitorul 6i mântuirea ta sufletească trebuie să fstarea a treia prin care a trecut copilul din evanhelie, adică i s-a făcut mai rău. Mult l-a scuturat pel diavolul, după ce s-a apropiat de 7isus. Când te apropii 6i tu cu adevărat de Mântuitorul, &i se fac6i &ie Amai răuI, adică diavolul se vede în prime!die de a-6i pierde un credincios 6i de aceea umbcu toate me6te6uurile lui să nu te scape din prinsoarea lui.



1ână când petreci în fărădelei, diavolul 6ade mul&umit 6i lini6tit de felul traiului tău, dar îndată vrei să o rupi cu păcatul 6i să te apropii cu adevărat de 7isus, A&i se face 6i &ie mai răuI, adidiavolul începe 6i el a lucra.

:nul dintre cei care s-a hotărât împotriva păcatelor 6i a intrat în 5astea Domnului îmi scrie% &inut hotărâre până la un loc, dar, de la o vreme, 6i mai tare s-a aprins pofta băuturii în mine 6i m-aîmbătat 6i mai răuI. ltul, de altă parte, mi se plâne% ADe când m-am hotărât, nu mai am pace

oamenii ă6tia, că tot striă după mine că-s pocăit, pentru că după biserică nu mă ba cu ei cârciumă să beauI 7ată, aceasta e starea a treia% când omul se hotără6te pentru Domnul 6i apropie de Dumnezeu, diavolul, pe de altă parte, pune foc mai mult în patimile omului 6i scoate calea lui fel de fel de bat!ocuri 6i de AprieteniI care îl tra de mânecă să se dea iar la roată cu lumeadică să se întoarcă din nou în mocirla din care a ie6it.

Draă cititorule> Când satan te chinuie, după ce te ai hotărât contra păcatelor 6i te-ai apropiat Mântuitorul 6i de mântuirea ta cea sufletească, să nu te sperii este cea din urmă zvârcolire a lui. nu te teme> "tai drept ca un bun osta6 al lui $ristos în fa&a me6te6uurilor lui, mai înaintează câ&ipa6i în credin&ă, în încredere, în alipire fa&ă de 2l 6i ai câ6tiat lupta trecând în starea a patra a fiul

din evanhelie% tămăduirea 6i mântuirea ta cea sufletească.cestea sunt cele patru stări 6i trepte ale mântuirii noastre suflete6ti 6i to&i cei care vor să intre adevărat în 5astea Domnului vor trece prin ele.

Rugăciune

!isuse Mântuitorule, iată, ies 'i eu "n calea *a ca (iul din evang#elie8 &iavolul mă c#inuie'te pe mine 'i mă aruncă "n (ocul 'i apele ispitelor 'i patimilor. 6ie -Ii milă de mine, &oamne, că

rănile din su(let mă dor. &in pustiurile păcatului vin acum la *ine 'i, ca un copil scăpat dmoarte, vreau să mă ţin de *ine 'i să trăiesc cu *ine. Iie Fţi dau aceste mâini 'i picioare pe carle-ai delegat din lanţurile lui satan. Iie Fţi dau oc#ii, urec#ile, gura, gândurile, vorele mel*oată averea mea trupească 'i su(letească o pun de acum "n slu<a *a, &oamne, 'i "n ascultare *ine8

Hi de la diavolul putem învă&a ceva bun :n vestit predicator zicea% "ă învă&ăm 6i de la diavolul cebun. Hi de la diavolul putem învă&a ceva bun. "ă ne ândim câtă stăruin&ă pune diavolul pentrucâ6tia un suflet de om. Cât aleară, cât se viclene6te, câte 6opte6te 6i câte iscode6te pentru a câ6tiun suflet de om. "ă ne ândim că stăruin&a aceasta e un semn că diavolul 6tie pre&ul sufletului, 6t

ce comoară nepre&uită e un suflet de om, de aceea aleară, lucră, asudă, să-l poată câ6tia.Măcar 6i de la diavolul să învă&ăm a ne pre&ui sufletul, comoara cea nepre&uită pe care ne-a datDumnezeu.



0raian Dorz - :edita$ii la Apostolul din Duminica a &)-a după Rusalii

?ra&ii mei din ;ucrarea credin&ei 6i draostei în care ne-am născut noi, nu vă ândi&i voi, oare, om sfânt a fost 1ărintele nostru 7osif, care ne-a născut pe noi în $ristos0 Eu v-am spus noi, oaratât de mult ce pildă de via&ă 6i credin&ă am avut noi 6i am văzut în el0 Eu v-a lăsat el însu6i 6i vou



ca unor copii ai săi, căr&ile sale, învă&ăturile sale, urmele sale, ca ni6te îndemnuri strălucite iubitoare% Călca&i pe urmele mele, căci 6i eu calc pe urmele lui $ristos 6i ale înainta6ilor mei0

De ce atunci, oare, mai sunt încă printre noi unii care ne arată alte urme, ale unor străini 6i învă&ătura noastră, 6i de credin&a noastră0 le unor necunoscu&i, care n-au nici nume de anoastre, nici cuvinte de ale noastre, nici suflet de al nostru, nici credin&ă de a noastră0 De ce suîncă între noi unii care sunt ata să le primească pe ale acelora 6i să le lepede pe ale părin&il

no6tri0 De ce mai pot fi printre noi unii care mai derabă se duc după un străin mincinos, decât duun părinte adevărat0 De ce, nici după ani de chemări stăruitoare, de dovezi nenumărate, de a6teptădureroase, acei unii dintre noi tot nu pot să vadă că urmele străinului ne duc numai spre rău 6i tnu pot lua drumul cel bun, pe urmele celui care s-a !ertfit pentru noi 6i printre noi0"cumpii mei fra&i 6i surori, vă ruăm veni&i-vă în fire cum se cuvine, deschide&i-vă ochii 6i inimalăsa&i pe cei care sunt uneltele străinului care caută să vă abată de pe urmele părintelui nostduhovnicesc> Hi veni&i pe urmele lui curate>

;ăsa&i-l pe neascultător să meară el sinur pe urmele străine pe care a apucat 6i pe care vă tcheamă să mere&i 6i voi cu el. În&elee&i bine ce vă spunem% calea pe care mere el e rătăcit

Învă&ătura pe care vi-o dă el este dezbinătoare. ;ocul spre unde vă duce el este pierzarea. Câvreme se mai poate, opri&i-vă, întoarce&i-vă, lăsa&i-l să se nenorocească numai el sinur, dacă chitot nu vrea să mai asculte de nimeni.

Veni&i voi pe urmele frumoase ale 1ărintelui nostru 6i ale 1ărin&ilor no6tri. ?iindcă numai acesurme ne duc după Domnul nostru 7isus, unde au a!uns ei 6i la Care vom a!une 6i noi, pe urmele lo

*raian &or, din :ristos - puterea apostoli



0raian Dorz - Prea pu$in

1rea pu&in credin&a noastrăeste-a unor fii cere6ti6i prea mult a unor oamenislabi, nevrednici 6i lume6ti.

1rea pu&in ni-e ruăciuneaca un soare cald pe cer 6i prea mult ne e ca noriice se-mpră6tie 6i pier.

1rea pu&in e postul nostruca al sfin&ilor smeri&i6i prea mult e rar 6i rece,postul unor prea răbi&i.



1rea încet suntem spre bine,prea răbi&i suntem spre rău,voia Domnului uitând-o6i călcând Cuvântul "ău.

1rea ol sufletul ne doarme

fără-al harului olei6i, prea plini de duhul lumii,lenevim cu ochii rei.

Doamne, ce vom face-n clipacând va arde unde stăm0Când Î&i vom vedea Venirea,cum o să e-ntâmpinăm0

*raian &or, ântarea viitoa



Pr Anthon : "oniaris - Duminica a X-a după Rusalii - :ut,nd mun$ii

Când discipolii l-au întrebat pe 7isus de ce ei nu puteau să îl vindece pe băiatul epileptic. 2lrăspuns% IDatorită pu&inei voastre credin&e. Căci adevărat răiesc vouă% Dacă ve&i avea credin&ă

voi cât un răunte de mu6tar, ve&i zice muntelui acestuia% Mută-te de aici dincolo, 6i se va muta# nimic nu va fi vouă cu neputin&ă.B

:n elev la ora de reliie a spus odată% IGiblia ne spune că putem muta mun&ii cu credin&a. tunci ce nu mutăm mun&ii cu credin&a0 De ce ne folosim de buldozere0B

1roblema aici este sensul cuvântului ImunteB. 2vident că are o semnifica&ie simbolică. "e referă toate necazurile 6i dificultă&ile care ne blochează drumul ca un adevărat munte, făcându-imposibilă via&a. Mun&ii reali nu ne mai stau în cale. m inventat ma6ini iante de mutat pământcare îi nivelează repede. 3ecent am aflat despre finalizarea unui tunel prin mun&ii lpi. 1ământmun&ilor nu mai poate sta în calea omului. Eici alt fel de mun&i nu ar trebui. 7isus ne spune credin&a adevărată, onestă, sinceră, enerează o putere suficient de mare ca să mute mun&ii.

+mul este mai mare decât orice munte

5mul a fost creat de Dumnezeu să fie mai mare decât orice munte, chiar dacă înăl&imea lui ndepă6e6te decât rar doi metri. 2l are un cap pe umeri, un cap cu creier, 6i acesta îl pune deasuporicăror altor creaturi ale Domnului. Dacă nu poate să urce muntele sau să îl străpună cu un tunsau să îl încon!oare, omul î6i construie6te un avion. stăzi nici un munte fizic nu poate să stea

calea omului. Hi nici un fel de alt munte nu trebuie să stea în calea lui. ceasta ne-o spune Domn7isus $ristos în 2vanhelia de astăzi. Eu e9istă munte de dificultă&i pe care un om care crede 6i roaă să nu îl poată învine.

6uncţioneaă8

"fântul 1avel, de e9emplu, a avut un munte în via&a sa. 2l ne spune despre acest munte în a doscrisoare către Corinteni% IHi pentru ca să nu mă trufesc ...N datu-mi-s-a mie un himpe în trup ..1entru aceasta de trei ori am ruat pe Domnul ca să-l îndepărteze de la mineB ')Corinteni 4),F-=Domnul i-a dat lui 1avel puterea să depă6ească acest munte. Eu a fost învins de el. I8himpele



trupB a fost evident o boală fizică ce nu l-a pus pe 1avel în pat, ci l-a condus la o mai madependen&ă de $ristos 6i la o putere mare.

7isus a avut un astfel de munte în via&a sa. În capitolul )@ al 2vanheliei după Matei citim despmomentul 8hetsimani. Itunci le-a zis% Întristat este sufletul Meu până la moarte. 3ămâne&i aiciprivehea&i împreună cu Mine. Hi merând pu&in mai înainte, a căzut cu fa&a la pământ, ruându-6i zicând% 1ărintele Meu, de este cu putin&ă, treacă de la Mine paharul acesta>B Cât de dureros a fo

acest munte al suferin&ei aflat în fa&a lui 7isus> Hi totu6i, nu a fost înfrânt de el. ;-a depă6it. schimbat crucea într-o e9traordinară e9perien&ă a învierii "ale, precum 6i a celor care cred în 2l.

Mai sunt 6i al&ii. $elen Ueller era oarbă 6i surdă, dar nu a fost învinsă de marele ei munte. "crodată% IÎi mul&umesc lui Dumnezeu pentru handicapurile mele, pentru că prin ele m-am descopepe mine, munca mea 6i pe Dumnezeul meu.B

:n faimos pilot de curse a început să apeleze la tranchilizante 6i alcool pentru a scăpa de tensiundin meseria lui. În final a a!uns dependent de băutură. Cariera lui era la un pas de ruinare. Dar sîntors spre $ristos, cerându-i a!utorul 6i cu puterea ;ui a putut să mute din fa&a sa marele munte

alcoolismului. Mai apoi, când un reporter l-a întrebat dacă faptul că a câ6tiat acea cursă reprezincea mai mare victorie a vie&ii sale, pilotul a răspuns că nu. Mai important pentru el decât câ6tiarcursei a fost să cunoască puterea lui $ristos 6i cu ea să învină problemele pe care le avea.

Eu e9istă munte în via&ă mai mare decât $ristos. 2l este mai mare decât orice tenta&ie# mai madecât orice păcat, decât orice e6ec# mai mare decât orice dificultate, decât orice problemă. Când punem vie&ile în mâinile ;ui, 2l ne dă puterea de a deveni mai mari decât am visat vreodată, mmari decât bolile noastre, mai mari decât slăbiciunile noastre, mai mari decât temerile noastre, mmari decât pre!udecă&ile noastre, mai mari decât înfrânerile noastre. I7isus le-a zis% Dacă ve&i av

credin&ă ...N ve&i zice muntelui acestuia% Mută-te de aici dincolo, 6i se va muta# 6i nimic nu vavouă cu neputin&ă.B

Rugăciune

Doamne, dă-ne această credin&ă care mută mun&ii. Doar u ne cuno6ti dificultă&ile, dureriproblemele care se află în fa&a fiecăruia dintre noi, ca ni6te mun&i impenetrabili. Doamne, ncredem, a!ută necredin&ei noastre, întăre6te-ne credin&a. min.

*raducere% +ana apa



IP* Andrei Rmareno - Duminica a X-a după Rusalii - Vindecarea t,nărului posedat

După cum 2vanhelia de duminica trecută ne-a vorbit despre o furtună pe Marea iberiadă, acela6i fel 2vanhelia de astăzi ne vorbe6te 6i ea despre o furtună, doar că despre o furtună 6i mteribilă. Data trecută erau valuri pe mare, dar acum să ascultăm ceea ce i-a spus lui $ristos tattânărului% IDoamne, miluie6te pe fiul meu că este lunatic 6i pătime6te rău, căci adesea cade în foc adesea în apăB 'Matei 4F,4/+. tunci, 1etru a ie6it din barca în care se aflau ceilal&i apostoli. "remarcăm că nu $ristos l-a trimis, a6a cum i-a trimis pe to&i discipolii pe mare. Ci 1etru însu6i, plde farmecul credin&ei la vederea lui $ristos umblând pe mare, a cerut permisiunea de a face la fel. ce s-a întâmplat0 avut îndoieli 6i a început să se înece. Hi $ristos i-a spus% I1u&in credinciosulpentru ce te-ai îndoit0B 'Matei 4,*4+.

În 2vanhelia de astăzi, tatăl fiului posedat l-a adus pe acesta prima dată la discipolii lui $risto;e-a fost dată 6i lor puterea de a aluna diavoli 6i de a vindeca boli. Hi totu6i nu au putut să



vindece. Când tatăl, profund îndurerat, i-a relatat aceasta Domnului, $ristos a e9clamat% I5, neanecredincios 6i îndărătnic până când vă voi suferi pe voi0 duce&i-l aici la Mine. Hi 7isus l-a cer6i demonul a ie6it din el atunci apropiindu-se ucenicii de 7isus i-au zis de o parte% De ce noi n-aputut să-l scoatem0 7ar 7isus le-a răspuns% 1entru pu&ina voastră credin&ă. Căci adevărat răievouă% Dacă ve&i avea credin&ă în voi cât un răunte de mu6tar, ve&i zice muntelui acestuia% Mută-de aici dincolo, 6i se va muta# 6i nimic nu va fi vouă cu neputin&ă. Dar acest neam de demoni nu iedecât numai cu ruăciune 6i cu postB 'Matei 4F,4F-)4+.

ceasta este credin&a> Dar unde ăsim această credin&ă0 Doar în Giserică. postolii, naviând barcă în ascultare fa&ă de $ristos, în ciuda furtunii, nu s-au îndoit. Garca lor avea marini careprote!au de presiunea valurilor# avea un fund care îi separa de apă# avea o cârmă care o călăuzea. acela6i fel barca Gisericii are tot ceea ce îi trebuie pentru a navia pe marea vie&ii, pe celălalt mal,Vie&ii Ve6nice. În barca Gisericii, fundamentul este învă&ătura lui $ristos care arată calea vie&ii pr?ericiri 'Matei /,*-44+. "ărăcia în spirit, plânsul pentru păcate 'adică, pocăin&a+, blânde&ea, foam6i setea de dreptate, milostivirea, cură&enia inimii, facerea de pace, suferin&a pentru adevăr acestconstituie fundamentul bărcii Gisericii. Hi marinile ei sunt tot ceea ce $ristos le-a transmpostolilor "ăi, care în cea mai mare parte se ăse6te în "fânta "criptură, 6i mai este păstrat

comoara radi&iei Gisericii.

Hi ce comoară este purtată de barca Gisericii0 cestea sunt cele 6apte "acramente ale Gisericii, caî6i au toate fundamentul în "fânta "criptură.

Cartea ?aptelor postolilor ne relatează despre consacrarea preo&ilor 6i a diaconilor, de unde vin"acramentul 1reo&iei '?apte @,*./-F+. În prima "a apari&ie după Înviere, $ristos a suflat asuppostolilor 6i le-a spus% I;ua&i "pirit "fânt# cărora ve&i ierta păcatele, le vor fi iertateB '7oan )<,))*+. ici este fundamentul "acramentului "povezii. Cuvintele lui $ristos la Cina cea de ain

I?ace&i aceasta în amintirea MeaB ';uca )),4(+# 6i toate capitolele de la 7oan unde vorbe6te desp1âinea Vie&ii aceasta este înfiin&area "acramentului 2uharistiei '7oan @,*)-/=+.

Învă&ătura postolului 1avel despre rela&ia dintre so& 6i so&ie vorbe6te despre sfin&en"acramentului Căsătoriei '4Corinteni F,)-4F# 2feseni /,))-**+. În "crisoarea lui 7acob sunt dainstruc&iuni despre unerea bolnavilor cu ulei 6i despre ruăciunea credin&ei pentru ei '7acob /,44/+. Hi a6a mai departe cu toate celelalte "acramente. Mai mult% toate prevederile Gisericii vin de Domnul Însu6i.

În 2vanhelia de astăzi ni se spune despre necesitatea postului 6i a ruăciunii. $ristos le spun

aceste lucruri discipolilor "ăi. În Giserică nu este nimic inventat de om sau adăuat# dar nici nu esnimic sustras sau abreviat din învă&ătura lui $ristos 6i a postolilor "ăi.

ICred într-:na, "fântă, Catolică 6i postolică GisericăB. 5 altă Giserică Catolică 6i postolică e9istă pe pământ. 6adar să pre&uim barca Gisericii noastre. "ă nu o părăsim niciodată. re tot de avem nevoie. re de asemenea această minunată credin&ă care mută chiar 6i mun&ii, 6i cu o astfel dcredin&ă nimic nu va fi imposibil. Ee va conduce prin furtunile vie&ii 6i ne va duce pe &ărmul VieVe6nice.

*raducere% +ana apa



Pr heorghe /eam$iu - Duminica a X-a după Rusalii - De ce să mă rog7



După ce Mântuitorul îl eliberează pe tânărul posedat de duh necurat, apostolii Îl întreabă pe 7ispentru ce ei nu au putut să-l vindece. 3ăspunsul Mântuitorului este, 6i acum ca întotdeauncateoric 6i plin de semnifica&ii% I1entru necredin&a voastră '+B. Hi încheie% ICăci acest fel nu iedecât cu ruăciune 6i cu postB 'Matei PV77, )<+.

2l proclamă deci aceste două mi!loace ruăciunea 6i postul ca sinurele mi!loace prin casufletul se poate dezrobi de sub stăpânirea duhurilor necurate. Hi e u6or de în&eles acest lucrdeoarece puterea "atanei nu poate fi înfrântă decât prin puterea harului lui Dumnezeu, har care ob&ine prin ruăciune# iar întrucât "atana nu încetează să a&â&e instinctele trupe6ti spre a se răzvrcontra leii lui Dumnezeu 6i a-l despăr&i pe om de Dumnezeu, e necesar 6i postul, care prab&inerea de la mâncare, îmblânze6te 6i stăpâne6te aceste instincte, men&inându-le în cadrul leiizădărnicind astfel influen&a duhurilor rele asupra sufletului.

Dar ruăciunea mai este necesară nu numai pentru a îndepărta, prin harul lui Dumnezeu, influenneativă a satanei asupra instinctelor dezordonate, ci 6i pentru a men&ine sufletul în climatul pur contactului cu Dumnezeu, Creatorul, 3ăscumpărătorul 6i "fin&itorul nostru, în scopul de a-7 aduomaiul de adorare ca fiin&e total dependente de 2l - de mul&umită 6i recuno6tin&ă pentbinefacerile primite 6i de ispă6ire pentru nenumăratele ofense pricinuite. În felul acesta, ruăciuneste respira&ia supranaturală a sufletului omenesc.

Mântuitorul subliniază nu o dată necesitatea ruăciunii% I"e cade pururea a se rua 6i a nu încetaIEeîncetat să vă rua&iB. Dar, cu toate acestea, omul de azi se roaă atât de pu&in, dacă se roaă, snu se roaă deloc. Hi dacă l-am întreba pentru ce nu se roaă, ne-ar răspunde% rebuie să mă scol d

diminea&ă ca să mer la birou, la uzină, la munca câmpului. Întors acasă mă a6teaptă alte ri!icre6terea copiilor, aprovizionarea. E-am timp să mă ro>

Da, omul de azi sus&ine că nu are vreme să stea de vorbă, nici măcar câteva cuvinte, cu Creatorul Mântuitorul său, ca să-7 mul&umească pentru că i-a hărăzit încă o zi ca să se bucure de răsăritsoarelui, de minună&iile firii, 6i l-a a!utat să-6i îndeplinească îndatoririle fa&ă de societate. Eu atimp să facă seara un scurt bilan& prin care să dea socoteală "tăpânului său de felul cum 6iospodărit în acea zi talan&ii primi&i de la 2l, 6i să-6i ceară iertare pentru neli!en&ele comise.



5mul în enunchi, creatura stând de vorbă cu Creatorul 6i atăl său, iată atitudinea cea mai fireas6i demnă de un om, căci e9primă realitatea fundamentală a fiin&ei umane, aceea a dependen&ei saabsolute 6i con6tiente fa&ă de creatorul 6i Ginefăcătorul său suprem de la care are totul.

Crea&iunea întreaă înal&ă o perpetuă simfonie de laudă Creatorului. 5mul, coroana crea&iunsinura fiin&ă cuvântătoare, e chemată să se încadreze în această simfonie cu o laudă con6tienpotrivit firii sale ra&ionale. 2ste oare normal ca în vreme ce soarele scaldă în fiecare diminea&ă

lumina 6i căldura sa via&a de pe pământ, iar privihetoarea veste6te cu trilurile ei începutul unei nzile de muncă închinată Jiditorului, numai omul să rămână mut 6i rece la invita&ia firii0

Dar constatăm cu durere că omul, această Itrestie ânditoareB nu are vreme să se ândească aceasta, nu are vreme să se ocupe de ceea ce este mai pre&ios în el de suflet - de6i Mântuitorul lavertizat% ICe folos va avea omul de va dobândi toată lumea 6i î6i va pierde sufletul0 "au ce va domul în schimb pentru sufletul său0B 'Matei PV7, )F+. Dar, acela6i om, care atunci când e vorba druăciune invocă criza de timp, multitudinea de preocupări 6i îndatoriri care îl suprasolicitrisipe6te timpul cu atâta nepăsare în discu&ii banale 6i petreceri frivole.

IM-am ruat destul, dar în zadarB, spun al&ii. Destul0 Dar ce în&elei prin destul0 De unde 6tii ceste destul în ruăciune0 Cu ce măsori ruăciunea0 1o&i oare spune% IDoamne, Î&i dau atâruăciune, dă-mi în schimb ce Î&i cerB0 e-ai ruat 6i nu ai primit0 1oate, Dumnezeu, 1ărintele c1reaîn&elept 6i a toate prevăzător, a socotit că ruăciunea ta nu a fost nici destulă, nici bună. E-a foadică smerită, încrezătoare 6i stăruitoare. 1oate mai lipsea un atăl Eostru 6i ai fi fost ascultat.

e-ai ruat în zadar0 ine <udecă rugăciunea după reultatul ei palpail, ca pe orice altă acţiunsau ocupaţie, "nţelege gre'it esenţa 'i rostul rugăciunii pentru că noi ne rugăm "n primul rândintr-o datorie (undamentală 'i nu din calcul de câ'tig. 5r, dacă ne achităm de o datorie fa&ă

cineva, mai putem pretinde ceva de la 2l0 Hi care este această datorie fundamentală fa&ă dDumnezeu0 ceea de a-; adora, de a-7 arăta cu smerenie dependen&a noastră totală fa&ă de 2supunerea 6i recuno6tin&a pe care 7 le datorăm în calitate de creaturi ale ;ui, precum 6i mul&umirearecuno6tin&a pentru darurile naturale 6i supranaturale# 6i totodată sentimentele de căin&ă pentofensele pricinuite. 1entru toate acestea suntem datori să-7 aducem lui Dumnezeu, în ruăciunofranda inimii 6i a întreii noastre vie&i. 7ar dacă după ce ne-am îndeplinit această multiplă dator2l vrea să ne dea ceva, aceasta o face din pură bunăvoin&ă 6i milostivire, nu pentru că ar fi obliat

e-ai ruat destul 6i deeaba0 Dar "fânta Monica s-a ruat apro9imativ 6aisprezece ani pentconvertirea fiului ei uustin, 6i când, omene6te s-ar fi crezut că totul e zadarnic, s-a dovedit tocm

contrariul% uustin se converte6te 6i devine unul dintre cei mai mari sfin&i ai Gisericii universale.

IM-am ruat 6i n-am primit ce am cerutB. ceasta este adevărat# nu primim întotdeauna ceea cerem, chiar dacă cerem fierbinte 6i stăruitor, deoarece uneori dacă am fi primit ce am cerut ar fi foîn dauna sufletului nostru. De aceea Dumnezeu, care prevede totul, ca un tată bun ce este, nerefuzat lucrul cerut, precum un părinte refuză să-i de-a pruncului său un fruct ispititor la înfă&i6ardar otrăvitor, sau un cu&it frumos. Hi aceasta o face chiar dacă pruncul se aită 6i &ipă. "e poaspune oare că acel părinte e rău 6i nu-6i iube6te copilul0



Dar aici, în aceste cazuri, ruăciunea nu rămâne fără nici un răpuns pozitiv, fără un rezultat pentnoi, chiar dacă acel rezultat nu-l putem constata. Căci, dacă nu primim ceea ce am cerut, vom primun dar mai pre&ios decât acela pe care, după vederile noastre înuste, l-am socotit atât de necesar. anume, vom primi fie o mai mare în&eleere 6i pre&uire a lucrurilor spirituale, fie o mai maconformare a voin&ei lui Dumnezeu 6i lăsare în purtarea de ri!ă a ;ui, fie un alt dar de care noi nne dăm seama decât mult mai târziu, ori, poate, niciodată. Qn lucru este "nsă sigur% nici o scrisoaadresată lui &umneeu cu gând curat nu rămâne (ără răspuns.

Dacă semin&ele de râu aflate după mii de ani în mormintele faraonilor 6i-au păstrat puterea dermina&ie, 6i puse în pământ au încol&it, nici ruăciunile noastre fecundate de meritele Qertfei l$ristos, fratele nostru mai mare, nu pot rămâne fără rod. Hi dacă acest rod nu-l vom vedea aici pământ, înseamnă că Dumnezeu ne rezervă pentru Cer un motiv spre a ne spori fericirea.

IEu mă ro, pentru că nu 6tiu, pentru că nu ăsesc cuvintele potrivite 6i ândul îmi fue repedelucruri străine de ruăciuneB spun al&ii. cestora le răspundem că Dumnezeu se mul&ume6te sădăm ce avem. Hi, apoi, 2l nu caută cuvinte frumoase, ci vrea inima noastră# aceasta 7-o putem dăr6i prin cuvinte simple.

J&acă ne doare că nu ne 'tim ruga L ice B(ântul ugustin L de<a 'i aceasta este o rugăciuncăci "nseamnă că vrem sincer să- iuim mai mult, 'i "n (aţa ui are valoare nu atât darul, cpuritatea intenţiei, iuirea cu care !-l o(erim 'i care imprimă valoare ve'nică până 'i celor mmărunte 'i anale (apte.

7ar cât prive6te distrac&ia în timpul ruăciunii, dacă o combatem prompt, reculeându-ne ori de câori ne fu ândurile în alte păr&i, nu numai că ruăciunea noastră este bună, ci e mai meritorie decatunci când nu am avea de luptat cu distrac&ia.

:n păstor care ori de câte ori i se risipesc oile aleară să le adune, se poate spune oare că nu e bupentru că îi fu oile0 :nul ca acesta nu are oare mai multe merite decât acela ale cărui oi palini6tite, iar el poate sta întins pe iarbă0 Întocmai astfel stau lucrurile 6i cu cre6tinul care, atunci cânse roaă, trebuie să-6i adune mereu ândurile.B

IEu simt nici o atrac&ie 6i nici o plăcere în ruăciune 6i sunt într-o continuă uscăciune a inimii, într-un de6ert fără apăB, se plân al&ii, motivând abandonarea ruăciunii.

Dumnezeu, de obicei, are două moduri de a atrae sufletul la sine. 1e începători, care sunt în

atra6i de cele lume6ti, îi cople6e6te cu căldura mânâierilor suflete6ti, când ei se roaă. De aceeace6tia se roaă cu o mare u6urătate 6i simt o deosebită plăcere conversând cu Dumnezeu. Dar dupun timp, pentru ca ei să nu se alipească de aceste mânâieri 6i delicii spirituale mai mult decât dDumnezeu izvorul lor la un moment dat Dumnezeu le ia aceste mânâieri, pentru a le arăta acestea le-au fost date numai pentru a le dovedi cât este 2l de bun, 6i că de acum pe 2l trebuie săcaute 6i de 2l trebuie să se ata6eze. Consecin&a este că aceste suflete rămân în uscăciune 6i dezuDar, în ciuda acestei stări, ele trebuie să persevereze în ruăciune, cu multă răbdare, până cânDumnezeu, socotindu-i destul de căli&i în renun&area la cele lume6ti 6i în căutarea dezinteresatăunirii cu 2l în spirit, îi va scoate din ariditatea pustiului 6i le va reda lumina 6i pacea "a.



Dar dacă sunt atâ&ia care nu se roaă 6i neli!ează ruăciunea din diferitele motive arătate, suntmul&i al&ii care o practică re6it, deoarece o în&ele re6it. ce6tia consideră ruăciunea, de o partiar restul vie&ii, cu îndatoririle ei practice de zi cu zi, de altă parte, ca două realită&i separate care nse pot împăca una cu alta. După ace6tia, ca să po&i face o bună ruăciune, trebuie să încetezi cu tota fi omul treburilor de fiecare zi, iar ca să-&i po&i îndeplini bine lucrul trebuie să părăse6ruăciunea. ceasta este o re6eală fundamentală. 5mul, în ansamblul său, constă din ra&iunafectivitate 6i voin&ă, sau activitate. Deci 6i evlavia, ca să fie întreaă, adevărată, trebuie să cuprin

toate aceste compartimente ale vie&ii omului. cesta trebuie să tindă spre Dumnezeu nu numai mintea 6i inima, ci 6i cu vrerea sa, cu întreaa sa activitate# deci trebuie să se roae nu numai mintea 6i cu inima, ci 6i cu voin&a, cu eneriile sale, spirituale 6i fizice, prin împlinirea îndatoririlimpuse de locul său în societate.

Deci, în sensul complet al ruăciunii, eu mă ro 6i când scriu 6i când fac calculele de birou, cânrezolv problemele cetă&enilor, când construiesc, când repar ceva, când ătesc, când dau o mână a!utor aproapelui, când vizitez un bolnav, căci toate aceste lucruri, 6i altele, până la cele mneînsemnate, eu le fac cu ândul că prin ele împlinesc voia lui Dumnezeu.

7ncomodarea din partea unui oaspete nepoftit, o întâmplare năpraznică, o boală ce te leaă de psau te împiedică de la datorie, o muncă neplăcută, prin toate acestea dacă le prime6ti ca e9presievoin&ei lui Dumnezeu, din iubire pentru el - tu te roi. În acest sens 7isus ne zice% IEu tot cel ce zicDoamne, Doamne, va intra în Împără&ia Cerurilor, ci cel ce face voia atălui meu care este ceruriB.

ot astfel trebuie să în&eleem 6i celelalte cuvinte ale Mântuitorului% IEeîncetat vă rua&iB. În felacesta, întreaa noastră via&ă se va transforma într-o continuă ruăciune, într-un imn înălCreatorului 6i 3ăscumpărătorului nostru. min.

Pr :ihai 0egzeş - Duminica a X-a după Rusalii - Puterea credin$ei



scultând pericopa de astăzi ne putem imaina durerea lui 7isus, când tatăl copilului bolnav ;informat că ucenicii nu au putut să îl vindece. 7isus în&elee că are înaintea "a Io enera&necredincioasăB 6i ucenici cu credin&ă pu&ină. De fapt, pericopa relatează despre neputin&a ucenicil

de a vindeca un tânăr din cauza credin&ei lor pu&ine 'v. )<+, în mi!locul unei enera&ii necredincioa'v. 4F+, prezentând, în încheiere puterea adevăratei credin&e 'v. )<+, precum 6i for&a lui 7isus asuppatimilor 6i mor&ii, biruite de Dânsul prin Înviere.

