Predici la Duminica a VI-a după Rusalii - Vindecarea slăbănogului din Capernaum

8/6/2019 Predici la Duminica a VI-a după Rusalii - Vindecarea slăbănogului din Capernaum

http://slidepdf.com/reader/full/predici-la-duminica-a-vi-a-dupa-rusalii-vindecarea-slabanogului-din-capernaum 1/142

Predici la Duminica a VI-a dup RusaliiVindecarea sl b nogului din Capernaum

Index

P rintele Ilie Cleopa - Predic la Duminica a VI-a dup Rusalii - Desprep catele s vâr ite cu gândul ................................................................................ 5Sfântul Ioan Gur de Aur - Omilie la (vindecarea) sl b nogul(ui) coborât prinacoperi ................................................................................................................

Sfântul Ioan Hrisostom, despre vindecarea sl b nogului din Capernaum ..29Sfântul Ioan Gur de Aur - Cuvânt la Duminica a 6-a dup Rusalii -Fra ilor, fi i "întru rug ciune st ruind" (Rom. XII. 12) ...............................36



Sfântul Nicolae Velimirovici - Predic la Vindecarea sl b nogului dinCapernaum ..........................................................................................................4Sfântul Teofan Z vorâtul despre atitudinea în fa a bolii: ³Ce rug ciune îitrebuie bolnavului? Mul umire i suspinare´ ...................................................50

Sfântul Teofan Z vorâtul ± Tâlcuiri ...............................................................61Sfântul Luca al Crimeei despre rug ciune - Pilda prietenilor sl b nogului: Sne rug m neîncetat,cu îndr zneal i st ruin .S ne rug m i pentru cei carenu se roag ! .........................................................................................................6P rintele Arsenie Boca - Predic la Duminica a VI-a dup Rusalii ± Iisus isl b nogul ............................................................................................................7P rintele Teofil P r ianu ± Cuvânt despre sl b nogul din Capernaum .........73P rintele Constantin Galeriu - Vindecarea sl b nogului din Capernaum ......75Predica PS Sebastian al Slatinei la vindecarea sl b nogului din Capernaum. Îipurt m pe ceilal i în sufletele noastre? Ne pas de sufletele lor? .....................86Ierodiacon Visarion Iugulescu - Predic la Duminica a VI-a dup Rusalii ± Despre sl b nogirea sufleteasc .........................................................................90

Rug ciune .........................................................................................................9Preot Gheorghe S l gian - Predic la Duminica a 6-a dup Rusalii -Vindecarea sl b nogului din Capernaum ....................................................... 100Pr. Dr. Dorin Octavian Picioru - Predic la Duminica a 6-a dup Rusalii .. 109

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioru - Predic la Duminica a 6-a dup Rusaliidespre Apostolul zilei ..................................................................................... 11

Marius Matei - Duminica a VI-a dup Rusalii - Vindecarea sl b nogului dinCapernaum ........................................................................................................ 11P rintele Constantin Coman - Duminica Sl b nogului din Capernaum: Cumse explic leg tura dintre p cat i suferin a noastr i a lumii? ..................... 127Predica Preafericitului P rinte Patriarh Daniel la Duminica a VI-a dupRusalii - Vindecarea sl b nogului din Capernaum ........................................ 134



E vanghelia i Apostolul zilei

E vanghelia

Matei 9, 1-8

Intrând în corabie, Iisus a trecut i a venit în cetatea Sa. i iat , I-au adus unsl b nog z când pe pat. i Iisus, v zând credin a lor, a zis sl b nogului: Îndr zne te, fiule! Iertate sunt p catele tale! Dar unii dintre c rturari ziceau însine: Acesta hule te. i Iisus, tiind gândurile lor, le-a zis: Pentru ce cugeta i rele în inimile voastre? C ci ce este mai lesne a zice: Iertate sunt p catele talesau a zice: Scoal -te i umbl ? Dar ca s ti i c putere are Fiul Omului pe p mânt a ierta p catele, a zis sl b nogului: Scoal -te, ia- i patul i mergi la casata. i, sculându-se, s-a dus la casa sa. Iar mul imile v zând acestea, s-auînsp imântat i au sl vit pe Dumnezeu, Cel care d oamenilor asemenea putere.



Apostol

E pistola c tre Romani a Sfântului Apostol Pavel

Romani 12, 6-14

6 . Dar avem felurite daruri, dup harul ce ni s-a dat. Dac avem proorocie, s proorocim dup m sura credin ei;7. Dac avem slujb , s st ruim în slujb ; dac unul înva , s se sârguiasc înînv tur ;8. Dac îndeamn , s fie la îndemnare; dac împarte altora, s împart cu fireasc nevinov ie; dac st în frunte, s fie cu tragere de inim ; dacmiluie te, s miluiasc cu voie bun !9. Dragostea s fie nef arnic . Urâ i r ul, alipi i-v de bine.10. În iubire fr easc , unii pe al ii iubi i-v ; în cinste, unii altora da i-vîntâietate.11. La sârguin , nu pregeta i; cu duhul fi i fierbin i; Domnului sluji i.12. Bucura i-v în n dejde; în suferin fi i r bd tori; la rug ciune st rui i.13. Face i-v p rta i la trebuin ele sfin ilor, iubirea de str ini urmând.14. Binecuvânta i pe cei ce v prigonesc, binecuvânta i-i i nu-i blestema i.



P rintele Ilie Cleopa - Predic la Duminica a VI-a dup Rusalii - Desprep catele s vâr ite cu gândul

i tiind Iisus gândurile lor, le-a zis: Pentru ce cugeta i rele în inimilevoastre?(Matei 9, 4)

Iubi i credincio i,

În multe locuri ale Sfintei i dumnezeie tii Scripturi afl m c Dumnezeu Cel Atoate tiutor tie gândurile oamenilor i vede mai înainte toate cele ce vom faci vom gândi noi.Acest lucru îl arat i psalmistul care zice:Cele nelucrate alemele le-au cunoscut ochii T i (Psalm 138, 16). Prin proorocul Ieremia, Dumnezeuarat acela i lucru, zicând: Eu sunt cel ce cerc inimile i ispitesc r runchii ca sdau fiec ruia dup c ile lui i dup roadele ispr vilor lui (Ieremia 11, 20; 17, 10;20, 12). Proorocul David la fel zice:Cela ce cerci inimile i r runchii,

Dumnezeule(Psalm 7, 9).A adar, fra ii mei, nu trebuie s ne mir m c Dumnezeu tie gândurile noastre,

ci mai ales, s ne temem de Dumnezeu, fiindc El nu numai c tie gândurilenoastre, ci i pedepse te p catele ce nu le vom m rturisi la duhovnic i nu ne vom poc i de ele, p zindu-ne mintea de gândurile rele.



În Legea Veche se oprea p catul numai din lucrare, nu i din gând. A a, deexemplu, zice: S nu furi, s nu desfrânezi, s nu ucizi...(Ie ire 20, 13-15). Legeaveche,având numai umbra lucrurilor viitoare(Evrei 10, 1; Romani 3, 20), aveanevoie de împlinirea i des vâr irea ei, deoarece, dup m rturia Sfintei Scripturi, Legea Veche nu a des vâr it nimic(Evrei 7, 19). De aceea a i venit în lume Domnul i Mântuitorul nostru Iisus Hristos, nu ca s strice Legea Veche, ci cas o plineasc i s o des vâr easc , adic s scoat p catul din gând, dinr d cin (Matei 5, 17; Romani 3, 31; 10, 4; Galateni 3, 24) Legea Darului nuopre te p catul numai din lucrare, ci i din gândire. Legea Veche se aseam n cu ocoas care taie iarb pe deasupra p mântului, iar r d cinile r mân, iarba iar icrescând la loc. Legea Darului, Sfânta Evanghelie, scoate p catul din r d cin ,adic din gândire, c ci dup înv tura Sfin ilor P rin i, gândurile sunt r d cini ale faptelor ( Sfântul Nicodim Aghioritul. Paza celor cinci sim iri, 1826 , p. 230).

Mântuitorul, ar tând des vâr irea Legii Noi fa de Legea Veche, zice: A i auzit,c s-a zis celor de demult: S nu desfrânezi (Ie ire 20, 14); Eu îns v spun coricine se uit la femeie, spre a o pofti a i s vâr it adulter cu ea în inima sa (Matei 5, 27-28). În alt loc, Mântuitorul ar tând greutatea p catului cu gândulzice: Oricine se mânie pe fratele s u vrednic va fi de osând(Matei 5, 22); iiar i: Oricine ur te pe fratele s u, uciga de oameni este(I Ioan 3, 15). Iat dar c i un singur gând de ur asupra fratelui nostru ne face uciga i de oameni. Deaceea Iisus Hristos, fiind Dumnezeu adev rat i tiutor al inimilor omene ti i al gândurilor min ii, adeseori mustra pe farisei i pe c rturari, v zând în mintea i

inimile lor gânduri de ur , de zavistie, de viclenie, de f rnicie, de slav de art ,de mândrie, de desfrânare i altele de acest fel.

Prin aceasta ne arat c El vede, judec i osânde te p catele noastre, f cute cugândul înaintea Lui, dac nu le vom m rturisi i nu ne vom poc i de ele. Sfin ii i dumnezeie tii P rin i, având în vedere c Dumnezeu pedepse te p catele cu gândul, pururea î i p zeau mintea i inima de gândurile p tima e i rele,aducându- i aminte c cuvântul lui Dumnezeu este viu i lucr tor i mai ascu it decât orice sabie cu dou t i uri i p trunde pân la desp r itura sufletului i duhului, între încheieturi i m duv , i destoinic este s judece sim irile i cuget rile inimii (Evrei 4, 12).

Sfântul Efrem Sirul, având în vedere c gândurile vor fi pedepsite în ziua cemare a judec ii de apoi, zice: "Nu v arunca i în negrij , fra ii mei, pentru p catele cu gândul c nu ar fi mari i nu ar avea osând de la Dumnezeu. Dac p catele cu gândul nu ar fi mari, apoi ar fi socotit Dumnezeu desfrânare întru poft de femeie i ucidere întru ur de frate? Dac p catele cu gândul nu ar fi



osândite, nu era nevoie ca dreptul Iov s aduc jertf în toate zilele înaintea lui Dumnezeu, pentru p catele f cute cu gândul ale feciorilor s i" (Iov 1, 4-5). Dac p catele cu gândul nu ar fi mari, nu ar fi zis marele apostol Pavel, c în ziua judec ii de apoi va descoperi Dumnezeu sfaturile inimilor i cele ascuns

ale întunericului, pârându-i pe dân ii gândurilor lor, i dând r spuns în ceasul acela pentru ele (I Corinteni 4, 5; Romani 2, 15).

De unde se nasc gândurile rele în mintea noastr ?La aceast întrebare, însu iMântuitorul nostru Iisus Hristos ne r spunde, zicând:Cele ce ies din gur pornescdin inim i acelea spurc pe om(Matei 15, 18). Alt dat iar i zice: Din untru,din inima omului ies cugetele cele rele, desfrân rile, ho iile, uciderile, adulterul comia, vicleniile, în el ciunea, neru inarea, pizma, hula, trufia, u ur tatea.Toate aceste rele ies din untru i spurc pe om(Marcu 7, 21-23). Dar de câte feluri sunt gândurile rele?La aceast întrebare spuneSfântul Casian Romanulc opt sunt gândurile r ut ii. i care sunt aceste opt feluri de gânduri rele? C el dintâigând al r ut ii este al l comiei pântecelui;

al doilea,al desfrân rii i al poftei de desfrânare; al treilea,al iubirii de argint; al patrulea,al mâniei; al cincilea,al întrist rii; al aselea,al trând viei; al aptelea,al slavei de arte; al optulea,al mândriei(Filocalia, vol. I, Sibiu, 1947, p, 97-123).

Prin ce fapt bun putem sc pa de gândurile rele? Atât monahii, cât i cre tinii pot sc pa de gândurile rele prin dou fapte bune , i anume:

Prin paza min ii de gânduri numit i trezvia aten iei prin sfântarug ciune i mai ales rug ciunea inimii.

Iar pentru a sc pa de orice gând r u i de orice patim , trebuie s unimtrezvia aten iei, adic gândurile curate ale min ii noastre cu sfânta rug ciune. Aceste dou fapte bune lucreaz strâns unite una cu alta i se sus in reciproc, dupcum zice Sfântul Isihie Sinaitul: "Aten ia min ii i rug ciunea lui Iisus, se su inuna pe alta, pentru c aten ia suprem se na te din rug ciunea neîncetat iar rug ciunea se na te din paza min ii i aten ia supreme"(Filocalia, vol. IV. p.42).



S nu uit m îns c atât aten ia gândurilor, cât i sfânta rug ciune sunt alungatedin mintea noastr de p catul uit rii.U itarea este primul p cat din parteara ional a sufletului, care alung i stinge din mintea noastr trezvia irug ciunea. Acest lucru îl adevere te acela i sfânt p rinte, Isihie Sinaitul, care

zice: "Blestemata uitare se opune aten iei, ca apa, focului i în toat vremea or zboie te cu putere. Precum z pada nu na te fl c ri, sau apa foc, spinul smochine, a a nu va fi liber mintea omului de gânduri rele, de cuvinte rele i de fapte diavole ti, dac nu i-a cur it mintea i inima cu trezvia aten iei i curug ciunea".

i iar i zice: "Precum f r corabie nu putem trece marea, a a f r pazamin ii de gândurile rele i f r chemarea deas a lui Iisus Hristos, nu este cu putin s izgonim momeala gândului celui r u"(Ibidem, p. 48 i 76).C ci singurul chip duhovnicesc de a alunga de la noi gândurile rele i toate curselevr jma ului diavol este de a repeta neîncetat în toat vremea i în tot locul rug ciunea lui Iisus:"Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluie te-m pe mine p c tosul (sau p c toasa)".

Deci v rog s nu uita i, când v vin gânduri i pofte rele în minte sau îninim , s le izgoni i de la voi cu aceast sfânt rug ciune. De ve i avea pazamin ii i rug ciunea, s ti i c v afla i pe calea mântuirii.

Acest lucru îl adevere te i Sfântul Pimen cel Mare care zice: "Omul ca s se

mântuiasc , nu are nevoie decât de minte treaz i de rug ciune"(Pateric, Rm.

Vâlcea, 1930. cap. 135. p. 186).

Iubi i credincio i,

Am vorbit ast zi despre p catele pe care le facem cu gândul în toat ziua, în totceasul i în orice clip , ca s ne d m seama c i pentru aceste p cate vom dar spuns la judecat . Apoi s ti i c mul i dintre cre tini se p zesc de p cate mari,de moarte, dar se osândesc pentru mul imea p catelor cu gândul, care îi robesc pân la moarte, i ei nu le iau în seam .Oare cei care de tineri cuget la tot felulde p cate trupe ti i- i ucid mintea, fecioria i sim urile, hr nindu-se cu ele, mai pot fi cosidera i cura i i neprih ni i în fa a lui Hristos, chiar dac n-au f cut astfelde p cate? Nu, nicidecum. Ei nu mai sunt cura i înaintea Domnului de nu se vo poc i de ele. i câ i dintre asemenea cre tini, mai ales tineri, nec s tori i i v duve,nu sunt st pâni i de aceste p cate? Oare nu datorit p catelor cu mintea iimagina ia ajung oamenii la p catele cu fapta i la patim ?



Mul i al ii sunt robi i în minte de gândul averii. Î i fac planuri de tot felul, cugetla averi, case, bani i nu au odihn pân nu încearc s - i realizeze visul. Dar viselese spulber , averile se risipesc, iubitorii de argint îmb trânesc i mor s raci de toatei robi i de patima aceasta nevindecat între inut în minte i inim prin gânduri iimagina ii.C rede i c -i va fi u or la judecat unui asemenea om?

Al ii sunt robi i de p rerea de sine i de gândul c ei sunt mai buni, maicredincio i, mai cura i, mai pl cu i lui Dumnezeu decât ceilal i. Oare crede i c ne putem mântui dac suntem robi i de gândul mândriei i al slavei de arte? Nunicidecum, dac nu vom m rturisi aceste cugete la duhovnic i dac nu ne vom p r si de ele cât mai curând posibil.

Al ii judec pe aproapele în inimile lor i îl osândesc pentru faptele lui. Al iicuget numai b uturi i ospe e, haine scumpe i cinste p mânteasc , iar dac nu ledobândesc se tulbur , cârtesc, sl besc în credin i mor nemul umi i în suflet. Oareace tia nu tr iesc în zadar? Vor avea ei r spuns bun la înfrico ata judecat ? Dar care dintre noi nu ne l s m prad gândurilor rele, f r s ne d m seama c p catele cu gândul duc la cele cu fapta i c pentru toate gândurile i cuvintelede arte vom da r spuns înaintea lui Dumnezeu.

Pentru a v da seama de urm rile grele ale p catelor cu gândul, v voi spune oistorioar adev rat din cartea numit Pateric.

Un sihastru oarecare ce tr ia în pustie, avea un frate mirean într-un ora . Dup câteva vreme a murit fratele acela i i-a r mas un copil mic de trei ani. Sihastrul, auzind de moartea fratelui s u, a mers acolo, a luat pruncul i l-a dusîn pustie, la chilia lui. Îl hr nea cu finice i cu alte verde uri din pustie, din caremânca i el. Copilul n-a v zut nici un om, în afar de b trânul care-l hr nea, decând l-a dus în pustie. Nici femei, nici sat n-a v zut, nici pâine n-a mâncat, nicn-a tiut ce este i cum este via a lumii acesteia. Totdeauna era în pustie cub trânul, postind, rugându-se i l udând pe Dumnezeu. A petrecut în aceastnevoin optsprezece ani, apoi a trecut la Domnul.

Dup îngroparea lui, a început sihastrul a se ruga lui Dumnezeu, s -i descopere pentru acel copil în care ceat de sfin i este rânduit. Dup multrug ciune pe care a f cut-o cu mare osârdie, a adormit i a v zut în vis un locîntunecat i plin de toat scârba, iar în mijloc era copilul z când într-o sup rarenespus . Acestea v zându-le, b trânul s-a mirat i a început a se ruga c tre Dumnezeu, zicând: "Doamne, ce este nedreptatea aceasta? Oare nu era curaacest copil de toate necur iile trupe ti i lume ti? Oare nu Te l uda pe Tine în



toate zilele i nop ile, postea, priveghea i se ostenea i de nici un p cat lumescnu era atins? Dar acum ce este aceasta c îl v d pe el pedepsit în acel loc deîntristare? Dar noi care suntem n scu i, crescu i i îmb trâni i în p cate, cen dejde de mântuire vom avea? O, amar i vai de mine!"

Aceasta i mai multe zicând b trânul cu plângere i cu tânguire, a stat înaintea lui îngerul Domnului i i-a zis: "Ce plângi a a, b trânule, i de ce tetânguie ti pentru copil care cu adev rat nu s-a atins de p cate trupe ti i lume ti. L-ai înv at a posti, a priveghea i a se ruga, dar copilul avea mândrie mare iîn l are în inima lui, socotindu-se pe sine, pentru cur enia lui i via a ceaneatins de lume, c este un mare sfânt, mai mare decât cei din lume, i a muritîn aceast gândire înalt de sine. Deci s tii c nu este nedreptate la Dumnezeu,c ci tot cel ce se înal pe sine cu gândul s u, necurat este înaintea lui Dumnezeu, precum zice proorocul".

Aceasta zicându-i, îngerul s-a f cut nev zut. B trânul i-a venit în fire i încon tiin i a plâns neîncetat pentru moartea copilului pân la sfâr itul vie ii sale(Pateric, op. cât. p. 338-339).

Iubi i credincio i,

Am pus aceast istorioar s ar t cât de mare este înaintea lui Dumnezeu p catulcu gândul, dac omul nu-l m rturise te i nu se poc ie te de el. A i v zut c nimicnu i-a folosit acestui copil crescut cu atâta sfin enie, nici fecioria, nici postul, ni privegherea, nici rug ciunea, nici celelalte nevoin e i osteneli ale lui dac nu aavut smerenie. Pentru un gând de mândrie care-l st pânea i-a pierdut sufletu pentru ve nicie...

Deci s st m bine i s lu m aminte la p catele noastre f cute cu gândul i s nuni se par c ele ar fi un r u mic. Dup înv tura Sfin ilor P rin i, r ul cel mic nueste mic dac aduce pagub mare. Oare diavolul nu a c zut din cer prin p catulmândriei cu gândul, împreun cu toat mul imea îngerilor de un gând cu el?

Iat ce zice dumnezeiasca Scriptur în aceast privin :Tu ai zis în cugetul t u: În cer m voi ridica i deasupra stelelor Dumnezeului celui puternic voi a ezascaunul meu. edea-voi pe muntele cel înalt, peste mun ii cei înal i, care sunspre miaz noapte. Sui-m -voi deasupra norilor i asemenea Celui Preaînalt voi fi (Isaia 14, 13-14).



Iat i pedeapsa lui Dumnezeu asupra lui Lucifer, pentru cugetul s u plin demândrie: i acum, tu te pogori în iad, în cele mai de jos ale adâncului!(Isaia 14,15).

Vede i cât de mari sunt urm rile p catelor cu gândul?C â i dintre cre tini, robi ide cugetele rele i p tima e, nu cad în cele mai grele p cate din care nu mai pot fiizb vi i? C â i nu poart în inima i mintea lor gândul de a se r zbuna pe semeniilor, gândul de a- i p r si familia, de a fura ceva, de a s vâr i desfrânare cu cineva,de a intra în vreo sect sau chiar de a- i pune cap t vie ii? i dac cel st pânit deasemenea cugete rele nu- i m rturise te gândurile, dac nu se roag st ruitor i nuurmeaz sfatul duhovnicului s u, ajunge s s vâr easc cu fapta cele ce le cugetîn mintea sa, spre ve nica lui pierzare.

S -L rug m pe Preamilostivul Dumnezeu s ne izb veasc de toategândurile pierz toare de suflet i s ne lumineze mintea, inima i voin a, scuget m numai la cele bune i s facem cele bune, pentru a ne izb vi de p catei de a tr i în veci cu Hristos!

Amin.



Sfântul Ioan Gur de Aur - Omilie la (vindecarea) sl b nogul(ui) coborât prinacoperi

Din Omilii la S racul Laz r - Despre Rug ciune, despre vie uirea dup Dumnezeu, Editura Institutului Biblic i de Misiune al BOR, 2005

l. C ând am vorbit acum cât va vreme despre sl b nogul care z cea pe un pat lângsc ld toare , am g sit mult i mare comoar . N-am s pat în p mânt, ci am s pat

în sufletul lui i am g sit comoara! Nu comoar cu aur i argint i pietre pre ioase, ci plin de putere de a îndura, de în elepciune, r bdare i multn dejde în Dumnezeu, care-i mai scump decât tot aurul i toat bog ia. Bog ia cea material este supus vicleniei ho ilor, gurii calomniatorilor, mâiniisp rg torilor i r ut ii slugilor. Iar când scap de toate acestea, atunci atrageasupra st pânilor ei pr p dul cel mai mare: de teapt ochii invidio ilor, i de aicise nasc mii i mii de furtuni. Dar bog ia cea duhovniceasc scap de toate aceste primejdii: este mai presus de orice pericol; î i râde de ho i, de sp rg tori, deinvidio i i calomniatori, î i râde chiar de moarte.La moarte nu se desparte de ceice o au, ci atunci mai cu seam , dup moarte, este mai sigur st pânirea ei;c l tore te o dat cu st pânii ei, se mut cu ei în via a viitoare, ajunge minunatap r tor al celor cu care a p it pe cel lalt t râm i-L pleac pe Judec tor spreîndurare.

Aceast bog ie am g sit-o i noi din bel ug s pând în sufletul sl b nogului.Martori îmi sunte i voi, care a i luat cu mult râvn din bog ia lui duhovniceasc ,dar n-a i sec tuit-o. A a e natura bog iei duhovnice ti: se aseam n cu izvoarele



de trândav i atât de slab, încât, gândindu-se la m rimea suferin ei aceleia, s nuîndure cu mult curaj toate nenorocirile ce-ar veni peste el, oricât de greu de suferar fi! Nu numai îns n to irea lui, ci i boala lui ne-au ajuns pricin de foarte multfolos. Vindecarea lui a de teptat sufletele ascult torilor spre sl virea lui

Dumnezeu, iar boala i neputin a lui v-au îndemnat la r bdare i v-au îmbolditspre aceea i râvn .Da, chiar faptul c a z cut de o astfel de boal i c boala i s-a prelungit atâta vreme, chiar asta este un semn al purt rii de grij a lui Dumnezeu Dup cum giuvaergiul toarn aurul în cuptorul de topit i-1 las s fie încercat la foc pân când vede c a ajuns cu totul curat, tot a a i Dumnezeu las s fieîncercate în necazuri i suferin e sufletele oamenilor, pân când ajung curate ilimpezi; i culeg mult folos din aceast încercare. Deci i acesta este un foarteînsemnat chip de binefacere.

2. S nu ne tulbur m dar, s nu ne descuraj m când suntem supu i încerc rilor!

Dac giuvaergiul tie cât timp trebuie s lase aurul în cuptor i când s -1 scoat , inu-1 las s stea pân se stric sau arde de tot în foc,cu mult mai mult Dumnezeu tie aceasta; i când vede c am ajuns cura i, ne scoate din încerc ri, ca nucumva, din pricina m rimii i mul imii relelor, s ne împiedic m i s c dem. Snu ne nec jim deci, nici s fim mici la suflet de c dem în vreo nenorocirenea teptat , ci s ne l s m în voia Celui Ce cunoa te bine necazul nostru, ca sne cure e prin foc sufletul, cât timp va voi El.Face aceasta spre folosul i câ tigulcelor încerca i. De aceea un în elept ne îndeamn zicând: Fiule, de te apropii ca ssluje ti lui Dumnezeu, preg te te- i sufletul pentru încerc ri, încordeaz - i inima tai rabd , i s nu te tulburi în vremea încerc rii! S l s m, spune acest în elept, înseama lui Dumnezeu totul! El tie bine când trebuie s ne scoat din cuptorulr ut ilor. Trebuie dar s ne l s m în toate împrejur rile din via în seama Lui, s -I mul umim totdeauna, s le îndur m cu recuno tin pe toate, fie binefacerile, fie pedepsele, pentru c i acesta este un chip de binefacere. Doctorul este doctor nnumai când spal , hr ne te i scoate la aer, în gr dini, pe bolnav, ci i când arde itaie. La fel, tat l este tat nu numai când îngrije te de fiul s u, ci i când îl alungdin cas , când îl ceart , când îl bate; nu-i atunci mai pu in tat decât dac îl laud . tiind deci c Dumnezeu este mai iubitor decât to i doctorii, nu iscodi, nu-I cersocoteal pentru felul în care te vindec , ci s ne l s m deopotriv în seama Lui, fie c vrea s ne dea tihn , fie c vrea s ne pedepseasc ! i prin una, i prinalta ne face s n to i i prieteni ai Lui. Dumnezeu tie ce nevoie avem fiecaredintre noi i care e folosul fiec ruia; tie cum i în ce chip s ne mântuiasc pefiecare dintre noi, i pe calea aceea ne duce.S -L urm m dar oriunde ne-ar porunci, s nu întreb m deloc, fie c ne porunce te s mergem pe o cale u oar ilesnicioas , fie c ne porunce te s mergem pe o cale anevoioas i aspr . A a af cut i sl b nogul acesta. U n chip de binefacere fa de el a fost acesta, c i-a



cur it sufletul într-un timp atât de îndelungat, f cându-1 s intre, ca într-uncuptor de topit, în fierbin eala încerc rilor. Alt chip de binefacere, nu mai micdecât cel dintâi, a fost acela c (Domnul) i-a stat al turi în vremea încerc rilor i i-a dat mult mângâiere. El era Cel Ce-1 inea, îl îmb rb ta i-i întindea mâna,nel sându-1 s cad . Dar când auzi c Dumnezeu îl înt rea, nu-1 lipse ti pe paralitic de laude, nici pe el, nici pe alt om care a îndurat cu r bdare încerc rile.

De-am fi de mii de ori în elep i, de-am fi mai puternici i mai tari decât to i, n-am putea rezista nici celei mai mici încerc ri dac ne-ar lipsi ajutorul luiDumnezeu.Dar pentru ce vorbesc eu de noi, ni te oameni de rând, ni te oameninevrednici de luat în seam ? De-ai fi Pavel sau Petru, de-ai fi Iacov sau Ioan, f rajutorul de sus e ti biruit u or, te împiedici, cazi! Drept dovad , v voi citi chiar cuvintele luiHristos. Domnul i-a spus lui Petru: Iat , Satana v-a cerut ca s vcearn ca pe grâu; iar Eu M-am rugat pentru tine, ca s nu piar credin a ta!

Ce înseamn a cerne ? Înseamn ³s v duc , s v poarte, s v zguduie, s vmi te, s v scuture, s v chinuie, a a cum se întâmpl cu cele pe care le cerni´. Ä Dar Eu, spune Hristos, 1-am oprit, tiind c nu pute i îndura încercarea.´ Cuvintele ca s nu piar credin a ta arat c Petru i-ar fi pierdut credin a dac Hristos îng duia Satanei s -1 cearn .Dac Petru, care-L iubea cu înfocare peHristos, care i-a pus de nenum rate ori sufletul pentru El, care s rea totdeaunaînaintea cetei apostolilor, care a fost fericit de Dasc l i tocmai de aceea a fostnumit Petru , pentru c avea neclintit i nestr mutat credin a, dac Petru ar fi fostdoborât i i-ar fi pierdut credin a de ar fi îng duit Hristos diavolului s -1 încercecât voia, cine altul ar fi putut r mâne în picioare f r ajutorul Lui? De asta i spunePavel: Credincios este Dumnezeu, Care nu va îng dui s fi i încerca i peste puterile voastre, ci va aduce, o dat cu încercarea, i sc parea, ca s pute i r bda! C u alte cuvinte, Pavel spune a a: ³ Dumnezeu nu numai c nu ne las sc dem în încerc ri mai mari decât puterile noastre. Dar chiar în încerc rile carevin peste noi pe m sura puterilor noastre, chiar în acelea El este lâng noi ca sne ajute i s ne înt reasc , dac noi mai întâi facem tot ce st în putereanoastr . De pild , dac suntem râvnitori, dac ne punem n dejdea în El, dac -I mul umim, dac primim totul cu îng duin , dac r bd m. Nu numai în primejdiile mai mari decât puterile noastre, dar chiar în cele pe m sura puterilonoastre avem nevoie de ajutorul de sus, dac vrem s le înfrunt m curajos´ . Iar în alt parte Pavel spune: Precum prisosesc patimile lui Hristos în noi, tot a a prin Hristos prisose te i mângâierea noastr , ca s putem mângâia i noi pe cei ce sunt în tot necazul, prin mângâierea cu care am fost mângâia i noi în ine de Dumnezeu .Prin urmare,C el C e 1-a mângâiat pe Pavel, Acela a îng duit ca Pavels fie dus în încerc ri.



U it -te acum cât purtare de grij are Hristos fa de sl b nog, dup ce 1-avindecat! Nu 1-a l sat s plece, ci g sindu-1 în templu, îi spune: Iat , te-ai f cut s n tos, de acum s nu mai gre e ti! Dac Dumnezeu din ur ar fi îng duit suferin a paraliticului, nu 1-ar fi sc pat de boal , nici nu 1-ar fi înt rit pentruviitor. Dar cuvintele: Ca s nu- i fie ie ceva mai r u arat tocmai acest lucru: c Hristos dore te s opreasc mai dinainte suferin ele viitoare. A pus cap t bolii,dar n-a pus cap t nelini tii, a izgonit suferin a, dar n-a izgonit frica, pentru caneclintit s r mân binefacerea ce i s-a f cut. A a face un doctor purt tor de grij ! Nu pune numai cap t bolii, ci-1 înt re te (pe bolnav) i pe viitor. Asta a f cut i Hristos!

Amintindu-i trecutul, i-a înt rit pentru viitor sufletul. Pentru c adeseori, o dat cudurerile se terge i amintirea durerilor, de aceea Hristosi-a spus sl b nogului: De acum s nu mai gre e ti, ca s nu- i fie ie ceva mai r u!,voind s -i r mânnecontenit în suflet amintirea suferin ei sale.3. Purtarea Lui de grij i bun tatea Lui se pot vedea nu numai de aici, ci i din p ruta Lui mustrare.C nu a vorbit în gura mare despre p catele sale! Da, i-a spusc din pricina lor a p timit tot ce-a p timit, dar n-a dat în vileag care-i erau p catele, nici n-a spus: ³Ai p catul cutare i cutare!´ , nici: ³Ai gre it cutare icutare! , ci a ar tat asta cu un simplu cuvânt: De acum s nu mai gre e ti!Spunându-i doar atât cât s -i aminteasc trecutul, 1-a f cut mai sârguitor pentruviitor. Hristos ne-a f cut cunoscut r bdarea aceluia, b rb ia lui i toatîn elepciunea lui, când 1-a silit s - i plâng toat suferin a, când paraliticul I-avorbit despre râvna lui: pân merg eu, altul se coboar înaintea mea , dar nu i-av dit p catele lui. Da, dup cum noi vrem s stea umbrite p catele noastre, tot a ao vrea i Dumnezeu; mai mult chiar decât noi. De aceea Domnul 1-a vindecat în fa a tuturora, dar sfatul i îndemnul le-a dat îndeosebi. Niciodat Dumnezeu nu strig în gura mare p catele noastre, afar doar atunci când vede c nu ne pasdac p c tuim mereu.

C hiar când spune cuvintele acestea: M-a i v zut fl mând, i nu M-a i hr nit; M-a i v zut însetat, i nu Mi-a i dat s beau, apoi le spune pentru veacul de acum, ca

s nu mai auzim aceste cuvinte în veacul viitor. Amenin , strig aici în auzultuturora, ca s nu ne strige dincolo p catele în auzul tuturora. Tocmai pentru aceeaa amenin at cu d râmarea cetatea Ninive, ca s n-o d râme.C dac ar vrea s faccunoscute tuturora p catele noastre, n-ar spune mai dinainte c le va facecunoscute! Dar a a, spune mai dinainte c le va face cunoscute, pentru ca,în elep indu-ne de frica v dirii lor, dac nu de frica pedepsei, s lep d m toate p catele. Aceasta se întâmpl i la botez . La botez omul este adus la sc ld toarea



apelor, f r ca Dumnezeu s fac cuiva cunoscute p catele lui; darul pe care-1d celui botezat îl face cunoscut i ar tat tuturora, dar p catele nimeni altul nule tie decât El i cel ce prime te iertarea.A a a f cut Domnul i cu sl b nogulacesta. V direa p catelor o face f r martori; dar, mai bine spus, cuvintele luiHristos nu-s o v dire, ci chiar o îndrept ire; Hristos caut s -i arate pricinilesuferin ei lui; îi spune, îi arat c nu în zadar, nici f r rost 1-a l sat s sufere atâtavreme; i-a adus aminte de p catele sale, i-a spus pricina bolii sale: G sindu-1 întemplu, spune Scriptura, i-a zis:³De acum s nu mai gre e ti, ca s nu- i fie ieceva mai r u!´ .

