Portul traditional Portul tradițional moldovenesc își are o tradiție lungă,[formulare evazivă] în mare parte comună cu cea a

românilor din Oltenia și mai puțin cu cea a românilor din Transilvania și Banat. Motivele acestui port,

tradițional, diferit pentru bărbați și femei în parte, își au începuturile din vremurile Daciei.[necesită citare]

Un principal factor în exteriorul portului național, a jucat-o și clima. Astfel, porturile naționale a multor

popoare din Balcani, mai ales cele slave, împărtășesc multe similarități. Jucând un mare rol, în viața

culturală, artă populară, dar și viața de zi cu zi, aceste porturi erau frecvente în trecut, în variante

simple, și în variante mai colorate de sărbători și cu alte ocazii speciale. Republica Moldova are o

sumedenie de tradiții în acest aspect, din simplul fapt că nu exista niște principii bine-conturate care ar

limita sau ar impune unele accesorii sau culori. Astfel, meșterii, în primul rând, femeile, se limitau doar

la imaginația proprie.[necesită citare]

Motivele și culorile specifice preponderent copiilor și femeilor, ce pot fi întâlnite frecvent sunt: cruciulița,

broderia pe fire, culorile aprinse, mai ales roșu și galben adeseori pe un fundal închis, negru sau maro

la fustă, și de obicei, aceleași culori pe fundal alb, la bluză și mâneci.

Lâna era un material ce stătea la baza hainelor și a căciulilor de atunci, indiferent de anotimp. Existau și

familii de boieri care își țeseau hainele din mătăsuri din Orient.[necesită citare] Țesătoriile funcționau adesea

pe lângă mănăstiri și curți boierești, cu meșterițe ce îndeplineau un lucru destul de greu, manual.

Pentru femei, un factor important îl juca vârsta celei care poartă costumul, astfel, fetele tinere purtau

haine cu broderii colorate intens, iar cele mai bătrâne, purtau broderii cu doar câteva culori sau haine

închise la culoare.

Îmbrăcămintea bărbaților este mai puțin colorată, cu o gamă de culori ce nu depășește 2-3 culori. Pe

timp de vară, aceștia purtau pe cap căciulițe, cu fire colorate sau cu flori.

Brâiele purtate de bărbați erau late, adesea lungi, de culoare închisă, ce contrastează cu restul

costumului. Brâiele purtau motive geometrice și erau adesea, greu de țesut, chiar și de cei mai iscusiți meșteri.

Spre deosebire de vremurile de astăzi, în trecut, un costum tradițional avea un aspect irepetabil, unic,

fiind adesea împodobit cu motive specifice unei regiuni sau a unui sat sau a statutului social al

purtătorului.

Astăzi portul tradițional moldovenesc este purtat rar, preponderent la sărbătorile cu caracter cultural sau

artistic. Aceste costume sunt rar create de meșteri populari. Folosindu-se numai pe scenă sau ca

indicator al apartenenței etnice, acesta a dispărut complet din regiunile rurale.