Matei vede în acest tânăr epileptic icoana poporului iudeu necredincios 'cfr. Deut. *), /+ care nuperceput prezen&a lui Dumnezeu în mi!locul lui 'v. 4F+. otodată în opozi&ie cu Ipu&ina credin&ăBucenicilor 6i cu Inecredin&aB mul&imilor, evanhelistul eviden&iază Icredin&a tareB a unui taanonim care îl recunoa6te pe 7isus ca fiind adevăratul Mesia. cest lucru ne înva&ă, fie că nu essuficient să fim aproape de Domnul să participăm la "fânta ;iturhie pentru a avea 6i o credinadevărată 6i tare fie că fiecare putem primi darul vindecării, pe baza unei credin&e puternice.

1e de altă parte, postolul Matei dore6te să ne spună că ucenicii nu pot aluna dracii pe bazputerilor 6i capacită&ilor personale, ci numai cu a!utorul puterii lui Dumnezeu. Credin&a este sinurmi!loc pentru ca apostolii să intre în leătură cu Dumnezeu 6i să se servească de puterea ;ui.

?ra&ilor> "-ar părea că pericopa prezintă o contradic&ie% 7isus îi ceartă pe ucenici pentru credin&a lpu&ină, iar apoi afirmă că o credin&ă cât un răunte de mu6tar 'cfr. Mt. 4*, *4-*)+, mută mun&ii. unele manuscrise nu este scris Io credin&ă pu&inăB ci, Inici o credin&ăB. 7ndiferent de cum au tradunii sau al&ii, în primul caz este vorba de Ipu&ină credin&ăB sau de Inici o credin&ăB, adică de

credin&ă 6ovăitoare, instabilă, nesiură, pe când în al doilea caz, este vorba de un răunte de credinadevărată. rebuie să în&eleem că 7isus ne cere Io credin&ă cât un răunte de mu6tarB, prin urmarmică, dar autentică.

Credin&a este un dar pe care îl primim de la Dumnezeu, pe care însă îl păstrăm în Ivase de pămân natura umană slăbită de pe urma păcatului asemănătoare cu lămpile celor cinci fecioaîn&elepte. cest fapt implică o mare aten&ie, pentru ca uleiul cu care lămpile trebuie alimentate să se termine. Cu alte cuvinte, adevăratul cre6tin nu trebuie să abandoneze participarea la "fân;iturhie, la "fintele aine sau facerea de bine, manifestată prin caritatea fră&ească.



postolul Matei îl consideră pe acest tânăr bolnav, ca fiind simbolul celor care nu &in seama dputerea credin&ei 'v. )<+. "ă cuno6ti doar câte ceva despre 7isus, nu este suficient> rebuie să aicredin&ă adevărată, pentru a elimina răul 6i a vindeca boala.

"ăvâr6ind minunea, 7isus spune% IEimic nu este cu neputin&ă la DumnezeuI, căci 2l etotputernic. Cei care lucrează în numele "ău, primesc for&a să biruie tot răul. De fapt, redâncuvintele lui 7isus, evanhelistul Matei dore6te să sublinieze că puterea credin&ei are un rol esen&i

în via&a fiecărui cre6tin. 1rin credin&ă, 7isus eliberează copilul care era prizonier al puterilor răului.7isus cere ca tânărul să fie adus la 2l 6i astfel îl vindecă. Domnul nu se opre6te însă aici. Considecă trebuie să vindece 6i necredin&a ucenicilor 6i a mul&imii. 2ste adevărat că ucenicii au lăsat totulau mers după 7isus, dar n-au putut să vindece copilul, din cauza credin&ei lor pu&ine.

tunci când omul nu se mai încrede în capacită&ile sale proprii, ci doar în 7isus adică atunci cândă dovadă de o credin&ă autentică poate ImutaB mun&ii. 1rimii cre6tini au în&eles că necredin&a npoate fi biruită numai cu postul 6i cu ruăciunea, ci implică unirea cu crucea, moartea 6i învierea 7isus.

5bservăm că, în ciuda falimentului ucenicilor, 7isus continuă să se încreadă în ei. Eu le neaadevărata e9plica&ie, prietenia "a, corectarea 6i îndrumarea, pentru a-i aduce pe calea cea dreapMai mult, discursul lui 7isus devine încura!ator pentru ei% IEimic nu vă va fi cu neputin&ăI, ccondi&ia să ave&i măcar o credin&ă cât de mică, dar adevărată.2vanhelia se încheie eviden&iind întristarea care îi cuprinde pe ucenici în urma celei de a douvestiri a patimilor 6i a mor&ii "ale. riste&ea izvoră6te din incapacitatea lor de a în&elee că Învierea, de!a prevestită în misterul schimbării la fa&ă 'cfr. Mt 4F, 4-=+, se a!une numai pre9perien&a suferin&ei 6i a mor&ii. 7ară6i este Ipu&ina lor credin&ăB, cea care le cauzează întristare

min.



Pr Vasile Ro6 - Duminica a X-a după Rusalii - Părin$ilor% creşte$i-vă copii 'n mustrarea şi 'nvă$ătura Domnului

"fânta 2vanhelie de astăzi ne istorise6te necazul 6i durerea unui părinte pentru boala de care sufecopilul său. 1atimă rea pentru copil, suferin&ă amară pentru părin&i>

"untem siuri că de când părin&i au cunoscut suferin&a copilului au încercat multe metode vindecare, dar se pare că toate au dat re6, inclusiv încercarea de vindecare a apostolilor, care la fenu 6i-a atins &inta. În aceste condi&ii auzind că 7isus este în &inutul lor, tatăl copilului vine hotărât 6roaă, cu lacrimi în ochi să-i vindece copilul. 7isus îi pune% Iduce&i-l la mine>B Mt. 4F,4F.

ceastă chemare, adresată tatălui, este o chemare adresată tuturor părin&ilor de a-6i aduce copii7isus fiind vorba, în fapt, de datoria părin&ilor cre6tini de a se ocupa de educa&ia reliioasă a copiillor.



cre6te copiii, având ri!ă numai de dezvoltarea lor trupească, hrană 6i ocrotire este un atribut dcare 6i animalele se achită, 6i încă cu mare râvnă, chiar dacă ele sunt lipsite de intelien&ă. trimite la 6coală 6i a le asiura o carieră frumoasă 6i un trai fericit este specifică tuturor părin&iloinclusiv păânilor. Dar a oferi copiilor învă&ătura lui Dumnezeu 6i ai face să cunoască draostea ccare Dumnezeu îi încon!oară, prin "piritul sfânt, sunt calită&i specifice numai unor părin&i evlavio6i buni cre6tini care sunt interesa&i 6i de lini6tea lor la bătrâne&e.De aceea 6i "fântul apostol 1avel în epistola către efeseni le cere părin&ilor% IHi, voi părin&ilo

cre6te&i-vă copii în mustrarea 6i învă&ătura DomnuluiB 2f. @,. 5 astfel de educa&ie oferită copiilno6tri este mlădi&a altoită pe trupul tainic al lui $ristos, dată în ri!ă părin&ilor ca să se dezvolfrumos, să aducă roade 6i să devină umbră deasă 6i răcoroasă la care părin&i, a!un6i la abătrâne&ilor, să-6i ăsească lini6tea 6i împlinirea.

2duca&ia relioasă în familie este aran&ia puterii 6i a cinstei pentru că, sămân&a credin&ei, a6ezată timpuriu în sufletul copilului, formează rădăcini adânci 6i sănătoase care rămân toată via&a în omde mai târziu ca izvor al tuturor virtu&ilor 6i faptelor bune.

Din nefericire, astăzi, ma!oritatea părin&ilor nu dau nici o aten&ie chemări lui 7isus. duc pe lum

copii de care se înri!esc să aibă lucrurile materiale din bel6u, în timp ce la formarea caracterellor morale, al sufletelor, nu le pasă 6i-i lasă să crească asemeni plantelor sălbatice, pe care nimeni nle cultivă 6i nu le înri!e6te. 1e ace6ti părin&i răi, "fânta "criptură '7ezechel 4*,4(+ îi nume6criminali care Iucid sufletele care nu ar trebui să moară.B

Cre6terea rea din casa părintească, este izvorul otrăvit care umple pământul de ticălo6i 6i iadul dosândi&i.

atăl din 2vanhelia de astăzi face parte din părin&i buni, care au pe primul plan ri!ă de copii lo

apărându-i de toate uneltirile diavole6ti ale acestei lumi. Copilul lunatic este stăpânit de un diavcare-l necă!e6te 6i-l munce6te neîncetat pentru a-l distrue 6i fizic nu numai psihic.

Hti&i care este leacul împotriva diavolului 0 Credin&ă. Credin&a este arma biruin&ei asupra diavolildar 6i asupra tenta&iilor vicioase a întrei lumi. Hi după cum un cre6tin bun 6tie, credin&a dobânde6te prin ruăciune, respectarea învă&ăturilor dumnezeie6ti, înso&ite de post 6i de fapte bun?ără o credin&ă puternică în Dumnezeu nimeni nu se vindecă 6i nu dobânde6te mântuirea. 7ar pentca ruăciunea noastră să fie bine primită trebuie să fie înso&ită de post 6i de abstinen&ă. Când vorbiaici de post nu ne referim numai la oprirea urii de la anumite mâncăruri de carne 6i cu un maprisos de enerie ci 6i la ab&inerea de la toate păcatele care se fac cu limba, cu trupul 6i chiar la ce

cu ândul care se fac cu voia sau fără de voia noastră.

stăzi, mai mult ca oricând, poate este nevoie de post 6i abstinen&ă deoarece diavolul a pus stăpânpe via&a omului 6i se manifestă în mod vădit prin% be&ie, desfrâu, lipsa credin&ei 6i a participări Giserică, eoism, crime, avorturi 6i altele de acest fel. De aceea "fânta Giserică pune duminică duminică, în fa&a omului, e9emple după e9emple în care diavolul lucrează 6i pune stăpânire această creatură supusă tuturor tenta&iilor lipsită de credin&ă, fără o învă&ătură sănătoasă despDumnezeu 6i despre importan&a păstrări curate a sufletului nemuritor din om. Învă&ându-ntotodată, 6i modul în care omul poate interveni pentru a ucide diavolul din el fie prin propriile for



fie cu a!utorul oamenilor lui Dumnezeu, preo&i, care se roaă, neîncetat, cu nume sau fără de numpentru to&i cei încredin&a&i lor, de Dumnezeu. min.

Pr Ioan A6adi şi Pr Alexandru uzalic - Duminica a X-a după Rusalii - Vindecarea unuilunatic



De multe ori am citit din 2vanhelia după "fântul Matei despre vindecarea copilului lunatic# un taîndurerat s-a adresat postolilor lui $ristos, dar ace6tia nu au putut să-l a!ute. 1are un lucru ciuda2vanheli6tii mărturisesc că 7isus a dat postolilor "ăi darul vindecării oricărei neputin&e.

2vanhelistul ;uca scrie% KHi chemând pe cei doisprezece ucenici ai "ăi, le-a dat putere 6i stăpânpeste to&i demonii 6i să vindece bolileL '4<, (+.

2vanhelistul Matei a consemnat cuvintele Mântuitorului% KHi merând propovădui&i, zicând% "apropiat Împără&ia Cerurilor. ămădui&i pe cei neputincio6i, învia&i pe cei mor&i, cură&i&i pe clepro6i, pe demoni scoate&i-iL '4<, F-=+.

5dată, postolii s-au întors din misiunea lor spunându-7 cu bucurie lui 7isus% KDoamne, 6i demonni se supun în numele ăuL ';uca 4<, 4F+.

postolii au primit de la Domnul darul 6i puterea de a face minuni, dar în cazul de fa&ă, iată că nu putut să-l vindece pe fiul acestui tată nefericit.

După ce 7isus "-a coborât de pe Muntele abor, la scurt timp după schimbarea "a la fa&ă, tatăl cîndurerat a căzut la picioarele ;ui 6i plânând, ;-a ruat pe 7isus să-i vindece fiul. Mântuitorul i

vindecat băiatul printr-un sinur cuvânt.

postolii ;-au întrebat de ce ei nu au putut să alune demonul0 Dumnezeiescul Mântuitor lerăspuns% K1entru pu&ina voastră credin&ăL 'Matei 4F, )<+. Credin&a apostolilor a fost slabă 6i aceea încercarea lor de a aluna demonul din copil, a fost lipsită de succes. u fost ferici&i că aprimit o putere deosebită, au avut poate momente când oroliul omenesc i-a adus în praul mândrde6arte, fapt pentru care 7isus le-a adus aminte că orice putere, aici pe pământ, de la Domnul este>lec&ie de umilin&ă care purifică credin&a. Eecredin&a răne6te întotdeauna 7nima lui $ristos, 7ubitorde oameni, de aceea a spus postolilor% K5, neam necredincios 6i îndărătnic, până când voi fi



voi0L. De!a era al treilea an de când postolii erau împreună cu $ristos, ascultând învă&ăturile "adar cu toate acestea credin&a lor nu era încă perfectă.

Credin&a constituie esen&a vie&ii cre6tine. K?ără credin&ă, este cu neputin&ă să fim plăcu&i Dumnezeu, căci acela, care se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă în 2lL, spune "fân"criptură '2vrei 44, @+. Credin&a conferă puterea de a duce o via&ă demnă, onestă, 6i tot ea este uspri!in în privin&a trecerii peste reută&ile vie&ii. Credin&a ne deschide noi orizonturi de abordare

lumii în care trăim preătindu-ne pentru via&a viitoare.În 2vanhelia după Matei citim cuvintele lui 7isus% Kdevărat răiesc vouă% Dacă ve&i avea credincât un răunte de mu6tar, ve&i zice muntelui acestuia% Mută-te de aici dincolo, 6i se va muta# 6i nimnu va fi vouă cu neputin&ăL 'Matei 4F, )<+. Kdevărat răiesc vouă% Idacă ve&i avea credin&ă 6i nvă ve&i îndoi, 6i ve&i zice muntelui acestuia% 3idică-te 6i aruncă-te în mare, va fi a6aB. Hi toacâte ve&i cere ruându-vă cu credin&ă, ve&i primiL 'Matei )4, )4-))+.

29presia Imută mun&iiB atribuită credin&ei, nu trebuie în&eleasă în sensul strict al cuvântului. Dtimpurile în care Mântuitorul a rostit această e9presie 6i până în zilele noastre, nu s-a auzit ca vreu

om să mute un munte. În învă&ătura evreilor, această e9presie era similară cu cea a învinerii tuturreută&ilor vie&ii. 6adar muntele constituie simbolul dificultă&ilor.

?iecare om se confruntă în timpul vie&ii sale cu diferite reută&i, amărăciuni, dureri, pierderi, e6ecusau nefericiri, care apasă asupra inimii lui ca un munte. În acele momente, numai credin&a îi ofeputerea de a trece peste aceste încercări, peste acest munte, pentru a îndeplini voin&a lui DumnezeCine are o credin&ă neclintită în Domnul, acela va învine într-adevăr muntele reută&ilor. Kceaseste biruin&a care a biruit lumea% credin&a noastrăL '4 7oan /, +.

În ziua de @ februarie 4()= fu prins 6i întemni&at de către sluile pre6edintelui-călău Calles Me9icului micul 7osif "anchez del 3io. ?u condamnat la moarte, ca mul&i al&ii, pentru că, cerânduse să se lepede de $ristos 6i de Giserică, nici nu a vrut să audă despre a6a ceva. 7ată ce scrie acemartir tânăr unei rudenii, cu câteva ore înainte de a-6i fi dat via&a pentru credin&a sa.

IDraă mătu6ă, sunt condamnat la moarte# la ora opt 6i !umătate va veni momentul atât de doritE-am cura!ul să scriu mamei. "crie-i D-ta. răiască $ristos-3eele> 2l să domnească> 2l poruncească> 7osif "anchez del 3io, care moare bucuros pentru credin&a sa. dio>B Hi de fapt, seara aceleia6i zile, micul "anchez căzu sub loviturile călăilor. Hi s-au convins călăii că e mai u6să storci apă din stâncă decât să răpe6ti credin&a din sufletul unui catolic adevărat.

postolul 1avel vorbe6te despre credin&a drep&ilor Vechiului estament 6i a martirilor, cum ace6prin puterea credin&ei au învins mun&ii reută&ilor% Ku fost uci6i cu pietre, au fost pu6i la cazne, fost tăia&i cu fierăstrăul, au murit uci6i cu sabia, au pribeit în piei de oaie 6i în piei de capră, lipsstrâmtora&i, rău primi&iL '2vrei 44, *F+, iar acestea toate le-au suportat întări&i fiind de credin&a pcare o aveau.

:n predicator spunea% IDa&i-mi o sută de oameni, care nu se tem de nimic în afară de Dumnezecare nu se tem de nimic în afară de păcat# care nu se tem de nimic, în afară de 7isus Cel 3ăstinit, i

eu cu ace6tia voi zdruncina toată lumeaB. 5 sută de cre6tini însufle&i&i de o credin&ă nestrămtată, v



6i activă în 7isus 6i de o iubire arzătoare fa&ă de 2l, pot să revioreze toată mul&imea cre6tiniloCredin&a puternică 6i neclintită poate să-i animeze chiar 6i pe cei mai înver6una&i atei. Eu în zadarscris "fântul 7oan în prima sa epistolă% Kceasta este biruin&a care a biruit lumea% credin&a noastr'4 7oan /, +.

Rugăciune

Doamne, privesc la făptura mea 6i mintea îmi spune cât de imperfectă este 6i ce departe se află dine. Duhurile cele rele, încearcă la fiecare pas să o cucerească. $arul ău, de multe ori parcă îmlipse6te. Htiu că el mă poate însufle&i 6i mă poate întări, căci în el lucrează puterea a. DDumnezeul meu, cât de u6or uit de ine. satana vrea să mă cople6ească cu nălucirile 6i în6elăciunicare să mă lipsească de orice est prin care să e venerez pe ine. În sufletul meu, prin spiritacestei lumi în care trăiesc, el încearcă să-mi strecoare veninul său ca să-l paralizeze 6i să-l închipentru totdeauna în prinsoarea vicleniei sale 6i a păcatului prin care să e supăr 6i să mă despartă ine.

Dar u, 7isuse $ristoase, e-ai sacrificat pe Cruce 6i pentru binele meu, pentru mântuirea me

7nima îmi spune că mă dore6ti acolo unde l-ai dus pe tâlharul de pe cruce, în 1aradisul Ceres"ufletul meu este nerăbdător să se înal&e spre ine.

Htiu Doamne că această luptă cu diavolul, du6manul mântuirii mele, nu este u6oară, dar nimposibil de câ6tiat. 1entru aceea e ro neîncetat fă să &in seama de valorile adevăratei lumi care vrei să o mo6tenesc. Dă-mi puterea necesară prin care să cultiv toate virtu&ile, pe care le-a6ezat în mine 6i prin care să e fac cunoscut lumii întrei, pentru ca acestea să fie scara 6i checare să mă a!ute, să a!un la ine, ca împreună cu to&i înerii 6i sfin&ii ăi, să e laud de-a purumin.



Ierom "alinic - Puterea rugăciunii pentru copiii lor a părin$ilor cu inima zdro6ită4=Dumnezeu aude 'ntotdeauna rugăciunile părin$ilor care nu se dau 6ătu$i% nu trece niciodat

cu vederea inima 'n+r,ntă8

ugăciunile părinţilor

Giblia ne dă câteva e9emple de părin&i a căror credin&ă 6i ruăciune pentru copiii lor a fost mputernică decât a apostolilor în6i6i. Cunoa6tem foarte pu&in, ba chiar aproape nimic, despre cei mmul&i din ace6ti părin&i. 1utem presupune că erau oameni obi6nui&i. 2rau însă oameni care a!unsesela limitele lor, la culmea disperării, cu privire la cea mai importantă persoană din via&a lor% proprilor copil.

5 caracteristică comună a acestor părin&i e că ei nu se dau bătu&i.

"ă-l luăm pe tatăl fiului AlunaticB 'Mt 4F, 4-)4+. cest om se apropie de 7isus 6i spune% ?6ie-

milă de (iul meu că este lunatic 'i pătime'te rău, căci adeseori cade "n (oc 'i adeseori "n apă, 'iam dus la ucenicii *ăi 'i n-au putut să-l vindece@.

cest sărman tată avea un băiat despre care Matei spune că a fost vindecat de o formă de posesdemonică. 5ricare era condi&ia fiului, e limpede că băiatul era ana!at într-un comportameautodistructiv. atăl era la capătul puterilor. Îl adusese pe băiat la ucenici, cărora li se dăduse putersă scoată demoni, dar n-au putut face nimic. tunci tatăl a luat el însu6i în mâini problema 6i iprezentat-o lui Dumnezeu. 7ar 7isus i-a vindecat fiul.



Cel mai remarcabil detaliu în vindecarea acestui băiat e că nu l-a vindecat credin&a băiatului însu2l nici măcar nu voia să fie vindecat. Eici credin&a preo&ilor 'adică a apostolilor+ la care băiatulfost adus, 6i care n-au putut face nimic pentru el. Ci credin&a tatălui. Ce fel de credin&ă0 atbăiatului vine înenunchind înaintea Domnului, implorându-; din tot sufletul. E-ar fi acceptat AnuB drept răspuns.

:cenicii în6i6i au fost uimi&i 6i ;-au întrebat pe 7isus de ce ei în6i6i nu-l putuseră vindeca pe băia

?&acă aţi avea credinţă cât un grăunte de mu'tar, veţi ice muntelui acestuia% Mută-te de aidincolo, 'i se va muta 'i nimic nu va (i vouă cu neputinţă. &ar acest neam de demoni nu iesdecât numai cu rugăciune 'i cu post@ =Mt 17, 2-21>.

Ce fel de credin&ă cere Domnul0 ceastă credin&ă poate fi mică cât răuntele de mu6tar, aproainvizibil pentru ochiul omului. Dar când e zdrobit, răuntele de mu6tar scoate foc la ustarea ei. ;fel era 6i inima tatălui% zdrobită, frântă de disperare pentru fiul său. Hi în această stare, ruăciunea a avut flacăra fierbinte pe care i-o dăduse credin&a. 2l n-a spus despre fiul său Ae fără speran&ăB, de mul&i ani în starea aceastaB, Adepinde de el să vrea să fie vindecatB ori Ae propriul său stăpânB.

Marcu ne mai spune un detaliu important despre acest tată% acesta în&elesese că propria sa credin&ăDumnezeu nu era desăvâr6ită. Marcu ne spune că ?tatăl copilului striga 'i spunea cu lacrim?red &oamne, a<ută necredinţei mele8@ =Mc 0, 24>. atăl 6i-a luat toate nedesăvâr6irile re6elile, cunoscute doar de el sinur, 6i le-a pus !os la picioarele lui 7isus. poi a cerut din na!utor pentru fiul său. Hi 7isus l-a vindecat. Dumnezeu aude întotdeauna ruăciunile părin&ilor canu se dau bătu&i.

:n alt e9emplu e femeia cananeancă 'Mt 4/, )4-)=+. 2a nu era evreică, cu alte cuvinte nu avreliia dreaptă. 2a vine la 7isus fără să aibă cu ea un so&, din orice motiv era aceasta. 1oate că era

păcătoasă. Mărturise6te cine e $ristos atunci când striă ?Miluie'te-mă, &oamne, 6iul lui &avi6iica mea este rău c#inuită de demon8@. ;a început Domnul o inoră, nerăspunzându-i nici cuvânt. Cât de adeseori nu se simte un părinte inorat de Dumnezeu> Ca 6i tatăl lunaticului, această femeie se dusese la apostoli care, obosi&i de ea, au alunat-o 6i l-au cerut 6i lui 7isus salune>De ce a inorat-o 7isus0 2a suferea în contul fiicei sale. Ee putem doar imaina starea acestei femmai ales dacă presupunem că nu avea un so&, dar avea o fiică foarte bolnavă. Domnul inora cererei. tunci inima ei se rupe% ?!ar ea, venind, s-a "nc#inat ui, icând% &oamne, a<ută-mă8@ !isusrăspunde cu o insultă% ?9u este ine să iei pâinea copiilor 'i s-o arunci câinilor.@

:n copil era cea mai importantă persoană într-o familie, în timp ce în 1alestina câinele era uanimal necurat. Dar cuvintele lui 7isus nu o descura!ează pe această femeie. 5 inimă zdrobitumilită, nu mai e afectată de insulte, cum nu mai e afectată nici de mândrie. Eu-i mai rămăsenimic pentru ea însă6i de draul fiicei sale. Dacă $ristos se referea la ceva din via&a ei personală, eata să mărturisească% ADa, Doamne, a6a eB. Dar a făcut aceasta în conte9tul ruăciunii dezinteresate pentru fiica sa.

?Şi s-a tămăduit (iica ei "n ceasul acela@. Eu se dăduse bătută.



Eici unul din ace6ti părin&i nu era un sfânt. :nul era lipsit de credin&ă, celălalt era probabil imoreea ce aveau "n comun era o iuire care nu voia să se dea ătută. ceastă iuire i-a (ăcut "ngenunc#ee "naintea 6iului lui &umneeu, să-'i mărturisească nedesăvâr'irile 'i să ceavindecare pentru altcineva decât ei "n'i'i. &umneeu nu trece niciodată cu vederea ?inim"n(rântă 'i smerităJ =s $,17>.

1otrivit "fântului Chiril al le9andriei, aceasta e sinura !ertfă primită de Dumnezeu. Dar oferir

acestei ruăciuni e o răstinire care trebuie suferită pentru a dobândi învierea copilului. ?ărăstinire, nu e9istă înviere.

Vechiul estament ne relatează 6i el despre mul&i părin&i nedrep&i a căror pocăin&ă 6i ruăciuaprinsă la Dumnezeu pentru copiii lor a fost ascultată. 7acob 6i David sunt primul e9emplu. CâDumnezeu face un dar unui copil ca răsplată a ruăciunii unui părinte sau bunic disperat, acest dnu e niciodată luat înapoi. Copilul poate folosi, abuza sau poate să nu folosească deloc acel d5ricare ar fi cazul, îl va avea însă întotdeauna.

3uăciunea e o componentă esen&ială a faptului de a fi părinte. 6a că s-ar putea spune% pe de

parte, nu trebuie cru&ată nuiaua '1r 4*, )+# dar, pe de altă parte, mâinile 6i enunchii trebucoborâte în ruăciune. 1ărin&ii trebuie să le vorbească copiilor lor despre Dumnezeu, dar trebuie vorbească 6i cu Dumnezeu despre copiii lor. Men&inerea echilibrului între acestea două îi revifiecărui părinte, întrucât fiecare părinte 6i fiecare copil e unic. Dar nu trebuie să neli!eruăciunea fierbinte, stăruitoare. Ci să desferece puterea ei. Dacă vindecarea nu se limitează credin&a noastră sau a altora, ci &ine de voin&a tainică 6i de scopul lui Dumnezeu, totu6i ruăciunnoastră e o componentă indispensabilă în conlucrarea cu Dumnezeu. Dumnezeu lucrează atuncând ne ruăm stăruitor 'cf. ;c 4=,F-=+.

1entru cei care nu sunt părin&i% aduce&i-vă aminte să vă rua&i altruist pentru ceilal&i. :n lucru e ne ruăm pentru noi în6ine, dar cu totul altul atunci când ne ruăm altruist pentru al&ii. 5 ruăciunde la altcineva e un lucru de care are nevoie fiecare din noi.

Dumnezeu aude ruăciunile stăruitoare pentru al&ii. Dacă nu avem credin&ă de a aduce astfel ruăciuni, să striăm% ICred, Doamne - a!ută necredin&ei mele>B Dacă atunci când ne apropiem Dumnezeu ne sim&im păcăto6enia, atunci să ne mărturisim căderile 6i slăbiciunile, punându-le picioarele lui 7isus 6i striând din nou IDoamne, a!ută-ne>B.

="n% !erom. alinic, rovocări ale gândirii 'i vieţii ortodoAe astăi, Editura &eisis, 212>



Preot Dr Fte+an *levoacă - Predică la Duminica a X-a după Rusalii - Datoria părin$ilor4educa$ia copiilor

Cduceţi-l aici, la Mine8C%(atei +<,+<&

7ubi&i credincio6i, cumplit se chinuia copilul lunatec de care ne vorbe6te astăzi 2vanhelistul. 2l ecuprins de un duh diavolesc care îl bat!ocorea în chip înrozitor. Când îl apuca duhul cel rău, copila!unea o priveli6te înspăimântătoare% făcea spume la ură, scrâ6nea din din&i, se arunca în foc, appână ce în&epenea de tot 6i rămânea ca un mort.

1atimă rea pe bietul copil, suferin&ă amară pentru părin&i> Multe vor fi încercat bie&ii oameni ca izbăvească din hearele necuratului odrasla lor. Dar se vede că toate încercările părin&ilor 6i toanăde!dea lor au rămas fără rezultat.

tunci, tatăl copilului s-a hotărât să se adreseze lui 7isus din Eazaret, Care era cunoscut în tot &inut8alileii că vindeca multe boli 6i neputin&e din popor.

Eeaflându-; pe Dumnezeiescul Învă&ător, părintele îndurerat s-a ruat de ucenicii ;ui să facă cepentru curmarea suferin&ei copilului. :cenicii n-au putut a!uta cu nimic. În sfâr6it, Domnul 7isusvăzut cumplita patimă a îndrăcitului 6i a zis% Cduceţi- aici, la Mine8C poi, a certat dracul, alunat din biata fiin&ă omenească, a vindecat copilul 6i l-a dat înapoi tatălui său. 7ar când a fo



întrebat de ucenici de cauza nereu6itei lor, Mântuitorul a răspuns că duhurile necurate nu ies doameni decât cu a!utorul credin&ei în Dumnezeu, O prin post 'i rugăciuneC 'Matei 4F, )4+.

Cduceţi-l aici, la Mine8CH Fn aceste cuvinte noi vedem nu numai porunca dată de &omn!isus lunatecului, ci porunca impusă tuturor părinţilor cre'tini de a aduce pe copiii lor &umneeu. Este vora de s(ânta 'i marea datorie a părinţilor de a se ocupa de educaţreligioasă a copiilor, datorie care va (orma conţinutul cuvântului nostru din această &uminică.

7ubi&i credincio6i, limba omenească este prea săracă în cuvinte ca să poată e9prima toată măre&sfin&enia 6i frumuse&ea ce se ascund într-un suflet neprihănit de copil. Mai ales după ce iese din ap"fântului Gotez, copilul este o fiin&ă atât de scumpă, încât tot universul nu valorează pre&ul lui.

*emplu al lui &umneeu este un copil "nainte de orice, oteat "n Diserica &u#ului B(ânt "n ca&umneeu B-a coorât ca o picătură de rouă "n potirul unei (lori, "n care Mângâietorul cerelocuie'te cu toate darurile ui.=H>

ărinţilor, când preotul va pune "n raţe copilul oteat 'i "nsemnat cu pecetea &u#ului B(ânt,

ceasul acela, &umneeu vă "ncredinţeaă o comoară de mare preţ. ;ă puteţi ucura de ea, dar s'tiţi că nu-i a voastră, că o aveţi doar "n păstrare pentru o vreme, cu oligaţia să o "napoiaţi elce v-a dat-o. Căci Dumnezeu a poruncit în zilele când umbla cu trupul pe pământ% Căsaţi copiii vină la Mine 'i nu-i opriţi, căci a unora ca ace'tia este Fmpărăţia cerurilorC'Matei 4(, 4+.

Ce mai este copilul0 "ămân&a omului viitor este el, sâmburele în care se ascunde năde!dea părin&ilprecum în hinda ce zace în pământ stă ascuns ste!arul de mâine.

cum se pune întrebarea% ce fel de cre6tere trebuie să dea părin&ii copiilor lor, pentru ca ace6tia

realizeze bunele năde!di ce se pun în el0 3ăspunsul nu poate să fie decât unul% părin&ii au datoria dea o educa&ie întemeiată pe draostea de Dumnezeu, de aproapele 6i pe respectul fa&ă de poruncisfinte.'+

cre'te copii numai din punct de vedere trupesc 'i lumesc, a-i #răni, a-i ocroti, asta este 'i gri<animalelor lipsite de minte. -i trimite la 'coală ca să "nveţe scrisul, cititul 'i aritmetica, a asigura o carieră (rumoasă 'i un trai (ericit pe pământ, este preocuparea tuturor, c#iar 'ipăgânilor lipsiţi de luminile credinţei. &ar a da copiilor o cre'tere "n dragostea de &umneeu "n &u# cre'tinesc 'i a-i pregăti pentru viaţa ve'nică, iată datoria părinţilor, ucenici ai &omnul:ristos.

De aceea, dumnezeiescul 1avel, când vorbe6te cre6tinilor din 2fes despre oblia&iile lor, între altele porunce6te% CŞi voi, părinţilor, cre'teţi pe copii vo'tri "n mustrarea 'i "nvăţătura &omnulu'2feseni @, +.

ine ar putea aprecia vreodată toate ine(acerile care reultă dintr-o educaţie (ăcută "n du#CFnvăţăturii &omnuluiC

Vom spune, doar, că o astfel de educa&ie este temelia acelei lucrări măre&e la care suntem chema

mântuirea sufletului. &acă pruncul nou oteat este o arvună a ale'ilor "mpărăţiei lui &umnee



o pecete a &u#ului B(ânt, o mlădiţă altoită pe tulpina :ristos, apoi de părinţi depinde, "n mamăsură, ca acea mlădiţă să producă roade, ca acel su(let nemuritor să intre "n viaţa ve'nică.