A adar, pentru c am cules atâtea foloase de la cel sl b nog mai înainte, haide svenim i la altul, despre care ne vorbe te Matei. i în minele de aur, în acelea sesap mai adânc, unde se g se te aur mai mult.tiu c mul i care citescE vangheliile f r luare-aminte socot c e vorba de unul i acela i sl b nog la

to i cei patru evangheli ti. Dar nu-i a a! De aceea trebuie s fim cu mintea treazi cu mare luare-aminte.C ercetarea aceasta nu prive te lucruri de pu inînsemn tate, ci ea, dac prime te deslu irea cuvenit , este de folos i împotriva p gânilor, i împotriva iudeilor, i împotriva multor eretici.C to i ace tia îiînvinuiesc pe evangheli ti c se contrazic, c nu sunt de acord între ei. Dar nu-ia a, Doamne fere te! Chiar dac persoanele pomenite de evangheli ti sunt deosebite, totu i unul este harul Duhului, care a mi cat sufletul fiec ruia. Iar unde-i harul Duhului, e dragoste, i bucurie, i pace; nu-i r zboi, nici ceart , nicilupt sau ambi ii. Dar cum vom ar ta c nu-i vorba de unul i acela i om, ci de altul deosebit? Dup multe semne: dup timp, dup loc, dup împrejur ri, dup zi, dup felulvindec rii, dup venirea Doctorului, dup pustietatea în care se g sea cel ce a fostt m duit.- i ce-i cu asta?, a putea fi întrebat. Mi-au vorbit în chip diferit mul ievangheli ti i despre alte minuni?- Da, dar altceva e s vorbeasc diferit, i altceva s vorbeasc potrivnic unulaltuia. C ând vorbesc diferit despre unul i acela i fapt, nu-i nici dezacord, nicicontradic ie. Dar în istorisirile despre cei doi paralitici, ar fi contradic ie maredac nu s-ar dovedi c unul este sl b nogul de la sc ld toarea Vitezda, i altul este acela despre care vorbesc ceilal i trei evangheli ti. i am s v dau câteva pilde, ca s vede i ce înseamn s vorbe ti diferit sau svorbe ti în contradictoriu.Un evanghelist spune c Hristos a purtat crucea ; ceilal i, c a dus-o SimonCirineul . Aici nu e contrazicere i lupt între un evanghelist i altul.- Dar cum nu-i contrazicere între a duce crucea i a nu o duce?



U nul era bolnav de treizeci i opt de ani; despre cel lalt, evanghelistul nu nespune nimic.

Iat dovada dat de durata bolii.U nul a fost vindecat sâmb ta.

Iat dovada dat de ziua t m duirii.Dac i cel lalt ar fi fost vindecat sâmb ta, Matei n-ar fi t cut (asupra ei), niciiudeii care erau de fa n-ar fi stat lini ti i. Dac iudeii s-au mâniat pe Hristos pentru alt pricin , cu toate c nu-1 vindecase pe sl b nog sâmb ta, cu atât maimult nu s-ar fi oprit de a-L învinui dac le mai d dea i sâmb ta prilej s-o fac !

La unul Se duce Hristos; Se duce la cel care nu avea nici un om într-ajutor Doamne, spuse el, om nu am«! C el lalt avea mul i prieteni, care I-aucoborât prin acoperi chiar .U nuia i-a vindecat trupul înaintea sufletului; mai întâi i-a înt rit sl biciunealui, i apoi i-a zis: Iat , te-ai f cut s n tos, de acum s nu mai gre e ti! C u cel lalt nu se petrec lucrurile a a, ci mai întâi îi vindec sufletul ± c îizice: Îndr zne te, fiule! Iertate î i sunt p catele tale!-, i apoi îi vindec paralizia.

Prin cele spuse am dovedit deci bine c despre alt sl b nog e vorba la Ioan, i dealtul la ceilal i trei evangheli ti.Trebuie acum s ne întoarcem la începutul istorisirii i

s vedem cum 1-a vindecat Hristos pe unul i cum 1-a vindecat pe altul, i

pentru ce i-a vindecat în chip deosebit; s vedem pentru ce pe unul l-a vindecat sâmb ta, iar pe altul nu 1-avindecat sâmb ta;

pentru ce la unul S-a dus El Însu i, iar pe altul l-a a teptat s -I fie adus; i pentru ce unuia i-a vindecat întâi trupul, iar altuia întâi sufletul.

N-a f cut astfel la întâmplare i f r rost, c era în elept i purt tor de grij . S fim dar cu luare-aminte i s ne uit m la Cel Ce vindec !

Dac atunci când doctorii taie sau ard sau, în alt chip, taie de tot sau numai în partun m dular schilodit sau bolnav, mul i înconjoar cu în elegere pe bolnav i pedoctorul care opereaz , cu atât mai mult trebuie s facem astfel acum, când iDoctorul e mai mare, i boala mai grea, i e t m duit nu cu me te ug omenesc, cicu har dumnezeiesc. Acolo vezi piele t iat , sânge curgând, carne putred scoasafar , sim i mult dezgust de cele ce vezi, dar i mult compasiune i întristare nunumai la vederea r nilor, ci i a durerii celor ar i i t ia i; c nimeni nu-i atât deîmpietrit, încât s stea lâng cei ce sufer acestea, s -i aud cum se vait , i s nu ise rup inima, s nu se tulbure, s nu i se umple sufletul de triste e; cu toate



nu ar tase credin , ci din pricin c nu-L cuno tea pe Hristos, din pricin cnu auzise de nici o minune, mare sau mic , de-a Lui. De asta a i dobânditiertare. La asta face aluzie evanghelistul când spune: C nici nu tia Cine este . L-a cunoscut dup chip numai când L-a v zut a doua oar .

5. U nii spun c sl b nogul adus de cei patru in i a fost vindecat pentru credin aacelora, dar nu-i a a. Cuvintele: V zând credin a lor arat nu numai credin acelor ce 1-au adus, ci i pe a celui adus.- Ce vrei s spui? Nu se vindec cineva prin credin a altuia?- Nu cred! Doar dac cineva, fie din pricina vârstei crude, fie din pricina unei bocovâr itor de mari, nu poate s cread .- Cum dar atunci, (s-a întâmplat) cu femeia cananeanc : a crezut mama, i a fost vindecat fiica ei ? Cum a fost ridicat din boal i mântuit sluga princredin a suta ului? - Pentru c bolnavii ace tia nu puteau crede! Ascult ce spune femeia cananeanc :Fiica mea este chinuit r u de diavol

i uneori cade în ap , alteori în foc .Cum ar fi putut crede fiicacananeencei, când era întunecat la minte i st pânit de diavol, când nu- i putea veni niciodat în fire, nici nu putea fi s n toas ? Cum s-au petrecut lucrurile cu cananeanca, astfel s-au petrecut i cu suta ul. Sluga suta ului z cea în cas . Nici el nu-L cuno tea pe Hristos, nicinu-L tia Cine este. Cum ar fi putut crede într-un necunoscut, de care încnu luase cuno tin ?

Asta nu se poate spune despre sl b nogul coborât prin acoperi . Acestacredea!

- De unde tim asta?- C hiar din chipul în care a fost adus! S nu te ui i numai la aceea c 1-au coborât prin acoperi !C i gânde te-te cât trebuie s fi suferit bolnavul ca s primeasc s fiecoborât prin acoperi . ti i bine, de altfel, cât de frico i i de capricio i sunt bolnavii, c adeseori refuz chiar îngrijirile ce li se dau la pat, c prefer s suferedurerile bolii decât s îndure am r ciunea doctoriilor.Sl b nogul acesta a îndurat s ias din cas , s fie purtat prin mijlocul pie ei i s fie v zut de atâ ia oameni. Or, obiceiul bolnavilor acesta este: vor mai degrab s moar decât s descoperealtora suferin ele lor. Bolnavul acesta n-a fost a a.C ând a v zut lume adunat înfa a casei, u a prins , intrarea în port z g zuit , a primit s fie coborât prinacoperi . Atât de dibaci e dorul, atât de inventiv dragostea! Cel care caut g se te, celui care bate i se va deschide .N-a spus celor ce-1 purtau: ³Ce înseamnasta? Pentru ce v fr mânta i? Pentru ce v zori i? S a tept m s fie golit casa, s plece lumea! Vor pleca odat cei aduna i aici, i atunci ne vom putea apropiade El, îndeosebi, s -I spunem ce ne doare. Pentru ce s dezv lui în fa a tuturor



suferin ele mele, s m cobor în cas pe sus, s m schimonosesc? N-a gr it a anici în sinea sa, nici celor care-1 purtau, ci socotea un lucru de pre s fac pe atâ iaoameni martori ai vindec rii sale. i se poate vedea credin a lui nu numai dinacestea, ci chiar din cuvintele lui Hristos. Dup ce a fost coborât prin acoperi adus înaintea Lui, Hristos îi zice: Îndr zne te, fiule, iertate î i sunt p catele tale! La auzul acestor cuvinte, nu s-a sup rat, nu s-a nec jit, nici n-a spus Doctorului³ Ce înseamn asta? Am venit s -mi vindeci boala, i Tu m vindeci de altceva? Asta-i pref c torie, scuz ! Voal pentru ascunderea neputin ei! Ier i p cate care nu se v d?´ Dar n-a gr it a a, nici n-a gândit, ci a a teptat i a l sat pe Doctor s Sefoloseasc de calea de vindecare pe care o voia. De aceea i Hristos nu S-a dus lael, ci a a teptat s vin acesta, ca s arate tuturora credin a lui.- Dar nu putea s -1 fac s vin mai u or la El?- Da, dar n-a f cut-o, ca s arate tuturora râvna lui i clocotitoarea lui credin . Dup cum s-a dus la cel bolnav de treizeci i opt de ani, pentru c acela nu avea pe nimeni lâng el, tot a a a a teptat ca acesta s vin la El, pentru c avea mul i prieteni. Aceasta, pentru a face cunoscut credin a unuia prin aducerea lui la El, i s ne arate i pustiul din jurul celuilalt prin ducerea Lui la el i, deci, sdescopere tuturor râvna unuia i r bdarea celuilalt, dar mai cu seam iudeilor ce erau atunci de fa .

Într-adev r, iudeii erau în chip obi nuit invidio i i plini de r utate i le p rea r ude binefacerile pe care le primeau semenii lor; de aceea, uneori, pornind de ltimpul în care f cea Hristos minunile, Îl acuzau spunând c vindec sâmb ta;alteori, pornind de la via a celor c rora le f cea bine, spuneau:

Dac ar fi Acesta profet, ar ti cine-i femeia care se atinge de El!; f r s - i dea seama c a a maicu seam trebuie s fac un doctor, s intre printre bolnavi, s fie totdeauna al turide ei, nu s fug i s se dep rteze de ei. Asta a vrut s le spun atunci i iudeilor prin cuvintele: N-au trebuin cei s n to i de doctor, ci cei bolnavi ! Deci, ca snu-I aduc iudeii iar i acelea i învinuiri, le arat mai întâi c cei care seapropie de El merit s fie vindeca i datorit credin ei pe care o arat . De aceeaa ar tat pustietatea unuia i râvna i credin a fierbinte ale celuilalt.Pe unul 1-avindecat în zi de sâmb t , iar pe cel lalt, în alt zi, pentru ca ± v zând c Îlînvinuiesc i ÎI mustr pe Hristos când vindec i în alt zi ± s tii c iudeii Îlînvinuiau nu pentru c p zeau legea, ci pentru c nu- i mai puteau st pâni invidia.- Dar pentru ce nu 1-a vindecat de boal mai întâi?Pentru c i-a spus: Îndr zne te, fiule, iertate î i sunt ie p catele tale!- Preaîn elept a f cut i asta! i doctorii obi nuiesc ca, înainte de a pune cap t bolilor, s stârpeasc izvorul lor. De pild , când v d c bolnavii sufer de ochi i lise scurge din ochi o scursoare rea i nepl cut , doctorii las deocamdatvindecarea ochilor i se îngrijesc de cap, unde e r d cina i izvorul bolii. Tot a a a



f cut i Hristos: a oprit mai întâi izvorul relelor.Da, izvor al relelor, r d cin imam a tuturor relelor este p catul. P catul ne paralizeaz , ne sl b noge tetrupul nostru! De aceea i spune acum: Îndr zne te, fiule, iertate î i sunt p catele tale! C eluilalt sl b nog îi spune: Iat , te-ai f cut s n tos; de acum snu mai p c tuie ti, ca s nu- i fie ie ceva mai r u!A ar tat i unuia, i altuia cdin pricina p catelor le-au venit bolile.

i la început, la începuturile lumii, din pricina p catului s-a ab tut boala pestetrupul lui Cain. Dup ce i-a ucis fratele, dup ce a s vâr it nelegiuirea aceea,dup aceea i-a paralizat trupul, c tremur tura nu-i altceva decât paralizie; iar când puterea care-1 conduce pe om sl b noge te, nu mai se poate sus inem dularele, nu mai poart grij de ele, iar m dularele, l sate în p r sire, tremur i fac mi c ri f r socoteal .

6. Aceasta a ar tat-o i Pavel. Mustrând un p cat s vâr it de corinteni, zicea: Deaceea sunt între voi mul i neputincio i i bolnavi .De aceea i Hristos stârpe temai întâi pricina relelor; spunându-i: Îndr zne te, fiule, iertate î i sunt ie p cateletale! Îi înt re te cugetul, îi ridic sufletul lui ab tut. C uvântul lui Hristos s-af cut fapt ; a intrat în con tiin a sl b nogului, s-a atins de sufletul lui i i-a alungattoat tulburarea i nelini tea. Nimic nu ne face atâta bucurie, nimic nu ne d atâtacuraj cât con tiin a c nu ne putem repro a nimic.Îndr zne te, fiule, iertate î i suntie p catele tale!U nde e iertare de p cate, acolo e i înfiere. Nu putem spune Tat ,

pân ce mai întâi nu ne sp l m p catele în colimvitra apelor celor sfinte.C ândie im din ele, lep dând povara aceea rea, atunci spunem: Tat l nostruC are e ti înceruri« .- Dar pentru ce n-a f cut a a i cu sl b nogul cel paralizat de treizeci i opt deani, ci i-a vindecat mai întâi trupul? - Pentru c aceluia îndelungatul timp de suferin i-a topit p catele. Da, o încercaremare poate u ura povara p catelor. A a cum a spus despre Laz r, c a lep dat p catele lui i c acum este mângâiat , în alt parte spune iar i: Mângâia i,mângâia i pe poporul Meu! Gr i i c tre inima Ierusalimului, c a luat din mâna Domnului pedeaps îndoit pentru p catele lui!i iar i profetul spune: Doamne, pace d -ne nou , c pe toate ni le-ai dat nou ! Prin aceste cuvinte nearat c pedepsele i suferin ele aduc iertare de p cate. i din alte multe locuridin Scriptur se poate face ar tat lucrul acesta.

Dup p rerea mea, Hristos n-a vorbit sl b nogului de la Vitezda deloc despreiertarea p catelor, ci 1-a înt rit numai pentru viitor, pentru c boala îndelungat îitersese p catele. Sau, dac nu din pricina asta, atunci din pricin c sl b nogul de



la Vitezda nu avea o p rere cu adev rat mare despre Hristos; de aceea a f cut maiîntâi o fapt mai mic , v zut i ar tat : i-a vindecat mai întâi trupul.

C u sl b nogul coborât prin acoperi n-a f cut a a; pentru c acesta credea maimult, pentru c avea suflet mai înalt, i-a vorbit mai întâi de boala cea mai grea; darîn afar de toate acestea, i pentru ca s arate egalitatea Lui de cinste cu Tat l.

Dup cum pe sl b nogul cel lalt 1-a vindecat într-o sâmb t , voind s -iîndep rteze de la p zirea prescrip iilor legii iudaice, iar din învinuirile ce I leaduceau iudeii s ia prilej ca s le arate c e deopotriv cu Tat l, tot a a i acum,tiind mai dinainte ce au s spun iudeii, a spus cuvintele: Iertate î i sunt p cateletale!, pentru ca, luând început i prilej de aici, s le arate c are aceea i cinste ca iTat l. C nu-i totuna s vorbe ti despre aceste lucruri de la tine, f r s te provoacenimeni, f r s ai o pricin din afar , i s vorbe ti despre ele în chip deîndrept ire, dându- i al ii pricin de vorbit.C el dintâi fel de vorbire sup r peascult tori; cel de-al doilea fel e mai u or de primit, nu întâmpin nici o piedic .De aceea vedem c Hristos folose te acest din urm mod ca s arate nu atât princuvinte, cât prin fapte, c e deopotriv cu Tat l. Asta las evanghelistul s seîn eleag când spune c iudeii Îl prigoneau nu numai pentru c dezleagsâmb ta, ci i pentru c spunea c Dumnezeu este Tat l S u, f cându-Se pe Sinedeopotriv cu Dumnezeu , ceea ce este cu mult mai mult.

Ce au spus iudeii cei pizm re i i r i, care se topeau de sup rare din pricina

binelui altora, care se str duiau totdeauna s g seasc prilej s -L prind pe Hristos?Iat ce spun: Pentru ce hule te Acesta? Nimeni nu poate ierta p catele,decât numai Dumnezeu!Dup cum dincolo Îl prigoneau c dezleag sâmb ta, iar din învinuirile lor a luat prilej ca s arate, sub chip de ap rare, c este deopotrivcu Tat l, spunând:Tat l Meu lucreaz , i Eu lucrez!, tot a a i aici, arat c estedeopotriv cu Tat l pornind tocmai de la învinuirile ce I le aduceau.C ce spun? Nimeni nu poate ierta p catele decât numai Dumnezeu! A adar, pentru c ei au pushotarul acesta, pentru c ei au pus îndreptarul acesta, pentru c ei au scris legeaaceasta, Hristos îi prinde în propriile lor cuvinte. ³Voi, le spune Hristos,m rturisi i c numai Dumnezeu poate ierta p catele! Deci egalitatea Mea cuTat l este neîndoielnic !´ Dar nu numai iudeii spun aceasta, ci i proorocul,gr ind a a: Cine este Dumnezeu precum e ti Tu?´ Apoi, vrând s arate însu ireaLui proprie, a ad ugat:Cel Ce tergi f r delegile i treci peste nedrept i .Dacdeci se va ivi un altul care s fac acela i lucru, acela va fi Dumnezeu, precumDumnezeu este iC el lalt. Dar s vedem cum le dovede te Hristos acest lucru: levorbe te blând, binevoitor i cu toat purtarea de grij . i iat , unii din c rturari



cugetau în inimile lor: ³ Acesta hule te! N-au scos nici un cuvânt, nu 1-au rostitcu limba, ci 1-au gândit în taini ele inimii lor.- Ce a f cut Hristos?- A scos la iveal gândurile lor tainice, înainte de a face dovada dumnezeirii Lu

prin vindecarea trupului sl b nogului, vrând s le arate t ria dumnezeirii Lui.C numai Dumnezeu poate ar ta cele ascunse ale inimii, datorit dumnezeirii Lui! Numai Tu cuno ti inimile, spune Scriptura .Vezi c iar i este folosit cuvântul numai, pentru ca s nu fac nici o deosebire între Tat l i Fiul? Dacnumai Tat l cunoa te inimile, cum atunci tie Fiul cele ascunse ale inimii? C

El cuno tea ce era în om . Pavel, ca s arate c însu irea lui Dumnezeu este s tiecele ascunse, spune:Cel Care cerceteaz inimile, vrând s arate c aceste cuvinteau aceea i valoare ca i cuvântul Dumnezeu. Dup cum dac spun: ³C el C e plou ´ ,nu ar t altceva prin aceste cuvinte decât pe Dumnezeu, pentru c numai El faceaceasta; iar dac spun: ³C el C e r sare soarele , Îl ar t prin aceste cuvinte tot peDumnezeu, cu toate c nu adaug cuvântul ³Dumnezeu´ , tot a a i Pavel princuvintele: Cel Care cerceteaz inimile a ar tat c numai Dumnezeu poatecerceta inimile. C dac aceste cuvinte n-ar avea aceea i valoare ca i cuvântul Dumnezeu, ca s ne arate pe Cel de Care voia s vorbeasc , Pavel nu le-ar fi folosit.Dac aceste cuvinte ar fi comune i lui Dumnezeu, i creaturii, nu am tidespre cine e vorba, c ci s-ar face confuzie în mintea ascult torilor. Dar când vedem c toat cunoa terea tainelor inimilor este o însu ire a Tat lui i când vedem c aceast însu ire o are i Fiul, urmeaz c Fiul este deopotriv cuTat l. Pentru aceasta spune Hristos: Pentru ce gândi i cele rele în inimile voastre?

Ce este mai lesne? A zice: Iertate î i sunt p catele!, sau a zice: Scoal -te iumbl !?

7. lat i a doua dovad a iert rii p catelor! Iertarea p catelor este o fapt cu mult mai mare decât vindecarea trupului; cu atât mai mare, cu cât mai mare esufletul decât trupul. Dup cum paralizia este o boal a trupului, tot a a i p catul este o boal a sufletului.Dar iertarea p catelor r mânea necunoscut , de iera o fapt mai mare, pe când vindecarea sufletului se vedea, de i era o fapt maimic . A adar, pentru c avea s Se foloseasc de fapta cea mai mic pentrudovedirea faptei celei mai mari, ca s arate c a lucrat astfel din pricina sl biciuniilor, pogorându-Se pân la slaba lor putere de în elegere, zice:Ce este mai u or? A zice: Iertate î i sunt p catele tale!, sau a zice: Scoal -te i umbl !?- Dar pentru ce S-a îndreptat din pricina acelora spre fapta cea mai mic ? - Pentru c lucrurile v zute dau dovad mai puternic decât cele nev zute. Deaceea nu 1-a sculat din pat pe sl b nog pân ce nu le-a spus: Dar ca s ti i c putere are Fiul Omului s ierte pe p mânt p catele, a zis sl b nogului: Scoal -te, ia- i patul i mergi la casa ta! C u alte cuvinte, spune a a: ³ Mai mare minune



este iertarea p catelor; dar din pricina voastr fac i minunea cea mai mic , pentru c vou vi se pare c aceasta este dovada celeilalte´ . Dup cum atuncicând a l udat pe suta ul care-I spusese: Spune numai cu cuvântul, i se vat m dui sluga mea, c i eu spun acestuia:´Du-te!´, i se duce, i celuilalt:³Vino´, i vine .Prin laudele acestea a înt rit sufletul suta ului; i iar i, dup cumatunci când a mustrat pe iudeii care Îl învinuiser pentru sâmb t , c iar i calclegea, le-a ar tat c El are puterea s schimbe legile, tot a a i acum, când c rturariiau spus c Se face pe Sine deopotriv cu Dumnezeu, le-a f g duit, mustrându-i iînvinuindu-i, c va face ceea ce poate face numai Dumnezeu; le-a ar tat lor cufapta c nu hule te, iar nou ne-a dat o dovad mai presus de orice îndoial , c areaceea i putere ca i Tat l. Uita i-v în ce chip vrea s arate c ceea ce este propriu Tat lui Îi este propriu i Lui! Nu doar c 1-a sculat pe sl b nog, ci aspus: Dar ca s ti i c putere are Fiul Omului s ierte pe p mânt p catele« Prin urmare, grija, str duin a Lui era aceasta mai ales: s arate c are aceea i putere ca i Tat l.8. S le inem dar bine minte pe toate acestea, pe cele spuse mai deun zi i pe celegr ite înainte de ziua aceea;s -L rug m pe Dumnezeu s ne ajute s r mânneclintite în mintea noastr, s ne str duim i noi i s ne întâlnim mereu aici. Înfelul acesta vom p stra i cele spuse pân acum, i vom dobândi iar i i altele.

Dac în scurgerea vremii le uit m, vom putea s le redobândim u or ascultând predica des. i vor r mâne întregi i nestricate în mintea noastr nu numaiînv turile, ci i via a ni se va bucura de mult purtare de grij i vom puteastr bate via a de aici bucuro i i ferici i.Venind aici, vom putea stinge iute oricesuferin ce ne-ar tulbura sufletul, c ci i acum Hristos este de fa ; iar cel carese apropie de El cu credin , u or prime te vindecare.

Cel chinuit mereu de s r cie, lipsit chiar de hrana cea de toate zilele, iar demulte ori intrat în noapte cu stomacul gol, de intr aici i aude pe Pavel spunând ca tr it în foamete, în sete i în gol tate , i n-a îndurat asta o zi, sau dou , sau trei,ci toat vremea ± c asta ne-a ar tat prin cuvintele: Pân în ceasul de acum fl mânzim i înset m i suntem goi -, va lua destul u urare aflând din cele spusec nu urându-1 Dumnezeu, nici p r sindu-1, 1-a l sat s fie s rac.C um ar putea fiacesta semn de ur , când 1-a l sat s rac, fl mând i gol pe Pavel, cel mai bun prieten al Lui din câ i oameni au fost? Nu, ci a îng duit-o pentru c -i purta de grij ,Se îngrijea de el i-1 ducea spre o în elepciune i mai mare.

Vine apoi aici în biseric un altul, cu trupul asaltat de boal i de mul ime desuferin e. Destul u urare îi vor fi trupurile acestor sl b nogi, iar, pe lâng ele,



gura! Iov îns nu era al turi de copiii lui când tr geau s moar , nu i-a v zut cândi-au dat suflarea cea din urm , ci casa le-a fost tuturor un singur mormânt; peaceea i mas li s-a v rsat i creierul o dat cu sângele; lemne, c r mizi, pulbere itrupuri t iate erau amestecate toate la un loc.C u toate acestea, dup atâtea i atâteanenorociri, Iov nu s-a v itat, nu i-a pierdut t ria, ci a zis: Domnul a dat, Domnul a luat! Cum a hot rât Domnul, a a s-a întâmplat. Fie numele Domnului în vecibinecuvântat!.

Aceste cuvinte s le rostim i noi în fiecare necaz ce ni se întâmpl .De-avem pagub de bani, de ni se îmboln ve te trupul, de ne nec je te i ne hule te lumea,de vine orice nenorocire dintre cele omene ti, s spunem a a: Domnul a dat, Domnul a luat! Cum a hot rât Domnul, a a s-a întâmplat! Fie numele Domnului în veci binecuvântat!De vom cugeta a a, niciodat nu vom suferinecaz, chiar de-ar n v li nenorociri cu miile. Va fi câ tigul mai mare decât paguba,iar binele, mai mare decât r ul.Vei atrage prin cuvintele acestea mila lui Dumnezeu i vei alunga tirania celui r u.Îndat ce limba- i va rosti cuvinteleacestea, diavolul a i fugit; iar cu fuga lui, se va risipi i norul de triste e, vor fugi gândurile care ne chinuiesc. Dar, în afar de acestea toate, vom dobândi i toate bun t ile de-aici, i pe cele din cer. Martori nedezmin i i sunt Iov i apostolii! Audispre uit pentru Dumnezeu necazurile cele de aici, i au dobândit ve nicele bun t i.

S fim convin i dar de aceste pilde! S ne bucur m de tot ce ni se întâmpl i s -I

mul umim Bunului Dumnezeu, ca s ducem cu u urin i via a de aici, i savem parte i de bun t ile cele viitoare, cu harul i iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, a C ruia este slava, cinstea i puterea totdeauna,acum i pururea i în veci vecilor!

Amin.



Sl b nogul de la Matei este altul decât cel de la Ioan (Ioan 5, 1-15).U nul se afl lasc ld toarea Vitezda, cel lalt înC apernaum; unul era bolnav de treizecii opt deani; celuilalt nu i se spune vârsta; unul era lipsit de ajutoare; cel lalt avea oamen

care-l îngrijeau, care-1 purtau, care 1-au adus la Iisus.U

nuia Domnul îi spune:ÄFiule, iertate î i sunt p catele (Matei 9, 2); celuilalt îi zice: ÄVrei s fii s n tos? (Ioan 5, 6). Pe sl b nogul de la loan l-a vindecat Domnul într-o sâmb t(Ioan 5, 10); pe cel de la Matei, în alt zi, nu sâmb ta; c dac ar fi fost sâmb ta,iudeii L-ar fi învinuit; dar aa, au t cut; la vindecarea celui de la Ioan s-au pornit cu prigoan împotriva Lui (Ioan 5, 16).

N-am spus f r rost acestea, ci ca s nu socoteti c este nepotrivire întreEvanghelii, b nuind c e vorba de unuli acela i sl b nog.

Uit -mi-te la smerenia i blânde ea St pânului! Mai înainte dep rtase de El mul imile; când a fost alungat de gadareni, nu S-a împotrivit, ci a plecat, dar nudeparte; i iar i S-a suit în corabie, dei putea s treac marea cu piciorul; cnu voia s fac totdeauna minuni, ca s nu se cread c e numai Dumnezeu,i nu i om deplin.

Evanghelistul Matei spune c sl b nogul a fost adus la El; ceilali evanghelitispun c l-au adus înaintea Lui, sp rgând acoperiul casei (Marcu 2, 4; Luca 5, 10).L-au pus pe sl b nog înaintea Lui, f r s spun ceva; I-au îng duit totul luiHristos.

La începutul activitii Sale, Hristos mergea din loc în loci nu cerea atât de marecredin celor care se apropiau de El; acum îns cei bolnavi vin la El, iar El le cerecredin . ÄV zând credin a lor ´ , spune Matei, adic a acelora ce l-au adus. Hristosnu cere totdeauna credin de la cei bolnavi; de pild nu cere credin de la ceinebuni sau de la cei care i-au pierdut con tiin a din pricina vreunei boli. Acumîns credea i bolnavul; c dac nu credea, n-ar fi l sat s fie coborât. A adar pentru c bolnavul a ar tat atâta credin , i-a ar tat i Hristos puterea Lui,

iertând cu toat autoritatea p catele i ar tând prin aceasta c este de aceea i cinste cu P rintele S u.

U it -te c chiar de la început Domnul a ar tat c are putere; a ar tat-o: prin înv tura Sa, când îi înv a pe oameni; prin lepros, când i-a spus: ÄVreau, cur e te-te! (Matei 8, 3);



prin suta , când la spusele acestuia: Ä Zi numai cu cuvântul i se vat m dui sluga mea! (Matei 8, 8), S-a minunat de el i 1-a l udat înainteatuturor;

prin mare,când a potolit-o numai cu cuvântul (Matei 8, 26); prin demoni,când demonii L-au recunoscut Judec tor (Matei 8, 29) icând i-a scos cu mult putere din cei doi îndr ci i.

Acum iar i, într-un chip i mai deosebit, sile te pe du manii Lui s m rturiseascc este de aceea i cinste cu Tat l i s o spun chiar cu gura lor. Iisus cu smereniaLui obi nuit - c erau aduna i mul i oameni, c astupaser intrarea; de aceea l-aucoborât pe sl b nog prin acoperi - n-a alergat îndat la vindecarea trupului, carese vedea, ci ia de la cei de fa prilejul vindec rii; i a vindecat mai întâi ceea ce nuse vedea, sufletul, iertându-i p catele. Prin iertarea p catelor a mântuit sufletul sl b nogului, dar Lui i nu i-a adus mult slav .

Iudeii, chinui i de r utate, voind s -L învinuiasc , au f cut, chiar f r voia lor, sstr luceasc minunea. Iar Domnul, iscusit fiind, S-a folosit de invidia lor spre aface v dit minunea.

Iudeii f ceau g l gie i spuneau: Ä Acesta hule te! Cine poate ierta p catele decât numai Dumnezeu?´ (Marcu 2, 7).C e le-a r spuns Iisus? A respins, oare, b nuialalor? Nu, de i, dac n-ar fi fost de aceea i cinste cu Tat l, ar fi trebuit s spun :Ä Pentru ce ave i despre Mine o p rere care nu Mi se potrive te? Departe de Mineaceast putere!´ . Dar Hristos n-a gr it a a! Dimpotriv , a înt rit i confirmat totul,i cu cuvântul i cu minunea. i pentru c ar fi sup rat pe iudei, dac ar fi spusdespre El c este Dumnezeu, înt re te aceasta prin al ii; i lucru minunat, nu numai prin prieteni, ci i prin du mani. Aceasta-i bog ia în elepciunii Lui! Prin prietenicând a spus;ÄVreau, cur e te-te! (Matei 8, 3) i când a spus:Ä Nici în Israel n-am aflat atâta credin ´ (Matei 8, 10); iar prin du mani acum; dup ce du maniiLui au spus c nimeni nu poate ierta p catele decât numai Dumnezeu, Hristos aad ugat: Ä Dar ca s ti i c putere are Fiul Omului pe p mânt s ierte p catele´,atunci a zis sl b nogului:Ä Scoal -te, ia- i patul è i te du la casa ta! (Matei 9, 6). Nu numai acum, ci i alt dat , când du manii Lui I-au spus: Ä Pentru lucru bunnu arunc m noi cu pietre în Tine, ci pentru hul , c Tu, om fiind, Te faci peTine Dumnezeu (Ioan 10, 33). Domnul n-a respins aceast p rere, ci iar i aconfirmat-o zicând:Ä Dac nu fac lucrurile Tat lui Meu, s nu crede i în Mine;dar dac le fac, de nu crede i în Mine, crede i în faptele Mele´ (Ioan 10, 37-38).

Ä Am venit la Tine s m vindeci i Tu îmi ier i p catele. De unde po i ti c -mi pot fi iertate p catele?´



Acum Domnul mai d o alt dovad , nu mic , c este Dumnezeu i de aceea icinste cu Tat l. Iudeii spuneau c numai Dumnezeu are puterea de a dezlega p catele; Hristos îns nu numai c dezleag p catele, dar chiar, înainte de aceasta,arat c are i o alt putere, pe care numai Dumnezeu o are, aceea de a da la lumingândurile ascunse ale oamenilor. Iudeii nu spuseser ce gândeau în ei în i i; c ziceevanghelistul: Ä Iat unii c rturari au zis în sine: Ä Acesta hule te´. Iar Iisus,cunoscând gândurile lor, a zis: pentru ce cugeta i cele rele în inimile voastre?´(Matei 9, 4-5).

Numai Dumnezeu poate cunoa te gândurile ascunse ale oamenilor.Ascult cespune profetul:ÄTu singur cuno ti inimile (II C ron. 6, 30); i iar i: ÄCel cecerci inimile i r runchii, Dumnezeule´ (Ps. 7, 10); iar profetul Ieremia spune:inima este mai adânc decât toate; i este om i cine-l va cunoa te´ (Ieremia 17,9); i ÄOmul se va uita la fa , dar Dumnezeu, la inim(I Regi 16, 7). Sunt înci alte multe locuri în Scriptur din care se vede c numai Dumnezeu poate scunoasc gândurile oamenilor.

A adar Hristos, pentru a ar ta c este Dumnezeu i egal cu Tat l, descoper i facecunoscute gândurile c rturarilor: c ei se temeau de mul ime i nu îndr zneau s - idea pe fa p rerea lor. Hristos îns le-o descoper i o face cunoscut , dar Se aratîndur tor fa de r utatea lor, c le spune doar atât:Ä Pentru ce cugeta i cele rele îninimile voastre?.

Dac cineva din cei de fa ar fi fost îndrept it s se mânie, apoi cel bolnav ar fitrebuit s se mânie, pentru c a fost în elat i s spun : Ä Am venit la Tine s mvindeci i Tu îmi ier i p catele. De unde po i ti c -mi pot fi iertate p catele?´ Dar sl b nogul nu roste te ni te cuvinte ca acestea, ci se las în putereadumnezeiescului s u t m duitor.C rturarii, îns , du m no i i invidio i, privesc cuochi r i binefacerile primite de al ii. Din pricina asta Hristos îi i ine de r u, dar cutoat blânde ea, spunându-le: Ä Dac nu crede i c am putere s iert p catele i socoti i vorbele Mele o l ud ro enie, iat v mai dau înc o dovad a Dumnezeirii Mele: v dau pe fa gândurile voastre ascunse! i dup ce le-adescoperit gândurile, le-a mai dat i o alt dovad .- C are dovad ?- Înzdr vene te trupul sl b nogului!C ând mai înainte i-a spus sl b nogului c -i iart p catele, n-a ar tat l murit putereaLui, c n-a spus: ÄÎ i iert p catele!´ , ci Iertate î i sunt p catele!´ Dar pentru cdu manii l-au silit, Hristos le arat i mai l murit puterea Sa, zicând:



Trupul lui Hristos împiedica pe oameni s -L socoteasc Dumnezeu. Dar Domnunu-i ceart , ci, prin minunile Sale, caut s -i ridice i s le înal e gândul. Deocamdat nu era pu in lucru c -L socoteau mai mare decât to i oamenii i cvenea de la Dumnezeu. Dac ar fi fost pe deplin încredin a i de asta, cu timpul ar fcunoscut c este i Fiu al lui Dumnezeu; dar n-aveau aceast deplin încredin are;de aceea nici nu se puteau apropia de credin a c El este Dumnezeu. Spuneau doaiudeii: Ä Acest om nu este de la Dumnezeu! Cum este acesta de la Dumnezeu?´(Ioan 9, 16). Aceste cuvinte le repetau iudeii necontenit, acoperindu- i cu ele propriile lor p cate.

Aceasta De aici începe partea moral : Nu trebuie s sf tuim cu mânie,ci cublândeì e pe cei ce au o p rere greè it despre Dumnezeu.o fac i acum mul i,care, sub pretext c ap r pe Dumnezeu, î i satisfac în realitate pornirile lor p tima e împotriva celor pe care-i ur sc, când ar trebui s fac totul cu blânde e.Dumnezeul tuturor ar putea s elibereze tr snetul peste cei ce-L hulesc, dar Elr sare soarele i pogoar ploaie i d cu îmbel ugare pe toate celelalte. Pe Eltrebuie s -l imit m i noi! Pe cei ce hulesc pe Dumnezeu s -i rug m, s -i sf tuim,s -i pov uim cu bun tate, nu cu mânie, nici cu s lb ticie.

Nu trebuie s te mânii dac e hulit Dumnezeu. Hula nu-1 pricinuie te nici ov t mare lui Dumnezeu; ci, dimpotriv , cel ce-L hule te, acela se r ne te. Nu temânia pe hulitor! Suspin pentru e1, plânge-l! Fapta lui e vrednic de plâns. Pe unom r nit nimic nu-1 poate vindeca a a de bine ca blânde ea. Blânde ea e mai puternic decât for ì a. Iat ce gr ie te Dumnezeu,C el hulit de noi, atât în Vechiulcât i în Noul Testament; în Vechiul Testament: Poporul Meu, ceì i-am f cut? (Miheia 6, 3); iar în Noul Testament:Ä Saule, Saule, pentru ce M prigone ti?´(Fapte 9, 4).Pavel ne porunce tes pov uim cu blânde e pe cei ce ne stauîmpotriv (II Tim 2, 25); iar Domnul a certat cu asprime pe ucenici când s-auapropiat de El i l-au cerut s pogoare foc din cer, spunându-le: Ä Nu ti i ai c rui Duh sunte i !´ (Luca 9, 54-55). i acum, când c rturarii L-au hulit, Domnul nu le-aspus: ÄO, spurca ilor i în el torilor! O, pizma ilor i du manii mântuiriioamenilor, ci:Ä Pentru ce cugeta i cele rele în inimile voastre?´ (Matei 9, 4).

Trebuie, dar, s stârpim cu blânde e boala. Omul care se îndreapt datorit fricii se întoarce iute iar i la r utatea lui.De aceea a poruncit Domnuls se lase i neghina (Matei 13, 30), ca s se dea vreme de poc in . Mul i din ace tia s-au poc it i au ajuns oameni vrednici, de i mai înainte erau p c to i i r i. De pild :Pavel, vame ul, tâlharul. i ei erau neghine, dar au ajuns grâu curat.Cu semin eleeste cu neputin s se întâmple asta; cu oamenii îns , care sunt înzestra i cu



voin , este lesne i u or; c sufletul omului nu-i înl n uit de legile firii, ci estecinstit cu libertatea voin ei.A adar, când vezi un du man al adev rului, vindec -l,îngrije te-1, reîntoarce-1 la virtute. D -te tu pild de via curat ; caut s nu poatfi osândite cuvintele tale; ap r -1, poart -i de grij ; f totul ca s -1 îndrep i imitând pe marii doctori; aceia nu vindec numai într-un singur chip, ci, când v d c odoctorie nu e de folos, se folosesc de o alt doctorie, apoi de alta; uneori taie ranaalteori o leag . i tu e ti un doctor al sufletelor; folose te tot felul de doctorii, duplegile lui Hristos, ca s iei plata: i a mântuirii tale i a folosului altora. F cândtotul spre slava lui Dumnezeu, e ti i tu sl vit, c a spus Domnul:Ä Pe cei ce Msl vesc îi voi sl vi, iar cei ce M defaim vor fi def ima i ´ (I Regi 2, 3).

S facem, a adar, toate spre slava lui Dumnezeu, ca s avem parte de mo tenireacea fericit , pe care, fac Dumnezeu, s o dobândim noi cu to ii, cu harul i iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, a C ruia este slava i puterea în vecii vecilor, Amin.(Sfântul Ioan Gur de Aur,Omilii la Matei , traducere, indici è i note de Pr. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblicè i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureè ti, 1994, pp. 36 2-36 7)



Sfântul Ioan Gur de Aur - Cuvânt la Duminica a 6-a dup Rusalii - Fra ilor,fi i "întru rug ciune st ruind" (Rom. XII. 12)

Tâlcuirea Tatal-nostrului ;

´Strâmt este u a, zice Domnul, i îngust calea, care duce în via , i pu ini sunt cei ce o afl pe ea; dar larg este u a i lat calea care duce în pierzare, i mul i sunt cei ce intr printr-însa.´

De câte ori aud aceste cuvinte i socotesc grijile cele multe ale oamenilor pentrlucruri de arte; de atâtea ori m uimesc despre adev rul acestor cuvinte. To i merg pe calea cea larg , to i umbl numai dup lucrurile cele p mânte ti, i niciodat nuse îndeletnicesc cu gândirea la cele ve nice.To i alearg dup poftele trupului, iarsufletele lor le las s se istoveasc de foame, m car c sufletul lor în toate zilelede mii de ori se r ne te de p cat, ei îns nu simt r ul, care i-a ajuns.

Când ne îmboln vim cu trupul, îndat alerg m la doctori, ba îi chem m la

locuin ele noastre, îi pl tim cu îndestulare, le ar t m mare r bdare, i nesupunem la cea mai dureroas cur , pentru ca iar i s ne facem s n to i trupe te, îns , dac se îmboln ve te sufletul, cineva nu se tulbur de aceea, nici nu se îngrije te, ca iar i s se îns n to eze, de i noi tim, c trupul este trec tor i muritor i se aseam n cu florile prim verii.



Precum ele, a a i el se usuc , se vesteje te i putreze te. Despre sufletdimpotriv tim, c este împodobit cu nemurire, este f cut dup chipul lui Dumnezeu, i este st pânitorul trupului.

C ci ceea ce este vizitiul pentru tr suri, cârmaciul pentru corabie i muzicantul pentru strune, aceea este, dup voia pl smuitorului, sufletul pentru vasul ce p mântesc al trupului. El ine frâul, el poart cârma, el love te strunele, i cândface aceasta într-un chip nimerit, trebuie s se produc melodia cea sl vit a fapteicelei bune. Iar dac el las s cad tonurile, sau le suie peste cuviin , atunci piereatât me te ugul, cât i armonia. Deci de suflet nu se îngrijesc cei mai mul i oamenii nu-l învrednicesc nici de pu in luare aminte, ci aplic tot timpul vie ii lor laîngrijirile trupe ti.

U nii se îndeletnicesc cu cor bieria, se lupt cu valurile i cu vânturile, se clatinde-a-pururi între moarte i via , i i-au pus toat n dejdea pe o scândurstric cioas . Al ii aleg sudoarea lucr rii p mântului, înjug taurii la plug, br zdeaz i r resc p mântul, seam n i secer , planteaz i adun roadele, i tottimpul trece în astfel de osteneli. Iar i al ii aleg negustoria, de aceea fac c l toriidep rtate pe ap i pe uscat, prefer patriei str in tatea, î i las rudele, prietenii,nevasta i copiii i alearg în dep rtare pentru un mic câ tig.

Dar s num r eu oare toate me te ugurile, pe care le-a n scit omul pentrudragostea trupului, de care el este zi i noapte buim cit, pentru a se îngriji de trup, pe când sufletul îl las tulburat de foame, de sete, de necur ie i de murd rie, ibântuit de mii de rele. i cu toat aceast sudoare, cu toate aceste osteneli, nu- i scap de moarte nici m car trupul ci împreun cu trupul cel muritor, arunc i sufletul cel nemuritor în chinul cel ve nic.

De aceea eu tânguiesc ne tiin a, care învele te sufletele tuturor oamenilor, iîntunericul cel gros de care sunt înconjura i, i a dori s pot striga tuturor oamenilor cu cuvintele lui David:"Fiii oamenilor, pân când se va îngreunainima voastr , pentru ce iubi i de ert ciunea i c uta i minciuna?" (Ps. IV. 3), preferând cele p mânte ti celor cere ti, cele vremelnice celor ve nice, celetrec toare celor netrec toare?

Pân când ve i închide ochii vo tri pân când ve i astupa urechile voastre, pâncând nu ve i auzi glasul cel Dumnezeiesc, care în toate zilele strig c tre voi:"Cere i i se va da vou , c uta i i ve i afla, bate i i se va deschide vou ; c ci tot cel ce cere ia, i cel ce caut afl , i cel ce bate i se va deschide" (Mat, VII, 7, 8).



Dar fiindc unii sunt a a de nedes vâr i i, a a de pleca i c tre cele p mânte ti,gândurile lor sunt a intite numai la cele p mânte ti, i pentru aceea nu pricep a seruga bine,de aceea Domnul ne-a prescris, cum trebuie s ne rug m.

Aceasta este rug ciunea Domnului, sau Tat l nostru, i noi vom cerceta, ceînseamn cuvintele acestei rug ciuni, i vom lua aminte, ce ne înva Domnul prin ele.

Se începe a a: "Tat l nostru, carele e ti în ceruri" (Mat. VI, 9). O cecovâr ire a dumnezeie tii iubiri de oameni i ce împlinire de cinste pentru noi!.Cecuvinte pot fi deajuns, spre a mul umi dup cum se cade Aceluia, care ne aratatâta bun tate?

C ump ne te, iubitule, jositatea firii tale i a mele; socote te înrudirea noastr cu p mântul, cu pulberea, cu noroiul i cu cenu a!C ci din p mânt ne-am format noii iar i în p mânt ne întoarcem.

Cump ne te aceasta i te uime te de nespusa bog ie a bun t ii lui Dumnzeuc tre noi, când el se învoie te a-l numi Tat ! Cel p mântesc pe cel ceresc, cel muritor pe cel nemuritor, cel trec tor pe cel netrec tor, cel vremelnic pe celve nic, cel ce înc ieri era pulbere cuteaz a-l numi Tat pe cel ce este Dumnezeu din ve nicie! Îns nu în zadar te înve i tu a-l numi tat , ci dinrespectul c tre numele tat , pe care limba ta l-a rostit, s urmezi i tu bun t ii

sale, precum Hristos a zis în alt loc:" fi i asemenea Tat lui vostru celui din cer,care r sare soarele S u peste cei buni i peste cei r i, i plou peste cei drep i i peste cei nedrep i " (Mat. V. 45).

Dar pe Dumnezeu cel bun nu poate a-l numi tat acela, care însu i este nemilostivi cumplit ca o fiar s lbatic ; c ci el nu poart caracterul bun t ii p rinteluiceresc, ci s-a f cut asemenea ca o fiar r pitoare, i a pierdut noble ea sa ceadumnezeieasc , precum zice David: "Omul n-a cunoscut cinstea sa, al turatu-s-acu dobitoacele cele f r de minte i s-a asem nat lor " (Ps.XLVIII 21)

Cine împunge ca un taur s lbatic, cine love te ca un cal, cine sfâ ie ca un leu,înghimp ca o scorpie, i umbl pândind cu vicle ug ca o vulpe, cum poate unul caacela s rosteasc cuvintele, care se cuvin numai unui fiu a lui Dumnezeu, cum poate el s numeasc pe Dumnezeu tat al s u? Dar ce nume trebuie s d m noiunor asemenea oameni? Trebuie oare s -i numim fiare? îns fiarele au numai câteuna din relele însu iri cele numite; el dimpotriv le are pe toate împreun , i esteînc mai f r de minte decât dânsele.



C e zic eu: o fiar ? El este mai cumplit decât toate fiarele.C ci acestea, de i suntdin fire s lbatice, se pot îmblânzi prin me te ugul omului.Omul îns , care s lb ticiunea lor cea fireasc a putut s o prefac într-o blânde e nefireasc , cum se va putea oare dezvinov i, când el blânde ea sa cea fireasc a pref cut-o într-o s lb ticie nefireasc ? C um se va putea dezvinov i el, care domole te pe lei, cândduhul lui este mai mânios i mai neîmblânzit, decât un leu? el face întrucâtva pleu om, i nu bag de seam , ca pe om, adic pe sine însu i, îl face leu. Aceluia,adic leului, îi împ rt e te, el ceea ce este peste firea lui, iar pe sine însu i se punemai jos decât firea sa.

C um ar putea unul ca acesta s numeasc pe Dumnezeu Tat ? Dar cel ce este c treaproapele s u bun i îndurat, care nu se r zbun asupra celui ce l-a atacat, ci stârpe te atacurile prin binefaceri, acela poate cu dreptate s numeasc pe Dumnezeu Tat al s u.

A adar cump ne te în elesul acelor cuvinte ale rug ciunii, cât de frumos Domnul, în graiul: "Tat l nostru" ne îndeamn la iubirea aproapelui, cumleag el pe to i unul cu altul în dragoste! El nu zice, ca noi s ne rug m: "Tat l meu cel din cer", ci "Tat l nostru cel din cer ".

Noi trebuie s înv m dintru aceasta, c noi avem un tat ob tesc, i c pentruaceea noi trebuie s ne întâmpin m unul pe altul cu dragoste fr easc .

Mai departe ne înva , c noi nu trebuie s ne uit m la p mânt i la cele p mânte ti, i s nu umbl m dup cele de jos, ci s lu m aripile credin ei, s neîn l m în eter, i s c ut m pe acela, pe care noi îl numim Tat . Aceasta aratel în cuvintele: "Tat l nostru, care e ti în ceruri ". El zice aceasta, nu pentru c Dumnezeu ar fi numai în cer, ci pentru ca s ne îndemne pe noi, cei ce ne zbucium m pe p mânt, s ne ridic m privirea la cer, El ne arat frumuse eabunurilor celor cere ti, spre a îndrepta la dânsele toat dorin a i pofta noastr .

Dup aceea Hristos, adaug cuvintele:"Sfin easc -se numele t u"! însnimeni nu trebuie s fie atât de nepriceput, încât s cread , c s-ar putea dalui Dumnezeu înc un spor de sfin enie, c ciE l este în fapt cel sfânt, cel întotul sfânt i cel prea sfânt între sfin i. Aceast laud i-o dau lui Serafimii,când neîncetat strig : " Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Savaot; plin e cerul i p mântul de slava sa" (Îs. VI. 3).



El voie te a zice cu aceasta:D -ne, Doamne harul, ca noi acea via cereasc so urm m înc i pe p mânt, i c ceea ce tu voie ti, s voim i noi. Vino deci întru ajutorul voin ei noastre cele slabe, care de i ar putea împlini porunciletale, dar este împiedicat la aceasta de sl biciunea trupului! întinde mânaacelora, care de i cu bucurie ar putea alerga, dar singuri n-ar putea! De isufletul nostru are aripi, de i el voie te a se ridica la cer, îns greutateatrupului îl împiedic .

Acela voie te repede a se ridica în sus, dar carnea îl atârn la p mânt. Darcând, o Dumnezeule, ajutorul t u ne înso e te, atunci se face u or ceea cealtminterea era cu neputin . De aceea "fie voia ta, precum în cer, i pep mânt "!

Dup ce Hristos în acea rug a pomenit de p mânt, a trebuit s aminteasc i deacei ce se produc din p mânt i locuiesc pe el, i care sunt închi i în trupul cel p mântesc, precum i de hrana cea cuviincioas , i de aceea a ad ugat: "Pâineanoastr cea spre fiin d -o nou ast zi ".

El ne porunce te s cerem numai pâinea cea trebuitoare, nu pentru traiul cel bun, ci numai pentru sa , pentru ca puterea cea sc zut a trupului iar i s serestabileasc i foamea s se ostoiasc .Nu pentru mesele cele înc rcate cu bucatetrebuie noi s ne rug m, nu pentru bucatele cele gustoase, nu pentru felurile de bucate cele scump g tite, nu pentru vinurile cele mirositoare, i nici pentru tot c

gâdil cerul gurii, dar îngreuiaz stomacul, întunec duhul, înt rât trupul a seîmpotrivi sufletului, i pe care îl face nesupus celui ce trebuie s -l cârmuiasc .

Pentru toate acestea dup regul lui Hristos noi nu trebuie s ne rug m, numai pentru pâinea cea neap rat trebuitoare, adic , pentru mijloacele de hran , de caretrupul nostru are trebuin , i care îi sunt lui suferite, înc i aceastâ pâine noi nutrebuie s o cerem înainte pentru un timp îndelungat, ci s ne rug m numai pentruatâta, cât ajunge pentru o zi.

Hristos zice înc i în alt loc: "nu v îngriji i de ziua de mâine" (Mat. VI, 34).C ci pentru ce trebuie un om s se îngrijeasc înc i pentru ziua cea viitoare, când el nutie, dac va tr i înc pentru acea zi? Dar cel ce lucreaz , nu trebuie oare s secerei rodul? N d jduie te numai în Dumnezeu, care "d hran la tot trupul " (Ps.

C XXXV, 25).



El, care i-a dat trupul i i-a insuflat sufletul, El care te-a format fiin cuminte,i i-a g tit toate bunurile înainte de a te face, cum ar putea acum, dup ce te-a

f cut, s te uite, El, care, r sare soarele peste cei buni i peste cei r i, i plou peste cei drep i i peste cei nedrep i "? (Mat. V. 45).încrede-te dar întru El, i cere

hran numai pentru ast zi; iar grija pentru mâine las-o asupra Lui, precum zice David:"arunc spre Domnul grija ta, i el te va hr ni " (Ps. LIV, 23).

În cuvintele cele de pân acum Hristos ne-a înv at în elepciunea cea mai înalt . Dar fiindc El tia, c pentru noi oamenii cei închi i întru-un trup stric cios,este cu neputin , ca noi s nu facem gre eli, de aceea ne-a înv at a ne ruga: "iart nou gre elile noastre, precum i noi iert m gre i ilor no tri!"Cu aceste cuvinte El ne aduce un folos întreit. Pe cei mai îmbun t i i dintre noiîi înva a cugeta despre sine cu smerenie i a nu se mândri cu faptele lor celedrepte, ci mai vârtos cu fric i cu cutremur s - i aduc aminte de p catele lor cele mai dinainte, precum f cea i Sfântul Pavel, care, dup ce s vâr ise mii de fapte mari, totu i zicea:" Iisus Hristos a venit în lume, ca s mântuiasc pe cei p c to i, dintre care cel dintâi sunt eu" (l Tim. l, 15). El nu zice: "eu am fost celdintâi", el zice: "eu sunt", spre a ar ta, c p catele lui cele trecute pururea le aveaîn proasp t amintire.

C elor mai îmbun t i i dintre noi a adar Hristos, prin acele cuvinte ale rug ciunii leinsufl smerenia i prin aceast siguran a despre p cate în viitor; iar pe aceia, caredup botezul lor au c zut, nu-i las a se îndoi despre mântuirea lor, ci îi îndeamn a

se ruga Doctorului sufletelor pentru leacul iert rii p catelor.Totodat în aceste cuvinte ale rug ciunii se cuprinde înc i înv tura despreblânde ea duhului . Adic Hristos, voie te, ca noi s fim cu dragoste c tredu manii no tri, s nu ne r zbun m asupra celor ce ne-au v t mat, i iertându-i pe dân ii, în ine s dobândim de la Dumnezeu iertare.

Noi trebuie s aplic m mai întâi m sura bun t ii cu care Dumnezeu are a nem sura nou . A a noi în acele cuvinte cerem, ca: Dumnezeu s ne ierte nou peatâta, pe cât noi iert m altora, i cerem întocmai a a de mare iertare de datorie, pe cât noi îng duim altora.

În sfâr it noi trebuie s ne rug m: "nu ne duce în ispit , ci ne izb ve te decel r u "



Adic mult r u vine de la Satana, dar înc mult de la oameni, care ne pândesc sau f i sau în ascuns, înc de multe ori trupul se revolt contra sufletului, i-i pricinuie te mare v t mare, îns adeseori însu i trupul este încercat de tot felul deboli, i ne pricinuie te multe dureri i suferin e.

A adar fiindc asupra noastr din toate p r ile atât de multe i atât de feluriterele n p desc, de aceea Hristos ne-a înv at s ne rug m lui Dumnezeu, ca s nescape de toate aceste rele. C ci când El ajut , trebuie s înceteze toat furtuna.Valurile cele mugitoare se întorc la lini te, i satana, se dep rteaz de la noiru inat; c ci cum ar putea el birui pe oamenii cei priveghetori, care sunt cu luareaminte, i stau sub ocrotirea lui Dumnezeu împ ratul lor?C ci "dac Dumnezeueste pentru noi, atunci cine poate fi împotriva noastr ?" (Rom.VIII,31). " Puterea Lui întru neputin se s vâr e te" (IIC or. XII, 9).

Amin.



Sfântul Nicolae Velimirovici - Predic la Vindecarea sl b nogului dinCapernaum

Duminica trecut am ascultat pericopa Evanghelic despre t ria minunat a ar t riim re e i puternice a lui Hristos. Natanael, care a pus la îndoial cuvinteleApostolului Filip, c îndelung a teptatul Mesia S-ar fi ar tat în lume, i aceasta în persoana lui Iisus din Nazaret - tot Natanael, de îndat ce a ajuns înainteDomnului, L-a recunoscut îndat , i L-a m rturisit atât ca Fiu al lui Dumnezeu, câti ca Împ rat al lui Israel. Evanghelia de ast zi vorbe te despre ostenelile mari iluptele oamenilor cu credin adev rat , pentru a veni înaintea Domnului Hristos.

Patru oameni purtau pe o rudenie de-a lor sau pe un prieten, care era bolnav d paralizie - ducându-l pe patul s u, el fiind foarte slab i lipsit de ajutor. Ei auîncercat f r s izbuteasc , s str bat prin mul imea deas de oameni, pentru aajunge lâng Domnul i, neizbutind, s-au urcat pe acoperi ul casei, l-au desf cut i,cu osteneal mult , au l sat în jos patul în care z cea sl b nogul i l-au a ezat la picioarele Vindec torului f c tor de minuni. Aceasta era m sura credin ei lor înHristos. i v zând Iisus credin a lor, i-a zis sl b nogului: Fiule, iertate î i sunt p catele tale! Domnul nu a auzit credin a lor spus în cuvinte, dar El a v zut aceasta. Ochii Lui duhovnice ti au p truns pân în adâncurile cele mai ascunseale inimii omene ti i, privind aceste adâncuri, a v zut aceast credin . Cu ochii S i trupe ti, El v zuse i cunoscuse ostenelile i str daniile lor, pentru a aduce



omul bolnav înaintea Lui. Atunci, credin a lor era v dit atât vederii duhovnice ti a Domnului, cât i ochilor Lui trupe ti.

Necredin a c rturarilor care erau de fa la aceast întâmplare, era de asemeneav dit pentru Domnul. Ei cugetau în inimile lor: Pentru ce vorbe te Acesta astfel - el hule te. Cine poate s ierte p catele, f r numai Dumnezeu? i îndatcunoscând Iisus cu duhul Lui c a a cugetau ei în sine, a început s -i mustre cublânde e pentru aceasta: "De ce cugeta i acestea în inimile voastre?" Domnul, în judecata Sa limpede, cite te inimile necurate cu aceea i lesniciune cu care le cite te pe cele curate. A a cum a v zut de îndat inima curat a lui Natanael, în care nu seafla vicle ug, tot la fel i aici, El vede de îndat i cu limpezime inimilec rturarilor, care erau pline de vicle ug. Pentru a le ar ta c El are putere atâtasupra trupurilor, cât i asupra sufletelor oamenilor, atât ca s ierte p catele, cât ica s vindece trupul cel sl b nog, Domnul spune paraliticului: "Zic ie: Scoal -te,

ia- i patul t u i mergi la casa ta." La o porunc atât de hot rât , sl b nogul s-asculat îndat i, luându- i patul, a ie it înaintea tuturor, încât erau to i uimi i i sl veau pe Dumnezeu, zicând: Asemenea lucruri n-am v zut niciodat .

Iat cât de multe puteri minunate arat Domnul deodat :

y El vede în inimile oamenilor i delu e te credin a în unii i vicle ugul înal ii.

y El iart sufletului p catul s u, f cându-l s n tos i curat de boala i desl biciunea sa.

y El red s n tatea trupului sl b nog i paralizat prin puterea cuvintelor Sale.

O, cât de m rea i înfrico toare, minunat i d t toare de s n tate estear tarea Dumnezeului Celui viu!

Dar noi trebuie s venim i s st m înaintea DumnezeuluiC elui viu. Acesta estelucrul de cea mai mare însemn tate pe calea mântuirii:s venim cu credin înaintea Domnului i s -L sim im peE l. U neori, Domnul Însu i vine i Î i

descoper harul înaintea noastr , când El a venit la Marta i Maria în Betania, cândS-a ar tat pe nea teptate Apostolului Pavel, pe drum sau altor Apostoli pe MareGalileii i pe drumul spre Emaus, înl untrul u ilor încuiate, ori Mariei Magdalenaîn gr din , ori multor sfin i în vise i vedenii.U neori, oamenii au fost adu iînaintea Domnului de c tre Apostoli, a a cum Andrei l-a adus pe Simon Petru iFilip l-a adus pe Natanael i a a cum urma ii Apostolilor i misionarii au adus miii milioane de credincio i la Domnul i tot a a cum un credincios a adus pe un



altul. În sfâr it, uneori chiar oamenii se ostenesc din toate puterile lor, ca s ajungînaintea Domnului, a a cum s-a întâmplat cu ace ti patru oameni, care au desf cutacoperi ul casei pentru a aduce înaintea Domnului pe sl b nog. În aceste treichipuri oamenii se pot sim i înaintea Domnului. Noi trebuie s ne silim i s

st ruim ca s ajungem înaintea Domnului i pentru ca Dumnezeu s ne primeasc în preajma Sa i s ne lumineze.De aceea, noi trebuie s lu m acestetrei c i în ordine invers , adicnoi trebuie, cu credin i cu osârdie, s facemtot ceea ce ne st în putin pentru a ajunge la Dumnezeu; apoi trebuie surm m chemarea i îndrum rile Sfintei Biserici apostolice i ale P rin ilor iÎnv torilor Bisericii ; i, în cele din urm , numai dup împlinirea primelor doucondi ii, trebuie,cu rug ciune i n dejde, s a tept m ca Dumnezeu s neaduc la E l i, prin Duhul S u, s ne lumineze, s ne înt reasc , s ne vindecei s ne mântuiasc .

C ât de mari trebuie s fie str daniile noastre pentru a deschide calea c tre Duhullui Dumnezeu, ni se arat în chipul cel mai l murit, în exemplul acestor patruoameni, care nu s-au dat înapoi de la urcarea pe acoperi , nu i-a oprit nici ru ineanici frica, pentru a-l aduce pe prietenul lor bolnav înaintea DumnezeuluiC elui viu, pe deasupra, prin acoperi . Acest exemplu de osârdie este asem n tor - dac nucumva mai mare - aceluia al v duvei care s-a rugat st ruitor, de judec torul celnedrept, ca s -i fac dreptate fa de potrivnicul ei (Luca 18:1-5). Aceastaînseamn împlinirea poruncii Domnului, cas strige la Dumnezeu ziua i noapteai Dumnezeu îi va auzi pe ei. Aceasta este o dovad a adev rului altei porunci a luiDumnezeu:"Bate i i vi se va deschide" (Matei 7:7).În sfâr it, aceasta estedeslu irea cuvintelor uimitoare ale lui Hristos: "Împ r ia cerurilor se ia prinst ruin i cei ce se silesc pun mâna pe ea."(Matei 11:12).Atunci,Domnul lecere urm torilor S i credincio i, ca ei s fac tot ceea ce le st în putin , ca eis se sileasc cu toat puterea lor, s fie lucr tori cât vreme au lumin , s seroage f r încetare, s cear , s caute, s bat , s posteasc i s fac fapte demilostenie f r de num r - toate acestea s le fac pentru ca s li se deschidlor Împ r ia cerurilor - prin sim irea lui Dumnezeu cea m rea , înfrico toare i d t toare de via . Domnul spune: "Priveghea i, dar, întoat vremea, rugându-v , ca s v înt ri i i s sta i înaintea Fiului Omului"(Luca 21:36).

S fi i cu trezvie i cu mare purtare de grij fa de inima voastr , ca s nuse deschid aceasta fa de p mânt;

priveghea i asupra gândurilor voastre, ca acestea s nu v îndep rteze de Dumnezeu;



fi i cu purtare de grij fa de lucr rile voastre, ca s v înmul i i talantul i ca acesta s nu se împu ineze sau s piar cu totul;

ave i grij de zilele voastre, ca s nu vin moartea asupra voastr pene tiute i s nu v prind nepoc i i de p catele voastre.

Aceasta este credin a noastr Ortodox : lucr toare, rug toare i p zitoare, p truns pân în adâncuri de lacrimi i osârdie.Nici o alt credin nu cere atâtaosârdie din partea credincio ilor s i, ca s se învredniceasc s stea înaintea Fiuluilui Dumnezeu. Aceasta spune despre aceste st ruin e lumii întregi, dar Domnul Mântuitorul nostru Însu i le-a cerut pe acestea credincio ilor i Biserica le repetîntr-una, de-a lungul veacurilor, din neam în neam, ar tând credincio ilor num rutot mai mare de lupt tori duhovnice ti, care au împlinit legea lui Hristos i li s-adat slav i putere de negr it prin cuvânt, atât în cer, cât i pe p mânt.

Dar, pe de alt parte, trebuie s nu ne în el m pe noi în ine, crezând c toatenevoin ele i osârdia omului aduc în sine mântuirea. Nu trebuie s ne închipuimc numai prin nevoin ele i osârdia sa, omul va fi în stare s ajung înaintea Dumnezeului Celui viu.Dac nu este dup Voia lui Dumnezeu, nici un ommuritor nu poate s ajung vreodat s stea înaintea fe ei lui Dumnezeu. Pentru cDomnul Însu i, care a menit aceast întreag osârdie i nevoin e, spune în alt parte: "Când ve i face toate cele poruncite vou . S zice i: Suntem slugi netrebnice, pentru c am f cut ceea ce eram datori s facem" (Luca 17:10).i înalt loc: "Nimeni nu poate s vin la Mine, dac nu-l va trage Tat l" (Ioan6 :44). i iar i: "F r Mine nu pute i face nimic" (Ioan 15:5).i iar i, în alt loc: "Prin har sunte i mântui i"(E feseni 2:5). Ce mai putem spune dup toate astea? S spunem c toat sârguin a noastr pentru mântuire este în zadar? S st mnemi ca i i s a tept m ca Domnul Însu i s ne a eze, prin puterea Sa, înaintea fe ei Sale?Nu spune chiar Proorocul Isaia: " Toate faptele drept ii noastre ca unve mânt întinat" (Isaia 64:6)? S lep d m, atunci, toat str dania i nevoin elenoastre? Atunci n-am ajunge i noi întocmai ca i sluga care a s pat i a ascuns în p mânt talantul domnului i, pentru aceasta, st pânul s u i-a strigat: "Slugviclean i lene !" (Matei 25:26).

y Noi trebuie s ne p str m mintea limpede i s ne str duim s împlinimporuncile l murite ale Domnului.

y Noi trebuie s ne str duim din toate puterile noastre, dar st numai înputerea lui Dumnezeu s ne binecuvânteze str daniile i s ne aduc înaintea Sa.



Apostolul Pavela venit aici cu o l murire minunat , când a zis:"Eu am s dit, Apollo a udat, dar Dumnezeu a f cut s creasc . Astfel, nici cel ce s de te nu eceva, nici cel ce ud , ci numai Dumnezeu, Care face s creasc ." (I Corinteni 3:6 -7). Atunci, totul depinde de Dumnezeu - de puterea, în elepciunea imilostivirea Lui.C u toate acestea, noi trebuie s plant m i s ud m i nu trebuies cutez m s ne lep d m de datoria noastr f r s fim în primejdia pierz riive nice.

Este de datoria agricultorului s planteze i s ude, dar depinde de puterea,în elepciunea i mila lui Dumnezeu dac semin ele vor încol i, vor cre te ivor da road .

Este de datoria omului de tiin s examineze i s cerceteze, dar depindede puterea, în elepciunea i mila lui Dumnezeu dac cunoa terea i se vadescoperi lui, sau nu.

Este de datoria p rin ilor s - i creasc i s - i educe copiii în frica luiDumnezeu, dar depinde de puterea, în elepciunea i milostivirea luiDumnezeu dac ace ti copii vor tr i mai mult sau mai pu in.

Este de datoria preo ilor s -i înve e, s le dea cuno tin e, i s -i îndrume pecredincio i, dar depinde de puterea, în elepciunea i mila lui Dumnezeu dacstr daniile preo ilor vor aduce road sau nu.

Este de datoria noastr , a tuturor, s ne str duim i s ne silim, ca s neînvrednicim s st m înaintea Fiului lui Dumnezeu, dar depinde de puterea,în elepciunea i mila lui Dumnezeu dac vom fi primi i sau nu de Domnul.

Dar noi nu trebuie s ne str duim f r s avem n dejde în milostivirea luiDumnezeu.Toat silin a noastr s ne fie luminat de n dejdea c Domnuleste cu noi i c E l ne va primi în lumina înf i rii Sale. Nu se afl nici unizvor mai adânc i mai nesecat, decât izvorul milostivirii lui Dumnezeu.C ând fiulr t citor s-a poc it dup c derea lui îngrozitoare pân la treapta porcilor, tat l s ucel milostiv a mers s -l întâmpine, l-a îmbr i at i l-a iertat. Dumnezeu esteneobosit în alergarea Lui, ca s -i întâmpine pe copiii S i cei poc i i. El Î i întindemâna c tre to i cei care se întorc cu fa a c tre Dumnezeu."Tins-am mâinile Mele

în toat vremea c tre un popor r zvr tit." (Isaia 65:2), a spus Domnul c tre evrei.A adar, când Domnul Î i întinde mâna Sa c tre cei r zvr ti i, cum s nu fie Elascult tor? Ascult torulprooroc Davidspune: "V zut-am mai înainte pe Domnul înaintea mea pururea, c de-a dreapta mea este, ca s nu m clatin." (Psalm15:8). Atunci, Domnul nu t g duie te s se arate înaintea celor care se str duiesc pentru mântuirea lor.



De aceea, s nu socotim str daniile noastre c sunt în de ert, a a cum fac cei lipsi ide Dumnezeu i cei care se afl în dezn dejde, ci, atunci când ne ostenim i facemcele mai mari osteneli cu putin , n d jduim în mila lui Dumnezeu. S ne sporimostenelile în timpul Postului Mare, a a cum ne înva Sfânta Biseric . Pe caleaaceasta a noastr , s ne lumineze exemplul celor patru credincio i care s-au urcat pe acoperi i l-au desf cut i au l sat în jos, înaintea Domnului, patul în care z ceasl b nogul cel paralitic.

} Dac o cincime din sufletul nostru este paralizat sau bolnav , s ne gr bimdimpreun cu celelalte patru cincimi s n toase înaintea Domnului i El va das n tate p r ii din l untrul nostru, care este bolnav .

} Dac unul dintre sim urile noastre s-a smintit de lumea aceasta i s-aîmboln vit din pricina tulbur rii prea mari, s ne repezim cu celelalte patrusim uri înaintea Domnului, pentru ca El s se milostiveasc de sim ul nostru bolnav i s -l vindece.

C ând o por iune a trupului se îmboln ve te, doctorul recomand dou feluri deîngrijire: purtare de grij i hr nirea restului trupului, astfel încât por iuneas n toas s ajung mai puternic i mai s n toas , i s poat rezista astfel boliidin por iunea care este bolnav . La fel este i cu sufletele noastre. Dac în min ilenoastre se afl îndoial , s lupt m cu osârdie în inim i în suflet, pentru a neînt ri credin a i, cu ajutorul Domnului, s se vindece i s se înt reasc minteanoastr bolnav . Dac am p c tuit uitând de rug ciune, s ne gr bim s facemfapte de milostenie, s ne restabilim cucernicia pierdut - i de la cap t.

i Domnul va vedea credin a noastr , i ostenelile, i str dania noastr i ne vamilui pe noi. i El, în milostivirea Lui nesfâr it , ne va primi la El, în duhul acelaf r de moarte i de via d t tor, prin care cete nenum rate de îngeri i armateîntregi de sfin i primesc via , primesc putere i bucurie.

Sl vit i l udat fie Domnul i Mântuitorul nostru Iisus Hristos, dimpreun cuTat l i cu Duhul Sfânt - Treimea cea de o fiin i nedesp r it , acum i pururea i-n vecii vecilor. Amin.