2duca&ia reliioasă este apoi aran&ia formării caracterelor tari 6i cinstite. "emin&ele credin&ei Dumnezeu 6i ale evlaviei, semănate de timpuriu în sufletul copilului, formează rădăcini adânci sănătoase, care rămân, toată via&a omului de mai târziu, izvorul tuturor virtu&ilor 6i faptelor bune.

ine nu este mi'cat când cite'te istoria tânărului *oie 2l este un model nepieritor pentru toaveacurile% fiu recunoscător care a redat lumina ochilor tatălui său, so& bun care a izbăvit pe femeia din stăpânirea diavolului, bărbat cinstit 6i de caracter. Cui datora obie acel buchet de alese virtucare îl înfrumuse&au0 "fânta "criptură ne răspunde% ărintelui său evlavios care 'i-a deprins de mcopilul să- iuească pe &umneeu 'i să se (erească de orice păcat 'obie, cap. 4+.

ine nu admiră 'i acum tăria morală a Buanei, (ata "nţeleaptă 'i curată care s-a "mpotrivispitelor 'i po(tei des(rânate a celor doi ătrâni Virtutea "uzanei, la fel, era rod al bunei educapărinte6ti. Cărinţii ei, drepţi (iind, au "nvăţat pe (iica lor legea &omnuluiC '7storia "uzanei 4,*+

1ildă bună ne oferă 6i cre6terea pe care a primit-o reele francez ;udovic al 7P-lea de la mama Glanca. 7ată ce zicea ea adesea fiului său% C6iule8 *e iuesc ca pe su(letul meu. &ar mai ine vrea să te văd mort la picioarele mele, decât să te 'tiu săvâr'ind un păcat de moarteC. Hi reespunea că amintirea cuvintelor mamei sale i-a fost toată via&a o frână puternică ce l-a oprit de păcat, o făclie de lumină aprinsă în suflet.5, cât bine nu ar spori în lume părin&ii cre6tini, dacă ar răsădi în sufletele copiilor lor frica Dumnezeu care este C"nceputul "nţelepciunii8O.

Dar cei mai mul&i părin&i n-au nici o ri!ă de aceasta chemare a lor. Easc copii, se preocupă de hra

lor, de îmbrăcămintea lor, se înri!esc să-i înve&e o meserie, să le asiure o carieră, pământ, casbani, dar de formarea sufletului lor, a caracterului lor moral nu le pasă. În latura sufletească îi lasă crească sălbatici, ca plantele de pădure pe care nimeni nu le cultivă.

Vai de astfel de părin&i>"fânta "criptură îi aseamănă cu stru&oaica ne6tiutoare, care î6i lasă ouăîn nisip, ca să le încălzească soarele, uitând că picioarele trecătorilor le pot strivi, că (iarele le pmânca ' 7ov *(, 4-4@+. 7ar în alt loc îi nume6te pe părin&ii răi, criminali care Oucid su(lete ce n-treui să moarăO '7ezechiel 4*,4(+.

Eu trebuie ascuns adevărul% o cre6tere rea din casa părintească este izvorul otrăvit care ump

pământul de ticălo6i 6i iadul de osândi&i.

Be spune că pe anca acuaţilor unui triunal se a(la "ntr-o i un tânăr, "nvinuit pentru ucidere<a(. &upă ce ascultă sentinţa care "l condamna la muncă silnică pe viaţă, criminalul se ridică vori% CFi iert pe <udecătorii care m-au osândit. !ert pe prietenii care m-au trădat de mdescoperit poliţia. &ar "n această sală este un om pe care nu-l voi ierta niciodată% este tatăl meM-a crescut (ără credinţă "n &umneeu 'i de aceea "mi voi s(âr'i viaţa "n ocnăC.

7ubi&i credincio6i, astăzi ne-am străduit să vă arătăm răspunderea imensă ce stă pe umerii părin&il

pentru cre6terea 6i educarea copiilor.



Încheiem, spunând că orice copil este o comoară de mare preţ. "alvarea lui este posibilă numai prasiurarea unei educa&ii sănătoase, pe temeiul învă&ăturii Domnului, sau prin ascultarea de chemarpe care Mântuitorul ne-o face în "fânta 2vanhelie% Cduceţi-l aici, la Mine8C. min>

/erecunoştin$ă şi oportunism ",t iu6im şi c,t ne amăgim cu 'nchipuiri şi surogate7 P,năc,nd ne va mai ră6da Dumnezeu7

Pr "onstantin "oman4 Despre dragostea lui Dumnezeu şi lipsa de răspuns a oamenilorG+ragmentH

R Rădulescu4 (ântuitorul 1ristos vindecă un tânăr demonizat, lunatic, spune Evan!helia. demon care acţiona asupra tânărului în funcţie de fazele lunii. )nainte de a face această minun

(ântuitorul 1ristos pare iritat de cerere, de încă o cerere ca cineva să fie vindecat de Dânsul. #f



că tatăl tânărului se adresase #postolilor, care nu putuseră să-l vindece de "oală pe lunatic. #tun$e adresează oamenilor, în !eneral5 ?+, neam necredincios 'i "ndărătnic, până când vă vsu(eri. ărinte pro(esor onstantin oman, eAplicaţi-ne cuvintele Mântuitorului :ristos. Bumpluse un pa#ar &e ce reacţioneaă a'aPr "oman4 Este un cuvânt mustrător % tăios chiar, 6i are o e9plica&ie pe care Mântuitorul $ristoslasă să se întrevadă. În iconomia dumnezeiască 6i în planul lui $ristos aceste vindecări aveau rostde a descoperi puterea dumneeiască, aveau rostul de a- descoperi pe :ristos ca 6iu al l

&umneeu, de a- (ace cunoscut pe :ristos ca &umneeu. Cred că am mai spus 6i altădată cdacă Mântuitorul $ristos ar fi venit cu misiunea de a vindeca pe bolnavi pur 6i simplu, ar fi luat-orând 6i ar fi vindecat to&i oamenii suferinzi. Vindecă, desiur, destul de mul&i oameni, dar o face ctitlul de e9emplu 6i ca est revelator al dumnezeirii "ale. tunci când B(ântul Evang#elist Matspune, recapitulând, că !isus vindecă ?toată oala 'i toată neputinţa "n poporJ , vrea să spunmai curând că vindeca ?orice oală 'i orice neputinţăJ, nu-i era nimic cu neputinţă. De altfel numai că limba reacă oriinală permite foarte bine această traducere, dar ea este recomandată speciali6ti în traducerea 2vanheliei după Matei. Vindecă boli incurabile pe care nimeni dintoameni nu putea să le vindece.

2i bine, cum ar reacţiona cineva, constatând că după ce se vindeca "n c#ip minunat ei sasemenii lor, oamenii pleacă la casele lor, (ără să ia seama cine "i vindecă, (ără să se "ntree cineste cela care (ace ast(el de vindecări miraculoase. Bau, dacă se "ntreaă, o (ac numai dintr(oarte trecătoare mirare8 Mustrarea vizează nevolnicia poporului care continua chiar 6i în fanenumăratelor minuni să rămână orb, să nu vadă cu Cine are de-a face. Ştim ine că oriraceasta a ţinut până la capăt. Ma<oritatea, contemporanii 'i conaţionalii Mântuitorului :ristau re(uat să recunoască (aptul că nu 'i-au putut desc#ide oc#ii 'i inima să- recunoască p:ristos ca &umneeu. 29ee&ii sunt de părere că aici 7isus are în vedere în eneral A necredinpoporului 2srael I.

În fa&a acestei atitudini, Mântuitorul :ristos se simte un pic eAploatat. a 'i cum eu a' (ace ugest, de eAemplu, mi-a' arăta dragostea (aţă de cineva (ăcându-i un dar, iar respectivul ia dar'i pleacă cu el acasă, "ntorcându-mi, mai mult sau mai puţin, spatele. 9u ia seama că, de (apera o declaraţie, un semn de dragoste din partea mea . u ce amărăciune rămân eu, despărţindmă de el8



poi din nou, prietenul meu ene(iciaă "ncă o dată 'i "ncă o dată de generoitatea mea, (ără ia seama că este un gest de dragoste 'i să răspundă cum se răspunde la un gest de dragoste. ast(el de situaţii oricine trăie'te sentimentul că este (olosit% se (olosesc de lucrurile lui, dar pe nu-l iau "n seamă. 2ste vorba 6i de binecunoscuta 6i foarte răspândita inratitudine umană.

;ucrul acesta îl spun cu multă amărăciune pentru că 6i noi îl trăim. Eu, pentru (oarte mulţi ani, n

am (ost atent la răspunsul celor din <urul meu la gesturile mele de amiciţie sau de dragoste. avut acest dar, pentru care "i mulţumesc lui &umneeu 'i părinţilor mei, de a nu avea a'teptări dla ceilalţi. &e la un timp, "nsă, din păcate, am "nceput să iau seama 'i am devenit ne(ericit8 "iîn cazul Mântuitorului nu era vorba numai de amărăciunea datorată inratitudinii oamenilor fa&ă Dânsul pentru a!utorul dat, ci de amărăciunea datorată (aptului că oamenii nu-'i recuno&umneeul. r fi fost ferici&i dacă cel care le vindeca bolnavii incurabili ar fi fost un om obi6nuitdacă, în consecin&ă, minunile nu se constituiau în tot atâtea provocări de a-; recunoa6te Dumnezeu>

R Rădulescu4 Bunteţi deamăgit de atitudinile interesate, de oportuni'ti, de ce anume

Pr "oman4 Da. Chiar cred că acesta este cuvântul. ând cineva nu poate să-ţi mulţumeaspentru un a<utor pe care i l-ai dat sau pentru un gest de generoitate, pentru a se descărca povara recuno'tinţei, inventeaă erminii SCinterpretăriC, n.n.T diverse ale gestului tăincriminându-te direct sau insinuând (el de (el de lucruri. :nul dintre motivele pentru care omfue de Dumnezeu sau dore6te cu tot dinadinsul să se emancipeze de sub tutela ;ui, invocând fel fel de !ustificări, este 6i acela că, acceptându-, treuie să recunoască, deopotrivă, că toate "i vde la &umneeu, că-! datoreaă totul, "ncepând cu viaţa "nsă'i 'i terminând cu pâinea cea dtoate ilele. Şi dacă-! datoreaă totul, treuie să-! (ie ve'nic recunoscător, să-! rămână ve'ndator8 Cu ce ar putea omul să plătească darul unic 6i minunat al vie&ii0>

Dacă nu iei seama la aceste lucruri, ingratitudinea se trans+ormă 'n oportunism Hi noi produceastăzi aceea6i supărare lui Dumnezeu. Dene(iciem de un dar eAtraordinar, care este proprnoastră viaţa. e minune eAtraordinară că eAist 'i eu printre atâtea miliarde de oameni . beneficiat 6i eu de frumuse&ea e9traordinară, nepătrunsă a crea&iei 6i de tot ceea ce înseamnă via&&e unde acest dar8 #iar să nu te arăţi mulţumitor spre el căruia "i datorei viaţa ând npo(te'te cineva la masă, "i mulţumim după ce am mâncat8 um ar (i să mănânci 'i să pleci (ăsă mulţume'ti pentru invitaţie Şi iară'i să te c#eme, 'i iar să mănânci, (ără să spui nicioda?Mulţumesc@8

Chiar a6a stau lucrurile. 2ste vorba despre o a6ezare în adevăr. Eoi spunem că cea mai înaltă a6ezaa omului, starea cea mai 'naltă de fapt, nu este cea mai înaltă, ci este starea de normalitarestaurată a omului, n.n.N la care poate a<unge omul este starea de (iinţă mulţumitoareu#aristică. 6iinţa mulţumitoare a<unge să "nţeleagă că toate lucrurile de care ene(iciaă vin dla cineva, vin de undeva.

âinea este importantă, dar (aptul că această pâine este darul cuiva care mă iue'te este 'i mimportant. âinea este 'i dragoste, nu este numai pâine. &i văzut, mâncarea uneori este ustoasalteori nu este ustoasă. Este gustoasă când nu este pur 'i simplu mâncare, ci este eApres

dragostei cuiva pentru noi.



Îmi spunea cineva zilele trecute% ?um, părinte, să (ie gustoasă mâncarea aceea, când (emecare o găte'te L o (emeie "n casa - este cu ?dracuU@ "n gură, de la "nceput până la s(âr'it, cângăte'teJ

De aceea este Mântuitorul foarte supărat. Fnc#ipuiţi-vă amărăciunea &ânsului spre s(âr'it, cânc#iar 'i ucenicii, neputincio'i 'i ei, captivi percepţiei 'i perspectivei mesc#ine omene'ti, nu a

putut să vadă dincolo de dulceaţa cuvintelor Mântuitorului :ristos, de "nălţimea cuvintelor Baldincolo de minunile eAtraordinare, pe &umneeu Fnsu'i.

'+ +menirea ene(iciaă de o lume atât de (rumoasă, atât de generoasă, dar nu ia seama că vine de undeva, că este darul cuiva. Be aseamănă unui copil, care se ucură de darul primit, da"l uită imediat pe dăruitor. 5amenii primesc darul iubirii lui Dumnezeu, se folosesc de el, uneori lăcomie 6i nesa&, dar nu-l iau în seamă pe dăruitor 6i nici nu încearcă să pătrundă ra&iunea de a fdarului. tunci, &umneeu se plaseaă "ntr-un (el de geloie (aţă de propriul său dar, care, iat"n loc să dea conţinut relaţiei Bale cu oamenii, devine ostacol de netrecut. &atorită acestgeloii, este proail ca &umneeu să (i #otărât să lase creaţia să se urâţească, să devină pustineprimitoare, "n(rico'ătoare.

oate atunci oamenii "'i vor "ndrepta mintea 'i- vor redescoperi pe reator 'i &ăruitor 'i v"nţelege că lumea era darul iuirii Bale pentru oameni. Cred că este o !elozie a lui Dumnezeu. îndrăznit să spun lucrul acesta la un conres interna&ional dedicat crizei ecoloice. De fapt este cuvânt biblic, nu este al meu, &umneeu spune despre Bine, "n ;ec#iul *estament, că este gelos.

+mul este ingrat 'i c#iar pervers. Şi acum continuă să strige la &umneeu când se a(lă "n impa

când dă vreo su(erinţă peste el. Be roagă mai departe să dea &umneeu ploaie ca să avem pâin+ (ace, "nsă, ignorând esenţialul, anume că el căruia i se adreseaă cu aceste cereri este, (ond, ineva care-l iue'te 'i care a'teaptă răspunsul lui la această iuire. "ă-7 cerem orice, dsă luăm seama cui cerem> ând primim, 'i sănătate 'i a<utor, să luăm seama de la cine primim. trăim 'mpreună cu El% aşa cum ar tre6ui să trăiască omul cu Dumnezeu% 'ntr-o rela$ie dragoste% de mul$umire

*ă adormim cu El 'n g,nd% să ne trezim diminea$a cu El 'n g,nd4 ?&oamne, mulţume&oamne că iată, iară'i "mi dai darul unei ile inecuvântate, cu lumină, cu soarele, c(rumuseţea, cu (eţele (rumoase al prietenilor, ale (amiliei meleH8J

Iar seara să-I mul$umeşti lui Dumnezeu şi să spui4 5 &oamne, iată, eu cum am răspuns gesturile *ale nes(âr'ite de dragoste pentru mine% nepotrivit, slăănogit, nemernic, păcătuind8=

el mai important este să trăim cu &umneeu. 9u lucrul dintre noi 'i &umneeu este importannici ceea ce se "ntâmplă "ntre noi 'i &umneeu, ci noi 'i &umneeu. elaţia mea cu &umnee2u 6i Dumnezeu> ;umea această frumoasă 6i tot ceea ce se întâmplă în ea este con&inutul rela&inoastre. 9oi rămânem la conţinut 'i nu ne ducem la celălalt, la &umneeu . Eu însănăto6irea m



este esen&ială ci faptul că boala 6i însănăto6irea m-a pus în leătură cu Dumnezeu. ceasta ar trebsă fie reac&ia celor care sunt vindeca&i de Dumnezeu. ;aptul prezen$ei lui Dumnezeu printoameni era in+init mai minunat şi mai important dec,t toate vindecările la un loc Vindecărînsele erau semne ale acestei prezen&e.

ceasta este problema pe care o pune 2vanhelia de astăzi. a 'i prin ro(eţii ;ec#iul*estament, Mântuitorul mustră poporul Bău din acelea'i raţiuni% poporul beneficia de darul l

Dumnezeu, de interven&iile miraculoase ale lui Dumnezeu, care l-a scos din pământul 2iptului, idat pământul făăduin&ei, i-a făcut biruitori împotriva multora, i-a a6ezat pe calea adevăruluitotu'i, poporul se "ntoarce la viţelul de aur 'i se "nc#ină idolilor. tâta cădere, atâingratitudine8 ceasta "l mâ#ne'te (oarte tare pe &umneeu8

R Rădulescu4 Cred că )l mai mâhnete i faptul că nu !ăsete acel !răunte de credinţă, care mui munţii din loc, pe care, mai apoi, nu-l !ăsete nici la #postoli. Mă "ntre eu acum, cine poaavea grăuntele de credinţă, dacă nici postolii, oamenii cei mai apropiaţi, nu-l aveau Be re(ela ni'te munţi reali sau la greutăţile care stau "n calea noastră 'i ne (ac neputincio'i "n a crede

um să luăm cuvintele

Pr "oman4 '+ 9oi, oamenii, suntem neputincio'i. *ocmai aceasta vrea să ne spunMântuitorul :ristos% aveţi această posiilitate 'i nu aveţi voinţa de a ene(icia de ea. vposiilitatea să mi'caţi munţii din loc 'i nu o (aceţi. ceea este măsura puterii omului. omulcu &umneeu, nu a omului singur8 &ar omul este tru(a'8 r vrea, desigur, să mute munţii dloc, dar cu puterile lui. Bă se poată groăvi8 Dumnezeu vrea să-l aducă pe om la con6tiinlimitelor sale, pe de o parte, 6i să-l deschidă spre puterile nelimitate ale dumnezeirii, pe de altă parFn momentul "n care omul a<unge la con'tiinţa limitelor sale, atunci se desc#ide credinţei. F'i dseama că nu se mai poate amăgi, nici cu puterea minţii 'i a mu'c#ilor săi, nici cu putereinstrumentele sale.



R Rădulescu4 Nu se mai încrede într-însulF

Pr "oman4 Eu se mai încrede într-însul. cela'i 5#eron !osi( , pe care îl tot pomenesc, pentru cmi este foarte dra 6i sper să-i fie 6i dansului dra de mine, pentru că a6 fi fericit eu 6i casa mespune că% ?ână când omul nu a<unge la con'tiinţa că este nimic, că este ero, nu pune "ncep"n relaţia sa cu &umneeu8J.

Măsura la care ne c#eamă &umneeu este măsura dumneeirii% ?6iţi desăvâr'iţi, precum *at

vostru cel ceresc desăvâr'it este8@ 'Matei /,=+. 7ată la ce nivel este chemat omul să trăiască> nivelul dumneeiesc8 Fn &u#, la "nălţimea &u#ului8 a ce nivel trăie'te omul, de (apt &e acelucru, măcar, să (ie con'tient, prin raportare la adevărata scara valorică. 5mul este chemat trăiască la măsura dumnezeirii, iar dacă trăie6te dumnezeie6te poate muta 6i mun&ii din loc. /trăim evalu,ndu-ne cu o scară a valorilor imanente% lumeşti% omeneşti &e aceea putem (oaru'or să ne groăvim, să ne tru(im, "n comparaţie cu semenii no'tri. +ricine va găsi pe cineva mneputincios decât el. &acă ne-am evalua, "nsă, prin raportare la măsura dumneeirii, atunlucrurile s-ar sc#ima complet. 9u am mai considera atât de mare di(erenţa dintre virtuo'i păcăto'i, dintre uni 'i răi. De aceea, Mântuitorul :ristos nu este mi'cat de per(ormanţemorale, nici de per(ormanţele 'tiinţi(ice, nici de per(ormanţele te#nologice, nici de per(ormanţe(ilantropice instituţionaliate, ci este mi'cat dacă omul (ace pasul spre &umneeu, saltul spviaţa cu &umneeu.

tâta timp cât oamenii rămân în lumea lor strâmtă, nu este o mare diferen&ă între prostituată 6i întomul virtuos. Mântuitorul $ristos spune lucrul acesta. Ga mai mult, prostituata are o 'ansă simtă limitele acestui cerc "nc#is 'i strâmt, "n timp ce virtuosul sau per(ormantul se va amăgi cper(ormanţa lui.

R Rădulescu4 Pe lân!ă credinţa puţină, dar puternică, (ântuitorul 1ristos mai cere ru!ăciune post. $pune că demonul acela care îl chinuia pe lunatic nu iese decât în felul acesta. e putere apostul 'i rugăciunea "n lucrarea de vindecare 'i de aducere la starea normală de om

Pr "oman4 Întâi de toate, rugăciunea 'i postul sunt demersuri care ne desc#id lui &umneeu.

ugăciunea este vorirea directă cu &umneeu, actualiarea, pe măsura (iecăruia, a unei relavii cu &umneeu

ostul este instrumentul prin care luptăm "mpotriva egoismului din noi. mândouă sunt semne ale stăruin&ei, ale unei dorin&e 6i voin&e puternice de a face binele. Şi post'i rugăciunea ne suţiaă simţirea 'i mintea, ne scot din lumea grosieră 'i opacă "n care trăimlumea simţurilor materiale 'i ne desc#id (erestrele Fmpărăţiei lui &umneeu, a realitădu#ovnice'ti.

ostul 'i rugăciunea "l a<ută pe om să-'i demontee mecanismul su(icienţei de sine, care interpune "ntre el 'i &umneeu.

R Rădulescu% 7e duce la neîncrederea în tineF



Pr "oman4 Eu este vorba despre neNîncredere în tine. Este vora despre su(icienţă de sine. disă crei că tu, cu puterile tale, "ţi e'ti su(icient8

Postul şi rugăciunea

• te a<ută să nu te mai amăge'ti cu această su(icienţă de sine8 • *e a<ută să vei care "ţi este starea ta adevărată, cât iue'ti cu adevărat.

:ăsura omului este dată de c,t iu6eşte? Bă se cercetee (iecare pe sine, să vadă cât iue'te, 'i vedea cât de mică sau de ineAistentă este dragostea sa. Din câte am constatat eu până acum, de6perienţa mea B i slavă Domnului sunt la o vârstă când pot să vor"esc despre propria mee6perienţă - oamenii iuesc (oarte puţin, sau de cele mai multe ori deloc. Şi nici măcar nu "'i daseama, se amăgesc cu (el de (el de surogate, se amăgesc cum că ar (i ceva "ntre ei 'i soţii 'i soţiilor, cum că ar (i ceva "ntre ei 'i copii. &ar nu este aproape nimic. /e iu6im mai cur,nd pe n'nşine% iar pe ceilal$i 'i consumăm Măsura iuirii pentru cineva este măsura sacri(iciului pcare e'ti "n stare să-l (aci pentru el.

:n pic de post 6i de ruăciune sub&iază sim&urile% sim&ul duhovnicesc, al în&eleerii, al vededuhovnice6ti, al vederii suflete6ti. ostul 'i rugăciunea ne duc "n ona unde se dă marea ătăliătălia cu du#urile, cu du#urile rele, cu diavolii, adică la nivelul gândului, la nivelintenţionalităţii celei mai tainice.

Duhul curviei, de e9emplu, te poate stăpâni o via&ă. Îl sim&i acolo 6i sim&i că nu-l po&i birui. Duhlăcomiei, duhul iubirii de arin&i, duhul iubirii de stăpânire, un duh este o stare dominantă care diri!ează, aproape. a să dai marea ătălie cu du#urile, adică să alungi din tine un du#, ai nevo

de multă rugăciune 'i de mult post. lt(el nu-l iruie'ti.

:n părinte îmbunătă&it, pe care probabil l-am mai pomenit, tânăr 6i râvnitor, îmi povestea anul trecla "fântul Munte câtă luptă duce ca să se mai cure&e de un ând urât, leat de un eveniment dtrecut. 5ândul urât este ca un cui al lui epelea, acolo, "n su(let. &ar noi, care nu am (ăcut niun pic de e(ort să ne curăţim8 vem nevoie de (oarte multă rugăciune 'i de (oarte mult post. Daceea insistă Giserica pentru ruăciune 6i pentru post. Giserica noastră, slavă Domnului, aperioade de post foarte mari 6i foarte binevenite. Mai rămâne să le luăm în seamăB.

=din% r. onstantin oman, J&reptatea lui &umneeu 'i dreptatea oamenilor@, EdituDiantină, Ducure'ti, 21>

*+,ntul 3uca al "rimeei despre nerecunoştin$ă



'+ /erecunoştin$a este un păcat de care su+eră mul$i oameni

"fântul 1roroc 7saia eviden&iază nerecuno6tin&a poporului lui 7srael fa&ă de Dumnezeu% Doul cunoa'te stăpânul 'i asinul ieslea &omnului său, dar !srael nu Mă cunoa'te, poporul Meu nMă pricepe '7saia 4, *+. ;edeţi cât de aspru <udecă B(ântul roroc, prin aceste cuvinnerecuno'tinţa poporului lui !srael El dă drept eAemplu animalele necuvântătoare, care araata'ament (aţă de stăpânul lor.

Fn ;iaţa B(ântului 5#erasim, care a trăit la !ordan, s-a petrecut un lucru interesant. cestavăut odată un leu stând pe nisip 'i su(erind tare. eul "'i lingea laa "n care intrase un spiB(ântul 5#erasim s-a apropiat de el, i-a luat laa 'i i-a scos spinul. Şi ce s-a "ntâmplat eulnutrit din acel moment o mulţumire neoi'nuită (aţă de s(ânt 'i, până la moartea stareţului, nu a despărţit de dânsul, iar atunci când B(ântul 5#erasim a murit, pe mormântul lui acest l

recunoscător a <elit mult timp, 'i "n cele din urmă acolo a 'i murit.



N

Eu cunosc un ca "n care un medic, văând pe drum un câine olnav, l-a luat la sine 'i lvindecat. âinele era nespus de recunoscător acestui medic milostiv, precum leul B(ântul5#erasim. mers după el toată viaţa 'i nu o dată a adus la dânsul 'i alţi câini olnavi pentru avindeca.

;edeţi cât de multe treuie să "nvăţăm de la aceste animale recunoscătoare7 Dar noi nu sunte

aşa /ouă din zece vindeca$i s-au dovedit nerecunoscători redeţi voi, oare, că ace'ti nounerecunoscători erau oameni răi 9u8 &omnul a vrut să ne arate prin aceasta că 'i printre noi a(lă destui nerecunoscători.&e ce oamenii sunt nerecunoscători &e ce răspund atât de des cu nerecuno'tinţa 'i de(aimeaă pe ine(ăcătorii lor

a aa nerecuno'tinţei stă iuirea de sine, egoismul. 9erecunoscătorii au o părere atât de "naldespre sine, că se gândesc prea puţin la alţii, consideră că ceilalţi sunt oligaţi să le acordatenţie 'i de aceea orice ine(acere o consideră de nimic, o primesc ca pe ceva ce li se cuvin

Există printre oamenii de acest +el unii +oarte m,ndri% cărora le este neplăcut să primeas6ine+aceri At,t timp c,t au nevoie de ceva% merg şi cer a>utor% iar c,nd primesc ceea ce adorit% 'n locul recunoştin$ei se iveşte 'n inima lor iritarea şi răutatea 9u suportă (aptul că(ost necesar să ceară, că s-a găsit un om noil care le-a o(erit a<utor. Şi nu se gândesc deloc sămulţumească. Da mai mult decât atât, uneori inima lor se "năspre'te 'i acest sentiment al iuide sine genereaă ură (aţă de ine(ăcătorul lor.

1reaîn&eleptul 7isus, fiul lui "irah, a spus următoarele cuvinte despre oamenii nerecunoscători%Mulţi au socotit "mprumutul ca ani găsiţi 'i au (ăcut neca celor care i-au a<utat pe ei. ână ia "mprumutul, sărută mâna celui care "i dă 'i pentru anii aproapelui vore'te cu gla

ademenitor iar când este vremea să "ntoarcă, atunci tărăgăneaă, 'i se apără cu cuvinte de len'i "nvinuie'te vremea. &e va putea, aia va "ntoarce <umătate 'i o va socoti ca ani daţi dpomană. !ar dacă nu, pentru că l-a lipsit de ani, i se (ace lui vră<ma' pe degeaa. Dlestemesudalme "i va răsplăti 'i, "n loc de cinste, "i va plăti cu necinste ' Fnţelepciunea lui !sus Bira# )-@+.



&intre toate (elurile pe care le "mracă nerecuno'tinţa omenească, cea mai gravă este ceacopiilor (aţă de părinţii lor, (oarte răspândită astăi."pune&i-mi, pe cine, dacă nu pe părin&i, trebuie să-i considerăm primii 6i cei mai mari binefăcătorino6tri0 2i ne-au dat via&ă, ne-au răbdat capriciile copilăre6ti, nea!unsurile 6i uneori chiar 6i ofenseine, dacă nu părinţii, care s-au "ngri<it atât de mult de noi 'i care 'i-au pus su(letul pentru nomerită recuno'tinţa noastră &eseori vedem că pe părinţii ătrâni, care au pierdut capacitatea a munci, copiii răi "i alungă din casă, sau dacă nu-i alungă, atunci cu lestem 'i cu răutate

dau pâinea necesară.sculta&i ce spune în&eleptul 7isus, f[ul lui "irah, despre cinstirea părin&ilor%u (apta 'i cu cuvântul cinste'te pe tatăl tău 'i pe mama ta, ca să-ţi vină inecuvântare de la eă inecuvântarea tatălui "ntăre'te casele (iilor, iar lestemul mamei le dărâmă până temelieH a un #ulitor este cel care părăse'te pe tată 'i lestemat de &omnul este cel care mânpe mama sa = Fnţelepciunea lui !sus Bira# 3, /, 0, 1)>.

În Deuteronom citim cuvinte înfrico6ătoare% Dlestemat este cel care vore'te de rău pe tatăl săsau pe mama sa8

În cartea 2eirii citim cuvinte 6i mai înfrico6ătoare% el ce-l ate pe tatăl său treuie să (Ve dat moarte.

1oporul lui 7srael îi ucidea cu pietre pe călcătorii de lee. 2ra necesar doar ca pedeapsa să devină eveniment înfrico6ător în via&a poporului, pentru că acesta să în&eleaă cum sunt pedepsi&i cei case poartă nemilos cu părin&ii lor 6i să con6tientizeze ravitatea acestui păcat.

6a a fost în timpurile vechi. Dar în prezent lucrurile s-au schimbat. ceastă lee nu se mai aplinicăieri. Cel ce-6i bate tatăl, care vorbe6te de rău pe mama sa, la noi deseori rămâne nepedepsit. 7

dacă părin&ii se hotărăsc să depună plânere în instan&ă împotriva tratamentului la care sunt supude proprii copii, via&a lor va deveni 6i mai amară.

Dar leea lui Dumnezeu este ve6nică 6i dreptatea ;ui este neclintită, 6i, dacă nu vor fi pedepsacum cei care î6i bat părin&ii, atunci vor fi condamna&i de Dumnezeu la pedeapsa ve6nică. Şi denimeni nu-i ucide acum cu pietre lestemul lui &umneeu, <udecata lui &umneeu "i va pedepve'nic, (iindcă dreptatea lui &umneeu "ntotdeauna se va "mplini, c#iar 'i atunci când oamenvor "nceta s-o urmee.

Bă gândească la aceasta cei care "i o(enseaă pe părinţi, cei care "l alungă din casă pe tatătrân sau pe mama ătrână, care "i condamnă la (oame, lipsindu-i de a<utor. ?ie să-6i aduaminte că 6i pentru ei se va îndeplini această lee veche> ?ie să-6i amintească de !udecata lDumnezeu 6i să se cutremure în fa&a ei>Domnul 7isus $ristos, când i-a vindecat pe cei zece lepro6i, 'tia că nouă dintre ei se vor arănerecunoscători, dar c#iar 'i a'a, i-a vindecat pe toţi. Şi-a revărsat mila nemărginită asuprtuturor L 'i vrednici, 'i nevrednici. Şi-a dat viaţă 'i pentru păcăto'i, 'i pentru nerecunoscători. Ea su(erit pe rucea de pe 5olgota de dragul nostru, al tuturor, c#iar 'i de dragul celor care -arespins, care -au dat la moarte.



/erecunoştin$a omenească este ca o picătură 'n marea milostivirii lui Dumnezeu Fi precunu po$i tul6ura marea arunc,nd 'n ea o m,nă de nisip sau de ceva necurat% tot aşa nu poanerecunoştin$a omenească să tul6ure c,t de pu$in milostivirea nemărginită a lui Dumneze+a$ă de noi to$i rebuie să &inem minte aceasta.

Mn +a$a ochilor noştri să stea 'ntotdeauna Kristos 'nroşit de s,nge% "are a murit pe "rucolgotei pentru noi% cei nerecunoscători

*ă $inem minte "rucea olgotei% să ne amintim 'ntotdeauna milostivirea nemărginită a lDumnezeu +a$ă de noi% nevrednicii şi păcătoşii

Hi dacă ne vom aminti aceasta, dacă vom lua e9emplu de la cei care cu recuno6tin&ă consideră datoria lor să-6i cinstească proprii părin&i, atunci mila lui Dumnezeu va fi cu to&i>B

=&in predica la &uminica Blăănogului inclusă "n% B(ântul uca al rimeei, redici, Ed. Bop#iDucure'ti, 20>



Părintele Diacon eorge am6ore - Predică la Putna 'n Duminica a X-a Ga zeceaH după Rusaa G(& august ()&&H

I1reacuvio6i părin&i 6i iubi&i credincio6i, "fânta 2vanhelie din duminica de astăzi, a zecea du3usalii, după "fântul postol Matei, relatează vindecarea minunată a unui copil lunatic. Despacest episod ne mai relatează 6i postolii Marcu 6i ;uca, care întreesc cumva cele spuse de "fânt2vanhelist Matei. Despre semnifica&ia acestei tămăduiri minunate, dar 6i despre valoarea credin&în via&a noastră voi încerca să vorbesc în cuvântul de acum. Gineîn&eles, folosindu-mă de tâlcuiri"fin&ilor 1ărin&i ai Gisericii.