Sfântul Teofan Z vorâtul despre atitudinea în fa a bolii: ³Ce rug ciune îitrebuie bolnavului? Mul umire i suspinare´

³Milostivirea lui Dumnezeu fie cu dumneavoastr ! Dac totul e de la Domnul, iboala dumneavoastr este tot de la El. Dac tot ce este de la Domnul e spre mabine, înseamn c i boala dumneavoastr . Vr jma ul va insufla: ³Nu vei rezista´. R spunde i-i: nici nu m gândesc s rezist de una singur , ci n d jduiesc c Milostivul Domn nu m va l sa singur , ci m va ajuta s in piept cum m-a ajutat i pân acum.Iar i boala! S v dea Domnul r bdare isenin tate, i s v izb veasc de cârtirea cea p c toas ! Nu privi i cu mohorâre laneputin e. Ele ar t mai degrab mila i luarea-aminte a lui Dumnezeu fa de noidecât lipsa Lui de bun voin .Tot ce este de la Dumnezeu spre bine este.

Sunt boli a c ror vindecare este oprit de Domnul ± atunci când El vede c boalae mai de trebuin ca s n tatea pentru mântuire. Nu pot s spun c asta nu s-ar întâmpla i în ceea ce m prive te. Dumnezeu a trimis boala. Da i mul umitDomnului, fiindc tot ce e de la Domnul spre bine este.Dac sim i i i vede i c în iv sunte i vinovat , începe i cu poc in i p rere de r u înainteaDomnului pentru faptul c n-a i p zit darul s n t ii, cel de la E l primit. Iarapoi trebuie s v gândi i doar c boala e de la Domnul i c nimic nu are loc întâmpl tor. i dup aceea mul umi i din nou Domnului . Boala smere te,înmoaie sufletul i-i u ureaz obi nuita povar a grijilor de multe feluri.



* Sunt foarte bucuros c v-a i pus în cele din urm pe picioare. Omul care s-aîns n to it se simte îndeob te înnoit. C red c ave i acela i sim mânt. Trebuie s face i în a a fel ca înnoirea trupeasc s fie înso it de o înnoire duhovniceasc .

Dumnezeu v-a dat-o sau v-a ar tat-o în scurta rug ciune pe care a i f cut-o atunci. Mi-a i venit în minte s v îndemn: apuca i-v de o rug ciune scurt i face i-omereu i la lucru i când nu lucra i, i când merge i i când ede i, f r încetare.

La început v ve i sili s face i aceast mic rug ciune, iar dup aceea se va spunede la sine. Doar apuca i-v de ea i da i-v osteneala f r încetare« E rug ciunea:³Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluie te-m pe mine, p c toasa´. Iar când face i aceast rug ciune s v ine i luarea-aminte nu în cap,i nu în cer, ci în inim , acolo în untru, sub sânul stâng.Dup ce o ve i deprinde,

ve i alunga prin ea toat tulburarea i ve i aduce pace în sufletuldumneavoastr .

* Totul e de la Dumnezeu: i bolile, i s n tatea. i de la Dumnezeu totul ni se dspre mântuirea noastr . A a s î i prime ti i tu boala i s dai mul umit pentruea lui Dumnezeu,C are Se îngrije te de mântuirea ta.C um anume sluje te spremântuire boala trimis ie de Dumnezeu po i s nici nu încerci s afli, fiindc se prea poate s nici nu reu e ti.Dumnezeu trimite boala uneori c pe o pedeaps ,ca pe un canon, alteorispre înv are de minte, ca omul s î i vin în fire, alteorica s îl izb veasc de un necaz ce ar c dea asupra lui de ar fi s n tos, alteorica omuls v deasc r bdare i prin aceasta mai mare r splat s merite, iaralteori cas se cur easc de vreo patim, ca i din multe alte pricini.

* Mila lui Dumnezeu fie cu dumneavoastr !V tot v ita i, dar v v ita i în chipmântuitor, pentru lucrarea mântuirii. S binecuvânteze Domnul grijiledumneavoastr în aceast privin . Sunte i bolnav cu trupul, iar lucrarea mântuiriicere osteneli i lipsuri.C e s face i? R bda i cu senin tate s n tatea

dumneavoastr ubred i mul umi i pentru ea lui Dumnezeu ± fiindc de n-ar fi ea poate c a i umbla cu picioarele în sus, în vreme ce acum ede i i umbla icum trebuie.

Alt folos este i acela c dac a i fi fost s n toas a i fi fost nevoit , dac v-a i fihot rât s v da i osteneala pentru mântuirea dumneavoastr , s ine i posturi aspre,s face i privegheri, rug ciuni lungi, s sta i la slujbele biserice ti de ob te i înc



alte lucruri anevoioase s întreprinde i. Acum îns , în loc de toate acestea vi sesocote te r bdarea s n t ii ubrede.

R bda i deci, i de nimic nu v tulbura i. Atâta doar: s ine i sufletul în starea

cuviincioas . Partea duhovniceasc v e întreag .C a atare, cu ea trebuie s sluji ilui Dumnezeu întru toat deplin tatea:s v trezvi i i s priveghea i, s ave i duhînfrânt i smerit, s petrece i în rug ciune (a min ii i a inimii, în a-L avea pe Domnul pururea înainte), s alunga i gândurile, s hr ni i smerenia, s nuosândi i, s v bucura i cu cei ce se bucur , s v nec ji i cu cei nec ji i, s vaduce i aminte de Dumnezeu i de ceasul mor ii, i toate cele de acest fel. Iat -vmântuirea! Iar cât prive te cele ce mi-a i scris despre mâncare i b utur , cu ele nue nici o împiedicare dac totul este întrebuin at cu m sur . Mântui i-v !

*

S n tatea dumneavoastr s-a ubrezit. S n tatea ubrezit poate s ubrezeasc i mântuirea atunci când din gura bolnavului se aud cuvinte de cârtire i strig tede nemul umire. S v ajute Dumnezeu a v izb vi i de un necaz i de cel lalt!Vede i unde vreau s ajung? La dumneavoastr se strecoar anumite cuvinte;cuvintele vin, fire te, din sim minte i gânduri pe potriv , iar acestea din urmsunt de a a un fel, c lucrarea mântuirii nu se poate împlini cu ele. Binevoi i alua aminte la aceasta i a v îndrepta.

S n tatea i boala sunt în mâinile purt rii de grij a lui Dumnezeu mijloace pentru

mântuire atunci când atât una, cât i cealalt sunt folosite în duhul credin ei. Dar ele duc la pierzanie atunci când omul se poart în privin a lor dup toanele sale. Lucrul de care ave i deosebit nevoie este r bdarea senin i supus lui Dumnezeu.Îndat ce se va ar ta în sufletul dumneavoastr o asemenea a ezareve i intra f r întârziere pe calea mântuirii, care duce la rai. i ± lua i aminte! ± s prinde i suflet atunci.

* Înc o durere pentru dumneavoastr ± boala fiicei. Iat ce v voi spune: de vremece a i încercat deja toate mijloacele omene ti, nu mai r mâne decât s vîmp ca i cu aceast am r ciune i s-o purta i cu supunere fa de Dumnezeu,având credin a c aceast boal e de neap rat trebuin pentru mântuireadumneavoastr i a fiicei dumneavoastr , precum i a so ului ei.

Dup aceast împ care, s v p stra i lini tea i tot cu lini te ajuta i-v i fiica. Aduce i-v aminte c cei ce rabd supu i lui Dumnezeu am r ciunile i



durerile sunt în ceata mucenicilor. Aduce i-v aminte de mucenici, careuneori erau l sa i în temni , fiind chinui i mereu, câ iva ani ± 5, 10, 20; însr bdau cu supunere i senin tate, având raiul înaintea ochilor pentrur bdare. S v binecuvânteze Domnul! Mântui i-v !

* Pentru faptul c nu v-a i îns n to it înc îmi pare r u.S v d ruiasc Domnul îns n to ire deplin « Totu i boala ne înva s fim smeri i i supu i voii lui Dumnezeu.Fi i senin i pentru toate mul umi i lui Dumnezeu cu încredin area ctotul merge spre cel mai bun deznod mânt, chiar dac asta nu se vede acum. Ve ivedea dup . În boal deprinde i smerenia, r bdarea, senin tatea i recuno tin a fa de Dumnezeu.

În ce prive te faptul c n v le te asupr -v ner bdarea, este omene te s fie a a. Dac vine, trebuie s o alunga i. Sim mântul de ap sare pricinuit de boal estetocmai ca s ave i ce r bda. Unde nu se simte ap sare, acolo nu-i nici o r bdare;îns când vine sim mântul de ap sare împreun cu dorin a de a o înl tura, nu enici un p cat în asta. Este un sim mânt firesc. P catul începe când în urmacestui sim mânt sufletul se l s prad ner bd rii i începe s se încline sprecârtire.

* S n tate s v d ruiasc Dumnezeu; iar dac aceasta nu v este de folos acum,s v dea r bdare plin de recuno tin . În ce prive te faptul c întoarcereal untric spre Dumnezeu nu mai este aceea i în boal , s ti i c este o urmare asl biciunii. Cine î i simte netrebnicia înaintea lui Dumnezeu nu- i va îng dui sim minte necuvenite nici în vremea bolii, în elep i i-v ! Sufletul neîncercat prin ispite nu este bun de nimic.

Împlini i pravila f când rug ciunea lui Iisus în t cere. Totodat , dac pute i facem t nii, face i câte pute i; de nu, sta i în picioare. Dac nu pute i sta în picioare,ede i; dac nu pute i edea, sta i întins . Atâta doar: nu înceta i a fi cu mintea

împreun cu Domnul. V-a i îmboln vit atât de greu, încât v preg ti i de

moarte. Întotdeauna trebuie s ne preg tim de moarte, cu atât mai mult învreme de boal . Dar dac ve i muri sau înc vi se vor mai da zile de tr it,lucrul acesta ine de voia lui Dumnezeu. Ve i mai tr i i v ve i mai osteni. De-abia a i început.

* Mila lui Dumnezeu fie cu dumneavoastr !



Ferici i cei prigoni i pentru dreptate, c acelora este Împ r ia Cerurilor.Ferici i ve i fi când v vor oc rî pe voi i v vor prigoni i vor zice tot cuvântulr u împotriva voastr , min ind pentru Mine. Bucura i-v i v veseli i, ca platavoastr mult este în ceruri.

Dac lumea v va urî, s ti i c pe Mine mai înainte M-a urât. Dac a i fi fost din lume, lumea ar fi iubit ce este al s u; dar fiindc nu sunte i din lume, ci Euv-am ales pe voi din lume, pentru aceasta v ur te pe voi lumea. Aduce i-vaminte de cuvântul pe care l-am gr it vou : nu este sluga mai mare ca st pânul s u. Dac M-au prigonit pe Mine, i pe voi v vor prigoni (Ioan 15,18 iurm toarele).

În lume necazuri ve i avea, dar îndr zni i, c Eu am biruit lumea (Ioan 16, 33).

Iubi ilor nu v mira i de aprinderea care este întru voi, care se face vou spreispit , ca i cum s-ar întâmpla vou ceva str in; ci întrucât v face i p rta i patimilor lui Hristos, bucura i-v , ca i intru ar tarea slavei Lui s v bucura i,veselindu-v (I Petru 4,12-13).

Pe cine iube te Domnul ceart i bate pe tot fiul pe care îl prime te. De vesuferi certarea, ca unor fii se va afla vou Dumnezeu (Evrei 12, 6).

Ad uga i alte asemenea locuri din Scriptur , i s le tot citi i. Ele vor cur aochiul inimii dumneavoastr i v vor înv a cum s privi i necazurile,strâmtor rile, oc rile. Înt ri i-v intru încredin area c totul este de la Dumnezeu,chiar i cele mai mici lucruri care ni se întâmpl , i primi i tot ce se abate asupradumneavoastr ca i cum ar veni chiar de la El.

i fi i senin , i mul umi i: fiindc totul e spre binele dumneavoastr , fie în chipv zut, fie în chip nev zut. ti i cum se c lesc lucrurile din fier? Dup ce s-aîncheiat f urirea lor, sunt încinse pân la alb i apoi vârâte în ap rece. Tocmai astase s vâr e te acum cu dumneavoastr . Toate aceste lucruri nu sunt noi pentrudumneavoastr i deja le înf ptui i. Dar locurile acestea din Scriptur este bine sle citi i. Din ele vine lumina i se risipe te întunericul. Strâmtor rile sunt de la Dumnezeu. S le r bd m i s mul umim. Dar dac sunt la îndemân mijloacede a le îndep rta, i asta-i de la Dumnezeu, i nu-i nici un p cat s ne folosim deele ca s ne slobozim din strâmtor ri. Ave i asemenea mijloace? Ave i.

*



V sim i i foarte sl bit i crede i c v apropia i de ie irea sufletului din trup. Boala aminte te de moarte, îns nu proroce te ceasul ei. Totu i, de vreme ce a i primit aducerea-aminte de moarte, nu e nepotrivit s v preg ti i de ea. Datfiindc sunte i mereu bolnav , nu v este greu s v însu i i gândul la ie irea dintrup, dup pildaC uviosului Nicanor ± i aceast ie ire nu v va lua pe nea teptate.Fericit este pomenirea mor ii; ea, împreun cu aducerea-aminte de Domnul, etemelia tare a bunei rânduieli cre tine ti a duhului.

V plânge i de dumneavoastr în iv c v ruga i prost i nu v ine i de nevoin e.În aceast privin v l mure te Sfântul Tihon de Zadonsk, care a zis:³Ce rug ciune îi trebuie bolnavului? Mul umire i suspinare´.

Acestea înlocuiesc orice nevoin .Deci, fi i senin ! Nu pute i merge la bisericdin pricina bolii, a a încât a i r mas la pravila de chilie. Împlini i-o dup putere. Sti i c pravila este de trebuin din pricina neputin ei noastre, nu pentrurug ciunea în sine, care se poate face i f r pravil . Sta i cu gândul la Liturghie ± nu ca un s vâr itor, ci ca unul ce e de fa (prin mutarea cu gândul)la Liturghia s vâr it de altul. Nu ave i gânduri prea vesele în ce v prive te?

Era în Egipt un b trân duhovnicesc, Apollo, mi se pare. Acesta le spunea ct rie tuturor fra ilor, i str inilor, de asemenea: ³Nou , cre tinilor, nu ni secuvine s ne mâhnim. S se mâhneasc p gânii i jidovii. Iar noi, cei mântui i de

Domnul, al nostru este raiul, a noastr este Împ r ia Cerurilor. Cu noi sunt Hristos, harul Sfântului Duh, Maica lui Dumnezeu, o tirile cere ti i sfin ii to i´.

Aceste gânduri i cele asem n toare lor s le ine i în minte, iar pe cele de mâhnirelep da i-le. C e mare lucru c trebuie s sta i în chilie, c nu merge i la biseric (nudin lenevie, ci din boal )?Când v ruga i, v face i de fiecare dat biserica luiDumnezeu (II Cor. 6 ,16 ), fiindc Dumnezeu este pretutindeni. C iti i mai des Tat l nostru i N sc toare de Dumnezeu Fecioar , bucur -te. Dumnezeu esteTat l nostru, iar N sc toarea de Dumnezeu este Maica noastr« Sfintele Tainesunt sânii prin care ea ne d laptele harului.

A a s v umple i mintea. S mai ave i înaintea ochilor, deschise, Evanghelia, i Apostolul. Citi i câte un verset i str dui i-v s cugeta i la fiecare cuvânt. Dac Dumnezeu v va da vreun gând ziditor, însemna i-l în scris. S ave i întotdeaunao foaie de hârtie pe mas . i celelalte gânduri bune s vi le însemna i în scris. S binecuvânteze Domnul i v doresc toat mângâierea.



* A v ruga pentru îns n to ire nu este un p cat. Trebuie s ad uga i îns :³Dac este voia Ta, Doamne!´

Deplin supunere fa de Domnul, cu primirea supus a bolii trimise ca pe un lucru bun de la DomnulC el bun d pace sufletului i îl pleac spre milostivire peDomnul. i El fie c îns n to e te, fie c umple de mângâiere, în ciuda strâmtor rii pricinuite de boal . Pe sufletul dumneavoastr apas mai mult decât orice boala fiicei. Îndurera i-v pentru ea i cu durere striga i c tre Domnul, i pe fiicadumneavoastr îndemna i-o s fac acela i lucru, i pe to i casnicii dumneavoastr . Atunci toate rug ciunile pentru ea se vor împreuna i vor alc tui un glas de trâmbi , în stare s atrag luarea-aminte a Domnului...S-oizb veasc Domnul de neputin a ei!

* S v ajute Dumnezeu! Bolile in loc de canon. R bda i cu senin tate: ele sunt pentru Dumnezeu ca s punul pentru sp l torese. La biseric , fiind bolnav , nusunte i îndatorat s merge i. Striga i acas mai des c tre Dumnezeu! Dac nuface i ceea ce nu va st în putere, asta nu înseamn c sunte i pentru Dumnezeu caun copil vitreg.

* Cere i ajutorul doctorului, dar totodat mai vârtos ruga i pe Domnul i pe sfin ii Lui s -i dea în elepciune doctorului.i cere i mijlocirea oamenilor binepl cu i luiDumnezeu i face i tot ce fac oamenii evlavio i în atare împrejur ri(numai la

vr jitoare s nu merge i). Nu ti i dumneavoastr unde este ascuns ajutorul lui Dumnezeu pentru sordumneavoastr . Poate c Dumnezeu a g sit de cuviin ca ea s fie bolnav fiindcacest lucru e pentru ea mântuitor. i atunci ea va r mâne bolnav toat via a sa, cas se mântuiasc . Sau Dumnezeu i-a trimis aceast boal pentru o vreme, ca s pun la încercare credin a ei i a p rin ilor ei. Numai Dumnezeu tie cum stau de fapt lucrurile. Boala nu este un semn al lep d rii de c tre Dumnezeu. Dimpotriv , este un semn al milei lui Dumnezeu.

De la Dumnezeu totul este mila i boala, i s r cia, i necazul. Sora dumneavoastrs se roage mai cu osârdie lui Dumnezeu, dar rugându-se s nu spun :³ D -mi s n tate´ , ci ³Fie voia Ta, Doamne! Slav ie, Doamne! Dac a a estepl cut înaintea Ta, fie voia Ta! Cred c i boala este bun , dup cum estebun s n tatea, Î i mul umesc, Milostivule Ziditor! Deprinde-o s citeasc , i s scrie, i s fac lucru de mân , i a a s se mântuiasc .Binecuvântarea lui Dumnezeu fie asupra ta!



* E bine c a i rânduit s se fac rug ciune pentru fiica dumneavoastr . Dou molifte pe s pt mân i pomenire la proscomidie. S-ar p rea c este destul. Dar cine seroag cu durere pentru bolnav ?Dumnezeu ia aminte la rug ciune atunci când pentru bolnav se roag cineva cu sufletul. Dac nimeni nu suspin din suflet,slujba va fi o poliloghie, iar rug ciune adev rat pentru bolnav nu va fi.

La fel cu proscomidia, la fel i cu liturghia. Dumneavoastr merge i la slujbele pecare le-a i comandat? Dac nu, credin a dumneavoastr este f r putere.Slujbele le-a i comandat ± îns , dând bani ca s se roage al ii, dumneavoastrv-a i lep dat de pe umeri orice grij . Nu este nimeni care s se îndurereze pentru bolnav . C elor care s vâr esc slujb nici prin minte nu le trece s seîndurereze cu sufletul înaintea Domnului pentru cei pe care îi pomenesc la slujb i de unde s se îndurereze ei pentru to i?

Altceva este dac sunte i de fa la slujba atunci când este pomenit . Atunci durerea dumneavoastr este purtat de rug ciunea Bisericii i în l at mai grabnic la Scaunul lui Dumnezeu. i face îndurerat îns i rug ciunea Bisericii, chiar dac cei care slujesc nu sunt îndurera i.Vede i deci unde st puterea! Merge i la slujbe dumneavoastr în iv i îndurera i-v cu sufletul pentru bolnav . i treaba va ie i bine.

În biseric , la Liturghie, frânge i-v sufletul în vremea proscomidiei i mai ales

când dup ³Pe Tine Te l udam´ se cânt cântarea N sc toarei de Dumnezeu:³Cuvine-se cu adev rat´. Atunci sunt pomeni i din nou viii i mor ii. Pomenireala Liturghie este mai puternic decât numai cea de la proscomidie, fiindc eaarat o mai puternic impreun -p timire a dumneavoastr cu bolnava i totodat credin a i n dejdea cât se poate de tare c Domnul nu v va lipsi deajutorul S u.Unde s da i Liturghii? Unde va trage sufletul, acolo s da i. Lucrul cel mai însemnat este îns durerea sufletului dumneavoastr pentru bolnav . iajuta i mai mult s racilor. Nu numai celor care umbl pe strad , ci da iu urare unei familii ap sate de s r cie. Rug ciunea ei v va u ura povara depe inim . S v binecuvânteze Dumnezeu pe voi, pe to i!

* C nu este p cat s te tratezi, în aceast privin nici nu încape vorb . Mul i îns nus-au folosit de acest mijloc, dup credin a i r bdarea lor: nici acest lucru nu e lipsitde pre . În atare caz totu i este nevoie de r bdare senin pentru a nu c dea încârtire. Cârtirea e deja p cat. Cine nu se simte plin de b rb ie ± a a cum



suntem noi to i, p c to ii ± mai bine s cear ajutorul doctorilor, a teptând însajutorul de la Dumnezeu: fiindc El d doctorilor pricepere.

Mila Lui Dumnezeu fie cu dumneavoastr !Sunte i tot bolnav « îmi pare foarter u. S v ajute Domnul fie s v îns n to i i, fie s îndura i cu senin tate boala. S fie nu precum voim noi, ci precum Dumnezeu vrea. Împotriviredumneavoastr la indica iile doctorilor nu prea e vrednic de laud . Dumnezeua f cut i doctorii i doctoriile ± nu ca s existe degeaba, ci ca de ei s se foloseasc bolnavii. Totul e de la El; El îng duie ca omul s boleasc i tot El ne-aînconjurat cu mijloace de vindecare.

Dac a p zi darul dumnezeiesc al vie ii este o datorie, tot datorie este i a te trataatunci când e ti bolnav.Po i s nu te tratezi a teptând vindecarea de la Dumnezeu,dar asta presupune o mare îndr zneal . Po i s nu te tratezi, ca s - i c le tir bdarea, încredin ându-te voii lui Dumnezeu, dar acesta este un lucru foarte înali atunci fiecare³ of´ i se socoate drept vina omului; aici are loc doar bucuria plinde recuno tin « Domnul s v îndrepteze ca s ave i cea mai bun a ezaresufleteasc !´

(Din: Sfântul Teofan Z vorâtul, ³Boala i moartea´, Editura Sophia, Bucure ti,2002)



Sfântul Teofan Z vorâtul ± Tâlcuiri

[Rom. 12, 6-14; Mt. 9, 1-8].

Domnul iart p catele sl b nogului.Acesta ar fi fost un prilej de bucurie; dar mintea viclean a c rturarilor înv a i spune:''Omul acesta hule te'' . C hiar i dupce a urmat minunea vindec rii sl b nogului, înt rind acest adev r mângâietor pentru noi, c ''putere are Fiul Omului pe p mânt a ierta p catele'' , poporul a datslav lui Dumnezeu, dar despre c rturari nu se spune nimic, pesemne fiindc i înfa a minunii urzeau oarecare întreb ri viclene.

Mintea lipsit de credin e o uneltitoare: na te întruna b nuieli viclene i urze te

hule asupra tuturor lucrurilor privitoare la credin . Ba nu crede în minuni, ba cero minune învederat ; dar când aceasta i se d , îndatorând-o s se plece credin ei,nu se ru ineaz s se dea în l turi, tâlcuind strâmb lucr rile cele minunate ale luiDumnezeu.

La fel se poart i fa de dovezile asupra adev rului dumnezeiesc, iar dovezi îiaduc atât experien a, cât i ra iunea, destul de puternice i de numeroase, dar i peacestea le acoper cu îndoial . Ia la bani m run i tot ce în ir ea i ai s vezi ctoate sunt numai viclenie, chiar dac în gura ei par ''de tept ciuni''; astfel ajungi,f r s vrei, la concluzia c a a-zisa inteligen i viclenia sunt unul i acela ilucru, în t râmul credin ei, Apostolul gr ie te:''Noi avem mintea lui Hristos'' .

Dar a cui minte e în afara t râmului credin ei?A celui viclean.C a atare, vicleniaa i devenit tr s tura care îl deosebe te.



Sfântul Luca al Crimeei despre rug ciune - Pilda prietenilor sl b nogului: Sne rug m neîncetat,cu îndr zneal i st ruin .S ne rug m i pentru cei care

nu se roag !

³ Povestind despre vindecarea sl b nogului, Sfin ii Evangheli ti Marcu i Luca spun c atunci când l-au adus pe acesta la Domnul, n-au putut s intre în casa

unde Se afla Hristos din cauza mul imii poporului. A a c s-au urcat pe acoperi ,au ridicat acolo patul cu sl b nogul, au desf cut acoperi ul i l-au coborât în fa a Domnului.Ce eveniment umitor, îndr zne , cum nu s-a mai auzit!Atunci când desf ceau acoperi ul, a c zut lut i praf peste capetele celor ce st teauîn cas i peste capul Domnului Hristos. Orice alt om în locul Lui, desigur, s-ar fi revoltat i ar fi r spuns îndat oamenilor îndr zne i, care l-au umplut de praf. Dar Domnul Iisus Hristos nu le-a spus nici un cuvânt de mustrare.În loc demustrare, El le-a f cut o mare binefacere ± l-a vindecat pe nefericitul bolnavspunând c i se iart p catele lui, i-a poruncit s - i ia patul i s mearg la casa sa.Privi i cum au ac ionat ace ti oameni. Doar ei, în sensul propriu al cuvântului, au mers de-a dreptul la Domnul, cmare îndr zneal , f r a cugeta la faptul c fac o fapt cum nu s-a mai pomenit,desf când acoperi ul. Inimile lor ardeau de o speran fierbinte c marele



F c tor de minuni le va da dup credin a lor. A a s-a i întâmplat. Domnul aspus c dup credin a lor va fi vindecat nefericitul bolnav.

i în alte situa ii Domnul vindec bolnavii dup credin a lor, încuviin a mareaîndr zneal cu care veneau la el oameni nec ji i. Aminti i-v de femeiacananeeanc , p gân , care atunci când trecea Domnul Iisus Hristos, a c zut îngenunchi în fa a Lui i L-a rugat: Doamne, fiica mea este greu chinuit de demon,vindec-o!Iar Domnul Iisus Hristos nu-i acord nici o aten ie i mergea maideparte. Ea Îl urma insistent i cu tot mai mult râvn Îl ruga. i atât de insistent L-a rugat, c în cele din urm Sfin ii Apostoli au fost irita i de rug min ile ei i I-auspus Domnului: Sloboze te-o, c strig în urma noastr ! i ce s-a întâmplat, cumi-a r spuns Domnul Iisus Hristos? ± Nu este bine s iei pâinea copiilor i s-o dai câinilor! Iar femeia, ca replic la aceasta, a r spuns astfel încât Domnul a fost uimit de credin a ei neobi nuit de adânc , de dragostea i de n dejdea ei. Ä Da, Doamne, eu sunt asemenea câinelui, eu sunt p gân , dar i câinii m nânc din f râmiturile care cad de la masa st pânilor lor!´ Atunci Domnul i-a spus:O, femeie! Mare este credin a ta! Fie ie dup cuvântul t u! i s-a vindecat fiica ei.Iat cât de mare a fost îndr zneala acestei femei nefericite, care nu-L cuno tea peDumnezeu cel adev rat. i Domnul i-a apreciat îndr zneala foarte mult.Cu aceea i îndr zneal trebuie s ne apropiem i noi de Dumnezeu. Rugându-ne Lui, trebuie s fim asemenea copilului mic care, cu mânu ele deschise, cu



i a zis Domnul: Auzi i ce spune judec torul cel nedrept? Dar Dumnezeu, oare,nu va face dreptate ale ilor S i, care strig c tre El ziua i noaptea, pentru care El rabd îndelung? (Luca 18, 4-7) Dac judec torul nedrept în cele din urm a auzit rug min ile v duvei nefericite,

oare Tat l Cel Ceresc nu va auzi rug ciunile voastre, dac cererile voastre vor fila fel de st ruitoare ca ale acesteia? Iat , astfel, cu credin profund , cu st ruin trebuie s ne rug m luiDumnezeu ± mereu s ne rug m, fiindc a a ne îndeamn Sfântul ApostolPavel.Ce înseamn aceasta ± s te rogi neîncetat?Oare noi nu avem probleme cotidiene? Putem s ne ocup m numai cu rug ciunea?S-ar p rea c aceast cerin este imposibil de îndeplinit. Nu, ea poate fi îndeplinit , fiindc Domnul Iisus Hristos nu cere nimic imposibil de îndeplinide la noi.

Cum poate fi împlinit aceasta cerin adresat fiec rui cre tin? A te ruga neîncetat nu înseamn doar a sta la rug ciune, a citi rug ciuni, a facemetanii, a merge mereu la biseric . A te ruga neîncetat po i oriunde i oricând; trebuie doar ca în inimile noastre sexiste mereu starea de rug ciune. Trebuie ca inima noastr s fie mereu plin de zdrobire pentru nevrednicia i p c to enia noastr , s fie plin de fric în fa am re iei lui Dumnezeu, pe Care neîncetat Îl mâniem. i, dac aceast dispozi iesfânt nu ne va p r si niciodat , atunci ne vom ruga mereu i oriunde, cu toate problemele noastre cotidiene, în timp ce ne îndeplinim activit ile zilnice, în timce practic m meseria noastr , în timp ce lucr m p mântul. Ne vom ruga i atuncicând ne cheam s d m socoteal cei care sunt la conducere i, stând în fa a u ilor lor, vom în l a în t cere rug spre Dumnezeu, cerând ap rare.

În timpul oric rei activit i, întotdeauna i oricând ne putem ruga: trebuie doar s existe dorin a s te rogi, ca inima s fie îndreptat neîncetat c tre Dumnezeu,

i atunci aceast cerin apostolic este împlinit .



Ne rug m cu osârdie, în fiecare zi, ca Domnul s ne miluiasc i s înceteze cumplitele ploi care distrug gr dinile i pâinea. Iar ploile cad f r încetare.Ceînseamn aceasta? Înseamn c nu avem de ce s ne rug m, c Dumnezeu nu neaude rug ciunile? Nu, nu înseamn aceasta! Dar dac Domnul trimite un

dezastru asupra întregului popor, atunci tot poporul trebuie s -L roage s -l scape de acesta. Tot poporul trebuie s procedeze la fel cum au procedalocuitorii vechiului ora Ninive, când au aflat de la proroc c ora ul lor a fost condamnat de Dumnezeu la pieire. Atunci tot poporul, ca un singur om, s-rugat i a postit trei zile i trei nop i. i l-a cru at Domnul, fiindc tot poporul s-arugat cu osârdie. Iar în prezent, când ploile neîncetate ne preg tesc o greanenorocire, sunt mul i oare cei care se roag lui Dumnezeu pentru izb virea dinacest necaz?

Iat , voi sunte i pu ini aici. Dac e s compar m num rul celor care se roag cu popula ia întregului ora , a întregii regiuni peste care se vars ploi, se va constatc doar o mân de oameni se roag lui Dumnezeu, iar restul nu se roag deloc.



Asta trebuie s re inem: mereu, neîncetat trebuie s batem la u a milostivirii lui Dumnezeu, în l ând rug ciuni nu doar pentru noi, cre tinii, ci i pentru cei careniciodat nu se roag . i va auzi Domnul rug ciunile noastre i ne va da noudup mila Sa nem surat ´.

(Din: Sfântul Luca al Crimeei, Predici, Ed. Sophia, Bucure ti, 2009)



P rintele Arsenie Boca - Predic la Duminica a VI-a dup Rusalii ± Iisus isl b nogul

Ace tia sunt cei doi fii ai lui Dumnezeu: Iisus, mai înainte de to i vecii, i omulfiul vremelniciei. Acesta de al doilea, a ajuns r u, a ajuns sl b nog.U nii sunt sl b nogi dup trup, al ii dup minte: nu pot în elege i nu se pot bucurade bine.

S-a dovedit aceasta în nenum rate rânduri, când Iisus f cea bine omului.

Iisus a t m duit un sl b nog. Nu-i nici o mirare - Dumnezeu fiind.C e-a f cut ? -L-a iertat de p cate; de gre elile s vâr ite împotriva vie ii, împotriva firii sale, i i-adat porunca s fie iar i om, rudenia lui Dumnezeu.

- De altfel pentru aceast refacere a omului a i venit Iisus între oameni. El ne-aspus, cu toate prilejurile, c p catele, gre elile împotriva vie ii, acestea sunt

cauza pentru care omul a ajuns un mutilat al vie ii acesteia. Refacerea omului este refacerea acestei înrudiri pierdute.

E de neîn eles cum nu simte omul cu sufletul c a ie it din omenie, ci abia simte cu trupul, c s-a dep rtat de Dumnezeu i a ajuns o gr mad dedoage.



E de neîn eles c durerea trupului îl face s cear ajutorul lui Dumnezeu, pecând de durerea sufletului, de strâmbarea sau amor irea lui, nici c semi c .

E de neîn eles cum oamenii alearg dup s n tatea trupului, dar dupiertarea p catelor a a de pu ini. Aceasta din urm face în eleas pe ceadintâi.

Iisus le avea pe amândou : i puterea de-a ierta p catele i puterea de-a t m dui firea de neputin e.F cea ochi unde nu erau din na tere, îndrepta gârbovi, învianervii omorâ i de p cate, învia mor ii omorâ i de moarte.

Nou , preo ilor, înc ne-a dat lisus jum tate din darul S u: darul de-a ierta p cateleomului în numele S u. A doua jum tate, a t m duirii organice, nu ne-a mai dat-o,fiindc i a a to i oamenii a tept m s fim transforma i, din oameni p mânte ti, înoameni duhovnice ti, în oameni nemuritori, în oameni cere ti.A f cut lisus minuni - i oamenii cred c cele mai mari sunt cele care privescs n tatea trupului - dar marea minune a învierii din mor i, e ceea ce m rturisimcând zicem: Äa tept învierea mor ilor i via a veacului ce va s vie. Amin".

Abia atuncea va sc pa firea omului de sl b nogie.

Pân atunci are putin a de-a sc pa de p cate. - i aceasta e o minune mai maredecât a t m dui un stomac, o mân uscat , sau repararea unui ochi. Sunt lucrurigrele i acestea, dar n-au nimic religios în ele. Le fac i medicii.

Omul le cere lui Dumnezeu; cere minuni.În definitiv ce cere omul ?C ere sfin enia pe care a pierdut-o.

Acesta-i singurul lucru pe care-1 cere i Dumnezeu din partea omului. Iasfin enia vie ii o pot avea i oamenii cu un trup neputincios.

De aceea, nou preo ilor, lisus ne-a dat numai o jum tate din darul S u, r mânândca cealalt însu i s o împlineasc , când va înceta des vâr it sl b nogia omului, laînviere. Dar a doua nu se dobânde te f r prima.

Îns i vestirea împ r iei Cerurilor a început cu cuvântul poc in ei.



P rintele Teofil P r ianu ± Cuvânt despre sl b nogul din Capernaum

Vin la mine uneori oameni care îmi cer ajutorul,cer ajutorul Bisericii i întotdeauna le spun, când lucrurile sunt mai presus de puterea noastr : cu putere omeneasc nu putem face nimic.

Singurul lucru pe care po i s -l faci tu, ca unul care ai necazuri, estes rabzi necazurile i s te rogi lui Dumnezeu, pentru c numai Dumnezeu mai poate limpezi necazul pe care îl ai.

E adev rat c Dumnezeu poate toate i face unde crede El c trebuie f cut ceva,unele suferin e le vindec , pe al ii care sufer îi înt re te s duc suferin a; a a cgândurile lui Dumnezeu noi nu le tim,tim doar s primim ceea ce rânduie te Dumnezeu pentru noi i pentru a noastr mântuire i în condi iile noastre, s facem pentru noi i pentru al ii ceea ce putem face.