Minunea tămăduirii copilului lunatic s-a petrecut imediat după "chimbarea la fa&ă a Mântuitoru7isus $ristos 6i cu pu&ină vreme mai înainte ca Domnul să pătimească de bunăvoie, să fie răstinitsă învie.

B(ântul Evang#elist Matei ne spune că Mântuitorul a coorât de pe Muntele *aorului "mpreuncu postolii etru, !acov 'i !oan. ând au a<uns <os, la poalele muntelui, au văut că postolii

s(ădeau cu cărturarii, cărturari care totdeauna găseau "n Mântuitorul pricină de poticneală. Mântuitorul i-a "ntreat% e vă s(ădiţi "ntre voi :n tată necă!it pentru suferin&a fiului său a venla Mântuitorul 7isus $ristos, a înenuncheat 6i ;-a ruat, zicând% &oamne, miluie'te pe (iul meu, este lunatic 'i pătime'te rău. desea cade "n (oc, uneori "n apă.

e "nseamnă că era lunatic Ee spune cuvântul% demonul se manifesta cu mai multă putere males în func&ie de fazele lunii. De ce fiul îndrăcit făcea asta0 ocmai ca să-i facă pe oameni să creacă răul nu vine de la demoni, ci vine, cumva, de la lună, cum mai zic 6i unii astroloi astăzi, stelele ne conduc via&a, iar unii dintre noi, din păcate, îi mai 6i credem, urmărind ceea ce se cheamhoroscop. 6adar, era lunatic. Demonul se manifesta, a6a cum am zic, mai ales la fazele lun

ascunzându-6i cumva identitatea.

De ce făcea asta0 Cineva a spus foarte bine că diavolul are o ispită foarte vicleană pentru oamendin ziua de astăzi% îi ispite6te încercând să-i facă să creadă că el nu mai e9istă, 6i dacă diavolul ne9istă, atunci nu mai e9istă nici rău, că putem zice răului bine 6i că putem face orice lucru, nu me9istă rău și bine. Diavolul î6i ascundea identitatea 6i în cazul acestui copil lunatic, oamenii credecă luna îl influen&ează cumva 6i nu vedeau în el puterea celui rău.

Este de lăudat dragostea părintească a acestui tată. alergat la Mântuitorul ca la ultima l

speranţă, ca la &octorul su(letelor 'i al trupurilor, rugându- să-l miluiască pe (iul său. Vedem 6i astăzi că sunt părin&i care se înri!esc de sănătatea trupească a fiilor lor, sunt foarte atensă nu apară o boală cât de mică, au mii de ochi pentru bolile copiilor, ca rus cel din antichitatînsă sunt aproape orbi 6i nu văd bolile suflete6ti ale copiilor lor, nu se roaă pentru îndreptarcopiilor lor, aproape că nu le pasă.

⇒ KCe dacă e copilul meu desfrânat@F Ai alţii suntF⇒ KCe dacă nu se duce copilul meu la "iserică@ (ai are timpF⇒ KCe dacă mai minte@ 7re"uie să te descurci în viaţă cumvaF⇒ KCe dacă e mândru@F De ce să se lase călcat în picioareF

și a6a mai departe, uitând că bolile suflete6ti sunt mult mai rave, pentru că aduc osândă ve6nicaduc iad, începând chiar de acum, din via&a aceasta.

6adar, acest părinte este de lăudat, pentru că el s-a ruat pentru copilul său 6i a venit la Mântuitor7isus $ristos, de6i ne spune "fântul 2vanhelist Marcu în completarea 2vanheliei "fântului Matnu avea suficientă credin&ă. 2l a zis% &oamne, am venit 'i la ucenicii tăi 'i n-au putut sătămăduiască.



Ce-i răspunde Mântuitorul0 Jice mai departe 2vanhelistul Matei% +, neam necredincios "ndărătnic8 ână când vă voi su(eri

9eam necredincios L adică slu<iţi celui rău mai degraă decât lui &umneeu. Fndărătnic L adioi'nuit cu păcatul, pentru că cel care se oi'nuie'te cu păcatul "'i pierde credinţa, devinnecredincios.

Hi zice mai departe% duceţi-l la Mine.

Hi l-au adus pe copil. "fântul 2vanhelist Matei poveste6te foarte pe scurt# zice% Mântuitorul a cerpe demon, demonul a ie6it, iar copilul s-a vindecat chiar în ceasul acela, a6a cum a&i auzit 2vanhelia de astăzi. "fântul 2vanhelist Marcu, însă, este mai boat în detalii. Hi să vede&i cuvinte frumoase aminte6te în plus 6i cât ne sunt nouă de folos. Înainte să-l tămăduiască, "fânt2vanhelist Marcu zice a6a, că tatăl ar mai fi zis% &oamne, de poţi (ace ceva, a<ută-ne, (iindumilă de noi8

De aceea vă ziceam că nu vine, totu6i, cu multă credin&ă la Mântuitorul 7isus $ristos. Eu zice cumzis odinioară leprosul% &oamne, de voie'ti, poţi să mă curăţe'ti.

Eu zice cum a zis suta6ul din Capernaum% &oamne, i numai cu cuvântul 'i se va tămădui slugmea8

Eu a zis a6a. zis% de po&i face ceva> Bărmanul, nu 'tia pe ine are "n (aţă, că esMântuitorul puternic, pantocrator, a'a cum este repreentat "n cupola Disericii, ocrotinDiserica. totputernic, poate (ace acest lucru. !ar Mântuitorul 'i "ntru aceasta se vede unătate

iuirea ui nespusă, nu vrea să-l tămăduiască numai pe copil, ci 'i pe tatăl puţin credincios. minunea lui &umneeu este nu numai "n tămăduirea copilului, ci 'i "n tămăduirea părintelui.

Ce-i spune Mântuitorul0 &e poţi crede, toate sunt cu putinţă celui care crede8

atăl î6i dă seama în acel moment că nu are credin&ă puternică. Cade în enunchi 6i zice% re&oamne, a<ută necredinţei mele8 ecunoa'te că nu are multă credinţă, dar lacrimile sale pocăinţă pe care le-a vărsat când a rostit acele cuvinte au spălat necredinţa lui, au topit g#easau "mpietrirea lui. acrimile de pocăinţă sunt singurele lacrimi mântuitoare.

Mai "nvăţăm un lucru din aceste cuvinte% credinţa noastră nu poate să (ie statornică, puterni(ără a<utorul lui &umneeu, dacă &umneeu nu ne susţine credinţa.

7ar Mântuitorul, poveste6te mai departe "fântul 2vanhelist Marcu, care ne relatează mai pe lavindecarea acestui lunatic, Mântuitorul cere să fie adus copilul la 2l 6i ceartă demonul cel rău, dumut. 7ar duhul cel rău, într-o ultimă zvâcnire de răutate înăduită de Dumnezeu, îl scutură cu pute6i aproape că l-a lăsat pe bietul copil mort, încât unii au 6i început să zică că a murit, probabcărturarii, care abia a6teptau să vadă ceva rău întâmplându-se. Dar nu a fost a6a. Mântuitorul 7is$ristos l-a luat de mână pe copil 6i copilul s-a ridicat tămăduit, vindecat, scăpat pentru totdeauna



demonul cel cumplit, demon care, tot 2vanhelistul Marcu ne spune, îl chinuia încă din pruncie pacest sinur copil al tatălui său.

După ce îl tămăduie6te, ne spune de data aceasta 2vanhelistul ;uca, mul&imile s-au mirat puterea Mântuitorului 7isus $ristos. postolii, însă, rămânând sinuri cu Domnul, au venit la 2l 6iau întrebat cumva aparte% &oamne, noi de ce nu am putut să (acem această vindecare 1uneîntrebarea oarecum îndreptă&i&i, pentru că ei primiseră putere de la Domnul nostru 7isus $ristos

izonească tot duhul rău din oameni 6i acum ei nu în&eleeau de ce nu au putut. Hi zice Mântuitoru&in pricina necredinţei voastre. dică a scăut credinţa voastră 'i pentru că a scăut credinvoastră 'i puterea voastră a scăut. Vede&i ce leătură este între credin&a omului 6i puterea lui> zice Mântuitorul mai departe% devărat grăiesc vouă, dacă aţi avea credinţă cât un grăunte mu'tar, aţi ice muntelui acestuia% mută-te de aici dincolo 'i se va muta 'i nimic nu va (i vouă cneputinţă8

Dar măcar să ave&i credin&a cât un răunte de mu6tar> 8răuntele 6ti&i că este foarte mic, dmireasma lui pătrunde toată mâncarea. Credin&a noastră măcar pu&ină să fie, să pătrundă în toacele ale sufletului 6i ale trupului nostru.

&i putea să zice&i muntelui acestuia% mută-te de aici dincolo

e munte este mai greu pentru su(letul omului decât păcatul sau decât gri<a acestei lumi sufletul omului apasă 6i noaptea când doarme ri!a zilei de mâine. 2 ca un munte 6i omul nu se mpoate odihni din pricina acestui munte din suflet, neavând suficientă credin&ă.

Cum zicea Mântuitorul% 9u vă "ngri<iţi de #rană sau de ăutură, 'tie *atăl vostru că aveţi nevode ele. ăutaţi mai "ntâi Fmpărăţia erurilor 'i dreptatea 'i toate celelalte vi se vor adăuga vou

Şi ele sunt de mare (olos, dar nu le căutaţi "n primul rând pe acelea, ca să le lăsaţi pe cedu#ovnice'ti8

Mântuitorul le-a mai spus încă un lucru postolilor% &ar acest neam de demoni nu iese decnumai cu rugăciune 'i post8

dică o credin&ă trebuie să se e9prime 6i în ruăciunea noastră către Dumnezeu 6i în înfrânare, post.

Când omul se înfrânează de poftele cele rele,

când omul îi înfrânează ochii de la a privi toate mizeriile pe care ni le oferă cu mulmărinimie cel rău,

când omul se înfrânează de la a privi ima!ini la această cutiuţă fermecată care estelevizorul,

când omul încetează în a mai urmări prin toate ziarele de scandal tot felul de minunăţiuci!ătoare de suflet,

când omul se înfrânează nu numai de la mâncare, pentru că nu numai asta înseamnă post,



atunci el "'i pregăte'te su(letul ca să primească pe Mântuitorul !isus :ristos "n inima sa, atuncredinţa lui se "ntăre'te, atunci credinţa lui mută munţii din loc.

parent fără leătură cu această minune, la finalul "fintei 2vanhelii de astăzi "fântul postMatei ne spune că Mântuitorul 7isus $ristos, călătorind prin 8alileea, a început să le vorbeaspostolilor despre 1atimile "ale, care se apropiau, zicând% 6iul +mului va (i dat "n mâinioamenilor.

Hi de aici mai învă&ăm ceva% să nu ne a6teptăm, atunci când facem un bine, ca oamenii să niîntoarcă. Ga dimpotrivă, unii oameni se sălbăticesc atunci când le faci bine. Cât bine le-a făcMântuitorul> 7ată, l-a vindecat pe acest copil> Hi cu cât rău au răsplătit ei Mântuitorului, răstinind; pe muntele 8olota. Jice% ;a (i dat "n mâinile oamenilor care "l vor omor", dar a treia i v"nvia. Hi se încheie "fânta 2vanhelie% !ar ei s-au "ntristat (oarte.

&e ce le-a spus Mântuitorul aceste cuvinte 'i care este legătura cu vindecarea minunată copilului lunatic ocmai pentru că aceste evenimente se apropiau. ocmai că atunci când ei vvedea împlinindu-se toate acestea, prinderea, !udecarea, biciuirea, răstinirea, să nu se clatine

credin&ă, ci să aibă credin&a măcar cât un răunte de mu6tar 6i să-6i aducă aminte de cuvinteMântuitorului că a treia zi va învia ?iul 5mului 6i să creadă 6i să nădă!duiască 6i să nu cadă disperare ceea ce 6ti&i că, din păcate, postolii au 6i făcut. cesta este rostul cuvintelMântuitorului 7isus $ristos pe care 2l le spune imediat după vindecarea fiului lunatic.

m spus, în mare, cam ce au tâlcuit 1ărin&ii Gisericii, "fântul Eicolae Velimirovici 6i al&ii, cu privla această 2vanhelie. cum a6 vrea să ne ândim un pic, să reflectăm, cercetându-ne sufletenoastre, câtă credin&ă ăsim aici 6i cât de statornică este credin&a din inima noastră, cât de puternieste0 Credin&a noastră nu numai că ne luminează mintea, adică ne face lumina&i la minte 6i dă

putere voin&ei noastre.Htim, din păcate, că astăzi sunt cre6tini doar de con!unctură, adică doar s-a întâmplat, potrivîmpre!urărilor, să fie boteza&i. Hi pentru că au fost boteza&i se numesc cre6tini, dar nu cunosc cât dpu&in credin&a în care au fost boteza&i. Cunosc, mai derabă, alte credin&e. Eu cunosc valoarcredin&ei lor, sfin&enia credin&ei cre6tine, care a dat "fin&i, diferen&a dintre credin&a lor 6i alcredin&e.

De aceea, unii cre6tini amestecă credin&ele, unii se uită la horoscop, al&ii cred în te miri ce aînvă&ături aduse de alte reliii străine de cre6tinism. Eu cunosc credin&a pentru că nu cercetea

"cripturile, pentru că nu cercetează căr&ile 1ărin&ilor duhovnice6ti sau ale "fin&ilor Gisericii, pentcă nu vin să asculte cuvântul lui Dumnezeu la Giserică, pentru că nu în&ele valoarea duhovnicieia tainei "povedaniei, pentru că nu în&ele de ce preotul iese cu un pahar 6i cu o linuri&ă, ce rost arEu în&ele nimic din toate acestea, dar fac nun&i fastuoase, botezuri să-i vadă lumea, înmormântăla fel, ca să nu mai vorbim de casele de veci pe care 6i le preătesc, nepreătindu-6i, de fapsufletele cu nimic. ce6tia sunt unii dintre credincio6ii de astăzi, pu&in-credincio6ii de astăzi.

&espre puterea credinţei, cât de mare ar treui să (ie credinţa noastră, ne poveste'te umitropolit al rdealului, (ericită să-i (ie pomenirea, ntonie lămădeală, următorul lucru%

(emeie (oarte olnavă 'i-a trimis (iica, de 'coală să-i cumpere de la (armacie o sticluţă pentr



oala ei, neputând să se deplasee. 6etiţa a plecat degraă, sperând "n "nsănăto'irea mamei ei, (armacist. 6armacistul era un pic mai "n vârstă. primit-o pe (etiţa, 'tia oala mamei ei 'i i-a do sticluţă. 9u prea s-a uitat atent ce i-a dat, icem noi că nu a (ost pro(esionist. &ar 'tia că aiera sticluţa pe care treuia să i-o dea 'i i-a dat-o.

&upă ce a plecat (etiţa, (armacistul s-a uitat cu luare-aminte 'i a constatat că i-a dat eAact ce ntreuia să-i dea 'i s-a "ngroit. ;ă daţi seama ce a (ost "n mintea lui

Je am (ăcutH entru nepriceperea mea omor un om8@ "ngenunc#eat 'i a "nceput să se roage (ierinte, cu lacrimi% J&oamne, (ă o minune8 Bă "ntâmple ceva să nu a<ungă sticluţa la mamă8@

9u a apucat să se roage (oarte mult 'i s-a "ntors (etiţa, a desc#is u'a de la (armacie 'i plângâncu capul "n <os, supărată, a is% ?&omnule, vă rog să mă iertaţi, am alergat 'i nu 'tiu cum s-"ntâmplat, m-am "mpiedicat 'i am spart sticluţa8 ;ă rog să mă iertaţi, nu mai am nici ani să vdau. Şi mama e olnavăH@

!-a dat sticluţă care treuia 'i după ce (etiţa a plecat, (armacistul a "ngenunc#eat din noplângând de data aceasta cu lacrimi de mulţumire 'i de ucurie.

7ată credin&a> 7ată credin&a pe care 6i dumneavoastră o pute&i sădi sau a&i sădit-o în viadumneavoastră. "ă ne amintim numai de martirii din temni&ele comuniste, cum au reu6it ei să treanumai cu a!utorul credin&ei>

Ca să nu mai lunesc cuvântul, bine ar fi noi, cre6tini boteza&i 6i cre6tini nu numai cu numele, ci cu fapta, să cercetăm mai mult "fintele "cripturi. Mântuitorul zice%

ercetaţi Bcripturile8"ă avem mai multă râvnă pentru cele duhovnice6ti, să ne spovedim mai des 6i nu numai când vmarile posturi, că a6a face toată lumea, ci 6i când sufletul nostru este înreunat de păcat, cânmuntele păcatelor se ridică în sufletul nostru. "ă ne ruăm lui Dumnezeu să ne dea credin&ă, să sporească credin&a>

Mi-aduc aminte de o "ntâmplare din ateric, cred, care ice că un părinte nu avea darlacrimilor cum aveau alţi părinţi. Şi atât de mult se necă<ea că nu avea darul lacrimilor "ncât rugăciunile sale plângea 'i icea% ?&oamne, dă-mi 'i mie darul lacrimilor, să-l am 'i eu8@.

Dar el, fără să 6tie, îl avea.

6adar, să ne ruăm lui Dumnezeu să ne dea mai multă credin&ă. Cât un răunte de mu6tar, măcacare să ne lumineze întreaa noastră via&ă, ca având mai multă credin&ă, să facem cele bune, spslava lui Dumnezeu 6i spre a noastră mântuire, întru a6teptarea zilei Învierii celei de apoi, adiDuminica lumii acesteia. minB.



Părintele "iprian /egreanu - Predici la Duminica a X-a după Rusalii% a vindecării=lunaticului8 G()&&H

ranscrieri par&iale%

e nu-i place lui &umneeu din (irea noastră, din (elul nostru de a (i, al oamenilor e nu i

plăcut lui &umneeu, de le-a is tuturor, a a<uns să ică acest cuvânt greu% +, neam necredinci'i "ndărătnicH

În primul rând necredin&a 6i îndărătnicia, dacă le-a 6i numit# ele erau cele care nu-i plăceau lDumnezeu.

Hi cu cât trece timpul îmi dau seama tot mai mult că nimic nu-7 este mai neplăcut lui Dumnezedecât necredin&a. Dar nu e vorba că to&i zicem Cred întru :nul Dumnezeu 6i toate celelalte, nuvorba de credin&a aceasta, că verbal 6i formal credem. Ci e vorba de o credin&ă foarte superficială

pusă pe ar&a, pusă pe lepădare, ca un alerător care mai fue 4< metri 6i zice% I2u abandonez. Mam săturatB, adică te împiedici de orice motiv ca să abandonezi.

\sta e tipul de credin&ă pe care-l avem de multe ori, adică de o slăbiciune e9tremă, încât, dacă pânatunci ai fost în stare să-i ridici ode de slavă lui Dumnezeu pentru cine 6tie ce faptă pe care &iîmplinit-o Dumnezeu, pentru cine 6tie ce lucru mare pe care l-a făcut Dumnezeu cu tine, e6ti în stapentru o nimica toată sau pentru că nu s-a mai împlinit, pe lână marele dar pe care &i l-a dDumnezeu 6i un mic dar pe care îl mai ceruse6i pe lână, un nu 6tiu ce 6i pentru lipsa darului celmic tu e6ti în stare să zici% I, dar nici nu cred în Dumnezeul cesta, Cine e Dumnezeul cestDar nu mai vreau să cred în 2l> Dar m-am săturat> Dar mă ândesc la sinucidere> Mă ândesc la n

6tiu ce>B

"untem într-o asemenea stare de decădere, de slăbiciune sufletească, de labilitate, de versatilitatesufletului, la un nivel atât de mediocru al credin&ei, epidermică, cum zicea un părinte, la nivelepidermic, nu al profunzimii, totul e foarte schimbător 6i rapid, dar pentru lucruri de nimic> Măcde ar fi lucruri mari, dar chiar 6i la lucruri mari nici 7ov nu ridica cuvânt de hulă împotriva lDumnezeu, nici 7ov n-a zis% IEu mai cred în ine, Doamne>B, dar se ândea ADe ce, Doamne0 Dce0B Hi ce mare era 7ov 6i ce necazuri avea 7ov pe capul lui> Hi ce păcate făcuse 7ov0 Că nu &inminte să fi făcut păcate> Hi câte fapte bune făcuse> Hi totu6i, n-a ridicat cuvânt> Hi Dumnezeu, pent



mica lui tulburare, pentru mica lui întrebare, Ade ce0B, l-a îndreptă&it în fa&a prietenilor săi, lîn&eles.Dar noi, cu atâta u6urin&ă să-; lepădăm pe Dumnezeu, să ne învârto6ăm împotriva ;ui0 "au să pierdem credin&a cu o u6urin&ă e9traordinară0 Ca 6i postolii, la măsura lor de atunci, nu măsura la care sunt acum, că ei cre6teau în credin&ă 6i cu câtă u6urin&ă 6i eu s-au lăsat din credin&pentru un cuvânt din partea fariseilor, un murmur de neîncredere 6i de ironie din partea altora, de marine 6i ata, credin&a lor a slăbit> 6a cum treci prin fa&a unei biserici 6i dacă unul se uită la tin

fi9, zâmbind, să vadă dacă te închini, e6ti în stare să nu te mai închini, &i-a scăzut credin&a, nu mpo&i, e prea reu. dică suntem foarte slabi în privin&a asta, n-avem o hotărâre de fier. ;Dumnezeu se pare că-7 place această hotărâre>

Eu pot să nu atra aten&ia asupra acelei întâmplări când Mântuitorul este chemat de 7air, mai-maresinaoii, pentru că fiica lui era pe moarte. Hi cineva vine 6i zice% ?iica ta a murit, nu mai chinui pÎnvă&ătorul>, în timp ce Mântuitorul vorbea cu femeia cu scurerea de doisprezece ani. Dar, cuDumnezeu le aude pe toate, chiar dacă aceia vorbeau, poate tainic, aten&ia cu care se întoarce sp7air 6i spune% 9u te teme8 rede numai8 uzi&i> Câ&i nu vorbeau acolo unii cu al&ii 6i la niciunul s-a dus, ci Dumnezeu "e preocupă de credin&a omului 6i "-a întors spre 7air 6i i-a spus Eu te tem

Crede numai>, adică IM-ai chemat, crede> Voi fi cu tine> Cum, &i-ai pierdut năde!dea0 E-am zis voi mere acolo0B Merând, o voi vindeca> Hi mereau ferici&i, sunt opri&i pu&in de femeia scurere de sâne. 2 ca 6i cum i-ar fi spus% IXi-am promis, va fi> Eu te teme, crede numai ce &i-azis>B 6a parcă ne zice 6i nouă.

ceea6i stare de necredin&ă se instalează rapid 6i la noi. 1ornim cu avânt pentru ceva, numai bapu&in vântul mării 6i valurile 6i ne 6i tulburăm 6i coborâm rapid spre adâncul mării, nu mai credemm vrea ca toate să ne vorbească cumva despre viitoarea biruin&ă pe care o vom avea. m vrea, e9emplu, dacă noi ne ruăm ca să luăm un e9amen, de e9emplu, sau un serviciu, noi am vrea d

momentul în care ne ridicăm de la ruăciune sau am ie6it din biserică toate să vorbească în fire 6i natură despre viitoarea noastră biruin&ă. "ă se coboare ramurile copacilor, pe frun&ile oamenilor scrie% Vei birui> ata, tu du-te numai acasă 6i te-ai vindecat, nu mai ai nici o problemă> Dacă unul uită mai urât 6i zice ICe, crezi că tot ce ânde6ti tu se face0 Eu se face>B, ata, s-a terminat, siur ne mai dă Dumnezeu Eoi am vrea a6a> 1ăi asta este iubire0> sta este credin&ă0>

Dacă, de e9emplu, doi, un mire 6i o mireasă î6i promit unul altuia că IEe vom căsători. "untedespăr&i&i acum, o vreme, dar ne vom căsători> Ee iubim>B 6i cum e mai mare iubirea unuia sauceluilalt dacă, de e9emplu, mirele sau mireasa trebuie să umble pe !os să a!ună până acolo undenunta, să treacă peste toate reută&ile 6i necazurile, să-i stea în cale cine 6tie câte ispite 6i ea să

treacă pe toate, nu arată prin asta că credin&a 6i iubirea ei sunt mai mari0 Cum, ar fi trebuit să vinăcalea6că aurită să o ducă direct la nuntă 6i a6a î6i arată ea drăostea sau credin&a0

1rin ce se arată credin&a0 Măcar atât să dăm> Măcar atât% credin&ă nezdruncinată> Dacă Dumnezeupromis, dacă Dumnezeu a zis, va fi> Dacă ;-am ruat pe Dumnezeu, va fi> Dar ai credinnezdruncinată> Jice Mântuitorul% !ar tu, când ceri ceva, să 'i crei că s-a "mplinit ceea ce ai ceruDeci te-ai ridicat de la ruăciune 6i să crezi că s-a împlinit> 2 problemă de timp> Dar ea e împlinit1roblema aia e împlinită, e făcută, eu numai trebuie să cred 6i să mer înainte> Eu I7a să văd acumce semne sunt, va fi sau nu va fi0 Gate vânt tare, nu va fi Când am terminat ruăciunea tocmai



venit un nor 6i nu s-a mai văzut raza aia frumoasă, nu va fiB Eu-i adevărat> Eoi nu ne luăm dulucruri din astea>

Hti&i cine se ia după lucruri din astea 6i lucrează cu lucruri din astea0 Diavolul, de cele mai mulori> Hi aici, c#iar "n pilda aceasta, ne spune B(ântul !larie de oitiers, un mare s(ânt al pusul'i al Disericii "ntregi =31$-3)/>, că ?!ată ce 'mec#er era diavolul lunatic, se (olosea de (aele lun'i atunci "l atacă mai mult pe copil8@

Dar 6i "fântul 7oan 8ură de ur vorbe6te despre asta. De ce0 1entru că diavolul vrea cumva să-ascundă lucrarea sub fire, ca firea să fie socotită demonizată, rea. Deci luna ar fi de vină. Decerurile, stelele, soarele, din cauza lor vin duhurile asupra mea 6i mă nenorocesc. Hi insistă foarmult "fântul 7oan 8ură de ur pe asta 6i "fântul 7larie de 1oitiers 6i zice că diavolul se ascunde spatele lucrurilor normale, fire6ti, naturale. ;ucrează cu ele tocmai ca acestea să fie mân!itmurdărite în mintea ta, să te înfrico6ezi de ele, să stai speriat de ele tot timpul, să te înfrico6ezi dacă e a6a înseamnă că va fi, dacă nu e a6a înseamnă că nu va fi. Diavolul se folose6te de aceslucruri mici, slăbu&e, înuste, ca un măscărici, ca un om care n-are treabă. re foarte mult timp, ocupă numai de noi 6i de prostioarele noastre.

Dacă tu î&i pui în ând 6i trăie6ti într-o lume a supersti&iilor 6i zici ICred că dacă voi mere în hainaceasta voi lua la e9amen, că haina asta e cu norocB, se ocupă cumva 6i poate chiar î&i a!ută să ie9amenul, numai pentru că ai haina aia, special, de câteva ori, după care î&i ăse6te el ac de co!oDe ce0 Eumai ca să începi să crezi în aceste supersti&ii. Hi poate a&i observat% cine crede supersti&ii chiar începe să aibă tot felul de stări> :nul care crede în pisici nere, toată ziua vedpisici nere. ;a unul care nu crede nu vine nici o pisică neară. ce6ti oameni nu sunt mâna&i Dumnezeu. Vi-; închipui&i pe Dumnezeu că umblă cu lucruri din astea0 Că ne vorbe6te prin tâlcude felul ăsta, scoate oameni cu ăle&i oale 6i cu ăle&i pline 6i cu tot felul de lucruri din astea0

de mic poate să fie Dumnezeu0 tât de pu&in e Dumnezeu, umblă cu pisici în sus 6i în !os ca să spună ceva0 9u vore'te El "n adâncul inimii noastre, "n taina inimii 9u- auim ne"ncetat glasul con'tiinţei Eu are nevoie de pisici, 2l e continuu cu noi 6i ne vorbe6te neîncetat. 2l escon6tiin&a care ne vorbe6te neîncetat> Diavolul e cel care vine din afară 6i se ocupă cu lucrurile pcare le are momentan în mână, cu oamenii care-l ascultă, el umblă cu lucrurile acestea. Cu cât ncrezi în lucrurile acestea 6i zici IEu> 2u nu voi crede acestora, ci numai în Dumnezeu>B, toate scutură ca un nimic, ca 6i cum n-ar fi fost. Cu cât ai mai mare frică 6i tulburare că poate supersti&iifunc&ionează, cu atât capătă diavolul mai mare putere 6i împline6te cu tine toate fricile pe care le ai

Hi poate a&i 6i observat cei care a&i fost supersti&io6i 6i v-a&i revenit din starea aceasta de supersti&ie

v-a&i încrezut lui Dumnezeu, s-au terminat 6i cu supersti&iile, nu mai veneau tulburările de pânatunci. ;ucrurile s-au schimbat pentru că a&i ie6it de sub cerul de aramă 6i de foc al diavolului, cavă &inea 6i vă presa 6i a&i intrat sub cerul blând al milostivirii lui Dumnezeu, sub cerul cel adevăratlui Dumnezeu, sub cerul ascultării 6i al fricii de Dumnezeu. 6a face diavolul, umblă după lună după stele ca să ne facă să ne fie teamă de făptură, să o demonizăm sau să o zeificăm, să ne prindcu mintea în lucruri mici, să nu ne lase să ne îndepărtăm de lumea asta, să nu ne ridicăm mintea Dumnezeu. Dar Dumnezeu nu face a6a.