M gândesc, iubi i credincio i, la acei patru in i care l-au dus pe sl b nogul dinC apernaum în fa a Domnului Hristos. Ei nu puteau s -l vindece, î i d deau seamac nu pot s -l vindece, dar, totu i ceva puteau: s -l duc în fa a Domnului Hristos.



Sfântul Marcu Ascetul, în Filocalie , spune c Sfin ii Evangheli ti, cei patruevangheli ti, sunt închipui i de cei patru care l-au dus pe sl b nogul dinCapernaum în fa a Domnului Hristos i ne duc i ei în fa a Domnului Hristos. Ne dau o putere sufleteasc din darul lui Dumnezeu.

(Cuvânt rostit la M n stirea Oa a, jude ul Alba, 27 iulie 2000)



mijlocul mul imii, c su a era plin , iar în fa a ei mul ime încât nu mai putea cinevas intre. S ascult m parc i v zând, fiind acolo. Dup în elegerea duhovniceasca Scripturii între auz i v z e o leg tur deosebit . i, totodat , aceste dou sim urisunt mai adânci decât celelalte, în în elesul c arunc sufletul mai departe. Încât, cuadev rat, acum, auzind cuvântul s sim im ca i cum vedem. Sfântul EvanghelistMarcu ± scriindu- i Evanghelia dup predica Sfântului Petru, care, la rândul lui, fost martor ocular al faptelor, minunilor, cuvintelor, semnelor f cute deMântuitorul ± ne descrie mai pe larg: În Capernaum, unde a venit Iisus, la câteva zile de la sosirea din partea de r s rit, din Gadara, se adunaser mul i,a teptându-L, încât nu mai era loc nici înaintea u ii, Iar Mântuitorul le gr ia lor cuvântul. i au venit la El aducând un sl b nog, un paralitic pe care îl purtau patru in i. i neputând ei, din pricina mul imii, s se apropie de Mântuitorul, audesf cut acoperi ul casei, deschizând, oarecum, acoperi ul spre cer, acolo undeera Iisus, care coborâse cerul pe p mânt. i în acest loc descoperit, au l sat jos patul în care z cea sl b nogul, a ezându-l în fa a Mântuitorului. Fa în fa cu Iisus, i cei patru, care din dragoste, p timire sfânt împreun cusl b nogul l-au adus, i mai ales el, bolnavul. Închipui i-v un s rman suflet bolnav, sl b nog, paralitic, în fa a Mântuitorului, cum ar sta cineva în spital sau înc su a lui în fa a icoanei Mântuitorului. A fi în fa a lui Iisus! Numai cine aresim ire duhovniceasc acela tr ie te.Dac în Liturghie, când ascult mEvanghelia, când ne împ rt im, avem aceast emo ie sacr , sim ireduhovniceasc , uimire, orice credincios, din toate timpurile, din toate locurile avut aceast sim ire, c ci a fost dat de Dumnezeu când a suflat lumin divin înAdam cel întâi zidit. În aceast lumin divin , care de teapt sim urile se aflauatunci, în sim ire divin . S tr im aceasta!Aceasta înseamn a fi om, propriu-zis: a avea sim irea divin , adic sim irea care ne trece dincolo de cele cincisim uri trupe ti i chiar dincolo de hotarele care m rginesc firea în timp ispa iu. C ci omul e chemat dincolo, cu ceva dumnezeiesc din el, peste timp ipeste loc.

i a a aflându-se ei în fa a lui Iisus, în uimire sfânt în fa a tainei dumnezeie ti, Iisus le d curaj, mai întâi paraliticului. i cel dintâi cuvânt este: ³Îndr zne te, fiule´. Fiul lui Dumnezeu a venit nu cu spaim în lume, ca la Sinai, când, maiaproape de p cat, Dumnezeu a d ruit Legea, care judec , osânde te p catul. Atuncise cutremurau i muntele i v zduhul. Acum, Iisus spune: Îndr zne te, fiule, prindecuraj în fa a dragostei. Nu spaim ! i îndr zneal sfânt , nu îndr zneala p catului. C ci Iisus spune:³Îndr zne te, fiule, iertate- i sunt p catele´. Adicceea ce te desparte pe tine de Dumnezeu. Cum te desparte?



U n mic gând pentru în elesul p catului, o în elegere fulger toare, dac vre i. Prin p cat, spun P rin ii, omul încearc s - i pun un fel de nou început; s se vad pe el însu i ca un fel de cauz a lui.Parc - i pierzi con tiin a originii.Originea e Dumnezeu.i, în desp r irea de Dumnezeu, e ca i cum tu ai fi propria ta origine, propria ta cauza. În egocentrismul t u, f când din tine un fel de centru. i fiecaredevenind un fel de centru ± mii i miliarde de centre, haotic. S rmanul om! Deaceea Mântuitorul le spunea fariseilor, în stare de p cat, acest cuvânt grav:³Voi ave i drept tat pe diavolul´.Însp imânt tor cuvânt! E ca i cum i-ai schimbat paternitatea. i, vie uind tragic în filia ia diavolului, atunci, îl mo tene ti. R ul dintine este mo tenirea lui. El care, cum zice Sfântul Maxim, este tat l r ut ii.i estarea aceasta tragic de mo tenire a lui, de lipsire a adev ratei tale cauze, origini,r d cini; a- i pierde r d cina ± ateul, s rmanul. Stare despre care Petre Tuteaspunea: vii de nic ieri i mergi nic ieri. E însp imânt tor!C uvântul, repet, alMântuitorului, spus fariseilor: E tat l vostru.

i atunci, cine poate salva din aceast c dere?Mântuitorul, dimpotriv , îi spunesl b nogului: ³Fiule´ ± îl scoate de sub tragismul r ului. Venim la existen a prinDa al lui Dumnezeu:³S facem om dup chipul i asem narea Noastr .´ Prinacest act dumnezeiesc, din mâna Lui te na ti i vii pe lume. Iar p catul, dimpotriv ,r s de te în tine neghina, duhul r ut ii. În p cat te vezi adus de la nefiin lafiin , în timp. Se înveche te f ptura ta, se ruineaz , apar sl biciunile, bolile, aparemoartea. Nu ai de ales: Sau originea mea e în Dumnezeu, sau p catul, cum spun P rin ii, r s de te în mine, în Adam întâi, un fel de alt origine.

Revenind în fa a Mântuitorului, cu cei patru oameni credincio i ± ³v zând credin alor , spune Evanghelia ± îl reinstituie pe sl b nog i-i zice ³ fiule . Îl scoate dinmo tenirea unde l-a dus demonul care l-a f cut paralitic. Deci paralizia lui eratocmai mo tenire demonic . Scripturile ne încredin eaz de aceast leg tur întrer u (p cat) i orice sl biciune uman , orice ruin , i moartea îns i. Toate acesteasunt oper a r ului.

Omul în lumin s-a n scut i a luat cuno tin de existen a lui.C ci tii de tinedup ce exi ti; nu exi ti prin tine, nu e ti tu cauz , orignea, ci Dumnezeu. i ai,atunci, sentimentul ve niciei tale, împreun cu lumina divin . Iar r ul, dimpotriv ,te arunc în paralizie. Dac omul ar fi r mas în lumin neîncetat, i trupul lui ar fi fost p truns neîncetat de lumina ve nic a Dumnezeirii.A a cum chiar dupc dere s-a ar tat în Moisi, când a primit Legea de pe Sinai: fa a lui str lucea.Sausfântul Ilie, pe care-l vom pomeni s pt mâna aceasta: S-a urcat Ilie în carul de foc; cum spune Sfântul Maxim, pe caii de foc ai virtu ilor ± credin ei, n dejdii



dragostei, bun t ii, p cii, darurilor dumnezeie ti.Aceasta este realitateaoriginal i realitatea viitoare a omului.

i, iubi ilor, boala, suferin a uman , îndeosebi sub aceast stare a necredin ei, adesp r irii de Dumnezeu, din care vine neputin a i moartea, e în leg tur cu p catul. Acolo-i r d cina suferin ei. De aceea Iisus îi spune: Fiule, te scot din casanefericit a celui ce este tat l r ut ii; din mo tenirea lui te scot. Te aduc pe tineiar i în casa P rintelui ceresc, Eu care am adus rug ciunea aceasta: ³Tat l nostru´ ± al tuturor. El,C are va spune prin dumnezeiescul Pavel c în Tat l ceresc eoriginea întregii p rin imi, paternit i (patria, în limba greac ). Ve i g si tradus:numele fiec rui neam din cer i pe p mânt. Dar nu simplu numele, ci p rin imea, paternitatea, e în Tat l ceresc, originea întregii paternit i sau p rin imi din cer ide pe p mânt. i atunci, a a zice Mântuitorul:Fiule, te readuc în casa P rintelui ceresc, Eu care am coborât de acolo pentru tine. i ad ug : Iertate sunt p cateletale. Vindecat e ti de aceast desp r ire, înstr inare de Tat l, prin Fiul, Care,iat , st în fa a ta, în Duhul Sfânt. Duh prin care ace ti patru b rba i te-au purtat, în credin a lor ± dar între darurile supreme ale Duhului Sfânt, maicavirtu ilor, cum o numesc P rin ii, pentru c e generatoare a tuturor virtu ilor.

i când Iisus roste te acest cuvânt: Iertate sunt p catele tale. E ti acum, dinlumea p catului, în lumea harului, a iubirii.Dar, cum Sfântul evanghelist Marcudescrie mai pe larg, ³erau acolo unii dintre c rturari, care edeau i cugetau îninimile lor: Pentru ce vorbe te Acesta astfel? El hule te. Cine poate ierta

p catele, f r numai Unul Dumnezeu? i îndat cunoscând Iisus, cu duhul Lui,c a a cugetau ei în sinea lor, le-a zis: De ce cugeta i acestea în inimile voastre?´ (Marcu 2, 6-8).

Hula, blasfemia, era cel mai grav p cat, iubi ilor, la adresa Dumnezeirii. P catul,totdeauna, trebuie s-o tim, e un act nefericit al voin ei demonului i omului, avoin ei noastre fa de Dumnezeu, fa de legea, ordinea dumnezeiasc , rânduialasfânt dumnezeiasc , armonia dumnezeiasc . De aceea Psalmistul spune: ³ieunuia am gre it, ce-i r u înaintea Ta am f cut, a a încât Tu e ti drept în judec ile Tale i în hot rârile Tale cu totul curat .´ (Ps. 50). R ul, p catul e în f ptur , nu în Dumnezeu. C ând zice Iisus: Iertate sunt p catele, ei gândesc: Dac p catul e împotriva lui Dumnezeu, cine poate s -l ierte afar numai de Dumnezeu?i atunci cum spui Tu: Iertate- i sunt p catele? Vor spune alt dat , în dialog cuIisus: Tu te faci pe Tine Dumnezeu? Iar osânda din ceasul judec ii Mântuitorulutim care a fost.C ci a zis atunci sinedriul: Noi lege avem, dup legea noastrtrebuie s moar pentru c S-a f cut pe El fiu al lui Dumnezeu. Acesta era p catul



capital, de moarte. În elegem acum de ce gândeau astfel. Iisus cite te în gândurillor.

De ce cugeta i cele rele în inimile voastre?i aici ni se dezv luie una dinadâncimile Evangheliei: Pe de o parte, ei se încredin au i judecau în dreptatea lo³ U nul este Dumnezeu, s nu- i faci nici un fel de asem nare, în cer sus, jos pe p mânt sau sub p mânt.´ ± S nu te închini la nimic altceva decât uniculuiDumnezeu. Aceasta era judecata lor. De aceea, privindu-L pe Iisus în fa , carespune: Iertate- i sunt p catele, spuneau: Hule te Iisus. Aici era suferin a lor tragic : Nu sim eau dumnezeie te, nu sim eau în Hristos prezen a Dumnezeirii Acest p cat inspirat de demon ne pânde te pe to i: a nu sim i dumnezeirea înHristos i a nu sim i dumnezeirea împ rt it i nou , înc de la suflarea divin devia în Adam, de la harul pe care-l primim fiecare în taina Sfântului Botez i întoate sfintele taine.Citam mai ieri pe Ioan Sc rarul, c nesim irea e moarteasufletului înainte de moartea trupului. S rmanii farisei i c rturari de fa , pe de o parte încercau s -L pream reasc peDumnezeu Tat l: Tu e ti unicul Dumnezeu, dar într-o transcenden absolut ,dincolo de orice comunicare cu Dumnezeu în afar de Lege. Stiau c Legea a fosdat de la Dumnezeu i au sim it i ei str lucirea luminii divine în lege pe fa a luiMoisi. Dar erau i alte m rturii în Vechiul Testament, tot de la Moisi, care spuseseAlt prooroc v voi da vou ± acela care va fi cu voi în veac. i mai mult decât atât,acest cuvânt unic din proororul Isaia, când spune, vestind regelui Ahaz: ³ Iat ,

Fecioara va lua în pântece i va na te fiu i vor chema numele Lui Emanuel ± cu noi este Dumnezeu´ (Isaia 7, 14). Deci, dac ei ar fi luat aminte la Moisi, la to i proorocii i îndeosebi la acest numit evanghelist al Vechiului Testament, Isaia, ar în eles:Dumnezeu cu noi, deci coborârea lui Dumnezeu la om.

Spuneam, comparând credin a cu urcarea pe un munte, c nu în vârful muntelueste cap tul acesteia, ci dincolo, mai presus de toat f ptura, în inima Dumnezeirii.Tot a a, Dumnezeu nu numai ne dep e te, ci este transcenden a absolut , ainfinitului, a ve niciei, a necreatului. Dar, o dat cu aceast transcenden arealit ii ve nice este i coborâre la noi în iubire.C um se zice, este i imanenta,adic venire la noi. i aceasta o vedem din faptul însu i c ne-a zidit din voin aLui, din puterea Lui din în elepciunea Lui, din iubirea Lui.

Aceasta nu în elegeau c rturarii i de aceea ziceau c Iisus hule te zicând: Iertatesunt p catele tale. Iisus izgone te i frica i desp r irea, surp zidul desp r iriinoastre. O, Doamne, s -l sim im mereu! Cum tot proroocul spune: p catul ridicun zid între noi i Dumnezeu.i Iisus a a s vâr ea atunci: Iertate- i sunt p catele.



Ei, s rmanii, nu în elegeau c acolo e nu numai omul, ci Omul în care a coborât Dumnezeu i S-a întrupat din sânul Fecioarei ± Dumnezeu-Omul. Din acest cuvânt ± Fiule, iertate- i sunt p catele ± se desprinde i în elegerea acestei taine.

i de aceea, iubi ilor, este o leg tur negr it între aceast a asea duminic dupRusalii i amintirea Sinoduli IV de laC alcedon, trecut în calendar tot pentru ziuade ast zi. C ci Iisus, iertând, Se ar ta ca Dumnezeu, c ci numai El poate ierta p catele, cum de altfel în elegeau i fariseii. Aceasta a fost tema de la Calcedon:Unirea în Iisus Hristos a Dumnezeirii i a omenit ii.Îndr znesc, dup a mea pu in socotin , a spune c acea hot râre de la Sinodul de laC alcedon ar trebui so tim a a cum timC rezul. O asemenea valoare are m rturia. Mai ales c , pentruaceste m rturii ale sinoadelor ecumenice a fost lupt , suferin , opozi ie. tim cumArie se opunea m rturisiirii c Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, n scut dinTat l, nu f cut, de o fiin cu Tat l, Dumnezeu adev rat i om adev rat.i dupm rturia de la Niceea, din 325 (subC onstantin cel Mare), prima parte aC rezului, pân la m rturia Duhului Sfânt, urmând ca la 381, la al doilea Sinod (sub Teodosicel Mare), s se alc tuiasc partea a doua aC rezului: ³ i întru Duhul Sfânt, Domnul de via f c torul, care din Tat l purcede«, a a cum to i m rturisim.Apoi, la 431, s-a inut Sinodul de la Efes, în care s-a m rturisit:Fiul lui Dumnezeu S-a coborât din cer i S-a întrupat de la Duhul Sfânt i din Fecioara Maria. i unde s-a odr slit aceast unire, întrupare de la Duhul Sfânt i din Fecioar ,înomenirea, întruparea? ± În sânul Fecioarei. S p str m ca pe un dar sfânt ideea, pentru c unii cre tini ± în felul lor, c ci sunt separa i de Biseric ± nu în eleg cumcu adev rat Maica Domnului e N sc toare de Dumnezeu.

Pentru c unirea între Dumnezeire i omenitate unde s-a f cut?± în sânul Maicii Domnului. Ea an scut pe Dumnezeu-Omul, pentru c de acolo se odr slise.În elegem adev ruli logica acestui fapt.

Deci laE fes a fost statornicit credin a în N sc toarea de Dumnezeu.Dar încde la Efes se urziser neîn elegeri:Cum, în sânul Fecioarei s-a unit Dumnezeireai omenitatea, dumnezeiescul i omenescul? Cum s-au unit cele dou naturi,divin i uman ? S-au alc tuit dou tabere: una din ele, potrivit colii dinAntiohia, credea c în Hristos sunt dou naturi: i divin i uman , care s-au unitdup bun voin , cum ziceau ei, moral. În ce în eles? Mai ales Nestorie, ajuns patriarh alC onstantinopolului, spunea: S-au unit, dar moral; omul din Hristos, prinatura Sa uman a cur it r ul, i pe cruce a suferit ca om. Din aceast cauz erauîmpotriva m rturiei N sc toarei de Dumnezeu. El era pentru ³N sc toare deHristos . Dar nu în elegea. Era deci aceast tab r , arip sl b noag . i mai era icealalt , care sus inea c Persoana lui Dumnezeu-C uvantul i-a unit fireaomeneasc i a contopit-o în El. Deci o parte m rturiseau cele dou naturi, fiecare



în firea ei, iar cealalt parte socoteau c cele dou naturi s-au unit în persoana luiDumnezeu într-atât încât Fiul lui Dumnezeu a contopit în persoana Lui i fireuman ; n-a mai r mas în identitatea ei. De aceea se numeau unii nestorieni saudioprosopieni (dou naturi, dou persoane), iar al ii monofizi i ± o singur fire. Nuintr m în am nunte, dar ideile trebuie s le tim, pentru c au o însemn tatecapital .

Nu ajungeau, deci, la un acord, i s-a mai inut un sinod la Efes, în 448. Îndeosebcei de la Alexandria erau împotriva celor de la Antiohia: cum dou naturi? Naturuman s-a unit cu cea divin pân la contopire, ziceau ei. La sinod, prezidat deFlavian alC onstantinopolului, erau trimi i delega i ai papei Leon I, cu o scrisoarede m rturie a credin ei. Iar când delegatul episcopului Vasile al Seleuciei a citit dinscrisoarea acestuia: ³Iar noi ador m peU nul domnul nostru Iisus Hristos, cunoscutîn dou firi (divin i uman ) , cineva a început s strige:C uvântul acesta atulburat Biserica. Pe cel ce zice dou firi t ia i-l în dou .C el ce zice dou firi enestorian: despica i-l în dou . i atunci s-au ridicat to i. Din partea Egiptului, aAlexandriei, venise i un stare , Barsauma, care avea ni te parabolani cu el (cecare se ocupau îndeosebi de bolnavi, dar erau i preg ti i s lupte), i care auridicat ciomegele i au început s loveasc în ceilal i.Cum spunea parc Andre Malraux: Numai omul se bate pentru idei.S-au b tut atunci, neferici ii de ei ± b t lie în bun regul . Atât de lovit a fost patriarhul însu i, Flavian alC onstantinopolului, încât dup trei zile a murit; pe drum, c tre locuin a lui.

În elegem atunci cum, în felul lor, au ap rat credin a. i cum s-a n scut dreaptacredin prin sânge, prin jertf , prin lupt . Poate a a în elegem i formele de r zboisângeroase din ziua de ast zi, pentru credin . Sunt implicate i celelalte elemente:economic, social, politic. Dar adânc, adâncul adâncimilor e adev rul divin aomului. De aceea i împ ratul de atunci, Teodosie, fiind mai sl b nog, era atunci i b trân (era anul 448, iar în 449 a murit), i atunci to i, i oamenii Bisericii, ioamenii politici din vremea aceea s-au gândit s restaureze ordinea, întâi ceaduhovniceasc . i atunci, întrucât sora împ ratului, Pulcheria, o femeiecredincioas , pomenit i în calendar, au c s torit-o cu eful armatei ± Marcian, ungeneral, se în elege. i amândoi credincio i au hot rât adunarea Sinodului de laC alcedon, în 451.

S-au adunat 630 de episcopi ± cea mai mare adunare de episcopi din vremea aceedin toat lumea. S-au rugat i au ajuns la pace. S-a inut la Calcedon adunarea lor în Biserica Sfânta Eufimia (pe care am pr znuit-o zilele acestea, la 11 iulie). Es-a s vâr it din via în octombrie, dar e trecut la 11 iulie pentru credin a ei. Aceast fecioar care suferise în timpul lui Diocle ian, ea împreun cu un grup



de tinere f când un fel de a ez mânt monahal, se retr sese din lume. Dar osta ii,s rmanii de ei, pu i la cale de al ii, de st pânii lor, au prins acest grup de fecioare, iar pe Eufimia au chinuit-o însp imânt tor. Iar ea i-a p strat, încur ia con tiin ei inimii ei, în mersul ei c tre des vâr ire, încât s vâr indu-se

din via a ca fecioar i martir , acolo la Calcedon avea o biseric unde au fost a ezate moa tele ei i s-au s vâr it minuni. C ci, spune tradi ia, c pe moa telesfintei au fost a ezate dou m rturii: ale ereticilor i ale credincio ilor.

i când, dup trei zile, au cercetat, au g sit p strat curat m rturia dreptei credin e ± aceasta o spune Via a sfintei.Istoria ne m rturise te urm torul lucru:Din grupul celor 630 de episcopi a fost aleas o delega ie, în frunte cu Anatoli patriarhulC onstantinopolului, Juvenalie de la Ierusalim i al ii i delega ii Papei.Au intrat în Biserica sfintei Eufimia i acolo s-au rugat, i în starea aceea sfânt derug ciune a fost odr slit acest text, acest cuvânt, aceast dogm , aceast m rturiede la C alcedon. Repet, în ce stare de har, de rug ciune a fost alc tuit credin a,dogma.C ei, dup ce au alc tuit textul, au ie it din biseric pe la moa tele Sfinteii au citit, în auzul celor 630 de episcopi, a comisarilor imperiali, deci a factoriloi religio i i politici, care r spundeau de conducerea imperiului la acea vreme,când imperiul era una, de la Insulele Britanice pân la hotarele Persiei i ale Indiei

i au zis: ³Urmând Sfin ilor P rin i, noi înv m i m rturisim cu to ii pe Unul i acela i Fiu, pe Domnul nostru Iisus Hristos, des vâr it în dumnezeire i des vâr it în omenitate, Dumnezeu adev rat i om adev rat, având suflet

ra ional i trup, de o fiin cu Tat l, dup dumnezeire, i de o fiin cu noi, dupumanitate, fiind întru toate asemenea nou , în afar de p cat. Ca Dumnezeu s-an scut mai înainte de to i vecii din Tat l, dup dumnezire, iar ca om s-a n scut în zilele cele de pe urm pentru noi i pentru mântuirea noastr din Fecioara Maria, N sc toarea de Dumnezeu ± Teotokos, Unul i acela i Hristos, Fiu, Domn, Unul-N scut, cunoscut în dou firi, în chip neamestecat i neschimbat ineîmp r it i nedesp r it, deosebirea firilor nefiind nicidecum distrus prinunire, p strându-se mai ales însu irea fiec reia i intâlnindu-se împreun într-osingur persoan i un singur ipostas, nu în dou persoane, împ r it saudesp r it, ci Unul i acela i Fiu, Unul N scut, Dumnezeu-Cuvântul, Domnul Iisus Hristos. A a ne-au înv at mai înainte despre El proorocii i Însu i Domnul nostru Iisus Hristos i a a ne-a transmis Simbolul p rin ilor no tri.´

Neamestecat i neschimbat, adic nu se amestec o fire cu alta, cum ziceaualexandrinii c firea dumnezeiasc a absorbit-o pe cea omeneasc . Neîmp r it inedesp r it, adic nu se împart firile, cum ziceau antiohienii, ci se unesc.U nireaaceast dumnezeasc , a a cum Dumnezeu o tie i to i o sim im. Pentru c



deosebirea firilor nu desfiin eaz , în nici un fel din cauza unirii, ci se salveaz proprietatea fiec rei firi, concurgând amândou ± cea divin i cea uman ± într-o persoan i un ipostas; persoan nu din dou firi, ci în dou firi. Ele curg în El, înunica persoan a Domnului nostru Iisus Hristos.

Aceasta era, iubi ilor, m rturia lor atât de luminoas .i iat de ce Iisus Hristoseste Icoana, Modelul omului: Modelul nostru e Dumnezeu-Omul, nu omulsimplu.E l a luat toate ale noastre(³ce nu e luat nu e vindecat´, spusese Sfântul Grigorie Teologul) afar de p cat. El n-a avut p cat, dar a luat p catul nostru, diniconomie. Adic din p cat ± care const în pl cere i durere ± a luat durerea, a luatC rucea. i în C ruce a ucis p catul, prin Înviere. i tot Sfântul Grigorie Teologul spune c Fiul lui Dumnezeu ne cheam c , a a cum El s-a f cut om, i noi s neîn l m c tre Dumnezeire. Va zice mai târziu i Maxim M rturisitorul: Dumnezeu nu pentru El, ci pentru noi a s vâr it coborârea Lui la noi i pe cât acoborât la noi, pe atât ne înal pe noi c tre El.i atunci, ce în eles adânc urmeaz din taina aceasta aC alcedonului: P rin ii aum rturisit la acest sinod, c în Iisus Hristos, care se afla în fa a sl b nogului, eraDumnezeu-Omul. Fariseii ziceau c hule te, pentru c nu sim eau Dumnezeirea dinEl, s rmanii. De aceea a trebuit atâta osteneal , atâta nevoin , pân la jertf , pentru ca noi s în elegem Dumnezeirea din El i s ne în l m, atunci.

Pentru c , vede i, în Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu este persoana, subiectul carune te cele dou naturi ± divin i uman (

Sfântul Maxim va spune c e ipostascompus, în în elesul c firea uman întreag , suflet i trup e în El ), în timp ce înom, creat dup chipul lui Dumnezeu i în perspectiva asem n rii cu El, subiectul, persoan este omul.E taina adânc ce ne dezv luie adev rul omului. În Hristospersoana care gânde te, care decide e Dumnezeu.E Fiul lui Dumnezeu; în om,persoana care gânde te e persoana creat a omului. Persoana dumnezeiasc aFiului lui Dumnezeu i-a unit i natura uman , într-un ipostas. Deci în Hristossunt dou naturi ± divin i uman . i, dup chipul Lui fiind crea i, i în noi sunt dou lumi: lumea creat i lumea harului necreat.

E i în noi ceva dumnezeiesc dintru început. Ni s-a dat gândirea, care-i cugedincolo de toate f pturile.C um spuneam,dup Patriarhul Calist: Orice f ptur semi c în jurul ei; numai mintea omului se mi c f r sfâr it, pân la Dumnezeu,dincolo de f pturi.Nu sim im în noi dorin a neîncetat de un progres nesfâr it, deo cunoa tere nesfâr it , de o perfec iune nesfâr it ? De unde este aceast dorin înom? Nu tocmai din ce a d ruit Dumnezeu dintru început omului, creându-l dupchipul lui Hristos, în care sunt dou naturi: divin i uman ? În mine sunt dou



lumi: natura mea creat i harul dumnezeiesc, d ruit la zidirea omului i princare tind c tre o tot mai mare asem nare cu Dumnezeu.

i, cum spune atât de frumos Diadoh de Foticeea, cel ce iube te pe Dumnezeu

întru sim irea inimii nu înceteaz s doreasc dup lumina cuno tin ei, i a a petrecând în trupul s u, omul c l tore te, datorit dragostei, afar din el,mi cându-se necontenit cu sufletul c tre Dumnezeu.A a c l torim, neîncetat, dinaceast chemare.

La Capernaum se arat Dumnezeirea unit cu omenitatea în fa a sl b nogului;a a cum se ar t în fa a oric rui sl b nog din ziua de ast zi. C eea ce s-am rturisit ulterior laC alcedon. C ci Dumnezeirea, în omenitatea din Hristos,spunea sl b nogului:³Iertate- i sunt p catele («). C ci ce este mai lesne a zice: Iertate sunt p catele tale, sau a zice: Scoal -te i umbl ? Dar ca s ti i c putereare Fiul Omului pe p mânt a ierta p catele, a zis sl b nogului: Scoal -te, ia- i patul i mergi la casa ta. i, sculându-se, s-a dus la casa sa.´ (Matei 9, 2-7). Am putea spune c , prin darul vindec rii pe care l-a primit, sl b nogul a descoperit într-un fel în el însu i taina m rturisit la Calcedon.Pentru c harul lui Dumnezeui-a dat putere, l-a ridicat, i-a luat patul, a mers la casa lui, în care el L-a pream ri pe Dumnezeu. i locul acela s-a transformat într-o cas dumnezeiasc . To i l udau pe Dumnezeu.

Sim eam nevoia s dezv lui aceast m rturie sfânt pe care am v zut-o în calendar,s-o fac cunoscut în timpul nostru, s ne tim, s cunoa tem cu adev rat credin anoastr , adev rul omului. Precum în Hristos sunt unite aceste dou naturi, dou firi ± a cerului i a p mântului, în unic Persoan , unic con tiin ,dumnezeiasc , a a i în om este acea con tiin care dep e te firea ± persoanauman . Sfin ii P rin i au definit conceptul persoanei. To i gânditorii s iacuno tin : Omul e persoana; în el con tiin a dep e te limitele trupului, alem rginitului, i se înal pân la lumea divin . Omul e zidit, dar dup chipul lui Dumnezeu. i a a noi to i, atunci, m rturisim în Iisus Hristos pe Dumnezeu-Omul, venit pentru a noastr mântuire, iar în om con tiin a noastr în chemareaei de a se împlini, dup chipul lui Dumnezeu i în nesfâr ita asem nare cu Dumnezeu.Fapt sim it în orice act al nostru ca persoan din dou lumi: din lumeaharului dumnezeiesc i a firii noastre omene ti. Numai a a putem lucra cu adev rat ± în sfin enia noastr , în rug ciunea noastr , în orice lucru al nostru, în tiin , înart , în eroismul moral, în orice fapt bun ± din lumina aceast dumnezeiasc aPersoanei Lui în dou lumi. De aici vine taina zidirii omului, tainaC alcedonului.



În lume avem aceste trebuin e ale trupului ± de mâncare, de b utur , de înmul ire aneamului omenesc, ca i celelalte specii. Dar, deodat , în rug ciune sau înbiseric , nu sim im noi c dep im laturile acestei lumi?Sim im c trecemdincolo, pe un alt plan.C deodat se deschid aripile noastre, cugetarea noastr ,cuvântul rug ciunii noastre.Eu simt atunci c în l ându-m , rostind Tat l nostru,rostind Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, rostind Împ rateC eresc,Duhul Adev rului, care pretutindenea e ti i toate le pline ti, simt c trec dicolo delumea celor create, dincolo de lumea mor ii, dincolo de lumea m rginit a r ului, aruinii, a sl biciunii, a certurilor, a vrajbelor i trec, prin rug ciune, în lumea f r dehotar a luminii divine, a iubirii divine, a vie ii divine, a nemuririi. M car pentru oclip în rug ciune eu simt cu firea mea iluminat de har dup taina lui Hristos, Dumnezeu i Om, dup m rturia Calcedonului, c îmi deschid aripile i m car pentru o clip « C um am tr it i ast zi Sfânta Liturghie, la auzirea Evangheliei, la primirea Împ rt aniei i a oric rei rug ciuni.

Ajut -ne, Doamne, a a s ne sim im adev rul nostru, dup chipul T u, Dumnezeu adev rat i Om adev rat, cu rug ciunea c tre Tine, c tre Maica Ta N sc toare de Dumnezeu i cu to i sfin ii.

Amin. Amin. Amin.



Predica PS Sebastian al Slatinei la vindecarea sl b nogului din Capernaum. Îipurt m pe ceilal i în sufletele noastre? Ne pas de sufletele lor?

Vindecarea sl b nogului din Capernaum sau desprecum îmboln ve te p catul trupul

³Dreptm ritori cre tini, în evanghelia de ast zi Mântuitorul Hristos, intrând într-ocas din C apernaum, vindec un paralizat. Patru oameni îl aduc pe o targ , iar El,v zând credin a lor, i-a zis aceluia: Ä Îndr zne te, fiule! Iertate sunt p cateletale! Apoi urmeaz arhicunoscuta contestare din partea iudeilor: Ä Pentru cevorbe te Acesta astfel? El hule te. Cine poate ierta p catele f r numai unul Dumnezeu? (Mc. 2, 7) Domnul Hristos, îns , nu intr în disput cu ei. Le aratnumai semnul puterii Sale: Ä Scoal -te, ia- i patul t u i mergi la casa ta.´ C a sîn eleag cu to ii Äc putere are Fiul Omului pe p mânt a ierta p catele´ , a

t m duit pe paralizat chiar în fa a lor.Iubi i credincio i,

Trei lucruri a vrea s subliniem ast zi, plecând de la aceast pericop evanghelic .Întâi, faptul c , v zând credin a celor patru, a t m duit Hristos pe paralizat. Ce înseamn aceasta? Aceasta ne încurajeaz pe noi s credem c putem cere de



la Dumnezeu iertare de p cate, s n tate, împlinirea bunelor cereri etc, i pentrucei ce nu sunt, pentru un motiv sau altul, împreun cu noi la rug ciune: pentrucei de acas , pentru cei afla i în nevoi, pentru cei din spitale, pentru cei dinînchisori, pentru cei care nu pot sau nu vor s vin cu noi la biseric . Putem s

purt m în sufletele noastre pe cei dragi ai no tri, vii sau adormi i, i s -i Äaducem´ m car în felul acesta la altar, cerând Bisericii s se roage pentru ei: pentru cei care nu pot, pentru cei care nu tiu i pentru cei care nu vor s seroage.

Evanghelia de ast zi ne încredin eaz c , dac vom avea pu in dragoste fa deaproapele i ne va pas de sufletul lui, putem s -l aducem chiar i în felul acestaînaintea lui Dumnezeu, iar El, care caut spre noi cu atâta iubire i ne ascult cuatâta r bdare, prive te cu bun voin spre rug ciunile noastre pentru ceilal i. Dacar c uta Domnul numai la vrednicia faptelor, nu s-ar mai mântui nimeni, îns Ecaut i la gândul nostru cel bun i la inten ia noastr frumoas , a a cum a c utat ila inten ia i la credin a celor patru care l-au adus ast zi pe paralizat. A primit gândul lor frumos, a c utat la jertfa lor i a ascultat rug ciunea lor tainic pecând îl purtau cu speran pe targ . S-a ar tat Dumnezeu Äimpresionat´ dedorin a lor sfânt i n-a mai pretins paralizatului nimic, ci i-a zis doar: Ä Iertatesunt p catele tale!

Al doilea lucru demn de eviden iat în evanghelia de ast zi ar putea fi sintetizat în zicala popular : Äunde dai i unde crap ´. C ei patru l-au adus pe bolnav i, probabil, cei de fa se a teptau fie ca Mântuitorul s fac cine tie ce preparate din plante sau medicamente i s se aplece asupra lui ca un doctor asupra bolnavuluifie s poarte cu paralizatul un dialog despre credin i vrednicia lui, ca o condi ie avindec rii.Ce a f cut îns Hristos, spre surprinderea tuturor, i chiar a noastr ?

S-a adresat paralizatului astfel: Ä Iertate sunt p catele tale!´ Ce înseamnaceasta? Simplu! Bolnavul paralizase din cauza p catelor lui. Era paralizat trupe te, pentru p catele sale, probabil suflete ti.Iat ce leg tur teribil existîntre suflet i trup! Iat ce mult conteaz s n tatea sufletului pentru trup! Vechii spuneau: Ämens sana in corpore sano´ (minte s n toas în corp s n tos), iar noi am zice, adaptând aceast zicere la evanghelia de ast zi: Äsuflet p c tos întrup neputincios´. Minunea s vâr it ast zi de Hristos ne atrage aten ia c noi nu suntem numai trupuri. Nu suntem doar ceea ce se vede, îndeob te, ci suntem fiin eîntregi, cu trupuri, dar i cu suflete, iar o s n tate precar a sufletului, constând în p cate nem rturisite, deci neiertate i net m duite, poate aduce pân i suferin fizic ² paralizie în cazul sl b nogului de ast zi.