Deci nu-7 place lui Dumnezeu credin&a aceasta schimbătoare, repede schimbătoare, o dată credem

o dată nu credem. Hi chiar dacă 6tim că facem un păcat mare când zicem% IEu mai cred în in



Doamne> De ce nu mi-ai dat aia 6i nu mi-ai făcut aia0 M-ai dezamăit>B te apuci 6i te tăvăle6ti Dumnezeu t]te-^-t]te, picior peste picior, tu cu Dumnezeu, 6i-7 spui IM-ai dezamăit E-ai făcaiaB, tu, care ar trebui să stai cu fruntea plecată în pământ>

1ărintele rsenie Goca era înspăimântat de această stare de nepăsare a omului# chiar dacă stă enunchi, chiar dacă stă cu fruntea plecată în pământ, de multe ori convorbirea interioară a omulcu Dumnezeu e de o îndrăzneală înspăimântătoare, că n-ai avea a6a îndrăzneală fa&ă de un demnit

amărât, fa&ă de un !udecător, fa&ă de un preot, n-ai avea îndrăzneală să vorbe6ti a6a> Dar Dumnezeu spui lucruri de o rozăvie, Îi spui că te-a dezamăit, că te-ai supărat pe el 6i tu nici tatăltău nu-i spui că te-ai supărat pe el> 1ăi măsoară-&i cuvintele> Cu Dumnezeu să avem ri!ă ce vorbi2 înspăimântător Dumnezeu> Cu Dumnezeu nu te ba&i pe umăr ca 6i cu un prieten, ca 6i cu un băibun. Dumnezeu e foc arzător> Deci orice cuvânt va fi cântărit 6i !udecat, de orice cuvânt vei seama>

Că tu, dacă te duci acasă la ai tăi sau la so&ul tău 6i îi zici IM-ai dezamăit, nu mai cred în tine E6tiu ce-i cu tine, mă ândesc chiar să plec>B 6i nu 6tiu cum vei mai repara după aceea lucrurile astenu 6tiu dacă omul ăla, chiar dacă ar fi câteva motive să-i zici asta, dar nu 6tiu dacă mai repari ceva

nu îndrăzne6ti să-i zici asemenea vorbe, că nu se mai repară. Dar cu Dumnezeu0> Dumnezeu, Căruce nod în papură Îi mai po&i ăsi0 Cu 2l e mai bine de o mie de ori să te îndoie6ti de ce ai ândit tde ce &i-ai dorit tu, de ce ai vrut tu, de ce ceri tu de la Dumnezeu, să te îndoie6ti, că poate n-a fobine, dar nu de

Dumnezeu> Mi se pare o îndrăzneală demonică> Demonică> Hi atunci nu o să auzim noi mderabă, cum zice Mântuitorul când vorbe6te cu iudeii% ;oi nu sunteţi (iii lui vraam, ci sunteţi (diavolului, că ascultaţi de glasul lui 'i urmaţi lui8 E-o să ne zică 6i nouă0 1entru că asemenîndrăzneală are numai demonul>

1arcă îl 6i vedem în dialoul lui cu Dumnezeu când vine să vorbească despre 7ov% m dat ocpământului 6i n-am văzut nimic deosebit. ca 6i cum 7-ar zice lui Dumnezeu IE-ai nimic deosebpe pământ. :n pământ amărâtB Hi Dumnezeu îi zice diavolului% Dar l-ai văzut pe dreptul Me7ov0 IMdea, l-am văzut Dar lasă-mi-l pu&in în mână că îl fac eu să te blesteme>B uzi&i câîndrăzneală> 1ăi nu sim&i&i că în acele momente, în care ne luăm a6a, de Dumnezeu, cu cuvinte răspăr 6i o dăm repede în necredin&ă 6i de multe ori, cu voie ne lăsăm a6a într-o părută necredin&ă să-; terorizăm afectiv pe Dumnezeu% IVezi, Doamne0 Îmi pierd 6i credin&a> Eu-mi dai chestia avezi0 5 să mă pierd cu totul dacă mă la6i>B ?ăcând aceste lucruri, nu sim&i&i că suntem foarasemănători cu diavolul în momentele acelea0

Deci ce vă îndemn 6i asta poate să rămână în mintea noastră din duminica aceasta% să nu lăsmintea să se îndrepte spre asemenea ânduri> "ă le opri&i cu repeziciune, să le scoate&i repede afar"ă zice&i, cum i-a zis Dumnezeu diavolului, pe muntele ispitirilor% Înapoia mea, satano, că nu te vasculta> "ă 6ti&i că acele ânduri nu sunt de la om> "unt prea îndrăzne&e ca să fie de la om. "u6optite de la diavol, nu vă identifica&i cu ele. Eu tu le-ai ândit, diavolul le-a ândit>

1ărin&ii din thos, printre primele lucruri pe care mi le-au spus când am a!uns acolo au fost, câîntrebam de necredin&ă, au spus% ADar nu 6tii0 Eecredin&a este tratată ca 6i ândul de hulă>B 8ândde hulă e tratat prin nepăsare> Eu-l bai în seamă> Îl aluni din mintea ta imediat> 6a 6i necredin



Eu se discută cu necredin&a, când vin ânduri de necredin&ă în inima ta, pentru ni6te lucruri nimic. ;e aluni imediat, nu discu&i cu ele, nu le adăposte6ti, nu te faci pe6teră de tâlhari>

Dumnezeu să ne a!ute, să ne întărească

___

B ...N ce6ti vicleni care 6tiau să arunce vorbele probabil că au aruncat frica 6i zâzania 6i tulburar6i în inimile postolilor, care fiind sinuri, fără Mântuitorul, 6i-au pierdut din credin&ă, a6a încâatunci când a fost adus acel copil la ei, n-au putut să scoată demonul. Hi în inimile lor intraseră pufrică, multele întrebări ale fariseilor 6i ale cărturarilor, întrebări ispititoare 6i care provocau îndoiaîncât n-au avut suficientă credin&ă să-l vindece pe acest copil 6i mai ales, n-au avut destulă credincă Dumnezeu este cu ei 6i acolo>

Cât de mult "e bucură Dumnezeu de aceia care cred că 2l e cu ei pretutindeni, că nu e nevoie să fvăzut, vizibil> Vedem că "e bucură de suta6ul care avea slua pentru care venise să se roae svindece 6i care Îi spune lui $ristos că nu este nevoie să vină cu trupul, pentru că JŞi eu am su

stăpânirea mea osta'i 'i le ic (ă8 'i (ac. Şi numai i cu cuvântul 'i se va (ace8@ 6i Dumnezeu "minunat 6i a zis% 9-am văut atâta credinţă nici "n !srael8 pentru că el credea că Dumnezeu trebuie să fie neapărat cu trupul, vizibil, acolo, pentru că puterea ;ui este pretutindeni, 2l este pestot. 6a cum a făcut 6i femeia cananeeancă, căreia i-a spus% &u-te, (iica ta s-a tămăduit8 6i eacrezut. E-a zis IVino până la mine acasă, că până nu pui mâna nu cred>B sau I1ână nu văd eu ochii mei nu cred, nu e lasB, ci ea a plecat cu lini6te mare, a crezut. crezut că Dumnezeu espretutindeni.

ceastă credin&ă n-au avut-o cei nouă apostoli acolo, !os, nevăzându-; pe $ristos acolo, văzând t

zumzetul din !ur, s-au temut 6i s-au scufundat în necredin&ă 1u&in credinciosule, pentru ce te-îndoit0 6i n-au putut să vindece copilul. Hi prin această pildă Mântuitorul vrea să-i învedespăr&irea de 2l, în sensul că 2l 6i dacă nu va fi văzut de ei, va fi cu ei întotdeauna, a6a cum le vspune la Înăl&are% Şi iată, Eu sunt cu voi "n toate ilele vieţii voastre 'i El Be ridică la cer 'i B"nalţă. r părea o ruptură, un neadevăr, că este cu ei, dar a plecat, dar 2l tocmai asta i-a învă&at pratâtea 6i atâtea minuni% "unt cu voi>"pre sfâr6it, în noaptea de Qoia spre Vinerea Mare, ei vorbind cu 2l 6i văzând cum le 6tie ândurizic% cum cunoa'tem că nu ai nevoie să-ţi spunem noi ceva, că *u 'tii toate.

Hi acum, coborând Mântuitorul de pe Muntele aborului, văzând mul&imea tulburată 6i striătele

neîncrederea 6i necredin&a erau trei tipuri de necredin&ă pe care o vede Mântuitorul când coboară

⇒ necredinţa tatălui copilului lunatic, o necredinţă asemănătoare cu a noastră, adică nu numcă nu prea avem încredere, dar ne i plân!em, ne i văicărim i facem cumva să sădinecredinţa i în inimile celorlalţi.

⇒ necredinţa mulţimilor, care se aseamănă cu necredinţa poporului evreu, care s-a închinidolilor imediat după ce s-a urcat (oise în $inai, adică era oricând la îndemâna minunilodacă vedea ceva deose"it credea, dacă nu mai vedea nimic, era în stare să creadă pe primvenit care tie să sucească un cuvânt cu multă di"ăcie i uită toate minunile. Ai noi n



asemănăm cu acetia, în sensul că Dumnezeu a făcut cu noi multe minuni, dar dacă tcineva cu două-trei vor"e, două-trei versete meteu!ite să ne spună că nu-i adevărat, că

fost o formă de autosu!estie, că a fost nu tiu ce, eti !ata să-l crezi, eti !ata să cazi dcredinţă.

⇒ necredinţa #postolilor, a celor nouă, pe care îi tot învaţă că El nu tre"uie să fie cu ei în movăzut, ci că este cu ei întotdeauna, chiar dacă ei nu-' văd. $ă creadă astaF Ai aa cum aveacredinţă i îndrăzneală atunci când El era cu ei, aa să fie i când nu este cu ei văzut.

Hi Mântuitorul spune un cuvânt foarte aspru când coboară% +, neam necredincios 'i "ndărătniână când voi (i cu voi, până când vă voi su(eri pe voi

Hi se referă la to&i 6i la noi to&i, nu numai la neamul iudeilor, la tot neamul omenesc, că cine poate zică că nu are vreun tip de necredin&ă0 Dar ceea ce ne doare 6i ne sperie este că Dumnezeu supără pe acest tip de necredin&ă. raducerea este că "-a răstit, a6a cum Îl vedem câteodată striânla demoni% 7e6i din el> dică cu câtă asprime îi cere demonului să plece de la om, acela6i tip drăspicare în vorbire îl folose6te Dumnezeu aici, când zice% 5, neam necredincios 6i îndărătnic

Eoi adăpostim tipul ăsta de necredin&ă în suflet cu multă înăduin&ă, zicând că nu e chiar a6a, dDumnezeu îi tratează cu aceea6i asprime cu care îl tratează pe diavolul care îl posedă pe om, cu caîl ceartă pe diavol. 7ar când nu vrem să lepădăm acest tip de necredin&ă, când nu stăm împotriva enouă ne sunt spuse aceste cuvinte>

Dacă am traduce mot-^-mot, etimoloic, traducerea nu este neam, ci este enera&ie. Deci ar fi% enera&ie necredincioasă 6i sucită> "ucită unii teoloi spun răsucită la 4=< de rade, întoarsă. dintr-o dată, cuvintele sună altfel. 2 ca 6i cum aminte6te de marii 1atriarhi, vraam, 7saac, 7acov, enera&ie a fost aceasta> Dumnezeu nu "e ru6inează să "e numească în func&ie de ei 6i zice% 2u su

Dumnezeul lui vraam 6i al lui 7saac 6i al lui 7acov, ca 6i cum un mare profesor ar zice I2u suprofesorul lui 7onel, 8iel 6i Vasile>B cine sunt aceia0 rei necunoscu&i fa&ă de acel profesor, zicem, pe care-l 6tie o lume întreaă, dar ei îl continuă în lucrări. r fi o mare smerenie din partacelui profesor, dar să 6ti&i că Dumnezeu face o mult mai mare smerenie când zice că e Dumnezelui vraam 6i al lui 7saac 6i al lui 7acov. Eu se compară nici o măsură omenească cu poorământlui Dumnezeu, Care "e compară 6i se define6te în func&ie de ni6te oameni. Vedem, însă, aici ce mu"-a bucurat Dumnezeu de ei 6i le 6i zice% Hi mul&i de la apus 6i de la răsărit vor veni 6i vor sta masă cu vraam 6i cu 7saac 6i cu 7acov Ce bucurie are Dumnezeu de ace6tia, de o enera&ie daur, ca de ni6te oameni de foc care au trăit pe pământ 6i au putut să trăiască cum se cuvine, credin&a adevărată, pe care Dumnezeu nu-i uită niciodată, nu putem să ne închipuim, dincolo d

ve6nicie, ei rămân în mintea lui Dumnezeu, în inima ;ui, în memoria ;ui.

Dar, ca într-o olindă întoarsă, este această enera&ie din care facem 6i noi parte, enera&necredincioasă 6i sucită, în opozi&ie cu enera&ia lui vraam, care ar fi mers până la capăt dacă enevoie, până la cele mai mari sacrificii, cu credin&a lui 7saac, despre care am putea spune atâtea 6lui 7acov, pe care Dumnezeu l-a numit 7srael, adică cel care mărturise6te, care dă mărturie. Denera&ia noastră Dumnezeu nu "e poate bucura pentru că vede atâta necredin&ă

m putea vedea aici un alt în&eles supra necredin&ei, pe care Dumnezeu îl folose6te în Deuteronom

în capitolul */, când nu socote6te necredin&a cum credem noi, care zicem că ori crezi în Dumneze



ori nu crezi. vem o în&eleere limitată, alb sau neru 6i dacă ai vreo idee despre Dumnezeu, cât cât, măcar un ând, zici ICred>B "ă 6ti&i că Dumnezeu nu socote6te a6a. În Deuteronom 2l socote6necredin&a ca pe o credin&ă care o ia pe o altă cale, o credin&ă falsă, re6ită în Dumnezeu. Eici nu prea vorbea atunci de necredincio6i în sensul de ateu, nu prea erau. Deci nu se vorbea de necredinîn sensul acesta, ci în sensul de a o lua pe altă cale, de a interpreta re6it faptele lui Dumnezeu, acăuta re6it pe Dumnezeu, a alee căi 6i modalită&i prin care tu să rămâi în felul tău de a fi. sta de fapt, taina% noi căutăm căi 6i modalită&i prin care să rămânem a6a cum suntem, dar să zicem

suntem credincio6i 6i ceea ce putem face am făcut. sta e ceea ce Dumnezeu numea necredin&ă>Hi atunci în&eleem altfel acest verset, 5 neam necredincios 6i îndărătnic> 5, enera&necredincioasă 6i îndărătnicăZsucităZîntoarsă, adică nu-; în&eleem bine pe Dumnezeu. postolii credeau pentru că a6teptau să fie $ristos de fa&ă, că dacă nu e cu ei în mod vizibil înseamnă că nucu ei. Dacă nu era $ristos lână ei, atunci îi mâncau dracii, erau ai lor 6i acest tip de credin&ă, care ei erau credincio6i, dar erau necredincio6i, pe acesta îl nume6te Dumnezeu necredin&ă 6i!udecă cu asprime>

Eecredin&a tatălui era că zicea că el e credincios, cum 6i noi zicem% IDar eu 6tiu dacă mă poate a!u

Dumnezeu0 dar nu cred că poate Dar de ce m-ar a!uta pe mine0 Dar am fost în atâtea situa&ii 6i mam ruat de atâtea ori 6i uite că nu m-a a!utat, oricum nu mă va a!utaB 6i ăsim tot felul prete9te 6i lăsăm armele !os 6i ata. Hi acesta e un tip de credin&ă sucită, adică tot necredin&ă% tceea ce ne face pe noi, prin viclenia noastră 6i prin lenevia noastră, să nu mai continuăm lucrarea Dumnezeu, prezen&a vie a ;ui în inima noastră, &inerea credin&ei vii, tot ceea ce ne face să ne lăsăpe tân!ală cum se lasă boul când nu mai vrea să mai traă la !u. Eu e reu să &ii sufletul în credindar e istovitor pentru lenea noastră, e istovitor pentru sufletul obi6nuit cu statul. 2 ca 6i cum ai ceunui om care n-a alerat de *< de ani să alere sau să meară pe stradă cu pa6i repezi> :nui om caface zilnic asta i se pare ceva atât de firesc 6i chiar îi place. Dar pentru cineva care are întinde

după zece pa6i nu e nici o plăcere în chestia asta.6a e 6i sufletul nostru% Dumnezeu ne cere această credin&ă ca o vioare a sufletului, o continucolaborare cu 2l, o continuă raportare vie la 2l. 2l este aici, iar noi zicem ICred, Doamne, că când vei socoti, vei face> te-am ruat 6i vei face> "unt convins> Când vei socoti u>B 6i să încrederea asta continuă 6i vie> sta e o vioiciune a sufletului, o continuă lucrare, ca 6i cum ai faceva continuu. 5r noi dorim să avem o credin&ă în care am hotărât că credem, am zis IDa, credB, dde aici încolo să ne vedem de treburile noastre, să nu ne &inem sufletul numai la Dumnezeu, să nu ândim mereu numai la Dumnezeu, asta e prea obositor. "au să avem o rela&ie vie cu Dumnezeumăcar din oră în oră, dacă nu din clipă în clipă. "au măcar zilnic să fie vie 6i luminoasă asta es

reu. Hi asta e socotită la Dumnezeu necredin&ă>

2 ca 6i cum între doi so&i sau un iubit 6i o iubită, unul ar zice IDar i-am spus o dată c-o iubescum nu mai am timp să-i tot reactualizez lucrul ăsta 6i prin esturile mele 6i prin tot ceea ce faoră de oră, clipă de clipă Eu-i nevoie, ea mă crede>B Crede&i că ea o să creadă0 E-o să creadă> dacă ea te va acuza că n-o mai iube6ti, că e6ti necredincios rela&ie, minte0 Eu minte> Dacă măczilnic tu nu ai această rela&ie vie cu această persoană sau de mai multe ori pe zi, o rela&ie vie, lucidcu revărsare de inimă dacă s-ar putea



Hi atunci Dumnezeu ar fi e9aerat dacă zice% 5, neam necredincios, când această necredin&ă care noi o numim credin&ă, de fapt nu este dovedită prin nimic. 2ste doar o temere, o tulburare, orialtceva. , că noi "n acte suntem trecuţi ca (iind cre'tini, asta nu dovede'te nimic "n Fmpărăţerurilor dacă relaţia nu e vie cu &umneeu. &eci măcar a'a "nţelegem că nu eAagerea&umneeu când "i ice omului că e necredincios.

;a fel 6i cu neamul între, care se leapădă imediat la orice bătaie de vânt, la orice sfat vră!ma6,

orice povestioară bine spusă 6i bine formulată. 2 ca 6i cum copilul e cu tatăl său, dar când iese afa6i îi spune cineva IDar ce, ăsta e tatăl tău0 \sta nu e tatăl tău "e preface>B, copilul să creadă ade u6or lucrul acesta ai putea zice că acela îl iube6te pe tatăl său 6i crede în el0

Deci aceste tipuri de necredin&ă Îl dor pe Dumnezeu, îl fac să strie, să lăcrimeze, să-; doară comul se ascunde în asemenea tip de necredin&ă. Hi parcă cu durere î6i aduce aminte de enera&aceea a 1atriarhilor 6i cu câtă bucurie îl descoperă pe suta6 6i pe femeia cananeeancă% +, (ememare este credinţa ta8 Cu bucurie o spune, cu bucurie multă> Hi de tânărul boat, care îi spune% toate acestea le-am păit, ce-mi mai lipse'te pentru că îl prive6te cu draoste, "e bucură de el, dcând tânărul a zis Ista nu pot s-o facB, să se lepede de avu&iile lui de care era leat suflete6

foarte mult, "-a întristat Mântuitorul.

7ar în cazul lui ;azăr, să 6ti&i că întristarea lui $ristos nu a fost numai că a văzut cum moartea lîn!uat pe om, că prietenul "ău, ;azăr, era prins în !uul mor&ii 6i coborâse în adâncurile ei, ci udintre triste&ile Mântuitorului, pentru care a 6i plâns acolo, am putea zice că este necredin&a Marteipu&ina credin&ă a Mariei în privin&a asta. 2l repetă% Dar nu v-am spus că 2u sunt Învierea 6i Via&Cumva le spunea I2u sunt Via&a 6i dacă 2u voi spune să fie via&ă, va fi via&ă>B Hi Marta zicea% D6tim că va învia la a doua venire dică IDa, atunci, departe, 6tim, ai dreptate, da, da, da Dar acum u e6ti Învierea 6i Via&a, dar nu acum# e6ti atunciB Hi asta e o durere pentru Mântuitoru

o durere că oamenii nu cred, zic că poate în viitor, cine 6tie cum, dar nu acumDumnezeu să ne a!ute, să ne întărească să avem credin&ă adevărată>B



Sfântul Vasile al Kineşmei - Mijloacele de întăie a cedin!ei

%Capitolul , versetele +8-

tunci când Domnul, după "chimbarea "a la ?a&ă, "-a coborât de pe Muntele aborului, i-a ăsit mare tulburare pe ucenicii pe care îi lăsase !os. ce6tia erau încon!ura&i de o mul&ime uria6ă loapătima6ă, zomotoasă, a 5rientului, care striă în ura mare, esticula cu înfierbântare, stârnită deanumită întâmplare. În mi!locul acestei zarve se distineau lasurile ba zeflemitoare, nemul&umite ale cărturarilor, ce se sfădeau cu ucenicii

Când Domnul i-a întrebat pe cărturari despre pricina tulburării, s-a dovedit că cineva din poporadusese la ucenici pe fiul său, care era stăpânit de un duh mut, cerând să fie tămăduit. "ărmantânăr pătimea crâncen de multă vreme% în crizele de îndrăcire cădea la pământ cu spume la urscrâ6nea din din&i 6i în&epenea# de multe ori se arunca în foc 6i în apă. Eefericitului său tată nu îi m



rămăsese decât năde!dea în Marele 1roroc din 8alileea, Care izonea cu cuvântul duhurile necura6i în ucenicii cestuia, care făceau, cu numele ;ui, acela6i lucru.

De această dată însă puterea obi6nuită de vindecare, pe care ucenicii o primiseră de la Domnul mînainte, i-a trădat, în pofida tuturor sfor&ărilor, nu l-au putut izoni pe drac.

ocmai această nea!utorare 6i neputin&ă a ucenicilor în fa&a feciorului îndrăcit stârnise acea a&â&are

loatei peste care Domnul a dat la picioarele muntelui.mărât, tulburat, zdrobit de mâhnire, tatăl s-a aruncat spre Mântuitorul% Fnvăţătorule, de poţi ceva<ută-ne, (iindu-Ii milă de noi. !isus i-a is% ?&e poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce credeŞi "ndată strigând tatăl copilului, a is cu lacrimi% ?red, &oamne8 <ută necredinţei meleW.@ =224>.

;a drept vorbind, ambian&a în care se petrecuseră toate acestea nu prea putea să a!ute la trezirea întărirea credin&ei cuiva. Eereu6ita ucenicilor, fe&ele lor ru6inate 6i tulburate, bat!ocurile mu6cătoa6i bucuria răutăcioasă a cărturarilor, loata nedumerită, dezamăită, sceptică% toate acestea puteau

clatine până 6i o credin&ă tare.

După cât se pare, în acele clipe nici măcar ucenicii n-au dat dovadă de o mare credin&ă, lucru prcare se 6i e9plică nereu6ita lor. Cel pu&in atunci când, rămânând sinuri cu Domnul, 7-au pîntrebarea directă% &e ce noi n-am putut să-l scoatem, &omnul le-a răspuns% entru puţinvoastră credinţă, căci adevărat grăiesc vouă% &acă veţi avea credinţă "n voi cât un grăunte dmu'tar, veţi ice muntelui acestuia% ?Mută-te de aici dincolo@ 'i se va muta 'i nimic nu va (i voucu neputinţă =Mt. 17,10-2>.

6adar, atunci când Domnul "-a apropiat de loată, în !ur domnea o atmosferă de necredin&ă 6i bat!ocură plină de răutate. "ărmanul tată al tânărului a fost silit să-6i adune toate puterile, toafărâmele credin&ei sale clătinate, care se destrăma, ca să primească de la Domnul marea milăvindecării fiului "ău, fiindcă altfel minunea n-ar fi putut să se săvâr6ească. Cât de bine în&eleeacum striătul lui deznădă!duit% red, &oamne8 <ută necredinţei mele8 2ste limpede că el, a!utorul Domnului, a reu6it să se silească 6i să-6i încordeze credin&a în măsura de care era nevofiindcă Domnul l-a vindecat pe tânăr.

;ec&ia ne este clară. Ca să primim a!utor haric de la Dumnezeu în toate nevoile noastre duhovnice6i materiale ne trebuie, mai întâi de toate, credin&ă% credin&ă în Dumnezeu, în atotputernicia

bunătatea ;ui, în faptul că 2l poate îndeplini cererea noastră 6i că într-adevăr o va împlini daavem osârdie, dorin&ă puternică de ceea ce am cerut 6i draoste de fii către Jiditor.

oate sunt cu putin&ă celui ce crede 6i dimpotrivă, nimic nu e cu putin&ă necredinciosului, fiindcererea fără credin&ă este !inire adusă lui Dumnezeu. 5mul nu poate atunci să conteze pe faptul va primi de la Dumnezeu a!utor sau întărire sau puteri duhovnice6ti, iar via&a lui duhovniceascinevitabil, se stine.

Credin&a este indispensabilă pentru via&a duhovnicească, căci fără ea nu e9istă leătura cu sinur

izvor al vie&ii 6i al puterii duhovnice6ti cu Dumnezeu.



De ce stau lucrurile a6a nu o să cercetăm acum. Din punct de vedere practic, pentru noi aimportan&ă aici altă întrebare% cum să ne "ntărim credinţa 6iindcă adesea ne găsim "n situaţne(ericitului tată din Evang#elie% ne dăm seama de necesitatea credinţei, 'tim că (ără ea nputem "nainta nici un pas pe calea vieţii du#ovnice'ti 'i totodată simţim "n noi numai răcea"ndoielilor 'i a scepticismului. Bimţim că credinţa noastră palidă, lipsită de vlagă 'i de viaţă, nu"n stare să ne "ntărească 'i să ne apropie de &umneeu 'i (ără să vrem ne vin pe limă cuvintel

red, &oamne8 <ută necredinţei mele8Gineîn&eles, această adresare directă către Dumnezeu, prin care cerem a!utor după e9emplul tatălcelui îndrăcit, reprezintă tocmai cel dintâi mi!loc de întărire a credin&ei. Domnul e sinurul izvor tuturor bunătă&ilor. În via&a duhovnicească aceasta se simte în mod constant 6i aici orice reu6itorice prores este determinat de voia ;ui 6i depinde de ea.

?6ără &umneeu nu a<ungi nici până la prag@ - această icătoare este deoseit de corectă "n prive'te viaţa du#ovnicească.

3uăciunea nu numai că întăre6te credin&a, după cum vedem din istorisirea evanhelică dată, ci osalvează de necredin&ă în cele mai prime!dioase clipe ale vie&ii, când duhul rău îl ispite6te pe om îndoieli privitoare la însă6i e9isten&a lui Dumnezeu. Ce putere are ruăciunea pentru întărircredin&ei vedem din via&a "fântului Eifon al Constan&ianei Ciprului.

B(ântul 9i(on s-a născut 'i a (ost crescut "n cre'tinism, dar "n tinereţe a nimerit "n tovără'ia unoameni stricaţi 'i supunându-se "nrâuririi acestora, a "nceput să ducă o viaţă de eţie 'i ddes(râu. Qn prieten de-al lui, ;asilie, om cu viaţă evlavioasă, "l căina 'i-i spunea adesea%- e s-a "ntâmplat cu tine E'ti viu cu trupul, dar su(letul tău e mortH &oar umra ta um

printre oameni8 ocăie'te-te8 Fntoarce-te către &umneeu8- Boarta mea este #otărâtă L răspundea cu tristeţe 9i(on. entru mine nu este pocăinţă8

Fncerca să se roage 'i nu putea, iar "n su(let simţea o pustietate apăsătoare. 9ervii, druncinaţi eţii 'i demăţ, "'i arătau tot mai mult starea olnăvicioasă...

+dată, s-a dus la alt prieten al său, cu numele de 9icodim 'i a (ost uimit de eAclamaţia acestuia

- e e cu tine L a strigat 9icodim. i (aţa neagră de tot, parcă ai (i etiopian8

9i(on a plecat de la prietenul său acoperit de ru'ine. ;oia să se ascundă de oameni, ca nimeni nu vadă pe c#ipul lui sc#imat, urmele limpei ale patimilor nestăvilite 'i ale vieţii des(rânate.

Be gândea% ?um o să mă arăt eu la Fn(rico'ătoarea Xudecată dacă aici, pe pământ, unde nsunt "ncă descoperite toate (aptele mele, par de<a atât de "ntunecatH@

Bu(letul lui a "nsetat iară'i de rugăciune, dar "n urec#i "i răsuna un glas ispititor% ?&acă o să rogi o să "nneune'ti 'i oamenii o să "'i ată <oc de tine8@



*otu'i, noaptea s-a silit să se scoale din pat 'i să se roage L 'i deodată s-a văut "ncon<urat de u"ntuneric dens "n su(let i s-a strecurat groaă 'i de (rică s-a culcat iar pe pat.

&imineaţă s-a dus la iserică, unde nu mai mersese de multă vreme 'i a căut suspinând "n (aicoanei Maicii lui &umneeu, #eă'uitoarea păcăto'ilor. ?Miluie'te-mă, +crotitoarcre'tinilor, s-a rugat, ridică-mă, 9ăde<dea celor ce se căiesc8J Şi s-a săvâr'it o minune% c#ipuMaicii &omnului a strălucit 'i a prins viaţă, oc#ii au privit cu ucurie la el, c#ipul din icoană

(ost luminat de un âmet cerescH'a a avut loc "ntoarcerea către &umneeu a lui 9i(on. El s-a călugărit 'i a "nceput să nevoiască aspru. F'i petrecea vremea "n osteneli grele 'i "n pocăinţă ca pedeapsă pentru păcatedin trecut se iciuia "n a'a #al, "ncât i se desprindea pielea de pe trup, adeseori se c#inuia c(oamea% pe scurt, "n nevoinţa pocăinţei sale nu se cruţa deloc.&omnul a "ngăduit "nsă asupra lui o 'i mai grea ispită. proape patru ani l-a c#inuit a'a-numitrăoi al gândului. "nceput să i se pară dintr-o dată că &umneeu nu eAistă, că degeaa iuie pe (ericirea unirii cu El, că toate "n câte crede 'i la care se "nc#ină nu sunt altceva dec(anteie, <oc al "nc#ipuirii 'i că nevoinţa lui n-are nici o noimă. este tot "l urmărea glas

ispititor% ?9u este &umneeu8@

?9u, s-a "mpotrivit 9i(on cu disperare, n-o să mă lepăd niciodată de :ristos, c#iar dacă o să ca"n curvie, c#iar dacă o să omor sau o să (ac o (ărădelege 'i mai urâtă8..@

?e vore'ti @, i-a 'optit acela'i glas e(lemitor al ispititorului. ?9u eAistă :ristos8@

tunci, 9i(on a "nceput să se roage, ca să alunge cumplitele ănuieli. ?&umneeule, &umneemeu8 L spunea el cu negrăită tristeţe. &e ce m-ai părăsit L &ă-mi semn că *u e'ti &umneeu

că a(ară de *ine nu este altul@.Şi &omnul a luat aminte la rugăciunea lui (ierinte% c#ipul &omnului din icoana "naintea cărese ruga nevoitorul a strălucit ca soarele 'i a prins viaţă o minunată ună mireasmă s-a revărsdin ea. &in nou s-a săvâr'it o minune pentru a "ntări credinţa prime<duită a lui 9i(on. &e atunsu(letul lui parcă s-a călit% au pierit toate "ndoielile, iar "n su(letu-i c#inuit s-au a'ternut ti#nnetulurată 'i pacea credinţei.

stfel, ruăciunea, adresarea directă către Dumnezeu, s-au dovedit a fi un mi!loc puternic de întăra credin&ei.

&ar cum să ne rugăm, dacă n-avem credinţă

'a fel cum s-a ru!at $fântul Nifon5 la început silindu-ne, ca i cum am avea credinţă. 'a fel cum s-a ru!at tatăl îndrăcitului din Evan!helie, ce încă nu avea credinţă adevărat

Cred, DoamneF #4ută necredinţei meleF #lt mi4loc de întărire a credinţei este e6emplul5 $pune-mi cu cine te întovărăeti ca să

spun cine eti, zice prover"ul.



29emplul este întotdeauna molipsitor 6i credin&a profundă, sinceră, îmbinată cu nevoin&a 6i cu viacre6tină înaltă, insuflă un respect involuntar 6i este imitată. &e aceea, pentru a vă "ntări credinţsă căutaţi eAemple une 'i să vă opriţi cât mai des atenţia asupra lor.

În primele veacuri cre6tinismul s-a răspândit în principal datorită e9emplului "fin&ilor Mucenici,căror credin&ă neclintită, mărturisită prin pătimiri, a stârnit uimirea enerală 6i a atras la $ristos mde oameni. Giserica cre6tină a crescut pe sâne mucenicesc.

!ată unul din numeroasele eAemple ale acestui (enomen luat din viaţa B(ântului MucenDoni(atie.

*ânărul 'i (rumosul Doni(atie a (ost "n tinereţe (avorit al ogatei 'i depravatei romane glaidu toată viaţa lor des(rânată, "n su(letul amândorura rămăseseră "ncă seminţele inelui 'i eravestiţi până departe pentru milostivirea 'i ine(acerile lor. oate că tocmai pentru aceasunătate i-a 'i c#emat &omnul la calea adevărată.

Fn ăsărit era pe atunci prigoana "mpotriva cre'tinilor 'i mulţi dintre ace'tia piereau de moar

mucenicească. redincio'ii aveau mare evlavie (aţă de trupurile mucenicilor 'i le cumpărau de păgâni cu ani mulţi. avea "n casă moa'te de mucenici era visul oricărui cre'tin râvnito(iindcă erau privite "ncă de pe atunci ca odoare s(inte. Qrmând eAemplul altora 'i glaida#otărât să (acă rost de moa'te 'i "n acest scop l-a trimis pe Doni(atie "n ilicia, unde eprigoana.

uându-'i rămas un de la el, i-a is%- Btrăduie'te-te să găse'ti moa'te de muceniciH + să le păstrăm cu evlavie, o să "nălţăm iserică 'i acel s(ânt o să ne (ie ocrotitor, apărător 'i mi<locitor "naintea lui &umneeu.

Doni(atie a răspuns printr-o glumă%- &ar dacă nu găsesc un mucenic 'i o să-ţi (ie adus trupul meu, dat morţii pentru :ristos, o săprime'ti cu cinste

glaida l-a mustrat%- 9u este vremea acum de glume, (iindcă te duci la lucru s(ânt 'i te pregăte'ti să slu<e'ti unos(inte moa'te, la care nici să privim nu suntem vrednici.

Iinând minte aceste cuvinte ale stăpânei 'i simţind toată murdăria su(letului său, Doni(atie

"nceput pe drum să se pregătească pentru a "mplini cu vrednicie sarcina ce-i (usese "ncredinţata postit mult 'i s-a pocăit cu amar pentru viaţa sa stricată de mai "nainte. <ungând "n *ars, undprigoana era "n toi, s-a grăit să meargă "n piaţă, unde erau c#inuiţi cre'tinii. + mare mulţime popor se adunase să privească la cumplita priveli'te. re'tinii, a căror singură vină era aceea caveau credinţă "n &umneeu 'i duceau o viaţă evlavioasă, erau supu'i celor mai sălaticc#inuri% erau spânuraţi, ar'i, legaţi de patru stâlpi 'i apoi rupţi "n ucăţi, tăiaţi cu (ierăstrăul pla mi<loc, tra'i "n ţeapă li se scoteau oc#ii, li se (rângeau oasele, li se tăiau mâinile 'i picioarelMucenicii indurau pătimirile cu multă rădare, dar L lucrul cel mai uimitor L pe c#ipurile lor nse citeau c#in 'i durere, ci ucurie lină 'i (ericire, de parcă "naintea lor se arăta de<a viitoru

luminos 'i (ericit "n unire cu el pe are Fl iueau mai mult decât propria viaţă.



Qimit de ărăţia lor, Doni(atie a privit c#ipurile acelea pline de ucurie 'i de lumină 'i saprins de râvna pentru &umneeu. &eodată, l-a apucat dorinţa nestăvilită de a- mărturisi p:ristos (ăţi', la (el ca mucenicii aceia. ie'it "n mi<locul pieţei 'i a strigat răsunător% - Mare este &umneeul cre'tinilor, are a<ută roilor Băi 'i-i "ntăre'te "n asemenea c#inuri8

sărutat cu mare dragoste trupurile sc#ilodite ale mucenicilor, rănile lor căscate 'i s-a rug

pentru un singur lucru% să se "nvrednicească 'i el de cununa mucenicească. (ost oserva"n#ăţat 'i dus la dregător. Xudecata a (ost scurtă 'i nemiloasă% Doni(atie a (ost scos "n a(arora'ului 'i i s-a tăiat capul, dar "n acea i cinci sute cincieci dintre privitori s-au (ăcut cre'tinatra'i de eAemplul lui.

Fntre timp, glaida a'tepta cu nerădare "ntoarcerea trimi'ilor, postea, se ruga, pregătindu-se "ntâmpine s(intele moa'te 'i iată că "n cele din urmă i s-a arătat "n vis un "nger, care i-a spus%?rime'te-l pe cel care ţi-a (ost cândva slugă, iar acum este "mpreună-slu<itor cu noiH@

&imineaţa, glaida a ie'it "n drum 'i a privit vreme "ndelungată "n partea dinspre care a'tep

"ntoarcerea trimi'ilorH Fn depărtare a apărut o caravană. Şi-a recunoscut slugile, dar Doni(atnu era cu ei. Fntre doi catâri vân<o'i atârna un c#ivot care, limpede lucru, cuprindea s(inmoa'teH glaida le-a ie'it "ncet "n "ntâmpinare 'i a "ngenunc#eat cu evlavieH

- um se nume'te mucenicul L a "ntreat. - Doni(atie8.. L a venit răspuns.

- &ar Doni(atie pe care l-am trimis eu unde este

- Fn c#ivotHglaida 'i-a ridicat privirea "ntreătoare.- &oamnă, ducem moa'tele (ostului tău ro, Mucenicul Doni(atie, care a primit cununa cetatea *arsului.

glaida a pus cu cinste s(intele moa'te "n iserica pe care o clădise, 'i-a "mpărţit toată aversăracilor 'i a petrecut tot restul vieţii sale L optspreece ani L pe lângă iserica aceea, nevoinduse aspru "n pocăinţă 'i rugăciune.

7ată cât de puternic influen&ează e9emplul sufletul omenesc> Dintr-un chefliu 6i un dezmă&

Gonifatie, sub înrâurirea e9emplului "fin&ilor Mucenici, a devenit un mărturisitor neînfricat, plin credin&ă înflăcărată 6i de iubire pentru $ristos. Hi, urmând e9emplul lui, au primit cre6tinismul acinci sute cincizeci de păâni.

'adar, căutaţi tovără'ia credincio'ilor, care vă poate "ntări mult credinţa. &eoseit (olositoare sunt comunicarea 'i legăturile cu oamenii ce se deoseesc printr-o "naltă dispoiţdu#ovnicească L cu nevoitorii, cu stareţii... 6armecul su(letului lor credincios, curat, un "nţelept este "ntotdeauna ine(ăcător 'i poate slu<i drept reaem "n clipele grele de "ndoială.



1e de altă parte, trebuie evitată din răsputeri societatea necredincio6ilor de tot felul, ca să nu ave&i suferit din pricina înrâuririi lor stricătoare.

9u vă lăsaţi "n'elaţi, avertizează "fântul postol 1avel, tovără'iile rele strică oiceiurile une or. 1$,33>.

AÎn calea necredincio6ilor să nu umbla&i 6i în soborul celor fără de lee să nu 6ede&iB, spune un ma

în&elept din vechime. De lucrul acesta trebuie să ne amintim cu deosebire în vremurile de acumcând influen&a distruătoare a materialismului este atât de molipsitoare 6i de puternică 6i cându6manii cre6tinismului se străduie în fel 6i chip să nimicească credin&a. De murdăria propaandlor credin&a trebuie păzită# ea trebuie păstrată curată 6i întreaă, fiindcă este un lucru sfânt.?ără să fie mare nevoie n-o să intra&i într-un salon cu bolnavi de tifos, unde vă pute&i u6or molipnu ve&i mere în haine albe la depozitul de cărbuni sau la uzină chimică, unde vă pute&i murdăriDupă aceea o să tot scoate&i la pete> ;a fel 6i sufletul trebuie păzit de mizerie.

În fine, poate că mi!locul cel mai eficace de întărire a credin&ei este verificarea ei prin e9perienpersonală. Eimic nu poate înlocui e9perien&a proprie% nici e9emplul altuia, nici dovezile, n

convinerile altora. Cea mai credibilă pentru om este trăirea lui personală. Credin&a nu este deloccolec&ie de adevăruri pur teoretice 6i se întemeiază în minimă măsură pe loică, de6i tocmai daceastă perspectivă o privesc adversarii ei. ocmai în aceasta constă însă re6eala lor principală. se pare că este de a!uns să e9amineze 6i să respină pe cale loică acele adevăruri teoretice pe caei le confunda cu esen&ă credin&ei ca aceasta să se destrame de la sine. Via&a însă răstoarnă aceas!udecată a lor 6i în pofida bombardamentului constant 6i intens cu cele mai rele proiectA6tiin&ificeB, fortărea&a credin&ei rămâne ine9punabilă.

Dacă credin&a ar fi cu adevărat numai o sumă de adevăruri teoretice, abstracte 6i ar avea un caract

e9clusiv ra&ional, cerebral, bineîn&eles că nu ar putea fi fermă 6i că ar fi u6or de clătinat. r fi da!uns ca fundamentelor ei teoretice să li se opună afirma&ii care le neaă 6i ra&iunea ar renun&a u6urin&ă la credin&ă, luând o altă orientare.

"ă zicem că a&i auzit de la un călător o descriere a &ărilor tropicale, a locuitorilor acestorapădurilor lu9uriante, a animalelor neobi6nuite care le populează 6i a6a mai departe. Vă putimaina cu u6urin&ă toate lucrurile acestea, dar întrucât informa&iile voastre nu sunt confirmate e9perien&a voastră personală, ele rămân pentru voi abstracte, primite pe încredere 6i ca atanestatornice. pare alt călător 6i va spune că în realitate nu e deloc a6a cum v-o descrie voimaina&ia, vă zurăve6te cu totul alt tablou 6i ra&iunea poate tot atât de u6or să refuze concep&i

dinainte, cât 6i să le primească pe cele noi.

În domeniul credin&ei reliioase nu observăm însă, de obicei, un asemenea fenomen sau îl observăîn cazurile când credin&a nu s-a întărit încă 6i n-a ie6it din faza ini&ială a concep&iilor pur mintalCauza constă în aceea că autentică credin&a nu este o simplă perspectivă teoretică, ce poatemodificată u6or a6a cum î&i vine cheful. Mai întâi de toate, credin&a este sim&irea nemi!locităputerii vii 6i atotputernice care ac&ionează în via&a voastră în mod independent de voin&a voastsim&ire întemeiată pe e9perien&ă.



Fn s(inţitele cărţi ale 9oului *estament găsim trei cauri de ămislire a credinţei adevărate 'i toate trei caua credinţei a (ost eAperienţa trăită personal.

tunci când Domnul, după Învierea "a, "-a arătat ucenicilor 6i ace6tia i-au povestit despre aceaspostolului oma, care nu fusese atunci cu ei, oma n-a crezut de la început. Domnul "-a arătatdoua oară ucenicilor, printre care se afla 6i oma, 6i i-a zis acestuia din urmă% ?du degetul tă"ncoace 'i vei mâinile Mele 'i adu mâna ta 'i o pune "n coasta Mea 'i nu (i necredincios,

credincios@ răspuns *oma 'i !-a is% ?&omnul meu 'i &umneeul meu8@ =Fn 2,27-2/>. omacrezut, fiindcă a pipăit cu mâna sa rănile Domnului 6i s-a convins că nu este vorba de o fantomănici de o halucina&ie. crezut din e9perien&ă proprie.

postolul 1avel, care la început prionea cu râvnă Giserica lui $ristos, a crezut în 2l tot datore9perien&ei personale. e când călătorea el 'i se apropia de &amasc, o lumină din cer, ca (ulger, l-a "nvăluit deodată 'i căând la pământ, a auit un glas icându-i% ?Baule, Baule, de Mă prigone'ti@ !ar el a is% ?ine e'ti, &oamne@ Şi &omnul a is% ?Eu sunt !isus, pe are tuprigone'ti. 5reu "ţi este să ie'ti cu piciorul "n ţepu'ă.@ Şi el, tremurând 'i "nspăimântat (iind,is% ?&oamne, ce voie'ti să (ac@ !ar &omnul i-a is% ?idică-te 'i intră "n cetate@H Şi s-a ridic

Baul de la pământ, dar de'i avea oc#ii desc#i'i, nu vedea nimic 'i luându-l de mână, l-au dus &amasc. Şi trei ile a (ost (ără vedere 'i n-a mâncat, nici n-a ăut =6apte 0, 3-), /-0>. ceaminune trăită de postol a slu!it drept început al convertirii lui.

l treilea caz de convertire la credin&ă pe care îl istorisesc 2vanheli6tii este convertirea celui născorb, pe care l-a vindecat Domnul 7isus $ristos. 7isus a văzut un om orb din na6tere scuipat <'i a (ăcut tină din scuipat 'i a uns cu tină oc#ii orului 'i i-a is% ?Mergi de te spală scăldătoarea Biloamului@H B-a dus 'i s-a spălat 'i a venit văând =Fn 0,1,)-7>. !isusH i-a i?rei tu "n 6iul lui &umneeu@ El a răspuns 'i a is% ?&ar cine este &oamne, ca să cred

El@ Şi a is !isus% ?-ai 'i văut 'i el ce vore'te cu tine, cela este@ =Fn 0,3$-3/>.6adar 6i aici vindecarea trăită, adică e9perien&a personală, a produs în fostul bolnav credin&a în ?lui Dumnezeu 6i în puterea ;ui harică.

oată învă&ătura postolilor era întemeiată pe e9perien&a personală, a6a cum dă mărturie posto7oan% eea ce am auit, ceea ce am văut cu oc#ii no'tri, ceea ce am privit 'i mâinile noastre apipăit despre uvântul vieţiiH vă vestim 'i vouă =1 Fn 1,1-3>.

'adar, de vreme ce eAperienţa personală e temelia cea mai de năde<de a credinţei religioas

evident că treuie neapărat să luăm toate măsurile pentru a o trăi "n viaţa noastră, spre "ntărirecredinţei noastre. Fn ce (el se poate (ace lucrul acesta Ee răspunde Însu6i Domnul 7isus $ristoîn 2vanhelia după 7oan%Fnvăţătura Mea nu este a Mea, ci a elui e M-a trimis. &e vrea cineva să (acă voia ui, vcunoa'te despre "nvăţătura aceasta dacă este de la &umneeu sau dacă Eu voresc de la MinFnsumi =Fn 7, 1)-17>.

7ată un răspuns simplu, care cuprinde un sens foarte profund. Dacă în voi se frământă îndoielilevre&i să 6ti&i siur dacă învă&ătura evanhelică, ce cuprinde temeiurile credin&ei noastre, a fost da

de Dumnezeu, încerca&i să îndeplini&i poruncile ei în via&a voastră, să vă supune&i reulilor ei, să



imprena&i de duhul ei 6i atunci vă ve&i convine din proprie e9perien&ă că ea e de la Dumnezeu, în ea se reflectă voia lui Dumnezeu, fiindcă ve&i sim&i imediat o absolută dreptate 6i o nesfâr6iîn&elepciune, care sunt inaccesibile omului. Ve&i în&elee imediat că omul nu poate crea o asemenînvă&ătură, fiindcă nu posedă asemenea atot6tiin&ă, asemenea cunoa6tere nemărinită a celor mfine meandre ale psiholoiei omului 6i a leilor ei, care adeseori sunt ascunse în domenisubcon6tientului, ca atot6tiin&a 6i cunoa6terea care transpar aproape din fiecare rând al "fint"cripturi.

Hi, bineîn&eles, nu prin ra&ionamente, nu prin neroditoare construc&ii loice 6i dispute putem verifi2vanhelia, fiindcă ea este Cartea Vie&ii, nu un manual de filosofie 6i nu o problemă de aritmetic"inura metodă e9actă de verificare este aici e9perien&a. Dacă vi se recomandă o anumită metodă cultivare a oorului, dacă vi se dă o re&etă de mâncare, dacă vi se prescrie un tratament, bineîn&elcă pute&i accepta aceste sfaturi pe încredere, dar ca să fi&i convin6i de corectitudinea lor trebuneapărat să le îndeplini&i în practică. Eumai atunci pute&i stabili cu certitudine dacă sunt corecte.

1e de altă parte însă, odată ce verificarea e9perimentală a fost făcută 6i ea a dovedit fără putin&ă îndoială corectitudinea re&etelor sau sfaturilor date, orice ra&ionament sau dispută ulterioară devi

inutilă, fiindcă nici un fel de cuvinte, nici un fel de subterfuii ale ra&iunii nu mai pot tăădui faptpe care omul l-a trăit chiar el. Între sinedriul evreilor nu l-a putut convine pe cel născut orb, care Domnul îl vindecase, că Cel Care îl vindecase era om păcătos 6i că Dumnezeu nu Îl ascul1rofesorii din lumea întreaă n-ar putea clătina credin&a postolului 1avel în $ristos după minunalui convertire.

cela6i lucru trebuie spus 6i cu privire la credin&a noastră. Dacă vre&i să vă convine&i de ea 6i sverifica&i, verifica&i-o prin e9perien&ă, trăi&i potrivit 2vanheliei. 2vanhelia nu trebuie doar citită,

6i împlinită.n oarecare $fânt copist, dus pe !ânduri, a sărit câteva cuvinte dintr-o carte a $fintei $cripturi, pcare o copia.

Cineva din o"te a "ă!at de seamă.

- #voF ?ezi că ai săritF

- Du-te de împlinete mai întâi ceea ce este scris B i-a răspuns $fântul. H să între!esc pe urmă cee

ce am scrisF

ceasta trebuie să fie dispozi&ia sufletească pe care o avem atunci când citim 2vanhelia% hotărâr6i dorin&a de a o îndeplini în via&ă.

?entru păirea poruncilor, ice uviosul !saac Birul, mintea se "nvrednice'te de #arul vedetainice 'i al descoperirilor cuno'tinţei du#ovnice'ti.@

cela'i lucru "l con(irmă 'i uviosul Bimeon 9oul *eolog% ?rin mi<locirea virtuţilor

poruncilor ni se descoperă u'a cuno'tinţei, la care nu se poate a<unge prin vreun alt mi<loc.@



6adar, via&a potrivită cu 2vanhelia, via&a în virtute, îndeplinirea poruncilor lui Dumnezeu% iami!locul cel mai bun de întărire a credin&ei reliioase>

=din% B(ântul ;asile al Nine'mei, Evang#elia pentru omul modern. Fnvăţături din Evang#eldupă Marcu L volumul 1, Editura Bop#ia, 213>

=/u vrem să trăim 'n duhul lui Kristos 2 'n duhul acela care arde % nu 'ntr-unul ezitant orilipsit de trăirea autentică a 'nvă$ăturii *aleL8 =Cmul este ingrat şi chiar pervers8% vrea să 6ucure de darurile lui Dumnezeu% +ără să-I +ie recunoscător Dăruitorului 2 3ec$iile vindecăr

copilului demonizat



+, neam necredincios 'i "ndărătnic H

29trase din predici 6i tâlcuiri la Duminica a 4<-a după 3usalii 'a vindecării fiului lunatic+%

&e ce noi, cei Jcredincio'i@, nu suntem convingători

INEoi, cre6tinii de astăzi, trăim cu adevărat în duhul lui Dumnezeu, păstrând tăria 6i darurile "aîmpărtă6ite nouă la "fântul Gotez0 7ar noi, slu!itorii Gisericii, păstrăm cu tărie darul sfintei hirotonAca să călcăm peste 6erpi 6i peste scorpii 6i peste toată puterea vră!ma6ului0B ';c. 4<,4(+

Întâlnim astăzi în lume oameni care-6i părăsesc Giserica, trecând la alte credin&e 6i chiar la alreliii, oameni care nu mai ăsesc de bună această credin&ă ortodo9ă. 5 ăsesc AînvechităB# o ăseAperimatăB sau, oricum, nepotrivită pentru vremurile acestea. De ce0 entru necredinţa sau pentpuţina noastră credinţă8 entru că a<ungem noi, credincio'ii, care de alt(el ne a(irmă

?credincio'ia@ cu em(aă, să nu o (acem cu destulă convingere, motiv pentru care nici nu suntecrediili.

Ce dacă vorbim frumos0> m mai spus 6i în altă parte% vorbim foarte frumos despre via&a dincolo, dar o iubim mai mult pe cea de aici> 9e place să vorim despre aceea, dar ne agăţătoate speranţele noastre de viaţa aceasta8 Căci, cum să convini că Îl iube6ti pe Dumnezeu dacă, fapt, te ară&i AîndrăostitB mai mult de cele de aici0 Cum să fim convinători atunci când vorbim Împără&ia Cerurilor, dacă ne construim cu atâta meticulozitate Aa6ternutulB 6i Aculcu6ulB caldplăcut pentru via&a aceasta 6i ne pasă atât de pu&in de via&a de dincolo0>

"fin&ii nu erau a6a> Mucenicii din primele veacuri, care au AcuceritB lumea - nu atât prin predica locât prin e9emplul personal - mereau, atunci când necredincio6ii îi condamnau la moarte pentcredin&ă, cântând 6i bucurându-se că se îndreptau, astfel, către via&a ve6nică în $ristos. De aceerau convinători, iar necredincio6ii păâni, văzându-le credin&a 6i speran&a, în&eleeau că ace6chiar slu!esc Dumnezeului celui adevărat. ând "nsă, dragii mei, ne văd necredincio'ii pe neitanţi, ne#otărâţi, vorind (oarte (rumos de viaţa ?spirituală@, dar trăind din ce "n ce m?material@, mai ?"mpământeniţi@ 'i mai ?"nrădăcinaţi@ "n viaţa aceasta trecătoare, cum să m(im convingători

De aceea spun că, dacă Mântuitorul $ristos ar fi trebuit 6i astăzi să rostească ni6te cuvinte la adrenoastră, mă tem că le-ar rosti pe acelea6i% A5 neam necredincios 6i îndărătnicI Eecredincipentru necredin&a sau pu&ina noastră credin&ă, iar îndărătnic pentru că suntem neputincio6i ori vrem să trăim în duhul ;ui - în duhul acela care arde, însă, nu într-unul ezitant ori lipsit de trăirautentică a învă&ăturii "ale.

'adar, &omnul este astăi aspru cu cei din vremea Ba, dar este aspru 'i cu noi, pentru că, "nce"ncet, mă tem că 'i "n noi se stinge du#ul Bău, iar cre'tinismul nostru convinge din ce "n ce mpuţinH 9e năpăde'te (ormalismul ne pustie'te secularismul practicăm un cre'tinism din ce



ce mai teoretic vorim (rumos despre el, dar nu postim 'i nu ne rugăm, după cum ne-a cerutMântuitorul :ristos "n evang#elia de astăi.

1oate că va zice cineva% cum, post 6i ruăciune0 Dar, Atoate acestea le-am păzit din copilărmeaB 'Mt. 4(, )<+. Care post l-am &inut, însă0 cela de bucate, poate, pentru că postul desăvâreste când te ab&ii 6i de la faptele urâte, 6i de la cuvintele ru6inoase 6i de la ândurile cele murdarcela este postul cel adevărat> 7ar ruăciunea, care0 ceea de un sfert de oră diminea&a 6i un sfe

de oră seara0 Dacă, 6i acelea> Eu, nicidecum> devărata ruăciune înseamnă permanencomuniune cu Dumnezeu, Care nu trebuie să lipsească nici o clipă din via&a noastră. Ee dorimadeseori, să stăm de vorbă cât mai mult cu mama sau cu tata, cu so&ul, cu so&ia, cu copiii, cprietenii etc. 2i bine, Dumnezeu trebuie să fie mult mai prezent în via&a noastră decât to&i ace6tia un loc, căci rela&ia 6i comuniunea cu 2l se vor permanente. sta înseamnă adevărata ruăciune, încă într-o stare de smerenie 6i de medita&ie sfântă, iar nu de teoretizare a învă&ăturilor lDumnezeu, dându-ne cu părerea care mai de care, potrivit în&elepciunii noastre 6i făcându-7, pentaceasta, AvarzăB învă&ătura.

N

itiţi integral la% B Beastian, episcopul Blatinei 'i omanaţilor - redică Jtare@, usturătoarecurăţitoare la &uminica a Y-a după usalii% 9ecredinţa, neputinţa sau ne-voinţa

uterea eAemplului 'i puterea eAperienţei vii

N

6adar, căuta&i tovără6ia credincio6ilor, care vă poate întări mult credin&a. Deosebit de folositoasunt comunicarea 6i leăturile cu oamenii ce se deosebesc printr-o înaltă dispozi&ie duhovniceascăcu nevoitorii, cu stare&ii... ?armecul sufletului lor credincios, curat, bun 6i în&elept este întotdeaubinefăcător 6i poate slu!i drept reazem în clipele rele de îndoială.

1e de altă parte, trebuie evitată din răsputeri societatea necredincio6ilor de tot felul, ca să nu ave&i suferit din pricina înrâuririi lor stricătoare.

Eu vă lăsa&i în6ela&i, avertizează "fântul postol 1avel, tovără6iile rele strică obiceiurile bune Cor. 4/,**+.

AÎn calea necredincio6ilor să nu umbla&i 6i în soborul celor fără de lee să nu 6ede&iB, spune un maîn&elept din vechime. De lucrul acesta trebuie să ne amintim cu deosebire în vremurile de acumcând influen&a distruătoare a materialismului este atât de molipsitoare 6i de puternică 6i cându6manii cre6tinismului se străduie în fel 6i chip să nimicească credin&a. De murdăria propaandlor credin&a trebuie păzită# ea trebuie păstrată curată 6i întreaă, fiindcă este un lucru sfânt.?ără să fie mare nevoie n-o să intra&i într-un salon cu bolnavi de tifos, unde vă pute&i u6or molipnu ve&i mere în haine albe la depozitul de cărbuni sau la uzina chimică, unde vă pute&i murdăriDupă aceea o să tot scoate&i la pete> ;a fel 6i sufletul trebuie păzit de mizerie.



În fine, poate că mi!locul cel mai eficace de întărire a credin&ei este verificarea ei prin e9perienpersonală. Eimic nu poate înlocui e9perien&a proprie% nici e9emplul altuia, nici dovezile, nconvinerile altora. Cea mai credibilă pentru om este trăirea lui personală. Credin&a nu este deloccolec&ie de adevăruri pur teoretice, 6i se întemeiază în minima măsură pe loică, de6i tocmai daceastă perspectivă o privesc adversarii ei. ocmai în aceasta constă însă re6eala lor principală. se pare că este de a!uns să e9amineze 6i să respină pe cale loica acelor adevăruri teoretice pe caei le confundă cu esen&a credin&ei ca aceasta să se destrame de la sine. Via&a însă răstoarnă aceas

!udecată a lor 6i, în pofida bombardamentului constant 6i intens cu cele mai rele proiectA6tiin&ificeB, fortărea&a credin&ei rămâne ine9punabilă.

Dacă credin&a ar fi cu adevărat numai o sumă de adevăruri teoretice, abstracte, 6i ar avea un caracte9clusiv ra&ional, cerebral, bineîn&eles că nu ar putea fi fermă 6i că ar fi u6or de clătinat. r fi da!uns ca fundamentelor ei teoretice să li se opună afirma&ii care le neaă, 6i ra&iunea ar renun&a u6urin&ă la credin&ă, luând o altă orientare.

"ă zicem că a&i auzit de la un călător o descriere a &ărilor tropicale, a locuitorilor acestorapădurilor lu9uriante, a animalelor neobi6nuite care le populează 6i a6a mai departe. Vă put

imaina cu u6urin&ă toate lucrurile acestea, dar întrucât informa&iile voastre nu sunt confirmate e9perien&a voastră personală, ele rămân pentru voi abstracte, primite pe încredere, 6i ca atanestatornice. pare alt călător 6i va spune că în realitate nu e deloc a6a cum v-o descrie voimaina&ia, vă zurăve6te cu totul alt tablou, 6i ra&iunea poate tot atât de u6or să refuze concep&iidinainte, cât 6i să le primească pe cele noi.

În domeniul credin&ei reliioase nu observăm însă, de obicei, un asemenea fenomen, sau observăm în cazurile când credin&a nu s-a întărit încă 6i n-a ie6it din faza ini&ială a concep&iilor pmintale. Cauza constă în aceea că autentica credin&ă nu este o simplă perspectivă teoretică, ce poa

fi modificată u6or a6a cum î&i vine cheful. Mai întâi de toate, credin&a este sim&irea nemi!locităputerii vii 6i atotputernice care ac&ionează în via&a voastră în mod independent de voin&a voastsim&ire întemeiată pe e9perien&ă.

În sfin&itele căr&i ale Eoului estament ăsim trei cazuri de zămislire a credin&ei adevărate, 6i toate trei cauza credin&ei a fost e9perien&a trăită personal

N

itiţi integral la% B(ântul ;asile al Nine'mei - Mi<loacele de "ntărire a credinţei

J+menirea ene(iciaă de o lume atât de (rumoasă, atât de generoasă, dar nu ia seama că eavine de undeva, că este darul cuiva@

IN

Când cineva nu poate să-&i mul&umească pentru un a!utor pe care i l-ai dat sau pentru un est enerozitate, pentru a se descărca de povara recuno6tin&ei, inventează erminii IinterpretăriB, n.n

diverse ale estului tău, incriminându-te direct sau insinuând fel de fel de lucruri. :nul dint



motivele pentru care omul fue de Dumnezeu sau dore6te cu tot dinadinsul să se emancipeze de sututela ;ui, invocând fel de fel de !ustificări, este 6i acela că acceptându-;, trebuie să recunoascdeopotrivă, că toate îi vin de la Dumnezeu, că-7 datorează totul, începând cu via&a însă6i terminând cu pâinea cea de toate zilele. Hi dacă-7 datorează totul, trebuie să-7 fie ve6nrecunoscător, să-7 rămână ve6nic dator>

u ce ar putea omul să plătească darul unic 'i minunat al vieţii8 Dacă nu iei seama la aces

lucruri, inratitudinea se transformă în oportunism. Hi noi producem astăzi aceea6i supărare lDumnezeu. Geneficiem de un dar e9traordinar, care este propria noastră via&ă. Ce minue9traordinară că e9ist 6i eu printre atâtea miliarde de oameni. m beneficiat 6i eu de frumuse&e9traordinară, nepătrunsa a crea&iei 6i de tot ceea ce înseamnă via&ă> De unde acest dar0> #iar nu te arăţi mulţumitor spre el căruia "i datorei viaţa

Când ne pofte6te cineva la masă, îi mul&umim după ce am mâncat> Cum ar fi să mănânci 6i să plefără să mul&ume6ti pentru invita&ie0 Hi iară6i să te cheme, 6i iar să mănânci, fără să spui niciodaAMul&umescB>

Chiar a6a stau lucrurile. 2ste vorba despre o a6ezare în adevăr. Eoi spunem că cea mai înaltă a6ezaa omului, starea cea mai înaltă de fapt, nu este cea mai înaltă, ci este starea de normalitarestaurată a omului, n.n.N la care poate a!une omul este starea de fiin&ă mul&umitoare, euharistic?iin&a mul&umitoare a!une să în&eleaă că toate lucrurile de care beneficiază vin de la cineva, vin undeva.1âinea este importantă, dar faptul că această pâine este darul cuiva care mă iube6te este 6i mimportant. 1âinea este 6i draoste, nu este numai pâine. &i văzut, mâncarea uneori este ustoaalteori nu este ustoasă. 2ste ustoasă când nu este pur 6i simplu mâncare, ci este e9presia draoscuiva pentru noi.

Îmi spunea cineva zilele trecute% ACum, părinte, să fie ustoasă mâncarea aceea, când femeia careăte6te este cu Adracu`B în ură, de la început până la sfâr6it, când ăte6te0I

&e aceea este Mântuitorul (oarte supărat. Fnc#ipuiţi-vă amărăciunea &ânsului spre s(âr'it, cânc#iar 'i ucenicii, neputincio'i 'i ei, captivi percepţiei 'i perspectivei mesc#ine omene'ti, nu aputut să vadă dincolo de dulceaţa cuvintelor Mântuitorului :ristos, de "nălţimea cuvintelor Baldincolo de minunile eAtraordinare, pe &umneeu Fnsu'i.

'+ 5menirea beneficiază de o lume atât de frumoasă, atât de eneroasă, dar nu ia seama că ea vi

de undeva, că este darul cuiva. "e aseamănă unui copil, care se bucură de darul primit, dar îl uiimediat pe dăruitor. 5amenii primesc darul iubirii lui Dumnezeu, se folosesc de el, uneori lăcomie 6i nesa&, dar nu-l iau în seamă pe dăruitor 6i nici nu încearcă să pătrundă ra&iunea de a fdarului. tunci, Dumnezeu se plasează într-un fel de elozie fa&ă de propriul său dar, care iată, în lsă dea con&inut rela&iei "ale cu oamenii, devine obstacol de netrecut. Datorită acestei elozii, esprobabil ca Dumnezeu să fi hotărât să lase crea&ia să se urâ&ească, să devină pustie, neprimitoaînfrico6ătoare. 1oate atunci oamenii î6i vor îndrepta mintea 6i-; vor redescoperi pe Creator Dăruitor 6i vor în&elee că lumea era darul iubirii "ale pentru oameni. Cred că este o elozie a lDumnezeu.



m îndrăznit să spun lucrul acesta la un conres interna&ional dedicat crizei ecoloice. De fapt esun cuvânt biblic, nu este al meu, Dumnezeu spune despre "ine, în Vechiul estament, că este elos

+mul este ingrat 'i c#iar pervers. Şi acum continuă să strige la &umneeu când se a(lă "n impacând dă vreo su(erinţă peste el. Be roagă mai departe să dea &umneeu ploaie ca să avem pâin+ (ace, "nsă, ignorând esenţialul, anume că el căruia i se adreseaă cu aceste cereri este, (ond, ineva care-l iue'te 'i care a'teaptă răspunsul lui la această iuire. Bă-! cerem orice, d

să luăm seama cui cerem8 ând primim, 'i sănătate 'i a<utor, să luăm seama de la cine primim.Bă trăim "mpreună cu El, a'a cum ar treui să trăiască omul cu &umneeu, "ntr-o relaţie dragoste, de mulţumire. Bă adormim cu El "n gând, să ne treim dimineaţa cu El "n gân?&oamne, mulţumesc &oamne că iată, iară'i "mi dai darul unei ile inecuvântate, cu lumină, csoarele, cu (rumuseţea, cu (eţele (rumoase al prietenilor, ale (amiliei meleH8J

!ar seara să-! mulţume'ti lui &umneeu 'i să spui% ?&oamne, iată, eu cum am răspuns gesturile *ale nes(âr'ite de dragoste pentru mine% nepotrivit, slăănogit, nemernic, păcătuind8J.

el mai important este să trăim cu &umneeu. Eu lucrul dintre noi 6i Dumnezeu este importa

nici ceea ce se întâmplă între noi 6i Dumnezeu, ci noi 6i Dumnezeu. 3ela&ia mea cu Dumnezeu. 26i Dumnezeu> ;umea aceasta frumoasă 6i tot ceea ce se întâmplă în ea este con&inutul rela&inoastre. Eoi rămânem la con&inut 6i nu ne ducem la celălalt, la Dumnezeu.

Eu însănăto6irea mea este esen&ială ci faptul că boala 6i însănăto6irea m-a pus în leătură Dumnezeu. ceasta ar trebui să fie reac&ia celor care sunt vindeca&i de Dumnezeu.

?aptul prezen&ei lui Dumnezeu printre oameni era infinit mai minunat 6i mai important decât toavindecările la un loc. Vindecările însele erau semne ale acestei prezen&e.

NB

itiţi integral la% 9erecuno'tinţă 'i oportunism. ât iuim 'i cât ne amăgim cu "nc#ipuiri surogate ână când ne va mai răda &umneeu

rucea "nstrăinării c#iar 'i "n propria (amilie 'i adăpostul cre'tinilor

N

6a 6i voi, cre6tinii, turmă mică a lui $ristos, vă întrista&i 6i suferi&i din cauza înstrăinării voastduhovnice6ti. Htiu că mul&i dintre voi poartă o cruce rea a înstrăinării chiar 6i în familie. Htiu cât reu este să auzi&i de la bărba&ii 6i fra&ii vo6tri, chiar 6i de la părin&i 6i de la mame, ironii la adreevlaviei voastre, la iubirea voastră fa&ă de $ristos, fa&ă de ruăciunile voastre.

3ăbda&i, răbda&i cum a răbdat Însu6i Domnul nostru, cum au răbdat "fântul 1avel 6i to&i postol:rma&i-i e9emplul marelui 1avel, a6a cum 6i el Îi urma lui $ristos. Dacă vă hulesc pe voi cum l-hulit pe el, nu răspunde&i răului cu rău, ci rua&i-vă pentru cei care vă necă!esc, precum 6i el 6i to

postolii se ruau# 6i doar în ruăciune ve&i ăsi lini6te sufletelor voastre, fiindcă o va auzi pe



$ristos, care Hi-a dus îndelun crucea rea a înstrăinării 6i a hulei. Hi vă va odihni pe voi, cei trud6i împovăra&i, care vă întinde&i mâinile spre Dânsul, care vă vărsa&i durerea inimilor voastre.