A adar, s avem grij i de sufletul nostru, dup cum avem grij de trup ² pe careîl sp l m, îl cur im i îl îmbr c m, f r îns a exagera c doamnele, în special,care se vopsesc i se sulemenesc, într-o încercare disperat parc de a-L corija peDumnezeuC are, drag Doamne, n-ar fi fost destul de inspirat atunci când a creatfemeia! Avem i fa de suflet la fel de multe datorii, ca fa de trup, dac nucumva mai multe« Dup cum, atunci când ne îmboln vim, mergem la doctor, primim medicamente i c ut m s respect m cât mai strict prescrip iile medicale,a a trebuie s proced m i cu sufletul din noi, obstruc ionat, de multe ori, de untrup care, parc , se voie te din ce în ce mai Äindependent´ fa de suflet. Tot a aar trebui s alerg m i la Ä Doctorul sufletelor noastre´ i la duhovnic, pentru a neîngriji Är nile´ noastre suflete ti, c ci altfel se distruge echilibrul sfânt dintresuflet i trup, componente create de Dumnezeu ca s tr iasc împreun înarmonie, s se completeze unul pe cel lalt i împreun s duc o via sfânt , iar nu s se îmboln veasc reciproc.

În fine, al treilea lucru care merit subliniat ast zi este faptul c toateduminicile din luna aceasta sunt consacrate unor vindec ri.Am avut, acumdou duminici, vindecarea slugii suta ului dinC apernaum, duminica trecutvindecarea celor doi demoniza i din Gadara, ast zi s-a citit despre vindecarea paralizatului dinC apernaum, iar duminic viitoare vom asculta evanghelia privindvindecarea a doi orbi i un mut.Tot atâtea prilejuri pentru noi s ne întreb m, pede o parte, cum de au fost oamenii din vremea Mântuitorului atât denecredincio i i de învârto a i la inima c , de i martori ai atâtor minuni, s nu

cread , totu i, în El? S -L considere, pân la urm , un mincinos i un profet fals, i s -L r stigneasc pe cruce?Sau, altceva! Ne putem întreba, potrivit logicii

omului de ast zi:cum de nu Äa abuzat´ Mântuitorul Hristos de aceast putere a facerii de minuni?Poate tindem s credem, cei mai mul i dintre noi, c dacDomnul ar fi f cut minuni în fiecare ceas, la fiecare pas, în fiecare cetate, pretutindeni, ar fi în eles necredinciosul iudeu din vremea Sa c are de-a face cDumnezeu i nu L-ar mai fi dat la moarte!«

Mântuitorul Hristos, îns , a s vâr it minunile pe care le cunoa tem cu to ii doar în situa iile în care se impunea s fie înf ptuite acestea.A a, spre exemplu,aînviat pe fiica lui Iair la st ruin a i credin a p rintelui ei [Lc. 8, 41-56], iar pe fiul v duvei din Nain de mila mamei care plângea nemângâiat(Lc. 7, 12-14) i,în general,s vâr ea minuni la solicitarea celor care sufereau sau îl rugau, dar nua abuzat niciodat de acestea. De ce oare, de vreme ce un calcul simplu ² dar Äieftin i fals ² ne-ar putea determina s credem c minunile multe i-ar fiasigurat Äsuccesul sigur ´ lui Hristos? Ei bine, Domnul n-a abuzat de darul acestaal facerii de minuni ca s ne înve e, în primul rând, pe noi, smerenia. Apoi, s ne



atrag aten ia c darurile i calit ile nu trebuie Äafi ate´ sau Äaruncate porcilor´ (Mt. 7,6),ci p strate cu sfin enie i discre ie, a a cum î i p streazcineva bunurile sale cele mai de pre ca s nu-i fie furate. Tot a a i darurilespirituale i însu irile cele frumoase, d ruite nou de Dumnezeu, trebuie s le

folosim cu mult în elepciune i discre ie, ca nu cumva afi ându-le saul udându-ne cu ele, diavolul ori lumea s le smulg de la noi.

Dragii mei,

A a trebuie s fie i via a noastr în Hristos! S -i purt m permanent în inimilenoastre, în rug ciune sfânt , i pe ceilal i ² pentru c Dumnezeu nu ne-a creat caindivizi egoi ti, ci pentru rela ie de iubire cu El i cu aproapele ² f cându-ne,astfel, datoria de buni cre tini fa de El i fa de to i cei din jurul nostru!

Apoi, s lu m aminte c nu suntem numai trup, ci s d m i sufletului aten ia iimportan a spiritual care i se cuvin, i acestea toate intru smerenie, discre ie sfânti fric de Dumnezeu. S ne binecuvânteze Domnul, a adar, ca aceste adev ruri iînv turi s le punem la inim i în practica vie ii noastre, ca s fim credincio iadev ra i, a a cum ne-a dat pild El Însu i:intru smerenie i discre ie, intru sfin enie i slujire deplin în via a aceasta i în via a de dincolo, Amin!´

(din: � Sebastian, Episcopul Slatinei i Romana ilor, Predici la Duminicile de peste an, Slatina, 2011)



Ierodiacon Visarion Iugulescu - Predic la Duminica a VI-a dup Rusalii ± Despre sl b nogirea sufleteasc

... Îndr zne te, fiule! Iertate sunt p catele tale! (Matei, IX, 2)

Fra i cre tini,

Nem rginita bun tate a lui Dumnezeu o putem cunoa te i din minunea de care nevorbe te Sf. Evanghelie de ast zi.U n nenorocit z cea de mult timp pe un pat, lipsit de toate bucuriile vie ii.U da în fiecare zi patul cu lacrimile sale i era str in de fericirea pe care o gustau cei din jurul c rora tr ia. Locul s u se p rea c este printre cei ce se coboar în mormânt. Singurul lucru ce-i r m sese era o credin f r margini. El cere s fie dus cu patul s u înaintea dumnezeiescului om - Iisus

Hristos.Paralizia acestui om era urmarea unei purt ri rele în via .C uno tin a era înc rcatde multe gre eli, dar credin a bolnavului, lacrimile i umilin a sa au mi cat inima bunului Înv tor. El se plec asupra bolnavului i-i zise:"Îndr zne te, fiule! Iertate sunt p catele tale!" În acest moment toate gre elile lui i s-au ters iar sufletul s-a f cut curat.

În aceast Sf. Evanghelie, Domnul nostru Iisus Hristos ne d trei dovez puternice despre dumnezeirea Sa:

Întâi, iertând p catele paraliticului, c ci nimeni nu putea s iertep catele decât Dumnezeu.Dumnezeu fiind, a putut s zic :"Fiule, iertatesunt p catele tale!".A doua dovad este aceea ca descoperit gândurile cele ascunse alec rturarilor i fariseilor, gândurile rele ce umblau prin capul i inimile



orice pre s ajung cu el în fa a Mântuitorului Iisus. Bolnavul era vecinul lor, or prietenul lor sau chiar p rintele lor. Dorea s li se dea voie s -l pun la picioarelelui Iisus ca s fie vindecat, dar le era peste putin i descuraja i, nu tiau cum s - iajung scopul. Iisus era în cas , propov duia i înv a poporul.C asa lui SimonPetru avea un singur etaj. Deasupra, acoperi ul era un fel de teras unde se urcadup apusul soarelui s respire un aer curat; la mijloc, era o deschiz tur pe unde p trundea aerul i lumina, iar jos în cas se afla Domnul înconjurat de popor.

În primele locuri edeau oamenii mai importan i, persoane mai de cinste din popoace tia erau din secta fariseilor, c rturarilor, înv torii legii lui Israel. To i ochii îl priveau pe Iisus i toate urechile îl ascultau. Deodat , se deschide oblonul dintavan i pe aceast deschiz tur coborî un pat sus inut de frânghii cu un paralitic pe el în epenit. A fost coborât i a ezat drept la picioarele lui Iisus. Nenorocitul bolnav ridic ochii i, cu o privire rug toare, cere s fie vindecat. Sufletul s u,îns , este mai bolnav decât trupul. Con tiin a îi pune în fa tabloul unei vie ivinovate. El nu se mai gânde te la suferin ele trupului s u, ci cuget la necur iile sufletului s u i se c ie te cu amar. Când Iisus îi iart p catele, tot trupul lui se sim i u urat;era ca i cum ar fi fost slobozit din leg tura unui lan gros de fier.Sl b nogulacesta a avut i el p catele lui. Poate a tr it în necump tare, f r post, f r înfrânarede la unele patimi i a a, din cauza unor p cate mari, a c zut sub blestem p rintesci dumnezeiesc.

A a s-a întâmplat i cu un tic los care i-a b tut mama, iar aceasta, cu sufletulsfâ iat de durere, cu ochii plini de lacrimi, i-a zis netrebnicului s u fiu: "S fii i tu b tut, maic , de Dumnezeu i s în elegi i tu cât este de r u s nu ascul i i sridici mâna asupra mamei tale !". Nu dup multe zile, l-a ajuns blestemul, l-a ajun blestemul p rintesc i dumnezeiesc, c ci deodat s-a îmboln vit i pe loc a murit.Acum biata mam plânge, îl dore te i regret c l-a ajuns a a de repede blestemul.

S ne gândim, câte mame nu sunt chinuite, câ i p rin i nu ajung s blesteme; dar, if r blestemul lor, s fi i siguri, a a ne spun sfintele c r i, c pe copiii neascult toritot îi ajunge blestemul de sus. Subliniem, c pe copiii neascult tori de p rin iicredincio i, i nu de cei necredincio i care-i duc la rele. Spun acest lucru pentru c ,din nefericire, sunt i astfel de p rin i; ace tia nu trebuie asculta i.

Sunt multe p cate pe care ajung s le fac mul i oameni, ne tiind c sunt a a demari i le vin asupra lor blesteme dumnezeie ti, a a cum s-a întâmplat cu paraliticul din Evanghelia de ast zi.Vedem c , dup ce Iisus i-a iertat p catele, î i strânge repede patul i pleac pe picioarele lui la casa sa.



Minunea aceasta, fra i cre tini, pe care a v zut-o cu ochii ei o mul ime mare de popor se propov duie te pe întregul p mânt de aproape 2000 de ani. Ea a deschisochii multora i a f cut s în eleag c Iisus, cu adev rat, a fost Dumnezeu întrupat. Numai fariseii i c rturarii au r mas orbi, ca la toate minunile lui Iisus, de altfel, idin cauza invidiei nu a vrut s recunoasc în El pe Fiul lui Dumnezeu.

P catul mândriei i-a dep rtat, ca i pe al ii, de-a lungul veacurilor, f cându-i sajung departe, chiar cu hule mari împotriva lui Dumnezeu. Este o nebunie - spunSfin ii P rin ii - s te duci s plângi mortul altuia i s la i mortul din casa taneplâns. Ne însp imânt m i noi când privim printre cre tinii no tri i vedem cmul i sunt sl b nogi, paraliza i suflete te. Sufletul este paralizat, nu poate s facvoia lui Dumnezeu.Câ i oameni sunt, oare, ast zi care umbl cu adev rat pecalea mântuirii?Mul i cre tini sl b nogi suflete te sunt dispera i de mântuirea lor.

S lu m aminte, îns , Domnul nostru Iisus Hristos a t m duit pe sl b nog, i-aîntins mâna sa p rinteasc El i ast zi întinde mân de ajutor atâtor sl b nogidispera i, prin Biserica Sa, prin preo ii evlavio i, care-i cheam s vin laSpovedanie, îi cheam s se t m duiasc de bolile suflete ti i trupe ti. Dar unde sunt p c to ii paraliza i care s alerge cu credin la Dumnezeu, dup exemplul sl b nogului? U nde sunt i oamenii care s -i ajute pe sl b nogii ace tia i s -i iacu patul pentru a-i duce înaintea Domnului.

Suntem datori s întindem mâna i s -i salv m pe unii ca ace tia, i suflete te itrupe te. Pu ini sunt, îns , cre tinii adev ra i care-i îndeamn pe cei care p c tuiescs vin în bra ele lui Iisus, în casa lui Iisus, la picioarele Lui pentru a se t m dui.C ei mai mul i îi trimit pe unii ca ace tia tot la rele, tot la diavol, la vr ji idescântece.

Dac vedem pe cineva în primejdia de a se îneca, cerându-ne mân de ajutor, nueste un mare p cat s nu-l ajut m ca s se salveze? A a este omenirea în primejdiede a- i îneca sufletul i noi datori suntem s întindem mâna spre a-i salva pe cei cene cer ajutor. Dar întreb acum: Nu este o nebunie ca Dumnezeu s - i întind mânaca s te salveze, iar tu s refuzi ajutorul lui? Tocmai acest lucru îl fac cei mai mul idintre cre tinii no tri.

Dumnezeu întinde mâna omului ca s -l scoat din pierzare sufleteasc i îi dunuia boal , altuia pagub , unuia îi trimite moarte în cas , altuia închisoare i, tota a, îng duie fel de fel de suferin e, ca omul s se trezeasc , s se dezmeticeascdin vraja p catului i s întind mâinile c tre Dumnezeu la rug ciune ca sl b nogul



din Evanghelia de ast zi. i mai întinde Dumnezeu mâna în Biserica Sa, prin milacea bogat a înv turilor Sale, prin Sf. Taine care cur esc p catele, i atunci cândîntâlne ti câte o persoan care te cheam la biseric , pentru a ascultaC uvântulAdev rului.

Dac nu iei seama când Dumnezeu î i întinde mâna i nu te lepezi de p cate, po is pierzi fericita ocazie de a- i mântui sufletul, c ci Dumnezeu s-ar putea s nu temai cheme niciodat poate s - i mearg totul bine, s fii s n tos, s ai de toate, dar la urm te a teapt focul cel nestins i muncile iadului care se apropie din zi în zi pentru tic lo iile nespovedite i neoprite. Sunt atâtea case în care este mai multîntuneric decât lumin . Pentru aceasta nu soarele e de vin , ci sunt de vin cei ceau f cut casa în a a fel ca s nu poat primi lumina soarelui.

La fel, sunt atâtea suflete pline de întuneric sufletesc. Pentru aceasta nu poate fi dvin bunul Dumnezeu, ci de vin e omul.Fiul lui Dumnezeu a venit în lume ca slumineze tuturor, dar oamenii ur sc lumina i iubesc întunericul, fug de lumini alearg la întunericul p catelor. Iat ce ne spune S f. Ioan Gur de Aur:"Când pierde cineva un cal, un lucru oarecare sau chiar un câine, cu multst ruin alearg în toate p r ile s -l g seasc . Dar când pierde Împ r ia lui Dumnezeu, doarme, glume te i râde mai departe."

E de mirare c în treburile lume ti cei neglijen i se ru ineaz întotdeauna atuncicând i se atrage aten ia; a a se poate întâmpla cu un colar care nu- i înva lec ia,un muncitor care întârzie la servici, o mam care nu- i îngrije te copiii, o femeiecare nu tie s se îmbrace i a a mai departe. Dar, sunt atâ ia i atâ ia c rora li seatrage aten ia c - i neglijeaz mântuirea sufletelor i nu se ru ineaz nicidecum.Lumea întreag pune mai mult pre pe lucrurile acestea trec toare. To i se silesc sajung s câ tige i iar s câ tige, s aib cât mai multe pe lumea aceasta. i-auumplut casele cu mobil , i dulapurile cu fel de fel de lucruri, dar pe Dumnezeunu-L au. Sufletul zace murdar i nesp lat, paralizat ca sl b nogul de ast zi i nu se poate ridica din patimi, din p cate grele, ca s poat veni la Dumnezeu.

Este bine, de aceea, s facem ca cei patru b rba i care au purtat în spate pe bietulsl b nog i l-au adus la Iisus;adic s facem tot ce ne st în putin pentrusufletele sl b nogite i nerecunosc toare.

S le spunem c nu este alt cale de a se vindeca de toate necazurile vie ii ic nu vor afla pace sufletele lor r t cite pân când nu vor ajunge înaintealui Iisus, a a cum a ajuns sl b nogul de ast zi.

S le spunem c mândria, desfrânarea i be ia sunt lucrurile diavolului decare ne-am lep dat la botez atunci când na ii au r spuns în locul nostru c



ne lep d m de satana. Cine nu se leap d de toate lucrurile diavolului, e tot prieten cu el.Vr jitorii, ghicitorii fac lucrurile demonului i de el vor avea parte. S le spunem c cei ce înjur , cei ce blesteam sau în orice chip ar hulinumele lui Dumnezeu se duc în focul iadului i-i m nânc tartarul. Cei caredau diavolului au împrumutat gura lui i iadul cu muncile de acolo îia teapt pe to i.

P zi i-v i nu mai zice i vorba aceasta cu diavolul. Mul i copii, tineri i chiar b trâni au obiceiul acesta de a da diavolului i mai fac i rug ciuni, iar apoi se mirde ce viseaz urât, de ce sar din pat, de ce se sperie! P i, dac vine urâtul în cas , pentru c tu l-ai chemat cu gura ta, de ce te mai miri c vin toate acestea!? A adar,nu mai zice i vorba aceasta urât , nu-i mai da i pe cei din jurul vostru lui, da i-i luDumnezeu. Lupta i-v i nu mai zice i, c ci nu se poate i cu rug ciunea i cu blestemul.C e este mai dureros este faptul c auzim cu urechile noastre i vedem cu ochiino tri, zi de zi, cum mul i copii sunt în mare neascultare de p rin i i sunt gata sîmplineasc ce spunea odinioar Sf. Apostol Pavel: "...c , în zilele din urm ,copiii vor fi neascult tori de p rin ii lor ; cei care locuiesc cu p rin ii în cas nuvor s fac ce li se spune i fac numai ce vor ei.C ând îi întreab cineva, r spundobraznic, se irit , se ceart , strig la mama i la tata... pretind ca ei s fie asculta i is li se fac voia lor.

Mii i mii de p rin i pot m rturisi cu durere aceast împlinire a Scripturii. E trist,dar adev rat. Nici puii fiarelor s lbatice nu se poart cu p rin ii lor a a cum facunii tineri care se îmbat i- i bat p rin ii, fur , desfrâneaz , p r sesc casa i ajungîn pu c rii. P rin ii pl tesc amenzi i, de pe urma lor, au parte numai de zile grelei pe mul i îi auzi c nu mai pot suferi. Ace ti tineri au sufletul zdren uit de p cate

pentru c sunt f cu i la întuneric, adic din p rin i necununa i la biseric , suntz misli i în posturi i s rb tori, în cântece i be ii.

Ace tia sunt rodurile neascult rii de Dumnezeu, a p rin ilor care î i iau platavremelnic, dar i ve nic, dac nu se poc iesc. A a ajung ace ti copii r t ci i, care p r sesc casa p rinteasc , i ajung netun i, murdari, îmbr ca i în zdren e,c utându- i hrana în l zile cu gunoi, ca fiul cel pierdut. Sunt lene i i rebeli fa deautorit i i fa de orice bun rânduial .U nii au devenit alcoolici, al ii droga i,unii maniaci, anormali, ho i, criminali i nu pu ini s-au sinucis.

În tot p mântul, satana a reu it s -i tulbure i s fac din ei ni te sclavi ai p catului,



ai patimilor, ai iadului. La unul din festivalele trecute, într-o ar îndep rtat , s-auadunat acolo vreo 400 000 de tineri, pe un teren de 600 de hectare. Dup dou zilde ploaie - c ci a plouat mult - s-a desfundat terenul acela i a devenit o b ltoac denoroi. To i umblau prin mocirla aceea cu trupul i sufletul excita i de droguri i deritmul muzicii nervoase; umblau goi i tr iau în desfrâu deschis ca vitele în turmC um s-a întins peste tot aceast molim ! Se mai pot numi ace tia oameni, au eivreo cultur ?

Mul i au înv at carte i tot se pretindeau oameni civiliza i.C e fel de civiliza ie maieste aceasta!C auzele sunt multiple, dar una se impune subliniat , i anume aceeac tineretului i s-a luat ceea ce îi este mai necesar, adic înv tura lui Hristos, caree Lumina lumii.F r Domnul Hristos nimeni nu se poate mântui, nimeni nu se poate l sa de p cate. Numai El este cel care ne d putere i ne înt re te ca s neizb vim.De aceea, trebuie s venim la El, aici, acas la El, în biseric .

Tinerii de care am vorbit mai sus, dac nu au venit la biseric , nu au avut s audde Dumnezeu i a a au c zut în primejdia p catelor. Dac peste tot i s-a spus comul se trage din animal, de ce s nu tr iasc i el ca animalele? Acestea nu suntvorbe goale, sunt realit i triste care au frânt inimile multor p rin i. Vai de p rin iicare au astfel de copii! Vai de ei, i pe aici i pe dincolo!De aceea, copii, veni i laDumnezeu, veni i la picioarele lui Iisus iE l v va d rui tot ceea ce este defolos sufletului i trupului.

Nu refuza i mâna care st întins gata s v scape de la înec! Întinde i mâna istriga i, din adâncul sufletului, ca s fi i sc pa i de atâtea patimi urâte care vcople esc sufletul; c ci p catele acestea paralizeaz sufletul i trupul mai r u ca pesl b nogul din Evanghelia de ast zi. Dar, pentru ca s ti i ce s face i i cum s purta i du m nie p catului, punând frâu în gur acestui animal neînfrânat care estetrupul, asculta i o istorioar :

Turcii au cucerit Constantinopolul i au luat în robie, printre altele, i pe Irina, o femeie foarte frumoas , de bun neam, dar desfrânat . Osta ii lui Mahomed auhot rât s o duc împ ratului lor. Cum a v zut-o Mahomed, a a de mult s-aîndr gostit de ea, încât tiranul i-a potolit mânia i, l sând armele, a devenit robul roabei Irina. i-a pierdut min ile i nu mai avea alt grij decât s - i mul umeasc trupul cu dragostea ei. Dar, dup cum cele mai mici fapte aleîmp ra ilor sunt v dite în ochii poporului i judecate, a a au început osta ii scârteasc pe ascuns i chiar s vorbeasc pe fa de r u pe împ ratul lor.Tuturor le p rea r u, pentru c vedeau pe viteazul i biruitorul lor împ rat cumeste st pânit de frumuse ea unei femei..



Împ ratul ia cuno tin de aceast stare de lucruri, st i socote te, iar fr mântarea lui este un groaznic proces de con tiin . Se r zboie te în trupul lui patima cu m rirea lui împ r teasc . Cum - zice el - s m mai numesc eu

împ ratul Constantinopolului, dac am ajuns st pânit de o femeie? Dar, tot el,î i zice în sine: da, dar frumuse ea Irinei face cât o împ r ie. Judecata poporului m coboar , dar i dragostea Irinei îmi r ne te inima. Dac o inlâng mine, toat m rirea i str lucirea armelor mele le-am pierdut, dac o p r sesc, pierd pl cerea i dragostea mea. Ce s fac? S stau s mai dezleg nodul? Nu, nu mai pierd nici o clip , sabia, sabia - a zis în cugetul s u împ ratul i, îndat , se scoal , alearg , o g se te pe Irina, se uit la ea i o înjunghie cusabia. Irina nu se a tepta la o nenorocire ca aceasta. Împ ratul se întoarce; îi citeai pe fa mânia i durerea. Apoi a zis: "De n-a fi f cut a a, niciodat nu m-a fi izb vit. S înve e de la mine tot poporul, toat lumea, c ci cu vitejia cu carebiruiesc cet ile, cu aceea i vitejie îmi biruiesc i patimile. Eu sunt împ ratul Constantinopolului."

Iat , fra i cre tini, cum a procedat acest împ rat, c ruia legea lui îi d dea voie saib femei câte ar fi poftit. Dar, ca s scape de vorba lumii, s - i p streze prestigiul, s-a hot rât într-o zi s termine cu pofta trupului i s lupte împotriva patimilor ce-l st pâneau. Dar tu, frate cre tine, tu e ti cre tin i ai o lege care nu- i permite decât o singur femeie, pe care i-o d biserica i Dumenzeu.U n cre tintrebuie s fug nu numai de vorba lumii, dar i de muncile iadului;cre tinultrebuie s - i p zeasc sufletul i trupul curat i s n d jduiasc în împ r iacerului.

Pe to i cei desfrâna i, pe cei ce tr iesc f r cununii, duhovnicii îi mustr , lumea îivorbe te de r u i ajung de râsul demonilor. De tine, frate cre tine, care tr ie tiastfel, Biserica se scârbe te i nu- i d s te împ rt e ti cu Sf. Taine. Îngerul p zitor st trist i te-a p r sit, este scârbit de nelegiuirile i murd riile tale.Duhurile î i fac culcu în inima ta. Visele rele te muncesc i nu po i dormi, s ri din pat, strigi, i nu tii ce- i lipse te. Diavolul î i d târcoale în orice clip , iadul tea teapt în orice clip ca s te înghit , iar tu înc mai a tep i, te îndoie ti i nu tiice s faci ca s te îndreptezi. Amâni mereu poc in a, spovedania i cununia i, a a,te duce uciga ul pân când nu vei mai putea s mai faci nimic.

Dac faci mereu asemenea socoteli i stai pe gânduri, niciodat nu ai s dezleginodul, n-ai s te la i de patima aceea care te ine legat: fie be ia, fie fumatul, fiedesfrânarea i a a mai departe. Ast zi se ive te o piedic , mâine alta, i tot a a



diavolul strânge mereu nodul ca s nu po i niciodat s -l dezlegi. Hot r te-te,frate cre tine, chiar în clipa aceasta. Hot r te-te, sor i frate cre tine, i zi dinadâncul sufletului:

Vreau s m îndrept, vreau s m despart de desfrânare, de mândrie, debe ie i zavistie, vreau s m spovedesc curat de p catele mele i s mlep d de toate lucrurile diavolului.

Vreau s m împreunez cu Hristos i s nu mai lipsesc duminica de labiserica Lui.

Vreau s am pe Dumnezeu de p rinte ceresc. Vreau s nu mai pierd vremea i s nu mai amân de azi pe mâine, c ci poateeste ceasul din urm .

Pune mâna pe sabia aceasta a cuvântului lui Dumnezeu i taie f r mil tot putregaiul, roag -te cu foc i cu lacrimi, roag -te, cazi în genunchi la picioarelelui Iisus i scoate din suflet i din trup toat patima i r utatea.Nimeni s nu mai porneasc la drum cu diavolul. ine minte c va veni vremea odat , când vor vreas se îndrepte, prin poc in , i aceia care nu vor, dar nu vor mai putea. Vei vreaatunci, când vei ajunge cu gura încle tat i nu vei mai putea spune un cuvânt,atunci când vei ajunge paralizat, când al ii vor trebui s - i fac mil de tine i s teîngrijeasc . Vei vrea atunci, dar va fi prea târziu.

Trezi i-v , fra ilor, haide i s mergem la Iisus, iat -L, ne a teapt cu bra eledeschise s ne ierte p catele, s ne primeasc pe to i, s ne fac fii i p rta i ai

Împ r iei cerurilor.Lep da i-v de toate lucrurile diavolilor, c ci acestea sunt

cauza bolilor suflete ti i trupe ti.C ine vrea s se t m duiasc cu adev rat, sobserve ce piedici îi stau în cale, ce patim îl ine legat i s se lepede cudes vâr ire pân nu e prea târziu. Nu mai avem timp de pierdut. Acela care mai pierde timpul nu are minte s n toas , e paralizat suflete te i vai de trupul i desufletul lui.

Acela care n-a în eles i nu poate s în eleag lucrurile acestea va avea mult desuferit. Nu mai e timp, r scump ra i vremea, a i pierdut destul timp, destui ani.C âte nop i la baluri, la chefuri, la petreceri!C âte metanii a i fi putut face într-onoapte jucat la petreceri. Ia, vede i, câte a i f cut pentru diavol i câte a i f cut pentru Dumnezeu, pentru suflet. Noi avem nevoie de Dumnezeu, avem nevoie diertarea Lui, de mila Lui, de bun tatea Lui i pe aici, dar mai ales când va veni ziuade din urm , ziua judec ii, când va trebui s d m seama de toate câte am f cut.S ne trezim, nu avem vreme de pierdut. St pânul e la u , gata s ne cheme pe to icei ce am în eles. S în eleag orice suflet c e gata plecarea i s -L rug m, mai



înainte de a veni ziua aceea, pentru iertarea p catelor, a a ca sl b nogul dinEvanghelia de ast zi.

Rug ciune

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeule care ai f cut pe om, Tu tii neputin elenoastre, sl b nogirea sufletului i al trupului nostru. Vindec Tu cu mila Ta i cu puterea Ta dumnezeiasc pe to i ce cei iau hot râri temeinice de a urmaCalea Ta, de a se lep da de p cate i f -ne pe to i fiii Împ r iei Tale. Zi-ne, Doamne, ca sl b nogului din Sf. Evanghelie de ast zi: "Fiilor, iertate sunt p catele voastre, merge i cu pace la casele voastre".

Amin.



Preot Gheorghe S l gian - Predic la Duminica a 6-a dup Rusalii -Vindecarea sl b nogului din Capernaum

Aceast minune este relatat de primii trei Evangheli ti, astfel: Matei 9,1-8; Marcu 2,1-12; Luca 5,17-25.

Datorit importan ei ei, aceast minune este propov duit de Biserica Ortodoxîn dou duminici din cursul unui an bisericesc i anume în:

Duminica a VI-a dup Pogorârea Sfântului Duh (Matei 9,1-8); Dumninica a II-a din Sfântul i Marele Post (Marcu2,1-12).

Mai mult decât atât, ea (minunea) este vrednic de o deosebit pomenire, sco ând

în eviden o dubl vindecare.Sfântul Evanghelist Marcu noteaz mai întâi c , de îndat ce Domnul S-a întors înC apernaum, n-a aflat odihn , astfel:³ i dup câteva zile a intrat iar i înCapernaum i s-a auzit c este acas . i s-au adunat atât de mul i, încât nu mai era loc nici înaintea u ii; i le gr ia lor Cuvântul´ (Marcu 2,1-2).

Locuitorii dinC apernaum n-au a teptat sâmb ta,C ând Iisus obi nuia s vorbeascîn sinagog . Ei s-au gr bit spre casa în care descinse Mântuitorul, c ci prezen a Sade teptase în ei dorul de a-L mai vedea i auzi. Demn este de admirat faptul cace tia nu erau deloc pu ini. Îndat s-a adunat atâta mul ime, încât interiorul casese umpluse i mul imea nu mai avea loc nici la u . Aceast râvn cu care cei dinCapernaum au venit la Domnul este cu atât mai plin de însemn tate, cu cât este pus în contrast cu purtarea urât a Gadarenilor, din inutul c rora Mântuitorul tocmai Se întorcea, dup cum relateaz Sfântul Evanghelist Matei:³ i iat , toatcetatea a ie it în întâmpinarea lui Iisus i, v zându-L, L-au rugat s plece din



hotarele lor. Intrând în corabie, Iisus a trecut dincoace i a venit în cetatea Sa´ (Matei8,34; 9,1).

³ C etatea Sa este C apernaumul, ora ul S u de re edin , unde venea acum dinGadara. Gadarenii s-au gr bit s -L îndep rteze pe Iisus din hotarele lor; locuitoriidinC apernaum se gr beau s umple locul unde Se afla El. Acest lucru se petrece întot locul i în toat vremea. Dac unii î i întorc fa a de c tre Domnul i seîndep rteaz de El, mul i al ii sunt ferici i s -L vad i s se apropie de El, al ii se gr besc s mearg în urma Lui. Nu r mâne nici un gol vreodat în Bisericacredincio ilor Domnului.Dac noi ne îndep rt m de Biseric , locul nostru îl vor lua al ii, dar golul se va face în sufletele noastre i o pr pastie se va deschide învia a noastr . Locul tr d torului Iuda l-a luat în primul rând Matia, care a fost alesApostol, apoi Pavel, care a devenit Apostolul neamurilor. Iat cum în locul unuic zut, au venit doi.

³ i le gr ia lor Cuvântul ´ (Marcu 2,2). Iat cea mai bun activitate mântuitoare pecare Iisus o d ruie te mul imii ce se adunase s -L asculte cu atâta râvn .C u toatec Mântuitorul nu s-a aflat atunci într-un loc consacrat pentru predic , nici într-o z potrivit , c ci nu era în sinagog , nici nu era zi de sâmb t , totu iE l vesteaCuvântul lui Dumnezeu; deoarece pentru Cuvântul lui Dumnezeu i pentrurug ciune ± aceste dou bune mijloace de comunicare a omului cu Dumnezeui al lui Dumnezeu cu omul ± prilejul nu ni-l d nici timpul, nici locul, cipropria noastr râvn . Dumnezeu este gata s ne asculte i s vorbeasc cu

noi în orice clip i în orice loc; oriunde i oricând deschizi SfântaE

vangheliesau alt carte sfânt , vorbe ti cu Dumnezeu i î i vorbe te Dumnezeu. Cemare fericire!Pe oamenii mari ai lumii, ca s -i po i întâlni câteva clipe, ai nevoiede atâtea ceremonii i i se pun în cale atâtea piedici!Pe Dumnezeu îns po i s -L întâlne ti cu u urin în orice clip . i totu i, vai! De multe ori evit m s -L întâlnim.

i iat , cuvântul Domnului cel t m duitor de suflete, se une te atunci cut m duirea unui trup bolnav, astfel:³ i au venit la El aducându-I un sl b nog pecare-l purtau patru in i´ (Marcu 2,3). Boala de care suferea acel nefericit, produceo asemenea paralizie, încât bolnavul devine un cadavru viu, care zace pe pat. Pacela îl purtau patru b rba i, ca i cum ar fi dus un cadavru pe o n s lie. Vedemaici o priveli te foarte obi nuit i instructiv . Pe pat nenorocirea omeneasc(priveli tea obi nuit , c ci pe orice pat în care zace un bolnav este suferinomeneasc ), sub pat ± milostivirea omeneasc (adic priveli tea instructiv ,aceasta fiind înalta fapt de milostenie a celor patru b rba i, care sunt adev ra iinstructori ai milosteniei pentru întreaga omenire în general i întreaga cre tin tate



în special i în mod expert pentru noi cre tinii ortodoc i). Mila poart i ast zinefericirea semenilor no tri a oamenilor, ca s afle fiecare om milostiv mâine,acela i sprijin pentru sine; c ci se prea poate ca cei ce ast zi dau ajutor suferinzilor, s fie mâine în situa ia de a primi i ei ajutor de la al ii.

Dar, pe cât de milostiv i iubitoare era fapta celor patru b rba i, pe atât denemilostiv i egoist a fost purtarea mul imii care se îngr m dise în cas . Te-ai fia teptat s vezi c cei ce ascultau acolo cuvântul lui Dumnezeu, v zând priveli teami c toare a sl b nogului adus de cei patru b rba i, s deschid un culoar detrecere, ca suferindul s ajung pân la Înv torul-F c tor de minuni. Dar, dinnefericire, în cazuri asem n toare, de obicei fiecare râvne te s - i p streze locul,ar tându-se indiferent fa de ceilal i. Acest lucru îl fac mul imile, chiar i atuncicând cineva din mijlocul lor se g se te într-o situa ie în care are nevoie de ajutor Este adev rat c locuitorii Capernaumului de atunci, râvneau s aud cuvântul lui Dumnezeu; îns cuvântul nu ad pase sufletele lor, nu le înmuiase înc inimile, ca s le fac milostive i comp timitoare.Dar când sufletele ascult torilor nu suntgata s primeasc înrâurirea cuvântului lui Dumnezeu i s se schimbe, atunci, pentru ei cuvântul devine o vorb zadarnic .

S ne închipuim acum durerea acelui nefericit sl b nog, când a v zut c toaten dejdile lui se z d rniceau. Ajunse pân la el faima Înv torului-F c tor deminuni. C redea nestr mutat c , dac va reu i s se apropie de Domnul, va fivindecat de chinurile sale. Sosise ceasul hot râtor: sl b nogul auzise c Înv torulSe afla în ora ul care el tr ia. i totu i, nu izbutea s se apropie de Dânsul, fiindccompatrio ii s i nu în elegeau s se mi te pu in de pe locurile lor, pentru ca unnenorocit s fie t m duit!