Doar cu ândul la Dumnezeu se va lini6ti sufletul nostru. De la 2l este mântuirea, la Dânsul esadăpostul vostru.I

itiţi integral la% B(ântul uca al rimeei% ?ână când vă voi răda pe voi@

Protos Ioan de la *ihăstria Putnei - Predica despre iadul omului contemporan% z6uciumat 'nsingurat şi auto-pecetluit prin dependen$a de tehmologie4 = Mi citeşti rugăciuni de dezlegardar dumneavoastră sunte$i gata să-l dezlega$i de tele+on% de televizor% de calculator78 ="u c,

creşte imoralitatea% cu at,t se apropie 'mpără$ia lui antihrist8



1redica 1rotos. 7oan de la Măn. "ihăstria 1utnei la Vindecarea lunaticului '( auust )<4/+%

I7ubi&i credincio6i, în 2vanhelia de astăzi ni se relatează despre vindecarea unui demonizat, caera numit de către localnici lunatic. De ce îl numeau a6a0 1entru că diavolul îi în6ela pe aceoameni prin faptul că îl chinuia pe cel bolnav atunci când era lună plină, pentru ca oamenii ândească că luna ar fi de vină 6i ar avea vreo influen&ă asupra celui care se chinuia. "i, mai mucine să fie de vină dacă nu Cel care a zidit luna, adică Dumnezeu0 6a lucrează diavolul, cavrea să se pună în locul lui Dumnezeu, hule6te pe Dumnezeu 6i-l războie6te pe om de la început

omenirii 6i până acum. 3ăzboaiele sunt de multe feluri 6i vine vremea când diavolul vrea săîntemeieze aici, pe pământ, un reat. Când va fi timpul acesta0 Cu cât imoralitatea cre6te, credinscade, cu atât diavolul î6i întemeiază împără&ia aici, la noi.

"puneau 1ărin&ii despre cât de mult îl încurcă pe diavol 5rtodo9ia 6i ce moment de răscruce a fost istorie atunci când într-o mare &ară ortodo9ă, cu foarte mul&i ortodoc6i, a fost înlăturat un împărortodo9, care acum este trecut în rândul sfin&ilor &arul Eicolae al ru6ilor într-o revolu&iebol6evicilor care au fost finan&a&i, de cine al&ii decât de către IbinefăcătoriiB no6tri care ne dau bapentru a robi &ara, pentru a ne robi pe noi în6ine.

"puneam că cu cât cre6te imoralitatea, cu atât se apropie împără&ia asta a lui antihrist 6i iată păcate care în trecut erau pedepsite de lee astăzi chiar sunt promovate.

Ee ândim de ce "-ar supăra Dumnezeu că, iată, este atâta secetă, care ar fi motivul pentru pedeapasta pe care o dă Dumnezeu căci, oricum, apa din fântâni devine tot mai nesănătoasă, mai ales anumite zone. "pune psalmistul David% i făcut pământul cel roditor în pământ sărat din pricincelor care locuiesc pe dânsul, adică din pricina necredincio6ilor.



Hi iată ce s-a întâmplat în "odoma 6i 8omora, unde homose9ualitatea era în voă, unde Dumnezeutransformat cel mai mănos, cel mai roditor pământ al 7sraelului, într-o zonă sărată i pustie, nș

iarba, nici vie&uitoarele nu mai trăiesc i nu mai cresc acolo.ș

Hi iată, la noi în &ară, popor care am vrut să fim ortodo9, dreptcredincios, dar merem după curentăsta al celor care ne spun să trăim bine Isă trăi&i bine>B nu după ceea ce ne înva&ă $ristos, ca ne luăm crucea 6i să-; urmăm. i atunci imoralitatea asta, care se răspânde6te în !ur, 6i păcateȘ

striătoare la cer care sunt promovate 6i iată cum la mar6urile homose9ualilor cei pe care noinumim civiliza&i, ambasadorii, sunt în fruntea lor, iar noi zicem că asta e civiliza&ie. Care e culturCe vedem la "odoma 6i 8omora0 u rămas doar ni6te stâlpi de sare. sta e IculturaB Iciviliza ieț

pe care ei o propovăduiesc astăzi.

7moralitatea asta mere mână în mână cu un cal pe care călăre6te păcatul, cu tehnoloia de astă1entru că, dacă stăm să ne ândim la roadele tehnoloiei, nu putem să ăsim decât stricăciune 6i tpământul care se strică în !urul nostru, dar nu numai pământul, ci i oamenii. Hi sufletul este foarș

afectat de tot ceea ce oamenii numesc prores. Hi părin&ii s-au panicat în unele locuri atunci când apărut CE1-urile 6i pe bună dreptate, pentru că nu se poate ca un număr să înlocuiască un nume.

În vechiul 7srael fiecare nume avea o semnifica&ie, deci, dacă vă uita&i, fiecare nume înseamnă ce6i nu po&i să fii cataloat cu un simplu număr. Hi dacă mai demult unirea 6i întâlnirea se făcea $ristos, $ristos era Cel care ne unea, iată că acum internetul este cel care îi une6te pe oameni acolo ei sunt trecu&i cu 71-ul lor, e fiara care înhite, încearcă să-i acapareze pe oameni. Dproblema 6ti&i când este0 o&i vorbesc despre pecetluire 6i când va fi aceasta, dar înainte pecetluirea propriu-zisă care va fi în viitor, oamenii se vor pecetlui sinuri, prin dependen&a pe caei 6i-o creează fa&ă de calculator, care în viitor va deveni un cip, calculatorul, televizorul, cardurivor fi toate într-una. Dar dependen&a asta e pericolul care ne pânde6te pe noi astăzi.

Hi ce înseamnă că va fi pecetluit pe frunte sau pe mâna dreaptă0 ?runtea arată ândul omulumomentul în care tu te ânde ti doar la asta, acel lucru, calculatorul, banul, devine un idol care ș

locul lui Dumnezeu. Mâna dreaptă înseamnă, a6a cum tâlcuia "fântul 7oan 8ură de ur,necesitate. Când spui despre cineva sau ceva că e Imâna ta dreaptăB înseamnă că e o necesitate.

Când noi considerăm ni6te mi!loace fără de care am putea, totu6i, trăi, drept o necesitate sau nu nputem lua ândul de la ele, înseamnă că ne autopecetluim. ;ucrurile astea ne transformă via&a înun iad, pentru că, împreună cu imoralitatea, tehnoloia îl slăbe6te pe om, aduce o schimbaneativă. 5mul, care era cu munca, cu sapa, cu coasa, cu socotelile, devine un fel de paparudă ca

se uită cum lucrează mi!loacele tehnoloice, nu mai trebuie să lucrăm noi i nici nu mai trebuie ș6tim socotelile. "pălarea pe creier lucrează din plin 6i uitarea este boala pe care o enerează acesmi!loace, după neputin&a pe care o creează oamenilor care nu mai sunt învă&a&i să muncească sau depună un efort intelectual, pentru că este calculatorul cel care face lucrul acesta. Hi atunci sunteîndemna&i să uităm, să ne uităm rădăcinile cre6tine ale 2uropei, să uităm cât bine a făccre tinismul în lumea asta, cum la războaie se merea cu Crucea în fa&ă 6i cu steaul "fântulș

8heorhe, să uităm de moarte, să uităm de cimitire, a6a cum vor cei care spun că sunt civiliza&i, pună cenu6a omului într-un borcan, ca să nu- i mai amintească de moarte. ;ucrurile astea aduc iadș

prin nelini6tea pe care o răspândesc în !ur.



tâta zbucium 6i nelini6te, vin oamenii cu copiii că sunt zbuciuma&i 6i nu pot dormi, noi îl numimmodern, stres, dar, de fapt, e frica, nelini6tea de la toate mi!loacele, internet, televizor, calculatotelefon. Hi atunci va deveni cu neputin&ă lini tea. Îi cite6ti ruăciuni de dezleare, dș

dumneavoastră sunte&i ata să-l dezlea&i de telefon, de televizor, de calculator0 1ute&i0 Eu. 1entcă, dacă acasă au fost familii care au încercat fără televizor, se întâmplă de multe ori efectul invercând fructul oprit e dorit 6i se mere la prieteni mai târziu sau va dori ceea ce nu are. i atunci noiȘ

citim ruăciuni de dezleare, pentru lini6tire, dar cu zbuciumul creat de tehnoloie e cu neputin

a6a cum spunea părintele 3afail Eoica, care vorbea despre lini6tea pe care o avea lumea înainte dprimul război mondial, apoi se referea la nelini6tea după cel de-al doilea război mondial, iar duaceea va fi cu neputin&ă, oamenii nu vor mai avea pace, nu vor mai avea lini6te. Hi e un stres, uzbucium, o frică, o alerătură toată ziua pe care o au oamenii 6i iadul ăsta se completează 6i prfaptul că ne însinurăm. 5amenii se răcesc unii fa&ă de al&ii, nu se mai !oacă cu prietenii, ci se !oala calculator, so&ul nu mai stă cu so&ia sau cu copiii, ci stă la calculator, deci e o însinurare,despăr&ire, o dependen&ă, oamenii stau toată ziua cu capul în idolul pe care 6i l-au creat i a6a s-ș

autopecetluit.

Bigur că este o ie'ire de aici, deoarece cuvântul nostru "ndeamnă la năde<de, dar treuie să (i

tran'anţi 'i să nu devenim dependenţi de lucrurile astea, ci, atât cât putem, să luăm momealdar să nu ne agăţăm "n cârligul ăsta. &eci, "n această situaţie, e nevoie de multă credinţă pentrca omul să (ie luminat, să 'tie ce are de (ăcut.

Hi credin&a cum ne-o înmul&im0 1rin faptele bune. 1entru că, iată, părintele credin&ei, vraam, eprimitor de străini, el î6i punea sufletul pentru aproapele lui. Eoi astăzi "pun unii că vin dstrăinătate 6i nici fra&ii nu 6i-i mai vizitează, nici nu mai vorbesc. vraam e cel care se smerea, ssmerit în fa&a nepotului său, ;ot, dar noi &inem la ce-i al nostru, avem răutate, nu vrem să lăsăm dla noi ca să fie pace, să fie lini6te în via&a noastră. Credin&a are nevoie de fapte bune i de pu&iș

osteneală. 5amenii se ostenesc pentru tot felul de lucruri nefolositoare sau e9centrice, escaladeavârfuri de mun&i, se duc în spa&iu i stau cu enunchii la ură în condi&ii e9treme, se distreaș

noaptea, dar, când e vorba să facem două-trei zile de post, să citim oleacă de ruăciune, zicem că navem timp nu avem un sfert de oră să zicem într-o zi ceva pentru Dumnezeu0 Când e vorba facem ceva pentru Dumnezeu, nu facem osteneala asta. Hi avem nevoie de asta ca să schimbăm ceîn via&a noastră, pentru că până la sfâr it trebuie să aleem fie stâna, fie dreapta, să fim sau înș

sau demoni.

În catistul Mântuitorului, pe care îl citim duminica înainte de slu!bă, se spune, făcând trimitere 2vanhelia în care femeia cananeancă se rua pentru fiica ei demonizată% Mântuie6te-mă, Doamn

că nu am fiică, ci trup care cumplit se îndrăce6te.

Hi iată, trupul se poate îndrăci, adică în loc de îneri să devenim demoni. "e vorbe6te la pocalipdespre fiara cea cu 6apte capete 6i, dacă noi nu merem spre îneri, spre partea bună, atunci nfacem i noi un demon cu 6apte capete, care reprezintă fiecare păcat de căpetenie, când, de faș

vârful, capul fiecărui păcat, e iubirea de sine. În via&a noastră iubirea de sine a a!uns să aibă un rfoarte important i nici căsniciile nu mai dăinuiesc i nici nu mai reu6im să ne în&eleem, pentru ș ș

pre&uim iubirea de sine, plăcerea, pofta, părerea noastră. lte păcate sunt iubirea de arin&i care întunecă mintea, răutatea, invidia, a vorbi de rău pe al&ii sau a nu-i suferi, desfrânarea, care fa

atâta boală 6i atâta triste&e în lumea asta, despăr&iri 6i fuă după pofte de6arte care nu se împlines



trândăvia, lăcomia 6i mânia. oate astea sunt 6apte capete ale acelui balaur i fiecare dintre nș

suntem un balaur mai mic, dacă nu vom fi în rândul înerilor.

Hi atunci siur că ereziile se înmul esc 6i cei care defaimă pe Maica Domnului, care defaimă Cruceț

care defaimă lepădarea de lume sau cură&ia, că unde îi vede&i pe sectan&i să facă lucrurile astea, tot înmul&esc. 1entru că noi nu trecem de partea cea bună, să iubim pe Dumnezeu, să iubim paproapele, să trăim în cură&ie 6i să ne lepădăm de prostiile acestei lumi în care trăim. Hi siur

spuneam că e9istă o ie6ire, avem o poartă de scăpare 6i asta se nume6te pocăin&a. 1ocăin&a înseamsă trăim frumos.

7ată cum izonim demonii. "pune $ristos% cu post i cu ruăciune se izonesc demonii. De fapt, asș

înseamnă pocăin&ă. i mul&i cred că pocăin&a e ceva trist, să plâni, dar nu> 2 bucurie> 2 viaȘ

împreună cu $ristos> În loc să ai iubire de sine, să-l iube6ti pe celălalt, să-i iei sarcina celuilalt. loc să-l vorbe6ti de rău pe altul, când auzi că i se întâmplă ceva rău, să faci cruce, să te roi. În losă te ânde ti numai la bani, po&i să te ânde6ti cum erau ferici&i oamenii în trecut, când nici măcș

n-aveau bani, trăiau numai cu o capră 6i o ăină. În loc să trăim în desfrâu să ne ândim la bucurpe care &i-o aduce o via&a curată, la sănătatea pe care &i-o aduc postul 6i înfrânarea 6i, de fapt, asta

o via&ă frumoasă, prin care noi izonim răul din via&a asta 6i din lumea asta.

6a să ne a!ute Dumnezeu. minB.

:arius Iordăchioaia - Crtodoxia lunatic



AÎn atâta nesiuran&ă 6i nedreptate, de care se love6te pretutindeni 6i oricând, românul nu are decâscăpare% Giserica. Înenuncheat în bisericu&a întunecoasă, în fa&a iconostasului, unde flăcările a sude lumânări fumeă sub chipurile încremenite ale sfin&ilor, el se simte - numai acolo - acasocrotit, izbăvit, poate 6i iubit. răsăturile dominante ale reliiei sale sunt umilin&a 6i acceptarea seninătate a voin&ei dumnezeie6ti. Cartea lui 7ov 6i parabola fariseului 6i a vame6ului sunt, siuran&ă, în "fânta "criptură, pasa!ele cele mai apropiate de inima lui. 'E28: DQ:V3ÎE32 5372E 6i 5CC7D2E% Xările 3omâne la începutul epocii moderne+

Cercetează-mă, Doamne, 6i cunoa6te inima mea# încearcă-mă 6i cunoa6te cărările mele. Hi vezi este calea fărădeleii în mine 6i mă îndreptează pe calea cea ve6nică. '1salm 4*=, )*-)+

A5rtodo9ia lunaticăB este un titlu reu, apăsător. Hi totu6i, a-l evita, nu-i cu putin&ă, fără a menaboala duhovnicească cu acest nume. Hi nu se cade a &ine departe de bisturiul devărului aceastumoră a credin&ei noastre ce ne fură neîncetat harul iubirii fră&e6ti 6i ne împiedică astfel să fim 6icomunitate vie, nu doar o Atradi&ie bimilenarăB.

A5rtodo9ie lunaticăB e reliia acelor dreptmăritori, ma!oritari, care pendulează continuu între lum6i Giserică, nu din neputin&ă, ci AdomaticB, din credin&a că aceasta este ortodo9ia, sau cel pu&iortodo9ia românească populară, normală. Ca 6i în te9tul d-lui D!uvara, pentru acest cre6tin Giserie doar un refuiu, un ultim refuiu, din calea unei vie&i care a devenit imposibilă. De-a lun

întreii sale vie&i cre6tinul lunatic fue de focul vie&ii lume6ti în apa Gisericii, iar de ?ocul Duhul"fânt, în apa vie&ii lume6ti.

Caracteristica fundamentală a acestei Aortodo9ii de circumstan&ă 6i de supravie&uireB este, inevitabindividualismul. 5 sută de oameni dacă intră în biserică, vom avea de fapt o sută de Aschituri-dintun-omB care slu!esc autonom, fiecare a9at pe rezolvarea unei anumite situa&ii e9isten&iale specificHi numim această ceată de năpăstui&i, de însinura&i în mul&ime, fiecare izolat în povestea lui, fiecazbătându-se solitar ca să nu se înece în necazul lui, cu numele sfinte date de draostea 6i !ertfa l$ristos% Giserică, Casa lui Dumnezeu, rupul lui $ristos...



În toată idilica imaine descrisă de d-l D!uvara 6i în care recunoa6tem, adesea cu mândri5rtodo9ia noastră, populară, traică, mioritică, românească, lipse6te ceva esen&ial% Giserica însă6i adunare a credincio6ilor, cele (( de oi solidare cu oaia mu6cată de lup. :nde este turma0 5are ceece vedem în biserică, duminica sau de sărbători, e un rup de ucenici care se iubesc unii pe al&ii cui-a iubit $ristos sau doar o loată cu interese temporare0 :nde este comunitatea care trăie6mărturisind 6i celebrând o altă Via&ă, nouă, cerească, pe care 6i-au asumat-o ca mărturisire continucotidiană, a lui $ristos 6i ca solidaritate oranică, manifestă, cu fiecare mădular încercat0 :nde es

iubirea de Dumnezeu 6i aproapele ca stil de via&ă, deopotrivă privat 6i public0 :nde sunt faptelac&iunile care arată o sus&inere a unui mădular al bisericii locale prionit 6i abuzat de vreun barlocal sau de autorită&i0

;a noi e u6or a vedea Împără&ia cea dinlăuntrul oamenilor% în icoane 6i în marii nevoitocontemporani. Dar Împără&ia cea din mi!locul nostru, chipul Împără&iei ivit din draostea fră&easceste aproape de neăsit, mai ales în parohii... vem o cultură duhovnicească a9ată pe crearea dindividualită&i speciale, de sfin&i, puternic vizibilă în spa&iul monahal# dar e o mare 6i traiabsen&ă, limpede mai ales în spa&iul parohial, a unei culturi duhovnice6ti creatoare de comunită&i vinspiratoare a unei iubiri fră&e6ti, reale, între mireni. Chiar persona!ele scripturistice care, du

constatările d-lui D!uvara, definesc fundamental duhovnicia credinciosului ortodo9 român, 7ov Vame6ul, sus&in cele afirmate mai sus% ambele sunt cazuri, solu&ii 6i modele duhovniceindividuale. :nde sunt cele colective0

Draostea lui $ristos scoate sufletele din sinurătate 6i izolare, le cură&ă 6i le sfin&e6te ca să înfră&ească, să le unească într-o fră&ietate care s-ar putea defini ca arvuna unei alte lumi. Eu vedeacest lucru nici în descrierea evlaviei române6ti a d-lui D!uvara, nici în bisericile noastre azi. vecredincio6i, dar nu avem decât arareori Giserică, în sensul de comunitate, de rup concret, palpabal lui $ristos. vem /< sau 4<< de oameni care se roaă în acela6i spa&iu 6i în acela6i timp. Dar ar

destul să ne privească cineva când ie6im din biserici ca să vadă ce comunitate suntem... "au cerceteze în ce măsură ace6ti /< sau 4<< de oameni se mai văd 6i pentru ce, în cursul săptămânii.

?enomenul a devenit e9trem de vizibil 6i zomotos în bisericile ortodo9e din străinătatransformate 6i în pie&e de locuri de muncă. m putea spune că în bisericile ortodo9e din 7talia sa"pania, unde zarva tranzac&iilor tinde uneori să acopere ;iturhia 'după mărturia celor care au foacolo+ e locul în care prosperă această Aaltă evanhelieB a Aortodo9iei lunaticeB% evanheDumnezeului ascuns în hidrant, care stă acolo 6i poate fi accesat la nevoie, dacă focul vie&ii lumeîn care trăie6ti a crescut prea mult 6i ri6ti să fii mistuit.

lui AiovB căruia i s-a stricat ma6ina, afacerea, etc. 6i se simte cu totul nenorocit. Avame6ulucare e în stare să-6i spară pieptul cu pumnii 6i să-6i rupă căma6a numai să-l scape Dumnezeu d8arda ?inanciară. 2ste evanhelia unui Dumnezeu de 44), strict al situa&iilor de uren&ă, ultimsolu&ie a indivizilor de confesiune ortodo9ă bloca&i în traficul civiliza&iei contemporane.

Giserica este serviciul de asisten&ă duhovnicească al vie&ilor noastre minunate>0 Dacă via&a mintră în pană, mer la biserică, Îl sun pe Dumnezeu 6i serviciul de interven&ie rapidă condus $ristos ac&ionează, deblochează situa&ia. poi plătesc 6i îmi văd de via&a mea... Dumnezeule mare



A1e noi în6ine 6i unii pe al&ii 6i toată via&a noastră, lui $ristos Dumnezeu să o dăm.B ?ieca;iturhie este o chemare la o altă Via&ă, la a fi un alt 5m, to&i :n 5m, o sinură credin&ă, o sinusim&ire, un sinur cuet 6i o sinură draoste% a lui 7isus $ristos. ?ără această lucrare, fără o preda6i o participare din inimă 6i din rărunchi la această lucrare dumnezeiască, ;iturhia face să suinima noastră ca o tobă de tinichea% picăturile de har, de enerie cură&itoare, reeneratoare unificatoare, căzând pe acoperi6urile de tablă ale eoismelor> cest sunet metalic, strident, inimilor de Ade aramă sunătoare 6i chimval zănănitorB e acoperit la ;iturhie de vocile preotului

ale corului. Dar derabă le descoperă "povedania 6i, mai ales, absen&a de la Împărtă6anie. Hi mderab le descoperă necunoa6terea "cripturii, adică a ceea ce ânde6te 6i vrea Dumnezeu...

Dar câ&i preo&i rup vra!a spunându-ne% BEu-; cunoa6te&i pe $ristos, oameni buni> $abar n-ave&i, mintea, 6i mai ales cu inima, Cine 6i cum este 2l> H7, M7 ;2", C2 V32 2;> Hi ave&i preten&că 6ti&i ce e cre6tinismul, la ce folose6te 6i cum să-l trăi&i> E: V\ 7E232"2J\ $37"5", D53 C2 1:2X7 CH78 D2 12 :3M ;:7> 157, DC\, ÎE C;72 D2 C3256i ME:753 V\ 32V2ED7C\ ?77EX, Î; 1\3\"7X7> H7, DC\ 7E"7"\, 3\"78E7X7> Dar cre6tinismul este draoste sau nu este deloc> 7ar draostea este o rela&dezinteresată de cunoa6tere 6i de unire a unor persoane, fiecare urmărind fericirea celuilalt... B

2lementul definitoriu al unui cre6tinism viu, autentic, este misionarismul continuu ca e9prespractică a bucuriei de a fi cre6tin, de a apar&ine lui $ristos. 7ată ce scrie "fântul postol 1avel epistola către 2vrei% A7ar $ristos a fost credincios ca ?iu peste casa "a. Hi casa ;ui suntem nonumai dacă &inem până la sfâr6it, cu neclintire, îndrăzneala mărturisirii 6i lauda năde!dii noastre.B '@+. Doar nu credem că îndrăzneala mărturisirii se referă la Acura!ulB de a spune Crezul la "fân;iturhie> Eu. "e referă la mărturisirea lui $ristos în fa&a lumii. 7ar Alauda năde!dii noastreB nu anici o leătură cu accesarea reu6ită a fondurilor europene sau cu ieftinirea combustibilului... În mnormal, în locul vidului de prezen&ă civică a Gisericii, dacă Giserica ar fi o comunitate de draos

evanhelică, am avea o foarte puternică activitate misionară. Mai direct spus% am fi noi AcălareB psocietatea civilă cu 2vanhelia 'nu cu C71-uri, na&ionalisme 6i alte chestii anti-sistem+, iar nu falei reprezentan&i ar fi călare mediatic pe Giserică. Eoi îl contrazicem însă pe "fântul postol 7ocare ne spune Acă mai mare este Cel ce e în voi decât cel ce este în lumeB '4 7oan , +.

A5rtodo9ia lunaticăB nu e pendularea din neputin&ă între AfocB 6i AapăB, între lume 6i Gisericăunui suflet# aceasta ne este comună, mai mult sau mai pu&in, tuturor, mai ales în perioada căutărilsau a cre6terii duhovnice6ti. Dar e o indescriptibilă diferen&ă între a veni la Giserică pentru Domnul să-&i repare credin&a 6i iubirea, adică pentru probleme leate de disfunc&ionalitatea trăitale cre6tine, a împlinirii poruncilor Mântuitorului, 6i a veni pentru anomalii care te împiedică,

fapt, să păcătuie6ti în continuare 6i să-&i cultivi eoismul.Ce face diferen&a dintre ortodo9ia lunatică 6i cea autentică0 Convertirea% momentul din ca2vanhelia începe să devină istorie personală, autobiorafie duhovnicească, iar ;iturhia 6i "finteaine încetează să mai fie solu&ii impersonale la accidentele vie&ii lume6ti - Apetice noiB la burdufvechi ale vie&ii noastre, resurse de Aenerie 6i ândire pozitivăB pentru calea individualistă concuren&ială a Arăzbirii în via&ăB - 6i devin ceea ce sunt în fapt% sacramente ale iubirii de fracriteriul trecerii de la via&ă la moarte, al credin&ei vii 6i adevărate, a6a cum scrie "fântul postol2vanhelist 7oan în prima sa 2pistolă 'v. *, 4+.



2 o întoarcere la Calea deschisă de Gotez... ACăci ne-am făcut părta6i ai lui $ristos numai dacă vopăstra temeinic, până la urmă, începutul stării noastre întru 2lB '2vrei *, 4+.

Dr Richard "onstantinescu - "e căr$i mai scriu vracii contemporani7



"ă avem permanent în minte cuvintele Mântuitorului, ce le adresa pe abor ucenicilor% A"cula&i-vănu vă teme&iB 'Matei 4F, F+> 6i să nu acceptăm nici o altă învă&ătură decât cea ortodo9ă> respinem pe to&i vindecătorii ce ne propun alt model decât pe $ristos, pentru că Dumnezeu nespus% Acesta este ?iul Meu Cel iubit, în Care am binevoit# pe cesta asculta&i-;B 'Matei 4F, /+>

;a citirea "fintei 2vanhelii, în duminica Vindecării lunaticului, ascultăm cum, un părinte, slab credin&ă, având un copil bolnav, a căzut în enunchi în fa&a Mântuitorului spunându-i% ADoamne,milă de fiul meu, căci este lunatic, 6i pătime6te rău% de multe ori cade în foc, 6i de multe ori cade apă. ;-am dus la ucenicii ăi 6i n-au putut să-l vindeceB 'Matei 4F, 4/-4@+. În fa&a lui $ristos iacuzat pe ucenicii ;ui că nu au reu6it să-i vindece copilul, dar, mai mult decât atât, a arătat o anum

îndoială 6i în ce prive6te puterea vindecătoare a Mântuitorului% ADar dacă po&i face ceva, fie-&i mide noi 6i a!ută-neB 'Marcu (, ))+.

După ce 7isus a tămăduit băiatul, certând pe demon, care a ie6it din el, s-a adresat ucenicilor snedumeri&i 6i temători de a nu fi pierdut harul ce li se dăduse 'AEoi de ce n-am putut săscoatem0B+, 6i le-a răspuns astfel% ADin pricina pu&inei voastre credin&e. '...+ dacă a&i avea credincât un răunte de mu6tar, a&i zice muntelui acestuia% Mută-te de aici colo, 6i s-ar muta# nimic nu v-fi cu neputin&ă.B

5are pentru ca o dorin&ă a noastră să fie îndeplinită, precum această vindecare, e suficientă numcredin&a0 2ste necesară în primul rând o credin&ă dreaptă doctrinar, adică ce a propovăduit $ristoapostolii 6i urma6ii lor, împreună cu Aruăciune 6i cu postB 'Matei 4F, )4+, aceste adevărate armspirituale, care alună demonii 6i patimile, cum tâlcuiesc "fin&ii 1ărin&i această 2vanhelie.

1ort frecvent discu&ii cu librarii ie6eni despre cele mai vândute căr&i. m vrut cândva să aflu preferă cititorii care vizitează domeniul terapiilor complementare. Vă prezint pe câteva din acesteînso&indu-le cu câteva considera&ii.



Dr. "tephen . Chan, "istemul complet de autovindecare. 29erci&ii interne, titlul oriinal fiind ;sstme complet dautourison. ;es e9ercices taostes internes, în fapt o medicină taoistă, care esabordată 6i în alte lucrări ale sale% he ao of balanced diet% secrets of a thin and healthl bod, ao of se9olo. he booT of infinite Sisdom. Dr. Chan, de la Aînăl&imeaB spiritualită&ii saltrimite către cititori o Acarte scrisă ca un est de bunăvoin&ă, pentru a face cunoscută vechîn&elepciune taoistăB. Însă, într-o notă importantă men&ionează că% Autorul 6i editura nu î6i asumrăspunderea pentru nici o pierdere sau risc care poate surveni în urma utilizării sau aplicării oricăr

elemente sau tehnici descrise în această carteB. ?ără comentarii.5 revistă, ce promovează din plin tămăduitorii, indica unor pacien&i cu afec&iuni diestive, practice 29erci&iul ple9ului solar 'tehnică prezentă în această carte+, deoarece acesta esArecomandat pentru toate bolile abdominaleB>>

Dr. urelian Curin, 3eiTi nontradi&ional. Citim în prefa&ă% A5 parte importantă a filosofiei meconstă în a răspândi cât mai mult aceste enerii vindecătoare, împărtă6indu-le oricărui cursant caî6i arată respectul fa&ă de maestrul care l-a instruit, fa&ă de informa&ia comple9ă din punct de vedecalitativ 6i cantitativ la care a avut acces, fa&ă de sursa de enerie, dar 6i fa&ă de fiecare fiin&ă vie

uturor celor ce a&i studiat filosofia, vă recomandăm acum această carte, deoarece, este esen&ialcunoa6te filosofia lui urelian Curin> Hi mai mult decât atât să participa&i la 1roramul cumulare 6i Dezvoltare "pirituală ini&iat de acest medic-filosof, care vă propune un tratameintensiv de refacere eneretică, asezonat cu refle9oterapie, masa! eneretic, repuneri osteoarticulatratamente eneretice 3eiTi 6i i on urmate de metode rapide de rela9are 6i practicarea medita&Vipasana>>

În 7a6i se desfă6oară, într-o sală din centrul ora6ului, întruniri ale unor doamne al căror hobb esvindecarea prin cristale. colo au participat nu demult 6i doi tineri medici care mi-au povestit desp

puterea vindecătoare a pietrelor> ce6tia, după frecventarea acelui spa&iu maic, 6i-au achizi&ioncâteva pietre pe care le poartă permanent, ba mai mult, chiar le a6ează pe corpul pacien&ilor, atuncând îi consultă>>

Dintre numeroasele căr&i ce abordează problema vindecării prin diverse roci, amintesc pe una succes printre ie6eni% Corine Uenner, Cristaloterapie pentru începători. 8hid de folosire a cristalelpentru vindecare 6i enerie. m selectat un frament elocvent din acest volum% A5rice suferin&ăavea sau orice &el dore6ti să atini, &i se poate recomanda un cristal care să te vindece de toate bolisau să-&i aducă norocB.

ltă carte apreciată de concitadinii no6tri este cea a ntoniei Mare6, Maia pietrelor pre&ioasutoarea, cristaloterapeut, ăse6te solu&ii diverselor boli. :n e9emplu doar vă prezint aiAdăruie6te o for&ă fizică ie6ită din comun, alună oboseala 6i lenea. o&i cei care suferă de astentrebuie să poarte rubin. '+ prin for&a lui, rubinul este de a!utor depresivilor 6i pesimi6tilorB.

În curând vom asista 6i la schimbarea destina&iei pietrei spumoase, astfel că în pie&e alături piepteni, oache6ele vor vinde pietre tămăduitoare>

5 carte despre care se spune într-o prezentare că este Aun adevărat concentrat apoloetic

1arapsiholoia 6i terapiile neconven&ionale, autor ;iviu ndronovici, ne oferă Acompletare



corectarea, refacerea 6i vindecarea corpurilor enereticeB> Împătimit al studiilor parapsiholoicum mai este descris, ininerul ;iviu ndronovici se întreabă% Ade ce este respins un bioterapesau, altfel spus, un bioeneroterapeut0 "implu. tât medicii, cât 6i preo&ii în&ele e9presiile, dar nvor să accepte capacitatea omului de a vedea mai departe de lunul nasului, pentru că nu cunofizică. '+ Dacă preo&ii nu studiază această disciplină în facultate, medicii nu au nici o scuzăB.

Eici o scuză nu are nici cel căruia i-ar sta mai bine să oranizeze 6i să conducă procese tehnoloi

într-o întreprindere decât a ne prezenta opiniile sale privind oriinea unor boli precum canceruAconsecin&ă a manifestării unor mo6teniri TarmiceB 6i a propune o Areface a echilibrului eneretprin încărcare cu luminăB. Eici o scuză nu are nici când face aprecieri cu privire la unele taine aGisericii% A:n rol de primă importan&ă în solu&ionarea acestei probleme rave îl are slu!ba de maslprin care oranismul poate fi purificat din punct de vedere eneretic 6i, deci, poate lupta pentrefacerea &esuturilor în plan fizicB. "fântul Maslu este o taină, care, prin ruăciunile preo&ilor 6i prunerea trupului cu untdelemn sfin&it, împărtă6e6te harul lui Dumnezeu pentru vindecarea boliltrupe6ti 6i suflete6ti, pentru iertarea păcatelor 6i pentru întărirea sufletului. :rmarea "fântului Maseste vindecarea de bolile suflete6ti 6i trupe6ti iar Aruăciunea credin&ei îl va mântui pe bolna'7acob, /, 4/+.

flată în comunicare directă cu supranaturalul, psihoterapeutul clarvăzător Doreen Virtue, a publicVindecarea cu îneri, lucrare considerată de inspira&ie divină>> După ce ne-a arătat Cele 6apte Cpentru 1ace, ne-a învă&at cum să practicăm 1urificarea chaTrelor 6i ne-a ini&iat în Călăuzirea divinacum asistăm prin această lucrare la un adevărat nel rainin 1roram> Ee asiură dintru începcă AEu e9istă limite ale puterilor vindecătoare a înerilor. 2i ne pot a!uta să ne vindecăm rela&iilproblemele din carieră, problemele financiare sau locative 6i toate celelalte provocări care tulburăB. ceastă carte ne face să ne amintim de ereticul Constantin Doaru, din ecuci, ini&iatorsectei Giserica 5rtodo9ă "ecretă, care, în ribuia!ele sale, descrie îneri superspeciali6

supersavan&i 6i superevolua&i, precum înerul "cortiusm, specialist în supraeneretica sim&urilor, are ) de raze e9trem de secrete cu care lucrează în condi&ii deosebite>

Celor care apelează la diver6i vraci moderni, cu aură de mari taumaturi, 6i acelora care 6i-cumpărat căr&ile acestea în speran&a aflării adevărului 6i a ăsirii vindecării, le-a6 aminti cuvinte"fântului 7oan 8ură de ur din 5milii la Matei% A"ă nu-mi spui mie de cazurile rare când unii scos demonii 6i fără post> Chiar dacă po&i spune un caz sau două de oameni care să fi scos fără pope demoni, î&i spun că este cu neputin&ă ca un om, care trăie6te în desfătări, să izbăvească pe cinecare suferă de o astfel de boală. 1entru vindecarea unui om, care are o boală ca aceasta, este mai seamă nevoie de post. '+ 1ostul săde6te în sufletul omului filosofie, face din om îner, doboa

puterile cele netrupe6ti# dar nu postul sinur, ci e nevoie 6i de ruăciune# 6i în primul rând ruăciune.B



P* *e6astian% episcopul *latinei şi Romana$ilor - Predică =tare8% usturătoare şi cură$itoare lDuminica a X-a după Rusalii4 /ecredin$a% neputin$a sau ne-voin$a7

Dreptmăritori cre6tini, 2vanhelia de astăzi ne aduce în fa&a ochilor no6tri suflete6ti minunsăvâr6ită de Domnul $ristos asupra unui copil posedat de diavol 6i a cărui boală se manifestă odacu fazele lunii, fapt pentru care 6i este numit lunatic. atăl său, de6i prea pu&in credincios ca dobândească vindecarea fiului său, a venit, totu6i, la Mântuitorul 6i, arătându-6i credin&a îndoielnică, 7-a zis% ?&e poţi (ace ceva, a<ută-ne@ 'Mc. (, ))+. Ga a mai 6i adăuat% A -am dus 'i

ucenicii *ăi 'i n-au putut să-l vindeceJ , ceea ce ;-a determinat pe Domnul $ristos să rosteascpoate, cele mai aspre cuvinte pe care le-a adresat vreodată% ?+, neam necredincios 'i "ndărătniână când voi (i cu voi ână când vă voi su(eri pe voiJ 'Mc. (,4(+. Hi certând pe diavonecurat care se sălă6luise în el, îndată s-a vindecat copilul.

u venit 6i ucenicii nedumeri&i 6i ;-au întrebat% A &e ce noi n-am putut să-l scoatem !ar !isus lerăspuns% entru puţina voastră credinţă. ăci adevărat grăiesc vouă% &acă veţi avea credinţă cun grăunte de mu'tar, veţi ice muntelui acestuia% Mută-te de aici dincolo, 'i se va muta 'i nimnu va (i vouă cu neputinţăI.

7ubi&i credincio6i, ascultând cuvântul acesta aspru al Mântuitorului A+, neam necredincios "ndărătnic, până când voi (i cu voi ână când vă voi su(eri pe voi 0B, ne "ntreăm, (ire'te, canume B-a adresat

• Era de faţă tatăl copilului, am spus, nu destul de credincios, căci, din chiar cuvintele lui ivădit îndoială5 de poţi (ace ceva, a<ută-măK.

• Erau ucenicii, neputincioi i ei, dei li se încredinţase în chip e6pres puterea de a căl peste 'erpi 'i peste scorpii 'i de a scoate toată puterea diavolească din oameni %'c. +>, + Ei e6perimentaseră de4a această putere în lume i constataseră că, prin darul lui Dumneze



pot alun!a duhurile necurate. #stăzi însă, i ei au sporit amărăciunea învăţătorului lodovedindu-se neputincioi în faţa acestui duh necurat care, este adevărat, necesita

pre!ătire specială5 de ru!ăciune i post.• Erau de faţă i fariseii i cărturarii, cei care nici cât "ietul om nu credeau în El.

Ei ine, văând &omnul :ristos această necredinţă sau puţină credinţă generaliată, a roscuvintele aspre de mai sus.

Mântuitorul a fost neplăcut impresionat, a6adar, 6i de omul acesta Apu&in credinciosB g chiar dacîn cele din urmă, i-a ascultat ruăciunea 6i i-a vindecat copilul g, 6i de ucenici, 6i de cei ce erau dfa&ă 6i, în eneral, de cei din vremea "a, care s-au îndoit de 2l, a6a cum, probabil, este dezamăit de pu&ina noastră credin&ă de astăzi. uzi&i câtă credin&ă le-ar fi trebuit ucenicilor să săvâr6easminunea aceasta% Aun grăunte de mu'tar I. e "nseamnă un grăunte de mu'tar

Be spune că au mers ni'te (raţi "n pustie la va Berapion 'i l-au "ntreat% va, ce "nsemneacuvintele acestea din Evang#elie% ?&e veţi avea credinţă cât un grăunte de mu'tar, veţi imuntelui acestuia% mută-te de aici dincolo, se va muta@ =Mt. 17, 2>. e "nseamnă 9

"nţelegem8

Şi acela le-a spus% ?9u "nţelegeţi Ei ine, cuvintele% &e veţi avea credinţă cât un grăunte mu'tar 'i veţi ice muntelui acestuia% mută-te de aici dincoloH8@ 'i s-a oprit ava, pentru că ugomot asuritor s-a pornit de deasupra. Şi a strigat ava%

Btai, munte, nu am poruncit să te muţi, ci căutam doar să tălmăcesc (raţilor mei ce "nseamnă aiă credinţăH@

e se "ntâmplase8 Muntele din prea<mă, auind cuvintele părintelui, rostite cu toată credinţa cu putere dumneeiască, a prins a se prăvăli de la locul său, ca să se arunce "n mareH -a opri"nsă, si#astrul, pentru că era doar un cuvânt de "nvăţătură pentru (raţii care veniseră să-l "ntre'i care au "nţeles "n modul cel mai convingător posiil ce "nsemnau cuvintele acelea.

Draii mei, Domnul $ristos este, în pericopa evanhelică de astăzi, parcă mai aspru ca niciodată cel care a venit 6i i-a cerut vindecarea fiului său, pentru că 6tia că nu are destulă credin&ă# 6tia că îndoie6te 6i nu poate crede ca oarecând suta6ul, care i-a zis% A &oamne, nu sunt vrednic să intri suacoperi'ul meu, ci numai i cu cuvântul 'i se va vindeca sluga mea I 'Mt. =, =+, 6i ca atâ&ia alcare au venit la 2l încredin&a&i pe deplin că poate să-i a!ute. $ristos este aspru 6i cu ucenicii "ă

pentru că slăbise puterea lor, în ciuda faptului că primiseră dar de la Dumnezeu ca, merând,scoată demoni "n numele ui ';c. (,4+. În sfâr6it, a mai fost aspru $ristos în cuvântul de astăzicu fariseii 6i cărturarii care ve6nic căutau să-; prindă în cuvânt, urmându-; cu ând 6i ochi vicleanu ca să-7 vadă minunile 6i să creadă în 2l, ci ca să afle vreun est sau vreun cuvânt nepotrivit, să-poată apoi aresta 6i să-; condamne la moarte, a6a cum s-a 6i întâmplat în cele din urmă.

:ristos, a'adar, roste'te acest cuvânt aspru pentru neamul necredincios din vremea Ba, pentcei care, la modul general, nu credeau "ndea<uns "n El, dar "l roste'te, dragii mei, 'i pentru nocei de astăi , pentru că, dintre noi câţi se ridică la vrednicia credinţei pe care a cerut-o :rist

omului aceluia 'i ucenicilor Băi



âţi "nţelegem să dovedim atâta credinţă "ncât să putem muta, nu munţii materiali, ?pietroaiele@ care atârnă de su(letul nostru, di(eritele păcate care ne trag 'i ne a(undă "n ?marevieţii acesteia@H âţi dintre noi dovedim destulă putere ca să ne recuperăm atunci când căde'i să trăim "n adevăratul du# al lui &umneeu, arătând că !-am "nţeles "nvăţătura, a "ncă o punem "n practică "n viaţa noastră8 &acă Mântuitorul :ristos ar (i să caracteriee 'i neamnostru cre'tin de astăi, oare nu ar (ace-o "n acela'i mod

5are nu ar rosti acelea6i cuvinte 6i cu aceea6i amărăciune% ?+, neam necredincios 'i "ndărătnpână când voi (i cu voi ână când vă voi su(eri pe voiJ

Eoi, cre6tinii de astăzi, trăim cu adevărat în duhul lui Dumnezeu, păstrând tăria 6i darurile "aîmpărtă6ite nouă la "fântul Gotez0 7ar noi, slu!itorii Gisericii, păstrăm cu tărie darul sfintei hirotonAca să călcăm peste 'erpi 'i peste scorpii 'i peste toată puterea vră<ma'ului 0B ';c. 4<,4(+ Întâlnastăzi în lume oameni care-6i părăsesc Giserica, trecând la alte credin&e 6i chiar la alte relioameni care nu mai ăsesc de bună această credin&ă ortodo9ă. 5 ăsesc AînvechităB# o ăseAperimatăB sau, oricum, nepotrivită pentru vremurile acestea. De ce0 1entru necredin&a sau pent

pu&ina noastră credin&ă> 1entru că a!unem noi, credincio6ii, care de altfel ne afirmăAcredincio6iaB cu emfază, să nu o facem cu destulă convinere, motiv pentru care nici nu suntecredibili. Ce dacă vorbim frumos0>

m mai spus 6i în altă parte% vorbim foarte frumos despre via&a de dincolo, dar o iubim mai mult pcea de aici> Ee place să vorbim despre aceea, dar ne aă&ăm toate speran&ele noastre de viaaceasta> Căci, cum să convini că Îl iube6ti pe Dumnezeu dacă, de fapt, te ară&i AîndrăostitB mmult de cele de aici0 Cum să fim convinători atunci când vorbim de împără&ia Cerurilor, dacă construim cu atâta meticulozitate Aa6ternutulB 6i Aculcu6ulB cald 6i plăcut pentru via&a aceasta 6i n

pasă atât de pu&in de via&ă de dincolo0>B(inţii nu erau a'a8 Mucenicii din primele veacuri, care au ?cucerit@ lumea Z nu atât prpredica lor, cât prin eAemplul personal Z mergeau, atunci când necredincio'ii "i condamnau moarte pentru credinţă, cântând 'i ucurându-se că se "ndreptau, ast(el, către viaţa ve'nică :ristos. &e aceea erau convingători, iar necredincio'ii păgâni, văându-le credinţa 'i speranţ"nţelegeau că ace'tia c#iar slu<esc &umneeului celui adevărat.

Când însă, draii mei, ne văd necredincio6ii pe noi ezitan&i, nehotărâ&i, vorbind foarte frumos via&ă AspiritualăB, dar trăind din ce în ce mai AmaterialB, mai Aîmpământeni&iB 6i mai Aînrădăcina

în via&a aceasta trecătoare, cum să mai fim convinători0 De aceea spun că, dacă Mântuitor$ristos ar fi trebuit 6i astăzi să rostească ni6te cuvinte la adresa noastră, mă tem că le-ar rosti pacelea6i% A5 neam necredincios 6i îndărătnicI 9ecredincios pentru necredinţa sau puţinnoastră credinţă, iar "ndărătnic pentru că suntem neputincio'i ori nu vrem să trăim "n du#ul Z "n du#ul acela care arde, "nsă, nu "ntr-unul eitant ori lipsit de trăirea autentică a "nvăţătuBale.

6adar, Domnul este astăzi aspru cu cei din vremea "a, dar este aspru 6i cu noi, pentru că, înceîncet, mă tem că 6i în noi se stine duhul "ău, iar Cre6tinismul nostru convine din ce în ce m

pu&in Ee năpăde6te formalismul# ne pustie6te secularismul# practicăm un Cre6tinism din ce în



mai teoretic# vorbim frumos despre el, dar nu postim 6i nu ne ruăm, după cum ne-a cerutMântuitorul $ristos în evanhelia de astăzi.

1oate că va zice cineva% cum, post 6i ruăciune0 Dar, Atoate acestea le-am păit din copilărmeaH@ 'Mt. 4(, )<+.

are post l-am ţinut, "nsă cela de bucate, poate, pentru că postul desăvâr'it este când te aţii

de la (aptele urâte, 'i de la cuvintele ru'inoase 'i 'i de la gândurile cele murdare8 cela espostul cel adevărat8

!ar rugăciunea, care ceea de un sfert de oră diminea&a 6i un sfert de oră seara0 Dacă, 6i acele Eu, nicidecum> devărata rugăciune "nseamnă permanenta comuniune cu &umneeare nu treuie să lipsească nici o clipă din viaţa noastră. Ee dorim, adeseori, să stăm de vorcât mai mult cu mama sau cu tata, cu so&ul, cu so&ia, cu copiii, cu prietenii etc. 2i bine, Dumneztrebuie să fie mult mai prezent în via&a noastră decât to&i ace6tia la un loc, căci rela&ia 6i comuniuncu 2l se vor permanente. sta înseamnă adevărata ruăciune, 6i încă într-o stare de smerenie 6i dmedita&ie sfântă, iar nu de teoretizare a învă&ăturilor lui Dumnezeu, dându-ne cu părerea care mai

care, potrivit în&elepciunii noastre, 6i făcându-7, pentru aceasta, AvarzăB învă&ătura.

Draii mei, via&a în $ristos este un lucru cât se poate de serios> Hi, ca să ne arate aceasta, 2l ne-a dastăzi e9emplul credin&ei care poate muta până 6i Amun&iiB din loc, dacă nu în în&eles propriu, atunîn sensul slăbiciunilor 6i al păcatelor noastre, al patimilor noastre. idicarea 'i lepădarea acestode la noi, asta va să ică mutarea ?munţilor@ din loc. deseori însă, nu avem destulă credin&a ca facem aceasta, 6i continuăm de la o spovedanie la alta să repetăm acelea6i slăbiciuni 6i păcate, pcare duhovnicul se vede silit să le tot asculte 6i să nu mai 6tie ce să ne mai spună, ca să încetăodată cu ele 6i să se cunoască 6i la noi un prores real, izvorât din slu!irea lui Dumnezeu Cel

adevărat 6i o credin&ă puternică."ă avem credin&ă puternică, a6adar, 6i încredere pe măsură, căci slu!im pe Dumnezeul Cel adevăra"ă nu ne părăsim această credin&ă, pe care a întemeiat-o chiar Dumnezeu, nu Aprofe&iB cu slăbiciu6i neputin&e, care au AperformatB într-un fel sau altul... redinţa noastră a (ost "ntemeiată d&umneeu Fnsu'i, 'i, ca să (ie mai ?convingător@, a venit personal pe pământ să-Şi revele"nvăţătura adevărului acestuia ve'nic, doar-doar ne va convinge să ne luăm rolul de cre'tini serios, să dovedim credinţă tare, putere 'i "ncredere "n El, căci numai acestea pot convinge 'i p(i crediile 'i "n oc#ii celor din <urul nostru.

*ă-3 rugăm pe Domnul% "are a rostit astăzi cu amărăciune cuv,nt aspru şi pentru noi% să +aEl să rodească pu$ina noastră credin$ă% ca să devenim cu to$ii creştini 6uni şi cu adevărcredincioşi% tari 'n credin$ă% convingători nu doar prin vor6ele noastre% ci mai ales prin ceea 'n+ăptuim, căci la aceasta mai cu seamă se uită vecinul, aproapele sau AdeparteleB nostru# la faptenoastre privesc oamenii, 6i acelea vor convine mai mult decât cuvintele cele me6te6uite, pentru s-a spus că Iochiul este mai credincios decât urecheaI. 1o&i să spui, adică, multe> 5mul vrea vadă> Hi, acest comportament, acest fel de credin&ă 6i acest tip de încredere în puterea lui Dumnezle râvnea $ristos la Aneamul necredincios 6i îndărătnicB din vremea "a, 6i acelea6i le râvne6te 6i noi, neamul, spune&i dumneavoastră cum este acesta al nostru de astăzi>



"ă-; ruăm, deci, pe Domnul, să ne dea această credin&ă 6i încredere, ca să-; slu!im cu toată fiinnoastră, dar să ne dea 6i puterea să săvâr6im fapte care să convină 6i pe cei din farul nostru, că cece văd la noi g nu teorie 6i spectacol, ci via&a autentică în Mântuitorul $ristos Dumnezeu g săpoată mobiliza 6i pe ei la tot lucrul cel bun, min>

=din% [ Beastian, Episcopul Blatinei 'i omanatilor, redici la &uminicile de peste an, Blatin211>

Prea+ericitul Părinte Patriarh Daniel - Predică la Duminica a X-a după Rusalii - Vindecarelunaticului 2 "redin$a% rugăciunea şi postul alungă demonii

"fânta 2vanhelie din Duminica a P-a după 3usalii ne prezintă vindecarea unui lunatic, a un

persoane care nu-6i mai putea da seama de ceea ce face 6i unde mere. Copilul lunatic d



2vanhelia de astăzi este un om care adesea î6i pierde controlul, \de multe ori cade "n (oc 'i dmulte ori "n apă\ se spune în 2vanhelie. Multa pătimire a fiului devine înri!orare 6i suferinpermanentă pentru tatăl său, care, cu durere în suflet 6i multă smerenie, aduce pe fiul său bolnav7isus, ca să-l vindece, întrucât ucenicii ;ui n-au reu6it să scoată demonul din copilul lunatic sepileptic. Evan!helia ne arată faptul că, dei (ântuitorul 2isus 1ristos mustră necredinţa poporuli puţina credinţă a ucenicilor $ăi, totui are multă milă sau compasiune faţă de copilul lunatic saepileptic care se afla în suferinţă.

Din te9tul 2vanheliei răsar multe lumini spirituale deosebit de semnificative pentru via&a noastcre6tină 6i mai ales privind modul în care lucrează Dumnezeu mântuirea oamenilor.

;aloarea nepreţuită a rugăciunii pentru alţii

În primul rând, vedem că acest copil este vindecat de 2isus nu la cererea sa personală, întrucât nu mai era în stare să e6prime ver"al suferinţa sa i nici nu era în stare să ceară a4utor pentru sinci tatăl lui se roagă Mântuitorului !isus :ristos pentru vindecarea sa . 5bservăm aici cât folositoare este ruăciunea altora pentru noi, când noi nu ne mai putem rua sau nu 6tim să

ruăm cum trebuie pentru noi în6ine.

În al doilea rând, vedem că acest tată îndurerat, care trăia el însu6i suferin&a fiului său bolnaîncercase de4a pe lân!ă ucenicii (ântuitorului să o"ţină vindecarea fiului său, dar a constatat întristare că ei nu pot să-l vindece. De aceea, a venit el la 7isus ca să-i vindece fiul. Mântuitorarată din ce cauză ucenicii "ăi n-au reu6it să-l vindece pe copil, 6i anume insuficienta lor credinDesiur, ucenicii aveau o anumită credin&ă, dar ea nu era suficient de puternică, nu era suficient fierbinte, încât demonul care chinuia pe copilul lunatic să se teamă de cuvântul ucenicilor lui 7isussă-l elibereze pe copilul posedat. Din 2vanhelie se vede că Mântuitorul 7isus $ristos este oarecu

supărat din cauza stării spirituale neative a oamenilor aduna&i în !urul "ău% \+, neam necredinci'i "ndărătnic, până când voi mai (i cu voi\ 'Matei 4F, 4F+ ceastă mustrare sau acest reprarată nemulţumirea Mântuitorului !isus :ristos când constată necredinţa oamenilor sau puţinlor credinţă, c#iar 'i atunci când ei trec prin "ncercări di(icile.

0ocmai pentru că 'i iu6eşte% :,ntuitorul 'i mustrăpe oameni spre 'ndreptarea lor

?oarte adesea, "ncercările care apar "n viaţa noastră, cum ar (i oala sau necaurile, sunt permide &umneeu mai ales pentru a ne trei din indi(erenţă, din super(icialitate spirituală, spre

doândi o credinţă mai puternică, mai (ierinte, mai vie. Chiar 6i când mustră pe cineva dintoameni, Mântuitorul îl iube6te, încât mustrarea "a ia forma iubirii care responsabilizează pe omcare treze6te spiritual pe cel indiferent 6i insensibil. De6i este supărat pe oamenii necredincio$ristos Domnul a!ută totu6i pe cei suferinzi. De aceea, îndată zice, referitor la copilul lunati\duceţi-l aici la Mine\ 'Matei 4F, 4F+. tunci Mântuitorul 7isus $ristos a certat demonul care afla în copilul lunatic, iar demonul a ie6it îndată din copil, pentru că nu mai putea să stăpâneaspeste el după ce a fost alunat de $ristos, ?iul lui Dumnezeu, 7ubitorul de oameni 6i "tăpânputerilor cere6ti.

2vanhelia ne relatează că sărmanul copil lunatic s-a vindecat \c#iar "n ceasul acela\ , deci nu du



o vreme, ci în clipa în care Mântuitorul 7isus $ristos a certat demonul 6i l-a alunat din cop:cenicii lui 7isus, văzând această vindecare minunată pe care 2l a săvâr6it-o, iar ei n-au putut săfacă, ;-au întrebat zicând% \9oi de ce n-am putut scoate demonul acesta din copilul lunatic 'Matei 4F, 4(+, iar Mântuitorul le-a răspuns% \din pricina necredinţei voastre\ sau în altă traduce\pentru puţina voastră credinţă\ 'Matei 4F, )<+. poi a mai adăuat ceva, 6i anume că \acest neade demoni nu iese decât numai cu rugăciune 'i cu post . :cenicilor "ăi, 7isus le spune că nu putut să scoată demonul din copilul lunatic sau epileptic, întrucât au pu&ină credin&ă, adi

insuficientă. 7ar apoi precizează că, de fapt, credin&a se întăre6te sau cre6te prin ruăciune 6i poQcenicii aveau puţină credinţă 'i pentru că nu primiseră plinătatea &u#ului B(ânt. inciecime "nsă, &u#ul B(ânt Be pogoară peste ei, iar ei devin plini de puterea sau de #arul lu&umneeu. st(el, prin vindecările lor ulterioare, ucenicii lui !isus arată că s-au "ntărit mult credinţă 'i au primit puterea &u#ului B(ânt, singura putere care alungă du#urile rele. 1rurmare, 2vanhelia de astăzi ne înva&ă că totdeauna credinţa treuie cultivată, "ntărită apro(undată, prin rugăciune 'i post, ast(el "ncât credinţa să nu rămână o simplă convingeintelectuală, ci să devină legătură vie a omului cu &umneeu el nevăut, dar are prin #arBău este (oarte aproape de om când Fi cere a<utorul .

otodată, aflăm din cuvintele Mântuitorului 7isus $ristos că există mai multe (eluri de demoni , unfiind mai răi i mai violenţi decât alţii, iar neamul de demoni chinuitor de oameni nu iese din odecât numai cu ru!ăciune i post . &e ce, oare, Mântuitorul (ace preciarea aceasta, 'i anume pentru vindecare este nevoie de credinţă, rugăciune 'i post entru că numai când avem credinputernică, rugăciune stăruitoare 'i postire <ert(elnică, adică dăruire totală de sine lui &umneeatunci 'i El Be dăruie'te nouă deplin, adică primim "n noi preenţa s(inţeniei ui 'i putere#arului Bău. Însă dacă omul nu are credin&ă puternică în Dumnezeu, el este ispitit să creadă demonii nu pot fi birui&i, că boala nu poate fi vindecată, că totul este fatalitate nefastă, fără niciposibilitate de schimbare în bine a unei situa&ii rele.

&emonii se tem numai de dumneeiescul #ar preent "n om

Deci, pe de o parte, Mântuitorul vede puţină credinţă în mul&imea de oameni, iar pe de altă parvede multă suferinţă în cei bolnavi adu6i la 2l. otu6i, multa suferin&ă a omului diminuează câncre6te credin&a lui 6i speran&a de-a primi vindecare. stfel, când avem credinţă puternică &umneeu, nu mai suntem singuri, aându-ne doar pe propriile noastre puteri, ci sunte"mpreună cu &umneeu, are, prin #arul Bău, este preent "n noi. !ar #arul ui "n noi intensi(ică prin credinţă puternică, prin rugăciune stăruitoare 'i postire <ert(elnică. stfel,

a!utorul lui Dumnezeu se schimbă situa&ii care păreau neschimbabile 6i se vindecă boli care păreaincurabile. u cât ne rugăm mai mult lui &umneeu, cu atât mărturisim mai mult că &umneeeste preent "n viaţa noastră, că este atent sau sensiil la ucuriile 'i la su(erinţele noastre, ceste *atăl nostru el ceresc. Cu cât un copil se apropie mai mult de tatăl său i îi cere ceea ce anevoie, cu atât arată că tatăl lui este prezent, iu"itor, a4utător i luminător al vieţii sale . 9umprin rugăciune 'i post pot (i demonii alungaţi, pentru că ei se tem numai de preenţa l&umneeu "n om. dică, numai de #arul B(ântului &u# preent "n om se tem demonii "n'elăto'i c#inuitori de oamen



Demonii îi fac pe oameni să sufere în primul rând prin faptul că oamenii demonizaţi sau posedanu mai sunt ei înii în !ândirea, simţirea, voinţa i lucrarea lor proprie, ci facultăţile sufletului lse află su" stăpânirea demonilor, iar în al doilea rând, pentru că demonii pun viaţa oamenilor prime4die de moarte trupească i sufletească. Din invidie i din ură, ei caută să umilească i desfi!ureze fiinţa umană creată după chipul lui Dumnezeu i chemată la asemănarea cu El, sfinţenie. Deci, din invidie 6i din ură fa&ă de oameni, demonii născocesc tot felul de ispite, pustăpânire asupra oamenilor 6i îi chinuiesc. !ată de ce este necesar să "nmulţim 'i să cultivă

rugăciunea noastră, ca ea să devină, dintr-o rugăciune adesea (ormală 'i super(icială, rugăciune (ierinte 'i stăruitoare, care "ncăle'te inima, lumineaă mintea 'i paci(ică simţiriDe asemenea, treuie să postim mai ales #rănindu-ne "n primul rând cu preenţa iuitoare a l:ristos prin citirea B(intei Bcripturi, a Bcrierilor 'i ;ieţilor B(inţilor, prin "mpărtă'irea cu B(inte*aine 'i prin săvâr'irea (aptelor une . Dacă postim de bucate materiale 6i nu ne hrănim mai intecu hrană spirituală, postul nostru nu este roditor de virtu&i, iar dacă postim 6i nu facem milostenspirituală sau materială, postul este incomplet. Dar rugăciunea unită cu postul deplin poartainic 'n ea puterea "rucii şi 6ucuria Mnvierii lui Kristos% 'ntruc,t postul adevărat estedăruire de sine li6eră lui Dumnezeu% o >ert+ă sau o+randă duhovnicească adusă 3ui a rândBău, :ristos, 6iul lui &umneeu, Be dăruie'te celor rugători 'i postitori, adică le răspunde c

iuirea ui <ert(elnică, pentru că El i-a iuit pe oameni mai "ntâi 'i B-a dăruit pe Bine pentrviaţa lumii prin ăstignirea 'i Fnvierea Ba. (ântuitorul 2isus 1ristos cere credinţă de la oamecând îi vindecă, pentru că El nu voiete să săvârească vindecări spectaculoase, ma!ice, adică făparticiparea omului la lucrarea harului $ău divin. ?indecările pe care le săvârete din iu"imilostivă Domnul 2isus 1ristos implică credinţa, iu"irea i ru!ăciunea celor care cer vindecarlor sau a semenilor . Deci, când 7isus Mântuitorul constată că ucenicii "ăi nu au putut vindeca copilul lunatic sau epileptic, 2l arată că ostacolul cel mai mare "n calea vindecării copilului nu(ost doar puţina credinţă a ucenicilor Băi, ci, "n primul rând, necredinţa mulţimilor de oamecare au pierdut simţul compasiunii 'i al comuniunii, a'teptând adesea minuni spectaculoas

oarecum magice 'i eAterioare, care le (ascineaă privirea, dar nu le sc#imă trăirea, care "i (mai curio'i, dar nu mai credincio'i. 6adar, Mântuitorul cere oamenilor credin&ă vie, pentru că voie6te ca la vindecările pe care le săvâr6e6te din iubirea "a milostivă pentru însănăto6irbolnavilor, cei ce se află în 4urul "olnavilor să nu fie pasivi, ci receptivi, să nu fie spectatori, ru!ători, având credinţă puternică i iu"ire milostivă faţă de cei care se află în suferinţă i cauvindecarea.

Chiar 6i în timpul nostru sunt unii oameni poseda&i de duhuri rele, oameni care nu se mai pot rupentru ei în6i6i. 1rin urmare, este nevoie ca părinţii acestora sau cei din 4urul lor să fie credincioi ru!ători, milostivi i solidari. În acest sens, fericit este omul care are părin&i, fra&i 6i priete

credincio6i 6i ruători. ce6tia se vor rua pentru el în ziua necazului său, când, bolnav fiind, nu mpoate să se roae suficient pentru sine însu6i.

Diserica se roagă 'i lucreaă pentru vindecarea su(letească 'i trupească a oamenilor

?oarte adesea, e9istă mul&i oameni care au nevoie 6i de ruăciunea altora pentru ei. De aceeDiserica se roagă pentru olnavi , pentru cei roiţi, pentru tot su(letul necă<it 'i "ntristat. 7ar ruăciunea Gisericii se adauă 6i unele instituţii medicale în care tiinţa i credinţa se unesc i

completează, ruăciunea 6i priceperea medicală se împletesc, pentru că harul ruăciunii poa



lumina 6i a!uta, inspira 6i întări în lucrarea sa pe medicul credincios care devine mâna vindecătoaa lui 1ristos, \&octorul su(letelor 'i al trupurilor noastre\ , alinând suferin&a bolnavului când acescere a!utorul lui Dumnezeu. În privin&a aceasta, iserica a 'nvă$at din multele vindecăminunate pe care Kristos - "apul isericii% le-a săv,rşit 'n lume% că ea% iserica% +iind truptainic al lui Kristos% are menirea să vindece 6olile şi neputin$ele su+leteşti şi trupeşti aoamenilor De aceea, pe lână lucrarea ei liturică pentru bolnavi e9primată în 7aina $fântul(aslu sau unerea bolnavilor, ruăciunile de alunare a demonilor, numite lepădări sau e6orcismi (olitfele

speciale pentru cei robi&i de duhuri rele, 3iserica a dezvoltat i o lucrare socia

filantropică pentru "olnavi, înfiinţând instituţii pentru în!ri4irea "olnavilor , adică a oranizbolni&e, leprozerii, farmacii, cabinete medicale, centre medicale 6i spitale proprii, pentru ca putervindecătoare a Mântuitorului să se arate, prin Giserica "a cea vie, ca lucrare a iu"irii $ale milostiîn lume. Cu toate că a mustrat pe contemporanii "ăi pentru necredin&a lor, Mântuitorul nu a diminuînsă cu nimic iubirea ;ui milostivă pentru cei bolnavi. Ca atare, 'i noi, cre'tinii, treuie să devenicât mai des \mâinile lui :ristos\, care alină su(erinţa celor olnavi, "ncercând, potrivit credinţeintensităţii rugăciunii 'i postirii (iecăruia, să arătăm iuirea lui :ristos lucrătoare "n lume.Bă ne rugăm, a'adar, Mântuitorului !isus :ristos, \&octorul su(letelor 'i al trupurilor noastrsă ne dăruiască credinţă puternică, rugăciune stăruitoare 'i iuire milostivă, pentru a alin

su(erinţa celor olnavi, spre slava lui &umneeu 'i ucuria acestora. mi

Predici la Duminica a X-a după Rusalii - Vindecarea lunaticului

Documents

Transcript of Predici la Duminica a X-a după Rusalii - Vindecarea lunaticului