Dar, în aceast lume, dac nemilostivirea unora ne love te adânc, milostivirea ilucrarea plin de n dejde a altora ne vindec loviturile.C ei patru au socotit cmisiunea lor nu se m rgine te la aducerea paraliticului pân în fa a casei în care Seg sea Mântuitorul. Ei n-au f cut ca al ii, care se gr besc s renun e la orice fapt bun , de îndat ce întâmpin piedici sau se izbesc de cea dintâi împotrivire din partea altor oameni.

C redin a lor cea mare i bun tatea lor statornic a dat na tere unei idei luminoase:³ i neputând ei s se apropie de El din pricina mul imii, au desf cut acoperi ul casei (care era în form de teras , a a cum îl au casele din rile calde)unde era Iisus i, prin sp rtur au l sat în jos patul pe care z cea sl b nogul´ (Marcu2,4). Deoarece nu au putut s se apropie de Hristos prin u i, unul dintre ei a venicu propunerea de a-l coborî prin sp rtura acoperi ului, propunere care nu li s-a



p rut f r de rost celorlal i. Deoarece fiin ele însufle ite, nu se mi c din loc, se vor mi ca din loc cele neînsufle ite. Ideea, imediat a i fost pus în practic . De peacoperi ul care era drept, au luat c r mizile i au desf cut o parte din acoperi , curepeziciunea pe care o cerea prilejul i cu grij mare de a se folosi de aceastocazie rar . Iat , deci, o priveli te cu totul neobi nuit . Spre uimirea tuturor celor de fa , au l sat pe funii patul în care z cea trupul sl b nogului înaintea Domnului.

Mul imea a dat dovad de total indispozi ie i insensibilitate la suferin asl b nogului, de i era bine dispus de a ascultaC uvântul lui Dumnezeu ce ie eadin gura lui Iisus, iar aceast indispozi ie i-a determinat pe cei patru binef c tori laun sacrificiu i mai mare pentru a- i atinge scopul binecuvântat de a duce pân lacap t lucrarea lor de dragoste.

Oare a r mas Domnul nep s tor în tot acest interval de timp? Nu tia El oare ce eveniment trist se petrece afar ? Nu auzea ce se petrece pe acoperi , în timp ce El predica? Pentru ce nu S-a gr bit s vindece de la distan pe sl b nog i sscuteasc pe cei patru binef c tori de acest efort foarte mare la care s-auexpus?

Iat patru întreb ri la care se a teapt r spunsuri.

Atot tiutorul cuno tea foarte bine i tie i acum ce se petrece cu to i bolnavii.

Nu stE

l nep s tor la suferin ele noastre, c ci de aceea S-a pogorât dinceruri, ca s mântuiasc pe cei suferinzi.Totu i El îl las pe om s se lupte cu piedicile, ca s -i înr d cineze i s -i înt reasc credin a, f când-o denezdrucinat. R d cinile ei le adânce te i astfel credin a cre te ca un pom înalt, pe care nu-l clatin vântul i furtuna. Dumnezeu îl las pe om s fac tot ce poate cu puterile sale omene ti, apoi îl ajut El, ducându-l la o finalitateminunat . Când ne afl m în suferin , nici prin cap s nu ne treac ideea c rug ciunilenoastre nu sunt ascultate de Dumnezeu.Iat ce reiese mai departe din aceast pericop Evanghelic :³ i v zând Iisus credin a lor, i-a zis sl b nogului: Fiule,iertate sunt p catele tale!´ (Marcu 2,5). A v zut Iisus credin a lor; de fapt credin alor era una str lucit , nu numai în ochii atotv z tori ai Domnului, ci i în ochiituturor celor de fa .C redin a lor era puternic . Ei credeau cu t rie c Iisus avea puterea i bun tatea ca s învieze acel cadavru viu i s -l fac pe paralitic s n tos.



Mul i oameni de pe fa a p mântului au puterea fizic i material s fac multe fapte bune, dar nu au bun tatea, nici dragostea, ca s întrebuin eze puterea lor înbinefaceri.Hristos îns avea i puterea i dragostea, iar credin a lor era smerit .Deoarece bolnavul era paralizat i nu putea s se mi te, ei nu au cerut de laMântuitorul s cerceteze pe bolnav acas , ca s -l vindece, a a cum ceruser al ii(ca de exemplu Iair ± mai marele sinagogii dinC apernaum). Ei au adus pe bolnavla Hristos, învingând toate piedicile. Acolo unde este o astfel de credin , care pun pe om în mi care spre Hristos, niciodat piedicile nu sunt luate în seam , fiindcnici o putere potrivnic nu poate z d rnici atingerea scopului unei asemeneacredin e.

³Fiule! . Iat cuvântul plin de dragoste, cu care Domnul Se adreseazsl b nogului, când cei patru l-au pus în fa a Sa. Sfânta Evanghelie nu ne spunedac sl b nogul sau ceilal i care l-au adus, au adresat Domnului vreo rug ciune pentru rezolvarea acestei situa ii nefericite. Dar ei vorbeau atât de limpede i atâde mi c tor, prin fapte! Limbajul faptelor a fost de-ajuns.U nde vorbesc faptele,cuvintele sunt de prisos.Cuvândul ³Fiule!´, cu care Mântuitorul Se adreseazsl b nogului exprim atâta duio ie, încât ar trebui s ne impresioneze pe to i,c ci el n-a ie it niciodat în zadar din gura lui Iisus.Tot ceea ce propov duiaMântuitorul, corespundea întru totul realit ii.

De o mare însemn tate pentru noi, sunt cuvintele Mântuitorului:³Iertate î i sunt p catele Tale´ ; adic : ³Eu î i iert p catele. Acesta este ³plinirea´ dorului celui

mare, pe care I-L ofer Domnulul fiului S u aflat în suferin .Dar, oare nu pare

cam f r de rost acest dar al iert rii p catelor? Doar nu l-au dus acolo, ca s i seierte p catele, ci ca s se vindece de paralizie. Oare nu se a teptau to i s -o zic bolnavului: fi s n tos, ia- i patul i du-te? Ba da. Dar i medicul, care vindec bolile trupe ti, oare nu face tot a a? Nu combate mai întâi cauza bolii, pentru cmai târziu s dispar i efectele? Numai a a bolnavul se face pe deplin s n tos. A aa procedat i Medicul atot tiutor;c ci pricina tuturor necazurilor, suferin elor i neputin elor omului este p catul.

Dup rânduiala ob teasc , de când a c zut omul în p cat, de când r ul moral a pusst pânire pe lume, de atunci, ca o urmare inevitabil a p catului, a venit ioboseala, necazul, bolile de tot felul, iar în vârful tuturor relelor st moarteaOchiul Domnului a p truns pân în adâncul sufletului paraliticului. A v zut acolocauza paraliziei ± p catul, iar prin cuvintele:³ Iertate î i sunt p catele tale´, Mântuitorul mut gândul sl b nogului de la boala care era un efect al vie ii lui p c toase, la cauza bolii, îl ajut s - i întoarc tot interesul i dorin a de



practic ; c ci Iisus f când vindecarea minunat , a dat dovad neîndoielnic i sigur , c are putere dumnezeiasc de a ierta p catele.

Porunca Domnului a fost urmat de vindecarea total i imediat : ,, i el de-ndat

s-a ridicat i, luându- i patul, a ie it afar de fa cu to i, încât to i erau uimi i i- L sl veau pe Dumnezeu, zicând: Asemenea lucruri niciodat n-am v zut´ (Marcu 2,12).C ând a zidit lumea, Dumnezeu a zis: ,,S fie lumin ´ i dup porunca Lui a fost lumin . Tot a a s-au petrecut lucrurile i cu paraliticul.

Mântuitorul a dat porunc i îndat sl b nogul s-a ridicat în picioare. Numaidecâtmembrele paralizate ale acestui cadavru viu i-au reluat func iunea lor.

Mai înainte de a sfâr i tâlcuirea minunii, ne putem îndrepta aten ia asupra a tre propozi ii capitale, în care se rezum aceast minune:

1. ,,Fiule, iertate î i sunt p catele tale´;2. ,, ie î i zic: Scoal -te´;3. ,,Ia- i patul t u i mergi la casa ta´.

Aceste trei propozi ii, care sunt în corela ie cu puterea f c toare de minuni aC eluice le-a rostit, au transformat trupul nemi cat i paralizat, într-un trup puternic is n tos. Trei energii asem n toare prefac i ast zi pe p c tosul paralizat suflete te,care se c ie te i se m rturise te, într-un m dular ren scut i sfin it al trupuluitainic al lui Hristos ± Biserica.

Cea dintâi lucrare îl sloboze te de vinov ia p catului, prin iertarea datde duhovnic i îl face s treac din starea de osând , în starea de fiuîndreptat al lui Dumnezeu.

A doua energie îl elibereaz din lan ul patimilor, care l-au inut în robie i în nemi care. Îl face un lucr tor al virtu ii, cu n dejde i t rie.

A treia lucrare î l întoarce la casa sa, Biserica lui Hristos, care este casa P rintelui Ceresc. Prin Biseric , îl întoarce spre scopul s u adev rat, sprelocuin a cereasc i fericit .

Aceast pericop evanghelic este un bun argument la Botezul copiilor, negat detoate denomina iunile neoprotestante, pe motiv c ci copilul nu are credin .Exprimarea lor aici este total gre it .C opilul nu poate s - i m rturiseasc credin a,nu c n-ar avea-o. Mântuitorul nu l-a întrebat pe paralitic de credin a lui, ci l-t m duit pe baza credin ei extraordinare a celor patru persoane care l-au dus laIisus, c ci zice Scriptura: ,, i Iisus, v zând credin a lor, i-a zis sl b nogului:



Îndr zne te, fiule, iertate fie p catele tale´ (Matei 9,2). La fel i copilul înainte deBotez este un sl b nog suflete te, având asupra sa o mare povar : p catulstr mo esc. Dac moare cu aceast povar , este izbit puternic de cuvinteleMântuitorului: ,,De nu se va na te cineva din ap i din Duh, nu va intra în Împ r ia Cerurilor´ (Ioan 3,5). La na terea din nou a unui copil îl aduc na ii de botez.U n fel de na i au fost cele patru persoane care l-au adus pe sl b nog la Iisus.Dac sl b nogul nu ar fi fost dus la Iisus, ar fi murit cu acea boal i în p catelegrele s vâr ite în via . Dac copilul dup na tere nu este botezat, poate s moarcu p catul str mo esc i cine r spunde de sufletul s u? Aici neoprotestan ii ar trebui s - i revizuiasc con tiin a.

Se fac i azi minuni de mult folos i de mare însemn tate; c ci vindecareaminunat a unui trup suferind este cu adev rat o minune a puterii dumnezeie ti.Dar aceast minune are un rezultat provizoriu, întrucât i trupul cel mai s n tos seva ve teji în moarte, va deveni un cadavru, dar sufletul cel ve nic i nemuritor,când prime te aici pe p mânt minunea Poc in ei i a M rturisirii p catelor, seîns n to e te, întorcându-se la Bunul Dumnezeu i va fi ve nic fericit i mul umit.

S punem accent pe trupul nostru în aceast via , dar de suflet s nu uit m de loc,c ci acesta dup moarte are doar dou direc ii: iadul ± unde este plângerea iscrâ nirea din ilor i raiul ± locul de fericire ve nic . Direc ia nu ne-o impuneDumnezeu, ci ne-o alegem noi prin via a i faptele noastre p mânte ti. Amin.



Pr. Dr. Dorin Octavian Picioru - Predic la Duminica a 6-a dup Rusalii

Iubiì ii mei, prea puì ini dintre noi cunosc, din p cate, puterea smereniei, alacrimilor de poc inì , a iert rii, a exemplului bunè i, cei mai mulì i, cunosc saulaud puterea banului, a mârl niei, a infatu rii. Dac nu ai tupeu, aud adesea,nu tedescurci în viaì . Trebuie s fii, câteodat , è i mârlan, neam prost, pentru ca s poì i r zbi printre canaliile lumii de ast zi, mi se spune.

Oamenii au tot felul de experienì e. C el mai adeseadramatice«Tocmai de aceeavor s îi atenì ionezeè i pe alì ii despre ele«

Îns puterea banuluie o iluzie temporar , chiar dac distruge vieì ile oamenilor, pecând puterea virtuì ii , fiind harul lui Dumnezeu, e singura veè nic , pentru c neînsoì eè te în veè nicie.

gi puterea lumeasc , deè i aleas democratic, e v zut , mai devreme sau mai târziu,ca o putere falimentar sau corupt , ca o non-putere è i, în momente de calamitate,ca apele de acum, care au distrus vieì i de oameniè i zeci de case, românii aleargtot spre Dumnezeul, peC are Îl uit când vine vorba de alegeri prezidenì iale, parlamentare, europarlamentare«sau când lee bine.

C alamitatea, fiind certarea lui Dumnezeu, ne aduce aminte deceea ce trebuie s facem. gi ne trebuie,întotdeaunanu doar lacunar , câteodat « ridicarea din boal ,



ca paraliticul de ast zi, din Evanghelia zilei (Mt. 9, 1-8), care e ridicat din pat dc tre Domnul«ca s mearg împreun cu El, în fiecare clip .

S mearg è i s nu stea.

S mearg , adic s lucreze cele bune è i s nu piard timpul cu nerozii, cu lucruride nimic.

Nu, nici în boalè i nici când apele se revars peste noi nu suntem singuri! El e cunoi è i în durerea noastr . Mai alesatunci«

Îns Domnul ne ceart pentru c ne iubeè te è i ne c l uzeè te, è i prin bune,è i prin rele, pentru ca s fimè i mai profunzi în relaì ia cu Sine.

Dar boala, durerea, singur tatea au binele lor în ceea ce ne priveè te, pentru cne fac s vedem tot mai mult sl biciunea noastr è i puterea Lui . Sconè tientiz m faptul c doar El poates ne ierte è i s ne ridice è i din boalatrupeasc dar, în primul rând, din cea sufleteasc , care eboala format de c trep cat .

Suntem paraliticicând nuè tim s alerg m spre bine.

Suntemorbi, când lupt m împotriva evidenì elor, precum c rturarii, care vorbeau,cele rele, în inimile lor.

gi în adâncul nostru, acolo, în str fundul nostru, se cloceè te boala sau de acoloì âè neè te viaì a, cur ì irea, bucuria, mântuirea noastr . Pentru c de acolo putemscoatemoarte sau viaì , din aceea c ne împotrivim lui Dumnezeuè i murim sauascult m glasul Luiè i ieè im, la loc larg, prin împlinirea poruncilor Sale, spre bucuria, mereuverde, a umplerii noastre de har.

Pentru c la baza vindec rii paraliticului a stat curì irea sa de p cate. S-a ridicat,cu ajutorul Domnului, din boala p catuluiè i apoi din cea a trupului. Sau, maidegrab , ambele vindec ri, ale sufletuluiè i ale trupului, suntconcomitente, dupcum a fostè i îmboln virea«

Pentru c tot ce facem în sufletul nostru se r sfrângeè i asupra trupului è i invers: ce afecteaz trupul, atingeè i sufletul nostru. gi ele sunt stricate de p catesau sunt înviate de poc inì . gi poc inì a e cea care ne învie acum sufletul è i ne vaînvia, la învierea de obè te, è i trupul, acest profund sistem de relaì ii è i deintercondi ì ion ri.



Puterea iert rii«

Puterea lui Dumnezeu, care ne ridic din moarte la viaì è i de pe p mânt la viaì acelor îndumnezeiì i.

Numai c iertarea lui Dumnezeu trebuie s fiedorit è i p strat în fiinì a noastr .Pentru c nu e de ajuns s te vindecidoar pentru o vreme, ci trebuie s te p streziîn viaì a lui Dumnezeu, în comuniunea cu Sine, printr-o viaì a credinì ei è i afaptelor bune.

Nu cred c banii aduc fericirea real , ci viaì a cu Dumnezeu eadev rata fericire!

Banii ne p streaz s n tatea è i o viaì decent dar, a spera de la eio mântuire anoastr de boli, de nefericire, de moarte înseamn a c uta vindecare acolo unde nu

exist .De aceea,adev rata putere e sfinì enia, care e umplerea noastr de harulè i iertarealui Dumnezeuè i nu autoritatea dat de lege, funcì ie sau avere. În faì a lui Dumnezeu,cei puternici sunt slabi è i cei slabi dar smeriì i sunt înt ri ì i de puterea slavei Sale.

Îns , oricum am fi noi, bogaì i sau s raci, s n to è i sau bolnavi, tineri saub trâni, ne putem înt ri (acesta e mesajul acestei duminici) prin harul lui Dumnezeu, ca s facem voia Lui.Pentru c , plini de harul S u, simì im cât de

puternic este smerenia, câtè i lacrimile de poc inì , è i iertarea Lui.gi aceast t rie , singura real , cea a harului dumnezeiesc, e cea care ne susì ine întoate, acumè i purureaè i în vecii vecilor. Amin!



decât alì ii. La fel eè i cu profeì irea: vezimai înaintelucruri pe m sura credinì ei è ia sfinì eniei tale.

Îns Dumnezeu eCel care descoper , lumineaz , înt reè te, îndeamn pe om lao fapt , la o nevoinì , la r bdare în necazuri è i suferinì e sau la moartemartiric .

Dac simì im chemare, îndemn spre ceva binecuvântat numai atunci trebuie s îid m curs. Dar è i aici: dup m sura credinì ei è i a teologiei pe care o avem. Acunoaè teriiè i a experienì ei teoreticeè i practice existente în noi.

Dumnezeiescul Pavel continu îndemnurilela st ruin ì . Pentru c el ne spune cdac avemdarul diaconiei/ slujirii sau darul înv ì turii sau pe celal mângâierii oamenilor trebuie s st ruim în ele[Rom 12, 6-7].

S facem ceea ceè tim cel mai bine s facem« è i s facem totul la grade înaltede excelenì . Pentru c asta înseamn s ai un dar : s ai o chemarede laDumnezeu, un har de la Dumnezeu întru care tuai sporit prin tot efortul t u,prin toat silinì a ta.

Pentru c Dumnezeu a binevoit întru tinepentru un anume lucru«dar tu ai consimì it è i consimì i mereucu Dumnezeu pentru acel lucru. De aceeadarul este o coproducì ie între Dumnezeuè i noi , pentru c E l ne instig la ascez iarnoi ne umplem deurm rile ascezei è i ale nevoinì ei duhovniceè ti è i trupeè ti .

Doar preotulè tie greut ì ile è i bucuriile preoì iei. Doar traduc torulè tie cât efortè icât împlinire e în munca lui. Doar mamaè tie ce înseamn travaliul naè terii è igreutatea educ rii unui copil. Doar cel care tr ieè te la cote înalte de performanì è tie renunì rile pentru performanì è i bucuriile venite din renunì ri.

Împlinireadarului de la Dumnezeu începecu st ruinì a în faptele n scute din el. Îns împlinireanu se termin odat cu viaì a aceasta ci împlinirea din darurilelui Dumnezeu, exersate cu iubire de Dumnezeu, eveè nic .

Darul se d ruie continuu.

Iar ceea ce d rui trebuie s d rui Äen aplotiti´ / întru simplitate [a inimii]/ întrugenerozitate [v. 8]. Adic s d rui pentru cvrei s d rui , s d rui din bun tate è inu pentru vreun scop meschin.



Fiindc nimic nu se poate face pentru om«dac omul nu vrea s î è i fac pentrusine.gi de aceea Domnul cereaasentimentul oamenilor ca s îi vindece«dup cumè i noi trebuie s cerem asentimentul oamenilor pentrua fi oameni ai Bisericii.

Nimictrainic nu se facecu for ì a.

Nimictrainic nu se facedin orgoliu.

Tot ce etrainic se face dintr-odragoste neì rmurit è i dinrenunì are la tine.

Iar dac avem filadelfieîn noi, dac avemdragoste fr ì easc , atunciè tim s d mîntâietate altora,è tim s îi cinstimpe alì ii [v. 10],è tim s îi vedem pe alì ii maibuni decât pe noi«è i ca niè te exemple caracterologicede la care înv ì mcontinuu.

În v. 11, Sfântul Pavel ne cere s nu avemun zel leneè / o râvn leneè , ci s avemun duh zelos, entuziasmat de viaì a cu Dumnezeu. Pentru c numai cine e plin derâvn pentru Dumnezeu slujeè te Domnului.

În versetul urm tor, Dumnezeiescul Pavel ne ceres ne bucur m întrun dejdea în Dumnezeu,s îndur m cu r bdare suferinì ele è i nepl cerile è i s fim mereu în rug ciune. Ne cere r bdare è i n dejde, pentru c astfel ne putembucura întru Domnul è i în mijlocul nefericiriiè i al durerii è i al ispitelor de totfelul.

În v. 13 îns ne cere ceva de mare conè tiinì : s avem comuniune/ împ rt è ire cu Änevoile Sfinì ilor´ [tes hries ton Aghion]. Dar aici nu se refer laSfinì ii dincer «ci la cei de pe p mânt «La cei pe care Dumnezeuni-i descoper è i de carene încredinì eaz c sunt oamenii S i, c în ei locuieè te slava Sa.

Purtaì i, aè adar, nevoile Sfinì ilor Lui împreun cu ei! Ajutaì i-i cu dragostea è iînì elegerea voastr pe b rbaì ii è i pe femeile lui Dumnezeu dar è i cu tot sprijinul vostru material , pentru ca aceè tia s ne aduc un folos è i mai mare tuturor.

gi cum s nu ajute Biserica lui Dumnezeu cuè i mai multe c r ì i, dac îl ajut m è inu îl b g m la fund , pe teologul lui Dumnezeu, care se nevoieè te în mijloculnostru?

C um s nu ne înì elepì easc è i pe noirug ciunea lui sau zâmbetul lui, dac noi îl ajut m?



gi de aici se vede cineva dac areconè tiinì a supl , înalt : dac vede cine eomul lui Dumnezeu è i îl ajut pe el!

Îns , bineînì eles, nu poì i s vezi è i s -i ajuì i pe oamenii lui Dumnezeu, pe Sfinì iiLui înc împreun cu noi«dac e è ti tare la cerbice, îngâmfat, orgolios, f r muncde înì elepì ire è i de cur ì ire de patimi.

Nu vezipentru c nu te vezi.

gi nu vedemesenì ial dac nu ne cur ì im de patimi.

Îns Sfântul Pavel uneè te dou mari fapte de conè tiinì în v. 13: ajutorareaSfinì ilor cu filoxenia / cu iubirea de str ini / cuospitalitatea. Pentru c pe unii, peSfinì i, îi vezi pentru c îi înì elegi iar cu str inii comp timeè ti« pentru c te

p trunzi de existenì a lor departe de cas. Dar în ambele cazuri se cere o mare sensibilitate, o mare lacrim de conè tiinì .

Îns tot aici intr è i grija pentru posteritateaSfinì ilor. C ci cum poì i s fii ucenicul unui Sfânt f r s fi p strat lucruri esenì iale de la cel Sfântè i f r s sim ì i dorinì a s le faci cunoscutemultora?C um s fii ucenic aè adar în indiferenì faì deÎnv ì torul t u?

Tot la fel: cum s cerimil «dac tu nu ai mil ? gi a avea mil înseamn a aveacevaesenì ial : o inim care plângepentru altulè i iese în ajutorul luiîn mod major.

Ultimul verset al Apostoluluide ast zi ne cere s fim cu totul dumnezeieè ti,adic s -i binecuvânt m pe cei carene persecut è i s nu-i blestem m . Însasta nu înseamn c trebuie s fimpasivi la r u, la r ul f cut de unii împotrivaaltora sau faì de noi«ci s nu fim justiì iari . S îl l s m pe Dumnezeu shot rasc cine ede binecuvântat è i cinede blestemat .

Pentru c Dumnezeu vreaîntoarcerea noastr , a tuturor, la Elè i nu suferinì e,atrocit ì i, pedepse gratuite.

Dar noi trebuies ne asum m p catele è i sc derile noastre, dar è i darurilenoastre de la El,è i s ne plângem p catele, s ne recunoaè tem m rginirile dar slucr m, întru bucurie, talantul/ darul pe care El ni l-a dat.

C ci acesta e mesajul Apostoluluide ast zi: st rui ì i în bine, în din ce în cemai mult bine, pentru c asta înseamn s tr i ì i întru voia lui Dumnezeu. Amin!



Marius Matei - Duminica a VI-a dup Rusalii - Vindecarea sl b nogului dinCapernaum

Atât sunt de sl b nogit, încât nu îmi mai port purta sufletul! Atât sunt de beteagîncât sufletul nu mai poate respira aerul Duhului. Prietenii mei nu m p r sesc. Mduc pe o targ în fa a Înv torului. Îi ti i pe amicii mei?S vi-i prezint: Ipatie, Ioan Rusul, Pantelimon i Nectarie. Ace ti sfin i sunt alia ii care m vor eliberadin lag r.

Înv torul îmi iart p catele? De ce? Pentru c m iube te! M cunoa te înc din pântecele mamei mele! i nu numai c sunt gra iat de pedeapsa cu închisoarea peeternitate, dar i ghimpele din trup este scos, îngerul satanei este alungat!U nsl b nog nerecunosc tor, asta sunt! Iart -m , Înv torule! Mul umesc, prietenilor apropia i de sufletul meu!Voi totdeauna m-a i sprijinit în ispitele cele mai grele.C ând eram aproape de moarte, voi m-a i salvat. Targa voastr este Taina Bisericii(sf. Maslu). Iar când targa nu mai ine, m-a i luat în bra e i m-a i apropiat de potir

C apernaum este re edin a Înv torului. Aici este capitala galileenilor. Aici estecentrul înv turii despre vindecare i iertare.Vindecat, nu voi fugi dinCapernaumul lui Iisus!Nu voi ancora înC ezareea pl cerilor!C hiar dac înc mlupt cu patimile, sunt încrez tor foarte, pentru c am patru prieteni de n dejde,casnici ai Mirelui.

De a fi fost în toate min ile, m-a fi bucurat de toate vorbele Blândului Iisus Înv torul îmi arat doar str lucirea binelui; nu voi mai întuneca pe al ii. Sunt în



ceata celor ce se bucur de El i m rog pentru anxio i. Planurile împ timirii nusunt deloc realiste. Voi ie i din rutina r ut ii. Nu voi mai fi cu capul în nori. Acumnu mai sunt sl b nog, sunt puternic!

Azi am citit cu mare bucurie duhovniceasc cuvintele IPS Calinic: De câte ori st team la mas i întârziam în glume i zbenguieli, mama mi-o reteza scurt: Mânca i mai repede, c Maica Domnului st în genunchi! (...) Femeia este via ai cu ea ine Dumnezeu!

Ramona Pop ne aminte te:Gâ tele zboar în stoluri în form de V. Fiecare gâsc ,dând din aripi, creeaz un curent ascendent ce sus ine gâsca din spatele ei. Astfel stolul înainteaz cu 71% mai repede decât dac fiecare gâsc ar zbura singur .Când o gâsc iese accidental din forma ie, ea simte imediat rezisten a curentuluide aer i de aceea revine imediat în stol. Când gâsca din fruntea stolului obose te,ea nebeneficiind deloc de curentul ascendent, se retrage în mijlocul forma iei pentru a se odihni i o alt gâsc îi ia locul din fa . Gâ tele din stol gâgâie pentrua o încuraja pe cea din fa s men in viteza. Când o gâsc se îmboln ve te saueste r nit , dou gâ te din stol ies din forma ie i zboar în jos dup ea pentru a oajuta i proteja. Ele r mân cu gâsca bolnav pân când aceasta î i revine saumoare i î i continu apoi drumul cu un alt stol. Dac omul ar avea minte m car cât o gâsc , ar înv a câte ceva din obiceiurile lor.

Via Ioana Oltean, citesc: Slujba în biseric normalizeaz tensiunea i valorile

analizei sângelui. Se pare c rug ciunile pot s neutralizeze chiar i radia iile.

Se tie c dup explozia de laC ernobâl, instrumentele de m sur pentru radia ii.Proteinele viru ilor se încovoaie i nu mai poart infec ia. Semnul crucii are unefect i mai semnificativ : omoar microbii patogeni (bacilul de colon istafilococi) nu numai în apa de la robinet, ci i în râuri i lacuri. A rezultat cdac se cite te rug ciunea Tat l Nostru i se face semnul Crucii asupra apei,atunci concentra ia bacteriilor d un toare va fi de o sut de ori mai mic . Radia ia electromagnetic d rezultate mult inferioare.

Mare e ti, Doamne! Iat ce îmi scrieC t lin Dumitrean:Credin adev rat euam v zut doar la Preotul Calciu Dumitreasa. Am dormit o noapte în aceea icamer , într-o chilie la o mân stire. Ne-am zis rug ciunile, apoi eu fiind obositam adormit. Pe la trei diminea a am deschis ochii i ce v d. P rintele Calciu eratot la rug ciune, înv luit într-o flac r mare. Lumina taboric îl cuprinsese i am r mas uimit. Nu am povestit nim nui acest episod. Era vremea când sfin ia saera urm rit de securitate i p r sit de to i...! Era vremea când fusese dat afar de peste tot i prietenii îl ocoleau pe strad pentru c se opusese luiC eau escu. Era



vremea când era considerat un pericol pentru echilibrul social al Bisericii i sf ceau "sinoade" pentru înl turarea sa din preo ie. Era vremea când a ajuns unsinguratic i un mare sfânt .

Aceste m rturii din araC redin ei vor vindeca i pe al ii de sl b nogire. Vor trezispirite adormite, vor aprinde scânteia de har. S nu ne mândrim! Iat ce zicePatericul:

"Un sihastru oarecare ce tr ia în pustie, avea un frate mirean într-un ora . Dup câteva vreme a murit fratele acela i i-a r mas un copil mic de trei ani. Sihastrul, auzind de moartea fratelui s u, a mers acolo, a luat pruncul i l-a dusîn pustie, la chilia lui. Îl hr nea cu finice i cu alte verde uri din pustie, din caremânca i el. Copilul n-a v zut nici un om, în afar de b trânul care-l hr nea, decând l-a dus în pustie. Nici femei, nici sat n-a v zut, nici pâine n-a mâncat, nicn-a tiut ce este i cum este via a lumii acesteia. Totdeauna era în pustie cub trânul, postind, rugându-se i l udând pe Dumnezeu. A petrecut în aceastnevoin optsprezece ani, apoi a trecut la Domnul. Dup îngroparea lui, a început sihastrul a se ruga lui Dumnezeu, s -i descopere pentru acel copil în care ceat de sfin i este rânduit. Dup mult rug ciune pecare a f cut-o cu mare osârdie, a adormit i a v zut în vis un loc întunecat i plinde toat scârba, iar în mijloc era copilul z când într-o sup rare nespus . Acesteav zându-le, b trânul s-a mirat i a început a se ruga c tre Dumnezeu, zicând:"Doamne, ce este nedreptatea aceasta? Oare nu era curat acest copil de toatenecur iile trupe ti i lume ti? Oare nu Te l uda pe Tine în toate zilele i nop ile, postea, priveghea i se ostenea i de nici un p cat lumesc nu era atins? Daracum ce este aceasta c îl v d pe el pedepsit în acel loc de întristare? Dar noicare suntem n scu i, crescu i i îmb trâni i în p cate, ce n dejde de mântuirevom avea? O, amar i vai de mine!" Aceasta i mai multe zicând b trânul cu plângere i cu tânguire, a stat înaintealui îngerul Domnului i i-a zis: "Ce plângi a a, b trânule, i de ce te tânguie ti pentru copil care cu adev rat nu s-a atins de p cate trupe ti i lume ti. L-ai înv at a posti, a priveghea i a se ruga, dar copilul avea mândrie mare i în l are în inima lui, socotindu-se pe sine, pentru cur enia lui i via a ceaneatins de lume, c este un mare sfânt, mai mare decât cei din lume, i a muritîn aceast gândire înalt de sine. Deci s tii c nu este nedreptate la Dumnezeu,c ci tot cel ce se înal pe sine cu gândul s u, necurat este înaintea lui Dumnezeu, precum zice proorocul". Aceasta zicându-i, îngerul s-a f cunev zut. B trânul i-a venit în fire i în con tiin i a plâns neîncetat pentrumoartea copilului pân la sfâr itul vie ii sale."



P rintele C t lin e convins: i totu i dac P rintele Teofil P r ianu ar fi avut osingur dat , un minut dreptul de a vedea lumea, oamenii, culorile, cerul, florile p s rile, nu ar fi spus decât atât: Ä Lumea a fain ! A a cum este ea!´ Apoi s-ar fi uitat la noi, ne-ar fi m surat din cap pân -n t lpi i ne-ar fi zis: Ä M i copii, nici

voi nu ar ta i a a r u!´ i apoi sfâr ind gluma ne-ar fi îmbr i at cu toatc ldura.

Scrierile Tradi iei nu sunt acte adi ionale, ci normative pentru mântuire, stasur pentru vindecarea de sl b nogire. Rug ciunile adresate sfin ilor nu sunt naivit i, ci t rgi care ne pun în fa a Vindec torului, peste rând.

Revenind la minunea de azi: aceast întâmplare a schimbat cursul istorieiomene ti:cu trei ani înainte de Înviere, Hristos arat c Omul nu a fost alungat din Rai pe vecie, i c se poate împ ca cu Dumnezeu. (Pr. Noël Tanazacq).

C ompletare: " Mul imea a dat dovad de total indispozi ie i insensibilitate la suferin a sl b nogului, de i era bine dispus de a asculta Cuvântul lui Dumnezeuce ie ea din gura lui Iisus, iar aceast indispozi ie i-a determinat pe cei patrubinef c tori la un sacrificiu i mai mare pentru a- i atinge scopul binecuvântat dea duce pân la cap t lucrarea lor de dragoste.

Oare a r mas Domnul nep s tor în tot acest interval de timp? Nu tia El oare ce eveniment trist se petrece afar ?

Nu auzea ce se petrece pe acoperi , în timp ce El predic ? Pentru ce nu S-a gr bit s vindece de la distan pe sl b nog i s scuteasc pecei patru binef c tori de acest efort foarte mare la care s-au expus?Iat patruîntreb ri la care se a teapt r spunsuri.

Atot tiutorul cuno tea foarte bine i tie i acum ce se petrece cu to i bolnavii. Nu st El nep s tor la suferin ele noastre, c ci de aceea S-a pogorât din ceruri,ca s mântuiasc pe cei suferinzi. Totu i El îl las pe om s se lupte cu piedicile,ca s -i înr d cineze i s -i înt reasc credin a, f când-o de nezdrucinat. R d cinile ei le adânce te i astfel credin a cre te ca un pom înalt, pe care nu-l clatin vântul i furtuna. Dumnezeu îl las pe om s fac tot ce poate cu puterilesale omene ti, apoi îl ajut El, ducându-l la o finalitate minunat ." (Gh.S l gian).

P rintele Arsenie Bocapredica în '49: ± Iisus i sl b nogul - Ace tia sunt cei doi fii ai lui Dumnezeu: Iisus, mai înainte de to i vecii, i omul, fiul vremelnicie



Acesta de al doilea, a ajuns r u, a ajuns sl b nog. Unii sunt sl b nogi duptrup, al ii dup minte: nu pot în elege i nu se pot bucur de bine. S-a doveditaceasta în nenum rate rânduri, când Iisus f cea bine omului.

Iisus a t m duit un sl b nog. Nu-i nici o mirare - Dumnezeu fiind. Ce-a f cut ?- L-a iertat de p cate; de gre elile s vâr ite împotriva vie ii, împotriva firii sale, ii-a dat porunc s fie iar i om, rudenia lui Dumnezeu.

- De altfel pentru aceast refacere a omului a i venit Iisus între oameni. El ne-aspus, cu toate prilejurile, c p catele, gre elile împotriva vie ii, acestea suntcauza pentru care omul a ajuns un mutilat al vie ii acesteia.

Refacerea omului este refacerea acestei înrudiri pierdute.

E de neîn eles cum nu simte omul cu sufletul c a ie it din omenie, ci abiasimte cu trupul, c s-a dep rtat de Dumnezeu i a ajuns o gr mad dedoage. E de neîn eles c durerea trupului îl face s cear ajutorul lui Dumnezeu, pe când de durerea sufletului, de strâmbarea sau amor irea lui, nici c semi c . E de neîn eles cum oamenii alearg dup s n tatea trupului, dar dupiertarea p catelor a a de pu ini. Aceasta din urm face în eleas pe ceadintâi.

Iisus le avea pe amândou : i puterea de-a ierta p catele i puterea de-a t m dui firea de neputin e. F cea ochi unde nu erau din na tere, îndrepta gârbovi, învianervii omorâ i de p cate, învia mor ii omorâ i de moarte.

Nou , preo ilor, înc ne-a dat lisus jum tate din darul S u: darul de-a ierta p catele omului în numele S u. A doua jum tate, a t m duirii organice, nu ne-amai dat-o, fiindc i a a to i oamenii a tept m s fim transforma i, din oameni p mânte ti, în oameni duhovnice ti, în oameni nemuritori, în oameni cere ti.

A f cut lisus minuni - i oamenii cred c cele mai mari sunt cele care privescs n tatea trupului - dar marea minune a învierii din mor i, e ceea ce m rturisimcând zicem: Äa tept învierea mor ilor i via a veacului ce va s vie. Amin".

Abia atuncea va sc pa firea omului de sl b nogie.

Pân atunci are putin a de-a sc pa de p cate. - i aceasta e o minune mai mare



decât a t m dui un stomac, o mân uscat , sau repararea unui ochi. Sunt lucruri grele i acestea, dar n-au nimic religios în ele. Le fac i medicii.Omul le cere lui Dumnezeu; cere minuni.

În definitiv ce cere omul ?Cere sfin enia pe care a pierdut-o. Acesta-i singurul lucru pe care-1 cere i Dumnezeu din partea omului. Iar sfin enia vie ii o pot avea i oamenii cu untrup neputincios.

De aceea, nou preo ilor, lisus ne-a dat numai o jum tate din darul S u,r mânând ca cealalt însu i s o împlineasc , când va înceta des vâr it sl b nogia omului, la înviere. Dar a doua nu se dobânde te f r prima.

Îns i vestirea împ r iei Cerurilor a început cu cuvântul poc in ei."

Genial, Dorin Picioru : " Nu cred c banii aduc fericirea real , ci viaì a cu Dumnezeu e adev rata fericire! Banii ne p streaz s n tateaè i o viaì decentdar, a spera de la ei o mântuire a noastr de boli, de nefericire, de moarteînseamn a c uta vindecare acolo unde nu exist . De aceea, adev rata putere esfinì enia, care e umplerea noastr de harul è i iertarea lui Dumnezeuè i nuautoritatea dat de lege, funcì ie sau avere. În faì a lui Dumnezeu, cei puternici

sunt slabi è i cei slabi dar smeri ì i sunt înt ri ì i de puterea slavei Sale."Vali revine maiestuos:"Procesul împlinirii e foarte simplu, construindu-se dinatomii credin ei, r scolind universul de formele efemere ce împânzeau trecutul. Am o dorin care a devenit axa de pe care se mi c sorele um rului drept, cuaceela i fream t cu care gândul bate aerul s fac vise." Suntem sl b nogi dac ne pripim cu catalogarea eronat a semenilor. Preferatulmeu,C. Olinici: "Sfântul Pavel ne avertizeaz s nu dispre uim bog ia bun t ii i îndelunga r bdare a Domnului fa de om. Aici g sim adânca deosebire întrenoi i Dumnezeu: spiritul nostru justi iar nu ne las s vedem inima omului, s

evalu m c in a lui, ci, pur i simplu, dintr-un scaun înalt, emitem sentin e f rs ne gândim la consecin e. Nu trebuie îns s confund m îng duin a lui Dumnezeu cu binecuvântarea Lui. Dac El, cunosc torul inimilor, nu pedepse te imediat o persoan ce a gre it, nu înseamn c accept acea gre eal ,ci a teapt c in a, d posibilitatea întoarcerii. Avem marea ans de ar scump ra cele mai grave gre eli. Dar aceast r bdare a lui Dumnezeu este i



responsabilizatoare, nu trebuie s abuz m de ea la nesfâr it. Omul care ignorîng duin a î i agraveaz starea de la judecata final ." Petric Babataie m surprinde frumos: "Prin îngeri criza intervalului esterezolvat : ei a az între omul c zut, tr indu- i "c derea ca îndep rtare", i

Dumnezeu, posibilitatea comunic rii. Ei sunt mesagerii lui Dumnezeu c tre omi ai omului c tre Dumnezeu, tr irea în proximitatea îngerului echivalând cutr irea în apropierea de Dumnezeu. R mâne de v zut ce va decide omul pentrusine: va bolborosi în continuare schizoid, departe de statura la care a foschemat, vorbind o limb p s reasc neinteligibil , sau va c uta limba p s rilor,limba iubirii pe care ne-o propune Evanghelia? Va alege s tr iasc înapropierea îngerului, sau va alege varianta solipsismului, a autosuficien ei? Aceasta-i întrebarea!"Ast zi, actualizarea o face Ramona Pop: Preoteasa Olga a fost moa i este

posibil s fi cunoscut din experien a sa personal traumele abuzurilor dincopil rie. Poate c tocmai în acest rol de ap r toare a celor care au fost abuza i,mai ales sexual, Dumnezeu va continua s o foloseasc pe preoteasa Olga pentrua transforma blestemul în binecuvântare, în lucrarea Lui de Äa... crea frumuse edintr-o profund nefericire i nimicnicie´. Dac va binevoi Dumnezeu, fie ca s putem striga într-o zi: ÄBinecuvântat Maic Olga, roag -te lui Dumnezeu pentrunoi!´ În loc de asociere: "N-avea soa în sat Relia. N-avea cu cine concura la vorbe, lastrig te, la suduieli. Dac voiai s - i mearg bine te fereai de gura ei, te duceai pealt uli sau îi cântai în strun pân te l sa în pace. Neagr la fa , mic de statur ,cât un copil, îmbrobodit i înf urat cu zece perechi de or , îndesat bine (poatec a a era ea sau poate din pricina nucilor furate de pe râp ), Relia f cea spectacolcând trecea pe drum. Se lua de to i, îi critica pe fiecare, lua Partidul la gur isuduia pe pre edinte. Pe pre edintele deC AP. Relia mai avea o calitate: trecuse prin toate religiile." (Daniel V lean) Dar i ea poate fi vindecat de sl b nogire.Dar oare vrea?

Slab sunt eu, Doamne, îngerul T u m va face tare! M icu Sfânt , roag -te pentru to i copiii f r mame!

O, Maic dulce a vie ii mele, ajut pe to i inocen ii încarcera i!Biserica nu sperie pe nimeni cu chinurile "con tiente", ci vindec sperieturilesl b nogilor. Nu a prostit pe nimeni, nu a manipulat, nu a fentat. A, c au fostsl b nogi care aveau reverenda, e altceva. Dar nu renun i la medicin din cauzaunui chirurg fum tor. Nu vreau ca iadul s r mân un adev r în eles prea târziu, ciun loc f r noi.



Vindecarea sl b nogului din Capernaum

Evanghelia din Duminica a VI-a dup Rusalii,ni se adreseaz nou celor caresuntem sl b nogi i de p cate i suntem insensibili la minune.

Sfântul Ioan Sc rarul spunea c "nesim irea este moartea sufletului înainte demoartea trupului".Dac to i s-ar vindeca nu e mare minune, minunea este prefacerea darurilor.Ce poate fi mai minunat ca primirea Sfintelor Taine iprezen a la Sfânta Liturghie!Sl b nogi suntem i dac nu observ m suferin asemenilor c ci nu avem "vedere de credin " (v zând credin a lor).Omul estechemat peste timp i peste loc s aib sim ire duhovniceasc pentru c Domnul d curaj : "Îndr zne te fiule!", ce te desparte pe tine de Dumnezeu -p catul - pentru credin a lor, te dezleag , e ti vindecat de aceast desp r ire.

P catul a transformat lumea noastr într-o vale de lacrimi i tânguire.Domnulminunat spune, te iau din lumea p catului în lumea harului.Fiecare om,indiferent de vârsta sa, se teme s nu fie bolnav, iar dac totu i se întâmpl acestlucru, se bucur când medicul care-l consult îi prescrie tratamentul potrivit, mamult, dac este spre binele s u se supune unor interven ii chirurgicale pentru asc pa de suferin . Medic pentru suflet este duhovnicul. Adev ratul duhovnic seîndatorez pentru suflete cu via a lui de mântuire.



Prin aceast vindecare miraculoas Domnul ne înva pe to i s avem mai presus de toate grij de s n tatea sufletului, de puritatea lui i s -l ferim deîmboln vire, adic de p cat, acesta fiind supremul r u, deoarece ne desparte de Dumnezeu i d na tere la nenum rate suferin e trupe ti i suflete ti.

Pu ini î i dau seama c lumea este un mare bolnav tocmai prin nesocotin inep sare. Oamenii î i caut îndrept ire tot timpul "cine este acesta de iart p catele". Hulitorul nu sesizez niciodat minunea. Aceasta-i, o alt suferin pecare Mântuitorul o descoper inimilor împietrite ce nu-L vedeau pe Hristos-dumnezeirea împ rt it .

Mântuitorul nu l-a judecat pe cel p c tos a a cum nici prietenii care l-au adus, ci l-a iertat.Iertarea la Dumnezeu înseamn vindecare. Înv m, a adar, din acest episod, i s c ut m harul vindec tor al lui Hristos, care se afl în Sfânta Spovedanie, în Sfânta Împ rt anie i în Taina Sfântului Maslu.



P rintele Constantin Coman - Duminica Sl b nogului din Capernaum: Cumse explic leg tura dintre p cat i suferin a noastr i a lumii?

R. R dulescu: ÎnC apernaum, Mântuitorul Hristos s vâr e te mai multe minuni. Deaici cap t faim i numele de vindec tor, de persoan care face ceea ce nu maif cuse nimeni pân atunci. Este adus la El un sl b nog, un paralizat. Mântuitorul Hristos îi iart p catele pentru a vindeca o neputin fizic a acestui om.P rinte profesor, reiese de aici c p catul este legat sau chiar provoac suferin . P catuleste prezent în via a fiec ruia dintre noi, a tuturor oamenilor de la Adam încoaceU nele p cate sunt mai grele, mai mari, altele mai mici. Dar m gândeam, cum provoac o suferin în mine faptul c mint sau c desfrânez? Ce leg tur esteîntre p cat i suferin sau cum m provoac p catul pe care îl s vâr esc?

Pr. C oman: Este o leg tur imediat i strâns între p cat i suferin , iar Evanghelia de ast zi ne arat tocmai acest lucru. Putem în elege aceast leg turnumai în condi iile în care în elegem faptul c începutul i suportul existen eiomene ti este unul duhovnicesc, sufletesc; c materia din noi, biologia noastr ,fizicul nostru exprim o realitate, o existen spiritual sau duhovniceasc . Încondi iile în care în elegem c noi exist m la nivel sufletesc i ne exprim m lanivel trupesc, dac vre i. P catul este tocmai o modificare negativ la nivelulfunc ion rii suportului sufletesc sau duhovnicesc al existen ei noastre. P catul este

un atentat la adresa lumii noastre suflete ti, o violentare a componen eiduhovnice ti a firii noastre.Este o scurtcircuitare a legilor care guverneaz bunulmers al vie ii noastre suflete ti. A a cum te doare când, din întâmplare, calci într-ogroap i î i rupi piciorul, tot a a ar trebui s te doar suflete te când min i pecineva, sau când în eli, etc.Sunt mul i oameni care simt durere sufleteasc atuncicând, cu voie sau din gre eal , fac astfel de lucruri.Dup cum sunt i semeni de-aino tri care nu simt nici o suferin în astfel de situa ii. Dar asta nu înseamn c



p catul nu le afecteaz fiin a lor duhovniceasc . Le-o afecteaz pân când o perverte te întru totul i percep r ul drept bine. P catul este un e ec existen ial. Dealtfel, cuvântul folosit în grece te pentru p cat, amartia, înseamn etimologice ec, neatingerea intei.Ce înseamn e ec? Înseamn c un lucru care, conform firii lui, trebuie s se întâmple într-un anumit fel, se întâmpl altfel, se întâmpl gre it, sau, pur i simplu, nu- i mai împline te rostul.

R. R dulescu:Cine stabile te cum trebuie s se întâmple?

Pr. C oman:Firea lucrurilor. Felul în care noi suntem f cu i. Orice creatur areînscris în sine adev rul sau ra iunea ei de a fi, sensul existen ei sale, finalitatea pentru care exist .Firea adev rat a m rului este s creasc i s rodeasc merecare s arate a a cum arat merele din soiul respectiv. Tot a a i omul este f cut pentru a exista într-un anume fel, cu un anume rost. Dac m rul nu face mere saudac le face rele vom spune despre el c nu este bun. Dac omul este f cut siubeasc pe semenii s i, atunci când îi ur te, îi minte, îi în eal este un om r u. Este un om r u nu pentru c face r u altora, ci pentru c rode te roade rele,împotriva firii sale, care este f cut s rodeasc roade bune. Iar rodirea rea îialtereaz firea pân la pervertire. Alterarea firii la nivel sufletesc ar trebui sdoar mai mult decât alterarea firii fizice, adic r nile sau suferin ele fizice deorice fel.Dac nu doare nu înseamn c nu se produce r ul, c nu este afectatfirea, ci înseamn c este deja atât de afectat încât nu mai simte nimic. Se spune iîn popor c obiceiul este o a doua natur . Dac obiceiul este r u, cea de-a douanatur este rea. Moral nu este întâi de toate o conven ie, ci este reflexul adev ruluiexisten ei noastre în act, în manifest rile noastre, în via a noastr . Sigur c pentru adeveni accesibil percep ia p catului, a trebuit s stabilim foarte multe conven ii:legi, liste de p cate de exemplu, cataloage cu p cate mai grave i mai pu in grave.Trebuie s în elegem c aceste cataloage sau liste de p cate reflect adev rullucrurilor. Mul i dintre semenii no tri se consoleaz cu gândul c p c tuind n-au f cut decât s încalce o conven ie, o porunc sau un sfat. Se în eal amarnic,înc lcarea poruncii nu este important . Important este c se întâmpl r ul în el,în untrul firii lui.

Pân la urm , toate p catele sunt un atentat la capacitatea noastr de a iubi,întrucât iubirea este ra iunea ultim de a fi a omului.De aceea, tot ceea ceconduce la iubire sau exprim iubirea este lucru bun, iar tot ceea ce împiedic sauafecteaz capacitatea noastr de a iubi este p cat. Sfântul Maxim M rturisitorul spune c p catul este alunecarea firii de la ra iunea pentru care exist .Ochiulnostru are func ia de a recepta realitatea din jur i de a transmite informa iacreierului. Dar nu se epuizeaz aici lucrarea lui.Va trebui s ne întreb m de ce



pentru care exist , atunci suntem în adev rul existen ei noastre, nu suntem în p cat.

R. R dulescu: Iar acumularea, înregistrarea acestor nereu ite în noi, a acestor e ecuri, cum le spune i, provoac de la sine o suferin ulterioar ?Pentru cimediat nu suferim. Ne este chiar bine prin p catele pe care le facem. Avem uninteres i ne urm rim interesul min ind, s spunem. A i vorbit despre privirea p tima . Instinctual aproape, vine i gândul atunci când prive ti i te duce la cevacare nu trebuie s se întâmple.C um se declan eaz mecanismul suferin ei? i vîntreb acum,suferin a este doar rodul p catelor sau omul sufer i pentrualtceva?

Pr. C oman: Dac am fi un pic aten i sau am beneficia de o anumit trezvie acon tiin ei, ar trebui s recunoa tem c cei mai mul i dintre noi ne ducem existen aîntr-o semi-inconstien sau într-o incon tien total .Cei care mai au un pic decon tiin , imediat dup s vâr irea p catului vor avea gustul am r ciunii. Aceaîntristare este semnalul pe care i-l d propria con tiin .

R. R dulescu:Un sentiment al vinov iei?!

Pr. C oman: Nu! Nu vinov ie, ci am r ciune! Am r ciunea pe care o tr ie tecineva în urma unui e ec. Dac vrei s întâlne ti pe cineva i nu ai reu it s -l întâlne ti, ai o am r ciune c nu l-ai întâlnit. i-e drag de persoana iubit , vrei s -i faci o bucurie i n-ai reu it, ai am r ciunea c n-ai f cut-o. Nu discut m întermenii vinov iei i ai nevinov iei, pentru c o astfel de perspectiv ne duce înalt direc ie.

Cum ajungem de aici la suferin a fizic ?Foarte simplu. Medicina de ast zi neconfirm acest lucru.C e ne confirm ?C stresul, de exemplu, o prelungit starede îngrijorare sufleteasc , o prelungit stare de întristare, o prelungit stare deam r ciune, toate ne conduc la disfunc ii fizice.Genereaz uneori cancerul, bolicumplite, absolut nemiloase. Aceast perspectiv medical confirm adev rul pecare Mântuitorul Hristos îl spune, anume c la temelia suferin ei fizice este p catul. Este motivul pentru care, înainte de a vindeca trupe te, Mântuitoruvindec sufletul paraliticului, iertându-i p catele.Este foarte limpede totul, dup p rerea mea.Când mecanismul sufletesc nu func ioneaz corect, când noiînregistr m e ec dup e ec, am gire dup am gire, în el ciune dup în el ciune,lucrurile acestea se concentreaz i exercit o presiune fantastic asupra sistemului informa ional, energetic, care genereaz dup aceea disfunc ii lanivelul întregului mecanism psihosomatic, mecanism care func ioneaz în temeiul



acestor informa ii suflete ti.De aici, foarte repede, se ajunge la tulburarea s n t iifizice. Ne îngr m prea mult, uneori. De ce ne îngr m?! Este l comia o cauz ?! L comia este o chestiune sufleteasc , nu este o chestiune trupeasc .

R. R dulescu: Dar nu numai, exist ni te deregl ri fizice«!

Pr. C oman: Deregl ri fizice care pot avea i alte cauze.C e mi se pare important înîntrebarea dumneavoastr estedac prin suferin pl tim numai p catele noastresau i altceva? Aici, adev rul Evangheliei Mântuitorului Hristos i al Bisericii este foarte clar: exist o solidaritate uman , o complicitate dac vre i, prin carenu pl tim doar p catele noastre, ci pl tim i p catele celorlal i.Se vede limpede. Nu se poate ca un p rinte care are o via dezordonat , dezechilibrat , care mergedin p cat în p cat, s lase o mo tenire s n toas pruncilor s i. Nu, acela va da omo tenire din start viciat , mo tenire care este urmare a p catelor p rin ilor, decare Äbeneficiaz, ierta i-mi expresia, copiii. Sigur, sunt unele mai grosolane, mai primitive care se v d, cele mai multe nu se v d, dar exist . Eu, odat cu vârsta, amcon tientizat aceast responsabilitate i mi se pare a fi un pic cam târziu. Este ofoarte mare responsabilitate a p rin ilor, ce mo tenire sau zestre sufleteasc lascopiilor. Exist dup aceea o solidaritate a comunit ii. Între noi, cum spunea P rintele Dumitru St niloae, marele nostru teolog, exist o comunicare real lanivel sufletesc. Natura uman , spunea P rintele St niloae, recapitulând înv tura Bisericii, nu este întrerupt între individ i individ. Pentru c naturauman nu se epuizeaz în fizic. Ea con ine i componenta sufleteasc ,duhovniceasc . Natura uman dintre noi este sub iat . Cu cât rela ia dintre dou persoane prinde contur, cu cât are o consisten mai mare, cu atât mai mult seîngroa aceast leg tur . Atunci, prin aceste leg turi, exist ca în vaselecomunicante, o comunicare.

Nu se poate ca eu s tr iesc într-o comunitate unde domin marasmul moraldecadent , i s fiu curat, s nu fiu afectat. Nu se poate. Voi fi influen at în stareas n t ii mele suflete ti i în starea s n t ii mele trupe ti. De aceea, a i v zut,când intr m într-o m n stire, unde str daniile sunt mult mai mari spre o viacurat , ne sim im to i bine, beneficiem de aceea atmosfer pe care au creat-o participan ii la comunitatea respectiv .A a i în comunitate: într-un ora ca alnostru, foarte mare, în care se întâmpl foarte multe rele, în care colc ie, ierta i-miexpresia, p catul, nu putem s ne sustragem. To i vom suferi. Noi ca preo i, cândse întâmpl s fim la c p tâiul unor bolnavi tineri, sau s slujim înmormântareunor tineri, care este o mare dram , con tientiz m acest fapt.C on tientiz m i neîntrebam ca în Evanghelie, ale cui p cate au generat suferin a sau moartea cuivaEi bine, este posibil s fi fost ale p rin ilor sau ale concitadinilor.S nu cread



cineva c p catul sau e ecul sau existen ial îl afecteaz numai pe el. Nu! Afecteazcasa lui, afecteaz comunitatea în care tr ie te, afecteaz lumea întreag .

R. R dulescu:Cum se poate, p rinte profesor, pân la urm opri acest flux al

r ului? Pentru c vorbi i de o contaminare. Cum reu esc s o opresc, s oblochez?

Pr. C oman: Biserica este o astfel de tentativ dac vre i, vorbind desprecomunitatea liturgic , eclesial , întâi de toate. Atunci când ne adun m la biseric ,la slujb , la Dumnezeiasca Liturghie, ne str duim, cât putem fiecare, s necur im un pic de r ul din noi. Ne l s m p catele, poftele, minciunile, am girilenoastre afar . i realiz m, iat , o societate un pic mai s n toas . Exist uninstrument extraordinar, pe care cred c trebuie s -l punem în discu ie cu acest prilej, i anume Spovedania, cur ia sufletului, baia sufletului, care estem rturisirea p catelor sub epitrahilul preotului i în fa a lui Dumnezeu. Spovedania este o foarte mare tain , este o ans absolut extraordinar , de careoamenii nu beneficiaz pentru c nu vor. Nu râvnesc la ea decât un num r mic deoameni. M bucur s lansez prin microfonul dumneavoastr acest apel: to i sim im povara p catelor, lan ul cel greu al p catelor, cum spune canonul sfântului AndreC riteanul. Este cumplit, mai ales la o anumit vârst . Agonisim p catele dintinere ile noastre.U nele e ecuri repetate se transform în reflexe, în complexegrele, în tragedii suflete ti, din care nu mai putem ie i. Suntem ca ni te asfixia isub povara propriilor noastre e ecuri existen iale, a propriilor p cate. Ei bineexist ansa ie irii de sub presiune, din zgura care se a eaz pe sufletul nostru icare pare a nu ne mai d nici o ans . Deseori c dem în dezn dejde. Exist ansafantastic a spovedaniei.

Preotul nu este psiholog. El nu dezleag în numele lui, ci în numele lu Dumnezeu. Acolo este cheia i dezlegarea.A a cum ne sp l m trupe te de prafuli mizeria care se a eaz pe noi într-o or în Bucure ti, tot a a ne putem sp la iduhovnice te, la duhovnic.C ine nu a f cut experien a aceasta s o fac !C ine poart povara p catului, a oric rui p cat, s mearg la preot i s m rturiseasc p catul cu p rere de r u. Este cea mai fantastic terapie. Altfel, r ul st acolo,în untru, i creeaz o stare sufleteasc inconfortabil , ca s folosesc un eufemism.

Este prilejul s spun un cuvânt despre iertare. De ce este atât de importantiertarea?! P catul nostru afecteaz pe semenii no tri i, în ultima analiz , dacmergem cu gândul pân la cap t, aduce ofens lui Dumnezeu Însu i. P catul, perceput ca realitate duhovniceasc , separ pe om de Dumnezeu.De aceearelatarea Sfântului Matei este concentrat pe iertarea p catelor paraliticului.



E sen ial i primordial pentru recuperarea s n t ii, a st rii de normalitate,este recuperarea rela iei cu Dumnezeu.Iertarea p catelor vine de la Fiul luiDumnezeu i aceasta presupune o putere: Ä Dar ca s ti i c putere are Fiul Omului pe p mânt a ierta p catele«!´ (9,6). De aceea, dep irea consecin elor p catului este posibil prin iertare.Iertarea este o mi care sufleteasc , o mi carel untric , duhovniceasc , singura în m sur s refac rela ia dintre cel caregre e te i cel c ruia i se gre e te.

(din: Pr. Constantin Coman,³Dreptatea lui Dumnezeu i dreptatea oamenilor´,

Editura Bizantin , Bucure ti, 2010)



Predica Preafericitului P rinte Patriarh Daniel la Duminica a VI-a dupRusalii - Vindecarea sl b nogului din Capernaum

Evanghelia Duminicii a VI-a dup Rusalii eviden iaz în mod deosebit puterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos de-a ierta p catele i de-a vindeca pe cebolnavi.El vindec pe un om paralizat, numit sl b nog în limbajul Evangheliei,îns , înainte de a-l vindeca, îi spune:'Îndr zne te, fiule! Iertate sunt p catele tale' (Matei 9, 2). Domnul Iisus Hristos vindec mai întâi sufletul de p cate, zicând'Iertate sunt p catele tale!' , iar dup aceea, pu in mai târziu, îi spune bolnavului paralizat: 'Scoal -te, ia- i patul i mergi la casa ta' (Matei 9, 6). Iudeii seobi nuiser deja cu minunile Mântuitorului Iisus Hristos,C are 'vindeca toatboala i toat neputin a în popor' (cf. Matei 9, 35). Îns unii dintre c rturariiiudeilor erau foarte contraria i în cugetul lor când au auzit c omul Iisus din Nazaret spune celui bolnav: ' Iertate sunt p catele tale', deoarece în credin a iudaicnumai Dumnezeu poate ierta p catele oamenilor. Dar Mântuitorul Iisus Hristoscunoscând gândurile lor, le-a zis:'Pentru ce cugeta i rele în inimile voastre? C ci ce este mai lesne?, a zice: Iertate sunt p catele tale, sau a zice: Scoal -te iumbl ?' (Matei 9, 5). i apoi adaug : 'Ca s ti i c putere are Fiul Omului pe

p mânt a ierta p catele' (Matei 9,6 ). Iisus Se nume te pe Sine Fiul Omului, dar puterea de a ierta p catele Îl arat c este Dumnezeu. Deci,Fiul Omului este

Fiul lui Dumnezeu Cel ve nic, Care S-a f cut Om pentru mântuirea oamenilor,a coborât pe p mânt ca pe oamenii muritori s -i înal e la cer, la via a ve nic .Evanghelia se încheie cu aceste cuvinte pline de semnifica ie duhovniceasc'Mul imile, v zând acestea, s-au însp imântat i au sl vit pe Dumnezeu, Cel care



d oamenilor o asemenea putere' (Matei 9, 8). Adic a dat oamenilor puterea de-a vindeca, unit cu puterea de-a ierta p catele.

De fapt, puterea îns i de a ierta p catele este o putere de vindecare i demântuire. Iisus Hristos Domnul a d ruitU cenicilor S i întâi puterea de-a vindecaorice boal i orice neputin :'Chemând la Sine pe cei doisprezece ucenici ai S i,le-a dat lor putere asupra duhurilor celor necurate, ca s le scoat i st m duiasc orice boal i orice neputin ' (Matei 10, 1). Iar mai târziu le-a d ruit puterea de-a ierta p catele care îmboln vesc sufletul omului, zicând:'Oricâte ve i lega pe p mânt vor fi legate i în cer, i oricâte ve i dezlega pe p mânt vor fidezlegate i în cer' (Matei 18, 18); 'C rora ve i ierta p catele, le vor fi iertate; i c rora le ve i ine, vor fi inute' (Ioan 20, 23).Deci, puterea dumnezeiasc de aierta p catele a fost d ruit de Hristos Domnul ucenicilor S i, iar prin ei, Bisericii Sale. Astfel, în Biseric pr imim iertarea p catelor, prin Sfânta Tain a Spovedaniei i Sfânta Tain a Împ rt aniei, iar vindecarea de boli se d ruie temai ales prin Sfânta Tain a Maslului sau a Ungerii bolnavilor .

Boala trupului cheam pe om s caute vindecarea sufletului

Sfânta Evanghelie ne mai arat îns i faptul c Mântuitorul Iisus Hristoscuno tea nu numai boala omului paralizat, ci i poc in a tainic a acestuia pentru p catele sale. Oamenii p c tuiesc foarte des, dar nu se poc iesc de p catefoarte des, sau nu se poc iesc de bun voie, din ini iativ proprie. Îns Dumnezeu,în iubirea Lui milostiv i vindec toare de suflete, îng duie ca, pentru o vreme,oamenii s fie lipsi i de libertate, de s n tate, de bunuri materiale, de onoruri sociale, de prezen a celor dragi sau de alte bucurii obi nuite. De aceea, uneoritrecem prin necazuri, prin boli, prin încerc ri, care tainic ne îndeamn sau necheam s ne poc im i s ne apropiem mai mult de Dumnezeu prin rug ciune i fapte bune, întrucât El este izvorul vie ii, al vindec rii de boli, al eliber rii denecazuri i al mântuirii de p cate i de moarte.Cuvântul 'mântuire', în limba greac (soteria) i în limba latin (salus), înseamn îns n to ire, eliberare sausalvare dintr-o situa ie grea.Deci, Iisus Hristos este Mântuitorul în în elesul de Salvator sau Izb vitor al oamenilor din starea de p cat, de boal i de moarte,prin unirea lor cu Dumnezeu Cel Sfânt i ve nic.De aceea, în Sfânta i MareaVineri cânt m dup slujba numit Prohodul Domnului, la procesiunea cu SfântulEpitaf: 'Mergi la cer i te a eaz , lâng Tat l Creator, Tu ce la i în lume pace, Iisuse Salvator!'

Iisus, Duhovnicul i Doctorul des vâr it



Iisus nu i-ar fi spus bolnavului paralizat:' Îndr zne te, fiule! Iertate sunt p cateletale' dac nu ar fi cunoscut c suferin a cauzat de boal a trezit în acest bolnav poc in a , iar poc in a i-a înt rit credin a lui c numai Iisus îl poate vindeca.

Mântuitorul Iisus Hristos nume te pe cineva fiu sau fiic numai când omurespectiv are credin în puterea Lui dumnezeiasc vindec toare. A adar, Domnul Hristos, unicul Duhovnic i Doctor des vâr it, cunosc tor nu numai al bolii trupului, ci i al bolii sufletului, nu numai al p catelor omului, ci i al poc in ei lui, iart pe cel ce vine la El cu credin i-l consider fiu duhovnicesc,ar tându-i astfel iubirea p rinteasc milostiv a lui Dumnezeu.Totu i, Iisus nu spune nim nui care sunt p catele sl b nogului, pe care El le iart , ci p streaz întain natura p catelor s vâr ite de cel iertat. Iisus nu spune ce fel de p cate as vâr it omul paralizat, ci îi spune doar atât:'Îndr zne te, fiule. Iertate sunt p catele tale'. Hristos Duhovnicul i Doctorul nu divulg p catele s vâr ite deomul bolnav, pentru c El nu umile te pe cel ce se smere te i se poc ie te. El p streaz taina p catelor celui suferind, pentru c acesta a venit la El în stare desmerenie, poc in i speran de vindecare. Hristos Domnul nu diminueazdemnitatea persoanei umane întristate de suferin a bolii i de lacrimile poc in eici o salveaz i o înal dup ce aceasta a fost r nit de r utatea p catului i dedurerea umilitoare a bolii.

În cazul bolnavului din Capernaum, boala sa trupeasc v zut , adic paralizia,era semnul unei boli suflete ti nev zute, i anume o robie a p catului, o 'leg turnedezlegat ' a sufletului. Îns , prin poc in a sa tainic , tiut numai de Hristos-Dumnezeu i de el însu i,omul paralizat dorea mult s poat schimba starea sa deboal în stare de s n tate, venind cu speran la Iisus Mântuitorul sau Salvatorul, Duhovnicul i Doctorul sufletelor i al trupurilor. Iar Mântuitorul Iisus Hristos,dup ce mai întâi ia p catele sl b nogului, îi spune acestuia:'Scoal -te, ia- i patul i mergi la casa ta!' În elesul adânc al acestor cuvinte simple ale lui Iisus ar fi urm torul: dup ce mai întâi te-am vindecat suflete te, acum te vindec i trupe te. Dumnezeu-Omul i-a iertat p catele, vindecându- i astfel sufletul, i te-a în l at la demnitatea de fiu duhovnicesc al S u, dup har, iar apoi i-a vindecat i trupul, d ruindu- i libertatea de mi care i starea de comuniune cu cei apropia i sau cu cei ai casei tale. Din Evanghelia de azi vedem c Mântuitorul Iisus Hristos cunoa te dac folosimîncerc rile, necazurile sau bolile ca pe un prilej de poc in i apropiere de Dumnezeu ori, dimpotriv , acestea devin pentru noi prilej de cârtire i r zvr tire fa de Dumnezeu. Bolnavul paralizat din Capernaum s-a smerit prin suferin , s-a poc it de p cate i a devenit un om atât de credincios, întrucât nu mai conta pe



trebuie s ne facem cât mai mul i prieteni rug tori pentru noi i s d m pomelnicela biserici i m n stiri pentru ca preo ii care slujesc aici s se roage pentrus n tatea i mântuirea noastr . De asemenea,trebuie s -i înv m pe copii i petineri s se roage pentru s n tatea i mântuirea p rin ilor, fra ilor, profesorilor

i colegilor lor, pentru bolnavi i s raci, pentru orfani i b trâni, pentru to i oamenii neajutora i. N umai când înv m s ne rug m i s lucr m nu doar pentru noi în ine, ci i pentru s n tatea i mântuirea altora, putem spune cavem o cultur s n toas a sufletului cre tin.

S fim solidari cu cei afla i în suferin

C ând vedem c un om bolnav sufer mult, trebuie s ne gândim c i noi am puteafi cândva într-o situa ie asem n toare. Prin urmare,trebuie s ar t m iubirecre tin celor suferinzi, s -i ajut m, nu s -i judec m. În fa a suferin ei altora, sne înt rim în credin i s sporim în iubire milostiv , rugându-ne cu smereniei speran pentru vindecarea lor. De fapt, din iubire milostiv izvorât dincredin fierbinte s-au înfiin at primele institu ii de caritate sau filantropiecre tin . Astfel, Biserica a înfiin at primele bolni e mai ales în m n stiri, primele spitale i primele farmacii, a construit primele case de ajutorare a orfanilor,b trânilor, bolnavilor, s racilor i pelerinilor . Toate acestea sunt rodiri aleEvangheliei iubirii lui Hristos pentru oameni în lucrarea social a Bisericii i apoi popoarelor sau statelor cre tine. În acest sens, asisten a social a statelor europenechiar i a celor secularizate, este de origine cre tin .

DumnezeuC el multmilostiv îng duie uneori încerc ri, între care i bolile, ca noi sfim mai milostivi, mai ajut tori, mai solidari i mai sensibili la suferin ele altoraCând d m o mân de ajutor celor bolnavi, s raci i singuri, devenim i noimilostivi i iubitori de oameni ca Hristos Domnul . Când lucreaz în noi Duhul lui Hristos, devenim mâinile iubirii lui Hristos, Care, prin noi i prin al i oameni, ajut pe cei suferinzi i pe cei neajutora i. Astfel lucrând, noi tr im adev rul c Biserica este Trupul tainic al lui Hristos, care prin lucrarea ei filantropic aratîn lume iubirea milostiv a lui Hristos pentru oameni.

În aceast Duminic , a vindec rii sl b nogului dinC apernaum,ne gândim i lamul imea medicilor competen i i con tiincio i, milostivi i genero i fa de pacien ii lor, la mul imea asisten ilor i asistentelor medicale, la întreg personalul care în spitale i în centre de tratament ajut pe cei bolnavi, unind tiin a medicalcu bun tatea lor sufleteasc , pentru a alina suferin a i a cultiva speran a ibucuria celor bolnavi.



Tuturor acestora s le ar t m mult pre uire i s rug m pe Dumnezeu s -i binecuvânteze, dimpreun cu to i preo ii duhovnici care aduc pe cei bolnavi l Hristos, pentru vindecare sufleteasc i trupeasc , spre slava lui Dumnezeu i

bucuria Bisericii. Amin.

Predici la Duminica a VI-a după Rusalii - Vindecarea slăbănogului din Capernaum

Documents

Transcript of Predici la Duminica a VI-a după Rusalii - Vindecarea slăbănogului din Capernaum